Sunteți pe pagina 1din 309

JurisClasor CEDO

* revistã online *
2 JurisClasor CEDO
JurisClasor CEDO
* revistã online *

EDITURA UNIVERSITARÃ
Bucureºti

JurisClasor CEDO 3
Redactor: Gheorghe Iovan
Tehnoredactor: Ameluþa Viºan
Coperta: Angelica Mãlãescu

Editurã recunoscutã de Consiliul Naþional al Cercetãrii ªtiinþifice (C.N.C.S.)

JurisClasor CEDO
ONLINE ISSN 2247 – 6911
ISSN-L 2247 – 6911

DOI: (Digital Object Identifier): 10.5682/22476911

© Toate drepturile asupra acestei lucrãri sunt rezervate, nicio parte din aceastã lucrare nu poate
fi copiatã fãrã acordul Editurii Universitare

Copyright © 2013
Editura Universitarã
Director: Vasile Muscalu
B-dul. N. Bãlcescu nr. 27-33, Sector 1, Bucureºti
Tel.: 021 – 315.32.47 / 319.67.27
www.editurauniversitara.ro
e-mail: redactia@editurauniversitara.ro

Distribuþie: tel.: 021-315.32.47 /319.67.27 / 0744 EDITOR / 07217 CARTE


comenzi@editurauniversitara.ro
O.P. 15, C.P. 35, Bucureºti
www.editurauniversitara.ro

IMPORTANT
Revista online JurisClasor CEDO apare lunar si se difuzeazã gratuit.
Accesul la baza de date online JurisClasor CEDO - secþiune distinctã a www.hotararicedo.ro –
se face pe baza unui abonament anual de 100 de lei.
Toþi cei interesaþi în a contracta un abonament o pot face prin una din urmãtoarele modalitãþi:
- direct la sediul editurii din Bd. Nicolae Bãlcescu nr. 27-33, Bloc Unic, Scara B, Etaj 4, ap. 38,
Sector 1, Bucureºti
- prin înregistrarea online ºi la adresa http://hotararicedo.ro/index.php/register
- prin telefon/fax la numerele 021-315.32.47, 021-319.67.27
- prin e-mail la adresa secretariat@editurauniversitara.ro.

4 JurisClasor CEDO
Director editorial: jud. Ionuþ MILITARU – Tribunalul Bucureºti
Redactor-ºef: jud. Florin MIHÃIÞÃ – Judecãtoria Sectorului 4 Bucureºti
Redactor-ºef adjunct: jud. Alexandra NEAGU – Tribunalul Bucureºti
Colegiul de redacþie: jud. Carla ANGHELESCU – Judecãtoria Sectorului 1 Bucureºti, jud. Elena BLIDARU
– Judecãtoria Sectorului 1 Bucureºti, jud. Vasile BOZEªAN – Judecãtoria Alexandria,
jud. Lavinia CÎRCIUMARU – Judecãtoria Constanþa, jud. Victor CONSTANTINESCU
– Judecãtoria Alexandria, jud. Paula Andrada COÞOVANU – Curtea de Apel Piteºti
(detaºare Inspecþia Judiciarã), jud. Petricã GHERGHEªANU – Tribunalul Bucureºti,
jud. Roxana CÃLIN – Tribunalul Bucureºti, jud. Serena MILITARU – Judecãtoria
Sectorului 2 Bucureºti, jud. Cristina RADU – Judecãtoria Constanþa, jud. Lucia
ZAHARIA – Judecãtoria Sectorului 5 Bucureºti
Colegiul ºtiinþific: jud. Dragoº CÃLIN – Curtea de Apel Bucureºti, prof. univ. dr. Ovidiu PREDESCU
– Universitatea George Bariþiu Braºov, proc. Rãzvan-Horaþiu RADU – Agentul
Guvernamental al României pentru Curtea de Justiþie a Uniunii Europene, jud. Beatrice
RAMAªCANU – Tribunalul Bucureºti, prof. univ. dr. Mihai ªANDRU – Centrul de
Studii de Drept European din cadrul Institutului de Cercetãri Juridice al Academiei
Române, jud. Bianca ÞÃNDÃRESCU – Înalta Curte de Casaþie ºi Justiþie, jud. Mihail
UDROIU – Tribunalul Bucureºti, jud. Mihaela VASIESCU – Curtea de Apel Tîrgu-
Mureº.
Colaboratori: proc. Cristina BUNEA – Parchetul de pe lângã Curtea de Apel Bucureºti (detaºare
MAE – Agentul Guvernamental), jud. Gabriel CAIAN – Judecãtoria Craiova (detaºare
MAE – Agentul Guvernamental), jud. Irina CAMBREA – Judecãtoria Tg-Jiu (detaºare
MAE – Agentul Guvernamental), dipl. Mãdãlina MORARIU – MAE – Agentul
Guvernamental, dipl. Geanina MUNTEANU – MAE – Agentul Guvernamental, jud.
Ileana POPA – Curtea de Apel Bucureºti (detaºare MAE – Agentul Guvernamental).

JurisClasor CEDO 5
6 JurisClasor CEDO
JurisClasor CEDO
* revistã online *

Revista “JurisClasor CEDO” reprezintã o The “JurisClasor CEDO” review is an


iniþiativã a Asociaþiei Magistraþilor Europeni initiative of the Association of European
pentru Drepturile Omului, pusã în practicã de Magistrates for Human Rights, implemented by
Editura Universitarã, având ca scop promovarea University of Bucharest Publishing House,
drepturilor ºi libertãþilor fundamentale ale omului aimed at promoting human rights and
în spaþiul european, informarea ºi facilitarea fundamental freedoms in Europe, information
accesului la resursele juridice naþionale ºi and access to national and international legal
internaþionale. resources.
Asociaþia Magistraþilor Europeni pentru The Association of European Magistrates
Drepturile Omului îºi propune sã contribuie la for Human Rights aims at defending the status
apãrarea statutului magistraþilor ºi la promovarea of magistrates and promoting freedom of
libertãþii de exprimare, de informare ºi de
expression and of information and of their
asociere a acestora, sã-ºi aducã prin toate
association, at contributing, by all legal means,
mijloacele legale contribuþia la modernizarea
in the modernization of the judicial system and
sistemului judiciar ºi la creºterea încrederii
in increasing public confidence in an effective
publice într-un act de justiþie eficient ºi echitabil,
and fair act of justice, at making make every
sã depunã toate eforturile pentru evitarea
effort so as to avoid any interference with the
oricãrei ingerinþe în drepturile ºi libertãþile
fundamentale ale omului, din partea oricãrei rights and fundamental freedoms, by any public
instituþii sau autoritãþi publice. or governmental authorities.

Editura Universitarã este recunoscutã de The University of Bucharest Publishing


Consiliul Naþional al Cercetãrii ªtiinþifice din House is recognized by the National Council of
Învãþãmântul Superior (C.N.C.S.I.S.), iar revista University Research (N.U.R.C.); the
“JurisClasor CEDO” reprezintã o publicaþie “JurisClasor CEDO” review is a serial
serialã (lunarã), în format exclusiv online, publication (monthly), available exclusively
înregistratã la Biblioteca Naþionalã a României online, registered with the National Library with
cu descrierea the description

JurisClasor CEDO
ONLINE ISSN 2247 – 6911
ISSN-L 2247 – 6911

JurisClasor CEDO 7
Proiect realizat de
Editura Universitarã

ºi susþinut de

Institutul Naþional
al Magistraturii

Consiliul Superior al
Magistraturii - Inspecþia
Judiciarã

8 JurisClasor CEDO
Principii de publicare
Publication principles

Lucrãrile se trimit în format electronic pe The papers will be sent electronically by e-


adresa de e-mail redactia@editura mail to redactia@editurauniversitara.ro or in
universitara.ro ori la adresa: Editura Universitarã, printed format at: Editura Universitarã,
Bucureºti, Bd. N.Bãlcescu nr. 27-33, Bloc Unic, Bucureºti, Bd. N.Bãlcescu nr. 27-33, Bloc Unic,
sc. B, sector 1. Autorii vor menþiona numele ºi sc. B, sector 1. The authors will mention their
prenumele, profesia (funcþia), domiciliul, locul de name and surname, profession (position),
muncã, numãrul de telefon, adresa de e-mail, address, workplace, telephone number,
codul numeric personal ºi codul IBAN. personal identification number and IBAN code.
Materialele vor fi predate revistei ºi în format Materials will be delivered in electronic format
electronic, redactate în Microsoft Word, font as well, written in Microsoft Word, font: Times
Times New Roman, corp 12, la 1,5 rânduri, New Roman, size: 12, space: 1.5 rows; the use
folosindu-se în mod obligatoriu diacritice. of diacritics is mandatory.
Articolele de doctrinã nu pot depãºi 25 de The doctrine articles may not exceed 25
pagini, incluzând notele de subsol, ºi vor fi pages, including footnotes, and will be structured
structurate în mai multe pãrþi ºi diviziuni, into several parts and divisions, corresponding
corespunzãtor complexitãþii temei tratate. to the complexity of the document.
În text pot fi folosite cuvinte scrise cu font Normal or italic and, exceptionally, bold fonts
normal sau italic ºi în mod excepþional cu may be used in the text, and the use of CAPITAL
caractere bold, fiind exclusã folosirea LETTERS is excluded.
MAJUSCULELOR. Each article will be accompanied by an
Fiecare articol va fi însoþit de un rezumat de abstract, necessarily in English and/or French,
maximum 25 de rânduri, în funcþie de up to 25 rows, depending on the size of the
dimensiunea articolului ºi de complexitatea temei article and the complexity of the document. The
tratate. Rezumatul va conþine esenþa articolului
abstract will contain the essence of the article
ºi concluziile autorului asupra problemei
and author’s conclusions on the problem
analizate, putând fi redactat în limba românã,
analysed.
englezã sau francezã.
Bibliographical sources will be fully cited,
Sursele bibliografice vor fi citate complet ºi
indicating all elements of identification: initial
vor indica toate elementele de identificare: iniþiala
letter of the surname and the name of the author
prenumelui ºi numele autorului (fãrã caractere
(without bold fonts), full title of article (in italics
îngroºate), titlul complet al articolului (în italic ºi
and without quotation marks), publication, issue/
fãrã ghilimele), publicaþia, numãr/an, editura,
oraºul, anul publicãrii ºi pagina de trimitere. Dacã year, publisher, city, year of publication and
sunt mai mulþi autori ai unei lucrãri, vor fi reference page. If there are several authors of
enumeraþi toþi, folosind virgula, fãrã conjuncþia a paper, they will all be listed, using commas,
„ºi”. Dacã existã mai mult de cinci autori, se va without the conjunction “and”. If there are more
menþiona numai numele primului sau al than five authors, only the name of the first
coordonatorului, dupã care se va trece „º.a.”. author or of the coordinator will be mentioned,
Se vor utiliza doar abrevierile menþionate în followed by “et al.”
lista de abrevieri. Only the abbreviations mentioned in the
Abrevierile uzuale utilizate în citarea actelor abbreviations list will be used.
normative române sunt: C.civ., C.pr.civ., C.pen., The usual abbreviations used in reference
C.pr.pen., C.com., C.fisc., C.pr.fisc., H.G. nr., to the Romanian normative acts are: Civ. C.,
O.G. nr., O.U.G. nr., art., par., alin., lit., pct. etc. Civ.pr.c., Crim.c., Crim.pr.c., Com.c., Fisc.c.,
Indicarea actelor normative se va face numai Fisc.pr.c., G.D. no., E.O. no., G.E.O. no., art.,
prin numãrul ºi anul apariþiei, fãrã data adoptãrii para., ind., let., pt. etc. The normative acts will
(ex. Legea nr. 303/2004), însã în nota de subsol be indicated only by mentioning the number and
va fi indicat numãrul Monitorului Oficial. the year of issuance, without the date when it

JurisClasor CEDO 9
Cu privire la materialele care se publicã, was adopted in the Parliament. (i.e. Law no 303/
conducerea revistei îºi rezervã dreptul sã 2004), but the footnote will point out the
corecteze, dupã caz, sã reformuleze ori stilizeze publication of Official Monitor.
unele formulãri, fãrã a aduce atingere ideilor, Concerning published materials, the journal
opiniei ºi argumentelor autorilor. Manuscrisele management reserves the right to amend, as
nepublicate nu se restituie. appropriate, to reformulate or adapt some
Materialele trimise redacþiei spre publicare nu formulations, without bringing prejudice to the
pot fi oferite spre publicare cãtre alte reviste ideas, opinions and arguments of the authors.
decât dupã primirea unui refuz expres de Unpublished manuscripts will not be returned.
publicare în Revista JurisClasor CEDO din The material submitted for publication may
partea redacþiei sau dupã curgerea unui termen be offered for publication to other journals only
de 15 zile de la înregistrare în care nu s-a primit
after receiving an express refusal to publish in
niciun rãspuns.
the JurisClasor CEDO review from the editorial
Cele de mai sus sunt clauze ale contractului
board or after a period of 45 days from
de editare, în conformitate cu Legea nr. 8/1996
submission in which no answer is received.
privind dreptul de autor ºi drepturile conexe.
Conform contractului, autorii cesioneazã cu titlu The above mentioned are terms of the editing
exclusiv dreptul de producere ºi difuzare a operei contract, in compliance with Law no. 8/1996 on
lor pe suport electronic, dar ºi în format tipãrit, copyright and related rights. Under the
prezumându-se cã îºi însuºesc clauzele în agreement, authors assign exclusive right on the
momentul în care trimit lucrãrile spre a fi production and dissemination of their work
publicate. (including electronically), and it is presumed that
Colaboratorii vor respecta legislaþia privind they agree to the terms when sending the work
drepturile de autor pentru a evita orice formã de to be published.
plagiat, revenindu-le în caz contrar întreaga Collaborators will respect copyright laws, with
rãspundere juridicã sau deontologicã. Redacþia a view to avoiding any form of plagiarism,
revistei nu îºi asumã nicio rãspundere din acest otherwise they will have the full legal or ethical
punct de vedere. responsibility. Editors undertake no liability in this
Contractul de editare se reziliazã de drept regard.
dacã survin pânã la data corecturii finale a The editing contract is terminated by law, if,
numãrului de revistã modificãri legislative until final correction of the issue, important
importante ce influenþeazã în mod hotãrâtor legislative changes, which would decisively
conþinutul articolului. influence the content

10 JurisClasor CEDO
Lista principalelor abrevieri

alin. alineat
APADOR-CH Asociaþia pentru Apãrarea Drepturilor Omului în România Comitetul Helsinki

art. articol
A.N.P. Administraþia Naþionalã a Penitenciarelor
A.N.R.P. Autoritatea Naþionalã pentru Restituirea Proprietãþilor
A.V.A.B. Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Bancare
A.V.A.S. Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului
B.N.R. Banca Naþionalã a României
c. contra
C.A.S. Casa de Asigurãri de Sãnãtate
C.civ. Codul civil
C.com. Codul comercial
C.fam. Codul familiei
C.pen. Codul penal
C.pr.civ. Codul de procedurã civilã
C.pr.pen. Codul de procedurã penalã
CEDO/Curtea Curtea Europeanã a Drepturilor Omului
Comisia Comisia Europeanã a Drepturilor Omului
Convenþia Convenþia Europeanã a Drepturilor Omului
C.N.C.D. Consiliul Naþional pentru Combaterea Discriminãrii
C.N.V.M. Comisia Naþionalã a Valorilor Mobiliare
C.N.S.A.S. Consiliul Naþional pentru Studierea Arhivelor Securitãþii
CPT Comitetul European pentru Prevenirea Torturii ºi Tratamentelor sau Pedepselor
Inumane sau Degradante
C.S.M. Consiliul Superior al Magistraturii
C.S.J. Curtea Supremã de Justiþie
D.G.F.P. Direcþia Generalã a Finanþelor Publice
D.G.P.M.B. Direcþia Generalã de Poliþie a Municipiului Bucureºti
D.N.A. Direcþia Naþionalã Anticorupþie
D.S.V. Direcþia Sanitar Veterinarã
Ed. Editura
etc. etcetera („ºi celelalte”)
EUR euro
FRF franci francezi
H.G. Hotãrârea Guvernului României
I.G.P.F. Inspectoratul General al Poliþiei de Frontierã
I.G.P.R. Inspectoratul General al Poliþiei Române

JurisClasor CEDO 11
I.N.M.L. Institutul Naþional de Medicinã Legalã
I.P.J. Inspectoratul de Poliþie al Judeþului
Î.C.C.J. Înalta Curte de Casaþie ºi Justiþie
lit. litera
M.Ap.N. Ministerul Apãrãrii Naþionale
[MC] Marea Camerã
M.J. Ministerul Justiþiei
M. Of. Monitorul Oficial al României
mp metri pãtraþi
nr. numãrul
O.G. Ordonanþa Guvernului
O.U.G. Ordonanþa de Urgenþã a Guvernului
p. pagina
P.N.A. Parchetul Naþional Anticorupþie
par. paragraful
pct. punctul
R.A.A.P.P.S. Regia Autonomã a Administraþiei Patrimoniului Protocolului de Stat
ROL lei româneºti vechi
RON lei româneºti noi
subl. ns. Sublinierea noastrã (a autorilor)
S.C. societatea comercialã
S.A. societate pe acþiuni
S.P.P. Serviciul de Pazã ºi Protecþie
S.R.I. Serviciul Român de Informaþii
S.R.L. societate cu rãspundere limitatã
U.N.B.R. Uniunea Naþionalã a Barourilor din România
urm. urmãtoarele
USD dolar american

12 JurisClasor CEDO
Cuprins
Anul II (2012)
JurisClasor CEDO - 2012

JurisClasor CEDO - Ianuarie 2012

Cauza Tãnãsoaica împotriva României, decizia de inadmisibilitate din 13 decembrie


2011 – Obligaþia jurnaliºtilor în cazul publicãrii informaþiilor factuale obþinute de la terþe
persoane ....................................................................................................................... 21
Autor: Carla Alexandra Anghelescu

Cauza Þehanciuc împotriva României, decizia de inadmisibilitate din 22 noiembrie


2011 – Suspendarea automatã din funcþie în momentul trimiterii în judecatã nu încalcã
prezumþia de nevinovãþie .............................................................................................. 25
Autor: Victor Constantinescu

Reducerea salariilor cu 25% prin Legea nr. 118/2010 este compatibilã cu art. 1 din
Protocolul nr. 1 adiþional la Convenþie - decizia de inadmisibilitate în cauzele Felicia
Mihãieº ºi Adrian Gavril Senteº c. României ................................................................ 29
Autor: Dragoº Cãlin

JurisClasor CEDO - Februarie 2012

Mãsura ridicãrii vehiculelor staþionate neregulamentar. Competenþa instanþelor


interne ºi analiza jurisprudenþei CEDO ......................................................................... 43
Autori: Ionuþ Militaru, Sorin Vasilescu

Cauza Iorga ºi alþii împotriva României – Decesul în penitenciar a unui deþinut


condamnat la pedeapsa închisorii contravenþionale ..................................................... 69
Autor: Mãdãlina Morariu

Citirea declaraþiilor date în timpul urmãririi penale ºi dreptul acuzatului de a interoga


martorii acuzãrii. cauza Al-Khawaja ºi Tahery c. Regatul Unit ...................................... 74
Autor: Victor Constantinescu

JurisClasor CEDO - Martie 2012

Cauza Giuran c. României - Recursul în anulare ca remediu pentru erorile judiciare în


materie penalã (Hotãrârea Secþiei a 3-a din data de 21 iunie 2011, cerere nr. 24360/04) 87

Reformarea sistemului de pensii, prin transformarea pensiilor speciale în pensii în sistemul


public, în temeiul Legii nr. 119/2010, este compatibilã cu art. 1 din Protocolul
nr. 1 - decizia de inadmisibilitate în cauzele Frimu ºi alþii c. României . ........................ 91
Autor: Dragoº Cãlin

JurisClasor CEDO 13
JurisClasor CEDO - Aprilie 2012

Lipsa unei „speranþe legitime” în cazul recalculãrii pensiilor. Efectele jurisprudenþei


divergente - Decizia de inadmisibilitate în cauza Dumitru David ºi alþii împotriva
României ....................................................................................................................... 107
Autor: Dragoº Cãlin

Sindicatul „Pãstorul cel Bun” împotriva României, hotãrâre nedefinitivã pronunþatã la


31 ianuarie 2012 ........................................................................................................... 110
Autor: Alexandra Neagu

Hotãrârea Marii Camere în cauza Creangã împotriva României - Sarcina probei


referitor la privarea de libertate. Imposibilitatea pãrãsirii sediului parchetului.
Nelegalitatea privãrii de libertate ................................................................................... 116
Autor: Victor Constantinescu

Regimul cumulului pensiilor cu veniturile salariale, în scopul reducerii cheltuielilor


bugetare, conform Legii nr. 329/2009, nu încalcã art. 14 din Convenþie ºi art. 1 din
Protocolul nr. 1 - decizia de inadmisibilitate Ionel Panfile c. României.......................... 124
Autor: Dragoº Cãlin

JurisClasor CEDO - Mai 2012

Condiþii de audiere ºi de detenþie. Legalitatea privãrii de libertate. Prezumþia de


nevinovãþie – decizia de inadmisibilitate în cauza Patriciu împotriva României ............ 137
Autor: Victor Constantinescu

Cauza A.M.M. c. României - Justul echilibru dintre interesul minorului de a-i fi stabilitã
paternitatea ºi interesul prezumtivului tatã de a nu fi supus testelor ADN .................... 144
Autor: Roxana Lãcãtuºu

Cerere de revizuire în procedura anulãrii unei autorizaþii de construire – Decizia de


inadmisibilitate în cauza S.C. Millennium Building Development S.R.L. împotriva
României ....................................................................................................................... 164
Autor: Ionuþ Militaru

Taxa de poluare. Efectele jurisprudenþei divergente - Decizia de inadmisibilitate în


cauzele reunite Coriolan Gabriel Ioviþoni ºi alþii împotriva României ............................. 170
Autor: Dragoº Cãlin

Recursul în interesul legii reglementat de dispoziþiile art. 329 din Codul de procedurã
civilã reprezintã o cale eficientã de unificare a practicii judiciare naþionale – cauza Albu
ºi alþii împotriva României ............................................................................................. 184
Autor: Alexandra Neagu

Cauza Nicoleta Gheorghe împotriva României - O nouã hotãrâre de referinþã


pronunþatã de Curtea Europeanã a Drepturilor Omului în materia contravenþiilor ........ 188
Autor: Ileana Popa, Flavian Popa

JurisClasor CEDO - Iunie 2012

Principiul egalitãþii armelor ºi locul procurorului în sala de judecatã. Principiul


contradictorialitãþii - decizia de inadmisibilitate în cauza Trãilescu c. României ........... 199
Autor: Cristina Bunea

14 JurisClasor CEDO
Pensiile cadrelor militare. Reforma produsã prin Legea nr. 119/2010 - decizia de
inadmisibilitate în cauza Constantin Abãluþã ºi alþii c. României ................................... 202
Autor: Dragoº Cãlin

JurisClasor CEDO - Iulie 2012

Obligaþia de a asigura condiþii de detenþie compatibile cu respectarea demnitãþii


umane. Nelegalitatea arestãrii preventive este determinatã în mod excepþional numai
de nereguli grave ºi evidente. Prezumþia de nevinovãþie – declaraþii ale procurorului
de caz apãrute în presã - cauza Pãvãlache c. României .............................................. 211
Autor: Cristina Bunea

Aplicarea dispoziþiilor Legii nr. 18/1991 cetãþenilor strãini – decizie de inadmisibilitate


în cauza Morariu ºi alþii împotriva României .................................................................. 214
Autor: Geanina Munteanu

JurisClasor CEDO - August 2012

Privarea de bun în procedura vânzãrii silite la licitaþie publicã. Încãlcarea art. 1 din
Protocolul nr. 1 la Convenþia Europeanã a Drepturilor Omului - cauza Kanala c.
Slovaciei ........................................................................................................................ 221
Autor: Ionuþ Militaru

Desfacerea contractului de muncã pentru absenþã prelungitã de la serviciu din pricina


arestãrii preventive - decizia de inadmisibilitate în cauza Teodor Octavian Tripon
împotriva României ....................................................................................................... 228
Autor: Dragoº Cãlin

JurisClasor CEDO - Septembrie 2012

Caracterul rezonabil al eºalonãrii plãþii drepturilor salariale recunoscute prin hotãrâri


judecãtoreºti interne – decizia de inadmisibilitate în cauza Dumitru ºi alþii c. României 237
Autor: Gabriel Caian

Lipsa unui conflict jurisprudenþial în sine. Soluþii divergente determinate de modul în


care instanþele au apreciat circumstanþele fiecãrei cauze – decizia de inadmisibilitate în
cauza Stana Neghea ºi alþii c. României ....................................................................... 239
Autor: Dragoº Cãlin

Tratament medical corespunzãtor, legalitatea arestãrii preventive, respectarea


dreptului la un proces echitabil - decizia de inadmisibilitate în cauza Tender c. României . 243
Autor: Victor Constantinescu

Lipsa unei divergenþe „profunde ºi persistente” a practicii judiciare a instanþelor naþionale


– decizia de inadmisibilitate în cauza Ioan Radu ºi alþi 30 de reclamanþi
c. României ................................................................................................................... 245
Autor: Dragoº Cãlin

JurisClasor CEDO 15
Legea nr. 221/2009. Despãgubirile pentru prejudiciile morale privind condamnãrile cu
caracter politic ºi mãsurile administrative asimilate acestora. Decizia de inadmisibilitate
din cauza Nastaca Dolca ºi alþii c. României ................................................................. 249
Autor: Dragoº Cãlin

JurisClasor CEDO - Octombrie 2012

Neîncãlcarea principiului securitãþii juridice în ipoteza unui numãr limitat de decizii


irevocabile pronunþate în sens contrar jurisprudenþei constante a aceleiaºi curþi de
apel – decizia de inadmisibilitate în cauza Tivodar c. României ................................... 263
Autor: Alexandra Neagu

Încãlcarea principiului nediscriminãrii ºi a dreptului la viaþã privatã prin refuzul


acordãrii concediului parental militarilor de sex masculin - cauza Hulea c. României .. 265
Autor: Roxana Cãlin

Restituirea cãtre comunitãþile religioase a unor bunuri naþionalizate – cauza


Arhiepiscopia Romano-catolicã Alba Iulia c. României ................................................. 270
Autor: Geanina Munteanu

JurisClasor CEDO - Noiembrie 2012

Lipsa unei divergenþe „profunde ºi persistente” a practicii judiciare a instanþelor


naþionale – decizia de inadmisibilitate în cauza Constantin Lucian Tunaru c. României 277
Autor: Dragoº Cãlin

Refuzul autoritãþilor de a prelungi o vizã de ºedere în România pentru o persoanã


de cetãþenie turcã – decizia de inadmisibilitate în cauza Ali Çakir c. României ............ 280
Autor: Geanina Munteanu

Lipsa unui conflict jurisprudenþial în sine. Soluþii divergente determinate de modul în


care instanþele au apreciat circumstanþele fiecãrei cauze – decizia de inadmisibilitate în
cauza Ana Maria Frimu ºi alþii c. României ................................................................... 282
Autor: Dragoº Cãlin

Lipsa unei anchete efective privind relele tratamente aplicate de poliþie ºi încãlcarea
procedurii penale privind aducerea cu mandat la sediul parchetului în vederea ascultãrii
- cauza Ghiurãu împotriva României (Hotãrârea din 20 noiembrie 2012, Cererea
nr. 55421/10) ................................................................................................................. 288
Autor: Lavinia Cîrciumaru

JurisClasor CEDO - Decembrie 2012

Lipsa accesului la dosarul cauzei la judecarea prelungirii arestãrii preventive ºi încãlcarea


principiului contradictorialitãþii – cauza Cioinea c. României (Hotãrârea din
14 februarie 2012, Cererea nr. 17009/03) ..................................................................... 299

16 JurisClasor CEDO
IANUARIE 2012

JurisClasor CEDO 17
18 JurisClasor CEDO
Cuprins

Anul II (2012)
JurisClasor CEDO - Ianuarie 2012

Cauza Tãnãsoaica împotriva României, decizia de inadmisibilitate din 13 decembrie


2011 – Obligaþia jurnaliºtilor în cazul publicãrii informaþiilor factuale obþinute de la terþe
persoane ....................................................................................................................... 21
Autor: Carla Alexandra Anghelescu

Cauza Þehanciuc împotriva României, decizia de inadmisibilitate din 22 noiembrie


2011 – Suspendarea automatã din funcþie în momentul trimiterii în judecatã nu încalcã
prezumþia de nevinovãþie .............................................................................................. 25
Autor: Victor Constantinescu

Reducerea salariilor cu 25% prin Legea nr. 118/2010 este compatibilã cu art. 1 din
Protocolul nr. 1 adiþional la Convenþie - decizia de inadmisibilitate în cauzele Felicia
Mihãieº ºi Adrian Gavril Senteº c. României ................................................................ 29
Autor: Dragoº Cãlin

JurisClasor CEDO 19
20 JurisClasor CEDO – Ianuarie 2012
Cauza Tãnãsoaica împotriva României,
decizia de inadmisibilitate din 13 decembrie 2011 –
Obligaþia jurnaliºtilor în cazul publicãrii informaþiilor factuale
obþinute de la terþe persoane

Autor: Carla Alexandra Anghelescu


Categorie: Decizii de inadmisibilitate

Curtea a stabilit cã protecþia oferitã jurnaliºtilor de art. 10 din Convenþie este subordonatã
condiþiei exercitãrii dreptului cu bunã-credinþã, în sensul de a comunica informaþii în acord cu
respectarea deontologiei jurnalistice care, în cazul furnizãrii de informaþii de cãtre terþe
persoane, presupune o mai mare rigoare ºi o atenþie deosebitã înainte de publicarea
informaþiilor.
Prin decizia Printr-o sentinþã penalã a Judecãtoriei
de inadmisi- Vâlcea, s-a pronunþat condamnarea recla-
bilitate pro- mantului pentru sãvârºirea infracþiunii de
nunþatã la 13 insultã la pedeapsa amenzii de 7 milioane
decembrie de lei, precum ºi obligarea reclamantului, în
2011 în cauza solidar cu redacþia ziarului în care au fost
Tãnãsoaica publicate articolele, la plata sumei de 10
împotriva Ro- milioane cu titlu de despãgubiri pentru daune
mâniei (cererea nr. 3466/03), Curtea morale, fiind dispusã achitarea în ceea ce
Europeanã a constatat neîncãlcarea de priveºte sãvârºirea infracþiunii de calomnie,
cãtre Statul român a art. 10 din Convenþie, soluþie menþinutã ºi în calea de atac.
apreciind cã soluþia de obligare a recla- În motivare s-a arãtat cã, deºi reclamantul
mantului la plata despãgubirilor pentru a fãcut dovada temeiniciei unora dintre
daune morale nu a fost disproporþionatã prin faptele indicate în articolele sale, afirmaþiile
raportare la scopul legitim urmãrit, ingerinþa privitoare la capacitatea directorului general
fiind astfel consideratã ca necesarã într-o de a conduce activitatea desfãºuratã în
societate democraticã. fabricã ºi implicarea acestuia în plecarea
În cauzã, Curtea a constatat, în fapt, cã fostului director au adus atingere demnitãþii
reclamantul, în calitate de jurnalist, a publi- ºi onoarei acestuia.
cat într-un ziar local patru articole în care Ulterior, prin decizia din 20 septembrie
era prezentatã situaþia creatã în urma unui 2003 a Curþii Supreme de Justiþie, a fost
conflict apãrut între actualul ºi fostul director soluþionat recursul în anulare introdus
general al unei fabrici, aceste articole fiind împotriva celor douã hotãrâri ºi modificatã
continuarea unui articol anterior în care în parte soluþia datã, în sensul achitãrii
reclamantul criticase modalitatea în care s-a reclamantului pentru sãvârºirea infracþiunii
realizat procesul de privatizare a unor de insultã, cu menþinerea obligãrii acestuia
întreprinderi de stat din judeþul Vâlcea. în solidar cu redacþia publicaþiei la plata cãtre
La data de 29 ianuarie 2002, actualul actualul director a sumei de 10 milioane de
director a formulat plângere penalã împo- lei cu titlu de despãgubiri pentru daune
triva reclamantului sub aspectul sãvârºirii morale, reþinându-se cã afirmaþiile realizate
infracþiunilor de insultã ºi calomnie, con- de reclamant în articolele sale vizau
stituindu-se parte civilã pentru suma de 8 activitatea pãrþii civile desfãºurate în cadrul
miliarde de lei, reprezentând despãgubiri. fabricii, iar nu aspecte din viaþa sa privatã.

JurisClasor CEDO – Ianuarie 2012 21


De asemenea, s-a arãtat cã reclamantul Cu toate acestea, Curtea a reamintit cã
utilizase informaþii pe care le primise de la protecþia oferitã jurnaliºtilor de art. 10 din
terþe persoane, în calitate de angajaþi ai Convenþie este subordonatã condiþiei
societãþii comerciale, fãrã a avea intenþia de exercitãrii dreptului cu bunã-credinþã în
a aduce atingere demnitãþii ºi onoarei sensul de a comunica informaþii în acord cu
actualului director. respectarea deontologiei jurnalistice5. Mai
Prin decizia pronunþatã în cauzã, Curtea mult, în cazul furnizãrii de informaþii de cãtre
Europeanã a reiterat principiile stabilite în terþe persoane se impun o mai mare rigoare
jurisprudenþa sa ºi aplicabile situaþiei de fapt ºi o atenþie deosebitã înainte de publicarea
reþinute. acestora6.
Astfel, presa are obligaþia de comunica Deºi nu se poate substitui jurisdicþiilor
publicului informaþiile ºi ideile referitoare la naþionale competente, întrucât ºi-ar depãºi
aspecte politice ºi alte subiecte de interes competenþa, Curþii îi revine sarcina de a
general, cu respectarea limitelor impuse de verifica soluþiile pronunþate de cãtre acestea
respectarea dreptului la reputaþie ºi a sub aspectul respectãrii art. 10 din Con-
drepturilor altei persoane1. venþie.
În vederea aprecierii existenþei unei nevoi Curtea nu se poate mulþumi sã verifice
sociale imperioase, aptã a justifica o dacã statul a uzat de aceastã putere cu
ingerinþã în exercitarea dreptului la liberã bunã-credinþã, cu grijã ºi într-o manierã
exprimare, trebuie realizatã o distincþie între rezonabilã: ea are ca rol sã verifice ingerinþa
fapte ºi judecãþi de valoare. Dacã materia- litigioasã în lumina ansamblului cauzei,
litatea primelor poate fi doveditã, demon- pentru a determina dacã a fost proporþionalã
strarea exactitãþii judecãþilor de valoare cu scopul legitim urmãrit ºi dacã motivele
poate prezenta anumite dificultãþi 2 . invocate de autoritãþile naþionale pentru a o
Într-adevãr, atunci când este vorba despre justifica apar ca pertinente ºi suficiente. În
conduita unei terþe persoane, se poate acest sens, Curtea trebuie sã verifice dacã
dovedi dificilã realizarea distincþiei dintre autoritãþile naþionale au aplicat dispoziþiile
fapte ºi judecãþile de valoare, acestea din incidente în conformitate cu principiile
urmã putând deveni excesive dacã sunt consacrate ce decurg din art. 10 ºi dacã
complet lipsite de bazã factualã3. modul de aplicare se bazeazã pe o apreciere
În acest sens, Curtea a subliniat faptul rezonabilã a faptelor pertinente7.
cã, în ipoteza unei imputaþii factuale referi- Natura ºi gravitatea pedepselor aplicate
toare la o persoanã determinatã, prin indi- reprezintã elemente avute în vedere la
carea numelui ºi a funcþiei acesteia, autorul momentul aprecierii de cãtre Curte a
trebuie sã demonstreze existenþa unei baze proporþionalitãþii mãsurii ce aduce atingere
factuale suficiente în cadrul procedurii dreptului la liberã exprimare reglementat de
declanºate împotriva sa4. art. 10 din Convenþie8.

1De Haes et Gijsels c. Belgiei, hotãrârea din 24 februarie 1997, Recueil 1997-I, pp. 233-234, par. 37; Thoma
c. Luxembourg, hotãrârea din 29 martie 2001, nr. 38432/97, par. 45, CEDH 2001-III; Colombani ºi alþii c. Franþei,
hotãrârea din 25 iunie 2002, nr. 51279/99, par. 55, CEDH 2002-V
2 De Haes et Gijsels c. Belgiei, hotãrârea din 24 februarie 1997, precit.; Harlanova c. Letoniei, decizia de

inadmisibilitate din 3 aprilie 2003, nr. 57313/00.


3 Jerusalem c. Austriei, hotãrârea din 27 februarie 2001, nr. 26958/95, par. 43, CEDH 2001-II.
4 Lešník c. Slovaciei, hotãrârea din 11 martie 2002, par. 57 in fine, CEDH 2003-IV; Vides Aizsardzîbas Klubs

c. Letoniei, hotãrârea din 27 mai 2004, nr. 57829/00, par. 44.


5 Radio France ºi alþii c. Franþei, hotãrârea din 30 martie 2004, nr. 53984/00, par. 37, Recueil 2004-II.
6 Stângu c. României, decizia de inadmisibilitate din 9 noiembrie 2004, nr. 57551/00.
7 Zana c. Turciei, hotãrârea din 25 noiembrie 1997, Recueil 1997-VII, pp. 2547-2548, par. 51; Kyprianou c.

Ciprului, hotãrârea Marii Camere din 15 decembrie 2005, nr. 73797/01, par. 171
8 Ceylan c. Turciei, hotãrârea Marii Camere din 08 iulie 1999, nr. 23556/94, par. 37, CEDH 1999-IV; Tammer

c. Estoniei, hotãrârea din 6 februarie 2001, nr. 41205/98, par. 69, CEDH 2001-I; Ska³ka c. Poloniei, hotãrârea
din 27 mai 2003, nr. 43425/98, par. 41-42; Lešník, precit., par. 63-64, CEDH 2003-IV

22 JurisClasor CEDO – Ianuarie 2012


În acest sens, în cauzã s-a reþinut cã publica, precum ºi de a prezenta dovezile
respectiva condamnare a reclamantului corespunzãtoare afirmaþiilor sale în cadrul
dispusã de cãtre Curtea Supremã de Justiþie procedurii iniþiate împotriva sa.
la plata unei sume cu titlu de despãgubiri În consecinþã, având în vedere lipsa unei
pentru daune morale constituie o ingerinþã baze factuale, deºi articolele se circumscriau
a unei autoritãþi publice în exercitarea unui subiect de interes general, Curtea a
dreptului sãu la liberã exprimare, ingerinþã apreciat cã afirmaþiile reclamantului nu
care, în urma analizei efectuate de cãtre corespundeau dozei de exagerare sau de
Curtea Europeanã, a rezultat a fi justificatã provocare permise în desfãºurarea activitãþii
prin raportare la art. 10 alin. 2 din Convenþie. jurnalistice9, motivele expuse în decizia
Pentru a pronunþa aceastã soluþie, s-a Curþii Supreme de Justiþie constituind astfel
constatat cã ingerinþa este prevãzutã de elemente pertinente ºi suficiente pentru a
lege, anume de art. 998 - art. 999 C.civ., ºi aprecia cã reclamantul a adus atingere
urmãreºte un scop legitim, protejarea onoarei actualului director ºi poate fi obligat
drepturilor altei persoane, în cauzã fiind la plata unor despãgubiri pentru daune
vorba despre dreptul la reputaþie al actua- morale.
lului director al fabricii. În ceea ce priveºte proporþionalitatea
Cu privire la analiza condiþiei ca ingerinþa ingerinþei, s-a reþinut cã suma la plata cãreia
sã fie necesarã într-o societate democraticã, a fost obligat reclamantul în solidar cu
Curtea a avut în vedere soluþia de achitare redacþia publicaþiei este moderatã în privinþa
a reclamantului pronunþatã de instanþa cuantumului, iar din datele furnizate de cãtre
supremã naþionalã sub aspectul sãvârºirii autoritãþile statului român, aceasta nu fusese
infracþiunii de insultã, precum ºi faptul cã achitatã pânã la momentul pronunþãrii
acesta a fost obligat doar la plata unei sume deciziei de cãtre niciunul dintre debitori.
de bani cu titlu de despãgubiri pentru preju- În concluzie, având în vedere marja de
diciul moral cauzat prin publicarea articolelor apreciere de care se bucurã statele
sale. contractante în asemenea situaþii, prin
În acest sens, s-a arãtat cã prejudiciul raportare la circumstanþele cauzei, Curtea
moral al actualului director al fabricii rezultã a apreciat cã obligarea reclamantului la plata
din conþinutul celor patru articole ºi din unei sume de bani nu este disproporþionatã
motivarea hotãrârilor instanþelor naþionale prin raportare la scopul legitim urmãrit ºi cã
care au stabilit cã unele afirmaþii ale recla- ingerinþa poate fi consideratã ca necesarã
mantului, care constituiau mesajul principal într-o societate democraticã, respingând
al articolelor sale, nu vizau subiectul de cererea reclamantului ca fiind neîntemeiatã.
interes general referitor la privatizarea
întreprinderilor de stat, ci conflictul dintre Notã:
fostul ºi actualul director al fabricii, precum În ceea ce priveºte dreptul la liberã
ºi modalitatea în care acesta din urmã exprimare consacrat de art. 10 din Con-
realiza administrarea societãþii comerciale. venþie, acesta beneficiazã în prezent ºi de
De asemenea, Curtea a subliniat cã unele o reglementare expresã în noul Cod civil,
dintre afirmaþiile reclamantului reprezentau respectiv în art. 70, potrivit cãruia orice
imputaþii factuale, care, potrivit hotãrârilor persoanã are dreptul la liberã exprimare,
instanþelor naþionale, nu au putut fi dovedite exercitarea acestui drept putând fi restrânsã
de cãtre reclamant, deºi potrivit principiilor numai în cazurile ºi limitele expres prevãzute
enunþate, acestuia îi revenea obligaþia de de art. 75 din acelaºi cod. Conform acestui
acorda o mai mare atenþie informaþiilor din urmã text, nu constituie o încãlcare a
primite de la terþe persoane înainte de a le drepturilor prevãzute în secþiunea a 3-a

9 Dalban c. României, hotãrârea Marii Camere din 28.09.1999, nr. 28114/95, par. 49, Recueil 1999-VI.

JurisClasor CEDO – Ianuarie 2012 23


(dedicatã reglementãrii dreptului la viaþã stanþele cauzei, prin raportare la principiile
privatã ºi la demnitatea persoanei umane) consacrate în jurisprudenþa Curþii Europene
atingerile care sunt permise de lege sau de în materia dreptului la liberã exprimare
convenþiile ºi pactele internaþionale privi- reglementat de art. 10 din Convenþie ºi a
toare la drepturile omului la care România dreptului la viaþã privatã prevãzut de art. 8
este parte. Alineatul 2 al art. 75 C.civ. din Convenþie, dacã exercitarea dreptului la
stabileºte cã exercitarea drepturilor ºi liberã exprimare poate fi restrânsã pentru
libertãþilor constituþionale cu bunã-credinþã protejarea dreptului la viaþã privatã al altei
ºi cu respectarea pactelor ºi convenþiilor
persoane.
internaþionale la care România este parte
Cu toate acestea, art. 74 C.civ. prevede,
nu constituie o încãlcare a drepturilor
indicate. cu titlu de exemplu, sub rezerva aplicãrii art.
De asemenea, în ceea ce priveºte dreptul 75 C.civ., anumite fapte sau împrejurãri care
la viaþã privatã, art. 71 alin. 2 C.civ. specificã pot fi considerate ca atingeri aduse vieþii
faptul cã nimeni nu poate fi supus vreunor private, ipotezele de la lit. c) - i) reprezentând
imixtiuni în viaþa intimã, personalã sau de activitãþi specifice domeniului jurnalistic.
familie, nici în domiciliul, reºedinþa sau Referitor la mijloacele de apãrare a drep-
corespondenþa sa, fãrã consimþãmântul sau turilor nepatrimoniale, Codul civil instituie
fãrã respectarea limitelor prevãzute la art. reguli specifice atât de ordin material, cât ºi
75 C.civ. procesual, prin reglementarea distinctã
În consecinþã, revine instanþelor naþionale cuprinsã în Titlul V al Cãrþii I, respectiv art.
sarcina de a stabili în funcþie de circum- 252 – art. 257.

24 JurisClasor CEDO – Ianuarie 2012


Cauza Þehanciuc împotriva României, decizia de
inadmisibilitate din 22 noiembrie 2011 – Suspendarea automatã
din funcþie în momentul trimiterii în judecatã nu încalcã
prezumþia de nevinovãþie

Autor: Victor Constantinescu


Categorie: Decizii de inadmisibilitate

Având în vedere cã instituþia nu a susþinut cã reclamantul ar fi comis vreo faptã nelegalã ºi


nu exista nimic în decizie care sã dezvãluie vreun raþionament sau prejudecatã cu privire la
vinovãþia reclamantului referitor la faptele pentru care a fost trimis în judecatã, iar suspendarea
sa a fost automatã în conformitate cu art. 79 din Legea nr. 188/1999 ºi nimic din textul lege
nu duce la concluzia cã scopul mãsurii ar fi unul punitiv, ci mai degrabã preventiv ºi provizoriu,
nu a fost încãlcatã prezumþia de nevinovãþie.

pentru uz personal, au fost ulterior puse pe


piaþã ºi vândute, nefiind scutite de plata
taxelor vamale.
Ca urmare a faptului cã a fost trimis în
judecatã, reclamantul a fost suspendat din
exercitarea atribuþiilor sale publice pânã la
finalizarea procesului penal. Autoritatea
Naþionalã a Vãmilor, angajatorul recla-
mantului, a emis decizia sa de suspendare
în conformitate de prevederile art. 79 alin. 2
Curtea a reþinut în decizia de inadmi- din Legea nr. 188/1999 privind statutul
sibilitate pronunþatã în cauza Þehanciuc funcþionarului public.11
împotriva României10 cã reclamantul, lucrã- În data de 1 iulie 2005, Tribunalul Su-
tor vamal în cadrul punctului vamal Siret, a ceava l-a condamnat pe reclamant pentru
fost pus sub acuzare ºi trimis în judecatã în toate infracþiunile care i-au fost reþinute în
data de 8 decembrie 2003 pentru sãvârºirea rechizitoriu la o pedeapsã de 1 an închi-
infracþiunilor de luare de mitã, abuz în soare, care a fost suspendatã cu un termen
serviciu contra intereselor publice ºi fals de încercare de 3 ani.
intelectual. Pe 13 februarie 2006, Curtea de Apel
Rechizitoriul conþinea o descriere deta- Suceava a menþinut sentinþa tribunalului, iar
liatã a investigaþiei începute în anul 2002 ºi în data de 9 noiembrie 2007, Înalta Curte
care l-a vizat pe numitul E. Astfel, în anul de Casaþie ºi Justiþie a reþinut cã situaþia de
2002, poliþia a descoperit cã E. ar fi importat fapt a fost corect apreciatã de cãtre ambele
în mod ilegal bunuri în România fãrã a plãti instanþe, iar legea a fost corect aplicatã.
taxele datorate, cu ajutorul unor lucrãtori În data de 21 mai 2008, Tribunalul
vamali ºi ai unor ofiþeri din cadrul poliþiei de Suceava a hotãrât cã procesul a rãmas fãrã
frontierã cãrora E. le-ar fi dat anumite sume obiect, având în vedere cã E. a plãtit toate
de bani. Bunurile, care au fost declarate sumele datorate cãtre bugetul de stat.

10 CEDO, Þehanciuc c. României, nr. 20286/08 , decizia din 22 noiembrie 2011.


11 În prezent, art. 94 alin. 1 lit. m din Legea nr. 188/1999.

JurisClasor CEDO – Ianuarie 2012 25


Hotãrârea nu a fost atacatã ºi în data de 16 referitor la faptele pentru care a fost trimis
iunie 2008 a rãmas definitivã. în judecatã.14 Într-adevãr, suspendarea lui
Reclamantul a invocat faptul cã decizia a fost automatã în conformitate cu art. 79
de suspendare a sa din funcþia publicã, pe din Legea nr. 188/1999. Mai mult, nimic din
motiv cã a fost pus sub acuzare ºi trimis în textul lege nu duce la concluzia cã scopul
judecatã, i-a încãlcat dreptul de a fi prezumat mãsurii ar fi unul punitiv, ci mai degrabã
nevinovat pânã la rãmânerea definitivã a preventiv ºi provizoriu 15 , fiind instituitã
unei hotãrâri de condamnare, având în pentru protejarea interesului public, prin
vedere cã a fost suspendat timp de 4 ani, înlãturarea persoanei dintr-o anumitã funcþie
moment la care a fost condamnat. pentru cã este acuzatã cã a comis o
Curtea a reamintit jurisprudenþa sa con- infracþiunea legatã de funcþia respectivã ºi
stantã potrivit cãreia prezumþia de nevi- astfel împiedicând alte asemenea fapte sau
novãþie prevãzutã de art. 6 par. 2 din consecinþele unor asemenea fapte.
Convenþie este aplicabilã nu numai în În legãturã cu argumentul reclamantului,
proceduri penale, dar ºi în alte cauze în care potrivit cãruia menþinerea unei asemenea
instanþele naþionale nu au avut de hotãrât mãsuri o perioadã lungã de timp aduce atin-
asupra vinovãþiei, scopul esenþial al gere prin ea însãºi prezumþiei de nevino-
prezumþiei fiind acela de a împiedica orice vãþie, Curtea a arãtat cã, ºi în ipoteza lipsei
autoritate naþionalã în emiterea unor opinii scopului punitiv, impactul unei asemenea
conform cãrora reclamantul ar fi vinovat mãsuri asupra drepturilor individuale
înainte ca acesta sã fie condamnat potrivit protejate de art. 6 par. 2 ar trebui evaluat.
legii.12 Este suficient, în lipsa unor temeiuri În special, ar trebui sã fie analizatã existenþa
concrete, sã existe o argumentaþie care ar unor mãsuri de protecþie prevãzute de lege.
sugera cã autoritatea publicã îl priveºte pe Curtea a reþinut cã Statutul funcþionarilor
reclamant ca fiind vinovat.13 publici prevede cã la sfârºitul procesului
În legãturã cu faptele din prezenta cauzã, persoana trebuie sã fie reintegratã, dacã a
Curtea a reþinut cã, îndatã ce reclamantul a fost gãsitã nevinovatã, cu plata retroactivã
fost trimis în judecatã în decembrie 2003, a a salariului în ipoteza unei achitãri.16
fost în mod automat suspendat din funcþia Mai mult, Curtea a considerat cã, în ciuda
sa, în baza unei decizii a angajatorului, problemelor care pot apãrarea atunci când
Autoritatea Naþionalã a Vãmilor. Curtea a o mãsurã provizorie este prelungitã pe o
trebuit sã analizeze dacã decizia admi- perioadã lungã de timp, în acest caz, durata
nistrativã luatã de cãtre autoritatea publicã procesului ºi implicit, a suspendãrii, a fost
a implicat o presupunere asupra vinovãþiei influenþatã de cãtre comportamentul
reclamantului sau a exprimat o îndoialã cu reclamantului, care s-a prevalat de toate
privire la nevinovãþia reclamantului, trecând remediile disponibile, formulând apel ºi pe
dincolo de limitele impuse de cãtre art. 6 urmã recurs. Mãsura criticatã a fost, prin
par. 2 din Convenþie. urmare, menþinutã pânã când primele douã
Curtea a reþinut cã instituþia nu a susþinut hotãrâri au fost confirmate printr-o decizie
cã reclamantul ar fi comis vreo faptã finalã de cãtre Înalta Curte de Casaþie ºi
nelegalã ºi nu exista nimic în decizie care Justiþie, pe 9 noiembrie 2007.
sã dezvãluie vreun raþionament sau preju- Prin urmare, Curtea a considerat cã
decatã cu privire la vinovãþia reclamantului cererea reclamantului prin care a invocat

12 CEDO, Allenet de Ribemont c. Franþei, hotãrârea din 10 Februarie 1995


13 CEDO, Minelli c. Elveþiei, hotãrârea din 25 Martie 1983.
14 CEDO, Dubos c. Franþei, decizia din 14 ianuarie 1998.
15 CEDO, Escoubet c. Belgiei [MC], hotãrârea din 28 octombrie 1999.
16 Art. 86 alin. 3 din Legea nr. 188/1999.

26 JurisClasor CEDO – Ianuarie 2012


încãlcarea prezumþiei de nevinovãþie prin poliþistul este obligat sã predea armamentul,
mãsura suspendãrii din funcþie este vãdit legitimaþia ºi insigna, fapt ce accentueazã
nefondatã ºi a fost respinsã. scopul de protejare a interesului public, fiind
de neconceput ca o persoanã înarmatã sã
Notã: fie pusã în arest preventiv.
Prevederi similare cu cele analizate mai La fel ca ºi în cazul celorlalte mãsuri,
sus sunt prezente în majoritatea profesiilor statutul poliþistului prevede cã în cazul în
ce implicã exerciþiul autoritãþii de stat. care s-a dispus scoaterea de sub urmãrire
Considerãm cã, atât timp cât aceste mãsuri penalã ori achitarea, precum ºi în cazul
de suspendare pãstreazã aceeaºi structurã, încetãrii urmãririi penale ori a procesului
ele sunt compatibile cu prezumþia de nevino- penal, poliþistul va fi repus în toate drepturile
vãþie prevãzutã de art. 6 par. 2 din Con- anterioare, inclusiv compensarea celor de
venþie. care a fost privat pe perioada punerii la
Astfel, art. 62 alin. 1 lit. a din Legea nr. dispoziþie, respectiv a suspendãrii din
303/2004 prevede cã judecãtorul sau funcþie, potrivit competenþelor stabilite prin
procurorul este suspendat din funcþie atunci ordin al ministrului administraþiei ºi inter-
când a fost pusã în miºcare acþiunea penalã nelor.
împotriva sa prin ordonanþã sau rechizitoriu. În ceea ce priveºte atât mãsurile provizorii
În urmãtorul articol, legiuitorul prevede cã, în cazul magistraþilor, cât ºi în cazul
în ipoteza în care se dispune scoaterea de poliþiºtilor, se poate observa cã acestea au
sub urmãrire penalã, încetarea urmãririi ca punct de plecare punerea în miºcare a
penale, achitarea sau încetarea procesului acþiunii penale. Prin urmare, pot apãrea
penal faþã de judecãtor sau procuror, sus- probleme cu privire la durata urmãririi penale
pendarea din funcþie înceteazã, iar acesta ºi implicit, a mãsurii de suspendare din
este repus în situaþia anterioarã, i se plãtesc funcþie.
drepturile bãneºti de care a fost lipsit pe Trebuie, de asemenea, avut în vedere cã
perioada suspendãrii din funcþie ºi i se analiza Curþii debuteazã cu conþinutul deci-
recunoaºte vechimea în magistraturã pentru ziei de suspendare. Prin urmare, mãsura
aceastã perioadã. suspendãrii poate încãlca prezumþia de
În ceea ce priveºte Legea 360/2002 nevinovãþie în ipoteza în care autoritatea
privind statutul poliþistului, aceasta prevede care emite decizia de suspendare formu-
la art. 65 douã mãsuri provizorii: punerea la leazã raþionamente sau lasã sã se înþeleagã
dispoziþie ºi suspendarea din funcþie. cã ºi-a format deja opinia asupra vinovãþiei
Prima intervine atunci când faþã de poliþist penale a celui suspendat. Totuºi, Curtea a
s-a pus în miºcare acþiunea penalã ºi este reþinut în decizia Dubos c. Franþei cã o
judecat în stare de libertate ori liberat instituþie poate, în materie disciplinarã, la
provizoriu pe cauþiune. Pe durata punerii la luarea deciziei sale, sã reþinã fapte care ar
dispoziþie poliþistul îndeplineºte numai acele putea fi susceptibile sã acopere o calificare
sarcini ºi atribuþii de serviciu stabilite în scris penalã. În niciun caz, însã, instituþia nu va
de ºeful unitãþii de poliþie ºi beneficiazã de putea depãºi analiza abaterii disciplinare
drepturile bãneºti corespunzãtoare gradului prin formularea unor raþionamente asupra
profesional pe care îl are, la nivelul de bazã vinovãþiei penale.
– deci fãrã sporuri, precum ºi de celelalte Trebuie precizat cã în jurisprudenþa
drepturi prevãzute în prezenta lege. Curþii Constituþionale problema a fost
Mãsura suspendãrii intervine numai în abordatã într-o manierã parþial concordantã
ipoteza în care poliþistul este arestat cu opinia instanþei europene. Astfel, prin
preventiv. Dupã suspendarea din funcþie decizia nr. 676 din 18 mai 201017, Curtea

17 Publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 416 din 22 iunie 2010.

JurisClasor CEDO – Ianuarie 2012 27


Constituþionalã a statuat cã sancþiunea prezumþia de nevinovãþie prevãzutã de art.
administrativã a suspendãrii funcþionarului 6 par. 2 din Convenþie este aplicabilã nu
public din funcþia publicã pe care acesta o numai în proceduri penale, dar ºi în alte
deþine, în cazul în care s-a dispus trimiterea cauze în care instanþele naþionale nu au avut
în judecatã a acestuia, are ca finalitate de hotãrât asupra vinovãþiei, scopul esenþial
protejarea autoritãþii sau a instituþiei publice al prezumþiei fiind acela de a împiedica orice
faþã de pericolul continuãrii activitãþii ilicite autoritate naþionalã în emiterea unor opinii
ºi al extinderii consecinþelor periculoase ale cã reclamantul ar fi vinovat înainte ca acesta
faptei penale sãvârºite de cãtre funcþionarul sã fie condamnat potrivit legii.18
public. În concluzie, decizia Curþii Europene a
În aceeaºi decizie, însã, Curtea Drepturilor Omului nu este un „cec în alb”
Constituþionalã formuleazã un raþionament pentru orice mãsurã de suspendare dispusã
contrar jurisprudenþei Curþii Europene, pentru trimiterea în judecatã sau începerea
statuând cã, având în vedere natura urmãririi penale, instituþia care dispune
administrativã a acestei mãsuri, nu sunt mãsura suspendãrii trebuind sã dea dovadã
incidente prevederile constituþionale ºi de rezervã în motivarea deciziei, fiind
convenþionale care instituie prezumþia de preferabil sã se rezume la argumente ce þin
nevinovãþie. Or, jurisprudenþa Curþii de la de efectul automat ºi de scopul preventiv al
Strasbourg este constantã în sensul cã mãsurii.

18 CEDO, Þehanciuc c. României, nr. 20286/08 , decizia din 22 noiembrie 2011, par. 17.

28 JurisClasor CEDO – Ianuarie 2012


Reducerea salariilor cu 25% prin Legea nr. 118/2010 este
compatibilã cu art. 1 din Protocolul nr. 1 adiþional la Convenþie
- decizia de inadmisibilitate în cauzele Felicia Mihãieº ºi Adrian
Gavril Senteº c. României

Autor: Dragoº Cãlin


Categorie: Decizii de inadmisibilitate

salarialã totalã de 757 lei, respectiv de 3346


lei.
Invocând dispoziþiile articolului 1 din Pro-
tocolul Adiþional nr. 1 la Convenþie, recla-
manþii s-au adresat instanþelor judecãtoreºti,
acþiunile fiind respinse irevocabil prin decizia
din 21 iunie 2010 pronunþatã de Curtea de
Apel Timiºoara, care a menþinut soluþiile de
primã instanþã ale Tribunalului Arad, apre-
ciind cã mãsura are caracter temporar ºi
existã o legãturã de proporþionalitate între
mijloacele utilizate (reducerea cu 25% a
Prin decizia de inadmisibilitate pronunþatã cuantumului salariului) ºi scopul legitim
la data de 6 decembrie 2011 în cauzele urmãrit (reducerea cheltuielilor bugetare/
Felicia Mihãieº împotriva României reechilibrarea bugetului de stat).
(cererea nr. 44232/11) ºi Adrian Gavril Reclamanþii s-au adresat Curþii Europene
Senteº împotriva României (cererea nr. a Drepturilor Omului, invocând încãlcarea
44605/11), Curtea Europeanã a Drepturilor articolului 1 din Protocolul Adiþional nr. 1 la
Omului a constatat neîncãlcarea de cãtre Convenþie.
Statul român a dispoziþiilor articolului 1 din Prin decizia de inadmisibilitate pronun-
Protocolul Adiþional nr. 1 la Convenþie, sub þatã, Curtea a reamintit cã dispoziþiile
aspectul reducerii cu 25% a salariilor, ca Convenþiei nu conferã un drept de a primi
urmare a aplicãrii Legii nr. 118/2010 privind un salariu într-un anumit cuantum (a se
unele mãsuri necesare în vederea restabilirii vedea cauza Vilho Eskelinen ºi alþii c.
echilibrului bugetar 19, cu modificãrile ºi Finlandei [M.C.], hotãrârea din 19 aprilie
completãrile ulterioare. 2007, nr. 63235/00, par. 94, ºi mutatis
Prezentarea deciziei mutandis, cauza Kjartan Ásmundsson c.
Potrivit situaþiei de fapt reþinute de Curte, Islandei, hotãrârea din 12 octombrie 2004,
pe baza informaþiilor prezentate de cãtre nr. 60669/00, par. 39). Nu este suficient ca
reclamanþi, aceºtia sunt angajaþi în cadrul un reclamant sã invoce existenþa unei
Primãriei din Chiºineu Criº, judeþul Arad. „contestaþii reale” sau a unei „plângeri
Printr-o decizie din 21 iunie 2010, salariul credibile”. O creanþã poate fi consideratã
reclamanþilor a fost redus cu 25%, pentru o drept o „valoare patrimonialã”, în sensul art.
perioadã de ºase luni (3 iulie 2010 - 31 1 din Protocolul nr. 1 adiþional la Convenþie,
decembrie 2010), în temeiul Legii nr. 118/ numai atunci când are o bazã suficientã în
2010, reducere care le-a produs o pierdere dreptul intern, spre exemplu atunci când

19 Publicatã în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 441 din 30 iunie 2010.

JurisClasor CEDO – Ianuarie 2012 29


este confirmatã de o jurisprudenþã bine Curtea a notat, în primul rând, cã ingerinþa
stabilitã a instanþelor (Kopecky c. Slo- era prevãzutã de lege, în sensul art. 1 din
vaciei, hotãrârea din 28 septembrie 2004, Protocolul nr. 1, ºi a urmãrit un interes public,
par. 45-52). ºi anume de a proteja echilibrul fiscal între
Revine statului, sã stabileascã, de o cheltuielile ºi veniturile statului, ce se
manierã discreþionarã, ce beneficii trebuie confrunta cu o situaþie de crizã economicã.
plãtite angajaþilor sãi din bugetul de stat. Curtea a reamintit, în acest sens, datã fiind
Statul poate dispune introducerea, suspen- cunoaºterea directã a propriei societãþi ºi a
darea sau încetarea plãþii unor astfel de nevoilor sale, cã autoritãþile naþionale sunt,
beneficii prin modificãri legislative cores- în principiu, mai bine plasate decât jude-
punzãtoare (cauza Ketchko c. Ucrainei, cãtorul internaþional pentru a determina
hotãrârea din 8 noiembrie 2005, nr. 63134/ ceea ce reprezintã “interesul public”. În
00, par. 23). Totuºi, atunci când o dispoziþie mecanismul de protecþie creat prin Con-
legalã este în vigoare ºi prevede plata venþie, statele trebuie sã fie, prin urmare,
anumitor beneficii, iar condiþiile stipulate sunt primele care sã se pronunþe cu privire la
respectate, autoritãþile nu pot refuza în mod existenþa unei probleme de interes general.
deliberat plata acestora atâta timp cât În consecinþã, ele dispun de o anumitã marjã
dispoziþiile legale rãmân în vigoare. În mod de apreciere, ca ºi în alte domenii care
similar, un reclamant poate invoca o extind garanþiile Convenþiei. Mai mult decât
ingerinþã în dreptul la respectarea bunurilor atât, noþiunea de “interes public” este, prin
sale, în ce priveºte salariile, atunci când a natura sa, extinsã. În mod special, decizia
fost recunoscut printr-o hotãrâre judecã- de a adopta legi cu privire la echilibrul dintre
toreascã dreptul la o creanþã suficient de cheltuielile ºi veniturile bugetului de stat
bine determinatã împotriva statului pentru implicã de obicei luarea în considerare a
a fi exigibilã (cauza Mureºanu c. României, aspectelor politice, economice ºi sociale.
hotãrârea din 15 iunie 2010, nr. 12821/05, Estimând cã legiuitorul dispune de o marjã
par. 26). largã de apreciere pentru a desfãºura o
Or, nu aceasta este situaþia din speþã. În politicã economicã ºi socialã, Curtea trebuie
baza Legii nr. 118/2010, s-a decis reducerea sã respecte modul în care acesta a proiectat
cu 25% a salariilor angajaþilor din sectorul imperativele “interesului public” cu excepþia
public, situaþie în care se regãsesc ºi recla- cazului în decizia sa este în mod evident
manþii. Totodatã, nicio hotãrâre judecãto- lipsitã de o bazã rezonabilã (cauza Jahn ºi
reascã definitivã nu a recunoscut acestora alþii c. Germaniei [M.C.], nr. 46720/99,
dreptul la plata unui salariu mai mare decât 72203/01 ºi 72552/01, par. 91 ºi cauza
cel stabilit prin Legea nr. 118/2010 pentru Zvolský ºi Zvolská c. Republicii Cehe, nr.
perioada iulie-decembrie 2010. Având în 46129/99, par. 67 in fine).
vedere aceste considerente, cu dificultate În cele din urmã, o ingerinþã în dreptul la
reclamanþii ar putea argumenta existenþa respectarea bunurilor trebuie sã pãstreze un
unui “bun” în sensul articolului 1 din Proto- “echilibru just” între cerinþele de interes
colul nr. 1 adiþional la Convenþie. Chiar în general ale comunitãþii ºi cele de protecþie
ipoteza în care Curtea ar fi concluzionat cã a drepturilor fundamentale ale individului. În
reclamanþii erau titularii unui bun suscep- mod special, trebuie sã existe un raport
tibil de fi protejat de articolul 1 din Protocolul rezonabil de proporþionalitate între mijloa-
nr. 1 ºi cã mãsura în cauzã a constituit o cele folosite ºi scopul urmãrit prin orice
ingerinþã în exercitarea acestui drept (a se mãsurã de naturã a priva o persoanã de
vedea, mutatis mutandis, Hasani c. Croa- proprietatea sa. Curtea, controlând respec-
þiei, nr. 20844/09, decizia din 30 septembrie tarea acestei cerinþe, recunoaºte statului o
2010), cererile lor ar fi trebuit declarate largã marjã de apreciere în a alege
inadmisibile pentru motivele care urmeazã. modalitãþile de punere în aplicare ºi pentru

30 JurisClasor CEDO – Ianuarie 2012


a stabili dacã ºi consecinþele lor sunt interesul legii, pronunþat însã într-un aspect
justificate de interesul public, de scopul subsidiar, infirmând unele interpretãri izolate
realizãrii obiectivului legii în cauzã. Curtea ale instanþelor judecãtoreºti competente sã
a amintit cã a fost deja chematã sã soluþioneze cauze privind conflictele de
hotãrascã dacã o intervenþie legislativã muncã20.
urmãrind a reforma un sector al economiei Astfel, începând cu decizia nr. 872 din
din motive de justiþie socialã (cauza James 25 iunie 2010 ºi decizia nr. 874 din 25 iunie
ºi alþii c. Regatului Unit, 21 februarie 1986) 201021, Curtea Constituþionalã a constatat
sau pentru a corecta erorile unei legi cã este neîntemeiatã critica de
anterioare, în interes public (National & neconstituþionalitate a dispoziþiilor legale
Provincial Building Society, Leeds privind diminuarea cuantumului salariului
Permanent Building Society et Yorkshire personalului bugetar.
Building Society c. Regatului Unit, 23 Întrucât dreptul la salariu este corolarul
octombrie 1997) respecta “echilibrul” între unui drept constituþional, ºi anume dreptul
interesele concurente în temeiul articolului la muncã, se constatã cã diminuarea sa se
1 din Protocolul nr. 1. constituie într-o veritabilã restrângere a
În lumina principiilor stabilite în exerciþiului dreptului la muncã. O atare
jurisprudenþa sa, Curtea a observat cã, în mãsurã se poate realiza numai în condiþiile
aceastã speþã, mãsurile criticate de strict ºi limitativ prevãzute de art. 53 din
reclamanþi nu i-au determinat sã suporte o Constituþie.
sarcinã disproporþionatã ºi excesivã, De asemenea, soluþia legislativã cuprinsã
incompatibilã cu dreptul la respectarea în art. 1 din legea criticatã a fost determinatã
bunurilor garantat de articolul 1 din de apãrarea securitãþii naþionale, astfel cum
Protocolul nr. 1 adiþional la Convenþie. rezultã din expunerea de motive a
Curtea a considerat cã statul român nu a Guvernului. Este evident cã securitatea
depãºit marja sa de apreciere ºi nu a rupt naþionalã nu implicã numai securitatea
justul echilibru între cerinþele de interes militarã, deci domeniul militar, ci are ºi o
general ale colectivitãþii ºi protecþia componentã socialã ºi economicã. Astfel,
drepturilor fundamentale ale individului. nu numai existenþa unei situaþii manu militari
Plângerile au fost respinse, în temeiul art. atrage aplicabilitatea noþiunii de „securitate
35 par. 3 ºi 4 din Convenþie. naþionalã” din textul art. 53, ci ºi alte aspecte
din viaþa statului - precum cele economice,
Notã financiare, sociale - care ar putea afecta
Soluþia Curþii, extrem de importantã însãºi fiinþa statului prin amploarea ºi
pentru instanþele interne, este de naturã sã gravitatea fenomenului.
punã capãt controversei legate de respec- Curtea Constituþionalã a constatat cã în
tarea drepturilor fundamentale ale omului în expunerea de motive a legii criticate se aratã
contextul reducerii cu 25% a salariilor, ca cã, potrivit evaluãrii Comisiei Europene,
urmare a aplicãrii Legii nr. 118/2010 privind „activitatea economicã a României rãmâne
unele mãsuri necesare în vederea restabilirii slabã ºi, contrar aºteptãrilor iniþiale, cel mai
echilibrului bugetar. probabil, creºterea economicã s-a menþinut
Curtea Europeanã a Drepturilor Omului negativã în primul trimestru al anului 2010.
a confirmat interpretãrile succesive ale Curþii [...] Pânã la sfârºitul anului 2010, se aºteaptã
Constituþionale, dar ºi pe acelea ale Înaltei ca inflaþia sã scadã în continuare la
Curþi de Casaþie ºi Justiþie, într-un recurs în aproximativ 3,75% datoritã cererii interne

20 A se vedea, spre exemplu, Tribunalul Vâlcea – Secþia civilã, sentinþa din 14.10.2010, casatã printr-o
decizie din 24.03.2011 a Curþii de Apel Piteºti.
21 Publicate în Monitorul Oficial, Partea I, 433 din 28 iunie 2010

JurisClasor CEDO – Ianuarie 2012 31


slabe ºi implementãrii unei politici monetare (reducerea cheltuielilor bugetare/reechili-
prudente. Redresarea mai slabã a cererii brarea bugetului de stat) ºi cã existã un
interne a diminuat importurile, progno- echilibru echitabil între cerinþele de interes
zându-se acum un deficit de cont curent de general ale colectivitãþii ºi protecþia dreptu-
circa 5% din PIB pentru 2010, comparativ rilor fundamentale ale individului. Mãsura
cu 5,5% iniþial”. „Din misiunea de evaluare legislativã criticatã este aplicatã în mod
efectuatã de serviciile Comisiei împreunã cu nediscriminatoriu, în sensul cã reducerea de
experþii FMI ºi ai Bãncii Mondiale în perioada 25% se aplicã tuturor categoriilor de per-
26 aprilie-10 mai 2010, pentru a analiza sonal bugetar în acelaºi cuantum ºi mod.
progresele înregistrate în ceea ce priveºte Legea criticatã nu aduce atingere substanþei
condiþiile specifice ataºate tranºei a treia în dreptului, din moment ce condiþiile prevãzute
valoare de 1,15 miliarde de euro în cadrul la art. 53 din Constituþie, analizate anterior,
programului de asistenþã financiarã, a sunt respectate. Curtea observã, de
rezultat faptul cã, în condiþiile politicilor asemenea, cã mãsura criticatã are un carac-
curente, þinta de deficit fiscal pentru 2010, ter temporar, tocmai pentru a nu se afecta
de 6,4% din PIB, nu va putea fi îndeplinitã, substanþa dreptului constituþional protejat.
din cauza unor deteriorãri ale condiþiilor Astfel, este evident cã restrângerea exer-
economice, a unor dificultãþi în colectarea ciþiului unui drept trebuie sã dureze numai
veniturilor ºi derapajelor pe partea de atât timp cât se menþine ameninþarea în
cheltuieli. Guvernul României ºi-a asumat considerarea cãreia aceastã mãsurã a fost
angajamentul de a lua mãsuri compensatorii edictatã.
In acest sens, Curtea Constituþionalã a
suplimentare ce trebuie adoptate ºi
constatat cã mãsura criticatã are o duratã
implementate înainte de eliberarea de cãtre
limitatã în timp, ºi anume pânã la data de
Comisie a celei de-a treia tranºe din împru-
31 decembrie 2010. Cu privire la invocarea
mutul UE. [...] De asemenea, se precizeazã
faptului cã art. 17 alin. (2) din lege acordã o
faptul cã, în cazul în care aceste acþiuni nu
posibilitate nelimitatã Guvernului sau
sunt implementate pânã în iunie 2010 sau
Parlamentului de a aplica, dupã data de 31
nu conduc la consolidarea anticipatã, vor fi
decembrie 2010, diminuarea cu 25% a
implementate acþiuni suplimentare de salariilor, Curtea constatã cã aceastã criticã
majorare a veniturilor la buget, inclusiv nu este realã, întrucât astfel cum rezultã din
mãsuri de majorare a cotelor de impunere, textul de lege menþionat, începând cu data
pentru a se elimina orice diferenþã bugetarã de 1 ianuarie 2011 se revine la cuantumul
anticipatã”. salariilor/indemnizaþiilor ºi soldelor de
In consecinþã, Curtea Constituþionalã a dinainte de adoptarea acestor mãsuri de
constatat cã aceastã ameninþare la adresa diminuare, în condiþiile încadrãrii în politicile
stabilitãþii economice continuã sã se men- sociale ºi de personal, care, la rândul lor,
þinã, astfel încât Guvernul este îndrituit sã trebuie sã se încadreze în nivelul cheltuielilor
adopte mãsuri corespunzãtoare pentru bugetare. Astfel, în urma aplicãrii mãsurilor
combaterea acesteia. Una dintre aceste criticate se va menþine în platã acelaºi
mãsuri este reducerea cheltuielilor bugetare, cuantum al salariilor/indemnizaþiilor ºi al
mãsurã concretizatã, printre altele, în dimi- soldelor ca cel de dinaintea reducerilor
nuarea cuantumului salariilor/indemni- operate prin legea criticatã. Este o obligaþie
zaþiilor/soldelor cu 25%. de rezultat pe care ºi-o impune legiuitorul
Cu privire la proporþionalitatea situaþiei pentru cã, în caz contrar, s-ar ajunge la în-
care a determinat restrângerea, Curtea cãlcarea caracterului temporar al restrân-
Constituþionalã a reþinut cã existã o legãturã gerii exerciþiului drepturilor; or, tocmai acest
de proporþionalitate între mijloacele utilizate caracter temporar al restrângerii exerciþiului
(reducerea cu 25% a cuantumului salariului/ drepturilor este de esenþa textului art. 53 din
indemnizaþiei/soldei) ºi scopul legitim urmãrit Constituþie.

32 JurisClasor CEDO – Ianuarie 2012


La rândul sãu, Înalta Curte de Casaþie reguli de bazã, ºi anume: a) principiul
ºi Justiþie prin decizia nr. 20 din 17 respectãrii proprietãþii; b) privarea de
octombrie 201122 pronunþatã de Completul proprietate în interes public ºi condiþiile în
competent sã judece recursul în interesul care aceasta poate fi fãcutã; ºi c) controlul
legii, a admis recursurile în interesul legii folosinþei bunurilor.
declarate de Procurorul General al Cu privire la prima regulã enunþatã
Parchetului de pe lângã Înalta Curte de anterior trebuie analizat dacã la data
Casaþie ºi Justiþie ºi de Colegiul de con- adoptãrii Legii nr. 118/2010, cu modificãrile
ducere al Curþii de Apel Suceava în sensul ºi completãrile ulterioare, reclamanþii erau
cã a stabilit cã dispoziþiile art. 1 din Legea titularii unui drept de proprietate asupra unui
nr. 118/2010 privind unele mãsuri necesare bun în sensul Convenþiei în ceea ce priveºte
în vederea restabilirii echilibrului bugetar, cu indemnizaþia cuvenitã pentru zilele de
modificãrile ºi completãrile ulterioare, concediu efectuate dupã data de 3 iulie
raportat la art. 150 (fostul art. 145) din Codul 2010.
muncii, art. 103 lit. a) din Legea nr. 128/1997 În urma analizãrii jurisprudenþei Curþii
privind Statutul personalului didactic, cu Europene a Drepturilor Omului nu s-a
modificãrile ulterioare, ºi art. 7 din Hotãrârea identificat vreo cauzã în care instanþa
Guvernului nr. 250/1992 privind concediul europeanã sã fi stabilit cã “salariul” pentru
de odihnã ºi alte concedii ale salariaþilor din o perioadã viitoare (prin asimilare, ºi
administraþia publicã, din regiile autonome indemnizaþia de concediu) reprezintã un
cu specific deosebit ºi din unitãþile bugetare, “bun”.
republicatã, sunt incidente cererilor Pe de altã parte, Înalta Curte de Casaþie
formulate de personalul didactic ºi didactic ºi Justiþie - Completul competent sã judece
auxiliar din învãþãmântul preuniversitar de recursul în interesul legii a reþinut faptul cã
stat ce au ca obiect acordarea indemnizaþiei Legea nr. 118/2010, cu modificãrile ºi
de concediu de odihnã aferente anului completãrile ulterioare, are aplicabilitate
ºcolar 2009-2010, dupã intrarea în vigoare doar pentru viitor, respectiv doar în privinþa
a Legii nr. 118/2010, respectiv 3 iulie 2010. salariilor la care vor avea dreptul categoriile
În motivare, s-a arãtat cã prin aplicarea de salariaþi vizaþi de acest act normativ dupã
art. 1 din Legea nr. 118/2010, cu modificãrile data de 3 iulie 2010 ºi care, în mod evident,
ºi completãrile ulterioare, nu se realizeazã vor deveni exigibile dupã aceastã datã, ºtiut
încãlcarea dreptului de proprietate, prevãzut fiind faptul cã drepturile salariale devin
de art. 1 din Protocolul nr. 1 adiþional la scadente zi cu zi pe mãsura prestãrii muncii
Convenþia Europeanã a Drepturilor Omului. în favoarea angajatorului.
Astfel, la data adoptãrii Legii nr. 118/ De altfel, în jurisprudenþa instanþei de la
2010, cu modificãrile ºi completãrile Strasbourg în care a fost analizatã problema
ulterioare, reclamanþii nu erau beneficiarii acordãrii drepturilor salariale au fost stabilite
unui drept de proprietate asupra unui “bun”, unele principii.
în sensul instrumentului internaþional În hotãrârea din 19 aprilie 2007,
anterior arãtat, adicã în legãturã cu dreptul pronunþatã în cauza Vilho Eskelinen c.
la indemnizaþia de concediu într-un cuantum Finlandei, Curtea Europeanã a Drepturilor
nediminuat pentru zilele de concediu Omului a statuat urmãtoarele: “Convenþia
efectuate dupã momentul intrãrii în vigoare nu conferã dreptul de a continua sã primeºti
a legii, mai precis dupã data de 3 iulie 2010. un salariu într-un anume cuantum [...]. O
Pe aspectul supus analizei se impune a creanþã poate fi consideratã o valoare
aminti faptul cã art. 1 din Protocolul nr. 1 patrimonialã, în sensul articolului 1 din
adiþional la Convenþie reglementeazã trei Protocolul nr. 1, dacã are o bazã suficientã

22 Publicatã în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 822 din 21 noiembrie 2011.

JurisClasor CEDO – Ianuarie 2012 33


în dreptul intern, de exemplu dacã este decembrie 2005, pronunþatã în cauza
confirmatã prin jurisprudenþa bine stabilitã Pãduraru c. României; hotãrârea din 20
a instanþelor de judecatã.” (paragraful 94 din iulie 2006, pronunþatã în cauza Radu c.
hotãrâre). României).
În hotãrârea din 8 noiembrie 2005, Pe de altã parte, chiar dacã s-ar
pronunþatã în cauza Kechko c. Ucrainei, considera cã reclamanþii ar avea un “bun”
se precizeazã faptul cã: “[...] este la în sensul Convenþiei, se apreciazã cã
latitudinea statului sã determine ce sume vor ingerinþa statului asupra bunului acestora
fi plãtite angajaþilor sãi din bugetul de stat. este conformã celei de-a doua reguli
Statul poate introduce, suspenda sau anula statuate în art. 1 din Protocolul nr. 1 la
plata unor asemenea sporuri, fãcând Convenþia europeanã a drepturilor omului.
modificãrile legislative necesare. Totuºi, În analiza respectãrii regulii anterior
dacã printr-o dispoziþie legalã în vigoare se amintite se reþine cã în astfel de cauze
stabileºte plata unor sporuri ºi condiþiile ingerinþa statului nu este de tipul “privãrii de
pentru aceasta au fost îndeplinite, proprietate” (a se vedea, spre exemplu,
autoritãþile nu pot, în mod deliberat, sã hotãrârea din 2 februarie 2010, pronunþatã
amâne plata lor, atâta vreme cât dispoziþiile în cauza Aizpurua Ortiz ºi alþii c. Spaniei).
legale sunt în vigoare.” (paragraful 23 din Curtea nu analizeazã situaþia reducerii
hotãrâre). Totodatã, se reþine cã politica pensiilor sau salariilor ca ºi cum ingerinþa
salarialã a personalului bugetar este ar fi o “privare de proprietate”. În consecinþã,
atributul exclusiv al statului, cuantumul lipsa despãgubirii pentru ingerinþã nu
drepturilor de naturã salarialã fiind indisolubil conduce, ex ipso, la încãlcarea art. 1 al
legat de nivelul resurselor bugetului din care Protocolului nr. 1 adiþional la Convenþia
acestea se achitã, iar statul, prin legislativul europeanã a drepturilor omului.
sãu, dispune de o largã latitudine, prin În jurisprudenþa Curþii Europene a
prisma Convenþiei, de a stabili politica Drepturilor Omului se statueazã faptul cã
economicã ºi socialã a þãrii (hotãrârea din statul se bucurã de o largã marjã de
21 februarie 1986, pronunþatã în cauza apreciere pentru a determina oportunitatea
James ºi alþii c. Marii Britanii). ºi intensitatea politicilor sale în acest
De asemenea, “speranþa legitimã”, domeniu. Curtea mai constatã cã nu este
invocatã de reclamanþi, a fost reþinutã de rolul sãu de a verifica în ce mãsurã existau
aceeaºi Curte europeanã ca reprezentând soluþii legislative mai adecvate pentru
un “bun”, în sensul primei reguli a art. 1 din atingerea obiectivului de interes public
Protocolul nr. 1 la Convenþie, în special urmãrit, cu excepþia situaþiilor în care
atunci când în favoarea particularilor a fost aprecierea autoritãþilor este vãdit lipsitã de
recunoscut printr-o hotãrâre judecãtoreascã orice temei. (hotãrârea din 8 decembrie
dreptul la o creanþã suficient de bine 2009, pronunþatã în cauza Wieczorek c.
determinatã împotriva statului pentru a fi Poloniei, paragraful 59; Hotãrârea din 19
exigibilã (hotãrârea din 15 iunie 2010, decembrie 1989, pronunþatã în cauza
pronunþatã în cauza Mureºanu c. Mellacher ºi alþii c. Austriei, paragraful 53).
României) sau atunci când, din cauza Având în vedere cã nu este vorba de o
frecventelor modificãri legislative, în special privare de proprietate, testul de propor-
prin intervenþia Guvernului prin ordonanþe þionalitate nu poate consta, în principal ºi
succesive, s-a cãutat sã se contracareze exclusiv, în verificarea acordãrii de cãtre stat
mãsurile legislative dispuse de Parlament a unei despãgubiri adecvate, ci se va analiza
cu privire la anumite politici ale statului (în în concret în ce mãsurã angajatul în sistemul
acest sens, a se vedea ºi hotãrârea nr. 7 public a fost lipsit în totalitate de salariu
din 21 iulie 2005, pronunþatã în cauza Strãin (hotãrârea din 12 octombrie 2004,
ºi alþii c. României; hotãrârea din 1 pronunþatã în cauza Kjartan Asmundsson

34 JurisClasor CEDO – Ianuarie 2012


c. Islandei, paragraful 39), funcþionarul ºi þionalitate între mijloacele utilizate
familia sa au fost lipsiþi în totalitate de (reducerea cu 25% a cuantumului salariului/
mijloace de subzistenþã (hotãrârea din 20 indemnizaþiei/soldei) ºi scopul legitim urmãrit
iunie 2002, pronunþatã în cauza Azinas c. (reducerea cheltuielilor bugetare/reechili-
Ciprului, paragraful 44) sau dacã mãsura brarea bugetului de stat) ºi cã existã un
este discriminatorie (hotãrârea pronunþatã echilibru echitabil între cerinþele de interes
în cauza Kjartan Asmundsson c. Islandei, general ale colectivitãþii ºi protecþia dreptu-
citatã mai sus, paragraful 39). rilor fundamentale ale individului.
Privitã prin prisma acestor principii, se De altfel, preocuparea de a asigura un
apreciazã ca ingerinþa statului este atare echilibru se reflectã în structura art. 1
proporþionalã în raport cu interesele din Protocolul nr. 1 în totalitate, aºadar ºi în
particulare afectate. cea de a doua tezã care trebuie coroboratã
În plus, conform instrumentului european cu principiul consacrat de prima. În special,
aflat în discuþie, ingerinþa statului asupra trebuie sã existe un raport rezonabil de
“proprietãþii” reclamanþilor trebuie sã proporþionalitate între mijloacele folosite ºi
îndeplineascã urmãtoarele cerinþe scopul vizat de orice mãsurã care priveazã
principale: a) sã fie prevãzutã de lege; b) sã o persoanã (hotãrârea din 20 noiembrie
fie justificatã de un interes public; c) sã existe 1955, pronunþatã în cauza Pressos
o proporþionalitate a mãsurii cu situaþia care Compania Naviera - S.A. ºi alþii c. Belgiei).
a determinat-o. Pentru a determina dacã mãsura
Astfel, art. 1 din Protocolul nr. 1 la litigioasã respectã justul echilibru necesar
Convenþie cere ca ingerinþa autoritãþii ºi, în special, dacã nu obligã reclamanþii sã
publice în dreptul de proprietate asupra suporte o sarcinã disproporþionatã trebuie
bunurilor sã fie legalã. sã se ia în considerare modalitãþile de
În acest sens, Înalta Curte de Casaþie ºi compensare prevãzute de legislaþia
Justiþie - Completul competent sã judece naþionalã. În aceastã privinþã, Curtea
recursul în interesul legii a reþinut cã Europeanã a Drepturilor Omului a statuat
diminuarea cu 25% a cuantumului salariului deja cã fãrã plata unei sume rezonabile în
/ indemnizaþiei / soldei este prevãzutã în raport cu valoarea bunului privarea de
Legea nr. 118/2010, cu modificãrile ºi proprietate constituie, în mod normal, o
completãrile ulterioare, act normativ care atingere excesivã ºi cã lipsa totalã a
conþine prevederi suficient de clare, precise despãgubirilor nu poate fi justificatã în
ºi accesibile pentru a fi considerat “lege” din domeniul art. 1 din Protocolul nr. 1 decât în
perspectiva jurisprudenþei Curþii Europene împrejurãri excepþionale (cauza Sfintele
a Drepturilor Omului. Mãnãstiri c. Greciei din 9 decembrie 1994;
Cu privire la scopul ingerinþei, mãsura cauza Ex-regele Greciei ºi alþii c. Greciei,
diminuãrii cu 25% a cuantumului salariului/ cererea nr. 25.701/1994; hotãrârea din 22
indemnizaþiei/soldei este justificatã de un iunie 2004, pronunþatã în cauza Broniowski
interes public (“utilitatea publicã”), astfel cum c. Poloniei).
rezultã din expunerea de motive a Legii nr. În caz contrar, dupã cum s-a pronunþat
118/2010, cu modificãrile ºi completãrile deja Curtea Europeanã a Drepturilor
ulterioare, ºi din deciziile Curþii Constitu- Omului, dacã o reformã radicalã a sistemului
þionale nr. 872/2010 ºi nr. 874/2010, respec- politic ºi economic al unei þãri sau situaþia
tiv de necesitatea de a reduce cheltuielile sa financiarã poate justifica, în principiu,
bugetare în contextul crizei economice limitãri drastice ale despãgubirilor, atare
mondiale. circumstanþe nu pot fi formulate în
Cu privire la proporþionalitatea situaþiei detrimentul principiilor fundamentale care
care a determinat restrângerea, se decurg din Convenþie, cum ar fi principiul
apreciazã cã existã o legãturã de propor- legalitãþii ºi cel al autoritãþii ºi efectivitãþii

JurisClasor CEDO – Ianuarie 2012 35


puterii judecãtoreºti (cauza Broniowski, privind unele mãsuri necesare în vederea
citatã anterior). Cu atât mai mult, absenþa restabilirii echilibrului bugetar? În caz
totalã a despãgubirilor nu se poate justifica afirmativ, dreptul asupra salariului este un
nici mãcar în context excepþional, în drept absolut, fãrã posibilitatea statului de
prezenþa unei atingeri aduse principiilor a aduce anumite limitãri acestui drept?”
fundamentale consacrate prin Convenþie În plus, Tribunalul Alba a trimis o altã
(cauza Strãin ºi alþii c. României). întrebare preliminarã, în cauza Corpul
În altã ordine de idei, Înalta Curte de Naþional al Poliþiºtilor (C-434/11),
Casaþie ºi Justiþie - Completul competent sã respectiv dacã ”prevederile art. 17 alin. 1,
judece recursul în interesul legii a reþinut art. 20 ºi art. 21 alin. 1 din Carta drepturilor
faptul cã mãsura legislativã criticatã este fundamentale a Uniunii Europene trebuie
aplicatã în mod nediscriminatoriu, în sensul interpretate în sensul cã se opun unor
cã reducerea de 25% este incidentã tuturor reduceri salariale precum cele operate de
categoriilor de personal bugetar în acelaºi Statul român prin Legea nr. 118/2010 ºi
cuantum ºi mod. Legea nr. 285/2010?”
Ca atare, se considerã cã prin mãsurile Reamintind faptul cã Uniunea Europeanã
dispuse prin art. 1 din Legea nr. 118/2010, vizeazã cooperarea economicã, socialã ºi
cu modificãrile ºi completãrile ulterioare, nu politicã între þãrile membre iar corpul
se aduce atingere vreunui principiu legislaþiei adoptate de cãtre instituþiile
fundamental consacrat prin Convenþie (cum europene, împreunã cu tratatele fondatoare
sunt nediscriminarea sau preeminenþa
alcãtuiesc dreptul Uniunii Europene,
dreptului).
interpretarea oficialã a tratatelor asigurând-o
În cauza de faþã, în raport cu modul de
Curtea de Justiþie a Uniunii Europene de la
constituire a indemnizaþiei de concediu,
Luxembourg, în vreme ce Consiliul Europei
Înalta Curte de Casaþie ºi Justiþie -
are ca scop protejarea drepturilor omului, a
Completul competent sã judece recursul în
libertãþilor fundamentale ºi a statului de
interesul legii nu a putut aprecia cã
drept, iar principalul document este
reclamanþii deþineau un “bun”, în sensul art.
Convenþia Europeanã a Drepturilor Omului,
1 din Protocolul nr. 1 adiþional la Convenþia
europeanã a drepturilor omului, cu privire la în vigoare din septembrie 1953, vom puncta
o indemnizaþie de concediu într-un cuantum un aspect corelativ, în mãsurã a preîntâm-
nediminuat. pina unele soluþii eronate.
În plan intern, practica neunitarã a Potrivit art. 51 din Carta drepturilor funda-
instanþelor judecãtoreºti a determinat ºi mentale a Uniunii Europene, „(1) Dispoziþiile
unele confuzii între instrumentul oferit de prezentei carte se adreseazã instituþiilor,
art. 267 din Tratatul privind Funcþionarea organelor, oficiilor ºi agenþiilor Uniunii, [...]
Uniunii Europene ºi alte sisteme precum ºi statelor membre numai în cazul
supranaþionale (inclusiv acel al Convenþiei în care acestea pun în aplicare dreptul
Europene a Drepturilor Omului ºi Libertãþilor Uniunii. Prin urmare, acestea respectã
Fundamentale). drepturile ºi principiile ºi promoveazã
Astfel, Tribunalul Dâmboviþa a sesizat aplicarea lor în conformitate cu atribuþiile pe
Curtea de Justiþie a Uniunii Europene în care le au în acest sens ºi cu respectarea
cauza Cozman (C-462/11), întrebând dacã limitelor competenþelor conferite Uniunii de
”Articolul 1 din Protocolul nr. 1 adiþional la tratate. (2) Prezenta cartã nu extinde
Convenþia pentru apãrarea drepturilor domeniul de aplicare a dreptului Uniunii în
omului trebuie interpretat în sensul cã afara competenþelor Uniunii, nu creeazã
permite reducerea salariilor personalului nicio competenþã sau sarcinã nouã pentru
plãtit din fonduri publice cu 25%, conform Uniune ºi nu modificã competenþele ºi
articolului 1 alin. 1 din Legea nr. 118/2010 sarcinile stabilite de tratate”.

36 JurisClasor CEDO – Ianuarie 2012


Ca atare, statele membre sunt obligate îndrumãri în privinþa interpretãrii necesare
sã aplice dispoziþiile Cartei, doar atunci pentru ca instanþa naþionalã sã stabileascã
când pun în aplicare dreptul Uniunii dacã legislaþia naþionalã este sau nu
Europene, iar nu pentru situaþii pur conformã cu drepturile fundamentale a cãror
interne, cum ar fi ºi salarizarea funcþionarilor respectare este asiguratã de Curte, inclusiv
publici sau a celorlalþi angajaþi ai instituþiilor cele care rezultã din Convenþia Europeanã
publice ori acordarea de despãgubiri foºtilor a Drepturilor Omului (hotãrârea din 29 mai
deþinuþi politici ºi succesorilor acestora23. 1997, cauza C-299/95, Kremzow/Republik
Curtea de Justiþie a Uniunii Europene nu Österreich, ordonanþa Curþii din 3 octombrie
poate sã ofere, într-o cerere pentru 2008, cauza C-287/08, Crocefissa Savia
pronunþarea unei hotãrâri preliminare, ºi alþii).

23 Astfel, Tribunalul Argeº a sesizat recent Curtea de Justiþie a Uniunii Europene cu douã întrebãri preliminare,

C-483/11 (Boncea ºi alþii), respectiv C-484/11 (Budan).


În cauza Boncea ºi alþii, întrebarea preliminarã este ”Dispoziþiile articolului 5 din Legea nr. 221/2009 astfel
cum a fost amendat de cãtre Curtea Constituþionalã a României prin Decizia nr. 1358/21.10.2010 contravin
articolului 5 din Convenþia europeanã a drepturilor omului ºi articolului 8 din Declaraþia universalã a drepturilor
omului? Articolul 5 din Convenþia europeanã a drepturilor omului ºi articolul 8 din Declaraþia universalã a drepturilor
omului se opun unei reglementãri naþionale care permite restrângerea dreptului unei persoane ce a fost
condamnatã politic printr-o hotãrâre contrarã dispoziþiilor legale de a primi despãgubiri materiale pentru prejudiciul
moral suferit?”
În cauza Budan, CJUE a fost învestitã cu întrebarea ”În interpretarea datã de Curtea de Justiþie a Uniunii
Europene principiilor fundamentale consacrate de Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, cât ºi
tratatelor Uniunii Europene - precum ºi în situaþia lipsei de reglementare în dreptul intern (prin declararea ca
neconstituþional a articolului 5 din Legea nr. 221/[2009]) - petenta ºi intervenientul, ca victime ale regimului
comunist, actualmente cetãþeni ai Uniunii Europene, au dreptul la daune morale?”

JurisClasor CEDO – Ianuarie 2012 37


38 JurisClasor CEDO – Februarie 2012
FEBRUARIE 2012

JurisClasor CEDO – Februarie 2012 39


40 JurisClasor CEDO – Iunie 2012
Cuprins

Anul II (2012)
JurisClasor CEDO - Februarie 2012

Mãsura ridicãrii vehiculelor staþionate neregulamentar. Competenþa instanþelor


interne ºi analiza jurisprudenþei CEDO ......................................................................... 43
Autori: Ionuþ Militaru, Sorin Vasilescu

Cauza Iorga ºi alþii împotriva României – Decesul în penitenciar a unui deþinut


condamnat la pedeapsa închisorii contravenþionale ..................................................... 69
Autor: Mãdãlina Morariu

Citirea declaraþiilor date în timpul urmãririi penale ºi dreptul acuzatului de a interoga


martorii acuzãrii. cauza Al-Khawaja ºi Tahery c. Regatul Unit ...................................... 74
Autor: Victor Constantinescu

JurisClasor CEDO – Iunie 2012 41


42 JurisClasor CEDO – Februarie 2012
Mãsura ridicãrii vehiculelor staþionate neregulamentar.
Competenþa instanþelor interne ºi analiza jurisprudenþei CEDO

Autori: Ionuþ Militaru, Sorin Vasilescu

instanþe, astfel încât drepturile ºi libertãþile


fundamentale protejate de Convenþia
Europeanã a Drepturilor Omului sã nu fie
încãlcate.

2. Condiþii preexistente

Pentru o mai bunã percepþie a întregului


fenomen, se impune sã structurãm aceastã
prezentare pe mai multe paliere, iar
1. Aspecte introductive inventarierea elementelor necontroversate
ar constitui cea mai bunã bazã.
Impactul social al mãsurii ridicãrii Mãsura ridicãrii vehiculelor staþionate
vehiculelor staþionate neregulamentar, neregulamentar este prevãzutã de O.U.G.
precum ºi practica neunitarã a instanþelor nr. 195/2002, ce conþine dispoziþii cu
judecãtoreºti ne-au determinat sã realizãm caracter general în aceastã materie.
acest studiu cu privire la modul de aplicare Potrivit art. 64 din O.U.G. nr. 195/2002,
a prevederilor art. 64 din O.U.G. nr. 195/ poliþia rutierã poate dispune ridicarea
2002 24 privind circulaþia pe drumurile vehiculelor staþionate neregulamentar pe
publice, în sensul cã au existat situaþii în care partea carosabilã. Ridicarea ºi depozitarea
cererile de chemare în judecatã au fost vehiculelor în locuri special amenajate se
respinse ca inadmisibile de instanþele realizeazã de cãtre administraþiile publice
judecãtoreºti cu privire la capãtul de cerere locale sau de cãtre administratorul drumului
având ca obiect acþiunea în pretenþii civile public, dupã caz. Contravaloarea cheltuie-
pentru restituirea sumei achitate de pro- lilor pentru ridicarea, transportul ºi depo-
prietarul vehiculului cu titlu de contravaloare zitarea vehiculului staþionat neregulamentar
a serviciilor unui operator privat de ridicare, se suportã de cãtre deþinãtorul acestuia.
transport ºi depozitare a vehiculului, situaþie Ridicarea vehiculelor dispusã de poliþia
ce ar putea conduce la încãlcarea art. 6 din rutierã în condiþiile prevãzute la alin. 1 se
Convenþia Europeanã a Drepturilor Omului realizeazã potrivit procedurii stabilite prin
sub aspectul dreptului de acces la un regulament.
tribunal. H.G. nr. 1391/2006 pentru aprobarea
Vom analiza în paragrafele urmãtoare Regulamentului de aplicare a O.U.G. nr.
natura mãsurii contravenþionale, jurispru- 195/200225 nu cuprinde dispoziþii cu privire
denþa internã ºi a Curþii Europene a Drep- la modul în care se executã mãsura ridicãrii
turilor Omului, cu scopul de a determina vehiculelor, însã în art. 180 prevede cã în
garanþiile necesare pentru ca mãsura sã fie cazul în care constatã încãlcãri ale normelor
legal aplicatã ºi supusã controlului unei rutiere, agentul constatator încheie un

24 Publicatã în M.Of., Partea I, nr. 958 din 28 decembrie 2002 ºi republicatã în M.Of., Partea I, nr. 670 din 3
august 2006.
25 Publicatã în M.Of., Partea I, nr. 876 din 26 octombrie 2006.

JurisClasor CEDO – Februarie 2012 43


proces-verbal de constatare a contravenþiei, 3. Probleme de drept din practica
potrivit modelului prevãzut în anexa nr. 1A, judiciarã
care va cuprinde în mod obligatoriu, printre
altele, numãrul punctelor-amendã aplicate Dispoziþiile legale citate anterior au primit
ºi valoarea acestora, sancþiunea contra- interpretãri diferite în practica judiciarã, prin
venþionalã complementarã aplicatã ºi/sau raportare la urmãtoarele probleme de
mãsura tehnico-administrativã dispusã. drept:
Existã mai multe acte cu caracter nor- ¾ posibilitatea de a reglementa
mativ emise de autoritãþile publice locale prin procedura ridicãrii vehiculelor staþionate
care s-a reglementat în detaliu procedura neregulamentar prin acte administrative cu
ridicãrii vehiculelor staþionate neregu- caracter normativ emise de autoritãþile
lamentar, instituind astfel o competenþã în publice locale;
favoarea unui serviciu public subordonat ¾ competenþa aplicãrii mãsurii, în
care aparþine în egalã mãsurã ºi poliþiei condiþiile în care O.U.G. nr. 195/2002 face
rutiere, dar ºi poliþiei locale. Spre exemplu: referire exclusiv la „poliþia rutierã” ori „poli-
Hotãrârea Consiliului Local al Sectorului 1 þistul rutier”, iar unele din actele adminis-
Bucureºti nr. 416 din 2008; Hotãrârea trative cu caracter normativ emise de auto-
Consiliului Local al Sectorului 2 Bucureºti ritãþile publice locale instituie competenþa
nr. 107 din 2007, Hotãrârea Consiliului Local funcþionarilor publici din cadrul Poliþiei
al Sectorului 3 Bucureºti nr. 120 din 2006, Comunitare (Locale);
Hotãrârea Consiliului Local al Sectorului 6 ¾ legalitatea actelor administrative cu
Bucureºti nr. 4 din 2010 (anterior nr. 14 din caracter normativ emise de autoritãþile
2009). publice locale care nu condiþioneazã luarea
O altã realitate este cã, în prezent, urmare acestei mãsuri de sãvârºirea ºi sancþionarea
a modificãrii intervenite prin Legea nr. 202/ unei contravenþii;
2010, în cazul plângerilor contravenþionale ¾ natura actului individual prin care se
ce au ca obiect procese-verbale întocmite dispune ridicarea vehiculelor staþionate
în temeiul O.U.G. nr. 195/2002 ºi a Legii nr. neregulamentar, de act administrativ în
61/1991, sentinþele pronunþate de judecã- sensul art. 2 lit. c din Legea nr. 554/2004;
torie, în cauzele cu care a fost sesizatã
ulterior datei de 25.11.2010, sunt definitive 3.1. În ceea ce priveºte competenþa
ºi irevocabile26, ceea ce contribuie la impo- soluþionãrii contestaþiei împotriva mã-
sibilitatea unificãrii practicii judiciare prin surii de ridicare a existat, de asemenea, o
mecanismul controlului judiciar. practicã neunitarã, remarcându-se urmã-
Aceeaºi este situaþia ºi în ceea ce toarele direcþii:
priveºte acþiunea în pretenþii (indiferent de A. În cazul în care s-a emis un
fundamentul juridic), care în mod obiºnuit proces-verbal de contravenþie, de cãtre
sunt sub 1.000 de lei, iar conform art. 1 pct. Poliþia Rutierã ori de cãtre Poliþia Comu-
11 C.pr.civ., introdus prin Legea nr. 202/ nitarã, alãturi de un act prin care s-a dispus
2010, judecãtoria judecã în primã ºi ultimã ridicarea, s-au identificat urmãtoarele
instanþã, procesele ºi cererile privind creanþe acþiuni:
având ca obiect plata unei sume de bani de - formularea în faþa judecãtoriei a unei
pânã la 2.000 lei inclusiv. plângeri contravenþionale îndreptate
26Mãsura de a elimina calea de atac a recursului este – la o primã vedere - riscantã, deoarece persoanei
acuzate de sãvârºirea unei contravenþii, conform art. 6 din Convenþie, îi sunt recunoscute ºi garanþiile specifice
în materie penalã, printre care ºi dreptul la dublu grad de jurisdicþie instituit de art. 2 par. 1 al Protocolului nr. 7
adiþional la Convenþie. Suntem însã de pãrere cã hotãrârile pronunþate cu privire la contravenþiile prevãzute de
O.U.G. nr. 195/2002 ºi de Legea nr. 61/1991 ar putea constitui excepþia permisã de art. 2 par. 2 din Protocolul
nr. 7, fiind vorba de fapte antisociale minore prin raportare la pericolul social general.

44 JurisClasor CEDO – Februarie 2012


împotriva procesului-verbal de contravenþie A) Acþiunea în rãspundere civilã
ºi a mãsurii tehnico-administrative a ridicãrii delictualã, întemeiatã pe dispoziþiile art. 998
vehiculului staþionat neregulamentar (unele ºi urmãtoarele din Codul civil din 1864,
judecãtorii au considerat cã sunt legal îndreptatã fie împotriva emitentului actului
sesizate, conform prorogãrii legale de administrativ, fie împotriva operatorului
competenþã instituite de art. 17 C.pr.civ. autorizat sau chiar împotriva amândurora.
raportat la art. 31 alin. 1 ºi art. 32 alin. 2 din B) Acþiunea întemeiatã pe plata
O.G. nr. 2/2001, în timp ce altele au dispus nedatoratã, conform dispoziþiilor art. 992 din
disjungerea ºi declinarea competenþei în Codul civil din 1864, îndreptatã împotriva
favoarea secþiei de contencios administrativ operatorului autorizat care a încasat
a tribunalului în ceea ce priveºte mãsura contravaloarea cheltuielilor pentru ridicarea,
tehnico-administrativã); transportul ºi depozitarea vehiculului
- formularea în faþa judecãtoriei a unei staþionat neregulamentar, în temeiul art. 64
plângeri contravenþionale îndreptate alin. 3 din O.U.G. nr. 195/2002.
împotriva procesului-verbal de contravenþie Soluþiile instanþelor de judecatã au fost
ºi a unei acþiuni în contencios administrativ, extrem de diversificate, de la admiterea
pe cale separatã, în faþa tribunalului, acþiunii în oricare din variantele de mai sus,
împotriva mãsurii dispoziþiei de ridicare a pânã la respingerea pentru lipsa calitãþii
vehiculului staþionat neregulamentar, procesuale pasive ori respingerea cererii ca
conform principiului disponibilitãþii; neîntemeiatã.
B. În cazul în care nu s-a emis un
proces-verbal de contravenþie, au existat 4. Analiza problemelor de drept
douã opinii: una majoritarã, în sensul cã este
competentã exclusiv instanþa de contencios 4.1. Natura mãsurii
administrativ, faþã de împrejurarea cã În primul rând, considerãm cã este de
lipseºte condiþia esenþialã a unei plângeri netãgãduit cã mãsura tehnico-administrativã
contravenþionale, respectiv existenþa reprezintã un act administrativ, emis fie în
procesului-verbal de constatare ºi baza O.U.G. nr. 195/2002 ºi a H.G. nr. 1391/
sancþionare a contravenþiei; una minoritarã, 2006, fie conform procedurii prevãzute de
în sensul cã nota de constatare (conþinând actul administrativ cu caracter normativ
dispoziþia de ridicare, n.a.) are conþinutul adoptat de autoritãþile publice locale.
unui „proces-verbal de constatare a Din analiza dispoziþiilor legale rezultã cã
contravenþiei in rem”. mãsura ridicãrii vehiculelor staþionate
C. În ambele situaþii, s-a invocat pe neregulamentar este o mãsurã tehnicã, cu
cale de excepþie nelegalitatea actelor caracter pur preventiv ºi instantaneu,
administrative cu caracter normativ având ca scop fluidizarea circulaþiei rutiere,
emise de autoritãþile publice locale, prin îndepãrtarea provizorie de pe drumul
competenþa soluþionãrii excepþiei de public a unui vehicul ce constituie un
nelegalitate revenind tribunalului potrivit art. obstacol pentru ceilalþi conducãtori auto ori
4 coroborat cu art. 10 din Legea nr. 554/ pentru pietoni.
2004. Deºi nu a existat jurisprudenþã În sensul art. 2 alin. 1 lit. c din Legea nr.
neunitarã în privinþa admisibilitãþii acestei cãi 554/2004, actul administrativ este actul
procesuale, soluþiile pe fond au fost diferite. unilateral cu caracter individual sau normativ
3.2. În ceea ce priveºte acþiunile în emis de o autoritate publicã, în regim de
pretenþii pentru repararea prejudiciului putere publicã, în vederea organizãrii
material sau moral produs prin actul executãrii legii sau a executãrii în concret a
administrativ prin care s-a luat mãsurii de legii, care dã naºtere, modificã sau stinge
ridicare a existat, de asemenea, o practicã raporturi juridice.
neunitarã, remarcându-se urmãtoarele tipuri Nu orice manifestare de voinþã este un
de acþiuni: act juridic, simpla exprimare a unei opinii din

JurisClasor CEDO – Februarie 2012 45


partea unei instituþii publice administrative În ceea ce priveºte calificarea drept
nefiind un act administrativ27. „mãsurã tehnico-administrativã” (art. 64, art.
Actele administrative individuale se 97 din O.U.G. nr. 195/2002), este lesne de
caracterizeazã prin aceea cã reprezintã observat cã nu lipseºte actul de elementele
manifestãri unilaterale de voinþã care enumerate anterior prin raportare la
genereazã, modificã sau sting drepturi ºi dispoziþiile art. 2 lit. c din Legea nr. 554/2004,
obligaþii în beneficiul sau în sarcina uneia ci doar instituie o titulaturã specificã materiei
sau a mai multor persoane dinainte contravenþiilor. Sublinierea este necesarã,
determinate, spre deosebire de actele pentru a nu fi confundatã cu o sancþiune
administrative normative, care conþin complementarã (art. 5 alin. 3 din O.G. nr. 2/
reglementãri cu caracter general, 2001), iar distincþia constã în aceea cã
impersonal ºi obligatoriu28. sancþiunea complementarã poate avea ºi un
Considerãm cã dispoziþia de ridicare scop punitiv, educativ, în timp ce mãsura
îndeplineºte condiþiile prevãzute de art. tehnico-administrativã nu se raporteazã la
2 alin. 1 lit. c din Legea nr. 554/2004, natura ºi de gravitatea faptei (art. 5 alin. 6
deoarece este emisã de o autoritate publicã, din O.G. nr. 2/2001), ci la existenþa condiþiilor
în regim de putere publicã, în vederea obiective pentru a fi necesarã îndepãrtarea
executãrii în concret a legii, ºi modificã vehiculului din locul pe care îl ocupã
raporturi juridice preexistente (vehiculul este neregulamentar.
îndepãrtat din locul în care a fost staþionat
de conducãtorul auto, iar acesta este lipsit 4.2. Competenþa aplicãrii mãsurii
temporar de folosinþa bunului) sau dã tehnico-administrative
naºtere unor raporturi juridice noi (prin Din art. 64 din O.U.G. nr. 195/2002
efectul stipulaþiei legale, deþinãtorul vehi- rezultã cã mãsura este aplicatã de cãtre
culului va fi obligat sã suporte contra- poliþistul rutier, competenþã confirmatã ºi de
valoarea cheltuielilor pentru ridicarea, dispoziþiile art. 97 lit. d din O.U.G. nr. 195/
transportul ºi depozitarea vehiculului). 2002, conform cãruia în cazurile prevãzute
În concluzie, dispoziþia de ridicare în prezenta ordonanþã de urgenþã, poliþistul
reprezintã un act administrativ ºi nu trebuie rutier poate dispune ca mãsurã tehnico-
confundatã cu procesul-verbal de administrativã ºi ridicarea vehiculelor
contravenþie ºi nici cu nota de constatare a staþionate neregulamentar.
stãrii vehiculului la momentul punerii în În cazul în care procesul-verbal de
executare a mãsurii. În practicã, este posibil contravenþie existã ºi este încheiat de cãtre
ca dispoziþia sã fie cuprinsã într-un act un poliþist rutier, nu se pun probleme în ceea
denumit „notã de constatare”, ceea ce nu ce priveºte competenþa încheierii actului
înseamnã cã actul nu are valoarea unui act sancþionator potrivit art. 15 din O.G. nr. 2/
administrativ, relevant fiind conþinutul 2001.
propriu-zis, iar nu denumirea înscrisului. Problemele în practica judiciarã au apãrut
Numai fiºa vehiculului, ce conþine o în cazul în care mãsura ridicãrii vehiculului
simplã descriere a stãrii acestuia pentru a s-a dispus de cãtre un poliþist comunitar
evita posibile litigii în legãturã cu eventuale (local) ºi, cu atât mai mult, în cazul în care
daune materiale, nu intrã în sfera noþiunii nu a existat ºi un proces-verbal de contra-
de „act administrativ”.29 venþie prin care sã se constate sãvârºirea

27
Emil Bãlan, Instituþii de drept public, Ed. C.H. Beck, Bucureºti, 2003, p. 112-113.
28
Î.C.C.J. - Secþia de Contencios administrativ ºi fiscal, decizia nr. 473 din 25 ianuarie 2007, în Gabriela
Bogasiu, Legea contenciosului administrativ. Comentatã ºi adnotatã, Ed. Universul Juridic, Bucureºti, 2008, p. 65.
29 A se vedea Curtea de Apel Bucureºti - Secþia a VIII-a Contencios administrativ ºi fiscal, decizia civilã nr.

2150 din 18 octombrie 2010, pronunþatã în dosar nr. 43826/3/2009, nepublicatã.

46 JurisClasor CEDO – Februarie 2012


contravenþiei de staþionare neregula- niului public sau privat al statului ori al
mentarã. unitãþilor/subdiviziunilor administrativ-
Potrivit art. 7 din Legea nr. 371/2004, teritoriale; m) coopereazã cu unitãþile/
forma anterioarã modificãrii prin Legea nr. structurile teritoriale ale Poliþiei Române
155/2010, Poliþia Comunitarã are printre pentru identificarea deþinãtorului/utiliza-
atribuþii ºi: d) participarea, dupã caz, la torului autovehiculului ridicat ca urmare a
asigurarea fluenþei traficului rutier, cu ocazia staþionãrii neregulamentare sau al auto-
efectuãrii unor lucrãri de modernizare ºi vehiculelor abandonate pe domeniul public.
reparaþii ale arterelor de circulaþie; f) Prin urmare, legea prevede în prezent,
constatarea contravenþiilor ºi aplicarea de în mod expres, competenþa agenþilor poliþiei
sancþiuni contravenþionale, conform legii, locale de a constata contravenþii ºi a aplica
pentru încãlcarea prevederilor legale sancþiuni pentru încãlcarea normelor legale
referitoare la tulburarea ordinii ºi liniºtii privind oprirea, staþionarea, parcarea
publice, curãþenia localitãþilor, comerþul autovehiculelor ºi accesul interzis, aceºtia
stradal, protecþia mediului înconjurãtor, având dreptul de a dispune ºi mãsuri de
precum ºi pentru faptele care afecteazã ridicare a autovehiculelor staþionate
climatul social, stabilite prin lege, hotãrâri neregulamentar.
ale consiliului local sau dispoziþii ale
primarului. 4.3. Posibilitatea de a reglementa
În urma modificãrii Legii de organizare ºi procedura ridicãrii vehiculelor staþionate
funcþionare a Poliþiei Locale (Legea nr. 155/ neregulamentar prin acte administrative
2010, în vigoare de la 01.01.2011), în cu caracter normativ emise de autoritãþile
competenþa acesteia s-au prevãzut atribuþii publice locale
în domeniul circulaþiei pe drumurile publice, Din modul de redactare a art. 64 din
precum: h) constatã contravenþii ºi aplicã O.U.G. nr. 195/2002 rezultã cã reglemen-
sancþiuni pentru încãlcarea normelor legale tarea în detaliu a procedurii poate fi realizatã
privind oprirea, staþionarea, parcarea prin „regulament”. Acelaºi enunþ este reluat
autovehiculelor ºi accesul interzis, având în art. 97 alin. 6 din O.U.G. nr. 195/2002:
dreptul de a dispune mãsuri de ridicare a procedura aplicãrii mãsurilor tehnico-
autovehiculelor staþionate neregulamentar; administrative se stabileºte prin regulament.
i) constatã contravenþii ºi aplicã sancþiuni Textele nu fac trimitere la „Regulamentul
pentru încãlcarea normelor legale privind de aplicare a O.U.G. nr. 195/2002" pentru a
masa maximã admisã ºi accesul pe anumite fi incident art. 134 alin. 2 din aceeaºi
sectoare de drum, având dreptul de a ordonanþã, potrivit cãruia aprobarea acestui
efectua semnale de oprire a conducãtorilor act normativ ar trebui realizatã prin hotãrâre
acestor vehicule; j) constatã contravenþii ºi a Guvernului.
aplicã sancþiuni pentru încãlcarea normelor Potrivit art. 84 din Legea nr. 24/2000,
rutiere de cãtre pietoni, bicicliºti, conducãtori Parlamentul, Guvernul ºi celelalte autoritãþi
de mopede ºi vehicule cu tracþiune animalã; ale administraþiei publice centrale ºi locale
k) constatã contravenþii ºi aplicã sancþiuni stabilesc, în aplicarea normelor de tehnicã
pentru nerespectarea prevederilor legale legislativã prevãzute în prezenta lege,
referitoare la circulaþia în zona pietonalã, în regulamente proprii cuprinzând mãsurile
zona rezidenþialã, în parcuri ºi zone de metodologice, organizatorice, termenele ºi
agrement, precum ºi pe locurile de parcare circulaþia proiectelor de acte normative în
adaptate, rezervate ºi semnalizate prin cadrul sferei lor de competenþã.
semnul internaþional pentru persoanele cu Rezultã, aºadar, cã autoritãþile publice
handicap; l) aplicã prevederile legale privind locale sunt îndreptãþite sã emitã regula-
regimul juridic al vehiculelor fãrã stãpân sau mente, iar legalitatea acestora este
abandonate pe terenuri aparþinând dome- subsumatã unor condiþii generale de emitere

JurisClasor CEDO – Februarie 2012 47


a actelor administrative cu caracter þionare a serviciilor publice de administrare
normativ, cum ar fi respectarea ierarhiei a domeniului public ºi privat de interes local,
normelor juridice (art. 4 din Legea nr. 24/ care la art. 23 alin. (2) lit. a, b, c stabileºte
2000 privind normele de tehnicã legislativã obligaþiile administraþiei publice locale în
pentru elaborarea actelor normative) sau domeniul administrãrii ºi întreþinerii
necesitatea respectãrii unor proceduri drumurilor ºi strãzilor pentru a satisface
pentru emitere (procedura de vot etc.). interesul general de transport.
Din analiza documentaþiei administrative
4.3.1. Au existat, însã, ºi hotãrâri în baza cãreia a fost emis actul supus
judecãtoreºti30 prin care s-a constatat controlului de legalitate, tribunalul a reþinut
nelegalitatea unor acte administrative cu cã, în mod esenþial, la elaborarea actului
caracter normativ. normativ, s-au avut în vedere în cadrul
Astfel, printr-o sentinþã a Tribunalului strategiei de dezvoltare a Sectorului 6,
Bucureºti 31 , a fost admisã excepþia de exclusiv indisciplina din trafic ºi
nelegalitate invocatã de reclamant în nerespectarea legislaþiei din domeniu, care
contradictoriu cu pârâþii D.G.P.M.B.- Brigada impun luarea de mãsuri pentru îmbunã-
de Poliþie Rutierã, S.C. Ilcor Auto Eco S.R.L., tãþirea calitãþii vieþii cetãþenilor ºi asigurarea
ºi Consiliul Local al Sectorului 6 Bucureºti, unui microclimat urban corespunzãtor, în
constatându-se nelegalitatea Hotãrârii nr. sensul redãrii unui aspect civilizat al strãzilor
14/29.01.2009 a Consiliului Local al din sectorul 6 ºi conºtientizãrii cetãþenilor în
Sectorului 6 Bucureºti. vederea fluidizãrii traficului rutier ºi pietonal,
În motivare, s-a reþinut cã acest act în accepþiunea organului deliberativ al
normativ a fost emis în baza prevederilor Sectorului 6 impunându-se astfel mãsurile
art. 23 alin. 2 lit. a, b, c din Anexa nr. 1 a concrete de blocare/ridicare, transport,
H.G. nr. 955/2004 pentru aprobarea depozitare si eliberare de cãtre un operator
reglementãrilor – cadru de aplicare a OG autorizat, cu respectarea condiþiilor tehnice
nr. 71/2002 privind organizarea ºi si organizatorice specifice acestei activitãþi
funcþionarea serviciilor publice de a acelor autovehicule sau vehicule care
administrare a domeniului public ºi privat de ocupã abuziv sau blocheazã accesul în
interes local, a art. 64 alin. 1 coroborat cu parcãrile publice, pe drumurile publice,
art. 128 alin. 1 lit. d din O.U.G. nr. 195/2002 trotuarele sau spaþiile verzi de pe domeniul
privind circulaþia pe drumurile publice, public ºi privat al sectorului.
republicatã ºi actualizatã, precum ºi a art. Tribunalul a constatat, însã, cã în raport
45 alin. 1 ºi art. 81 alin. 4 din Legea nr. 215/ cu limitele competenþelor conferite consiliului
2001 privind administraþia publicã localã, local al sectorului, în condiþiile art. 81 din
republicatã, cu modificãrile ºi completãrile Legea nr. 215/2001, activitatea sa de
ulterioare, cu menþionarea prevederilor art. reglementare în materia acestor mãsuri de
72 alin. 7 ºi art. 97 alin 1 lit. d din O.U.G. nr. blocare/ridicare, transport, depozitare si
195/2002 privind circulaþia pe drumurile eliberare de cãtre un operator autorizat a
publice. autovehiculelor sau vehiculelor oprite
Anexa nr. 1 la H.G. nr. 955/2004 cuprinde neregulamentar pe partea carosabilã a
Regulamentul-cadru de organizare si func- drumurilor publice din Sectorul 6, precum ºi

30Cosmin Flavius Costaº, Sergiu Gherdan, Hotãrârea Consiliului Local Cluj-Napoca privind blocarea roþilor
/ ridicãrii autovehiculelor parcate pe domeniul public – Anulatã irevocabil de Curtea de Apel Cluj - decizie
pronunþatã în dosarul nr. 61/117/2011, neredactatã pânã în prezent, în sensul admiterii acþiunii în anulare a art.
4 ºi a anexelor 1-5 la H.C.L. Cluj-Napoca nr. 149/2009, www.juridice.ro
31 Tribunalul Bucureºti – Secþia a IX-a de contencios administrativ ºi fiscal, sentinþa civilã nr. 3468/13.12.2010

pronunþatã în dosarul nr. 16103/3/2010, definitivã ºi irevocabilã prin respingerea recursului, conform deciziei
civile nr. 2528/31.10.2011 a Curþii de Apel Bucureºti - Secþia a VIII-a Contencios administrativ ºi fiscal.

48 JurisClasor CEDO – Februarie 2012


pe spaþiul public ºi privat al Sectorului 6, este atribuirii de competenþã în favoarea
circumscrisã limitelor prevãzute de alin.(4) consiliilor locale pentru a reglementa regimul
al art. 81, care condiþioneazã actul delibe- juridic aplicabil autovehiculelor ºi vehiculelor
rativ de preexistenþa atribuþiilor stabilite prin oprite neregulamentar pe partea carosabilã
lege sau delegate de cãtre Consiliul General a drumurilor publice din sector, precum ºi
al Municipiului Bucureºti. pe spaþiul public ºi privat al sectorului ºi,
Potrivit art. 5 alin. 1 din Legea nr. 215/ implicit, în sensul adoptãrii de sancþiuni
2001, autoritãþile administraþiei publice contravenþionale ºi mãsuri tehnico-adminis-
locale exercitã, în condiþiile legii, competenþe trative în acest domeniu.32
exclusive, competenþe partajate ºi Singurele atribuþii care vizeazã îmbunã-
competenþe delegate, iar autonomia localã tãþirea condiþiilor de deplasare pentru
conferã autoritãþilor administraþiei publice vehicule, conferite autoritãþilor administraþiei
locale dreptul ca, în limitele legii, sã aibã locale prin actul normativ invocat, ce
iniþiative în toate domeniile, cu excepþia celor reglementeazã organizarea ºi funcþionarea
care sunt date în mod expres în competenþa serviciilor publice de administrare a
altor autoritãþi publice. domeniului public ºi privat de interes local,
Cum pârâtul nu a invocat în cadrul
sunt cele prevãzute expres ºi limitativ în
procedurii administrative existenþa unui act
Capitolul IV – Secþiunea a 2-a Administrarea
deliberativ de delegare din partea Consiliului
drumurilor ºi a strãzilor, art. 23-24, din care
General al Municipiului Bucureºti a
rezultã cã în competenþa acestor autoritãþi
atribuþiilor în materia adoptãrii de mãsuri
locale revine adoptarea mãsurilor de
administrative privind autovehiculele ºi
reabilitare, modernizare, dotarea cu mijloace
vehiculele oprite neregulamentar pe partea
carosabilã a drumurilor publice din sector, de semnalizare, sistematizarea reþelei de
precum ºi pe spaþiul public ºi privat al drumuri, execuþia de lucrãri de construire ºi
sectorului, din interpretarea sistemicã a întreþinere a strãzilor ºi parcãrilor, nicidecum
tuturor normelor invocate de pârât, prin ºi competenþa de a adopta acte normative
interpretarea coroboratã a preambulului ºi care sã reglementeze mãsuri de blocare/
a documentaþiei hotãrârii, s-a reþinut cã H.G. ridicare, transport, depozitare ºi eliberare a
nr. 955/2004 vizeazã reglementarea autovehiculelor sau vehiculelor oprite
activitãþii de administrare a drumurilor ºi a neregulamentar pe partea carosabilã a
strãzilor, ca ºi categorie de activitãþi drumurilor publice, precum ºi pe spaþiul
edilitar-gospodãreºti specifice realizãrii public ºi privat al unitãþilor administrativ-
serviciilor de administrare a domeniului teritoriale.
public ºi privat (art. 15), nu stabilesc o Din cuprinsul art. 3 al O.G. nr. 71/2002
competenþã expresã a autoritãþilor delibe- rezultã, în mod analog, activitãþile
rative locale de a reglementa mãsuri edilitar-gospodãreºti ºi acþiunile de utilitate
administrative de natura celor instituite, ci ºi interes public local date în competenþa
statueazã exclusiv obiectivul acestor acestor servicii de administrare a domeniului
activitãþi de administrare a drumurilor ºi public ºi privat, astfel cã, printr-o interpretare
strãzilor, activitãþi pe care acelaºi text logicã ºi sistemicã a dispoziþiilor din
normativ le impune a fi incluse în programe precedent, se poate reþine cã niciunul din
de mãsuri expres reglementate la art. 23 cele douã acte normative cu forþã juridicã
alin.(3) lit. a-j, faþã de cuprinsul cãruia superioarã hotãrârii analizate nu conferã
tribunalul a apreciat cã nu se poate da autoritãþii pârâte competenþa de adoptare a
eficienþa juridicã pretinsã de pârât, în sensul mãsurilor ce fac obiectul cauzei.33

32 Idem.
33 Idem.

JurisClasor CEDO – Februarie 2012 49


În ceea ce priveºte fundamentarea Cu atât mai mult, constatarea nelegalitãþii
competenþei de reglementare pe dispoziþiile se impune, cu cât efectul direct al aplicãrii
O.U.G. nr. 195/2002, tribunalul a reþinut cã acestor operaþiuni constituie ingerinþe
posibilitatea de a stabili reglementãri privind efective în exerciþiul dreptului de folosinþã
regimul de acces ºi circulaþie, staþionare ºi asupra bunurilor mobile, din perspectiva art.
parcare pentru diferite categorii de vehicule 1 din Primul Protocol Adiþional la Convenþia
nu echivaleazã cu competenþa de a stabili Europeanã a Drepturilor Omului, ceea ce
ºi regimul aplicabil mãsurilor tehnico-admi- trebuie sã fundamenteze un argument
nistrative ce au ca obiect autovehiculele suplimentar ca voinþa legiuitorului sã se
oprite sau staþionate neregulamentar pe exprime în mod explicit prin acte normative
partea carosabilã, în condiþiile în care însãºi cu forþã juridicã superioarã, precum
norma-cadru privind circulaþia pe drumurile hotãrârea de guvern.
publice subordoneazã procedura efectuãrii Chiar dacã s-ar fi putut aprecia admisibilã
acestor mãsuri tehnico-administrative, teza avansatã de pârât, în sensul cã ar
regulamentului prevãzut de art. 64 alin.(3) deþine competenþa emiterii de acte
din OUG nr. 195/2002, regulament aprobat normative în materia circulaþiei pe drumurile
prin hotãrâre de guvern. publice, acesta nu a putut face dovada
Împrejurarea cã prin Regulamentul de solicitãrii ºi acordãrii avizului emis de
aplicare a OUG nr. 195/2002, aprobat în Inspectoratul General al Poliþiei Române la
prezent prin HG nr. 1391/2006, nu îºi emiterea Hotãrârii Consiliului Local, aviz
gãseºte reglementare aceastã procedurã de prevãzut în procedura administrativã de
aplicare a mãsurilor de ridicare, transport ºi dispoziþiile art. 1 alin. 4 din O.U.G. nr. 195/
depozitare a vehiculelor staþionate pe 2002.
carosabil neregulamentar, nu poate fi În acest sens, existenþa unor protocoale
interpretatã extensiv în tãcerea legii, drept de colaborare între Poliþia Comunitarã
o omisiune a legiuitorului ce ar putea fi Sector 6 ºi Brigada de Poliþie Rutierã a
îndreptatã prin voinþa unilateralã a autoritãþii Municipiului Bucureºti sau între Primãria
deliberative locale ºi în nici un caz nu poate Sectorului 6 ºi Direcþia Generalã de Poliþie
justifica demersul autoritãþii locale de a a Municipiului Bucureºti, nu pot fi reþinute
adopta reglementãri într-un domeniu ca substituind cerinþa îndeplinirii condiþiei
rezervat prin lege în competenþa legislativã prealabile de avizare de cãtre Inspectoratul
a Guvernului României. General al Poliþiei.
Se impune cu necesitate concluzia cã
actul administrativ normativ supus analizei 4.3.2. Într-o altã interpretare, majo-
de legalitate nu îndeplineºte condiþiile ritarã, s-a considerat cã actele adminis-
expres prevãzute de art. 4 din Legea nr. 24/ trative cu caracter normativ prin care se
2000 privind normele de tehnicã legislativã reglementeazã procedura ridicãrii
pentru elaborarea actelor normative, potrivit vehiculelor staþionate neregulamentar
cu care (1) „Actele normative se elaboreazã sunt legale.
în funcþie de ierarhia lor, de categoria aces- Astfel, într-o decizie a Curþii de Apel
tora ºi de autoritatea publicã competentã sã Bucureºti cu privire la excepþia de nelega-
le adopte. (2) Categoriile de acte normative litate a Hotãrârii nr. 120 din 24.11.2006,
ºi normele de competenþã privind adoptarea emisã de Consiliul Local al Sectorului 3
acestora sunt stabilite prin Constituþia Bucureºti, Curtea a constatat cã susþinerea
României, republicatã, ºi prin celelalte legi. recurentei-reclamante în sensul cã
(3) Actele normative date în executarea intimatul-pârât Consiliul Local al Sectorului
legilor, ordonanþelor sau a hotãrârilor 3 Bucureºti nu ar avea dreptul de a emite
Guvernului se emit în limitele ºi potrivit un act administrativ (indiferent de denumirea
normelor care le ordonã.” lui) de organizare a executãrii prevederilor

50 JurisClasor CEDO – Februarie 2012


legale care-i stabilesc atribuþii în domeniul nr. 215/2001 prevede cã intimatul-pârât
ridicãrii, transportului, depozitãrii ºi eliberãrii Consiliu Local are competenþã în emiterea
vehiculelor sau remorcilor staþionate neregu- hotãrârilor privind administrarea domeniului
lamentar pe partea carosabilã a drumului public ºi privat al comunei, oraºului sau
public ºi care constituie un obstacol pentru municipiului ºi privind gestionarea serviciilor
circulaþia publicã, se aflã în contradicþie cu furnizate cãtre cetãþeni, iar art. 36 alin. 5
prevederile art. 2 alin.1 lit. b ºi c din Legea prevede cã „în exercitarea atribuþiilor prevã-
nr. 554/2004, modificatã ºi completatã, art. zute la alin. 2 lit. c, consiliul local: a) hotã-
36 alin. 2 ºi art. 95 alin. din Legea nr. 215/ rãºte darea în administrare, concesionarea
2001, art. 64 alin. 1, art. 97 ºi art. 128 din sau închirierea bunurilor proprietate publicã
O.U.G. nr. 195/2002 privind Codul rutier34. a comunei, oraºului sau municipiului, dupã
Din examinarea acestor prevederi legale caz, precum ºi a serviciilor publice de interes
rezultã, fãrã echivoc, cã autoritãþile publice local, în condiþiile legii”. Art. 45 din Legea
au o abilitare generalã de a emite acte nr. 215/2001 prevede cã intimatul-pârât
administrative, în regim de putere Consiliu Local emite, în exercitarea atribu-
publicã, în vederea organizãrii executãrii þiilor conferite de lege, hotãrâri adoptate în
legii sau a executãrii în concret a legii, ºedinþe ordinare ºi extraordinare. Cum
desigur doar în ceea priveºte organizarea H.C.L. Sector 3 nr. 120/2006 are ca obiect
executãrii sau a executãrii în concret a de reglementare procedura de gestionare
prevederilor legale care le stabilesc atribuþii a administrãrii infrastructurii publice din
în domeniul reglementat. sectorul 3 al municipiului Bucureºti ºi,
În mod logic, în baza acestei competenþe reþinând ºi articolele de lege enumerate, în
generale de a emite acte administrative în baza cãrora intimatul-pârât Consiliul Local
vederea organizãrii executãrii legii sau a al Sectorului 3 Bucureºti are calitatea de a
executãrii în concret a legii, autoritãþile administra domeniul public ºi privat al
publice pot emite astfel de acte adminis- sectorului, în mod just instanþa de fond a
trative, pentru reglementarea detaliatã a înlãturat susþinerile reclamantei, privind lipsa
modului de îndeplinire a atribuþiilor lor, chiar de competenþã a intimatului în emiterea
dacã o autoritate superioarã ierarhic a emis hotãrârii atacate, ca neîntemeiate.35
(în baza unei abilitãri speciale) un act Coroborând prevederile art. 64 cu cele
administrativ de reglementare generalã a ale art. 97 ºi art. 128 din Codul rutier, rezultã
aceluiaºi domeniu, existând, însã, obligaþia cã legiuitorul a dat competenþã adminis-
de respectare a principiului forþei juridice traþiilor locale în executarea mãsurii
superioare a actului emis de autoritatea tehnico-administrative a ridicãrii, transpor-
superioarã ierarhic. A fortiori, autoritãþile tului ºi depozitãrii maºinilor staþionate
publice pot emite astfel de acte adminis- neregulamentar, poliþia rutierã neavând
trative, pentru reglementarea detaliatã a capacitatea tehnicã pentru realizarea
modului de îndeplinire a atribuþiilor lor acestei mãsuri tehnico-administrative, astfel
prevãzute de lege, chiar dacã o autoritate cã pârâtul Consiliul Local al Sectorului 3
superioarã ierarhic nu a emis un act Bucureºti are competenþã ºi capacitate
administrativ de reglementare generalã a legalã de a adopta regulamentul pentru
domeniului, deºi avea o abilitare specialã punerea în aplicare a executãrii acestei
în acest sens. mãsuri tehnico-administrative.
Pe de altã parte, cum corect a reþinut ºi Totodatã, din verificarea anexei 1 a
instanþa de fond, art. 36 alin. 2 din Legea H.C.L. Sector 3 nr. 120/2006, rezultã cã

34 Curtea de Apel Bucureºti - Secþia a VIII-a Contencios administrativ ºi fiscal, decizia civilã nr. 966 din 2 mai

2011, pronunþatã în dosar nr. 3116/3/2010, nepublicatã


35 Idem.

JurisClasor CEDO – Februarie 2012 51


toate articolele 1-14 sunt emise în sancþionator, nefiind nici sancþiune princi-
executarea Codului rutier, fiind unele dintre palã, nici complementarã, ci o simplã
ele preluare a dispoziþiilor prevãzute de mãsurã tehnico-administrativã.
acest act normativ: definirea staþionãrii Având în vedere aptitudinea generalã a
neregulamentare, definirea staþionãrii, autoritãþilor publice locale de a adopta acte
întocmirea dispoziþiei de ridicare de cãtre administrative cu caracter normativ în
poliþist, indicarea cã operaþiunea se va domeniile în care au competenþã – între
efectua de cãtre operatorul autorizat în baza care se regãsesc ºi cele privind întreþinerea,
O.G. nr. 34/2006 raportat la O.G. nr. 71/ administrarea drumurilor ºi a strãzilor,
2002. protecþia mediului înconjurãtor (întreþinerea
Art. 2 alin.1 lit. b) din Legea nr. 554/2004, spaþiilor verzi) –, nu era necesarã abilitarea
modificatã ºi completatã, prevede cã specialã din partea autoritãþilor ierarhic
persoanele juridice de drept privat pot fi superioare pentru a reglementa procedurile
autorizate sã presteze un serviciu public, în de ridicare a vehiculelor.
regim de putere publicã, deci nu poate fi În mod evident, imposibilitatea de a stabili
vorba de încãlcarea Legii nr. 31/1990, iar în contravenþii în aceste domenii, identice cu
cauzã persoana juridicã de drept privat doar cele stabilite prin Codul rutier (art. 2 alin. 2
efectueazã servicii în baza unui contract de din O.G. nr. 2/2001), ori contravenþii diferite,
concesiune de servicii atribuit în urma dar care sunt rezervate de lege altor
desfãºurãrii unei proceduri prevãzute de autoritãþi (art. 2 alin. 3 ºi 4 din O.G. nr. 2/
lege, fapt ce nu poate fi interpretat ca o 2001, interpretate per a contrario) are a fi
încãlcare nelegalã a dreptului la proprietate analizatã de la caz la caz.
privatã ºi al liberei circulaþii. 36 De asemenea, imposibilitatea de a
4.3.3. Prin urmare, „regulamentul” în deroga de la norma generalã superioarã,
cazul specific al ridicãrii vehiculelor privind mãsura tehnico-administrativã a
staþionate neregulamentar poate fi adoptat ridicãrii (O.U.G. nr. 195/2002) trebuie
ºi prin alte acte normative decât hotãrârea analizatã numai din prisma dispoziþiilor
de Guvern, iar în cazul de faþã este vorba concrete ale acestui din urmã act normativ,
despre un act al autoritãþilor publice locale37. care nu exclude competenþa autoritãþilor
Dispoziþiile art. 2 alin. 3 din O.G. nr. 2/ publice locale de a emite regulamente, în
2001 stabilesc competenþa Consiliilor locale mod descentralizat, cu privire la activitatea
ale sectoarelor municipiului Bucureºti de a de deblocare ºi fluidizare a traficului rutier,
reglementa ºi sancþiona contravenþii în prin „regulament” înþelegându-se orice act
domeniile enumerate de acest text, iar administrativ ce cuprinde norme de execu-
nulitatea de drept prevãzutã de alin. 5 al tare a legii, iar nu în mod necesar „Regula-
aceluiaºi articol priveºte cazul în care s-au mentul de punere în aplicare a O.U.G. nr.
stabilit contravenþii cu nesocotirea principiilor 195/2002".
prevãzute la alin. (2) - (4), iar nu toate actele
administrative cu caracter normativ emise 4.4. Legalitatea actelor administrative
în executarea legii în aceste domenii, ce cu caracter normativ emise de autoritãþile
stabilesc doar proceduri de urmat. De publice locale care nu condiþioneazã
asemenea, aºa cum s-a subliniat anterior, luarea mãsurii de sãvârºirea ºi sancþio-
mãsura ridicãrii vehiculului nu are caracter narea unei contravenþii

36
Idem.
37
A se vedea sentinþa civilã nr. 4661 din 05.06.2009 pronunþatã de Judecãtoria Sectorului 6 Bucureºti în
dosarul nr. 5213/303/2009, definitivã ºi irevocabilã prin respingerea recursului ca nefondat prin decizia civilã nr.
594 din 04.02.2010 a Tribunalului Bucureºti - Secþia a IX-a Contencios Administrativ ºi Fiscal (www.tmb.ro),
nepublicatã.

52 JurisClasor CEDO – Februarie 2012


Raportat la modul de reglementare a acestei omisiuni asupra operaþiunilor de
întocmirii notei de constatare ºi la consta- ridicare, în mãsura în care legea (în sens
tarea contravenþiilor s-a reþinut în hotãrârea larg) ar prevedea expres obligativitatea
citatã anterior38 cã textul art. 64 din O.U.G. existenþei unui proces-verbal de contra-
nr. 195/2002 – care conferã poliþiei rutiere venþie.
posibilitatea de a dispune ridicarea Dat fiind scopul acestei mãsuri, detaliat
vehiculelor staþionate neregulamentar pe la pct. 4.1. al studiului de faþã, apreciem cã
partea carosabilã – are în vedere mãsura se poate reglementa în regim de putere
tehnico-administrativã a ridicãrii vehiculelor, publicã activitatea de ridicare a vehicu-
fie ºi independent de încheierea unui lelor, chiar ºi în lipsa existenþei unui act
proces-verbal de contravenþie, în mãsura în sancþionator. Procesul-verbal are rol de
care agentul poliþiei rutiere constatã doar constatare ºi sancþionare a contravenþiei,
staþionarea neregulamentarã, condiþionarea însã de esenþa sa este aplicarea sancþiunilor
impusã de actul normativ al pârâtului fiind (principale sau complementare – art. 5 din
aºadar excesivã ºi cu încãlcarea legii. Actul O.G. nr. 2/2001), astfel cã simpla constatare
administrativ analizat pe calea excepþiei de a faptei contravenþionale se poate realiza
nelegalitate induce în mod evident ideea cã, prin orice act. Continuând acest
în mãsura în care la momentul efectuãrii raþionament, atunci când legea (lato sensu)
uneia din operaþiunile materiale de ridicare, nu condiþioneazã luarea mãsurii ridicãrii
transport, depozitare, persoanei deþinãtoare vehiculului de existenþa procesului-verbal de
a vehiculului nu i-a fost întocmit deja un sancþionare, ci doar de constatarea
proces-verbal de contravenþie, mãsura staþionãrii neregulamentare, actul
tehnico-administrativã ºi-ar pierde caracterul administrativ individual prin care a fost
legal, ceea ce nu poate fi acceptat de plano. dispusã poate îndeplini toate aceste condiþii.
Legea nu impune ca fapta contraven- Se poate vorbi aici de principiul care stã
þionalã sã fie sancþionatã imediat, în la baza adoptãrii unor astfel de acte, ºi
momentul constatãrii, ci aratã cã aplicarea anume oportunitatea. Acest aspect trebuie
sancþiunii amenzii contravenþionale se avut în vedere pentru a defini o justificare a
prescrie în termen de 6 luni de la data mãsurii prevãzute în actul administrativ
sãvârºirii faptei, iar în cazul contravenþiilor normativ, oportunitatea constând în dreptul
continue termenul curge de la data consta- de apreciere al autoritãþii care considerã cã
tãrii faptei (art. 13 din O.G. nr. 2/2001). În o astfel de mãsurã este utilã ºi deserveºte
cazuri precum cel ce face obiectul prezentei interesul public în scopul fluidizãrii circulaþiei
analize este nevoie de celeritate în pe drumurile publice
întocmirea documentelor legale pentru a Rãmân pe deplin aplicabile dispoziþiile ce
putea trece la operaþiunile tehnice de conferã competenþa unui funcþionar public
ridicare a vehiculelor ºi fluidizare a circulaþiei de a constata contravenþii rutiere, precum
rutiere. ºi consecinþele procesuale ale inexistenþei
Prin urmare, sancþionarea faptei se poate unui proces-verbal de contravenþie care sã
face ºi la o perioadã de timp de la poatã conduce la o prorogare legalã de
constatare, dupã identificarea persoanei competenþã în favoarea judecãtoriei
care a sãvârºit-o, astfel cã încheierea învestite cu soluþionarea plângerii contra-
procesului-verbal dupã ridicarea vehiculului venþionale (art. 17 C.pr.civ.), astfel cã
nu atrage nulitatea. Numai în ipoteza în care singura cale disponibilã este acþiunea în
nu ar exista deloc procesul-verbal de contencios administrativ, conform art. 8 ºi
contravenþie s-ar putea lua în discuþie efectul 10 din Legea nr. 554/2004.

38
Tribunalul Bucureºti – Secþia a IX-a de contencios administrativ ºi fiscal, sentinþa civilã nr. 3468/13.12.2010
pronunþatã în dosarul nr. 16103/3/2010, definitivã ºi irevocabilã prin respingerea recursului, conform deciziei
civile nr. 2528/31.10.2011 a Curþii de Apel Bucureºti - Secþia a VIII-a Contencios administrativ ºi fiscal.

JurisClasor CEDO – Februarie 2012 53


4.5. Competenþa soluþionãrii contes- rezultatul direct al contravenþiei imputate
taþiei reclamantei, astfel cã ºi capetele de cerere
Practica instanþelor judecãtoreºti s-a privind anularea mãsurii de ridicare ºi
dovedit a fi neunitarã în privinþa competenþei obligarea pârâtei la restituirea sumei de bani
soluþionãrii unei contestaþii împotriva mãsurii se impune a fi analizate în contextul
tehnico-administrative de ridicare a raportului de drept contravenþional,
vehiculului. competenþa de soluþionare în primã instanþã
revenind judecãtoriei, în baza art. 17
4.5.1. O soluþie adoptatã de instanþe a C.pr.civ. raportat la art. 31 alin. 1, art. 32
fost de stabilire a competenþei pentru alin. 2 din O.G. nr. 2/2001 ºi art. 118 alin. 1
judecarea contestaþiei împotriva mãsurii din O.U.G. nr. 195/2002, iar nu tribunalului.
tehnico-administrative în favoarea Tribu-
nalului, pe considerentul cã o astfel de 4.5.3. În cazul în care nu a fost întocmit
cerere excede procedurii contravenþionale, un proces-verbal de contravenþie sau
instanþa fiind limitatã potrivit art. 34 din O.G. reclamantul a contestat separat doar
nr. 2/2001 sã verifice legalitatea ºi temeinicia dispoziþia de ridicare, fãrã a formula
procesului-verbal, ºi sã hotãrascã asupra plângere contravenþionalã, Curtea de Apel
sancþiunii, despãgubirii stabilite, precum ºi Bucureºti, în cadrul regulatorului de
asupra mãsurii confiscãrii.39 Apreciindu-se competenþã, a stabilit competenþa în
cã este vorba despre un act administrativ favoarea tribunalului, apreciind cã, deºi
distinct, pentru contestarea cãruia este O.U.G. nr. 195/2002 reglementeazã ridi-
aplicabilã exclusiv procedura prevãzutã de carea autovehiculelor parcate neregula-
Legea nr. 554/2004, prin mai multe mentar ca o mãsurã tehnico-administrativã
hotãrâri pronunþate de Curtea de Apel ce are caracter accesoriu faþã de mãsura
Bucureºti, în cadrul regulatorului de de sancþionare contravenþionalã, în speþã,
competenþã privind conflicte negative de mãsura a fost dispusã în mod independent
competenþã între judecãtorie ºi tribunal, de vreo sancþiune contravenþionalã. În
s-a stabilit competenþa tribunalului.40 aceste condiþii, dispoziþia de ridicare a
autovehiculului nu mai are un caracter
4.5.2. Au existat însã ºi hotãrâri pronun- accesoriu ºi, în consecinþã, nu mai intervine
þate tot de Curtea de Apel Bucureºti în prorogarea de competenþã în favoarea
cadrul regulatorului de competenþã, prin instanþei competente sã soluþioneze
care s-a stabilit competenþa în favoarea plângerea contravenþionalã îndreptatã
judecãtoriei41. În motivare, s-a reþinut cã, împotriva unui proces-verbal de contra-
atunci când s-a încheiat un proces-verbal venþie. Competenþa, în speþã, aparþine
de constatare ºi sancþionare a contravenþiei, instanþei de contencios administrativ, în
mãsura tehnico-administrativã este considerarea naturii juridice a actului atacat

39
Soluþia de admitere a recursurilor ºi de casare în parte a sentinþelor civile pronunþate de Judecãtoria
Sectorului 6 Bucureºti, a fost pronunþatã, definitiv ºi irevocabil, cu trimiterea capãtului de cerere privind contestarea
mãsurii tehnico-administrative ºi restituirea taxelor de ridicare a autovehiculului spre competentã soluþionare
Tribunalului Bucureºti - Secþia a IX-a în dosarele civile nr. 3473/303/2009 (decizia civilã nr. 3673 din 23.11.2009),
23/303/2009 (decizia civilã nr. 3981 din 14.12.2009), 1584/303/2009 (decizia civilã nr. 3413 din 09.11.2009),
2098/303/2009 (decizia civilã nr. 111 din 08.01.2010), 10235/303/2009 (decizia civilã nr. 637 din 05.02.2010),
14763/303/2009 (decizia civilã nr. 1409 din 02.04.2010), 6637/303/2009 (decizia civilã nr. 171 din
11.01.2010) pronunþate de Tribunalul Bucureºti - Secþia a IX-a Contencios Administrativ ºi Fiscal (nepublicate).
40 Curtea de Apel Bucureºti - Secþia a VIII-a de Contencios administrativ ºi fiscal, sentinþe nepublicate : nr.

3740 din 25 mai 2011, nr. 2082 din 16 martie 2011, nr. 5801 din 11 octombrie 2011, nr. 3988 din 6 iunie 2011.
41 Curtea de Apel Bucureºti - Secþia a VIII-a de Contencios administrativ ºi fiscal, încheierea din 7 iunie 2011

– dosar nr. 35316/3/2010, sentinþa nr. 7103 din 25 noiembrie 2011 – dosar nr. 30430/299/2010.

54 JurisClasor CEDO – Februarie 2012


care este un act de putere, un act emis de o legea specialã, reprezentând accesorii ale
autoritate publicã în exercitarea puterii procesului-verbal, iar legãtura intrinsecã
publice.42 dintre acestea justificã judecarea de
cãtre judecãtorie ca instanþã de conten-
4.5.4. Dat fiind cã majoritatea trãsãturilor cios administrativ specialã, fãrã a
mãsurii tehnico-administrative sunt pãstrate exclude posibilitatea contestãrii pe cale
(aplicarea de cãtre poliþistul rutier sau separatã a actului administrativ, caz în
poliþistul local – ambii cu atribuþii de con- care devin incidente dispoziþiile Legii nr.
statare ºi sancþionare a contravenþiilor 554/2004.
rutiere -, ºi numai în cazul staþionãrilor În mãsura în care calea procesualã
neregulamentare conform O.U.G. nr. 195/ aleasã de contestator este plângerea
2002, ale cãrei dispoziþii sunt indicate în împotriva procesului-verbal de contravenþie,
motivarea în drept a actului normativ), iar acesta nu poate fi lipsit de accesul la
reglementarea de detaliu priveºte cu instanþã, garantat de art. 21 din Constituþie
precãdere modul de executare a dispoziþiei ºi de art. 6 din Convenþia Europeanã a
de ridicare, apreciem cã nu se justificã Drepturilor Omului. Aceasta deoarece în
scoaterea din sfera contravenþionalului a cele mai multe cazuri lipsa de previzibilitate
acestui act administrativ. a legii, ce poate fi doveditã cu practica a
Art. 180 din H.G. nr. 1391/2006 prevede instanþelor judecãtoreºti – chiar ºi
faptul cã în procesul-verbal de contravenþie neunitarã 44 – de a se pronunþa asupra
trebuie menþionatã mãsura tehnico-adminis- acestei mãsuri în cadrul plângerii contra-
trativã, alãturi de termenul de exercitare a venþionale, determinã persoanele sancþio-
cãii de atac, semnãtura agentului consta- nate sã nu formuleze plângere prealabilã,
tator ºi unitatea de poliþie la care se depune astfel cum impune art. 7 din Legea nr. 554/
plângerea. 2004.
Or, contestaþiile împotriva dovezilor Este cu atât mai greu de explicat aceastã
înlocuitoare ale permiselor de conducere, îngrãdire a accesului la un tribunal
ale certificatelor de înmatriculare ori de independent ºi imparþial cu cât, aºa cum s-a
înregistrare sau ale plãcuþelor cu numãrul precizat anterior, pânã în prezent nu s-a pus
de înmatriculare ori de înregistrare (mãsuri vreo problemã în legãturã cu soluþionarea
tehnico-administrative) eliberate conform contestaþiilor împotriva altor mãsuri
art. 180 alin. 6-8 din H.G. nr. 1391/2006 au tehnico-administrative în cadrul plângerii
fost judecate potrivit procedurii prevãzute de contravenþionale, practicã judiciarã sprijinitã
O.G. nr. 2/2001 ºi O.U.G. nr. 195/2002, deºi ºi de dispoziþiile art. 17 C.pr.civ.
aceste acte sunt distincte de procesul- Prin urmare, respingerea contestaþiei ca
verbal, iar uneori acesta nici nu conþine inadmisibilã în procedura contravenþionalã
menþiunea cã ar fi fost luatã o astfel de cu motivarea cã instanþa este limitatã la
mãsurã tehnico-administrativã.43 verificãrile prevãzute de art. 34 din O.G. nr.
Contestarea acestor mãsuri în cadrul 2/2001, va determina în cele mai multe
plângerii contravenþionale este prevãzutã de cazuri pierderea termenului pentru formu-

42 Curtea de Apel Bucureºti - Secþia a VIII-a de Contencios administrativ ºi fiscal, încheierea din 22 noiembrie

2011 – dosar nr. 51615/3/2010.


43 A se vedea în acest sens sentinþa civilã nr. 6940 din 10.12.2007 pronunþatã de Judecãtoria Sectorului 4

Bucureºti în dosarul nr. 6027/4/2007, definitivã ºi irevocabilã prin respingerea recursului ca nefondat prin decizia
civilã nr. 1576 din 15.05.2008 a Tribunalului Bucureºti - Secþia a IX-a Contencios Administrativ ºi Fiscal
(nepublicate.
44 A se vedea hotãrârile Curþii Europene a Drepturilor Omului cu privire la jurisprudenþa contradictorie,

respectiv cauza Tudor Tudor c. României, hotãrârea din 24 martie 2009, cauza ªtefan ºi ªtef c. României,
hotãrârea din 27 ianuarie 2009.

JurisClasor CEDO – Februarie 2012 55


larea plângerii prealabile, ceea ce se poate liber la justiþie, prin obligarea sã conteste
traduce într-un caz de inadmisibilitate în un act administrativ pe care nu îl cunoaºte
procedura contenciosului de drept comun, decât prin efectele sale, ºi anume, în speþã,
astfel cum va rezulta din paragrafele urmã- prin lipsirea reclamantului de posesia asupra
toare. autoturismului proprietate personalã, ridicat
în urma unei mãsuri administrative.
4.5.5. În privinþa obligativitãþii plângerii Prin necomunicarea actului de cãtre
prealabile, trebuie subliniat cã existã, de emitent ºi punerea actului direct în
asemenea, jurisprudenþã neunitarã. executare, contrar art. 14 din H.C.L. Sector
Au existat soluþii de respingere a acþiunii 6 nr. 14/2009 - anexa privind Regulamentul
ca inadmisibilã faþã de lipsa plângerii cu privire la blocarea/ridicarea, transportul,
prealabile, motivate în sensul cã, de vreme depozitarea ºi eliberarea autovehiculelor
ce cauza ce face obiectul prezentului litigiu sau vehiculelor oprite neregulamentar pe
nu a fost dedusã judecãrii în faþa instanþei partea carosabilã a drumurilor publice din
de contencios administrativ ca urmare a Sectorul 6, precum ºi pe spaþiul public ºi
invocãrii unei excepþii de nelegalitate, ci ca privat al Sectorului 6, pârâtul a pus
urmare a declinãrii competenþei, este reclamantul în imposibilitatea de a formula
evident cã dispoziþiile art. 7 alin. 5 din Legea prealabil o plângere pentru a solicita
nr. 554/2004 nu îºi gãsesc aplicabilitate, anularea actului a cãrui existenþã nu i-a fost
rezultând obligativitatea parcurgerii comunicatã.
procedurii plângerii prealabile. De altfel, Aceastã împrejurare nu poate fi imputatã
Curtea a reþinut cã nici nu putea fi invocatã reclamantului prin nepermiterea acþionãrii în
excepþia de nelegalitate a actului prin care justiþie, consecinþele urmând sã fie suportate
s-a dispus mãsura ridicãrii autoturismului de de pârâtul-emitent, prin aprecierea acþiunii
vreme ce acesta face chiar obiectul ca fiind admisibilã, fãrã a fi necesarã
prezentei acþiuni45. parcurgerea procedurii prealabile, imposibil
Deoarece aceastã notã de constatare de parcurs de altfel din vina emitentului.
este un act administrativ, recurentul trebuia Constituþia României garanteazã
sã îndeplineascã procedura prealabilã accesul liber la justiþie, în sensul cã „Orice
impusã de art. 7 din Legea nr. 554/2004, persoanã se poate adresa justiþiei pentru
lucru pe care nu l-a fãcut.46 apãrarea drepturilor, a libertãþilor ºi a
Într-o serie de decizii civile47, s-a reþinut intereselor sale legitime” ºi „Nici o lege nu
cã, potrivit art. 7 din Legea nr. 554/2004, poate îngrãdi exercitarea acestui drept”
obligaþia de a parcurge procedura (art.21).
administrativã prealabilã de cãtre persoana De asemenea, conform art. 53 din
vãtãmatã într-un drept sau într-un interes Constituþia României „exerciþiul unor drepturi
legitim printr-un act administrativ individual sau al unor libertãþi poate fi restrâns numai
este condiþionatã de comunicarea actului prin lege ºi numai dacã se impune, dupã
administrativ. caz, pentru: apãrarea securitãþii naþionale,
Persoana vãtãmatã, necunoscând a ordinii, a sãnãtãþii ori a moralei publice, a
existenþa actului administrativ în materia- drepturilor ºi a libertãþilor cetãþenilor;
litatea acestuia, nu poate fi obstrucþionatã desfãºurarea instrucþiei penale; prevenirea
în dreptul garantat constituþional de acces consecinþelor unei calamitãþi naturale, ale

45
Curtea de Apel Bucureºti - Secþia a VIII-a de Contencios administrativ ºi fiscal, decizia nr. 2539 din 3
noiembrie 2011 – dosar nr. 9496/3/2010, decizia nr. 2150 din 11 octombrie 2010 – dosar nr. 43826/3/2009.
46 Curtea de Apel Bucureºti - Secþia a VIII-a de Contencios administrativ ºi fiscal, decizia nr. 1815 din 19

septembrie 2011 – dosar nr. 11746/3/2010.


47 Curtea de Apel Bucureºti - Secþia a VIII-a de Contencios administrativ ºi fiscal, decizia nr. 1864 din 23

septembrie 2011 – dosar nr. 16121/3/2010.

56 JurisClasor CEDO – Februarie 2012


unui dezastru ori ale unui sinistru deosebit emitent în vederea anulãrii actului emis cu
de grav. nerespectarea dispoziþiilor legale.
Restrângerea poate fi dispusã numai În cazul de faþã, autoritatea considerã ab
dacã este necesarã într-o societate demo- initio cã interesul public primeazã celui privat
craticã. Mãsura trebuie sã fie proporþionalã ºi, fãrã a mai da posibilitatea persoanei
cu situaþia care a determinat-o, sã fie implicate sã se apere, procedeazã la
aplicatã în mod nediscriminatoriu ºi fãrã a indisponibilizarea temporarã a vehiculului.
aduce atingere existenþei dreptului sau a În aceste condiþii, o plângere prealabilã
libertãþii”. formulatã ulterior executãrii actului
Interpretând art. 7 din Legea nr. 554/2004 administrativ nu mai prezintã eficienþã,
în sensul cã actul administrativ, de a cãrui scopul urmãrit de legiuitor fiind, evident,
existenþã persoana vãtãmatã a aflat în nerespectat.
instanþã, trebuia contestat prealabil la
autoritatea emitentã, se restrânge exerciþiul 4.6. Practica judiciarã privind acþiunea
dreptului reclamantului de acces liber la în despãgubiri
justiþie, fãrã ca aceastã restrângere sã se În ceea ce priveºte acþiunile în pretenþii
impunã, conform art. 53 din Constituþia pentru repararea prejudiciului material sau
României. moral produs prin actul administrativ prin
Trebuie subliniat cã, potrivit art. 109 alin. care s-a luat mãsurii de ridicare a existat,
3 C.pr.civ., astfel cum a fost modificat prin de asemenea, o practicã neunitarã,
Legea nr. 202/2010, neîndeplinirea remarcându-se urmãtoarele tipuri de acþiuni:
procedurii prealabile nu poate fi invocata
decât de cãtre pârât prin întâmpinare, sub 4.6.1. Acþiunea în rãspundere civilã
sancþiunea decãderii. delictualã, întemeiatã pe dispoziþiile art. 998
În condiþiile în care practica judiciarã este ºi urmãtoarele din Codul civil din 1864,
neunitarã, apreciem cã se impune îndreptatã fie împotriva emitentului actului
îmbrãþiºarea celei din urmã soluþii, dat fiind administrativ, fie împotriva operatorului
cã actul administrativ a fost executat autorizat sau chiar împotriva amândurora.
instantaneu, fiind de esenþa mãsurii ridicãrii În analiza condiþiilor rãspunderii civile
vehiculului, iar de cele mai multe ori s-a delictuale în persoana intimatei D.G.P.M.B.
constatat, în fapt, cã nu se comunicã – Brigada de Poliþie Rutierã, s-a arãtat48 cã
persoanei vizate decât dupã momentul art. 998 C.civ. prevede cã „orice faptã a
formulãrii unei plângeri contravenþionale, omului, care cauzeazã altuia un prejudiciu,
prin depunerea în copie la dosarul instanþei. obligã pe acela din a cãrui greºealã s-a
Aspectul care trebuie avut în vedere de ocazionat a-l repara”, iar art. 999 C.civ.
judecãtorul naþional se referã la efectul prevede cã „omul este responsabil nu numai
urmãrit de legiuitor prin introducerea acestei de prejudiciul ce a cauzat prin fapta sa, dar
proceduri a plângerii prealabile. S-a urmãrit ºi de acela ce a cauzat prin neglijenþa sau
prin aceastã procedurã ca persoana prin imprudenþa sa”.
interesatã sã ajungã la un compromis cu Din prevederile legale menþionate rezultã
autoritatea în ceea ce priveºte diferendul cã pentru angajarea rãspunderii civile
existent între cele douã pãrþi, înainte de a delictuale se cer a fi întrunite cumulativ
se adresa instanþei. Pentru acest motiv, urmãtoarele condiþii: a) existenþa unui
chiar legiuitorul a avut în vedere ºi acþiunea prejudiciu; b) existenþa unei fapte ilicite; c)
autoritãþii atunci când actul nu mai poate fi existenþa unui raport de cauzalitate între
revocat, pentru cã a produs efecte, sã fapta ilicitã ºi prejudiciu; d) existenþa
acþioneze în instanþã chiar propriul serviciu vinovãþiei celui care a cauzat prejudiciul.

48Sentinþa civilã nr. 814 din 29.01.2010 pronunþatã de Judecãtoria Sectorului 6 Bucureºti în dosarul nr.
17688/303/2009, nepublicatã, definitivã ºi irevocabilã prin nerecurare.

JurisClasor CEDO – Februarie 2012 57


Prejudiciul constã în plata sumei un vehicul staþionat regulamentar.
reprezentând cheltuieli de ridicare, transport Prin urmare, conform art. 1000 alin. 3
ºi depozitare a autoturismului percepute de C.civ., instanþa a admis acþiunea în
operatorul autorizat. rãspundere civilã delictualã formulatã
Fapta ilicitã constã în aceea cã vehiculul împotriva intimatei D.G.P.M.B- Brigada de
a fost ridicat din locul unde se afla staþionat Poliþie Rutierã ºi a obligat aceastã instituþie
regulamentar, fãrã a reprezenta un obstacol la plata cãtre reclamantã a sumei de 500
pentru circulaþia rutierã. de lei reprezentând daune materiale,
Existenþa raportului de cauzalitate între respingând cererea pentru restul sumelor ca
fapta ilicitã ºi prejudiciu rezultã din însãºi neîntemeiatã.
materialitatea faptei ºi din cele expuse cu În privinþa acþiunii în despãgubire
privire la nelegalitatea ºi netemeinicia îndreptatã împotriva operatorului auto-
actelor contestate. rizat, practica judiciarã este neunitarã.
Vinovãþia reprezintã atitudinea psihicã pe Dat fiind cã vinovãþia se apreciazã în
care autorul a avut-o în momentul sãvârºirii fiecare caz concret, au existat ºi soluþii de
faptei ilicite sau, mai exact, la momentul admitere a acþiunii în rãspundere civilã
imediat anterior sãvârºirii acesteia, faþã de delictualã îndreptate împotriva operatorului
faptã ºi urmãrile acesteia. În dreptul civil, autorizat. Astfel, în sentinþa civilã nr. 2372
rãspunderea civilã delictualã opereazã, în din 28.03.2011 pronunþatã de Judecãtoria
principiu, pentru cea mai uºoarã culpã, iar Sectorului 6 Bucureºti în dosarul nr. 14349/
obligaþia de reparare a prejudiciului este 303/2010 49 s-a reþinut cã vehiculul era
integralã, indiferent de gravitatea vinovãþiei. staþionat regulamentar.
Aplicând un criteriu obiectiv de apreciere În motivare, s-a arãtat cã pârâta este un
a culpei, al omului normal, avizat, prudent executant al unei obligaþii asumate
(bonus pater familias), precum ºi elemente contractual, aceea de a ridica, transporta ºi
subiective, cum ar fi calitãþile ºi pregãtirea depozita autoturismele individualizate prin
subiectului activ, împrejurãrile în care a fost nota de constatare de cãtre prepusul
sãvârºitã fapta, trebuie stabilit dacã agentul D.G.P.M.B. – Brigada de Poliþie Rutierã,
constatator, în calitate de prepus al potrivit art. 21 din H.C.L. S.6 nr. 4/2010.
D.G.P.M.B. – Brigada de Poliþie Rutierã a De principiu, pârâta acþioneazã doar ca
avut reprezentarea caracterului ilicit al un mandatar al autoritãþilor, prestând
acþiunii sale, în sensul cã vehiculul respectiv serviciul pentru care a contractat. Din punct
nu era staþionat neregulamentar ºi nu de vedere delictual conteazã însã vinovãþia
reprezenta un obstacol pentru circulaþia acestei persoane juridice, pentru a evita
rutierã. situaþiile abuzive, în care ar putea acþiona
În speþã, instanþa a reþinut cã poliþistul cu scopul obþinerii veniturilor corespun-
rutier îºi desfãºoarã activitatea ca zãtoare taxelor aplicate.
profesionist al domeniului sãu, iar criteriul Aplicând un criteriu obiectiv de apreciere
obiectiv de apreciere a culpei - al omului a culpei, al omului normal, avizat, prudent
normal ºi prudent - trebuie avut în vedere (bonus pater familias), precum ºi elemente
cu maximã exigenþã, deoarece acesta emite subiective, cum ar fi calitãþile ºi pregãtirea
actul prin care se ia mãsura ridicãrii subiectului activ, împrejurãrile în care a fost
vehiculului, executatã ulterior de angajaþii sãvârºitã fapta, trebuie stabilit dacã prepuºii
S.C. I.A.E. S.R.L. Or, în cazul de faþã, operatorului autorizat au avut reprezentarea
agentul constatator a întocmit acte ce nu caracterului ilicit al acþiunilor lor, în sensul
îndeplinesc condiþii de legalitate (lipsa cã vehiculul respectiv nu era staþionat
descrierii faptei ºi a motivãrii) cu privire la neregulamentar ºi nu reprezenta un

49 Nepublicatã, definitivã ºi irevocabilã la data pronunþãrii.

58 JurisClasor CEDO – Februarie 2012


obstacol pentru circulaþia rutierã. Numai în staþionat neregulamentar, în temeiul art. 64
cazul în care împrejurãrile de fapt ar fi putut alin. 3 din O.U.G. nr. 195/2002.
conduce la concluzia cã prepuºii pârâtei nu Soluþiile instanþelor de judecatã au fost
ºi-ar fi putut reprezenta caracterul ilicit al extrem de diversificate, de la admiterea
faptei acestora, în condiþiile existenþei unui acþiunii în oricare din variantele de mai sus,
act administrativ aparent legal, societatea pânã la respingerea pentru lipsa calitãþii
ar putea fi exoneratã de rãspundere civilã procesuale pasive ori respingerea cererii ca
delictualã. neîntemeiatã.
În speþã, instanþa a reþinut cã exista A. Prin sentinþa civilã nr. 5795 din
evidenþa necesarã pentru a reþine culpa 05.09.201150 pronunþatã de Judecãtoria
pârâtei. Vehiculul în cauzã era staþionat Sectorului 6 Bucureºti-Secþia civilã în
chiar înaintea indicatorului „Parcare”, iar dosarul nr. 18889/303/2009* s-a argumentat
agentul de poliþie rutierã a emis un act în admiterea acþiunii formulate exclusiv
administrativ prin care dispunea ridicarea împotriva operatorului autorizat, prin aceea
vehiculului tocmai pentru cã staþiona „pe cã plata nedatoratã reprezintã un fapt juridic
colþul intersecþiei sau la mai puþin de 25 de licit ca izvor de obligaþii, care consacrã
metri de colþul intersecþiei”, deºi din dreptul celui care a fãcut o platã nedatoratã
fotografiile de la dosar se observa cã de a solicita restituirea ºi obligaþia corelativã
vehiculul se afla într-o parcare amenajatã de restituire a celui care a primit-o. În drept,
special, prevãzutã cu indicator rutier ºi potrivit art. 1092 C.civ., orice platã
marcaje pe asfalt ce delimitau locurile pe
presupune o datorie ºi ceea ce s-a plãtit fãrã
staþionare în unghi faþã de marginea pãrþii
sã fie debit este supus repetiþiunii. Rezultã
carosabile. În cazul de faþã existau deci
astfel cã orice platã trebuie sã aibã o cauzã
elemente exterioare (indicator rutier chiar în
ºi în lipsa acesteia ea trebuie restituitã.
faþa vehiculului) ce puteau conduce la
Cel ce, din eroare sau cu ºtiinþã, primeºte
convingerea intimã a prepuºilor cã mãsura
aceea ce nu-i este debit, este obligat a-l
luatã de agentul de poliþie este nelegalã ºi
restitui aceluia de la care l-a primit (art. 992
netemeinicã. Or, prepuºii societãþii-pârâte
C.civ.) ºi acela care, din eroare, crezându-se
aveau obligaþia legalã de a se opune
executãrii dispoziþiei emise de agentul debitor, a plãtit o datorie, are drept de
constatator, în caz contrar devenind repetiþiune în contra creditorului (art. 993 al.
responsabili din punct de vedere civil pentru 1 C.civ.).
propria acþiune. Potrivit art. 64 din O.U.G. nr. 195/2002,
Prin urmare, conform art. 998-999 ºi poliþia rutierã poate dispune ridicarea
urmãtoarele C.civ., instanþa a admis vehiculelor staþionate neregulamentar pe
acþiunea în rãspundere civilã delictualã partea carosabilã. Ridicarea ºi depozitarea
formulatã împotriva intimatei D.G.P.M.B- vehiculelor în locuri special amenajate se
Brigada de Poliþie ºi a societãþii-pârâte ºi a realizeazã de cãtre administraþiile publice
dispus obligarea acestora la plata cãtre locale sau de cãtre administratorul drumului
reclamantã a despãgubirilor civile. public, dupã caz. Contravaloarea cheltuie-
lilor pentru ridicarea, transportul ºi
4.6.2. Acþiunea întemeiatã pe plata depozitarea vehiculului staþionat neregula-
nedatoratã, conform dispoziþiilor art. 992 din mentar se suportã de cãtre deþinãtorul
Codul civil din 1864, îndreptatã împotriva acestuia. Ridicarea vehiculelor dispusã de
operatorului autorizat care a încasat poliþia rutierã în condiþiile prevãzute la alin.
contravaloarea cheltuielilor pentru ridicarea, 1 se realizeazã potrivit procedurii stabilite
transportul ºi depozitarea vehiculului prin regulament.

50 Nepublicatã, definitivã ºi irevocabilã la data pronunþãrii.

JurisClasor CEDO – Februarie 2012 59


Prin urmare, staþionarea neregula- putere publicã ºi este executoriu de drept
mentarã este o condiþie sine qua non a fãrã a mai fi necesarã îndeplinirea vreunei
îndatorãrii proprietarului vehiculului cu formalitãþi. Plecând de la acest principiu, cel
aceste cheltuieli. Dreptul pârâtei de a primi care pune în executare actul adminis-
plata are, de principiu, un izvor legal sub trativ nu are niciun mijloc sau posibilitate
condiþia existenþei faptei contravenþionale ºi pentru a refuza executarea actului
a unui act de constatare a staþionãrii administrativ. În concret, reprezentantul
regulamentare, în caz contrar regula de societãþi care ridicã vehiculul, considerat a
drept comun ar fi cã plata contravalorii fi staþionat neregulamentar de cãtre agentul
serviciului prestat ar trebui efectuatã de cel de poliþie, nu are niciun drept sau obligaþie
care l-a dispus. de a aduce la cunoºtinþa agentului public
Cum, în cauzã, actele prin care faptul cã mãsura dispusã de acesta este
D.G.P.M.B. – Brigada de Poliþie Rutierã nelegalã. În aceste condiþii, cel care
stabilise cã petenta a staþionat neregula- prejudiciazã persoana deþinãtoare a
mentar sunt nelegale ºi netemeinice, astfel vehiculului este agentul de poliþie, ºi nu
cum s-a reþinut prin sentinþa civilã nr. 4714 societatea care presteazã un serviciu public.
din 10.06.2004 pronunþatã de Judecãtoria De altfel, în acest sens sunt ºi dispoziþiile
Sectorului 6 Bucureºti în dosarul civil nr. Legii nr. 554/2004, unde chiar în articolul 1
5453/303/2009, cu observarea art. 315 se face referire la prejudiciul cauzat de
C.pr.civ., rezultã cã plata efectuatã de autoritatea administrativã unei persoane prin
aceasta nu era datoratã. emiterea unui act administrativ. Nu se poate
Contrar afirmaþiilor pârâtei, nu are impor- reþine niciun principiu care guverneazã
tanþã buna sau reaua-credinþã a opera- dreptul civil atât timp cât raporturile iau
torului, aceasta nefiind o condiþie a restituirii naºtere sub imperiul legii contenciosului
plãþilor nedatorate. De asemenea, nu are administrativ. Odatã nãscut acest raport
importanþã în acest cadru cã pârâta a juridic, el este supus dispoziþiilor ce
acþionat în temeiul dispoziþiei D.G.P.M.B. – reglementeazã contenciosul administrativ,
Brigada de Poliþie Rutierã ºi al contractului care nu se completeazã cu dispoziþiile
pe care îl are încheiat cu Consiliul Local al Codului civil, ci, eventual, în mãsura în care
sectorului 6. Aceste aspecte þin de o nu contravin dreptului public, acesta se
eventualã desocotire a pârâtei cu aceste completeazã cu normele Codului de
instituþii, aspect care nu priveºte cauza de procedurã civilã.
faþã. O eventualã conduitã ilicitã a pârâtei Este de reþinut ºi aspectul referitor la
ar fi situat raportul juridic al acesteia cu normele care reglementeazã astfel de
petenta-reclamantã pe teren delictual, în contracte prin care un serviciu public este
timp ce acþiunile în conformitate cu concesionat unei persoane private.
dispoziþiile legale menþin relaþia în sfera În Legea nr. 554/2005 se face vorbire de
faptului licit ca izvor de obligaþii. contractele administrative, dându-se o
Prin urmare, pârâta trebuie sã restituie definiþie generalã a acestora. Ceea ce nu
reclamantei suma de bani, cu titlu de platã se are în vedere este faptul cã aceste
nedatoratã efectuatã de aceasta. contracte diferã, într-o mare mãsurã, de
B. Într-o altã opinie, este avut în vedere contractele civile sau comerciale. Aceste
raportul juridic creat prin acþiunea autoritãþii contracte sunt guvernate tot de forþa publicã,
publice. În acest context, în prim plan se care impune persoanei private interesate
concretizeazã dispoziþia reprezentatului anumite clauze contractuale care nu pot fi
autoritãþii publice care ordonã unui negociate. De altfel, în majoritatea cazurilor
executant ducerea la îndeplinire a unui act astfel de contracte se concretizeazã într-un
administrativ. Aºa cum am subliniat anterior, formular prestabilit unde se lasã la libera
actul administrativ este emis în regim de negociere doar preþul sau durata

60 JurisClasor CEDO – Februarie 2012


contractului; deci nu se lasã la aprecierea societãþi private au ridicat vehiculul ºi l-au
persoanei private nicio marjã de negociere depozitat într-o parcare cu platã special
cu privire la clauzele contractuale. În astfel conceputã în acest scop. Pentru recupe-
de condiþii, în practicã este greu de crezut rarea autoturismului, reclamantul a trebuit
cã reprezentatul societãþii va face obiecþiuni sã achite societãþii în cauzã suma de 42 de
cu privire la mãsura dispusã de agentul forþei euro, reprezentând costuri de remorcare ºi
publice, cu atât mai mult cu cât mãsura de depozitare.
dispusã de agent îi profitã. Împotriva deciziei agentului de poliþie,
Prestarea unui serviciu public de cãtre o reclamantul a sesizat tribunalul cu o cerere
persoanã privatã presupune subordonarea în anulare. În memoriul sãu, reclamantul
acesteia atât normelor contractuale, pe care susþinea cã în cazul în care vehiculul ar fi
este obligatã sã le respecte sub sancþiunea fost staþionat cu încãlcarea regulamentului
desfiinþãrii contractului de prestãri servicii, privind circulaþia rutierã, poliþia ar fi trebuit
dar ºi dispoziþiilor individuale date de sã îi aplice o amendã administrativã,
autoritate, faþã de care nu are o poziþie de conform art. 122-1 din Codul contravenþiilor
egalitate. administrative, ceea ce nu s-a întâmplat în
Prejudiciul adus deþinãtorului vehiculului cauzã. Reclamantul a mai susþinut cã plata
nu este provocat de ridicarea ºi transportul cheltuielilor de remorcare ºi parcare era
maºinii la locul de depozitare de persoane nejustificatã potrivit prevederilor art. 32 alin.
privatã, ci de dispoziþia de ridicare emisã de 3 din Codul contravenþiilor administrative,
agentul constatator. Nu se poate reþine care interzic autoritãþilor publice sã perceapã
ideea cã persoana privatã a prestat acest plãþi care nu sunt prevãzute de lege. În
serviciu faþã de deþinãtorul vehiculului, ci consecinþã, reclamantul solicita tribunalului
acest serviciu este prestat pentru autoritate, sã anuleze decizia agentului de poliþie
chiar dacã este plãtit de persoana rutierã privind indisponibilizarea vehiculului
prejudiciatã. ºi obligarea societãþii private la restituirea
În concluzie, potrivit acestor principii, sumei plãtite fãrã temei.
solicitarea de reparare a prejudiciului suferit Printr-o ordonanþã din 10 februarie 1998,
de deþinãtorul vehiculului ar putea fi cererea a fost respinsã ca inadmisibilã
formulatã cu succes numai împotriva pentru lipsa formei. Potrivit motivãrii,
autoritãþii emitente a actului administrativ, acþiunea reclamantului constituia pe de o
practica judiciarã fiind majoritarã în acest parte un recurs împotriva unei decizii
sens.51 administrative a unei autoritãþi publice ºi o
cerere contencioasã introdusã împotriva
5. Condiþii impuse de Convenþia societãþii private pentru platã nedatoratã,
Europeanã a Drepturilor Omului cumulând douã instituþii juridice total diferite,
cu încãlcarea regulilor procedurii civile. Cu
În cauza Edgars Dþeriòð c. Letoniei toate acestea, judecãtorul a precizat în
(decizie de inadmisibilitate din 28 februarie motivare cã reclamantul beneficiazã în
2002)52, Curtea Europeanã a Drepturilor continuare de posibilitatea înlãturãrii viciilor
Omului a reþinut în cadrul stãrii de fapt cã, de formã ale cererii prin introducerea pe cale
în data de 18 decembrie 1997, în executarea separatã a unei cereri pentru anularea
unei decizii a unui agent al poliþiei rutiere deciziei agentului de poliþie ºi o cerere
care a constatat cã vehiculul reclamantului contencioasã pentru platã nedatoratã
este staþionat neregulamentar, lucrãtorii unei împotriva societãþii comerciale.

51 Tribunalul Bucureºti - Secþia a IX-a de Contencios administrativ ºi fiscal, sentinþa civilã nr. 1864 2759 din
19 octombrie 2010 – dosar nr. 31403/3/2010; sentinþa civilã nr. 1795 din 3 mai 2011 – dosar nr. 31412/3/2010;
sentinþa civilã nr. 364 din 1 februarie 2011 – dosar nr. 24436/3/2010.
52 CEDO, cauza Edgars Dþeriòð c. Letoniei, cererea nr. 48681/99, decizie de inadmisibilitate din 28 februarie

2002, www.echr.coe.int.

JurisClasor CEDO – Februarie 2012 61


Judecãtorul a adãugat cã reclamantul a instanþã care sã se pronunþe asupra
încãlcat oricum art. 235 Cod de procedurã drepturilor ºi obligaþiilor cu caracter civil.
civilã, care stabileºte cãile de atac împotriva Curtea a observat cã plângerea recla-
sancþiunilor administrative, în mod special mantului conþine douã capete distincte:
din punct de vedere al jurisdicþiei compe- primul priveºte legalitatea deciziei admi-
tente ºi al termenului pentru introducerea nistrative care constatã o încãlcare a
cererii. regulilor circulaþiei rutiere ºi prin care se ia
Împotriva acestei hotãrâri, reclamantul a mãsura ridicãrii vehiculului; cel de-al doilea
formulat recurs, invocând ca motiv aplicarea priveºte temeinicia perceperii de cãtre o
greºitã a legii, din cauza remarcii finale a persoanã privatã a taxei de remorcare ºi de
judecãtorului, care - potrivit reclamantului - staþionare. Întrucât în dreptul leton acestor
a comis o gravã eroare, confundând douã douã aspecte le corespund cãi procedurale
proceduri diferite: recursul împotriva diferite, Curtea le-a tratat separat.
deciziilor administrative de drept comun, pe
care îl exercitase în cazul de faþã, ºi recursul 5.1. Absenþa unui recurs împotriva
împotriva sancþiunilor administrative, pe care deciziei administrative
nu a avut niciodatã intenþia de a-l introduce, În privinþa refuzului tribunalelor letone de
deoarece nu i se aplicase nicio sancþiune a examina legalitatea dispoziþiei de ridicare
cu caracter punitiv. a vehiculului reclamantului, Curtea a
Recursul a fost respins în mod definitiv apreciat cã art. 6 par. 1 pe latura civilã se
la 2 iunie 1998 cu motivarea cã, potrivit art. aplicã atunci când existã o „contestaþie” cu
239-1 alin. 2 din Codul de procedurã civilã, privire la un „drept” ce poate fi invocat,
sunt susceptibile de recurs numai actele suficient de bine caracterizat, recunoscut în
care impun unui particular o obligaþie de a dreptul intern.
face sau de a plãti o sumã cu titlu graþios ori În privinþa caracterului „civil” al unui drept
îl împiedicã sã-ºi exercite în tot sau în parte sau al unei obligaþii, nu intereseazã
drepturile conferite prin lege sau alt act calificarea juridicã, ci conþinutul material ºi
normativ. Or, potrivit instanþei de control, o efectele în sistemul juridic naþional, care sunt
simplã decizie prin care se dispune ridicarea determinante în acest sens (cauzele König
vehiculului nu împiedicã exerciþiul unui drept c. Germaniei53, par. 89 ºi Ferrazzini c.
anume, astfel cã aceastã decizie nu este Italiei54, par. 24).
susceptibilã de recurs în faþa instanþelor. În ceea ce priveºte „contestaþia”, aceasta
Invocând art. 6 par. 1 din Convenþie, trebuie sã fie realã ºi serioasã, putând viza
reclamantul s-a plâns de faptul cã jurisdicþiile atât existenþa însãºi a unui drept, cât ºi
letone s-au declarat necompetente în a întinderea sau modul de exercitare.
statua asupra legalitãþii ºi temeiniciei deciziei În fine, soluþia procedurii trebuie sã fie
agentului de poliþie prin care s-a dispus direct determinantã pentru dreptul în cauzã,
indisponibilizarea vehiculului, împiedi- nefiind suficiente pentru aplicarea art. 6 par.
cându-l pe reclamant sã-ºi exercite dreptul 1 din Convenþie o legãturã fragilã sau
de a dispune liber de proprietatea sa ºi de a repercusiuni îndepãrtate (cauza Rolf
recupera cheltuielile plãtite pe nedrept, ceea Gustafson c. Suediei,55 par. 38 ºi cauza
ce reprezintã o încãlcare a dreptului la o Frydlender c. Franþei,56 par. 27).

53CEDO, cauza König c. Germaniei, cererea nr. 6232/73, hotãrârea din 28 iunie 1978, Serie A nr. 27, p. 30.
54CEDO, cauza Ferrazzini c. Italiei, cererea nr. 44759/98, hotãrârea din 12 iulie 2001, Recueil des arrêts et
décisions 2001-VII.
55 CEDO, cauza Rolf Gustafson c. Suediei, cererea nr. 23196/94, hotãrârea din 1 iulie 1997, Recueil des

arrêts et décisions, 1997-IV, p. 1149.


56 CEDO, cauza Frydlender c. Franþei, cererea nr. 30979/96, hotãrârea din 27 iunie 2000, Recueil des arrêts

et décisions 2000-VII, par. 27.

62 JurisClasor CEDO – Februarie 2012


În speþã, Curtea a constatat cã mãsura special, Curtea reþine cã în ordonanþa din
administrativã criticatã de reclamant avea 10 februarie 1998 judecãtorul a indicat
ca scop facilitarea circulaþiei rutiere normale, expres cã restituirea taxelor trebuie sã facã
prin îndepãrtarea provizorie de pe drumurile obiectul unei acþiuni civile separate,
publice a unui vehicul care constituia un împotriva societãþii comerciale, iar nu
obstacol pentru ceilalþi conducãtori. împotriva poliþiei. Prin urmare, Curtea a
Îmbrãcând un caracter pur preventiv ºi apreciat cã miza procesului, care nu
instantaneu, aceastã mãsura nu afecta putea consta decât într-o simplã anulare
substanþa însãºi a drepturilor patrimoniale a actului administrativ contestat, nu era
ale reclamantului, acesta rãmânând liber sã direct determinantã pentru niciun drept
recapete posesia asupra vehiculului oricând cu caracter civil, condiþie necesarã
ar fi dorit. Chiar dacã ridicarea ºi pentru aplicabilitatea art. 6 par. 1 din
indisponibilizarea l-au împiedicat un Convenþie.
anumit timp pe reclamant sã exercite pe Faþã de aceste considerente, Curtea
deplin dreptul de proprietate, nu s-a europeanã a statuat cã litigiul cu privire la
ajuns la o confiscare, expropriere sau la legalitatea dispoziþiei de ridicare a
o altã modificare a statutului real al vehiculului reclamantului nu constituia o
bunului litigios (mutatis mutandis, cauza „contestaþie” cu privire la drepturi cu caracter
R.R. ºi G.R. c. Olandei 57 ). În aceste „civil” în sensul art. 6 par. 1 din Convenþie,
circumstanþe, Curtea considerã cã este motiv pentru care a respins acest capãt al
vorba despre o simplã mãsurã de poliþie, ce cererii ca incompatibil ratione materiae cu
aparþine în mod esenþial de domeniul dispoziþiile Convenþiei.
public.58
Printre altele, Curtea a apreciat necesar 5.2. Procedura civilã pentru restituirea
sã analizeze efectele pe care le-ar fi produs plãþii nedatorate
o eventualã anulare a actului administrativ În ceea ce priveºte celãlalt capãt al
în cauzã asupra drepturilor patrimoniale ale cererii, Curtea a constatat de la bun început
reclamantului. Din acest punct de vedere, cã reclamantul nu a urmat indicaþia datã de
se constatã cã procedura internã iniþiatã de judecãtorul fondului prin ordonanþa din 10
reclamant împotriva poliþiei nu avea ca scop februarie 1998 ºi nu a formulat o acþiune
nici restituirea vehiculului, din moment ce civilã în restituirea plãþii nedatorate împotriva
acesta îi fusese returnat în ziua ridicãrii, nici societãþii civile care a perceput taxele. În
rambursarea cheltuielilor de remorcare ºi de privinþa obiecþiunilor reclamantului legate de
depozitare, aceste sume fiind percepute de ºansele de succes ale acestei cãi
o societate privatã, ºi nu de poliþie. În procedurale, Curtea a constatat cã acesta

57 CEDO, cauza R.R. ºi G.R. c. Olandei, cererea nr. 14216/88, decizie asupra admisibilitãþii din 7 martie

1991, D.R. nr. 69, p. 219.


58 Se exclud, astfel, argumentele unor instanþe interne în ceea ce priveºte ingerinþa excesivã ºi

disproporþionatã în exerciþiul dreptului de folosinþã asupra bunurilor mobile, din perspectiva art. 1 din
Protocolul nr. 1 adiþional la Convenþia Europeanã a Drepturilor Omului. În opinia noastrã, nu este exclus
ca într-o situaþie excepþionalã sã se punã problema încãlcãrii dreptului de proprietate datoritã modului în care au
fost aplicate ºi executate mãsurile contravenþionale. Potrivit actelor administrative cu caracter normativ,
depozitarea autovehiculelor sau vehiculelor pe o perioadã mai lungã de timp poate determina aplicarea Legii nr.
421/2002 privind regimul juridic al vehiculelor fãrã stãpân sau abandonate pe terenuri aparþinând domeniului
public sau privat al statului ori al unitãþilor administrativ-teritoriale, modificatã prin Legea nr. 309/2006, conform
cãreia sunt supuse vânzãrii pentru valorificare (art. 20 din Hotãrârea Consiliului Local al Sectorului 6 Bucureºti
nr. 14/2009, art. 6 din Hotãrârea Consiliului Local al Sectorului 3 Bucureºti nr. 120 din 24.11.2006). Totuºi,
aceastã procedurã specialã are propriile cãi de atac, astfel cã pânã la apariþia unei „exproprieri în fapt” suntem
în prezenþa unei simple mãsuri de poliþie, fãrã efecte asupra dreptului de proprietate, astfel cum este garantat
de art. 1 din Protocolul nr. 1.

JurisClasor CEDO – Februarie 2012 63


se bazeazã pe simple supoziþii, nesusþinute lege accesibilã ºi previzibilã: Legea din 2
de argumente concrete de fapt sau de drept. aprilie 1985 privind circulaþia rutierã ºi
Totodatã, Curtea a constatat cu precã- hotãrârea autoritãþilor locale din 30 mai 1990
dere cã nicio dispoziþie din dreptul leton nu privind staþionarea în Murcia. Tribunalul a
interzice judecãtorului sesizat cu o cauzã subliniat cã Legea în cauzã autoriza
civilã sã examineze legalitatea actului persoane private sã încheie procese-verbale
administrativ aflat la originea litigiului. Or, pentru staþionare neregulamentarã, iar
ineficacitatea unui recurs trebuie întot- reclamanþii nu contestaserã materialitatea
deauna stabilitã cu certitudine; simplul fapt faptelor.
de a se îndoi cu privire la acest aspect nu Comisia Europeanã a arãtat, în primul
constituie un argument valabil pentru a rând, cã nu este în competenþa sa de se
justifica neutilizarea unei cãi procedurale substitui instanþelor judecãtoreºti naþionale
(cauza Van Oosterwijck c. Belgiei,59 par. în aprecierea faptelor ºi a probelor, ci sarcina
37), cu atât mai mult cu cât a fost indicatã sa este de a se asigura cã elementele de
de judecãtorul cauzei (mutatis mutandis, probã au fost administrate de manierã a
cauza Akdivar ºi alþii c. Turciei60, par. 71). garanta dreptul la un proces echitabil.
Pe cale de consecinþã, s-a reþinut cã Cauza reclamanþilor a fost examinatã în
reclamantul nu a utilizat o cale proceduralã cadrul unei proceduri contradictorii în faþa
de care dispunea în dreptul intern ºi a cãrei instanþei de contencios administrativ.
ineficacitate nu a fost demonstratã, astfel Pretinsa încãlcare a principiului prezumþiei
cã plângerea a fost respinsã pentru de nevinovãþie, invocatã de reclamanþi, nu
neepuizarea cãilor de atac interne, în face decât sã repunã în discuþie situaþia de
aplicarea art. 35 par. 1 ºi 4 din Convenþie. fapt reþinutã de instanþele spaniole. Or,
instanþele de judecatã nu au motivat în
5.3. Legalitatea mãsurilor de ridicare aprecierea vinovãþiei într-un mod care sã
din prisma jurisprudenþei CEDO încalce prezumþia de nevinovãþie, recla-
O altã cauzã, J.-J. B.G. ºi M.-J. G.M. c. manþii având posibilitatea de a-ºi exercita
Spaniei 61 , are ca obiect sancþionarea dreptul la apãrare, iar în cadrul plângerii nu
reclamanþilor pentru staþionare neregula- au arãtat prin ce anume s-ar fi încãlcat art.
mentarã în oraºul Murcia, Spania. 6 par. 2 din Convenþie. Simplul fapt cã nu
Reclamanþii au formulat acþiune în dreptul au obþinut câºtig de cauzã nu este suficient
intern împotriva hotãrârii autoritãþilor locale, pentru a concluziona încãlcarea dispoziþiei
a amenzii contravenþionale ºi a mãsurii în cauzã, motiv pentru care acest capãt al
ridicãrii vehiculului, pe motiv cã sancþiunile cererii a fost respins ca vãdit nefondat.
au fost aplicate de operatori privaþi, iar nu În ceea ce priveºte susþinerea recla-
de un funcþionar public, dar ºi pentru cã li manþilor cã sancþiunile pe care le-au suportat
s-ar fi încãlcat prezumþia de nevinovãþie. nu erau prevãzute de lege, ci de o hotãrâre
Instanþele interne au respins cererea de a autoritãþilor municipale, cu încãlcarea
chemare în judecatã, fãcând trimitere la articolului 7 par. 1 din Convenþie, Comisia
propria jurisprudenþã constantã în materie, europeanã a reamintit faptul cã principiul
dar ºi la cea a Curþii Constituþionale, potrivit legalitãþii incriminãrii ºi a pedepsei impune
cãreia contravenþiile respectã principiul un standard pentru a califica drept „lege” în
legalitãþii, fiind prevãzute cu claritate de o sensul Convenþiei o normã juridicã, respectiv

59 CEDO, cauza Van Oosterwijck c. Belgiei, cererea nr. 7654/76, hotãrârea din 6 noiembrie 1980, Seria A nr.

40, p. 17.
60 CEDO, cauza Akdivar ºi alþii c. Turciei, cererea nr. 21893/93, hotãrârea din 16 septembrie 1996, Recueil

des arrêts et décisions 1996-IV, p. 1210.


61 Comisia EDO, cauza J.-J. B.G. ºi M.-J. G.M. c. Spaniei, decizie de inadmisibilitate din 15 mai 1995,

cererea nr. 25951/94.

64 JurisClasor CEDO – Februarie 2012


de a îndeplini condiþiile de accesibilitate ºi 6. Cãile efective de realizare a dreptului
previzibilitate. Trebuie sã fie enunþatã cu pretins în sistemul intern
suficientã precizie pentru a permite tuturor
sã prevadã posibilele consecinþele care pot De principiu, spre deosebire de sistemul
rezulta dintr-un act sau omisiune (Müller ºi de drept leton, în dreptul intern instanþa în
alþii c. Elveþiei, hotãrârea din 24 mai 1988, cadrul unei acþiuni în pretenþii civile 62
nr. 10737/84, par. 29 ºi Kokkinakis c. întemeiate pe rãspunderea civilã delictualã
Greciei, hotãrârea din 25 mai 1993, nr. sau pentru platã nedatoratã nu are
14307/88, par. 40). posibilitatea de a analiza legalitatea unui act
Comisia a constatat, în acest caz, cã administrativ aflat la originea litigiului,
reclamanþii au fost sancþionaþi cu amenzi aceastã competenþã revenind exclusiv
administrative în temeiul articolului 9 din instanþei de contencios administrativ potrivit
Hotãrârea Municipalã din 30 mai 1990 Legii nr. 554/2004.63
privind staþionarea în oraºul Murcia, cã În situaþia specificã a dispoziþiei de
existã o jurisprudenþã constantã a Curþii ridicare a unui vehicul, atunci când actul este
atacat separat de procesul-verbal de
Constituþionale conform cãreia principiul
contravenþie, competenþa tribunalului este
legalitãþii este respectat atunci când textul
stabilitã prin dispoziþii de ordine publicã.
care instituie sancþiunea este prevãzut de o
lege, cum a fost cazul în speþã ºi cum au
6.1. Legalitatea ºi temeinicia actului
reþinut instanþele interne, iar conduita
administrativ prin care s-a luat mãsura
incriminatã ºi consecinþele sale erau clare,
tehnico-administrativã este esenþialã pentru
accesibile ºi previzibile. admisibilitatea unei acþiuni în pretenþii pentru
Comisia a reamintit cã, pentru a fi platã nedatoratã.
respectatã cerinþa de previzibilitate, trebuie Plata nedatoratã reprezintã un fapt juridic
sã existe o jurisprudenþã constantã, publi- licit ca izvor de obligaþii, care consacrã
catã ºi respectatã de instanþele inferioare dreptul celui care a fãcut o platã nedatoratã
(a se vedea cauza Kokkinakis, par. 40). În de a solicita restituirea ºi obligaþia corelativã
circumstanþele prezentei cauze, dispoziþiile de restituire a celui care a primit-o. În drept,
relevante ale hotãrârii locale în cauzã au potrivit art. 1092 C.civ., orice platã presu-
permis reclamanþilor sã-ºi conformeze con- pune o datorie ºi ceea ce s-a plãtit fãrã sã
duita, fiind îndeplinite cerinþele de previzi- fie debit este supus repetiþiunii. Rezultã
bilitate decurgând din art. 7 din Convenþie. astfel cã orice platã trebuie sã aibã o cauzã
Reþinem din aceastã decizie de inadmi- ºi în lipsa acesteia ea trebuie restituitã.
sibilitate cã unificarea practicii judiciare este În cadrul unei atare acþiuni, instanþa este
cea mai importantã, fiind lipsit de relevanþã limitatã la a verifica dacã temeiul plãþii
în faþa Curþii Europene a Drepturilor Omului efectuate lipseºte, prin desfiinþarea actului
dacã în dreptul intern competenþa revine juridic în baza cãruia plata a fost primitã.
poliþistului rutier, poliþistului local, unui Astfel cum s-a reþinut anterior, plata
operator privat autorizat ori dacã hotãrârile primitã de societatea comercialã în calitate
Consiliilor locale pot completa actele norma- de operator autorizat a avut drept cauzã
tive superioare cu proceduri de executare a dispoziþiile Hotãrârii Consiliului Local ºi nota
mãsurilor, atâta timp cât acestea sunt de constatare întocmitã de poliþistul rutier,
previzibile în privinþa comportamentului iar nu numai procesul-verbal de contra-
prescris persoanelor cãrora li se adreseazã. venþie. Efectul anulãrii acestui din urmã act

62 Pentru criteriile de stabilire a competenþei soluþionãrii acþiunii civile în pretenþii (rãspundere delictualã sau
platã nedatoratã) facem trimitere la jurisprudenþa citatã la pct. 4.5. al articolului de faþã.
63 A se vedea infra, pct. 7, un remediu constând în invocarea excepþiei de nelegalitate a actului administrativ.

JurisClasor CEDO – Februarie 2012 65


administrativ asupra celui dintâi poate fi expres anularea dispoziþiei, ci doar „resti-
analizat numai într-o acþiune de drept comun tuirea” sumei de bani, acesta fiind scopul
în anularea actului (în temeiul O.G. nr. 2/ mediat al acþiunii lor în justiþie. Dat fiind cã
2001 – odatã cu procesul-verbal de contra- anularea actului administrativ este hotãrâ-
venþie sau în temeiul Legii nr. 554/2004 – toare pentru soluþia instanþei, apreciem cã
separat de procesul-verbal), iar nu în cadrul respingerea ca inadmisibilã a acþiunii în
unei acþiuni în pretenþii pentru plata pretenþii64 pe motiv cã excede procedurii
nedatoratã. plângerii contravenþionale este rezultatul
Respingerea ca inadmisibilã sau prema- încãlcãrii normelor de procedurã.
tur introdusã a cererii formulate înaintea Potrivit principiului iura novit curia, judecã-
anulãrii dispoziþiei de ridicare, iar nu ca torul nu este þinut de textul de lege indicat
neîntemeiatã, se impune pentru a nu se de parte, ci trebuie sã aplice acel text de
putea opune reclamantului autoritatea de lege care corespunde situaþiei de fapt califi-
lucru judecat în mãsura în care situaþia catã juridic de cãtre parte, în mãsura în care
juridicã va evolua în favoarea sa. situaþia de fapt este confirmatã de probele
6.2. ªi în cadrul unei acþiuni în rãspundere administrate în cauzã.
civilã delictualã, anularea mãsurii tehnico- În mãsura în care argumentele pãrþilor nu
administrative este hotãrâtoare cu privire la sunt subsumate unui petit al acþiunii având
soluþia ce urmeazã a fi datã, din moment ce ca scop imediat anularea dispoziþiei de
în funcþie de aceasta are a fi apreciatã ºi ridicare, însã din expunerea situaþiei de fapt
fapta ilicitã. Cu atât mai mult, cum s-a arãtat rezultã cã se contestã implicit legalitatea sau
în jurisprudenþa citatã anterior (pct. 4.6.1), temeinicia acesteia, instanþa este obligatã
în cazul în care acþiunea în rãspundere civilã potrivit art. 129 alin. 4 ºi 5 C.pr.civ. sã le
delictualã este îndreptatã împotriva opera- cearã acestora sã prezinte explicaþii, oral
torului autorizat, reprezentarea de cãtre sau în scris, precum ºi sã punã în dezba-
executant a caracterului ilicit al acþiunii este terea lor orice împrejurãri de fapt ori de drept,
analizatã în condiþiile existenþei unui act chiar dacã nu sunt menþionate în cerere cu
administrativ aparent legal aparþinând privire la situaþia de fapt ºi motivarea în
autoritãþii legitime (necontestat potrivit drept. Judecãtorii au îndatorirea sã stãruie,
procedurii legale), ceea ce determinã o prin toate mijloacele legale, pentru a preveni
concluzie de lipsã a vinovãþiei. orice greºealã privind aflarea adevãrului în
6.3. Promovarea în baza Legii nr. 554/ cauzã, pe baza stabilirii faptelor ºi prin
2004 a unei acþiuni în anularea actului aplicarea corectã a legii, în scopul pronun-
administrativ prin care a fost luatã mãsura þãrii unei hotãrâri temeinice ºi legale.
tehnico-administrativã însoþitã de o acþiune Aºa fiind, nu este exclus ca, în anumite
în despãgubiri pentru daunele cauzate ce circumstanþe, refuzul opus de jurisdicþiile
are a fi soluþionatã potrivit art. 18 alin. 3 din naþionale chemate sã se pronunþe în ultimã
aceeaºi lege este împiedicatã de multe ori instanþã sã aducã atingere principiului
în materia contenciosului administrativ de echitãþii procedurii, astfel cum este enunþat
lipsa procedurii prealabile. de art. 6 par. 1 din Convenþie, în special
Nu trebuie pierdut din vedere faptul cã, atunci când un astfel de refuz apare ca fiind
de cele mai multe ori, persoanele sancþio- atins de arbitrariu (cauza Coëme ºi alþii
nate contestã în plângerea contravenþionalã c. Belgiei,65, par. 114 ºi cauza Wynen c.
mãsura tehnico-administrativã, fãrã a solicita Belgiei,66 par. 41).

64 Tribunalul Bucureºti – Secþia a IX-a Contencios Administrativ ºi Fiscal, decizia civilã nr. 3534 din 16.11.2009,

definitivã ºi irevocabilã, nepublicatã.


65 CEDO, cauza Coëme ºi alþii c. Belgiei, cererile nr. 32492/96, 32547/96, 32548/96, 33209/96 ºi 33210/96,

hotãrârea din 22 iunie 2000, CEDH 2000-VII.


66 CEDO, cauza Wynen c. Belgiei, cererea nr. 32576/96, hotãrârea din 5 noiembrie 2002, CEDH 2002VIII.

66 JurisClasor CEDO – Februarie 2012


Respingând ca inadmisibilã cererea a fi fost comise de o jurisdicþie internã,
reclamantului pe motiv cã nu se poate cu excepþia cazului în care ar fi putut
analiza în cadrul plângerii contravenþionale aduce atingere unor drepturi ºi libertãþi
mãsura tehnico-administrativã a ridicãrii protejate de Convenþie (cauza Garcia
vehiculului – contrar jurisprudenþei instan- Ruiz c. Spaniei,69 par. 28).
þelor care s-au pronunþat pe fondul acestui Apreciem cã dispoziþiile O.U.G. nr. 195/
gen de acþiuni, fie în sensul admiterii, fie în 2002 sunt clare ºi previzibile în sensul cã
sensul respingerii -, este imperios necesar mãsura tehnico-administrativã a ridicãrii unui
sã se dovedeascã existenþa unei cãi efective vehicul poate fi contestatã în cadrul plângerii
în dreptul intern. contravenþionale, chiar dacã este luatã
Or, jurisprudenþa instanþelor de conten- printr-un act separat de procesul-verbal de
cios administrativ de a respinge ca constatare ºi sancþionare a contravenþiei,
inadmisibile cererile de chemare în judecatã date fiind dispoziþiile speciale ale legislaþiei
pentru lipsa plângerii prealabile (a se vedea rutiere în privinþa cãii de atac ºi strânsa
pct. 4.5.5. al studiului) ºi faptul cã dupã legãturã dintre mãsurile cu caracter
termenul de 30 de zile prevãzut de art. 7 contravenþional aplicate de agentul de poliþie
din Legea nr. 554/2004 orice plângere rutierã (sancþiuni principale, complementare
prealabilã este, de regulã, tardiv formulatã67 sau simple mãsuri tehnico-administrative).
ar fi de naturã a conduce la o încãlcare a Din punct de vedere procesual civil,
art. 6 din Convenþia Europeanã a Drepturilor capãtul de cerere privind despãgubiri având
Omului. Facem trimitere în acest sens la pct. ca obiect suma reprezentând contra-
5.2. al studiului, unde se poate constata cã valoarea ridicãrii, transportului ºi depozitãrii
jurisprudenþa Curþii europene nu a fost vehiculului, fiind sub 500.000 de lei este de
tranºantã pentru a ne putea aºtepta la o competenþa judecãtoriei conform art. 1 alin.
soluþie identicã într-o cauzã sensibil diferitã, 1 C.pr.civ. Aceastã sumã nu se solicitã a fi
datã fiind miza procesului – pretinsul drept restituitã în cadrul capãtului de cerere având
de creanþã, iar în dreptul intern ineficacitatea ca obiect plângere contravenþionalã, ci
recursului în contencios administrativ ar printr-un capãt de cerere distinct, întemeiat
putea rezulta din jurisprudenþa neunitarã, de regulã pe rãspunderea civilã delictualã
inclusiv în ceea ce priveºte unele condiþii sau plata nedatoratã, fiind posibilã ºi chiar
de admisibilitate a acþiunii (a contrario, cauza oportunã judecarea cererilor în cadrul
Van Oosterwijck c. Belgiei68). aceluiaºi dosar.
De altfel, procedura contravenþionalã e
7. Concluzii ºi remedii propuse mult mai accesibilã unei persoane obiºnuite,
având cunoºtinþele juridice minime ºi care
Curtea europeanã a reþinut în mod con- de cele mai multe ori nu beneficiazã de
stant cã interpretarea legislaþiei interne asistenþã juridicã, dar care în cuprinsul
incumbã în primul rând autoritãþilor acþiunii introductive contestã – prin formu-
naþionale, în special curþilor ºi tribu- larea proprie – mãsura ridicãrii vehiculului
nalelor, ºi cã nu este în mãsurã sã iden- ºi solicitã restituirea sumei de bani achitate.
tifice erorile de fapt sau de drept pretins Nu este de pierdut din vedere cã petitul

67
Decizia nr. 710 din 26 mai 2009 a Curþii de Apel Alba Iulia, Secþia de contencios administrativ ºi fiscal,
publicatã în Jurisprudenþa Curþii de Apel Alba Iulia; decizia nr. 2670 din 19 mai 2009 a Înaltei Curþi de Casaþie
ºi Justiþie - Secþia de contencios administrativ ºi fiscal pronunþatã în dosarul nr. 9394/301/2007, decizia nr.
1297 din 10 martie 2009 a Înaltei Curþi de Casaþie ºi Justiþie - Secþia de contencios administrativ ºi fiscal
pronunþatã în dosarul nr. 29455/3/2006, decizia nr. 632 din 6 februarie 2009 a Înaltei Curþi de Casaþie ºi Justiþie
- Secþia de contencios administrativ ºi fiscal pronunþatã în dosarul nr. 816/45/2007 (www.scj.ro).
68
Anterior citatã.
69
CEDO, cauza Garcia Ruiz c. Spaniei, cererea nr. 30544/96, hotãrârea din 21 ianuarie 1999, CEDH 1999-I.

JurisClasor CEDO – Februarie 2012 67


cererii de chemare în judecatã are a fi acestuia, poate fi cercetatã oricând în cadrul
analizat de Curtea europeanã, care ar putea unui proces, pe cale de excepþie, din oficiu
reþine cã interpretarea datã de instanþa sau la cererea pãrþii interesate.
internã în sensul cã s-a solicitat doar În final, apreciem cã în mãsura în care
restituirea sumei de bani fãrã a se solicita se vor lua mãsuri de unificare a practicii
anularea mãsurii ridicãrii este greºitã ºi l-a judiciare cu caracter obligatoriu (legislative
lipsit pe reclamant de accesul la o instanþã. sau prin intermediul unui recurs în interesul
Dat fiind cã invocarea unei excepþii de legii), se impune a se stabili competenþa
nelegalitate a unui act administrativ nu este exclusivã a judecãtoriei, ca instanþã de
condiþionatã de urmarea procedurii preala- contencios administrativ specialã conform
bile, apreciem cã în cadrul unei acþiuni în O.G. nr. 2/2001, de a soluþiona contestaþiile
pretenþii de drept comun poate fi contestat împotriva mãsurilor tehnico-administrative.
pe cale de excepþie actul administrativ care În prezent, susþinem admisibilitatea
a stat la baza ridicãrii vehiculului. Potrivit art. celorlalte cãi de atac pentru a nu încãlca
7 alin. 1 din Legea nr. 554/2004 legalitatea dreptul de acces la instanþã, garantat de art.
unui act administrativ unilateral cu caracter 21 din Constituþie ºi de art. 6 din Convenþia
individual, indiferent de data emiterii Europeanã a Drepturilor Omului.

68 JurisClasor CEDO – Februarie 2012


Cauza Iorga ºi alþii împotriva României –
Decesul în penitenciar a unui deþinut condamnat la pedeapsa
închisorii contravenþionale

Autor: Mãdãlina Morariu


Categorie: Hotãrâri importante

Încãlcarea articolului 2 din Convenþie sub aspect material – supraveghere defectuoasã


imputabilã gardienilor ºi neacordarea îngrijirilor medicale cu diligenþã sporitã.
Încãlcarea articolului 2 din Convenþie sub aspect procedural – anchetã inefectivã realizatã
de parchetul militar, finalizatã cu neînceperea urmãririi penale faþã de cadrele militare din
arestul I.P.J. Prahova; anchetã realizatã de parchetul civil, finalizatã cu condamnarea
codeþinutului, recunoscut ca unic vinovat cu privire la decesul victimei.

Prahova în vederea executãrii unei pedepse


de închisoare contravenþionalã de 40 zile,
aplicatã de instanþa judecãtoreascã prin
înlocuirea amenzii în cuantum de 800.000
lei vechi (aproximativ 20 EUR la data
faptelor), pe care acesta nu o plãtise.
Înainte de a fi încarcerat, Iorga Mihai a
fost supus unui control medical, în urma
cãruia s-a stabilit cã acesta prezenta un
traumatism cerebral vechi ºi un hematom
mediu la nivelul toracelui, aflându-se într-o
La data de 25 ianuarie 2011, Curtea
stare accentuatã de confuzie. Totodatã, s-a
Europeanã a Drepturilor Omului a pronunþat
reþinut cã Iorga Mihai consuma în cantitãþi
hotãrârea sa în cauza Iorga ºi alþii împotriva
mari ºi în mod frecvent bãuturi alcoolice,
României. Hotãrârea a rãmas definitivã la
apreciindu-se însã cã, în ciuda acestor
data de 25 aprilie 2011. aspecte, acesta este apt de a fi încarcerat.
Instanþa europeanã a constatat încãl- La data de 13 martie 2002, la o zi dupã
carea articolului 2 din Convenþia Europeanã ce a început regimul de detenþie, Iorga Mihai
a Drepturilor Omului, care garanteazã a suferit o crizã de sevraj alcoolic, medicul
dreptul la viaþã, atât sub aspect material, cât I.P.J. Prahova prescriindu-i un tratament
ºi procedural. anticonvulsiv. Medicamentele i-au fost
În fapt, reclamanþii Iorga Bãnicã, Iorga administrate de cãtre codeþinuþi ºi gardieni.
Nicolae ºi Elena Deloiu au invocat încãl- Iorga Mihai a fost încarcerat iniþial în
carea articolului menþionat, arãtând faptul camera nr. 36, alãturi de alte 14 persoane
cã autoritãþile naþionale nu au luat toate arestate sau condamnate pentru sãvârºirea
mãsurile necesare pentru a proteja viaþa unor infracþiuni grave, de violenþã (tâlhãrie,
fiului ºi, respectiv, a fratelui lor, Iorga Mihai, omor sau viol). Acesta a fost lovit de ºeful
ºi nici nu au efectuat o anchetã efectivã în de camerã D.F., condamnat la pedeapsa
legãturã cu cauzele decesului acestuia. închisorii de patru ani pentru ºantaj, ºi de
În hotãrârea sa, Curtea a reþinut cã Iorga ceilalþi codeþinuþi, fãrã ca gardienii, plasaþi
Mihai a fost introdus la data de 12 martie în imediata apropiere a celulei sã intervinã
2002 în arestul Inspectoratului Judeþean în acest incident.

JurisClasor CEDO – Februarie 2012 69


În urma leziunilor suferite, Iorga Mihai a fãrã ca nimeni sã se îngrijoreze cu privire la
fost prezentat în noaptea de 15/16 martie situaþia sa ºi fãrã a primi îngrijiri medicale.
2002 la Spitalul Judeþean Ploieºti, unde s-a Abia în dimineaþa zilei de 17 martie 2002
constatat faptul cã acesta prezenta s-a procedat la transferarea acestuia la
numeroase echimoze la nivelul toracelui, al Spitalul de Urgenþã din Ploieºti, unde medicii
feselor ºi al ochilor. Cu toate acestea ºi în au reþinut cã Iorga Mihai prezenta multiple
absenþa efectuãrii unei examinãri neuro- contuzii hemoragice ºi fracturi la nivelul
logice sau a unei encefalograme, reco- cutiei craniene, precum ºi edem cerebral
mandate de medici, în cursul zilei de 16 difuz. Având în vedere gravitatea leziunilor,
martie 2002, Iorga Mihai a fost readus în acesta a fost transferat la Spitalul de
arest, fiind încarcerat în camera nr. 3, unde Urgenþã Floreasca din Bucureºti, unde Iorga
ºef de celulã era D.V., condamnat pentru Mihai a decedat la data de 21 martie 2002.
omor la pedeapsa de nouã ani închisoare, Raportul de autopsie a concluzionat cã
fratele ºefului de camerã din celula nr. 36. decesul lui Iorga Mihai a intervenit ca urmare
În hotãrârea Curþii s-a reþinut cã alegerea a loviturilor repetate aplicate victimei cu un
acestei celule a fost destinatã protejãrii lui corp dur, lovituri care puteau data din 16
Iorga Mihai, având în vedere numãrul mare martie 2002.
de deþinuþi încarceraþi în acea camerã de Parchetul Militar Ploieºti a început urmã-
detenþie ºi asigurarea rolului de planton în rirea penalã din oficiu pentru a stabili cauzele
permanenþã. decesului lui Iorga Mihai ºi persoanele
Imediat dupã introducerea sa în camera eventual responsabile.
nr. 3, Iorga Mihai a fost lovit de D.V. ºi de Prin rezoluþia nr. 171/P/2002 din 27 iunie
cãtre alþi deþinuþi, fãrã ca gardienii sã 2002, Parchetul Militar Ploieºti a dispus
intervinã în acest incident, deºi camera neînceperea urmãririi penale faþã de mai
acestora era plasatã în imediata apropiere mulþi angajaþi ai I.P.J. Prahova (gardieni ºi
a celulei nr. 3. mediul unitãþii), cadre militare active la data
În urma leziunilor suferite, Iorga Mihai a evenimentelor, apreciind cã neregulile
rãmas imobilizat sub pat, aflându-se într-o evidenþiate în activitatea acestora (plasarea
stare de inconºtienþã. În ziua urmãtoare, numitului Iorga Mihai într-o celulã în care
acesta a avut nevoie de ajutorul altor doi se aflau persoane arestate preventiv sau
codeþinuþi pentru a se prezenta la apel, fiind condamnate, pasivitatea medicilor ºi a
ulterior lovit din nou de D.V. ºi introdus cu gardienilor cu privire la starea de sãnãtate
forþa sub pat. Totodatã, din declaraþiile a acestuia), deºi puteau determina anga-
codeþinuþilor a rezultat cã D.V. i-a administrat jarea rãspunderii disciplinare a acestora, nu
medicamentele lui Iorga Mihai pentru a-i întruneau elementele constitutive ale infrac-
calma crizele de sevraj, urmând instruc- þiunii de neglijenþã în serviciu – medic ºi
þiunile gardienilor în acest sens. agenþi, respectiv ale infracþiunii de cãlcare
Pe parcursul întregii zile de 16 martie de consemn în cazul agenþilor.
2002, Iorga Mihai s-a aflat într-o stare de Astfel, parchetul a reþinut cã faptele au
somnolenþã profundã, stând culcat, având fost determinate de elemente obiective –
probleme respiratorii ºi prezentând culoare suprapopularea carceralã la nivelul arestului
cianoticã la nivelul feþei. Gardienii au deschis I.P.J. Prahova (peste 200 persoane încar-
de mai multe ori uºa celulei, întrebându-l pe cerate în încãperi cu o capacitate maximã
D.V. dacã Iorga Mihai se simþea bine. de 90 persoane) ºi nerespectarea de cãtre
Acesta le-a rãspuns cã „l-a calmat”, aspect administraþia penitenciarului a dispoziþiilor
care a stârnit amuzamentul acestora, care ordinului nr. 0901 din 10 mai 1999 al
nu au verificat afirmaþiile ºefului de celulã. Ministrului de Interne privind organizarea ºi
În noaptea de 16/17 martie 2002, Iorga funcþionarea locurilor de reþinere ºi arest, în
Mihai a rãmas imobilizat în aceeaºi poziþie, sensul nesocotirii indicaþiei ca persoanele

70 JurisClasor CEDO – Februarie 2012


sancþionate contravenþional ºi fie deþinute Prin sentinþa penalã nr. 167/2002 a
separat de cele arestate preventiv sau Tribunalului Hunedoara, astfel cum aceasta
condamnate, precum ºi a regulamentului de a fost modificatã prin exercitarea cãilor de
ordine interioarã. atac, s-a dispus condamnarea inculpatului
Totodatã, s-a reþinut cã la data intro- D.V. la pedeapsa închisorii de 16 ani pentru
ducerii în arest a victimei Iorga Mihai, în arest comiterea infracþiunii de omor deosebit de
se mai aflau patru persoane sancþionate grav, reþinându-se cã acþiunile acestuia au
contravenþional, din care douã erau femei, dus la decesul numitului Iorga Mihai.
situaþie ce fãcea imposibilã asigurarea unui Sub aspectul laturii civile, D.V. a fost
spaþiu necesar acestora, având în vedere obligat la plata sumelor de 16,6 milioane
ºi protocolul existent între Ministerul Justiþiei ROL cu titlu de prejudiciu material pentru
ºi Ministerul de Interne cu privire la transfe- cheltuieli de înmormântare ºi de 400
rarea în penitenciar a persoanelor sancþio- milioane ROL cu titlu de daune morale.
nate contravenþional. Pãrþile civile nu au obþinut plata acestor
Parchetul a statuat cã fenomenul de sume.
supraveghere este de naturã a face dificilã În hotãrârea sa, Curtea a reþinut cã, din
supravegherea corespunzãtoare a tuturor declaraþiile mai multor codeþinuþi ai lui Iorga
camerelor de arest, fapt ce s-a materializat Mihai, a reieºit cã gardienii au dovedit lipsã
în incidentul violent soldat cu decesul de diligenþã în privinþa situaþiei acestuia, fãrã
deþinutului Iorga Mihai. a intra în celulã ºi fãrã a verifica starea
Prin urmare, parchetul militar a apreciat acestuia, mulþumindu-se cu aprecierile
cã, sub aspectul infracþiunii de neglijenþã în ºefului de celulã, D.V. Unul dintre codeþinuþi
serviciu, nu s-a probat o legãturã cauzalã a indicat cã Iorga Mihai a fost încarcerat în
directã între eventualele acþiuni/inacþiuni ale mod intenþionat în celula nr. 3 pentru ca
cadrelor implicate ºi producerea cu intenþie violenþele la care a fost supus sã nu fie
a leziunilor suferite de victimã, care, au auzite la nivelul arestului I.P.J. Prahova.
determinat decesul acesteia. În cauzã, nu Totodatã, un alt deþinut a precizat cã toate
s-a reþinut nici culpa medicalã, care sã zgomotele de intensitate medie din cadrul
întruneascã elementele constitutive ale celulei nr. 3 puteau fi auzite cu uºurinþã de
infracþiunii de neglijenþã în serviciu. gardieni, zidul dintre camera acestora ºi
Sub aspectul infracþiunii de cãlcare de celulã fiind prevãzut cu un grilaj simplu.
consemn, parchetul a stabilit cã elementele De asemenea, codeþinuþii lui Iorga Mihai
constitutive ale acesteia nu sunt întrunite au indicat cã D.V. a primit instrucþiuni din
pentru cadrele militare cu atribuþii de partea gardienilor cu privire la modalitatea
supraveghere, întrucât din fiºa postului ºi de administrare a medicamentelor, bãnuind
consemnul particular nu rezultã obligaþiile cã aceºtia i-au permis lui D.V. sã deþinã
ce au fost omise în activitate. obiecte susceptibile de a provoca moartea
Concluzia parchetului militar a constat în unei persoane (foarfece ºi ciocan).
aceea cã „decesul numitului Iorga Mihai s-a Instanþa de control european a reþinut cã
produs ca urmare a unei fapte sãvârºite cu reclamanþii, rudele defunctului Iorga Mihai,
intenþie ce a fost, însã, favorizatã de o serie nu au fost informaþi cu privire la soluþia
de abateri disciplinare, ce nu au însã efi- pronunþatã de Parchetul Militar. S-a reþinut,
cienþã cauzalã directã sub forma vinovãþiei de asemenea, cã la data de 2 iulie 2002,
penale”. procurorul militar ºef adjunct al secþiei
Parchetul de pe lângã Tribunalul Prahova parchetelor militare a redactat un raport,
l-a trimis în judecatã pe inculpatul D.V. menþionând confirmarea, în principiu, a
pentru sãvârºirea infracþiunii de omor soluþiei de neîncepere a urmãririi penale,
deosebit de grav prin rechizitoriul nr. 359/P/ reþinând totodatã cã rezoluþia din 27 iunie
2002 din 28 noiembrie 2002. 2002 era sumarã, ambiguã ºi prost

JurisClasor CEDO – Februarie 2012 71


redactatã, prezentând deficienþe de moti- mentelor de cãtre codeþinuþi au ridicat, în
vare. opinia Curþii, dubii serioase cu privire la
Raportul propunea ºi informarea minis- respectarea obligaþiei de protecþie a vieþii
trului de interne cu privire la deficienþele numitului Iorga Mihai, aflat în custodia
constatate la nivelul arestului I.P.J. Prahova statului, în sensul acordãrii îngrijirilor
în vederea adoptãrii mãsurilor necesare medicale necesare cu maximum de
pentru evitarea situaþiilor similare. diligenþã.
Printr-o notã din octombrie 2002, Curtea a reþinut maniera defectuoasã de
procurorul militar ºef adjunct al secþiei supraveghere a lui Iorga Mihai de cãtre
parchetelor militare a informat ministrul de agenþii de pazã, apreciind cã o simplã vizitã
interne cu privire la rezultatul anchetei, de cãtre aceºtia în interiorul celulei în ziua
referitor la deficienþele constatate la nivelul de 16 martie 2002 nu excede atribuþiilor de
arestului I.P.J. Prahova, în sensul supra- bazã ale gardienilor ºi ar fi putut conduce la
populãrii carcerale ºi a nerespectãrii evitarea decesului victimei.
ordinului nr. 0901 din 10 mai 1999 al Or, agenþii s-au limitat doar la verificarea
Ministrului de Interne. Totodatã, s-a subliniat situaþiei victimei prin intermediul ºefului de
cã la data de 18 martie 1996, un alt deþinut celulã, în condiþiile în care s-ar fi impus o
care executa o pedeapsã la închisoare atenþie sporitã din partea acestora, þinând
contravenþionalã în arestul I.P.J. Prahova a cont cã acesta fusese deja agresat de cãtre
decedat, ca urmare a agresiunilor comise codeþinuþii din celula în care fusese anterior
de codeþinuþi. încarcerat, fiindu-i totodatã administrate
Pe fondul cauzei, Curtea a constatat sedative, de naturã sã îi slãbeascã
încãlcarea articolului 2 din Convenþie sub capacitatea de a se autoapãra.
aspect material, reþinând cã autoritãþile De asemenea, Curtea a subliniat cã
penitenciare cunoºteau situaþia de suprapopularea carceralã existentã la acel
dependenþã alcoolicã a lui Iorga Mihai ºi moment în arestul I.P.J. Prahova nu îi
puteau prevedea în mod rezonabil dispensa pe gardieni în niciun fel de obligaþia
consecinþele încetãrii consumului de de a asigura o supraveghere efectivã, cu
alcool, element esenþial cu privire la atât mai mult cu cât în 1996 se petrecuse
încarcerarea într-o celulã sau în alta. un deces al unei persoane condamnate la
Or, în acest context, autoritãþile peniten- închisoare contravenþionalã în condiþii
ciare au ales sã îl plaseze pe numitul Iorga similare.
Mihai într-o celulã suprapopulatã, pe care Instanþa europeanã a constatat încãl-
acesta trebuia s-o împartã cu alþi deþinuþi carea articolului 2 din Convenþie ºi sub
condamnaþi pentru infracþiuni de violenþã, aspect procedural, statuând cã ancheta
încãlcând în mod conºtient dispoziþiile desfãºuratã de autoritãþile naþionale nu
ordinului nr. 0901 din 10 mai 1999 al a fost efectivã.
Ministrului de Interne. Astfel, Curtea a reþinut cã, în esenþã, s-a
Autoritãþile penitenciare aveau cu atât mai constatat vinovãþia exclusivã a deþinutului
mult obligaþia de protecþie a deþinutului Iorga D.V., condamnat pentru omor deosebit de
Mihai, cu cât simptomele sevrajului alcoolic grav, faþã de agenþii de pazã ºi medicul
s-au manifestat din a doua zi a detenþiei unitãþii penitenciare nefiind începutã urmã-
sale, fapt ce impunea atenþie ºi supra- rirea penalã. Instanþa de control european
veghere sporite din partea acestora. a subliniat cã simplul fapt al condamnãrii
Omisiunea autoritãþilor de a-l prezenta pe unei persoane particulare pentru decesul lui
Iorga Mihai la examinãrile medicale de Iorga Mihai nu poate fi apreciat ca fiind
specialitate (examinare neurologice sau suficient pentru constatarea îndeplinirii de
encefalogramã, recomandatã de medici), cãtre stat a obligaþiei procedurale prevãzute
precum ºi delegarea administrãrii medica- de articolul 2 din Convenþie, în condiþiile în

72 JurisClasor CEDO – Februarie 2012


care persoana decedatã se afla în custodia Curtea nu a fost convinsã de argumentul
sa. Guvernului cu privire la transmiterea
În primul rând, s-a reþinut absenþa informãrii de cãtre parchet a ministrului de
independenþei anchetei cu privire la agenþi interne referitor la situaþia constatatã în
ºi medicul unitãþii penitenciare, având în cadrul arestului I.P.J. Prahova.
vedere cã aceasta a fost derulatã de În ceea ce priveºte posibilitatea recla-
procurori ai parchetului militar, supuºi manþilor de a formula acþiune civilã împotriva
principiului subordonãrii ierarhice ºi având gardienilor ºi a medicului unitãþii peniten-
statutul privilegiat de cadre militare (a se ciare, în temeiul dispoziþiilor articolelor
vedea, pentru detalii, hotãrârea din 5 998-1000 Cod civil, Curtea a apreciat cã o
octombrie 2004 din cauza Barbu Anghe- astfel de acþiune ar fi avut ºanse mari sã fie
lescu împotriva României). sortitã eºecului, având în vedere circum-
În al doilea rând, Curtea a subliniat cã
stanþele concrete ale cauzei ºi, în special,
absenþa informãrii rudelor victimei cu privire
motivarea deciziei din 14 ianuarie 2005 a
la rezultatul anchetei desfãºurate împotriva
Înaltei Curþi de Casaþie ºi Justiþie, din care
gardienilor, a medicului unitãþii ºi a celorlalþi
a rezultat cã singurul vinovat de producerea
codeþinuþi ai lui Iorga Mihai, a reprezentat o
decesului lui Iorga Mihai a fost deþinutul D.V.
ingerinþã a autoritãþilor în dreptul acestora
de a utiliza cãile de recurs disponibile la nivel Cu titlu de satisfacþie echitabilã, Curtea
naþional. a acordat reclamanþilor suma de 35.000
Instanþa europeanã a apreciat cã EUR pentru daune morale ºi 3.600 EUR
reclamanþii nu au beneficiat de posibilitatea pentru cheltuieli de judecatã.
realã ºi efectivã de a contesta soluþia de Situaþia în speþã apare ca fiind gravã nu
neîncepere a urmãririi penale faþã de gar- numai în virtutea condamnãrii victimei la
dieni ºi medic ºi nici de a repune în discuþie pedeapsa închisorii contravenþionale, ci
aceste aspecte cu ocazia soluþiei pronunþate având în vedere atitudinea lipsitã de
în materie penalã faþã de D.V., având în diligenþã a autoritãþilor înainte ºi dupã
vedere calitatea acestora de pãrþi civile ºi producerea decesului, sub aspectul
dispoziþiile legale în vigoare la momentul obligaþiilor materiale ºi procedurale ce le
evenimentelor. incumbau.

JurisClasor CEDO – Februarie 2012 73


Citirea declaraþiilor date în timpul urmãririi penale ºi dreptul
acuzatului de a interoga martorii acuzãrii. cauza Al-Khawaja ºi
Tahery c. Regatul Unit

Autor: Victor Constantinescu


Categorie: Hotãrâri relevante

Existenþa unui motiv întemeiat pentru absenþa martorului este o întrebare preliminarã
care necesitã un rãspuns înainte de a se analiza dacã declaraþia martorului este temeiul
exclusiv sau determinant pentru pronunþarea condamnãrii. Atunci când o declaraþie datã în
faza urmãririi penale este cititã în ºedinþã publicã, fãrã ca martorul sã dea declaraþia oral în
faþa instanþei (hearsay/ouï-dire) iar aceastã declaraþie fundamenteazã în mod exclusiv sau
determinant soluþia de condamnare, nu va rezulta într-o automatã încãlcare a art. 6 parag. 1.
Însã, din cauza riscului admiterii unui asemenea mijloc de probã, vor trebui sã existe suficiente
garanþii procedurale care sã contrabalanseze riscul, printre care mãsuri care sã permitã o
evaluare echitabilã ºi justã a gradului de încredere în mijlocul de probã respectiv.

The requirement that there be a good reason for admitting the evidence of an absent
witness is a preliminary question which must be examined before any consideration is given
as to whether that evidence was sole or decisive. Where a hearsay statement is the sole or
decisive evidence against a defendant, its admission as evidence will not automatically result
in a breach of Article 6 § 1. Because of the dangers of the admission of such evidence there
must be sufficient counterbalancing factors in place, including measures that permit a fair
and proper assessment of the reliability of that evidence to take place.

faþã în faþã cu acuzatorii sãi ºi înainte ca


acesta sã aibã posibilitatea sã se apere
împotriva acuzaþiilor.70
În perioada contemporanã, posibilitatea
acuzatului de a se confrunta cu martorii
acuzãrii este recunoscut atât în dreptul de
sorginte anglo-saxonã cât ºi în dreptul
continental.
În Regatul Unit, orice declaraþie care nu
este datã de cãtre martor printr-o depoziþie
I. Principiu ºi evoluþie jurisprudenþialã
oralã este numitã hearsay ºi este, în
Dreptul acuzatului de a se confrunta în principiu, inadmisibilã în procesele penale.
mod direct cu acuzatorii sãi exista încã din De la aceastã regulã existã excepþii, cum ar
perioada Dreptului Roman. Guvernatorul fi atunci când martorul a decedat, este
Festus, discutând despre tratamentul potrivit bolnav, nu poate fi gãsit sau este absent
pentru un prizonier, ar fi spus cã nu este din cauza temerii71, caz în care declaraþia
caracteristic romanilor sã trimitã un om la datã în faþa organelor de anchetã va fi cititã
moarte, înainte ca acesta sã se fi întâlnit de cãtre judecãtor juraþilor.

70 Curtea Supremã a Statelor Unite, Coy v. Yowa, 487 U.S. 1012 (1988)

74 JurisClasor CEDO – Februarie 2012


În sistemul nord-american, Curtea de naþionale pot sã foloseascã declaraþiile
Justiþie a Statelor Unite a pãstrat o linie mult martorilor din timpul urmãririi penale numai
mai strictã decât cea britanicã, tranºând atunci când existã un motiv întemeiat pentru
problema extrem de clar prin vocea lipsa martorului ºi atunci când condamnarea
judecãtorului Scalia: „A înlãtura confruntarea nu este întemeiatã exclusiv sau de o
pentru cã declaraþia este de încredere, este manierã determinantã pe declaraþia
cam la fel cu a înlãtura procesul penal pentru martorului care nu a putut fi interogat de
cã acuzatul este în mod evident vinovat”72 cãtre acuzat. (aºa numita „sole or decisive
(Referindu-se aici la posibilitatea admiterii rule”)76. Curtea utilizeazã regula „exclusiv
declaraþiei dacã aceasta prezintã indicii cã sau determinant” atât în materia martorilor
ar fi de încredere). Aºadar, atunci când este anonimi cât ºi în aceea a agenþilor infiltraþi.77
vorba de proba testimonialã, al ªaselea
Amendament73 cere ceea ce este necesar II. Problema de drept
în common law: imposibilitate de prezentare
[a martorului] ºi posibilitate anterioarã de În cauza Al-Khawaja ºi Tahery c.
confruntare.74 Regatul Unit78 instanþa europeanã a avut
Convenþia Europeanã a Drepturilor de rãspuns la întrebarea dacã regula
Omului recunoaºte prin art. 6 parag. 3 lit. d „exclusiv sau determinant” este una
dreptul acuzatului de a întreba sau de a absolutã. Altfel spus, atunci când o
solicita audierea martorilor acuzãrii. condamnare se întemeiazã în mod exclusiv
sau determinant pe declaraþia unui martor
În aplicarea acestui articol, Curtea a
pe care acuzatul nu a putut sã îl confrunte,
statuat în numeroase rânduri cã, în principiu,
va gãsi Curtea în mod automat o încãlcare
toate mijloacele de probã aduse împotriva
a dreptului la un proces echitabil prevãzut
acuzatului trebuie sã fie administrate în
de art. 6 parag. 1 din Convenþie?
prezenþa sa ºi în ºedinþã publicã, în vederea
Având în vedere frecvenþa utilizãrii regulii
unei dezbateri contradictorii. Curtea a admis
„exclusiv sau determinant” de cãtre Curte,
cã pot fi fãcute excepþii de la aceastã regulã,
întrebarea este una de substanþã, dupã cum
însã nu trebuie sã se încalce dreptul de se poate observa ºi din modul de abordare
apãrare al acuzatului, care presupune cã al Curþii care plaseazã în introducerea
acuzatul sã aibã posibilitatea realã ºi adec- hotãrârii o trecere în revistã a 8 sisteme
vatã de a contesta declaraþiile martorului ºi diferite de drept întemeiate pe common law.
de a îi pune întrebãri, fie la momentul în care
martorul dã declaraþia fie la un moment III. Situaþiile de fapt ºi procedura în
ulterior.75 faþa instanþelor naþionale
În legãturã cu imposibilitatea audierii
martorului sau refuzul martorului de a da În legãturã cu reclamantul Al-Khawaja,
declaraþii, Curtea a reþinut cã instanþele Curtea a reþinut cã acesta este medic ºi cã
71 În acest ultim caz, judecãtorul trebuie sã fie convins cã proba ar trebui admisã în interesul înfãptuirii
justiþiei – Criminal Justice Act 2003, art. 114 ºi 116
72 Curtea Supremã a Statelor Unite, Crawford v. Washington, 541 U.S. 36, 62 (2004)
73 Amendamentul 6 al Constituþiei Statelor Unite: „În toate procesele criminale, acuzatul se va bucura de

dreptul […] de a fi confruntat cu martorii aduºi împotriva sa”


74 Idem nr. 3
75 CEDO, Luca c. Italiei, hotãrârea din data de 27 februarie 2001
76 CEDO, Doorson c. Olandei, hotãrârea din data de 24 martie 1996, parag. 76
77 Pentru mai multe detalii, a se vedea Ovidiu Predescu, Mihail Udroiu – Protecþia Europeanã a Drepturilor

Omului ºi procesul penal român, Editura C.H. Beck, 2008, pag. 755 – 759 ºi Carla Anghelescu – Dreptul de a
solicita audierea martorilor ca garanþie proceduralã a dreptului la un proces echitabil în Revista Forumul
Judecãtorilor nr. 3/2011, pag. 174 - 190
78 CEDO, cererile nr. 26766/05 ºi 22228/06, hotãrârea din data de 15 decembrie 2011 (Marea Camerã)

JurisClasor CEDO – Februarie 2012 75


a fost acuzat de 2 infracþiuni de agresiune nu l-a vãzut pe acesta îndreptând braþul spre
sexualã („indecent assault”) asupra a douã spatele ei, cu scopul de a-o înjunghia. De
paciente, ST ºi VU, în timp ce ele se aflau asemenea, S a declarat cã reclamantul a
sub efectul hipnozei. Una dintre femei, ST, negat imediat sãvârºirea faptei ºi l-a ajutat
pentru motive nelegate de agresiune, s-a pe S sã se aºeze lângã el ºi i-a acoperit
sinucis înainte de începerea procesului. Cu rana.
toate acestea, ST a dat o declaraþie la poliþie La locul altercaþiei, mai erau prezente ºi
cu câteva luni dupã comiterea agresiunii. De alte persoane, dintre care T, un prieten al
asemenea, ST a povestit despre agresiune lui S, doi prieteni ai lui T ºi unchiul recla-
ºi celor douã prietene ale sa sale, BF ºi SH. mantului. La faþa locului toþi cei interogaþi
Într-o fazã preliminarã a procesului a fost au declarat cã nu au vãzut cine l-a înjunghiat
luatã în considerare de cãtre instanþã admi- pe S. Cu toate acestea, douã zile mai târziu,
sibilitatea declaraþiei lui ST ºi citirea ei T a declarat în faþa organelor de cercetare
juraþilor. Judecãtorul a considerat cã aceastã penalã cã l-a vãzut pe reclamant cum îl þinea
declaraþie este una crucialã pentru acuzare. pe S de gât, ºi ridicând cuþitul l-a înjunghiat
Totodatã, apreciind asupra posibilitãþii acu- pe acesta de douã ori.
zatului de a combate declaraþia, judecãtorul În timpul procesului, acuzarea a solicitat
a considerat cã reclamantul însuºi poate sã ca declaraþia lui T sã fie cititã afirmând cã
declare asupra celor întâmplate, vor fi acestuia îi este fricã sã aparã în ºedinþã
chemate de asemenea cele douã prietene publicã. Instanþa a audiat un poliþist, care a
ale victimei pentru a fi audiate, existând depus în sensul cã T ºi reclamantul fãceau
inadvertenþe între declaraþiile lui ST ºi cele parte din comunitatea iranianã, care era
ale prietenelor ei. De asemenea, un expert extrem de unitã iar frica martorului era
va fi audiat de cãtre instanþã asupra percep- întemeiatã. T a fost de asemenea audiat de
þiei denaturate pe care poate sã o aibã o cãtre judecãtor (dar nu ºi de cãtre juraþi) prin
persoanã hipnotizatã. intermediul unei reþele audio-video, martorul
Din toate acestea, judecãtorul a declarând cã îi era teamã pentru el ºi pentru
concluzionat cã declaraþia datã în faþa poliþiei familia sa, din cauza telefoanelor ºi vizitelor
poate fi cititã juraþilor, apreciind cã acuzatul pe care le-a primit. Nici o ameninþare nu a
are suficiente modalitãþi de a combate fost însã primitã din partea reclamantului.
declaraþia lui ST. Judecãtorul a apreciat cã declaraþia datã
Dupã citirea declaraþiei în faþa juraþilor ºi în faþa organelor de cercetare penalã va fi
finalizarea procesului, judecãtorul a atras cititã juraþilor, reþinând cã este o declaraþia
atenþia juraþilor asupra faptului cã ei nu au extrem de importantã iar cã un asemenea
perceput-o în mod direct pe ST când martor este cel mai expus la intimidãri. De
aceasta a fãcut declaraþia care le-a fost cititã asemenea, apãrarea va putea contesta
ºi de asemenea, i-a atenþionat cã acuzatul declaraþia printr-o altã modalitate decât
nu a avut ocazia sã îi punã întrebãri. confruntare, respectiv prin declaraþia
Reclamantul a fost gãsit vinovat cu reclamantului sau a oricãrui alt martor care
unanimitate de voturi. Hotãrârea a rãmas era prezent la locul faptei.
definitivã prin respingerea apelului. Dupã administrarea tuturor probelor,
În ceea ce-l priveºte pe reclamantul judecãtorul a avertizat juraþii asupra faptului
Tahery, Curtea a reþinut cã acesta a fost cã aceºtia nu au putut sã îl observe pe T
condamnat pentru vãtãmare corporalã, atunci când a dat declaraþia care a fost cititã
întrucât ar fi înjunghiat-o în spate pe partea ºi de asemenea, cã acuzatul a fost privat
vãtãmatã S. Partea vãtãmatã a declarat cã de posibilitatea de a se confrunta cu
în timpul altercaþiei reclamantul a fost martorul. Judecãtorul a arãtat cã martorul
întotdeauna în faþa ei, S învederând cã nu ar fi putut sã combine ceea ce a vãzut ºi sã
l-a vãzut pe reclamant înjunghiindu-o ºi nici ajungã la o concluzie greºitã ºi totodatã cã

76 JurisClasor CEDO – Februarie 2012


nu existã probe cã martorul ar fi fost intimidat a-i pune întrebãri, chiar ºi în cazul care
de cãtre reclamant. declaraþia este folositã în mod exclusiv
Tahery a fost condamnat cu majoritate sau determinant pentru fundamentarea
de voturi. Sentinþa a rãmas definitivã prin soluþiei de condamnare.81
respingerea apelului. În a doua situaþie, Curtea a observat cã
teama cauzatã de notorietatea inculpatului
IV. Existenþa unui motiv întemeiat sau a complicilor sãi, de pericolul de
pentru absenþa martorului vãtãmare a integritãþii corporale sau de
pierderi financiare, pot fi relevante pentru a
Curtea a considerat, atât în jurisprudenþa stabili dacã un martor va fi sau nu audiat în
anterioarã, cât ºi prin hotãrârea Marii ºedinþã publicã. Cu toate acestea, nu orice
Camere pe care o supunem analizei, cã teamã subiectivã va fi consideratã
existenþa unui motiv întemeiat pentru absen- întemeiatã, instanþa naþionalã trebuind sã
þa martorului este o întrebare preliminarã la analizeze atât existenþa unor motive
care trebuie rãspuns înainte de a se analiza obiective care sã justifice temerea cât ºi a
dacã proba este temeiul exclusiv sau unor mijloace de probã în sprijinul lor.82
determinant pentru pronunþarea condam- De asemenea, în considerarea acestui
nãrii. Astfel, Curtea a ajuns la concluzia cã ultim caz, dacã inculpatul nu a avut ocazia
existã o încãlcare a art. 6 parag. 1 ºi 3 lit. d sã fie confruntat cu martorul la o etapa
din Convenþie chiar ºi atunci când proba nu anterioarã, instanþa naþionalã va prefera
a fost singura care a fundamentat condam-
citirea declaraþiei date în timpul urmãririi
narea, dar instanþele naþionale nu au oferit
penale numai dupã ce va exclude celelalte
un motiv întemeiat pentru absenþa
alternative, cum ar fi asigurarea anonimitãþii
martorului.79
martorului sau oricare altã mãsurã specialã
În cazul în care martorul a decedat,
de audiere, considerând cã acestea sunt
Curtea a reþinut cã pentru ca mãrturia sa sã
nepotrivite sau imposibile.
fie avutã în vedere la pronunþarea soluþiei,
trebuie sã fie utilizatã declaraþia sa datã
V. Regula „exclusiv sau determinant”
anterior decesului.80
Aplecându-se cu mai mare atenþia asupra nu este absolutã
motivului de neprezentare a martorului din
cauza temerii, Curtea a distins între cazul Curtea îºi începe analiza prin a aminti cã
de teamã cauzatã de ameninþãrile deºi problema absenþei martorului nu este
inculpatului ºi teama având o cauzã mai identicã cu cea a martorului anonim, ele se
generalã, respectiv ce s-ar întâmpla dacã întemeiazã pe acelaºi principiu, întrucât
martorul va depune mãrturie la judecatã. ambele creeazã un dezavantaj pentru
În prima situaþie, Curtea a apreciat cã inculpat.
atunci când teama este rezultatul acþiunilor Dupã ce face o analizã a argumentelor
inculpatului sau al persoanelor care acþio- avansate de cãtre guvernul britanic, Curtea
neazã în numele lui, declaraþia martorului aminteºte cã în jurisprudenþa sa, interpre-
poate fi cititã în ºedinþã publicã, fãrã a fi tarea art. 6 parag. 3 din Convenþie a fost
nevoie de audierea în mod direct a marto- fãcutã în contextul unei examinãri globale a
rului ºi fãrã ca inculpatul sã aibã dreptul de echitãþii procedurii.83

79 CEDO, Lüdi c. Elveþiei, hotãrâre pronunþatã pe 15 iunie 1992


80 CEDO, Ferrantelli ºi Santangelo, hotãrârea pronunþatã pe 7 august 1996
81 CEDO, Al-Khawaja ºi Tahery c. Regatul Unit, hotãrârea din data de 15 decembrie 2011 (Marea Camerã),

parag. 123
82 CEDO, Krasniki c. Republicii Cehe, hotãrârea din data de 28 februarie 2006, parag. 80 - 83
83 CEDO, Salduz c. Turciei, hotãrârea din data de 27 noiembrie 2008, parag. 50 (Marea Camerã)

JurisClasor CEDO – Februarie 2012 77


În mod tradiþional, atunci când au fost temeiul exclusiv sau determinant pentru
examinate plângeri sub art. 6 parag. 1, fundamentarea soluþiei de condamnare; (iii)
Curtea a realizat o evaluarea globalã asupra dacã au existat suficiente elemente de
echitãþii procedurii, luând în considerare contrabalansare, printre care ºi garanþii
modul în care garanþiile legale au fost procedurale puternice, pentru a asigura în
aplicate, maniera în care posibilitãþi proce- fiecare proces, analizat în ansamblu,
durale au fost acordate apãrãrii pentru a echitatea procedurii aºa cum aceasta este
contrabalansa dezavantajele acesteia ºi înþeleasã în art. 6 parag. 1 ºi 3 lit. d din
modul în care procesul în mod global a fost Convenþie.
condus de cãtre judecãtor.84 În ceea ce priveºte cauza Al-Khawaja,
Curtea a decis cã regula „exclusiv sau Curtea s-a bazat pe analiza fãcutã de cãtre
determinant” ar trebui aplicatã de o manierã instanþa naþionalã, reþinând cã declaraþia lui
similarã, nefiind corect ca atunci când ST a fost decisivã pentru soluþia de
analizeazã întrebãri legate de echitate sã condamnare. Interesul justiþiei era categoric
aplice aceastã regulã de o manierã infle- în favoarea admiterii acestei declaraþii, care
xibilã. a fost datã la poliþie, respectând condiþiile
Prin urmare, Curtea concluzioneazã cã de formã. Veridicitatea declaraþiei era
atunci când o declaraþie datã în faza urmãririi susþinutã de faptul cã ST s-a plâns celor
penale este cititã în ºedinþã publicã, fãrã ca douã prietene ale sale BF ºi SH despre cele
martorul sã dea declaraþia oral în faþa întâmplate, ºi existau numai inadvertenþe
instanþei (hearsay/ouï-dire)85 iar aceastã minore între declaraþia lui ST ºi declaraþiile
declaraþie fundamenteazã în mod exclusiv prietenelor ei, care amândouã au fost
sau determinant soluþia de condamnare, nu audiate în ºedinþã publicã. ªi mai important,
va rezulta într-o automatã încãlcare a art. Curtea a observat cã existã similitudini
6 parag. 1. Cu toate acestea, atunci când o puternice între declaraþia lui ST asupra
condamnare este întemeiatã într-un mod pretinselor fapte ºi declaraþia celeilalte femei
exclusiv sau determinant asupra declaraþiei agresate, VU, neexistând vreo probã care
unui martor absent, Curtea trebuie sã sã indice o conivenþã între cele douã femei.
supunã procesul unei analize extrem de În cazul unei agresiuni sexuale realizatã
atente. Din cauza riscurilor admiterii unui de cãtre doctor asupra pacientului sãu, care
asemenea mijloc de probã, vor trebui sã a avut loc în timpul unei consultaþii private
existe suficiente garanþii procedurale care în care numai doctorul ºi pacientul erau
sã le contrabalanseze, printre care mãsuri prezenþi, este greu de imaginat o probã mai
care sã permitã o evaluare echitabilã ºi justã concludentã, mai ales când ceilalþi martori
a gradului de încredere în mijlocul de probã a fost chemat în timpul procesului sã depunã
respectiv. mãrturie, iar aceasta a fost testatã prin
interogatoriu.
VI. Analiza celor douã cauze conform De asemenea, având în vedere indicaþiile
noilor principii de interpretare date de cãtre judecãtorul juraþilor cât ºi
celelalte probe aduse de cãtre acuzare în
Curtea va analiza în fiecare cauzã sprijinul declaraþiilor lui ST, Curtea a
urmãtoarele 3 probleme: (i) dacã era considerat cã juraþii au fost în mãsurã sã
necesarã admiterea declaraþiilor celor doi realizeze o evaluare echitabilã ºi justã
martori, ST ºi T; (ii) dacã declaraþiile lor asupra gradului de încredere al declaraþiilor
netestate (n.n. în ºedinþã publicã) au fost lui ST.

84 CEDO, John Murray c. Regatul Unit, hotãrârea din data de 8 februarie 1996
85 Din punct de vedere terminologic, nu trebuie confundat termenul hearsay folosit de cãtre Curte cu traducerea

sa uzualã, respectiv din auzite. Noþiunea este una juridicã ºi a fost explicatã în Cap. I parag. 3

78 JurisClasor CEDO – Februarie 2012


Curtea a concluzionat cã au existat deºi iniþial a presupus cã era vorba de recla-
suficiente elemente de contrabalansare ºi mant. Declaraþia sa era o probã indirectã
citirea declaraþiei lui ST nu a dus la o cu privire la acþiunea de înjunghiere, întrucât
încãlcare a art. 6 parag. 1 coroborat cu art. victima a declarat numai asupra existenþei
6 parag. 3 lit. d) din Convenþie.86 altercaþiei ºi asupra acþiunilor reclamantului
În privinþa reclamantului Tahery, Curtea dupã înjunghiere. Deºi se corobora într-o
a apreciat cã judecãtorul a fãcut suficiente oarecare mãsurã cu declaraþia lui T,
demersuri pentru a analiza existenþa unor declaraþia lui S putea sã aducã cel mult un
motive obiective prind temerea lui T ºi pentru sprijin indirect acuzaþiei cã reclamantul l-ar
a concluziona cã audierea martorului nu fi înjunghiat pe S.
poate fi realizatã nici cu mijloace speciale Chiar ºi în prezenþa atenþionãrilor date de
de audiere. cãtre judecãtor juraþilor, Curtea a conclu-
Totodatã, Curtea a observat cã la zionat cã în absenþa unor mijloace de probã
momentul interogãrii la faþa locului a celor concludente care sã se coroboreze cu
prezenþi la altercaþie, niciunul dintre ei nu a declaraþia lui T, juraþii nu au fost în mãsurã
susþinut cã l-ar fi vãzut pe reclamant sã realizeze o evaluare echitabilã ºi justã
înjunghiindu-l pe S, ºi chiar S a declarat cã asupra gradului de încredere al declaraþiilor
nu a vãzut cine l-a înjunghiat, deºi iniþial a lui T.
presupus cã era vorba despre reclamant. T Curtea a concluzionat cã nu au existat
a fãcut declaraþia sa care se referea la suficiente elemente de contrabalansare
reclamant, la douã zile de la sãvârºirea pentru a compensa dificultãþile create în
faptelor, fiind singurul martor care a pretins sarcina apãrãrii prin citirea declaraþiei lui T.
cã a vãzut fapta. Declaraþia sa, necoroboratã Prin urmare, Curtea a considerat cã existã
cu alte mijloace de probã, a fost, dacã nu o încãlcare a art. 6 parag. 1 coroborat cu
singura, cel puþin cea determinantã adusã art. 6 parag. 3 lit. d) din Convenþie.87
împotriva reclamantului. A fost cu certitudine
o probã cu o mare greutate ºi fãrã ea VII. Opinii disidente ºi schimbãri de
ºansele unei condamnãri s-ar fi redus opinie faþã de hotãrârea Camerei
considerabil.
Curtea a concluzionat cã în speþã garan- Având în vedere importanþa hotãrârii
þiile procedurale nu au putut sã contra- precum ºi tradiþia Curþii de a aplica regula
balanseze dificultãþile generate apãrãrii prin „exclusiv sau determinant” de o manierã
citirea declaraþiei, având în vedere cã ºi în absolutã, au existat judecãtori care ºi-au
situaþia în care reclamantul ar fi dat o exprimat dezacordul faþã de relaxarea
declaraþie în care nega acuzaþiile, acesta era acestei reguli.
în imposibilitate de a verifica veridicitatea ºi Ei au fost de pãrere cã populismul, poliþia,
gradul de încredere al declaraþiei lui T prin sau Ministerul Public, pun presiune peste
interogatoriu. În cele din urmã, T era singurul tot în lume asupra instanþelor judecãtoreºti
martor care ar fi fost dispus sau capabil sã de a nesocoti garanþiile fundamentale ale
spunã ceea ce a vãzut. Apãrarea nu a fost procedurii penale. Câteodatã, cererile au
în mãsurã sã cheme nici un alt martor pentru drept cauzã legitimã dificultãþile practice, dar
a contrazice declaraþia datã în timpul acesta nu reprezintã un motiv suficient
urmãririi penale. pentru a încãlca drepturile acuzatului, care
Celãlalt mijloc de probã era declaraþia sunt decisive pentru un proces echitabil ºi o
victimei S, care nu ºtia cine l-a înjunghiat, bunã administrare a justiþiei.88

86 Contrar concluziei Camerei, care pe prin hotãrârea din data de 20 ianuarie 2009, a considerat cã existã o
încãlcare a art. 6 parag. 1 coroborat cu art. 6 parag. 3 lit. d din Convenþie cu privire la ambii reclamanþi.
87 Opinie concordantã cu cea a Camerei
88 Opinia parþial separatã ºi parþial concordantã a judecãtorilor Sajo ºi Karakas.

JurisClasor CEDO – Februarie 2012 79


Judecãtorul ales din partea Regatului În aplicarea acestui text, în unele cauze,
Unit, Sir Nicolas Bratza, a luat parte ºi la instanþele naþionale s-au oprit la constatarea
soluþionarea cauzei în faþa Camerei, ocazie imposibilitãþii de audiere a martorului, fãrã
cu care a votat în sensul cã existã o a analiza, care este motivul pentru care
încãlcare în ambele cauze. Participând ºi martorul nu poate fi audiat ºi dacã declaraþia
cu ocazia judecãrii cauzelor în faþa Marii sa este sau nu una exclusivã sau
Camere, acelaºi judecãtor a votat în sensul determinantã pentru acuzaþiile care îi sunt
opiniei majoritare rezumate mai sus, aduse inculpatului de cãtre Ministerul
respectiv cã nu existã o încãlcare în cazul Public.90
lui Al-Khawaja. Aceastã modalitate de aplicare a textului
Este de asemenea de subliniat cã dupã legal este neconvenþionalã. Cum am amintit
ce Camera a pronunþat hotãrârea de ºi mai sus, chiar dacã declaraþia martorului
condamnare a Regatului Unit dar înainte ca nu este exclusivã sau determinantã pentru
Marea Camerã sã se pronunþe, Curtea soluþia de condamnare, dacã instanþele
Supremã a Regatului Unit a refuzat în mod naþionale nu oferã un motiv întemeiat pentru
expres sã aplice hotãrârea Camerei. Astfel, absenþa martorului, este încãlcat art. 6
în hotãrârea R c. Horncastle ºi alþii 89 , parag. 1 coroborat cu art. 6 parag. 3 lit. d
instanþa supremã a statuat cã instanþele din Convenþie,91
naþionale sunt obligate sã respecte jurispru- În alte cauze, instanþele de control judiciar
denþa Curþii de la Strasbourg în aplicarea au sancþionat absenþa rolului activ din partea
principiilor bine stabilite, însã rareori, când instanþelor de fond, acestea din urmã
o instanþã naþionalã ar fi îngrijoratã cã o trebuind sã cearã de la organele de poliþie
hotãrâre a Curþii nu ia în considerare un noile domicilii ale martorilor ºi sã emitã noi
aspect al dreptului englez, ar putea sã refuze mandate de aducere la aceste adrese.92
sã aplice acea hotãrâre a Curþii. Astfel, s-a De asemenea, instanþa supremã a
arãtat cã regula „exclusiv sau determinant” statuat, într-o cauzã privind martorii anonimi,
a fost creatã având în vedere lipsa în dreptul cã nu neagã aspectul cã în cauzã condam-
continental a unei jurisprudenþe sau legislaþii narea inculpaþilor se fundamenteazã într-o
care sã reglementeze admisibilitatea mãsurã determinantã pe declaraþiile
probelor, spre deosebire de dreptul britanic, martorilor anonimi, însã, raportat la circum-
unde asemenea reguli existã. stanþele proprii cauzei deduse judecãþii,
aceasta nu este incompatibilã cu exigenþele
VIII.Citirea declaraþiilor date în timpul art. 6 din Convenþie, inculpaþii având posibi-
urmãririi penale în practica judiciarã ºi litatea de a contesta depoziþiile acestora,
în Noul Cod de Procedurã Penalã precum ºi de a-i interoga personal.93
Considerãm cã o asemenea soluþie
Art. 327 alin. 3 C.pr.pen. prevede cã dacã era, pânã la pronunþarea Curþi în cauza
ascultarea vreunuia dintre martori nu mai Al-Khawaja ºi Tahery c. Regatul Unit,
este posibilã, instanþa dispune citirea neconvenþionalã. Spunem aceasta întrucât
depoziþiei date de acesta în cursul urmãririi în materia martorilor anonimi „obiºnuiþi”
penale ºi va þine seama de ea la judecarea Curtea impunea douã condiþii cumulative,
cauzei. nu alternative: proba sã nu fie exclusivã sau

89 http://www.supremecourt.gov.uk/docs/uksc_2009_0073_judgment.pdf
90
ICCJ, Secþia Penalã, decizia penalã nr. 345 din 1 februarie 2010, www.scj.ro
91
CEDO, Lüdi c. Elveþiei, hotãrâre pronunþatã pe 15 iunie 1992
92 C.S.J., Secþia Penalã, decizia penalã nr. 3175/2005, L. Mera, L. Rog. L. Savonea, R. Budai - Codul de

Procedurã Penalã Adnotat, Editura C.H. Beck, Bucureºti, 2008, pag. 920 pct. 1
93 ICCJ, Secþia Penalã, decizia penalã nr. 693 din 23 februarie 2011, www.scj.ro

80 JurisClasor CEDO – Februarie 2012


determinantã în stabilirea vinovãþiei iar dispune citirea depoziþiei date de acesta în
apãrarea sã aibã posibilitatea adecvatã ºi cursul urmãririi penale ºi þine seama de ea
satisfãcãtoare de a contesta aceste decla- la judecarea cauzei.
raþii. 94 Prin urmare, chiar dacã instanþa Într-o manierã similarã, dispoziþiile de art.
naþionalã acorda posibilitatea acuzatului sã 125 ºi 130 N.C.pr.pen. privind protecþia
punã întrebãri martorului anonim, declaraþia martorilor ameninþaþi sau vulnerabili, nu
acestuia din urmã nu putea sã funda- aratã modul în care instanþa de judecatã va
menteze de o manierã exclusivã sau deter- aprecia declaraþiile martorilor. Aºadar,
minantã soluþia de condamnare a acuza- instanþele naþionale vor trebui sã recurgã la
tului. jurisprudenþa Curþii Europene, astfel cum
În prezent, soluþia instanþei supreme aceasta a fost schimbatã prin hotãrârea
din paragraful anterior este conformã cu rezumatã mai sus, pentru a aplica dispoziþiile
jurisprudenþa instanþei europene, întrucât interne în mod corect ºi pentru a evita
chiar dacã declaraþiile martorilor anonimi condamnãri pe tãrâmul art. 6 parag. 1
sunt singure sau determinante în stabilirea coroborat cu art. 6 parag. 3 lit. d din
vinovãþiei, acestea sunt coroborate cu alte
Convenþie.
mijloace de probã, dintre care declaraþii de
martori cu identitate realã, comunicãri ale
IX. Concluzii
instituþiilor bancare care realizeazã trans-
feruri în sistemele W.U. ºi M.G., procese-
Dupã cum observãm ºi din hotãrârea
verbale de redare a convorbirilor inter-
instanþei supreme analizatã la paragraful
ceptate în baza autorizaþiei, privind pe
inculpatul P.C. ºi altele. anterior, flexibilizarea regulii „exclusiv sau
Aºadar, instanþa naþionalã a avut mijloace determinant” are douã consecinþe imediate.
de probã concludente pe care sã le coro- În primul rând, trecerea de la un sistem rigid
boreze cu declaraþiile martorilor anonimi, la un sistem de privire în ansamblu asupra
instanþa fiind în mãsurã sã realizeze o procedurii, care ia în considerare dificultãþile
evaluare echitabilã ºi justã asupra gradului practice de administrare a probatoriului în
de încredere al declaraþiilor martorilor unele cauze, iar în al doilea rând, respon-
anonimi. sabilizarea judecãtorului naþional care va
Art. 381 alin. 7 din N.C.pr.pen. prevede trebui sã arate întotdeauna modalitatea în
cã dacã audierea vreunuia dintre martori nu care coroboreazã declaraþiile martorilor
mai este posibilã, iar în faza de urmãrire absenþi sau anonimi cu celelalte mijloace de
penalã acesta a dat declaraþii în faþa probã, pentru a demonstra cã este în
organelor de urmãrire penalã sau a fost mãsurã sã realizeze o evaluare echitabilã
ascultat de cãtre judecãtorul de drepturi ºi ºi justã asupra gradului de încredere în
libertãþi în condiþiile art. 308, instanþa declaraþiile respective.

94 Ovidiu Predescu, Mihail Udroiu – Protecþia Europeanã a Drepturilor Omului ºi procesul penal român,
Editura C.H. Beck, 2008, pag. 758

JurisClasor CEDO – Februarie 2012 81


82 JurisClasor CEDO – Martie 2012
MARTIE 2012
MART

JurisClasor CEDO – Martie 2012 83


84 JurisClasor CEDO – Martie 2012
Cuprins

Anul II (2012)
JurisClasor CEDO - Martie 2012

Cauza Giuran c. României - Recursul în anulare ca remediu pentru erorile judiciare în


materie penalã (Hotãrârea Secþiei a 3-a din data de 21 iunie 2011, cerere nr. 24360/04) 87

Reformarea sistemului de pensii, prin transformarea pensiilor speciale în pensii în sistemul


public, în temeiul Legii nr. 119/2010, este compatibilã cu art. 1 din Protocolul
nr. 1 - decizia de inadmisibilitate în cauzele Frimu ºi alþii c. României .......................... 91
Autor: Dragoº Cãlin

JurisClasor CEDO – Martie 2012 85


86 JurisClasor CEDO – Martie 2012
Cauza Giuran c. României - Recursul în anulare ca remediu
pentru erorile judiciare în materie penalã (Hotãrârea Secþiei a
3-a din data de 21 iunie 2011, cerere nr. 24360/04)

Neîncãlcarea art. 6 par. 1, reþinându-se cã Înalta Curte de Casaþie ºi Justiþie a realizat în


procedura cãii extraordinare de atac a recursului în anulare un echilibru între interesele
pãrþilor ºi înfãptuirea justiþiei, redeschiderea procedurii urmãrind îndreptarea unei erori
judiciare. Hotãrârea Curþii Europene reprezintã o excepþie de la jurisprudenþa constantã privind
încãlcarea principiului securitãþii raporturilor juridice.
Neîncãlcarea art. 1 Protocolul nr. 1 din Convenþie, întrucât îndreptarea erorii judiciare în
materie penalã ºi achitarea a determinat înlãturarea obligaþiei de platã a daunelor materiale.

1. Situaþia de fapt împotriva sentinþei din 14 ianuarie 2002,


care a devenit astfel definitivã ºi executorie.
La data de 7 august 2001, reclamantul a La o datã neprecizatã, Procurorul Gene-
formulat plângere penalã împotriva lui E.I., ral a declarat recurs în anulare împotriva
susþinând cã aceasta i-ar fi sustras mai multe sentinþei din 14 ianuarie 2002, motivând cã
bunuri din apartament. Reclamantul a E.I. a fost în mod greºit condamnatã, în
precizat în plângere cã E.I. în mod frecvent condiþiile în care niciunul din mijloacele de
îi fãcea curãþenie în apartament, iar la data probã administrate nu indica mai presus de
de 20 ianuarie 2001 aceasta a luat mai multe orice dubiu vinovãþia acesteia, încãl-
bijuterii ºi haine din apartamentul lui ºi abia cându-i-se astfel prezumþia de nevinovãþie.
în luna iulie 2001 el a constatat lipsa acestor Procurorul a menþionat, de asemenea, cã
bunuri. E.I. a indicat douã probe în apãrarea sa,
Cauza a fost înregistratã pe rolul care au fost nesocotite în procedura
Judecãtoriei Drãgãºani, care la data de 14 ordinarã. Una din probe se referea la un
ianuarie 2002 a pronunþat sentinþa de înscris prin care reclamantul solicita aso-
condamnare a inculpatei E.I. la pedeapsa ciaþiei de proprietari sã fie scutit de la plata
de 3 luni închisoare cu suspendare condi- utilitãþilor, întrucât în perioada decembrie
þionatã, dispunând ºi obligarea acesteia la 2000-aprilie 2001 va fi plecat în Anglia.
plata sumei de 10.000.000 ROL (aprox. 350 Acest înscris prezenta relevanþã, întrucât
EUR) reprezentând contravaloarea bunu- reclamantul a pretins în plângerea penalã
rilor sustrase ºi 2.500.000 ROL (aprox. 90 cã E.I. i-a sustras bunurile la data de 20
EUR) cu titlu de cheltuieli judiciare. Prima ianuarie 2001, el fiind prezent în þarã. Cel
instanþã de fond ºi-a fundamentat soluþia pe de-al doilea înscris era un proces-verbal de
declaraþiile pãrþilor ºi a doi martori. Potrivit percheziþie întocmit de poliþie la domiciliul
declaraþiilor unuia din martori, reclamantul i reclamantului, în care era consemnat cã
s-a plâns în luna iulie 2001 cã i-au dispãrut niciunul din obiectele pretins sustrase de
mai multe bunuri din apartament. Conform reclamant nu se afla în casã.
declaraþiei celui de-al doilea martor, în luna Prin decizia din 4 noiembrie 2003, Înalta
februarie 2001 inculpata i-a arãtat mai multe Curte de Casaþie ºi Justiþie a admis recursul
bijuterii ºi haine spunându-i cã le-a primit în anulare, a casat sentinþa din 14 ianuarie
drept cadou de la reclamant. ºi decizia din 1 aprilie 2002, a achitat-o pe
La data de 1 aprilie 2002, Tribunalul E.I. ºi a exonerat-o de plata daunelor
Vâlcea a respins apelul declarat de inculpatã materiale ºi a cheltuielilor judiciare.

JurisClasor CEDO – Martie 2012 87


Instanþa supremã a reþinut cã hotãrârea extraordinarã de atac nu trebuie sã devinã
de condamnare s-a fundamentat pe o cale de atac ordinarã, deghizatã, ºi simplul
declaraþiile a doi martori, care au susþinut fapt cã pot exista douã puncte de vedere cu
cã E.I. fãcea menajul în casa reclamantului privire la acest subiect nu este un motiv
ºi cã, dupã data de 20 ianuarie 2001, unul suficient pentru rejudecarea unei cauze. Nu
din martori a observat mai multe bunuri se pot face derogãri de la acest principiu
aparþinând reclamantului în casa inculpatei. decât atunci când motive substanþiale ºi
Cu toate acestea, declaraþiile martorilor au imperative impun acest lucru (Ryabich c.
fost infirmate de înscrisul ce atesta cã Rusiei, din 4 octombrie 2005 ºi Pravednaya
reclamantul a fost plecat din þarã în perioada c. Rusiei, din 18 noiembrie 2004, nr. 69529/
decembrie 2000 - aprilie 2001. De aseme- 01). Cu toate acestea, cerinþa de securitate
nea, instanþa supremã a reþinut cã, raportat juridicã nu este absolutã: simpla posibilitate
la acest înscris, declaraþiile reclamantului nu de a redeschide o procedurã penalã este
erau credibile, din moment ce a susþinut cã compatibilã la prima vedere cu Convenþia.
inculpata fãcea menajul numai când el era Însã, faptul de a ºti dacã exercitarea acestei
în þarã ºi cã a observat-o plecând din aparta- posibilitãþi de cãtre autoritãþi a adus atingere
ment cu mai multe bunuri. esenþei procesului echitabil depinde de
Instanþa supremã a concluzionat cã împrejurãrile particulare ale cauzei.
mijloacele de probã administrate la fond În special, trebuie sã se þinã seama, în
erau contradictorii ºi neconcludente în acest context, de: consecinþele pe care
privinþa datei presupusului furt ºi a autorului redeschiderea ºi procedura ulterioarã le-au
faptei. avut asupra situaþiei persoanei în cauzã ºi
Reclamantul a fost prezent la dezbateri de cazul în care aceasta din urmã a solicitat
ºi ºi-a prezentat argumentele. ea însãºi o asemenea reexaminare; de
motivele pentru care instanþele au anulat
2. Aprecierile Curþii hotãrârea judecãtoreascã definitivã; de
conformitatea procedurii cu legislaþia in-
Reclamantul a invocat încãlcarea art. 6 ternã; de existenþa în reglementarea internã
par. 1 din Convenþie, arãtând cã prin ºi aplicarea în speþã a unor mecanisme de
anularea hotãrârii definitive din 14 ianuarie protecþie pentru a evita ca autoritãþile naþio-
2002 i-a fost încãlcat dreptul la un proces nale sã nu abuzeze de aceastã procedurã
echitabil. ºi de orice altã împrejurare relevantã în
cauzã (Nikitin c. Rusiei, nr. 50178/99,
2.1. Asupra art. 6 par. 1 din Convenþie Bratyakin c. Rusiei, decizie din 9 martie
(a) Principii generale 2006, nr. 72776/01; Fadin c. Rusiei, 27 iulie
Curtea a reamintit cã respectarea drep- 2006, nr. 58079/00, Savinski c. Ucrainei, 28
tului la un proces echitabil ºi a principiului februarie 2006; Radchikov c. Rusiei, 24 mai
securitãþii raporturilor juridice trebuie 2007). Totodatã, procedura soluþionãrii unei
interpretat în lumina preambulului la cãi extraordinare de atac trebuie sã asigure
Convenþie, care proclamã preeminenþa toate garanþiile procedurale prevãzute de
dreptului ºi care, printre altele, presupune art. 6 par. 1 ºi sã fie una echitabilã (Vanyan
cã o datã ce o hotãrâre a rãmas definitivã, c. Rusiei, 15 decembrie 2005, nr. 53203/
soluþia sã nu mai poatã fi pusã în discuþie (a 99).
se vedea Brumãrescu c. României, nr. În mai multe cazuri Curtea a subliniat cã
28342/95) ºi nicio parte sã nu fie autorizatã împrejurarea cã ancheta a avut un caracter
sã solicite supervizarea unei hotãrâri incomplet ºi pãrtinitor sau dacã a dus la
definitive ºi executorii numai în scopul pronunþarea unei soluþii de achitare eronate
obþinerii unei reexaminãri a cauzei ºi a unei nu intrã în noþiunea de “eroare esenþialã”,
noi decizii în aceastã privinþã. O cale în absenþa unei erori jurisdicþionale ori a unei

88 JurisClasor CEDO – Martie 2012


încãlcãri a procedurii, a abuzului de putere, 17771/03 ºi ªtefan c. României, 6 aprilie
a unor erori evidente în aplicarea dreptului 2010, nr. 28319/03).
substanþial sau a unui alt motiv serios ce În aceastã cauzã se remarcã particu-
indicã faptul cã o eroare esenþialã s-a produs laritatea cã recursul în anulare a fost declarat
în procedura anterioarã (Radchikov c. în favoarea condamnatei cu scopul reparãrii
Rusiei, 24 mai 2007, nr. 65582/01). unei erori judiciare, situaþia fiind similarã
Curtea a reiterat ºi constatãrile sale din celei din cauza Lenskaya, citatã anterior.
cauza Lenskaya c. Rusiei, 31 iulie 2008, nr. Curtea a reamintit cã, în cauzele penale,
13151/04. În aceastã cauzã hotãrârea cerinþa asigurãrii securitãþii juridice nu este
definitivã favorabilã reclamantului a fost una absolutã, ci trebuie evaluatã prin prisma
desfiinþatã pe calea unei proceduri extra- art. 4 par. 2 din Protocolul nr. 7, care permite
ordinare pe motiv cã instanþele ierarhic unui stat sã redeschidã un caz pe baza unor
inferioare nu au stabilit în ce a constat fapte noi ori dacã s-a produs o eroare
activitatea infracþionalã, dacã infracþiunea fundamentalã în soluþia în cauzã (a se vedea
într-adevãr s-a comis de reclamant, nu au în acest sens Nikitin, citatã anterior).
analizat mijloacele de probã ºi au încãlcat Posibilitatea redeschiderii unei cauze
prezumþia de nevinovãþie prezumând cã definitiv soluþionate a fost consideratã de
reclamantul a fost cel care a agresat victima. Comitetul de Miniºtri ca o modalitate de
Curtea a reþinut în acest caz cã nu a fost realizare a restitutio in integrum, în special
în privinþa executãrii hotãrârilor Curþii.
încãlcat art. 6 par. 1 din Convenþie, întrucât
În Recomandarea nr. R(2000)2 privind
redeschiderea procedurii a avut ca scop
reexaminarea sau redeschiderea unei
corectarea unei erori judiciare fundamentale
cauze în plan naþional dupã pronunþarea
care nu mai putea fi îndreptatã în alt mod
unei hotãrâri de cãtre Curte, a fost încurajatã
faþã de persoana condamnatã ºi au fost
adoptarea unei soluþii legale pentru a se
respectate toate garanþiile procedurale asigura posibilitatea de reexaminare sau
prevãzute de art. 6 din Convenþie. redeschidere a unei cauze în situaþia în care
b) Aplicarea acestor principii în prezenta Curtea a constatat existenþa unei încãlcãri
cauzã a Convenþiei.
Curtea a reþinut cã a mai fost chematã Revenind la prezenta cauzã, Curtea a
sã se pronunþe ºi în trecut în cazuri împotriva trasat necesitatea stabilirii împrejurãrii dacã
României asupra compatibilitãþii recursului prin pronunþarea deciziei în recursul în
în anulare cu Convenþia ºi, în mod siste- anulare, Înalta Curte a urmãrit corectarea
matic, a constatat cã aceastã cale extra- unei erori judiciare majore ºi, în caz afir-
ordinarã de atac încãlca dreptul la un proces mativ, dacã maniera în care a procedat
echitabil, indiferent cã era vorba de cauze instanþa supremã a adus atingerii procedurii
civile (Brumãrescu c. României, nr. 28342/ echitabile (mutatis mutandis, cauza
95, ºi Cornif c. României, 11 ianuarie 2007, Lenskaya).
nr. 42872/02) sau penale - cu privire la Raportat la motivele indicate de Procu-
modalitatea de soluþionare a laturii civile S.C. rorul General în declararea recursului în
Plastik ABC S.A. c. României, 7 aprilie 2008, anulare ºi la cele reþinute de Înalta Curte în
nr. 32299/03, ºi Igna ºi Igna (Valea) c. decizie – caracterul contradictoriu ºi
României, 14 februarie 2008, nr. 1526/02 ºi neelocvent al mijloacelor de probã în privinþa
1528/02) sau cu privire la modalitatea de datei comiterii furtului ºi dacã inculpatul a
soluþionare a laturii penale, mai exact au fost comis vreo infracþiune, Curtea a considerat
pronunþate soluþii de condamnare schim- cã temeiurile invocate pentru redeschiderea
bând soluþia de achitare sau prin pronun- procedurii au urmãrit îndreptarea unei erori
þarea unei pedepse mai mari (Bota c. judiciare – aºa cum este ignorarea unei
României, 4 noiembrie 2008, nr. 16382/03; probe importante - ºi nu au avut un caracter
Precup c. României, 27 ianuarie 2009, nr. nerezonabil ori arbitrar (mutatis mutandis,
JurisClasor CEDO – Martie 2012 89
Lenskaya c. Rusiei; Vedernikova c. Rusiei, Revenind la particularitãþile prezentei
12 iulie 2007, nr. 25580/02). cauze, Curtea a observat cã prin hotãrârea
Curtea a atribuit o mare importanþã definitivã din 14 ianuarie 2002 E.I., gãsitã
faptului cã eroarea judiciarã nu mai putea fi vinovatã de comiterea infracþiunii de furt, a
îndreptatã pe altã cale legalã decât prin fost obligatã la plata de daune materiale ºi
desfiinþarea sentinþei definitive prin care E.I. cheltuieli judiciare. Ca urmare a admiterii
a fost gãsitã vinovatã. recursului în anulare ºi desfiinþãrii sentinþei
În analizarea aspectului dacã au fost de condamnare, întrucât instanþa supremã
respectate garanþiile procedurale prevãzute a stabilit cã inculpata nu a comis infracþiunea
de art. 6 din Convenþie, Curtea a observat reclamatã ºi a achitat-o, a fost înlãturatã ºi
cã reclamantul a avut posibilitatea sã îºi obligaþia de platã a daunelor materiale.
prezinte argumentele ºi sã conteste Þinând seama de constatãrile în privinþa
susþinerile pãrþii adverse în procedura art. 6 par. 1 din Convenþie, Curtea a reþinut
recursului în anulare, el fiind prezent ºi cã au existat temeiuri justificate pentru
punând concluzii orale în ºedinþã. desfiinþarea sentinþei definitive din 14
Faþã de cele expuse mai sus, ianuarie 2002 ºi pentru anularea obligaþiei
considerând cã Înalta Curte a realizat în de platã a daunelor materiale în favoarea
procedura cãii extraordinare de atac un reclamantului (mutatis mutandis, Lenskaya),
echilibru între interesele pãrþilor ºi fiind realizat un just echilibru între dreptul
înfãptuirea justiþiei, Curtea a reþinut cã prin reclamantului la proprietate ºi interesul
anularea sentinþei din 14 ianuarie 2002, nu
general în repararea erorilor judiciare în
a fost încãlcat art. 6 par. 1 din Convenþie.
materie penalã.
În consecinþã, Curtea a reþinut cã nu a
2.2. Asupra art. 1 din Protocolul nr. 1
fost încãlcat art. 1 Protocolul nr. 1 din
adiþional la Convenþie
Convenþie.
Reclamantul s-a plâns cã prin casarea ºi
desfiinþarea hotãrârii definitive din 14
2.3. Asupra altor pretinse încãlcãri ale
ianuarie 2002 a fost lipsit de dreptul la
Convenþiei
daunele materiale ce îi fuseserã acordate
prin aceastã hotãrâre. Invocând încãlcarea art. 6 par. 1 din
Curtea a reamintit cã existenþa unui debit Convenþie, reclamantul a pretins cã
confirmatã de o hotãrâre judecãtoreascã procurorul ºi judecãtorul ce au luat parte la
definitivã ºi executorie dã beneficiarului o procedura îndreptatã împotriva lui E.I. nu au
speranþã legitimã cã debitul va fi plãtit ºi intrã fost imparþiali ºi cã autoritãþile au încercat
în noþiunea de posesie în sensul art. 1 sã-l descurajeze sã introducã plângere la
Protocolul nr. 1. Desfiinþarea unei hotãrâri Curte prin nefurnizarea unei copii de pe
definitive aduce atingere dreptului la liniºtita decizia din 4 noiembrie 2003.
posesie (Brumãrescu c. României ºi Curtea a respins ca nefondate, în temeiul
Androsov c. Rusiei, 6 octombrie 2005, art. 35 par. 3 ºi 4 din Convenþie, aceste
nr. 63973/00). Aceastã atingere adusã susþineri.
dreptului la liniºtita posesie trebuie sã fie în
echilibru cu interesul general al comunitãþii 3. Consecinþele hotãrârii
ºi cerinþa protejãrii drepturilor fundamentale
ale omului (Sporrong ºi Lönnroth c. Suediei, Anterior acestei hotãrâri fuseserã
23 septembrie 1982), în sensul realizãrii unei abrogate prin Legea nr. 576/2004 dispoziþiile
proporþionalitãþi între mijloacele folosite ºi art. 408-4141 C.pr.pen., dedicate recursului
scopul urmãrit. în anulare în materie penalã.

90 JurisClasor CEDO – Martie 2012


Reformarea sistemului de pensii, prin transformarea pensiilor
speciale în pensii în sistemul public, în temeiul Legii nr. 119/
2010, este compatibilã cu art. 1 din Protocolul nr. 1 - decizia de
inadmisibilitate în cauzele Frimu ºi alþii c. României.

Autor: Dragoº Cãlin


Categorie: Decizii de inadmisibilitate

Curtea Europeanã a Drepturilor Omului a respins, ca inadmisibile, în temeiul art. 35 par. 3


ºi 4 din Convenþie, plângerile referitoare la încãlcarea art. 1 din Protocolul nr. 1 adiþional la
Convenþie, coroborat cu art. 14 din Convenþie.
Totuºi, Curtea a amânat examinarea plângerii reclamantelor, în ce priveºte încãlcarea
drepturilor protejate de art. 6 ºi 14 din Convenþie.
Reducerea pensiilor reclamantelor, deºi substanþialã, constituia o modalitate de a integra
aceste pensii în regimul general al pensiilor, prevãzut de Legea nr. 19/2000, pentru a echilibra
bugetul ºi a corecta diferenþele existente între sistemele de pensie. Ca ºi Curtea Constituþionalã
a României, Curtea de la Strasbourg a constatat cã aceste motive nu pot fi considerate drept
nerezonabile sau disproporþionate.

statului. Aceastã diferenþã nu este una lipsitã


de justificare, iar Curtea Constituþionalã a
concluzionat cã natura profesiei constituie
motivul acordãrii anumitor privilegii.
Mãsurile criticate de reclamante nu le-au
determinat pe acestea sã suporte o sarcinã
disproporþionatã ºi excesivã, incompatibilã
cu dreptul de proprietate ºi nu au fost în mod
nejustificat discriminate în comparaþie cu alþi
pensionari.
Prin decizia de inadmisibilitate pronunþatã
la data de 7 februarie 2012 în cauzele
Reforma sistemului de pensii nu a avut conexate Ana Maria Frimu, Judita Vilma
un efect retroactiv ºi nu a adus atingere Timar, Edita Tanko, Marta Molnar ºi Lucia
drepturilor la prestaþii sociale, dobândite în Gheþu împotriva României (nr. 45312/11),
temeiul contribuþiilor la bugetul asigurãrilor Curtea Europeanã a Drepturilor Omului a
sociale, achitate în timpul anilor de serviciu. constatat neîncãlcarea de cãtre Statul
În ceea ce priveºte diferenþa de trata- român a dispoziþiilor articolului 1 din Proto-
ment, în raport de alte categorii de pen- colul nr. 1 adiþional la Convenþie, sub
sionari, Curtea a constatat cã o diferenþã aspectul transformãrii pensiilor speciale în
este discriminatorie, în sensul art. 14 din pensii în sistemul public, în temeiul Legii nr.
Convenþie, în cazul în care nu are nici o 119/2010.
justificare obiectivã ºi rezonabilã. În speþã,
Curtea a reþinut faptul cã foºtii poliþiºti se Prezentarea deciziei
bucurã în continuare de un mod de calcul Reclamantele s-au pensionat între anii
favorabil al pensiilor lor, dar acest lucru þine, 2006-2008, dupã ce au îndeplinit funcþia de
de asemenea, de marja de apreciere a grefier la instanþele ºi parchetele din judeþul

JurisClasor CEDO – Martie 2012 91


Covasna de-a lungul a mai mult de 30 ani. având în vedere cã ingerinþa era definitivã
Pensiile lor, calculate conform Legii nr. 567/ ºi cã priva pe reclamante de mai mult de
2004 privind personalul auxiliar din cadrul 50% din pensie, punând în pericol
instanþelor ºi parchetelor, erau cuprinse între menþinerea unui nivel de viaþã decent. Între
3.109 lei ºi 4.785 lei. În temeiul acestei legi, altele, Tribunalul a reþinut cã schimbarea
cuantumul pensiilor reprezenta în medie modalitãþii de calcul nu putea fi aplicatã
80% din ultimul salariu brut încasat anterior retroactiv în cazul persoanelor care ieºiserã
pensionãrii. Legea preciza cã în cazul în la pensie sub regimul Legii nr. 567/2004.
care cuantumul pensiei calculate în baza Casa Judeþeanã de Pensii a formulat
Legii nr. 567/2004 era superior cuantumului recurs. Reclamantele au depus întâmpinare
pensiei calculate în temeiul Legii nr. 19/2000 ºi au invocat decizii irevocabile ale curþilor
privind sistemul public de pensii ºi alte de apel, care dãduserã câºtig de cauzã
drepturi de asigurãri sociale, diferenþa era persoanelor ce se aflau într-o situaþie
suportatã de la bugetul de stat. identicã cu a lor.
Prin Legea nr. 119/2010 privind stabilirea Curtea de Apel Braºov, luând în consi-
unor mãsuri în domeniul pensiilor, în derare jurisprudenþa Curþii Constituþionale,
vederea asigurãrii echilibrului bugetar în care declarase Legea nr. 119/2010
perioada de crizã economicã, mai multe conformã dispoziþiilor constituþionale în ce
sisteme speciale de pensie, printre care ºi priveºte proprietatea ºi neretroactivitatea
cel al personalului auxiliar din justiþie, au fost legii, a admis recursul ºi a respins acþiunile,
abrogate. Într-un termen de 30 zile de la prin decizii irevocabile pronunþate la 7 aprilie
ºi 13 mai 2010.
intrarea în vigoare a noii legi, pensiile au
În ce priveºte conformitatea Legii nr. 119/
fost recalculate conform criteriilor prevãzute
2010 cu dispoziþiile Convenþiei, Curtea de
de Legea nr. 19/2000, respectiv în funcþie
Apel Braºov a reþinut cã partea contributivã
de anul ieºirii la pensie, durata ºi cuantumul
a pensiei a fost menþinutã, suprimarea nu
contribuþiilor la bugetul asigurãrilor sociale.
privea decât partea necontributivã, care era
Consecinþa punerii în aplicare a acestui nou
finanþatã de la bugetul de stat. Subliniind
sistem a fost diminuarea pensiilor recla-
faptul cã, dupã diminuare, cuantumul
mantelor cu aproximativ 70%. pensiilor era apropiat de media pensiilor din
La fel cum au procedat numeroase sistemul general, ºi în orice caz, superior
persoane afectate de suprimarea sistemelor pensiei minime garantatã de Legea nr. 118/
speciale de pensii, reclamantele au 2010, curtea de apel a concluzionat cã
contestat deciziile administrative care le diminuarea nu constituia o atingere
stabileau noile drepturi de pensie. disproporþionatã a dreptului la respectarea
Invocând dispoziþiile Constituþiei ºi bunurilor ºi cã mãsura era justificatã de
Convenþiei, precum ºi jurisprudenþa Curþii, necesitatea de restabilire a echilibrului
reclamantele au pretins o ingerinþã bugetar ºi de reaºezare a sistemului de
disproporþionatã în dreptul la respectarea pensii pe baze echitabile.
bunurilor, din pricina diminuãrii substanþiale În sfârºit, amintind cã precedentul judiciar
ºi definitive a pensiilor. nu constituie un izvor de drept, curtea de
Prin sentinþele civile pronunþate la 11 apel a respins argumentul þinând de exis-
noiembrie 2010 ºi 7 aprilie 2011, Tribunalul tenþa deciziilor irevocabile cu soluþii contrarii.
Covasna a admis acþiunile, a anulat deciziile Curtea a constatat cã plângerile înre-
de pensii emise în baza legii noi ºi a menþinut gistrate sub numerele 45312/11, 45581/11,
vechile decizii de pensii. Tribunalul Covasna 45583/11, 45587/11 ºi 45588/11 sunt simi-
a apreciat cã diminuarea constituia o lare cu privire la capetele de cerere invocate
ingerinþã în dreptul la respectarea bunurilor, ºi problemele de fond pe care le ridicã,
nu era proporþionalã cu scopul urmãrit, conexându-le, în temeiul art. 42 par. 1 din
respectiv restabilirea echilibrului bugetar, Regulamentul Curþii.

92 JurisClasor CEDO – Martie 2012


Asupra art. 6 ºi a art. 14 din Convenþie garanteazã plata prestaþiilor sociale pentru
Reclamantele au invocat încãlcarea persoanele care au achitat contribuþii la
articolelor 6 ºi 14 din Convenþie, din pricina bugetul asigurãrilor sociale, acest lucru nu
jurisprudenþei contradictorii a curþilor de apel, poate fi interpretat ca oferind dreptul la
care ar fi adus atingere principiului securitãþii acordarea unei pensii într-un cuantum deter-
juridice ºi ar fi creat o discriminare faþã de minat (a se vedea, în special, Skorkiewicz
alte persoane aflate într-o situaþie similarã. c. Poloniei, decizia din 1 iunie 1999, nr.
În starea actualã a cauzei, Curtea nu s-a 39860/98; decizia Jankovic c. Croaþiei, nr.
considerat în mãsurã sã se pronunþe cu 43440/98; decizia Kuna c. Germaniei, nr.
privire la admisibilitatea plângerilor sub 52449/99; Blanco Callejas c. Spaniei,
aceste capete de cerere ºi a considerat cã decizia din 18 iunie 2002, nr. 64100/00, ºi
este necesar sã le comunice Guvernului Maggio ºi alþii c. Italiei, 31 mai 2011, nr.
pârât, în conformitate cu dispoziþiile art. 54 46286/09, 52851/08, 53727/08, 54486/08 ºi
par. 3 b) din Regulamentul Curþii. 56001/08, par. 55).
Asupra art. 1 din Protocolul nr. 1 Statele pãrþi la Convenþie dispun de o
adiþional la Convenþie, coroborat cu art. marjã largã de apreciere pentru regle-
14 din Convenþie mentarea politicii lor sociale. Curtea a re-
Reclamantele au arãtat cã reducerea amintit, în acest sens, datã fiind cunoaºterea
pensiilor le-a încãlcat dreptul lor la directã a propriei societãþi ºi a nevoilor sale,
respectarea bunurilor, garantat de art. 1 din cã autoritãþile naþionale sunt, în principiu, cel
Protocolul nr. 1 adiþional la Convenþie ºi a mai bine plasate pentru a alege mijloacele
determinat o discriminare, contrarã art. 14, cele mai adecvate în atingerea scopului
în raport de alþi pensionari, care au beneficiat stabilirii unui echilibru între cheltuielile ºi
în continuare de un mod de calcul al pensiilor veniturile publice, iar Curtea respectã
mai favorabil. alegerea lor, cu excepþia cazului în care
În baza art. 1 din Protocolul nr. 1 adiþional aceste mijloace se dovedesc în mod evident
la Convenþie, ”Orice persoanã fizicã sau lipsite de un temei rezonabil (Jankovic,
juridicã are dreptul la respectarea bunurilor citatã anterior; Kuna, citatã anterior, ºi
sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea Mihãieº ºi Senteº c. României, decizia din
sa decât pentru cauzã de utilitate publicã ºi 6 decembrie 2011, nr. 44232 /11 ºi 44605/
în condiþiile prevãzute de lege ºi de prin- 11).
cipiile generale ale dreptului internaþional. În speþã, Curtea a subliniat cã reforma
Dispoziþiile precedente nu aduc atingere sistemelor de pensii a fost fundamentatã pe
dreptului statelor de a adopta legile pe care motivele obiective invocate la adoptarea
le considerã necesare reglementãrii folosirii Legii nr. 119/2010, ºi anume contextul
bunurilor conform interesului general sau economic actual ºi corectarea inegalitãþilor
pentru a asigura plata impozitelor ori a altor existente între diferitele sisteme de pensii.
contribuþii, sau a amenzilor”. De asemenea, Curtea a luat act de faptul
În temeiul art. 14 din Convenþie, “Exer- cã pensia datoratã reclamantelor, în baza
citarea drepturilor ºi libertãþilor recunoscute contribuþiilor la bugetul asigurãrilor sociale,
de prezenta convenþie trebuie sã fie plãtite de acestea în cursul anilor de serviciu,
asiguratã fãrã nicio deosebire bazatã, în nu a fost în niciun fel afectatã de reformã ºi
special, pe sex, rasã, culoare, limbã, religie, acestea au pierdut doar suplimentul la
opinii politice sau orice alte opinii, origine pensie, care era acoperit integral de la
naþionalã sau socialã, apartenenþã la o bugetul de stat ºi care reprezenta un avantaj
minoritate naþionalã, avere, naºtere sau de care au beneficiat în calitate de personal
orice altã situaþie”. auxiliar al instanþelor.
Curtea a reiterat cã, deºi articolul 1 din În aceastã privinþã, Curtea a considerat
Protocolul nr. 1 adiþional la Convenþie cã reducerea pensiilor reclamantelor, deºi

JurisClasor CEDO – Martie 2012 93


substanþialã, constituia o modalitate de a Convenþie, dar a ºi respins, ca inad-
integra aceste pensii în regimul general al misibile, în temeiul art. 35 par. 3 ºi 4 din
pensiilor, prevãzut de Legea nr. 19/2000, Convenþie, plângerile referitoare la
pentru a echilibra bugetul ºi a corecta încãlcarea art. 1 din Protocolul nr. 1
diferenþele existente între sistemele de adiþional la Convenþie, coroborat cu art.
pensie. Ca ºi Curtea Constituþionalã, Curtea 14 din Convenþie.
Europeanã a Drepturilor Omului a constatat
cã aceste motive nu pot fi considerate drept Notã
nerezonabile sau disproporþionate. La fel ca ºi în cazul deciziei de inad-
De asemenea, Curtea a reþinut cã misibilitate pronunþatã la data de 6 decem-
reforma sistemului de pensii nu a avut un brie 2011 în cauzele Felicia Mihãieº c.
efect retroactiv ºi nu a adus atingere României (cererea nr. 44232/11) ºi Adrian
drepturilor la prestaþii sociale, dobândite în Gavril Senteº c. României (cererea nr.
temeiul contribuþiilor la bugetul asigurãrilor 44605/11)95, ºi aceastã soluþie a Curþii este
sociale, achitate în timpul anilor de serviciu. extrem de importantã pentru instanþele
În ceea ce priveºte diferenþa de trata- interne, confruntate cu mii de dosare în care
ment, în raport de alte categorii de a fost contestatã practic însãºi transfor-
pensionari, Curtea a constatat cã o diferenþã marea pensiilor speciale în pensii în sistemul
este discriminatorie, în sensul art. 14 din public.
Convenþie, în cazul în care nu are nici o Curtea Europeanã a Drepturilor
justificare obiectivã ºi rezonabilã. Omului a confirmat practic interpretãrile
În speþã, Curtea a reþinut faptul cã foºtii succesive ale Curþii Constituþionale.
poliþiºti se bucurã în continuare de un mod Începând cu decizia nr. 871 din 25 iunie
de calcul favorabil al pensiilor lor, dar acest 2010 ºi decizia nr. 1237 din 6 octombrie
lucru þine, de asemenea, de marja de 201096, Curtea Constituþionalã a constatat
apreciere a statului. În orice caz, trebuie cã pensiile de serviciu se bucurã de un regim
remarcat faptul cã aceastã diferenþã nu este juridic diferit în raport cu pensiile acordate
una lipsitã de justificare, iar Curtea în sistemul public de pensii. Astfel, spre
Constituþionalã a concluzionat cã natura deosebire de acestea din urmã, pensiile de
profesiei constituie motivul acordãrii serviciu sunt compuse din douã elemente,
anumitor privilegii. indiferent de modul de calcul specific stabilit
Având în vedere aceste considerente, de prevederile legilor speciale, ºi anume:
Curtea a considerat cã mãsurile criticate de pensia contributivã ºi un supliment din
reclamante nu le-au determinat pe acestea partea statului care, prin adunarea cu pensia
sã suporte o sarcinã disproporþionatã ºi contributivã, sã reflecte cuantumul pensiei
excesivã, incompatibilã cu dreptul de de serviciu stabilit în legea specialã. Partea
proprietate ºi nu au fost în mod nejustificat contributivã a pensiei de serviciu se suportã
discriminate în comparaþie cu alþi pensionari. din bugetul asigurãrilor sociale de stat, pe
Curtea a amânat examinarea plângerii când partea care depãºeºte acest cuantum
reclamantelor, în ce priveºte încãlcarea se suportã din bugetul de stat (a se vedea,
drepturilor protejate de art. 6 ºi 14 din spre exemplu, art. 85 alin. 1 din Legea nr.

95
A se vedea Dragoº Cãlin, Reducerea salariilor cu 25% prin Legea nr. 118/2010 este compatibilã cu art. 1
din Protocolul nr. 1 adiþional la Convenþie - decizia de inadmisibilitate în cauzele Felicia Mihãieº ºi Adrian Gavril
Senteº c. României, Revista JurisClasor CEDO - Ianuarie 2012, http://www.hotararicedo.ro/index.php/news/
2012/01/reducerea-salariilor-cu-25-prin-legea-nr-118-2010- compatibila-cu-art-1-protocolul-nr-1-
cedo-decizia-inadmisibilitate-cauzele-felicia-mihaies-i-adrian-gavril-sentes-c.-romaniei [accesat ultima datã la
05.03.2012].
96
Publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 433 din 28 iunie 2010, respectiv în Monitorul Oficial
al României, Partea I, nr. 785 din 24 noiembrie 2010.

94 JurisClasor CEDO – Martie 2012


303/2004 sau art. 1801 din Legea nr. 19/ Ca atare, având în vedere condiþionarea
2000). Mai mult, în cazul pensiilor militare, posibilitãþii statului de a acorda pensiile
întregul cuantum al pensiei speciale se speciale de elemente variabile, aºa cum
plãteºte de la bugetul de stat (a se vedea sunt resursele financiare de care dispune,
Legea nr. 164/2001). De altfel, Decizia Curþii faptul cã acestor prestaþii ale statului nu li
Constituþionale nr. 20 din 2 februarie 2000, se opune contribuþia asiguratului la fondul
publicatã în Monitorul Oficial al României, din care se acordã aceste drepturi, precum
Partea I, nr.72 din 18 februarie 2000, a ºi caracterul succesiv al acestor prestaþii,
statuat cã pensia de serviciu constituie “o dobândirea dreptului la pensie specialã nu
compensaþie parþialã a inconvenientelor ce poate fi consideratã ca instituind o obligaþie
rezultã din rigoarea statutelor speciale”, ad aeternum a statului de a acorda acest
ceea ce demonstreazã, fãrã drept de drept, singurul drept câºtigat reprezentând
tãgadã, cã, de fapt, acel supliment de care doar prestaþiile deja realizate pânã la
am fãcut vorbire mai sus se constituie în intrarea în vigoare a noii reglementãri ºi
acea compensaþie parþialã menþionatã de asupra cãrora legiuitorul nu ar putea inter-
Curte, pentru cã diferenþierea existentã între veni decât prin încãlcarea dispoziþiilor art.
o pensie specialã ºi una strict contributivã, 15 alin. 2 din Constituþie.
sub aspectul cuantumului, o face acel Relevantã în acest sens este ºi decizia
supliment. nr. 458 din 2 decembrie 200397, în care
Acordarea acestui supliment, aºa cum se s-a statuat cã “o lege nu este retroactivã
poate desprinde ºi din decizia mai sus atunci când modificã pentru viitor o stare de
amintitã, a urmãrit instituirea unei regim drept nãscutã anterior ºi nici atunci când
special, compensatoriu pentru anumite suprimã producerea în viitor a efectelor unei
categorii socio-profesionale supuse unui situaþii juridice constituite sub imperiul legii
statut special. Aceastã compensaþie, vechi, pentru cã în aceste cazuri legea nouã
neavând ca temei contribuþia la sistemul de nu face altceva decât sã refuze supravie-
asigurãri sociale, þine de politica statului în þuirea legii vechi ºi sã reglementeze modul
domeniul asigurãrilor sociale ºi nu se de acþiune în timpul urmãtor intrãrii ei în
subsumeazã dreptului constituþional la vigoare, adicã în domeniul ei propriu de
pensie, ca element constitutiv al acestuia. aplicare”.
În acest sens, trebuie observat cã Conformându-se dispoziþiilor art.15 alin.
dispoziþiile art. 47 alin. 2 din Constituþie se 2 din Constituþie, textele de lege criticate
referã distinct la dreptul la pensie faþã de afecteazã pensiile speciale doar pe viitor,
cel la alte forme de asigurãri sociale publice ºi numai în ceea ce priveºte cuantumul
sau private, prevãzute de lege, dar pe care acestora. Celelalte condiþii privind acordarea
Legea fundamentalã nu le nominalizeazã. acestora, respectiv stagiul efectiv de
Prin urmare, în ceea ce priveºte aceste din activitate în acea profesie ºi vârsta eligibilã
urmã drepturi de asigurãri sociale, legiuitorul nu sunt afectate de noile reglementãri. De
are dreptul exclusiv de a dispune, în funcþie asemenea, Legea privind instituirea unor
de politica socialã ºi fondurile disponibile, mãsuri în domeniul pensiilor nu se rãsfrânge
asupra acordãrii lor, precum ºi asupra asupra prestaþiilor deja obþinute anterior
cuantumului ºi condiþiilor de acordare. Se intrãrii sale în vigoare, care constituie facta
poate spune cã, faþã de acestea, Constituþia praeterita.
instituie mai degrabã o obligaþie de mijloace, Oricum, având în vedere cã pensiile
iar nu de rezultat, spre deosebire de dreptul speciale nu reprezintã un privilegiu, ci au o
la pensie, care este consacrat în mod justificare obiectivã ºi raþionalã, Curtea
expres. Constituþionalã a considerat cã acestea pot

97 Publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 24 din 13 ianuarie 2004.

JurisClasor CEDO – Martie 2012 95


fi eliminate doar dacã existã o raþiune, o Republicii Cehe - 2002, în care s-a arãtat
cauzã suficient de puternicã spre a duce în cã noþiunea de “bun” înglobeazã orice
final la diminuarea prestaþiilor sociale ale interes al unei persoane de drept privat ce
statului sub forma pensiei. Or, în cazul Legii are o valoare economicã, astfel cã dreptul
privind stabilirea unor mãsuri în domeniul la pensie poate fi asimilat unui drept de
pensiilor, o atare cauzã o reprezintã proprietate, iar pensia unui bun proprietate
necesitatea reformãrii sistemului de pensii, privatã.
reechilibrarea sa, eliminarea inechitãþilor Pentru a rãspunde acestor critici este
existente în sistem ºi, nu în ultimul rând, necesarã reiterarea considerentelor deja
situaþia de crizã economicã ºi financiarã cu reþinute cu privire la natura specialã a
care se confruntã statul, deci atât bugetul pensiei de serviciu, a celor douã compo-
de stat, cât ºi cel al asigurãrilor sociale de nente, contributivã ºi necontributivã, ale
stat. Astfel, aceastã mãsurã nu poate fi sale, precum ºi a faptului cã ultima
consideratã ca fiind arbitrarã; de asemenea, componentã este supusã practic condiþiei
Curtea urmeazã a observa cã mãsura nu ca statul sã dispunã de resursele financiare
impune o sarcinã excesivã asupra pentru a putea acorda ºi alte drepturi de
destinatarilor ei, ea aplicându-se tuturor asigurãri sociale faþã de cele pe care
pensiilor speciale, nu selectiv, nu prevede Constituþia le nominalizeazã în mod expres.
diferenþieri procentuale pentru diversele În aceste condiþii, partea necontributivã a
categorii cãrora i se adreseazã pentru a nu pensiei de serviciu, chiar dacã poate fi
determina ca una sau alta sã suporte mai încadratã, potrivit interpretãrii pe care Curtea
mult sau mai puþin mãsura de reducere a Europeanã a Drepturilor Omului a dat-o art.1
venitului obþinut dintr-o atare pensie. din Primul Protocol adiþional la Convenþia
Prin decizia nr.820 din 9 noiembrie pentru apãrarea drepturilor omului ºi a
200698, Curtea Constituþionalã a arãtat cã libertãþilor fundamentale, în noþiunea de
Legea nr. 19/2000, lege-cadru în regle- “bun”, ea reprezintã totuºi, din aceastã
mentarea drepturilor de asigurãri sociale în perspectivã, un drept câºtigat numai cu
sistemul public, a aºezat pe principii ºi reguli privire la prestaþiile de asigurãri sociale
noi întreaga legislaþie a pensiilor. Printre realizate pânã la data intrãrii în vigoare a
modificãrile esenþiale se numãrã ºi noii legi, iar suprimarea acestora pentru viitor
integrarea în sistemul public a mai multor nu are semnificaþia exproprierii.
sisteme distincte anterior ºi eliminarea În ceea ce priveºte critica de neconsti-
posibilitãþii de acordare a drepturilor de tuþionalitate a textelor de lege supuse
pensie într-un sistem ºi pentru perioadele controlului instanþei de contencios constitu-
asigurate în alte sisteme”, ceea ce þional cu dispoziþiile art. 47 alin. 1 ºi art. 135
demonstreazã clar cã legiuitorul este îndrituit alin. 2 lit. f din Constituþie, Curtea Constitu-
sã integreze sistemele de pensii speciale þionalã a constatat cã autorii sesizãrii
în sistemul general. considerã cã eliminarea pensiilor speciale
Analizând criticile aceloraºi texte de lege aduce atingere “principiului protecþiei
în raport cu dispoziþiile art. 44 din Constituþie aºteptãrilor legitime a cetãþenilor cu privire
ºi cu prevederile art. 1 din Primul Protocol la un anumit nivel al protecþiei ºi securitãþii”.
adiþional la Convenþia pentru apãrarea Acest principiu nu este însã consacrat
drepturilor omului ºi a libertãþilor funda- constituþional, iar drepturile rezultate din
mentale, Curtea Constituþionalã a constatat actul de pensionare sunt previzibile, ºi
cã, în esenþã, aceste critici pornesc de la anume îndrituirea persoanei la cuantumul
cele statuate de Curtea Europeanã a aferent pensiei din sistemul ordinar de
Drepturilor Omului în cauza Buchen c. pensionare, restul cuantumului pensiei (cea

98
Publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 39 din 18 ianuarie 2007.

96 JurisClasor CEDO – Martie 2012


suplimentarã) fiind supus elementelor Omului, ºi au concluzionat în sensul
variabile amintite mai sus, ºi anume optica încãlcãrii.
legiuitorului ºi resursele financiare ale Într-o altã orientare jurisprudenþialã,
statului care pot fi alocate în aceastã direcþie. instanþele de judecatã au respins
contestaþiile formulate de reclamanþi -
Înalta Curte de Casaþie ºi Justiþie, prin pensionari aflaþi în categoriile prevãzute de
decizia nr. 29 din 12 decembrie 201199 art. 1 lit. a) - h) din Legea nr. 119/2010 -
pronunþatã de Completul competent sã împotriva deciziilor de recalculare a pensiilor
judece recursul în interesul legii, a respins emise în temeiul art. 3 ºi 4 din lege. În
recursurile în interesul legii declarate de motivarea acestor soluþii, instanþele au
procurorul general al Parchetului de pe reþinut cã au obligaþia de a respecta Decizia
lângã Înalta Curte de Casaþie ºi Justiþie ºi Curþii Constituþionale nr. 871 din 25 iunie
de colegiile de conducere ale curþilor de apel 2010 100, prin care, în soluþionarea unei
Braºov, Cluj, Craiova ºi Galaþi privind obiecþii de neconstituþionalitate, s-a
aplicarea dispoziþiilor Legii nr. 119/2010, constatat cã sunt constituþionale dispoziþiile
raportat la art. 20 alin. 2 din Constituþie, art. Legii nr. 119/2010, ºi, doar în mod cu totul
1 din Protocolul nr. 1 adiþional la Convenþia excepþional, în funcþie de circumstanþele
europeanã a drepturilor omului ºi art. 14 din speþei, iar nu în abstract, pot constata cã o
Convenþie, referitoare la recalcularea anumitã normã, deºi declaratã constitu-
pensiilor prevãzute de art. 1 din lege. þionalã, produce efecte contrare Convenþiei
Prin recursurile în interesul legii s-a arãtat europene a drepturilor omului, ceea ce
cã în practica judiciarã nu existã un punct aceste instanþe nu au reþinut.
de vedere unitar cu privire la contestaþiile Înalta Curte de Casaþie ºi Justiþie,
formulate de persoanele aflate în categoriile Completul competent sã judece recursul în
prevãzute de art. 1 lit. a) - h) din Legea nr. interesul legii, a reþinut cã aplicarea acestui
119/2010 împotriva deciziilor de recalculare Legii nr. 119/2010 a avut ca efect imediat
a pensiilor emise în temeiul art. 3 ºi 4 din reducerea cuantumului sumelor aflate în
aceeaºi lege. platã cu titlu de pensii de serviciu, emiterea
Într-o primã orientare jurisprudenþialã, unor decizii de recalculare cuprinzând noul
instanþele de judecatã au admis contestaþiile cuantum, plãtibil în viitor, situaþie în care cei
formulate de reclamanþi - pensionari aflaþi vizaþi au promovat cereri în justiþie prin care
în categoriile prevãzute de art. 1 lit. a) - h) au solicitat anularea acestor decizii de
din Legea nr. 119/2010 - ºi au dispus recalculare ºi menþinerea în platã a deciziilor
anularea deciziilor de recalculare a pensiilor în cuantumul anterior, pentru motivul
emise în temeiul art. 3 ºi 4 din lege, fiind încãlcãrii dreptului lor de proprietate, astfel
menþinute în platã pensiile în cuantumul cum este ocrotit în sistemul Convenþiei
stabilit anterior intrãrii în vigoare a acestei europene a drepturilor omului prin art. 1 din
legi. În adoptarea acestor soluþii, instanþele Primul Protocol adiþional.
de judecatã au realizat un examen de S-a apreciat cã, pentru ca ingerinþa sã
compatibilitate a prevederilor din dreptul nu conducã la încãlcarea art. 1 din Proto-
intern cu exigenþele impuse de art. 1 din colul nr. 1 adiþional la Convenþia pentru
Protocolul adiþional nr. 1 la Convenþia apãrarea drepturilor omului ºi a libertãþilor
europeanã a drepturilor omului ºi de art. 14 fundamentale, ea trebuie sã fie legalã, sã
din aceeaºi convenþie, în raport cu urmãreascã un scop legitim ºi sã respecte
jurisprudenþa Curþii Europene a Drepturilor un rezonabil raport de proporþionalitate între

99
Publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 925 din 27 decembrie 2011.
100
Publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 433 din 28 iunie 2010.

JurisClasor CEDO – Martie 2012 97


mijloacele utilizate ºi scopul urmãrit a fi ataºate recursului în interesul legii se
realizat. constatã însã cã instanþele judecãtoreºti nu
Din perspectiva acestor condiþii, Înalta au stabilit în mod riguros, în concret, acest
Curte de Casaþie ºi Justiþie, Completul element ce reprezintã o circumstanþã
competent sã judece recursul în interesul importantã în identificarea premiselor de
legii, a constatat cã în mod unanim analizã a raportului de proporþionalitate, fiind
instanþele au reþinut cã ingerinþa este legalã, util a se observa proporþia reducerii bene-
întrucât este reglementatã de Legea nr. 119/ ficiului social în discuþie pentru reclamantul
2010, ºi urmãreºte un “scop legitim”, de cauzei, iar nu indicarea unei marje generale
utilitate publicã, în deplinã concordanþã cu a diminuãrii pensiilor speciale pentru toate
jurisprudenþa Curþii Europene a Drepturilor categoriile de persoane vizate de Legea nr.
Omului (de exemplu, cauza Wieczorek c. 119/2010.
Poloniei din 8 decembrie 2009, par. 59), Or, instanþa europeanã însãºi, în
constând în necesitatea reformãrii sistemului aplicarea acestui test de proporþionalitate,
de pensii, reechilibrarea sa, eliminarea analizeazã situaþia reclamantului din fiecare
inechitãþilor existente în sistem ºi, nu în cauzã, determinã anumite circumstanþe
ultimul rând, situaþia de crizã economicã ºi particulare în plângerile pe care le
financiarã cu care se confruntã statul, deci soluþioneazã, se raporteazã în mod necesar
atât bugetul de stat, cât ºi cel de asigurãri la situaþia de fapt pe care ea însãºi a
sociale. reþinut-o în legãturã cu respectiva plângere
Înalta Curte constatã, însã, cã analiza ºi, numai pe baza acestui ansamblu de
cerinþei privind existenþa “raportului constatãri, conchide asupra raportului de
rezonabil de proporþionalitate” a fost sursa proporþionalitate, fãrã a stabili vreodatã o
practicii neunitare ce a condus la iniþierea concluzie cu caracter general, chiar
prezentului recurs în interesul legii, întrucât
referitoare la o anumitã categorie vizatã de
instanþele nu au aplicat testul justului
“ingerinþã”, în afara statutului de “victimã”
echilibru în funcþie de circumstanþele
(dacã se au în vedere cauzele cu mai mulþi
concrete ale fiecãrei cauze; pe de altã parte,
reclamanþi - de exemplu, Aizpurua Ortiz ºi
nici “ingerinþa” nu a fost analizatã în toate
alþii c. Spaniei). Apoi, se reþine cã raportul
cazurile din perspectiva “dreptului la
de proporþionalitate este compromis dacã
respectarea bunurilor” (regula generalã ºi,
acel reclamant suportã o sarcinã individualã
totodatã, prima normã din art. 1 din
excesivã, exorbitantã, care excedeazã
Protocolul nr. 1), ci precum o încãlcare de
tipul “privãrii de proprietate” (cea de-a doua marjei de apreciere a statului în reglemen-
normã din acelaºi text). tarea aspectelor legate de politica sa socialã
Astfel, prin recalcularea pensiilor (marjã care, în acest domeniu, este una
speciale, cei vizaþi ºi-au vãzut limitat dreptul extensivã); asemenea concluzii sunt
cu sume diferite care se încadreazã stabilite, de exemplu, când reclamantul este
procentual între 30% ºi 80%, uneori chiar lipsit total de respectivul beneficiu social ori
mai mult, ca efect al suprimãrii beneficiului când acestuia i-au fost suprimate integral
ce reprezenta suplimentul acordat de la mijloacele de subzistenþã.
bugetul de stat (deci, cu partea necontri- În acelaºi timp, fãrã a fi limitative, în
butivã) care a variat de la o categorie ansamblul circumstanþelor obiective de
profesionalã la alta, iar în cadrul aceleiaºi analizã, ar putea fi avute în vedere criterii
categorii, de la o persoanã la alta, potrivit precum indemnizaþia socialã pentru
condiþiilor prevãzute de legea ce definea pensionari (prevãzutã de art. 7 din Legea
fiecare statut profesional în parte ºi califi- nr. 118/2010 privind unele mãsuri necesare
carea fiecãrui beneficiar pentru obþinerea în vederea restabilirii echilibrului bugetar) ori
pensiei speciale; din analiza jurisprudenþei pensia medie lunarã, dupã cum vor trebui

98 JurisClasor CEDO – Martie 2012


identificate circumstanþele particulare ale raportului de proporþionalitate nu este decât
cauzei. o chestiune de apreciere în fiecare cauzã
Este esenþial a se constata cã în privinþa în parte, în funcþie de circumstanþele sale
fiecãrui reclamant în parte a fost depãºit un particulare.
anumit “prag de dificultate” pentru ca Ca atare, pe calea recursului în interesul
instanþa europeanã însãºi sã constate o legii nu este posibil a se statua o concluzie
încãlcare a drepturilor ocrotite de art. 1 din general valabilã de naturã a asigura unifi-
Protocolul nr. 1 adiþional la Convenþia pentru carea practicii judiciare, având aptitudinea
apãrarea drepturilor omului ºi a libertãþilor de a fi aplicatã în fiecare cauzã aflatã pe
fundamentale (cum se reþine, de exemplu, rolul instanþelor, de vreme ce stabilirea
în decizia asupra admisibilitãþii în cauza raportului de proporþionalitate este rezultatul
Hasani c. Croaþiei). aprecierii materialului probator ºi a
Totodatã, este necesar a se preciza cã circumstanþelor proprii fiecãrei pricini sau a
în analiza raportului de proporþionalitate situaþiei de fapt reþinute, fiind aºadar exclusiv
instanþele trebuie sã urmãreascã raþiona- o chestiune de aplicare a legii (Convenþia ºi
mentul Curþii Europene a Drepturilor Omului jurisprudenþa Curþii Europene, în acest caz).
în plângerile vizând încãlcarea art. 1 din Pentru a fi legalã o soluþie asupra unei
Protocolul nr. 1 adiþional la Convenþie ºi în sesizãri (cum este cea cu recurs în interesul
care Curtea însãºi a analizat tipuri de legii), ea trebuie în mod necesar sã
“ingerinþe” în dreptul la respectarea bunurilor antreneze efecte legale ºi în cazul admiterii
prin mãsuri legislative adoptate de stat în ºi în cel al respingerii.
prestaþiile de asigurãri sociale, iar nu sã se Or, dacã s-ar admite ca posibilã solu-
recurgã la specia proximã (încãlcãri ale art. þionarea printr-o concluzie cu caracter
1 din Protocolul nr. 1 adiþional, de tipul general asupra raportului de proporþio-
privãrii de proprietate) ori la alte cauze prin nalitate în acest gen de cauze ºi astfel s-ar
care au fost reclamate alte încãlcãri (chiar stabili cã justul echilibru este afectat sau
perspectiva analizãrii discriminãrii în compromis în toate situaþiile, efectul indirect
legãturã cu art. 1 din Protocolul nr. 1 ar fi similar celui al abrogãrii legii.
adiþional având alþi parametri de evaluare). Simetric, dacã s-ar stabili, pe calea
Înalta Curte de Casaþie ºi Justiþie, recursului în interesul legii, cã raportul de
Completul competent sã judece recursul în proporþionalitate a fost unul rezonabil, just,
interesul legii, a avut în vedere jurisprudenþa ar însemna negarea dreptului de acces la
Curþii Europene a Drepturilor Omului instanþã (garantat de art. 6 alin. 1 din Con-
(Hasani c. Croaþiei - decizie de admi- venþia pentru apãrarea drepturilor omului ºi
sibilitate din 30 septembrie 2010 ; Rasmu- a libertãþilor fundamentale) pentru fiecare
ssen c. Poloniei, Banfield c. Regatului dintre persoanele ce se pretind afectate în
Unit al Marii Britanii ºi Irlandei de Nord mod individual prin adoptarea ºi aplicarea
din 18 octombrie 2005 ; Callejas c. Spaniei Legii nr. 119/2010.
din 18 iunie 2002 - decizie asupra admi- În concluzie, analiza în concret a acestui
sibilitãþii, Maggio ºi alþii c. Italiei din 31 mai raport de proporþionalitate nu poate fi
2011, Moskal c. Poloniei din 15 septembrie realizatã pe calea recursului în interesul legii,
2009, Kjartan Asmundsson c. Islandei) în întrucât ar excede obiectului acestuia ºi
cauze în care statele contractante au competenþelor Înaltei Curþi de Casaþie ºi
adoptat mãsuri legislative prin care au Justiþie, recursul în interesul legii nefiind un
suprimat sau au limitat, pentru viitor, plata recurs naþional în convenþionalitate.
unor pensii speciale sau a altor beneficii
sociale aflate în platã. Soluþia Înaltei Curþi de Casaþie ºi Jus-
În raport cu jurisprudenþa Curþii Europene tiþie, Completul competent sã judece
a Drepturilor Omului reiese cã stabilirea recursul în interesul legii, pe care am

JurisClasor CEDO – Martie 2012 99


redat-o pe larg, este de maxim interes, Sub acest ultim aspect, Curtea Euro-
pentru soluþionarea capetelor de cerere peanã a reþinut cã, mecanismul intern
prin care reclamantele au invocat încãl- prevãzut de articolul 329 din Codul de
carea articolelor 6 ºi 14 din Convenþie, procedurã civilã, drept cale de unificare a
din pricina jurisprudenþei contradictorii practicii judiciare, ºi-a dovedit eficienþa,
a curþilor de apel, care ar fi adus atingere având în vedere cã, într-o perioadã relativ
principiului securitãþii juridice ºi ar fi scurtã de timp, a pus capãt soluþiilor
creat o discriminare faþã de alte persoane divergente pronunþate la nivelul þãrii în
aflate într-o situaþie similarã. materia drepturilor salariale cuvenite
Jurisprudenþa neunitarã a instanþelor funcþionarilor publici. Astfel, Curtea a decis
naþionale reprezintã, fãrã îndoialã, o pro- cã plângerea reclamanþilor întemeiatã pe
blemã de sistem101, sancþionatã frecvent de dispoziþiile art. 6 par. 1 din Convenþie nu este
Curte.
admisibilã.
Prin decizia de inadmisibilitate pronunþatã
Decizia pronunþatã în cauza Zelca ºi alþii
la data de 6 septembrie 2011 în cauza Zelca
ºi alþii c. României, Curtea Europeanã a vine dupã mai multe hotãrâri pronunþate de
constatat neîncãlcarea de cãtre Statul Curtea Europeanã în materia nerespectãrii
român a dispoziþiilor art. 6 par. 1 din Con- principiului siguranþei circuitului civil ºi în
venþie, sub aspectul respectãrii principiului care instanþa europeanã a constatat
securitãþii raporturilor juridice prin prisma încãlcarea de cãtre statul român a
jurisprudenþei pretins divergente. dispoziþiilor ar. 6 din Convenþie. Pânã la
Aplecându-se asupra speþei deduse acest moment, însã, Curtea a statuat fie în
judecãþii, Curtea a reþinut cã reclamanþii au sensul cã cea mai înaltã jurisdicþie naþionalã
beneficiat de garanþiile unui proces echitabil, a fost sursa divergenþei de jurisprudenþã102,
fiind parte la un proces þinut pe baze de fie cã mecanismul legal prin care aceasta a
oralitate, publicitate ºi contradictorialitate, fost sesizatã pentru a statua cu privire la
pãrþile fiind în mãsurã sã îºi expunã temeinicia unor hotãrâri devenite deja
argumentele apreciate ca fiind pertinente ºi irevocabile la nivelul curþilor de apel (recursul
concludente de pe poziþii de egalitate cu în anulare), nu era apt sã ducã la o unificare
partea adversã. a practicii.103
În ceea ce priveºte divergenþa de Pe acest fundal, decizia Zelca ºi alþii
jurisprudenþã invocatã, Curtea a reþinut cã, statueazã faptul cã mecanismul intern deja
începând cu anul 2008, instanþele naþionale
existent, respectiv instituþia recursului în
au pronunþat mai multe soluþii divergente.
interesul legii, reprezintã o modalitate aptã
Însã, la un an diferenþã, respectiv la data de
21 septembrie 2009, Înalta Curte de Casaþie sã ducã la rezultatul preconizat. Evident,
ºi Justiþie a pronunþat un recurs în interesul compatibilitatea acestuia cu garanþiile
legii apt sã unifice practica naþionalã în prevãzute de art. 6 din Convenþie depinde
materie. Mai mult, soluþia adoptatã de de promptitudinea cu care este folosit ºi
instanþa supremã era în acord cu soluþia claritatea conþinutului unei hotãrâri
pronunþatã în cauza reclamanþilor. pronunþate pe aceastã cale104.

101 Problema practicii judecãtoreºti neunitare a fost reþinutã întotdeauna de Rapoartele intermediare al Comisiei

Europene privind progresele realizate de România în cadrul Mecanismului de cooperare ºi verificare.


102 CEDO, cauza Beian c. României (nr. 1), hotãrârea din 6 decembrie 2007.
103 CEDO, cauza ªtefãnicã ºi alþii c. României, hotãrârea din 2 noiembrie 2010, ºi Tudor Tudor c. României,

hotãrâre din 24 martie 2009.


104 A se vedea Alexandra Neagu, Recursul în interesul legii reglementat de dispoziþiile art. 329 din Codul de

procedurã civilã reprezintã o cale eficientã de unificare a practicii judiciare naþionale, Revista JurisClasor CEDO
- Septembrie 2011, http://hotararicedo.ro/index.php/news/2011/09/recursul-in-interesul-legii-reglementat-de-
dispozitiile-art.-329-cpc-reprezinta-o-cale-eficienta-de-unificare-a-practicii-judiciare-nationale [accesat ultima datã
la 05.03.2012].

100 JurisClasor CEDO – Martie 2012


Ce s-a întâmplat în plan jurisprudenþial soluþii jurisprudenþiale inovatoare, care
dupã pronunþarea deciziei nr. 29 din 12 considerã cã, prin dispoziþiile recursului în
decembrie 2011105, de Completul compe- interesul legii pronunþat de Înalta Curte de
tent sã judece recursul în interesul legii Casaþie ºi Justiþie, s-a creat un culoar ºi
al Înaltei Curþi de Casaþie ºi Justiþie? propun stabilirea judiciarã a pensiei în
Suntem departe de a avea o juris- procente de 25-50% din cuantumul
prudenþa unitarã. Desigur, este probabil o diminuat108. Desigur cã un astfel de punct
utopie o practicã unitarã în materie, pentru de vedere, pe lângã valenþele de posibil
cã e posibil ca fiecare cauzã, în afara legiuitor însuºite de magistrat, ar duce la
apropierii de nezdruncinat legatã de efectele neaplicarea Legii nr. 118/2010 pentru întregi
aplicãrii Legii nr. 119/2010, sã îºi aibã categorii profesionale (spre exemplu,
propriile circumstanþe, iar în privinþa fiecãrui personalul aeronautic navigant civil, unde
reclamant în parte trebuie cercetat dacã a diminuãrile au fost de peste 70%).
fost sau nu depãºit un anumit “prag de
În concluzie, deºi Înalta Curte de
dificultate” pentru a se constata, ce-i drept,
Casaþie ºi Justiþie, Completul competent
cu titlu de excepþie, o încãlcare a drepturilor
sã judece recursul în interesul legii s-a
ocrotite de art. 1 din Protocolul nr. 1 adiþional
pronunþat într-o perioadã relativ scurtã
la Convenþia pentru apãrarea drepturilor de timp, revine Curþii Europene a
omului ºi a libertãþilor fundamentale. Drepturilor Omului sarcina de a stabili
Existã în continuare situaþii de admitere dacã aceastã decizie a instanþei supreme
a contestaþiilor formulate de reclamanþii - a pus sau nu capãt ori, mai degrabã,
pensionari aflaþi în categoriile prevãzute de putea sau nu pune capãt soluþiilor
art. 1 lit. a) - h) din Legea nr. 119/2010106, divergente pronunþate la nivel naþional
însã ºi, în principal ºi în cele mai multe în materia contestaþiilor formulate de
cazuri, soluþii de respingere a contes- reclamanþii - pensionari aflaþi în cate-
taþiilor 107. Pe lângã acestea, pe care le goriile prevãzute de art. 1 lit. a) - h) din
putem denumi deja clasice, existã ºi unele Legea nr. 119/2010.

105 Publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 925 din 27 decembrie 2011.
106 A se vedea, spre exemplu, decizia civilã nr. 59/10 ianuarie 2012 pronunþatã de Curtea de Apel
Bucureºti, Secþia a VII-a civilã ºi pentru cauze privind conflicte de muncã si asigurãri sociale, nepublicatã.
107 Decizia civilã nr. 746/30 ianuarie 2012 pronunþatã de Curtea de Apel Bucureºti, Secþia a VII-a civilã ºi

pentru cauze privind conflicte de muncã si asigurãri sociale, nepublicatã.


108 Spre exemplu, decizia civilã pronunþatã la 3 februarie 2012, în dosarul nr. 48656/3/2010, de Curtea de

Apel Bucureºti, Secþia a IX-a civilã ºi pentru cauze privind proprietatea intelectualã, conflicte de muncã ºi
asigurãri sociale

JurisClasor CEDO – Martie 2012 101


102 JurisClasor CEDO – Aprilie 2012
APRILIE 2012

JurisClasor CEDO – Aprilie 2012 103


104 JurisClasor CEDO – Aprilie 2012
Cuprins

Anul II (2012)
JurisClasor CEDO - Aprilie 2012

Lipsa unei „speranþe legitime” în cazul recalculãrii pensiilor. Efectele jurisprudenþei


divergente - Decizia de inadmisibilitate în cauza Dumitru David ºi alþii împotriva
României ....................................................................................................................... 107
Autor: Dragoº Cãlin

Sindicatul „Pãstorul cel Bun” împotriva României, hotãrâre nedefinitivã pronunþatã la


31 ianuarie 2012 ........................................................................................................... 110
Autor: Alexandra Neagu

Hotãrârea Marii Camere în cauza Creangã împotriva României - Sarcina probei


referitor la privarea de libertate. Imposibilitatea pãrãsirii sediului parchetului.
Nelegalitatea privãrii de libertate ................................................................................... 116
Autor: Victor Constantinescu

Regimul cumulului pensiilor cu veniturile salariale, în scopul reducerii cheltuielilor


bugetare, conform Legii nr. 329/2009, nu încalcã art. 14 din Convenþie ºi art. 1 din
Protocolul nr. 1 - decizia de inadmisibilitate Ionel Panfile c. României.......................... 124
Autor: Dragoº Cãlin

JurisClasor CEDO – Aprilie 2012 105


106 JurisClasor CEDO – Aprilie 2012
Lipsa unei „speranþe legitime” în cazul recalculãrii pensiilor.
Efectele jurisprudenþei divergente - Decizia de inadmisibilitate
în cauza Dumitru David ºi alþii împotriva României

Autor: Dragoº Cãlin


Categorie: Decizii de inadmisibilitate

Pretenþiile reclamanþilor care priveau modalitatea în care pensiile lor au fost calculate nu
pot fi considerate ca având o bazã suficientã în jurisprudenþa internã, cât timp interpretarea
datã de instanþe materiei a fost divergentã, cum reiese din decizia nr. 40/2008 pronunþatã de
Înalta Curte de Casaþie ºi Justiþie într-un recurs în interesul legii. Nu existã vreun indiciu cã,
la data respingerii acþiunilor reclamanþilor, exista o jurisprudenþã bine stabilitã în sensul
recunoaºterii creanþelor acestora.
Nu poate fi vorba despre o ”speranþã legitimã” în situaþia în care existã o divergenþã cu
privire la interpretarea ºi aplicarea corectã a legii interne, iar pretenþiile reclamanþilor sunt,
prin urmare, respinse de instanþele naþionale. Rezultã cã reclamanþii nu au avut ”un bun” în
sensul art. 1 din Protocolul nr. 1 adiþional la Convenþie.

determinarea punctajului mediu anual în


operaþiunile de recalculare a pensiilor în
sistemul public, pentru persoanele ale cãror
drepturi de pensie s-au deschis în perioada
1 iulie 1977-31 martie 2001 în baza Legii
nr. 3/1977 ºi care ºi-au desfãºurat activitatea
în grupe speciale de muncã la 20 sau 30 de
ani.
În acest cauze, stagiul complet de
cotizare utilizat pentru determinarea puncta-
jului mediu anual în operaþiunile de
recalculare a pensiilor în sistemul public a
fost considerat a fi de 30 de ani. Reclamanþii
Prezentarea deciziei din 6 martie 2012 au susþinut în faþa instanþelor naþionale cã
din cauza Dumitru David ºi alþii împotriva stagiul complet de cotizare pentru
României (cererea nr. 54577/07) recalcularea pensiilor lor este de 20 de ani,
Reclamanþii au fost pensionaþi pentru iar dacã ar fi fost luat în considerare, le-ar fi
limitã de vârstã, în temeiul Legii nr. 3/1977. dat dreptul la un cuantum al pensiei sporit.
Ei au fost angajaþi în industria minierã sau S-au invocat douã argumente juridice.
în aceea a cãilor ferate, lucrând în condiþii În primul rând, s-a susþinut cã reclamanþii
încadrate în grupa I de muncã, potrivit ar trebui sã aibã parte de acelaºi tratament
dispoziþiilor Legii nr. 3/1977. ca ºi persoanele care au lucrat în condiþii
Aceste cereri se referã, în esenþã, la “speciale”, în baza art. 20 ºi 43 din Legea
recalcularea pensiilor, în baza Legii nr. 19/ nr. 19/2000, ºi beneficiazã de pensie dupã
2000, precum ºi la soluþiile pretins a fi intrarea în vigoare a acestui act normativ,
diferite, date unor cereri similare, de curþile respectiv de luarea în calcul a unei perioade
de apel, în funcþie de stabilirea, dupã caz, a contributive de 20 de ani. În al doilea rând,
stagiului complet de cotizare utilizat pentru s-a susþinut cã interpretarea corectã a art.

JurisClasor CEDO – Aprilie 2012 107


14 din Legea nr. 3/1977 ar însemna un Curtea a considerat cã nu poate deter-
stagiu complet de cotizare de 20 de ani. Mai mina, în baza probatoriului aflat la dosar,
mult, decizia nr. 40/2008 pronunþatã de admisibilitatea acestor plângeri ºi, prin
Înalta Curte de Casaþie ºi Justiþie - Secþiile urmare, este necesar, în baza art. 54 par. 2
Unite a recunoscut un stagiu complet de lit. b din Regulamentul Curþii, sã se
cotizare pentru recalcularea pensiilor de 20 comunice Guvernului pârât aceste capete
de ani, aºa cum prevedea art. 14 din Legea de cerere.
nr. 3/1977. Aceastã abordare a fost urmatã Asupra art. 1 din Protocolul nr. 1
de alte curþi de apel, care au admis cereri adiþional la Convenþie, invocat separat,
identice formulate de foºtii colegi ai precum ºi combinat cu art. 14 din
reclamanþilor. Convenþie
Cererile reclamanþilor privind recalcularea Curtea a reþinut, de la bun început, cã
pensiilor lor, în baza unui stagiu complet de art. 1 din Protocolul nr. 1 adiþional la
cotizare de 20 de ani, au fost respinse Convenþie se aplicã doar pentru bunurile
irevocabil, de anumite curþi de apel. actuale ale unei persoane. Astfel, veniturile
Reclamanþii s-au plâns de faptul cã viitoare nu pot fi considerate “bunuri”, cu
dreptul lor la un proces echitabil, garantat excepþia cazului în care dreptul a fost deja
de art. 6 din Convenþie, a fost încãlcat în câºtigat sau este sigur cã va fi plãtit (a se
considerarea soluþiilor divergente adoptate vedea, spre exemplu, Koivusaari ºi alþii c.
de instanþele naþionale, în cauze identice Finlandei, decizie din 23 februarie 2010, nr.
referitoare la recalcularea pensiilor pentru 20690/06). Cu toate acestea, în anumite
persoanele al cãror drept s-a deschis în circumstanþe, o “speranþã legitimã” de a
baza Legii nr. 3/1977, în ce priveºte stagiul obþine un “bun” poate beneficia, de
complet de cotizare luat în considerare. asemenea, de protecþia art. 1 din Protocolul
Reclamanþii au susþinut cã astfel de hotãrâri, nr. 1 adiþional la Convenþie. Dacã interesul
pronunþate în perioada 2005-2010, confirmã patrimonial în cauzã este de ordinul creanþei,
existenþa unei jurisprudenþe neunitare a el nu poate fi considerat o “valoare patri-
curþilor de apel din întreaga þarã, în ciuda monialã” decât dacã are o bazã suficientã
soluþiei oferite de decizia nr. 40/2008 în dreptul intern, spre exemplu atunci când
pronunþatã de Înalta Curte de Casaþie ºi este confirmat printr-o jurisprudenþã bine
Justiþie într-un recurs în interesul legii. stabilitã a instanþelor (Kopecky c. Slovaciei
Reclamanþii au mai arãtat cã soluþiile [MC], par. 52).
divergente au dat naºtere unor discriminãri, Cu toate acestea, nu poate fi vorba
încãlcându-se art. 14 din Convenþie ºi art. 1 despre o ”speranþã legitimã” în situaþia în
din Protocolul nr. 12 adiþional la Convenþie, care existã o divergenþã cu privire la
coroborat cu art. 6 din Convenþie. Totodatã, interpretarea ºi aplicarea corectã a legii
se indicã încãlcarea art. 1 Protocolul nr. 1 interne, iar pretenþiile reclamanþilor sunt, prin
adiþional la Convenþie, invocat separat, urmare, respinse de instanþele naþionale
precum ºi combinat cu art. 14 din Convenþie, (Kopecky c. Slovaciei [MC], par. 50).
considerându-se cã hotãrârile judecãtoreºti În speþã, pretenþiile reclamanþilor care
favorabile obþinute de alte persoane aflate priveau modalitatea în care pensiile lor ar fi
în situaþii similare au dat naºtere unei fost calculate nu pot fi considerate ca având
“speranþe legitime”, în sensul cã ºi o bazã suficientã în jurisprudenþa internã,
reclamanþii vor avea parte de un tratament cât timp interpretarea datã de instanþe
similar ºi de o pensie într-un cuantum materiei a fost divergentã, cum reiese din
superior. decizia nr. 40/2008 pronunþatã de Înalta
Asupra art. 14 din Convenþie ºi a art. 1 Curte de Casaþie ºi Justiþie într-un recurs în
din Protocolul nr. 12 adiþional la Con- interesul legii. În plus, având în vedere
venþie, combinat cu art. 6 din Convenþie probele dosarelor, nu existã vreun indiciu

108 JurisClasor CEDO – Aprilie 2012


cã, la data respingerii acþiunilor recla- realiza (a se vedea, pe larg, Kopecky c.
manþilor, exista o jurisprudenþã bine stabilitã Slovaciei, [MC]).
în sensul recunoaºterii creanþelor acestora. Aºadar, interpretãrile divergente date prin
Rezultã cã reclamanþii nu au avut ”un soluþii irevocabile de instanþele judecãtoreºti,
bun” în sensul art. 1 din Protocolul nr. 1 nu au ca efect, de principiu, naºterea vreunei
adiþional la Convenþie. speranþe legitime ocrotite de art. 1 din
Aºa cum Curtea a reþinut în mod constant, Protocolul adiþional nr. 1 la Convenþie,
articolul 14 din Convenþie completeazã pentru partea care a pierdut, inclusiv pentru
celelalte dispoziþii substanþiale ale faptul cã nu au o bazã suficientã în dreptul
Convenþiei ºi ale Protocoalelor sale intern, caracterizatã printr-o jurisprudenþã
adiþionale. Art. 14 nu are o existenþã bine stabilitã a instanþelor.
independentã, deoarece acesta are efect Mai mult, nu se poate reþine cã un
numai în legãturã cu “exercitarea drepturilor reclamant ar avea o ”speranþã legitimã” de
ºi libertãþilor” protejate de aceste dispoziþii a obþine recunoaºterea creanþei sale, prin
substanþiale. Dreptul garantat de art. 14 prisma jurisprudenþei constante a instanþelor
poate apãrea ca autonom, prin aceea cã, judecãtoreºti interne, nici atunci când
într-o situaþie datã, este posibil ca el sã fie soluþiile jurisprudenþiale se pronunþã în baza
încãlcat fãrã a se constata ºi o încãlcare a unor texte de lege abrogate sau care încalcã
dreptului în legãturã cu care a fost invocat. principii fundamentale ale statului de drept,
Constatarea existenþei unei discriminãri se acestea nereprezentând o jurisprudenþã
poate face însã numai în legãturã cu un alt constantã ºi previzibilã a instanþelor
judecãtoreºti interne109.
drept apãrat de Convenþie. (Hans-Adam von
Soluþia Curþii din cauza Dumitru David ºi
Liechtenstein c. Germaniei [MC], nr. 42527/
alþii împotriva României reprezintã un
98, par. 91).
argument în plus în analiza unor alegaþii
În lumina acestor consideraþii, plângerea
similare invocate pe rolul instanþelor
formulatã în temeiul art.1 din Protocolul nr.
judecãtoreºti, cu precãdere a celor care
1 adiþional la Convenþie, invocat separat,
soluþioneazã litigii de muncã sau de asigurãri
precum ºi combinat cu art. 14 din Convenþie,
sociale.
a fost declaratã inadmisibilã, conform art. Curtea a decis anterior cã soluþiile total
35 par. 3 ºi 4 din Convenþie. diferite pronunþate de aceeaºi curte de apel
asupra aceleiaºi chestiuni de drept încalcã
Notã: art. 6 din Convenþie (Santos Pinto c.
Dat fiind cã asupra art. 14 din Convenþie Portugaliei, nr. 39005/04, 20 mai 2008).
ºi a art. 1 din Protocolul nr. 12 adiþional la Însã, hotãrârile divergente nu creeazã un
Convenþie, combinat cu art. 6 din Convenþie, drept de proprietate, ci sunt în mãsurã sã
Curtea a amânat pronunþarea unei soluþii, determine doar obligarea unor state, sub
vom face scurte consideraþii asupra imperiul Convenþiei, la plata unor despã-
capãtului de cerere declarat inadmisibil. gubiri pentru jurisprudenþa neunitarã sau,
“Speranþa legitimã”, ca posibilitate mai degrabã, pentru lipsa unor mijloace
nematerializatã prin care persoanele îºi pot adecvate în realizarea sa, în limitele art.14
realiza anumite drepturi, aºa cum a fost din Convenþie ºi art. 1 din Protocolul nr. 12
creatã prin jurisprudenþa Curþii, trebuie sã adiþional la Convenþie, combinate cu art. 6
fie posibilã, licitã, rezonabilã ºi sã se poatã din Convenþie.

109A se vedea, spre exemplu, C.A. Bucureºti, s. a VII-a civ., confl. mun. ºi asig. soc., decizia nr. 1795/R din
19 aprilie 2010

JurisClasor CEDO – Aprilie 2012 109


Sindicatul „Pãstorul cel Bun” împotriva României, hotãrâre
nedefinitivã pronunþatã la 31 ianuarie 2012

Autor: Alexandra Neagu


Categorie: Hotãrâri importante

Respingerea cererii de înregistrare a sindicatului format preponderent din clerici din cadrul
bisericii ortodoxe române, pe motivul necesitãþii respectãrii principiului autonomiei cultelor,
încalcã dreptul la liberã asociere prevãzut de articolul 11 din Convenþie.

În hotãrârea sa, adoptatã cu majoritate


de voturi Curtea a statuat cã statul român a
încãlcat dispoziþiile articolul 11 din
Convenþie, obligându-l la plata sumei de
10.000 EUR în favoarea reclamantului.
Astfel, s-a reþinut cã preoþii ºi personalul
laic îºi exercitã atribuþiile în cadrul BOR, în
virtutea unui contract individual de muncã,
primind o remuneraþie ºi contribuind la asi-
gurãrile sociale. În continuarea raþiona-
mentului sãu, Curtea a arãtat cã un contract
de muncã nu poate fi clericizat într-o
Potrivit situaþiei de fapt reþinute de Curte,
asemenea mãsurã, astfel încât sã poatã fi
reclamantul – un sindicat format din 35
sustras oricãrei reguli de drept civil. Prin
persoane, dintre care majoritatea preoþi
ortodocºi din cadrul Mitropoliei Olteniei, s-a urmare, în opinia Curþii, clericii ºi personalul
plâns în faþa instanþei europene de laic se bucurã de protecþia oferitã de articolul
încãlcarea art. 11 din Convenþie având în 11 din Convenþie.
vedere refuzul autoritãþilor de a-i acorda În esenþã, Curtea a hotãrât cã refuzul
personalitate juridicã. instanþelor naþionale de a permite înfiinþarea
În esenþã, Tribunalul Dolj, în calitate de unui sindicat format din preoþi pentru apãra-
instanþã de recurs, a reþinut cã legea 489/ rea intereselor lor economice în raporturile
2006 privind libertatea religioasã ºi regimul de muncã cu BOR nu este o mãsurã
general al cultelor110 ºi Constituþia garan- apreciatã ca fiind necesarã într-o societate
teazã autonomia cultelor religioase ºi dreptul democraticã.
lor de a se organiza conform statutelor Analizând statutul sindicatului, s-a reþinut
proprii, apreciind cã organizarea unui cã acesta nu tinde sã lezeze valori funda-
sindicat ar leza acest principiu. Instanþa mentale de naturã ecleziasticã ale BOR ºi
naþionalã a concluzionat cã respingerea nu reprezintã o ameninþarea suficient de
cererii este impusã de necesitatea protejãrii importantã pentru stat, pentru a justifica
tradiþiei creºtine ortodoxe ºi dogmele care refuzul înfiinþãrii.
stau la baza sa, în situaþia apariþiei unui Astfel, Curtea a concluzionat cã ele-
sindicat, BOR urmând a fi obligatã sã mentele care definesc noþiunea de „nevoie
colaboreze cu o entitate nouã, strãinã socialã imperioasã”, care ar fi putut justifica
tradiþiei ºi canoanelor. ingerinþa autoritãþilor în dreptul la liberã

110 Publicatã în Monitorul Oficial nr. 11 din 8 ianuarie 2007, partea I

110 JurisClasor CEDO – Aprilie 2012


asociere, într-o societate democraticã, nu Notã:
sunt îndeplinite în cauzã, instanþa naþionalã Hotãrârea prezentatã anterior expune o
nejustificând modalitatea concretã în care problemã complexã, respectiv cea a
sindicatul, prin statutul propus, ar fi putut conturului efectiv al principiului autonomiei
reprezenta o ameninþare pentru democraþie. cultelor ºi, implicit, a mãsurii în care statul
În fapt, din punctul de vedere al Curþii, are dreptul sau obligaþia pozitivã, din
motivele invocate de tribunal pentru justifi- perspectiva Convenþiei, de a sancþiona
carea ingerinþei erau exclusiv de ordin modalitatea în care un cult religios înþelege
religios, fãcându-se referire doar la statutul sã se organizeze sau sã impunã membrilor
BOR ºi la autonomia cultelor. Or, instanþa sãi anumite restricþii.
naþionalã nu a analizat consecinþele contrac- În esenþã, refuzul autoritãþilor române de
tului de muncã în privinþa drepturilor sala- a înregistra sindicatul s-a bazat pe preve-
riaþilor ºi nici diferenþa între angajaþii laici ºi derea inclusã în statutul BOR care obligã
clerici care figurau printre membrii sindi- preoþii la luarea, în prealabil, a consim-
catului propus spre înregistrare. þãmântului autoritãþii ierarhice, în mãsura în
Curtea admite în raþionamentul sãu cã un care doresc sã facã parte sau sã fondeze o
angajator care îºi fondeazã etica pe dogme formã asociativã 111 . Desigur, conform
religioase poate impune angajaþilor anumite Statutului, impunerea acestui acord prea-
obligaþii de loialitate. Cu toate acestea, labil, este o expresie a autonomiei cultului
judecãtorul civil care analizeazã pertinenþa religios, a modalitãþii în care acesta a înþeles
unei sancþiuni axate tocmai pe nerespec- sã îºi reglementeze relaþia cu proprii clerici.
tarea acestor obligaþii, nu poate, exclusiv în Din aceastã perspectivã, se poate analiza
numele autonomiei cultelor, sã omitã dacã aceastã prevedere se poate explica
punerea în balanþã a celor douã interese în sau susþine exclusiv pe ideea autonomiei
joc, cu respectarea unui principiu de propor- cultelor, respectiv pe dreptul acestora de a
þionalitate. impune o anumitã conduitã membrilor ºi de
Prin urmare, instanþa europeanã a ana- a avea propria organizare internã sau,
lizat hotãrârea instanþei naþionale, pronun- situaþia excede acestei sfere ºi þine de
þate în faza recursului, ajungând la concluzia dreptul la liberã asociere al persoanei ºi
cã aceasta este nesatisfãcãtoare având în trebuie sã facã obiectul cenzurii instanþelor
vedere cã a respins cererea de înfiinþare a civile. Pot aceste instanþe sã treacã peste
sindicatului exclusiv din raþiuni de ordin absenþa unui asemenea acord ºi sã statueze
religios, legate de autonomia cultelor ºi de asupra necesitãþii respectãrii libertãþii de
necesitatea conservãrii tradiþiei creºtin- asociere sindicalã a clericilor ortodocºi,
ortodoxe, fãrã a analiza temeinic raporturile respectiv sã dea un nou contur relaþiei de
juridice de muncã dintre preoþi ºi BOR. slujire existente între preot ºi BOR, fãrã a
În opinia separatã, formulatã în cauzã, aduce o atingere disproporþionatã auto-
s-a arãtat cã statutul propus de reclamant nomiei cultului?
ar fi adus atingere structurii ierarhice tradi- Apreciem cã o primã criticã ce poate fi
þionale a Bisericii ºi modalitãþii decizionale adusã hotãrârii Curþii þine de faptul cã
în cadrul BOR. Mergând pe acest raþiona- aceasta se axeazã exclusiv pe aspectul laic
ment, s-a apreciat cã, în ipoteza existenþei al raportului de muncã existent între clerici
unor disensiuni în cadrul BOR, autoritãþile ºi BOR (extrãgând din acest raport con-
naþionale sunt mai bine plasate decât CEDO secinþa respectãrii tuturor drepturilor anga-
sã aprecieze faptele. jatului), fãrã a dovedi preocupare pentru

111
A se vedea art. 123 alin. 8 din Statutul BOR aprobat prin HG 53 din 16 ianuarie 2008, publicatã în
Monitorul Oficial nr. 50 din 22 ianuarie 2008, partea I: „Fãrã binecuvântarea chiriarhului locului, preoþilor, diaconilor
ºi cãlugãrilor nu le este îngãduit sã înfiinþeze, sã fie membri sau sã participe în asociaþii, fundaþii ºi organizaþii de
orice tip.”

JurisClasor CEDO – Aprilie 2012 111


aspectul principal al cauzei, respectiv de formã de organizare este analizatã,
conflictul dintre principiul autonomiei articolul 9 din Convenþie, trebuie sã fie
comunitãþilor religioase, garantat de articolul interpretat prin prisma garanþiilor articolului
9 din Convenþie, ºi dreptul la liberã asociere, 11 care protejeazã viaþa asociativã contra
inclusiv de naturã sindicalã, prevãzut de oricãrei ingerinþe arbitrare din partea statului.
articolul 11 din Convenþie. În afara faptului În fapt, autonomia acestor comunitãþi
cã însãºi statuarea certã a Curþii asupra religioase, principiu indispensabil pluralis-
existenþei unui raport de muncã clasic între mului specific unei societãþi democratice, se
clerici ºi BOR, trebuie pusã sub semnul regãseºte în centrul protecþiei oferite de
îndoielii112, se remarcã faptul cã hotãrârea articolul 9 din Convenþie. În acelaºi spirit,
instanþei europene analizeazã situaþia s-a apreciat cã în absenþa unor circumstanþe
exclusiv din perspectiva acestor pretinse excepþionale, dreptul la libertate religioasã
raporturi de muncã, ignorând contextul garantat de Convenþie, exclude orice
ecleziastic în care acestea au luat naºtere apreciere din partea autoritãþilor statului cu
ºi specificul vocaþional al preoþiei. privire la legitimitatea credinþelor religioase
Plasarea în context a discuþiei este promovate sau cu privire la modalitãþile
importantã din cel puþin douã puncte de efective de exprimare a acestora, inclusiv
vedere. Pe de o parte trebuie luate în prin prisma organizãrii lor interne.
considerare consecinþele naºterii unui nou În urma acestui raþionament, într-o cauzã
subiect de drept în cadrul BOR (în ciuda recentã pronunþatã împotriva Germaniei113,
recunoaºterii de cãtre stat a dreptului acestui Curtea a statuat cã decizia instanþei civile
cult de a se organiza autonom) respectiv a de a nu examina legalitatea unei decizii
unui sindicat îndrituit, potrivit legislaþiei pronunþate de cultul religios din care fãceau
interne, de a fi cooptat în procesul decizional parte reclamanþii ºi care îi excludea pe
ºi de a impune unui subiect de drept deja aceºtia din activitate, nu contravine dreptului
existent, obligaþia de colaborare cu acesta. de acces la instanþã. Curtea a acceptat astfel
Pe de altã parte, nu trebuie ignorat faptul jurisprudenþa instanþelor naþionale germane
cã însãºi BOR este o formã asociativã, care au decis sã nu cenzureze un act
aceasta bucurându-se de garanþiile acestei calificat ca având naturã ecleziasticã ºi care
libertãþi. Astfel, potrivit jurisprudenþei þine de modalitatea în care cultul decide sã
constante a Curþii, comunitãþile religioase se organizeze.
existã în mod tradiþional sub forma unor Aceastã decizie de inadmisibilitate se
structuri organizate ºi, atunci când o astfel încadreazã într-o jurisprudenþã constantã a

112 Potrivit art. 123 alin. 7 din Statutul BOR: „Raportul între personalul clerical ºi Centrul eparhial este unul de
slujire ºi misiune liber asumatã, conform mãrturisirii (declaraþiei) solemne publice rostite ºi semnate de fiecare
candidat înaintea hirotoniei întru preot. La începerea activitãþii pastorale în unitatea pentru care a fost numit,
personalul biserices primeºte din partea chiriarhului o decizie prin care se reglementeazã drepturile ºi îndatoririle
ce-i vor reveni.” La o simplã lecturã a Statutului BOR se poate remarca faptul cã, în virtutea autonomiei sale,
principiu ce implicã ºi dreptul de a determina raporturile existente între cleric ºi cult, BOR a ales sã fundamenteze
acest raport pe decizia primitã din partea chiriairhului, lipsind cu desãvârºire orice referire la perfectarea unui
contract de muncã în favoarea preoþilor sau a calitãþii acestora de „salariaþi”. Textul anterior citat menþioneazã
clar cã drepturile ºi obligaþiile preotului sunt stabilite prin aceastã decizie ºi cã munca prestatã de cleric este în
fapt o misiune liber asumatã.
În temeiul aceleiaºi autonomii, alte culte religioase au ales sã fundamenteze relaþia lor cu clericii pe alte
baze. Astfel, conform art. 27 din Statutul Bisericii Evanghelice-Lutherane din România, aprobat prin HG nr. 400
din 9 aprilie 2008 ºi publicat în Monitorul Oficial nr. 296 din 16 aprilie 2008, partea I: „Preotul, preotul suplinitor,
capelanul, levitul ºi candidatul la preoþie sunt de obicei salariaþi ai bisericii.”
Conform art. 8 alin.2 din Statutul Bisericii Reformate din Românie, aprobat prin HG nr. 186 din 20 februarie
2008, publicat în Monitorul Oficial nr. 171 din 5 martie 2008, partea I: „Preoþii sunt aleºi de adunãrile generale
parohiale. Angajarea acestora ºi concedierea lor au loc în conformitate cu legile bisericii ºi Codul Muncii.”
113Hanna et Peter MÜLLER împotriva Germaniei, decizie de inadmisibilitate din 6 decembrie 2011

112 JurisClasor CEDO – Aprilie 2012


Curþii, într-un sens similar fiind pronunþate a raportului de muncã guvernat de Codul
ºi deciziile: Dietrich REUTER împotriva Muncii.
Germaniei (17 ianuarie 2012) ºi Andreas Astfel, prin decizia nr. 448 din 7 aprilie
BAUDLER împotriva Germaniei (6 2011114, publicatã în Monitorul Oficial nr. 424
decembrie 2011). În aceste cauze, Curtea din 17 iunie 2011, partea I, instanþa con-
a apreciat cã reclamanþii nu beneficiau de stituþionalã s-a pronunþat asupra constitu-
un drept substanþial, recunoscut la nivel þionalitãþii prevederilor articolului 26 din
intern, pentru a putea pretinde aplicabilitatea Legea 489/2006 privind libertatea religioasã
garanþiilor prevãzute de articolul 6 din ºi regimul general al cultelor115 reþinând:
Convenþie. În mod explicit, Curtea a validat „Referitor la susþinerea potrivit cãreia instan-
raþionamentul instanþelor care au apreciat þele de judecatã specializate în litigii de
cã deciziile pronunþate de cultele religioase muncã au deplina posibilitate sã aibã în
din care fãceau parte reclamanþii ºi care vedere, în materie disciplinarã, prevederile
puneau capãt serviciilor lor în cadrul cultului statutare ºi canonice, Curtea observã cã
sau modificau elemente esenþiale ale rãspunderea disciplinarã a clerului nu inter-
acestui raport, nu se încadrau în contextul vine ca urmare a nerespectãrii clauzelor unui
clasic al dreptului muncii, acestea þineau de contract de muncã. În speþã, art.123 alin.(7)
autonomia cultelor ºi nu puteau fi astfel din Statutul pentru organizarea ºi funcþio-
supuse controlului instanþei civile. narea Bisericii Ortodoxe Române prevede
O altã criticã ce poate fi adusã hotãrârii cã “Raportul dintre personalul clerical ºi
Curþii pronunþate la data de 31 ianuarie Centrul Eparhial este unul de slujire ºi
2012, este legatã de modalitatea trunchiatã, misiune liber asumatã, conform mãrturisirii
defectuoasã în care s-a reþinut practica (declaraþiei) solemne publice rostite ºi
internã a instanþelor. Astfel, Curtea a apre- semnate de cãtre fiecare candidat înaintea
ciat, în esenþã, cã instanþele naþionale în hirotoniei întru preot”. Aºa fiind, Curtea reþine
mod obiºnuit analizeazã ºi se pronunþã cã prevederile Codului muncii referitoare la
asupra raporturilor de muncã existente între competenþa de judecatã a instanþelor
preoþi ºi BOR, inclusiv asupra sancþiunilor judecãtoreºti specializate în dreptul muncii
disciplinare. nu sunt aplicabile în cazul cultelor.”
Este evident faptul cã instanþa europeanã Curtea Constituþionalã justificã limitarea
a ignorat practica Curþii Constituþionale în accesului la instanþa laicã tocmai prin prisma
aceastã materie, mulþumindu-se sã se refere principiului autonomiei cultelor: „principiile
doar la anumite decizii jurisprudenþiale care autonomiei ºi unitãþii cultului nu ar mai fi
au servit demersului sãu de încadrare a respectate dacã instanþele de drept comun
relaþiei dintre cler ºi BOR în schema clasicã ar exercita controlul asupra hotãrârilor luate

114
Prin excepþia de neconstituþionalitate invocatã din oficiu, în cadrul unui litigiu care punea problema anulãrii
unei decizii BOR de sancþionare disciplinarã a unui preot, Curtea de Apel Cluj a apreciat cã simpla existenþã a
unor reglementãri disciplinare proprii nu poate înlãtura dreptul salariaþilor de a beneficia de accesul liber la
“justiþia statalã.” Din punctul de vedere al acestei instanþe, neconstituþionalitatea art.26 din Legea nr.489/2006
decurge din imposibilitatea atacãrii în faþa instanþelor judecãtoreºti laice a hotãrârilor date în materie disciplinarã
de organele proprii de judecatã religioasã ale cultelor, precum ºi din absenþa reglementãrii unor norme de
procedurã sau a unor termene referitoare la judecatã. Instanþa care a sesizat din oficiu Curtea Constituþionalã a
apreciat cã textul de lege criticat ar încãlca ºi prevederile art.6 paragraful 1 din Convenþia pentru apãrarea
drepturilor omului ºi a libertãþilor fundamentale, deoarece organele de jurisdicþie ale cultelor nu reprezintã un
tribunal independent ºi imparþial din cauza faptului cã membrii acestora sunt persoane subordonate conducerii
cultului.
115
Conform acestui articol “Cultele pot avea organe proprii de judecatã religioasã pentru problemele de
disciplinã internã, conform statutelor ºi reglementãrilor proprii. Pentru problemele de disciplinã internã sunt
aplicabile în mod exclusiv prevederile statutare ºi canonice. Existenþa organelor proprii de judecatã nu înlãturã
aplicarea legislaþiei cu privire la contravenþii ºi infracþiuni în sistemul jurisdicþional.”

JurisClasor CEDO – Aprilie 2012 113


de instanþele disciplinare ºi de judecatã funcþiilor publice. Or, statul nu exercitã funcþii
bisericeascã în probleme doctrinare, morale, publice ºi în domeniul activitãþii interne a
canonice ºi disciplinare.” cultelor religioase. De aceea, normele
Articolul 26 din Legea 489/2006 nu este juridice emise de stat cu privire la disciplina
în contradicþie nici cu dispoziþiile art. 21 alin. muncii nu sunt aplicabile ºi personalului
4 din Constituþie având în vedere distincþia cultelor religioase. Faþã de acestea, Curtea
clarã pe care legiuitorul naþional o opereazã constatã cã este neîntemeiatã critica de
între autoritãþi administrative ºi culte. neconstituþionalitate referitoare la încãlcarea
Conform prevederilor art. 9 alin 2 din legea art.21 din Constituþie, privind accesul la
nr.489/2006 “Cultele sunt egale în faþa legii justiþie. Astfel, instanþele de judecatã nu sunt
ºi a autoritãþilor publice”, astfel încât competente sã exercite funcþia de înfãptuire
jurisdicþia în cadrul cultelor nu este una a justiþiei în cadrul cultelor religioase pentru
specialã administrativã. acte de încãlcare a disciplinei interne,
În decizia anterior amintitã Curtea Con- deoarece rãspunderea juridicã, în materie,
stituþionalã mai reþine cã: „potrivit art.29 nu este reglementatã prin norme juridice de
alin.(3) din Legea fundamentalã, “Cultele drept comun, ci prin norme juridice proprii
religioase sunt libere ºi se organizeazã acelor culte. De altfel, este echitabil sã se
potrivit statutelor proprii, în condiþiile legii”, stabileascã rãspunderea disciplinarã a
ceea ce demonstreazã cã legiuitorul personalului clerical de cãtre organe de
constituant a înþeles, în aplicarea principiului judecatã ale cultelor, deoarece numai
autonomiei cultelor, sã lase la latitudinea acestea pot aprecia dacã actele de indis-
acestora stabilirea unor reglementãri spe- ciplinã sãvârºite sunt sau nu compatibile cu
cifice în ce priveºte atât organizarea ºi rolul spiritual al cultului. Deosebit de
funcþionarea lor, cât ºi stabilirea unor reguli aceasta, Curtea constatã cã dispoziþiile
proprii de judecatã în ce priveºte rãspun- alin.(3) al textului criticat instituie garanþia
derea disciplinarã internã. Aceasta ºi liberului acces la justiþie pentru membrii
datoritã naturii speciale a abaterilor ºi delic- clerului, în cazul contravenþiilor ºi infrac-
telor disciplinare, a pedepselor ºi a iertãrilor þiunilor, adicã în cazul sãvârºirii unor acte
pe care, în speþã, nu le pot aplica instanþele antisociale, stabilite prin norme generale.”
de drept comun.” Aceleaºi considerente au stat la baza
Aceastã abordare jurisprudenþialã este respingerii excepþiei de neconstituþionalitate
una constantã a Curþii Constituþionale. ºi în decizia nr. 797 din 3 iulie 2008 publicatã
Astfel, prin decizia 640 din 10 iunie 2008, în Monitorul Oficial nr. 575 din 30 iulie 2008,
publicatã în Monitorul Oficial nr. 506 din 4 partea I.
iulie 2008, partea I, sesizatã cu o excepþie O a treia criticã a hotãrârii Curþii Europene
de neconstituþionalitate a aceluiaºi text de þine de o altã constantã a jurisprudenþei sale,
lege116, instanþa constituþionalã a reþinut cã: respectiv de respectul acordat marjei de
„Cât priveºte statul, Curtea Constituþionalã apreciere al statelor atunci când se pune
reþine cã acesta este o organizaþie politicã problema reglementãrii la nivel naþional a
care îºi realizeazã atribuþiile prin exercitarea libertãþii religioase ºi a raportului dintre stat
116
Excepþia de neconstituþionalitate a fost invocatã de cãtre reclamant, care avea calitatea de imam, în
cadrul unui litigiu de muncã ºi a vizat, în esenþã, pretinsa încãlcarea dispoziþiilor art.21 alin.(1), (2) ºi (4) din
Constituþie, deoarece articolul 26 din Legea 489/2006 reglementeazã posibilitatea cultelor de a avea organe
proprii de judecatã pentru probleme de disciplinã internã, cãrora le sunt aplicabile doar prevederile statutare ºi
canonice. De asemenea, textul a mai fost criticat ºi din perspectiva art.4 din Constituþie, deoarece prevede
discriminarea cetãþenilor pe criterii religioase, ºi a dispoziþiilor art.16, întrucât cetãþenii care aparþin unui cult
religios nu sunt egali în faþa legii prin aceea cã lor nu le este aplicabilã legislaþia muncii, ci prevederile statutare
ale cultului.

114 JurisClasor CEDO – Aprilie 2012


ºi culte117. Or, din câte se poate observa admiterii înfiinþãrii unui astfel de sindicat,
din hotãrârea Curþii în cauza rezumatã, urmãtorul pas firesc este cel al imaginãrii
aceasta nu a acordat o atenþie cuvenitã contractelor colective de muncã încheiate,
specificului naþional ºi rolului BOR în cultura a „tensiunii sindicale” ºi a formelor specifice
ºi evoluþia naþionalã. de protest.
Se mai remarcã faptul cã instanþa Din perspectiva judecãtorului naþional,
europeanã a expus doar consecinþele pe rãmânerea definitivã a acestei hotãrâri ar
care privarea persoanelor de libertatea de impune o reconsiderare a jurisprudenþei
a forma un sindicat le-ar putea avea faþã de naþionale în materie, aºa cum a fost expusã
interesele lor economice-financiare, fãrã a ea anterior, respectiv o implicare activã ºi
acorda atenþie impactului recunoaºterii necesarã a instanþelor judecãtoreºti în
acestui drept faþã de organizarea ºi evoluþia procesul, ce va apãrea ca firesc, al luptei
în timp a BOR. În mod evident, în ipoteza sindicale.

117 A se vedea hotãrârea de Mare Camerã Leyla ªahin împotriva Turciei, cerere no 44774/98, paragraful
108.

JurisClasor CEDO – Aprilie 2012 115


Hotãrârea Marii Camere în cauza Creangã împotriva României -
Sarcina probei referitor la privarea de libertate.
Imposibilitatea pãrãsirii sediului parchetului.
Nelegalitatea privãrii de libertate

Autor: Victor Constantinescu


Categorie: Hotãrâri importante

Întrucât aceºtia au negat implicarea lor în


asemenea fapte, li s-a cerut sã completeze
un chestionar cu 10 întrebãri. În jurul orei
12:00 procurorul V.D. a revenit ºi i-a informat
cã a fost începutã urmãrirea penalã
împotriva a zece poliþiºti, printre care ºi
împotriva reclamantul, pentru luare de mitã,
complicitate la furt calificat ºi constituire de
grup infracþional. Guvernul susþine cã cei
puºi sub urmãrire au fost informaþi de dreptul
de a fi asistaþi de cãtre un avocat, precum
I. Situaþia de fapt ºi cã trebuie sã dea noi declaraþii ºi sã
participe la confruntãri. Guvernul afirmã cã
Din versiunea concordantã a situaþiei de reclamantul a fost liber sã plece oricând
fapt, astfel cum a fost prezentatã Curþii de dorea ºi nu a fost pãzit.
cãtre reclamant ºi de cãtre Guvern,118 reiese Versiunea reclamantului diferã în mod
cã pe data de 16 iulie 2003, reclamantul, substanþial, acesta susþinând cã dupã ce au
ofiþer de poliþie judiciarã, a fost informat cã completat declaraþiile iniþiale, au fost
trebuie sã se prezinte la Parchetul Naþional ameninþaþi de cãtre procuror cu arestarea
Anticorupþie119 („P.N.A.”), fãrã a i se da preventivã. De asemenea, o trupã de
informaþii suplimentare. jandarmi a intrat în camera în are se aflau
Reclamantul, împreunã cu alþi colegi, ofiþerii ºi le-a solicitat acestora sã scoatã
s-au prezentat pe data de 16 iulie 2003 în telefoanele mobile ºi sã le punã pe o masã
jurul orei 08:45 la sediul P.N.A. La ora 09:00 alãturatã. Totodatã, au fost informaþi cã
au fost chemaþi în sediul parchetului, iar la aveau dreptul sã iasã încãpere pentru a
intrare, un ofiþer de poliþie le-a trecut datele fuma sau pentru a folosi toaleta doar însoþiþi
personale într-un registru. de un jandarm înarmat.
De la acest moment, versiunile asupra Potrivit Guvernului, în jurul orelor
situaþiei de fapt sunt divergente. Astfel, 13:00-14:00, dupã sosirea avocaþilor aleºi
Guvernul susþine cã, dupã ce au intrat, au (pentru 5 din acuzaþi) ºi a avocaþilor din
fost întâmpinaþi de cãtre procurorul V.D. care oficiu, procurorul a procedat la luarea
i-a informat cã împotriva lor se realizeazã declaraþiilor de la fiecare învinuit, ceea ce a
acte premergãtoare privind sãvârºirea durat în jur de 3-4 ore. La un moment
infracþiunii de furt de þiþei din conducte. neprecizat, reclamantul a dat o declaraþie
118 CEDO, Creangã c. României, cererea nr. 29226/03. Dupã pronunþarea hotãrârii Secþiei a II-a din 15 iunie

2010, la cererea Guvernului a fost sesizatã Marea Camerã, care a pronunþat hotãrârea din data de 23 februarie
2012.
119 În prezent, Direcþia Naþionalã Anticorupþie.

116 JurisClasor CEDO – Aprilie 2012


pe formular care conþinea cuvintele de care erau acuzaþi ºi cã este necesarã
„Suspect/Acuzat” prin care se preciza cã arestarea preventivã a lor pentru cã prezintã
reclamantul a fost informat cu privire la pericol concret pentru ordinea publicã,
acuzaþiile aduse, încadrarea lor juridicã ºi a putând influenþa martorii ºi cã luaserã mãsuri
drepturilor procedurale. Declaraþia a fost pentru a evita urmãrirea penalã ºi
semnatã de procuror, învinuit ºi de cãtre executarea sentinþei.
avocatul din oficiu. Ulterior au fost realizate Pe data de 21 iulie 2003, Curtea Supremã
mai multe confruntãri între învinuiþi. de Justiþie a casat încheierea atacatã ºi a
La ora 22:00 procurorul a decis punerea dispus punerea în libertate de îndatã a
în miºcare a acþiunii penale împotriva mai reclamantului ºi a coinculpaþilor. Instanþa
multor poliþiºti, printre care ºi reclamantul, supremã a reþinut cã Legea nr. 161/21 aprilie
pentru luare de mitã, complicitate la furt 2003 a modificat cu efect imediat dispoziþiile
calificat ºi constituire de grup infracþional. procedurale din Legea nr. 78/2000. Astfel,
În acelaºi moment, procurorul a dispus în temeiul art. 29 alin. 1 ºi 2 din Legea nr.
arestarea preventivã a reclamantului. 78/2000, prima instanþã care judeca una
Reclamantul pretinde cã nu a putut lua dintre infracþiunile prevãzute de legea
legãtura cu un avocat decât în jurul orei specialã trebuia sã fie compusã din doi
20:00. De asemenea, reclamantul a susþinut judecãtori.120
cã a fost dus în biroul procurorului de caz în Printr-o decizie definitivã pronunþatã pe
jurul orei 23:00 unde i-a fost sugerat sã ii data de 25 iulie 2003, Completul de 9
acuze pe comandanþii Secþiei de Poliþie nr. judecãtori a Curþii Supreme de Justiþie a
5 Bucureºti de fapte de corupþie, în schimb admis recursul în anulare formulat de cãtre
fiindu-i promis cã nu va fi arestat preventiv Procurorul General al României împotriva
ºi cã va putea sã îºi vadã în curând familia. deciziei din data de 21 iulie 2003, reþinând
Fiind refuzat, procurorul ar fi început sã îl cã instanþa care a pronunþat aceastã decizie
„insulte” ºi sã îl ameninþe cã va fi arestat a interpretat în mod greºit dispoziþiile art. 29
preventiv. alin. 1 ºi 2 din Legea nr. 78/2000. Completul
De asemenea, potrivit reclamantului, în de 9 judecãtori a reþinut cã intenþia
jurul orelor 01:15 – 01:30 acesta ar fi luat la legiuitorului a fost aceea de a unifica regulile
cunoºtinþã acuzaþiile ce i se aduc, fiind de procedurã în materia arestãrii preventive,
asistat de cãtre apãrãtorul numit din oficiu, respectiv cã aceasta trebuia dispusã de un
M.S. Totodatã, atunci ar fi primit mandatul singur judecãtor, în camerã de consiliu,
de arestare preventivã emis pe data de 16 indiferent de natura infracþiunii.
Iulie 2003, în care era precizat cã arestarea În aceeaºi zi, reclamantul a fost arestat
preventivã a fost pronunþatã pentru 3 zile, preventiv. Pe data de 22 iulie 2010 Curtea
respectiv din data de 16 iulie 2003 pânã pe de Apel Bucureºti l-a condamnat pe
18 iulie 2003. reclamant la 3 ani închisoare, pedeapsã
Pe data de 18 iulie 2003, fiind învestitã care a fost suspendatã condiþionat. De
cu o cerere de prelungire a arestãrii asemenea, M.T. ºi G.S. au fost condamnaþi
preventive, Curtea Militarã de Apel, printr-un la 2 ani închisoare, respectiv 5 ani închi-
complet format dintr-un singur judecãtor, a soare.
admis cererea P.N.A. ºi a dispus prelungirea În procedura desfãºuratã în faþa Curþii
arestãrii preventive a reclamantului, precum Europene reclamantul a depus declaraþiile
ºi a coinculpaþilor cu 27 de zile. Instanþa a date de cãtre 2 coinculpaþi, respectiv M.T.
reþinut cã existã mijloace de probã privind ºi G.S. care confirmã situaþia de fapt astfel
sãvârºirea de cãtre inculpaþi a infracþiunilor cum a fost susþinutã de cãtre reclamant.

120 Art. 29 alin. 2 din Legea nr. 78/2000 prevedea la momentul faptelor cã la judecãtorii, tribunale ºi curþile de
apel, completele specializate sunt formate din 2 judecãtori. Dispoziþiile au fost abrogate prin O.U.G. nr. 50/
2006.

JurisClasor CEDO – Aprilie 2012 117


Guvernul a depus la rândul sãu declaraþia b. Sarcina probei cu privire la presu-
lui V.D., procurorul care a efectuat urmãrirea pusa privare de libertate
penalã în cauzã, declaraþie care a confirmat Având în vedere versiunile contradictorii
situaþia de fapt astfel cum a fost expusã de asupra situaþiei de fapt, Curtea a avut de
cãtre Guvern. stabilit sarcina probei cu privire la presupusa
privare de libertate. Instanþa europeanã a
II. Încãlcarea art. 5 par. 1 din Convenþie reamintit cã, atunci când analizeazã
cu privire la privarea de libertate a recla- mijloacele de probã, aceasta adoptã
mantului între orele 09:00 ºi 22:00 în data standardul „dincolo de orice îndoialã
de 16 iulie 2003 rezonabilã”. Cu toate acestea, nu a fost
niciodatã scopul Curþii de a folosi acelaºi
Curtea aratã cã prin proclamarea mod de abordare ca sistemele juridice
dreptului la libertate, conform par. 1 al art. naþionale care folosesc acest standard.
5, se urmãreºte libertatea fizicã a persoanei; Rolul Curþii nu este acela de a stabili
scopul sãu este sã garanteze ca nimeni sã vinovãþia penalã sau rãspunderea civilã, ci
nu fie privat de libertate într-o manierã de a hotãrî asupra rãspunderii Statelor
arbitrarã. Acest articol nu priveºte simplele semnatare, conform Convenþiei. Curtea
restricþii asupra libertãþii de miºcare, formuleazã acele concluzii care sunt, din
asemenea restricþii fiind reglementate de art. punctul sãu de vedere, susþinute de libera
2 din Protocolul nr. 4. apreciere a tuturor mijloacelor de probã,
Conform unui principiu fundamental, nicio inclusiv unele inferenþe care pot fi extrase
detenþie arbitrarã nu poate fi compatibilã cu din situaþia de fapt, precum ºi din susþinerile
art. 5 par. 1, iar noþiunea de arbitrariu a art. pãrþilor.123
5 par. 1 se extinde dincolo de conformitatea În continuare, Marea Camerã aratã cã
cu legea internã, astfel cã privarea de este de acord cu raþionamentul fãcut de
libertate poate fi legalã din punct de vedere cãtre Camerã potrivit cãruia în procedurile
a dreptului intern ºi, în acelaºi timp, arbitrarã desfãºurate conform Convenþiei nu este
ºi contrarã Convenþiei.121 posibilã întotdeauna aplicarea strictã a
a. Durata analizatã de cãtre Curte principiului „affirmanti incumbit probatio”.
Cu privire la perioada care urmeazã sã Instanþa europeanã a reiterat jurisprudenþa
fie analizatã de cãtre Curte, aceasta a stabilit sa constantã dezvoltatã cu privire la art. 2
cã versiunile pãrþilor sunt concordante în ºi 3 din Convenþie, conform cãreia atunci
ceea ce priveºte momentul la care când evenimentele litigioase se aflã în aria
reclamantul a intrat în sediul parchetului exclusivã de cunoaºtere a autoritãþilor, cum
pentru a da declaraþii, respectiv ora 9:00. este în cazul persoanelor private de
Prin urmare, Curtea a considerat cã acesta libertate, vor fi realizate prezumþii puternice
este punctul de plecare al perioadei pe care privind situaþia de fapt în legãturã cu
trebuie sã o analizeze.122 De asemenea, vãtãmãrile sau decesul produs pe parcursul
Curtea a observat cã ordonanþa privind detenþiei. Sarcina probei în asemenea cazuri
arestarea preventivã a reclamantului din va putea incumba autoritãþilor, care trebuie
data de 16 iulie 2003 menþiona cã mãsura sã aducã explicaþii satisfãcãtoare ºi
a fost dispusã de la ora 22:00. Aºadar, plauzibile.124
Curtea a considerat cã perioada care va fi Curtea a considerat cã aceste principii se
analizatã se întinde pânã la ora 22:00. aplicã ºi în acest caz, cu condiþia ca

121 CEDO, A. ºi alþii c. Regatului Unit [MC], hotãrârea din data de 19 februarie 2009, par. 162 – 164.
122 Spre deosebire de Camerã, care a statuat cã punctul de plecare este ora 10:00.
123 CEDO, Nachova ºi alþii c. Bulgariei [MC], cererile nr. 43577/98 ºi 43579/98, par. 147.
124 CEDO, Salman c. Turciei [MC], cererea nr. 21986/93, par. 100.

118 JurisClasor CEDO – Aprilie 2012


reclamantul sã aducã suficiente mijloace de cã scopul mãsurilor luate de cãtre autoritãþile
probã care sã creeze aparenþa cã se afla care priveazã o persoanã de libertate nu mai
sub controlul exclusiv al autoritãþilor în ziua sunt factori decisivi în analiza Curþii privind
în care s-au petrecut faptele. Altfel spus, cã existenþa privãrii de libertate. Astfel, Curtea
a fost în mod oficial citat de cãtre autoritãþi a luat acest element în considerare numai
ºi cã a intrat în sediul care se afla sub la o etapã ulterioarã a analizei, atunci când
controlul acestora. Dacã aceastã condiþie a examinat compatibilitatea mãsurilor luate
este îndeplinitã, atunci Curtea ar putea sã cu art. 5 par. 1 din Convenþie128. Totodatã,
concluzioneze cã reclamantul nu era liber jurisprudenþa constantã a Curþii este în
sã plece, mai ales atunci când cercetãrile sensul cã art. 5 par. 1 poate fi aplicat unor
erau în curs de desfãºurare. În acest caz, privãri de libertate de scurtã duratã129.
s-ar putea solicita din partea Guvernului un Având în vedere principiile enunþate mai
raport detaliat, care sã descrie ceea ce s-a sus ºi în ciuda faptului cã reclamantul nu a
întâmplat în clãdire din orã în orã ºi sã fost constrâns de a veni la sediul P.N.A.,
stabileascã timpul petrecut de reclamant. aspect care nu constituie un factor decisiv
Guvernul ar trebui în acest caz sã aducã pentru a stabilit existenþa privãrii de
dovezi scrise satisfãcãtoare ºi plauzibile libertate130, se impune a se considera cã
care sã susþinã situaþia de fapt, astfel cum de la ora 09:00 reclamantul s-a aflat sub
a fost susþinutã de cãtre acesta. Lipsa unor controlul autoritãþilor. Constatarea este
asemenea probe ar putea duce la confirmatã prin declaraþiile martorilor depuse
formularea unor concluzii cu privire la fondul de cãtre reclamant. În consecinþã, Guvernul
cererii introduse de cãtre reclamant. trebuie sã dea o explicaþie cu privire la cele
c. Existenþa unei privãri de libertate întâmplate dupã acel moment.
Curtea a trecut ulterior la analiza Deºi Guvernul nu a putut sã depunã
existenþei unei privãri de libertate în sensul registrul de intrãri ºi ieºiri din sediul P.N.A.,
Convenþiei. Instanþa europeanã a reamintit întrucât acestea au fost distruse potrivit
jurisprudenþa sa constantã în sensul cã dispoziþiilor legale, Guvernul a depus
atunci când analizeazã existenþa „privãrii de declaraþia procurorului V.D., cel care era
libertate” în sensul art. 5 din Convenþie, rãspunzãtor de cercetãri la momentul
punctul de plecare trebuie sã fie situaþia faptelor. Declaraþia aratã cã reclamantul nu
concretã a reclamantului, dar trebuie avute a cerut permisiunea de a pãrãsi sediul
în vedere ºi numeroase criterii cum ar fi tipul, P.N.A., dar cã era liber sã o facã, din
durata, efectul ºi modul de realizare a moment ce oricine era liber sã plece fãrã a
mãsurii analizate. 125 Desigur, pentru a urma vreo procedurã ºi fãrã a obþine
determina dacã a existat o vãtãmare a aprobarea procurorului. În declaraþia sa,
drepturilor garantate de Convenþie este procurorul V.D. recunoaºte cã reclamantul
deseori necesar de a privi dincolo de nu a fost informat cã poate sã pãrãseascã
aparenþe ºi de limbajul folosit ºi de a vedea sediul P.N.A., dar susþine cã reclamantul a
realitãþile situaþiei de fapt.126 rãmas în mod voluntar pentru a lua parte la
Reiterând jurisprudenþa mai veche a alte audieri ºi confruntãri. Cu toate acestea,
Comisiei127, instanþa europeanã a subliniat Curtea observã cã declaraþia lui V.D. este
cã jurisprudenþa Curþii a evoluat în sensul contrazisã nu numai de cãtre declaraþia

125 CEDO, Mogoº c. României, decizia de inadmisibilitate din data de 6 mai 2004.
126 CEDO, Van Droogenbroeck c. Belgiei, hotãrârea din data de 24 iunie 1982.
127 Comisia, X c. Germaniei, decizia din data de 19 martie 1981.
128 CEDO, Soare ºi alþii c. României, hotãrârea din data de 22 februarie 2011, par. 234.
129 CEDO, Foka c. Turciei, hotãrârea din data de 24 iunie 2008.
130 CEDO, I.I. c. Bulgariei, nr. 44082/98, hotãrârea din data de 9 iunie 2005.

JurisClasor CEDO – Aprilie 2012 119


reclamantului, dar ºi de declaraþiile Curtea a considerat cã reclamantul a rãmas
concordante ale celor doi martori. într-adevãr în sediul parchetului ºi a fost
Curtea a observat cã reclamantul a fost privat de libertate, cel puþin de la ora 12:00
nu numai citat, dar a primit un ordin verbal pânã la ora 22:00.
de la superiorul sãu ierarhic de a se prezenta
la P.N.A., aspect care a fost confirmat ºi de III. Compatibilitatea privãrii de libertate
cãtre Guvern. La momentul faptelor, ofiþerii a reclamantului cu art. 5 par. 1 din
de poliþie erau þinuþi de disciplina militarã ºi Convenþie
le-ar fi fost extrem de dificil sã refuze
îndeplinirea ordinului dat de cãtre superiori. Marea Camerã a amintit cã în materia art.
Deºi nu poate fi statuat cã reclamantul a fost 5 par. 1 din Convenþie instanþa europeanã
privat de liberate numai pe acest conside- îºi va exercita jurisdicþia pentru a observa
rent, au mai existat alte elemente semni- dacã reglementarea naþionalã a fost
ficative care duc la concluzia existenþei respectatã131. În mod special în materia
privãrii de libertate în acest caz, cel puþin privãrii de libertate, este esenþial ca
de la ora 12:00, momentul notificãrii verbale reglementarea naþionalã sã defineascã clar
a începerii urmãririi penale: cererea condiþiile privãrii ºi previzibilitatea aplicãrii
procurorului adresatã reclamantului ca legii.132
acesta sã mai rãmânã în sediu pentru a da Instanþa europeanã a statuat mai întâi cã
alte declaraþii ºi pentru a participa la mai reclamantul a fost citat pentru a se prezenta
multe confruntãri, începerea urmãririi penale la P.N.A. pentru a da o declaraþie în
împotriva reclamantului în cursul zilei, faptul contextul unor cercetãri penale ºi nu i-a fost
cã 7 ofiþeri de poliþie împotriva cãrora nu a datã nici o informaþie suplimentarã cu privire
început urmãrirea penalã au fost informaþi la scopul declaraþiei. Dreptul naþional
cã pot pãrãsi sediul P.N.A., din moment ce prevede cã în citaþii trebuie sã se indice
prezenþa lor nu mai era necesarã, prezenþa calitatea în care o persoanã este citatã ºi
jandarmilor la sediul P.N.A., necesitatea de obiectul cauzei. În consecinþã, reclamantul
a fi asistat de cãtre un avocat. nu cunoºtea dacã este citat în calitate de
Având în vedere aceastã secvenþã martor sau de suspect, sau chiar în calitatea
cronologicã, aceste fapte au fãcut parte de ofiþer de poliþie care realizeazã anchete
dintr-o investigaþie de mare anvergurã, care penale. Cu privire la acest aspect, Curtea a
necesita multiple mãsuri investigative ºi arãtat cã autoritãþilor naþionale nu le este
audieri, dintre care unele fuseserã întocmite interzis sã foloseascã în mod legitim strategii
în zile anterioare faptelor. Începerea urmãririi pentru a contracara activitãþile infracþionale
penale împotriva reclamantului ºi a colegilor mai eficient, însã actele prin care autoritãþile
sãi se potriveºte în acest context procedural cautã sã câºtige încrederea persoanelor cu
ºi necesitatea de a desfãºura numeroase scopul de a le aresta ar putea fi considerate
acte de urmãrire penalã împotriva lor în cã încalcã principiile generale explicite sau
aceeaºi zi par sã indice cã reclamantul a implicite din Convenþie.133
fost obligat sã se conformeze. Curtea a observat cã, prin apãrãrile sale,
În concluzie, având în vedere cã Guvernul Guvernul susþine cã reclamantul a fost þinut
nu a adus informaþii satisfãcãtoare ºi în sediul parchetului pentru a asigura buna
plauzibile pentru a sprijini versiunea sa administrate a justiþiei, având în vedere cã
asupra situaþiei de fapt, precum ºi coerenþa audierea sau confruntarea numeroaselor
ºi veridicitatea relatãrilor reclamantului, persoane prezente putea fi necesarã în orice

131 CEDO, Baranowski c. Poloniei, cererea nr. 28358/95, par. 50.


132 CEDO, Zervudacki c. Franþei, cererea nr. 73947/01, par. 43.
133 CEDO, Èonka c. Belgiei, hotãrârea din data de 5 februarie 2002.

120 JurisClasor CEDO – Aprilie 2012


moment, având în vedere circumstanþele fie dispuse trebuie sã existe indicii temeinice
speþei. Guvernul s-a întemeiat pe declaraþia sau probe din care sã rezulte cã s-a sãvârºit
lui V.D., potrivit cãreia reclamantul ºi colegii o faptã prevãzutã de legea penalã, respectiv
sãi au fost citaþi în calitate de fãptuitori. date care sã conducã la presupunerea
Curtea a subliniat cã reclamantul nu a fost rezonabilã cã persoana faþã de care se
în mod formal calificat ca fiind suspect, dupã efectueazã acte de urmãrire penalã a
intrarea în sediul P.N.A., la momentul în care sãvârºit fapta. Cu toate acestea, niciuna
a fost solicitat sã dea prima declaraþie pe dintre aceste douã mãsuri nu a fost dispusã
coalã albã de hârtie. Mai mult, din infor- faþã de reclamant înainte de ora 22:00 pe
maþiile disponibile Curþii, aceasta nu poate data de 16 iulie 2003.
conchide cu certitudine cã de la momentul Acceptând faptul cã o investigaþie penalã
sosirii sale în sediul P.N.A., reclamantul ar complexã presupune anumite dificultãþi,
fi fost tratat ca o persoanã chematã sã aducã precum ºi cã faptele de corupþie trebuie
mijloace de probã sau ca martor. reprimate cu fermitate de cãtre autoritãþi,
În orice caz, Curtea a observat cã, în Curtea a subliniat cã, în ceea ce priveºte
concordanþã cu versiunea Guvernului, în libertatea, lupta împotriva unei asemenea
jurul orei 12:00, când toþi ofiþerii de poliþie cangrene sistemice nu poate justifica
completau declaraþiile, procurorul s-a întors recurgerea la arbitrariu în cazuri în care
în camerã ºi i-a informat pe aceºtia cã a fost oamenii sunt privaþi de libertate.
începutã urmãrirea penalã împotriva a 10 Având în vedere cele ce preced, Curtea
dintre ofiþerii prezenþi, inclusiv reclamantul, considerã cã, cel puþin de la ora 12:00,
ºi cã aveau dreptul la alegerea unui avocat, procurorul avea suspiciuni suficient de
iar în cazul în care nu vor alege unul, se va puternice pentru a justifica privarea de
numi unul din oficiu. Celorlalþi ofiþeri de poliþie libertate a reclamantului pentru scopurile
li s-a permis sã plece datoritã faptului cã nu urmãririi penale ºi cã legea internã prevedea
se formulaserã acuzaþii împotriva lor. mãsurile care puteau fi luate în aceastã
Instanþa europeanã a remarcat cã, atunci privinþã, respectiv reþinerea sau arestarea
când a dat prima declaraþie, reclamantul nu preventivã. Cu toate acestea, procurorul a
cunoºtea calitatea sa legalã ºi nici garanþiile decis numai foarte târziu, spre ora 22:00,
care ar reieºi din aceastã calitate. Chiar luarea cele de-a doua mãsuri.
dacã, în asemenea condiþii, Curtea are În consecinþã, Curtea a concluzionat cã
îndoieli cu privire la compatibilitatea art. 5 privarea de libertate a reclamantului din data
par. 1 din Convenþie cu situaþia recla- de 16 iunie 2003, cel puþin de la 12:00 la
mantului din primele 3 ore pe care le-a 22:00, nu a avut niciun temei în dreptul intern
petrecut în sediul P.N.A., nu va examina ºi prin urmare, a existat o încãlcare a art. 5
aceastã problemã din moment ce este clar par. 1 din Convenþie.
cã, cel puþin de la ora 12:00 calitatea
reclamantului în ancheta penalã a fost IV. Pretinsa încãlcare a art. 5 par. 1 din
clarificatã. Din acel moment, reclamantul a Convenþie cu privire la arestarea preven-
fost, fãrã îndoialã, considerat suspect ºi, prin tivã a reclamantului de la data de 16 iulie
urmare, legalitatea privãrii sale de libertate 2003, ora 22:00, pânã la 18 iulie 2003, ora
trebuie examinatã în lumina dispoziþiilor art. 22:00
5 par. 1 lit. c.
În dreptul român existã numai 2 mãsuri Analizând aceastã perioadã, Camera134
preventive care presupun privarea de Curþii a statuat cã suspiciunea îndreptatã
libertate: reþinerea ºi arestarea preventivã. împotriva reclamantului a atins nivelul
Pentru ca fiecare dintre aceste mãsuri sã necesar al rezonabilitãþii. Deºi este adevãrat

134 Hotãrârea din data de 15 iunie 2010.

JurisClasor CEDO – Aprilie 2012 121


cã data exactã a faptelor penale nu a fost Comentariu:
precizatã, parchetul ºi-a întemeiat decizia Existã o diferenþã sensibilã între consi-
pe suficiente probe care pot convinge un derentele Camerei ºi cele ale Marii Camere.
observator neutru ºi obiectiv cã reclamantul Astfel, în timp ce Camera a considerat cã
a sãvârºit fapta penalã.135 privarea de libertate a început de la ora
Marea Camerã a confirmat argumentele 10:00, momentul la care reclamantul a fost
Camerei ºi a statuat cã privarea de libertate audiat de cãtre procuror, Marea Camerã a
a reclamantului de la data de 16 iulie 2003, considerat cã privarea de libertate a
ora 22:00, pânã la 18 iulie 2003, ora 22:00, reclamantului a început cel puþin de la ora
a fost justificatã potrivit art. 5 par. 1 lit. c din 12:00, moment la care reclamantul a fost
Convenþie. informat despre calitatea sa de învinuit în
cauzã. Marea Camerã s-a mulþumit sã îºi
V. Pretinsa încãlcare a art. 5 par. 1 din exprime îndoiala cu privire la compa-
Convenþie cu privire la arestarea tibilitatea cu art. 5 par. 1 a primelor 3 ore
preventivã a inculpatului în data de 25 analizate, însã nu a tranºat problema.
iulie 2003 Aceastã ezitare a Marii Camere a fost
subliniatã ºi în opinia parþial concordantã a
Camera instanþei europene a considerat 8 din cei 17 judecãtori chemaþi sã se pro-
cã metoda folositã de cãtre autoritãþi pentru nunþe în completul Marii Camere. Aceºtia
a corecta o posibilã eroare de interpretare au subliniat cã privarea de libertate a început
a dreptului intern, respectiv recursul în numai de la ora 12:00, ºi nu cel puþin de la
ora 12:00.
anulare, nu a fost nici accesibilã ºi nici
În opinia minoritarã s-a subliniat cã
previzibilã pentru reclamant. În primul rând,
prezenþa reclamantului la sediul P.N.A. era
remediul respectiv nu era disponibil direct
o consecinþã a citaþiilor emise cu scopul de
pãrþilor, din moment ce numai Procurorul
a da o declaraþie legatã de o anchetã
General îl putea folosi. Cu toate acestea,
penalã. În timp ce poate fi adevãrat cã, odatã
Procurorul General era superiorul ierarhic
ce reclamantul a intrat în sediul P.N.A., ar fi
al procurorului care a dispus arestarea
putut avea probleme în a pleca fãrã
preventivã a reclamantului ºi care a solicitat permisiune, aceeaºi situaþie este valabilã
instanþelor sã prelungeascã aceastã mã- pentru multe persoane citate pentru a
surã. Procurorul a avut posibilitatea sã depune mãrturie în faþa poliþiei, parchetului
prezinte opinia sa asupra problemei de sau instanþei. Asemenea persoane sunt
interpretare pe parcursul procedurilor obligate sã se prezinte ºi sã rãmânã la locul
ordinare, dar nu a fãcut-o. În al doilea rând, respectiv atât timp cât este necesar pentru
Camera a observat cã art. 410 C.pr.pen. luarea declaraþiei, ceea ce înseamnã cã nu
care prevedea cã o cerere putea fi formulatã sunt libere sã plece atât timp cât se
pentru anularea unei decizii definitive desfãºoarã mãsurile procesuale. Aceastã
„contrarã legii”, era prea vag pentru a da limitare se aplicã atât celor citaþi în calitate
caracter previzibil unei intervenþii printr-un de „martori”, dar ºi celor chemaþi în calitate
remediu extraordinar. de „suspecþi”, care nu au fost arestaþi
În acord cu acest raþionament, Marea preventiv. Aºadar, semnatarii opiniei
Camerã a statuat cã privarea de libertate a minoritare conchid cã este privit ca evident,
reclamantului din data de 25 iulie 2003 nu a inclusiv din jurisprudenþa Curþii, cã în
avut o bazã legalã suficientã în dreptul contextul unei anchete penale, atât obligaþia
intern, nefiind prevãzutã de o lege care sã de a se prezenta, cât ºi cea de a nu pleca
îndeplineascã condiþiile impuse de art. 5 par. înainte de a se permite acest lucru sunt
1 din Convenþie. restricþii privind libertatea de miºcare.

135 A contrario, CEDO, Stepuleac c. Moldovei, hotãrârea din data de 6 noiembrie 2007, par. 70 – 73.

122 JurisClasor CEDO – Aprilie 2012


Amintim aici cã în cauza Guzzardi c. nr. 218/2002 privind organizarea ºi
Italiei 136 s-a statuat cã distincþia dintre funcþionarea Poliþiei Române. Cu toate
privarea de libertate ºi restricþia privind acestea, se menþioneazã expres în alin. 11 al
libertatea de miºcare este una de forþã sau aceluiaºi articol (introdus prin Legea nr. 356/
de intensitate, ºi nu una de naturã sau de 2006), cã în situaþia în care reþinerea se
substanþã. dispune dupã audierea învinuitului citat de
Deºi formularea minoritarã este una cãtre organul de urmãrire penalã, termenul
extrem de tranºantã, opinia majoritarã pare de 24 de ore se calculeazã de la ora emiterii
sã fie mai degrabã un avertisment voalat faþã ordonanþei.
de modalitatea de audiere ºi de citare a În cauza I.I. c. Bulgariei, reclamantul s-a
reclamantului, respectiv fãrã ca acesta sã prezentat de bunãvoie la sediul poliþiei, iar
îºi cunoascã calitatea în dosar. De versiunile asupra faptelor întâmplate dupã
asemenea, este elocventã ºi hotãrârea intrarea în sediul poliþiei erau contradictorii
invocatã de cãtre Marea Camerã, respectiv între Guvern ºi reclamant. În acea cauzã,
Èonka c. Belgiei, cauzã în care reclamanþii pentru a constata încãlcarea art. 5 par. 1
au primit o înºtiinþare de a se prezenta la din Convenþie, Curtea a adus în prim plan
secþia de poliþie pentru a finaliza procedurile faptul cã în ordonanþa procurorului privind
privind cererea de azil. La momentul arestarea preventivã se menþiona ca
prezentãrii la secþia de poliþie, reclamanþilor moment de facto al arestãrii inculpatului ziua
li s-a înmânat ordinul de a pãrãsi teritoriul sãvârºirii infracþiunii, când acesta s-a ºi
þãrii, deportarea cãtre Slovacia, precum ºi prezentat la sediul poliþiei. Prin urmare, chiar
arestarea lor pentru îndeplinirea proce- dacã reclamantul s-a prezentat în mod
durilor. O astfel de strategie a fost gãsitã de voluntar la secþia de poliþie pentru audieri ºi
cãtre Curte ca fiind contrarã art. 5 par. 1 din presupunând cã nu a fost încãtuºat, pus
Convenþie. într-o celulã sau nici o altã formã de
Reamintim cã în dreptul intern, potrivit art. constrângere fizicã nu a fost aplicatã, ar fi
144 C.pr.pen., mãsura reþinerii poate dura nerealist sã se presupunã cã era liber sã
cel mult 24 de ore. Din durata mãsurii plece, având în vedere cã autoritãþile
reþinerii se deduce timpul cât persoana a fost competente se pare cã îl considerau ca fiind
privatã de libertate ca urmare a mãsurii arestat ºi desfãºurau acte procesuale în
administrative a conducerii la sediul poliþiei, ancheta penalã, aceasta fiind deschisã
prevãzutã în art. 31 alin. 1 lit. b din Legea împotriva reclamantului la o zi dupã audiere.

136 CEDO, Guzzardi c. Italiei [MC], cererea nr. 7367/76, hotãrârea din data de 6 noiembrie 1980.

JurisClasor CEDO – Aprilie 2012 123


Regimul cumulului pensiilor cu veniturile salariale, în scopul
reducerii cheltuielilor bugetare, conform Legii nr. 329/2009, nu
încalcã art. 14 din Convenþie ºi art. 1 din Protocolul nr. 1 -
decizia de inadmisibilitate Ionel Panfile c. României

Autor: Dragoº Cãlin


Categorie: Decizii de inadmisibilitate

de pensionar ºi cel de angajat fiind


compatibile.
La 4 iunie 2007, reclamantul a fost numit
ºef de departament în cadrul Serviciului de
Poliþie din localitatea Mihail Kog lniceanu,
judeþul Constanþa. Salariul sãu lunar s-a
stabilit la 986 de lei, la care se adãuga o
indemnizaþie suplimentarã lunarã de 25%
din salariul de bazã.
În noiembrie 2010, ca urmare a intrãrii în
vigoare a Legii nr. 329/2009 privind
raþionalizarea cheltuielilor publice, care a
Prin decizia de inadmisibilitate pronunþatã introdus anumite condiþii pentru încasarea
la data de 20 martie 2012 în cauza Ionel în acelaºi timp a unei pensii, dar ºi a unui
Panfile împotriva României (cererea nr. salariu plãtit de la bugetul statului, recla-
13902/11), Curtea Europeanã a Drepturilor mantul a fost notificat de cãtre angajatorul
Omului a constatat neîncãlcarea de cãtre sãu cã, având în vedere faptul cã pensia sa
Statul român a dispoziþiilor art. 14 din a depãºit salariul mediu brut de 1836 lei,
Convenþie ºi art. 1 din Protocolul nr. 1 este obligat sã aleagã în termen de 15 zile
adiþional la Convenþie, sub aspectul luãrii între suspendarea plãþii pensiei pe durata
unor mãsuri privind regimul cumulului contractului sãu de muncã sau încetarea
pensiilor cu veniturile salariale, în scopul raporturilor de muncã.
reducerii cheltuielilor bugetare, conform Reclamantul a refuzat sã facã o astfel de
capitolului IV al Legii nr. 329/2009. alegere, considerând cã prevederile legale
care l-au împiedicat sã primeascã, în acelaºi
Prezentarea deciziei timp, pensie ºi salariu sunt neconstituþionale
ºi încalcã legislaþia europeanã ºi tratatele
La o datã nespecificatã, reclamantul a privind drepturile omului.
solicitat pensionarea sa anticipatã, dupã ce Prin urmare, la 9 decembrie 2009,
a lucrat în cadrul Ministerului Apãrãrii primarul a emis o decizie de confirmare a
Naþionale. Pensia lunarã a fost stabilitã faptului cã, începând cu data de 10
într-un cuantum de 2880 de lei. Legislaþia decembrie 2009 numirea reclamantului ca
în vigoare la acel moment, respectiv Legea ºef de departament a fost revocatã, în baza
nr. 164/2001 privind pensiile militare de stat, art. 20 din Legea nr. 329/2009.
a permis pensionãri anticipate din cadrul La data de 18 ianuarie 2010, reclamantul
unitãþilor forþelor armate, putându-se însã a formulat contestaþie împotriva deciziei
ocupa în continuare locuri de muncã atât în primarului la Tribunalul Constanþa. A solicitat
sectorul public, cât ºi în cel privat, statutul sã fie reintegrat în funcþia anterioarã ºi sã îi

124 JurisClasor CEDO – Aprilie 2012


fie plãtite salariile corespunzãtoare, retro- instanþa de judecatã a fost obligatã sã
activ, pentru perioada începând cu 10 urmeze abordarea Curþii Constituþionale. A
decembrie 2009. Reclamantul a susþinut, în rezultat cã decizia primarului de a constata
principal, cã dispoziþiile Legii nr. 329/2009 încetarea contractului de muncã al
contravin atât Constituþiei României, cât ºi reclamantului a fost legalã ºi conformã cu
Convenþiei Europene a Drepturilor Omului, Constituþia României.
deoarece încãlcã dreptul sãu la muncã ºi la Reclamantul s-a adresat Curþii Europene
proprietatea asupra bunurilor sale, respectiv a Drepturilor Omului, invocând încãlcarea
veniturile lunare. art. 6 ºi 14 din Convenþie, a art. 1 din
Tribunalul Constanþa a respins acþiunea Protocolul nr. 1 adiþional la Convenþie ºi a
reclamantului, printr-o sentinþã pronunþatã art. 1 din Protocolul nr. 12 adiþional la
la 25 mai 2010. Instanþa a constatat cã Convenþie. A susþinut cã, prin aplicarea
reclamantul a primit atât o pensie, cât ºi un dispoziþiilor art. 17-22 din Legea nr. 329/
salariu de la o instituþie publicã, chiar dacã 2009, instanþele judecãtoreºti l-au privat de
pensia sa depãºea nivelul salariului mediu dreptul sãu de a primi concomitent pensie
brut pe þarã, care a fost în sumã de 1836 de ºi salariu, chiar dacã acesta era un “drept
lei pentru anul 2010. Prin urmare, Tribunalul câºtigat”; în acelaºi timp, aplicarea textelor
a apreciat cã dispoziþiile art. 17-22 din Legea legale susmenþionate a condus la o
nr. 329/2009, care a fost deja declaratã discriminare indirectã, având în vedere
constituþionalã de cãtre Curtea Constitu- faptul cã toþi cei care primeau o pensie mai
þionalã, au fost relevante pentru situaþia micã decât nivelul salariului mediu brut
naþional sau cei a cãror pensie a fost mai
reclamantului ºi justificau încetarea
mare decât acest nivel, dar au fost angajaþi
raporturilor de muncã într-o instituþie publicã.
în sectorul privat, pot primi în continuare, în
În ceea ce priveºte pretinsa încãlcare a
acelaºi timp, atât pensie, cât ºi salariu.
dreptului la muncã al reclamantului, instanþa
Dispoziþiile legale contestate, astfel cum
a considerat cã acesta are încã dreptul de
au fost aplicate în cazul sãu, au încãlcat, de
a primi un salariu în cazul în care s-ar angaja
asemenea, principiul securitãþii juridice, prin
în sectorul privat; în plus, mãsura în litigiu
faptul cã legislaþia internã nu a fost suficient
nu a fost discriminatorie, deoarece s-a de previzibilã ºi accesibilã. Reclamantul a
aplicat în mod egal pentru toate persoanele susþinut cã legislaþia în vigoare la data
care s-au gãsit în aceeaºi situaþie precum pensionãrii sale anticipate permitea dreptul
cea descrisã în actul normativ. de a fi angajat sau numit în sectorul public,
Reclamantul a formulat recurs împotriva fapt care a reprezentat o motivaþie puternicã
acestei hotãrâri, invocând, de asemenea, pentru decizia sa de a se pensiona anticipat;
încãlcarea drepturilor sale, în temeiul art. 1 pentru acest motiv, orice modificare a
din Protocolul nr. 1 adiþional la Convenþie, legislaþiei nu ar putea afecta situaþia sa
art. 14 din Convenþie, art. 1 din Protocolul juridicã fãrã sã încalce principiul securitãþii
nr. 12 adiþional la Convenþie ºi art. 15 alin. 1 juridice, având în vedere cã dreptul sãu de
din Carta Drepturilor Fundamentale a a primi o pensie ºi un salariu a fost un drept
Uniunii Europene. câºtigat, care nu ar putea face obiectul unei
Recursul sãu a fost respins, la 14 octom- reevaluãri.
brie 2010, de Curtea de Apel Constanþa.
Curtea a reiterat faptul cã dispoziþiile legale Asupra art. 1 din Protocolul nr. 1
în litigiu au fost declarate constituþionale de adiþional la Convenþie
Curtea Constituþionalã, decizia acesteia fiind Reclamantul s-a plâns de faptul cã
definitivã ºi obligatorie. În mãsura în care punerea în aplicare a mãsurilor legislative
critica legii realizatã de reclamant a coincis prevãzute de Legea nr. 329/2009 l-au lipsit
cu argumentele deja luate în considerare de de veniturile sale, care erau alcãtuite din
Curtea Constituþionalã în motivarea sa, pensie ºi salariu.

JurisClasor CEDO – Aprilie 2012 125


1. Principii generale cheltuielile ºi veniturile publice (Terazzi SRL
c. Italiei, 17 octombrie 2002, nr. 27265/95,
Curtea a reiterat faptul cã principiile care par. 85, ºi Wieczorek c. Poloniei, 8
se aplicã, în general, în ce priveºte art. 1 decembrie 2009, nr. 18176/05, par. 59), iar
din Protocolul nr. 1 adiþional la Convenþie Curtea respectã alegerea lor, cu excepþia
sunt la fel de relevante atunci când este cazului în care aceste mijloace se dovedesc
vorba de pensii (Stummer c. Austriei [MC], în mod evident lipsite de un temei rezonabil
7 iulie 2011, nr. 37452/02, par. 82) sau de (decizia Jankovic c. Croaþiei, nr. 43440/
salarii (Mih ieº ºi Senteº c. României, 98; decizia Kuna c. Germaniei, nr. 52449/
decizia din 6 decembrie 2011, nr. 44232/11 99, ºi Mihãieº ºi Senteº c. României,
ºi 44605/11). Dintre acestea, deosebit de decizia din 6 decembrie 2011, nr. 44232 /
relevant pentru cauza de faþã este faptul cã 11 ºi 44605/11).
aceastã dispoziþie nu garanteazã, ca atare, Totodatã, trebuie sã existe un raport
vreun drept la primirea unei pensii într-un rezonabil de proporþionalitate între
anumit cuantum (Maggio ºi alþii c. Italiei, mijloacele folosite ºi scopul urmãrit prin orice
31 mai 2011, nr. 46286/09, 52851/08, mãsurã de naturã a priva o persoanã de
53727/08, 54486/08 ºi 56001/08, par. 55) proprietatea sa (James ºi alþii c. Regatului
ºi nici vreun drept de a primi un salariu Unit, 21 februarie 1986). Echilibrul cerut nu
într-un anumit cuantum (Vilho Eskelinen ºi va fi realizat în cazul în care persoanei în
alþii c. Finlandei [MC], nr. 63235/00, par. cauzã îi revine suportarea unei sarcini
94), fiind cu totul la discreþia Statului individuale excesive (Maggio ºi alþii c.
stabilirea drepturilor salariale ce vor fi plãtite Italiei, par. 57).
angajaþilor sãi din bugetul de stat (Kechko
c. Ucrainei, 8 noiembrie 2005, nr. 63134/ 2. Aplicarea principiilor în speþã
00, par 23).
Cu toate acestea, în cazul în care Curtea a constatat cã plângerea
cuantumul unui drept salarial este redus sau reclamantului se referã în principal la
anulat, aceastã mãsurã poate constitui o imposibilitatea de a primi, în acelaºi timp, o
ingerinþã în exercitarea dreptului de pensie militarã ºi un salariu plãtit de stat, ca
proprietate, care trebuie sã fie justificatã urmare a intrãrii în vigoare a Legii nr. 329/
(Rasmussen c. Poloniei, 28 aprilie 2009, 2009, care a introdus noi norme privind
nr. 38886/05, par. 71). condiþiile care permit o astfel de combinaþie.
O condiþie esenþialã pentru ca ingerinþa Reclamantul a considerat cã astfel de limitãri
sã fie consideratã drept compatibilã cu art. au afectat dreptul sãu la muncã ºi de a fi
1 din Protocolul nr. 1 adiþional la Convenþie plãtit în consecinþã, în ciuda faptului cã,
este faptul cã aceasta trebuie sã fie prevã- atunci când a depus cererea de pensionare
zutã de lege. Orice intervenþie a autoritãþii anticipatã, a avut în vedere desfãºurarea în
publice, în ce priveºte respectarea bunurilor, continuare a unor raporturi de muncã
poate fi justificatã numai în cazul în care remunerate, în conformitate cu legislaþia în
serveºte unui interes public legitim. vigoare la momentul respectiv.
Statele pãrþi la Convenþie dispun de o Curtea a reiterat faptul cã prin Convenþie
marjã largã de apreciere pentru regle- nu se garanteazã dreptul la muncã
mentarea politicii lor sociale. Curtea a (Sobczyk c. Poloniei, decizia din 10
reamintit, în acest sens, datã fiind cunoaº- februarie 2000, nr. 25693/94 ºi 27387/95;
terea directã a propriei societãþi ºi a nevoilor Dragan Cakalic c. Croaþiei, decizia din 15
sale, cã autoritãþile naþionale sunt, în septembrie 2003; Torri ºi alþii ºi Bucciarelli
principiu, cel mai bine plasate pentru a alege c. Italiei decizia din 24 ianuarie 2012, nr.
mijloacele cele mai adecvate în atingerea 11838/07 ºi 12302/07). Nici nu se garan-
scopului stabilirii unui echilibru între teazã, aºa cum deja s-a menþionat mai sus,

126 JurisClasor CEDO – Aprilie 2012


dreptul la o pensie sau un salariu într-un sã suporte o sarcinã individualã ºi excesivã
anumit cuantum. (Lakiæevic ºi alþii c. Muntenegru ºi
Curtea a reþinut ºi cã limitãrile introduse Serbia, 13 decembrie 2011, nr. 27458/06,
de legislaþia contestatã nu trebuie sã fie 37205/06, 37207/06 ºi 33604/07, par. 62).
considerate drept o “privare de bunuri”, aºa În aceastã privinþã, o atenþie deosebitã
cum a susþinut reclamantul, ci mai degrabã trebuie sã fie pusã pe faptul cã reclamantul
ca o ingerinþã în dreptul acestuia la a fost obligat sã aleagã între a continua sã
respectarea bunurilor sale, în sensul tezei I primeascã pensia militarã lunarã ºi încetarea
din primul paragraf al art. 1 din Protocolul contractului sãu de muncã sau suspendarea
nr. 1 adiþional la Convenþie. plãþii pensiei, în timp ce ar continua sã
Din acest punct de vedere, Curtea a lucreze în domeniul public. Astfel, Curtea a
constatat cã ingerinþa a fost prevãzutã de notat cã, spre deosebire de situaþia din
lege, ºi anume de dispoziþiile nou introduse cauza Kjartan Ásmundsson, par. 39,
prin Legea nr. 329/2009 privind reorgani- reclamantul nu a suferit o privare totalã de
zarea unor autoritãþi ºi instituþii publice, drepturile sale, nici nu a fost lipsit de toate
raþionalizarea cheltuielilor publice, susþi- mijloacele de subzistenþã, având în vedere
nerea mediului de afaceri ºi respectarea cã a primit o pensie lunarã al cãrei cuantum
acordurilor-cadru cu Comisia Europeanã ºi a fost mai mare decât nivelul salariului mediu
Fondul Monetar Internaþional. brut pe þarã. Din acelaºi punct de vedere,
În evaluarea interesului public cu privire nu se poate considera cã reclamantul a
la mãsurile contestate, Curtea a luat în pierdut o sumã importantã din venitul sãu,
considerare motivarea Curþii Constituþionale, deoarece pensia pe care continuã sã o
care a confirmat faptul cã legiuitorul român primeascã este substanþial mai mare decât
a impus reguli noi în domeniul salariilor din salariul lunar pe care l-ar fi obþinut.
sectorul public, în scopul raþionalizãrii În acest context ºi având în vedere marja
cheltuielilor publice, determinate de largã de apreciere a statului în reglemen-
contextul excepþional al crizei globale la nivel tarea domeniul legislaþiei sociale (Frimu c.
financiar ºi economic. Având în vedere, de României, decizia din 7 februarie 2012, nr.
asemenea, faptul cã aceasta este o 45312/11), precum ºi scopul legitim al
chestiune decisã de cãtre autoritãþile raþionalizãrii cheltuielilor publice, Curtea a
naþionale, care au o legitimitate democraticã considerat cã reclamantul cu greu ar putea
directã ºi sunt mai bine plasate decât de o fi considerat cã ar fi avut de suportat o
instanþã internaþionalã pentru a evalua sarcinã individualã ºi excesivã, sau ca ar fi
nevoile ºi condiþiile locale, Curtea nu a gãsit suferit o depreciere de esenþã a pensiei sale
niciun motiv sã se îndepãrteze de la sau a drepturilor salariale.
motivarea Curþii Constituþionale, care a Rezultã cã aceastã plângere este în mod
constatat cã mãsurile în litigiu au urmãrit un vãdit nefondatã, în sensul art. 35 par. 3, fiind
scop legitim de interes public (mutatis respinsã, în baza art. 35 par. 4 din
mutandis, Valkov ºi alþii c. Bulgariei, 25 Convenþie.
octombrie 2011, nr. 2033/04, 19125/04, Asupra art. 14 din Convenþie
19475/04, 19490/04, 19495/04, 19497/04, Reclamantul s-a plâns de faptul cã actele
24729/04, 171/05 ºi 2041/05, par. 92). normative contestate au instituit o
Rãmâne, prin urmare, sã se stabileascã discriminare între diferite categorii de
dacã s-a adus atingere “justului echilibru” persoane, unora fiindu-le permis sã continue
între cerinþele de interes general ale sã primeascã în acelaºi timp un salariu ºi o
comunitãþii ºi cerinþele de protecþie a pensie, iar altora fiindu-le îngrãdit acest
drepturilor fundamentale ale individului, lucru. Mai precis, reclamantul a arãtat nu ar
ºtiind cã justul echilibru nu va fi realizat în putea continua sã primeascã atât un salariu,
cazul în care persoana respectivã a trebuit cât ºi o pensie, pe motiv cã a fost angajat în

JurisClasor CEDO – Aprilie 2012 127


sectorul public, în comparaþie cu cei angajaþi pensiile, între funcþionarii publici ºi angajaþii
în sectorul privat, precum ºi pentru motivul privaþi (Valkov ºi alþii c. Bulgariei, par.
cã a avut o pensie mai mare decât salariul 117).
mediu brut pe þarã, în comparaþie cu cei care În ceea ce priveºte diferenþa de tratament
au avut o pensie inferioarã acestui nivel. fundamentatã pe cuantumul venitului lunar,
Curtea reitereazã faptul cã discriminarea Curtea a considerat cã, potrivit deciziei Curþii
înseamnã a trata diferit, fãrã o justificare Constituþionale din România, cuantumul
obiectivã ºi rezonabilã, persoanele aflate în prevãzut era previzibil ºi rezonabil ºi a fost
situaþii similare sau comparabile (Willis c. stabilit de legiuitor în raport de situaþia de
Regatului Unit, nr. 36042/97, par. 48). Cu crizã economicã în care se gãsea statul,
toate acestea, nu orice diferenþã de care a acþionat în cadrul marjei sale de
tratament semnificã o încãlcare a art. 14. apreciere în domeniul deciziilor bugetare,
Trebuie sã se stabileascã faptul cã alte fãrã a încãlca principiul proporþionalitãþii
persoane sunt într-o situaþie similarã sau în (mutatis mutandis, Valkov ºi alþii c.
mod comparabil s-ar bucura de un tratament Bulgariei, par. 114).
preferenþial ºi cã aceastã distincþie este Rezultã cã ºi aceastã plângere este în
discriminatorie (Unal Tekeli c. Turciei, 16 mod vãdit nefondatã, în sensul art. 35 par.
noiembrie 2004, nr. 29865/96, par. 49). 3, fiind respinsã, în baza art. 35 par. 4 din
În plus, art. 14 nu interzice unui stat Convenþie.
membru, aplicarea unui tratament diferit Asupra altor încãlcãri invocate
unor grupuri, pentru a corecta “inegalitãþile Reclamantul s-a plâns ºi de încãlcarea
de fapt” dintre acestea, statul bucurându-se art. 6 din Convenþie ºi a art.1 din Protocolul
de o marjã de apreciere în evaluarea dacã nr. 12 adiþional la Convenþie.
ºi în ce mãsurã existã diferenþe în situaþii Prin prisma materialului probator din
similare, pentru a justifica un tratament cauzã, Curtea a reþinut cã nu se desprinde
diferit. O marjã largã este, de obicei, permisã nicio aparenþã de încãlcare a acestor
statului, în temeiul Convenþiei, în ceea ce articole, astfel încât în temeiul art. 35 par. 3
priveºte mãsurile generale ale strategiei ºi 4 din Convenþie, ºi aceastã cerere a fost
economice sau sociale (Stec ºi alþii c. declaratã drept vãdit nefondatã.
Regatului Unit [MC], nr. 65731/01, par.
51-52). Notã
Revenind la cauza de faþã, Curtea a La fel ca ºi în recentele decizii de
considerat cã actul normativ criticat instituie inadmisibilitate pronunþate la data de 6
o diferenþã de tratament între persoane, decembrie 2011 în cauzele Felicia Mihãieº
respectiv pensionarii care încã lucrau în împotriva României (cererea nr. 44232/11)
sectorul privat ºi cei care lucrau în sectorul ºi Adrian Gavril Senteº împotriva
public, la fel ca reclamantul; cu toate României (cererea nr. 44605/11), respectiv
acestea, cele douã categorii de persoane la data de 7 februarie 2012 în cauzele
cu greu pot fi considerate ca fiind într-o conexate Ana Maria Frimu, Judita Vilma
situaþie similarã sau comparabilã, în sensul Timar, Edita Tanko, Marta Molnar ºi Lucia
art. 14, deoarece distincþia esenþialã, Gheþu împotriva României (nr. 45312/11),
relevantã pentru contextul în care mãsurile Curtea Europeanã a Drepturilor Omului a
respective au fost luate, este faptul cã confirmat interpretãrile succesive ale Curþii
veniturile lor provin din surse diferite, ºi Constituþionale ºi ale instanþelor judecã-
anume un bugete private, respectiv bugetul toreºti interne.
de stat. De asemenea, trebuie remarcat Prin Capitolul IV al Legii nr. 329/2009
faptul cã, în aceastã privinþã, Curtea, în privind reorganizarea unor autoritãþi ºi
numeroase ocazii, a admis distincþiile pe instituþii publice, raþionalizarea cheltuielilor
care unele state le-au fãcut, în ce priveºte publice, susþinerea mediului de afaceri ºi

128 JurisClasor CEDO – Aprilie 2012


respectarea acordurilor-cadru cu Comisia darea plãþii pensiei pe durata exercitãrii
Europeanã ºi Fondul Monetar Internaþional activitãþii ºi încetarea raporturilor de muncã,
au fost introduse unele mãsuri privind de serviciu sau a actului de numire în funcþie,
regimul cumulului pensiilor cu veniturile dacã nivelul pensiei nete aflate în platã
salariale, în scopul reducerii cheltuielilor depãºeºte nivelul câºtigului salarial mediu
bugetare. brut utilizat la fundamentarea bugetului
Astfel, beneficiarii dreptului la pensie asigurãrilor sociale de stat, aprobat prin
aparþinând atât sistemului public de pensii, legea bugetului asigurãrilor sociale de stat.
cât ºi sistemelor neintegrate sistemului Prin Decizia nr. 1414 din 4 noiembrie
public care realizau venituri salariale sau, 2009, publicatã în Monitorul Oficial al
dupã caz, asimilate salariilor, potrivit legii, României, Partea I, nr. 796 din 23 noiembrie
realizate din exercitarea unei activitãþi pe 2009, Curtea Constituþionalã a stabilit cã
bazã de contract individual de muncã, raport soluþia legislativã adoptatã de legiuitor în
de serviciu sau în baza actului de numire, privinþa reglementãrii cumulului pensiei cu
potrivit legii, în cadrul autoritãþilor ºi institu- veniturile salariale sau, dupã caz, asimilate
þiilor publice centrale ºi locale, indiferent de salariilor, este în concordanþã cu prevederile
modul de finanþare ºi subordonare, precum constituþionale, în mãsura în care prevede-
ºi în cadrul regiilor autonome, societãþilor rile nu se referã la persoanele pentru care
naþionale, companiilor naþionale ºi socie- durata mandatului este stabilitã expres prin
tãþilor comerciale la care capitalul social este Constituþie.
deþinut integral sau majoritar de stat ori de Astfel, Legea fundamentalã stabileºte în
o unitate administrativ-teritorialã, puteau mod expres durata mandatului persoanelor
cumula pensia netã cu veniturile astfel care ocupã unele funcþii publice de
realizate, dacã nivelul acesteia nu depã- autoritate, iar încetarea acestui mandat ca
ºeºte nivelul câºtigului salarial mediu brut urmare a neîndeplinirii obligaþiei privind
utilizat la fundamentarea bugetului exprimarea opþiunii cu privire la suspen-
asigurãrilor sociale de stat ºi aprobat prin darea plãþii pensiei pe durata exercitãrii
legea bugetului asigurãrilor sociale de stat. funcþiei, în condiþiile art. 18-20 din legea
Pensionarii care desfãºurau activitãþi criticatã, este incompatibilã cu dispoziþiile
profesionale pe bazã de contract individual constituþionale arãtate. Ca urmare, numai
de muncã, raport de serviciu sau în baza în mãsura în care reglementarea prevãzutã
actului de numire în funcþie aveau obligaþia în cap. IV al legii nu se referã la aceste
ca, în termen de 15 zile de la data intrãrii în categorii de persoane, soluþia legislativã
vigoare a prezentului capitol, sã îºi exprime adoptatã de legiuitor în privinþa reglementãrii
în scris opþiunea între suspendarea plãþii cumulului pensiei cu veniturile salariale sau,
pensiei pe durata exercitãrii activitãþii ºi dupã caz, asimilate salariilor, este în
încetarea raporturilor de muncã, de serviciu concordanþã cu prevederile constituþionale.
sau a actului de numire în funcþie, dacã În ceea ce priveºte aceastã soluþie
nivelul pensiei nete aflate în platã depãºeºte legislativã, Curtea Constituþionalã a
nivelul câºtigului salarial mediu brut utilizat constatat cã, prin Decizia nr. 82 din 15
la fundamentarea bugetului asigurãrilor ianuarie 2009, publicatã în Monitorul Oficial
sociale de stat, aprobat prin legea bugetului al României, Partea I, nr. 33 din 16 ianuarie
asigurãrilor sociale de stat. Persoanele care 2009, pronunþându-se asupra unei soluþii
la data intrãrii în vigoare a Capitolului IV erau similare celei prevãzute de prezenta lege,
pensionari cumularzi ori dupã data intrãrii Curtea a statuat cã, prin instituirea unei
în vigoare a acestuia deveneau pensionari obligaþii de a opta între pensie ºi venitul
cumularzi aveau obligaþia ca, în termen de obþinut din salarii, se “afecteazã prin limitare
15 zile de la data survenirii situaþiei de cumul, atât dreptul la pensie prevãzut de art. 47
sã îºi exprime în scris opþiunea între suspen- alin. 2 din Constituþie, cât ºi dreptul la muncã

JurisClasor CEDO – Aprilie 2012 129


consacrat prin art. 41”. În temeiul art. 115 beneficiari sunt în cadrul sistemului public
alin. 6 din Constituþie, potrivit cãruia ordo- de pensii sau sistemelor neintegrate
nanþele de urgenþã nu pot afecta drepturile sistemului public. Veniturile salariale sau
ºi libertãþile prevãzute în Constituþie, Curtea cele asimilate acestora pot fi realizate ca
Constituþionalã a constatat cu acel prilej cã urmare a exercitãrii unei activitãþi pe bazã
“prevederile Ordonanþei de urgenþã a de contract individual de muncã, raport de
Guvernului nr. 230/2008 sunt necon- serviciu sau în baza actului de numire,
stituþionale, deoarece afecteazã drepturile potrivit legii.
fundamentale menþionate [...]”, statuând, Teza a doua a alin. 1 al art. 17 coroboratã
totodatã, cã “Guvernul nu este împiedicat cu art. 18 din lege instituie excepþia de la
sã promoveze, cu respectarea dispoziþiilor regula cumulului, stabilind cã, dacã nivelul
constituþionale amintite [...], a principiilor pensiei nete aflate în platã sau care urmeazã
neretroactivitãþii legii, nediscriminãrii ºi a fi pusã în platã depãºeºte nivelul salariului
egalitãþii în drepturi ºi a celorlalte norme ºi mediu brut pe economie utilizat la
principii prevãzute de Constituþie, mãsurile fundamentarea bugetului asigurãrilor sociale
necesare cu privire la cazurile ºi condiþiile de stat ºi aprobat prin legea bugetului
în care pensia poate fi cumulatã cu veniturile asigurãrilor sociale de stat, persoana
realizate din muncã”. cumulardã sau care devine cumulardã are
Potrivit art. 17 alin. 1 teza întâi din legea obligaþia de a-ºi exprima în scris opþiunea
criticatã, “beneficiarii dreptului la pensie între suspendarea plãþii pensiei pe durata
aparþinând atât sistemului public de pensii, exercitãrii activitãþii, pe de o parte, ºi
cât ºi sistemelor neintegrate sistemului încetarea raporturilor de muncã, de serviciu
public care realizeazã venituri salariale sau, sau a actului de numire în funcþie, pe de
dupã caz, asimilate salariilor, potrivit legii, altã parte. Prin urmare, legea oferã per-
realizate din exercitarea unei activitãþi pe soanelor care au calitatea de pensionari
bazã de contract individual de muncã, raport cumularzi sau care devin pensionari
de serviciu sau în baza actului de numire cumularzi dreptul de a opta între continuarea
potrivit legii, în cadrul autoritãþilor ºi institu- activitãþii în baza contractului individual de
þiilor publice centrale ºi locale, indiferent de muncã, raportului de serviciu sau a actului
modul de finanþare ºi subordonare, precum de numire ºi, deci, a realiza venituri salariale
ºi în cadrul regiilor autonome, societãþilor sau asimilate acestora, ºi încetarea
naþionale, companiilor naþionale ºi socie- raporturilor de muncã, de serviciu sau a
tãþilor comerciale la care capitalul social este actului de numire.
deþinut integral sau majoritar de stat sau de Autorii criticii de neconstituþionalitate au
o unitate administrativ-teritorialã pot cumula considerat cã prevederile art. 17 din lege
pensia netã cu veniturile astfel realizate [...]”. sunt potrivnice art. 16 din Constituþie,
Curtea Constituþionalã a constatat cã legea întrucât criteriul care stã la baza interdicþiei
stabileºte regula potrivit cãreia persoanele de a cumula îl reprezintã valoarea pensiei
care realizeazã venituri salariale sau asimi- nete la care pensionarul cumulard are
late salariilor, potrivit legii, din exercitarea dreptul. S-a susþinut cã stabilirea unui
unei activitãþi în cadrul autoritãþilor ºi insti- asemenea criteriu contravine principiului
tuþiilor publice centrale ºi locale, indiferent egalitãþii în drepturi a cetãþenilor, fãrã
de modul de finanþare ºi subordonare, privilegii ºi fãrã discriminãri. S-a constatat,
precum ºi în cadrul regiilor autonome, socie- prin urmare, cã ceea ce determinã critica
tãþilor naþionale, companiilor naþionale ºi textelor legale nu este interdicþia cumulului
societãþilor comerciale la care capitalul în sine în cazurile prevãzute de art. 17 alin.
social este deþinut integral sau majoritar de 1 teza a doua, ci nivelul pensiei pânã la care
stat sau de o unitate administrativ-teritorialã se poate cumula ºi peste care nu mai este
pot cumula aceste venituri cu pensia, ai cãrei permis acest cumul. Sub acest aspect,

130 JurisClasor CEDO – Aprilie 2012


Curtea a statuat cã: “Nicio dispoziþie României ºi, prin aceasta, ordinea publicã
constituþionalã nu împiedicã legiuitorul sã ºi siguranþa naþionalã”. Aceastã situaþie a
suprime cumulul pensiei cu salariul, cu impus “adoptarea unor mãsuri cu caracter
condiþia ca o asemenea mãsurã sã se aplice excepþional, care, prin eficienþa ºi
în mod egal pentru toþi cetãþenii, iar promptitudinea aplicãrii, sã conducã la
eventualele diferenþe de tratament [...] sã reducerea efectelor sale ºi sã creeze
aibã o raþiune licitã.” (Decizia nr. 375 din 6 premisele relansãrii economiei naþionale”.
iulie 2005, publicatã în Monitorul Oficial al Una dintre mãsurile reglementate de legiui-
României, Partea I, nr. 591 din 8 iulie 2005). tor o constituie restrângerea dreptului de a
Mai mult, în jurisprudenþa constantã a Curþii cumula veniturile salariale cu cele din
s-a apreciat cã încãlcarea principiului pensie, atunci când sunt îndeplinite douã
egalitãþii ºi nediscriminãrii existã atunci când condiþii: angajator este o autoritate sau
se aplicã tratament diferenþiat unor cazuri instituþie publicã centralã sau localã, indife-
egale, fãrã sã existe o motivare obiectivã ºi rent de modul de finanþare ºi subordonare,
rezonabilã, sau dacã existã o disproporþie sau o regie autonomã, societate naþionalã,
între scopul urmãrit prin tratamentul inegal companie naþionalã sau societate comer-
ºi mijloacele folosite. cialã la care capitalul social este deþinut
Cu privire la stabilirea nivelului pensiei integral sau majoritar de stat sau de o unitate
nete pânã la care poate opera cumulul la administrativ-teritorialã, pe de o parte, ºi
nivelul salariului mediu brut pe economie nivelul pensiei nete depãºeºte nivelul
utilizat la fundamentarea bugetului asigu- salariului mediu brut pe economie, pe de altã
rãrilor sociale de stat ºi aprobat prin legea parte. Justificarea unei astfel de limitãri
bugetului asigurãrilor sociale de stat, Curtea rezidã în degrevarea bugetului de stat,
Constituþionalã a constatat cã acesta res- respectiv a celui al asigurãrilor sociale de
pectã condiþiile de obiectivitate (este expres stat, într-o mãsurã care nu afecteazã
prevãzut de lege, previzibil ºi determinabil) veniturile persoanei sub pragul salariului
ºi rezonabilitate (nivelul salariului mediu brut mediu brut pe economie. Prin urmare,
pe economie constituie o opþiune justã ºi mãsura adoptatã este proporþionalã cu
echilibratã) impuse de principiul nediscri- situaþia care a determinat-o, fiind rezultatul
minãrii. În ceea ce priveºte proporþiona- unui echilibru între scopul declarat al legii ºi
litatea între obiectivul urmãrit prin trata- mijloacele folosite în realizarea lui, ºi este
mentul inegal ºi mijloacele folosite, s-a aplicatã în mod nediscriminatoriu tuturor
observat cã, potrivit expunerii de motive care persoanelor aflate în ipoteza normei. De
au determinat adoptarea prezentului act altfel, aºa cum a statuat Curtea Con-
normativ, scopul acestuia este combaterea stituþionalã ºi cu alte ocazii (spre exemplu,
“crizei economice, fenomen mondial ce prin deciziile nr. 358 din 30 septembrie 2003
afecteazã structural economia româ- sau nr. 4 din 18 ianuarie 2000), soluþia
neascã”, datele de naturã financiarã, pre- legislativã care instituie un anumit cuantum
cum ºi prognozele efectuate de autoritãþile sau prag valoric, apreciat ca rezonabil,
abilitate în domeniu conturând “imaginea corespunde unei opþiuni exclusive a
unei crize economice profunde, care poate legiuitorului, nefiind deci o problemã de
pune în pericol stabilitatea economicã a resortul contenciosului constituþional.

JurisClasor CEDO – Aprilie 2012 131


132 JurisClasor CEDO – Mai 2012
MAI 2012

JurisClasor CEDO – Mai 2012 133


134 JurisClasor CEDO – Mai 2012
Cuprins

Anul II (2012)
JurisClasor CEDO - Mai 2012

Condiþii de audiere ºi de detenþie. Legalitatea privãrii de libertate. Prezumþia de


nevinovãþie – decizia de inadmisibilitate în cauza Patriciu împotriva României ............ 137
Autor: Victor Constantinescu

Cauza A.M.M. c. României - Justul echilibru dintre interesul minorului de a-i fi stabilitã
paternitatea ºi interesul prezumtivului tatã de a nu fi supus testelor ADN .................... 144
Autor: Roxana Lãcãtuºu

Cerere de revizuire în procedura anulãrii unei autorizaþii de construire – Decizia de


inadmisibilitate în cauza S.C. Millennium Building Development S.R.L. împotriva
României ....................................................................................................................... 164
Autor: Ionuþ Militaru

Taxa de poluare. Efectele jurisprudenþei divergente - Decizia de inadmisibilitate în


cauzele reunite Coriolan Gabriel Ioviþoni ºi alþii împotriva României ............................. 170
Autor: Dragoº Cãlin

Recursul în interesul legii reglementat de dispoziþiile art. 329 din Codul de procedurã
civilã reprezintã o cale eficientã de unificare a practicii judiciare naþionale – cauza Albu
ºi alþii împotriva României ............................................................................................. 184
Autor: Alexandra Neagu

Cauza Nicoleta Gheorghe împotriva României - O nouã hotãrâre de referinþã


pronunþatã de Curtea Europeanã a Drepturilor Omului în materia contravenþiilor ........ 188
Autor: Ileana Popa, Flavian Popa

JurisClasor CEDO – Mai 2012 135


136 JurisClasor CEDO – Mai 2012
Condiþii de audiere ºi de detenþie. Legalitatea privãrii de
libertate. Prezumþia de nevinovãþie – decizia de inadmisibilitate
în cauza Patriciu împotriva României

Autor: Victor Constantinescu


Categorie: Decizii de inadmisibilitate

Lipsa aerisirii ºi prezenþa toaletelor necompartimentate nu atinge o asemenea gravitate


pentru a fi calificate drept tratament inuman sau degradant, având în vedere durata scurtã a
detenþiei.
Omisiunea autoritãþilor de a menþiona expres în ordonanþa de reþinere dispoziþiile art. 148
C.pr.pen., nu duce prin ea însãºi la vicierea legalitãþii ordonanþei de reþinere, aceasta fiind
motivatã în mod corespunzãtor.
Suspiciunile care planau asupra reclamantului atingeau nivelul de plauzibilitate cerut. Astfel,
aceste suspiciuni se întemeiau pe o serie de documente, care puteau crea impresia cã
reclamantul ar fi putut comite infracþiunile imputate.
Alegaþiile reclamantului, conform cãrora reþinerea sa ar fi rezultatul unui ordin politic, nu
sunt întemeiate pe o probã incontestabilã ºi directã.
Comunicatele de presã ale parchetului se limiteazã la informarea publicului despre
derularea anchetei penale aflatã în curs ºi, prin urmare, nu încalcã dreptul de a fi prezumat
nevinovat.
Reclamantul nu a probat cã ar fi existat împotriva sa o campanie mediaticã de o asemenea
virulenþã încât sã influenþeze sau sã fie susceptibilã sã influenþeze formarea opiniei
judecãtorilor ºi rezultatul deliberãrilor.
Prin intermediul acþiunii de daune-interese, autoritãþile naþionale au recunoscut încãlcarea
art. 8 din Convenþie ºi au reparat prejudiciul suferit de cãtre reclamant într-o modalitate
corespunzãtoare ºi suficientã.

susþinerilor reclamantului, cã în anul 1994,


societatea petrolierã de stat S.C. Rompetrol
S.A. a fost privatizatã. În octombrie 1998
societatea S.C. SG International S.A.
administratã de cãtre reclamant, devine
acþionar majoritar al S.C. Rompetrol S.A. din
care face parte ºi S.C. Petromidia S.A.
(„Societatea P.”) Reclamantul devine
preºedinte al consiliul de administraþie al
societãþii S.C. Rompetrol S.A.
În octombrie 2000, în cadrul procesului
I. Situaþia de fapt de privatizare, Fondul Proprietãþii de Stat
(„FPS”) a încheiat cu societatea olandezã
În decizia de inadmisibilitate (parþialã) din The Rompetrol Group B.V. (TRG),
17 ianuarie 2012 pronunþatã în cauza reprezentatã de cãtre reclamant, un contract
Patriciu c. României137, s-a reþinut, conform de vânzare de acþiuni de la Societatea P.,

137 CEDO, Patriciu c. României, decizia de inadmisibilitate din 17 ianuarie 2012, cererea nr. 43750/05.

JurisClasor CEDO – Mai 2012 137


devenitã astfel S.C. Rompetrol Rafinare S.A. tranzacþii financiar nu au fost înregistrate în
În acest contract erau stipulate mai multe contabilitatea societãþii, ceea ce a diminuat
obligaþii în sarcina cumpãrãtorului. Neîn- rata taxelor care ar fi trebuit plãtite bugetului
deplinirea acestor obligaþii era sancþionatã, statului.
cu câteva rezerve, fie prin nulitatea Reclamantul a fost convocat la parchet
contractului fie prin rezilierea de drept. pe data de 26 mai 2005 pentru a da o
Pe data de 31 mai 2004, Parchetul declaraþie. Dupã ce a fost informat asupra
Naþional Anticorupþie (P.N.A.138) a emis un acuzaþiilor aduse împotriva lui, în prezenþa
comunicat de presã prin care se menþiona avocaþilor aleºi, reclamantul a dat o
cã pe data de 28 mai 2004 a fost începutã declaraþie olografã de aproximativ 65 de
urmãrirea penalã in rem pentru mai multe pagini timp de 16 ore. Reiese din textul
fapte de corupþie legate de procesul de declaraþiei cã reclamantul a fost interogat
privatizare al societãþii P. Potrivit P.N.A., din de o manierã neîntreruptã de la 10:30, 26
actele de urmãrire penalã efectuate pânã mai 2005 pânã la ora 02:00 a zilei 27 mai
în prezent se reþine faptul cã, în cadrul 2005. Nu reiese din dosarul cauzei dacã
acþiunii de privatizare a societãþii P., reclamantul a beneficiat de mâncare ºi de
valoarea realã a bunurilor societãþii s-a apã în timpul interogatoriului. Prin declaraþia
diminuat, în sensul cã, în interval de un an, datã, reclamantul a susþinut cã dreptul sãu
preþul cu care au fost vândute acþiunile ar fi la apãrare a fost încãlcat din cauza
scãzut.139 respingerii cererii de a consulta actele
dosarului pentru o mai bunã înþelegere a
La 22 martie 2005, D.I.I.C.O.T.
acuzaþiilor ce i se aduc. În continuare,
(„Parchetul”) a dispus începerea urmãririi
reclamantul a prezentat versiunea sa asupra
penale împotriva reclamantului pentru
raporturilor comerciale al societãþii S.C.
sãvârºirea infracþiunii de înºelãciune în
Rompetrol S.A. ºi asupra respectãrii de cãtre
legãturã cu privatizarea societãþii P. Printr-o
societatea sa a obligaþiilor incluse în
ordonanþã din data de 26 mai 2005,
contractul de privatizare.
parchetul a dispus extinderea ºi începerea
Printr-o ordonanþã din data de 27 mai
urmãririi penale împotriva reclamantului 2005, P.N.A. a dispus punerea în miºcare a
pentru douã infracþiuni de înºelãciune ºi o acþiunii penale împotriva reclamantului
infracþiune de spãlare de bani legate de pentru înºelãciune, complicitate la evaziune
privatizarea societãþilor S.C. Vega S.A. ºi fiscalã ºi spãlare de bani. Printr-o altã
P. ordonanþã din data de 27 mai 2005 ora
Pe data de 29 martie 2005, Parchetul de 01:30 parchetul a dispus reþinerea
pe lângã Înalta Curte de Casaþie ºi Justiþie, reclamantului pentru 24 de ore. Dupã o
a menþionat cã monitorizarea activitãþii rezumare a faptelor, parchetul a apreciat cã
societãþii P. se înscrie în cadrul procesului în cauzã sunt întrunite condiþiile cerute de
de supraveghere a activitãþilor din domeniul art. 136 ºi 143 C.pr.pen. faptele fiind stabilite
petrolier ºi cã a fost începutã urmãrirea pe baza documentelor societãþii, notele ºi
penalã împotriva reclamantului, a lui M.S., procesele-verbale realizate dupã controlul
N.A., C.F.E., V.C.A., în calitatea de membri efectuat de cãtre Brigada Financiarã la
în conducerea societãþii, susþinând cã societatea S.C. Rompetrol Rafinare S.A. ºi
existau date ºi indicii cã acþionarii majoritari pe baza unei analize realizate de cãtre
nu ºi-ar fi îndeplinit obligaþiile contractuale Oficiul Naþional de Prevenire ºi Combatere
ºi cã dupã finalizarea unui control realizat a Spãlãrii Banilor. Ordonanþa nu fãcea
în 2003 de Direcþia de control fiscal, anumite trimitere la art. 148 C.pr.pen.

138 În prezent, Direcþia Naþionalã Anticorupþie din cadrul Parchetului de pe lângã Înalta Curte de Casaþie ºi
Justiþie.
139 A se vedea comunicatul, disponibil la http://www.pna.ro/faces/comunicat.xhtml?id=218.

138 JurisClasor CEDO – Mai 2012


Printr-un proces-verbal încheiat pe data þinut în acest mod de la începutul ºedinþei,
de 27 mai 2005, la ora 04:30, parchetul a ora 22:00, pânã la 28 mai 2005, ora 02:00.
menþionat cã reclamantul, în prezenþa Reclamantul a fost asistat de trei avocaþi ºi
avocaþilor aleºi, a fost informat despre audiat în baza art. 150 C.pr.pen. Tribunalul
mãsura preventivã care a fost luatã împo- a respins propunerea de arestare preven-
triva sa ºi despre drepturile sale procesuale. tivã, iar reclamantul a fost pus de îndatã în
A fost de asemenea menþionat cã libertate.
reclamantul ºi avocaþii sãi aleºi au refuzat Recursul parchetului a fost respins.
sã semneze ordonanþa de reþinere ºi Reclamantul a fost trimis în judecatã pe
declaraþia transcrisã a inculpatului, invocând data de 7 septembrie 2006, iar în momentul
cã a fost încãlcat art. 150 C.pr.pen., recla- de faþã procesul se aflã în desfãºurare pe
mantul nefiind ascultat de cãtre procuror. rolul Tribunalului Bucureºti.
S-a notat, de asemenea, cã la momentul Pe data de 11 mai 2007, reclamantul a
începerii audierii în calitate de inculpat, obþinut obligarea Serviciului Român de
reclamantul ºi avocaþii au declarat cã mai Informaþii la plata sumei de 50.000 lei cu
existã multe lucruri de declarat, dar cã refuzã titlul de prejudiciu moral pentru interceptarea
sã continue din cauza orei târzii ºi starea ilegalã a convorbirilor. Hotãrârea a rãmas
lor de obosealã. În aceste circumstanþe, irevocabilã prin respingerea apelului ºi a
avocaþii au pãrãsit camera ºi sediul recursului.
parchetului, refuzând sã semneze orice act
realizat de cãtre procuror. II. Analiza Curþii
Reclamantul a formulat mai multe
solicitãri de revocare a mãsurii de reþinere Asupra art. 3 din Convenþie – Condiþiile
adresate procurorilor ierarhic superiori, toate de detenþie
fiind respinse. Curtea a reamintit cã, pentru a cãdea sub
Cu privire la condiþiile de detenþie, incidenþa art. 3 din Convenþie, un tratament
reclamantul a arãtat cã, dupã ce a fost trebuie sã atingã un nivel minim de gravitate.
reþinut, a fost adus la Arestul Inspectoratului Aprecierea acestui grad este relativã; ea
General de Poliþie Bucureºti. Reclamantul depinde de ansamblul faptelor, în special al
a susþinut cã celula în care a fost reþinut era duratei tratamentului precum ºi al efectelor
micã, situatã la subsolul clãdirii, fãrã aerisire fizice ºi mentale, iar uneori chiar ºi de sexul,
ºi luminã naturalã. Paturile erau de fier. vârsta ºi starea de sãnãtate a victimei.140 În
Toaleta era „turceascã” ºi se afla în celulã. mod special, timpul în care persoana este
Reclamantul a indicat cã împreunã cu un deþinutã în condiþiile improprii constituie un
codeþinut a fost obligat sã blocheze orificiul factor important de luat în considerare. 141
toaletei cu o sticlã de plastic pentru a nu De altfel, Curtea a menþionat cã alegaþiile
permite ºobolanilor sã intre în celulã. În privind relele tratamente trebuie susþinute
celulã exista ºi un duº. Reclamantul a arãtat în faþa Curþii cu elemente de probã
cã atunci când a dorit sã dea drumul la apã, corespunzãtoare.142
nu a curs apã ci ºoareci morþi. În cauzã, Curtea a remarcat cã D.P.
Pe data de 27 mai 2005, P.N.A. a formulat reclamã în special lipsa spaþiului ºi a aerisirii
propunerea de arestare preventivã a în celulã, cât ºi de condiþiile de igienã din
inculpatului, acesta din urmã sosind la timpul reþinerii sale timp de 24 de ore.
tribunal cu cãtuºe la mâini ºi pãzit de cãtre Având în vedere aceste susþineri, Curtea
6 poliþiºti înarmaþi ºi purtând cagule. A fost a fãcut trimitere la raportul Comitetului

140 CEDO, Dougoz c. Greciei, cererea nr. 40907/98, par. 44.


141 CEDO, Alver c. Estoniei, cererea nr. 64812/01.
142 CEDO, Labita c. Italiei [MC], cererea nr. 26772/95, par. 121.

JurisClasor CEDO – Mai 2012 139


European pentru Prevenirea Torturii ºi infracþiunile imputate. Aºadar, parchetul ºi-a
Tratamentul sau Pedepselor Inumane sau întemeiat decizia pe probe suficiente care
Degradante (CPT)143 în care era menþionat ar fi putut convinge un observator neutru ºi
cã spaþiul celulelor din cadrul sediilor I.G.P. obiectiv cã reclamantul ar fi putut comite
era de 10 sau 14 m2. Având în vedere cã infracþiunea.146
reclamantul a trebuit sã împartã celula cu Cât despre alegaþiile reclamantului
un sigur codeþinut, trebuie concluzionat cã conform cãrora reþinerea sa ar fi rezultatul
a beneficiat de un spaþiu personal mai mare unui ordin politic, Curtea a observat cã
de 4 m2, spaþiu ce constituie regula privind aceste susþineri nu sunt întemeiate pe o
spaþiul de viaþã recomandat de cãtre CPT. probã incontestabilã ºi directã.147
Cu privire la lipsa aerisirii ºi prezenþa În ceea ce priveºte omisiunea autoritãþilor
toaletelor necompartimentate, Curtea a de a menþiona expres în ordonanþa de
subliniat cã perioada în care reclamantul a reþinere a dispoziþiilor art. 148 C.pr.pen.,
trebuit sã suporte condiþiile arãtate a fost Curtea a apreciat cã aceastã omisiune nu
mai micã de o zi: conform declaraþiilor sale, duce prin ea însãºi la vicierea legalitãþii
reclamantul a fost reþinut pe 27 mai 2005 la ordonanþei de reþinere, aceasta fiind
ora 01:30 ºi reiese din dosarul cauzei cã a motivatã în mod corespunzãtor.
participat la ºedinþa de judecatã în faþa Cu privire la audierea reclamantului,
Tribunalului Bucureºti în aceeaºi zi la ora Curtea a observat cã la momentul faptelor,
22:00.144 Astfel, din elementele de care dreptul intern nu prevedea în mod expres
dispune în cauzã, precum ºi durata scurtã obligaþia procurorului de a audia inculpatul
a detenþiei, Curtea nu a putut concluziona înainte de reþinerea sa. În orice caz,
cã reclamantul a fost supus unui tratament reclamantul a fost audiat o lungã perioadã
care atinge o asemenea gravitate pentru a de cãtre anchetatori în prezenþa avocaþilor
fi calificat drept inuman sau degradant. sãi asupra faptelor de care era acuzat, dupã
Asupra art. 5 par. 1 din Convenþie – ce i-au fost aduse la cunoºtinþã acuzaþiile
Legalitatea detenþiei care i se aduc.
Existenþa unei suspiciuni rezonabile Faþã de aceste considerente, toate
presupune existenþa unor fapte sau indicii capetele de cerere privind legalitatea
de naturã a convinge un observator neutru detenþiei au fost respinse ca fiind vãdit
ºi obiectiv cã persoana în cauzã a comis o neîntemeiate.
infracþiune. Totuºi, faptele care dau naºtere Asupra art. 5 par. 2 din Convenþie –
acestor suspiciuni nu trebuie sã fie de Dreptul acuzatului de a fi informat, în cel
aceeaºi forþã precum cele necesare pentru mai scurt timp, asupra motivelor arestãrii
a justifica condamnarea sau pentru punerea sale ºi asupra oricãrei acuzaþii aduse
sub acuzare, aspecte ce intervin la o fazã împotriva sa
ulterioarã a procesului penal.145 Articolul 5 par. 2 din Convenþie enunþã o
În cauzã, Curtea a apreciat cã suspi- garanþie elementarã: orice persoanã
ciunile care planau asupra reclamantului arestatã trebuie sã ºtie de ce a fost privatã
atingeau nivelul de plauzibilitate cerut. de libertate. Aceastã garanþie implicã
Astfel, aceste suspiciuni se întemeiau pe o informarea persoanei, într-un limbaj simplu
serie de documente, care puteau crea ºi accesibil pentru ea, despre motivele în
impresia cã reclamantul ar fi putut comite drept ºi în fapt ale privãrii sale de libertate,

143 Toate rapoartele realizate de cãtre CPT sunt disponibile la http://www.cpt.coe.int/en/states/rom.htm


144 CEDO, Khodorkovskiy c. Rusiei, cererea nr. 5829/04, par. 103.
145 CEDO, Murray c. Regatului Unit, hotãrârea din data de 28 octombrie 1994, par. 55.
146 A contrario CEDO, Stepuleac c. Moldovei, cererea nr. 8207/06, par. 70 – 73.
147 CEDO, Khodorkovskiy c. Rusiei, cererea nr. 5829/04, par. 103.

140 JurisClasor CEDO – Mai 2012


astfel încât acea persoanã sã poatã pune 2005 ora 22:00 pânã la 28 mai 2005 ora
în discuþie legalitatea privãrii de libertate în 02:00. În consecinþã, aceastã prezentare în
faþa unui tribunal, conform garanþiei prevã- faþa judecãtorului tribunalului, care este cu
zute de par. 4. Ea trebuie sã beneficieze de siguranþã susceptibil de a fi calificat
aceste informaþii „în termenul cel mai scurt”, „judecãtor sau magistrat împuternicit prin
dar poliþistul care o aresteazã poate sã nu i lege cu exercitarea atribuþiilor judiciare” în
le dea în întregime la momentul arestãrii. sensul art. 5 par. 3, a avut loc dupã apro-
Pentru a determina dacã persoana a primit ximativ 20 de ore de la reþinerea inculpatului.
suficiente informaþii suficient de devreme, O asemenea perioadã, a fost consideratã
trebuie avute în vedere particularitãþile de cãtre Curte ca fiind în conformitate cu
cauzei.148 garanþiile menþionate în art. 5 par. 3 din
În prezenta cauzã, reclamantul a fost Convenþie ºi cu jurisprudenþa sa.
audiat îndelung din data de 26 mai 2005 la Prin urmare, acest capãt de cerere a fost
27 mai 2005, în prezenþa avocaþilor sãi aleºi respins ca fiind în mod vãdit neîntemeiat.
ºi dupã ce a fost informat despre acuzaþiile Asupra art. 6 par. 1 ºi 3 lit. a) ºi d) din
aduse împotriva lui, cu privire la raporturile Convenþie – Echitatea procesului penal
comerciale ale societãþii pe care o admi- Curtea a reamintit cã pentru a ºti dacã
nistra. Având în vedere aceste elemente, un proces este conform cu exigenþele art. 6
reclamantul era informat, deja din aceastã par. 1 este necesarã examinarea procedurii
fazã, cã era suspectat de a fi implicat în în ansamblu, altfel spus dupã finalizarea
activitãþi ilicite, cum ar fi înºelãciunea ºi acesteia. Curtea nu poate totuºi exclude cã
spãlarea de bani. De asemenea, în orele poate exista un element determinant care
care au urmat reþinerii sale, reclamantul a sã permitã o apreciere a echitãþii procesului
fost informat despre ordonanþa de reþinere, la un stadiu prematur.150 Având în vedere
care conþinea o descriere a faptelor de care cã procesul penal este încã în desfãºurare
era acuzat ºi a capetelor de acuzare pentru înaintea jurisdicþiilor naþionale, Curtea nu a
care era urmãrit penal. gãsit nici un element de acest gen.
Prin urmare, ºi acest capãt de cerere a Aºadar Curtea a apreciat cã acest capãt
fost respins ca fiind vãdit neîntemeiat. de cerere este prematur ºi l-a respins pentru
Asupra art. 5 par. 3 din Convenþie – neepuizarea cãilor de atac interne.151
Dreptul de a fi adus de îndatã înaintea Asupra art. 6 par. 2 din Convenþie –
unui judecãtor sau a altui magistrat împu- Dreptul la respectarea prezumþiei de
ternicit prin lege cu exercitarea nevinovãþie
atribuþiilor judiciare Curtea a reamintit cã o atingere a
Curtea a amintit cã, potrivit jurisprudenþei prezumþiei de nevinovãþie poate sã provinã
sale constante, o perioadã de deþinere de 3 nu numai din partea unui judecãtor sau a
zile ºi 23 de ore fãrã un control jurisdicþional unui tribunal, dar ºi din partea altor autoritãþi
depãºeºte limitele temporale stricte fixate publice. 152 Sub acest aspect, instanþa
de cãtre art. 5 par. 3.149 europeanã a amintit importanþa alegerii
În cauzã, reclamantul a fost reþinut pe termenilor de cãtre reprezentanþi ai statului
data de 27 mai 2005 la ora 01:30 ºi în declaraþiile acestora date înainte ca o
prezentarea lui efectivã în faþa Tribunalului persoanã sã fie judecatã ºi condamnatã
Bucureºti s-a desfãºurat din data de 27 mai pentru sãvârºirea unei infracþiuni. 153

148 CEDO, Èonka c. Belgiei, cererea nr. 51564/99, par. 50.


149 CEDO, Kandjov c. Bulgariei, cererea nr. 68294/01, par. 66.
150 CEDO, Deligiannis c. Greciei (decizie), cererea nr. 5074/03.
151 CEDO, Schmidtova c. Republica Cehã (decizie), cererea nr. 48568/99.
152 CEDO, Daktaras c. Lituaniei, cererea nr. 42095/98, par. 41- 42.
153 CEDO, Lavents c. Letoniei, cererea nr. 58442/00, par. 41-42.

JurisClasor CEDO – Mai 2012 141


Totodatã, art. 6 par. 2 nu ar putea împiedica, rabilã pentru reclamant nu este suficientã,
având în vedere art. 10 din Convenþie, în principiu, pentru a-i suprima calitatea de
autoritãþile sã informeze publicul asupra victimã decât dacã autoritãþile naþionale au
anchetelor penale aflate în curs de recunoscut, în mod explicit sau în substanþã,
desfãºurare, dar autoritãþile trebuie sã o facã ºi au reparat de o manierã corespunzãtoare
cu toatã discreþia ºi rezerva cerutã de ºi suficientã încãlcarea Convenþiei.157
respectarea prezumþiei de nevinovãþie.154 În cauzã, ca urmare a acþiunii în pretenþii
În ceea ce priveºte comunicatele de introdusã împotriva Serviciului Român de
presã ale parchetului, Curtea a observat cã Informaþii, reclamantul a obþinut recunoaº-
ele se limiteazã la informarea publicului terea caracterului ilegal al interceptãrilor
despre derularea anchetei penale aflatã în convorbirilor telefonice ºi repararea
curs. De asemenea, a fost remarcat cât de prejudiciului moral. Mai mult, suma acordatã
importantã era cauzã în ochii opiniei publice, cu titlu de prejudiciul moral, apare ca fiind
având în vedere poziþia ocupatã de cãtre superioarã celei care este în general
reclamant ºi implicarea sa în procesul de acordatã de cãtre Curte în cauza similare
privatizare al companiei petroliere deþinutã privind România (n.n. reclamantul a obþinut
de cãtre stat, fiind un subiect de preocupare suma de 50.000 lei).158 Prin urmare, Curtea
atât pentru autoritãþile naþionale, cât ºi a considerat cã, prin intermediul acþiunii de
pentru publicul larg.155 daune-interese, autoritãþile naþionale au
Referitor la pretinsa campanie de presã, recunoscut încãlcarea art. 8 din Convenþie
Curtea a fost de pãrere cã reclamantul nu a ºi au reparat prejudiciul suferit de cãtre
probat cã ar fi existat împotriva sa o cam- reclamant într-o modalitate corespunzãtoare
panie mediaticã de o asemenea virulenþã ºi suficientã.
încât sã influenþeze sau sã fie susceptibilã Prin urmare, Curtea a considerat cã
sã influenþeze formarea opiniei judecãtorilor reclamantul nu mai poate fi considerat o
ºi rezultatul deliberãrilor. De altfel, procesul victimã a încãlcãrii alegate ºi prin urmare
penal împotriva reclamantului este în acest capãt de cerere a fost respins ca fiind
continuare pe rolul primei instanþe naþionale. incompatibil ratione personae.
Aºadar, Curtea a respins acest capãt de Cu privire la capetele de cerere privind
cerere ca fiind în mod vãdit neîntemeiat. durata audierii reclamantului, precum ºi
Asupra art. 8 din Convenþie – Dreptul aducerea acestuia în cãtuºe în faþa
la respectarea vieþii private ºi de familie Tribunalului, Curtea a considerat cã nu se
Cu privire la încãlcarea dreptului la viaþã poate pronunþa asupra admisibilitãþii acestor
privatã prin interceptarea convorbirilor capete de cerere ºi a decis comunicarea
reclamantului, Curtea a amintit cã aparþine acestora Guvernului, în temeiul art. 54 par.
în primul rând autoritãþilor naþionale sarcina 2 din Regulamentul Curþii.
de a repara o pretinsã încãlcare a Con-
venþiei. În aceastã privinþã a fost subliniat Notã:
cã problema de a ºti dacã un reclamant Curtea a avut în vedere raportul întocmit
poate pretinde cã este victima unei de Comitetului European pentru Prevenirea
presupuse încãlcãri poate fi pusã în orice Torturii ºi Tratamentul sau Pedepselor
stadiu al procedurii.156 Curtea a reamintit cã, Inumane sau Degradante (CPT) la data de
printre altele, o decizie sau o mãsurã favo- 2 aprilie 2004, þinând cont de perioada în

154 CEDO, Allenet de Ribemont c. Franþei, par. 35-36.


155 CEDO, Viorel Burzo c. României, cererea nr. 75109/01, par. 160.
156 CEDO, Sediri c. Franþei (decizie), cererea nr. 44310/05.
157 CEDO, Mathew c. Olanda, cererea nr. 24919/03, par. 149.
158 CEDO, Dumitru Popescu c. României (nr. 2), cererea nr. 71525/01, par. 116.

142 JurisClasor CEDO – Mai 2012


care a fost reþinut reclamantul. De la acea prezentarea în faþa unui judecãtor, relevã
datã, CPT a mai întocmit alte 3 rapoarte anumite riscuri de intimidare, de presiune ºi
despre condiþiile de detenþie din România. de rele tratamente. Astfel, este preferabil ca
Conform raportului întocmit CPT pe data inculpaþii sã fie transferaþi cât mai rapid
de 24 noiembrie 2011, s-a remarcat, printre posibil la o autoritate de detenþie distinctã
altele, practica autoritãþilor române de a þine de poliþie.
în locurile de arest preventiv din cadrul Cu privire la condiþiile de detenþie în
unitãþilor de poliþie persoane care au fost
locurile de arest preventiv din cadrul
arestate preventiv mai mult de 30 de zile ºi
unitãþilor de poliþie, în raportul CPT se
chiar persoane condamnate definitiv. CPT
a fost informatã cã în cele 12 locuri de arest subliniazã cã acestea sunt improprii pentru
preventiv din Bucureºti erau deþinuþi 15% plasarea deþinuþilor pentru o lungã perioadã
din persoanele condamnate definitiv de de timp. Atât timp cât vor fi persoane reþinute
cãtre o jurisdicþie penalã.159 pentru lungi perioade de timp în unitãþile de
CPT a reiterat recomandarea sa ca arest preventiv, autoritãþile române trebuie
autoritãþile române sã punã capãt unei sã îºi intensifice eforturile pentru a rãspunde
asemenea practici, subliniind cã privarea de cerinþelor fundamentale ºi pentru pãstrarea
libertate într-un sediu al poliþiei, chiar ºi dupã demnitãþii persoanelor deþinute.160

159
Disponibil la http://www.cpt.coe.int/documents/rom/2011-31-inf-fra.htm, par. 11.
160
Idem, par. 46.

JurisClasor CEDO – Mai 2012 143


Cauza A.M.M. c. României - Justul echilibru dintre interesul
minorului de a-i fi stabilitã paternitatea ºi interesul
prezumtivului tatã de a nu fi supus testelor ADN

Autor: Roxana Lãcãtuºu


Categorie: Hotãrâri importante

Încãlcarea art. 8 din Convenþie constatatã de cãtre Curte ca urmare a deficienþelor de


procedurã relativ la lipsa de asistenþã efectivã a minorului ºi a protejãrii intereselor acestuia
din partea reprezentantului legal ºi a autoritãþii tutelare, care nu au fost remediate de instanþele
de fond, deºi s-a dispus în acest sens de cãtre instanþa superioarã.
Nerespectarea de cãtre instanþele naþionale a justului echilibru dintre interesul minorului
în a-i fi stabilitã paternitatea ºi dreptul pârâtului de a nu compãrea în faþa instanþei ºi nici de
a se supune testului ADN, prin menþinerea deficienþelor de procedurã în contextul cãrora au
emis hotãrârile.

La 20 iunie 2001, mama sa l-a chemat în


judecatã pe Z. pentru a obþine o pensie
alimentarã în beneficiul reclamantului. Prin
sentinþa devenitã definitivã la 7 august 2001,
judecãtoria Bucureºti a respins cererea
motivat de faptul cã certificatul de naºtere
al reclamantului nu-l menþiona pe Z. ca fiind
tatãl sãu.
La 25 septembrie 2001, mama
Situaþia de fapt reclamantului îl chema în judecatã pe Z.
printr-o acþiune în justiþie în stabilirea
Reclamantul, minor în vârstã de 10 ani, paternitãþii. Aceasta a invocat faptul cã
a fost reprezentat la momentul introducerii minorul a fost conceput în urma unei relaþii
cererii de cãtre mama sa, iar aceasta din cu Z. începutã în 1997 ºi a susþinut acþiunea
urmã fiind luatã în evidenþã ca o persoanã sa printr-o declaraþie sub semnãturã privatã
cu handicap grav, reclamantul a fost datatã 7 august 2001, semnatã de Z., prin
reprezentat de bunica sa maternã.161 care recunoºtea cã este tatãl reclamantului
Reclamantul a invocat, în principal, cã ºi promitea sã îi achite o pensie alimentarã.
acþiunea sa în stabilirea paternitãþii nu a În cererea sa, mama reclamantului a
respectat exigenþa termenului rezonabil, cã arãtat cã Z. nu ºi-a respectat promisiunea
dreptul sãu la respectarea vieþii private ºi de a plãti pensia alimentarã ºi a solicitat
de familie a fost încãlcat în fapt de durata interogatoriul acestuia. Ea a propus, între
procedurii ºi de inechitatea procedurii în altele, martori în vederea audierii ºi a solicitat
chestiune ºi cã nu a dispus de un recurs efectuarea unui test de paternitate.
efectiv pe parcursul acestei proceduri. Prin încheierea interlocutorie din 2 aprilie
Reclamantul e nãscut la 5 aprilie 2001 ºi 2002, judecãtoria din Bucureºti a dispus
locuieºte în Pantelimon. În certificatul sãu efectuarea unui test de paternitate ºi a
de naºtere a fost înregistrat ca nãscut indicat pãrþilor sã se prezinte la Institutul de
dintr-un tatã necunoscut. Medicinã Legalã la 8 aprilie 2002.

161 Decizia din 14 februarie 2012, cererea nr. 2151/10, http://cmiskp.echr.coe.int.

144 JurisClasor CEDO – Mai 2012


Doar reclamantul ºi mama sa s-au La 5 ºi 19 iunie 2003, tribunalul a notat
prezentat la Institutul de Medicinã Legalã la absenþa a doi martori citaþi ºi a dispus citarea
data indicatã, Z. nu s-a prezentat, astfel cum lor cu mandat de aducere. Executarea
rezultã din atestarea eliberatã de Institut. acestor mandate a eºuat, deoarece aceºtia
Taxa de expertizã de achitat dacã testul ar nu au fost identificaþi la adresa indicatã de
fi avut loc era de 7.317.000 lei vechi (ROL). reclamant. Nicio altã mãsurã nu a mai fost
Prin sentinþa din 30 aprilie 2002, luatã de autoritãþi în vederea contactãrii
judecãtoria a luat act de renunþarea mamei acestor martori.
reclamantului la audierea martorilor care nu La 18 septembrie 2003, tribunalul a
s-au putut prezenta ºi la expertiza medico- dispus realizarea unei expertize medico-
legalã. Judecãtoria a respins acþiunea ca legale ºi i-a pus în vedere lui Z. sã se
neîntemeiatã, considerând cã o copie de pe prezinte la Institutul Medico-Legal din
o declaraþie scrisã de mânã de Z. al cãrei Bucureºti, care trebuia sã comunice raportul
original nu a fost depus, nu se coroboreazã efectuat pentru termenul din 30 octombrie
cu o altã probã. 2003. Tribunalul l-a citat pentru acest termen
Mama reclamantului a formulat apel pe pârât ºi autoritatea tutelarã.
împotriva acestei sentinþe. Tribunalul Z. nu s-a prezentat la Institutul Medico-
Municipiului Bucureºti a respins prin decizia Legal ºi la ºedinþele din faþa tribunalului. Nici
din 24 octombrie 2002 apelul, menþinând serviciul autoritãþii tutelare, nici procurorul
raþionamentul judecãtoriei. nu au fost prezenþi la ºedinþa din 30
Deºi au fost citaþi sã se prezinte, partea
octombrie 2003. La acest termen, mama
adversã ºi autoritatea tutelarã nu s-au
reclamantului a declarat cã nu mai dorea
prezentat niciodatã în faþa tribunalului.
decât o expertizã în vederea stabilirii filiaþiei
Mama reclamantului a formulat un recurs
reclamantului ºi cã nu mai solicita adminis-
împotriva deciziei tribunalului. Prin decizia
trarea altor probe.
din 29 ianuarie 2003 Curtea de Apel
Prin decizia din 30 octombrie 2003,
Bucureºti a admis recursul ºi a casat decizia
Tribunalul Municipiului Bucureºti a respins
tribunalului, trimiþând cauza spre rejudecare.
Curtea de Apel a constatat cã tribunalul a acþiunea ca neîntemeiatã, motivând cã
respins acþiunea pe motiv cã reclamantul nu declaraþia olografã a lui Z, chiar dacã
a prezentat originalul declaraþiei lui Z., fãrã originalul nu a fost prezentat, nu putea face
a solicita vreodatã pãrþii sã prezinte dovada filiaþiei reclamantului, deoarece nu
originalul. Urmare a acestui fapt, curtea de se corobora cu niciun alt mijloc de probã,
apel a constatat cã tribunalul nu a manifestat afarã de declaraþia bunicii materne a
rolul sãu activ în vederea stabilirii faptelor ºi reclamantului, pe care tribunalul a
aplicãrii corecte a legii, cu atât mai mult cu considerat-o subiectivã. Potrivit acestui
cât reclamantul nu a fost nici reprezentat, martor, mama reclamantului a întreþinut
nici asistat de un avocat. relaþii cu Z. în 1997 pentru câteva luni, apoi
Cauza a fost reînregistratã pe rolul începând din iulie 2000 pânã la momentul
tribunalului Municipiului Bucureºti la 20 când l-a anunþat cã este însãrcinatã. Bunica
martie 2003. La 14 aprilie 2003, tribunalul a maternã a mai declarat cã Z. a participat la
admis cererea mamei reclamantului ºi a ceremonia de botez a reclamantului ºi cã a
ordonat citarea pentru interogatoriu a contribuit a subvenþionarea nevoilor mino-
pârâtului ºi citarea a trei martori, inclusiv a rului cu sume mici.
bunicii reclamantului. Reclamanta a formulat recurs contra
La 22 mai 2003, tribunalul a constatat cã deciziei din 30 octombrie 2003. Potrivit celor
prezenþa unui reprezentant al ministerului douã rapoarte medicale depuse la tribunal
public era indispensabilã în cauzã ºi, în ºi privind starea de sãnãtate a reclamantului,
consecinþã, a amânat dosarul la o datã datate 4 ºi 7 aprilie 2004, minorul prezenta
ulterioarã. sechele de rahitism, anemie ºi retard în

JurisClasor CEDO – Mai 2012 145


dezvoltarea neuropsihicã. Minorul nu vorbea la ea, decât cu acordul autoritãþii tutelare,
ºi manifesta reacþii de teamã nejustificate dacã aceasta era contrarã interesului
de context. Raportul indica, între altele, cã copilului de a-ºi vedea stabilitã starea civilã.
dupã ce a beneficiat de un tratament la Or, din acest punct de vedere, mama nu
Centrul medical pentru copii, evoluþia avea un drept de renunþare.
copilului a fost încurajantã, acesta fiind mai În acelaºi sens, Curtea de Apel Braºov a
bine integrat în mediul sãu ºi limbajul sãu refuzat prin decizia sa nr. 1624/R/2001 din
s-a dezvoltat. 11 decembrie 2001 de a lua act de declaraþia
Prin decizia din 11 octombrie 2004, unei mame care dorea sã renunþe la
Curtea de Apel Bucureºti a anulat recursul acþiunea în stabilirea paternitãþii copilului
pentru lipsa motivãrii. Curtea de Apel a sãu. Cu privire la aceastã declaraþie, fãcutã
constatat cã decizia din 30 octombrie 2003 în faþa sa, pe motiv cã o tranzacþie
a fost comunicatã la o altã adresã decât cea intervenise între pãrþi., instanþa a reþinut cã
indicatã de partea reclamantã. Totuºi, curtea art. 59 C.fam. dispune cã acþiunea în
a luat act de faptul cã partea solicitase o stabilirea paternitãþii aparþine copilului ºi este
copie dupã hotãrârea tribunalului la 20 exclusiv personalã. Prin urmare, mama nu
ianuarie 2004. Curtea de Apel a notat, prin poate renunþa la ea, chiar ºi cu acordul
urmare, cã partea reclamantã recunoscuse autoritãþii tutelare, ºi nu poate încheia o
cã a luat la cunoºtinþã de decizie chiar la 20 tranzacþie în acest sens.
ianuarie 2004.
Astfel cum rezultã din raportul datat 14 Practica pertinentã privind probele în
ianuarie 2010 al Primãriei Pantelimon, la o cauzele de stabilire a paternitãþii
datã neprecizatã, mama reclamantului a fost
luatã în evidenþã de Serviciul de Asistenþã Prin decizia nr. 1059/1990162, Tribunalul
Socialã ca o persoanã suferind de un Suprem a statuat cã respingerea unei acþiuni
handicap grav, astfel cã era periodic în stabilirea paternitãþii ca neîntemeiatã pe
examinatã de o comisie medicalã. motiv de lipsã a martorilor propuºi de
reclamantã, mama copilului, e lipsitã de
Practica internã pertinentã temei legal. Judecãtoria trebuia sã citeze
martorii cu mandat de aducere ºi sã judece
Printr-o decizie nr. 1280/06.09.1957, cauza ulterior.
Tribunalul Suprem statua cã mama nu putea Prin decizia nr. 2370/22.01.1993 163 ,
renunþa valabil la o acþiunea în stabilirea Curtea Supremã de Justiþie a considerat cã
paternitãþii copilului sãu minor fãrã acordul acþiunea în stabilirea paternitãþii poate fi
autoritãþii tutelare. doveditã ºi cu martori care sunt rude cu
Printr-o decizie nr. 1077/4.05.1989, pãrþile. În acelaºi sens, Curtea de Apel
publicatã în Revista Dreptul nr. 4/1990 p. Craiova a indicat în decizia sa nr. 3619/1998
71, Tribunalul Suprem a stabilit cã mama cã spre deosebire de acþiunile din dreptul
care a introdus în numele copilului ei o comun, în ce priveºte acþiunile privind starea
acþiune în stabilirea paternitãþii, nu putea sã civilã a persoanei, martorii care sunt rude
renunþe la ea, deoarece aducea atingere cu pãrþile pot fi audiaþi.
intereselor copilului. În decizia nr. 1421/28.05.2002, Curtea de
Printr-o decizie nr. 74/17.01.1990 Apel Timiºoara a examinat refuzul nemotivat
publicatã în Revista Dreptul nr. 9-12/1990, ºi nejustificat al pãrþii pârâte care contesta
Tribunalul Suprem a estimat cã mama care cã este tatãl copilului, de a se prezenta la
introdusese în numele copilului ei o acþiune Institutul de medicinã legalã în vederea
în stabilirea paternitãþii nu putea sã renunþe prelevãrii de probe pentru testul ADN. Ea a

162 Tribunalul Suprem, decizia nr. 1059/1990 publicatã în Monitorul Oficial nr. 7-8/1991.
163 Curtea Supremã de Justiþie, decizia nr. 2370/22.01.1993 publicatã în Culegerea nr. 3/1994.

146 JurisClasor CEDO – Mai 2012


considerat cã un asemenea refuz, eventual impuse de art. 306 C.pr.civ. nu ar fi legalã.
coroborat cu alte probe, poate fi interpretat Conform Guvernului doar în cazul renunþãrii
ca o confirmare a faptului cã este tatãl la judecatã instanþele sunt þinute de a nu
copilului. lua act de o astfel de declaraþie în temeiul
principiului respectãrii interesului superior al
Aprecierile Curþii copilului.
Reclamantul nu a depus observaþii la
Reclamantul a invocat cu titlu principal excepþia invocatã.
încãlcarea dreptului sãu la viaþã privatã ºi Curtea a considerat cã argumentele
de familie. aduse de Guvern în susþinerea excepþiei pun
Invocând art. 6 ºi 8 din Convenþie, acesta în discuþie chestiuni juridice strâns legate
s-a plâns cã acþiunea în stabilirea paternitãþii de fondul cauzei, care nu pot fi disociate de
nu a fost efectiv examinatã de instanþele examenul plângerii. De asemenea Curtea
naþionale ºi nu a fost analizatã într-un a estimat cã este necesar sã le examineze
termen rezonabil. A invocat cã autoritatea din punct de vedere al dispoziþiilor
tutelarã nu a fost niciodatã prezentã în faþa Convenþiei invocate de reclamant (mutatis
tribunalului ºi a fost total dezinteresatã de mutandis, Rupa c. României, par. 90, 16
dificultãþile sale. Între altele, instanþele nu decembrie 2008).
au citat vreodatã partea pârâtã cu mandat Curtea a constatat cã cererea nu este în
de aducere ºi reclamantul nu a beneficiat mod manifest nefondatã în sensul articolului
de nicio mãsurã de asistenþã pe parcursul 35 par. 3 lit. a al Convenþiei.
procedurii. În sfârºit, reclamantul a invocat
cã se aflã într-o situaþie de neajunsuri care Asupra fondului
nu i-a permis sã îºi apere eficace drepturile.
Reclamantul a invocat cã, în contra-
Asupra admisibilitãþii dictoriu cu datele speþei, în alte acþiuni în
stabilirea paternitãþii, alte instanþe au dat
Guvernul a invocat neepuizarea cãilor de câºtig de cauzã reclamanþilor, în situaþia în
atac interne. A relevat cã partea reclamantã, care tatãl prezumtiv refuzã de a se prezenta
respectiv mama reclamantului minor, nu a la examenele medico-legale se poate
respectat una din condiþiile impuse pentru considera cã acesta este tatãl biologic al
ca instanþa de apel sã examineze recursul copilului.
sãu, respectiv condiþia ca acesta sã fie Guvernul nu a contestat incidenþa art. 8
motivat. din Convenþie în speþã. Reclamantul este
Conform Guvernului, nulitatea cãii de atac un copil din afara cãsãtoriei, care urmãreºte
a recursului, care intervine ca o sancþiune a stabilirea identitãþii tatãlui sãu pe cale
pãrþii care nu a îndeplinit exigenþele solicitate judiciarã ºi cã acþiunea sa în stabilirea
de normele de procedurã cât priveºte paternitãþii are ca scop stabilirea legãturii
introducerea acestei cãi de atac, nu poate sale juridice cu Z. Trimiþând la cauza Mikulic
fi apreciatã ca o renunþare la judecatã care c. Croaþiei, Guvernul a admis cã existã o
e reglementatã de art. 246 C.pr.civ. ºi legãturã directã între stabilirea filiaþiei ºi viaþa
reprezintã un act procesual de dispoziþie a privatã a reclamantului. Totuºi, Guvernul a
pãrþilor. În al doilea rând, tribunalul nu poate arãtat cã prezenta cauzã este diferitã de
da efect voinþei mamei reclamantului de a cauza Mikulić.
renunþa la o acþiune în stabilirea paternitãþii În primul rând, Guvernul a precizat cã nu
intentatã în numele copilului sãu, având în existã nicio restricþie, în dreptul român, în
vedere cã aceasta aparþine fiului ei. În primul ce priveºte mijloacele de probã admisibile
caz, o hotãrâre pronunþatã fãrã a þine cont în acþiunile de stabilire a paternitãþii. Astfel,
de faptul cã recursul nu a respectat condiþiile toate probele reglementate de lege pentru

JurisClasor CEDO – Mai 2012 147


stabilirea situaþiei de fapt reale pot fi astfel de informaþii este esenþial din punct
prezentate. Astfel de probe sunt audierea de vedere al incidenþei lor asupra formãrii
martorilor, probele cu acte, interogatoriul personalitãþii (Gaskin c. Regatului-Unit, par.
pãrþii adverse, prezumþiile ºi probele 39).
ºtiinþifice. Stabilirea existenþei relaþiilor intime Curtea a amintit, între altele, cã art. 8 are
între mamã ºi pretinsul tatã pe perioada în principal ca obiect protecþia individului
legalã a concepþiei, precum ºi stabilirea contra ingerinþelor arbitrare ale autoritãþilor
faptului cã minorul s-a nãscut în urma publice. La aceastã obligaþie negativã se pot
acestor relaþii, pot fi dovedite prin orice adãuga obligaþiile pozitive inerente respec-
mijloc, administrarea probelor ºtiinþifice tului efectiv al vieþii private sau familiale.
nefiind absolut necesare. Acestea pot implica adoptarea unor mãsuri
În speþã, Guvernul a pus în discuþie pentru respectarea vieþii private, chiar ºi în
comportamentul pãrþii reclamante care nu relaþiile dintre indivizi (Mikulic´).
a manifestat diligenþã în vederea indicãrii de Frontiera între obligaþiile pozitive ºi
o manierã suficient de clarã a adreselor obligaþiile negative ale statului pe marginea
martorilor propuºi pentru a fi audiaþi. Aceasta acestei dispoziþii nu se supune unei definiþii
a renunþat la administrarea expertizei precise. Principiile aplicabile sunt totuºi
medico-legale, ceea ce ar echivala cu o lipsã comparabile. În ambele cazuri, trebuie sã
de diligenþã. Din acest punct de vedere, ar se þinã cont de justul echilibru dintre
fi excesiv de a impune instanþelor naþionale interesele concurente ale individului ºi ale
sã se substituie pãrþilor în administrarea societãþii în ansamblul sãu; de asemenea,
probelor. în ambele cazuri, statul are o anumitã marjã
În final, Guvernul a subliniat cã a fost în de apreciere ( Mizzi c. Maltei, par. 105-107).
acord cu practica instanþelor naþionale a nu Curtea a amintit cã nu are atribuþia de a
se lua în considerare declaraþia manuscrisã se substitui autoritãþilor naþionale
a tatãlui prezumtiv, în lipsa coroborãrii competente pentru a tranºa litigiile în materia
acesteia cu alt mijloc de probã. paternitãþii la nivel naþional, dar poate
a) Principiile aplicabile examina din perspectiva Convenþiei deciziile
Curtea a amintit cã procedurile care emise de autoritãþile naþionale în exerciþiul
privesc paternitatea cad sub incidenþa art. puterii lor discreþionare (Mikulić).
8 din Convenþie (Mikulić c. Croaþiei, ar. 51). b) Aplicarea acestor principii în speþã
Chiar dacã nicio legãturã familialã nu a fost În speþã, s-a notat reclamantul este un
stabilitã între reclamant ºi pretinsul tatã, art. copil din afara cãsãtoriei care urmãreºte, pe
8 protejeazã nu numai viaþa familialã, dar ºi calea judiciarã, sã stabileascã paternitatea
viaþa privatã care include aspecte privind sa. Acþiunea sa a vizat determinarea
identitatea fizicã ºi socialã a individului. legãturilor sale juridice cu Z. În consecinþã,
Respectarea vieþii private presupune ca s-a constatat de cãtre Curte o relaþie directã
fiecare sã poatã stabili detaliile identitãþii sale între acþiunea reclamantului în stabilirea
de fiinþã umanã ºi dreptul unui individ la paternitãþii ºi viaþa sa privatã164.

164 Decizia Curþii din cauza Mikuliæ c. Croaþiei , par. 51-54:


51. La Cour a dit à maintes reprises que les procédures ayant trait à la paternité tombent sous l’empire de
l’article 8 (voir, par exemple, les arrêts Rasmussen c. Danemark, 28 novembre 1984, série A no 87, p. 13, § 33,
et Keegan c. Irlande, 26 mai 1994, série A no 290, p. 18, § 45). A cet égard, la Cour a indiqué que la notion de
« vie familiale » visée par l’article 8 ne se borne pas aux seules relations fondées sur le mariage mais peut
englober d’autres « liens familiaux » de facto lorsqu’une relation a suffisamment de constance (voir, par exemple,
Kroon et autres c. Pays-Bas, arrêt du 27 octobre 1994, série A no 297-C, pp. 55-56, § 30). 52. Le cas d’espèce
se distingue des autres affaires de paternité susmentionnées, dans la mesure où aucun lien familial n’a été
établi entre la requérante et son père prétendu. La Cour rappelle toutefois que l’article 8, pour sa part, protège
non seulement la vie « familiale » mais aussi la vie « privée ». 53. La Cour estime que la vie privée inclut

148 JurisClasor CEDO – Mai 2012


Curtea a arãtat cã va aprecia dacã statul în stabilirea paternitãþii ºi în pofida
pârât, în analiza acþiunii în stabilirea constatãrilor deficienþelor primului ciclu
paternitãþii reclamantului, a acþionat cu procesual conþinute în decizia Curþii de Apel
respectarea obligaþiilor sale pozitive Bucureºti din 29 ianuarie 2003, reluarea
decurgând din art. 8 al Convenþiei. Aceasta procedurii de cãtre tribunale nu a produs
a constatat cã, potrivit legislaþiei naþionale, nicio consecinþã. Mai mult decât atât, dupã
autoritatea tutelarã era învestitã pentru a eºecul îndeplinirii punerii în executare a
veghea interesele minorilor ºi incapabililor mandatului de executare a celor doi martori
inclusiv în cadrul procedurilor judiciare. propuºi de reclamantã, nicio altã mãsurã nu
S-a observat totuºi cã autoritatea tutelarã a mai fost luatã de autoritãþi în vederea
nu a participat la procedurã, în pofida contactãrii acestor martori.
obligaþiei care îi incumba de a se înfãþiºa, Guvernul a susþinut cã mama recla-
deºi nici reclamantul, nici mama sa nu au mantului ar fi fost dezinteresatã de acþiunea
fost asistaþi de avocat pe parcursul intentatã în numele copilului sãu, omiþând
procedurii. Acestea au fost în mod precis motivarea recursului. Totuºi, Curtea a
carenþele de procedurã care au condus constatat cã, potrivit unei jurisprudenþe
Curtea de Apel Bucureºti sã admitã, prin judiciare de lungã duratã, cea mai înaltã
decizia din 29 ianuarie 2003, un prim recurs jurisdicþie naþionalã a stabilit principiul
formulat de mama reclamantului. Or, în imposibilitãþii pentru mama unui minor a
cadrul rejudecãrii apelului, aceste deficienþe cãrui paternitate se urmãreºte a fi stabilitã
s-au repetat. De-a lungul a cinci ºedinþe în
de a renunþa la aceastã acþiune. Or, Curtea
faþa tribunalului, dupã trimiterea spre
a constatat aceastã imposibilitate legalã ar
rejudecare de cãtre instanþa de apel,
fi foarte uºor evitatã dacã, astfel cum susþine
autoritatea tutelarã nu s-a prezentat
Guvernul, se va considera mama ar putea
vreodatã, cum a fost cazul ºi pentru prima
sã se dezintereseze de procedurã în caz
instanþã. În faþa acestor deficienþe continue,
de intervenþie automatã a nulitãþii cãii sale
tribunalul nu a utilizat niciun mijloc
de atac pentru absenþa motivãrii, în locul
procedural de coerciþie faþã de autoritatea
unei declaraþii explicite de renunþare.
tutelarã pentru a determina prezenþa la
ºedinþe. Între altele, absenþa sa nu a dat Þinând cont de interesul superior al
naºtere la nicio altã mãsurã de protecþie a copilului ºi având în vedere reglementarea
intereselor copilului în cadrul procedurilor, în materie privind participarea imperativã a
cum ar fi fost, de exemplu, un avocat din autoritãþii tutelare sau a unui reprezentant
oficiu sau participarea la dezbateri a unui a ministerului public la procedura în
reprezentant al ministerului public, dar stabilirea paternitãþii, revenea autoritãþilor
consideratã necesarã de cãtre acelaºi sarcina de a acþiona în favoarea interesului
tribunal în cadrul ºedinþei din 22 mai 2003. superior al copilului a cãrui paternitate se
Rezultã cã în pofida dispoziþiilor legale urmãrea a fi stabilitã pentru a contracara
care garantau protecþia proceduralã a inacþiunile mamei ºi în vederea evitãrii ca
intereselor minorului în cadrul unei acþiuni minorul sã fie lãsat fãrã protecþie.

l’intégrité physique et psychologique d’une personne et englobe quelquefois des aspects de l’identité physique
et sociale d’un individu. Le respect de la « vie privée » doit aussi comprendre, dans une certaine mesure, le droit
pour l’individu de nouer des relations avec ses semblables (voir, mutatis mutandis, Niemietz c. Allemagne, arrêt
du 16 décembre 1992, série A no 251-B, pp. 33-34, § 29).
Il paraît d’ailleurs n’y avoir aucune raison de principe de considérer la notion de « vie privée » comme excluant
l’établissement d’un lien juridique entre un enfant né hors mariage et son géniteur. 54. La Cour a déjà déclaré
que le respect de la vie privée exige que chacun puisse établir les détails de son identité d’être humain et que le
droit d’un individu à de telles informations est essentiel du fait de leurs incidences sur la formation de la personnalité
(Gaskin c. Royaume-Uni, arrêt du 7 juillet 1989, série A no 160, p. 16, § 39).

JurisClasor CEDO – Mai 2012 149


Între altele, Curtea a notat cã, la o datã procedura în vederea disipãrii certitudinii lui
neprecizatã, mama reclamantului a fost cu privire la identitatea sa personalã ºi
supusã asistenþei sociale, fiind afectatã de dreptul tatãlui sãu prezumtiv de a nu
un handicap sever. Fãrã a se putea stabili participa la procedurã, nici de a se supune
dacã la epoca faptelor, aceasta era sau nu la testele de paternitate.
în mãsurã sã apere interesele copilului sãu, Având în vedere cele prezentate, Curtea
Curtea a amintit cã în examinarea epuizãrii a concluzionat încãlcarea art. 8 din
cãilor de atac interne, a fost stabilit de cãtre Convenþie.
Curte cã se va lua în considerare vulne-
rabilitatea anumitor persoane, luând în Notã:
considerare incapacitatea lor, în anumite Curtea a reþinut douã aspecte esenþiale
cazuri, de a se plânge de o manierã relativ la modalitatea de soluþionare a cauzei
coerentã sau de a se sesiza toate instanþele având ca obiect stabilirea paternitãþii
(V.D. c. României, par. 87). minorului reclamant: deficienþele de proce-
Pentru acest considerent, Curtea a durã menþinute de instanþelor naþionale care
respins excepþia invocatã de Guvern. nu au luat mãsuri de coerciþie faþã de
Curtea a observat, de asemenea, cã autoritatea tutelarã pentru a asista pe minor
dreptul intern nu prevede nicio mãsurã care în cadrul procedurii, notând totodatã lipsa
ar permite obligarea pãrþii pârâte sã se din legislaþia românã a unor dispoziþii care
conformeze unui ordin a instanþelor prin sã determine acceptarea de cãtre pârâtul
acceptarea de a supune testului paternitãþii, într-o astfel de procedurã a testelor medicale
ceea ce ar putea corespunde necesitãþii (ceea ce ar putea corespunde dreptului
protejãrii terþilor prin excluderea posibilitãþii acestuia de nu a fi obligat sã se supunã
de a-i constrânge pe aceºtia a se supune acestor teste) ºi nerespectarea de cãtre
oricãror analize medicale, inclusiv testul instanþele naþionale a justului echilibru dintre
ADN (Pascaud c. Franþei, par. 62). interesul minorului în a-i fi stabilitã pater-
Conform Guvernului, potrivit unei practici nitatea ºi dreptul pârâtului de a nu compãrea
constante a instanþelor civile, în exercitarea în faþa instanþei ºi nici de a se supune testului
puterii lor discreþionare, acestea pot adopta ADN.
propriile decizii þinând cont dacã o parte a Relativ la interesul minorului, Curtea a
împiedicat stabilirea adevãrului unor fapte. considerat prioritare unele aspecte anume:
Curtea a observat cã în speþã, instanþele minorul nu a fost reprezentat de cãtre mama
nu au trasat nicio consecinþã a refuzului sa care ulterior soluþionãrii cauzei a fost
manifestat. Totodatã, þinând cont de consi- încadratã ca persoanã cu handicap grav ºi
derentele expuse, în special deficienþele de nu a fost asistat de un avocat, combinate
procedurã, Curtea a estimat ca nu e necesar cu împrejurarea cã autoritatea tutelarã nu a
sã analizeze, în speþã, dacã absenþa din fost prezentã la niciun termen de judecatã
dreptul românesc a unei dispoziþii care sã precum nici ministerul public nu s-a pre-
reglementeze direct consecinþele unui astfel zentat. Curtea a reþinut cã tribunalul nu a
de refuz ar constitui sau nu o carenþã pe utilizat niciun mijloc procedural de coerciþie
terenul art. 8, ca în cauza Mikulić (par. 62). faþã de autoritatea tutelarã pentru a
Curtea a amintit cã, pentru a tranºa o determina prezenþa la ºedinþe. Absenþa sa
acþiune tinzând la stabilirea paternitãþii, nu a dat naºtere la nicio altã mãsurã de
instanþele trebuie sã þinã cont de interesul protecþie a intereselor copilului în cadrul
superior al copilului (Mikulic´). Având în procedurilor, cum ar fi fost, de exemplu un
vedere cele precedente, Curtea a estimat avocat din oficiu sau participarea la
cã instanþele naþionale nu au respectat justul dezbateri a unui reprezentant al ministerului
echilibru între dreptul reclamantului minor public, dar consideratã necesarã de cãtre
de a-ºi vedea interesele protejate în acelaºi tribunal în cadrul ºedinþei din 22 mai

150 JurisClasor CEDO – Mai 2012


2003. Aceastã omisiune a constituit instanþe în protejarea intereselor copilului
principalul considerent pentru care Curtea care în cazul unui minor slab reprezentat
a sancþionat statul prin instanþele naþionale de mama sa, au sarcina de a lua toate
de a nu fi luat mãsurile pozitive care se mãsurile pentru a audia martori ºi a lãmuri
impuneau în vederea protejãrii interesului aspectele de fapt prezentate, în lipsa
superior al minorului. autoritãþii tutelare ºi a refuzului pârâtului de
Curtea a notat cã, în pofida dispoziþiilor a se prezenta la interogatoriu ori la
legale care garantau protecþia proceduralã expertizele medico-legale.
a intereselor minorului în cadrul unei acþiuni În consecinþã, se vor putea reþine ca
în stabilirea paternitãþii 165 ºi în pofida autoritãþi potenþial responsabile pentru
constatãrilor deficienþelor primului ciclu aceastã condamnare în primul rând
procesual conþinute în decizia Curþii de Apel legiuitorul care a prevãzut doar în mod
Bucureºti din 29 ianuarie 2003, reluarea formal atribuþiile autoritãþii tutelare fãrã ca
procedurii de cãtre tribunale nu a produs acestea sã fie exercitate efectiv pentru
nicio consecinþã. Mai mult decât atât, dupã relevarea datelor esenþiale pentru un minor
eºecul îndeplinirii punerii în executare ºi punerea lor la dispoziþia instanþelor,
mandatului de executare a celor doi martori carenþã care se menþine ºi în legislaþia
propuºi de reclamantã, nicio altã mãsurã nu actualã. Totodatã, se poate reþine culpa
a mai fost luatã de autoritãþi în vederea instanþelor care nu au efectuat mai multe
contactãrii acestor martori. demersuri în sprijinul interesului minorului,
Autoritãþile potenþial responsabile vor în speþã pentru a identifica martori în
putea fi luate în considerare, aºadar, în vederea audierii ºi nici nu a dispus ca
speþã, începând de la legiuitor care nu a autoritatea tutelarã sã identifice situaþia
stabilit în cadrul protecþiei intereselor minorului.
minorilor posibilitatea concretã pentru
instanþe de a determina prezenþa autoritãþii Consideraþii asupra practicii judiciare
tutelare care în practica proceduralã românã interne
nu se afla prezentã la niciuna din cauzele Din cauza analizatã se desprinde
privind stabilirea paternitãþii. Totodatã, se concluzia cã în situaþia speþelor de stabilire
subliniazã, având în vedere stadiul legislaþiei a paternitãþii unui minor, este prioritar
române, importanþa mãsurilor luate de interesul minorului a cãrui paternitate se

165 În aceastã apreciere, Curtea face trimitere la practica judiciarã constantã care, în interpretarea extensivã

a art. 42 din Codul familiei adoptat prin Legea nr. 4/1953, cu modificãrile ulterioare, stabilea obligativitatea
ascultãrii autoritãþii tutelare în cadrul proceselor privind divorþurile cu minori ºi în cadrul proceselor care aveau
ca obiect drepturi privind minorii: stabilirea paternitãþii, tãgadã de paternitate, contestarea recunoaºterii de
paternitate etc. Apar ca interesante de menþionat pe acest aspect douã decizii ale Tribunalului Suprem.
Mai întâi, prin Decizia de îndrumare nr. 3 din 21 iunie 1955, Tribunalul Suprem, pronunþându-se asupra practicii
neunitare a instanþelor privind citarea autoritãþii tutelare ºi participarea acesteia la procesele de divorþ cu minori,
a apreciat cã “citarea ºi “ascultarea” autoritãþii tutelare cu privire la hotãrârea ce se va da pentru încredinþarea
copiilor este obligatorie (pct. 4 lit. d). În motivarea acestei îndrumãri se aratã cã, potrivit art. 42 din Codul
familiei, judecata în procesele de divorþ se face, dacã sunt copii minori, cu “ascultarea” autoritãþii tutelare.
Concluziile autoritãþii tutelare prezintã utilitate deosebita în atare procese, deoarece delegatul ei în instanþa se
poate informa asupra traiului soþilor ºi a modului în care sunt îngrijiþi copiii.”
Ulterior, prin decizia nr. 19 din 15 iulie 1962, Tribunalul Suprem a statuat cã citarea autoritãþii tutelare va fi
obligatorie, dar nu ºi prezenþa sa la proces: “Prezenta efectivã a delegatului autoritãþii tutelare la dezbateri nu
este obligatorie. Autoritatea tutelarã va putea sã-ºi comunice pãrerea ºi printr-o adresã, prin care, informând
instanþa cu privire la traiul soþilor ºi modul în care sunt îngrijiþi copiii, sa propunã mãsurile ce crede ca vor trebui
luate în interesul acestora. Hotãrârea nu se va putea pronunþa fãrã concluziile orale sau scrise ale autoritãþii
tutelare. Citarea autoritãþii tutelare în procesele în care sunt copii minori este, în toate cazurile, obligatorie. Pct.
4 lit. d din decizia de îndrumare nr. 3, data la 21 iunie 1955, în legãturã cu participare efectivã la dezbateri a
delegatului autoritãþii tutelare, se scoate din vigoare.”

JurisClasor CEDO – Mai 2012 151


urmãreºte a fi stabilitã. Acest interes obiectivã a instanþei de a mai administra alte
prevaleazã în faþa dreptului pârâtului de a probe, va conduce la evidenta respingere a
nu compãrea în faþa instanþei ori de a nu se acþiunii. Însã, Curtea a subliniat cã, în
prezenta la o eventualã expertizã ADN. cauzele în care în mod evident minorul s-a
Curtea a reþinut în speþã puterea aflat lipsit în mod concret de asistenþã
discreþionarã a instanþelor în aprecierea juridicã eficace, din cauza incapacitãþii
asupra mãsurilor de luat în vederea mamei sale combinatã cu lipsa unui avocat
administrãrii probelor necesare în astfel de ºi lipsa autoritãþii tutelare, instanþele
cauze ºi totodatã, asupra concluziilor ce se naþionale trebuie sã îºi exercite puterea
pot extrage din modalitatea în care pârâtul, discreþionarã cu prioritate în interesul
ca tatã prezumtiv, participã la procedurã. minorului.
Astfel, refuzul continuu al tatãlui prezumtiv În practica judiciarã internã a fost reþinut
de a se prezenta la expertizã poate fi luat în acest principiu al interesului superior
considerare ca recunoaºtere a calitãþii sale minorului cu pregnanþã relativ la
de tatã al minorului, coroborat cu alte imposibilitatea de renunþarea la acþiunea în
mijloace de probã pe care instanþa are stabilirea paternitãþii de cãtre persoana care
sarcina de a le administra. a introdus acþiunea în numele minorului.
În mod evident, Curtea nu obligã Aceastã opticã a jurisprudenþei nu a privit
instanþele naþionale a concluziona cã simplul însã procedura în cadrul cãreia se
refuz de prezentare la expertiza ADN nu mai desfãºoarã o astfel de acþiune, având la
impune administrarea altor probe ºi luarea bazã, în genere, statuãrile din jurisprudenþa
altor mãsuri pentru aflarea adevãrului, cu Curþii Supreme166.
consecinþa admiterii automate a acþiunii. Prin Dupã pronunþarea deciziei Curþii
urmare, refuzul reprezentantului minorului Europene a Drepturilor Omului în cauza
(mama acestuia ori avocat) de a se Mikulić c. Croaþiei167, se identificã o practicã
administra alte probe ºi imposibilitatea recentã a unor instanþe prin care se ia în

166 Astfel, prin decizia nr. 74/17.01.1990 a Curþii Supreme de Justiþie în Probleme de drept 1990-1992, p.
179-180, se reþine: Scopul acþiunii în stabilirea paternitãþii constã în stabilirea statutului civil al copilului, vizând
un interes major al acestuia, care intereseazã ºi societatea. De aceea, odatã introdusã acþiunea, de cãtre
mama copilului, ori de cãtre reprezentantul sãu legal, aceasta nu mai poate fi retrasã nici chiar cu avizul autoritãþii
tutelare, deoarece renunþarea la aceastã acþiune este împotriva intereselor copilului, al cãrui statut civil se cere
a fi stabilit.
167 În cauza Mikulić c. Croaþiei, Curtea a apreciat asupra condiþiilor în care trebuie luate mãsurile procedurale

din cadrul unei acþiuni în stabilirea paternitãþii de cãtre instanþe în cadrul cerinþei de respectare a art. 8 din
Convenþie. Astfel, Curtea a statuat în decizia Mikulić c. Croaþiei din 7 februarie 202 cã frontiera dintre obligaþiile
pozitive ºi negative ale statului sub art. 8 nu se preteazã unei definiþii precise. Principiile aplicabile sunt cu toate
acestea comparabile. Pentru a determina dacã o asemenea obligaþie pozitivã existã, trebuie avut în vedere
echilibrul care trebuie pãstrat între interesul general ºi interesul individului; de asemenea, în cele douã ipoteze,
statul are o anumitã marjã de apreciere (Keegan ºi MB c. Regatului Unit, par. 49), ar. 58. Curtea a amintit cã nu
are rolul de a se substitui autoritãþilor croate pentru a determina care sunt în Croaþia metodele cele mai adecvate
pentru a se stabili paternitatea pe calea judiciarã, dar va examina sub incidenþa Convenþiei, deciziile emise de
aceste autoritãþi în exerciþiul puterii lor discreþionare. Curtea va aprecia dacã Croaþia, în tratarea acþiunii în
stabilirea paternitãþii, a acþionat cu respectarea obligaþiilor sale pozitive decurgând din art. 8 al Convenþiei
(Hokkanen c. Finlandei), par. 57. [...] Un sistem ca cel al Croaþiei, care nu prevede mijloace de constrângere a
tatãlui prezumat de a se conforma dispoziþiei instanþei privind supunerea la testele ADN, poate fi considerat, în
principiu ca fiind compatibil cu obligaþiile decurgând din art. 8, din punct de vedere al marjei de apreciere a
statului. Curtea a estimat totuºi cã, în cadrul unui asemenea sistem, interesele persoanei care urmãreºte
determinarea filiaþiei sale trebuie apãrate chiar dacã paternitatea nu poate fi stabilitã prin testul ADN. Absenþa
oricãror mãsuri procedurale de naturã a constrânge tatãl prezumat a se supune dispoziþiei instanþei nu este
conformã principiului proporþionalitãþii pe care sistemul în chestiune îl oferã altor mijloace graþie cãrora autoritãþile
independente pot statua rapid asupra acþiunii în stabilirea paternitãþii. Or, nicio procedurã de acest tip nu era
prevãzutã în speþã (mutatid mutandis, Gaskin, par. 49). Curtea a concluzionat cã procedura existentã nu asigurã

152 JurisClasor CEDO – Mai 2012


considerare inclusiv aceastã modalitate de aprecierile relevante asupra probatoriului de
abordare a principiului interesului superior administrat într-o cauzã având ca obiect
al copilului, respectiv din punct de vedere stabilirea paternitãþii, probatoriu apreciat din
procedural. punct de vedere al principiului justului
Astfel, în decizia civilã nr. 44/18.01.2010 echilibru care trebuie sã existe între interesul
a Curþii de Apel Bucureºti pronunþatã în minorului ºi dreptul pârâtului de a nu
cauza nr. 2129/2009, în calitate de instanþã compãrea în faþa instanþei ori de a nu fi
de recurs, Curtea a apreciat asupra supus la teste împotriva voinþei sale.
interesului superior al copilului privit din Aceastã din urmã posibilitate poate
perspectivã proceduralã168, citatã mai jos în constitui un impediment serios în soluþio-
cvasitotalitatea sa, având în vedere narea unei cauze de stabilire a paternitãþii

un just echilibru între dreptul reclamantei de a-ºi vedea fãrã întârziere, disipatã incertitudinea asupra identitãþii
sale ºi dreptul tatãlui prezumat de a nu se supune testului ADN.
În cauza discutatã a fost invocatã încãlcarea art. 6 par. 1 din Convenþie vizând termenul rezonabil de soluþionare
a cauzelor civile ºi art. 8 CEDO ca urmare a faptului cã procedura a depãºit termenul rezonabil. Curtea a
remarcat cã procesul de stabilire a paternitãþii a durat 4 ani la prima instanþã ºi 4 luni în apel, iar prima instanþã
a acordat 15 termene, din care 6 ca urmare a absenþei pârâtului. Zece termene au fost acordate pentru ca
pârâtul sã se prezinte la testele ADN, dar acesta nu s-a prezentat la niciun test. Curtea a considerat astfel cã
procedura în sine desfãºuratã peste un termen rezonabil, care a determinat incertitudinea reclamantei în ce
priveºte paternitatea sa pentru o lungã perioadã de timp, a condus la încãlcarea justului echilibru între dreptul
sãu de a i se stabili paternitatea ºi dreptul tatãlui prezumat de a refuza sã se supunã testelor ADN.
168 În acþiunea vizatã s-a efectuat la nivelul judecãtoriei raport de expertizã constând în examen serologic

complex ºi examen în sistem HLA nr. A, ambele întocmite de INML ºi avizate de Comisia de Avizare ºi Control,
în cadrul cãrora concluzia a fost negativã în ce priveºte paternitatea pretinsului tatã, acesta din urmã refuzând
sã se prezinte atât la nivelul judecãtoriei cât ºi al tribunalului la prelevãrile de probe în vederea efectuãrii unei
expertize ADN, încuviinþate de ambele instanþe de fond. Pentru acest refuz de prezentare judecãtoria a aplicat
o singurã amendã pârâtului, iar tribunalul, deºi a acordat mai multe termene pentru ca pârâtul sã se prezinte la
prelevarea de probe, nu a aplicat acestuia vreo mãsurã coercitivã în vederea prezentãrii. Judecãtoria a respins
proba cu martori ca neutilã cauzei ºi a respins ca neîntemeiatã acþiunea prin sentinþa civilã nr. 6759/13.12.2008
având în vedere concluziile negative ale examenelor serologic complex ºi HLA, deºi admite valoarea de început
de dovadã a refuzului de prezentare la examenul ADN de cãtre pârât. Tribunalul, ca instanþã de apel, a administrat
probele cu martori propuºi de apelantã ºi interogatorii reciproce. Tribunalul a reþinut cã faptul cã pârâtul nu s-a
prezentat pentru efectuarea examenului ADN, nu înseamnã cã instanþa nu a respectat dispoziþiile din Convenþia
Europeanã asupra statutului juridic al copiilor nãscuþi în afara cãsãtoriei în care se statueazã asupra obligativitãþii
admiterii tuturor probelor susceptibile sã stabileascã sau sã îndepãrteze paternitatea. Mai mult decât atât, a
reþinut tribunalul, rezultatele ambelor probe serologice au fost avizate de Comisia de avizare ºi control de pe
lângã INML. Faþã de critica caracterului contradictoriu al sentinþei deoarece pe de o parte recunoaºte împiedicarea
de cãtre pârât a stabilirii adevãrului, iar pe de altã parte îi dã câºtig de cauzã, tribunalul a notat cã prima instanþã
a reþinut în motivare cã împrejurarea neprezentãrii pârâtului pentru recoltarea probelor în vederea expertizei
ADN constituie un început de dovadã, însã acest început de dovadã a fost coroborat cu alte probe administrate,
respectiv examenul serologic complex ºi examenul sistemului HLA. Prima instanþã a apreciat cã dovada negativã
rezultând din investigaþiile serologice, este concludentã ºi nu mai trebuie administratã proba cu martori. În apel
s-au audiat doi martori propuºi de apelantã din depoziþiile cãrora nu au rezultat elemente care unite cu celelalte
mijloace de probã sã ducã la stabilirea paternitãþii certe a minorului. Tribunalul a constatat cã reclamanta ºi
pârâtul au locuit în acelaºi apartament o perioadã, dar aceste fapte sunt doar indicii care trebuie coroborate cu
alte probe, deoarece singure, nu pot duce în mod necesar la concluzia cã pârâtul este tatãl copilului. Tribunalul
a mai reþinut cã din niciuna din probele administrate nu rezultã cã pãrþile au avut relaþii intime în perioada
concepþiei, prin urmare nu s-a fãcut dovada certã cã pârâtul este tatãl copilului. A fost respins astfel apelul de
cãtre Tribunalul Bucureºti prin decizia civilã nr. 565/08.04.2009
În recursul formulat recurenta a invocat cã instanþa de apel nu a fãcut vorbire despre aspectul cã, invocând
rolul activ al judecãtorului prevãzut de art. 129 alin. 5 Cod de procedurã civilã, a dispus efectuarea unei
contraexpertize serologice HLA, expertizã care urma a fi efectuatã într-un alt institut medico-legal din þarã,
probã care nici ea nu a mai fost administratã, instanþa revenind asupra ei, datã fiind obstrucþia fãþiºã a pârâtului.
Instanþã de recurs a constatat faptul cã în ceea ce priveºte procedurile referitoare la paternitate, Curtea
Europeanã a Drepturilor Omului ºi a Libertãþilor sale Fundamentale a statuat deseori, cã acestea sunt vizate de
art. 8 din Convenþia Europeanã cu privire la Drepturilor Omului ºi Libertãþile sale Fundamentale.

JurisClasor CEDO – Mai 2012 153


în faþa unui refuz obstinant al pãrþii de a se mãsurile de coerciþie legale pe care
prezenta la efectuarea ori chiar refacerea instanþele este necesar a le aplica, inclusiv
expertizelor fie ele ADN sau de orice altã amenda judiciarã. Aplicarea acestor mãsuri
naturã. În acest caz este necesar a interveni de coerciþie nu afecteazã dreptul pârâtului

Curtea de Apel a fãcut referire la cauza Mikulic c. Croaþiei pentru a sublinia principiul cã statelor le revin pe
tãrâmul articolului 8 al Convenþiei obligaþii pozitive, inerente respectãrii efective a “vieþii private”, precum ar fi
cele care implicã adoptarea unor mãsuri pentru a proteja viaþa privatã chiar în sfera relaþiilor dintre indivizi,
statele membre beneficiind însã, de o anumitã marjã de apreciere. Sub acest aspect, Curtea Europeanã a
arãtat cã statele trebuie sã se doteze cu un arsenal juridic corespunzãtor care sã permitã protecþia efectivã a
“vieþii private” a persoanei, inclusiv în situaþia când o terþã persoanã - cum ar fi prezumtivul tatã, se împotriveºte.
Sub acest aspect, s-a arãtat exempli gratia, în hotãrârea citatã, faptul cã: “prin urmare, atunci când se pune
problema stabilirii paternitãþii împotriva voinþei presupusului tatã, prin supunerea acestuia la teste biologice,
intrã în conflict dreptul copilului de a-ºi cunoaºte identitatea personalã, protejat de art. 8 din Convenþie ºi dreptul
presupusului tatã de a nu fi supus la teste medicale împotriva voinþei sale. Rezolvarea acestui conflict trebuie
fãcutã în aºa manierã încât sã menþinã o proporþionalitate între respectivele drepturi. Faptul cã un sistem juridic
naþional nu conþine norme care sã îl oblige la ori sã îl sancþioneze pe presupusul tatã pentru refuzul de a efectua
testul ADN, nu este în principiu, contrar obligaþiilor pozitive care revin respectivului stat din art. 8 al Convenþiei
europene, dar numai dacã acel sistem juridic naþional reglementeazã alte mijloace apte sã asigure stabilirea
paternitãþii. În plus, trebuie respectat principiul fundamental al interesului superior al copilului”.
Legea internã nu determinã cazurile în care se poate stabili prin acþiune în justiþie, filiaþia faþã de tatãl din
afara cãsãtoriei. Acest lucru este normal, pentru cã stabilirea adevãrului asupra paternitãþii, nu poate fi îngrãditã.
Aºa cum s-a arãtat în cadrul doctrinei judiciare, în cadrul unei acþiuni în stabilirea paternitãþii din afara
cãsãtoriei, “trebuie sã se dovedeascã urmãtoarele împrejurãri: naºterea copilului, ºi nu doar concepþia sa,
legãturile intime dintre pretinsul tatã ºi mama copilului în perioada concepþiei; stabilirea în mod cert, cã pârâtul
care a avut asemenea legãturi, este tatãl copilului”.
Împrejurãrile arãtate se pot stabili cu ajutorul oricãrui mijloc de probã, putându-se folosi înscrisurile, mãrturisirea
pârâtului, martorii, prezumþiile. Un alt mijloc de probã este expertiza medico-legalã a filiaþiei, care potrivit art. 31
din Ordinul nr. 1134/C-255 din 25 mai 2000 pentru aprobarea Normelor procedurale privind efectuarea
expertizelor, a constatãrilor ºi a altor lucrãri medico-legale, emis de Ministerul Justiþiei ºi Ministerul Sãnãtãþii,
“se efectueazã la cererea instanþelor judecãtoreºti sau la cererea persoanelor interesate, în cadrul institutelor
de medicinã legalã, conform competenþei teritoriale ºi normelor metodologice stabilite de Consiliul superior de
medicinã legalã, de cãtre o comisie alcãtuitã dintr-un medic legist, care este preºedintele comisiei, ºi 2 medici
sau biologi specialiºti în serologie medico-legalã. (2) Expertiza filiaþiei parcurge mai multe etape succesive, ºi
anume: serologicã, HLA, ADN. (3) Pe parcursul cercetãrii paternitãþii se pot efectua, succesiv sau concomitent
cu etapele prevãzute la alin. (2), expertize privind perioada de concepþie, evaluarea capacitãþii de procreare,
precum ºi, dupã ce copilul a împlinit vârsta de 3 ani, expertiza antropologicã”.
Aplicând toate aceste considerente, la speþa prezentã, Curtea de Apel a constatat în mod preliminar, faptul
cã în cuprinsul motivelor sale de recurs, recurenta criticã printre altele, ºi împrejurarea cã deºi a contestat
modul de efectuare a expertizei medico-legale a filiaþiei efectuate, respectiv a celor douã examene serologic
complex ºi sistemului HLA, totuºi nu s-a realizat o nouã expertizã prin efectuarea chiar din nou, a celor douã
categorii de examene sau chiar a examenului medico-legal de cercetare a filiaþiei prin compararea profilelor
genetice (ADN). Acest fapt se datoreazã intimatului ce a refuzat în mod sistematic, sã se mai prezinte la
institutul de medicinã legalã.
Instanþa de recurs a constatat sub acest aspect, faptul cã într-adevãr, în cursul judecãrii cauzei în faþa primei
instanþe de judecatã, s-au efectuat în cadrul expertizei medico-legale a filiaþiei dispuse de cãtre instanþa fondului,
cele douã examene: serologic complex ºi sistemului HLA însã examenului medico-legal de cercetare a filiaþiei
prin compararea profilelor genetice (ADN), deºi încuviinþat de instanþã la termenul de judecatã din data de
10.09.2007, nu a putut fi efectuat datoritã opoziþiei manifeste a pârâtului de a se supune testãrii sale. Ulterior, pe
parcursul judecãrii cauzei în apel, tribunalul a încuviinþat de asemenea, apelantei, dat fiind interesul copilului de
a îºi stabili filiaþia, proba cu efectuarea examenului medico-legal de cercetare a filiaþiei prin compararea profilelor
genetice (ADN), probã care nu a putut fi efectuatã tot ca urmare a refuzului explicit al intimatului de a se
prezenta la institutul de medicinã legalã.
În pofida multiplelor termene de judecatã acordate ulterior, intimatul-pârât nu a înþeles sã se prezinte la nici
o datã stabilitã pentru realizarea examenului medico-legal de cercetare a filiaþiei prin compararea profilelor
genetice (ADN), astfel încât apelul s-a soluþionat în lipsa administrãrii acestei probe încuviinþate atât de cãtre
instanþa de fond, cât ºi de apel.

154 JurisClasor CEDO – Mai 2012


de a nu se prezenta la examinãrile medico- pârâtului fie de a suporta consecinþele legale
legale, câtã vreme sunt aplicate în baza legii ale împiedicãrii aflãrii adevãrului pe baza
ºi se oferã în acest mod opþiunea în favoarea tuturor probelor ce pot fi administrate, fie sã

Curtea a conchis cã, deºi recurenta a invocat cel puþin alterarea probelor de sânge recoltate ºi chiar înlocuirea
acestora sau, pentru a folosi terminologia directorului institutului de specialitate, “acþiunea intenþionatã de falsificare
a rezultatului”, cu toate acestea nici un organ de control competent, care sã rãspundã pe deplin, cerinþelor de
neutralitate, imparþialitate ºi obiectivitate, astfel cum au fost ele evidenþiate anterior, nu a cercetat din punct de
vedere medical, procedural, aspectele sesizate.
În lipsa posibilitãþii concrete a instanþei de a verifica modul în care s-au pãstrat ºi manipulat probele, ca ºi
fapt trecut, epuizat ºi în lipsa unei anchete eficace medicale care sã înlãture aceste contestaþii formulate,
instanþa fiind preocupatã exclusiv de aspectele de ordin medical ale neregularitãþilor sesizate, prin prisma
scopului concret al litigiului dedus judecãþii prezente, efectuarea unei noi expertize prin repetarea în sensul
precizat, a celor douã examene sau continuarea vechii expertize prin realizarea examenului medico-legal de
cercetare a filiaþiei prin compararea profilelor genetice (ADN), însã la un alt institut medico-legal, aºa cum ºi
organele medicale i-au recomandat recurentei, reprezentau probe necesare, de naturã sã înlãture dubiul care
plana asupra examenelor vechi, în condiþiile imposibilitãþii practice a înlãturãrii sale pe altã cale.
Posibilitatea administrãrii acestor probe este permisã de prevederile art. 49 al. 3 din cadrul Ordinului nr.
1134/C-255 din 25 mai 2000 pentru aprobarea Normelor procedurale privind efectuarea expertizelor, a
constatãrilor ºi a altor lucrãri medico-legale, emis de Ministerul Justiþiei ºi Ministerul Sãnãtãþii, conform cãrora:
“ (3) Noua expertizã medico-legalã constã în reluarea sau/ºi refacerea investigaþiilor medico-legale în cazul în
care se constatã deficienþe, omisiuni sau/ºi aspecte contradictorii la expertizele precedente. Concluziile unei
noi expertize se redacteazã pe baza constatãrilor sau expertizelor medico-legale anterioare, a probelor din
dosarul cauzei, a aspectelor specifice speþei, a probelor noi, incluse în dosarul cauzei, precum ºi a obiecþiilor
formulate de organele judiciare”, precum ºi de însuºi art. 31 din acelaºi act normativ.
Din aceastã perspectivã, Curtea de apel constatã cã textul articolului 49 din ordin este susceptibil de
interpretare extensivã, vizând toate acele situaþii în care investigaþiile efectuate nu prezintã gradul de credibilitate
ºi certitudine specific unor astfel de probe ºtiinþifice. Nu mai puþin, Curtea constatã cã în conformitate cu
Metodologia unitarã privind efectuarea expertizei medico-legale a filiaþiei în vederea cercetãrii paternitãþii,
examenul medico-legal de cercetare a filiaþiei prin compararea profilelor genetice (ADN) se realizeazã numai în
cazul în care pârâtul nu a fost exclus de la paternitate, de examenele anterioare, etapele expertizei fiind succesive
conform art. 31 al. 2 din Ordin. Însã, datã fiind imposibilitatea înlãturãrii dubiului care planeazã pentru
considerentele precizate, asupra celor douã examene menþionate efectuate, devine evidentã posibilitatea
efectuãrii în completarea lor, a examenului medico-legal de cercetare a filiaþiei prin compararea profilelor genetice
(ADN), pentru configurarea unui rezultat cert al expertizei medico-legale a filiaþiei. De altfel, posibilitatea realizãrii
în completare, ºi a acestui examen, este stipulatã ºi de prevederile convenþionale ale art. 5 din Convenþia
europeanã asupra statutului juridic al copiilor nãscuþi în afara cãsãtoriei, încheiatã la Strasbourg la 15 octombrie
1975, la care România a aderat prin Legea 101/16.09.1992, convenþie prioritarã în temeiul art. 20 din Constituþia
României, oricãrui act normativ interior, dar - având în vedere marja de apreciere amintitã în paragrafele iniþiale,
lãsatã la latitudinea statelor, de cãtre Curtea Europeanã a Drepturilor Omului ºi a Libertãþilor sale Fundamentale
- ºi de caracterul dispozitiv al prevederilor art. 31 al. 2 din Ordin, caracter desprins din efectuarea în practicã, în
mod uzual, direct a acestui examen ADN ºi confirmat de altfel, ºi de organele medicale abilitate care i-au
transmis recurentei, faptul cã în completare, are posibilitatea de a efectua acest examen medico-legal de cercetare
a filiaþiei prin compararea profilelor genetice (ADN).
Aceste argumente reprezintã fundamentul caracterului nejustificat al refuzului intimatului de a se prezenta la
unitatea medicalã, ulterior efectuãrii celor douã examene medicale.
Sub acest al treilea aspect, Curtea de Apel a constatat cã dreptul român permite în temeiul art. 1081 al. 2 lit.
h din Codul de Procedurã Civilã, amendarea oricãrei persoane care împiedicã în orice mod, exercitarea în
legãturã cu procesul, a atribuþiilor care revin experþilor desemnaþi de instanþã în condiþiile legii. Aºadar, în
virtutea protejãrii interesului superior al copilului în cauzã, instanþele erau datoare, dat fiind dubiul care plana
asupra examenelor efectuate ºi dat fiind refuzul nejustificat de prezentare în continuare, al intimatului, sã recurgã
la mãsurile coercitive impuse de dispoziþia procesualã internã. În pofida acestui instrument pus la îndemâna
organelor judiciare, instanþele de fond ºi de apel au fost reþinute în a îl aplica, în mod nejustificat. Astfel, judecãtoria
a dispus aplicarea unei singure amenzi judiciare, în temeiul acestei prevederi legale, de 500 lei, în timp ce
tribunalul, deºi a acordat nenumãrate termene de judecatã datoritã refuzului intimatului de prezentare la unitatea
medicalã, nu a uzat deloc de acest mijloc de constrângere legal, care corespunde marjei de apreciere a statelor,
recunoscute în domeniu.
Având în vedere toate aceste elemente, Curtea de Apel a apreciat cã, în cauzã, prin prisma inclusiv a art. 5 din
Convenþia europeanã asupra statutului juridic al copiilor nãscuþi în afara cãsãtoriei, încheiatã la Strasbourg la
15 octombrie 1975, se impune casarea deciziei instanþei de apel ºi trimiterea cauzei spre rejudecarea apelului.

JurisClasor CEDO – Mai 2012 155


ofere participarea sa de bunã voie la iulie 1962, în care s-a stabilit cã prezenþa
administrarea probelor. efectivã a delegatului autoritãþii tutelare la
În cauza Mikulic´ c. Croaþiei, Curtea dezbateri nu este obligatorie. S-a arãtat cã
Europeanã a Drepturilor Omului a invocat autoritatea tutelarã va putea sã-ºi comunice
mãsurile de procedurã pe care alte state (în pãrerea ºi printr-o adresã, prin care,
afara Croaþiei) le prevãd în cazul refuzului informând instanþa cu privire la traiul soþilor
tatãlui prezumtiv a se supune dispoziþiilor ºi modul în care sunt îngrijiþi copiii, sã
instanþei. S-a arãtat de cãtre Curte cã statele propunã mãsurile ce crede cã vor trebui
pãrþi la Convenþie au reþinut soluþii diferite luate în interesul acestora. În motivele
faþã de problema tatãlui care refuzã sã deciziei, Tribunalul Suprem a luat în
participe la testele pentru stabilirea faptelor. considerare la acel moment urmãtoarele
În câteva state, instanþele pot obliga pe aspecte:
acesta la plata unei amenzi sau la “Concluziile autoritãþii tutelare prezintã
condamnarea cu închisoarea. În alte state, utilitate deosebitã în atare procese,
opunerea la o asemenea dispoziþiei poate deoarece delegatul ei în instanþã se poate
da naºtere la o prezumþie de paternitate sau informa asupra traiului soþilor ºi a modului
constituie o atingere aduse justiþiei pasibilã în care sînt îngrijiþi copiii.
de consecinþe penale. (par. 64). Acelaºi rezultat poate fi însã atins ºi fãrã
În cadrul legislaþiei actuale româneºti, prezenþa efectivã a delegatului autoritãþii
instanþele vor avea, în practicã, posibilitatea tutelare în instanþã, prin formularea unor
concluzii scrise, pe cale de adresa motivatã.
de a dispune autoritãþii tutelare efectuarea
Acest mod de informare a instanþei este de
unei anchete sociale efective la domiciliul
naturã sã înlãture dificultãþile pe care le
minorului, de a identifica persoane care sã
prezintã obligarea autoritãþii tutelare de a-ºi
cunoascã de aproape situaþia acestuia,
trimite delegat la toate procesele de divorþ
condiþiile în care s-a nãscut ºi relaþiile mamei
în care sînt copii minori. El þine seama de
cu alte persoane, în lipsa obþinerii unor
situaþia realã, deoarece, pe de o parte,
expertize concludente. Mai mult, se poate autoritatea tutelarã funcþioneazã pânã la cea
cere concursul ministerului public pentru a mai micã unitate administrativã, comunã,
interveni în situaþiile în care persoanele care poate fi uneori îndepãrtatã de sediul
refuzã sã coopereze pentru a determina instanþei, iar, pe de altã parte, aceste unitãþi
împrejurãrile în care minorul a fost conceput nu dispun întotdeauna de persoane
ºi nãscut. calificate care sã se poatã prezenta pentru
În cazul în care mama reclamantului, ca autoritatea tutelarã.
în cazul de speþã, se aflã în imposibilitate De aceea, prezenþa efectivã a delegatului
de a indica în mod clar ºi suficient date de autoritãþii tutelare în instanþã nu trebuie
identificare ale unor persoane pentru a fi consideratã ca fiind obligatorie, autoritatea
audiate ca martori, instanþa are sarcina a tutelarã putând sã-ºi comunice pãrerea ºi
interoga personal pe mama acestuia ori alte printr-o adresã, prin care, o data cu relaþiile
rude, în speþã bunica, pentru a indica direct pe care le va da cu privire la traiul soþilor ºi
în ºedinþã martori posibil a fi audiaþi. modul în care sunt îngrijiþi copiii, sã propunã
Totodatã, având în vedere lipsa autoritãþii mãsurile ce urmeazã a fi luate în interesul
tutelare, se poate reþine în sarcina instanþei acestora.
solicitarea adresatã autoritãþii tutelare de a În cazul când autoritatea tutelara nu ar
efectua anchetã socialã la domiciliul ºi în rãspunde la timp ºi prin aceasta ar împiedica
familia minorului pentru a identifica persoane soluþionarea cauzei, instanþa judecãto-
capabile sã relateze situaþia familialã a reascã va stãrui ca ea sã-ºi îndeplineascã
acestuia. aceastã obligaþie legalã, iar în caz de nevoie
Relativ la rolul ºi atribuþiile autoritãþii va sesiza în acest scop organele adminis-
tutelare, acestea s-au statuat în urma trative ierarhic superioare, sau, eventual,
Deciziei Tribunalului Suprem nr. 19 din 15 organele procuraturii.

156 JurisClasor CEDO – Mai 2012


Hotãrârea nu se va putea pronunþa mai reclamantului a fost motivatã în temeiul art.
înainte de a se primi rãspunsul autoritãþii 26 din Constituþia României care garanteazã
tutelare. Faptul ca autoritatea tutelarã a dreptul oricãrei persoane fizice de a dispune
comunicat tribunalului în scris punctul sau de ea însãºi sub titlul “Viaþa intimã, privatã
de vedere, nu dispenseazã instanþa de a o ºi de familie”. Prin urmare, Curtea a arãtat
cita, tocmai pentru a-i da posibilitatea sã-ºi cã o astfel de soluþie de respingere apare
punã ºi oral concluziile, aºa cum s-a arãtat ca prevãzutã de lege, ºi rezultã clar din
la punctul 1 de mai sus. considerentele instanþelor naþionale cã
În consecinþã, urmeazã a se scoate din
respingerea acþiunii a urmãrit un scop
vigoare pct. 4 lit. d din Decizia de îndrumare
legitim, respectiv protejarea drepturilor ºi
nr. 3 data la 21 iulie 1955, în legãturã cu
libertãþilor altuia, în speþã, protejarea
participarea efectivã la dezbateri a
delegatului autoritãþii tutelare”. intereselor minorei.
Pornind de la aceastã decizie de Analizând în continuare necesitatea
îndrumare, cu valoare de lege, dispoziþiile mãsurii litigioase adoptate într-o societatea
codului familiei (art 42 C.fam.) au fost astfel democraticã, Curtea a examinat din
aplicate în sensul efectuãrii unui raport de perspectiva ansamblului cauzei, dacã justul
anchetã socialã de cãtre autoritatea tutelarã echilibru a existat între interesele în cauzã,
în cauzele cu minori, aceasta reprezentând având în vedere cã în considerarea
modalitatea în care autoritatea tutelarã era respectului ordinii publice s-a acþionat în
“ascultatã” de cãtre instanþe. limitele marjei de apreciere de care statele
Relativ la procedura de judecatã, în beneficiazã în cauzã (Maumousseau ºi
special mijloacele de probã, a cauzelor Washington c. Franþei, par. 62). În speþã, în
privind stabilirea paternitãþii, se relevã cadrul punerii în balanþã a intereselor din
totodatã cauza I.L.V. c. României din 24 cauzã, ar trebui sã fie luate în considerare,
august 2010 în care Curtea a respins pe de o parte, dreptul reclamantului de a ºti
plângere formulatã de reclamant, reþinând dacã este tatã biologic, ºi pe de altã parte,
cã aprecierile instanþelor naþionale privind
dreptul minorei de a-ºi menþine filiaþia deja
testul ADN nu au condus la încãlcarea art.
stabilitã ca ºi interesul public de protecþie a
8 al Convenþiei. Reclamantul s-a plâns de
refuzul instanþelor de a constrânge, în cadrul securitãþii raporturilor juridice.
procedurii demarate în anul 2003, pe pârâtã, În aceastã cauzã, Curtea nu s-a
de a se supune examenului ADN în ce pronunþat pe aspectul invocat de reclamant
priveºte paternitatea fiicei acesteia, pentru privind încãlcarea art. 8 din Convenþie prin
a se confirma cã el, reclamantul, nu este imposibilitatea de cãtre instanþe de
tatãl biologic al minorei, astfel cum se constrângere a pârâtei (minora) de a se
stabilise anterior printr-o sentinþã din 22 prezenta la textul ADN. De altfel reiese din
martie 1990 a judecãtoriei, rãmasã irevo- cauza Mikulic´ c. Croaþiei statuarea Curþii
cabilã, pronunþatã într-o acþiune în stabilirea Europene în sensul cã nu se poate substitui
paternitãþii de cãtre mama minorei. instanþelor naþionale pentru a determina care
Curtea a constatat cã respingerea de sunt metodele cele mai adecvate pentru a
cãtre instanþele naþionale a acþiunii stabili paternitatea pe calea judiciarã169.

169
„La Cour rappelle qu’elle n’a point pour tâche de se substituer aux autorités croates compétentes pour
déterminer quelles sont en Croatie les méthodes les plus appropriées pour établir la paternité par la voie
judiciaire, mais d’examiner sous l’angle de la Convention les décisions que ces autorités ont rendues dans
l’exercice de leur pouvoir discrétionnaire. La Cour appréciera donc si la Croatie, en traitant l’action en recherche
de paternité de la requérante, a agi en méconnaissance de son obligation positive découlant de l’article 8 de la
Convention (voir, par exemple, les arrêts Hokkanen c. Finlande, 23 septembre 1994, série A no 299-A, p. 20, §
55 ; et, mutatis mutandis, Handyside c. Royaume-Uni, 7 décembre 1976, série A no 24, p. 23, § 49). – par. 59 al
deciziei Mikulić c. Croaþiei”.

JurisClasor CEDO – Mai 2012 157


Curtea Europeanã nu se poate pronunþa prin practica instanþelor naþionale nãscutã
în sensul cã imposibilitatea de constrângere în urma statuãrilor instanþei supreme de-a
a unei pãrþi pentru a participa la expertiza lungul timpului) obligaþia acesteia de a asista
ADN încalcã art. 6 ori art. 8 din Convenþiei, pe minor.
câtã vreme a reþinut cu valoare de principiu În cauza I.L.V. c. României, în decizia
în cauza Mikulić c. Croaþiei cã procedura pronunþatã asupra analizei încãlcãrii
unui stat membru, care o marjã largã de pretinse a art. 8 din Convenþiei Curtea
apreciere, trebuie sã asigure un just echilibru Europeanã a procedat la a analiza plân-
între dreptul minorului de a-ºi vedea fãrã gerea reclamantului relativ la proporþiona-
întârziere, disipatã incertitudinea asupra litatea mãsurilor luate de instanþe pentru a
identitãþii ºi dreptul tatãlui prezumtiv de a asigura echilibrul dintre interesul recla-
nu se supune testului ADN. mantului ºi interesul minorului. Curtea a
Acest principiu devine aplicabil în situaþia constatat cã într-adevãr în cauza Kroon ºi
punerii în balanþã a dreptului unui minor la alþii c. Olandei s-a pronunþat în sensul cã o
stabilirea identitãþii sale ºi dreptului tatãlui situaþie în care o prezumþie legalã poate
prezumtiv de a nu fi supus împotriva voinþei prevala asupra realitãþii biologice nu poate
sale, testului ADN. fi compatibilã cu obligaþia de a garanta
Curtea a situat, în concret, în aceste respectul faþã de viaþa privatã ºi de familie,
cazuri în care minorul urmãreºte stabilirea chiar ºi având în vedere marja de apreciere
paternitãþii, interesul individual al persoanei de care beneficiazã statele170. Curtea a
chemate în judecatã de a nu fi supus testelor constatat cã în aceastã cauzã ºi în cauzele
ADN pe poziþia interesului general al Mizzi c. Maltei, Paulik c. Slovaciei, Shofman
societãþii, analizând astfel în concret justul c. Rusiei, reclamanþii realizaserã o cercetare
echilibru între acest interes ºi interesul ADN cu acordul copilului ºi al mamei.
superior al minorului ca interes privat, Dar, situaþia din cauza I.L.V. nu este
individual al acestuia ce þine noþiunea de aceeaºi cu situaþia din cauza Kroon. Curtea
viaþã privatã. a notat cã în realitate, reclamantul nu este
În cauza Mikulic´ c. Croaþiei, Curtea a în posesia unei probe biologice care
constatat încãlcarea acestui just echilibru, dovedeºte cã nu este tatãl copilului (par. 40
prin menþinerea incertitudinii în care se afla din decizia I.L.V.). Aceastã notã trebuie
minorul de-a lungul unei perioade a privitã din perspectiva reþinerii în paragrafele
procedurii ce a încãlcat în sine termenul anterioare de cãtre Curte a douã aspecte:
rezonabil de soluþionare a cauzei. faptul cã se efectuaserã în procedura de
În cauza A.M.M. c. României a constatat stabilire a paternitãþii din 1990 douã
încãlcarea acestui just echilibru prin expertize: dermatologicã ºi seorologicã care
deficienþele de procedurã manifestate din confirmaserã paternitatea reclamantului, ºi
partea instanþelor care, în cazul unui minor totodatã împrejurarea cã acesta nu
insuficient de bine reprezentat de mama sa formulase vreo cale de atac împotriva
(în lipsa unui avocat ºi a ministerului public) sentinþei pronunþate prin care se admitea
nu au fãcut demersurile necesare pentru a acþiunea mamei minorei împotriva recla-
asigura reprezentarea intereselor minorului mantului. Curtea a arãtat cã acþiunea
de cãtre autoritatea tutelarã deºi exista în reclamantului viza o etapã prealabilã,
mod legal (în sensul Convenþiei, respectiv respectiv obþinerea unei probe în vederea

170 În cauza Kroon ºi alþii c. Olandei, cererea prin care mama unui minor a solicitat sã se constate cã pârâtul

(cu care era cãsãtoritã legal dar de care era despãrþitã efectiv de mai mult de 7 ani) nu este tatãl minorului (tatãl
acestuia fiind un alt bãrbat cu care aceasta convieþuia) a fost respinsã de instanþele olandeze. Curtea a constatat
încãlcarea art. 8 prin decizia instanþelor, constatând cã respectul faþã de viaþa de familie cere ca realitatea
biologicã ºi socialã sã prevaleze faþã de o prezumþie legalã.

158 JurisClasor CEDO – Mai 2012


cunoaºterii realitãþii biologice a relaþiilor sale beneficiat de statutul civil al reclamantului
cu minora, prin obligarea acesteia din urmã ºi faptul cã stabilirea paternitãþi biologice ar
de a se supune la un test ADN. perturba pe minorã ºi relaþiile stabilite în
Pentru Curte acest element a avut o cadrul familiei sale.
importanþã decisivã în punerea în balanþã a Curtea nu a identificat nimic arbitrar ºi nici
intereselor în cauzã, pe de o parte interesul disproporþionat în aceastã apreciere a
reclamantului de a cunoaºte dacã este tatãl intereselor puse în discuþie, mai ales a celui
biologic, pe de altã parte interesul minorul aparþinând minorului. Într-adevãr, a subliniat
de a-ºi pãstra filiaþia deja stabilitã ca ºi Curtea, motivele tinzând la protecþia copilului
interesul public al protejãrii securitãþii pot justifica refuzul ca acesta sã fie
raporturilor juridice. Dacã în cauza Kroon, constrâns a fi supus testului ADN. În acest
interesele reclamanþilor ºi ale copiilor erau context, Curtea nu a estimat ca nerezonabil
convergente, în cauza I.L.V., dat fiind refuzul faptul cã instanþele interne au acordat mai
copilului de a se supune acestui test, mult credit interesului copilului ºi familiei sale
interesele în cauzã apar ca ºi contradictorii. decât celui al reclamantului de a verifica un
Admiterea acþiunii promovate afecta astfel fapt biologic (M.C. c. Regatului Unit, nr.
interesele minorei. 22920/93; Nylund c. Finlandei, nr. 27110/
Curtea a arãtat cã este conºtientã cã 95).
apariþia testului ADN ºi a posibilitãþii oricãrui Prin urmare, lipsa oricãrei manifestãri din
justiþiabil de a i se supune constituie o partea copilului care ar demonstra voinþa de
evoluþie pe plan judiciar, permiþând stabilirea a-ºi verifica paternitatea (a contrario Paulík,
cu certitudine a legãturilor biologice între mutatis mutandis Odièvre c. Franþei),
persoane. Aºa fiind, Curtea a amintit cã deja combinat vârsta minorei, cu perioada de
a stabilit cã necesitatea de a proteja terþii timp în care ea a beneficiat statutul civil
poate exclude posibilitatea de a-i constrânge stabilit ºi consecinþele patrimoniale, chiar
sã se supunã unor analize medicale, cum modeste, pe care le poate antrena, înclinã
ar fi testele ADN (Mikulić c. Croaþiei, par. în speþã în favoarea interesului copilului de
64). ªi aceasta, cu atât mai mult, când, ca a nu fi privat de o paternitate biologicã
ºi în speþa I.L.V., terþul este un copil, bene- distinctã de filiaþie (mutatis mutandis, Nylund
ficiind de o filiaþie legitimã de o lungã c. Finlandei ºi Yldirim c. Austriei).
perioadã. Curtea a a estimat în cauza I.L.V. cã
Procedând astfel, Curtea nu a apreciat motivul reþinut de Curtea de Apel ºi þinând
nerezonabil a acorda prevalenþã, la de interesul copilului este suficient pentru a
momentul faptelor, astfel cum au procedat justifica respingerea acþiunii reclamantului.
instanþele naþionale, interesului superior al Prin urmare, în mãsura în care reclamantul
copilului ºi principiului securitãþii raporturilor nu dispunea de o probã biologicã care atestã
juridice în defavoarea interesului recla- cã nu este tatãl minorei, nu revine în
mantului. competenþa Curþii sã examineze în abstract
Curtea a remarcat în mod egal cã dreptul dacã dreptul intern permite repunerea în
intern nu prevede nicio mãsurã care ar discuþie a sentinþei din 22 martie 1990
permite constrângerea unui copil de a se împotriva cãreia reclamantul nu a formulat
supune testului ADN. Ea a notat cã instanþa recurs, pentru a pune de acord realitatea
de apel din Cluj a respins acþiunea juridicã cu cea biologicã.
reclamantului nu numai motivat de lipsa Curtea a constatat cã plângerea este
efectelor juridice directe a unei expertize vãdit nefondatã ºi a fost respinsã în baza
ADN, dar ºi din motivul cã examinarea art. 35 par. 3 ºi 4 al Convenþiei.
pretenþiilor reclamantului nu erau în interesul În cauza I.L.V. c. României, Curtea a
copilului. Curtea de Apel a luat în consi- acordat atenþie pretenþiei ce a fãcut obiectul
derare intervalul de timp în care minora a acþiunii reclamantului, anume constrângerea

JurisClasor CEDO – Mai 2012 159


minorei, reprezentatã de mama sa, sã se considerãm cã nu prezintã nicio relevanþã
supunã probei ADN, pentru ca ulterior împrejurarea cã efectiv, reclamantul nu a
reclamantul sã poatã avea deschisã calea întreþinut legãturi afective personale cu
revizuirii hotãrârii civile pronunþate în 1990 minora. Totodatã aprecieri faptice, de genul
prin care se stabilea paternitatea sa asupra cã reclamantul nu cunoscut-o vreodatã de
copilului171. Luând în considerare aceastã minorã, nu se regãsesc în reþinerile deciziei
pretenþie a reclamantului, de a fi constrâns Curþii din cadrul situaþiei de fapt relatate172.
minorul sã se supunã testelor ADN, Curtea Mai mult, concluzia cã din acest fapt rezultã
a constatat cã acþiunea reclamantului este cã este dificil de crezut cã o hotãrâre de
vãdit nefondatã. revizuire a celei din 1990 ar fi provocat
Curtea nu a analizat în ce mãsurã traume psihice puternice minorei în vârstã
imposibilitatea de a constrânge o persoanã de 13 ani constituie o criticã a deciziei
sã se supunã testelor ADN contravine art. 8 pronunþate de Curtea de Apel Cluj ºi nu
CEDO, deºi reclamantul a formulat în aceºti acest aspect este reþinut de Curtea
termeni plângerea sa în faþa CEDO, de a Europeanã.
se constata cã imposibilitatea de constrân- Rezultã din speþa prezentatã cã interesul
gere a minorei sã se supunã testului ADN minorei rezida în statutul civil stabilit al
contravine Convenþiei. Curtea a analizat acesteia prin o hotãrâre din 1990, dar care
mãsura luatã de instanþe, de respingere a hotãrâre însãºi nu era pusã în discuþie, ci
acþiunii reclamantului ºi motivarea adusã de constrângerea minorei de a se supune
acestea faþã de obiectul efectiv, concret testului ADN pentru a se confirma sau nu
formulat de acesta în cadrul acþiunii, din realitatea biologicã stabilitã juridic irevocabil
perspectiva justului echilibru pe care în vederea revizuirii. De aici extrage Curtea
instanþele erau obligate a le asigura între concluzia diferenþei dintre cauza Kroon ºi
interesul minorului ºi interesul reclamantului. cauza I.L.V. În cauza Kroon interesul
Din acest motiv, Curtea a constatat acþiunea minorului era de a i se modifica statutul civil
ca vãdit nefondatã ºi a respins acþiunea ca (rezultat din situaþia de copil nãscut în timpul
inadmisibilã. cãsãtoriei mamei sale cu alt bãrbat decât
Este esenþial sã se observe cã instanþa tatãl sãu) conform realitãþii biologice,
europeanã a luat în considerare lipsa interesul sãu fiind situat pe aceeaºi poziþie
oricãrei probe existente în favoarea cu interesul falsului tatã, soþ legal al mamei,
reclamantului pentru a-ºi susþine teza cã nu de a i se înlãtura paternitatea care nu
este tatãl biologic al minorei. În cadrul corespundea realitãþii. Or, în cauza I.L.V. se
procesului din 1990 s-au efectuat douã urmãrea modificarea statutului civil al
expertize, dintre care una serologicã, care minorei, la cererea reclamantului a cãrui
a constatat cã reclamantul poate fi tatãl paternitate a fost stabilitã irevocabil prin
minorei. Totodatã, Curtea a luat în consi- hotãrâre, în contextul în care aceastã
derare cã reclamantul nu a formulat nicio modificare ar contraveni interesului acesteia
cale de atac împotriva sentinþei de stabilire câtã vreme exista opunerea, prin mama sa,
a paternitãþii. Din acest punct de vedere la stabilirea unui alt statut civil ºi în contextul

171 Decizia de inadmisibilitate I.L.V. împotriva României, par. 6 : „Le 26 février 2003, le requérant saisit le
tribunal de première instance de Cluj-Napoca d’une action contre L.C. et A., tendant à les obliger à se soumettre
à un examen sanguin et au test ADN, tous les frais étant à sa charge. Il faisait valoir qu’il était persuadé ne pas
être le père biologique de A., et que, l’évolution des moyens de preuve, plus particulièrement le test ADN, qui
était d’une grande précision, lui permettait de le prouver. Il ajouta que la recherche ADN n’était pas réalisable en
Roumanie à l’époque de l’action en recherche de paternité (paragraphe 5 ci-dessus). Il souligna que si le test
ADN prouvait qu’il n’était pas le père biologique de A., il pourrait saisir les juridictions nationales d’une demande
en révision du jugement du 22 mars 1990, s’appuyant sur l’article 322 § 5 du code de procédure civile (« CPC
»)”. http://cmiskp.echr.coe.int
172 Radu Chiriþã, în revista Curierul Judiciar nr. 10/2010, par. 551.

160 JurisClasor CEDO – Mai 2012


aspectelor menþionate anterior (lipsa oricãrei Astfel cã din acest punct de vedere, dacã
probe pentru a dovedi cã reclamantul nu instanþele asigurã respectarea dreptului
este tatãl minorei, nepromovarea oricãrei cãi fiecãrei pãrþi de a-ºi prezenta argumentele,
de atac împotriva sentinþei din 1990). nu se va constata încãlcarea art. 8 al
Nici în situaþia în care hotãrârea ar fi fost Convenþiei.
pronunþatã în baza unui probatoriu îndoielnic
în sensul admiterii stabilirii paternitãþii în Prevederile Noului Cod Civil
cazul în care reclamantul ar fi refuzat Dispoziþiile Noului Cod Civil173 statueazã
prezentarea la examenele serologice, nu în cadrul dispoziþiilor generale privind
s-ar fi putut aprecia cã prin respingerea autoritatea pãrinteascã cã neînþelegerile
cererii reclamantului de a se efectua dintre pãrinþi cu privire la copii se rezolvã
expertize ADN ar fi fost încãlcat art. 8 din de instanþe pe baza concluziilor raportului
Convenþie, câtã vreme acesta nu ar fi de anchetã psihosocialã. Nu se indicã în
acceptat în primul proces realizarea exame- Noul Cod Civil dacã acest raport se
întocmeºte de autoritatea tutelarã, noþiune
nelor la nivelul anului 1990.
înlãturatã din prevederile codului.
Este de discutat, însã, în situaþia în care
Se aratã în art. 229 alin. 2 lit. b din Legea
testele serologice din 1990 ar fi fost negative
nr. 71/2011 cã, pânã la reglementarea prin
în ce priveºte paternitatea reclamantului, iar lege organicã a organizãrii ºi funcþionãrii
hotãrârea de stabilire a paternitãþii ar fi fost instanþei de tutelã, raportul d anchetã
în pofida acestui aspect de admitere a psihosocialã este efectuat de autoritatea
acþiunii în stabilirea paternitãþii. În acest caz tutelarã. Art. 486 instituie astfel plenitudinea
o acþiune de respingere automatã a cererii de competenþã în ce priveºte mãsurile ce
reclamantului în stabilirea paternitãþii pe se vor lua pentru soluþionarea neînþelegerilor
calea unei expertize ADN, fãrã a se pune în dintre pãrinþi cu privire la exerciþiul drepturilor
discuþie minorei reprezentate ori asistate de sau îndatoririlor pãrinteºti, cu obligaþia de a
mama sa oportunitatea acestei expertize, ar asculta pe pãrinþi ºi de a lua în considerare
fi putut fi apreciatã ca o mãsurã ce ar fi concluziile raportului de anchetã psiho-
condus la încãlcarea art. 8 al Convenþiei, socialã.
fiind rupt astfel justul echilibru dintre interesul Prin urmare, aceastã nouã preconizatã
minorei de a i se menþine un statut civil instituþie, instanþa de tutelã, în optica
stabilit prin hotãrâre irevocabilã ºi interesul legiuitorului, va prelua în fapt, toate atribuþiile
reclamantului de a lãmuri neîndoielnic din actuale ale autoritãþii tutelare – art. 99, art.
punct de vedere biologic paternitatea sa. 108 C.fam.174. Nu se cunoaºte încã dacã
Chiar ºi în acest caz, însã, refuzul minorei vor fi preluate atribuþiile administrative ale
de a se supune testului ADN nu poate autoritãþii tutelare ori va asigura numai
conduce la posibilitatea constrângerii sale. atribuþii ce au legãturã cu judecata cauzelor

173 Legea nr. 287/2009 publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 511/24 iulie 2009, modificatã
prin Legea nr. 71/2011, modificatã la rându-i prin O.U.G. nr. 79/2011, aprobatã cu modificãri de Legea nr. 342/
09.04.2012 publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 255/17 aprilie 2012.
174 Art. 99 C.fam. prevedea: „De cate ori se iveºte neînþelegere intre parinti cu privire la exerciþiul drepturilor

sau la îndeplinirea îndatoririlor parintesti, autoritatea tutelara, dupã ce asculta pe parinti, hotaraste potrivit cu
interesul copilului”.
Art. 108 C.fam. prevedea: „Autoritatea tutelara este obligata sa exercite un control efectiv si continuu asupra
felului in care parintii isi îndeplinesc îndatoririle privitoare la persoana si bunurile copilului. Delegatii autoritatii
tutelare au dreptul sa viziteze copiii la locuinta lor si sa se informeze pe orice cale despre felul cum aceºtia sunt
ingrijiti, in ceea ce priveºte sanatatea si dezvoltarea lor fizica, educarea, invatatura si pregãtirea lor profesionala,
in conformitate cu telurile Statului (nn: forma veche: statului socialist), pentru o activitate folositoare colectivitatii;
la nevoie, ei vor da îndrumãrile necesare”.

JurisClasor CEDO – Mai 2012 161


privind minorii, respectiv efectuarea apare ca întemeiatã doar în acest context.
rapoartelor de anchetã psihosocialã. Concluzia automatã cã ulterior promovãrii
Aceasta va presupune organizarea instanþei unei acþiuni în stabilirea paternitãþii, o
de tutelã corespunzãtor, cu personal specia- recunoaºtere din partea unui terþ impune
lizat în efectuarea rapoartelor de anchetã necercetarea cauzei ºi respingerea acþiunii
psihosocialã, cu respectarea tuturor cerin- ca neîntemeiatã nu ia în considerare pe de
þelor ce sunt impuse de un astfel de raport o parte cã o astfel de acþiune aparþine
(analizã psihicã a pãrinþilor ºi copilului, minorului (principiu care nu a fost infirmat
analizã asupra condiþiilor de trai ale acestora de noul cod civil) ºi totodatã nu ia în
ºi asupra altor date relevante care îi privesc). considerare principiul interesului superior al
Noul Cod Civil nu prevede, însã, în copilului. Acest din urmã principiu impune
cuprinsul art. 424-428 referitoare la stabilirea ca în pofida apariþiei unei oarecare
paternitãþii din afara cãsãtoriei vreo recunoaºteri din partea unui terþ, sã se poatã
dispoziþie care sã prevadã obligativitatea stabili cu certitudine dacã pârâtul chemat în
anchetei sociale în aceste cauze ori acþiune este în realitate tatãl acestuia, în
posibilitatea efectuãrii anchetei la aprecierea acest din urmã caz, recunoaºterea efectuatã
instanþei. urmând a nu mai produce vreun efect,
Noul Cod Civil nu reglementeazã nici prevalând hotãrârea instanþei. Recunoaº-
consecinþele refuzului tatãlui prezumtiv de terea de paternitate este susceptibilã de a
a se prezenta la examenele medico-legale, fi atacatã cu o acþiune în contestarea
în sensul cã aceasta ar putea constitui un recunoaºterii de paternitate conform art. 420
început de dovadã a cererii care se cere NCC. În cazul în care instanþa constatã cã
coroboratã cu alte mijloace probatorii. interesul copilului nu este suficient de bine
În recentele comentarii175 asupra Noului reprezentat de cãtre reprezentantul legal, va
Cod Civil176 s-a apreciat din perspectiva art. aprecia asupra obiectului cauzei deduse
424, cã în situaþia în care ulterior introducerii judecãþii ºi va putea califica în virtutea rolului
acþiunii, dar anterior soluþionãrii irevocabile activ, cererea ca fiind ºi o contestare a
(definitive din perspectiva noului Cod de recunoaºterii de paternitate, indiferent de
procedurã civilã) a acesteia, copilul este momentul intervenirii acestei recunoaºteri.
recunoscut de un alt bãrbat decât cel Acest aspect poate interveni însã numai în
împotriva cãruia s-a promovat acþiunea, o situaþia concretã a unui minor lipsit de orice
asemenea recunoaºtere, dacã îndeplineºte asistenþã din partea reprezentantului legal.
cerinþele legale, este valabilã, astfel cã Din punct de vedere probator, totuºi, în
produce efecte, urmând ca acþiunea în sprijinul principiului interesului superior al
stabilirea paternitãþii sã fie respinsã, copilului, Noul Cod Civil reglementeazã în
deoarece cerinþa textului – nerecunoaºterea art. 426 instituþia prezumþiei de paternitate,
paternitãþii – nu mai este îndeplinitã. dacã se dovedeºte convieþuirea mamei cu
Articolul 424 NCC prevede: dacã tatãl din pretinsul tatã în perioada concepþiei.
afara cãsãtoriei nu îl recunoaºte pe copil, Articolul 426 NCC prevede cã paternitatea
paternitatea acestuia se poate stabili prin se prezumã dacã se dovedeºte cã pretinsul
hotãrâre judecãtoreascã. tatã a convieþuit cu mama copilului în
Textul nu are a fi interpretat ca impunând perioada timpului legal al concepþiunii.
condiþia existenþei unei nerecunoaºteri din Prezumþia este înlãturatã dacã pretinsul tatã
partea oricãrei persoane, spre a se conclu- dovedeºte cã este exclus ca el sã îl fi
ziona cã o acþiune în stabilirea paternitãþii conceput pe copil.

175Noul Cod civil. Comentarii, doctrinã ºi jurisprudenþã, vol. I, Ed. Hamangiu, 2012, p. 623.
176Dispoziþiile noului Cod Civil privind filiaþia sunt aplicabile doar în cazul copiilor nãscuþi dupã intrarea lui în
vigoare, potrivit art. 47 Legea nr. 71/2011.

162 JurisClasor CEDO – Mai 2012


Prezumþia are caracter relativ, putând fi se va respinge dacã se administreazã probe
rãsturnatã prin dovada ce revine pretinsului ºtiinþifice ºi prin ele este exclusã pater-
tatã (intervenind rãsturnarea sarcinii probei nitatea. În cazul refuzului de participare la
din momentul dovedirii convieþuirii comune probele ºtiinþifice din partea mamei, acþiunea
prin orice mijloc de probã). Dimpotrivã, se va respinge dacã mama copilului nu
atunci când pretinsul tatã nu a putut rãsturna dovedeºte dincolo de orice îndoialã cã
prezumþia, acesta va rãmâne tatãl copilului. pârâtul e tatãl copilului. Cât priveºte refuzul
S-a arãtat cã neputinþa ca pretinsul tatã sã prezumtivului tatã de a participa la
îl fi conceput pe copil trebuie sã fie absolutã, administrarea probelor ºtiinþifice, acest refuz
ea putând fi doveditã cu orice mijloc de poate constitui un început de dovadã care
probã (spre exemplu, se poate dovedi cã sã se coroboreze cu alte probe. În caz de
nu a existat pretinsa convieþuire, cã s-a acceptare din partea ambelor pãrþi de
convieþuit în afara perioadei de concepþie, administrare a probelor ºtiinþifice, acþiunea
se poate proba ºtiinþific imposibilitatea nu se va respinge dacã probele relevã
absolutã de procreare). posibilitatea paternitãþi, în procentele
Totodatã, mamei copilului nu se i poate indicate corespunzãtor de fiecare probã
recunoaºte posibilitatea de a alege tatãl (examen serologic simplu, examen serologic
copilului, în situaþia în care se dovedeºte cã complex cu un procent mai mare de proba-
în perioada concepþiei copilului a avut relaþii bilitate, expertizã ADN cu o probabilitate de
cu mai mulþi bãrbaþi177. În acest caz acþiunea 99%).

177 Noul Cod civil. Comentarii, doctrinã ºi jurisprudenþã, vol. I, Ed. Hamangiu, 2012, p. 625.

JurisClasor CEDO – Mai 2012 163


Cerere de revizuire în procedura anulãrii unei autorizaþii de
construire – Decizia de inadmisibilitate în cauza S.C.
Millennium Building Development S.R.L. împotriva României

Autor: Ionuþ Militaru


Categorie: Decizii de inadmisibilitate

Raportul comisiei de anchetã a Senatului ºi decizia acestuia din urmã de a transmite


raportul, însoþit de recomandãri, Guvernului sau Ministerului Public nu conþineau mãsuri
împotriva reclamantei sau a bunurilor sale, iar suspendarea ºi anularea acestor acte nu era
determinantã pentru drepturile sau obligaþiile reclamantei cu caracter civil, nefiind aplicabil
ratione materiae art. 6 din Convenþie.
Obligaþia de epuizare a cãilor de atac interne, decurgând din art. 35 din Convenþie, se
limiteazã la o utilizare normalã a cãilor de atac cu adevãrat efective, suficiente ºi accesibile,
fãrã a impune utilizarea unei cereri de revizuire ori a recursurilor extraordinare, astfel cã nu
permite amânarea momentului de la care se calculeazã termenul de 6 luni pe motiv cã astfel
de cãi de atac ar fi fost folosite.

Printr-o scrisoare din 19 noiembrie 1999


adresatã Ministerului Culturii ºi Cultelor,
arhiepiscopul ºi-a dat acordul de principiu
pentru construirea de cãtre reclamantã a
unui imobil de birouri.
Reclamanta obþinut o autorizaþie de
construire la data de 24 februarie 2006,
emisã de Primarul Municipiului Bucureºti,
fiind autorizatã sã construiascã un imobil de
75 m înãlþime, compus din 4 niveluri la
subsol ºi 29 de etaje. Amplasamentul era la
aproximativ 10 metri de catedralã.
La data de 10 aprilie 2012, Curtea Temându-se de consecinþele negative
Europeanã a Drepturilor Omului a pronunþat asupra catedralei, arhiepiscopul a revenit
o decizie de inadmisibilitate în cauza S.C. asupra acordului ºi a întreprins mai multe
Millennium Building Development S.R.L. demersuri pentru împiedicarea lucrãrilor.
împotriva României (cererea nr. 10787/ a. La sesizarea Arhiepiscopiei, Senatul
08). a constituit o comisie de anchetã cu privire
la condiþiile emiterii autorizaþiei de construire,
Situaþia de fapt validând ulterior, în 6 noiembrie 2006, un
raport – publicat în Monitorul Oficial al
În ianuarie 1998, reclamanta a cumpãrat României - prin care se constata protecþia
mai multe terenuri situate în zona centralã insuficientã a monumentelor istorice ºi se
a Municipiului Bucureºti, în imediata exprima îndoiala cu privire la legalitatea
vecinãtate a sediului Arhiepiscopiei Catolice autorizaþiei, însoþitã de solicitarea adresatã
ºi a Catedralei Sfântul Iosif. Construitã la Guvernului de a ordona sistarea lucrãrilor
sfârºitul secolului al XIX-lea, catedrala este ºi de a aprecia cu privire la oportunitatea
clasificatã monument istoric. exproprierii imobilului ºi a terenului.

164 JurisClasor CEDO – Mai 2012


Totodatã, se solicita Guvernului ºi ministe- construit în zona de protecþie de care
rului public sã verifice legalitatea autorizaþiei. beneficia catedrala conform legii monu-
Comisia creatã de Guvern a recomandat mentelor istorice.
sã se aºtepte finalizarea procedurilor Recursul reclamantei a fost admis printr-o
judiciare, pe motiv cã o intervenþie în timpul hotãrâre a Curþii de Apel Ploieºti din 25 iunie
procesului ar afecta autoritatea puterii 2009, definitivã ºi irevocabilã, prin care a
judecãtoreºti. fost respinsã acþiunea Arhiepiscopiei. S-a
Cererile reclamantei de suspendare ºi, reþinut cã, la acel moment, primarul era
respectiv, anulare a deciziei Senatului de competent sã emitã autorizaþia de con-
validare a raportului de anchetã au fost struire, cã documentaþia era completã, iar
respinse în mod irevocabil de Curtea de Apel în lipsa unui act al ministerului prin care sã
Bucureºti ºi Înalta Curte de Casaþie ºi se determine exact zona de protecþie,
Justiþie, cu motivarea cã raportul de anchetã catedrala nu beneficia de o protecþie a
nu reprezenta un act administrativ în sensul vecinãtãþilor.
legii, nu a produs nicio consecinþã juridicã La data de 21 octombrie 2010, mare parte
în ceea ce o priveºte pe reclamantã sau a lucrãrilor au fost finalizate ºi reclamanta a
bunurile sale, fiind un simplu act politic al recepþionat imobilul.
puterii legislative, emis în cadrul prero- Arhiepiscopia a introdus împotriva
gativelor sale constituþionale. deciziei din 25 iunie 2009 o cerere de
b. Printr-o acþiune în contencios revizuire, cale extraordinarã de atac,
administrativ, introdusã la 14 iunie 2006,
reiterând criticile aduse autorizaþiei de
Arhiepiscopia a cerut sistarea provizorie a
construire ºi invocând necunoaºterea dispo-
lucrãrilor ºi, pe fond, anularea autorizaþiei
ziþiilor de drept comunitar privind protecþia
de construire, invocându-se mai multe
monumentelor istorice.
neregularitãþi ale procedurii de emitere a
Deºi reclamanta ºi Primarul Municipiului
actului ºi riscul de degradare a catedralei.
Bucureºti au invocat inadmisibilitatea
Printr-o sentinþã a Tribunalului Dolj ºi o
revizuirii, deoarece criticile fãcuserã deja
decizie a Curþii de Apel Craiova s-a dispus
obiectul judecãþii în faþa instanþei de fond,
în mod irevocabil la data de 21 septembrie
2007 suspendarea executãrii actului Curtea de Apel Suceava a admis cererea
administrativ, pe motiv cã lucrãrile în curs printr-o decizie din 3 noiembrie 2010,
ar putea provoca degradãri ale catedralei ºi apreciind cã legea contenciosului adminis-
ale imobilelor vecine. Instanþele ºi-au trativ permite revizuirea hotãrârilor
întemeiat soluþia pe rapoartele de expertizã irevocabile contrare dreptului comunitar. S-a
ºi pe recomandãrile Comitetului de Miniºtri reþinut cã interpretarea ºi aplicarea dreptului
al Consiliului Europei privind protejarea intern de cãtre Curtea de Apel Ploieºti erau
monumentelor istorice. contrare dreptului comunitar, care este
Mai multe societãþi care rezervaserã prioritar, iar în rejudecarea recursului
birouri în noul imobil au reziliat contractele reclamantei a decis respingerea ca
din cauza întârzierii predãrii acestora. nefondat, fiind menþinutã sentinþa instanþei
Pe fondul litigiului, printr-o hotãrâre din de fond, care anulase autorizaþia de
25 februarie 2009, Tribunalul Dolj a anulat construire.
autorizaþia de construire pe motiv cã trebuia Contestaþia în anulare formulatã de
emisã de consiliul general, iar nu de primar. reclamantã împotriva deciziei din 3 noiem-
S-a constatat, de asemenea, cã lipsesc brie 2010 a fost respinsã ca neîntemeiatã
avizul conform al Ministerului Culturii ºi printr-o decizie din 11 iulie 2011 a Curþii de
Cultelor ºi o expertizã tehnicã cu privire la Apel Suceava, apreciindu-se cã nu se pot
impactul noii construcþii asupra catedralei. reexamina apãrãrile de fond care fãcuserã
Tribunalul a mai reþinut cã imobilul este obiectul judecãþii anterioare.

JurisClasor CEDO – Mai 2012 165


La 2 septembrie 2011, Primarul Muni- definitivã pronunþatã în cadrul epuizãrii cãilor
cipiului Bucureºti a emis o dispoziþie prin de atac interne, iar cursul sãu este întrerupt
care notifica reclamanta sã înceapã, în la data primei comunicãri de cãtre reclamant
termen de 10 zile, demersurile pentru a unei expuneri, chiar ºi sumare, a naturii
demolarea imobilului. pretinsei încãlcãri (Buscarini ºi alþii c. San
Cu privire la pretinsa încãlcare a art. 6 Marino [MC], nr. 24645/94, par. 23).
din Convenþie ºi a art. 1 din Protocolul Totuºi, obligaþia decurgând din art. 35 se
nr. 1 adiþional la Convenþie limiteazã la o utilizare normalã a cãilor de
a. În ceea ce priveºte capãtul de cerere atac cu adevãrat efective, suficiente ºi
privind respingerea cererii de suspendare accesibile (Sejdovic c. Italiei [MC], nr.
ºi de anulare a deciziei de validare a 56581/00, par. 45). Ea nu impune utilizarea
raportului de anchetã de cãtre Senat, Curtea unei cereri de revizuire ori a recursurilor
a reamintit cã pentru a fi aplicabil art. 6 par. extraordinare ºi nu permite amânarea
1 din Convenþie, în latura sa civilã, trebuie momentului de la care se calculeazã
sã existe o „contestaþie” cu privire la un termenul de 6 luni pe motiv cã astfel de cãi
„drept” recunoscut în dreptul intern ºi sã de atac ar fi fost folosite (Sapeïan c.
existe o legãturã directã, determinantã, între Armeniei, 13 ianuarie 2009, nr. 35738/03,
soluþia procesului ºi dreptul în litigiu. O par. 21).
legãturã indirectã sau repercusiunile În speþã, Curtea a constatat cã ultima
îndepãrtate nu sunt suficiente pentru a face decizie internã definitivã pe fondul cauzei
incidente dispoziþiile art. 6 par. 1 (Micallef este cea din 3 noiembrie 2010 a Curþii de
c. Maltei [MC], nr. 17056/06, par. 74). Apel Suceava, prin care s-a admis cererea
În speþã, Curtea a constatat cã raportul de revizuire, iar plângerea reclamantei cu
comisiei de anchetã a Senatului ºi decizia privire la aceasta a fost introdusã la data de
acestuia din urmã de a transmite raportul, 11 ianuarie 2012, când a fost trimis al doilea
însoþit de recomandãri, Guvernului sau formular al plângerii. Curtea a considerat cã
Ministerului Public nu conþineau mãsuri o scrisoare din 17 februarie 2011 nu a
împotriva reclamantei sau a bunurilor sale, întrerupt curgerea termenului, deoarece nu
preferându-se aºteptarea finalizãrii conþinea nicio indicaþie privind natura
procedurilor judiciare. încãlcãrii pretinse, reclamanta precizând ea
Întrucât suspendarea ºi anularea acestor însãºi cã „aceastã hotãrâre va face obiectul
acte nu era determinantã pentru drepturile unei cereri separate (...) dupã soluþionarea
sau obligaþiile reclamantei cu caracter civil, contestaþiei în anulare”.
procedura nu cade sub incidenþa protecþiei În ceea ce priveºte respingerea con-
art. 6 din Convenþie, motiv pentru care testaþiei în anulare, la data de 11 iulie 2011,
aceastã parte a cererii a fost respinsã ca Curtea a reþinut cã dispoziþiile Convenþiei nu
incompatibilã ratione materiae cu dispoziþiile garanteazã dreptul de a obþine redeschi-
Convenþie, în sensul art. 35 par. 3 ºi 4. derea unei proceduri încheiate. Prin urmare,
b. Invocând aceleaºi dispoziþii ale Con- a considerat cã aceastã hotãrâre nu poate
venþiei, reclamanta s-a plâns de revizuirea fi avutã în vedere la calculul termenului de
hotãrârii din 25 iunie 2009, ce a condus la 6 luni, deoarece este vorba despre o cale
anularea autorizaþiei de construire, dar ºi de procesualã extraordinarã, care nu înde-
respingerea contestaþiei în anulare. plineºte criteriile „accesibilitãþii” ºi „efica-
Curtea a amintit cã, potrivit condiþiilor citãþii” (a se vedea, mutatis mutandis,
prevãzute de art. 35 par. 1 din Convenþie, Anghel c. României, 4 octombrie 2007, nr.
nu poate fi sesizatã decât dupã epuizarea 28183/03, par. 72)
cãilor interne de atac ºi într-un termen de 6 Aceastã parte a plângerii a fost respinsã
luni de la data deciziei interne definitive. ca tardiv formulatã, în aplicarea art. 35 par.
Termenul de 6 luni curge de la decizia 1 ºi 4 din Convenþie.

166 JurisClasor CEDO – Mai 2012


Notã: deoarece textul în cauzã are o redactare
Decizia pronunþatã în aceastã cauzã este defectuoasã, generatoare de confuzii ºi
importantã, în mod evident, pentru conside- incertitudini. Astfel, s-a apreciat cã
rentele ce privesc aplicabilitatea ratione momentul de la care curge termenul pentru
materiae a dispoziþiilor art. 6 din Convenþia formularea cererii, precum ºi expresia
Europeanã a Drepturilor Omului în materia „temeinic motivatã” pot constitui adevãrate
contenciosului administrativ178 sau cu privire obstacole în calea exercitãrii efective a
la modalitatea de calcul a termenului pentru dreptului de acces liber la justiþie.
sesizarea Curþii Europene, dar aduce în Totuºi, prin aceeaºi decizie, Curtea
discuþie ºi o problemã de fond asupra cãreia Constituþionalã a reþinut cã, prin consacrarea
Curtea nu a mai avut a se pronunþa din în cuprinsul Legii contenciosului
cauza motivelor de inadmisibilitate. administrativ a dreptului de a cere revizuirea
Prin Legea nr. 262/2007179 a fost introdus unei hotãrâri pronunþate cu nesocotirea
motivul de revizuire prevãzut de art. 21 alin. principiului prioritãþii dreptului comunitar, s-a
2 din Legea contenciosului administrativ nr. conferit eficacitate prevederilor art. 148 alin.
554/2004, în forma anterioarã abrogãrii 2 din Constituþie care acordã prioritate de
intervenite prin Legea nr. 299/2011180: aplicare prevederilor tratatelor constitutive
„Constituie motiv de revizuire, care se ale Uniunii Europene, precum ºi celorlalte
adaugã la cele prevãzute de Codul de reglementãri europene cu caracter
procedurã civilã, pronunþarea hotãrârilor obligatoriu, faþã de dispoziþiile contrare din
rãmase definitive ºi irevocabile prin încãl- legile interne.
carea principiului prioritãþii dreptului Curtea Constituþionalã a mai observat cã,
comunitar, reglementat de art. 148 alin. 2, deºi redactarea acestui text nu este foarte
coroborat cu art. 20 alin. 2 din Constituþia explicitã, fiind folositã o formulare deficitarã
României, republicatã. Cererea de revizuire sub aspectul logicii juridice, judecãtorul ºi
se introduce în termen de 15 zile de la pãrþile interesate dispun, totuºi, de reperele
comunicare, care se face, prin derogare de necesare încadrãrii unei hotãrâri judecã-
la regula consacratã de art. 17 alin. 3, la toreºti în categoria celor susceptibile de a fi
cererea temeinic motivatã a pãrþii interesate, supuse revizuirii în condiþiile textului de lege
în termen de 15 zile de Ia pronunþare. criticat. In aceste condiþii, s-a concluzionat
Cererea de revizuire se soluþioneazã de cã nu se poate reþine încãlcarea dreptului
urgenþã ºi cu precãdere, într-un termen de acces liber la justiþie ºi la exercitarea
maxim de 60 de zile de la înregistrare”. cãilor de atac prevãzute de lege, consacrat
Fiind sesizatã cu o excepþie de de art. 129 din Constituþie.
neconstituþionalitate, Curtea Constituþionalã Aspectele semnalate au ridicat un semn
a României a statuat prin Decizia nr. 1609/ de întrebare în doctrinã 182 cu privire la
2010181 cã art. 21 alin. 2 teza a doua din respectarea cerinþei de precizie a legii,
Legea nr. 554/2004 este neconstituþional, definitã în jurisprudenþa Curþii Europene a

178 A se vedea referirile la cauzele König c. Germaniei, cererea nr. 6232/73, hotãrârea din 28 iunie 1978;
Ferrazzini c. Italiei, cererea nr. 44759/98, hotãrârea din 12 iulie 2001; Rolf Gustafson c. Suediei, cererea nr.
23196/94, hotãrârea din 1 iulie 1997; Frydlender c. Franþei, cererea nr. 30979/96, hotãrârea din 27 iunie 2000
din articolul Ionuþ Militaru, Sorin Vasilescu, Mãsura ridicãrii vehiculelor staþionate neregulamentar. Competenþa
instanþelor interne ºi analiza jurisprudenþei CEDO, Revista JurisClasor CEDO – Februarie 2012, http://
www.hotararicedo.ro.
179 Legea nr. 262/2007, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 510 din 30 iulie 2007
180 Publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 916 din 22 decembrie 2011.
181 Publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 70 din data de 27 ianuarie 2011.
182 Gabriela Bogasiu, Legea contenciosului administrativ comentatã ºi adnotatã cu legislaþie, jurisprudenþã

ºi doctrinã, ed. Universul Juridic, 2008, p. 312 ºi urm.

JurisClasor CEDO – Mai 2012 167


Drepturilor Omului începând cu cauza punerea în discuþie a autoritãþii de lucru
Sunday Times c. Regatului Unit183, care judecat a hotãrârii judecãtoreºti care a
impune ca legea sã fie enunþatã cu cauzat prejudiciul. În orice caz, principiul
suficientã precizie pentru a-i permite rãspunderii statului inerent ordinii juridice
cetãþeanului sã-ºi adapteze conduita ºi sã comunitare prevede o astfel de reparaþie,
poatã sã prevadã, cu un grad de exactitate dar nu ºi revizuirea hotãrârii judecãtoreºti
rezonabil, þinând seama de circumstanþele care a cauzat prejudiciul.
cauzei, consecinþele ce pot decurge dintr-un Este de remarcat cã art. 21 alin. 2 din
act determinat pe care îl comite. Legea nr. 554/2004 a instituit un caz de
În aceeaºi lucrare184 este citatã hotãrârea revizuire a hotãrârii judecãtoreºti, iar nu un
pronunþatã de Curtea de Justiþie a Comu- caz de rãspundere a statului pentru
nitãþii Europene la data de 16 martie 2006 încãlcarea dreptului Uniunii Europene.
în cauza Rosmarie Kapferer v. Schlank & Acest motiv de revizuire a produs efecte
Schick GmbH, C-234/2004 (procedura între data intrãrii în vigoare a Legii nr. 262/
pronunþãrii unei hotãrâri preliminare), prin 2007 (02.08.2007) ºi data abrogãrii inter-
care s-a statuat cã dreptul comunitar nu venite prin Legea nr. 299/2011 (25.12.2011),
impune unei jurisdicþii naþionale sã înlãture iar declararea neconstituþionalitãþii sale
aplicarea normelor interne de procedurã priveºte doar chestiuni de previzibilitate a
care conferã autoritate de lucru judecat unei procedurii. Este ºi motivul pentru care
hotãrâri, chiar dacã astfel ar fi reparatã o efectele deciziei Curþii Constituþionale au
încãlcare a dreptului comunitar sãvârºitã
vizat - anterior abrogãrii cãii de atac -
prin hotãrârea în cauzã. În acest sens,
aplicarea dispoziþiilor art. 324 pct. 1 teza
Curtea de Justiþie a reþinut cã principiul
finalã C.pr.civ. cu privire la termenul de o
autoritãþii de lucru judecat are o importanþã
lunã în care se poate formula cererea de
deosebitã atât în ordinea de drept comunitar,
revizuire, termen care curge de la data la
cât ºi în cadrul ordinii juridice a fiecãrui stat
care revizuentul a luat cunoºtinþã pe orice
membru, fiind o garanþie a stabilitãþii raportu-
cale de hotãrârea a cãrei revizuire se
rilor juridice.
solicitã.
În hotãrârea din 30 septembrie 2003
pronunþatã în cauza C-224/01 Köbler, Potrivit art. 28 alin. 1 din Legea nr. 554/
CJCE a arãtat cã este necesar sã se 2004, dispoziþiile prezentei legi se
considere cã recunoaºterea principiului completeazã cu prevederile Codului de
rãspunderii statului în urma unei hotãrâri a procedurã civilã, în mãsura în care nu sunt
unei instanþe de ultim grad de jurisdicþie nu incompatibile cu specificul raporturilor de
are în sine drept consecinþã punerea în putere dintre autoritãþile publice, pe de o
discuþie a autoritãþii de lucru judecat a unei parte, ºi persoanele vãtãmate în drepturile
astfel de hotãrâri. O procedurã care vizeazã sau interesele lor legitime, pe de altã parte.
angajarea rãspunderii statului nu are acelaºi Compatibilitatea aplicãrii normelor de
scop ºi nu implicã în mod necesar aceleaºi procedurã civilã se stabileºte de instanþã,
pãrþi ca procedura care a dus la hotãrârea cu prilejul soluþionãrii cauzei.
care a dobândit autoritatea de lucru judecat. În virtutea prevederilor art. 725 alin. 4
În fapt, reclamantul într-o acþiune în C.pr.civ., hotãrârile pronunþate înainte de
rãspundere împotriva statului obþine, în caz intrarea în vigoare a legii noi rãmân supuse
de succes, obligarea acestuia la repararea cãilor de atac ºi termenelor prevãzute de
prejudiciului suferit, dar nu în mod necesar legea sub care au fost pronunþate.

183 Vincent Berger, Jurisprudenþa Curþii Europene a Drepturilor Omului, ed. a 5-a, Institutul Român pentru
Drepturile Omului, 2005, p. 507-508.
184 Gabriela Bogasiu, op. cit., p. 320.

168 JurisClasor CEDO – Mai 2012


Prin urmare, în mãsura în care împotriva principiu, niciuna dintre pãrþi nu este abilitatã
unei hotãrâri pronunþate în perioada sã solicite reexaminarea unei hotãrâri
02.08.2007-24.12.2011 se formuleazã calea definitive ºi executorii cu unicul scop de a
extraordinarã de atac a revizuirii în temeiul obþine o reanalizare a cauzei ºi o nouã
art. 21 alin. 2 din Legea nr. 554/2004, text hotãrâre în privinþa sa. Reexaminarea nu
în vigoare la data pronunþãrii hotãrârii185, se trebuie sã devinã un apel deghizat, iar
pune problema compatibilitãþii acestei cãi de simplul fapt cã pot exista douã puncte de
atac cu principiul securitãþii raporturilor vedere asupra chestiunii respective nu este
juridice, prevãzut de art. 6 din Convenþia un motiv suficient de a rejudeca o cauzã.
Europeanã a Drepturilor Omului186. Acestui principiu nu i se poate aduce
Potrivit jurisprudenþei constante a Curþii derogare decât dacã o impun motive
Europene a Drepturilor Omului, dreptul la substanþiale ºi imperioase (Riabykh c.
un proces echitabil în faþa unei instanþe, Rusiei, par. 52).
garantat de art. 6 par. 1 din Convenþie, Având în vedere premisele prezentate
trebuie sã se interpreteze în lumina pream- mai sus, respectiv inexistenþa în sistemul
bulului Convenþiei, care enunþã supremaþia juridic al Uniunii Europene a unei obligaþii
dreptului ca element al patrimoniului comun de revizuire a hotãrârii judecãtoreºti care a
al statelor contractante (cauza Blidaru c. cauzat un prejudiciu prin încãlcarea dreptului
României). UE, precum ºi condiþiile restrictive în care
Unul dintre elementele fundamentale ale este permisã reexaminarea unei hotãrâri
supremaþiei dreptului este principiul definitive ºi irevocabile187, apreciem cã, pe
securitãþii raporturilor juridice, care prevede, lângã criteriile de admisibilitate de drept
printre altele, ca soluþia datã de cãtre comun ale unei cereri de revizuire, trebuie
instanþe în mod definitiv oricãrui litigiu sã nu avute în vedere – în fiecare caz în parte188 -
mai fie pusã în discuþie (Brumãrescu c. ºi principiile dezvoltate în jurisprudenþa Curþii
României, par. 61). Conform acestui Europene a Drepturilor Omului.

185 Astfel de situaþii au apãrut în practica judiciarã în materia cererilor de restituire a taxelor de poluare, cu
privire la acþiunile soluþionate anterior pronunþãrii hotãrârilor CJUE în cauzele Tatu sau Nisipeanu. A se vedea
ºi Dragoº Cãlin, Taxa de poluare. Efectele jurisprudenþei divergente - Decizia de inadmisibilitate în cauzele
reunite Coriolan Gabriel Ioviþoni ºi alþii împotriva României, Revista JurisClasor CEDO – Mai 2012,
www.hotararicedo.ro.
186 A se vedea o analizã complexã a dispoziþiilor Convenþiei Europene a Drepturilor Omului prin raportare la

legislaþia UE ºi la jurisprudenþa CJUE, în cauza Ullens de Schooten ºi Rezabek c. Belgiei, hotãrârea din 20
septembrie 2011, cererile nr. 3989/07 ºi 38353/07.
187 A se vedea cauza Stanca Popescu c. României, hotãrârea din 7 iulie 2009, nr. 8727/03 în Hotãrârile

CEDO în cauzele împotriva României, vol. III, p. 1188; cauza Androne c. României, hotãrârea din 22 decembrie
2004, nr. 54062, în Hotãrârile CEDO în cauzele împotriva României, vol. I, p. 167.
188 A se vedea Cauza Giuran c. României - Recursul în anulare ca remediu pentru erorile judiciare în materie

penalã, Revista JurisClasor CEDO – Martie 2012, www.hotararicedo.ro.

JurisClasor CEDO – Mai 2012 169


Taxa de poluare. Efectele jurisprudenþei divergente - Decizia de
inadmisibilitate în cauzele reunite Coriolan Gabriel Ioviþoni ºi
alþii împotriva României

Autor: Dragoº Cãlin


Categorie: Decizii de inadmisibilitate

În conformitate cu jurisprudenþa constantã a CJUE, “interpretarea pe care Curtea de Justiþie


o oferã unei normã de drept al Uniunii, în exercitarea competenþei pe care i-o conferã art.
267 din TFUE, clarificã ºi defineºte semnificaþia ºi sfera de aplicare a acestei norme, astfel
cum trebuie sã fi fost înþeleasã ºi aplicatã de la momentul punerii sale în aplicare”.
Cu toate acestea, anterior hotãrârii Tatu, jurisprudenþa instanþelor naþionale era neunitarã
în ce priveºte conformitatea O.U.G. nr. 50/2008 cu principiul liberei circulaþii a mãrfurilor. Dat
fiind cã rãspunsul la aceastã problemã de drept nu era clar, intervenþia CJUE era necesarã.
CEDO reaminteºte cã, exceptând cazurile arbitrare, nu poate cunoaºte erorile de fapt ºi
de drept comise de cãtre instanþele interne, cãrora le revine sarcina sã interpreteze ºi sã
aplice dreptul intern. Nimic nu îi permite Curþii sã concluzioneze cã deciziile pronunþate în
speþã de instanþele române ºi criticate de reclamanþi erau în mod vãdit inechitabile sau
arbitrare.
Dreptul invocat de reclamanþi neavând o bazã suficientã în dreptul intern, caracterizatã
printr-o jurisprudenþã bine stabilitã a instanþelor judecãtoreºti, art. 1 din Protocolul nr. 1 adiþional
la Convenþie nu este incident în cauzã, iar plângerea este incompatibilã ratione materiae cu
prevederile Convenþiei, în sensul articolului 35 par. 3.
În ce priveºte pretinsa discriminare, Curtea a reamintit faptul cã art. 14 din Convenþie nu
are o existenþã autonomã ºi nu poate fi invocat decât prin raportare la alte dispoziþii ale
Convenþiei sau Protocoalelor sale adiþionale. Având în vedere cã reclamanþii nu pot fi
consideraþi titulari ai unui „drept de proprietate” sau ”ai unei creanþe având o bazã suficientã
în dreptul intern pentru a fi exigibilã”, Curtea a constatat cã art. 14 din Convenþie ºi art. 1 din
Protocolul nr. 1 adiþional la Convenþie combinate nu sunt incidente.
Art. 6 din Convenþie nu este aplicabil cu privire la litigiile fiscale ce au ca obiect impuneri
fãrã caracter represiv, aceastã ultimã parte a plângerii formulatã de reclamanþi fiind, de
asemenea, inadmisibilã ratione materiae cu prevederile Convenþiei, în sensul articolului 35
par. 3.

Prezentarea deciziei

Potrivit deciziei de inadmisibilitate din 3


aprilie 2012 din cauzele reunite Coriolan
Gabriel Ioviþoni ºi alþii împotriva României
(cererile nr. 57583/10, 1245/11 ºi 4189/
11189), reclamanþii, dorind sã înmatriculeze
în România automobile pe care le
cumpãraserã din statele membre ale Uniunii
Europene, au fost obligaþi sã achite o taxã

189 Coriolan Gabriel Ioviþoni ºi Paraschiva Anghel sunt doi cetãþeni români, cu domiciliul în Lugoj, respectiv

Arad. S.C. Holtzver S.R.L. este o persoanã juridicã cu sediul în Baia Mare.

170 JurisClasor CEDO – Mai 2012


de poluare într-un cuantum cuprins între 400 consideratã drept un ”bun”, în baza primei
ºi 2000 euro, în temeiul O.U.G. nr. 50/2008 teze a art. 1 din Protocolul nr. 1 adiþional la
pentru instituirea taxei pe poluare pentru Convenþie (S.A. Dangeville c. Franþei, nr.
autovehicule190. Dupã ce au plãtit taxele, în 36677/97, par. 48, Cabinet Diot ºi S.A.
vederea înmatriculãrii autoturismelor, Gras Savoye c. Franþei, nr. 49217/99 ºi
reclamanþii au formulat cereri de restituire a 49218/99, par. 26, ºi « Bulves » AD c.
sumelor la instanþele interne, considerând Bulgariei, nr. 3991/03, par. 60). În special,
taxa drept contrarie dreptului Uniunii atunci când un astfel de impozit se percepe
Europene. Instanþele interne au respins cu încãlcarea dreptului Uniunii Europene, o
acþiunile reclamanþilor, fie pentru cã nu problemã în ceea ce priveºte art. 1 din
fusese urmatã procedura prealabilã, fie Protocolul nr. 1 adiþional la Convenþie se
deoarece s-a considerat cã dreptul intern poate ivi (S.A. Dangeville c. Franþei, nr.
nu este contrar dreptului Uniunii Europene. 36677/97, par. 49-62, ºi GET-Slachthuis
Invocând art. 6 ºi art. 14 din Convenþie, Verbist c. Belgiei (dec.)., nr. 60559/00). În
respectiv art. 1 din Protocolul nr. 1 Adiþional cauza S.A. Dangeville c. Franþei, Curtea a
la Convenþie, reclamanþii s-au plâns în statuat cã ingerinþa a fost determinatã de
principal, de faptul cã taxa de poluare pe lipsa unor mãsuri legislative pentru a asigura
care au fost obligaþi s-o plãteascã este conformitatea legislaþiei naþionale cu
discriminatorie ºi incompatibilã cu dreptul legislaþia comunitarã, combinatã cu refuzul
Uniunii Europene, fiind impusã numai pentru nejustificat al instanþelor de a trage
înmatricularea pentru prima datã în consecinþele unei norme de drept comunitar
România a autoturismelor de ocazie clarã, precisã ºi direct aplicabilã, care scutea
cumpãrate din alte state membre ale Uniunii de la plata TVA activitãþi comerciale precum
Europene, în vreme ce autoturismele cele desfãºurate de societatea reclamantã
similare cumpãrate din România erau (S.A. Dangeville c. Franþei, par. 47, 56 ºi
exceptate. Unul dintre reclamanþi a invocat 57).
dispoziþiile art. 6 din Convenþie ºi pentru În cauzã, revine Curþii sã analizeze dacã
faptul cã i s-a respins, de Curtea de Apel reclamanþii aveau, la data sesizãrii instanþele
Timiºoara, cererea de trimitere a unei naþionale, o “creanþã având o bazã
întrebãri preliminare cãtre Curtea de Justiþie suficientã în dreptul intern pentru a fi
a Uniunii Europene. exigibilã” în temeiul art. 1 din Protocolul nr.
Asupra art. 1 din Protocolul nr. 1 1 adiþional la Convenþie, în ce priveºte taxa
adiþional la Convenþie, invocat separat, de poluare plãtitã în baza O.U.G. nr. 50/
precum ºi combinat cu art. 14 din 2008, referitor la care Curtea de Justiþie a
Convenþie Uniunii Europene a decis în cauza Tatu, prin
Potrivit jurisprudenþei Curþii, o creanþã hotãrârea din 7 aprilie 2011, cã încalcã
împotriva statului, ca urmare a plãþii dreptul Uniunii Europene. Instanþele
nejustificate a unui impozit sau a unei taxe naþionale, care au pronunþat hotãrâri
reprezintã o valoare patrimonialã ºi poate fi judecãtoreºti definitive ºi irevocabile la 21

190
Publicatã în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 327 din 25 aprilie 2008. Ulterior, actul normativ a fost modificat
ºi completat prin Ordonanþa de urgenþã a Guvernului nr. 208/2008 din 4 decembrie 2008 pentru stabilirea unor
mãsuri privind taxa pe poluare pentru autovehicule, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 825
din 8 decembrie 2008, Ordonanþa de urgenþã a Guvernului nr. 218/2008 din 10 decembrie 2008 privind modificarea
Ordonanþei de urgenþã a Guvernului nr. 50/2008 pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule, publicatã
în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 836 din 11 decembrie 2008, Ordonanþa de urgenþã a Guvernului
nr. 7/2009 din 18 februarie 2009 privind modificarea Ordonanþei de urgenþã a Guvernului nr. 50/2008 pentru
instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 103 din
19 februarie 2009 ºi Ordonanþa de urgenþã a Guvernului nr. 117/2009 din 29 decembrie 2009 pentru aplicarea
unor mãsuri privind taxa pe poluare pentru autovehicule, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.
926 din 30 decembrie 2009.

JurisClasor CEDO – Mai 2012 171


ianuarie, 6 iunie ºi 27 aprilie 2010, înainte Prin urmare, în circumstanþele din
soluþia din cauza Tatu, au rãspuns negativ prezenta cauzã, Curtea poate accepta cu
acestei chestiuni. dificultate faptul cã înainte de 7 aprilie 2011,
Curtea a stabilit cã dispoziþia din dreptului data la care CJUE s-a pronunþat cu privire
Uniunii Europene aplicabilã este art. 110 din la incompatibilitatea O.U.G. nr. 50/2008 cu
Tratatul privind Funcþionarea Uniunii dreptul Uniunii Europene, ”dreptul de
Europene, al cãrei scop este asigurarea creanþã al reclamanþilor îºi avea originea
liberei circulaþii a mãrfurilor între statele într-o normã de drept al Uniunii Europene
membre în condiþii normale de concurenþã, clarã, precisã ºi direct aplicabilã” (a
prin eliminarea tuturor formelor de protecþie contrario, S.A. Dangeville, par. 47). Curtea
care ar putea rezulta din aplicarea
reaminteºte, în acest sens, cã exceptând
impozitelor interne discriminatorii în raport
cazurile arbitrare, nu poate cunoaºte erorile
de produsele provenite din alte state
de fapt ºi de drept comise de cãtre instanþele
membre (a se vedea hotãrârea CJUE din 7
interne, cãrora le revine sarcina sã
aprilie 2011, cauza Tatu, C-202/09). Curtea
a observat cã aceastã prevedere constituie interpreteze ºi sã aplice dreptul intern
o regulã generalã, ºi anume aplicarea (Kopecký c. Slovaciei, [MC], nr. 44912/98,
principiului de liberã circulaþie a mãrfurilor. par. 56, ºi Agro-B, Spol. S R.O. c.
În speþã, este vorba de o normã cu caracter Republicii Cehe (dec.), nr. 740/05). Nimic
mai general privind aplicarea principiului nu îi permite Curþii sã concluzioneze cã
liberei circulaþii a mãrfurilor decât în cauza deciziile pronunþate în speþã de instanþele
S.A. Dangeville c. Franþei. Cu alte cuvinte, române ºi criticate de reclamanþi erau în
în timp ce în cauza S.A. Dangeville era mod vãdit inechitabile sau arbitrare.
vorba despre o normã de drept comunitar Ca atare, art. 1 din Protocolul nr. 1
care a stabilit o scutire de la plata TVA adiþional la Convenþie nu este incident în
pentru un anumit tip de activitãþi comerciale, cauzã, iar plângerea este incompatibilã
în aceastã speþã este vorba despre ratione materiae cu prevederile Convenþiei,
aplicarea principiului liberei circulaþii a în sensul articolului 35 par. 3, urmând a fi
mãrfurilor. respinsã, în baza art. 35 par. 4 din
Este adevãrat cã, în conformitate cu Convenþie.
jurisprudenþa constantã a CJUE, “interpre- În ce priveºte alegaþiile referitoare la
tarea pe care Curtea de Justiþie o oferã unei discriminare, Curtea a reamintit faptul cã art.
normã de drept al Uniunii, în exercitarea 14 din Convenþie nu are o existenþã
competenþei pe care i-o conferã art. 267 din autonomã ºi nu poate fi invocat decât prin
TFUE, clarificã ºi defineºte semnificaþia ºi raportare la alte dispoziþii ale Convenþiei sau
sfera de aplicare a acestei norme, astfel cum
Protocoalelor sale adiþionale. Prin urmare,
trebuie sã fi fost înþeleasã ºi aplicatã de la
acest articol devine inaplicabil când faptele
momentul punerii sale în aplicare”
litigiului nu întrunesc celelalte condiþii ale
(hotãrârea Curþii de Justiþie a Uniunii
Convenþiei.
Europene din 7 iulie 2011, cauza Nisipeanu,
C-263/10). Având în vedere cã reclamanþii nu pot fi
Cu toate acestea, anterior hotãrârii Tatu, consideraþi titulari ai unui drept de
jurisprudenþa instanþelor naþionale era proprietate” sau ”ai unei creanþe având o
neunitarã în ce priveºte conformitatea bazã suficientã în dreptul intern pentru a fi
O.U.G. nr. 50/2008 cu principiul liberei exigibilã”, Curtea a constatat cã art. 14 din
circulaþii a mãrfurilor. Dat fiind cã rãspunsul Convenþie ºi art. 1 din Protocolul nr. 1
la aceastã problemã de drept nu era clar, adiþional la Convenþie combinate nu sunt
intervenþia Curþii de Justiþie a Uniunii incidente (Epstein ºi alþii c. Belgiei (dec.),
Europene era necesarã. nr.9717/05).

172 JurisClasor CEDO – Mai 2012


Asupra art. 6 din Convenþie Aprecierile critice au vizat atât incompa-
Curtea a reamintit cã art. 6 din Convenþie tibilitatea acestei taxe cu dispoziþiile art. 90
nu este aplicabil cu privire la litigiile fiscale din Tratatul CE 192 cât ºi nelegalitatea
ce au ca obiect impuneri fãrã caracter încasãrii ei, faþã de faptul cã nu exista un
represiv. Aceastã ultimã parte a plângerii act administrativ fiscal prin care sã fie
formulatã de reclamanþi este, de asemenea, individualizatã193. Pentru a aprecia asupra
inadmisibilã (Emesa Sugar N.V. c. Olandei incidenþei acestui text în privinþa taxei
(dec.), no 62023/00 ºi Jussila c. Finlandei speciale de înmatriculare, astfel cum a fost
[MC], nr. 73053/01, par. 38-39). aceasta reglementatã în legislaþia naþionalã,
Ca atare, art. 6 din Convenþie nu este cvasiunanim, instanþele judecãtoreºti din
incident în cauzã, iar plângerea este România au analizat jurisprudenþa Curþii în
incompatibilã ratione materiae cu cauze privind reglementãri similare ale altor
state membre (C-345/93 Nunes Tadeu,
prevederile Convenþiei, în sensul articolului
C-393/98 Gomes Valente, C-101/00
35 par. 3, urmând a fi respinsã, în baza art.
Tulliasiamies ºi Antti Siilin, C-313/05
35 par. 4 din Convenþie.
Brzezinski ºi C-290/05 ºi C-333/05 Ákos
Nádasdi ºi Németh Ilona) ºi au pronunþat
Notã: soluþii de obligare a Statului Român, prin
1. Soluþiile succesive ale CJUE autoritãþile sale, la plata unor despãgubiri
Din punct de vedere deja istoric, vechea consistente.
taxã specialã de primã înmatriculare a În acest context, s-a adoptat Ordonanþa
determinat numeroase aprecieri critice, atât de urgenþã a Guvernului nr. 50/2008 pentru
din partea Comisiei Europene, a doctrinarilor instituirea taxei pe poluare pentru auto-
ºi practicienilor dreptului, cât mai ales a vehicule194, invocându-se scopul asigurãrii
consumatorilor, încã de la momentul protecþiei mediului prin realizarea unor
introducerii sale ca taxã fiscalã, prin Legea programe ºi proiecte pentru îmbunãtãþirea
nr. 343/2006 pentru modificarea ºi calitãþii aerului ºi pentru încadrarea în
completarea Legii nr. 571/2003 privind valorile limitã prevãzute de legislaþia
Codul fiscal191. comunitarã în acest domeniu, þinând cont
191 Legea nr.343/2006 a fost publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 662 din 1 august 2006
192 Lucian Gherman, Taxa auto – între taxa de primã înmatriculare ºi taxa de poluare – soluþii jurisprudenþiale,

material prezentat în cadrul colocviului “Taxa auto din perspectiva dreptului comunitar”, organizat de Centrul de
Studii de Drept European al Institutului de Cercetãri Juridice din cadrul Academiei Române la Bucureºti, 20
martie 2009; Cosmin Flavius Costaº, comentariu la Hotãrârea CJCE din 05.12.2006 asupra acþiunilor preliminare
formulate de Hajdu-Bihar Megyei Birosag ºi Bacs Kiskun Megyei Birosag în cauzele reunite C-290/2005 Nadasdi
ºi C-333/2005 Nemeth, în Sergiu Deleanu, Gyula Fabian, Cosmin Flavius Costaº ºi Bogdan Ioniþã, Curtea de
Justiþie Europeanã, Hotãrâri comentate, Editura Wolters Kluvers, Bucureºti 2007 pag.485-488. A se vedea ºi
D.C. Ungur, Taxa specialã plãtitã la prima înmatriculare a autoturismelor în România ºi incompatibilitatea acesteia
cu dreptul comunitar, în Revista românã de drept comunitar nr. 2/2007, p. 52-53.
193 A se vedea Viorel Papu, Mijloace juridice de recuperare a taxei de primã înmatriculare, http://

www.juridice.ro.
194 Publicatã în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 327 din 25 aprilie 2008. Ulterior, actul normativ a fost modificat

ºi completat prin Ordonanþa de urgenþã a Guvernului nr. 50/2008 din 21 aprilie 2008 pentru instituirea taxei pe
poluare pentru autovehicule, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 327 din 25 aprilie 2008,
Ordonanþa de urgenþã a Guvernului nr. 208/2008 din 4 decembrie 2008 pentru stabilirea unor mãsuri privind
taxa pe poluare pentru autovehicule, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 825 din 8 decembrie
2008, Ordonanþa de urgenþã a Guvernului nr. 218/2008 din 10 decembrie 2008 privind modificarea Ordonanþei
de urgenþã a Guvernului nr. 50/2008 pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule, publicatã în Monitorul
Oficial al României, Partea I, nr. 836 din 11 decembrie 2008, Ordonanþa de urgenþã a Guvernului nr. 7/2009 din
18 februarie 2009 privind modificarea Ordonanþei de urgenþã a Guvernului nr. 50/2008 pentru instituirea taxei
pe poluare pentru autovehicule, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 103 din 19 februarie
2009 ºi Ordonanþa de urgenþã a Guvernului nr. 117/2009 din 29 decembrie 2009 pentru aplicarea unor mãsuri
privind taxa pe poluare pentru autovehicule, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 926 din 30
decembrie 2009.

JurisClasor CEDO – Mai 2012 173


de necesitatea adoptãrii de mãsuri pentru a pretindea cã taxa de poluare este în realitate
asigura respectarea normelor de drept o altã formã a taxei de primã înmatriculare,
comunitar aplicabile, inclusiv a jurisprudenþei reglementatã anterior de Codul fiscal ºi care
CJCE. În Nota de fundamentare se mai a fost deja consideratã de instanþele
arãta cã Guvernul României a luat decizia naþionale ca fiind contrarã dreptului Uniunii
de reconsiderare a taxei pe poluarea auto, Europene. De asemenea, reclamantul
iar Comisia Europeanã nu a contestat susþinea cã taxa de poluare contravine art.
niciodatã instituirea taxei ca atare, ci a 25, art. 28 ºi art. 90 din Tratatul CE.
solicitat reaºezarea modalitãþii de calcul în În motivarea întrebãrii preliminare, se
sensul armonizãrii legislaþiei româneºti cu arãta cã, analizând dispoziþiile O.U.G. nr.50/
cea europeanã, invocând necesitatea 2008, cu modificãrile ulterioare, reiese cã
respectãrii prevederilor art.90 din Tratat (art. pentru un autoturism produs în România sau
110 TFUE), potrivit cãrora nici un stat în alte state membre ale Uniunii Europene
membru nu trebuie sã supunã în mod direct nu se percepe, la o nouã înmatriculare, taxa
sau indirect produsele din alte state membre de poluare, dacã a fost anterior înmatriculat
unor impozite interne de orice natura ar fi tot în România. Dar se percepe aceastã taxã
acestea, superioare celor care se aplica în de poluare la autoturismul produs în þarã sau
mod direct sau indirect produselor naþionale în alt stat membru al Uniunii Europene, dacã
similare. este înmatriculat pentru prima datã în
România. Reglementatã în acest mod, taxa
1.1. Cauza Tatu (C-402/09) de poluare diminueazã sau este destinatã
Prin încheierea din 18 iunie 2009, sã diminueze introducerea în România a
Tribunalul Sibiu, Secþia comercialã ºi de unor autoturisme second-hand deja
contencios administrativ, a sesizat Curtea înmatriculate într-un alt stat membru:
de Justiþie a Uniunii Europene cu o întrebare cumpãrãtorii sunt orientaþi din punct de
preliminarã referitoare la compatibilitatea vedere fiscal sã achiziþioneze autovehicule
taxei de poluare instituitã prin O.U.G. nr. 50/ second-hand deja înmatriculate în România.
2008, cu modificãrile ulterioare, cu art. 90 Iar ca urmare a adoptãrii O.U.G. nr.218/
din Tratatul privind instituirea Comunitãþii 2008, intenþia legiuitorului de a influenþa
Europene, articol ce reglementeazã inter- alegerea consumatorilor a devenit mai
zicerea impunerii, asupra produselor din alte evidentã: a fost înlãturatã taxa de poluare
state membre, a unor taxe superioare celor pentru autoturismele noi, Euro 4, capacitate
care se aplica produselor naþionale. cilindricã mai micã de 2000 cm3 (or, este de
Tribunalul Sibiu solicita Curþii sã rãspundã notorietate ca în România sunt produse
la urmãtoarea întrebare: “Contravin dispo- autoturisme cu aceste caracteristici) care se
ziþiile O.U.G. nr. 50/2008 cu modificãrile înmatriculeazã pentru prima datã în
ulterioare dispoziþiilor art. 90 din Tratatul CE, România în perioada 15.12.2008-
se instituie într-adevãr o mãsurã cu adevãrat 31.12.2009, astfel încât consumatorii sunt
discriminatorie?” direcþionaþi fie spre un autoturism nou, fie
Litigiul principal privea o cerere de spre un autoturism second-hand deja
restituire a taxei de poluare achitatã în luna înmatriculat în România195. Se protejeazã
iulie 2008, în temeiul O.U.G. nr.50/2008. astfel producþia internã, aspect ce reiese
Prin acþiunea formulatã, reclamantul explicit din preambulul O.U.G. nr. 208/2008

195 Instanþa a preluat efectiv concluziile lui Cosmin Flavius Costaº, Incompatibilitatea succesivã a
reglementãrilor privind taxa auto cu dreptul comunitar, material prezentat în cadrul colocviului “Taxa auto din
perspectiva dreptului comunitar”, organizat de Centrul de Studii de Drept European al Institutului de Cercetãri
Juridice din cadrul Academiei Române la Bucureºti, 20 martie 2009.
196 A se vedea http://curia.europa.eu/en/content/juris/c2_ juris.htm.

174 JurisClasor CEDO – Mai 2012


ºi O.U.G. nr. 218/2008, potrivit cãruia importate ºi vehiculele de ocazie similare
”Guvernul României se preocupã de luarea care au fost înmatriculate anterior pe
mãsurilor care sã asigure pãstrarea locurilor teritoriul naþional ºi au fost supuse, cu ocazia
de muncã în economia româneascã, iar la acelei înmatriculãri, taxei prevãzute de
un loc de muncã în industria constructoare O.U.G. nr. 50/2008. În continuare, va fi
sunt patru locuri de muncã în industria necesar sã se examineze neutralitatea
furnizoare”. aceleiaºi taxe între vehiculele de ocazie
Tribunalul Sibiu s-a pronunþat cu referire importate ºi vehiculele de ocazie similare
la acte normative care nu erau în vigoare la care au fost înmatriculate pe teritoriul
data plãþii taxei de poluare, din luna iulie naþional anterior intrãrii în vigoare a O.U.G.
2008, în vederea înmatriculãrii autoturis- nr. 50/2008.
mului pentru prima datã în România, Legat de neutralitatea taxei în privinþa
respectiv O.U.G.nr.208/2008 ºi O.U.G. nr. vehiculelor de ocazie importate ºi a
218/2008. În fapt, motivarea trebuia sã aibã vehiculelor de ocazie similare înmatriculate
în vedere prima formã a O.U.G. nr. 50/2008, anterior pe teritoriul naþional ºi supuse, cu
în baza cãreia s-a perceput taxa de poluare ocazia acelei înmatriculãri, aceleiaºi taxe,
în cazul reclamantului. potrivit unei jurisprudenþe constante, existã
Hotãrârea Curþii (Camera întâi) pronun- o încãlcare a articolului 110 TFUE atunci
þatã la 7 aprilie 2011 revoluþioneazã practic când valoarea taxei aplicate unui vehicul de
jurisprudenþa anterioarã. ocazie importat depãºeºte valoarea
Curtea reþine, prin prisma criteriului rezidualã a taxei încorporate în valoarea
discriminãrii indirecte, faptul cã este cert cã, vehiculelor de ocazie similare deja înma-
din punct de vedere formal, regimul de triculate pe teritoriul naþional. În aceastã
impozitare instituit prin O.U.G. nr. 50/2008 privinþã, Curtea a precizat cã, din momentul
nu face vreo deosebire nici între auto- achitãrii unei taxe de înmatriculare întrun stat
vehicule în funcþie de provenienþa lor, nici membru, valoarea acestei taxe se
între proprietarii acestor vehicule, în funcþie încorporeazã în valoarea vehiculului. Astfel,
de cetãþenia sau naþionalitatea lor. Astfel, atunci când un vehicul înmatriculat în statul
taxa în cauzã este datoratã independent de membru în cauzã este, ulterior, vândut ca
cetãþenia sau naþionalitatea proprietarului vehicul de ocazie în acelaºi stat membru,
vehiculului menþionat, de statul membru în valoarea sa de piaþã, care include valoarea
care acest vehicul a fost produs ºi de rezidualã a taxei de înmatriculare, va fi egalã
împrejurarea dacã este vorba despre un cu un procentaj, determinat de deprecierea
vehicul cumpãrat pe piaþa naþionalã sau acestui vehicul, din valoarea sa iniþialã
importat. Cu toate acestea, chiar dacã nu (Hotãrârea Nádasdi ºi Németh, citatã
sunt întrunite condiþiile unei discriminãri anterior, punctul 54). Prin urmare, pentru a
directe, un impozit intern poate fi indirect garanta neutralitatea taxei, valoarea
discriminatoriu din cauza efectelor sale vehiculului de ocazie importat reþinutã ca
(Hotãrârea Nádasdi ºi Németh, punctul bazã de impozitare trebuie sã reflecte
47). Pentru a verifica dacã o taxã precum valoarea unui vehicul similar deja
cea în cauzã în acþiunea principalã creeazã înmatriculat pe teritoriul naþional (Hotãrârea
o discriminare indirectã între autovehiculele Weigel, citatã anterior, punctul 71, ºi
de ocazie importate ºi autovehiculele de Hotãrârea din 20 septembrie 2007, Comisia/
ocazie similare prezente deja pe teritoriul Grecia, C74/06, Rep., p. I7585, punctul 28).
naþional, este necesar, având în vedere Pentru a obþine acest rezultat, depre-
întrebãrile instanþei naþionale ºi observaþiile cierea realã a vehiculelor de ocazie
prezentate în faþa Curþii, sã se examineze importate trebuie luatã în considerare la
mai întâi dacã aceastã taxã este neutrã faþã calcularea valorii taxei. Aceastã luare în
de concurenþa dintre vehiculele de ocazie considerare nu trebuie în mod necesar sã

JurisClasor CEDO – Mai 2012 175


dea naºtere la o evaluare sau la o expertizã rezultã din articolul 6 alineatul (3) din O.U.G.
a fiecãrui vehicul. Astfel, evitând dificultãþile nr. 50/2008 ºi din articolele 4 ºi 5 din
inerente unui astfel de sistem, un stat normele metodologice, de rulajul mediu
membru poate stabili, prin intermediul unor anual real al acestuia din urmã, cu condiþia
bareme forfetare determinate de un act cu ca o declaraþie care sã ateste acest rulaj sã
putere de lege sau de un act administrativ fi fost depusã de contribuabil. Pe de altã
ºi calculate pe baza unor criterii precum parte, în cazul în care apreciazã cã
vechimea, rulajul, starea generalã, modul de vechimea ºi rulajul mediu anual real nu
propulsie, marca sau modelul vehiculului, o reflectã, în mod corect ºi suficient, depre-
valoare a vehiculelor de ocazie care, ca cierea realã a vehiculului, contribuabilul
regulã generalã, ar fi foarte apropiatã de poate, în temeiul articolului 10 din O.U.G.
valoarea lor realã (Hotãrârile citate anterior nr. 50/2008, sã cearã ca aceasta sã fie
Gomes Valente, punctul 24, Weigel, punctul determinatã printro expertizã ale cãrei
73, ºi Comisia/Grecia, punctul 29). Aceste costuri, suportate de contribuabil, nu pot
criterii obiective care servesc la evaluarea depãºi costul operaþiunilor aferente
deprecierii autovehiculelor nu au fost enu- expertizei.
merate de Curte întro manierã imperativã Prin introducerea, în calculul taxei, a
(Hotãrârea Comisia/Grecia, citatã anterior, vechimii vehiculului ºi a rulajului mediu anual
punctul 37). Prin urmare, acestea nu trebuie real al acestuia ºi prin adãugarea, la apli-
în mod necesar sã fie aplicate cumulativ. carea acestor criterii, a luãrii în considerare
Cu toate acestea, aplicarea unui barem facultative, cu costuri neexcesive, a stãrii
întemeiat pe un singur criteriu de depreciere, acestui vehicul ºi a dotãrilor sale prin
precum vechimea autovehiculului, nu intermediul unei expertize obþinute din
garanteazã cã baremul reflectã deprecierea partea autoritãþilor competente în materie de
realã a acestor vehicule (a se vedea în acest înregistrare a autovehiculelor, o regle-
sens Hotãrârile citate anterior Gomes mentare precum cea în cauzã în acþiunea
Valente, punctele 28 ºi 29, precum ºi principalã garanteazã cã valoarea taxei este
Comisia/Grecia, punctele 38-42). În special, redusã în funcþie de o aproximare rezonabilã
în lipsa luãrii în considerare a rulajului, a valorii reale a vehiculului.
baremul reþinut de legislaþia în cauzã nu Aceastã concluzie este confirmatã de
conduce, ca regulã generalã, la o aproxi- împrejurarea cã, în baremele forfetare care
mare rezonabilã a valorii reale a vehiculelor figureazã în anexa nr. 4 la O.U.G. nr. 50/
de ocazie importate (Hotãrârea Comisia/ 2008, sa þinut seama în mod corespunzãtor
Grecia, citatã anterior, punctul 43). de faptul cã diminuarea anualã a valorii
În acþiunea principalã, din dosarul autovehiculelor este în general mai mare de
prezentat Curþii reiese fãrã echivoc cã 5 % ºi cã aceastã depreciere nu este linearã,
valoarea taxei este stabilitã, pe de o parte, în special în primii ani, în care se dovedeºte
în funcþie de parametri care reflectã întro mult mai pronunþatã decât ulterior (a se
anumitã mãsurã poluarea cauzatã de vedea Hotãrârea Comisia/Grecia, citatã
vehicul, precum capacitatea cilindricã a anterior, punctul 43 ºi jurisprudenþa citatã).
acestuia ºi norma Euro cãreia îi corespunde, Curtea reþine cã guvernul român a
ºi, pe de altã parte, þinând seama de apreciat în mod întemeiat cã criteriile de
deprecierea vehiculului menþionat. Aceastã depreciere referitoare la starea vehiculului
depreciere, care conduce la reducerea ºi a dotãrilor sale nu pot fi aplicate corespun-
valorii obþinute pe baza parametrilor de zãtor decât prin recurgerea la o verificare
mediu, este determinatã nu numai în funcþie individualã a acestui vehicul de cãtre un
de vechimea vehiculului [elementul E în expert ºi cã, pentru ca expertizele sã nu aibã
formulele prevãzute la articolul 6 alineatul loc prea frecvent ºi sã nu îngreuneze astfel,
(1) din O.U.G. nr. 50/2008], ci ºi, astfel cum atât din punct de vedere administrativ, cât

176 JurisClasor CEDO – Mai 2012


ºi financiar, sistemul instituit, contribuabilului La rândul sãu, guvernul român susþine
i se cere sã suporte costurile expertizei. cã articolul 110 TFUE nu aduce atingere
Din consideraþiile de mai sus rezultã cã autonomiei fiscale a statelor membre ºi cã
un sistem precum cel instituit prin O.U.G. atractivitatea pieþei româneºti a vehiculelor
nr. 50/2008, care ia în considerare, la de ocazie în raport cu piaþa vehiculelor de
calcularea taxei de înmatriculare, depre- ocazie importate, evidenþiatã de domnul
cierea autovehiculului prin utilizarea unor Tatu, se datoreazã împrejurãrii cã O.U.G.
bareme forfetare, detaliate ºi fundamentate nr. 50/2008 nu se aplicã vehiculelor care au
din punct de vedere statistic, bazate pe fost înmatriculate în România anterior intrãrii
elementele referitoare la vechimea ºi la în vigoare a acestei ordonanþe. Acest guvern
rulajul mediu anual real ale acestui vehicul, invocã, în aceastã privinþã, punctul 49 din
la care se poate adãuga, la cererea Hotãrârea Nádasdi ºi Németh, citatã
contribuabilului ºi pe cheltuiala acestuia, anterior, în care Curtea ar fi declarat în
realizarea unei expertize cu privire la starea esenþã cã articolul 110 TFUE nu poate fi
generalã a vehiculului menþionat ºi a invocat în mod util pentru a stabili un efect
dotãrilor sale, asigurã cã aceastã taxã, discriminatoriu al unei taxe pentru simplul
atunci când este aplicatã vehiculelor de motiv cã aceasta se aplicã unor vehicule
ocazie importate, nu depãºeºte valoarea înmatriculate dupã intrarea în vigoare a legii
rezidualã a taxei menþionate încorporatã în privind aceastã taxã, iar nu ºi celor înma-
valoarea vehiculelor de ocazie similare care triculate anterior acestei intrãri în vigoare.
au fost înmatriculate anterior pe teritoriul În aceastã privinþã, trebuie amintit mai
naþional ºi au fost supuse, cu ocazia acelei întâi, astfel cum Curtea a arãtat la punctul
înmatriculãri, taxei prevãzute de O.U.G. 49 din Hotãrârea Nádasdi ºi Németh, citatã
nr. 50/2008. anterior, cã articolul 110 TFUE nu urmãreºte
Referitor la neutralitatea taxei în privinþa sã împiedice un stat membru sã introducã
vehiculelor de ocazie importate ºi a impozite noi sau sã modifice cota ori baza
vehiculelor de ocazie similare înmatriculate impozabilã a impozitelor existente.
pe teritoriul naþional anterior instituirii taxei În plus ºi cu siguranþã, atunci când un
menþionate, Curtea constatã cã domnul Tatu stat membru introduce o nouã lege fiscalã,
subliniazã cã punerea în circulaþie în acesta stabileºte aplicarea legii respective
România a unui vehicul de ocazie cumpãrat începând de la o anumitã datã. Prin urmare,
întrun alt stat membru implicã plata taxei pe taxa aplicatã dupã intrarea în vigoare a
poluare, ºi anume, în ceea ce îl priveºte, o acestei legi poate fi diferitã de taxa fiscalã
taxã în valoare de 7 595 de lei pentru un în vigoare anterior. Astfel cum a constatat
vehicul cu o capacitate cilindricã de 2 155 Curtea la punctul 49 din Hotãrârea Nádasdi
cm3, care respectã norma Euro 2 ºi a fost ºi Németh menþionatã, pe care guvernul
construit în 1997, în timp ce cumpãrarea, român a invocato, împrejurarea respectivã
pe piaþa româneascã a vehiculelor de nu poate, prin ea însãºi, sã fie consideratã
ocazie, a unui vehicul înmatriculat în ca având un efect discriminatoriu între
România anterior intrãrii în vigoare a O.U.G. situaþiile constituite anterior ºi cele care sunt
nr. 50/2008 ºi având exact aceeaºi vechime posterioare intrãrii în vigoare a noii norme.
ºi aceleaºi caracteristici tehnice ca ºi În schimb, din Hotãrârea Nádasdi ºi
vehiculul importat menþionat va fi, în Németh menþionatã nu rezultã în niciun fel
principiu, mult mai interesantã din punct de cã competenþa statelor în stabilirea regimului
vedere financiar, întrucât nicio taxã cu o unor noi taxe este nelimitatã. Dimpotrivã,
valoare analogã celei impuse prin O.U.G. potrivit unei jurisprudenþe constante,
nr. 50/2008 nu este datoratã sau încorporatã interdicþia prevãzutã la articolul 110 TFUE
în valoarea acestui vehicul cumpãrat pe trebuie sã se aplice de fiecare datã când un
piaþa româneascã. impozit fiscal este de naturã sã descurajeze

JurisClasor CEDO – Mai 2012 177


importul de bunuri provenind din alte state tip, cu aceleaºi caracteristici ºi aceeaºi
membre favorizând produsele naþionale (a uzurã. Astfel, vehiculele de ocazie
se vedea în acest sens Hotãrârea din 3 cumpãrate pe piaþa statului membru
martie 1988, Bergandi, 252/86, Rec., menþionat ºi cele cumpãrate, în scopul
p. 1343, punctul 25, Hotãrârea din 7 decem- importãrii ºi punerii în circulaþie în acest stat,
brie 1995, Ayuntamiento de Ceuta, C45/94, în alte state membre constituie produse
Rec., p. I4385, punctul 29, precum ºi concurente (a se vedea în special Hotãrârile
Hotãrârea din 8 noiembrie 2007, citate anterior Comisia/Danemarca, punctul
Stadtgemeinde Frohnleiten ºi Gemeinde- 17, precum ºi Kalinchev, punctele 32 ºi 40).
betriebe Frohnleiten, C221/06, Rep., p. Din principiile amintite mai sus rezultã cã
I9643, punctul 40). articolul 110 TFUE obligã fiecare stat mem-
Astfel, articolul 110 TFUE ar fi golit de bru sã aleagã taxele aplicate autovehiculelor
sensul ºi de obiectivul sãu dacã statelor ºi sã le stabileascã regimul astfel încât
membre lear fi permis sã instituie noi taxe acestea sã nu aibã ca efect favorizarea
care au ca obiect sau ca efect descurajarea vânzãrii vehiculelor de ocazie naþionale ºi
vânzãrii de produse importate în favoarea descurajarea, în acest mod, a importului de
vânzãrii de produse similare disponibile pe vehicule de ocazie similare.
piaþa naþionalã ºi introduse pe aceastã piaþã În acþiunea principalã, în pofida prezenþei
înainte de intrarea în vigoare a taxelor necontestate a unor date statistice care
menþionate. O astfel de situaþie ar permite demonstreazã o scãdere foarte considera-
statelor membre sã eludeze, prin instituirea bilã a înmatriculãrilor de vehicule de ocazie
unor impozite interne al cãror regim este importate în România de la intrarea în
stabilit astfel încât sã aibã efectul descris vigoare a O.U.G. nr. 50/2008, guvernul
mai sus, interdicþiile prevãzute la articolele român a subliniat în faþa Curþii cã obiectivul
28 TFUE, 30 TFUE ºi 34 TFUE. primordial urmãrit de aceastã reglementare
În ceea ce priveºte taxele aplicate este cel al protecþiei mediului.
autovehiculelor, din lipsa unei armonizãri în Cu toate acestea, din dosarul prezentat
materie rezultã cã fiecare stat membru poate Curþii rezultã fãrã echivoc cã reglementarea
sã stabileascã regimul acestor mãsuri fiscale menþionatã are ca efect faptul cã vehiculele
potrivit propriilor aprecieri. Astfel de de ocazie importate ºi caracterizate printro
aprecieri, asemenea mãsurilor adoptate vechime ºi o uzurã importante sunt supuse,
pentru punerea lor în aplicare, trebuie însã în pofida aplicãrii unei reduceri ridicate a
sã fie lipsite de efectul descris la punctul valorii taxei pentru a þine seama de
precedent (a se vedea în acest sens deprecierea lor, unei taxe care se poate
Hotãrârea din 21 martie 2002, Cura apropia de 30 % din valoarea lor de piaþã,
Anlagen, C451/99, Rec., p. I3193, punctul în timp ce vehiculele similare puse în
40, Hotãrârea din 15 septembrie 2005, vânzare pe piaþa naþionalã a vehiculelor de
Comisia/Danemarca, C464/02, Rec., ocazie nu sunt în niciun fel grevate de o
p. I7929, punctul 74, ºi Hotãrârea din 1 iunie astfel de sarcinã fiscalã. Nu se poate
2006, De Danske Bilimportører, C98/05, contesta cã, în aceste condiþii, O.U.G. nr. 50/
Rec., p. I4945, punctul 28). În aceastã 2008 are ca efect descurajarea importãrii ºi
privinþã, trebuie amintit cã autovehiculele punerii în circulaþie în România a unor
prezente pe piaþa unui stat membru sunt vehicule de ocazie cumpãrate în alte state
„produse naþionale” ale acestuia în sensul membre. În aceastã privinþã, trebuie pre-
articolului 110 TFUE. Atunci când aceste cizat, în lumina principiilor amintite la
produse sunt puse în vânzare pe piaþa punctele 50-53 din prezenta hotãrâre, cã,
vehiculelor de ocazie a acestui stat membru, deºi statele membre pãstreazã, în materie
ele trebuie considerate „produse similare” fiscalã, competenþe extinse care le permit
vehiculelor de ocazie importate de acelaºi sã adopte o mare varietate de mãsuri,

178 JurisClasor CEDO – Mai 2012


acestea trebuie totuºi sã respecte interdicþia O soluþie similarã au primit, prin
prevãzutã la articolul 110 TFUE. În plus, ordonanþele din 8 aprilie 2011, ºi cauzele
trebuie sã se constate, astfel cum a subliniat reunite C-136/10 - Daniel Ionel Obreja /
în mod corect domnul Tatu, cã obiectivul Ministerul Economiei ºi Finanþelor, Direcþia
protecþiei mediului menþionat de guvernul Generalã a Finanþelor Publice a judeþului
român, care se materializeazã în faptul, pe Mureº ºi C-178/10 - Ministerul Finanþelor ºi
de o parte, de a împiedica, prin aplicarea Economiei, D.G.F.P. Mureº, Administraþia
unei taxe disuasive, circulaþia în România a Finanþelor Publice Târgu-Mureº / S.C. Darmi
unor vehicule deosebit de poluante, precum S.R.L. 196 ; C-336/10 - Administraþia
cele care corespund normelor Euro 1 ºi Euro Finanþelor Publice a Municipiului Târgu-Jiu,
2 ºi care au o capacitate cilindricã mare, ºi, Administraþia Fondului pentru Mediu / Victor
pe de altã parte, de a folosi veniturile Vinel Ijac; C-377/10 - Adrian Bãilã /
generate de aceastã taxã pentru finanþarea Administraþia Finanþelor Publice a
unor proiecte de mediu, ar putea fi realizat Municipiului Craiova, Administraþia Fondului
mai complet ºi mai coerent aplicând taxa Pentru Mediu; cauzele reunite C-29/11 -
pe poluare oricãrui vehicul de acest tip care Aurora Ileana ªfichi / D.G.F.P. Suceava –
a fost pus în circulaþie în România. O astfel
Administraþia Finanþelor Publice Suceava,
de taxare, a cãrei punere în aplicare în
Administraþia Fondului pentru Mediu197 ºi
cadrul unei taxe anuale rutiere este perfect
C-30/11 - Adrian Ilaº / D.G.F.P. Suceava –
posibilã, nu ar favoriza piaþa naþionalã a
Administraþia Finanþelor Publice Suceava,
vehiculelor de ocazie în detrimentul punerii
Administraþia Fondului pentru Mediu198.
în circulaþie a vehiculelor de ocazie
importate ºi ar fi, în plus, conformã
principiului poluatorul plãteºte. 1.2. Cauza Nisipeanu (C-263/10)
Curtea a rãspuns la întrebarea adresatã Tribunalul Gorj - Secþia comercialã ºi de
în sensul cã articolul 110 TFUE trebuie contencios administrativ, prin sentinþa nr.
interpretat în sensul cã se opune ca un stat 585 din 24 martie 2010199, a sesizat Curtea
membru sã instituie o taxã pe poluare de Justiþie a Uniunii Europene cu mai multe
aplicatã autovehiculelor cu ocazia primei lor întrebãri preliminare pentru interpretarea art.
înmatriculãri în acest stat membru, dacã 110 din Tratatul privind Funcþionarea Uniunii
regimul acestei mãsuri fiscale este astfel Europene.
stabilit încât descurajeazã punerea în Întrebãrile preliminare ridicate au fost
circulaþie, în statul membru menþionat, a urmãtoarele:
unor vehicule de ocazie cumpãrate în alte 1. Articolul 110 din Tratatul privind
state membre, fãrã însã a descuraja Funcþionarea Uniunii Europene trebuie
cumpãrarea unor vehicule de ocazie având interpretat în sensul cã impozitele interne
aceeaºi vechime ºi aceeaºi uzurã de pe discriminatorii pe care le interzice includ ºi
piaþa naþionalã. taxa reglementatã în legislaþia României prin

197 A se vedea Ordonanþa preºedintelui Curþii din 9 martie 2011.


198 Articolul 110 TFUE trebuie interpretat în sensul cã se opune ca un stat membru sã instituie o taxã pe
poluare aplicatã autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculãri în acest stat membru, dacã regimul acestei
mãsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajeazã punerea în circulaþie, în statul membru menþionat, a unor
vehicule de ocazie cumpãrate în alte state membre, fãrã însã a descuraja cumpãrarea unor vehicule de ocazie
având aceeaºi vechime ºi aceeaºi uzurã de pe piaþa naþionalã.
199 Soluþia proceduralã aleasã de Tribunalul Gorj, Secþia comercialã ºi de contencios administrativ este una

eronatã. Potrivit dispoziþiilor art. 255 din Codul de procedurã civilã, hotãrârile prin care se rezolvã fondul cauzei
în prima instanþã se numesc sentinþe, iar hotãrârile prin care se soluþioneazã apelul, recursul, precum ºi recursul
în interesul legii se numesc decizii. Toate celelalte hotãrâri date de instanþã în cursul judecãþii se numesc
încheieri. Sigur, existã ºi norme care derogã de la prevederile art. 255 din Codul de procedurã civilã, spre
exemplu declararea necompetenþei ori soluþia asupra strãmutãrii se efectueazã prin sentinþe, chiar dacã nu
rezolvã fondul, dar în acest mod se finalizeazã procesul la instanþa respectivã.

JurisClasor CEDO – Mai 2012 179


O.U.G. nr. 50/2008 pentru instituirea taxei 6. Constituie situaþiile expuse o taxare
de poluare pentru autovehicule, aºa cum a discriminatorie, interzisã de dispoziþiile art.
fost modificatã prin O.U.G. nr. 208/2008, 110 din Tratatul privind Funcþionarea Uniunii
O.U.G. nr. 218/2008, O.U.G. nr. 7/2009 ºi Europene, în condiþia în care criteriul “primei
O.U.G. nr. 117/ 2009? înmatriculãri în România” prevãzut de
2. Articolul 110 din Tratatul privind articolul 4 litera a din O.U.G. nr. 50/2008 nu
Funcþionarea Uniunii Europene permite este unul obiectiv raportat la scopul declarat
României ca, prin intermediul legislaþiei al instituirii taxei pe poluare prin aplicarea
naþionale, sã instituie la emiterea O.U.G. nr. principiului “poluatorul plãteºte” însã taxa
50/2008, începând cu 1 iulie 2008, criteriul fiind legatã de acest criteriu, protejeazã
“primei înmatriculãri în România”, aºa cum
producþia naþionalã a autoturismelor noi
este prevãzut în articolul 4 litera a al
precum ºi piaþa internã a autoturismelor
ordonanþei, aceasta fiind o cerinþã obiectivã
second hand?
conform dispoziþiilor Tratatului?
3. Articolul 110 din Tratatul privind Spre deosebire de Tatu (C-402/09), în
Funcþionarea Uniunii Europene autorizeazã cauza Nisipeanu (C-263/10) s-au pus în
România, ca stat membru al Uniunii discuþie variantele taxei de poluare aplicabile
Europene, sã aplice [începând] cu 1 iulie în perioada 15 decembrie 2008 – 31
2008 taxa pe poluare vehiculelor de ocazie decembrie 2010.
importate din Comunitate sau dobândite din S-a constatat cã, astfel cum a arãtat
achiziþii intracomunitare ºi înmatriculate Curtea la punctul 58 din Hotãrârea Tatu, o
pentru prima datã în România, în timp ce reglementare precum O.U.G. nr. 50/2008
pentru vehiculele de ocazie cumpãrate din are ca efect faptul cã autovehiculele de
România taxa pe poluare nu este ocazie importate ºi caracterizate printro
perceputã? vechime ºi o uzurã importante sunt supuse,
4. Articolul 110 din Tratatul privind în pofida aplicãrii unei reduceri mari a
Funcþionarea Uniunii Europene permite ca cuantumului taxei pentru a þine seama de
România sã acorde, conform legislaþiei deprecierea lor, unei taxe care se poate
invocate, scutirea de platã a taxei pe poluare apropia de 30 % din valoarea lor de piaþã,
doar autoturismelor “autovehiculele M1 cu în timp ce vehiculele similare puse în
norma de poluare euro 4 a cãror capacitate vânzare pe piaþa naþionalã a vehiculelor de
cilindricã nu depãºeºte 2000 centimetri cubi, ocazie nu sunt în niciun fel grevate de o
toate autovehiculele N1 cu norma de
astfel de sarcinã fiscalã. Nu se poate
poluare Euro 4, care se înmatriculeazã
contesta cã, în aceste condiþii, regle-
pentru prima datã în România sau în alte
mentarea naþionalã menþionatã are ca efect
state membre ale Uniunii Europene în
perioada 15 decembrie 2008 - 31 decembrie descurajarea importãrii ºi punerii în circulaþie
2009”, în timp ce pentru autoturismele noi în România a unor autovehicule de ocazie
cu alte caracteristici decât cele expuse cumpãrate din alte state membre.
scutirea nu este acordatã? Aceleaºi consideraþii se impun în ceea
5. Articolul 110 din Tratatul privind Func- ce priveºte regimul de impozitare prevãzut
þionarea Uniunii Europene trebuie interpretat de O.U.G. nr. 50/2008, astfel cum a fost
în sensul cã permite României sã protejeze modificatã prin O.U.G. nr. 208/2008, O.U.G.
industria naþionalã a automobilelor, întrucât nr. 218/2008, O.U.G. nr. 7/2009 ºi,
taxa de poluare se achitã doar pentru respectiv, O.U.G. nr. 117/2009. Astfel, din
autoturismele second hand importate ºi dosarul cauzei rezultã cã toate versiunile de
înmatriculate din Uniune sau din achiziþii modificare a O.U.G. nr. 50/2008 menþin un
intracomunitare, în timp ce ea nu este regim de impozitare care descurajeazã
perceputã pentru autoturismele second înmatricularea în România a unor auto-
hand deja înmatriculate în România ºi care vehicule de ocazie cumpãrate din alte state
fac obiectul revânzãrii pe teritoriul acesteia? membre ºi care se caracterizeazã printro

180 JurisClasor CEDO – Mai 2012


uzurã ºi o vechime importante, în timp ce vechime ºi aceeaºi uzurã de pe piaþa
vehiculele similare puse în vânzare pe piaþa naþionalã.
naþionalã a vehiculelor de ocazie nu sunt în Întrucât acest rãspuns permite instanþei
niciun fel grevate de o asemenea sarcinã de trimitere sã soluþioneze acþiunea
fiscalã. Pe de altã parte, cu ocazia ºedinþei, principalã, care priveºte taxa plãtitã la
care a avut loc dupã pronunþarea Hotãrârii înmatricularea unui vehicul cu norma de
Tatu, citatã anterior, guvernul român nu a poluare Euro 2, nu este necesar sã se
susþinut cã ar exista o diferenþã relevantã, rãspundã la a patra întrebare adresatã, care
în scopul examinãrii compatibilitãþii cu priveºte exceptarea de la taxa instituitã prin
articolul 110 TFUE a unei taxe precum cea O.U.G. nr. 50/2008 în favoarea persoanelor
reglementatã de O.U.G. nr. 50/2008, între care înmatriculeazã în România anumite
versiunea iniþialã a O.U.G. nr. 50/2008 ºi autovehicule cu norma de poluare Euro 4.
versiunile ulterioare ale acesteia. Cu ocazia ºedinþei publice din cadrul fazei
În sfârºit, s-a amintit cã obiectivul orale a prezentei cauze, guvernul român a
protecþiei mediului, care se materializeazã solicitat Curþii sã limiteze efectele în timp ale
în faptul, pe de o parte, de a împiedica, prin hotãrârii sale.
aplicarea unei taxe disuasive, circulaþia în În conformitate cu o jurisprudenþã
România a unor vehicule deosebit de constantã, interpretarea unei norme a
poluante, precum cele care corespund dreptului Uniunii datã de Curte lãmureºte ºi
normelor Euro 1 ºi Euro 2 ºi care au o precizeazã semnificaþia ºi domeniul de
capacitate cilindricã mare, ºi, pe de altã aplicare al acestei norme, astfel cum trebuie
parte, de a folosi veniturile generate de sau cum ar fi trebuit sã fie înþeleasã ºi
aceastã taxã pentru finanþarea unor proiecte aplicatã de la intrarea sa în vigoare. Rezultã
de mediu, ar putea fi realizat mai complet ºi cã norma astfel interpretatã poate ºi trebuie
mai coerent aplicând taxa pe poluare sã fie aplicatã ºi raporturilor juridice nãscute
oricãrui vehicul de acest tip care a fost pus înainte de hotãrârea Curþii.
în circulaþie în România. O astfel de taxare, Totuºi, în mod excepþional, în aplicarea
a cãrei punere în aplicare în cadrul unei taxe principiului general al securitãþii juridice,
anuale rutiere este perfect posibilã, nu ar inerent ordinii juridice a Uniunii, Curtea
favoriza piaþa naþionalã a vehiculelor de poate sã limiteze posibilitatea de a se invoca
ocazie în detrimentul punerii în circulaþie a o dispoziþie pe care a interpretat-o. Pentru
vehiculelor de ocazie importate ºi ar fi, în a putea impune o astfel de limitare, este
plus, conformã principiului poluatorul necesarã întrunirea a douã criterii, ºi anume
plãteºte (Hotãrârea Tatu, citatã anterior, buna-credinþã a celor interesaþi ºi riscul unor
punctul 60). perturbãri grave.
Având în vedere consideraþiile care În ceea ce priveºte riscul unor perturbãri
precedã, trebuie sã se rãspundã la prima, grave, existenþa unor consecinþe financiare
la a doua, la a treia, la a cincea ºi la a ºasea care ar rezulta pentru un stat membru dintr-o
întrebare adresate cã articolul 110 TFUE hotãrâre preliminarã nu justificã, prin ea
trebuie interpretat în sensul cã se opune ca însãºi, limitarea în timp a efectelor acestei
un stat membru sã instituie o taxã pe poluare hotãrâri. Statului membru care solicitã o
aplicatã autovehiculelor cu ocazia primei lor astfel de limitare îi revine obligaþia de a
înmatriculãri în acest stat membru dacã prezenta în faþa Curþii date cifrice care sã
regimul acestei mãsuri fiscale este astfel stabileascã riscul unor repercusiuni
stabilit încât descurajeazã punerea în economice grave.
circulaþie în statul membru menþionat a unor Or, în ceea ce priveºte repercusiunile
vehicule de ocazie cumpãrate din alte state economice care pot decurge din prezenta
membre, fãrã însã a descuraja cumpãrarea hotãrâre, prin care Curtea a declarat cã
unor vehicule de ocazie având aceeaºi dreptul Uniunii se opune unui regim de

JurisClasor CEDO – Mai 2012 181


impozitare precum cel instituit prin O.U.G. variantele taxei de poluare, anterioare datei
nr. 50/2008, guvernul român s-a limitat în de 1 ianuarie 2011202, sunt incompatibile cu
esenþã la menþionarea numãrului mare de art. 110 TFUE.
cereri de rambursare a taxei percepute, care
s-ar ridica la aproximativ 40.000, ºi sã facã 2. Efectele jurisprudenþei divergente
referire la criza economicã de care este
afectatã România. Cum arãtam pe larg într-un studiu
În lipsa unor date cifrice mai precise care anterior203, interpretãrile divergente date prin
sã permitã sã se concluzioneze cã economia soluþii irevocabile de instanþele judecãtoreºti
româneascã riscã sã fie serios afectatã de nu au ca efect, de principiu, naºterea vreunei
repercusiunile prezentei hotãrâri, Curtea a speranþe legitime ocrotite de art. 1 din
constatat cã guvernul român nu a fãcut Protocolul adiþional nr. 1 la Convenþie,
dovada criteriului privind existenþa unor pentru partea care a pierdut, inclusiv pentru
perturbãri grave. faptul cã nu au o bazã suficientã în dreptul
În aceste condiþii, fãrã a mai considera intern, caracterizatã printr-o jurisprudenþã
necesar sã verifice îndeplinirea criteriului bine stabilitã a instanþelor.
privind buna-credinþã a celor interesaþi, Decizia de inadmisibilitate din 3 aprilie
Curtea a respins cererea de limitare în timp 2012 din cauzele reunite Coriolan Gabriel
a efectelor hotãrârii sale. Ioviþoni ºi alþii împotriva României (cererile
Soluþii similare 200 au primit, prin nr. 57583/10, 1245/11 ºi 4189/11) nu putea
ordonanþele din 13 iulie 2011, cauzele face abstracþie de la acest lucru.
C-335/10 - Claudia Norica Vijulan / Evoluþia jurisprudenþialã a CJUE a fost
Administraþia Finanþelor Publice a cel puþin surprinzãtoare, atât pentru
Municipiului Târgu-Jiu, Administraþia instanþele naþionale, cât ºi pentru doctrinã,
Fondului pentru Mediu; C-438/10 - Lilia Curtea efectuând comparaþia produsului
Druþu / D.G.F.P. Bacãu, Administraþia naþional similar cu vehiculele de ocazie
Finanþelor Publice Bacãu; C-573/10 - Sergiu importate anterior importului efectuat de
Alexandru Micºa / Administraþia Finanþelor Ioan Tatu ºi înmatriculate înainte de
Publice Lugoj, D.G.F.P. Timiº, Administraþia aplicarea O.U.G. nr. 50/2008 în forma sa
Fondului pentru Mediu201. iniþialã (01.07.2008).
Hotãrârea din 7 iulie 2011 din cauza Curtea de Justiþie a Uniunii Europene a
Nisipeanu a confirmat faptul cã toate analizat o situaþie care are în vedere

200 Articolul 110 TFUE trebuie interpretat în sensul cã se opune ca un stat membru sã instituie o taxã pe
poluare aplicatã autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculãri în acest stat membru dacã regimul acestei
mãsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajeazã punerea în circulaþie, în statul membru menþionat, a unor
vehicule de ocazie cumpãrate în alte state membre, fãrã însã a descuraja cumpãrarea unor vehicule de ocazie
având aceeaºi vechime ºi aceeaºi uzurã de pe piaþa naþionalã.
201 Prin Ordonanþa preºedintelui Curþii din 31 ianuarie 2011 s-a respins cererea Curþii de Apel Timiºoara de

judecare a cauzei C 573/10 potrivit procedurii accelerate prevãzute la articolul 104a din Regulamentul de
procedurã al Curþii de Justiþie.
202 Ordonanþa de urgenþã a Guvernului nr. 208/2008 din 4 decembrie 2008 pentru stabilirea unor mãsuri

privind taxa pe poluare pentru autovehicule, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 825 din 8
decembrie 2008, Ordonanþa de urgenþã a Guvernului nr. 218/2008 din 10 decembrie 2008 privind modificarea
Ordonanþei de urgenþã a Guvernului nr. 50/2008 pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule, publicatã
în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 836 din 11 decembrie 2008, Ordonanþa de urgenþã a Guvernului
nr. 7/2009 din 18 februarie 2009 privind modificarea Ordonanþei de urgenþã a Guvernului nr. 50/2008 pentru
instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 103 din
19 februarie 2009
203 A se vedea Dragoº Cãlin, Lipsa unei „speranþe legitime” în cazul recalculãrii pensiilor. Efectele jurisprudenþei

divergente - Decizia de inadmisibilitate în cauza Dumitru David ºi alþii împotriva României, Jurisclasor CEDO,
aprilie 2012, www.hotararicedo.ro.

182 JurisClasor CEDO – Mai 2012


produse similare nesupuse taxei de poluare, E evident cã hotãrârile divergente nu
folosind criteriul efectului descurajant al taxei creeazã un drept de proprietate, ci sunt în
asupra importurilor ºi concluzionând cã taxa mãsurã sã determine doar obligarea unor
aplicatã reclamantului pentru tipul de vehicul state, sub imperiul Convenþiei, la plata unor
din speþã este indirect discriminatorie din despãgubiri pentru jurisprudenþa neunitarã
perspectiva art. 110 TFUE204. În plus, aºa sau, mai degrabã, pentru lipsa unor mijloace
cum Curtea arãta în jurisprudenþa sa adecvate în realizarea sa, în limitele art. 14
anterioarã, diferenþele între sarcinile fiscale din Convenþie ºi art. 1 din Protocolul nr. 12
aplicabile aceleiaºi categorii de produse adiþional la Convenþie, combinate cu art. 6
înainte ºi dupã intrarea în vigoare a unei din Convenþie.
prevederi legale sunt inerente exercitãrii Mai mult, fiind vorba ºi de un reviriment
suveranitãþii fiscale pãstrate de un stat de jurisprudenþã al instanþei de la
membru, atât în privinþa instituirii unei noi Luxemburg, cu atât mai mult interpretãrile
taxe, cât ºi a stabilirii unor noi valori prin diferite date de instanþele naþionale erau
ajustarea nivelului acesteia. Or, CJUE a inerente, dreptul invocat de reclamanþi
depãºit acest cadru ºi a efectuat o analizã neavând o bazã suficientã în dreptul intern,
asupra unei sarcini fiscale interne a unui stat caracterizatã printr-o jurisprudenþã bine
membru. stabilitã a instanþelor judecãtoreºti.

204 A se vedea Beatrice Andreºan-Grigoriu, Analiza hotãrârii Curþii în cauza C-402/09, Tatu, http://www.inm-
lex.ro/ue/resurse/documente-taxa-auto/tatu/

JurisClasor CEDO – Mai 2012 183


Recursul în interesul legii reglementat de dispoziþiile art. 329
din Codul de procedurã civilã reprezintã o cale eficientã de
unificare a practicii judiciare naþionale – cauza Albu ºi alþii
împotriva României

Autor: Alexandra Neagu


Categorie: Hotãrâri importante

Simpla existenþã a unei abordãri jurisprudenþiale diferite, la nivelul instanþelor naþionale,


asupra unor speþe similare (cereri de acordare a sporului de grad ºi a celui de treaptã pentru
funcþionarii publici), nu implicã în mod automat o violare a dreptului la un proces echitabil.
Unificarea jurisprudenþei naþionale necesitã o anumitã perioadã de timp, astfel încât un
interval rezonabil în care coexistã mai multe soluþii jurisprudenþiale asupra unor situaþii similare,
este compatibil cu dreptul la un proces echitabil.
Esenþialã este existenþa ºi funcþionarea la nivel intern a unui mecanism eficient de unificare
într-un termen rezonabil a practicii judiciare.

eficienþei mecanismului intern de unificare


a practicii judiciare, respectiv recursul în
interesul legii.
În esenþã, cei 64 de reclamanþi, având
calitatea de funcþionari publici ai Agenþiei de
Ocupare a Forþei de Muncã Caraº Severin,
s-au plâns în faþa instanþei europene de
pretinsa încãlcare de cãtre statul român a
dreptului la un proces echitabil, sub aspectul
violãrii principiului securitãþii juridice din
cauza jurisprudenþei neunitare. Astfel,
reclamanþii au arãtat cã instanþa care le-a
soluþionat lor cererea de acordare a sporului
La data de 10 mai 2012 Curtea Euro- de grad ºi a celui de treaptã, respectiv
peanã a Drepturilor Omului a pronunþat Curtea de Apel Timiºoara, le-a respins
hotãrârea sa în cauza Albu ºi alþii acþiunea deºi, la nivelul þãrii, au existat alte
împotriva României (cererea nr. 34796/09 Curþi de Apel care au admis acþiuni similare,
ºi alte 63), nedefinitivã, constatând formulate de alþi colegi.
neîncãlcarea de cãtre statul român a În speþã, Curtea europeanã a reþinut cã
articolului 6 din Convenþia Europeanã a la nivelul anilor 2008-2009 a existat o
Drepturilor Omului, sub aspectul respectãrii abordare divergentã din partea instanþelor
principiului securitãþii raporturilor juridice. naþionale sub aspectul îndrituirii funcþio-
Aceasta este cea de a doua hotãrâre205 narilor publici de a primi cele douã sporuri.
în care Curtea Europeanã statueazã asupra Astfel, potrivit datelor furnizate de Guvern,

205La data de 6 septembrie 2011 Curtea Europeanã a Drepturilor Omului a pronunþat decizia Zelca ºi alþii
împotriva României, cererea nr. 65161/10, constatând neîncãlcarea dispoziþiilor articolului 6 din Convenþie, sub
aspectul principiului securitãþii raporturilor juridice prin prisma jurisprudenþei pretins divergente.

184 JurisClasor CEDO – Mai 2012


chiar înainte de pronunþarea recursului în Având în vedere toate aceste consi-
interesul legii, Curþile de apel Alba Iulia, derente, prin hotãrârea sa pronunþatã la data
Galaþi, Bacãu, Bucureºti, Constanþa, Cluj, de 10 mai 2012, instanþa europeanã a reþinut
Ploieºti respingeau în mod constant ºi unitar cã simpla existenþã a unei abordãri
pretenþiile funcþionarilor publici de acordare jurisprudenþiale diferite, la nivelul instanþelor
a sporurilor menþionate anterior. naþionale, asupra unor speþe similare, nu
În ceea ce priveºte Curtea de apel Timi- implicã în mod automat o violare a dreptului
ºoara, cea care s-a pronunþat ºi în cererea la un proces echitabil. Mai mult, Curtea a
formulatã de reclamanþi, Curtea europeanã admis cã o unificare a jurisprudenþei
a reþinut cã prin douã hotãrâri judecãtoreºti naþionale necesitã o anumitã perioadã de
pronunþate în 2008 de acelaºi complet de timp, astfel încât un interval rezonabil în care
judecatã care a soluþionat ºi cererea recla- coexistã mai multe soluþii jurisprudenþiale
manþilor, pretenþii similare au fost admise. asupra unor situaþii similare, este compatibil
Aceastã practicã neunitarã a fost sistatã cu dreptul la un proces echitabil.
la data de 21 septembrie 2009, când Înalta Se mai reþine ºi faptul cã, în speþe care
Curte de Casaþie ºi Justiþie a pronunþat pun problema divergenþei de jurisprudenþã,
recursul în interesul legii, statuând astfel rolul Curþii nu este acela de a compara între
asupra caracterului nefondat al pretenþiilor diferitele abordãri jurisprudenþiale ale
funcþionarilor publici. instanþelor naþionale, având în vedere cã
De remarcat este ºi faptul cã instanþa trebuie respectatã independenþa acestor
europeanã a reþinut în hotãrârea sa, drept instanþe judiciare.
dispoziþii legale relevante, extrase din În aceeaºi ordine de idei, amintim cã în
raportul Comisiei de la Veneþia (25-26 mai decizia pronunþatã în cauza Zelca ºi alþii
2011), Concluziile preliminare ºi observaþiile împotriva României 206 , din data de 6
raportorului special UN asupra indepen- septembrie 2011, Curtea Europeanã a
denþei judecãtorilor ºi avocaþilor ºi Opinia reþinut cã, potrivit jurisprudenþei sale
numãrul 11 (2008) a Consiliului Consultativ constante, instanþa europeanã nu are rolul
al Judecãtorilor Europeni (CCJE). Conform de a corija pretinsele erori de fapt sau de
acestui ultim document, se apreciazã cã, interpretare a dreptului naþional, imputate
recunoscând pe deplin puterea judecãtorilor instanþelor naþionale, cu excepþia situaþiei în
de a interpreta legea, ºi obligaþia acestora care astfel de erori duc la încãlcarea
de a promova securitatea ºi previzibilitatea drepturilor protejate de Convenþie. Revine
actului de justiþie trebuie luatã în consi- în primul rând, instanþelor naþionale, rolul de
derare. Principiul securitãþii raporturilor a interpreta ºi aplica legislaþia naþionalã.
juridice garanteazã predictibilitatea conþinu- Analizând piesele dosarului intern, în
tului ºi aplicãrii normei juridice, asigurând speþa de faþã, Curtea a remarcat faptul cã
astfel o înaltã calitate de sistemului judiciar. decizia Curþii de apel Timiºoara nu apare
Urmãrind acest scop, judecãtorii vor aplica ca fiind arbitrarã, reclamanþii beneficiind de
principiile de interpretare asupra normei toate garanþiile procesului echitabil (a se
interne ºi internaþionale. În sistemele de vedea paragraful 39 al hotãrârii).
drept continental, aceºtia vor fi ghidaþi în Conform principiilor deja stabilite în cauza
activitatea lor de jurisprudenþã, în special Iordan Iordanov ºi alþii împotriva Bulgariei,
cea a instanþelor superioare care au, printre hotãrâre din 2 iulie 2009, pentru a verifica
alte atribuþii, ºi pe cea de uniformizare a dacã pronunþarea unor soluþii diferite în
practicii judiciare. cazuri similare, reprezintã sau nu o încãlcare

206A se vedea Alexandra Neagu, Recursul în interesul legii reglementat de dispoziþiile art. 329 din Codul de
procedurã civilã reprezintã o cale eficientã de unificare a practicii judiciare naþionale – cauza Zelca ºi alþii
împotriva României, Revista JurisClasor CEDO - Septembrie 2011, www.hotararicedo.ro.

JurisClasor CEDO – Mai 2012 185


a dreptului la un proces echitabil, sub vedere al angajamentelor statelor membre
aspectul nerespectãrii principiului securitãþii prevãzute în articolul 46 din Convenþie.
raporturilor juridice, instanþa europeanã Precizãm cã o analizã similarã a mai fost
analizeazã în primul rând dacã a existat la efectuatã, în cauzele împotriva României,207
nivel intern o divergenþã „profundã ºi doar în cele relative la aplicarea legilor de
persistentã”, dacã dreptul intern prevede un retrocedare, cauze care au culminat cu
mecanism pentru unificarea acestor practici pronunþare deciziei pilot. În ceea ce priveºte
ºi, în ultimul rând, dacã acest mecanism a aplicarea dispoziþiilor articolului 46 în cauza
funcþionat eficient în speþã. Asociaþia 21 decembrie 1989 ºi alþii împo-
Prin urmare, Curtea admite cã la nivelul triva României, aceasta a fost determinatã
instanþelor interne pot apãrea opinii diferite de alte aspecte particulare, respectiv
în privinþa aceleiaºi probleme de drept, numãrul mare al persoanelor implicate în
aceste divergenþe fiind tolerate atunci când ancheta penalã ºi importanþa subiectului
dreptul intern prevede mecanisme de pentru societatea românã postdecembristã.
unificare a lor, într-un timp rezonabil. În paragrafele 27 ºi urmãtoarele din
Încrederea cetãþeanului în eficienþa prezenta hotãrâre a Curþii se regãseºte
sistemului judiciar, depinde, din punctul de rãspunsul Guvernului asupra acestei
vedere al Curþii europene, de existenþa ºi întrebãri, respectiv descrierea mecanismului
funcþionarea unui sistem intern de unificare intern actual ºi prefigurat de unificare a
a practicii judiciare divergente. Or, în cazul practicii judiciare.
de faþã, Curtea Europeanã a reþinut rolul
Aprecierea Curþii asupra aceluiaºi aspect
decisiv jucat în acest sens de Înalta Curte
se regãseºte în paragrafele 35 - 38 din
de Casaþie ºi Justiþie prin pronunþarea într-un
hotãrâre. Astfel, instanþa europeanã a reþinut
interval scurt, de mai puþin 2 ani de la ivirea
rolul activ al Înaltei Curþi de Casaþie ºi Justiþie
problemei jurisprudenþiale, a recursului în
în unificarea jurisprudenþei însã, având în
interesul legii menit sã unifice practica
vedere chiar numãrul mare al recursurilor
judiciarã în materia sporurilor solicitate.
în interesul legii care au fost analizate în
Mai mult, într-un plan general, Curtea a
perioada 2008-2011, Curtea ºi-a manifestat
notat efortul consistent al instanþei supreme,
având în vedere faptul cã în perioada îngrijorarea faþã de dimensiunea problemei
2008-2011, aceasta a soluþionat mai mult jurisprudenþei neunitare, la nivel naþional.
de 100 de recursuri de unificare a practicii. Aplecându-se exclusiv asupra prezentei
De reþinut este ºi faptul cã la momentul situaþii de fapt, Curtea a statuat asupra
comunicãrii acestei cauze Guvernului, neîncãlcãrii dreptului la un proces echitabil,
Curtea a mai solicitat acestuia sã precizeze apreciind cã, în ciuda existenþei unei
dacã existenþa unei divergenþe de abordãri jurisprudenþiale diferite asupra
jurisprudenþã în privinþa aceleiaºi chestiuni aceleiaºi problematici, mecanismul intern a
de drept constituie, la nivel naþional, o fost apt sã punã capãt acestor soluþii diferite,
problemã sistemicã ºi/sau o practicã într-un termen rezonabil.
incompatibilã cu dispoziþiile Convenþiei. În De remarcat este ºi faptul cã prin aceeaºi
ipoteza unui rãspuns pozitiv, Guvernul a fost hotãrâre, Curtea a respins ca inadmisibilã
invitat sã indice care sunt mãsurile cu plângerea reclamanþilor sub aspectul
caracter general pe care intenþioneazã sã pretinsei încãlcãri de cãtre statul român a
le adopte pentru a rezolva aceastã dreptului lor de proprietate. Astfel, s-a reþinut
problemã. O astfel de întrebare anunþa cã funcþionarii nu puteau pretinde cã aveau
intenþia Curþii de a examina problema o creanþã certã împotriva statului, atât timp
practicii neunitare interne, din punctul de cât instanþele interne nu le-au recunoscut

207 Vezi, printre altele, cauza Viaºu c. României (cerere nr. 75951/01), hotãrâre din 9 decembrie 2008

186 JurisClasor CEDO – Mai 2012


dreptul la sporurile salariale revendicate iar, îndeosebi asupra mecanismului intern de
la nivel naþional nu a existat o orientare unificare a practicii judiciare. Specificul
jurisprudenþialã, clarã ºi unitarã, favorabilã speþei a determinat Curtea sã statueze
lor.208 asupra neîncãlcãrii articolului 6 din
Apreciem cã, în prezenta hotãrâre, Convenþie. Totodatã, trebuie reþinut ºi faptul
Curtea Europeanã subliniazã principiile care cã instanþa europeanã particularizeazã
stau la baza analizei sale în materia examenul sãu, acordând atenþie ºi amplorii
garantãrii de cãtre statele membre a fenomenului practicii neunitare la nivel
securitãþii raporturilor juridice, oprindu-se naþional.

208 Mutatis mutandis, a se vedea decizia recentã Iovitoni ºi alþii c. României din 3 aprilie 2012, paragraful 49
(„Toutefois, la Cour note qu’avant l’arrêt Tatu précité, la pratique des juridictions nationales avait oscillé sur la
question de savoir si l’OUG no 50/2008 était ou non conforme au principe de la libre circulation des marchandises
consacré par l’article 110 du TFUE (voir paragraphe 32 ci-dessus). Il s’ensuit que la réponse à cette question
juridique n’était pas évidente, ce qui a d’ailleurs rendu nécessaire l’intervention de la CJUE „), Curtea statuând
asupra inaplicabilitãþii articolului 1 din Primul Protocol adiþional la Convenþie având în vedere cã anterior pronunþãrii
hotãrârii Tatu de cãtre CJUE, practica internã era oscilantã ºi, prin urmare, reclamanþii nu puteau justifica
recunoaºterea la nivel intern, pe cale jurisprudenþialã a unei creanþe certe în sensul Convenþiei.

JurisClasor CEDO – Mai 2012 187


Cauza Nicoleta Gheorghe împotriva României - O nouã
hotãrâre de referinþã pronunþatã de Curtea Europeanã a
Drepturilor Omului în materia contravenþiilor

Autor: Ileana Popa, Flavian Popa


Categorie: Hotãrâri importante

Procedura de contestare a unui proces-verbal de constatare ºi sancþionare a unei


contravenþii în domeniul asigurãrii ordinii ºi liniºtii publice intrã în sfera de aplicare a art. 6
CEDO sub aspect penal. Garanþiile prevãzute de acest articol, inclusiv prezumþia de
nevinovãþie, sunt pe deplin aplicabile.
Este pentru prima oarã când Curtea analizeazã echitatea unei proceduri contravenþionale
în materia tulburãrii ordinii publice, dupã modificarea legislaþiei ºi practicii naþionale, pe care
anterior le considerase contrare art. 6 CEDO.
Curtea europeanã a constatat respectarea art. 6 din Convenþie, reclamanta având
posibilitatea în cadrul procedurii interne sã prezinte probe pentru a rãsturna prezumþia relativã
de care „beneficia” procesul-verbal contestat, potrivit legislaþiei naþionale. În opinia Curþii,
niciun element din dosarul cauzei nu dovedea faptul cã instanþele naþionale ar fi avut idei
dinainte formate cu privire la vinovãþia reclamantei.

aplicabilã ºi în domeniul contravenþional, în


anumite condiþii.
În cererea sa adresatã Curþii Europene
la data de 8 iunie 2005, reclamanta a
invocat, în esenþã, faptul cã nu a beneficiat
de un proces echitabil, în sensul art. 6 din
Convenþie, întrucât a fost obligatã de
instanþele de judecatã sã facã proba
contrarã prezumþiei de legalitate ºi validitate
La data de 3 aprilie 2012, Curtea de care beneficia un proces-verbal de
Europeanã a Drepturilor Omului (în contravenþie, prin care îi fusese aplicatã
continuare, Curtea) a pronunþat o hotãrâre sancþiunea amenzii contravenþionale.
în cauza Nicoleta Gheorghe împotriva Situaþia de fapt
României 209 , similarã cauzei Anghel Printr-un proces-verbal întocmit de un
împotriva României210. lucrãtor de poliþie la data de 1 mai 2004,
Prin aceastã hotãrâre, Curtea a constatat reclamanta a fost obligatã la plata unei
cã statul român a respectat exigenþele art. amenzi contravenþionale în cuantum de 70
6 din Convenþia pentru apãrarea drepturilor lei, în temeiul art. 2 alin. 1 din Legea nr. 61/
omului ºi a libertãþilor fundamentale (în 1991211, pentru o faptã de tulburare a liniºtii
continuare, Convenþia), în special sub locatarilor din imobilul în care locuia.
aspectul respectãrii prezumþiei de Procesul-verbal purta semnãtura unui
nevinovãþie, specificã materiei penale, dar martor, U., locatar al imobilului.

209 Hotãrârea va rãmâne definitivã în condiþiile art. 44 par. 2 din Convenþie.


210 CEDO, hotãrârea din 4 octombrie 2007.
211 Republicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 387 din 18 august 2000.

188 JurisClasor CEDO – Mai 2012


Cu ocazia plângerii introduse de extrajudiciare a doi martori, care ar fi asistat
reclamantã la judecãtorie, prin care solicita la evenimentele din 1 mai 2004. Neavând
constatarea nulitãþii absolute a procesului- alte probe de propus, reclamanta a obþinut
verbal de contravenþie, cu motivarea cã cuvântul pe fondul cauzei, fiind ascultatã de
poliþistul nu i-a înmânat o copie a acestuia, tribunal, care s-a pronunþat la aceeaºi datã,
nu i-a adus la cunoºtinþã posibilitatea de a respingând recursul. Decizia tribunalului a
face obiecþiuni ºi nu i-a solicitat sã îl devenit publicã la data de 17 ianuarie 2005.
semneze, instanþa a constatat cã recla- Rezultã din dosar cã, la data de 21
manta nu a formulat cereri de probe în decembrie 2004, reclamanta a depus la
apãrare ºi a respins plângerea, fãrã a
arhivã douã declaraþii extrajudiciare ale
considera necesar a audia martorul indicat
martorilor U. ºi C.
în procesul-verbal.
Fãcând trimitere la cauza Anghel c.
În hotãrârea din 15 iunie 2004,
României ºi la supravegherea executãrii
judecãtoria a reþinut cã O.G. nr. 2/2001212
nu conþinea reguli specifice cu privire la acesteia efectuatã de Comitetul Miniºtrilor,
sarcina probei ºi la forþa probantã a Curtea a reþinut cã guvernul român a
procesului-verbal, legea permiþând judecã- transmis Comitetului o serie de hotãrâri
torului sã aprecieze cu privire la valoarea judecãtoreºti pronunþate de diferite instanþe
acestuia ca element de probã, precum ºi sã naþionale în perioada 2009-2010, prin care
prezume caracterul fondat al acestuia pânã era recunoscut caracterul „penal” al
la proba contrarã. Conform instanþei, procedurilor reglementate de O.G. nr. 2/
reclamantei îi revenea sarcina probei sã 2001.
prezinte probele care ar fi putut rãsturna De asemenea, Guvernul a depus în
aceastã prezumþie, ceea ce aceasta nu a anexã la observaþiile prezentate în cauza
fãcut. Invocând dispoziþiile art. 1169 din de faþã, exemple din jurisprudenþa
Codul civil, instanþa a reþinut cã procesul- instanþelor naþionale, ulterioarã hotãrârii din
verbal constituia proba cã reclamanta a cauza Anghel ºi schimbãrilor intervenite în
comis faptele care îi erau imputate, în legislaþia naþionalã. Potrivit acestei
absenþa unor alte elemente de probã jurisprudenþe, tribunalele naþionale au
contrare. Cu privire la motivele de nulitate considerat cã, deºi sancþiunea închisorii
invocate de reclamantã, instanþa a apreciat contravenþionale fusese abrogatã, garanþiile
cã acestea reprezentau motive de nulitate
din art. 6 al Convenþiei în materie penalã
relativã, sancþiune care putea interveni în
continuau a fi aplicabile în cadrul
ipoteza în care reclamanta ar fi fãcut dovada
procedurilor având ca obiect contestarea
suferirii unui prejudiciu, ceea ce nu s-a
întâmplat în cauzã. unui proces-verbal de contravenþie ce viza
Prin cererea de recurs, reclamanta a fapte de tulburare a ordinii publice, având
reluat motivele de nulitate absolutã invocate în vedere scopul punitiv al sancþiunii amenzii
în plângerea depusã la judecãtorie. La ºi caracterul general al normei de drept
termenele de judecatã din 7 octombrie ºi 11 încãlcate. Instanþele respective au subliniat
noiembrie 2004, Tribunalul Bucureºti a cã, în ciuda prezumþiei de legalitate ºi de
încuviinþat reclamantei cererea de amânare temeinicie de care se „bucura” procesul-
motivatã de faptul cã era bolnavã, iar la verbal de contravenþie, acestora le revenea
termenul din 9 decembrie 2004, tribunalul sarcina de a verifica, în fiecare caz în parte,
i-a încuviinþat acesteia proba cu înscrisuri, conþinutul actului atacat, pentru a respecta
respectiv de a depune la dosar declaraþiile dreptul la apãrare al contestatorilor.

212 Monitorul Oficial al României nr. 410 din 25 iulie 2001.

JurisClasor CEDO – Mai 2012 189


În drept întinderea garanþiilor de care orice persoanã
A) Cu privire la admisibilitate ar trebui sã beneficieze în plan naþional
Guvernul a susþinut cã art. 6 din atunci când riscã sancþiuni contravenþionale
Convenþie nu este aplicabil în cauzã, având pentru atingeri aduse ordinii publice. Prin
în vedere cã la data faptelor, 1 mai 2004, în urmare, Curtea a considerat cã nu este cazul
urma modificãrilor legislative, fapta sã facã aplicarea noului criteriu de
reclamantei fusese sancþionatã cu amendã, admisibilitate prevãzut anterior.
neputând fi aplicatã sancþiunea închisorii În continuare, Curtea analizeazã
contravenþionale (abrogatã la acea datã) aplicabilitatea art. 6 din Convenþie în cadrul
sau înlocuitã cu aceasta din urmã, în ipoteza procedurii litigioase. Astfel, vãzând
neexecutãrii, când deveneau aplicabile dispoziþiile din legislaþia naþionalã, care nu
dispoziþiile în materie de executare a oferã explicit caracter penal procedurii în
creanþelor bugetare. discuþie ºi care nu au decât o valoare
Curtea a analizat din oficiu aplicabilitatea relativã216, fãrã rol decisiv, Curtea a reþinut
noului criteriu de admisibilitate prevãzut de cã regula de drept încãlcatã în cauzã de
articolul 35 par. 3 lit. b) din Convenþie, în reclamantã viza menþinerea liniºtii între
vecini, adresându-se nu unei categorii
versiunea modificatã. Curtea a considerat
speciale de persoane, ci tuturor cetãþenilor.
cã trebuie sã procedeze la analiza cauzei,
În plus, amenda aplicatã reclamantei nu
în pofida valorii reduse a amenzii aplicate
avea drept scop acoperirea unui prejudiciu
(17 euro), faþã de obiectul cauzei ºi prin
material, ci împiedicarea comiterii unor fapte
prisma respectãrii drepturilor omului (cu
similare217, ceea ce îi conferea un caracter
trimitere la cauzele recente, Juhas Ðuric punitiv, care caracterizeazã de obicei
c. Serbiei213 ºi Finger c. Bulgariei214). sancþiunile penale218.
Curtea a reþinut cã este pentru prima oarã Curtea a considerat cã imposibilitatea
când trebuie sã analizeze aplicabilitatea art. aplicãrii unei sancþiuni privative de libertate
6 din Convenþie, sub aspect penal, unei nu era în sine un element determinant cu
proceduri contravenþionale în materia privire la stabilirea aplicãrii art. 6 – latura
tulburãrii ordinii publice, aceasta dupã penalã, întrucât modicitatea unei sancþiuni
modificarea legislaþiei ºi practicii naþionale, nu ar putea sã înlãture caracterul penal
pe care anterior le considerase contrare intrinsec al unei infracþiuni 219. Curtea a
articolului 6, din lipsa unor garanþii suficiente, apreciat cã, alãturi de caracterul general al
în special cu privire la respectarea dispoziþiei legale încãlcate în cauzã de
prezumþiei de nevinovãþie, pentru a proteja reclamantã, scopul disuasiv ºi cel punitiv al
individul împotriva unor eventuale abuzuri sancþiunii aplicate erau suficiente pentru a
din partea autoritãþilor215. O decizie a Curþii demonstra cã fapta în cauzã avea un
în aceastã materie ar oferi instanþelor caracter penal în sensul art. 6 din Convenþie,
naþionale principii orientative cu privire la care era aplicabil.

213 CEDO, cererea nr. 48155/06, hotãrârea din 7 iunie 2011, par. 56-58.
214 CEDO, cererea nr. 37346/05, hotãrârea din 10 mai 2011, par. 74-77.
215 A se vedea cauza Anghel, citatã anterior, par. 69.
216 A se vedea cauzele Öztürk c. Germaniei, hotãrârea din 21 februarie 1984, par. 52 ºi Ezeh ºi Connors c.

Regatului Unit, hotãrârea Marii Camere din 9 octombrie 2003, par. 120.
217 A se vedea cauzele Bendenoun c. Franþei, hotãrârea din 24 februarie 1994, par. 47, ºi Ziliberberg c.

Moldovei, cererea nr. 61821/00, hotãrârea din 1 februarie 2005, par. 33.
218 A se vedea cauzele Öztürk, citatã anterior, par. 53; A.P., M.P. ºi T.P. c. Elveþiei, hotãrârea din 29 august

1997, par. 41 ºi Ziliberberg, citatã anterior, par. 34.


219 A se vedea cauzele Öztürk, citatã anterior, par. 53; Kadubec c. Slovaciei, hotãrârea din 2 septembrie

1998, par. 52; Ziliberberg, citatã anterior, par. 34 in fine ºi Lauko c. Slovaciei, hotãrârea din 2 septembrie 1998,
par. 58.

190 JurisClasor CEDO – Mai 2012


Prin urmare, Curtea a declarat admisibil a reþinut cã reclamanta s-a limitat sã depunã
capãtul de cerere formulat de reclamantã. la dosar, drept probe, înscrisuri de unde
rezulta de manierã generalã cã existau
B) Cu privire la fondul cauzei tensiuni în imobil între aceasta ºi vecinii sãi.
Asemenea Guvernului, Curtea a reþinut Curtea a observat cã reclamanta nu a
cã nu exista niciun element care sã solicitat în niciun moment citarea, în vederea
dovedeascã faptul cã instanþele naþionale audierii, a persoanelor care ar fi fost martori
ar fi avut idei preconcepute cu privire la la evenimentele din 1 mai 2004, sau a
vinovãþia reclamantei. Dacã este cert cã, aºa lucrãtorului de poliþie care ar fi întocmit
cum rezulta din hotãrârea judecãtoriei, procesul-verbal contestat. Or, aceastã
instanþele naþionale aºteptau ca reclamanta posibilitate îi era oferitã de lege, astfel cum
sã aducã elemente de probã contrare rezultã din cele douã hotãrâri pronunþate de
faptelor stabilite de cãtre poliþist, nu este mai instanþele naþionale, în faþa cãrora
puþin adevãrat cã aceastã abordare era reclamanta a declarat cã nu avea probe de
justificatã de regimul juridic aplicabil în administrat. În plus, deºi tribunalul i-a
materie contravenþionalã, care se încuviinþat reclamantei cererea de a depune
completeazã cu dispoziþiile Codului de la dosar declaraþii extrajudiciare ale unor
procedurã civilã, potrivit cãruia, în materie martori, rezultã cã abia dupã pronunþarea
de probe, este aplicabil principiul conform hotãrârii reclamanta ar fi depus la dosar
cãruia sarcina probei îi revine celui care astfel de înscrisuri.
pretinde ceva în faþa instanþei. Curtea a S-a arãtat cã nici interpretarea literalã, nici
reþinut cã orice sistem de drept cunoaºte cea teleologicã a art. 6 din Convenþie, nu
prezumþii de fapt sau de drept, iar Convenþia conduc la ideea cã acesta ar împiedica o
nu se opune în principiu acestora, însã persoanã sã renunþe, din proprie voinþã, la
obligã statele membre, în materie penalã, garanþiile oferite de acest articol, cu condiþia
sã nu depãºeascã o anumitã graniþã. În ca aceastã renunþare sã aibã un caracter
particular, art. 6 par. 2 din Convenþie impune neechivoc ºi sã nu vizeze un interes public
statelor sã încadreze aceste prezumþii în important222. Arãtând în ºedinþã publicã cã
anumite limite rezonabile, þinând cont de nu dorea sã fie administrate alte probe,
gravitatea mizei pentru cel vizat ºi reclamanta s-a expus în mod conºtient
respectând drepturile apãrãrii220. Curtea a riscului de a fi „condamnatã” doar în baza
analizat în continuare dacã statul român a elementelor de la dosar, inclusiv în temeiul
depãºit aceste limite în defavoarea procesului-verbal de contravenþie, pe care
reclamantei, utilizând cele douã criterii de chiar ea l-a depus la instanþã, ºi care se
referinþã indicate anterior. bucura de o prezumþie de temeinicie care
Astfel, cu privire la miza speþei, Curtea a putea fi rãsturnatã.
reþinut cã reclamantei i-a fost aplicatã o Curtea a mai constatat cã instanþele care
amendã, care nu ar fi putut fi transformatã, au analizat contestaþia reclamantei erau
în caz de neexecutare, într-o sancþiune instanþe de plinã jurisdicþie, care erau
privativã de libertate (per a contrario, a se competente sã anuleze actul contestat, în
vedea cauza Anghel, citatã anterior, par. mãsura în care ar fi reþinut nulitatea sau
61). Referitor la drepturile apãrãrii221, Curtea netemeinicia acestuia. De altfel, conform

220 A se vedea cauzele Salabiaku c. Franþei, hotãrârea din 7 octombrie 1988, par. 28 ºi Telfner c. Austriei,
hotãrârea din 20 martie 2001, par. 16.
221 A se vedea Carla Alexandra Anghelescu, Dreptul de a solicita ºi obþine audierea martorilor ca garanþie

proceduralã a drepturilor la un proces echitabil, Revista Forumul Judecãtorilor nr. 3/2011, p. 174-191.
222 A se vedea cauzele Håkansson þi Sturesson c. Suediei, hotãrârea din 21 februarie 1990, par. 66 ºi

Kwiatkowska c. Italiei, decizia din 30 noiembrie 2000.

JurisClasor CEDO – Mai 2012 191


jurisprudenþei constante a Curþii, instanþele problema ridicatã de reclamantã nu sugera
naþionale sunt cele care au competenþa de cã aceasta ar fi suferit un prejudiciu
a interpreta legislaþia internã223. Curtea a important. Cu toate acestea, având în
reþinut cã nu are drept sarcinã sã stabileascã vedere importanþa cauzei din perspectiva
erorile de fapt sau de drept pretins comise mai amplã a sferei de aplicare a garanþiilor
de o instanþã naþionalã sau de a aprecia ea instituite de art. 6 din Convenþie - compo-
însãºi elementele de fapt care au condus nenta sa penalã, în domeniul contravenþiilor,
instanþa naþionalã la adoptarea unei decizii. Curtea a folosit aceastã ocazie pentru a
În caz contrar, Curtea ar încãlca limitele pronunþa o hotãrâre de principiu, care sã
atribuþiilor sale (a se vedea cauza ofere magistraþilor naþionali liniile orientative
Kemmache c. Franþei ( nr. 3), hotãrârea necesare pentru a stabili întinderea acestor
din 24 noiembrie 1994, par. 44). garanþii.
În speþã, Curtea nu a putut reþine niciun De altfel, Curtea continuã demersul sãu
indiciu de comportament arbitrar sau de în aceastã direcþie iniþiat prin pronunþarea
lipsã de echitate a procedurii. Faptul cã hotãrârii de condamnare a României în
instanþele naþionale, prin hotãrâri motivate, cauza Anghel c. României, citatã anterior.
au analizat motivele de nulitate invocate de În acelaºi sens, nu trebuie omise argu-
reclamantã ºi au considerat cã acestea nu mentele Curþii redate în hotãrârea din cauza
atrãgeau nulitatea procesului-verbal, în Albert c. României225 ºi în deciziile din
sensul dorit de reclamantã, nu este suficient cauzele Neaþã c. României226 ºi Ioan Pop
pentru a pune la îndoialã echitatea c. României227.
procedurii în cauzã sau, mai concret, De asemenea, în materia contravenþiilor
respectarea dreptului acesteia de a prevãzute ºi sancþionate de legislaþia rutierã,
beneficia de prezumþia de nevinovãþie. recent Curtea a respins ca inadmisibile
Prin urmare, Curtea a concluzionat în cererile formulate de o serie de reclamanþi
sensul cã art. 6 din Convenþie a fost cu privire la proceduri interne de contestare
respectat. a unor procese-verbale de contravenþie,
constatând cã instanþele naþionale au
Notã: respectat toate garanþiile prevãzute de art.
În primul rând, este de reþinut cã, în 6 din Convenþie în materie penalã. Ne
prezenta cauzã, Curtea europeanã a referim la decizia din 13 martie 2012
apreciat cã nu sunt întrunite condiþiile pentru pronunþatã în cauza Haiducu ºi alþii c.
a face aplicarea noului criteriu de României 228 . În aceste cauze reunite,
admisibilitate prevãzut de art. 35 par. 3 lit. Curtea a reamintit cã, în materia circulaþiei
b) din Convenþie224, deºi, la prima vedere, rutiere, prevederile art. 6 par. 2 din Con-

223 A se vedea cauzele de referinþã Tejedor García c. Spaniei, hotãrârea din 16 decembrie 1997, par. 31 ºi
Garcßa Ruiz c. Spaniei, hotãrârea Marii Camere din 21 ianuarie 1999, par. 28.
224 Potrivit acestui criteriu, „Curtea declarã inadmisibilã orice cerere individualã, introdusã în virtutea art. 34,

atunci când ea considerã cã reclamantul nu a suferit niciun prejudiciu important, cu excepþia cazului în care
respectarea drepturilor omului garantate prin Convenþie ºi Protocoalele sale impune o examinare a fondului
cererii, ºi cu condiþia de a nu respinge din acest motiv nicio cauzã care nu a fost examinatã corespunzãtor de o
instanþã naþionalã”. Pentru o decizie recentã în care s-a fãcut aplicarea acestui criteriu, a se vedea cauza Liga
Portuguesa de Futebol Profissional c. Portugaliei, cererea nr. 49639/09, decizia de inadmisibilitate din 27 aprilie
2012.
225 CEDO, hotãrârea din 16 februarie 2010.
226 CEDO, decizia din 18 noiembrie 2008.
227 CEDO, decizia din 28 iunie 2011. Pentru o prezentare a acestei decizii, a se vedea Alexandra Neagu,

Controversa aplicabilitãþii art. 6 CEDO în materia contravenþiilor rutiere tranºatã în decizia de inadmisibilitate
din cauza Ioan Pop împotriva României, JurisClasor CEDO, 3 septembrie 2011.
228 CEDO, comitetul de trei judecãtori, cererea nr. 7034/07, Marius Haiducu c. României ºi alte 16 cereri.

192 JurisClasor CEDO – Mai 2012


venþie nu se opun aplicãrii unui mecanism Plecând de la raþionamentul Curþii
care ar instaura o prezumþie relativã de europene, reamintim cã, odatã stabilitã
conformitate a procesului-verbal cu aplicabilitatea art. 6 în cauza concretã, este
realitatea, prezumþie fãrã de care ar fi practic de o importanþã crucialã ca instanþele de
imposibil sã sancþionezi încãlcãrile legislaþiei judecatã care sunt sesizate cu soluþionarea
în materie de circulaþie rutierã, intrând în unor plângeri împotriva unor procese-
competenþa poliþiei. Ceea ce este important verbale de contravenþie, sã acorde petenþilor
este ca sistemele de drept care aplicã în mod efectiv posibilitatea de a propune
aceste prezumþii, de fapt sau de drept, sã probe prin care sã aducã dovada contrarã
conþinã garanþii care sã constituie limite ale celor reþinute de agentul constatator ºi de
aplicãrii acestor prezumþii, Curþii revenindu-i a-ºi prezenta argumentele în apãrare, în
doar rolul de a verifica respectarea acestor cadrul unei proceduri contradictorii. Nu mai
limite, în fiecare caz în parte. puþin important este faptul cã, pentru a nu
Revenind la analiza hotãrârii din cauza se aduce atingere art. 6 din Convenþie, orice
Nicoleta Gheorghe, constatãm cã aceasta decizie a instanþei naþionale de a respinge
nu aduce noutãþi în ceea ce priveºte criteriile anumite cereri în apãrare sau de a acorda
utilizate de Curte pentru a aprecia cu privire relevanþã unei anumite probe în defavoarea
la aplicabilitatea art. 6 din Convenþie în alteia, trebuie sã fie temeinic motivatã, în
domeniul contravenþiilor. caz contrar intervenind arbitrarul229.

229 A se vedea cauza Anghel, citatã anterior, par. 62-65. În acelaºi sens, dar din perspectiva obligaþiei generale

de motivare a hotãrârii, a se vedea cauza Albert, citatã anterior, par. 37-41.

JurisClasor CEDO – Mai 2012 193


194 JurisClasor CEDO – Iunie 2012
IUNIE 2012

JurisClasor CEDO – Iunie 2012 195


196 JurisClasor CEDO – Iunie 2012
Cuprins

Anul II (2012)
JurisClasor CEDO - Iunie 2012

Principiul egalitãþii armelor ºi locul procurorului în sala de judecatã. Principiul


contradictorialitãþii - decizia de inadmisibilitate în cauza Trãilescu c. României ........... 199
Autor: Cristina Bunea

Pensiile cadrelor militare. Reforma produsã prin Legea nr. 119/2010 - decizia de
inadmisibilitate în cauza Constantin Abãluþã ºi alþii c. României ................................... 202
Autor: Dragoº Cãlin

JurisClasor CEDO - IULIE

Obligaþia de a asigura condiþii de detenþie compatibile cu respectarea demnitãþii


umane. Nelegalitatea arestãrii preventive este determinatã în mod excepþional numai
de nereguli grave ºi evidente. Prezumþia de nevinovãþie – declaraþii ale procurorului
de caz apãrute în presã - cauza Pãvãlache c. României .............................................. 211
Autor: Cristina Bunea

Aplicarea dispoziþiilor Legii nr. 18/1991 cetãþenilor strãini – decizie de inadmisibilitate


în cauza Morariu ºi alþii împotriva României .................................................................. 214
Autor: Geanina Munteanu

JurisClasor CEDO – Iunie 2012 197


198 JurisClasor CEDO – Iunie 2012
Principiul egalitãþii armelor ºi locul procurorului în sala de
judecatã. Principiul contradictorialitãþii - decizia de
inadmisibilitate în cauza Trãilescu c. României

Autor: Cristina Bunea


Categorie: Decizii de inadmisibilitate

În esenþã, prin decizia pronunþatã în cauza Trãilescu c. României, Curtea a constatat ca


vãdit nefondatã plângerea reclamantului întemeiatã pe prevederile art. 6 par. 1 din Convenþie,
respingând-o ca inadmisibilã potrivit art. 35 par. 3 lit. a) ºi 4 din Convenþie.
Locul ocupat de procuror în sala de judecatã nu încalcã prevederile art. 6 par. 1 (dreptul la
un proces echitabil) din Convenþia Europeanã a Drepturilor Omului.
Pentru a pronunþa aceastã soluþie, Curtea a apreciat cã o poziþie «fizicã» privilegiatã în
sala de judecatã a reprezentantului Ministerului Public nu pune «acuzatul» într-o situaþie
dezavantajoasã pentru apãrarea drepturilor sale.
Totodatã, în lipsa unor indicii cu privire la aprecierea arbitrarã a probelor de cãtre instanþele
interne, Curtea a reiterat faptul cã revine instanþelor naþionale sarcina de a aprecia asupra
probelor administrate în cursul procedurilor desfãºurate în faþa lor.
Admisibilitatea probelor ºi aprecierea acestora revine în primul rând instanþelor naþionale,
Curtea Europeanã neputându-se substitui analizei probelor efectuate de judecãtorul intern.

formularea unei plângeri penale soluþionatã


prin împãcarea pãrþilor. În plus, s-a reþinut
cã reclamantul fusese concediat disciplinar
de la ultimul loc de muncã, chiar dacã ulterior
decizia de concediere fusese anulatã de
instanþã pentru motive de formã. De
asemenea, s-a constatat cã reclamantul
reprezentase în instanþã aceeaºi societate
de la care fusese concediat, fãrã a fi fost
Rezumând decizia din data de 22 mai împuternicit în acest sens.
2012, arãtãm cã reclamantul Ovidiu Acþiunea în contencios administrativ
Trãilescu a formulat douã plângeri îndrep- introdusã de reclamant prin care solicita
tate împotriva Statului român. anularea deciziilor parchetului ºi numirea sa
În cadrul primei plângeri înaintate Curþii, în funcþia de procuror stagiar a fost respinsã
reclamantul a precizat faptul cã, urmare a ca nefondatã, hotãrârea fiind menþinutã ºi
susþinerii examenului de admitere în în recurs. Pe parcursul procesului, cererea
magistraturã din anul 2000, acesta a fost reclamantului de ataºare a dosarul de
declarat admis. Totuºi, ulterior, Ministerul personal întocmit de parchet a fost respinsã
Public a refuzat sã propunã Ministerului faþã de probele deja administrate. De
Justiþiei numirea sa în funcþia de procuror asemenea, reclamantul a arãtat cã, în timpul
stagiar, pe motiv cã nu ar fi avut o bunã ºedinþelor de judecatã, procurorul în calitate
reputaþie. Parchetul ºi-a întemeiat decizia de reprezentant al Ministerului Public a luat
pe faptul cã în anul 1998, reclamantul fusese loc în salã alãturi de completul de judecatã.
implicat într-o altercaþie cu un terþ, soldatã Prin cea de-a doua plângere înaintatã
cu sancþionarea sa contravenþionalã ºi Curþii, reclamantul a arãtat cã a solicitat

JurisClasor CEDO – Iunie 2012 199


procurorului general al Parchetului de pe analizeazã printr-un dublu demers: primul
lângã Î.C.C.J. accesul la dosarul sãu de dintre acestea constã în încercarea de a
personal, cerere care a fost respinsã pe determina care a fost convingerea interioarã
motiv cã informaþiile solicitate de reclamant a judecãtorului cauzei ori interesul sãu
nu erau de interes public ºi nu intrau sub personal în cauza respectivã; cel de-al
incidenþa Legii nr. 544/2001. Totodatã, s-a doilea demers constã în luarea mãsurilor
þinut cont ºi de faptul cã reclamantul fusese necesare asigurãrii garanþiilor pentru
înºtiinþat asupra motivelor pentru care se excluderea oricãrui dubiu legitim asupra
respinsese cererea sa de numire ca imparþialitãþii instanþei.
procuror stagiar. Acþiunea introdusã de Aplicând principiile enumerate mai sus la
reclamant în baza Legii nr. 544/2001 prin cauza de faþã, Curtea a statuat faptul cã
care solicita a i se acorda accesul la dosarul situaþia expusã referitoare la locul procuro-
de personal a fost respinsã ca nefondatã, rului în sala de judecatã nu este suficientã
faþã de inaplicabilitatea prevederilor Legii nr. prin ea însãºi pentru a pune în discuþie
544/2001, informaþiile solicitate nefiind principiul egalitãþii armelor ori lipsa de
publice. Hotãrârea a fost menþinutã în imparþialitate ºi independenþã a judecã-
recurs. torului, în mãsura în care, chiar dacã
Faþã de situaþia de fapt expusã, recla- reprezentantul Ministerului Public avea o
mantul s-a adresat Curþii, invocând încãl- poziþie «fizicã» privilegiatã în sala de
carea de cãtre autoritãþile naþionale a judecatã, acest lucru nu plasa «acuzatul»
drepturilor garantate prin art. 6 par. 1 ºi art.
într-o situaþie concretã dezavantajoasã
8 combinat cu art. 13 din Convenþie. Astfel,
pentru apãrarea intereselor sale (a se vedea
în temeiul art. 6 par. 1, reclamantul s-a plâns
în acest sens, cauza Chalmont c. Franþei,
de absenþa unui tribunal independent ºi
decizia din 9 decembrie 2003, nr. 72531/
imparþial ºi de inechitatea procedurii,
01; cauza Morillon c. Franþei, decizia din 2
determinate de locul procurorului lângã
octombrie 2003, nr. 71991/01; cauza
judecãtor în sala de judecatã. Totodatã,
Carballo ºi Pinero c. Portugaliei, decizia
acesta s-a plâns de respingerea cererii de
din 21 iunie 2011, nr. 31237/09; cauza
ataºare a dosarului sãu de personal ca
probã în cursul procesului. Invocând articolul Dirioz c. Turciei, decizia din 31 mai 2012,
8, reclamantul s-a plâns de încãlcarea nr. 38560/04).
dreptului la viaþa privatã prin imposibilitatea Sub aspectul nerespectãrii principiului
de a avea acces la dosarul de personal. Sub contradictorialitãþii determinat de faptul cã
aspectul articolului 13, reclamantul s-a plâns dosarul de personal al reclamantului nu a
de faptul cã nu a beneficiat de un recurs fost ataºat la dosarul aflat pe rolul instanþei
efectiv pentru a contesta refuzul autoritãþilor de contencios administrativ, Curtea a reiterat
de a-i acorda acces la dosarul personal. faptul cã admisibilitatea probelor este
În hotãrârea pronunþatã, având în vedere reglementatã în primul rând de normele de
prevederile art. 6 par. 1 din Convenþie, în drept intern, revenind instanþelor naþionale
ceea ce priveºte locul ocupat de procuror sarcina de a aprecia asupra probelor
în sala de judecatã, Curtea a observat în administrate (a se vedea cauza Van
primul rând cã reclamantul a participat la o Mechelen ºi alþii c. Olandei, nr. 21363/93,
procedurã administrativã, iar nu penalã. 21364/93, 21427/93 ºi 22056/93, 23 aprilie
Mai departe, Curtea a reiterat principiile 1997, par. 50; cauza De Lorenzo c. Italiei,
consacrate în jurisprudenþa anterioarã, decizia din 12 februarie 2004, nr. 69264/01;
reamintind cã imparþialitatea în sensul art. ºi cauza Garcia Ruiz c. Spaniei [MC], 21
6 par. 1 din Convenþie se defineºte prin ianuarie 1999, nr. 30544/96, par. 28). Curtea
absenþa prejudecãþilor ori a pãrerilor a reamintit faptul cã dreptul la o procedurã
preconcepute. Existenþa acestora se contradictorie în sensul art. 6 par. 1 din

200 JurisClasor CEDO – Iunie 2012


Convenþie implicã în principiu posibilitatea din 10 februarie 2009, nr. 49714/06; ºi cauza
oferitã pãrþilor unui proces penal sau civil Russu c. României, decizia din 12 ianuarie
de a lua cunoºtinþã ºi de a discuta toate 2010, nr. 27436/04). Mai mult decât atât,
probele administrate în cursul procesului (a Curtea nu a identificat nici un indiciu de
se vedea cauza Morel c. Franþei, 6 iunie arbitrariu în aprecierea instanþelor interne.
2000, nr. 34130/96, par. 27; Meftah ºi alþii În ceea ce priveºte art. 8, analizat singur
c. Franþei [MC], 26 iulie 2002, nr. 32911/ ori combinat cu art. 13 din Convenþie, Curtea
96, 35237/97 ºi 34595/97, par. 1; ºi cauza a apreciat ca fondatã excepþia de neepui-
Augusto c. Franþei, 11 ianuarie 2007, nr. zare a cãilor interne de atac invocatã de
71665/01, par. 50). Guvern, raportat la posibilitatea reclaman-
În cauzã, Curtea a observat cã solicitarea tului de a formula o acþiune în temeiul Legii
reclamantului a fost respinsã motivat de nr. 677/2001 pentru a obþine informaþii cu
instanþele interne, care au apreciat cã caracter personal din dosarul sãu constituit
dispuneau de probe suficiente pentru a la parchet. Sub acest aspect, Curtea a
judeca fondul cauzei. În plus, reclamantul a constatat cã Legea nr. 677/2001 reprezenta
fost informat asupra datelor de fapt în baza un remediu intern efectiv, reglementând
cãrora s-a respins cererea sa de numire ca procedura de urmat pentru obþinerea de
procuror stagiar. Mai mult, reclamantul nu a cãtre persoanele interesate a accesului la
contestat realitatea datelor de fapt, despre date cu caracter personal, iar mai apoi
care avea deplinã cunoºtinþã, ci maniera posibilitatea de a se adresa instanþei de
cum au fost interpretate acestea de judecatã în cazul refuz al autoritãþii.
autoritãþile judiciare. Or, Curtea a stabilit În acest context, Curtea a decis cã art. 6
faptul cã nu are sarcina de a se substitui par. 1, art. 8 ºi art. 13 din Convenþie nu au
instanþelor naþionale în aprecierea probelor fost încãlcate, plângerea fiind respinsã ca
(a se vedea cauza E.S. c. Franþei, decizia inadmisibilã.

JurisClasor CEDO – Iunie 2012 201


Pensiile cadrelor militare. Reforma produsã prin
Legea nr. 119/2010 - decizia de inadmisibilitate în cauza
Constantin Abãluþã ºi alþii c. României

Autor: Dragoº Cãlin


Categorie: Decizii de inadmisibilitate

Curtea Europeanã a Drepturilor Omului a respins ca inadmisibile, în temeiul art. 35 par. 3


ºi 4 din Convenþie, plângerile referitoare la încãlcarea art. 1 din Protocolul nr. 1 adiþional la
Convenþie coroborat cu art. 14 din Convenþie.
Reforma sistemului de pensii nu a avut un efect retroactiv ºi nu a adus atingere drepturilor
la prestaþii sociale, dobândite în temeiul contribuþiilor la bugetul asigurãrilor sociale, achitate
în timpul anilor de serviciu, ci numai unei pãrþi din pensie, care era susþinutã integral de la
bugetul de stat ºi care reprezenta un avantaj de care reclamanþii beneficiaserã mulþumitã
naturii profesiei lor.
În ceea ce priveºte diferenþa de tratament, în raport de alte categorii de pensionari, Curtea
a constatat cã o diferenþã este discriminatorie, în sensul art. 14 din Convenþie, în cazul în
care nu are nici o justificare obiectivã ºi rezonabilã. În speþã, Curtea a apreciat cã împrejurarea
cã alte categorii sociale se bucurã în continuare de un mod de calcul favorabil al pensiilor lor
þine, de asemenea, de marja de apreciere a statului.
Mãsurile criticate de reclamanþi nu i-au determinat pe aceºtia sã suporte o sarcinã
disproporþionatã ºi excesivã, incompatibilã cu dreptul de proprietate ºi nu au fost în mod
nejustificat discriminaþi în raport cu alþi pensionari.

164/2001 privind pensiile militare de stat. Pe


durata serviciului lor, au plãtit la buget
aproximativ 5% din soldã, pentru a se
bucura de o pensie complementarã. Pensia
lunarã reprezenta aproximativ 60% din
ultima soldã ºi era achitatã în întregime de
la bugetul de stat.
Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor
mãsuri în domeniul pensiilor, în vederea
asigurãrii echilibrului bugetar în perioada de
crizã economicã a abrogat mai multe
sisteme speciale de pensie, inclusiv pe cel
al militarilor, tocmai pentru a asigura
Prezentarea cauzei echilibrul bugetar ºi pentru a corecta
Potrivit situaþiei de fapt reþinute de Curte inegalitãþile dintre diferitele sisteme de
în decizia de inadmisibilitate analizatã230, dl. pensii. În baza H.G. nr. 735/2010, pensiile
Constantin Abãluþã ºi alte 306 persoane, foºtilor militari trebuiau sã fie recalculate ºi
reclamanþi în aceastã cauzã, au beneficiat, incluse în sistemul de pensii publice în
în calitate de foste cadre militare, de pensii termen de cinci luni de la data intrãrii în
militare de stat, stabilite în temeiul Legii nr. vigoare a noii legi.
230 Decizia de inadmisibilitate pronunþatã la data de 15 mai 2012 în cauza Constantin Abãluþã ºi alþii împotriva

României (nr. 63627/11).

202 JurisClasor CEDO – Iunie 2012


Legea nr. 263/2010 privind sistemul plata prestaþiilor sociale pentru persoanele
unitar de pensii publice a instituit un nou care au achitat contribuþii la bugetul
sistem general de pensii, aplicabil totodatã asigurãrilor sociale, acest lucru nu poate fi
ºi militarilor. Pensiile acestora din urmã au interpretat ca oferind dreptul la acordarea
fost recalculate prin determinarea stagiilor unei pensii într-un cuantum determinat (a
de cotizare ºi a punctajelor medii anuale, se vedea, în special, Skorkiewicz c. Poloniei,
pe baza veniturilor realizate lunar de cãtre decizia din 1 iunie 1999, nr. 39860/98;
beneficiari ºi stabilirea cuantumului fiecãrei Jankovic c. Croaþiei decizi, nr. 43440/98;
pensii. Durata serviciului militar a fost Kuna c. Germaniei, decizie, nr. 52449/99;
asimilatã cu o perioadã de contribuþie. Blanco Callejas c. Spaniei, decizia din 18
O.U.G. nr. 1/2011 a abrogat H.G. nr. 735/ iunie 2002, nr. 64100/00; Maggio ºi alþii c.
2010, modificând anumite aspecte tehnice Italiei, 31 mai 2011, nr. 46286/09, 52851/
de calcul al pensiilor ºi a prelungit termenul 08, 53727/08, 54486/08 ºi 56001/08, par.
pentru punerea în aplicare a noului sistem 55).
general. Statele pãrþi la Convenþie dispun de o
Reclamanþii au susþinut cã introducerea marjã largã de apreciere pentru regle-
noului sistem a condus la reducerea mentarea politicii lor sociale. Curtea a
cuantumului pensiilor lor. Între timp, multe reamintit, în acest sens, datã fiind cunoaº-
foste cadre militare, inclusiv o parte dintre terea directã a propriei societãþi ºi a nevoilor
reclamanþi, au solicitat instanþelor de
sale, cã autoritãþile naþionale sunt, în
contencios administrativ anularea H.G. nr.
principiu, cel mai bine plasate pentru a alege
735/2010 ºi menþinerea vechii metode de
mijloacele cele mai adecvate în atingerea
calcul pentru pensiile lor. Dupã abrogarea
scopului stabilirii unui echilibru între
H.G. nr. 735/2010, Curþile de Apel din Cluj
cheltuielile ºi veniturile publice, iar Curtea
ºi Bucureºti au respins aceste acþiuni.
respectã alegerea lor, cu excepþia cazului
Invocând art. 1 din Protocolul nr. 1 adiþio-
în care aceste mijloace se dovedesc în mod
nal la Convenþie ºi art. 14 din Convenþie,
reclamanþii au susþinut cã reforma sistemului evident lipsite de un temei rezonabil
de pensii le-a încãlcat dreptul lor la respec- (Jankovic, citatã anterior; Kuna, citatã
tarea bunurilor, lipsindu-i de pensia stabilitã anterior, ºi Mihãieº ºi Senteº c. României231,
la data pensionãrii, în timp ce alte grupuri decizia din 6 decembrie 2011, nr. 44232/11
sociale, inclusiv foºtii magistraþi, continuã sã ºi 44605/11).
beneficieze de un mod de calcul al pensiilor În speþã, Curtea a subliniat cã reforma
mai favorabil. Reclamanþii au mai susþinut sistemelor de pensii a fost fundamentatã pe
ºi cã, din pricina modificãrilor legislative motivele obiective invocate la adoptarea
efectuate, nu au dispus de un recurs efectiv, Legii nr. 119/2010, ºi anume contextul
care sã le fi permis sã se plângã de situaþia economic actual ºi corectarea inegalitãþilor
în cauzã ºi sã pretindã redresarea acesteia. existente între diferitele sisteme de pensii.
Curtea nu a considerat cã este necesar În aceastã privinþã, Curtea a constatat cã
sã se pronunþe cu privire la existenþa în diminuarea pensiilor reclamanþilor a
dreptul intern a unui recurs efectiv ºi asupra reprezentat o modalitate de a integra aceste
obligaþiei reclamanþilor de a-l exercita, pensii în sistemul general prevãzut de Legea
plângerea fiind inadmisibilã, pentru urmã- nr. 263/2010 ºi a arãtat cã motivele invocate
toarele motive: pentru adoptarea acestei legi nu pot fi
Curtea a reiterat cã, deºi art. 1 din Proto- considerate drept nerezonabile sau
colul nr. 1