RRDM Nr. 3-2023

REVISTA ROMÂNĂ DE
DREPTUL MUNCII
ROMANIAN LABOUR LAW REVIEW
3/2023
Madlen Dolea, madlen.dolea@unitbv.ro, UNIVERSITATEA TRANSILVANIA BRASOV, 4317754, la data: 2022-12-16, prin comanda: #424
Revista Română de Dreptul Muncii este o revistă indexată în baze de date
internaționale (EBSCO, ProQuest, HeinOnline, Erihplus, ISI).
Romanian Labour Law Review is indexed in international databases
(EBSCO, ProQuest, HeinOnline, Erihplus, ISI).
Revista Română
de Dreptul Muncii
Copyright © Wolters Kluwer
Romanian Labour
Law Review
Director General
Wolters Kluwer România: Adrian MĂNTOIU
Coordonator reviste: Alina CRĂCIUN
Wolters Kluwer
Bdul Tudor Vladimirescu nr. 22,
Green Gate, et. 6
Sector 5, Bucureşti 050881
WoltersKluwer.ro
Revista Română de Dreptul Muncii este o publicaţie Wolters Kluwer România, parte a grupului internaţional
Wolters Kluwer. Editura Wolters Kluwer este recunoscută de Consiliul Naţional al Cercetării Ştiinţifice din
Învăţământul Superior.
Copyright © 2023 – Toate drepturile rezervate Editurii Wolters Kluwer România. Nicio parte din această
publicație nu poate fi reprodusă, arhivată sau transmisă sub nicio formă prin niciun mijloc electronic, mecanic,
de fotografiere, de înregistrare sau oricare altul fără permisiunea anterioară în scris a editorului, cu excepția
cazului în care se citează pasaje în lucrări științifice și celelalte excepții permise de Legea nr. 8/1996, privind
dreptul de autor și drepturile conexe, la articolele 33, 34, 35.
DIRECTOR
Prof. univ. dr. h.c. Alexandru ŢICLEA
Universitatea Ecologică din București, Cercetător științific asociat la Institutul
de Cercetări Juridice „Acad. Andrei Rădulescu” al Academiei Române,
Avocat – Baroul București
FONDATORI
Prof. univ. dr. Sanda GHIMPU Prof. univ. dr. Andrei POPESCU
Prof. univ. dr. Ion Traian ŞTEFĂNESCU Prof. univ. dr. Alexandru ŢICLEA
CONSILIUL ȘTIINȚIFIC
MEMBRI
Anthony ARIGANELLO Prof. univ. dr. Dan ȚOP
Președinte și Director executiv al Chartered Membru asociat al Institutului de Cercetări
Professionals in Human Resources din Canada Juridice al Academiei Române
Prof. univ. dr. Raluca DIMITRIU Prof. univ. dr. Nicolae VOICULESCU
Academia de Studii Economice Director al Centrului de cercetare
din București, Cercetător științific grad I din Universitatea Titu Maiorescu din București
la Institutul de Cercetări Juridice
„Acad. Andrei Rădulescu” al Academiei Române Prof. univ. dr. Magda VOLONCIU
Universitatea Titu Maiorescu din București,
Ricardo GABALDON GABALDON Avocat - Baroul București
Președinte Consejo General
de los Graduados Sociales din Spania,
Avocat
COLEGIUL DE REDACŢIE
REDACTOR ȘEF REDACTORI
Conf. univ. dr. Laura GEORGESCU Prof. univ. dr. Vlad BARBU
Universitatea Ecologică din București, Universitatea Ovidius din Constanţa
Avocat – Baroul București,
Expert legislația muncii, Referent Conf. univ. dr. Ana ȘTEFĂNESCU
Prorector al Universității Dunărea de Jos din Galați,
REDACTOR ȘEF ADJUNCT Expert legislația muncii
Lect. univ. dr. Corneliu BENȚE Ciprian Aurel POP
Președinte al Uniunii Naționale a Experților Consilier Uniunea Națională a Experților în
în Legislația Muncii Legislația Muncii, Expert legislația muncii
REDACTOR ȘEF ADJUNCT
Lect. univ. dr. Adelina Oana DUȚU
Consilier juridic la Institutul de Lingvistică
al Academiei Române „Iorgu Iordan – Al. Rosetti”
Cuprins
NOUTĂȚI
13 Selecție de noutăți legislative din perioada 1.03-30.04.2023
DOCTRINĂ
25 Alexandru ȚICLEA
Competența soluționării conflictelor/litigiilor de muncă
30 Raluca DIMITRIU
Reprezentarea nesindicală a salariaților în contextul noii legi privind dialogul social
44 Claudia-Ana MOARCĂȘ
Dreptul la muncă un drept „viu” și fundamental al omului. Evoluție și transformări
2003-2023
69 Elena Daniela OPRESCU
Concediul de îngrijitor și problemele determinate de reglementarea necorespunzătoare
a acestuia
86 Lavinia ONICA-CHIPEA
Incluziunea socială – strategii, abordări teoretice și practice
98 Loredana Manuela MUSCALU
Calitatea procesuală activă a federației sindicale și competența de soluționare a cauzei în
situația în care acțiunea este promovată de federație în numele și pentru membrii de sindicat
AUTORITATEA EUROPEANĂ A MUNCII. PRACTICI EUROPENE

103 Ioan Cosmin CONSTANTIN
Medierea disputelor și acțiuni concertate
INSPECŢIA MUNCII. PRACTICI NAŢIONALE

107 Ciprian Aurel POP
Ziua Internațională a Securității și Sănătății în Muncă
EXPERTUL RĂSPUNDE
111 Elena SAVCIUC
Salariatul poate să refuze efectuarea concediului de odihnă?
HOTĂRÂRI ALE CURŢII DE JUSTIŢIE A UNIUNII EUROPENE

Selecție de referent conf. univ. dr. Laura GEORGESCU
115 HOTĂRÂREA CURȚII (Camera a doua) 15 decembrie 2022(*) „Recurs – Funcție publică –
Agenți contractuali – Pensie – Statutul funcționarilor Uniunii Europene – Reforma din
anul 2014 – Regulamentul (UE, Euratom) nr. 1023/2013 – Anexa XIII la acest statut –
Articolul 21 al doilea paragraf și articolul 22 alineatul (1) al doilea paragraf – Măsuri
tranzitorii privind coeficientul anual de acumulare a drepturilor de pensie și vârsta de
pensionare – Regimul aplicabil celorlalți agenți ai Uniunii Europene – Anexa – Articolul 1
alineatul (1) – Aplicarea acestor măsuri tranzitorii prin analogie celorlalți agenți încadrați
în muncă la 31 decembrie 2013 – Semnarea unui nou contract de agent contractual –
Act care lezează – Protecție jurisdicțională efectivă”
REVISTA ROMÂNĂ DE DREPTUL MUNCII NR. 3/2023 | 5

131 HOTĂRÂREA CURȚII (Camera a cincea) 22 decembrie 2022(*) „Trimitere preliminară –
Personal al Băncii Centrale Europene (BCE) – Transfer al drepturilor de pensie dobândite
într-un sistem național de pensii către sistemul de pensii al BCE – Articolul 4 alineatul (3)
TUE – Principiul cooperării loiale – Condițiile de angajare ale BCE – Articolul 8 din
anexa IIIA – Absența unei dispoziții a dreptului intern sau a unui acord încheiat între
statul membru în cauză și BCE”
143 ORDONANȚA CURȚII (Camera a opta) 22 decembrie 2022(*) „Recurs – Articolul 182
din Regulamentul de procedură al Curții – Funcție publică – Pensie – Statutul
funcționarilor Uniunii Europene – Articolul 20 din anexa VIII – Acordarea unei pensii
de urmaș – Soțul supraviețuitor al unui fost funcționar titular al unei pensii pentru
limită de vârstă – Căsătorie încheiată după încetarea raporturilor de muncă ale acestui
funcționar – Condiție privind durata minimă a căsătoriei de cinci ani la data decesului
funcționarului – Articolul 18 din anexa VIII – Căsătorie încheiată înainte de încetarea
raporturilor de muncă ale funcționarului – Condiție privind durata minimă a căsătoriei
de numai un an – Excepție de nelegalitate a articolului 20 din anexa VIII – Carta
drepturilor fundamentale a Uniunii Europene – Articolul 20 – Principiul egalității de
tratament – Articolul 21 alineatul (1) – Principiul nediscriminării pe motive de vârstă –
Articolul 52 alineatul (1) – Lipsa unei diferențieri arbitrare sau vădit inadecvate în raport
cu obiectivul urmărit de legiuitorul Uniunii Europene”
162 HOTĂRÂREA CURȚII (Camera a doua) 12 ianuarie 2023(*) „Trimitere preliminară –
Egalitate de tratament în ceea ce privește încadrarea în muncă și ocuparea forței de
muncă – Directiva 2000/78/CE – Articolul 3 alineatul (1) literele (a) și (c) – Condiții
de acces la activități nesalariate – Condiții de încadrare și de muncă – Interdicția
discriminărilor pe motiv de orientare sexuală – Întreprinzător independent care lucrează
pe baza unui contract de antrepriză – Încetarea și nereînnoirea unui contract – Libertatea
de alegere a părții contractante”
174 HOTĂRÂREA CURȚII (Camera a șasea) 9 februarie 2023(*) „Trimitere preliminară –
Protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter
personal – Regulamentul (UE) 2016/679 – Articolul 38 alineatul (3) – Responsabil cu
protecția datelor – Interzicerea demiterii pentru îndeplinirea sarcinilor sale – Cerința
independenței funcționale – Reglementare națională care interzice demiterea din
funcție a unui responsabil cu protecția datelor în lipsa unui motiv grav – Articolul 38
alineatul (6) – Conflict de interese – Criterii”
JURISPRUDENȚĂ NAȚIONALĂ
Selecţie realizată de lect. univ. dr. Adelina Oana DUȚU
185 Nerespectarea etapelor procedurii de concediere colectivă. Anulare decizie. Reintegrare
(C. Apel Iași, secția litigii de muncă și asigurări sociale, decizia nr. 946/2022, https://sintact.ro)
205 Exercitarea de către reclamant a activității de control financiar preventiv. Obligarea
pârâtului de a plăti reclamantului majorarea salarială, actualizată cu indicele de inflație
(C. Apel Constanța, decizia nr. 215/CM/2022, https://www.jurisprudenta.com/)
212 Drepturi salariale ale magistraților pentru muncă suplimentară. Posibilitatea compensării
doar cu timp liber corespunzător pentru munca prestată suplimentar (C. Apel Constanța,
decizia nr. 35/CM/2022, https://www.jurisprudenta.com/)
6 | REVISTA ROMÂNĂ DE DREPTUL MUNCII NR. 3/2023

220 Anulare act administrativ. Dispoziția Primarului de încadrare personal contractual
(C. Apel Oradea, secția de contencios administrativ și fiscal, decizia nr. 354 din 25 mai 2022,
https://www.jurisprudenta.com/)
226 Recurs. Termenul de 30 de zile pentru emiterea dispoziției de imputare împotriva
unui funcționar public nu poate fi întrerupt, suspendat ori prelungit decât în condițiile
legii (C. Apel Oradea, secția de contencios administrativ și fiscal, decizia nr. 252/2022,
229 Anulare act administrativ – anulare refuz încadrare în cadrul Inspectoratului Județean de
Poliție (C. Apel Oradea, secția de contencios administrativ și fiscal, decizia nr. 200/2022,
238 Obligația angajatorului de informare asupra clauzelor la încheierea contractului de
muncă (C. Apel Galați, decizia civilă nr. 525/2022,https://www.jurisprudenta.com)

NEWS
13 Legislative news selection: March 1 – April 30, 2023
DOCTRINE
25 Alexandru ȚICLEA
Competence in deciding on labour disputes/litigations
30 Raluca DIMITRIU
Non-union representation of employees in the context of the new law on social dialogue
44 Claudia-Ana MOARCĂȘ
The right to work, a “living” and fundamental human right. Evolution and transformations
2003-2023
69 Elena Daniela OPRESCU
The carer’s leave and the problems caused by its improper regulation
86 Lavinia ONICA-CHIPEA
Social inclusion – strategies, theoretical and practical approaches
98 Loredana Manuela MUSCALU
The active procedural capacity of the trade union federation and the competence to
settle the dispute in case the claim is filed by the federation on behalf of and for the
trade union members
EUROPEAN LABOUR AUTHORITY. EUROPEAN PRACTICES

103 Ioan Cosmin CONSTANTIN
Mediation of disputes and concerted actions
LABOUR INSPECTION. NATIONAL PRACTICES

107 Ciprian Aurel POP
World Day for Safety and Health at Work
THE EXPERT’S ANSWER

111 Elena SAVCIUC
Can the employee refuse to take a vacation?
JUDGMENTS OF THE COURT OF JUSTICE OF THE EUROPEAN UNION

A selection by Assoc. Prof. Laura GEORGESCU, PhD, legal expert
115 JUDGMENT OF THE COURT (Second Chamber) of 15 December 2022(*) “Appeal – Civil
service – Members of the contract staff – Pension – Staff Regulations of Officials of the
European Union – 2014 reform – Regulation (EU, Euratom) No 1023/2013 – Annex XIII
to those regulations – Second paragraph of Article 21 and second subparagraph of
Article 22(1) – Transitional measures relating to the annual rate of accrual of pension
rights and retirement age – Conditions of Employment of Other Servants of the European
Union – Annex – Article 1(1) – Application of those transitional measures by analogy to
other staff employed on 31 December 2013 – Signature of new contract as a member
of the contract staff – Act adversely affecting an official – Effective judicial protection”

131 JUDGMENT OF THE COURT (Fifth Chamber) of 22 December 2022(*) “Reference for a
preliminary ruling – European Central Bank (ECB) staff members – Transfer of pension
rights acquired in a national pension scheme to the ECB pension scheme – Article 4(3)
TEU – Principle of sincere cooperation – ECB Conditions of Employment – Article 8 of
Annex IIIa – No provision of national law or agreement between the Member State
concerned and the ECB”
143 ORDER OF THE COURT (Eighth Chamber) of 22 December 2022(*) “Appeal – Article 182 of
the Rules of Procedure of the Court – Civil service – Pension – Staff Regulations of Officials
of the European Union – Article 20 of Annex VIII – Grant of a survivor's pension – Surviving
spouse of a former civil servant having a retirement pension – Marriage concluded after
the termination of service of this civil servant – Condition of minimum duration of
marriage of five years at the date of the death of the official – Article 18 of Annex VIII –
Marriage concluded prior to the termination of service of the civil servant – Condition of
minimum duration of marriage of only one year – Exception of illegality of Article 20 of
Annex VIII – Charter of Fundamental Rights of the European Union – Article 20 – Principle
of equality of treatment – Article 21(1) – Principle of non-discrimination on grounds of
age – Article 52(1) – Absence of arbitrary or manifestly inappropriate differentiation with
regard to the objective pursued by the European Union legislature”
162 JUDGMENT OF THE COURT (Second Chamber) of 12 January 2023(*) “Reference for
a preliminary ruling – Equal treatment in employment and occupation – Directive
2000/78/EC – Article 3(1)(a) and (c) – Conditions for access to self-employment –
Employment and working conditions – Prohibition of discrimination based on sexual
orientation – Self-employed person working on the basis of a contract for specific work –
Termination and non-renewal of contract – Freedom to choose a contracting party”
174 JUDGMENT OF THE COURT (Sixth Chamber) of 9 February 2023(*) “Reference for
a preliminary ruling – Protection of natural persons with regard to the processing of
personal data – Regulation (EU) 2016/679 – Article 38(3) – Data protection officer –
Prohibition on dismissing data protection officer for performing his or her tasks –
Requirement for functional independence – National legislation prohibiting the
dismissal of a data protection officer without just cause – Article 38(6) – Conflict of
interests – Criteria”
NATIONAL CASE LAW

A selection by Senior Lecturer Adelina Oana DUȚU, PhD
185 Failure to comply with the stages of the collective dismissal procedure. Cancellation
of decision. Reinstatement (Iași Court of Appeal, Section for employment disputes and
social security cases, decision no. 946/2022, https://sintact.ro)
205 The claimant’s exercise of preventive financial control activity. Obliging the defendant to
pay the claimant the salary increase, updated with the inflation index (Constanța Court
of Appeal, decision no. 215/CM/2022, https://www.jurisprudenta.com/)
212 Salary rights of magistrates for overtime work. The possibility of compensation only
with appropriate free time for additional working hours (Constanța Court of Appeal,
decision no. 35/CM/2022, https://www.jurisprudenta.com/)

220 Annulment of an administrative act. The Mayor’s order to hire contractual staff (Oradea
Court of Appeal, Section of fiscal and administrative litigation, decision no. 354 of 25 May
2022, https://www.jurisprudenta.com/)
226 Second appeal. The 30-day period for issuing the order of imputation against a civil
servant can only be interrupted, suspended or extended as provided by law (Oradea
Court of Appeal, Section of fiscal and administrative litigation, decision no. 252/2022,
229 Annulment of an administrative act - annulment of refusal to join the County Police
Inspectorate (Oradea Court of Appeal, Section of fiscal and administrative litigation,
decision no. 200/2022, https://www.jurisprudenta.com/)
238 Employer’s obligation to inform about the clauses at the conclusion of the employment
contract (Galați Court of Appeal, civil decision no. 525/2022,https://www.jurisprudenta.com)

NOUTĂȚI
Selecție de noutăți legislative din perioada 01.03-30.04.2023
Martie 2023
Legislație națională
Parlamentul
LEGEA 70/2023
pentru modificarea art. 50 alin. (1) din Legea nr. 273/2004 privind procedura adopției
Modifică art. 50 alin. (1) din Legea nr. 273/2004 privind procedura adopției: majorează
durata concediul de acomodare de la maximum un an la maximum doi ani.
LEGEA 69/2023
pentru modificarea și completarea Legii nr. 227/2015 privind Codul fiscal
Modifică art. 136 lit. b), art. 153 alin. (1) lit. b) și art. 228 alin. (1) lit. c), completează cu o nouă
literă [lit. d)] art. 228 alin. (1) din Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal: introduce scutirea
de la impozitul pe venit și de la contribuțiile sociale pentru nomadul digital care este prezent
pe teritoriul României pentru o perioadă sau mai multe perioade care nu depășesc 183 de zile
pe parcursul oricărui interval de 12 luni consecutive, care se încheie în anul calendaristic vizat.
LEGEA 67/2023
pentru modificarea art. 6 alin. (2) din Legea nr. 361/2022 privind protecția avertizorilor în
interes public
Modifică art. 6 alin. (2) din Legea nr. 361/2022 privind protecția avertizorilor în interes
public: prevede că raportarea care nu cuprinde numele, prenumele, datele de contact sau
semnătura avertizorului în interes public se examinează și se soluționează în măsura în
care conține indicii referitoare la încălcări ale legii.
LEGEA 63/2023
privind aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 46/2017 pentru modificarea și comple
tarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 8/2009 privind acordarea voucherelor de vacanță
Aprobă O.U.G. nr. 46/2017 pentru modificarea și completarea O.U.G. nr. 8/2009 privind
acordarea voucherelor de vacanță.
LEGEA 65/2023
pentru punerea în aplicare a Regulamentului (UE) 2019/1.238 al Parlamentului European și
al Consiliului din 20 iunie 2019 privind un produs paneuropean de pensii personale (PEPP), a
unor prevederi din Regulamentul (UE) 2020/852 al Parlamentului European și al Consiliului
din 18 iunie 2020 privind instituirea unui cadru care să faciliteze investițiile durabile și de
modificare a Regulamentului (UE) 2019/2.088, precum și pentru modificarea și completarea
unor acte normative din domeniul pensiilor private
Pune în aplicare Regulamentul (UE) 2019/1.238 al Parlamentului European și al Consiliului
din 20 iunie 2019 privind un produs paneuropean de pensii personale (PEPP), a unor
prevederi din Regulamentul (UE) 2020/852 al Parlamentului European și al Consiliului
NOUTĂȚI | REVISTA ROMÂNĂ DE DREPTUL MUNCII NR. 3/2023 | 13

Elena SAVCIUC
din 18 iunie 2020 privind instituirea unui cadru care să faciliteze investițiile durabile și de
modificare a Regulamentului (UE) 2019/2.088.
Modifică și completează unele acte normative din domeniul pensiilor private, respectiv
NOUTĂȚI
completează art. 141 alin. (1) din Legea nr. 411/2004 privind fondurile de pensii administrate
privat și art. 121 alin. (1) din Legea nr. 204/2006 privind pensiile facultative, completează
art. 147 alin. (1) și modifică art. 150 din Legea nr. 1/2020 privind pensiile ocupaționale.
LEGEA 55/2023
privind aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 152/2022 pentru modificarea și
completarea Legii-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice
și pentru stabilirea unor măsuri financiar-bugetare
Aprobă O.U.G. nr. 152/2022 pentru modificarea și completarea Legii-cadru nr. 153/2017.
Pentru aplicarea prevederilor pct. 4 al articolului unic din Legea nr. 378/2022 pentru
modificarea și completarea Legii-cadru nr. 153/2017, se autorizează Ministerul Finanțelor
să introducă modificările corespunzătoare în anexa nr. 9 la Legea bugetului de stat pe
anul 2023 nr. 368/2022, la propunerea Secretariatului de Stat pentru Culte, în termen de
5 zile lucrătoare de la data intrării în vigoare a prezentei legi.
LEGEA 52/2023
pentru completarea alin. (1) al art. 139 din Legea nr. 53/2003 – Codul muncii
Completează alin. (1) al art. 139 C. muncii cu două noi zile de sărbătoare legală în care
nu se lucrează:
– 6 ianuarie – Botezul Domnului – Boboteaza;
– 7 ianuarie – Soborul Sfântului Proroc Ioan Botezătorul.
LEGEA 50/2023
privind modificarea art. 20 alin. (5) din Legea nr. 51/1995 pentru organizarea și exercitarea
profesiei de avocat
Modifică art. 20 alin. (5) din Legea nr. 51/1995 pentru organizarea și exercitarea profesiei
de avocat, care după modificare prevede următoarele: „Cel care a promovat examenul
de primire în profesia de avocat și care, până la data susținerii examenului de primire
în profesia de avocat, a îndeplinit funcția de judecător, procuror, notar public, grefier
cu studii superioare juridice, magistrat-asistent, executor judecătoresc, consilier juridic
sau jurisconsult timp de 5 ani dobândește calitatea de avocat definitiv, fără susținerea
examenului de definitivare prevăzut la alin. (1), cu condiția promovării examenului de
definitivat în profesia din care provine.”
Guvernul
ORDONANȚA DE URGENȚĂ 10/2023

pentru modificarea și completarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 158/2005 privind
concediile și indemnizațiile de asigurări sociale de sănătate
Modifică art. 3 alin. (3), art. 5 alin. (1) și art. 10 alin. (3); completează art. 5 (cu două noi
alineate) din O.U.G. nr. 158/2005 privind concediile și indemnizațiile de asigurări sociale
de sănătate: aduce modificări și completări care vizează persoanele asigurate facultativ
pe bază de contract de asigurare.
14 | REVISTA ROMÂNĂ DE DREPTUL MUNCII NR. 3/2023 | NOUTĂȚI

HOTĂRÂREA 234/2023
pentru aprobarea Regulamentului-cadru privind criteriile pe baza cărora se stabilește procentul
de majorare salarială pentru persoanele prevăzute la art. 16 alin. (1) și (2) din Legea-cadru
nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, precum și condițiile de
înființare a posturilor în afara organigramei în cadrul instituțiilor și/sau autorităților publice
care implementează proiecte finanțate din fonduri europene nerambursabile și/sau prin
Mecanismul de redresare și reziliență
Aprobă Regulamentul-cadru privind criteriile pe baza cărora se stabilește procentul de
majorare salarială pentru persoanele prevăzute la art. 16 alin. (1) și (2) din Legea-cadru
nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, precum și condițiile
de înființare a posturilor în afara organigramei în cadrul instituțiilor și/sau autorităților
publice care implementează proiecte finanțate din fonduri europene nerambursabile și/
sau prin Mecanismul de redresare și reziliență.
La data intrării în vigoare a prezentei hotărâri se abrogă H.G. nr. 325/2018 pentru aprobarea
Regulamentului-cadru privind stabilirea condițiilor de înființare a posturilor în afara
organigramei și a criteriilor pe baza cărora se stabilește procentul de majorare salarială
pentru activitatea prestată în proiecte finanțate din fonduri europene nerambursabile.
privind acordarea prestațiilor sub forma biletelor de tratament balnear, pentru anul 2023, prin
sistemul organizat și administrat de Casa Națională de Pensii Publice
Stabilește numărul biletelor de tratament balnear care se pot acorda în anul 2023, prin
sistemul organizat și administrat de Casa Națională de Pensii Publice, precum și modul
de acordare, distribuire și decontare a acestora.
privind stabilirea sectoarelor de negociere colectivă și a codurilor CAEN aferente acestora
Stabilește sectoarele de negociere colectivă și a codurilor CAEN de 4 cifre aferente
acestora, prevăzute în Ordinul președintelui Institutului Național de Statistică
nr. 337/2007 privind actualizarea Clasificării activităților din economia națională – CAEN.
Sectoarele de negociere colectivă și codurile CAEN aferente acestora sunt prevăzute în
anexa care face parte integrantă din prezenta hotărâre.
Ministerul Finanțelor
ORDINUL 1235/2023
pentru actualizarea cuantumului indemnizației de delegare/detașare și a cuantumului alocației
de cazare prevăzute în anexa la Hotărârea Guvernului nr. 714/2018 privind drepturile și
obligațiile personalului autorităților și instituțiilor publice pe perioada delegării și detașării în
altă localitate, precum și în cazul deplasării în interesul serviciului
Majorează cuantumul indemnizației de delegare și de detașare prevăzute la art. 1 alin. (1),
alin. (2) lit. a) și art. 4 alin. (1) din anexa la H.G. nr. 714/2018, de la 20 lei la 23 lei.
Majorează cuantumul alocației de cazare prevăzute la art. 1 alin. (2) lit. b) din anexa la
H.G. nr. 714/2018, de la 230 lei la 265 lei.

Elena SAVCIUC
Ministerul Finanțelor și Ministerul Muncii și Solidarității Sociale
ORDINUL 1263/654/2023
NOUTĂȚI
privind stabilirea valorii nominale indexate a unui tichet de masă pentru semestrul I al anului 2023
Stabilește pentru semestrul I al anului 2023, începând cu luna aprilie 2023, valoarea nominală
a unui tichet de masă la 30 de lei. Valoarea nominală stabilită se aplică și pentru primele 2 luni
ale semestrului al II-lea al anului 2023, respectiv august 2023 și septembrie 2023.
ORDINUL 1121/655/2023
privind stabilirea valorii sumei lunare indexate care se acordă sub formă de tichete de creșă
pentru semestrul I al anului 2023
Stabilește pentru semestrul I al anului 2023, începând cu luna aprilie 2023, valoarea sumei
lunare care se acordă sub formă de tichete de creșă la 600 lei. Valoarea nominală stabilită
se aplică și pentru primele două luni ale semestrului II al anului 2023, respectiv august
2023 și septembrie 2023.
Ministerul Finanțelor și Ministerul Culturii
ORDINUL 1098/2748/2023
privind stabilirea valorii sumei indexate care se acordă sub formă de tichete culturale pentru
semestrul I al anului 2023
Stabilește pentru semestrul I al anului 2023 valoarea sumei care se acordă lunar, respectiv
ocazional, sub formă de tichete culturale la maximum 200 de lei/lună, respectiv la
maximum 400 de lei/ eveniment.
Valoarea nominală stabilită se aplică și pentru primele 2 luni ale semestrului II al anului
2023, respectiv august 2023 și septembrie 2023.
Ministerul Muncii și Solidarității Sociale
ORDINUL 798/2023
privind aprobarea Procedurii de încadrare în sectoarele de negociere colectivă a unităților
definite conform art. 1 pct. 21 din Legea nr. 367/2022 privind dialogul social
Aprobă procedura de încadrare în sectoarele de negociere colectivă a unităților definite
conform art. 1 pct. 21 din Legea nr. 367/2022 privind dialogul social. Procedura este
prevăzută în anexa care face parte integrantă din prezentul ordin.
ORDINUL 500/2023
pentru aprobarea Normelor metodologice privind formarea profesională specifică, precum și
activitatea de supervizare profesională a inspectorilor sociali
Aprobă Normele metodologice privind formarea profesională specifică, precum și
activitatea de supervizare profesională a inspectorilor sociali, prevăzute în anexa care
face parte integrantă din prezentul ordin.
La data intrării în vigoare a prezentului ordin se abrogă Ordinul ministrului muncii și
justiției sociale nr. 1.839/2017 privind pregătirea profesională specifică în domeniul
inspecției sociale, precum și activitatea de supervizare profesională a inspectorilor sociali.

Ministerul Sănătății și Casa Națională de Asigurări de Sănătate
ORDINUL 670/131/2023
pentru modificarea și completarea Normelor de aplicare a prevederilor Ordonanței de urgență
a Guvernului nr. 158/2005 privind concediile și indemnizațiile de asigurări sociale de sănătate,
aprobate prin Ordinul ministrului sănătății și al președintelui Casei Naționale de Asigurări de
Sănătate nr. 15/2018/1.311/2017
Modifică și completează Normele de aplicare a prevederilor O.U.G. nr. 158/2005
privind concediile și indemnizațiile de asigurări sociale de sănătate, aprobate prin
Ordinul ministrului sănătății și al președintelui Casei Naționale de Asigurări de Sănătate
nr. 15/2018/1.311/2017, în principal cu privire la calculul și plata indemnizațiilor de concediu
medical în situația în care o persoană desfășoară activitatea la mai mulți angajatori.
Casa Națională de Pensii Publice
ORDINUL 119/2023
privind desemnarea Casei Județene de Pensii Bihor ca instituție competentă pentru
instrumentarea efectivă a cererilor de transfer al drepturilor de pensie ale funcționarilor UE
Desemnează Casa Județeană de Pensii Bihor, începând cu data intrării în vigoare a
prezentului ordin, ca instituție competentă pentru instrumentarea efectivă a cererilor de
transfer al drepturilor de pensie ale funcționarilor UE.
Înalta Curte de Casație și Justiție
DECIZIA 679/2023
pentru anularea art. 66 din Normele de aplicare a prevederilor Legii nr. 263/2010 privind
sistemul unitar de pensii publice, aprobate prin H.G. nr. 257/2011
Anulează dispozițiile art. 66 din Normele de aplicare a prevederi-lor Legii nr. 263/2010
privind sistemul unitar de pensii publice, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 257/2011,
articol care prevede că vârsta de pensionare la care se face referire la art. 85 alin. (1) din
lege este vârsta standard de pensionare prevăzută în anexa nr. 5 la lege.
DECIZIA 3/2023 [A]

referitoare la pronunțarea unei hotărâri prealabile privind prevederile art. IX alin. (1) din
Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 59/2017 privind modificarea și completarea unor acte
normative din domeniul pensiilor de serviciu
Admite sesizarea formulată de Curtea de Apel Suceava – Secția I civilă, în dosarul
nr. 3244/86/2021, privind pronunțarea unei hotărâri prealabile și, în consecință, stabilește că:
Prevederile art. IX alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 59/2017 privind
modificarea și completarea unor acte normative din domeniul pensiilor de serviciu se
aplică inclusiv pensiilor de serviciu ale consilierilor de conturi din cadrul Curții de Conturi.

Elena SAVCIUC
Legislație europeană
Curtea de Justiție a Uniunii Europene
NOUTĂȚI
HOTĂRÂREA CURȚII DIN 2 MARTIE 2023

în cauza C 477/21, având ca obiect o cerere de decizie preliminară formulată în temeiul
articolului 267 TFUE de Miskolci Törvényszék (Curtea din Miskolc, Ungaria), prin decizia din
28 iunie 2021, primită de Curte la 3 august 2021, în procedura IH împotriva MÁV START Vasúti
Személyszállító Zrt.
Curtea (Camera a doua) declară:
1) Articolul 5 din Directiva 2003/88/CE a Parlamentului European și a Consiliului din
4 noiembrie 2003 privind anumite aspecte ale organizării timpului de lucru, citit în lumina
articolului 31 alineatul (2) din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, trebuie
interpretat în sensul că repausul zilnic prevăzut la articolul 3 din această directivă nu face
parte din perioada de repaus săptămânal prevăzută la articolul 5, ci se adaugă la aceasta.
2) Articolele 3 și 5 din Directiva 2003/88, citite în lumina articolului 31 alineatul (2) din
Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, trebuie interpretate în sensul că,
atunci când o reglementare națională prevede o perioadă de repaus săptămânal care
depășește 35 de ore consecutive, este necesar să se acorde lucrătorului, pe lângă această
perioadă, și repausul zilnic, astfel cum este garantat de articolul 3 din această directivă.
3) Articolul 3 din Directiva 2003/88, citit în lumina articolului 31 alineatul (2) din Carta
drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, trebuie interpretat în sensul că, atunci când
unui lucrător i se acordă o perioadă de repaus săptămânal, acesta are dreptul de a beneficia
și de o perioadă de repaus zilnic care precedă respectiva perioadă de repaus săptămânal.
Aprilie 2023
Legislație națională
Parlamentul
LEGEA 104/2023
privind aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 174/2022 pentru modificarea și
completarea unor acte normative în domeniul pensiilor private
Aprobă cu completări O.U.G. nr. 174/2022 pentru modificarea și completarea unor acte
normative în domeniul pensiilor private, completări care prevăd că „A.S.F. analizează
periodic posibilitatea elaborării de reglementări privind investirea activelor fondurilor de
pensii administrate privat care să contribuie la flexibilizarea cadrului de investire, în scopul
încurajării diversificării corespunzătoare a activelor fondurilor de pensii pentru a obține
randamente investiționale echitabile ajustate în funcție de risc.”
LEGEA 103/2023
privind aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 115/2022 pentru completarea art. I
din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 130/2021 privind unele măsuri fiscal-bugetare,
prorogarea unor termene, precum și pentru modificarea și completarea unor acte normative

Aprobă cu completări O.U.G. nr. 115/2022 pentru completarea art. I din O.U.G.
nr. 130/2021 privind unele măsuri fiscal-bugetare, prorogarea unor termene, precum și
pentru modificarea și completarea unor acte normative. Astfel, se prevede o majorare a
cuantumul brut al indemnizațiilor lunare de care beneficiază personalul plătit din fonduri
publice prevăzut în anexa nr. IX lit. C la Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea
personalului plătit din fonduri publice, prin înmulțirea coeficientului prevăzut de Legea-
cadru nr. 153/2017 cu salariul minim brut pe țară garantat în plată stabilit potrivit legii
pentru anul 2021. Pentru personalul încadrat în unitățile sanitare publice, inclusiv cele
care au ca asociat unic unitățile administrativ-teritoriale, aflate în relație contractuală cu
casele de asigurări de sănătate, influențele financiare determinate de majorările salariale se
asigură prin transferuri din bugetul Fondului național unic de asigurări sociale de sănătate.
LEGEA 99/2023
pentru modificarea și completarea Legii nr. 72/2016 privind sistemul de pensii și alte drepturi de
asigurări sociale ale avocaților
Modifică și completează Legea nr. 72/2016 privind sistemul de pensii și alte drepturi de
asigurări sociale ale avocaților, cu privire la componența consiliului de administrate a CAA și
cu privire la convocarea adunării generale ordinare, extraordinare și elective ale filialelor C.A.A.
LEGEA 96/2023
pentru modificarea și completarea Legii nr. 448/2006 privind protecția și promovarea
drepturilor persoanelor cu handicap
Modifică și completează Legea nr. 448/2006 privind protecția și promovarea drepturilor
persoanelor cu handicap. Printre modificări identificăm și obligația autorităților publice,
instituțiilor, persoanelor juridice de drept public și privat, după caz, de a monta, potrivit
scopului, destinației și infrastructurii, în locurile prevăzute la art. 62 alin. (1) din lege,
adaptări specifice fiecărui tip de handicap.
LEGEA 89/2023
privind modificarea și completarea Legii nr. 51/1995 pentru organizarea și exercitarea profesiei
de avocat
Modifică și completează Legea nr. 51/1995 pentru organizarea și exercitarea profesiei de
avocat.
Printre completările și modificările aduse legii identificăm dreptul avocatului, în exercitarea
profesiei, de a obține datele cu caracter personal necesare îndeplinirii atribuțiilor legale de
asigurare a accesului justițiabilului la justiție, de la instituțiile cu atribuții privind evidența
persoanelor, la cererea U.N.B.R.; dreptul la decontarea cheltuielilor de transport dacă
activitatea de asistență judiciară se desfășoară într-o altă localitate decât localitatea de
domiciliu sau localitatea în care își are sediul profesional.
LEGEA 83/2023
pentru modificarea art. 4 alin. (4) din Ordonanța Guvernului nr. 26/1994 privind drepturile
de hrană, în timp de pace, ale personalului din sectorul de apărare națională, ordine publică și
securitate națională și ale persoanelor private de libertate
Modifică art. 4 alin. (4) din O.G. nr. 26/1994 privind drepturile de hrană, în timp de pace,
ale personalului din sectorul de apărare națională, ordine publică și securitate națională

Elena SAVCIUC
și ale persoanelor private de libertate, care după modificare prevede că, cadrele militare,
studenții și elevii instituțiilor militare de învățământ, soldații și gradații profesioniști,
funcționarii publici și personalul civil contractual care au dreptul la hrană potrivit
NOUTĂȚI
normelor, atunci când nu beneficiază de alimente, primesc, în locul acestora, valoarea

financiară neimpozitabilă a normei de hrană la care au dreptul.
LEGEA 79/2023
pentru modificarea și completarea art. 67 din Legea nr. 223/2015 privind pensiile militare de stat
Modifică și completează art. 67 din Legea nr. 223/2015 privind pensiile militare de stat,
cu privire la transmiterea către pensionari a taloanelor de plată a pensiei.
LEGEA 76/2023
privind organizarea și funcționarea Sistemului informatic național de semnalări și participarea
României la Sistemul de informații Schengen, precum și pentru modificarea și completarea
Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul străinilor în România
Stabilește măsurile premergătoare, condițiile și procedurile referitoare la introducerea
și prelucrarea în Sistemul informatic național de semnalări, denumit în continuare SINS,
a semnalărilor de interes național, în aplicarea la nivel național a anumitor prevederi
cuprinse în următoarele regulamente europene:
a) Regulamentul (UE) 2018/1.860 al Parlamentului European și al Consiliului din
28 noiembrie 2018;
b) Regulamentul (UE) 2018/1.861 al Parlamentului European și al Consiliului din
28 noiembrie 2018;
c) Regulamentul (UE) 2018/1.862 al Parlamentului European și al Consiliului din
28 noiembrie 2018
Modifică și completează O.U.G. nr. 194/2002 privind regimul străinilor în România.
Guvernul
privind modificarea și completarea Hotărârii Guvernului nr. 1.336/2022 pentru aprobarea
Regulamentului-cadru privind organizarea și dezvoltarea carierei personalului contractual din
sectorul bugetar plătit din fonduri publice
Modifică și completează HG nr. 1.336/2022 pentru aprobarea Regulamentului-cadru
privind organizarea și dezvoltarea carierei personalului contractual din sectorul bugetar
plătit din fonduri publice.
pentru modificarea Normelor metodologice privind detașarea salariaților în cadrul prestării de
servicii transnaționale pe teritoriul României, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 337/2017
Modifică Normele metodologice privind detașarea salariaților în cadrul prestării de
servicii transnaționale pe teritoriul României, aprobate prin H.G. nr. 337/2017, cu privire la
obligațiile persoanei desemnate de către o întreprindere să asigure legătura cu autoritățile
competente din România; înlocuiește sintagma „Numele și prenumele reprezentantului
legal/ împuternicitului” cu sintagma „Numele și prenumele persoanei desemnate să
asigure legătura cu autoritățile competente din România”.

Ministerul Sănătății și Casa Națională de Asigurări de Sănătate
ORDINUL 1320/227/2023
pentru modificarea și completarea Normelor de aplicare a prevederilor Ordonanței de urgență
a Guvernului nr. 158/2005 privind concediile și indemnizațiile de asigurări sociale de sănătate,
aprobate prin Ordinul ministrului sănătății și al președintelui Casei Naționale de Asigurări de
Sănătate nr. 15/2018/1.311/2017
Modifică și completează Normele de aplicare a prevederilor O.U.G. nr. 158/2005 privind
concediile și indemnizațiile de asigurări sociale de sănătate, aprobate prin Ordinul ministrului
sănătății și al președintelui Casei Naționale de Asigurări de Sănătate nr. 15/2018/1.311/2017.
Adaugă două noi situații pentru care certificatele medicale se pot elibera la o dată
ulterioară consultației medicale; prevede că, concediul pentru sarcină și lăuzie nu poate
fi întrerupt; aduce modificări care vizează persoanele asigurate facultativ pe bază de
contract de asigurare.
Curtea Constituțională
DECIZIA 88/2023 [A]

referitoare la excepția de neconstituționalitate a sintagmei „nu este cercetat disciplinar” din
cuprinsul dispozițiilor art. 2745 lit. b) din Legea nr. 360/2002 privind Statutul polițistului
Admite excepția de neconstituționalitate ridicată de Sindicatul Polițiștilor din România
și de (...) în Dosarul nr. 73/89/2019 al Tribunalului Vaslui – Secția civilă și constată că
sintagma „nu este cercetat disciplinar” din cuprinsul dispozițiilor art. 2745 lit. b) din Legea
nr. 360/2002 privind Statutul polițistului este neconstituțională.
Art. 2745 lit. b) prevede:
Agentul de poliție care a absolvit studii superioare poate participa la concursul pentru
ocuparea unui post de execuție vacant de ofițer, dacă îndeplinește cumulativ următoarele
condiții:
(...)
b) nu este cercetat disciplinar sau nu se află sub efectul unei sancțiuni disciplinare;
(...)
Înalta Curte de Casație și Justiție
DECIZIA 23/2023 [A]

în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea unei chestiuni de drept vizând
modul de interpretare a dispozițiilor art. 47 alin. (1) și (2) și art. 256 alin. (1) din Codul muncii,
raportate la dispozițiile art. 1 alin. (1), (3) și (4) din Legea-cadru nr. 153/2017 privind detașarea
și drepturile salariatului detașat
Admite sesizarea formulată de Curtea de Apel București – Secția a VII-a pentru cauze
privind conflicte de muncă și asigurări sociale, în Dosarul nr. 32.435/3/2021, privind
pronunțarea unei hotărâri prealabile și, în consecință, stabilește că:
În interpretarea și aplicarea prevederilor art. 47 alin. (1) și (2) din Legea nr. 53/2003 –
Codul muncii, republicată, cu modificările și completările ulterioare, raportate la
dispozițiile art. 1 alin. (1), (3) și (4) din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea

Elena SAVCIUC
personalului plătit din fonduri publice, cu modificările și completările ulterioare, unui

salariat detașat de la un angajator în cadrul căruia drepturile salariale se stabilesc prin
negociere nu îi pot fi plătite de către angajatorul cesionar, instituție sau autoritate publică,
NOUTĂȚI
drepturi care depășesc nivelul maxim prevăzut de Legea-cadru nr. 153/2017.

În interpretarea și aplicarea prevederilor art. 256 alin. (1) C. muncii, raportat la art. 47
alin. (2) din același act normativ, cu referire la dispozițiile art. 1 alin. (1), (3) și (4) din
Legea-cadru nr. 153/2017, salariatul detașat care a încasat de la angajatorul cesionar
drepturi salariale ce depășesc nivelul maxim prevăzut de Legea-cadru nr. 153/2017 pentru
postul pe care a fost detașat nu este obligat să le restituie.
DECIZIA 11/2023 [A]

în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea unei chestiuni de drept
legate de interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 82 alin. (2), art. 86 alin. (1) din Legea
nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, republicată, cu modificările și
completările ulterioare, raportate la dispozițiile art. 49 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 263/2010
privind sistemul unitar de pensii publice, cu modificările și completările ulterioare
Admite sesizarea formulată de Curtea de Apel Craiova – Secția de litigii de muncă și
asigurări sociale, în Dosarul nr. 1.733/109/2021, în vederea pronunțării unei hotărâri
prealabile și, în consecință, stabilește că:
În interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 82 alin. (2), art. 86 alin. (1) din Legea
nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, republicată, cu modificările
și completările ulterioare, raportate la dispozițiile art. 49 alin. (1) lit. c) din Legea
nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, cu modificări-le și completările
ulterioare, art. 1 și art. 3 alin. (3) din Legea nr. 46/1996 privind pregătirea populației
pentru apărare, cu modificările și completările ulterioare, perioada în care, după numirea
în magistratură, judecătorul sau procurorul a satisfăcut stagiul militar obligatoriu
constituie vechime în magistratură.
Elena SAVCIUC
Expert legislația muncii
Membru acreditat UNELM

DOCTRINĂ
Competența soluționării
conflictelor/litigiilor de muncă
Prof. univ. dr. Alexandru ȚICLEA
ABSTRACT
The repeal of the Law on social dialogue no. 62/2011 (and its replacement by Law
no. 367/2022) also meant the removal of the text (under art. 210) according to
which the settlement of labour disputes in the first instance expressly lay with the
tribunals.
Under the new conditions, it is necessary to establish this competence based on

the general regulatory framework (in particular, art. 94 and art. 95 of the Civil
Proc. Code), but also on those rules of the Judicial Organization Law no. 304/2022.
In consideration of the cited texts and also by using the methods of systematic and
logical interpretation, the conclusion is that, further, under the rules in force, the
competence to decide on labour disputes rests with the tribunals (their specialized
sections and panels), not the district courts.
Keywords: employee, employer, competence, labour disputes/litigations, district

court, civil relations, labour relations, tribunal.
REZUMAT
Abrogarea Legii dialogului social nr. 62/2011 (și înlocuirea acesteia de către Legea
nr. 367/2022) a însemnat și eliminarea textului (din art. 210) conform căruia,
soluționarea conflictelor de muncă în primă instanță revenea în mod expres
tribunalelor.
În noile condiții, se impune stabilirea acestei competențe pe baza normelor din

dreptul comun (în special, ale art. 94 și art. 95 C. pr. civ.), dar și pe cele ale Legii de
organizare judiciară nr. 304/2022.
În considerarea textelor invocate, dar și prin utilizarea metodelor de interpretare

sistematică și logică, concluzia constă în aceea că, în continuare, sub imperiul
normelor în vigoare, competența soluționării conflictelor de muncă revine
tribunalelor (secțiilor și completurilor specializate ale acestora) și nu judecătoriilor.
Cuvinte-cheie: angajat, angajator, competență, conflicte/litigii de muncă,

judecătorie, raporturi civile, raporturi de muncă, tribunal.
DOCTRINĂ | REVISTA ROMÂNĂ DE DREPTUL MUNCII NR. 3/2023 | 25

Alexandru ȚICLEA
Legislaţie relevantă: Legea nr. 367/2022, C. pr. civ., art. 94, art. 95, Legea nr. 304/2022
1. Justificare
Rândurile de față sunt generate de vidul legislativ (aparent) existent în această perioadă, cauzată
de abrogarea Legii dialogului social nr. 62/2011 prin noua Lege a dialogului social nr. 367/2022[1].
Consecința acestei abrogări constă în aceea că în prezent nu există un text legal care să dispună:
cererile referitoare la soluționarea conflictelor individuale de muncă se adresează tribunalului în a
cărui circumscripție își are domiciliul sau locul de muncă reclamantul, așa cum dispunea art. 210
DOCTRINĂ
NOUTĂȚI
din Legea nr. 62/2011 (repetăm, abrogată).
Nădăjduim că până la apariția în revistă a prezentului studiu să fie armonizat corespunzător Codul
muncii cu Legea dialogului social nr. 367/2022, așa cum s-a dispus prin art. 188 din această lege,
care a stabilit și un termen limită de 60 de zile, termen ce a fost cu mult depășit.
Armonizarea în materia discutată presupune completarea art. 269 C. muncii cu o dispoziție

asemănătoare celei existente în art. 210 din Legea nr. 62/2011 prin care să se acorde în mod
expres competența soluționării conflictelor de muncă de către tribunalul în care își are domiciliul
sau reședința, locul de muncă ori sediul.
Vidul legislativ astfel creat naște dificultăți în practică, dar și în doctrină care își pun întrebarea:
a rămas tribunalul competent să soluționeze în prima instanță conflictele litigiile de muncă? Deja,
unii judecători din cadrul secțiilor specializate ale tribunalelor pentru soluționarea conflictelor
de muncă dispun declinarea soluționării acestor litigii la judecătorii.
2. Terminologie
Credem că, pentru înțelegerea corectă a chestiunii supuse discuției, se impune să prezentăm
termenii cu care Legea dialogului social nr. 367/2022 operează, relevanți în domeniul în discuție.
Conflictul de muncă este acel conflict „dintre angajați/lucrători și angajatori privind interesele
cu caracter economic, profesional, social ori alte drepturi rezultate din desfășurarea raporturilor
de muncă sau de serviciu. Conflictele de muncă pot fi colective sau individuale” (art. 1 pct. 24).
Angajatul/lucrătorul este „persoana fizică, parte a unui contract individual de muncă ori a unui
raport de serviciu, precum și cea care prestează muncă pentru și sub autoritatea unui angajator și
beneficiază de drepturile prevăzute de lege, precum și de prevederile contractelor sau acordurilor
colective de muncă aplicabile” (art. 1 pct. 5).
Angajatorul este „persoană fizică, persoană juridică sau persoană fizică autorizată care angajează
forță de muncă, potrivit legii, pe bază de contract individual de muncă ori raport de serviciu”
(art. 1 pct. 10).
[1]
Publicată în M. Of. nr. 1238 din 22 decembrie 2022.
26 | REVISTA ROMÂNĂ DE DREPTUL MUNCII NR. 3/2023 | DOCTRINĂ

3. Competența aparține tribunalului

Chiar în lipsa unei dispoziții precise și exprese, competența soluționării în prima instanță a
conflictelor de muncă aparține tribunalului și nu judecătoriilor, din argumentele pe care le
prezentăm în continuare.
a) Competența instanțelor judecătorești este legală; ea trebuie să fie statornicită expres de lege
ori determinată pe baza unor criterii precise și nu dedusă în mod subiectiv pe cale de interpretare.
Nici o instanță nu are posibilitatea să-și „delege” competența, desigur în afara instituției declinării
acesteia, în condițiile precizate de Codul de procedură civilă (art. 131-132).
b) Plenitudinea de competență, în sens strict procedural, are și sensul că o anumită categorie de

instanțe poate fi considerată, în raport cu altele, instanță de drept comun, aceasta soluționând
toate litigiile care nu sunt date expres în competența altor instanțe. În prezent, legiuitorul a
atribuit în mod practic, tribunalelor competența de drept comun. Conform art. 94 C. pr. civ.,
competența de atribuțiune a judecătoriilor este punctuală și restrictivă, ele putând judeca „orice
alte cereri” numai dacă acestea sunt date prin lege în competența lor. În schimb, tribunalele,
conform art. 95 C. pr. civ., judecă în primă instanță „toate cererile care nu sunt date prin lege în
competența altor instanțe”[2].
c) Fără să se indice vreo dispoziție legală specială, se consideră, în temeiul art. 95. pct. 1 C. pr. civ.,
că tribunalele sunt competente să judece și litigiile de muncă[3]. În același context, s-a precizat că
judecătoriile judecă în primă instanță orice cereri în materie civilă, al căror obiect, are o valoare
până la 200.000 lei inclusiv. Au fost identificate și cererile evaluabile în bani, toate de natură
civilă.[4]
d) Art. 94 pct. 1 C. pr. civ. enumeră restrictiv, cererile pe care le soluționează judecătoriile, toate
de natură civilă.
Singurele texte care produc confuzie și determină ca, uneori, să se considere că judecătoria
ar fi competentă să soluționeze conflictele/litigiile de muncă este cel de la lit. h), conform
căruia judecătoriile judecă „cererile privind obligațiile de a face sau de a nu face neevaluabile în
bani, indiferent de izvorul lor contractual sau extracontractual, cu excepția celor date prin lege în
competența altor instanțe”, precum și cel de la lit. k), potrivit căruia judecătoriile judecă „orice alte
cerere evaluabile în bani în valoare de până la 200.000 lei inclusiv, indiferent de calitatea părților,
profesioniști sau neprofesioniști”.
Privind textul de la lit. h), sintagma „indiferent de izvorul lor contractual”, poate conduce la
impresia că acesta ar putea fi și un contract de muncă. Dar, obiectul conflictelor de muncă
cuprinde de cele mai multe ori și o latură evaluabilă în bani, de exemplu, se pretind păgubiri,
repararea prejudiciului material sau și moral etc.
Referitor la textul de la lit. k), observăm că noțiunea de profesionist este una reglementată de
Codul civil. Conform art. 3 alin. (1) din acest act normativ, dispozițiile sale se aplică raporturilor
[2]
I. Deleanu, Tratat de procedură civilă, Vol. 1, ediție revăzută, completată și adăugită, Ed. Universul Juridic, 2013, p. 609.
[3]
M. Tăbârcă, Drept procesual civil, ed. a II-a, vol. 1, Teoria generală, Ed. Solomon, 2017, p. 580.
[4]
Idem, pp. 609-611.
DOCTRINĂ |
Alexandru ȚICLEA
dintre profesioniști, precum și raporturilor dintre aceștia și orice alte subiecte de drept civil.
Profesionistul este orice persoană care exploatează o întreprindere [art. 3 alin. (2)][5]. Așa fiind, dacă
sunt angajatori care au calitatea de profesionist, în sensul Codului civil, alții nu au o atare calitate,
de exemplu, autoritățile și instituțiile publice, alte unități bugetare (sanitare, de învățământ etc);
și au calitatea de angajatori.
Se susține că textul art. 94 pct. 1 lit. k) C. pr. civ. „nu cuprinde în domeniul său de aplicare litigiile
patrimoniale derivate din raporturile de drept public, cum ar fi litigiile în materie de contencios
administrativ sau fiscal, asigurări sociale etc., pentru că legea prevede altfel. Însă, în privința
litigiilor de drept civil lato sensu, intră în competența judecătoriei orice cereri evaluabile în bani cu
o valoare de până la 200.000 lei inclusiv”.[6] Așadar, textul art. 94 alin. (1) lit. k) privește raporturile
civile, nu raporturile de muncă/de serviciu.
DOCTRINĂ
NOUTĂȚI
e) Că tribunalele au plenitudine de competență, inclusiv în materia care nu interesează, rezultă și

din art. 95 pct. 1 C. pr. civ., conform căruia „Tribunalele judecă în primă instanță, toate cererile
care nu sunt date prin lege în competența altor instanțe”, or în art. 94 din același Cod nu sunt
indicate și cererile privind conflictele/litigiile de muncă, care să fie soluționate de către judecătorie.
f) Potrivit dispozițiilor Legii privind organizarea judiciară nr. 304/2022 în cadrul tribunalelor
[art. 40 alin. (4)] și al curților de apel [art. 39 alin. (2)] funcționează completuri specializate
pentru cauze privind conflictele de muncă și asigurări sociale.
Constatăm astfel că:
– asemenea completuri nu funcționează și în cadrul judecătoriilor;
– aceste completuri sunt comune pentru soluționarea, atât a conflictelor de muncă, precum
și a celor privind asigurările sociale (în special privind pensiile – consecințe a prestării unei
activități profesionale).
În conformitate cu dispozițiile art. 60 din Legea nr. 304/2022, completul pentru soluționarea în
primă instanță a cauzelor privind conflictele de muncă și asigurări sociale se constituie dintr-un
judecător și doi asistenți judiciari [alin. (1)].
Potrivit legii de organizare judiciară, asistenții judiciari sunt numiți de ministrul justiției, la
propunerea Consiliului Economic și Social pentru un mandat de 5 ani (art. 121). Ei se bucură de
stabilitate de durata mandatului și sunt supuși dispozițiilor legale privind obligațiile, interdicțiile
și incompatibilitățile pentru judecători și procuratori [art. 122 alin.(1) și (2)].
Ceea ce este extrem de important și ne interesează în mod deosebit: conform alin. (6) al art. 122
din Legea nr. 304/2022, asistenții judiciari își desfășoară activitatea în cadrul tribunalelor.
4. Concluzii
Competența soluționării conflictelor/litigiilor în primă instanță revine tribunalelor din
argumentele prezentate anterior, sintetizate în cele ce urmează:
[5]
S.D. Cărpenaru, Tratat de drept comercial român, ed. a VI-a actualizată, Ed. Universul Juridic, 2019, p. 39.
[6]
G. Boroi, M. Stancu, Drept procesual civil, ed. a V-a, revizuită și adăugită, Ed. Hamangiu, 2020, p. 237.

– tribunalele au plenitudine de competență, conferită de art. 95 pct. 1 C. pr. civ.;
– judecătoriile soluționează litigii de natură civilă, în majoritatea lor stabilită expres, altele,
câteva, deduse pe cale de interpretare (art. 94); în rândul lor nu se află cele referitoare la
conflicte/litigiile de muncă;
– completurile specializate pentru cauze privind conflictele de muncă și asigurări sociale sunt
organizate prin voința legiuitorului în cadrul tribunalelor și a curților de apel [art. 40 alin. (1)
și art. 39 alin. (2) din Legea nr. 304/2022];
– asistenții judiciari, care intră în completurile de judecată la fond a conflictelor de muncă și

asigurări sociale, funcționează în cadrul tribunalelor [așa cum rezultă din dispozițiile art. 121
alin. (6) din Legea nr. 304/2022].
Opinia pe care o susținem se întemeiază și pe metoda de interpretare sistematică a dreptului

care „privește modalitatea de stabilire a sensului normei juridice prin încadrarea sa în economia
actului normativ din care face parte sau prin raportarea sa la economia altor acte normative.
Norma juridică nu există izolat, ruptă de alte norme juridice. Ea este o parte componentă a unui
sistem – a unor instituții, a unei ramuri și, deci, a sistemului de drept[7].
Așa fiind, textul de la art. 94 alin. (1) lit. h) și lit. k) trebuie interpretate având în vedere și celelalte
dispoziții conținute de același articol, pe cele ale art. 95 pct. 1 C. pr. civ., precum și pe cele din
Legea de organizare judiciară nr. 304/2022, menționate în cele ce preced.
De asemenea, trebuie avută în vedere metoda logică de interpretare a normei juridice[8], cea
care relevă ratio legis și mens legis. Această metodă implică aprecieri raționale, de analiză logică
a textelor legale, de analogie etc., prin aplicarea legilor logicii formale, pe legile fundamentale
ale gândirii.
În realizarea metodei logice se află interpretarea prin reducerea la absurd (ad absurdum) care
constă în stabilirea adevărului tezei de demonstrat prin infirmarea tezei care o contrazice.
Să nu uităm argumentul a fortiori care constă în aceea că rațiunea aplicării unei norme este și mai
puternică într-o altă ipoteză decât cea indicată în norma respectivă.
Există, așadar, un complex de instrumente, care pe baza unei gândiri juridice solide, raționale și
logice, să conducă la concluzia fermă în sensul că soluționarea în primă instanță a conflictelor de
muncă revine tribunalelor, nicidecum judecătoriilor.
[7]
N. Popa, Teoria generală a dreptului, ed. 6, Ed. C.H. Beck, 2020, p. 230.
[8]
Idem, pp. 231-232.
DOCTRINĂ |REVISTA ROMÂNĂ DE DREPTUL MUNCII NR. 3/2023 | 29

Raluca DIMITRIU
Reprezentarea nesindicală a salariaților

în contextul noii legi privind dialogul social
Prof. univ. dr. Raluca DIMITRIU
ABSTRACT
DOCTRINĂ
NOUTĂȚI
The institution of employee representatives dates back to 1991, but its role has
varied over time. Thus, initially, employees could designate their representatives
only in the absence of a trade union. The law favoured trade union organization,
providing only as an alternative the possibility for non-union employees to appoint
their representatives in the relationship with the employer.
With the Law on social dialogue no. 62/2011, the role of employee representatives
was increased; they could participate in the collective bargaining even if there were
unions in the unit, if the latter were unrepresentative. The legislature's change of
perspective was widely perceived as anti-union.
At present, Law no. 367/2022 on social dialogue regulates in turn this way of
representing employees, while returning to the initial formula for appointing
representatives only if the employees did not first opt for a trade union.
Keywords: employee representatives, trade union, non-union employees.
REZUMAT
Instituția reprezentanților salariaților datează din 1991[1], dar rolul ei a variat în

timp. Astfel, inițial, salariații își puteau desemna reprezentanții numai în lipsa
unei organizații sindicale. Legea favoriza organizarea sindicală, prevăzând doar ca
alternativă posibilitatea salariaților nesindicalizați de a-și desemna reprezentanții
în relația cu angajatorul.
Odată cu Legea dialogului social nr. 62/2011[2], rolul reprezentanților salariaților

a fost amplificat; aceștia puteau participa la negocierea colectivă chiar dacă în
unitate existau sindicate, dacă acestea din urmă erau nereprezentative. Schimbarea
de optică a legiuitorului a fost larg percepută ca fiind anti-sindicală.
[1]
Legea nr. 15/1991 pentru soluționarea conflictelor colective de muncă, publicată în M. Of. nr. 33 din 11 februarie 1991.
[2]
Publicată în M. Of. nr. 625 din 31 august 2012.

În prezent, Legea nr. 367/2022 privind dialogul social[3] reglementează la rândul său
această modalitate de reprezentare a salariaților, revenind însă la formula inițială
de desemnare a reprezentanților numai dacă salariații nu au optat mai întâi pentru
organizarea sindicală.
Cuvinte-cheie: reprezentanții salariaților, organizație sindicală, salariați nesindicalizați.
Legislaţie relevantă: Legea nr. 367/2022
Reglementarea actuală a reprezentanților salariaților

În România, chiar și în unitățile în care nu există sindicat, salariații se pot implica în raporturile
colective: de la negocierea contractului colectiv de muncă până la declanșarea grevei. În acest
scop, salariații trebuie să își desemneze reprezentanții, prin vot democratic. Reprezentanții
salariaților sunt persoanele alese de salariați și mandatate de către aceștia să îi reprezinte, potrivit
recentei Legi nr. 367/2022 privind dialogul social. Acest act normativ a înlocuit precedenta Lege a
dialogului social nr. 62/2011, dar a menținut parțial configurația figurii juridice a reprezentanților
salariaților.
Noua lege a adus cu sine două modificări marcante:
– pe de o parte a extins posibilitatea desemnării de reprezentanți. Dacă sub imperiul legii

vechi salariații își desemnau reprezentanții numai în unitățile cu peste 20 de angajați,
Legea dialogului social prevede în prezent că la angajatorul la care sunt încadrați minimum
10 angajați și la care nu există sindicat, interesele acestora pot fi promovate și apărate de
reprezentanții lor, aleși și mandatați special în acest scop, conform legii;
– pe de altă parte a diminuat unele dintre drepturile reprezentanților salariaților, realocându‑le

organizațiilor sindicale. Astfel, dacă într-o companie nu există sindicat reprezentativ,
la negocierea colectivă nu vor mai participa împreună sindicatele nereprezentative și
reprezentanți salariaților, ci doar sindicatele nereprezentative.
Desemnarea reprezentanților se face potrivit unei proceduri statornicite prin lege. Salariații
constată inexistența sindicatului și constituie un grup de inițiativă care elaborează procedurile
sau regulamentul pentru desfășurarea alegerii reprezentanților angajaților. Grupul de inițiativă:
a) poate cere consultanță unei federații sindicale legal constituite în sectorul de negociere
colectivă respectiv. În cazul în care federația sindicală acceptă să ofere consultanță,
reprezentantul acesteia are acces în unitate pentru desfășurarea procesului privind alegerea
reprezentanților lucrătorilor, cu respectarea regulamentului intern al unității;
b) îi comunică angajatorului procedurile sau regulamentul pentru desfășurarea alegerilor.

Angajatorul are obligația ca, în termen de cel mult 10 zile de la primire, să informeze
toți lucrătorii unității cu privire la conținutul procedurilor sau al regulamentului pentru
desfășurarea alegerii reprezentanților angajaților;
[3]
Publicată în M. Of. nr. 1238 din 22 decembrie 2022.

Raluca DIMITRIU
c) convoacă Adunarea generală a salariaților, în cadrul căreia se stabilesc prin votul a cel puțin
jumătate plus unu din numărul total al acestora:
– atribuțiile reprezentanților angajaților;
– modul de îndeplinire a acestora;
– durata și limitele mandatului lor. Durata mandatului reprezentanților lucrătorilor nu poate

fi mai mare de 2 ani.
Aceste decizii se consemnează în procesul-verbal al adunării generale a lucrătorilor întocmit

de grupul de inițiativă.
DOCTRINĂ
NOUTĂȚI
d) organizează alegerile reprezentanților. Potrivit art. 57 alin. (2), reprezentanții angajaților sunt
aleși cu votul a cel puțin jumătate plus unu din numărul total al angajaților din unitatea
respectivă.
Pot avea calitatea de reprezentanți ai lucrătorilor persoanele care sunt încadrate la angajator
pe baza unui contract de muncă sau raport de serviciu și au împlinit vârsta de 18 ani. Persoanele
care ocupă funcții de conducere care asigură reprezentarea administrației în raporturile cu
lucrătorii sau care participă la decizia conducerii întreprinderii la nivelul unității nu pot fi aleși ca
reprezentanți ai lucrătorilor.
Numărul de reprezentanți aleși ai angajaților/lucrătorilor se stabilește de comun acord cu

angajatorul, în funcție de numărul total de angajați/lucrători. Dacă nu se realizează acordul,
numărul de reprezentanți aleși ai angajaților/lucrătorilor nu poate fi mai mare de:
a) 2 reprezentanți, la angajatorii care au sub 100 de angajați/lucrători;

b) 3 reprezentanți, la angajatorii care au între 101 și 500 de angajați/lucrători;
c) 4 reprezentanți, la angajatorii care au între 501 și 1000 de angajați/lucrători;
d) 5 reprezentanți, la angajatorii care au între 1001 și 2000 de angajați/lucrători;
e) 6 reprezentanți, la angajatorii care au peste 2000 de angajați/lucrători.
Inspectoratele teritoriale de muncă pot verifica îndeplinirea condițiilor prevăzute de lege pentru
alegerea reprezentanților angajaților.
Odată aleși, reprezentanții salariaților beneficiază de o serie de drepturi speciale și măsuri de

protecție. Astfel, ei au dreptul ca o parte din timpul de muncă să îl dedice activităților stabilite
potrivit mandatului. Numărul de ore în cadrul programului normal de lucru, destinat în vederea
îndeplinirii mandatului pe care l-au primit se stabilește prin contractul colectiv de muncă aplicabil
sau, în lipsa acestuia, prin negociere directă cu conducerea unității. Cu toate acestea, observăm
că, spre deosebire de liderii sindicali, în cazul cărora poate interveni suspendarea contractului de
muncă, astfel să se dedice integral activității sindicale, reprezentanții salariaților nu beneficiază
de această posibilitate. Ei își vor desfășura activitățile de reprezentare în paralel cu obligațiile de
muncă uzuale.
Pe toată durata mandatului, angajatorului îi este sunt interzise modificarea sau desfacerea
contractelor de muncă ale reprezentanților angajaților pe motive ce țin de îndeplinirea
mandatului primit de la angajați. De altfel, este interzisă orice intervenție din partea autorităților

publice, a angajatorilor și a organizațiilor acestora în alegerea reprezentanților angajaților ori

în împiedicarea desfășurării acestor alegeri. Dar angajatorul, la cererea angajaților, va facilita
desfășurarea procedurilor de alegere a reprezentanților angajaților.
Rolul reprezentanților salariaților în negocierea colectivă

Reglementarea atribuțiilor reprezentanților salariaților nu este unitară; ea se recompune ca un
puzzle din mai multe acte normative. Astfel, Legea privind dialogul social nr. 367/2022 prevede
că reprezentanții lucrătorilor au următoarele atribuții principale:
a) să participe la elaborarea regulamentului intern;
b) să sesizeze inspectoratul teritorial de muncă cu privire la nerespectarea dispozițiilor legale și

ale contractului colectiv de muncă aplicabil;
c) să participe la negocierea contractului colectiv de muncă, potrivit legii. Negocierea colectivă

este obligatorie la nivelul unităților care au cel puțin 10 angajați, așadar începând de la acest
număr salariații își desemnează reprezentanții, care au dreptul de a iniția și derula aceste
negocieri.
În cazul întreprinderilor de dimensiuni comunitare, reprezentanții salariaților au un set special de

atribuții, reglementate prin Legea nr. 217/2005 privind constituirea, organizarea și funcționarea
comitetului european de întreprindere[4].
În plus, a rămas în vigoare art. 223 C. muncii, care prevede că reprezentanții salariaților au
următoarele atribuții principale:
– să urmărească respectarea drepturilor salariaților, în conformitate cu legislația în vigoare, cu

contractul colectiv de muncă aplicabil, cu contractele individuale de muncă și cu regulamentul
intern;
– să participe la elaborarea regulamentului intern;
– să promoveze interesele salariaților referitoare la salariu, condiții de muncă, timp de muncă

și timp de odihnă, stabilitate în muncă, precum și orice alte interese profesionale, economice
și sociale legate de relațiile de muncă;
– să sesizeze inspectoratul de muncă cu privire la nerespectarea dispozițiilor legale și ale

contractului colectiv de muncă aplicabil;
– să negocieze contractul colectiv de muncă, în condițiile legii.
Desemnarea reprezentanților este firește un drept, nu o obligație a salariaților. Totuși, unele

probleme practice s-au ridicat cu privire la ipoteza în care salariații optează pentru a nu-și exercita
acest drept. Inițierea negocierii colective este obligatorie în sistemul românesc, iar legea prevede
o sancțiune considerabilă pentru neinițierea acesteia[5]. Doar că angajatorul s-ar putea să nu aibă
[4]
Republicată în M. Of. nr. 763 din 28 octombrie 2011.
[5]
Angajatorul poate fi amendat cu 15.000 lei la 20.000 lei.

Raluca DIMITRIU
cu cine negocia, dacă salariații nu și-au desemnat grupul de inițiativă și nu au organizat adunarea
generală pentru a-și vota reprezentanții. În plus, angajatorilor le este interzisă orice intervenție în
alegerea reprezentanților angajaților, așadar nu va putea organiza chiar el aceste alegeri.
Potrivit art. 125 din Legea nr. 367/2022, în conflictele colective de muncă de la orice nivel,
angajații sunt reprezentați de părțile îndreptățite să participe la negociere sau, după caz, de
părțile care au participat la negocierea colectivă și care i-au reprezentat la negocierile colective,
conform mandatului. Așadar, dacă au participat la negocierea colectivă, reprezentanții salariaților
vor putea reprezenta salariații și la declanșarea unui conflict colectiv de muncă, dacă de exemplu
angajatorul nu acceptă revendicările salariaților.
În cazul unui conflict colectiv, reprezentanții salariaților vor putea participa și la soluționarea
DOCTRINĂ
NOUTĂȚI
amiabilă a acestuia, prin conciliere, mediere, arbitraj. În plus, dacă sunt îndeplinite condițiile
legale, reprezentanții salariaților pot participa la declanșarea grevei.
În dreptul comparat, o grevă nesindicală ar putea fi declanșată în următoarele împrejurări:
– când nu există sindicat reprezentativ;

– când există sindicat, dar acesta nu a inițiat greva;
– când există sindicat, dar acesta a luat decizia de nedeclanșare a grevei.
Dintre aceste posibilități, legea română o reține drept legală doar pe prima, greva nesindicală fiind
așadar posibilă exclusiv în ipoteza în care inexistența sindicatului ar lipsi altminteri salariații de
posibilitatea de exercitare a dreptului constituțional la grevă. De altfel, Constituția românească
nu numai că prevede expres atât dreptul la grevă cât și dreptul la asociere sindicală, dar o face în
mod distinct, neimplicând niciun raport de dependență între exercițiul acestor libertăți (art. 40
și art. 43). Dreptul la grevă nu este deci reglementat ca o consecință ori un accesoriu al libertății
sindicale, ci ca un drept de sine stătător, recunoscut salariaților și nu sindicaliștilor.
Legalitatea grevei nesindicale este așadar recunoscută pentru a oferi salariaților, în condițiile
inexistenței unei organizații sindicale în unitate, posibilitatea de a se sluji de acest instrument
eficient de presiune în derularea negocierii contractului colectiv de muncă. Potrivit art. 147
alin. (3) din Legea privind dialogul social, pentru lucrătorii unităților în care nu sunt organizate
sindicate, hotărârea de declarare a grevei se ia de către reprezentanții angajaților, cu acordul scris
a cel puțin unei pătrimi din numărul angajaților unității.
Așadar, reprezentanții salariaților, după epuizarea etapei concilierii conflictului colectiv, nu vor
putea lua decizia declanșării unei greve fără a se consulta mai întâi cu Adunarea generală a
salariaților și a supune la vot această decizie. Spre diferență, dacă există sindicat reprezentativ,
acesta poate lua singur decizia declanșării grevei.
Reprezentanții salariaților îi reprezintă pe aceștia pe parcursul conflictului colectiv și cu prilejul

negocierii contractului colectiv de muncă, au rolul de a desemna arbitrul în cadrul procedurii
arbitrajului conflictelor colective, organizează grevele și îi reprezintă pe greviști.
Dimpotrivă, o grevă de solidaritate nu ar putea fi declanșată de către salariații nesindicalizați.

Această interdicție era cuprinsă și în legea dialogului social anterioară și, chiar mai demult,
în Legea din 1999 privind soluționarea conflictelor de muncă. Art. 150 alin. (3) din Legea

nr. 367/2022 prevede că hotărârea de a declanșa greva de solidaritate poate fi luată de către
organizațiile sindicale afiliate la aceeași federație sau confederație sindicală la care este afiliată
organizația sindicală organizatoare, cu acordul a cel puțin 35% din numărul total al lucrătorilor
din unitate. Legea exclude expres de la aplicare prevederile privitoare la posibilitatea declanșării
grevei prin votul salariaților nesindicalizați.
Greva de solidaritate este privită deci exclusiv ca un exercițiu sindical. Practic, greva de solidaritate
este un mijloc de acțiune sindicală complet autonom de greva propriu-zisă. Ea are obiective
diferite și se supune unor reguli diferite[6]. Spre exemplu, spre deosebire de greva propriu-zisă,
greva de solidaritate se poate desfășura și pe parcursul executării contractului colectiv de muncă,
deoarece nu este condiționată de declanșarea unui conflict colectiv de muncă în unitate.
Dreptul la informare și consultare

În vederea îndeplinirii atribuțiilor de mai sus, reprezentanții salariaților au dreptul de a fi informați
cu privire la evoluția recentă și evoluția probabilă a activităților și a situației economice a unității
[art. 31 alin. (1) din Legea privind dialogul social]. Pe parcursul exercitării dreptului la informare
și consultare, precum și în cadrul negocierilor colective, reprezentanții angajaților pot fi asistați
de terțe persoane desemnate de aceștia.
Mai mult, noua lege prevede că în unitățile unde nu sunt constituite organizații sindicale,
angajatorul are obligația ca, cel puțin o dată pe an, să permită organizarea unei sesiuni publice
de informare privind drepturile individuale și colective ale lucrătorilor, la cererea federațiilor
sindicale din sectorul de negociere colectivă al unității respective, cu invitarea reprezentanților
acestor federații.
Locul, data și ora la care se organizează astfel de sesiuni de informare sunt făcute publice, prin
afișare, la loc vizibil, la toate punctele de acces în unitate sau prin comunicare, prin orice alte
mijloace de informare, cu cel puțin 15 zile înainte de desfășurarea lor. La cererea organizațiilor
sindicale afiliate, federațiile sau confederațiile sindicale, după caz, vor delega reprezentanți sau
experți care să le asiste ori să le reprezinte interesele în relația cu angajatorii sau organizațiile
acestora.
Informarea și consultarea reprezentanților salariaților cu privire la deciziile care pot duce la

modificări importante în organizarea muncii, în relațiile contractuale sau în raporturile de muncă,
acestea incluzând situațiile de transfer de întreprindere, achiziții, fuziuni, concedieri colective,
închideri de unități de producție etc., se fac după cum urmează:
a) angajatorii vor iniția și finaliza procesul de informare și consultare a angajaților, înainte de

implementarea deciziilor respective, pentru a permite acestora să formuleze propuneri pentru
protecția drepturilor angajaților;
b) în cazul în care angajații consideră că există o amenințare la adresa locurilor de muncă,

procesul de informare și consultare va începe la cererea scrisă a acestora, în termen de cel
mult 10 zile calendaristice de la comunicarea solicitării;
[6]
Pentru dezvoltări, R. Dimitriu, Dreptul muncii. Anxietăți ale prezentului, Ed. Rentrop și Straton, București, 2016, pp. 232‑236.
DOCTRINĂ |
Raluca DIMITRIU
c) în vederea pregătirii consultării, angajatorii au obligația să transmită, în baza unei solicitări,

angajaților informațiile necesare pentru a permite examinarea problemei în mod adecvat.
Dacă nu există sindicat, reprezentanții salariaților vor participa la procedura de informare/

consultare și în alte ipoteze:
– în cazul în care angajatorul intenționează să efectueze concedieri colective [art. 69 alin. (1)
C. muncii];
– în cazul în care urmează să aibă loc un transfer de întreprindere (art. 174 C. muncii și art. 12 din
Legea nr. 67/2006 privind protecția drepturilor salariaților în cazul transferului întreprinderii,
al unității sau al unor părți ale acestora);
DOCTRINĂ
NOUTĂȚI
– în elaborarea măsurilor de sănătate și securitate în muncă [art. 178 alin. (3) C. muncii];
– în cazul în care un salariat solicită participarea la o formă de pregătire profesională, cu

scoatere din producție [art. 199 alin. (1) C. muncii];
– în cazul reducerii programului de lucru de la 5 zile la 4 zile pe săptămână, cu reducerea

corespunzătoare a salariului, până la remedierea situației care a cauzat reducerea programului,
după consultarea prealabilă a sindicatului reprezentativ de la nivelul unității/a reprezentanților
salariaților [art. 52 alin. (3) C. muncii];
– în vederea acordării cumulate a zilelor de repaus săptămânal, după o perioadă de activitate

continuă ce nu poate depăși 14 zile calendaristice [art. 137 alin. (4) C. muncii];
– la elaborarea normelor de muncă (art. 132 C. muncii);
– la programarea colectivă sau individuală a concediilor de odihnă [art. 148 alin. (1) C. muncii] etc.
Paleta de informații supuse informării, consultării și, pe alocuri, chiar acordului reprezentanților
salariaților este destul de largă. Cu toate acestea, unele studii[7] atestă că în practică au existat o
serie de dificultăți în procedurile de informare, percepute ca fiind formaliste:
– informațiile erau transmise după ce conducerea a luat decizia;
– perioada de timp acordată reprezentanților angajaților pentru a analiza informațiile era prea
scurtă;
– chiar dacă reprezentanții salariaților sunt supuși secretului profesional, confidențialitatea

informațiilor a fost deseori invocată de către conducerea întreprinderilor pentru a refuza
accesul reprezentanților salariaților la informații;
– nu exista posibilitatea apelării la un expert extern care să garanteze echitatea în privința

înțelegerii informațiilor și a analizei între reprezentanții salariaților și angajatori.
M. Spătari, Ș. Guga, Informarea și consultarea salariaților și expertiza economic pentru reprezentanții salariaților, 2017,
[7]
https://www.fnme.ro/_files/Informarea%20si%20consultarea%20salariatilor.pdf, pp. 7-8.

Relația dintre reprezentanții salariaților și sindicate

Libertatea sindicală cuprinde și latura sa negativă: dreptul de a nu fi membru al vreunui sindicat.
De altfel, și art. 20 par. 2 din Declarația Universală a Drepturilor Omului proclamă în mod expres
dreptul de ne-asociere.
Constituția României nu prevede în mod expres libertatea de a nu fi membru de sindicat; o face

însă art. 3 alin. (4) din Legea privind dialogul social nr. 367/2022: „Nicio persoană nu poate fi
constrânsă să facă sau să nu facă parte, să se afilieze sau nu, ori să se retragă sau să nu se retragă
dintr-o organizație sindicală constituită la nivelul unității sau într-o altă unitate”. În dreptul
românesc, libertatea sindicală este așadar deopotrivă protejată și în latura sa pozitivă și în cea
negativă, între altele și prin interzicerea oricăror condiționări a ocupării sau menținerii unui
loc de muncă de calitatea de membru sindical. Orice clauză cuprinsă în contractul colectiv de
muncă prin care s-ar constrânge salariații să adere la un anumit organism sindical este nulă. Spre
exemplu, o clauză a contractului colectiv de muncă prin care s-ar include în ordinea de priorități
pentru desființarea posturilor și calitatea de membru sau nemembru sindical a ocupanților
acestora, ar reprezenta o încălcare a libertății sindicale, în latura sa negativă.
Într-un fel, instituția reprezentanților salariaților constituie o expresie a acestei libertăți

negative. Nu numai că salariații nu ar putea fi constrânși să se organizeze sindical, împotriva
voinței lor, dar mai mult decât atât, dacă optează pentru a nu se organiza, ei nu se vor vedea
lipsiți de dreptul la negociere colectivă sau de acțiuni colective.
Salariații păstrează intact dreptul la negocieri colective și, în caz de eșec al acestora, dreptul la
grevă, indiferent dacă sunt sau nu organizați sindical. Cu toate acestea, există un set de drepturi
care sunt prin excelență sindicale și care nu ar putea fi exercitate în absența unei astfel de
organizări. De altfel, Legea nr. 367/2022 prevede expres că reprezentanții lucrătorilor nu pot
desfășura activități ce sunt recunoscute prin lege exclusiv sindicatelor. De exemplu, organizațiile
sindicale au dreptul de a formula acțiune în justiție în numele membrilor lor, în baza unei
împuterniciri scrise din partea acestora. Acțiunea nu va putea fi introdusă sau continuată de
organizația sindicală dacă cel în cauză se opune sau renunță la judecată în mod expres. Tot astfel,
reprezentanții salariaților nu pot declanșa conflictul colectiv pentru refuzul angajatorului de a
adera la contractul colectiv de muncă sectorial. Acest tip special de conflict colectiv rămâne
atributul exclusiv al organizațiilor sindicale. De asemenea, reprezentanții salariaților nu pot
declanșa o grevă de solidaritate și nici grevă împotriva politicii sociale și economice a Guvernului.
Există, tot astfel, un tip special de acorduri ce pot fi încheiate numai între sindicate și angajatori.
Art. 119 din Legea privind dialogul social prevede astfel că, alături de contractele colective de
muncă, orice organizație sindicală poate încheia cu un angajator sau cu o organizație patronală,
orice alte tipuri de acorduri, convenții sau înțelegeri, în formă scrisă, care reprezintă legea părților
și ale căror prevederi sunt aplicabile numai membrilor organizațiilor semnatare. Astfel de acorduri
nu pot avea aceleași clauze ca cele negociate prin contractul colectiv de muncă, ale cărui clauze
sunt aplicabile erga omnes. Reprezentanții salariaților nu pot încheia acorduri în temeiul art. 119;
ei nu au competența de a se adresa angajatorului cu revendicări aplicabile numai unora dintre
salariați, iar nu tuturor.

Raluca DIMITRIU
Nucleul competențelor de reprezentare a salariaților așadar se suprapune, dar cât privește unele
drepturi colective subsidiare, reprezentarea sindicală a salariaților este mai cuprinzătoare decât
modalitățile nesindicale de reprezentare.
Pe acest fundal legislativ, ne putem întreba: care sunt relațiile din practica industrială dintre
sindicate și reprezentanții salariaților?
După cum am văzut, legislația a suferit modificări în timp, când permițând desemnarea
de reprezentanți chiar și în unitățile în care existau organizații sindicale, când impunând un
monopol al reprezentării sindicale, în unitățile în care astfel de organizații erau constituite. Astfel,
spre exemplu, precedenta Lege a dialogului social nr. 62/2011 a amplificat rolul și drepturile
reprezentanților salariaților, ca o alternativă la organizarea sindicală, cu toate că practica dovedise
DOCTRINĂ
NOUTĂȚI
deja până la acel moment slaba utilizare a instituției reprezentanților salariaților, aceștia din urmă
manifestând arareori vigoarea revendicativă a sindicatelor. La sfârșitul zilei, a facilita modalitățile
nesindicale de reprezentare sindicală nu se poate face decât în detrimentul celor sindicale.
Iar consecința a constat în unele ipoteze de conflict între reprezentanții salariaților și organizațiile
sindicale cu care aceștia coexistau în firmă. În literatura juridică acest fenomen a fost apreciat ca
fiind o formă de „canibalizare” a reprezentării salariaților în firmă[8].
Aceasta nu înseamnă însă că salariații nu au utilizat în mod creativ cele două modalități de
reprezentare permise de lege, sau că sindicatele nu au colaborat cu reprezentanții salariaților.
În unele situații, au fost chiar obligate să o facă. În unitățile în care existau sindicate,
nereprezentative dar afiliate la o federație reprezentativă, acestea puteau participa la negocierea
colectivă numai alături de reprezentanții desemnați în mod direct de către salariați. În alte situații,
salariații au optat de bunăvoie pentru o astfel de colaborare. Legea prevedea că dacă în unitate
nu există decât sindicate nereprezentative și neafiliate la federații reprezentative, acestea nu
puteau participa deloc la negocierea colectivă, vocația negocierii aparținând doar reprezentanților
salariaților. În fața aceste reguli, în multe firme reprezentanții salariaților erau aleși chiar din
rândul organizației sindicale, care până la obținerea reprezentativității nu ar fi putut participa la
negociere.
Este posibil ca aceste probleme să fie întrucâtva depășite sub imperiul actualei legi privind
dialogul social, care prevede prioritatea participării sindicale la negocierea colectivă, în raport
cu cea nesindicală, chiar și în cazul sindicatelor nereprezentative. Astăzi, salariații nu își pot alege
reprezentanții, după cum arătam, decât dacă nu există în unitate sindicate.
Aș adăuga aici în treacăt un semn de întrebare. Potrivit actualei legi, la constituirea unui sindicat
nu mai este necesară asocierea a cel puțin 15 salariați din aceeași unitate, cum prevedea legea
precedentă. Dimpotrivă, art. 3 alin. (3) din Legea privind dialogul social prevede că pentru
constituirea unui sindicat este necesar un număr de cel puțin 10 lucrători din aceeași unitate sau
de cel puțin 20 de lucrători din unități diferite ale aceluiași sector de negociere colectivă. Cu alte
cuvinte, o firmă ar putea să aibă un singur membru de sindicat, care să aparțină unui sindicat
alcătuit din lucrători din unități diferite. În această ipoteză, cu cine se va desfășura negocierea
colectivă? Salariații nu își vor putea desemna reprezentanții, deoarece tehnic în unitate există
sindicat, iar angajatorul va trebui să negocieze cu acest unic membru de sindicat, deși acesta nu
[8]
A se vedea, E.T. Nicolau, Modalități nesindicale de reprezentare a salariaților, Ed. CH Beck, București, 2022, p. 253.

își reprezintă propriu-zis, colegii, care nu l-au ales. Este una dintre problemele practice asupra
cărora legiuitorul ar fi putut stărui mai atent.
Dincolo de toate acestea, în prezent, aș spune că între sindicate și reprezentanții salariaților

există o relație de love-hate.
Pe de o parte, colaborarea continuă și sub imperiul actualei legi privind dialogul social. Spre
exemplu, federațiile sindicale sunt abilitate să ofere consultanță, la cerere, reprezentanților
salariaților. Astfel, potrivit art. 57 alin. (7), pentru inițierea și derularea alegerilor reprezentanților
lucrătorilor, grupul de inițiativă poate cere consultanță unei federații sindicale legal constituite
în sectorul de negociere colectivă respectiv. În cazul în care federația sindicală acceptă să ofere
consultanță, reprezentantul acesteia are acces în unitate pentru desfășurarea procesului privind
alegerea reprezentanților lucrătorilor, cu respectarea Regulamentului intern al unității. Tot astfel,
potrivit art. 33 alin. (1), federațiile sindicale de la nivel de sector pot solicita angajatorilor unde
nu sunt constituie sindicate organizarea unei sesiuni publice de informare privind drepturile
individuale și colective ale lucrătorilor, ocazie cu care vor colabora cu reprezentanții salariaților
din firme.
Noua lege prevede de asemenea că angajatorul are obligația de a invita (în absența unui sindicat
reprezentativ) un reprezentant desemnat de organizațiile sindicale împreună cu ceilalți lucrători
pentru a participa la lucrările consiliului de administrație sau ale altui organ asimilat acestuia,
pentru discutarea problemelor de interes profesional și social cu impact asupra lucrătorilor.
În mod notabil, este vorba despre o obligație a angajatorului, iar nu doar despre o facultate, cum
prevedea legea anterioară. Dar formularea, cuprinsă în art. 30 alin. (2), este deficitară și conduce
la concluzia că salariații își pot desemna un reprezentant dacă există constituit sindicat în unitate
(deși reprezentantul nu va face neapărat parte din rândurile acestuia) dar, inexplicabil, nu și dacă
în unitate nu există sindicat.
Pe de altă parte, desemnarea reprezentanților este arareori o antecameră a organizării sindicale;

dimpotrivă, cel mai adesea, dacă salariații au urmat procedura prezentată mai sus de desemnare
a reprezentanților, probabil nu au în intenție să o urmeze și pe cea a organizării sindicale, care
presupune dobândirea în instanță a personalității juridice.
În plus, apartenența la un sindicat atrage și obligația de plată a unei cotizații. Modul de stabilire
și încasare a cotizației este chiar unul dintre elementele obligatorii ale statutului unei organizații
sindicale, potrivit legii. Dimpotrivă, dacă salariații se mulțumesc să-și desemneze în mod direct
reprezentanții, este posibil ca regulile propuse de grupul de inițiativă să nu cuprindă și o astfel de
obligație pecuniară. Cu toate că organizarea sindicală le-ar fi permis un grad superior de activism
și o participare la raporturile industriale, salariații ar putea avea în vedere problema cotizației,
îmbrățișând forma mai simplă de participare la negociere, în detrimentul celei mai complexe.
Iată de ce, federațiile sindicale, în loc să vadă în reprezentanții aleși ai salariaților potențialul
de activism necesar pentru coagularea unei mișcări sindicale în unitățile în care nu există încă
sindicat, o „pepinieră” a viitorilor sindicaliști, este posibil să vadă în aceștia, pe fondul unei
anumite inerții a salariaților, adesea întreținută chiar de legiuitor, niște posibili concurenți.

Raluca DIMITRIU
Constituie reprezentanții salariaților o alternativă viabilă

la organizarea sindicală?
Pe altarul „luptei sindicale”, lucrătorii au fost tradițional învățați să își sacrifice interesele
individuale pentru cele ale majorității, supunându-se astfel unei democrații sindicale care
uzual nu prezervă identitatea sub-grupurilor de interese și nu protejează opțiunile minorităților.
Cu timpul, acest raport divergent între interesul sindical și cel individual a subminat o parte din
forța sindicală, deoarece a condus la un anume sentiment de frustrare în rândurile membrilor,
care își pot vedea astfel interesele personale (adesea mai importante pentru fiecare persoană
decât cele de grup) sub-reprezentate sau complet ignorate.
DOCTRINĂ
Această a condus la o anume „întoarcere către individual”, uneori reflectată și în plan legislativ,
NOUTĂȚI
unde în relația dintre membrii și sindicat s-a dezvoltat ceea ce unii autori numesc „individualism
procedural”[9], marcat prin organizarea protecției intereselor salariaților nu în jurul sindicatului,
ci în jurul salariatului.
Agenda sindicatelor include în mod special aspecte legate de salarizare și concedieri; ea se

concentrează mai rar asupra unor teme deopotrivă importante pentru salariați, cum ar fi protecția
datelor personale, protecția împotriva hărțuirii la locul de muncă, drepturile persoanelor cu
dizabilități sau ale salariaților minoritari etnic, drepturilor lucrătorilor cu contracte atipice.
În fapt, sindicatele manifestă o anumită lipsă de preocupare pentru drepturile individuale,
pentru singularitatea intereselor fiecărui salariat. Există așadar un anume punct în care agenda
sindicatului se desparte inevitabil de cea a membrilor săi.
Această stare de fapt este și mai evidentă în ceea ce îi privește pe lucrătorii atipici. După cum
s-a arătat, lucrătorii de pe platformele digitale și cei care lucrează de la distanță în România sunt
în prezent invizibili pentru legiuitor, inspectoratele de muncă și sindicate, nebeneficiind de o
protecție specifică[10]. Și, într-adevăr, digitalizarea accelerează individualismul, făcând ca lucrătorii
să își desfășoare activitatea virtual singuri, într-o relație individuală cu beneficiarul muncii lor[11].
În cazul lucrătorilor digitali, proximitatea colegilor – precondiția uzuală a solidarității – este

aproape întotdeauna absentă. Munca la distanță, munca la domiciliu, relocarea întreprinderii
i-au separat pe lucrătorii digitali unii de alții și au diminuat dimensiunea colectivistă a muncii
lor. Aceasta rămâne privilegiul lucrătorilor tradiționali, care își desfășoară activitatea în cadrul
întreprinderii. În plus, durata contractelor lucrătorilor digitali este adesea limitată, aceștia fiind
angajați „pe proiect” sau pentru a efectua o micro-task, astfel încât solidarizarea nu mai are unde,
dar nici când să se realizeze. La aceste obstacole se pot adăuga altele, care rezultă din diferențele
culturale și lingvistice dintre lucrătorii digitali[12], precum și din politicile de management care
vizează exacerbarea relațiilor competitive dintre aceștia, în detrimentul solidarității[13].
[9]
P. Adam, L’individualisation du droit du travail, Librairie Générale de Droit et de Jurisprudence, Paris, 2005, p. 98.
[10]
F. Roșioru, The Status of Platform Workers in Romania, International Social Security Review 74(3-4), 2021, pp. 155-175.
Pentru dezvoltări, R. Dimitriu, Exercițiul drepturilor colective în contextul digitalizării, în volumul Conferința internațională
[11]
de dreptul muncii „Noile tehnologii – consecințe asupra raporturilor de muncă”, Ed. Universul Juridic, 2020, pp. 90-99.
A. Aloisi, Negotiating the Digital Transformation of Work: Non-Standard Workers’ Voice, Collective Rights and Mobilisation
[12]
Practices in the Platform Economy, SSRN Electronic Journal, 2019, p. 2.

R. Dimitriu, S. Panainte, Digital workers’ collective rights or ‚The Loneliness of the Long Distance Runner’ „Work in the
[13]
Digital Era – Legal Challenges” – XIII European Regional Congress of the International Society for Labour and Social
Security Law, 2020, p. 2.

Pentru că, într-adevăr, fundamentul organizării sindicale, care este profund voluntară, îl
constituie solidaritatea. Salariații nu pot fi constrânși să se sindicalizeze; o vor face de bună voie
în măsura în care vor considera că aceasta corespunde intereselor proprii și viziunii proprii asupra
raporturilor de muncă. Dar relația de solidaritate care a caracterizat pentru o lungă perioadă de
timp raporturile dintre lucrători, pare a se diminua din ce în ce. Într-un context doctrinar mai
degrabă ostil sindicalizării, unii autori au început să se întrebe dacă nu cumva salariații ar trebui să
caute modalități post-sindicale de organizare. Solidarizarea online, forumurile de discuții (uneori
anonime) și grupurile constituite în cadrul rețelelor de socializare sunt adesea percepute ca
instrumente mai adecvate coagulării energiilor și ideilor individuale.
În acest context, reprezentarea salariaților prin utilizarea canalului alternativ al reprezentanților

este percepută ca fiind o soluție. Până la urmă, putem admite că sindicalizarea nu constituie
un scop în sine, negocierile colective sunt utile chiar și când sunt realizate de către salariați
neorganizați sindical.
În plus, cu cât organizațiile sindicale sunt mai mari, cu atât gradul de formalism, birocrație și
inerție este mai mare. Instituția reprezentanților salariaților pare o soluție suplă și flexibilă,
potrivită vitezei de care au nevoie în prezent raporturile industriale. Într-adevăr, desemnarea de
reprezentanți ai salariaților este vădit mai ușoară și mai rapidă decât procesul de organizare a unui
sindicat, de obținere a personalității juridice și, mai apoi, de obținere a reprezentativității. Alegerea
reprezentanților nu întrebuințează aceeași doză de solidaritate, nu presupune proximitatea
lucrătorilor și nici același nivel de activism și implicare.
Dar poate tocmai aceasta este problema. O serie de studii[14] atestă caracterul pur formal
al rolului jucat de reprezentanții salariaților, pe parcursul celor 12 ani în care a fost în vigoare
precedenta Lege a dialogului social. Dacă cele mai multe contracte colective au fost încheiate de
către reprezentanții salariaților[15], aceasta s-a datorat unei legislații care descuraja în mod activ
sindicalizarea și care impusese standarde excesive pentru obținerea reprezentativității, soluția
negocierii contractelor colective de muncă prin intermediul reprezentanților fiind percepută ca
o soluție „de avarie”, în condițiile în care, legal, multe dintre organizațiile sindicale nu mai aveau
cum să îndeplinească condițiile cerute de lege pentru a participa ele însele la negocieri. Astfel,
Legea dialogului social nr. 62/2011 impunea condiția ca, pentru obținerea reprezentativității la
nivel de unitate, sindicatul să reunească cel puțin 50+1% dintre salariații unității. Neîndeplinirea
acestei condiții atrăgea prezența reprezentanților salariaților la aceste negocieri.
Experiența românească de până acum atestă faptul că reprezentarea salariaților prin

intermediul instituției reprezentanților aleși direct constituie o formulă, pe cât de fragilă, pe
atât de puțin funcțională. Este fragilă, din cauza faptului că angajatorul are posibilități mai
largi de a influența – adesea neintenționat – deciziile acestora și sensul negocierii colective.
În cazuri extreme, organizarea salariaților prin modalități nesindicale poate fi chiar încurajată
de angajatori, ca tactică de evitare a organizării sindicale în firmă[16]. Este puțin funcțională,
Ș. Guga, C. Constantin, Analiza impactului legislației dialogului social adoptate în 2011, Next Publishing, 2017. Se afirmă,
[14]
de exemplu că „Ținând cont de caracterul în realitate predominant formal al instituției reprezentanților salariaților, putem
vorbi de o destabilizare extrem de gravă a relațiilor colective de muncă la nivel de unitate.” (p. 56)
[15]
Idem, p. 55.
J. Donaghey, N. Cullinane, T. Dundon, and T. Dobbins, Non-union employee representation, union avoidance and the
[16]
managerial agenda, Economic and Industrial Democracy, http://hdl.handle.net/10379/2126, 2011, p. 2.

Raluca DIMITRIU
deoarece, departe de a avea la bază construcția sindicală tradițională, constituie mai curând
formule rapide de acomodare la niște prevederi legale decât expresia activismului maselor de
lucrători. Reprezentanții salariaților nu colectează de regulă cotizații, astfel încât suportul necesar
desfășurării activității va proveni cel mai probabil de la angajator. Contactele lor cu reprezentanți
ai salariaților din alte firme ale aceluiași sector sunt minime. Reprezentanții salariaților constituie
exclusiv vocea lucrătorilor dintr-o anumită firmă; ei nu sunt parte a unui sistem.
Este adevărat, faptul că sindicatele sunt mai vocale și mai confruntaționale decât reprezentanții
salariaților poate avea și o altă cauză. De regulă, salariații se organizează sindical mai cu seamă
atunci când sunt nemulțumiți, deci de la bun început scopul organizației sindicale este acela de a
constitui platforma expresiei acestor nemulțumiri. Dimpotrivă, formele nesindicale de organizare
DOCTRINĂ
sunt îmbrățișate mai curând pe timp de pace. Altfel spus, diferența nu ar fi dată atât de canalul
NOUTĂȚI
utilizat pentru exteriorizarea propriilor insatisfacții față de management, ci de dimensiunea

acestor insatisfacții.
În orice caz, amplificarea rolului reprezentanților salariaților, pe care l-a urmărit legea dialogului
social anterioară, s-a realizat în detrimentul sindicatelor. Opțiunea legiuitorului din 2011 a fost
la momentul respectiv întemeiată teoretic pe scăderea ratei de sindicalizare; ea a urmărit să le
ofere astfel salariaților o „voce”, în afara organismelor sindicale, pe care în parte le părăsiseră.
Previzibil însă, aceasta condus, ca într-un cerc vicios, la o și mai mare scădere a sindicalizării[17].
Astfel încât rolul instituției reprezentanților salariaților se numără printre efectele, dar și printre
cauzele acestei scăderi.
Noua lege privind dialogul social, adoptată în 2022, a înlăturat posibilitatea coexistenței
sindicatelor cu reprezentanții salariaților. În plus, chiar și în cazul în care nu și-au obținut
reprezentativitatea, sindicatele pot participa la negocierea colectivă. Se creează astfel
premisele unei opțiuni mai libere pentru una sau alta dintre formele de reprezentare. În plus,
noua lege încurajează un tip de colaborare între reprezentanții salariaților și federațiile sindicale
reprezentative de la nivel de sector, permițându-le acestora din urmă să sprijine activitatea
reprezentanților prin propria expertiză. Dar va trebui să mai treacă o vreme până când să putem
identifica efectele practice ale acestor schimbări legislative intervenite recent.
Concluzii
Instituția reprezentanților salariaților a fost în mod constant cuprinsă în diferitele versiuni de
reglementare a conflictelor colective de muncă din ultimii 30 de ani. Reprezentanții salariaților
i-au putut mereu reprezenta pe aceștia la negocierea colectivă, la declanșarea de acțiuni colective
sau în procedurile de informare și consultare.
Dar legiuitorul român a gestionat stângaci și, pe alocuri contradictoriu problema organizării
nesindicale a salariaților. O lungă perioadă de timp, Codul muncii și precedenta lege a dialogului
social cuprindeau prevederi diferite cu privire la instituția reprezentanților salariaților; rolul
acestora din urmă se activa când în absența oricărui sindicat, când în absența sindicatelor
reprezentative, iar creditorul obligațiilor angajatorilor de informare și consultare nu era
întotdeauna clar definit. Actuala lege privind dialogul social a rectificat unele dintre aceste
[17]
Potrivit unor estimări, aceasta ar fi fost de 21,4% în 2018 (Ilostat și OECD). Nu există date publice mai recente.

omisiuni și contradicții, dar nu a făcut-o pe baza unui studiu de impact. Astfel încât rămâne
deschisă întrebarea: care ar trebui să fie poziția legiuitorului, mai ales în această regiune a Europei
unde dialogul social nu se bucură de o tradiție foarte îndelungată? Există următoarele opțiuni:
– să încurajeze organizarea sindicală, conferind sindicatelor un monopol al exercițiului

drepturilor colective în firmă;
– să încurajeze modalitățile nesindicale sau post-sindicale de organizare, ca formule flexibile

care ar putea rezolva unele dintre dezavantajele sindicatelor tradiționale;
– să lase deschise posibilitățile salariaților de a se organiza fie sindical, fie prin modalități
nesindicale, adoptând o poziție neutră față de aceste opțiuni.
Actuala Lege privind dialogul social nr. 367/2022, îmbrățișează această a treia opțiune. Iar în
cele ce preced am încercat să prezint câteva dintre avantajele și obstacolele pe care aceasta le
va presupune.

Claudia-Ana MOARCĂȘ
Dreptul la muncă un drept „viu”

și fundamental al omului.
Evoluție și transformări 2003-2023
Partea întâi
Prof. univ. dr. Claudia-Ana MOARCĂȘ

Facultatea de Drept, Universitatea din București
DOCTRINĂ
NOUTĂȚI
ABSTRACT
75 years since the United Nations Organization voted on the Universal Declaration
on Human Rights, on December 10, 1948, this paper is Part I of a synthesis of the
evolution and development of the labour law from 2003, when the Labour Code
was adopted, until October 2022; the focus is on the changes that were triggered
by the SARS CoV-2 crisis. Part II, to be published in the next issue, shall further
address the modifications that ensued from the national implementation of the
Directives 2019/1152 and 2019/1158 and the adoption of the Law No. 367/2022
on Social Dialogue, in December 2021.
The goal is to highlight and take a stand against a cliché claiming that the labour
law is defunct, or in deep crisis, as a victim defeated by the market and the so‑called
‘corporatist culture’. Indeed, the labour law is adapting to suit the changes that
have been brought about by joining the European Union and the expansion of
the Industrial Revolution 4.0, which, under certain circumstances, favours factors
leading to possible consequences like deepening gaps, growing interdependencies
among components of jobs and restructuring of flows in the global trade, increase
of the influence of supernational entities with the corollary of declining national
jurisdictions etc. Developments pertaining to categories like armed conflict,
migration phenomena, climate change, alongside modified demographic pyramids,
mainly in the developed economies, join the inventory of factors that demand the
labour law to adapt to new realities so that human societies may actually work
as a whole.
The paper introduces the most important modifications contributing to reforming

the labour law and proving is complex, ‘alive’ character, undergoing an unceasing
dynamic transformation with a view of safeguarding the human’s identity and
dignity.
Keywords: labour law, industrial revolution, global economy, labour force mobility,
individual and collective labour relationship, globalisation, flexibility, digitalisation.

Dreptul la muncă un drept „viu” și fundamental al omului. Evoluție și transformări 2003-2023
REZUMAT
La 75 de ani de la adoptarea Declarației universale a drepturilor omului de către

Organizația Națiunilor Unite (10 decembrie 1948), prezentul studiu își propune să
constituie prima parte a unei sinteze a evoluției și transformărilor dreptului muncii
de la adoptarea Codului muncii în anul 2003 până în octombrie 2022, cu accent pe
transformările generate de criza SARS-CoV-2. Partea a II-a, care va fi publicată în
numărul viitor al revistei, tratează, în completare, adoptarea modificărilor generate
de transpunerea Directivelor 2019/1152 și 2019/1158 (octombrie 2022) și a Legii
dialogului social nr. 367/2022 (decembrie 2022).
Ne propunem să surprindem și să combatem, în fapt, un clișeu care pretinde că dreptul

muncii a murit sau este în criză, învins de piață și de așa-numita cultură corporatistă.
În realitate, este vorba despre adaptarea dreptului muncii la schimbările pe care le-a
generat aderarea la Uniunea Europeană, precum și de extinderea, Revoluției Industri
ale 4.0 care, în anumite circumstanțe, favorizează acțiunea unor factori având drept
consecințe posibile cum sunt adâncirea decalajelor, creșterea interdependenței dintre
unele componente ale locului de muncă și restructurarea fluxurilor comerțului mon
dial, sporirea influenței entităților supranaționale și, corolar acesteia, diminuarea juris
dicției autorităților naționale etc. Evoluțiile din categoria conflictelor armate, feno
menelor migrației și schimbărilor climatice, împreună cu modificarea piramidei demo
grafice, mai ales în economiile dezvoltate, se adaugă factorilor care impun adaptarea
dreptului muncii la realități inedite ale funcționării societății umane în ansamblu.
Studiul prezintă cele mai importante modificări care au contribuit la reformarea

dreptului muncii și la demonstrarea caracterului său complex, de drept ,,viu”, aflat
într-o permanentă dinamică și transformare pentru prezervarea demnității omului
și a identității sale.
Cuvinte-cheie: dreptul muncii, revoluția industrială, economie mondială,

mobilitatea forței de muncă, relația individuală și colectivă de muncă, globalizare,
flexibilizare, digitalizare.
Legislaţie relevantă: Codul muncii
1. Argumentum
Drepturile sociale fac parte din principalele obiective ale reglementărilor Organizației Națiunilor Unite
(ONU), Organizației Internaționale a Muncii (OIM), ale Consiliului Europei și ale Uniunii Europene
(UE). Ele constituie astăzi o provocare și au suferit, de-a lungul timpului, impactul crizelor economice,
cel mai recent, al celui generat de pandemia SARS COV-2, care au contribuit la degradarea vieții, a
sănătății, au condus la șomaj și punerea în aplicare a măsurilor de protecție socială.
Pe fondul creșterii mobilității forței de muncă[1], a decuplării locului de muncă de muncă

(fără locuri de muncă, dar nu fără muncă), munca decentă nu mai rimează automat cu salarii
[1]
Statistici privind ocuparea forței de muncă în UE. disponibil la http://www.ec.europa.eu

pentru contracte de muncă pe durată nedeterminată și cu normă întreagă[2]. Predictibilitate și

reciprocitate: iată către ce tinde omul. Flexibilizarea locului de muncă și mobilitatea forței de
muncă sunt consecințe nu doar ale globalizării, ci și ale dezvoltării informaționale și tehnico-
științifice care au generat apariția unor modalități moderne de prestare a muncii: telemunca,
munca de la distanță (remote work) și munca la domiciliu. Ne propunem să surprindem și să
combatem, în fapt, un clișeu care pretinde că „dreptul muncii este în criză[3], sau chiar a murit[4],
învins de piață și de așa-numita cultură corporatistă”. În realitate, este vorba despre adaptarea
dreptului muncii la schimbările pe care le-a generat aderarea la Uniunea Europeană și pe care
le generează Revoluția Industrială 4.0, în condițiile căreia factorii care determină „creșterea
inegalității și multiplicarea formelor muncii sărace, sunt tot mai îndepărtați de locul de muncă și
de jurisdicția guvernelor naționale și depind tot mai mult de restructurarea sistemului comerțului
DOCTRINĂ
mondial, de gestionarea fluxurilor migratorii alimentate de războaie și schimbări climatice masive,

NOUTĂȚI
de politici demografice și de mediu, de formele de impozitare, de povara taxelor și contribuțiilor

sociale, de puterea instituțiilor supranaționale”[5] și, nu în ultimul rând, de îmbătrânirea populației,
cu predilecție în segmentele dezvoltate ale economiei mondiale. Până și China, a doua putere
economică a lumii în termeni absoluți și care are un rol deosebit de important pentru toate cele
peste 100 de economii naționale pentru care este primul partener comercial, este expusă riscului
de a îmbătrâni înainte de a se îmbogăți[6].
Condițiile actuale în care se prestează munca schimbă radical abordarea „aristotelică” (unitatea
între loc și muncă, respectiv locul de muncă, și cea dintre muncă și timpul de muncă, anume
programul de lucru) din dreptul muncii și deschid cel puțin două căi în evoluția relației de muncă:
una în care prevalează responsabilitatea și libertatea individuală prin concentrarea asupra situației
de „self-employment” (muncă independentă/lucrător independent), iar alta, care accentuează
componența socială, unde locul central revine „statutului profesional”, care include „drepturile
portabile” și ceea ce este „dincolo de angajare și de piață”: perioadele de pregătire profesională,
învățarea, activitatea de voluntariat ș.a.
În același timp, provocările secolului XXI, respectiv flexibilizarea timpului de muncă și sporirea
numărului de lucrători independenți, pe de o parte, și disiparea granițelor dintre dreptul muncii și
dreptul comercial, pe de altă parte, au condus la apariția unei „munci dependente economic”, care
[2]
Statistici eurofound. Schimbări în privința ocupării forței de muncă. Perspectivă comparativă între al doilea trimestru 2019
și 2020 disponibil la http://www.eurofound.europa.eu
„Este aproape un clișeu să se spună că dreptul muncii este în criză. Se pare că dreptul muncii este tot timpul în criză”. Pentru
[3]
aceasta, a se vedea G. Davidov, A Purposive Approach to Labor Law, Oxford University Press, 2016; pentru teza că dreptul
muncii nu a murit și nu și-a pierdut scopul ci, mai simplu, trebuie să se adapteze schimbărilor sociale și economice, a
se vedea M. Weiss, Re-Inventing Labour Law?, în G. Davidov, B. Langille (ed.), The Idea of Labour Law, Oxford University
Press, 2011, pp. 1, 43-55.
A se vedea: K. Ewing, The Death of Labour Law?, în Oxford Journal of Legal Studies, 1988, pp. 293-300; C.L. Estlund, The
[4]
Death of Labor Law?, NYU Law School, Public Law Research Paper No. 06-16, June 2006; M. Vranken, Death of Labour
Law? Comparative Perspectives, Melbourne University Press, 2009; M. Finkin, The Death and Transfiguration of Labor Law:
The Idea of Labour Law, edited by Guy Davidov and Brian Langille reviewed by M. Finkin, în Comparative Labor Law and
Policy Journal, 2011, pp. 177-179.
M. Tiraboschi, University of Modena and Reggio Emilia (Italy), Labour is not a commodity, today: for a new ontology
[5]
of work in the labour law argument – International Conference Series on The New Great Transformation, Bergamo,
28 November 2019 (X Edition), p. 7.
Argument: rata creșterii demografice în ultimul deceniu (2010-2020) a fost de 5,38%, cea mai scăzută din 1953,
[6]
când a fost organizat primul recensământ. Rata fertilității a scăzut la 1,3, față de 2,1, considerate drept condiție pentru
menținerea unui efectiv stabil al populației.

alcătuiește „zona gri” și face legătura între munca subordonată și lucrătorul independent, cunoscută
sub denumirea de economie gig (mai ales prin intermediul aplicațiilor) în cadrul unor contracte de
muncă atipice (munca la domiciliu, telemunca, on call, pe platforme, lucrătorii au pair, ucenicii și
stagiarii) și regândirea relațiilor sociale de muncă. Factorii care au condus la creșterea numărului
acestui tip de lucrători, situați la granița dintre lucrători (salarizați) și lucrătorii independenți sunt:
(i) profunda transformare produsă în organizarea muncii ca urmare a introducerii digitalizării și
internetului; (ii) schimbarea preferințelor lucrătorilor cu privire la stilul lor de viață; (iii) globalizarea,
dezvoltarea economiei bazate pe cunoaștere și schimbarea modelului producției și a organizațiilor.
Complementaritatea dintre unele dimensiuni ale lumii ,,noi” a muncii și impactul produs de noile
tehnologii evidențiază modul în care acestea din urmă forțează granițele dreptului muncii în ceea
ce privește raporturile juridice aferente prestării muncii, sintetizând efectele globalizării, flexibilizării
și revoluției „getting smarter” asupra muncii, a raportului juridic de muncă (mai ales a dependenței
juridice) clasic[7]. Dimensiunile acestei „noi lumi” a muncii sunt: calitatea viitoare a muncii, în curs de
consolidare, dintre om/lucrător și „echipament” – termen folosit aici în sensul cel mai larg posibil,
de la telefon mobil/tabletă, la robotul industrial; posibilitățile de dezvoltare ale omului și protecția
sa socială; un alt tip de contract social, de conducere bazat pe autonomie și auto-responsabilitate,
accesul la informație; încredere, cunoștințe și experiență, reorganizarea muncii și regândirea
raporturilor de muncă în mileniul trei pe principiul respectului demnității umane și al muncii decente.
Parcursurile profesionale ale lucrătorilor, care prestează, de regulă, munca în forme atipice
(contracte de muncă precare, munca subsumată termenului de gig economy, munca neînregistrată)
se caracterizează prin discontinuitate și bifurcații determinate de adoptarea noilor tehnologii, de
efectele globalizării, de trecerea de la o calificare la alta, de mai multe locuri de muncă, de rever
sibilitate. Altfel spus, salariații/lucrătorii respectivi sunt prinși în dublul joc al valorificării dreptului
la muncă și a libertății de a munci și imposibilitatea de a munci în condițiile și formele așteptate;
al imposibilității de „a fi ei înșiși” și de a se realiza prin muncă, ceea ce îi conduce la acceptarea
unui statut și a unor munci inegale, situate sub demnitatea omului sau la pierderea locurilor
de muncă și nerealizarea de sine. Pentru această categorie, dimensiunile muncii și valoarea ei –
materială, ca sursă de venit, socială, care acoperă formele de recunoaștere socială, și morală, care
vizează atributele muncii în construcția identității personale – sunt divizate. Acest triptic (drepturi/
mijloace de producție/realizare de sine) își pierde unitatea, făcând loc descurajării față de muncă,
manifestată prin oscilația lucrătorului între a se angaja și a rămâne într-un colectiv și loc de muncă
ostil, nepotrivit capacităților sale, și a urmări recunoașterea, realizarea de sine și demnitatea muncii.
Toate aceste realități trebuie să țină cont de adevărul că orice raport juridic presupune
predictibilitate, iar cel de muncă și reciprocitate. În același timp, cu privire la muncă și condițiile
în care ea se desfășoară, tehnologia reprezintă o provocare la recomandarea OIM (198/2006) și
la deciziile din raportul din 2015 ale Comitetului de experți cu privire la formele de muncă atipice
și revizuirea criteriilor după care se măsoară munca dependentă.
Prin modul în care operează, tehnologia ne obligă să adaptăm legislația la realitatea care ne
înconjoară, să redefinim și să identificăm corect părțile contractului de muncă (angajatorul
în cazul platformelor digitale, statutul juridic al lucrătorului aflat la frontiera dintre salariat
și lucrătorul independent), noile forme atipice de organizare a muncii, locul muncii (în cazul
Pentru detalii, a se vedea F. Roșioru, Dependența juridică și economică a salariatului, în Revista Română de Drept Privat
[7]
nr. 4/2019, pp. 171-196.

telemuncii) și, mai ales, trăsătura care diferențiază raportul de muncă – anume subordonarea –
de celelalte tipuri de contracte, în cazul de față, cele de furnizări de servicii (civile și comerciale).
Evoluția dreptului muncii românesc în perioada post-decembristă a fost determinată de dinamica

economică și socială care a caracterizat schimbarea modului de funcționare și de guvernare
a statului român. Printr-un proces foarte amplu de legiferare desfășurat de-a lungul a peste
20 de ani, raporturile de muncă din societatea românească au atins, din punct de vedere al
reglementărilor juridice, un nivel satisfăcător și, poate cel mai important, un nivel comparativ
cu cel al economiilor puternic dezvoltate din spațiul Uniunii Europene.
Analizând parcursul procesului de legiferare în această perioadă, în materia dreptului muncii se

remarcă două etape de referință: o primă etapă, revoluționară din punct de vedere al schimbării de
DOCTRINĂ
NOUTĂȚI
optică pe care generat-o în materie juridică, determinată de adoptarea Codului muncii din 2003,
și o a doua etapă, determinată de armonizarea profundă a dreptului muncii românesc cu dreptul
Uniunii Europene, ca rezultat al aderării României la Uniunea Europeană. Din punct de vedere
temporal, cele două etape pot fi structurate ca definind perioadele 2003-2007 și 2007-prezent.
Este de remarcat că adoptarea Codului muncii în 2003 a fost precedată de mai bine de un deceniu
de eforturi intense, adesea însoțite de convulsii și progrese, deopotrivă, rezultate din confluența a
cel puțin două procese: unul generat de schimbările radicale din gestionarea politică, economică
și socială a situației interne; și unul conturat de consecințele deschiderii societății românești față
de mediul european în toate planurile relevante pentru desfășurarea și reglementarea muncii.
În egală măsură, a doua etapă, care a debutat cu dobândirea de către România a statutului
de membru cu drepturi depline al Uniunii Europene, a fost definită de continuarea intensă a
eforturilor de aprofundare a integrării interne a specificului european în materie și de momentele
de criză pe care UE și statele membre au fost obligate să le soluționeze.
Chiar dacă sunt structural diferite, cele două etape mai sus menționate au ca punct de confluență
interesul legiuitorului de a orienta dreptul muncii național spre legislația europeană. De altfel, în
virtutea calității sale de membru fondator al OIM, România a ratificat până în prezent 55 de con
venții adoptate de acest organism. Dintre acestea, un număr de 23 de convenții sunt de actualitate[8].
2. Impactul adoptării Codului muncii din 2003
A. Legea nr. 53/2003 privind Codul muncii – prima reformă de substanță în

materia dreptului muncii
Primul Cod al muncii din România a fost adoptat prin Legea nr. 10/1972, publicată în Buletinul
Oficial nr. 140 din 1/12/1972, necesitatea elaborării acestuia rezultând ca urmare a adoptării
Constituției României din 1965 și a modificărilor intervenite în societatea românească de la
acea vreme. Legea nr. 10/1972 a rămas în vigoare mai mult de 30 de ani, fiind completată de o
legislație secundară bogată, ce a fost adoptată cu precădere ulterior anului 1990 dar, în pofida
efortului de ajustare a legislației muncii la realitățile sociale și economice ale acelor timpuri,
această lege nu mai răspundea nevoilor unui stat aflat în permanentă dezvoltare.
[8]
A se vedea, Al. Țiclea, Tratat de dreptul muncii, Ed. Universul Juridic, 2012, p. 75 și urm., I.T. Ștefănescu, Tratat teoretic
și practic de drept al muncii, Ed. Universul Juridic, 2012, p. 58 și urm.

Apariția Codului muncii din 2003 a fost determinată, în principal, de necesitatea de codificare
coerentă a tuturor actelor normative existente în materia dreptului muncii. Reforma propriu-zisă
pe care a presupus-o adoptarea Legii nr. 53/2003 nu a constituit-o procesul de codificare în sine,
ci modificările inovatoare adoptate în contextul abrogării Legii nr. 10/1972.
În rezumat, inovația adusă de Legea nr. 53/2003 privind Codul muncii, ca urmare a abrogării Legii
nr. 10/1972, a constat în următoarele modificări substanțiale:
– munca forțată se interzice, fiind abrogate dispozițiile potrivit cărora fiecare persoană aptă de
muncă și care nu urmează cursurile unei școli este datoare să desfășoare, până la vârsta de
pensionare, o muncă utilă societății;
– se consacră principiul egalității de tratament față de toți salariații și angajatorii, și se interzice

orice discriminare față de salariați;
– se liberalizează munca: cetățenilor români le este permis să se încadreze în muncă în statele

membre ale Uniunii Europene și în oricare alt stat;
– este definită noțiunea de angajator: calitatea de angajator o poate avea o persoană fizică sau
juridică care poate să angajeze forță de muncă pe baza de contract individual de muncă;
– se instituie obligația angajatorului de a informa salariatul cu privire la clauzele pe care

intenționează să le înscrie/modifice în contractul de muncă, precum și obligația de a informa
salariatul care urmează să își desfășoare activitatea în străinătate;
– se impune încheierea unui act adițional la contractul de muncă în cazul modificării

contractului de muncă;
– sunt reglementate clauzele specifice contractului individual de muncă, respectiv: clauza cu

privire la formarea profesională, clauza de neconcurență, clauza de mobilitate, clauza de
confidențialitate;
– sunt reglementate în mod expres elementele contractului individual de muncă care nu se

pot modifica fără acordul părților, respectiv: durata contractului, locul muncii, felul muncii,
condițiile de muncă, salariul, timpul de muncă și timpul de odihnă;
– cauzele de suspendare ale contractului de muncă sunt reglementate în mod expres;
– în ceea ce privește încetarea contractului de muncă, se prevăd situațiile în care contractul de

muncă încetează de drept, și se diferențiază motivele pentru care poate fi desfăcut contractul
de muncă la inițiativa angajatorului, respectiv (i) motive care țin de persoana salariatului, și
(ii) motive care nu țin de persoana salariatului;
– referitor la contractul de muncă pe perioadă determinată, se prevede că durata maximă a

acestuia este de 18 luni (în prezent 36 luni); de asemenea, se instituie durata perioadei de
probă pentru persoanele angajate pe durata determinată;
– se reglementează în mod expres munca prin agent de munca temporară, precum și contractul
individual de muncă cu timp parțial;

– durata timpului de muncă este legiferată după cum urmează:

– timpul de muncă este de 5 zile, cu două zile repaus (reglementarea anterioară, repre
zentată de Legea nr. 10/1972, prevedea numai o zi de repaus);
– durata zilnică a timpului de muncă de 12 ore va fi urmată de o perioadă de repaus de
24 de ore;
– este reglementată posibilitatea de a stabili programe individualizate de muncă;
– se abrogă dispozițiile potrivit cărora munca suplimentară prestată de către persoanele cu
funcții de conducere nu este retribuită suplimentar;
– se instituie interdicția ca tinerii cu vârstă de până la 18 ani să presteze muncă suplimentară;
– se stabilesc zilele de sărbătoare legală în care nu se lucrează;

DOCTRINĂ
NOUTĂȚI
– se prevede durata minimă a concediului de odihnă anual și nu se mai face diferențierea în

funcție de vechimea în muncă;
– se instituie obligația angajatorului de a contribui la fondul de garantare pentru plata

creanțelor salariale care rezultă din contracte individuale de muncă;
– se reglementează protecția drepturilor salariaților în cazul transferului întreprinderii, al unității

sau al unor părți ale acesteia;
– se prevede instituirea unui comitet de securitate și sănătate în muncă la nivelul fiecărui

angajator persoană juridică la care sunt încadrați cel puțin 50 de salariați;
– formarea profesională a salariaților este reglementată în mod expres;
– se instituie dreptul salariaților la grevă.
Adoptarea Codului muncii din 2003 s-a integrat în efortul depus de statul român de îndeplinire a
criteriilor de aderare la Uniunea Europeană și a reprezentat, totodată, prima evoluție semnificativă
în materia dreptului muncii românesc după 1989, întrucât – prin prevederile sale – a incorporat
principiile de bază ale acquis-ului în domeniul legislației muncii.
Unele instituții precum concedierile colective, protecția tinerilor la locul de muncă și transferul
întreprinderii, expres reglementate prin directive europene, au fost insuficient reglementate prin
Codul muncii din 2003 și au necesitat completări de aplicare prin legislație secundară.
În domeniul dialogului social, Codul muncii din 2003 a identificat aspecte ale relațiilor de muncă
și industriale care pot fi acceptate în mod bilateral de către partenerii sociali prin contractele
colective de muncă; mai mult, a reprezentat o evoluție în domeniul sănătății publice, prin
prevederile sale destinate a alinia legislația națională la acquis-ul comunitar.
Codul muncii. Progresul pe care l-a reprezentat adoptarea Codului muncii din 2003 poate fi cu
adevărat înțeles în măsura în care instituțiile pe care acest act normativ le reglementează sunt
analizate punctual, fiind necesară – desigur – o analiză profundă și amănunțită în acest sens.
Apariția Legii nr. 53/2003 privind Codul muncii, cu modificările ulterioare, a marcat o evoluție
în materia încetării contractului individual de muncă prin introducerea instituțiilor încetării
de drept a contractului de muncă și a concedierii colective, prin sistematizarea motivelor de
concediere în motive ce țin de persoana salariatului și motive ce nu țin de persoana acestuia, prin

reglementarea unor proceduri mai precise care oferă garanții de legalitate suplimentare relative
la măsurile dispuse de către angajator.
Codul muncii din 2003 a preluat și a încorporat toate prevederile existente în legislația românească
în materia concedierilor colective, la data adoptării sale și, prin modificările și completările
ulterioare, a reprezentat actul normativ național de transpunere a prevederilor Directivei 98/59/CE
privind concedierile colective; Codul muncii a prevăzut, de asemenea, definiția conceptului de
concediere colectivă și obligațiile angajatorului și procedura de urmat în cazul unei concedieri
colective. Aceste prevederi au devenit aplicabile tuturor angajatorilor în măsura în care concedierile
dispuse de aceștia se circumscriu noțiunii de concedieri colective prevăzute de lege.
B. Modificările aduse legislației muncii ulterior adoptării Codului muncii

din 2003
În perioada cuprinsă între intrarea în vigoare a Codului muncii din 2003 și aderarea României
la Uniunea Europeană în 2007, au fost adoptate două acte normative în materia dreptului
muncii cu impact semnificativ, și anume O.U.G. nr. 65/2005 pentru modificarea și completarea
Legii nr. 53/2003 privind Codul muncii, precum și O.U.G. nr. 55/2006 pentru modificarea și
completarea Legii nr. 53/2003 privind Codul muncii.
Adoptarea O.U.G. nr. 65/2005 pentru modificarea și completarea Codului muncii a intervenit
ca dovadă a îndeplinirii măsurilor cuprinse în Programul legislativ prioritar pentru integrarea în
Uniunea Europeană, care a stabilit adoptarea actului normativ pentru modificarea Codului muncii
din 2003 până la data de 30 iunie 2005.
Prin adoptarea O.U.G. nr. 55/2006, s-a vizat remedierea aspectelor sensibile evidențiate în
Raportul de monitorizare al Comisiei Europene publicat în data de 16 mai 2006, odată aplicate
măsurile cuprinse în Programul legislativ prioritar.
În lumina celor de mai sus, este de la sine înțeles că aceste modificări aduse Codului muncii din
2003 au urmărit armonizarea legislației muncii a dreptului muncii cu acquis-ul comunitar.
3. Impactul modificării aduse legislației muncii în anul 2011

Începând cu luna mai 2011, au fost adoptate o serie de modificări substanțiale în domeniul dreptului
muncii, prin abrogarea sau modificarea unor acte normative de referință în această materie.
Procesul de modificare a Legii nr. 53/2003 privind Codul muncii a fost finalizat prin adoptarea
Legii nr. 40/2011 pentru modificarea și completarea Legii nr. 53/2003 – Codul muncii, prevederile
sale intrând în vigoare la data de 1 mai 2011. Legea nr. 40/2011 cuprinde modificări semnificative
față de proiectul de lege pentru modificarea și completarea Codului muncii lansat spre dezbatere
de către Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale pe data de 10 decembrie 2010, în urma
negocierilor intense dintre partenerii sociali pe marginea impactului social al modificărilor propuse.
În plus, la 13 mai 2011 a intrat în vigoare Legea Dialogului Social nr. 62/2011, care a înlocuit cinci
legi de referință în materia dialogului social, respectiv (i) legea contractelor colective de muncă,
(ii) legea conflictelor de muncă, (iii) legea sindicatelor, (iv) legea patronatelor și (v) legea privind
Consiliul Economic și Social (vezi infra).

3.1. Modificări aduse Codului muncii

În considerarea numărului foarte mare de modificări adoptate prin Legea nr. 40/2011, Legea
nr. 53/2003 – Codul muncii a fost republicată în Monitorul Oficial nr. 345 din 18 mai 2011, textele
de lege primind, după caz, o nouă numerotare.
Principalele modificări ale Codului muncii au fost următoarele:
– de încetare a contractului de muncă pe durata perioadei de probă;
– a fost reglementat expres faptul că suspendarea contractului de muncă suspendă toate

termenele care au legătură cu încheierea, modificarea, executarea sau încetarea forma scrisă a
DOCTRINĂ
contractului individual de muncă devine obligatorie (ad validitatem) pentru încheierea valabilă
NOUTĂȚI
a contractului[9];
– contractul individual de muncă trebuie să conțină obligatoriu atât fișa postului, cât și criteriile
de evaluare a activității profesionale a salariatului, iar prin regulamentul intern trebuie
stabilite criteriile și procedurile de evaluare profesională a salariaților;
– au fost modificate prevederile referitoare la durata perioadei de probă, precum și la

modalitatea contractului de muncă;
– au fost extinse cazurile în care nu se aplică interdicțiile de concediere prevăzute de art. 60

din Codul muncii;
– au fost modificate criteriile pentru stabilirea ordinii de prioritate în cazul concedierilor

colective, precum și condițiile în care angajatorul care a dispus concedieri colective poate
face noi încadrări pe locurile de muncă desființate;
– a fost majorată durata perioadei de preaviz la concediere, precum și durata perioadei de

preaviz în cazul demisiei;
– a fost modificat regimul juridic al contractului individual de muncă pe perioadă determinată;
– a fost redusă durata fracțiunii de concediu de odihnă pe care angajatorul are obligația de a o
acorda neîntrerupt;
– prevederile Codului muncii cu privire la timpul de muncă au fost aliniate cu prevederile

comunitare, respectiv cu prevederile Directivei 2003/88/EC a Consiliului și Parlamentului
European din 4 noiembrie 2003 privind organizarea timpului de muncă;
– a fost modificat regimul juridic al cursurilor sau stagiilor de formare profesională a salariaților;
– au fost abrogate cele mai multe reglementări privind contractul colectiv de muncă și
patronatele;
– au fost completate prevederile care trebuie să se regăsească, în mod obligatoriu, în cuprinsul

regulamentului intern;
Această prevedere a fost modificată prin Decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție (ICCJ) nr. 37/2016 publicată în M. Of.
[9]
nr. 114 din 10 februarie 2017, potrivit căreia forma scrisă a contractului de muncă devine ad probationem.

– a fost introdusă posibilitatea angajatorului de a recupera, în condițiile stabilite de comun

acord cu salariatul, contravaloarea pagubei provocate angajatorului de salariat din vina și în
legătură cu munca sa;
– a fost înăsprit regimul juridic al sancțiunilor contravenționale și penale în materia dreptului

muncii.
Mențiuni aparte sunt necesare în legătură cu modificarea și completarea modelului – cadru

al contractului individual de muncă: la data de 14 iunie 2011 au intrat în vigoare modificările și
completările aduse acestui model-cadru prevăzut în anexa la Ordinul ministrului muncii și solidarității
sociale nr. 64/2003, astfel cum acestea au fost aprobate prin Ordinul nr. 1616/2011. Aceste modificări
și completări survin în mod firesc având în vedere recentele modificări aduse Codului muncii.
Cele mai importante modificări și completări au vizat următoarele:
– locul de muncă – se precizează mai exact unde se desfășoară activitatea salariatului /salariatei
sub forma: secție, atelier, serviciu, biroul de la sediul social sau de la alt punct de lucru
organizat de angajator;
– încadrarea în condițiile de muncă (normal, deosebite, speciale) – se precizează noul cadru

normativ al sistemul public de pensii, respectiv Legea nr. 263/2010;
– includerea criteriilor de evaluare a activității profesionale a salariatului în cadrul contractului

individual de muncă;
– timpul de lucru – pentru contractele cu timp parțial, se elimină fracția de minim de 2 ore,
lăsând părților dreptul de a negocia orice perioadă de timp, în condițiile legii;
– salarizarea – precizarea expresă în cuprinsul contractului individual de muncă a prestațiilor

suplimentare în bani, precum și a modalității de acordare de către angajator a prestațiilor
suplimentare în natură;
– în cuprinsul contractului individual de muncă este reflectată obligația angajatorului de a

elibera, la cerere, un document care să ateste calitatea de salariat a solicitantului, respectiv
activitatea desfășurată de acesta, durata activității, salariul, vechimea în muncă, în meserie
și în specialitate;
– modificarea contractului individual de muncă se va face prin semnarea unui act adițional la
contractul de muncă, cu excepția situației în care modificarea a fost introdusă prin lege.
3.2. Conturarea unui nou cadru legislativ al dialogului social

La data de 13 mai 2011 a intrat în vigoare Legea Dialogului Social nr. 62/2011 care, după cum a
fost menționat anterior, a înlocuit cinci legi de referință în materia dialogului social, respectiv:
i. Legea nr. 130/1996 privind contractele colective de muncă, cu modificările și completările

ulterioare;
ii. Legea nr. 109/1997 privind organizarea și funcționarea Consiliului Economic și Social, cu
modificările și completările ulterioare;

iii. Legea nr. 168/1999 privind soluționarea conflictelor colective de muncă, cu modificările și
completările ulterioare;
iv. Legea nr. 356/2001 – legea patronatelor, cu modificările și completările ulterioare; și
v. Legea nr. 54/2003 – legea sindicatelor, cu modificările și completările ulterioare.
3.2.1. Negocierile colective
Principalele elemente care au definit noul cadru legislativ în materia negocierilor colective
începând cu data de 13 mai 2011 au privit următoarele:
Inexistența unui contract colectiv de muncă unic la nivel național

DOCTRINĂ
NOUTĂȚI
Contractul colectiv de muncă unic la nivel național pe anii 2007-2010 nr. 2895/2006, publicat
în M. Of. nr. 5 din 29 ianuarie 2007, a fost încheiat pe o durată de 4 ani, fiind valabil până la data
de 31 decembrie 2010. Potrivit prevederilor sale, dacă nici una dintre părți nu denunță contractul
cu 30 de zile înainte de expirarea perioadei pentru care a fost încheiat, valabilitatea acestuia se
prelungește până la încheierea unui nou contract, dar nu mai mult de 12 luni.
În vederea negocierii unui nou contract colectiv de muncă unic la nivel național, alianța
Confederațiilor Patronale din România a denunțat Contractul colectiv de muncă unic la nivel
național pe anii 2007-2010 pe data de 1 decembrie 2010.
Deși negocierile pentru Contractul Colectiv de Muncă Unic la Nivel Național pe anii 2011-2014
au fost purtate și finalizate de majoritatea confederațiile patronale și sindicale reprezentative la
nivel național, acest contract nu a fost înregistrat, în conformitate cu dispozițiile legale în vigoare,
neproducând astfel efecte juridice.
Cu titlu de precizare, menționăm că în prima parte a anului 2011 au fost exprimate opinii în sensul
că denunțarea Contractul colectiv de muncă unic la nivel național pe anii 2007-2010 nu a fost legal
făcută și, prin urmare, prevederile acestuia rămân aplicabile până la data de 31 decembrie 2011.
Legea Dialogului Social nr. 62/2011 nu mai conține reglementări specifice legate de Contractul
colectiv de muncă unic la nivel național, oferind astfel o lumină clară asupra acestuia aspect
controversat.
Nivelurile la care se poate negocia contractul colectiv de muncă
Potrivit prevederilor Legii Dialogului Social nr. 62/2011, contractele colective de muncă se pot
negocia la următoarele niveluri: (i) la nivel de unități; (ii) la nivel de grupuri de unități; (iii) la nivel
de sectoare de activitate. Etalonul care definește apartenența unui angajator la un anumit sector
de activitate îl constituie obiectul principal de activitate, astfel cum acesta a fost înregistrat la
Oficiul Registrului Comerțului competent, conform codurilor CAEN.
Obligativitatea negocierii colective
În mod similar reglementării anterioare, Legea Dialogului Social nr. 62/2011 menține prevederile
conform cărora negocierea colectivă este obligatorie numai la nivel de unitate și numai pentru
unitățile care au cel puțin 21 de salariați.

Inițierea negocierilor colective
Inițiativa negocierilor colective aparține, ca și în cadrul vechii reglementări, (i) angajatorului, sau
(ii) organizației patronale. În schimb, Legea Dialogului Social nr. 62/2011 prevede un cuantum
majorat al sancțiunii amenzii de care sunt pasibili angajatorii care nu respectă obligația de
începere a negocierii colective.
Față de cele de mai sus, Legea Dialogului Social nr. 62/2011 mai introduce reguli cum sunt:
– angajatorul are obligația de a iniția negocierea colectivă cu cel puțin 45 de zile calendaristice
înaintea expirării contractelor colective de muncă sau a expirării perioadei de aplicabilitate
a clauzelor stipulate în actele adiționale la contractele colective de muncă;
– în situația în care angajatorul a inițiat negocierea colectivă, dar aceasta nu a fost urmată de
încheierea unui contract colectiv de muncă, nu se mai prevede un anumit termen minim
pentru demararea de noi negocieri (într-un atare caz, vechea reglementare prevedea un
termen de 12 luni de la negocierea precedentă);
– Condiții de reprezentativitate. Noutățile aduse de Legea Dialogului Social nr. 62/2011 constau
în: (i) eliminarea condiției afilierii de către sindicate la o federație reprezentativă drept criteriu
de dobândire a reprezentativității; (ii) criteriul de reprezentativitate pentru sindicate a crescut de
la cel puțin o treime (1/3) la jumătate plus unu (1/2 + 1) din numărul total al angajaților unității;
(iii) în societățile unde nu există sindicat reprezentativ, negocierile colective vor fi purtate de
reprezentanți ai salariaților aleși de jumătate plus unu din numărul total al angajaților unității –
acestora li se vor alătura și sindicatele nereprezentative din unitate[10], dacă acestea sunt afiliate
la o federație sindicală reprezentativă în sectorul de activitate din care face parte societatea,
prin intermediul reprezentanților federațiilor reprezentative la care sunt afiliate.
3.2.2. Contractele colective de muncă
Aplicabilitatea contractelor colective de muncă
În lumina noii reglementări, contractul colectiv de muncă încheiat pentru un sector de activitate
este aplicabil unei societăți numai în măsura în care societatea face parte din organizația
patronală semnatară a contractului.
Durata contractelor colective de muncă
Contractele colective de muncă nu pot fi încheiate pentru o durată mai mică de 12 luni, dar
durata lor nu poate depăși o perioadă mai mare de 24 de luni. Legea Dialogului Social nr. 62/2011
instituie în mod expres posibilitatea prelungirii contractelor colective de muncă, însă pe o durată
ce nu poate depăși 12 luni.
Înregistrarea contractelor colective de muncă
Contractele colective de muncă se înregistrează la următoarele autorități competente:
– la Inspectoratul Teritorial de Muncă – în cazul contractelor colective de muncă încheiate la

nivel de unitate;
Este vorba despre sindicatele constituite la nivel de unitate, al căror număr de membri nu întrunește pragul minim
[10]
prevăzut de lege pentru a fi reprezentative, respectiv jumătate plus unu din numărul total al angajaților unității.

– la Ministerul Muncii și Protecției Sociale – în cazul contractelor colective de muncă încheiate

la nivelul grupurilor de unități și al sectoarelor de activitate.
Potrivit Legii Dialogului Social nr. 62/2011, Ministerul Muncii și Protecției Sociale sau, după
caz, inspectoratele teritoriale de muncă, vor proceda la înregistrarea contractelor colective de
muncă după verificarea îndeplinirii condițiilor procedurale prevăzute de această lege. Dacă aceste
condiții nu sunt îndeplinite, contractele colective de muncă vor fi restituite semnatarilor pentru
îndeplinirea condițiilor legale.
Contractele colective de muncă se aplică de la data înregistrării lor la autoritatea competentă

sau de la o dată ulterioară, potrivit convenției părților.
DOCTRINĂ
Publicitatea contractelor colective de muncă

NOUTĂȚI
Legea Dialogului Social nr. 62/2011 instituie în mod expres obligația părților de a publica
contractele colective de muncă încheiate la nivel de sector de activitate și grup de unități în
partea a V-a a Monitorului Oficial al României.
3.2.3. Conflictele individuale de muncă
Cea mai importantă modificare adusă de Legea Dialogului Social nr. 62/2011 în materia
conflictelor de muncă, față de dispozițiile Codului muncii, astfel cum acestea au fost modificate
prin Legea nr. 40/2011, o constituie prevederea conform căreia măsurile unilaterale de executare,
modificare, suspendare sau încetare a contractului individual de muncă, inclusiv angajamentele
de plată a unor sume de bani pot fi contestate în termen de 45 de zile calendaristice de la data
când cel interesat a luat cunoștință de măsura dispusă.
Atât sub imperiul Codului muncii din 2003, cât și sub imperiului Codului muncii modificat prin
Legea nr. 40/2011: (i) angajatorul este obligat, în temeiul normelor și principiilor răspunderii
civile contractuale, să îl despăgubească pe salariat în situația în care acesta a suferit un prejudiciu
material sau moral din culpa angajatorului în timpul îndeplinirii obligațiilor de serviciu sau în
legătură cu serviciul, și, în mod simetric, (ii) salariații răspund patrimonial, în temeiul normelor
și răspunderii civile contractuale, pentru pagubele materiale produse angajatorului din vina și în
legătură cu munca lor. Acoperirea prejudiciului cauzat de către angajator, cât și de către salariat,
după caz, se poate face, în primul rând, prin acordul părților, cel în culpă asumându-și în acest
sens un angajament de plată. În privința angajamentului de plată asumat de salariat, Codul
muncii din 2003 aduce o limitare importantă, stipulând că angajamentul de plată nu poate avea
ca obiect o sumă mai mare decât echivalentul a 5 salarii minime brute pe economie.
Deși Legea Dialogului Social nr. 62/2011 nu precizează în mod expres la care angajamente
de plată se referă (respectiv, la cele asumate de către angajator sau la cele asumate de către
salariat), din interpretarea dispozițiilor Codului muncii se desprinde concluzia că prevederile
Legii Dialogului Social nr. 62/2011 se referă exclusiv la angajamentele de plată asumate
de angajator (întrucât, pe de o parte, numai acestea au caracter unilateral – cele asumate de
salariat implicând acordul angajatorului – iar, pe de altă parte, numai angajatorul are prerogativa
de a „dispune” o atare măsură)[11].
[11]
Astfel, au fost abrogate implicit prevederile corespondente ale Codului muncii care stabileau un termen de 30 de zile.

Organizațiile sindicale și drepturile liderilor de sindicat
Drepturile liderilor de sindicat au fost diminuate semnificativ urmare a intrării în vigoare a

Legii Dialogului Social nr. 62/2011. Astfel, noua reglementare: (i) nu mai reia prevederile care
interziceau desfacerea contractelor individuale de muncă ale liderilor de sindicat pe o perioadă
de 2 ani după expirarea mandatului; (ii) nu mai prevede un număr minim de zile de reducere a
programului de lucru la care liderii de sindicat au dreptul pentru activități sindicale; (iii) elimină
obligația angajatorilor de a pune la dispoziția sindicatului, cu titlu gratuit, spații corespunzătoare
funcționării – acest aspect însă poate fi negociat împreună cu angajatorii; (iv) elimină obligația
angajatorului de a invita sindicatul reprezentativ să participe în cadrul consiliului de administrație
la discutarea problemelor de interes profesional, social, cultural, dând dreptul angajatorului de a
decide cu privire la transmiterea unei astfel de invitații.
3.3. Înăsprirea regimului sancționator aplicabil angajatorilor în cazul

nerespectării obligațiilor ce le incumbă și/sau încălcării interdicțiilor pe care sunt
ținuți să le respecte, privind concediul și indemnizația lunară pentru creșterea copiilor
Prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 111/2010 privind concediul și indemnizația lunară
pentru creșterea copiilor (intrată în vigoare la data de 10 decembrie 2010) (în continuare „O.U.G.
nr. 111/2010”) este reglementat noul mod de acordare a concediului și a indemnizației pentru crește
rea copilului. Legea nr. 132/2011, ale cărei prevederi au intrat în vigoare la data de 1 iulie 2011, aprobă
O.U.G. nr. 111/2010, însă cu o serie de modificări, cea mai importantă fiind legată de majorarea cuan
tumului amenzii cu care angajatorii riscă să fie sancționați în cazul încălcării prevederilor acesteia.
Astfel, constituie contravenții și se sancționează cu amendă majorată de până la 10 ori față de

suma anterioară pentru următoarele fapte săvârșite de angajator:
(a) nerespectarea obligației de a aproba (i) concediul pentru creșterea copilului până la data la
care acesta împlinește vârsta de 1 an, sau respectiv 2 ani, după caz, precum și (ii) concediul
fără plată pentru îngrijirea copilului cu vârsta între 1 an și 2 ani și respectiv în celelalte situații
prevăzute de lege;
(b) încălcarea interdicției de a dispune încetarea raporturilor de muncă sau de serviciu în cazul
în care angajatorul încalcă interdicțiile anterior menționate și pe durata primelor 6 luni după
revenirea definitivă a salariatei/salariatului în unitate.
3.4. Aprobarea unei noi metodologii de întocmire și completare a registrului

general de evidență a salariaților
Începând cu data de 1 august 2011, a intrat în vigoare o nouă metodologie de întocmire și
completare a registrului general de evidență a salariaților (denumit în continuare „REVISAL”),
aprobată prin Hotărârea de Guvern nr. 500/2011. Aprobarea acestei noi metodologii a fost
considerată necesară în contextul în care, urmare a modificărilor legislative intervenite în
prima parte a anului 2011[12], REVISAL-ul a devenit singurul instrument utilizabil în activitatea
Începând cu data de 1 ianuarie 2011, au fost abrogate prevederile Decretului nr. 92/1976 privind carnetul de muncă, cu
[12]
modificările ulterioare; de asemenea, începând cu data de 1 februarie 2011, au fost abrogate prevederile Legii nr. 130/1999
privind unele măsuri de protecție a persoanelor încadrate în muncă, republicată.

inspectorilor de muncă pentru verificarea existenței unor raporturi de muncă, precum și a

modificărilor intervenite pe parcursul derulării contractelor de muncă.
Într-un atare context, reglementarea anterioară – reprezentată de Hotărârea de Guvern

nr. 161/2006 – s-a dovedit a fi insuficient adaptată noului cadru legislativ din domeniul dreptului
muncii, rațiune pentru care aceasta va fi abrogată integral începând cu aceeași dată de 1 august
2011. Noua metodologie are în vedere următoarele aspecte:
Înființarea REVISAL
Potrivit prevederilor Hotărârii de Guvern nr. 500/2011, fiecare angajator are obligația de a
înființa un registrul general de evidență a salariaților și de a-l prezenta inspectorilor de muncă,
DOCTRINĂ
la solicitarea acestora.
NOUTĂȚI
Angajatorii care au înființat sucursale, agenții, reprezentanțe sau alte asemenea unități fără
personalitate juridică, cărora le-au delegat competența încadrării personalului prin încheierea
de contracte individuale de muncă, pot delega acestora și competența înființării REVISAL.
Registrul se întocmește în formă electronică. În acest sens, Inspecția Muncii va adopta soluția
tehnică privind registrul în formă electronică (fiind vorba despre o nouă aplicație electronică
REVISAL, constând într-o versiune îmbunătățită a celei deja existente), iar Inspecția Teritorială a
Muncii (ITM) va distribui aplicația informatică tuturor angajatorilor.
Accesul în cadrul aplicației informatice a REVISAL se va face pe baza unei parole stabilite de ITM pentru
fiecare angajator. Procedura și actele pe care angajatorii sunt obligați să le prezinte la ITM pentru
obținerea parolei urmează a fi stabilite prin ordin al ministrului muncii, familiei și protecției sociale.
Completarea și transmiterea REVISAL
Potrivit noilor prevederi, completarea și transmiterea REVISAL se va putea face:
i. fie de către unul sau mai mulți salariați ai angajatorului, nominalizați în acest sens prin decizie
scrisă de către angajator;
ii. fie de către un prestator de servicii care desfășoară activitatea de completare și transmitere a
registrului, înregistrat special în acest scop la ITM, cu care angajatorul a încheiat un contract
de prestări servicii în acest sens.
În acest din urmă caz, Hotărârea de Guvern nr. 500/2011 prevede în mod expres că încheierea
contractului de prestări servicii va trebui făcută cu respectarea dispozițiilor legale referitoare
la securitatea prelucrărilor datelor cu caracter personal ale salariaților, respectiv a dispozițiilor
Articolului 20 alin. (5) din Legea nr. 677/2001 pentru protecția persoanelor cu privire la prelucrarea
datelor cu caracter personal și libera circulație a acestor date, cu modificările și completările
ulterioare. Ulterior încheierii contractului de prestări servicii de completare și transmitere a
REVISAL, angajatorul va avea obligația informării în scris a ITM cu privire la acest aspect.
Față de cele de mai sus, se impune a fi menționat faptul că angajatorul nu va fi exonerat

de obligațiile stabilite prin lege (respectiv, cele legate de completarea și transmiterea
REVISAL‑ului etc.) în cazul în care va externaliza activitatea de completare și transmitere a
REVISAL către un prestator de servicii.

Potrivit prevederilor Hotărârii de Guvern nr. 500/2011, constituie contravenții și se sancționează

cu amendă următoarele fapte săvârșite de angajatori, persoane fizice sau juridice:
– completarea REVISAL de către alte persoane decât cele menționate la punctele i. și ii. de mai sus;
– nerespectarea obligației de a informa ITM despre încheierea contractului de prestări servicii

de completare și transmitere a REVISAL.
3.5. Alte modificări aduse legislației muncii în anul 2011

Anul 2011 a fost marcat și de adoptarea unor alte acte normative cu impact semnificativ în
domeniul dreptului muncii. Acestea au avut rol de clarificare a prevederilor deja existente, atât
sub aspectul înțelesului normelor juridice edictate, dar și sub aspectul modalității concrete de
aplicare a acestora. Fără a insista asupra prevederilor acestora, subliniem faptul că modificările
adoptate au vizat următoarele:
– cuantumul salariului de bază minim brut pe țară garantat în plată;
– eliminarea obligativității indexării semestriale a tichetelor de masă și a tichetelor de creșă;
– sectoarele de activitate din economia națională la nivelul cărora se pot negocia și încheia
contracte colective de muncă;
– ocupațiile specifice domeniului securității și sănătății în muncă necesare efectuării activității

de protecție și prevenire;
– completarea și transmiterea registrului general de evidență a salariaților (REVISAL);
– materia supravegherii sănătății lucrătorilor.
4. Modificările aduse legislației muncii în perioada

2012-octombrie 2022
Începând cu 2012 și până în prezent, legislația muncii a cunoscut modificări semnificative care
au vizat în principal (sau printre altele): activitatea inspecției muncii; completarea Clasificării
ocupațiilor din România – nivel de ocupație (șase caractere); modalitatea de aplicare a
prevederilor legale referitoare la concediul pentru creșterea copilului obligatoriu și pentru celălalt
părinte, tutore; precum și cerințele minime de securitate și sănătate în muncă pentru asigurarea
protecției lucrătorilor împotriva riscurilor legate de prezența agenților chimici, stabilite prin
Hotărârea de Guvern nr. 1218/2006, etc.
Dintre aceste modificări, reținem Legea nr. 335/2013, care a intrat în vigoare la data de 12 martie
2014, a fost edictată pentru punerea în aplicare a prevederilor Articolului 31 alin (3) din Codul
muncii (astfel cum acesta din urmă a fost modificat prin Legea nr. 40/2011). Mai precis,
prevederile Codului muncii anterior menționate prevăd că „pentru absolvenții instituțiilor de
învățământ superior, primele 6 luni după debutul în profesie se consideră perioadă de stagiu.
Fac excepție acele profesii în care stagiatura este reglementată prin legi speciale. La sfârșitul

perioadei de stagiu, angajatorul eliberează obligatoriu o adeverință, care este vizată de inspectoratul
teritorial de muncă în a cărui rază teritorială de competență acesta își are sediul”[13].
Legea nr. 335/2013 mai prevede: (i) stagiarul prestează munca în schimbul salariului, în baza unui
contract individual de muncă și a contractului de stagiu; (ii) perioada de stagiu se desfășoară pe
baza unui program de activități aprobat de angajator; (iii) activitatea stagiarului va fi coordonată
de un mentor; poate fi mentor un salariat calificat, cu o experiență profesională de cel puțin 2 ani
în domeniul în care se efectuează stagiul; (iv) angajatorul va numi o comisie de evaluare care va
întocmi, cu 5 zile lucrătoare înainte de terminarea perioadei de stagiu, un referat de evaluare;
(v) promovarea evaluării se finalizează cu un certificat semnat de angajator, caz în care perioada
de stagiu constituie vechime în specialitate; nepromovarea evaluării se finalizează cu eliberarea
DOCTRINĂ
unei adeverințe prin care se recunoaște finalizarea stagiului (caz în care stagiarul are dreptul
NOUTĂȚI
sa conteste referatul de evaluare); (vi) cu 10 zile lucrătoare înainte de terminarea perioadei de

stagiu, stagiarul întocmește un raport de stagiu; (vii) în termen de 5 zile de la finalizarea stagiului,
angajatorul are obligația de a elibera stagiarului certificatul/ adeverința de finalizare a stagiului.
Normele metodologice pentru aplicarea prevederilor Legii nr. 335/2013 au reglementat modelul
standard al referatului de evaluare, al raportului de stagiu, al contractului de stagiu, certificatului/
adeverinței ce se impune a fi eliberată de angajator la finalul stagiului, modalitatea de constituire a
comisiei de evaluare, criteriile și modul de acordare a finanțării din bugetul asigurărilor pentru șomaj.
Referitor la finanțarea stagiului, aceasta se poate realiza din următoarele surse: (i) bugetul
propriu al angajatorului, (ii) fondul social european, (iii) bugetul asigurărilor pentru șomaj,
(iv) sponsorizări ale persoanelor fizice și/sau juridice, (v) alte surse, potrivit legii.
Ca și beneficiu, Legea nr. 335/2013 prevede că angajatorii care încheie un contract de stagiu
în condițiile legii vor primi lunar, la cerere, din bugetul asigurărilor pentru șomaj, pe perioada
derulării contractului de stagiu pentru acel stagiar, o sumă egală cu de 1,5 ori valoarea
indicatorului social de referință al asigurărilor pentru șomaj și stimulării ocupării forței de muncă.
În materie de sancțiuni, Legea nr. 335/2013 prevede faptul că este contravenție și se sancționează
cu amendă: (i) utilizarea stagiarilor la prestarea altor activități și/sau exercitarea altor atribuții în
afara celor prevăzute în fișa postului și în contractul de stagiu; (ii) nerespectarea condițiilor privind
numirea mentorului și a numărului de stagiari pe care poate să îi coordoneze simultan (cel mult
3 stagiari); (iii) neîntocmirea referatului de evaluare, respectiv refuzul de a elibera certificatul/
adeverința de finalizare a stagiului; (iv) neaducerea la cunoștința stagiarului a referatului comisiei
de evaluare; (v) neîncheierea contractului de stagiu potrivit prevederilor Legii nr. 335/2013 etc.
4.1. Perioada 2014-2022

Ordonanța nr. 25/2014 privind încadrarea în muncă și detașarea străinilor pe teritoriul
României și pentru modificarea și completarea unor acte normative privind regimul
străinilor în România aduce modificări în legislația ce privește angajarea cetățenilor străini în
Codul muncii, în forma sa anterioară adoptării Legii nr. 40/2011, prevedea că absolvenții instituțiilor de învățământ se
[13]
încadrau, la debutul lor în profesie, pe baza unei perioade de probă de cel mult 6 luni. Perioada de probă nu se confundă
cu stagiul, deși finalitatea lor este aceeași. Astfel, în vreme ce stagiul reprezintă o formă de perfecționare a salariaților,
dar și de verificare profesională, cu valențe eminamente practice, perioada de probă este menită să realizeze verificarea
aptitudinilor și a pregătirii profesionale a persoanelor candidate pentru un loc de muncă.

România, abrogând Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 56/2007 privind încadrarea în muncă
și detașarea străinilor pe teritoriul României; modificările legislative privind încadrarea în muncă și
detașarea cetățenilor străini pe teritoriul României vizează, în principal, aspecte privind condițiile
generale și specifice pentru eliberarea avizului de angajare/detașare, categoriile de persoane
exceptate de la obținerea avizului de angajare precum și noi sancțiuni aplicabile celor care nu
respectă legislația în acest domeniu.
Legea nr. 78/2014 privind reglementarea activității de voluntariat în România aduce

modificări în legislația ce privește voluntariatul, abrogând Legea voluntariatului nr. 195/2001.
Legea subliniază importanța voluntariatului pentru societate în ansamblu, datorită valențelor
sale de creator de solidaritate socială, stimulator al dezvoltării personale și profesionale și
contributor la punerea în practică a valorilor de cetățenie activă și responsabilitate socială; lista
de termeni utilizați și definiți în această lege este ceva mai lungă decât cea din precedentul act
normativ, iar schimbările esențiale aduse în definirea termenilor încep cu includerea grupurilor
ca formă de organizare a activității de voluntariat, alături de implicarea individuală, continuând
cu obligativitatea încheierii contractului de voluntariat și a existenței unui coordonator al
voluntarilor (angajat sau voluntar); conținutul contractului de voluntariat este mult mai
cuprinzător și, pe lângă faptul că încheierea sa a devenit obligatorie, acesta trebuie să fie însoțit
de două instrumente noi, respectiv fișa de voluntariat și fișa de protecție a voluntarului.
Legea nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenței și de insolvență conține

prevederi specifice referitoare la desfacerea contractelor individuale de muncă, prevăzându-se
regula respectării termenelor de preaviz, precum și a procedurii concedierilor colective, termenele
prevăzute de art. 71 și art. 72 alin. (1) din Legea nr. 53/2003, fiind reduse la jumătate.
Legea nr. 12/2015 pentru modificarea și completarea Legii nr. 53/2003 – Codul muncii:
– introduce regula potrivit căreia absențele nemotivate și concediile fără plată se scad din
vechimea în muncă, cu excepția concediilor pentru formare profesională fără plată;
– introduce regula potrivit căreia la stabilirea duratei concediului de odihnă anual, perioadele
de incapacitate temporară de muncă și cele aferente concediului de maternitate, concediului
de risc maternal și concediului pentru îngrijirea copilului bolnav se consideră perioade de
activitate prestată.
Legea nr. 97/2015 pentru modificarea art. 137 alin. (1) din Legea nr. 53/2003 – Codul Muncii
reduce repausul săptămânal la 48 de ore consecutive, modificând regula de acordare a unui
repaus de 2 zile.
Legea nr. 57/2016 pentru modificarea și completarea Legii nr. 273/2004 privind procedura
adopției, precum și a altor acte normative introduce posibilitatea suspendării contractului
individual de muncă în cazul concediului de acomodare.
Ordonanța de urgență nr. 53/2017 pentru modificarea și completarea Legii nr. 53/2003 –
Codul muncii: (i) definește termenul de „muncă nedeclarată”; (ii) instituie obligații noi pentru
angajatori: (a) angajatorul este obligat ca, anterior începerii activității, să înmâneze salariatului
un exemplar din contractul individual de muncă; (b) angajatorul este obligat să păstreze la locul
de muncă o copie a contractului individual de muncă pentru salariații care prestează activitate în

acel loc; (c) orice modificare a unuia dintre elementele contractului individual de muncă, în timpul
executării acestuia, impune încheierea unui act adițional la contract, anterior producerii modificării;
(d) angajatorul are obligația de a ține la locul de muncă evidența orelor de muncă prestate zilnic de
fiecare salariat, cu evidențierea orei de începere și a celei de sfârșit al programului de lucru, și de a
supune controlului inspectorilor de muncă această evidență, ori de câte ori se solicită acest lucru.
Legea nr. 16/2017 privind detașarea salariaților în cadrul prestării de servicii transnaționale
preia, în mare parte, prevederile Legii nr. 344/2006 privind detașarea salariaților în cadrul prestării
de servicii transnaționale; în plus, în conformitate cu scopul directivei europene transpuse,
noua lege prevede, printre altele, (i) clarificări privind noțiunea de detașare transfrontalieră la
o unitate sau o întreprindere care aparține grupului de întreprinderi; (ii) noutăți cu privire la
obligațiile angajatorilor în legătură cu detașările transfrontaliere, (iii) mecanisme de cooperare
DOCTRINĂ
NOUTĂȚI
administrativă între autoritățile naționale competente în domeniul detașării transnaționale,

(iv) clarificări cu privire la protejarea drepturilor salariaților detașați, (v) mecanisme prin care se
poate realiza recuperarea transfrontalieră a sumelor provenite din aplicarea sancțiunilor financiare
administrative și/sau a amenzilor contravenționale, (vi) o mai bună informare a salariaților
detașați dar și a întreprinderilor care detașează, (vii) noutăți cu privire la răspunderea în caz de
subcontractare, (viii) noutăți cu privire la răspunderea contravențională.
Hotărârea nr. 905/2017 privind registrul general de evidență a salariaților înlocuiește

Hotărârea de Guvern nr. 500/2011 privind registrul general de evidență a salariaților; printre
principalele noutăți aduse de H.G. nr. 905/2017 menționăm: (i) modificări privind structura
REVISAL, (ii) introducerea unor noi date care trebuie completate în REVISAL (indemnizațiile și
temeiul încetării raporturilor de muncă), (iii) modificarea unor termene în care trebuie transmise
unele date în REVISAL (spre exemplu, transmiterea în REVISAL a datelor privind perioada, cauzele
de suspendare și data încetării suspendării contractului individual de muncă se face cel târziu
în ziua anterioară datei suspendării/datei încetării suspendări, cu excepția situației absențelor
nemotivate când transmiterea în registru se face în termen de 3 zile lucrătoare de la data
suspendării; anterior, transmiterea acestor date se făcea în maximum 20 de zile lucrătoare de la
data suspendării /datei încetării suspendării).
Legea nr. 81/2018 privind reglementarea activității de telemuncă asigură transpunerea

recomandărilor cuprinse în Acordul-Cadru al partenerilor sociali europeni, din 2002, în legislația
specifică din România; telemunca reprezintă o formă de organizare a muncii prin care salariatul,
în mod regulat și voluntar, își îndeplinește atribuțiile specifice funcției, ocupației sau meseriei
pe care o deține în alt loc decât locul de muncă organizat de angajator, folosind tehnologia
informației și comunicațiilor; activitatea de telemuncă are la bază acordul de voință al părților
și se prevede în mod expres în contractul individual de muncă, odată cu încheierea acestuia,
pentru personalul nou angajat sau prin act adițional la contractul individual de muncă existent.
Legea nr. 176/2018 privind internshipul reglementează modalitatea de efectuare a programelor

de internship pentru persoanele care au împlinit vârsta de 16 ani, în vederea: a) dezvoltării
abilităților profesionale ale internilor în îndeplinirea atribuțiilor și responsabilităților din domeniul
în care se organizează programul de internship; b) desfășurării unor activități și familiarizarea cu
cerințele organizației-gazdă; c) cunoașterii de către interni a specificului activității organizației-
gazdă în cadrul căruia își desfășoară activitatea, precum și a exigențelor acesteia; d) dobândirii de
experiență profesională, abilități practice și/sau competențe; e) facilitării tranziției de la sistemul
de educație către piața muncii.

Legea nr. 190/2018 privind măsuri de punere în aplicare a Regulamentului (UE) nr. 2016/679 al
Parlamentului European și al Consiliului din 27 aprilie 2016 privind protecția persoanelor fizice
în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor
date și de abrogare a Directivei nr. 95/46/CE prevede reguli cu privire la prelucrarea datelor cu
caracter personal ale angajaților în cazul în care sunt utilizate sisteme de monitorizare prin mijloace
de comunicații electronice și/sau prin mijloace de supraveghere video la locul de muncă, aceasta fiind
permisă în scopul realizării intereselor legitime urmărite de angajator, numai dacă: a) interesele legiti
me urmărite de angajator sunt temeinic justificate și prevalează asupra intereselor sau drepturilor și
libertăților persoanelor vizate; b) angajatorul a realizat informarea prealabilă obligatorie, completă
și în mod explicit a angajaților; c) angajatorul a consultat sindicatul sau, după caz, reprezentanții an
gajaților înainte de introducerea sistemelor de monitorizare; d) alte forme și modalități mai puțin in
truzive pentru atingerea scopului urmărit de angajator nu și-au dovedit anterior eficiența; și e) durata
de stocare a datelor cu caracter personal este proporțională cu scopul prelucrării, dar nu mai mare
de 30 de zile, cu excepția situațiilor expres reglementate de lege sau a cazurilor temeinic justificate.
Ordonanța de urgență nr. 26/2019 pentru modificarea și completarea unor acte normative
instituie dreptul salariatelor care urmează o procedură de fertilizare, «in vitro», la un concediu
de odihnă suplimentar, plătit, de trei zile.
Legea nr. 1/2020 privind pensiile ocupaționale a creat premisele pentru obținerea unei pensii
ocupaționale, în completarea celorlalte tipuri de pensii acordate, ce are ca scop diminuarea
presiunii exercitate asupra sistemului public de pensii, contribuind în acest mod la dezvoltarea
și sustenabilitatea acestuia.
Ordonanța de urgență nr. 132/2020 privind măsuri de sprijin destinate salariaților și

angajatorilor în contextul situației epidemiologice determinate de răspândirea coronavirusului
SARS-CoV-2, precum și pentru stimularea creșterii ocupării forței de muncă reglementează
reducerea temporară a timpului de muncă, determinate de instituirea stării de urgență/alertă/asediu
pe perioada stării de urgență/alertă/asediu, precum și pe o perioadă de până la 3 luni de la data
încetării ultimei perioade în care a fost instituită starea de urgență/alertă/asediu.
Legea nr. 19/2020 privind acordarea unor zile libere părinților pentru supravegherea
copiilor, în situația închiderii temporare a unităților de învățământ reglementează zilele
libere unuia dintre părinți pentru supravegherea copiilor, în situația suspendării cursurilor sau
închiderii temporare a unităților de învățământ unde aceștia sunt înscriși, ca urmare a condițiilor
meteorologice nefavorabile sau a altor situații extreme decretate astfel de către autoritățile
competente cu atribuții în domeniu.
Legea nr. 167/2020 pentru modificarea și completarea Ordonanței Guvernului nr. 137/2000
privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, precum și pentru
completarea art. 6 din Legea nr. 202/2002 privind egalitatea de șanse și de tratament
între femei și bărbați
– actul normativ are ca obiect modificarea și completarea Ordonanței Guvernului nr. 137/2000,
precum și a Legii nr. 202/2002 în sensul instituirii unor măsuri pentru prevenirea și
combaterea hărțuirii morale la locul de muncă;

– potrivit legii, „constituie hărțuire morală la locul de muncă și se sancționează disciplinar,

contravențional sau penal, după caz, orice comportament exercitat cu privire la un angajat,
de către un alt angajat care este superiorul său ierarhic, de către un subaltern și/sau de către
un angajat comparabil din punct de vedere ierarhic, în legătură cu raporturile de muncă, care
să aibă drept scop sau efect o deteriorare a condițiilor de muncă prin lezarea drepturilor sau
demnității angajatului, prin afectarea sănătății sale fizice sau mentale sau prin compromiterea
viitorului profesional al acestuia, comportament manifestat în oricare dintre următoarele
forme: a) conduită ostilă sau nedorită; b) comentarii verbale; c) acțiuni sau gesturi”;
– constituie hărțuire morală la locul de muncă orice comportament care, prin caracterul său
sistematic, poate aduce atingere demnității, integrității fizice ori mentale a unui angajat sau
grup de angajați, punând în pericol munca lor sau degradând climatul de lucru. În înțelesul
DOCTRINĂ
NOUTĂȚI
prezentei legi, stresul și epuizarea fizică intră sub incidența hărțuirii morale la locul de muncă;
– angajații care săvârșesc acte sau fapte de hărțuire morală la locul de muncă răspund
disciplinar, în condițiile legii și regulamentului intern al angajatorului.
Legea nr. 213/2020 pentru modificarea și completarea Legii nr. 53/2003 – Codul muncii
aduce modificări și completări referitoare la încheierea și modificarea contractelor individuale,
cercetarea disciplinară și concilierea conflictelor individuale, respectiv: (i) salariații pot fi asistați
de specialiști în legislația muncii la negocierea, încheierea sau modificarea contractului de muncă,
dar și în timpul unei cercetări disciplinare; (ii) salariații pot apela la soluționarea pe cale amiabilă
a conflictelor individuale de muncă, respectiv la conciliere.
Legea nr. 245/2020 privind efectuarea unui test de proporționalitate anterior adoptării unor
noi reglementări referitoare la profesii reglementează efectuarea unui test de proporționalitate,
anterior introducerii unor noi reglementări profesionale sau, după caz, înainte de modificarea
sau completarea celor existente care restricționează accesul liber la profesiile reglementate
sau exercitarea acestora, garantând un nivel ridicat de protecție a consumatorilor, în vederea
asigurării bunei funcționări a pieței interne; testul de proporționalitate se aplică cerințelor care
restricționează accesul liber la profesiile reglementate existente sau la noile profesii, precum și
celor care restricționează exercitarea acestora.
Legea nr. 298/2020 pentru completarea Legii nr. 53/2003 – Codul muncii
– actul normativ reglementează o nouă posibilitate de suspendare a contractului de muncă

generată de reducerea activității în situația decretării stării de urgență sau a stării de asediu;
astfel, contractul individual de muncă poate fi suspendat din inițiativa angajatorului și în
situația suspendării temporare a activității și / sau a reducerii acesteia, ca urmare a decretării
stării de asediu sau a stării de urgență;
– salariații afectați de activitatea redusă sau întreruptă, care au contractul individual de muncă
suspendat, beneficiază de o indemnizație plătită din bugetul asigurărilor pentru șomaj, în
cuantum de 75% din salariul de bază corespunzător locului de muncă ocupat, dar nu mai
mult de 75% din câștigul salarial mediu brut utilizat la fundamentarea bugetului asigurărilor
sociale de stat, pe toată durata menținerii stării de asediu sau stării de urgență, după caz.

Ordonanța de urgență nr. 36/2021 privind utilizarea semnăturii electronice avansate

sau semnăturii electronice calificate, însoțite de marca temporală electronică sau marca
temporală electronică calificată și sigiliul electronic calificat al angajatorului în domeniul
relațiilor de muncă, și pentru modificarea și completarea unor acte normative instituie
posibilitatea părților de a utiliza la încheierea contractului individual de muncă/actului adițional la
contract, după caz, semnătura electronică avansată sau semnătura electronică calificată, însoțită
de marca temporală electronică sau marca temporală electronică calificată și sigiliul electronic
calificat al angajatorului. De asemenea, angajatorul poate opta pentru utilizarea semnăturii
electronice: (i) pentru întocmirea tuturor înscrisurilor/documentelor din domeniul relațiilor de
muncă rezultate la încheierea contractului individual de muncă, pe parcursul executării acestuia
sau la încetarea contractului individual de muncă, în condițiile stabilite prin regulamentul intern
și/sau contractul colectiv de muncă aplicabil; (ii) în raporturile cu instituțiile publice, la întocmirea
înscrisurilor/documentelor din domeniul relațiilor de muncă/securității și sănătății în muncă.
O.U.G. nr. 37/2021 pentru modificarea și completarea Legii nr. 53/2003 – Codul muncii are
ca obiectiv simplificarea documentației în relațiile de muncă pentru microîntreprinderi, respectiv:
(i) fișa postului nu mai trebuie încheiată în formă scrisă, angajatorul putând comunica verbal atri
buțiile postului → excepție: la solicitarea scrisă a salariatului, angajatorul este obligat să îi comunice
în scris fișa postului cu specificarea atribuțiilor postului; (ii) evidența orelor de muncă se va realiza în
condițiile stabilite cu salariații vizați prin acord scris; (iii) regulamentul intern nu mai este obligatoriu.
Legea nr. 225/2021 pentru modificarea și completarea Legii nr. 76/2002 privind sistemul
asigurărilor pentru șomaj și stimularea ocupării forței de muncă prevede că, începând cu
anul 2022, indicatorul social de referință (ISR) se majorează, în luna martie a fiecărui an, cu
rata medie anuală a inflației, indicator definitiv comunicat de Institutul Național de Statistică
(INS). Acest indicator stă la baza stabilirii cuantumurilor prestațiilor de șomaj și al unor măsuri
active, precum și al beneficiilor de asistență socială. Rata medie anuală a inflației care va sta la
baza stabilirii noilor cuantumuri de prestații sociale și beneficii de asistență socială este de 5,1%.
O.U.G. nr. 117/2021 pentru modificarea și completarea Legii nr. 53/2003 – Codul muncii
– Legiuitorul redefinește un caz de muncă nedeclarată, respectiv primirea la muncă cu depășirea

timpului de muncă în cadrul CIM cu timp parțial (și nu în afara programului de lucru, cum se
prevedea anterior), angajatorul fiind sancționat cu amenzi sporite;
– este introdusă noțiunea de muncă subdeclarată, constând în acordarea unui salariu net mai mare
decât cel evidențiat de statele de plată și de declarația lunară transmisă autorităților fiscale;
– în plus, s-a majorat perioada în care munca suplimentară se poate compensa prin ore libere
plătite, de la 60 la 90 de zile calendaristice după efectuarea acesteia;
– în final, s-a specificat că plata salariului de către angajator cu o întârziere de mai mult de o
lună de la data scadentă reprezintă contravenție, sancționată cu amenzi.
O.U.G. nr. 130/2021 privind unele măsuri fiscal-bugetare, prorogarea unor termene, precum
și pentru modificarea și completarea unor acte normative
– modifică Codul muncii, în sensul că angajatorul nu va mai putea menține același angajat pe
salariul minim mai mult de 24 de luni: (i) salariul de bază minim brut pe țară poate fi aplicat

pentru un salariat pentru o perioadă de maximum 24 de luni de la momentul încheierii

contractului individual de muncă. După expirarea perioadei respective, timp în care salariatul
va fi calificat sau nu, acesta va fi încadrat cu un salariu de bază superior salariului de bază
minim brut pe țară garantat în plată; (ii) aceste prevederi se aplică și pentru salariatul încadrat
cu salariul de bază minim brut pe țară garantat în plată, care are deja încheiat un contract
individual de muncă cu o durată de peste 24 de luni;
– modifică Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea și combaterea evaziunii fiscale, în sensul
că angajatorii care nu plătesc la stat dările salariaților vor risca pedepse pentru evaziune;
astfel, reținerea și neplata ori încasarea și neplata, în cel mult 60 de zile de la termenul legal
de scadență, a anumitor impozite și/sau contribuții special indicate în O.U.G. nr. 130/2021
DOCTRINĂ
(respectiv cele cu reținere la sursă) devine infracțiune și se pedepsește cu închisoare de la 1

NOUTĂȚI
la 5 ani sau cu amendă; măsura se va aplica începând cu 1 martie 2022;
– modifică Codul fiscal, respectiv se introduce obligativitatea plății contribuției de asigurări

sociale de sănătate în cazul pensiilor care depășesc de două ori nivelul pensiei medii (adică
4.000 lei).
O.U.G. nr. 57/2022 pentru modificarea și completarea Legii nr. 202/2002 privind egalitatea
de șanse și de tratament între femei și bărbați și pentru modificarea art. 3 alin. (21) din
Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 121/2021 privind stabilirea unor măsuri la nivelul
administrației publice centrale și pentru modificarea și completarea unor acte normative
– modifică Legea nr. 202/2002 privind egalitatea de șanse și de tratament între femei și bărbați,
având în vedere necesitatea realizării demersurilor adecvate pentru transpunerea Directivei
(UE) 2019/1.158 a Parlamentului European și a Consiliului din 20 iunie 2019 privind echilibrul
dintre viața profesională și cea privată a părinților și îngrijitorilor și de abrogare a Directivei
nr. 2010/18/UE, până la data de 2 august 2022;
– definește un nou tip de concediu – concediul de îngrijitor, precum și sintagma de formule

flexibile de lucru;
– stabilește că reprezintă discriminare din partea angajatorului aplicarea unui tratament mai
puțin favorabil angajatului sau angajatei care și-a exercitat dreptul de a solicita concediul de
îngrijitor și formule flexibile de lucru;
– concedierea nu poate fi dispusă pe durata în care salariata/salariatul și-a exercitat dreptul de

a solicita concediul de îngrijitor și formule flexibile de lucru.
4.2. Concluzii perioada 2020-2022

Efectele pandemiei SARS-COV-2 ar putea fi sintetizate astfel; (i) închiderea și, uneori, pierderea
locurilor de muncă; (ii) pierderi de ore de lucru mai mari decât cele estimate, reflectate în rate
mari de șomaj și inactivitate; (iii) pierderi ale veniturilor din muncă; (iv) susținerea ocupării și a
protecției sociale trebuie să fie în centrul (inima) pachetelor de stimulare adaptate nevoilor celor
afectați; (v) existența unor rate ridicate de inegalități și a sărăciei în muncă în rândul lucrătorilor;
(vi) presiunea descendentă a salariilor și încetarea contractelor individuale de muncă provoacă
creșterea tensiunilor/conflictelor sociale.

Tripticul evaluării conform căreia pandemia a generat simultan: FRACTURAREA unor evoluții ale
globalizării; ACCELERAREA altora și (RE) APARIȚIA de provocări poate fi rezumat astfel: (i) reașezarea
raportului dintre intern și extern în procesul globalizării – preponderența determinărilor interne care
au depășit limitele naționale, s-au coagulat și au revenit sub forma factorilor exogeni cu impact
asupra evoluțiilor interne; este posibil ca tendința să fie marcată de reacordarea priorității intereselor
locale sau chiar translocale; (ii) erodarea încrederii dintre guvernanți și guvernați, dintre public
și sursele de informare, dintre state, dintre state și organizații internaționale, dintre organizațiile
multinaționale; (iii) raportul dintre tehnologie, știință și guvernare; (iv) provocarea reprezentată
de criteriile care ar urma să definească noua „normalitate”.
Astfel, în funcție de posibilitatea continuării activității, societățile angajatoare s-au clasificat în

două mari categorii: (i) societăți care și-au continuat activitatea; (ii) societăți care și-au întrerupt
sau redus activitatea. În ceea ce privește prima categorie de angajatori, care a aplicat planuri de
continuitate a afacerilor în timpul pandemiei, principala provocare a constat în pregătirea unor
măsuri pentru asigurarea sănătății și securității lucrătorilor. În acest sens, angajatorii au adoptat,
în regim mixt, trei mari categorii de măsuri: (i) desfășurarea activității profesionale la domiciliu
sau în regim de telemuncă; (ii) stabilirea unor programe individualizate de muncă; (iii) adoptarea
unor măsuri preventive de securitate și sănătate în muncă concepute pentru prevenirea și
limitarea îmbolnăvirilor cu noul Coronavirus. În schimb, cea de-a doua categorie de angajatori
s-a axat pe identificarea unor soluții legale pentru limitarea consecințelor economice negative,
cele mai importante fiind: (i) suspendarea contractelor individuale de muncă conform art. 52
alin. (1) lit. c) din Codul muncii[14]; (ii) reducerea timpului de muncă și (ii) concedierea salariaților
pentru motive neimputabile acestora – măsură care ar fi determinat creșterea șomajului și a
sărăciei, cu impact negativ asupra economiei naționale și globale.
În acest context, având în vedere creșterea preconizată a șomajului și a inegalităților determinată

de pandemia SARS-CoV-2, în centrul atenției autorităților publice s-a aflat adoptarea unor
politici sociale care să contribuie la menținerea locurilor de muncă, la reducerea sărăciei și la
combaterea sau limitarea excluziunii sociale. De altfel, statisticile efectuate de Eurofound[15] au
confirmat aceste temeri, în sensul că: (i) după un an, pierderea generală de locuri de muncă în
UE a continuat să crească, aproape 10% din persoanele care aveau un loc de muncă înainte de
pandemie devenind șomeri – o creștere de la 8% raportată în vara anului 2020 și dublă față de
primăvara aceluiași an (5%); (ii) pandemia afectează femeile din diferite domenii, ceea ce pune
un accent suplimentar binevenit și asupra inegalităților structurale de gen care încă persistă.
Măsurile aplicate de către angajatorii care și-au continuat activitatea economică în timpul
pandemiei, sub sceptrul prevederilor legale și al noilor realități socio-economice, precum și cele
mai importante măsuri de protecție socială adoptate de România ca răspuns la criza Covid-19,
au fost: (i) șomajul tehnic; (ii) zilele libere acordate părinților pentru supravegherea copiilor;
(iii) Kurzarbeit; (iv) concediile medicale pentru combaterea virusului Covid-19.
Impactul crizei asupra întreprinderilor, lucrătorilor și a familiilor lor a variat în raport cu obiectul
de activitate al întreprinderii și atribuțiile postului de la țară la țară, în strânsă legătură cu nivelul
veniturilor și sectorul economic în care au operat și și-au desfășurat activitățile: (i) cererea
și oferta pieței muncii împing familiile spre sărăcie și sporesc inegalitățile deja existente;
[14]
Legea nr. 53/2003 privind Codul muncii, republicată în M. Of. nr. 225 din 31 martie 2011.
[15]
https://www.eurofound.europa.eu/data/Covid-19/working-teleworking

(ii) reducerea numărului de ore lucrate și pierderea locurilor de muncă; (iii) cel mai mult au
fost afectate femeile, deținătoare a 70% a locurilor de muncă din sectorul sanitar și social;
(iv) creșterea efectivelor de lucrători cvasi-dependenți economic (gig workers) care necesită
recunoașterea și setul minim de standarde de protecție socială; (v) intensificarea sensibilității
caracteristice perspectivelor de angajare a tinerilor în urma fluctuațiilor cererii; (vi) creșterea
inegalităților și a sărăcirii muncii.
Impactul pandemiei asupra salariaților a fost profund și s-a concretizat, printre altele, prin
schimbarea locului de muncă (munca la domiciliu sau telemunca), prelungirea și decalarea
programului de lucru, prin obligația respectării unor măsuri stricte de igienă și distanțare socială
și, în cele mai sumbre cazuri, cu suspendarea sau chiar încetarea contractelor individuale de
muncă (cu precădere, în industria prelucrătoare, comerțul cu ridicata și cu amănuntul, repararea
DOCTRINĂ
NOUTĂȚI
autovehiculelor și motocicletelor, precum și hotelurile și restaurantele). În acest context, piața

muncii este supusă unei restructurări generale, fiind reconfigurate fundamentele muncii și
valorizate componentele privind aptitudinile profesionale în domeniul digitalizării, al lucrului
individual, responsabilizarea și menținerea securității și sănătății salariaților.
În egală măsură, la peste doi ani de la momentul în care au apărut primele semne ale pandemiei,
este tot mai evident că, dintre consecințele pe care le-a generat, crește relevanța celor din
categoria celor care reafirmă semnificațiile și gravitatea proceselor aflate deja în derulare anterior
atât sfârșitului anului 2019, cât și primăverii 2020, când a fost proclamată formal existența
acesteia. Telemunca, învățământul cu implicarea tehnologiei de informare și comunicare, lectura
și comerțul online, guvernarea însăși prin mijloace electronice (e‑governace) sunt doar câteva
exemple ale tendințelor care avansau în ritmuri diferite, dar, practic, în toate spațiile economico-
sociale ale planetei. Însăși multiplicarea studiilor, sondajelor și/sau a reglementărilor din domeniul
telemuncii, de exemplu, susține conștientizarea, chiar incipientă, a caracterului imperativ al
lansării reflecției și acțiunii în acest sens.
Pentru a fi de succes, viitorul muncii, accelerat de digitalizare și pandemia SARS-COV-2

presupune în opinia noastră: în primul rând evaluarea pierderilor și a limitării pierderilor de vieți;
situarea omului la comandă – cu drepturile fundamentale și nevoile lucrătorilor, aspirațiile
și drepturile populației – în centrul politicilor economice, sociale și de mediu în raport cu
automatizarea și inteligența artificială și concomitent menținerea autonomiei și caracterului
mixt al reglementărilor din domeniul dreptului social (dreptul muncii și dreptul securității sociale)
care și-au dovedit viabilitatea în mod absolut pe durata oricăror crize, prezervând capitalul uman
și asigurând demnitatea acestuia.

Concediul de îngrijitor și problemele determinate de reglementarea necorespunzătoare a acestuia
Concediul de îngrijitor și problemele

determinate de reglementarea
necorespunzătoare a acestuia
Drd. Elena Daniela OPRESCU
Academia de Studii Economice din București
Judecător, Curtea de Apel București secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și
asigurări sociale
ABSTRACT
The carer’s leave, whose maximum duration provided by law is 5 days, has been
regulated for the purpose of transposing Directive (EU) 2019/1158 of the European
Parliament and of the Council of 20 June 2019 on work-life balance for parents and
carers and repealing Council Directive 2010/18/EU.
The right to carer’s leave can be easily exercised by workers, as the necessary
conditions for granting it (the medical conditions of the care recipient and their
status as a relative or a person living in the same household as the worker) are
easy to prove. However, the Romanian legislator has not clearly regulated the right
to pay for carer’s leave, and this right can only be deduced through a systematic
interpretation of the law.
We note that the Romanian legislator has not paid attention to the provisions
regarding data protection, as no form of medical certificate has been regulated
that respects the principle of data minimization provided for by Article 5 of the
Data Protection Regulation.
Carer’s leave has an effect on the termination of the individual employment

contract initiated by the employer during the probationary period, through
notification issued in accordance with Article 31 (3) of the Labor Code, in the sense
that the employer has an obligation to justify it, at the request of the worker who
has benefited from this leave. The national legislator has not regulated in any
way the deadlines and procedure for issuing the notification of termination of the
individual employment contract, when the worker requests the written reasons
for the termination.
Keywords: caregiver leave, directive on work-life balance, right to salary, dismissal

during probationary period.

Elena Daniela OPRESCU
REZUMAT
Concediul de îngrijitor, a cărui durată maximă prevăzută de lege este de 5 zile

pe an, a fost reglementat în vederea transpunerii Directivei (UE) nr. 2019/1158 a
Parlamentului European și a Consiliului din 20 iunie 2019 privind echilibrul dintre
viața profesională și cea privată a părinților și îngrijitorilor și de abrogare a Directivei
nr. 2010/18/UE a Consiliului.
Dreptul la concediu de îngrijitor poate fi exercitat cu ușurință de lucrători, dovedirea

condițiilor necesare pentru acordarea acestuia (afecțiunile medicale de care suferă
DOCTRINĂ
beneficiarul îngrijirii și calitatea acestuia de rudă sau persoană care locuiește în

NOUTĂȚI
aceeași gospodărie cu lucrătorul) fiind facilă.
Cu toate acestea, legiuitorul român nu a reglementat cu suficientă claritate dreptul

la plata concediului de îngrijitor, acest drept putând fi dedus pe cale de interpretare
sistematică a legii.
Observăm că legiuitorul român nu a acordat atenție nici prevederilor privind

protecția datelor, nereglementând o formă a adeverinței doveditoare a afecțiunilor
medicale care să respecte principiul reducerii la minimum a datelor, prevăzut de
art. 5 din Regulamentul privind protecția datelor.
Concediul de îngrijitor produce efecte asupra încetării contractului individual de

muncă din inițiativa angajatorului, în perioada de probă, prin notificare emisă
conform art. 31 alin. (3) C. muncii, în sensul că angajatorul are obligația de motivare
a acesteia, la cererea lucrătorului care a beneficiat de acest concediu. Legiuitorul
național nu a reglementat în niciun mod termenele și procedura emiterii notificării
de încetare a contractului individual de muncă, atunci când lucrătorul solicită
prezentarea în scris a motivelor încetării.
Cuvinte-cheie: concediul de îngrijitor, directiva privind echilibrul dintre viața

profesională și viața privată, dreptul la salariu, concedierea în perioada de probă.
Legislaţie relevantă: Legea nr. 283/2022, C. muncii, art. 153¹
Concediul de îngrijitor a fost reglementat de Legea nr. 53/2003 – Codul muncii în vederea
transpunerii Directivei (UE) nr. 2019/1158 a Parlamentului European și a Consiliului din 20 iunie
2019 privind echilibrul dintre viața profesională și cea privată a părinților și îngrijitorilor și de
abrogare a Directivei nr. 2010/18/UE a Consiliului (în continuare directiva). Directiva vine în
sprijinul părinților care lucrează și al persoanelor care îngrijesc alte persoane. Aceasta stabilește
standarde minime noi și mai ridicate pentru concediile de îngrijire familială (de paternitate,
parentală, de îngrijitor) și aranjamentele de muncă flexibile, pentru a crea mai multă convergență
între statele membre ale UE, prin menținerea și extinderea drepturilor sociale existente[1].
Comisia Europeană, A New Start to Support Work-Life Balance for Parents and Carers, 9 Aprilie 2019, https://ec.europa.eu,
[1]
accesat la data de 03.05.2023.

Conform Comisiei Europene, această directivă are efecte pozitive asupra drepturilor cetățenilor
Uniunii Europene (prin îmbunătățirea condițiilor de muncă ale persoanelor cu responsabilități de
îngrijire, prin îmbunătățirea ratei de angajare a femeilor, a câștigurilor salariale și a parcursului
profesional, prin reducerea decalajului dintre femei și bărbați în ceea ce privește valoarea
salariului, respectiv a pensiei), asupra afacerilor (prin creșterea productivității ca urmare a
scăderii numărului de absențe ale lucrătorilor), asupra statelor membre (prin îmbunătățirea
sustenabilității finanțelor publice ca urmare a creșterii ratei de ocupare a forței de muncă și a
veniturilor impozabile) precum și asupra economiei (rezolvarea problemelor demografice prin
mai buna utilizare a resurselor umane).
Directiva a legiferat mai multe tipuri de concedii (concediul de îngrijitor, concediul de paternitate,
concediul pentru creșterea copilului), o parte dintre acestea neregăsindu-se anterior în legislațiile
naționale ale statelor membre. Scopul stabilirii acestor drepturi noi a fost acela de asigurare a
unor mijloace pentru obținerea unui echilibru între viața profesională și viața privată a lucrătorilor
care au și calitatea de părinți sau îngrijitori și, totodată, de asigurare a egalității dintre femei și
bărbați.
Menționăm că directiva a fost adoptată în contextul fenomenului îmbătrânirii populației Uniunii

Europene, fenomen ce implică adoptarea unor măsuri pentru prelungirea vieții active, respectiv
pentru continuarea raporturilor de muncă ale vârstnicilor, în special în cazul femeilor care au
o reprezentare mai redusă pe piața muncii decât bărbații[2]. De altfel, efectele fenomenului
îmbătrânirii populației au fost indicate și în paragraful 27 din preambulul directivei, după cum
urmează: „(...) Se preconizează o creștere continuă a nevoilor în materie de îngrijire cauzată de
îmbătrânirea populației și, în consecință, o creștere concomitentă a prevalenței deficiențelor legate
de vârstă. Statele membre ar trebui să țină cont de creșterea nevoilor în materie de îngrijire atunci
când își elaborează politicile în domeniul îngrijirii, inclusiv în ceea ce privește concediul de îngrijitor.
Statele membre sunt încurajate să acorde dreptul la concediul de îngrijitor și pentru alte rude, cum
ar fi bunicii ori frații sau surorile. Statele membre pot solicita un certificat medical prealabil care să
ateste necesitatea unei îngrijiri semnificative sau a sprijinului dintr-un motiv medical grav.”
Decalajul dintre femei și bărbați în ceea ce privește participarea pe piața muncii este cauzat,
printre altele, și de rolul de îngrijitor informal al rudelor în vârstă sau dependente, pe care
femeile sunt mai susceptibile să și-l asume în raport cu bărbații. De asemenea, din cauza
responsabilităților de îngrijire, femeile sunt mai susceptibile să desfășoare raporturi de muncă în
baza unor contracte de muncă cu timp parțial[3].
Reglementarea concediului de îngrijitor asigură mai multe opțiuni în ceea ce privește modul
de organizare al muncii și al responsabilităților de îngrijire. În doctrină, deși reglementarea,
prin directivă, a acestui noi tip de concediu a fost apreciată, au existat și critici privind durata
Rata de ocupare a femeilor cu vârstă cuprinsă între 20-64 era de 64,3 % în anul 2015, față de 75,9% în cazul bărbaților.
[2]
A se vedea în acest sens Proposal for a Directive Of The European Parliament And Of The Council on work-life balance
for parents and carers and repealing Council Directive 2010/18/EU, https://eur-lex.europa.eu/legal-content, accesat la
data de 10 aprilie 2023.
Proposal for a Directive Of The European Parliament And Of The Council on work-life balance for parents and carers
[3]
and repealing Council Directive 2010/18/EU, https://eur-lex.europa.eu/legal-content, accesat la data de 10 aprilie 2023.

scurtă a concediului de îngrijitor, sfera restrânsă a beneficiarilor îngrijirii și lipsa unei obligații de
remunerare a concediului[4].
Având în vedere că responsabilitățile de îngrijitor a rudelor în vârstă apar, de regulă, spre sfârșitul
carierei lucrătorului, considerăm că reglementarea concediului de îngrijitor reprezintă o măsură
de asigurare a participării vârstnicilor pe piața muncii, în special a femeilor vârstnice.
În vederea transpunerii acestei directive, a fost adoptată Legea nr. 283/2022 pentru modificarea
și completarea Legii nr. 53/2003 – Codul muncii, precum și a Ordonanței de urgență a Guvernului
nr. 57/2019 privind Codul administrativ[5].
Deși modificările aduse Codului muncii prin Legea nr. 283/2022 au intrat în vigoare la data
DOCTRINĂ
de 22 octombrie 2022[6], condițiile exercitării dreptului la concediu de îngrijitor nu au fost

NOUTĂȚI
reglementate complet de acest act normativ, art. 152¹ alin. (5) C. muncii prevăzând că este
necesară adoptarea unui ordin comun al ministrului muncii și solidarității sociale și al ministrului
sănătății, care să precizeze ce se înțelege prin probleme medicale grave și să stabilească condițiile
exercitării dreptului.
În consecință, deși dreptul la concediul de îngrijitor a fost reglementat de art. 152¹ alin. (1)
C. muncii, începând cu data de 22 octombrie 2022, exercitarea acestuia a devenit posibilă ulterior,
începând cu data de 22 decembrie 2022, când a fost adoptat Ordinul nr. 2172/3829/2022 privind
acordarea concediului de îngrijitor al Ministerului Muncii și Solidarității Sociale și al Ministerului
Sănătății.
1. Definiția concediului de îngrijitor

Concediul de îngrijitor, conform definiției din art. 153¹ alin. (2) C. muncii, este concediul acordat
salariaților în vederea oferirii de îngrijire sau sprijin personal unei rude sau unei persoane care
locuiește în aceeași gospodărie cu salariatul și care are nevoie de îngrijire sau sprijin ca urmare
a unei probleme medicale grave. Așadar, acest concediu este acordat lucrătorului care are
responsabilități de îngrijitor informal al unor categorii limitate de persoane, care au probleme
medicale grave, și care sunt rude sau locuiesc împreună cu lucrătorul. Concediul de îngrijitor este
considerat perioadă de activitate prestată, potrivit art. 145 alin. (4) C. muncii.
Codul muncii definește, de asemenea, noțiunea de îngrijitor. Conform art. 153¹ alin. (2) din
Codul muncii, îngrijitorul este persoana care acordă îngrijire sau sprijin personal categoriilor de
persoane anterior indicate.
Categoria rudelor este limitată la rudele de gradul I și soț, prin rudă înțelegându-se fiul, fiica,
mama, tatăl sau soțul/soția lucrătorului, astfel cum rezultă din art. 153¹ alin. (4) C. muncii. A doua
categorie de persoane prevăzută de lege are o sferă mai largă; persoana care are nevoie de
sprijin sau îngrijire poate fi orice persoană care locuiește permanent sau temporar, pe perioada
Caracciolo di Torella, E. (2020), ‘La directive de 2019 sur l’équilibre entre vie professionnelle et vie privée: une nouvelle
[4]
étape franchie’, în Revue de droit comparé du travail et de la sécurité sociale 3, pp. 316-18.
[5]
Legea a fost publicată în M. Of. nr. 1013 din 19 octombrie 2022.
Legea nr. 283/2022 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 53/2003 - Codul muncii, precum şi a Ordonanţei de
[6]
urgenţă a Guvernului nr. 57/2019 privind Codul administrativ.

concediului de îngrijire, în aceeași gospodărie cu lucrătorul. Așadar, este posibilă acordarea

concediului de îngrijitor inclusiv pentru îngrijirea unor persoane care nu sunt rude cu lucrătorul
și nu locuiesc permanent în aceeași gospodărie cu acesta, ci, în contextul unei probleme medicale
grave, se mută doar temporar în aceeași gospodărie. Mutarea temporară a persoanei care are
nevoie de îngrijire sau sprijin nu trebuie însoțită de îndeplinirea formalităților prevăzute de lege
pentru schimbarea reședinței și nici nu trebuie atestată de asociația de proprietari, întrucât
înscrierea reședinței în cartea de identitate sau luarea în evidența asociației de proprietari
implică locuirea în gospodăria lucrătorului o perioadă mai mare decât perioada minimă de
5 zile a concediului de îngrijitor. Astfel, conform art. 31 alin. (1) din Ordonanța de urgență
nr. 97/2005 privind evidența, domiciliul, reședința și actele de identitate ale cetățenilor români,
viza de flotant (viza de stabilire a reședinței) se înscrie în actul de identitate dacă persoana
locuiește mai mult de 15 zile în locuința secundară. De asemenea, conform art. 82 alin. (5) din
Legea nr. 196/2018 privind înființarea, organizarea și funcționarea asociațiilor de proprietari și
administrarea condominiilor, participarea la cheltuielile asociației implică locuirea temporară
pe o perioadă minimă de 15 zile pe lună. Sfera acestei a doua categorii de persoane beneficiare
ale îngrijirii și sprijinului acordat de lucrător rezultă din prevederile art. 3 alin. (2) din Ordinul
comun nr. 2172/3829/2022 privind acordarea concediului de îngrijitor al Ministerului Muncii și
Solidarității Sociale[7], care reglementează înscrisurile prin care se probează îndeplinirea condițiilor
pentru acordarea concediului de îngrijitor.
În ceea ce privește problemele medicale grave, acestea sunt enumerate limitativ de anexa la
Ordinul comun nr. 2172/3829/2022 menționat și au o întindere cuprinzătoare. Potrivit art. 1
din Ordin, „problemele medicale grave sunt afecțiuni sau complicații ale acestora care afectează
statusul funcțional al pacientului pentru anumite perioade sau permanent, respectiv limitează
semnificativ posibilitatea efectuării activităților de bază și activităților instrumentale cotidiene,
ajungând până la imposibilitatea efectuării acestora, necesitând sprijinul altei persoane.”
Durata concediului de îngrijitor este de 5 zile lucrătoare într-un an calendaristic, însă, prin
contractul colectiv de muncă, se pot stabili durate mai mari.
2. Procedura acordării concediului de îngrijitor

Pentru acordarea concediului de îngrijitor este necesar ca angajatul să formuleze o cerere scrisă.
Spre deosebire de alte tipuri de concedii, precum concediul de odihnă sau concediul pentru
formarea profesională, aprobarea de către angajator a efectuării concediului de îngrijitor, la data
primirii cererii de concediu, are caracter pur formal, întrucât acesta nu are posibilitatea de a
verifica îndeplinirea condițiilor pentru efectuarea concediului. Așadar, formularea cererii scrise
are, în fapt, efectul informării angajatorului despre intenția de exercitare a dreptului prevăzut de
art. 152¹ alin. (1) C. muncii, precum și despre durata concediului de îngrijitor, astfel încât acesta
[7]
Conform art. 3 alin. (2) din Ordinul nr. 2172/3829/2022 privind acordarea concediului de îngrijitor al Ministerului Muncii
și Solidarității Sociale și al Ministerului Sănătății, publicat în M. Of. nr. 1241 din 22 decembrie 2022: „(2) Documentele
prin care face dovada faptului că persoana căreia i-a oferit îngrijire sau sprijin locuiește în aceeași gospodărie cu angajatul
sunt, după caz, actul de identitate al persoanei care necesită îngrijire din care rezultă același domiciliu sau reședință cu
salariatul, actul prin care persoana a fost luată în spațiu, adeverința de la asociația de proprietari/locatari sau declarația
pe propria răspundere a salariatului din care să rezulte faptul că persoana căreia salariatul i-a oferit îngrijire sau sprijin
locuiește în aceeași gospodărie cu acesta cel puțin pe perioada concediului de îngrijire.”

să își poată organiza corespunzător activitatea. Trebuie observat că nu doar în cazul concediului
de îngrijitor acordul angajatorului de aprobare a efectuării concediului este pur formal; cu titlu
de exemplu, în cazul concediului de odihnă suplimentar acordat salariatelor care urmează o
procedură de fertilizare „in vitro”, angajatorul nu se poate opune efectuării acestuia în perioadele
prevăzute de 147¹ C. muncii, respectiv în ziua efectuării puncției ovariene și în primele două zile
de la data efectuării embriotransferului.
Având în vedere scopul concediului de îngrijitor, cererea de exercitare a acestuia poate fi

formulată intempestiv, în funcție de apariția nevoii de îngrijire și sprijin a beneficiarilor; din
enumerarea afecțiunilor medicale în anexa la Ordinul comun nr. 2172/3829/2022 rezultă că
manifestarea unora dintre acestea este imprevizibilă, astfel încât și nevoia de îngrijire și, implicit,
nevoia efectuării concediul de îngrijitor, sunt neprevăzute.
DOCTRINĂ
NOUTĂȚI
În aceste condiții, pentru a facilita exercitarea dreptului la concediul de îngrijitor, legiuitorul

a prevăzut dreptul lucrătorului de a dovedi îndeplinirea condițiilor prevăzute de lege pentru
nașterea dreptului la concediu în termen de 30 de zile de la data formulării cererii către angajator.
Astfel, conform art. 2 și art. 3 din Ordinul comun nr. 2172/3829/2022 privind acordarea
concediului de îngrijitor al Ministerului Muncii și Solidarității Sociale, lucrătorul care a efectuat
concediul de îngrijitor are obligația de a depune la angajator actele de stare civilă sau actul de
identitate prin care se dovedește calitatea de rudă de gradul I sau de soț sau, după caz, actul de
identitate a persoanei care necesită îngrijire din care rezultă același domiciliu sau reședință cu
salariatul, actul prin care persoana a fost luată în spațiu, adeverința de la asociația de proprietari/
locatari sau declarația pe propria răspundere a salariatului din care să rezulte faptul că persoana
căreia salariatul i-a oferit îngrijire sau sprijin locuiește în aceeași gospodărie cu acesta cel puțin
pe perioada concediului de îngrijire; de asemenea, acesta trebuie să depună la angajator și biletul
de externare din spital sau, după caz, adeverința medicală emisă de medicul curant ori de
medicul de familie al persoanei cu probleme medicale grave.
După cum se poate observa, actele prin care se probează îndeplinirea condițiilor pentru acordarea
concediului de îngrijitor cuprind date cu caracter personal, prelucrarea acestora urmând a se
realiza în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 2016/679 al Parlamentului European și al
Consiliului din 27 aprilie 2016 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea
datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date și de abrogare a Directivei
nr. 95/46/CE (Regulamentul general privind protecția datelor). Mai mult, înscrisurile ce trebuie
depuse de lucrător la angajator cuprind date privind sănătatea, astfel cum sunt acestea definite
de art. 4 pct. 15 din Regulamentul general privind protecția datelor.
Prelucrarea datelor privind sănătatea este interzisă, ca regulă, de art. 9 din Regulamentul privind
protecția datelor, însă dispoziția legală prevede mai multe situații de excepție în care aceste date
pot fi prelucrate.
Astfel, conform art. 9 alin. (2) lit. a) din Regulamentul privind protecția datelor, datele privind
sănătatea persoanei care are nevoie de îngrijire sau sprijin ca urmare a unei probleme medicale
grave pot fi prelucrate în condițiile în care aceasta își exprimă consimțământul în acest sens. În
această situație, depunerea de către lucrător a actelor medicale trebuie însoțită de un înscris prin
care persoana care beneficiază de îngrijire își exprimă consimțământul prelucrării datelor sale în
scopul exercitării de către lucrător a dreptului la concediu de îngrijitor.

Prelucrarea datelor privind sănătatea poate fi realizată, în lipsa consimțământului beneficiarului

îngrijirii, în condițiile art. 9 alin. (2) lit. b) din Regulamentul privind protecția datelor, care prevede
că prelucrarea datelor sensibile se poate efectua dacă „este necesară în scopul îndeplinirii
obligațiilor și al exercitării unor drepturi specifice ale operatorului sau ale persoanei vizate
în domeniul ocupării forței de muncă și al securității sociale și protecției sociale, în măsura în
care acest lucru este autorizat de dreptul Uniunii sau de dreptul intern ori de un acord colectiv
de muncă încheiat în temeiul dreptului intern care prevede garanții adecvate pentru drepturile
fundamentale și interesele persoanei vizate”.
Cum dovedirea stării de sănătate a beneficiarului îngrijirii, prin acte medicale, este necesară
în scopul îndeplinirii de către angajator a obligației de acordare a concediului de îngrijitor,
considerăm că prelucrarea datele privind sănătatea poate fi încadrată în situația de excepție
prevăzută de art. 9 alin. (2) lit. b) menționat.
În vederea respectării principiului reducerii la minimum a datelor, prevăzut de art. 5 din

Regulamentul privind protecția datelor, apreciem că adeverințele, respectiv biletul de externare,
emise de medic, pot conține informații minime în legătură cu problemele medicale grave ale
beneficiarului îngrijirii, respectiv pot atesta doar faptul că acestea fac parte dintre cele enumerate
limitativ în anexa la Ordinul comun nr. 2172/3829/2022 anterior menționat, fără a preciza efectiv
denumirea problemei medicale sau codul de diagnostic. Cu toate acestea, legiuitorul român nu
a elaborat norme privind emiterea de către medici a adeverințelor necesare pentru acordarea
concediului de îngrijitor, care să asigure respectarea principiului reducerii la minimum a datelor
personale.
Având în vedere categoriile de acte ce trebuie depuse de lucrător în vederea acordării concediului
de îngrijitor, precum și perioada în care aceste acte trebuie depuse (30 de zile de la data formulării
cererii către angajator), considerăm că legiuitorul național a reglementat problema dovedirii
calității de îngrijitor într-o manieră facilă, care să permită exercitarea cu ușurință a dreptului la
concediul de îngrijitor.
Atunci când lucrătorul, după exercitarea dreptului la concediul de îngrijitor, nu face dovada
îndeplinirii condițiilor prevăzute de lege, angajatorul are posibilitatea de a considera perioada
lipsei de la locul de muncă a lucrătorului drept absentare nemotivată. Trebuie menționat că
această recalificare presupune, uneori, și modificarea evidențelor angajatorului. Astfel, potrivit
art. 119 C. muncii, angajatorul are obligația de a ține, zilnic, evidența orei de începere și a orei
de sfârșit a programului de lucru al lucrătorului. Pe baza acestei evidențe, la sfârșitul lunii se
întocmește o evidență centralizatoare a timpului de lucru, utilă în vederea stabilirii drepturilor
salariale cuvenite și a întocmirii statului de plată. Atunci când termenul de 30 de zile de la data
formulării cererii de acordare a concediului de îngrijitor se împlinește după data întocmirii
pontajelor lunare și a statelor de plată, constatarea ulterioară a inexistenței dreptului la concediul
de îngrijitor poate fi urmată de modificarea evidențelor angajatorului. În condițiile în care
angajatorul dorește restituirea drepturilor salariale plătite lucrătorului în baza evidențelor al căror
caracter eronat este constatat ulterior, atunci când restituirea nu se face de bunăvoie, acesta
poate formula o cerere de chemare în judecată a lucrătorului, neavând dreptul la efectuarea
de rețineri din drepturile salariale. În acest sens, amintim prevederile art. 169 alin. (2) din
Legea nr. 53/2003 – Codul muncii conform cărora: „(2) Reținerile cu titlu de daune cauzate

angajatorului nu pot fi efectuate decât dacă datoria salariatului este scadentă, lichidă și exigibilă
și a fost constatată ca atare printr-o hotărâre judecătorească definitivă.”
Fapta angajatorului de a nu acorda concediul de îngrijitor constituie contravenție, conform

art. 260 alin. (1) lit. c) C. muncii. Apreciem că această faptă se săvârșește prin indicarea
în evidențele angajatorului a absentării nemotivate a angajatului, deși condițiile acordării
concediului de îngrijitor au fost îndeplinite și dovedite.
3. Plata drepturilor salariale aferente concediului de îngrijitor

Reglementarea cuprinsă în Codul muncii nu prevede clar dacă zilele de concediu de îngrijitor sunt
DOCTRINĂ
NOUTĂȚI
sau nu plătite. Omisiunea legiuitorului de a reglementa acest aspect a determinat interpretări

diferite ale legii, oferite inclusiv de instituții publice precum Ministerul Muncii și Solidarității
Sociale sau Inspecția Muncii[8].
Precizăm că Ministerul Muncii și Solidarității Sociale a propus modificarea art. 152¹ alin. (3)
C. muncii, în sensul indicării în mod expres a faptului că zilele aferente concediului de îngrijitor
sunt zile libere plătite[9]. Astfel, conform art. II pct. 1 din Proiectul de ordonanță de urgență pentru
modificarea și completarea Legii nr. 367/2022 privind dialogul social și a Legii nr. 53/2003 –
Codul muncii, cu modificările și completările ulterioare: 1. Alineatul (3) al art. 152¹ alin. (3) se
modifică și va avea următorul cuprins: „(3) Pe durata perioadei prevăzute la alin. (1) salariații au
dreptul la zile libere plătite, care nu se includ în durata concediului de odihnă anual și se constituie
vechime în muncă și în specialitate”.
Interpretând sistematic dispozițiilor legale care reglementează concediul de îngrijitor, apreciem

că acesta este un concediu plătit.
În acest sens, reținem că, potrivit art. 10 alin. (3) din Directiva (UE) nr. 2019/1158 a Parlamentului
European și a Consiliului din 20 iunie 2019 privind echilibrul dintre viața profesională și cea
privată a părinților și îngrijitorilor și de abrogare a Directivei nr. 2010/18/UE a Consiliului,
legiuitorul național are obligația de a defini statutul contractului individual de muncă, inclusiv în
ceea ce privește drepturile la prestații de asigurări de securitate socială, printre care contribuțiile
la sistemul de pensii.
Această obligație a fost îndeplinită prin reglementarea din art. 152¹ alin. (3) C. muncii, conform
căreia concediul de îngrijitor constituie vechime în muncă și în specialitate.
Noțiunea de vechime în muncă, prin prisma art. 10 alin. (3) din directivă, trebuie interpretată în
sensul că se referă la stagiul de cotizare. Subliniem faptul că Legea nr. 263/2010 privind sistemul
unitar de pensii publice nu utilizează denumirea de vechime în muncă pentru a defini perioada
și veniturile ulterioare datei de 31 martie 2001, ce sunt avute în vedere la calculul pensiei, ci
utilizează noțiunea de stagiu de cotizare, care reprezintă perioada de timp pentru care s-au
datorat contribuții de asigurări sociale la sistemul public de pensii, precum și cea pentru
S. Voiculescu, Update: Concediul de îngrijitor e plătit sau nu? Ministerul Muncii și Inspecția Muncii au opinii complet diferite,
[8]
publicat pe site-ul https://www.avocatnet.ro, accesat la data de 24 aprilie 2023.

A se vedea Proiectul de ordonanță de urgență pentru modificarea și completarea Legii nr. 367/2022 privind dialogul
[9]
social și a Legii nr. 53/2003, Codul muncii, cu modificările și completările ulterioare, accesat la data de 24 aprilie 2023.

care asigurații cu contract de asigurare socială au datorat și plătit contribuții de asigurări sociale
la sistemul public de pensii. Noțiunea de vechime în muncă este utilizată de Legea nr. 263/2010
în ceea ce privește perioada anterioară datei de 1 aprilie 2001 (a se vedea în acest sens, cu titlu
de exemplu, art. 16 din lege[10]).
Perioada concediului de îngrijitor nu poate constitui stagiu de cotizare (vechime în muncă) dacă
nu se plătesc contribuții de asigurări sociale. În virtutea principiului contributivității consacrat
de art. 2 lit. c) din Legea nr. 263/2010, fondurile de asigurări sociale se constituie pe baza
contribuțiilor datorate de persoanele fizice și juridice participante la sistemul public de pensii,
drepturile de asigurări sociale cuvenindu-se în temeiul contribuțiilor de asigurări sociale plătite.
Conform art. 146 alin. (1) din Legea nr. 227/2015 – Codul fiscal: (1) Persoanele fizice și juridice care
au calitatea de angajatori sau sunt asimilate acestora au obligația de a calcula și de a reține la sursă
contribuția de asigurări sociale datorată de către persoanele fizice care obțin venituri din salarii sau
asimilate salariilor. Instituțiile prevăzute la art. 136 lit. d)-f), precum și persoanele fizice și juridice
care au calitatea de angajatori sau sunt asimilate acestora au obligația de a calcula contribuția de
asigurări sociale pe care o datorează potrivit legii, după caz.
Observăm că dispozițiile legale nu instituie o excepție de la obligația de plată a contribuțiilor

de asigurări sociale, astfel încât, pentru ca perioada concediului de îngrijitor să poată constitui
vechime în muncă (în sensul de stagiu de cotizare), angajatorul are obligația de a plăti contribuții
de asigurări sociale aferente drepturilor salariale cuvenite în această perioadă.
De asemenea, se observă că legiuitorul nu a statuat că perioada concediului de îngrijitor constituie

vechime în muncă (în sensul de stagiu de cotizare), fără a fi plătite contribuțiile de asigurări
sociale, însă a statuat că pe durata perioadei concediului de îngrijitor salariații sunt asigurați în
sistemul asigurărilor sociale de sănătate fără plata contribuției. Astfel, conform art. 152¹ alin. (4)
C. muncii: (4) Prin derogare de la prevederile art. 224 alin. (2) din Legea nr. 95/2006 privind
reforma în domeniul sănătății, republicată, cu modificările și completările ulterioare, salariații care
beneficiază de concediul de îngrijitor sunt asigurați, pe această perioadă, în sistemul asigurărilor
sociale de sănătate fără plata contribuției. Perioada concediului de îngrijitor constituie stagiu de
cotizare pentru stabilirea dreptului la indemnizație de șomaj și indemnizație pentru incapacitate
temporară de muncă acordate în conformitate cu legislația în vigoare.
Dacă legiuitorul ar fi dorit să indice că perioada concediului de îngrijitor reprezintă vechime în

muncă (în sensul de stagiu de cotizare) fără plata contribuției de asigurări sociale, ar fi indicat
expres acest lucru, astfel cum a făcut în alin. (4) anterior menționat, cu privire la calitatea de
asigurat în sistemul asigurărilor sociale de sănătate.
Subliniem că legislația fiscală reglementează situații de excepție, în care persoana este asigurată
în sistemul asigurărilor sociale de sănătate fără plata contribuțiilor de asigurări sociale, situații
ce constituie regula, în care pentru veniturile obținute este obligatorie plata contribuțiilor de
asigurări sociale de sănătate, în virtutea acestei plăți fiind dobândită și calitatea de asigurat,
precum și situații în care, pentru anumite venituri, nu se datorează contribuții de asigurări sociale
Potrivit art. 16 din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice: Constituie stagiu de cotizare în sistemul
[10]
public de pensii: a) vechimea în muncă recunoscută pentru stabilirea pensiilor până la data de 1 aprilie 2001; c) perioada
cuprinsă între 1 aprilie 2001 și data intrării în vigoare a prezentei legi, în care persoanele au fost asigurate în baza Legii
nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale, cu modificările și completările ulterioare.

de sănătate iar persoanele care realizează astfel de venituri nu au nici calitatea de asigurat. În acest
sens sunt considerentele Deciziei nr. 14/2020 a Înaltei Curți de Casație și Justiție – Completul
competent să soluționeze recursul în interesul legii[11], conform cărora: „96. De asemenea trebuie
făcută distincția între acele situații în care legiuitorul recunoaște dreptul de a beneficia de asigurare
în sistemul asigurărilor sociale de sănătate fără plata contribuției și ipoteza în care nu se datorează o
astfel de contribuție, dată fiind natura veniturilor încasate, consecința fiind însă aceea că persoana
care nu plătește nici nu are calitatea de asigurat în sistemul asigurărilor sociale de sănătate (având
posibilitatea unei asigurări facultative).”
Prin urmare, art. 152¹ alin. (4) C. muncii, care instituie o excepție, trebuie interpretat în sensul
că pentru drepturile salariale aferente concediului de îngrijitor nu există obligația de plată a
DOCTRINĂ
asigurărilor sociale de sănătate, ci nu în sensul că nu există o obligație de plată a drepturilor

NOUTĂȚI
salariale.
Pentru aceste considerente, interpretarea conformă directivei a art. 152¹ C. muncii determină
concluzia că zilele aferente concediului de îngrijitor sunt zile plătite, ci nu zile neplătite.
Menționăm că directiva nu prevede obligația acordării unei indemnizații aferente concediului

de îngrijitor, însă statele membre sunt încurajate să acorde o astfel de indemnizație în vederea
garantării exercitării acestui drept de către îngrijitori (a se vedea considerentul 32 din preambulul
directivei). Art. 8 din directivă prevede obligația de acordare a unei remunerații doar în cazul
concediului de paternitate sau a concediului de creștere a copilului, însă legiuitorul național a
optat pentru remunerarea inclusiv a concediului de îngrijitor.
4. Obligația de motivare a notificării de încetare a contractului

individual de muncă în timpul perioadei de probă
Modificările aduse Codului muncii prin reglementarea unor drepturi noi (precum dreptul la
concediu de îngrijitor) produce efecte și cu privire la instituția concedierii.
Concedierea salariatului nu poate fi dispusă pe durata efectuării concediului de îngrijitor, conform

art. 60 alin. (1) lit. i) C. muncii.
De asemenea, conform art. 62 alin. (4) C. muncii, lucrătorii care apreciază că au fost concediați
din cauza exercitării dreptului la concediul de îngrijitor sau a drepturilor prevăzute de art. 17
alin. (3), art. 18 alin. (1), art. 31, art. 152², art. 153² și art. 194 alin. (2), pot solicita angajatorului
să comunice, în scris, suplimentar motivelor de fapt și de drept ale deciziei de concediere, care
sunt motivele care au determinat concedierea.
Aceste prevederi superflue reprezintă o transpunere lipsită de claritate a art. 12 alin. (2) din
directivă.
În primul rând, reținem că Legea nr. 53/2003 – Codul muncii prevede obligația de motivare
a deciziilor de concediere. În acest sens, art. 62 alin. (3) instituie obligația de motivare în fapt
și în drept a deciziei de concediere dispusă pentru motive care țin de persoana salariatului
(concedierea disciplinară, concedierea survenită ca urmare a arestului lucrătorului, concedierea
[11]
Publicată în M. Of. nr. 875 din 25 septembrie 2020.

pentru inaptitudine fizică/psihică, concedierea pentru necorespundere profesională); de

asemenea, art. 76 C. muncii, prevede că decizia de concediere trebuie să cuprindă motivele care
determină concedierea, textul de lege nefăcând distincție între concedierea din motive care țin
de persoana salariatului ori sunt independente de acesta.
Singura situație în care angajatorul nu trebuie să prezinte motivele încetării contractului individual
de muncă este cea reglementată de art. 31 C. muncii, conform căruia contractul individual de
muncă poate înceta pe durata perioadei de probă sau la sfârșitul acesteia, la inițiativa oricărei
părți, printr-o notificare ce nu trebuie motivată.
Deși dreptul național nu califică drept concediere încetarea contractului individual de muncă
în baza art. 31 C. muncii, din inițiativa angajatorului, aceasta reprezintă concediere în sensul
art. 12 din directivă. Astfel, concedierea este o noțiune autonomă în dreptul Uniunii Europene și
reprezintă încetarea raportului de muncă care nu se produce din inițiativa lucrătorului. În cauza
C-411/05 Felix Palacios de la Villa c. Cortefiel Servicios S.A., Curtea de Justiție a statuat că
reprezintă concediere, în sensul art. 3 alin. (1) lit. (c) din Directiva nr. 2000/78, încetarea de
drept a contractului individual de muncă la împlinirea vârstei standard de pensionare. Cu atât
mai mult, încetarea raporturilor de muncă, din inițiativa angajatorului, în timpul perioadei de
probă, trebuie considerată concediere în sensul art. 12 alin. (2) din directivă[12].
Prin urmare, la solicitarea lucrătorului, conform art. 62 alin. (4) C. muncii, angajatorul are
obligația de a îi comunica motivele pentru care a dispus încetarea contractului individual de
muncă. Considerăm că motivele pentru care angajatorul poate dispune încetarea raporturilor de
muncă în timpul perioadei de probă privesc exclusiv necorespunderea profesională a lucrătorului.
În acest sens, reținem că din jurisprudența Curții Constituționale rezultă că emiterea notificării
de încetare a contractului individual de muncă semnifică faptul că lucrătorul nu are aptitudini
profesionale corespunzătoare postului. Astfel, în Decizia nr. 334 din 10 aprilie 2012, publicată
în M. Of. nr. 358 din 28 mai 2012, Curtea Constituțională a reținut că „regimul juridic aplicabil
raporturilor de muncă pe parcursul perioadei de probă a fost expres reglementat de legiuitor ca fiind
unul special față de cele pentru care nu se stabilește o atare perioadă. De aceea, pentru a verifica
aptitudinile profesionale ale angajatului, legiuitorul a introdus și o condiție specială, aplicabilă
raportului de muncă astfel încheiat, și anume notificarea prevăzută la art. 31 alin. (3) C. muncii,
notificare ce nu trebuie motivată și care echivalează cu faptul că aptitudinile profesionale ale
angajatului nu corespund cerințelor postului. Este o decizie discreționară luată de angajator, acesta
deținând o poziție care presupune inclusiv luarea unei atare decizii. De altfel, clauza contractuală
criticată încurajează perfecționarea profesională continuă a angajaților, fiind convenită și agreată
de ambele părți la încheierea contractului.”
Deși Curtea Constituțională indică caracterul discreționar al încetării raporturilor de muncă, din
considerentele deciziei menționate rezultă că încetarea contractului individual de muncă nu
[12]
Conform art. 12 alin. (2) din Directiva (UE) nr. 2019/1158 a Parlamentului European și a Consiliului din 20 iunie
2019 privind echilibrul dintre viața profesională și cea privată a părinților și îngrijitorilor și de abrogare a Directivei
nr. 2010/18/UE a Consiliului: (2) Lucrătorii care consideră că au fost concediați pe motiv că au solicitat sau au efectuat un
concediu prevăzut la articolele 4, 5 și 6 sau că și-au exercitat dreptul de a solicita formule flexibile de lucru astfel cum sunt
menționate la articolul 9 pot solicita angajatorului să furnizeze motivele întemeiate pentru concediere. În ceea ce privește
concedierea unui lucrător care a solicitat sau a efectuat un concediu prevăzut la articolul 4, 5 sau 6, angajatorul prezintă
motivele pentru concediere în scris.

poate fi dispusă din motive incompatibile cu scopul perioadei de probă, respectiv cu verificarea
aptitudinilor lucrătorului.
Și Curtea Constituțională a Spaniei, în hotărârile din 16 octombrie 1984 și 16 septembrie 1988[13],

a statuat că opțiunea de a încheia contractul de muncă în timpul perioadei de probă nu este,
în termeni de putere a angajatorului, absolută și nelimitată. Curtea Constituțională a Spaniei
a declarat că puterea angajatorului „este limitată în sensul că nu poate fi afirmată, din motive
nelegate de lucrător însuși, împotriva unui drept fundamental”. Astfel, încetarea unui contract
de muncă trebuie considerată nulă și neavenită, dacă are loc în timpul perioadei de probă și
este fundamentată pe unul dintre motivele de discriminare interzise de Constituție sau prin lege
(vârstă, sex, origine, stare civilă, rasă, statut social, convingeri religioase sau politice, apartenența
la sindicate) sau încalcă drepturile și libertățile fundamentale ale lucrătorului (bunăstarea fizică și
DOCTRINĂ
NOUTĂȚI
morală, libertatea ideologică și religioasă, dreptul la respect și la intimitate personală și familială,

libertatea de expresie, dreptul la asociere, dreptul de a declanșa o grevă, libertatea de a se alătura
unui sindicat etc.).
Așadar, încetarea contractului individual de muncă în timpul perioadei de probă trebuie

fundamentată pe lipsa aptitudinilor profesionale, ci nu pe motive discriminatorii, neputând
reprezenta o consecință a exercitării unor drepturi precum dreptul la concediu de îngrijitor.
De altfel, orice tratament mai puțin favorabil al unui lucrător, pe motiv că și-a exercitat dreptul
la concediul de îngrijitor reprezintă discriminare, potrivit art. 10 alin. (3) din Legea nr. 202/2002
privind egalitatea de șanse și de tratament între femei și bărbați, astfel cum a fost modificat prin
Ordonanța de urgență nr. 57/2022 pentru modificarea și completarea Legii nr. 202/2002 privind
egalitatea de șanse și de tratament între femei și bărbați și pentru modificarea art. 3 alin. (2¹)
din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 121/2021 privind stabilirea unor măsuri la nivelul
administrației publice centrale și pentru modificarea și completarea unor acte normative, act
normativ prin care s-a efectuat, de asemenea, transpunerea directivei.
În consecință, întrucât angajatorul cunoștea, la data emiterii notificării, care erau aptitudinile
profesionale ce lipseau lucrătorului pentru îndeplinirea corespunzătoare a cerințelor postului,
motivarea prevăzută de art. 62 alin. (4) C. muncii presupune exprimarea în scris a acestor
considerente precum și a faptului că exercitarea dreptului la concediu de îngrijitor nu a avut
vreun efect asupra evaluării aptitudinilor profesionale.
Observăm că textul de lege nu reglementează condiții privind calitatea motivării, termenul în care
se poate formula solicitarea de motivare de către lucrător, termenul în care trebuie comunicată
motivarea lucrătorului ori sancțiunile care intervin în cazul în care angajatorul nu își îndeplinește
această obligație.
În lipsa acestor repere, dispozițiile legale aplicabile trebuie astfel interpretate încât scopul
directivei să poată fi atins. În acest sens, considerăm că refuzul angajatorului de comunicare
a motivării determină nulitatea încetării contractului individual de muncă. Conform art. 78
C. muncii, sancțiunea care intervine în cazul concedierilor nelegale este nulitatea absolută.
Astfel cum am arătat anterior, în dreptul național încetarea contractului individual de muncă în
European Commission, Directorate General Employment, Social Affairs and Equal Opportunities Unit D2, Termination
[13]
of employment relationships Legal situation in the Member States of the European Union, 2006, https://ec.europa.eu,
accesat la data de 28.04.2023.

timpul perioadei de probă nu este calificată drept concediere, însă legislația națională trebuie
interpretată conform dreptului Uniunii Europene; în consecință, art. 78 C. muncii este incident
și în situația nerespectării obligației ce revine angajatorului care dispune încetarea contractului
individual de muncă, din inițiativa sa, conform art. 31 alin. (3) C. muncii.
În ceea ce privește termenul în care se poate solicita constatarea nulității absolute a notificării
emise în baza art. 31 alin. (3) C. muncii, acesta este de 45 de zile, conform art. 268 alin. (1) lit. a)
C. muncii; în condițiile în care lucrătorul solicită angajatorului să îi comunice motivele pe care a
fost fundamentată notificarea, considerăm că termenul de prescripție de 45 de zile curge de la
data comunicării acestor motive.
Întrucât, așa cum am arătat, legislația nu reglementează termenele în care trebuie îndeplinită
obligația prevăzută de art. 62 alin. (4) C. muncii, considerăm că aceasta trebuie executată de
îndată, conform art. 1495 C. civ., potrivit căruia: „(1) În lipsa unui termen stipulat de părți sau
determinat în temeiul contractului, al practicilor statornicite între acestea ori al uzanțelor, obligația
trebuie executată de îndată.”
Având în vedere principiul securității raporturilor de muncă care impune clarificarea tuturor
aspectelor ce privesc executarea sau încetarea contractului individual de muncă de urgență,
precum și principiul bunei credințe pe care se bazează relațiile de muncă, prevăzut de art. 8
alin. (1) C. muncii, dreptul lucrătorului de a solicita comunicarea motivelor încetării contractului
individual de muncă trebuie exercitat tot de îndată, respectiv imediat după comunicarea
notificării emise în baza art. 31 alin. (3) C. muncii.
În condițiile în care angajatorul nu comunică motivele prevăzute de art. 62 alin. (4) C. muncii,
termenul de prescripție de 45 de zile pentru contestarea notificării curge din ziua următoare
celei în care angajatorul trebuia să își exercite obligația; în consecință, lucrătorul are dreptul
de a cere comunicarea motivelor în baza căror a fost emisă notificarea prevăzută de art. 31
alin. (3) C. muncii în ziua în care i-a fost comunicată această notificare sau, cel mai târziu în ziua
următoare, iar angajatorul are obligația de comunicare a motivelor în ziua primirii solicitării sau,
cel mai târziu în ziua următoare, cu aplicarea prevederilor art. 2554 C. civ.
Având în vedere că exercitarea dreptului prevăzut de art. 62 alin. (4) C. muncii și executarea
obligației corelative nu implică efectuarea unor operațiuni complexe, considerăm că termenele
scurte aplicabile au caracter rezonabil. Cu toate acestea, necesitatea ca legea să fie clară și
accesibilă impune ca legiuitorul național să efectueze transpunerea directivei nu doar prin
preluarea dispozițiilor acesteia, ci și prin reglementarea unei proceduri și a unor termene care să
permită exercitarea cu ușurință a drepturilor prevăzute de directivă, în special a dreptului prevăzut
de art. 62 alin. (4) menționat.
În ceea ce privește situația emiterii unor decizii de concediere, motivele sunt prezentate în cuprinsul
acestora. Prin urmare, răspunsul emis de angajator în baza art. 62 alin. (4) C. muncii, nu poate fi
decât unul pur formal, în sensul că măsura concedierii nu a fost dispusă ca urmare a exercitării
dreptului la concediul de îngrijitor, ci s-a dispus pentru motivele expuse în decizia de concediere.
În concluzie, reținem că transpunerea art. 12 din directivă realizată prin intermediul art. 62
alin. (4) C. muncii este defectuoasă, întrucât nu prevede procedura de exercitare a dreptului
lucrătorului și a obligației corelative a angajatorului.

5. Concediul pentru îngrijirea pacientului cu afecțiuni oncologice

și aspecte de drept comparat
În afara concediului de îngrijitor prevăzut de Codul muncii, legislația națională reglementează un
alt tip de concediu care are drept scop acordarea de îngrijire pacientului cu afecțiuni oncologice
în vârstă de peste 18 ani. Astfel, în Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 158/2005 privind
concediile și indemnizațiile de asigurări sociale de sănătate este prevăzut dreptul la concediul
medical și indemnizație pentru îngrijirea pacientului cu afecțiuni oncologice în vârstă de peste
18 ani. Acest tip de concediu a fost reglementat în anul 2022, prin Legea nr. 24/2022 pentru
modificarea și completarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 158/2005 privind concediile
și indemnizațiile de asigurări sociale de sănătate și, spre deosebire de concediul de îngrijitor
DOCTRINĂ
NOUTĂȚI
reglementat de Codul muncii, are natura juridică a unui concediu medical, plata indemnizației
aferente acestui concediu fiind suportată din Fondul național unic de asigurări sociale de sănătate.
Subliniem faptul că, deși Codul muncii prevede scutirea de la plata contribuțiilor de asigurări
sociale de sănătate pentru drepturilor salariale aferente concediului de îngrijitor, acest concediu
nu are natura juridică a unui concediu medical, plata realizându-se din fondurile angajatorului.
Condițiile ce trebuie îndeplinite pentru acordarea concediului pentru îngrijirea pacientului cu

afecțiuni oncologice privesc stagiul minim de asigurare de 6 luni ce trebuie realizat în ultimele
12 luni anterioare celei pentru care se acordă concediul medical (conform art. 7 din O.U.G.
nr. 158/2005) și însoțirea pacientului cu afecțiuni oncologice la tratamente prescrise de medicul
specialist și intervenții chirurgicale, cu acordul acestuia.
Având în vedere natura tratamentului aferent afecțiunilor oncologice, durata acestui concediu
este mult mai mare decât cea a concediului de îngrijitor, respectiv este de maxim 45 de zile
într-un an. De asemenea, termenul de 45 de zile este calculat pe pacient astfel încât, teoretic, în
condițiile în care lucrătorul însoțește mai mulți pacienți cu afecțiuni oncologice la tratamente
prescrise de medicul specialist și intervenții chirurgicale, are dreptul la mai multe concedii,
corespunzător numărului de pacienți însoțiți. Deși sfera afecțiunilor medicale pentru care se
poate acorda concediul de îngrijitor prevăzut de Codul muncii este mult mai largă, durata
concediului de îngrijitor este redusă (minim 5 zile pe an), aspect care poate împiedica atingerea
scopurilor invocate pentru reglementarea unui astfel de concediu, astfel cum au fost enumerate
în partea introductivă.
O parte dintre statele membre ale Uniunii Europene au reglementat dreptul la concediu pentru
persoanele cu atribuții de îngrijitor (cu o durată inclusiv mai mare de 5 zile pe an), anterior intrării
în vigoare a obligației de transpunere a directivei.
Dreptul german reglementează mai multe tipuri de concedii pentru îngrijitori[14]: concedii de
îngrijire de urgență cu durata de până la 10 zile lucrătoare, plătite fie prin acordarea salariului
aferent acestor zile, fie prin înlocuirea salariului cu o indemnizație de 90% din valoarea acestuia,
plătită de asigurătorul persoanei care are nevoie de îngrijire; dreptul la concediul de îngrijire cu
COFACE Families Europe assessment of the EU Work-life Balance Directive transposition, EU Work-life Balance
[14]
Directive transposition in action: A mixed picture From non-compliance and basic minimum standards to ambitious
reforms for modern gender-responsive family policies, Septembrie 2022, https://coface-eu.org, accesat la data de
03.05.2023.

durata de 6 luni, care este însă neplătit. Pentru asigurarea mijloacelor de trai pe durata acestui
concediu neplătit este posibilă contractarea unui împrumut fără dobândă. Un alt tip de concediu
prevăzut de lege este concediul de însoțitor al persoanei dependente, aflată la sfârșitul vieții, care
are durata de maxim trei luni și este neplătit.
Astfel cum se poate observa, concediile de îngrijitor de lungă durată prevăzute de dreptul german
nu sunt plătite, de aceea nu sunt foarte des utilizate; din acest motiv, Consiliul independent
pentru reconcilierea îngrijirii și familiei, precum și alte persoane interesate fac eforturi pentru
modificarea dreptului la concediul de îngrijitor, în sensul prevederii unui concediu cu durata de
36 de luni, plătit cu o indemnizație situată în intervalul dintre 65% din salariu și 100% din salariu,
după modelul concediului pentru creșterea copilului[15].
În Franța[16], concediul de îngrijitor are o durată de maxim 3 luni (cu excepția situațiilor în care o
durata mai mare este reglementată prin contractul colectiv de muncă), însă poate fi prelungit
pe o durată de maxim 1 an pe durata întregii cariere a lucrătorului. De asemenea, concediul
de îngrijitor este plătit cu o indemnizație egală cu salariul minim pe economie pentru maxim
22 de zile pe lună. Deși sfera persoanelor îngrijite pare mai largă decât cea prevăzută în dreptul
nostru, cuprinzând și afini sau rude până la gradul patru inclusiv, respectiv persoane vârstnice
sau cu dizabilități aflate într-o relație apropiată și stabilă cu lucrătorul, dreptul francez prevede
și condiția ca persoanele îngrijite să aibă capacitatea redusă cu 80%, ceea ce restrânge foarte
mult posibilitatea de exercitare a dreptului la concediu de îngrijitor.
Un alt tip de concediu prevăzut de dreptul francez este concediul pentru îngrijirea copilului cu
vârsta de până la 20 de ani care are nevoie de îngrijire din cauza unei boli, a unui accident sau a
unei dizabilități, ce are durata de maxim 3 ani și este plătit pentru o perioadă de 310 zile.
În Ungaria[17], angajații au dreptul la concediu neplătit pentru îngrijirea unui membru de familie,
dacă durata îngrijirii urmează a depăși 30 de zile. Concediul, care are durata de maxim doi ani,
este neplătit, însă lucrătorul poate solicita acordarea unor tipuri de indemnizații pentru îngrijire.
Îngrijirea pe termen lung și justificarea acesteia trebuie certificate de medicul curant al persoanei
care are nevoie de îngrijire. În dreptul maghiar sunt reglementate și concedii plătite pentru
îngrijirea copilului cu dizabilități sau care are o boală cronică.
În dreptul belgian sunt reglementate mai multe tipuri de concediu de îngrijitor cu durată lungă.
Astfel, lucrătorii au dreptul la un concediu plătit de 1 lună pentru a asista o persoană în faza
terminală a bolii sau la un concediu de 12 luni, plătit cu salariu, sau de 24 de luni, plătit cu o
alocație de înlocuire a salariului, pentru a îngriji o rudă până la gradul doi sau o persoană care
locuiește în aceeași gospodărie, care suferă de o boală gravă.
De asemenea, dreptul belgian reglementează dreptul la concediu de maxim 10 zile pe an, neplătit,
pentru urgențe privind rudele de gradul întâi. În unele sectoare de activitate aceste zile sunt
plătite parțial, de către angajator.
Family organisations support demand for new family care leave, 26 August 2022, (AGF), https://ag-familie.de, accesat
[15]
la data de 03.05.2023
[16]
COFACE Families Europe, op. cit.
[17]
COFACE Families Europe , op. cit.
DOCTRINĂ |
Legislația spaniolă a reglementat dreptul la concediul de îngrijitor cu durata de 4 zile, plătit, care
se poate acorda în caz de moarte, accident grav, boală, spitalizare sau intervenție chirurgicală
a unei rude. În vederea transpunerii directivei, a fost modificată Legea Familiei, în sensul
prevederii unei durate de 5 zile aferentă concediului de îngrijitor și extinderii sferei persoanelor
care beneficiază de îngrijire; astfel, concediul de îngrijitor se poate acorda și pentru îngrijirea
persoanelor care locuiesc în aceeași gospodărie cu lucrătorul. Această lege va intra în vigoare în
cursul acestui an. De asemenea, legislația spaniolă reglementează mai multe tipuri de concedii
pentru îngrijirea copiilor.
6. Concluzii
DOCTRINĂ
NOUTĂȚI
Directiva (UE) nr. 2019/1158 a Parlamentului European și a Consiliului din 20 iunie 2019 privind
echilibrul dintre viața profesională și cea privată a părinților și îngrijitorilor și de abrogare a
Directivei nr. 2010/18/UE a Consiliului recunoaște nevoile lucrătorilor care au și calitatea de
îngrijitori și reflectă voința de consolidare a dimensiunii sociale, respectiv de îmbunătățire a
condițiilor de muncă și de viață, în special în cazul femeilor.
În vederea transpunerii directivei, legislația națională a reglementat un nou tip de concediu,

concediul de îngrijitor, a cărui durată maximă de 5 zile, prevăzută de lege, pare insuficientă
pentru atingerea unui echilibru între viața profesională și viața privată. Totuși, prin intermediul
contractelor colective de muncă, pot fi stabilite durate mai mari pentru concediul de îngrijitor.
Sfera afecțiunilor medicale și a persoanelor care beneficiază de îngrijirea lucrătorilor este suficient
de largă, iar dovedirea condițiilor ce se cer îndeplinite pentru acordarea concediului de îngrijitor
este facilă, astfel încât dreptul la concediu poate fi exercitat cu ușurință. De asemenea, efectuarea
concediului de îngrijitor nu afectează drepturile lucrătorului rezultate din raportul de muncă.
Cu toate acestea, legiuitorul român nu a reglementat cu suficientă claritate dreptul la plata

concediului de îngrijitor, acest drept putând fi dedus pe cale de interpretare sistematică a legii.
Această lipsă de claritate a legii urmează a fi îndreptată prin modificarea legii, conform proiectului
de lege aflat în dezbatere în prezent, în sensul precizării faptului că zilele de concediu de îngrijitor
sunt zile plătite.
Observăm că legiuitorul român nu a acordat atenție nici prevederilor privind protecția datelor,
neluând în considerare efectele pe care prelucrarea datelor privind starea de sănătate a
beneficiarilor îngrijirii le poate avea asupra drepturilor acestora. În concret, legiuitorul român
nu a reglementat o formă a adeverinței doveditoare a afecțiunilor medicale care să respecte
principiul reducerii la minimum a datelor, prevăzut de art. 5 din Regulamentul privind protecția
datelor. De lege ferenda, se impune o reglementare în acest sens.
Concediul de îngrijitor produce efecte și asupra încetării contractului individual de muncă din
inițiativa angajatorului, în perioada de probă, prin notificare emisă conform art. 31 alin. (3)
C. muncii, în sensul că angajatorul are obligația de motivare a acesteia, la cererea lucrătorului care
a beneficiat de acest concediu. Legiuitorul național nu a reglementat în nici un mod termenul în
care trebuie executată obligația angajatorului, respectiv termenul în care trebuie exercitat dreptul
lucrătorului, consecințele nerespectării termenelor, conținutul motivării etc. De lege ferenda,
art. 31 C. muncii ar trebui completat cu dispoziții care să prevadă clar procedura emiterii notificării

de încetare a contractului individual de muncă, atunci când lucrătorul solicită prezentarea în scris
a motivelor încetării contractului individual de muncă.
Bibliografie
1. European Commission, A New Start to Support Work-Life Balance for Parents and Carers,
9 Aprilie 2019, https://ec.europa.eu, accesat la data de 03.05.2023
2. European Commission, Directorate General Employment, Social Affairs and Equal

Opportunities Unit D2, Termination of employment relationships Legal situation in the
Member States of the European Union, 2006
3. Proposal for a Directive Of The European Parliament And Of The Council on work-life balance
for parents and carers and repealing Council Directive 2010/18/EU, https://eur-lex.europa.eu/
legal-content
4. Caracciolo di Torella, E. (2020), ‘La directive de 2019 sur l’équilibre entre vie professionnelle et
vie privée: une nouvelle étape franchie’, în Revue de droit comparé du travail et de la sécurité
sociale 3, pp. 316-18
5. Simona Voiculescu, Update: Concediul de îngrijitor e plătit sau nu? Ministerul Muncii și Inspecția
Muncii au opinii complet diferite, publicat pe site-ul https://www.avocatnet.ro, accesat la data
de 24.04.2023
6. COFACE Families Europe assessment of the EU Work-life Balance Directive transposition, EU

Work-life Balance Directive transposition in action: A mixed picture From non-compliance
and basic minimum standards to ambitious reforms for modern gender-responsive family
policies, Septembrie 2022, https://coface-eu.org, accesat la data de 03.05.2023

Lavinia ONICA-CHIPEA
Incluziunea socială – strategii,

abordări teoretice și practice
Conf. univ. dr. Lavinia ONICA-CHIPEA
Facultatea de Drept, Universitatea din Oradea
ABSTRACT
DOCTRINĂ
NOUTĂȚI
The work aims to analyze the provisions of Law no. 196/2016 regarding the
minimum insertion income, in the context of European and national regulations
regarding strategies to promote the social inclusion of disadvantaged categories.
Within the current Romanian social policies, the mentioned regulation is included
as a norm aimed at introducing a modern program, which will correlate the
already existing programs, offering more generous financial transfers for the most
disadvantaged categories of the population, namely the population in extreme
poverty, below the threshold of survival (the threshold of survival including the
possibility of the person or the family to ensure their basic needs, namely food,
clothing, personal hygiene, maintenance and sanitation of the home). The inclusion
in the program of people who earn income through work is a viable measure to
stimulate the social inclusion through work of vulnerable groups, in accordance
with the ultimate goal of social assistance, namely that of not turning the
beneficiaries into dependents for life of the system and help them overcome their
vulnerability to fend for themselves.
Keywords: social inclusion, disadvantaged categories, minimum insertion income,

selective benefits.
REZUMAT
Lucrarea își propune să analizele dispozițiile Legii nr. 196/2016 privind venitul
minim de inserție, în contextul reglementărilor europene și naționale referitoare
la strategiile de promovare a incluziunii sociale a categoriilor defavorizate. În cadrul
politicilor sociale românești actuale, reglementarea menționată se înscrie ca o
normă menită să introducă un program modern, care va corela între ele programele
deja existente, oferind transferuri financiare mai generoase pentru cele mai
defavorizate categorii de populație și anume populația aflată în sărăcie extremă,
sub pragul supraviețuirii (pragul supraviețuirii incluzând posibilitatea persoanei
sau a familiei de a-și asigura nevoile de bază, respectiv hrană, îmbrăcăminte,
igienă personală, menținerea și salubrizarea locuinței). Includerea în program și
a persoanelor care realizează venituri prin muncă, se constituie într-o măsură

viabilă de stimulare a incluziunii sociale prin muncă a grupurilor vulnerabile, în

acord cu dezideratul suprem al asistenței sociale și anume acela de a nu transforma
beneficiarii în dependenți pe viață de sistem și a-i ajuta să depășească situația de
vulnerabilitate pentru a se putea descurca singuri.
Cuvinte-cheie: incluziune socială, categorii defavorizate, venit minim de inserție,

beneficii selective.
Legislaţie relevantă: Legea nr. 196/2016
1. Conceptul de incluziune socială/excluziune socială,

marginalizare socială
În ultimii ani, abordările din câmpul politicilor sociale din România privind grupurile vulnerabile
sau dezavantajate din societate au fost extinse prin introducerea termenilor de excluziune și a
celui corelativ de incluziune socială, din rațiunea de a depăși sfera conceptului de sărăcie, care
se referea strict la deficitul de resurse financiare.
Originea termenului de „excluziune socială” se regăsește în referințele vagi cuprinse în discursurile

politice din Franța deceniului al șaptelea al secolului trecut, discursuri în care era utilizat termenul
„cei excluși”. În anul 1974, secretarul de stat cu afaceri sociale în guvernul condus de Jacques
Chirac, René Lenoir, a publicat lucrarea Les Exclus[1]. În opinia lui Lenoir, „exclușii reprezentau
toate categoriile sociale care nu erau incluse în sistemele de asigurări sociale specifice statului
social („welfare state”): persoane cu handicap fizic și psihic, persoane cu tendințe de suicid,
veteranii invalizi, copiii abuzați, familii cu părinți divorțați, consumatori de droguri, persoanele
neadaptate social și alte categorii de persoane care nu își găsesc un loc în societate”[2].
La nivel european, în cursul mandatelor Comisiei Delors, la sfârșitul anilor ’80 și începutul
anilor ’90, termenul de excluziune socială a fost utilizat frecvent. Încă din anul 1975, instituțiile
europene, respectiv Consiliul și Comisia, au inițiat și derulat o serie de programe privind sărăcia.
Între anii 1989-1994 a fost derulat al treilea program cunoscut sub titulatura „Sărăcie III
(Poverty III)”. Prin intermediul acestui program a fost finanțată constituirea „Observatorului
asupra politicilor naționale de combatere a excluziunii sociale”, moment în care a fost consacrat
termenul de „excluziune socială”.
Într-o opinie doctrinară, termenul de (sintagma) „excluziune socială” este definit ca reprezentând
„incapacitatea/eșecul de integrare a unei persoane sau grup în unul sau mai multe (sub)sisteme
dintre următoarele patru: sistemul democratic și legal care presupune integrare civică, piața
muncii, care promovează integrarea economică, sistemul statului bunăstării care promovează
I. Stănescu, Perspective teoretice privind excluziunea și incluziunea socială, în C. Zamfir, S. Stănescu, C. Briciu, (coord.),
[1]
în Politici de incluziune socială în perioada de criză economică, Ed. Expert, București, 2010, p. 18.
D. Arpinte, A. Badoi, S. Cace, C. Tomescu (Doboș), I. Stănescu, Politici de incluziune socială, în Revista Calitatea Vieții,
[2]
2008, nr. 3-4, p. 339.

ceea ce poate fi numit integrare socială și respectiv sistemul familiei și comunității care
promovează integrarea interpersonală”.[3]
Într-o altă opinie, excluziunea socială „se referă, cu precădere, la o situație de eșec privind
realizarea deplină a drepturilor cetățenești, atât din cauza unor cauze structurale de natură socio-
economică, cât și a altor cauze de natură individuală”[4].
Raportul Băncii Mondiale 2013[5] prevede că în fiecare stat există anumite grupuri de persoane
care se confruntă cu obstacole, fiind excluse de la participarea lor la viața cetății, politică,
economică, socială, nu doar prin reglementări legale sau de piață a muncii, ci și pentru motive
ce țin de vârstă, gen, ocupație, rasă, etnie etc.
DOCTRINĂ
Excluderea socială a acestor grupuri vulnerabile, defavorizate, constituie astfel privarea de

NOUTĂȚI
demnitate, securitate și de posibilitatea de a duce o viață mai bună. Este „un imperativ moral
pentru orice stat a recunoaște și a lua măsuri pentru integrarea acestor categorii de persoane
în viața cetății deoarece excluziunea socială presupune costuri substanțiale (la nivel individual,
precum pierderea veniturilor, a surselor de asigurare a existenței, slaba sau lipsa educației etc.)”.
În doctrina de specialitate se afirmă întemeiat că excluziunea socială este un concept mai

cuprinzător decât sărăcia, care include nu numai lipsa mijloacelor materiale ci și imposibilitatea
de a fi inclus în diferite „rețele” sociale, economice, politice și culturale. Pe lângă deficitul de
venituri sau consum comparativ cu tendințele generale din societate, care aruncă individul în
sărăcie, „excluziunea socială presupune un deficit de participare la viață și activitățile sociale”[6].
Termenul corelativ „incluziune socială” este un termen mult mai nou, fiind definită ca fiind
„politica de răspuns” la situațiile de excluziune socială, în documentele Consiliului European din
anul 2000, între care un rol important revine Strategiei Lisabona. În concluziile summit‑ului de la
Lisabona, s-a insistat pe ideea de modernizare a modelului social european și, astfel, pe crearea
unui stat european activ al bunăstării. De asemenea, în concluziile summit-ului, un loc prioritar
a fost acordat integrării sociale și necesității unei intervenții comunitare în acest domeniu. Într-o
opinie doctrinară[7], incluziunea socială este privită ca reprezentând mai mult decât o reacție la
excluziunea socială; incluziunea socială „recunoaște că soluția la inegalitate nu este de a oferi
simplu, celor excluși, aceleași drepturi formale (...). În loc de a aștepta conformarea marginalilor
față de normele și practicile prevalente ale celor de la centru, incluziunea socială implică o
reconfigurare a centrului pentru a cuprinde practicile celor marginali”.
Incluziunea socială este așadar un proces de îmbunătățire a capacității, a demnității și

posibilităților grupurilor defavorizate, pe criteriul identității lor și a participării individului și a
colectivităților la viața societății; este deci partea esențială, vitală în combaterea sărăciei extreme
și a redistribuirii bunăstării și prosperității. Treptat, în domeniul politicilor publice, obiectivul
[3]
J.M. Berghman, Excluziunea socială în Europa: contextul politic și cadrul analitic, în G. Room, (editor), Measuring Poverty
and Exclusssion, 1996, p. 12.
C. Zamfir, M. Preda, A. Dan, Excluziunea socială, în C. Zamfir, S. Stănescu, (coord.), Enciclopedia dezvoltării sociale,
[4]
Ed. Polirom, Iași, 2007, p. 241.

[5]
https://www.just.ro/despre-noi/rapoarte-si-studii/studii-si-analize/, consultat la data de 20 ianuarie 2023.
[6]
M. Preda, Excluziunea socială, în M.L. Pop, (coord.), Dicționar de politici sociale, Ed. Expert, București, 2002, pp. 328-329.
M. Luxton, Feminist perspectives on social inclusion and children’s wellbeing, Toronto, The Laidlaw Foundation, 2002,
[7]
pp. 2, 3.

de promovare a incluziunii sociale a grupurilor vulnerabile l-a înlocuit pe cel de combatere a

excluziunii sociale.
Art. 6 lit. cc) din Legea nr. 292/2011 a asistenței sociale[8] cuprinde o definiție a incluziunii
sociale, văzută ca un proces, „reprezentând ansamblul de măsuri și acțiuni multidimensionale
din domeniile protecției sociale, ocupării forței de muncă, locuirii, educației, sănătății, informării,
comunicării, mobilității, securității, justiției și culturii, destinate combaterii excluziunii sociale
și asigurării participării active a persoanelor la toate aspectele economice, sociale, culturale și
politice ale societății”.
În aceeași arie de referință cu termenii excluziune/ incluziune socială se află și cel de marginalizare
socială.
Astfel, se poate constata că literatura de specialitate a identificat între sensurile noțiunii de

excluziune socială și pe cel asociat conceptului de marginalizare socială, fără referire prin
conținutul său la tineri, „fără o apartenență delimitată la o clasă socială”, care manifestau „un
comportament semi-boem”, și „care refuzau integrarea socială”, participând la mișcări sociale
de protest, de genul celor studențești din anul 1968, din Franța[9].
Ulterior, termenul a fost folosit în statele vest-europene pentru a desemna procesul prin care
anumite grupuri sunt îndepărtate temporar sau definitiv din centrul vieții sociale. În sfera
politicilor sociale din România, termenul a început să fie utilizat doar după anul 1990, iar
ulterior, după adoptarea termenilor de excluziune și incluziune socială în documentele UE și în
politicile statelor membre, termenul marginalizare socială a fost înlocuit cu cele două concepte
menționate.
2. Reglementare teoretică – norme europene

Combaterea excluziunii sociale, promovarea justiției sociale și a drepturilor fundamentale
reprezintă obiective esențiale ale Uniunii Europene, în acest sens menționăm documentele
Consiliul European de la Lisabona, Agenda de politică socială, Fondurile structurale, Programul
Progess, Metoda deschisă de coordonare etc.
Strategia Europa 2020 a fost adoptată de Comisia Europeană în anul 2010[10], cu scopul declarat în
însuși cuprinsul documentului de a transforma Uniunea Europeană într-o „economie inteligentă,
durabilă și favorabilă incluziunii”, caracterizată „prin niveluri ridicate de ocupare a forței de muncă,
productivitate și coeziune socială”[11].
Prioritățile Strategiei Europa 2020 sunt următoarele: „creștere inteligentă” adică „dezvoltarea
unei economii bazate pe cunoaștere și inovare”; „creștere durabilă” respectiv „promovarea
unei economii mai eficiente din punctul de vedere al utilizării resurselor, mai ecologice și mai
[8]
Legea nr. 292/2011 a asistenței sociale, publicată în M. Of. nr. 905 din 20 decembrie 2011, actualizată.
[9]
B. Vicent, Les marginaux et les exclus dans l’histoire, Cahiers Jussien, 5, 1979.
[10]
Anul 2010 a fost declarat Anul European al luptei împotriva sărăciei și excluziunii sociale.
Strategia Europa 2020, O Stragie Europeană pentru o creștere inteligentă, ecologică și favorabilă incluziunii,
[11]
https://eur-lex.europa.eu/legal-content/RO/TXT/?uri=celex%3A52010DC2020, consultat la data de 10 decembrie 2023, p. 5.
DOCTRINĂ |
competitive”; respectiv „creștere favorabilă incluziunii” adică „promovarea unei economii cu o

rată ridicată a ocupării forței de muncă, care să asigure coeziunea socială și teritorială”.
În scopul atingerii finalităților menționate anterior, Comisia Europeană propune o serie de

obiective pentru Uniunea Europeană, precum: „75% din populația cu vârsta cuprinsă între 20 și
64 de ani ar trebui să aibă un loc de muncă”; „3% din PIB-ul Uniunii Europene ar trebui investit în
cercetare-dezvoltare”; „obiectivele „20/20/20” în materie de climă/energie ar trebui îndeplinite
(inclusiv o reducere a emisiilor majorată la 30%, dacă există condiții favorabile în acest sens)”;
„rata abandonului școlar timpuriu ar trebui redusă sub nivelul de 10% și cel puțin 40% din
generația tânără ar trebui să aibă studii superioare”; „numărul persoanelor amenințate de sărăcie
ar trebui redus cu 20 de milioane”.
DOCTRINĂ
NOUTĂȚI
În același timp, documentul analizat prevede că o creștere favorabilă incluziunii ar presupune

asigurarea autonomiei cetățenilor prin trei modalități importante: asigurarea unor rate ridicate
ale ocupării forței de muncă, investirea în dezvoltarea competențelor acestora și nu în ultimul
rând combaterea sărăciei și modernizarea piețelor muncii și a sistemelor de formare și de
protecție socială pentru a ajuta cetățenii să anticipeze și să gestioneze schimbările, precum și
pentru a construi o societate solidară.
Obiectul asigurării unei rate ridicate de ocupare a forței de muncă este necesar a fi urmărit cu
prioritate, în situația în care datele statistice existente indică faptul că doar două treimi din
populația Uniunii Europene are în prezent un loc de muncă, că rata ocupării este scăzută în
special în situația femeilor și a lucrătorilor în vârstă și că tinerii au fost grav afectați de criză, rata
șomajului în rândul acestei categorii sociale fiind de peste 21%.[12]
De asemenea, o intervenție în domeniul competențelor este justificată de realitatea conform

căreia 80 de milioane de persoane din Uniunea Europeană au competențe reduse sau de bază,
în timp ce persoanele mai instruite sunt cele care beneficiază mai ales de posibilitățile oferite de
învățarea de-a lungul vieții. Se preconizează că până în anul 2020, 16 milioane de locuri de muncă
vor necesita un nivel înalt de calificare, în timp ce numărul locurilor de muncă pentru care se
solicită competențe reduse, va scădea cu 12 milioane. De asemenea, dobândirea și dezvoltarea
de noi competențe pe tot parcursul vieții va crește considerabil viața activă a lucrătorilor.
Nu în ultimul rând, combaterea sărăciei se impune ca un obiectiv important pentru o creștere

favorabilă incluziunii, realitățile arătând faptul că, chiar înainte de criză, 80 de milioane de
persoane din Uniunea Europeană erau afectate de sărăcie, dintre aceștia 19 milioane fiind copii.
De asemenea, 8% dintre persoanele care au un loc de muncă nu câștigă venituri suficiente pentru
a ieși din sărăcie, cei mai afectați fiind șomerii[13].
În realizarea acestei priorități, politicile în materia ocupării forței de muncă, educație și formare
precum și sistemele de protecție socială vor trebui a fi modernizate și consolidate prin creșterea
participării pe piața muncii, prin reducerea șomajului structural, prin creșterea responsabilității
sociale a întreprinderilor, în cadrul comunității de afaceri. De asemenea, Strategia Europa 2020
accentuează importanța asigurării accesului populației la centre de îngrijire a copiilor și la centre
https://eur-lex.europa.eu/legal-content/RO/TXT/?uri=celex%3A52010DC2020, consultat la data de 10 decembrie
[12]
2023, p. 21.
[13]
Idem, p. 22.

destinate persoanelor aflate în întreținere precum și a aplicării principiilor privind flexicuritatea și

a oferirii posibilității pentru cetățenii UE de a dobândi noi competențe în măsură să le sporească
adaptabilitatea la schimbările din carieră. Problematica combaterii sărăciei și a excluziunii sociale
trebuie de asemenea avută în vedere în scopul declarat ar realizării coeziunii sociale cu impact
semnificativ și evident asupra creșterii productivității[14].
În scopul asigurării coeziunii economice, sociale și teritoriale, Comisia propune instituirea unei
Platforme europene de combatere a sărăciei și a excluziunii sociale, astfel încât avantajele creării
de noi locuri de muncă să fie accesibile pe scară largă iar persoanele care se confruntă cu sărăcia
și excluziunea socială să aibă posibilitatea de a avea o viață demnă și un rol active în societate[15].
Consiliul European a definit obiectivul principal de reducere a sărăciei și a excluziunii sociale având
în vedere 3 indicatori[16] și anume: rata riscului de sărăciei, după efectuarea transferurilor sociale;
indicele stării de sărăciei; procentajul persoanelor care locuiesc în gospodării cu intensitate de lucru
foarte scăzută[17]. Abordarea perspectivei teritoriale și luarea în calcul a formelor de excluziune
socială care nu sunt legate neapărat de venit, face ca numărul populației considerate în mod
normal „drept săracă”, să crească considerabil[18].
De asemenea, AROPE[19] este un indicator compozit adoptat la nivelul Uniunii Europene în cadrul
Strategiei Europa 2020, fiind principalul indicator de promovare a incluziunii sociale și reducere a
sărăciei și care conform definiției acordate de EUROSTAT reprezintă ponderea în total populație
a persoanelor aflate în risc de sărăcie sau excluziune socială fiind compus din 3 elemente[20]:
1) „procentul populației aflat în risc de sărăcie relativă, după transferuri sociale” 2) „procentul
persoanelor care trăiesc în gospodării cu intensitate foarte redusă a muncii” 3) „persoane expuse
la privațiuni materiale severe”. Orice persoană care îndeplinește cel puțin una din aceste 3 condiții
este considerată în risc de sărăcie sau excluziune socială.
Datele statistice existente reliefează faptul că există anumite grupuri ale populației s-au dovedit
a fi expuse în mod special riscului sărăciei, precum copiii, tinerii, părinții singuri, gospodăriile cu
persoane dependente, persoanele cu context migrațional, anumite minorități etnice (precum
romii), persoane cu handicap.
De asemenea, se manifestă o diferența între femei și bărbați sub aspectul vulnerabilității, riscul
pentru femei fiind în general mai ridicat decât riscul pentru bărbați. Numărul copiilor expuși
riscului sărăciei, în Europa zilelor noastre, este de peste 20 de milioane și crește la 25% pentru
copiii care trăiesc în familii numeroase și depășește 30% pentru copiii care trăiesc cu părinți
singuri. Sărăcia inhibă dezvoltarea personală și are fără doar și poate efecte negative asupra
[14]
Idem, p. 23.
[15]
Comunicarea Comisiei către Parlamentul European, Consiliu, Comitetul economic și social european și Comitetul
regiunilor, Platforma europeană de combatere a sărăciei și excluziunii sociale: un cadru european pentru coeziunea socială
și teritorială, Bruxelles, 16 decembrie 2010, p. 2.
Indicatorii au fost aprobați și concepuți în cadrul metodei deschise de coordonare pentru protecție și incluziune
[16]
socială (MDC socială).

[17]
Idem, pp. 3-4.
[18]
Numărul persoanelor incluse în categoria menționată erau la nivelul Uniunii Europene în anul 2008 de 116 milioane.
[19]
At Risk Of Poverty or Social Exclusion.
https://eur-lex.europa.eu/legal-content/RO/TXT/?uri=celex%3A52010DC2020, consultat la data de 10 decembrie
[20]
2023, p. 22.
DOCTRINĂ |REVISTA ROMÂNĂ DE DREPTUL MUNCII NR. 3/2023 | 91

sănătății copiilor, rezultatelor educaționale și bunăstării generale. Un copil care crește în sărăcie și
excluziune riscă într-o măsură mai mare să devină un adult marginalizat, prins într-un „ciclu” care
se transmite din generație în generație[21]. De aceea, se consideră întemeiat că scoaterea copiilor
din sărăcie necesită o abordare multidimensională: prin aplicarea unor politici de ocupare a forței
de muncă adresate părinților, prin conceperea unor sisteme de beneficii fiscale adecvate, prin
asigurarea de servicii esențiale precum o îngrijire de calitate a copilului, prin educația și protejarea
drepturilor copiilor, care a devenit un obiectiv explicit al Uniunii în Tratatul de la Lisabona[22].
Datele statistice indică, de asemenea, faptul că în Uniunea Europeană unul din cinci tineri este
expus riscului sărăciei iar tot mai mulți nu reușesc să ocupe un loc în educația și formarea
profesională sau în învățământul superior și astfel au perspective limitate de a găsi un loc de
DOCTRINĂ
muncă. Una din cinci persoane în vârstă de până la 25 de ani este în șomaj și prin urmare prezintă
NOUTĂȚI
un risc ridicat de sărăcie. Deși sunt angajați pe piața forței de muncă, 1 din 10 tineri continuă să
trăiască în sărăcie aspect care ilustrează necesitatea de „îmbunătățire a calității integrării tinerilor
pe piața muncii”.
Dacă în situația persoanelor care au un loc de muncă riscul sărăciei este de 8%, în cazul
șomerilor acest risc crește la 44%, șomajul reprezentând astfel „principala cauză de sărăcie
pentru populația de vârstă activă”. În același timp, salariile mici, nivelul scăzut de competențe și
ocuparea unui loc de muncă necorespunzător pot duce la sărăcie în „câmpul muncii”. Din anul
2000, se constată că numărul de persoane afectate de sărăcie în „câmpul muncii” a crescut ca
urmare a extinderii muncii temporare și a muncii cu timp parțial, inclusiv a muncii involuntare
cu timp parțial, însoțită uneori de stagnarea salariilor. Se constată manifestarea acestui fenomen
tot mai răspândit, în care se găsesc familii întregi care depind de un singur venit din muncă, fie
că sunt familii cu un singur părinte sau familii cu un singur salariu, în special din cauza lipsei unei
îngrijiri accesibile a copilului[23].
Populația vârstnică este, de asemenea, expusă unui risc mai ridicat de sărăcie în comparație cu
populația în general (la 19%) iar în unele țări, populația în vârstă este expusă în mod special
stării de sărăcie. Dimensiunea problemei demografice cu care se confruntă Uniunea Europeană,
respectiv perspectiva creșterii numărul de pensionari cu peste 25 de milioane, până în anul 2030,
va supune sistemele de pensii ca și sistemele de sănătate și de îngrijire a vârstnicilor la presiuni
tor mai mari.
Criza economică a determinat expunerea la riscuri sociale tot mai mari a populației migrante,
adesea afectată într-un context de șomaj sporit. Anumite minorități etnice, precum romii
(aproximativ 10-12 milioane de persoane în Europa) reprezintă grupul cel mai numeros, sunt
afectate „în mod disproporționat de o precaritate multiplă”[24]. Persoanele cu handicap sau cele
[21]
L. Onica-Chipea, op. cit., pp. 170-173.
[22]
Comunicarea Comisiei către Parlamentul European, Consiliu, Comitetul eocomic și social european și Comitetul
regiunilor, Platforma europeană de combatere a sărăciei și excluziunii sociale: un cadru european pentru coeziunea socială
și teritorială, Bruxelles, 16 decembrie 2010, p. 4.
[23]
Idem, p. 5.
Numărul mare al membrilor de familie care trăiesc împreună, gradul de cultură scăzut, faptul că bărbatul este capul
[24]
familiei și cel care ia deciziile, veniturile scăzute, faptul că femeia este casnică și nu lucrează, căsătoriile timpurii, sunt
câteva dintre caracteristicile acestor comunități, în măsura a influența vulnerabilitatea lor accentuată; pentru detalii a
se vedea C.O. Mihăilă, Căsătoria copilului. „Sweet 16”. O privire comparativă, în Revista de dreptul familiei nr. 1/2020,
pp. 264 și urm.

care suferă de boli cronice severe, se confruntă frecvent cu dificultăți economice și sociale majore,
care implică adesea întreaga gospodărie de care depind: aproximativ 6,5 milioane de persoane
cu risc de sărăcie sau excluziune declară o formă sau alta de handicap[25].
În aprilie 2022, Guvernul român adoptă Hotărârea nr. 440/2022 pentru aprobarea Strategiei
naționale privind incluziunea socială și reducerea sărăciei pentru perioada 2022-2027[26].
Obiectivul general fixat de Strategie în Planul său de acțiune pentru perioada 2022-2027, propune
ca, până în anul 2027, numărul de persoane expuse riscului de sărăcie sau excluziune socială să
fie redus cu cel puțin 7% față de anul 2020.
Provocările inerente evoluției oricărei societăți generează adesea dezechilibre socio-economice

neprevăzute la nivelul populației precum pierderea locului de muncă, a locuinței, a capacității
fizice etc., uneori segmente importante ale populației și în special grupurile vulnerabile,
confruntându-se cu sărăcia monetară, generată de o insuficiență a veniturilor[27]. Din aceste
considerente, primul obiectiv strategic vizează combaterea situațiilor tranzitorii de sărăcie
monetară pentru ca acestea să nu se transforme în probleme structurale de sărăcie și excluziune
socială, cu accent pe asigurarea unor cuantumuri adecvate ale veniturilor pentru acoperirea
necesităților de bază ale populației. Printre modalitățile principale de realizare a acestui obiectiv
se numără implementarea venitului minim de inserție, beneficiu selectiv complex de asistență
socială, salarii și pensii adecvate, actualizarea Indicatorului Social de Referință, etc.
3. Abordare practică. Promovarea incluziunii sociale

prin asigurarea unui venit minim de inserție.
Legea nr. 196/2016 privind venitul minim de inserție
În scopul prevenirii și combaterii sărăciei și riscului de excluziune socială, legiuitorul român
adoptată Legea nr. 196 din 2016 privind venitul minim de incluziune[28]. Cu modificările suferite
ulterior, actul normativ își propune să implementeze reforma privind venitul minim de incluziune
(VMI), la care Guvernul s-a angajat prin Planul Național de Redresare și Reziliență (PNRR).
Beneficiul selectiv de asistență socială, instituit prin actul normativ menționat, se înscrie în
categoria măsurilor de prevenire și combatere a sărăciei și riscului de excluziune socială adoptate
de legiuitorul român, măsuri care alcătuiesc cadrul general de acțiuni multidimensionale ale
procesului de incluziune socială, prin care se urmărește a se asigura oportunitățile și resursele
necesare pentru participarea în mod deplin a persoanelor vulnerabile la viața economică, socială
[25]
Ibidem.
Hotărârea nr. 440/2022 pentru aprobarea Strategiei Naționale privind incluziunea socială și reducerea sărăciei pentru
[26]
perioada 2022/2027, publicată în M. Of. nr. 359 din 12 aprilie 2022.

Aspecte privind răspunderea penală în raporturile juridice de muncă care se angajează alături de răspunderea
[27]
disciplinară, cauză a pierderii locului de muncă sunt reliefate în lucrarea: C. Miheș, Criminal responsability in Labour
Law, în A. Popoviciu, D. Cigan, (coord.), The frontier worker. New perspective on the labor market in the border regions,
Ed. C.H. Beck, București, 2013.
Legea nr. 196 din 2016 privind venitul minim de incluziune, publicată în M. Of. nr. 882 din 3 noiembrie 2016, cu
[28]
modificările ulterioare; Hotărârea Guvernului nr. 1154/2022 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a
prevederilor Legii nr. 196/2016.

și culturală a societății precum și la procesul de luare a deciziilor care privesc viața și accesul lor
la drepturi fundamentale[29].
Legiuitorul român a instituit, pentru prima dată în anul 1995, un sistem de acordare a unui
ajutor social pentru familiile sărace, care a fost reglementat prin Legea nr. 416/2001 a venitului
minim garantat[30], ca formă direcționată, bazată pe testarea mijloacelor, valoarea pragului
minim urmând a fi indexată anual prin Hotărâre de Guvern. Deși, în forma inițială, care avea
să fie ulterior modificată și completată, adaptată realităților sociale, economice, politice în
permanentă schimbare, sistemului de acordare a acestui beneficiul de asistență socială selectiv
a fost subfinanțat, instituirea sa a reprezentat un punct de pornire în aplicarea unei strategii tot
mai coerente de combatere a sărăciei extreme și de promovare a incluziunii sociale a grupurilor
DOCTRINĂ
vulnerabile. Sistemul a fost ulterior completat prin reglementarea unui ansamblu complex de
NOUTĂȚI
servicii de asistență socială, fiind adoptate o serie de acte normative care au definit modul de
implementare al acestui sistem aflat în dezvoltare, printre care Legea nr. 705 din 2001 privind
sistemul național de asistență socială[31] și bogata legislație secundară ulterioară adresată
persoanelor cu dizabilități, persoanelor vârstnice, familiei și copilului, grupurile sociale vulnerabile
la șomajul de lungă durată etc.
Așa cum am menționat anterior, Legea nr. 196 din 2016 instituie un beneficiu complex de
asistență socială care se compune din una sau mai multe din următoarele categorii de ajutoare
financiare, respectiv ajutorul de incluziune și ajutorul pentru familia cu copii[32], în prezent, în
urma modificărilor aduse textului, ajutorul pentru încălzirea locuinței pe perioada sezonului rece
a fost eliminat.
De asemenea, în funcție de nevoile persoanei singure și sau familiei, venitul minim de incluziune
poate fi însoțit de o serie de măsuri de asistență socială complementare, care urmează a fi
acordate în bani și/sau în natură, precum: stimulente, facilități contributive sau alte drepturi
complementare, precum: plata asigurării obligatorii a locuinței, accesul la măsuri de sprijin
financiar pentru promovarea și susținerea frecventării cursurilor de învățământ de către
beneficiarii venitului minim de incluziune, măsuri de stimulare a ocupării prevăzute de Legea
nr. 76/2002[33], precum și alte măsuri care să conducă la accesul persoanelor beneficiare de
venit minim de incluziune la un loc de muncă, accesul la servicii sociale disponibile în funcție de
nevoile identificate, includerea ope legis a beneficiarilor în categoria consumatorilor vulnerabili[34].
În cazul în care unul sau mai mulți membri ai familiei are o nevoie identificată care constituie o
situație particulară ce necesită intervenție individualizată se pot acorda ajutoare de urgență și/
sau ajutoare comunitare, precum și măsuri de facilitare a accesului pe piața muncii, a accesului
[29]
Art. 53 alin. (1) din Legea nr. 292/2011 a asistenței sociale.
Legea nr. 416/2001 privind venitul minim garantat, publicată în M. Of. nr. 401 din 20 iulie 2001, cu modificările și
[30]
completările ulterioare.
Legea nr. 705/2001 privind sistemul național de asistență socială, publicată în Monitorul Oficial nr. 814 din 18 decembrie
[31]
2001, abrogată prin Legea nr. 47/2006 privind sistemul național de asistență socială, publicată în Monitorul Oficial nr. 239
din 16 martie 2006;
[32]
Art. 3 alin. (2) din Legea nr. 196/2016;
Legea nr. 76/2002 privind sistemul asigurărilor pentru șomaj și măsuri de stimulare a ocupării forței de muncă, publicată
[33]
în M. Of. nr. 103 din 6 februarie 2002, republicată cu modificări și completări.

A se vedea dispozițiile Legii nr. 226/2021 privind stabilirea măsurilor de protecție socială pentru consumatorul vulnerabil
[34]
de energie, cu modificările ulterioare, publicată în M. Of. nr. 891 din 16 septembrie 2021.

la servicii de sănătate și educație, la servicii sociale și de locuire. Sursa de finanțare a beneficiilor

menționate anterior este atât bugetul de stat și și bugetele locale, după caz. [art. 3 alin. (4)].
Conceperea în această formă a unui beneficiu de asistență socială se realizează pentru prima
dată în legislația asistenței sociale din România. Avantajele sale sunt de netăgăduit raportat la
alternativa reglementării separate și disparate a unor beneficii sociale care urmăresc același scop
și anume combaterea sărăciei și a riscului de excluziune socială, precum și prevenirea riscului
sărăciei în rândul copiilor și stimularea participării acestora în sistemul de educație, un obiectiv
major al politicilor sociale europene și naționale din acest moment.
Destinat să asigure nivelul de trai minim, venitul minim de inserție în reglementarea actuală,
va introduce, în opinia noastră, un program modern care va corela între ele programele deja
existente, oferind transferuri financiare mai generoase pentru cele mai defavorizate categorii
de populație și anume populația aflată în sărăcie extremă, sub pragul supraviețuirii (pragul
supraviețuirii include posibilitatea persoanei sau a familiei de a-și asigura nevoile de bază,
respectiv hrană, îmbrăcăminte, igienă personală, menținerea și salubrizarea locuinței). Includerea
în program și a persoanelor care realizează venituri prin muncă, se constituie într-o măsură viabilă
de stimulare a incluziunii sociale prin muncă a grupurilor vulnerabile, în acord cu dezideratul
suprem al asistenței sociale și anume acela de a nu transforma beneficiarii în dependenți pe viață
de sistem și a-i ajuta să depășească situația de vulnerabilitate pentru a se putea descurca singuri.
La stabilirea cuantumului venitului minim de incluziune, legiuitorul introduce următorul

algoritm: se are în vedere venitul net lunar ajustat, calculat prin aplicarea coeficienților de
echivalență, coeficienți care sunt stabiliți distinct pentru persoana singură, respectiv pentru
familia beneficiară, în funcție de dimensiunile acesteia, la venitul net lunar al acesteia. Astfel,
coeficienții de echivalență reglementați de Legea nr. 196/2016, corespunzători dimensiunilor
familiei sunt: 1 pentru persoana singură sau pentru un singur membru de familie și respectiv
0,5 pentru fiecare persoană în plus, adult sau copil[35]. În funcție de încadrarea venitului net lunar
ajustat al persoanei singure/familiei în limitele maxime prevăzute de actul normativ, respectiv
până la 275 lei inclusiv, nivel luat în calcul la stabilirea veniturilor cumulate ale familiei, până la
400 lei inclusiv, nivel are se ia în calcul la stabilirea veniturilor persoanei singure, cu vârsta de cel
puțin 65 de ani, respectiv 700 de lei inclusiv, în cazul ajutorului adresat familiei cu copii, acestea
pot beneficia de una sau ambele componente ale beneficiului[36].
Principiul testării mijloacelor de trai ale beneficiarilor, principiul aplicabil beneficiilor de asistență
socială selective, se aplică și în cazul venitului minim de incluziune. Astfel, testarea mijloacelor
de trai ale beneficiarilor are în vedere două aspecte. Un prim aspect vizează evaluarea veniturilor
bănești ale persoanei sau familiei, respectiv veniturile nete realizate în luna anterioară solicitării
venitului minim de incluziune, mai puțin sumele primite cu titlu de prestații sociale, în temeiul
Legii nr. 448/2006[37] precum și alocația de stat pentru copii[38]. Al doilea aspect se referă la
evaluarea bunurilor și a veniturilor ce pot fi obținute prin valorificarea/utilizarea bunurilor
[35]
Art. 9 alin. (2) din Legea nr. 196/2016.
[36]
Art. 9 alin. (3) din Legea nr. 196/2016.
Legea nr. 448/2006 privind protecția și promovarea drepturilor persoanelor cu handicap, modificată și completată,
[37]
publicată în M. Of. nr. 1 din 3 ianuarie 2008.

[38]
Legea nr. 61/1993 privind alocația de stat pentru copii, republicată în M. Of. nr. 767 din 14 noiembrie 2012.
DOCTRINĂ |
mobile și imobile aflate în proprietatea sau folosința beneficiarilor[39]. Astfel, legiuitorul păstrează
reglementarea cuprinsă în Legea nr. 416/2001 privind venitul minim garantat referitoare la
instituirea unei liste care cuprinde bunurile considerate a fi de strictă necesitate pentru ca
beneficiarul să poată accesa acest beneficiu de asistență socială, în caz contrar, deținerea în
proprietate, închiriere, comodat sau altă formă de deținere a cel puțin unuia dintre bunurile
cuprinse în listă, determinând excluderea acordării venitului minim de incluziune[40].
Incluziunea socială și profesională prin încadrarea în muncă a categoriilor vulnerabile care obțin
beneficii de asistență socială rămâne un obiectiv important al politicilor sociale naționale.
Legiuitorul propune prin actul normativ analizat o serie de măsuri menite a stimula inserția pe
piața muncii a beneficiarilor venitului minim de inserție, măsuri care se vor corela cu prevederile
din legislația specială a domeniului care urmăresc stimularea angajatorilor să încadreze în muncă
DOCTRINĂ
NOUTĂȚI
acești beneficiari, printr-o serie de facilități de natură fiscală sau de altă natură[41].
Astfel, persoanele apte de muncă, inclusiv cele fără adăpost, dar care nu realizează venituri în
baza unui contract individual de muncă, raport de serviciu sau altă formă legală de angajare, și
nici din activități independente sau activități agricole se iau în considerare la stabilirea numărului
membrilor de familie pentru determinarea nivelului de venit al familiei numai dacă se află în
evidența agenției teritoriale pentru ocuparea forței de muncă în a cărei rază teritorială își au
domiciliul, reședința sau trăiesc, ca persoane în căutarea unui loc de muncă și care nu au refuzat
un loc de muncă ori participarea la serviciile pentru stimularea ocupării forței de muncă și de
formare profesională oferite de aceste agenții[42]. Dovada îndeplinirii acestei obligații de către
beneficiarii venitului minim de incluziune trebuie să se realizeze din 3 în 3 luni, sub sancțiunea
expres stipulată de actul normativ, a suspendării pe o perioadă de maxim 3 luni urmată de
încetarea dreptului la acest beneficiu[43].
De asemenea, actul normativ reglementează două măsuri, cu titlu de stimulente ale inserției
pe piața muncii a beneficiarilor venitului minim de inserție și anume: dacă unul sau mai mulți
membri ai familiei realizează venituri în baza unui contract individual de muncă, raport de serviciu
sau a altei forme legale de angajare sau membrii familiei desfășoară activități independente ori
agricole, 50% din totalitatea acestora, dar nu mai mult de 500 de lei/familie, nu se iau în calcul
la stabilirea veniturilor nete lunare ale familiei; în situația în care persoanele apte de muncă
beneficiare de ajutor social se angajează cu contract individual de muncă sau în baza unui raport
de serviciu, pentru o perioadă de cel puțin 24 de luni consecutive, acordarea ajutorului social se
prelungește pentru o perioadă de 6 luni, în cuantumul primit anterior angajării[44].
[39]
Art. 8 alin. (2) din Legea nr. 292/2011 a asistenței sociale.
[40]
Art. 10 alin. (3), (4) din Legea nr. 196/2016.
Pentru detalii a se vedea L. Onica-Chipea, Dreptul securității sociale. Curs universitar, Ed. ProUniversitaria, București,
[41]
2014, pp. 134-150.

[42]
Art. 13 alin. (1), (2) din Legea nr. 196/2016.
[43]
Art. 67 alin. (2) lit. a) art. 69 alin. (3) lit. a) din Legea nr. 196/2016.
[44]
Art. 11 din Legea nr. 196/2016.

4. Concluzii
Pregătit să intre în vigoare din ianuarie 2024, actul normativ analizat reprezintă fără doar
și poate o reglementare din sfera asistenței sociale, complexă și cuprinzătoare, în măsură a
determina aplicarea principiilor domeniului și a promova incluziunea socială și profesională a
grupurilor vulnerabile din societate, confruntate cu sărăcia extremă și în consecință cu risc cresc
de excluziune și marginalizare socială și profesională.
Stimularea participării școlare a copiilor din familiile beneficiare, dispozițiile concrete care
urmăresc reinserția pe piața muncii a beneficiarilor, obligațiile beneficiarilor apți de muncă de a
presta lucrări în folosul comunității, coroborate cu atribuțiile concrete reglementate în sarcina
instituțiilor și autorităților publice cu atribuții în domeniu (școli, primării, Agențiile județene
pentru ocuparea forței de muncă etc.) vor permite atingerea finalităților dezirabile pentru întregul
sistem național de asistență socială.
De asemenea, colaborarea acestor dispoziții legale cu cele existente deja în reglementările

securității sociale, referitoare la stimularea angajatorilor să angajeze persoane în căutarea unui
loc de muncă, categorie în care acești beneficiari se încadrează obligatoriu precum și cu cele
referitoare la serviciile sociale, o a doua componentă a sistemului național de asistență socială
și aplicarea lor în temeiul unor planuri individualizate de îngrijire și asistență, riguros întocmite,
va avea efect pozitiv atât în sensul îmbunătățirii calității vieții beneficiarilor cât și a celei a
comunității din care aceștia fac parte.

Loredana Manuela MUSCALU
Calitatea procesuală activă a federației

sindicale și competența de soluționare
a cauzei în situația în care acțiunea este
promovată de federație în numele
și pentru membrii de sindicat
DOCTRINĂ
NOUTĂȚI
Conf. univ. dr. av. Loredana Manuela MUSCALU
ABSTRACT
The article aims to analyze the active procedural capacity of the trade union
federation and the establishment of the jurisdiction of the court in the case of a
claim filed by the federation on behalf of and for the trade union members of one
of the trade unions affiliated to it.
Keywords: federation, trade union, quality, jurisdiction, representation.
REZUMAT
Articolul își propune să analizeze calitatea procesuală activă a federației sindicale

și stabilirea competenței instanței de judecată în cazul introducerii unei cererii de
chemare în judecată de către federație în numele și pentru membrii de sindicat ai
uneia dintre organizațiile sindicale afiliate la aceasta.
Cuvinte-cheie: federație, organizație sindicală, calitate, competență, împuternicire.
Legislaţie relevantă: Legea nr. 362/2022, Codul muncii
1. Calitatea procesuală activă a federației sindicale de a promova

acțiune în numele și pentru membrii de sindicat ai unei organizații
sindicale afiliate la ea
În conformitate cu prevederile art. 1 pct. 8 din Legea nr. 367/2022 „organizație sindicală –
denumire generică pentru sindicat, federație sindicală și confederație sindicală. Se constituie pe
baza dreptului de liberă asociere a angajaților/lucrătorilor, în scopul promovării intereselor lor
profesionale, economice, sociale, cultural-artistice și sportive, precum și al apărării drepturilor

Calitatea procesuală activă a federației sindicale și competența de soluționare a cauzei...
individuale și colective ale acestora prevăzute în contractele colective și individuale de muncă,

în acordurile colective de muncă și raporturile de serviciu, în convențiile colective de muncă,
precum și în legislația națională, în pactele, tratatele și convențiile internaționale la care România
este parte”.
La rândul său art. 214 alin. (1) C. muncii (Legea nr. 53/2003 cu modificările și completările
ulterioare) prevede că: „(1) Sindicatele, federațiile și confederațiile sindicale, denumite în
continuare organizații sindicale, sunt constituite de către salariați pe baza dreptului de liberă
asociere, în scopul promovării intereselor lor profesionale, economice și sociale, precum și al
apărării drepturilor individuale și colective ale acestora prevăzute în contractele colective și
individuale de muncă sau în acordurile colective de muncă și raporturile de serviciu, precum și în
legislația națională, în pactele, tratatele și convențiile internaționale la care România este parte.”
Din analiza prevederilor legale enunțate mai sus, rezultă că atunci când se referă la „organizație
sindicală”, legiuitorul a avut în vedere și federația. Din coroborarea dispozițiilor art. 1 pct. 8
din Legea nr. 367/2022 cu dispozițiile art. 214 alin. (1) C. muncii, rezultă scopul pentru care se
înființează organizațiile sindicale și anume acela de a apăra și promova intereselor profesionale,
economice și sociale ale membrilor de sindicat.
Conform art. 216 C. muncii: „Sindicatele se pot asocia în mod liber, în condițiile legii, în
federații, confederații sau uniuni teritoriale,” iar art. 44 alin. (1) din Legea nr. 367/2002 prevede
că sindicatele legal constituite se pot asocia în vederea constituirii unei federații sindicale.
Un sindicat poate fi afiliat la o singură federație.
Articolul 28 din Legea nr. 367/2022 privind dialogul social prevede că: „(1) Organizațiile sindicale
apără drepturile membrilor lor, ce decurg din legislația muncii, statutele funcționarilor publici,
contractele colective de muncă și contractele individuale de muncă, precum și din acordurile
privind raporturile de serviciu ale funcționarilor publici, în fața instanțelor judecătorești, organelor
de jurisdicție, a altor instituții sau autorități ale statului, prin apărători proprii sau aleși.
(2) În exercitarea atribuțiilor prevăzute la alin. (1), organizațiile sindicale au dreptul de a

întreprinde orice acțiune, inclusiv de a formula acțiune în justiție în numele membrilor lor, la
cererea scrisă a membrilor lor. Acțiunea nu va putea fi introdusă sau continuată de organizația
sindicală dacă cel în cauză se opune, respectiv renunță la judecată în mod expres.
(3) În exercitarea atribuțiilor prevăzute de alin. (1) și (2), organizațiile sindicale au calitate
procesuală activă.”
Organizațiile sindicale pot întreprinde acțiune în numele și pentru membrii lor, în baza unei
împuterniciri scrise primite din partea acestora. Legitimarea procesuală activă a fost recunoscută
organizațiilor sindicale, în considerarea ocrotirii intereselor membrilor lor, fie că sunt interese
de grup, fie individuale.
În ceea ce privește împuternicirea acordată de membrii de sindicat acesta poate să îmbrace forma
înscrisului sub semnătură privată.
Dispozițiile art. 151 C. pr. civ. nu sunt aplicabile.

Loredana Manuela MUSCALU
Curtea de Apel București a reținut în motivarea Deciziei civile nr. 4556 din data de 23 septembrie
2014 că, dacă o federație sindicală are ca membri mai multe sindicate, angajații membri ai
sindicatelor afiliate la această federație pot fi reprezentați în instanță la un nivel superior,
respectiv de către federația din care fac parte sindicatele ai căror membri sunt pe baza unei
împuterniciri scrise potrivit Legii dialogului social.
În motivarea Deciziei nr. 1/2013, Înalta Curte a reținut că în cadrul conflictelor de muncă sunt
cuprinse și conflictele decurgând din executarea contractelor individuale de muncă, pe lângă
cele colective, aplicând principiul ubi lex non distinguit, nec nos distinguere debemus, organizațiile
sindicale au legitimare procesuală activă, inclusiv în conflictele individuale de muncă.
DOCTRINĂ
2. Instanța competentă teritorial în soluționarea conflictelor de

NOUTĂȚI
muncă în situația în care organizația sindicală acționează pentru

valorificarea drepturilor subiective ale membrilor de sindicat
În motivarea Deciziei nr. 1/2013, Înalta Curte de Casație și Justiție a reținut că atât timp cât
organizației sindicale i se recunoaște legitimare procesuală activă, fiind reclamant, în determinarea
competenței teritoriale, potrivit art. 269 alin. (2) C. muncii, republicat, cu modificările și
completările ulterioare, urmează să se țină seama de sediul organizației sindicale. Într-o atare
interpretare și aplicare a legii nu se neagă caracterul exclusiv al competenței teritoriale stabilite
prin normele Codului muncii, ci este asigurată o protecție mai eficientă a drepturilor și intereselor
membrilor organizației sindicale. Această soluție este aplicabilă și în situația în care organizația
sindicală acționează pentru valorificarea drepturilor subiective ale mai multor membri de
sindicat, având domiciliile în circumscripțiile unor tribunale diferite, în același temei al legitimării
procesuale active extraordinare a organizației sindicale.
Prin Decizia nr. 1/2013, Înalta Curte de Casație și Justiție a stabilit că în interpretarea și aplicarea
unitară a dispozițiilor art. 269 alin. (2) [fost art. 284 alin. (2)] C. muncii, republicat, cu modificările
și completările ulterioare, instanța competentă teritorial în soluționarea conflictelor de muncă
în cazul acestor acțiuni este cea de la sediul organizației sindicale reclamante.

AUTORITATEA
EUROPEANĂ A MUNCII
PRACTICI EUROPENE
Calitatea procesuală activă a federației sindicale și competența de soluționare a cauzei...
Medierea disputelor și acțiuni concertate
De la adoptarea Regulamentului de funcționare al Autorității Europene a Muncii (ELA) din 13 iunie

2019 până în prezent au fost parcurși o serie de pași necesari, dar laborioși pentru a operaționaliza
funcția de mediere a ELA.
Atunci când autoritățile naționale din diferite state membre au puncte de vedere diferite în
cazuri individuale de aplicare a legislației privind mobilitatea forței de muncă sau coordonarea
sistemelor de securitate socială în UE, pe care nu le pot soluționa prin contact direct și dialog,
pot solicita Autoritatea Europeană a Muncii (ELA) să inițieze o procedură de mediere în vederea
găsirii unei soluții adecvate. Medierea este un proces voluntar asupra căruia toate statele membre
în cauză trebuie să fie de acord înainte de a participa la el.
ELA poate acorda sprijin în medierea tuturor litigiilor privind cazuri individuale între autoritățile
naționale din două sau mai multe state membre în materie de aplicare a legislației UE în
următoarele domenii:
– libera circulație a lucrătorilor;

– detașarea lucrătorilor;
– coordonarea sistemului de securitate socială și
– aspecte sociale privind transportul rutier internațional care intră în domeniul de aplicare al
mandatului ELA.
ELA a adoptat de comun acord primul aviz fără caracter obligatoriu între două state membre cu
privire la un diferend de opinii mai vechi. Acțiunea reprezintă un exemplu clar al implicării ELA
în facilitarea comunicării și întăririi cooperării între statele membre pentru a rezolva disputele
într-un mod amiabil și eficient. Acest rezultat pozitiv sporește speranța că multe alte dispute vor
putea fi soluționate în curând prin procedura de mediere a ELA.
Totodată, în conformitate cu planul de acțiuni în sectorul construcțiilor ELA a organizat prima

săptămână de controale dedicate acestui sector. Diverse autorități responsabile cu inspecția
muncii, securitatea socială, control vamal și fiscal cât și imigrarea din 15 state membre au fost
implicate în 10 controale, atât în perioada săptămânii de acțiune, dar și în afara ei.
Au fost organizate controale în 23 de șantiere unde au fost verificate peste 83 de societăți.

Totodată, au fost detectate 144 de posibile încălcări ale legislației raportate la un nr. de 761 de
lucrători potențial afectați.
Posibilele încălcări ale legislației sunt legate de: nerespectarea dispozițiilor privind garantarea
plății salariului minim, primirea frauduloasă de ajutoare sociale, încălcarea timpului de muncă și
de odihnă, posibile detașări transnaționale care nu sunt reale, activități dependente mascate în
activități independente, agenții de muncă temporară frauduloase sau folosirea de firme fantomă,
inclusiv muncă ilegală, muncă nedeclarată și încălcarea normelor privind securitatea și sănătatea
în muncă.
AUTORITATEA EUROPEANĂ A MUNCII | REVISTA ROMÂNĂ DE DREPTUL MUNCII NR. 3/2023 | 103
Ioan Cosmin CONSTANTIN
Sectorul construcțiilor reprezintă un sector prioritar pentru ELA în 2023 datorită numărului
mare de lucrători detașați transnațional și va rămâne o prioritate și în viitor. ELA va continua să
promoveze și să sprijine inspecțiile în acest sector și va continua să lucreze cu statele membre
și organizațiile partenerilor sociali pentru a identifica noi cazuri care necesită cooperare
transfrontalieră.
Totodată, în 2023, ELA va lansa o campanie de comunicare și conștientizare pentru lucrători și

angajatori – antreprenori și subantreprenori – din sectorul construcțiilor.
Surse:
First non-binding opinion on an ELA mediation case adopted – both involved parties agreed |
European Labour Authority (europa.eu)
First action week in the construction sector supported by ELA | European Labour Authority
(europa.eu)
Sinteză realizată de Ioan Cosmin Constantin, ofițer național de legătură ELA.

E.L.A.
104 | REVISTA ROMÂNĂ DE DREPTUL MUNCII NR. 3/2023 | AUTORITATEA EUROPEANĂ A MUNCII
INSPECŢIA MUNCII
PRACTICI NAŢIONALE
Ziua Internațională a Securității și Sănătății în Muncă
Ziua Internațională
a Securității și Sănătății în Muncă
Organizația Internațională a Muncii sărbătorește în fiecare an, la data de 28 aprilie, Ziua

Internațională a Securității și Sănătății în Muncă. Scopul declarat al acestei manifestații îl
reprezintă promovarea prevenirii accidentelor de muncă și a bolilor profesionale la nivel mondial,
plasarea securității și sănătății în muncă pe un loc important în agenda guvernelor naționale și
îmbunătățirea condițiilor de muncă, per ansamblu.
Importanța securității și sănătății la locul de muncă pur și simplu nu poate fi subestimată. Lăsând
la o parte că majoritatea aspectelor legate de sănătate și securitate la locul de muncă sunt
reglementate prin lege iar dispozițiile trebuie aplicate cu strictețe, a fi un bun angajator, înseamnă
a te asigura de faptul că personalul tău este protejat împotriva oricăror riscuri ca urmare a muncii
prestate. În desfășurarea activității, nu doar personalul este important, iar din punct de vedere al
securității și sănătății la locul de muncă, trebuie avută în vedere protecția oricărei persoane care
se află în perimetrul organizat de angajator, fie că vorbim de vizitatori, clienți, subcontractori sau
alți specialiști din afara organizației.
Angajatorul are obligația de a asigura securitatea și sănătatea salariaților în toate aspectele

legate de muncă. În cazul în care un angajator apelează la persoane sau servicii externe, aceasta
nu îl exonerează de răspundere în acest domeniu. Obligațiile salariaților în domeniul securității
și sănătății la locul de muncă nu pot aduce atingere responsabilității angajatorului, iar măsurile
privind securitatea și sănătatea în muncă nu pot să determine obligații financiare pentru aceștia.
Principiile generale de prevenire care guvernează adoptarea și punerea în aplicarea a măsurilor

necesare pentru protejarea securității și sănătății la locul de muncă sunt următoarele:
– evitarea riscurilor;
– evaluarea riscurilor care nu pot fi evitate;
– combaterea riscurilor la sursă;
– adaptarea muncii la om, în special în ceea ce privește proiectarea locurilor de muncă și
alegerea echipamentelor și metodelor de muncă și de producție, în vederea atenuării, cu
precădere, a muncii monotone și a muncii repetitive, precum și a reducerii efectelor acestora
asupra sănătății;
– luarea în considerare a evoluției tehnicii;
– înlocuirea a ceea ce este periculos cu ceea ce nu este periculos sau cu ceea ce este mai puțin
periculos;
– planificarea prevenirii;
– adoptarea măsurilor de protecție colectivă cu prioritate față de măsurile de protecție
individuală;
– aducerea la cunoștința salariaților a instrucțiunilor corespunzătoare.
INSPECŢIA MUNCII | REVISTA ROMÂNĂ DE DREPTUL MUNCII NR. 3/2023 | 107

Ciprian Aurel POP
Întotdeauna angajatorul va răspunde de organizarea activității de asigurare a sănătății și

securității la locul de muncă iar la elaborarea politicilor și procedurilor interne angajatorul se va
consulta cu sindicatul sau, după caz, cu reprezentanții salariaților și cu comitetul de securitate
și sănătate în muncă.
Dantes Nicolae BRATU, inspector general de stat: „Inspecția Muncii din România se alătură
inițiativei OIM de a sărbători Ziua Mondială a Securității și Sănătății în Muncă promovând,
în acest an, implementarea unui mediu de muncă sigur și sănătos și implicarea într-un dialog
social real și concret care să conducă la crearea unei culturi pozitive a securității și sănătății în
muncă. În perioada 26.04 - 5.05.2023, în fiecare județ se organizează cel puțin un eveniment,
la care participă un număr semnificativ de persoane: angajatori, persoane desemnate, servicii
externe, sindicate, patronate etc. pentru informarea și conștientizarea acestora. Cu această
ocazie, se păstrează un moment de reculegere pentru victimele accidentelor de muncă și ale
bolilor profesionale, cu atât mai mult cu cât suntem la două zile de la data de 26 aprilie, care, din
1986 încoace, a devenit ziua comemorării celui mai grav accident de muncă, explozia reactorului
numărul 4 al Centralei Nucleare de la Cernobîl, pe care Organizația Națiunilor Unite avea să-l
numească „cel mai mare dezastru nuclear din istoria umanității”, în urma căruia și-au pierdut
viața mii de oameni, numărul victimelor nefiind, până astăzi, cunoscut cu exactitate. Avem
convingerea că acțiunile noastre vor contribui la îmbunătățirea securității și sănătății tinerilor
lucrători, prin promovarea unor locuri de muncă sigure și sănătoase pentru tineri și prin formarea
unei culturi a prevenirii.”
Sinteză realizată de Ciprian Aurel Pop, consilier Uniunea Națională a Experților în Legislația Muncii,
pe baza informațiilor puse la dispoziție de Inspecția Muncii pe site-ul oficial inspectiamuncii.ro
INSPECŢIA MUNCII
108 | REVISTA ROMÂNĂ DE DREPTUL MUNCII NR. 3/2023 | INSPECŢIA MUNCII

EXPERTUL RĂSPUNDE
Transfer de întreprindere și transferul drepturilor și avantajelor salariaților
Salariatul poate să refuze efectuarea

concediului de odihnă?
Întrebare: Avem un salariat care refuză să efectueze concediul de odihnă în perioada

programată. Ce poate face angajatorul?
Răspuns: Codul muncii prevede la art. 144 că dreptul la concediul de odihnă anual plătit este
garantat tuturor salariaților și nu poate forma obiectul vreunei cesiuni, renunțări sau limitări.
Iar potrivit art. 145 alin. (1) și (2) C. muncii, durata minimă a concediului de odihnă anual este de
20 de zile lucrătoare, durata efectivă a concediului de odihnă anual se stabilește în contractul
individual de muncă, cu respectarea legii și a contractelor colective de muncă aplicabile.
Codul muncii mai prevede că, concediul de odihnă se efectuează în fiecare an. Iar în cazul în
care salariatul, din motive justificate, nu poate efectua, integral sau parțial, concediul de odihnă
anual la care avea dreptul în anul calendaristic respectiv, intervine obligația angajatorului de
a acorda concediul de odihnă neefectuat, cu acordul persoanei în cauză, într-o perioada de
18 luni începând cu anul următor celui în care s-a născut dreptul la concediul de odihnă anual.
Compensarea în bani a concediului de odihnă neefectuat este permisă numai în cazul încetării
contractului individual de muncă [a se vedea art. 146 C. muncii].
Efectuarea concediului de odihnă se realizează în baza unei programări colective sau individuale
stabilite de angajator cu consultarea sindicatului sau, după caz, a reprezentanților salariaților,
pentru programările colective, ori cu consultarea salariatului, pentru programările individuale. Iar
programarea se face până la sfârșitul anului calendaristic pentru anul următor, conform art. 148
alin. (1) C. muncii.
Iar în cazul în care programarea concediilor se face fracționat, angajatorul este obligat să
stabilească programarea astfel încât fiecare salariat să efectueze într-un an calendaristic cel
puțin 10 zile lucrătoare de concediu neîntrerupt [a se vedea art. 148 alin. (5) C. muncii].
Așadar, salariatul este obligat să efectueze în natură concediul de odihnă în perioada în care a fost
programat, cu excepția situațiilor expres prevăzute de lege sau atunci când, din motive obiective,
concediul nu poate fi efectuat [a se vedea art. 149 C. muncii].
Iar angajatorul are obligația de a consulta salariatul cu privire la perioada în care acesta își va
lua concediu de odihnă și să aibă grijă ca salariatul să-și efectueze concediul de odihnă în fiecare
an, conform programării. Iar în cazul în care salariatul, din motive justificate, nu poate efectua,
integral sau parțial, concediul de odihnă la care avea dreptul în anul calendaristic respectiv, să
acorde concediul de odihnă neefectuat într-o perioadă de 18 luni începând cu anul următor celui
în care s-a născut dreptul salariatului la concediul de odihnă anual.
EXPERTUL RĂSPUNDE | REVISTA ROMÂNĂ DE DREPTUL MUNCII NR. 3/2023 | 111

Expertul răspunde
Astfel, considerăm că în cazul în care refuzul salariatului de a efectua concediul de odihnă în

perioada programată se bazează pe motive obiective, părțile pot stabili ca zilele de concediu
neefectuate să fie reprogramate.
În cazul în care se constată refuzul salariatul de a efectua concediul de odihnă în perioada

programată fără să existe motive obiective, angajatorul poate emite o informare prin care să-i
amintească salariatului perioada în care este programat să efectueze concediul de odihnă și faptul
că are obligația să efectueze în natură concediul de odihnă în perioada în care a fost programat,
în vederea refacerii forței de muncă, pe de o parte, dar și pentru o bună organizare a activității
angajatorului, pe de altă parte, informare care se va aduce la cunoștința salariatului în cauză.
Amintim de hotărârile Curții de Justiție a Uniunii Europene, în cauzele C-619/16 și C-684/16,

pronunțate în data de 6 noiembrie 2018, prin care Curtea de Justiție declară că dreptul Uniunii
se opune ca un lucrător să își piardă în mod automat zilele de concediu anual plătit la care
avea dreptul în temeiul dreptului Uniunii precum și, în mod corelativ, dreptul la o indemnizație
financiară în temeiul acestui concediu neefectuat, doar pentru faptul că nu a solicitat concediu
înaintea încetării raportului de muncă (sau în perioada de referință).
Aceste drepturi nu se pot stinge decât dacă lucrătorului i s-a oferit efectiv posibilitatea de către
angajator, în special printr-o informare corespunzătoare din partea acestuia din urmă, de a
efectua zilele de concediu în cauză în timp util, aspect care trebuie dovedit de angajator.
Astfel, orice interpretare a dispozițiilor Uniunii care ar fi de natură să incite lucrătorul să se

abțină în mod deliberat de la efectuarea concediului anual plătit în perioadele de referință sau de
report autorizat aplicabile, pentru a-și majora remunerația la încetarea raportului de muncă, ar
fi incompatibilă cu obiectivele urmărite prin instituirea dreptului la concediu anual plătit. Aceste
obiective țin în special de necesitatea de a garanta lucrătorului beneficiul unui repaus efectiv, în
vederea protecției eficiente a securității și a sănătății sale.
EXPERTUL RĂSPUNDE
Curtea mai precizează că principiile precedente sunt valabile indiferent dacă este vorba despre
un angajator public sau privat.
Elena SAVCIUC
Expert legislația muncii
Membru acreditat UNELM
112 | REVISTA ROMÂNĂ DE DREPTUL MUNCII NR. 3/2023 | EXPERTUL RĂSPUNDE

HOTĂRÂRI ALE CURŢII
DE JUSTIŢIE A UNIUNII EUROPENE
Selecție de referent conf. univ. dr. Laura GEORGESCU
Recurs – Funcție publică – Agenți contractuali – Pensie – Statutul funcționarilor Uniunii Europene...
HOTĂRÂREA CURȚII (Camera a doua)

15 decembrie 2022(*)
„Recurs – Funcție publică – Agenți contractuali – Pensie – Statutul funcționarilor
Uniunii Europene – Reforma din anul 2014 – Regulamentul (UE, Euratom)
nr. 1023/2013 – Anexa XIII la acest statut – Articolul 21 al doilea paragraf
și articolul 22 alineatul (1) al doilea paragraf – Măsuri tranzitorii privind
coeficientul anual de acumulare a drepturilor de pensie și vârsta de pensionare –
Regimul aplicabil celorlalți agenți ai Uniunii Europene – Anexa – Articolul 1
alineatul (1) – Aplicarea acestor măsuri tranzitorii prin analogie celorlalți agenți
încadrați în muncă la 31 decembrie 2013 – Semnarea unui nou contract de agent
contractual – Act care lezează – Protecție jurisdicțională efectivă”
În cauza C-366/21 P,
având ca obiect un recurs formulat în temeiul articolului 56 din Statutul Curții de Justiție a Uniunii
Europene, introdus la 9 iunie 2021,
Maxime Picard, cu domiciliul în Hettange-Grande (Franța), reprezentat de S. Orlandi, avocat,

recurent,
cealaltă parte din procedură fiind:
Comisia Europeană, reprezentată de G. Gattinara și B. Mongin, în calitate de agenți,

pârâtă în primă instanță,
CURTEA (Camera a doua),
compusă din doamna A. Prechal, președintă de cameră, doamna M. L. Arastey Sahún (raportoare)
și domnii F. Biltgen, N. Wahl și J. Passer, judecători,
avocat general: domnul P. Pikamäe,

grefier: domnul A. Calot Escobar,
având în vedere procedura scrisă,
după ascultarea concluziilor avocatului general în ședința din 14 iulie 2022,

pronunță prezenta
Hotărâre cum a fost îndreptată prin Ordonanța din

16 aprilie 2021, Picard/Comisia (T-769/16,
1. Prin recursul formulat, domnul Maxime EU:T:2021:200) (denumită în continuare
Picard solicită anularea Hotărârii Tribunalului „hotărârea atacată”), prin care s-a respins
Uniunii Europene din 24 martie 2021, Picard/ acțiunea în anularea, pe de o parte, a
Comisia (T-769/16, EU:T:2021:153), astfel răspunsului gestionarului sectorului „Pensii”
HOTĂRÂRI CJUE | REVISTA ROMÂNĂ DE DREPTUL MUNCII NR. 3/2023 | 115

Hotărâri ale Curţii de Justiţie a Uniunii Europene
al Oficiului pentru Administrarea și Plata Vârsta de pensionare este 66 de ani.”

Drepturilor Individuale (PMO) al Comisiei
Europene din 4 ianuarie 2016 (denumit în 4. Potrivit articolului 83 alineatele (1) și (2) din
continuare „răspunsul din 4 ianuarie 2016”) și, statut:
pe de altă parte, în măsura în care este necesar, „(1) Plata prestațiilor prevăzute de prezentul
a deciziei din 25 iulie 2016 a directorului sistem de pensii este în sarcina bugetului
Direcției E a Direcției Generale Resurse Uniunii. Statele membre garantează colectiv
Umane a Comisiei (denumită în continuare plata prestațiilor respective, în conformitate
„DG Resurse Umane”), prin care s-a respins cu baremul de repartizare stabilit pentru
reclamația formulată de recurent la 4 aprilie finanțarea acestor cheltuieli.
2016 împotriva răspunsului din 4 ianuarie 2016
(denumită în continuare „decizia de respingere (2) Finanțarea acestui sistem de pensii se
din 25 iulie 2016”). bazează, în proporție de o treime, pe con
tribuțiile funcționarilor. […] Această contri
Cadrul juridic buție se deduce lunar din salariul funcționarului
în cauză. […]”
Statutul
5. Titlul VII din statut este intitulat „Căile de
2. Statutul funcționarilor Uniunii Europene, atac”. El cuprinde articolele 90-91a din statut.
astfel cum a fost modificat prin Regulamentul
(UE, Euratom) nr. 1023/2013 al Parlamentului 6. Articolul 90 alineatul (2) din statut prevede:
European și al Consiliului din 22 octombrie
„Orice persoană căreia i se aplică prezentul
2013 (JO 2013, L 287, p. 15) (denumit în
statut poate adresa autorității împuternicite
continuare „statutul”), cuprinde un titlu V,
să facă numiri [(AIPN)] o reclamație împotriva
intitulat „Regimul financiar și prestațiile de
unui act care o lezează […]”
asigurări sociale ale funcționarului”, al cărui
capitol 3, intitulat „Pensiile și prestația de 7. Articolul 91 alineatul (1) din statut prevede:
invaliditate”, cuprinde articolele 77-84 din
statut. „Curtea de Justiție a Uniunii Europene este
competentă să hotărască asupra oricărui
3. Articolul 77 primul, al doilea și al cincilea litigiu între Uniune și oricare dintre persoanele
paragraf din statut prevede: cărora li se aplică prezentul statut și privind
legalitatea unui act care lezează persoana
„Funcționarul care are o vechime în serviciu de respectivă în sensul articolului 90 alineatul (2).
cel puțin 10 ani are dreptul la pensie pentru […]”
limită de vârstă. […]
JURISPRUDENŢĂ
8. Articolul 21 al doilea paragraf din anexa XIII

Valoarea maximă a pensiei pentru limită de la statut, intitulată „Măsuri tranzitorii aplicabile
vârstă este stabilită la 70% din ultimul salariu funcționarilor Uniunii”, are următorul cuprins:
de bază aferent ultimului grad în care a fost
încadrat funcționarul timp de cel puțin un „Funcționarii încadrați în muncă în perioada
an. Pentru fiecare an de activitate calculat în cuprinsă între 1 mai 2004 și 31 decembrie 2013
conformitate cu articolul 3 din anexa VIII se au dreptul la 1,9% din salariul lor menționat
acordă funcționarului 1,80% din acel ultim [la articolul 77 al doilea paragraf a doua
salariu de bază. teză din statut] pentru fiecare an de plată a
contribuțiilor la sistemul de pensii, calculat în
[…] conformitate cu articolul 3 din anexa VIII.”
116 | REVISTA ROMÂNĂ DE DREPTUL MUNCII NR. 3/2023 | HOTĂRÂRI CJUE

8. Articolul 22 alineatul (1) al doilea paragraf Un agent contractual care accede într-o grupă
din această anexă XIII prevede: de funcții superioară este încadrat într-un
grad și o treaptă care îi conferă dreptul la o
„Funcționarul în vârstă de cel puțin 35 de ani
remunerație cel puțin egală cu cea de care
la 1 mai 2014, încadrat în muncă înainte de
beneficia pe perioada contractului precedent.
1 ianuarie 2014, are dreptul la pensie pentru
limită de vârstă la vârsta indicată în tabelul de […]”
mai jos […]”
14. Articolul 109 alineatul (1) din RAA prevede:
10. În ceea ce privește funcționarii în vârstă
de 35 de ani la 1 mai 2014, tabelul menționat „La încetarea raporturilor de muncă, agentul
la punctul precedent stabilește vârsta de contractual are dreptul la pensia pentru
pensionare la 64 de ani și 8 luni. limită de vârstă, la transferul echivalentului
actuarial sau la plata indemnizației de plecare
RAA
în condițiile prevăzute în titlul V capitolul 3 din
11. Articolul 8 primul paragraf din Regimul statut și în anexa VIII la statut. […]”
aplicabil celorlalți agenți ai Uniunii Europene,
15. Articolul 117 din RAA prevede:
astfel cum a fost modificat prin Regulamentul
nr. 1023/2013 (denumit în continuare „RAA”), „Dispozițiile titlului VII din statut privind căile
prevede: de atac se aplică prin analogie.”
„Contractul de muncă al unui agent temporar 16. Articolul 1 alineatul (1) a doua teză din
[…] poate fi încheiat pe perioadă determinată anexa la RAA, intitulată „Măsuri tranzitorii
sau nedeterminată. Contractul agentului aplicabile agenților care intră sub incidența
menționat anterior angajat pe perioadă
[RAA]”, prevede printre altele că articolul 21
determinată nu poate fi prelungit decât o
și articolul 22, cu excepția alineatului (4), din
singură dată pe o perioadă determinată. Orice
anexa XIII la statut, „se aplică, prin analogie,
prelungire ulterioară a acestui contract de
celorlalți agenți încadrați în muncă la
muncă se face pe perioadă nedeterminată.”
31 decembrie 2013”.
12. Articolul 39 alineatul (1) din RAA prevede:
Regulamentul nr. 1023/2013
„La încetarea raporturilor de muncă, agentul
[temporar] are dreptul la pensie pentru limită 17. Considerentul (29) al Regulamentului
de vârstă, la transferul echivalentului actuarial nr. 1023/2013 are următorul cuprins:
sau la plata indemnizației de plecare în „Ar trebui să se prevadă norme tranzitorii care
condițiile prevăzute la titlul V capitolul 3 din
să permită aplicarea treptată a noilor norme
Statutul funcționarilor și în anexa VIII la acesta.
și măsuri, garantând, totodată, respectarea
[…]”
drepturilor dobândite și a așteptărilor legitime
13. Potrivit articolului 86 alineatul (2) din RAA: ale personalului angajat înainte de intrarea în
vigoare a acestor modificări ale Statutului
„Agentul contractual […] care își schimbă funcționarilor.”
postul în cadrul unei grupe de funcții nu poate
fi încadrat într-un grad sau o treaptă inferioară 18. Articolul 3 din Regulamentul nr. 1023/2013
celor corespunzătoare postului anterior. prevede:

„(1) Prezentul regulament intră în vigoare în a coeficient anual de acumulare a drepturilor

treia zi de la data publicării în Jurnalul Oficial al de pensie de 1,8%, mai puțin favorabil decât
Uniunii Europene. coeficientul anterior de 1,9%. În plus, acest
articol 77 al cincilea paragraf stabilește vârsta
(2) Se aplică începând de la 1 ianuarie 2014, de pensionare la 66 de ani, față de 63 de ani
cu excepția articolului 1 punctul 44 și a anterior.
articolului 1 punctul 73 litera (d), care se
aplică de la data intrării în vigoare a prezentului 25. Un regim tranzitoriu a fost totuși prevăzut
regulament.” în anexa XIII la statut. Astfel, funcționarii
încadrați în muncă în perioada cuprinsă între
Istoricul litigiului 1 mai 2004 și 31 decembrie 2013 continuă
19. Istoricul litigiului este descris la puncte să beneficieze de coeficientul anual de
le 1-25 din hotărârea atacată și poate fi acumulare a drepturilor de pensie de 1,9%.
rezumat după cum urmează. În plus, funcționarul în vârstă de 35 de ani
la 1 mai 2014, încadrat în muncă înainte de
20. Recurentul este un agent contractual al 1 ianuarie 2014, are dreptul la pensie pentru
Comisiei. limită de vârstă la vârsta de 64 de ani și 8 luni.
În sfârșit, articolul 1 alineatul (1) din anexa la
21. La 10 iunie 2008, el a fost recrutat, cu efect RAA prevede că acest regim tranzitoriu se
de la 1 iulie 2008, de Comisie, în calitate de aplică prin analogie celorlalți agenți încadrați
agent contractual în cadrul Unității 5 a PMO în muncă la 31 decembrie 2013.
(în continuare „contractul din 2008”). Prin
această recrutare, recurentul a fost încadrat în 26. Printr-un e-mail din 4 ianuarie 2016, recu
prima grupă de funcții. Contractul din 2008 a rentul, având îndoieli cu privire la implicațiile
fost reînnoit de trei ori pe durată determinată pe care reforma din 2014 le-ar putea avea
și, printr-o decizie din 3 mai 2011, pe durată asupra situației sale în urma semnării
nedeterminată. contractului din 16 mai 2014, a solicitat
explicații gestionarului sectorului „Pensii” al
22. La 16 mai 2014, DG Resurse Umane PMO.
i-a propus recurentului un nou contract în
calitate de agent contractual, pe care acesta 27. Prin răspunsul din 4 ianuarie 2016, acest
din urmă l-a semnat în aceeași zi (în continuare gestionar i-a indicat recurentului că drepturile
„contractul din 16 mai 2014”). Acest contract, sale de pensie se modificaseră în urma
pe durată nedeterminată, a intrat în vigoare la schimbării contractului și că, în consecință,
1 iunie 2014, cu încadrarea recurentului în a în ceea ce îl privește, vârsta normală de
doua grupă de funcții. pensionare și coeficientul anual de acumulare
JURISPRUDENŢĂ
a drepturilor de pensie deveniseră 66 de ani și,

23. Între timp, statutul și RAA au fost mo respectiv, 1,8% începând de la 1 iunie 2014.
dificate prin Regulamentul nr. 1023/2013,
aplicabil, în ceea ce privește dispozițiile 28. La 4 aprilie 2016, recurentul a depus, în
relevante în prezenta cauză, de la 1 ianuarie temeiul articolului 90 alineatul (2) din statut, o
2014 (în continuare „reforma din 2014”). reclamație împotriva răspunsului din 4 ianuarie
2016.
24. În urma reformei din 2014, articolul 77 al
doilea paragraf din statut, aplicabil agenților 29. Prin decizia de respingere din 25 iulie 2016,
contractuali în temeiul articolului 109 directorul Direcției E a DG Resurse Umane, în
alineatul (1) din RAA, definește un nou calitatea sa de autoritate abilitată să încheie

contractele de muncă (AAIC), a respins această pentru motivul că acțiunea era, în orice caz,
reclamație, cu titlu principal, ca inadmisibilă în neîntemeiată.
lipsa unui act care lezează și, cu titlu subsidiar,
ca neîntemeiată. 36. În această privință, Tribunalul a statuat
că Comisia a considerat în mod întemeiat
Procedura în fața Tribunalului și hotărârea că contractul din 16 mai 2014 a avut drept
atacată consecință faptul că recurentul nu putea
beneficia de aplicarea dispozițiilor tranzitorii
30. Prin cererea introductivă depusă la grefa prevăzute la articolele 21 și 22 din anexa XIII
Tribunalului la 7 noiembrie 2016, recurentul la statut referitoare la coeficientul anual de
a introdus o acțiune având ca obiect anularea acumulare a drepturilor de pensie și la vârsta
răspunsului din 4 ianuarie 2016 și, în măsura în de pensionare.
care este necesar, a deciziei de respingere din
25 iulie 2016. 37. Mai întâi, la punctele 65-83 din hotărârea
atacată, Tribunalul a interpretat articolul 1
31. Prin înscrisul separat depus la grefa Tri
alineatul (1) din anexa la RAA, în măsura în
bunalului la 6 februarie 2017, Comisia a ridicat
care prevede că aceste dispoziții tranzitorii „se
o excepție de inadmisibilitate, întemeiată
aplică, prin analogie, celorlalți agenți încadrați
pe lipsa unui act care lezează, în sensul
în muncă la 31 decembrie 2013”.
articolului 91 din statut.
38. Tribunalul a statuat printre altele că
32. Printr-o decizie din 12 octombrie 2017,
din modul de redactare a acestui articol 1
președintele Camerei a treia a Tribunalului
alineatul (1) rezultă că articolele 21 și 22
a decis să suspende cauza T-769/16, Picard/
menționate se aplică agenților care intră sub
Comisia, până când decizia prin care se
incidența RAA în măsura în care este posibil
finalizează judecata în cauza T-128/17, Torné/
să se stabilească o analogie între aceștia
Comisia, ar fi dobândit autoritate de lucru
din urmă și funcționari, ținând seama de
judecat.
caracteristicile proprii fiecăreia dintre aceste
33. În urma pronunțării Hotărârii din 14 de categorii de personal. După ce a examinat
cembrie 2018, Torné/Comisia (T-128/17, aceste caracteristici, Tribunalul a arătat că,
EU:T:2018:969), și în lipsa formulării unui dacă funcționarul intră și rămâne în serviciul
recurs împotriva acesteia, procedura în administrației Uniunii în temeiul unui act
cauza T-769/16, Picard/Comisia, s-a reluat și de numire care rămâne neschimbat pentru
părțile și-au prezentat observațiile cu privire întreaga sa carieră, un agent contractual intră
la consecințele hotărârii menționate pentru și rămâne în funcție în temeiul unui contract
această cauză. atât timp cât el își produce efectele.
34. Prin Ordonanța din 13 mai 2019, Tribunalul 39. În raport cu aceste considerații, Tribunalul a
a unit cu fondul examinarea excepției de interpretat cerința de a fi „încadra[t] în muncă
inadmisibilitate invocate de Comisie și a la 31 decembrie 2013” în sensul articolului 1
dispus soluționarea cererii privind cheltuielile alineatul (1) din anexa la RAA.
de judecată odată cu fondul.
40. La punctul 81 din hotărârea atacată,
35. Prin hotărârea atacată, Tribunalul a decis să Tribunalul a statuat că noțiunea „prin analogie”
examineze de la bun început motivul invocat care figurează în această dispoziție presupune
de recurent, fără a se pronunța în prealabil cu că agenții se află într-o situație similară celei
privire la această excepție de inadmisibilitate, a funcționarilor. Potrivit Tribunalului, această

situație nu poate fi stabilită decât în cazul în menționate, care nu a permis recurentului să

care agentul nu ar fi semnat un nou contract beneficieze de aplicarea dispozițiilor tranzitorii
care implică începerea unui nou raport de prevăzute în anexa XIII la statut și referitoare la
muncă cu administrația Uniunii. În această coeficientul anual de acumulare a drepturilor
privință, făcând trimitere la punctul 40 din de pensie și la vârsta de pensionare.
Hotărârea din 16 septembrie 2015, EMA/
Drakeford (T-231/14 P, EU:T:2015:639), 43. În sfârșit, Tribunalul a arătat printre altele
Tribunalul a amintit că a statuat deja că un că această concluzie nu poate fi repusă în
raport de muncă între un agent și administrația discuție de argumentul recurentului potrivit
Uniunii poate rămâne neschimbat, chiar și în căruia un nou contract nu ar împiedica
urma semnării unui nou contract distinct în aplicarea dispozițiilor tranzitorii respective, din
moment ce nu determină o discontinuitate în
mod formal de contractul inițial, cu condiția
afilierea și în contribuția la sistemul de pensii
ca acest nou contract să nu aducă o modificare
al Uniunii. Potrivit Tribunalului, aplicarea
substanțială a atribuțiilor agentului, în special
dispozițiilor menționate în privința agenților nu
a grupei de funcții, de natură să repună în
poate depinde de afilierea pretins neîntreruptă
discuție continuitatea funcțională a raportului
la sistemul de pensii al Uniunii, ci ar depinde
său de muncă cu administrația Uniunii.
de continuitatea funcțională a raportului de
41. Tribunalul a concluzionat de aici că muncă amintit.
articolele 21 și 22 din anexa XIII la statut se
44. Prin urmare, Tribunalul a respins acțiunea.
aplică doar celorlalți agenți încadrați în muncă
la 31 decembrie 2013 și care rămân încadrați Concluziile părților în fața Curții
în muncă după această dată în temeiul unui
contract, până la examinarea situației lor în 45. Recurentul solicită Curții:
vederea calculării drepturilor de pensie.
– anularea hotărârii atacate;
42. În continuare, la punctele 85-93 din
– anularea răspunsului din 4 ianuarie 2016 și,
hotărârea atacată, Tribunalul a analizat
în măsura în care este necesar, a deciziei de
situația recurentului în lumina acestei
respingere din 25 iulie 2016 și
interpretări a articolului 1 alineatul (1) din
anexa la RAA. În special, după ce a examinat – obligarea Comisiei la plata cheltuielilor de
contractele încheiate între acesta și Comisie, judecată aferente celor două proceduri.
precum și caracteristicile posturilor pe
care el a fost angajat și a constatat că 46. Comisia solicită Curții:
schimbarea grupei de funcții a repus în
– respingerea recursului și
discuție continuitatea funcțională a raportului
JURISPRUDENŢĂ
de muncă al recurentului cu administrația – obligarea recurentului la plata cheltuielilor

Uniunii, Tribunalul a statuat că contractul din de judecată.
16 mai 2014 a determinat încetarea tuturor
efectelor contractului din 2008, în temeiul Cu privire la recurs
căruia recurentul era „încadra[t] în muncă la
31 decembrie 2013” în sensul acestei dispoziții, Cu privire la admisibilitate
și, prin urmare, o încetare a acestui raport Argumentația părților
de muncă. Astfel, Tribunalul a constatat că
contractul din 16 mai 2014 a condus la o nouă 47. Comisia repune în discuție admisibilitatea
încadrare în muncă în sensul aplicării dispoziției recursului, pentru motivul că recurentul nu

identifică cu precizie punctele din hotărârea 53. Nu respectă aceste cerințe și trebuie
atacată pe care le contestă, încălcând cerința declarat inadmisibil un motiv a cărui
enunțată la articolul 169 alineatul (2) din argumentare nu este suficient de clară și de
Regulamentul de procedură al Curții. precisă pentru a permite Curții să își exercite
controlul de legalitate, în special întrucât
48. Potrivit acestei instituții, recurentul nu elementele esențiale pe care se întemeiază
contestă ca fiind eronate în drept punctele- motivul nu rezultă suficient de coerent și de
cheie din hotărârea atacată prin care comprehensibil din textul acestui recurs, care
Tribunalul a realizat interpretarea articolului 1 este formulat într-un mod obscur și ambiguu în
alineatul (1) din anexa la RAA. această privință. Curtea a statuat de asemenea
49. În plus, instituția menționată se referă că trebuie respins ca vădit inadmisibil un
la jurisprudența Curții potrivit căreia trebuie recurs care nu are o structură coerentă, care
respins ca vădit inadmisibil un recurs care nu se limitează la afirmații generale și care nu
are o structură coerentă, care se limitează la cuprinde indicații precise privind punctele din
afirmații generale și care nu cuprinde indicații decizia atacată care ar fi afectate eventual de
precise privind punctele din decizia atacată o eroare de drept (Hotărârea din 10 iulie 2014,
care ar fi afectate eventual de o eroare de drept Telefónica și Telefónica de España/Comisia,
(Hotărârea din 4 octombrie 2018, Staelen/ C-295/12 P, EU:C:2014:2062, punctul 30,
Ombudsmanul, C-45/18 P, nepublicată, precum și jurisprudența citată).
EU:C:2018:814, punctul 15). 54. În speță, din cuprinsul punctului 24 și
50. Potrivit Comisiei, singura referire în recurs următoarele din recurs rezultă că recurentul
la un element din hotărârea atacată ar fi cea reproșează Tribunalului că a săvârșit o
făcută la punctul 90 din această hotărâre, ceea eroare de drept în interpretarea articolului 1
ce nu poate îndeplini cerințele de claritate alineatul (1) din anexa la RAA atunci când a
impuse de articolul 169 alineatul (2) din statuat la punctul 81 din hotărârea atacată că
Regulamentul de procedură. dispozițiile tranzitorii prevăzute la articolele 21
și 22 din anexa XIII la statut pot continua să
51. Recurentul contestă această argumentație. se aplice celorlalți agenți numai în măsura
în care aceștia nu încheie un nou contract
Aprecierea Curții sau în care, la încheierea în mod formal a
unui nou contract, ei continuă să exercite în
52. Din articolul 256 alineatul (1) al doilea
esență aceleași funcții. Recurentul expune de
paragraf TFUE, din articolul 58 primul
asemenea motivele pentru care apreciază că
paragraf din Statutul Curții de Justiție a
această interpretare este afectată de o eroare
Uniunii Europene, precum și din articolul 168
de drept.
alineatul (1) litera (d) și din articolul 169
alineatul (2) din Regulamentul de procedură 55. Așadar, contrar celor susținute de Comisie,
rezultă că un recurs trebuie să indice cu recursul indică în mod precis punctul criticat
precizie punctele criticate din hotărârea a cărei din hotărârea atacată și prezintă în mod
anulare se solicită, precum și argumentele de suficient motivele pentru care acest punct ar fi
drept care susțin în mod specific această afectat de o eroare de drept, astfel încât acest
cerere, sub sancțiunea inadmisibilității recurs permite Curții să își exercite controlul
recursului sau a motivului în cauză (Hotărârea de legalitate.
din 23 noiembrie 2021, Consiliul/Hamas,
C-833/19 P, EU:C:2021:950, punctul 50 și 56. În aceste condiții, prezentul recurs trebuie
jurisprudența citată). declarat admisibil.

Cu privire la motivul unic continuitate funcțională între diferitele sale

contracte ar fi putut fi stabilită, dar propriu-zis
Argumentația părților nu i-ar fi fost aplicată.
57. În susținerea recursului, recurentul invocă 60. În continuare, Tribunalul ar fi interpretat
un motiv unic, întemeiat pe o eroare de drept articolul 1 alineatul (1) din anexa la RAA în
săvârșită de Tribunal atunci când a statuat la conformitate cu termenii acestei dispoziții,
punctul 81 din hotărârea atacată că măsurile care se referă la căutarea unei „analogii”
tranzitorii prevăzute la articolul 1 alineatul (1) între funcționari și ceilalți agenți. În acest
din anexa la RAA pot continua să se aplice context, ținând seama de diferența de natură
celorlalți agenți numai în măsura în care a raportului său de muncă față de cel al unui
aceștia nu încheie un nou contract sau în funcționar, ar fi necesar, pentru a stabili dacă
care, la încheierea în mod formal a unui nou un alt agent este încă încadrat în muncă, să
contract, ei continuă să exercite în esență se ia în considerare contractul său, iar nu
aceleași funcții. menținerea afilierii sale la sistemul de pensii.
58. Având în vedere domeniul sistemului 61. Pe de altă parte, Hotărârea din 14 decembrie
de pensii și obiectivul urmărit de legiuitorul 2018, Torné/Comisia (T-128/17, EU:T:2018:969),
Uniunii, nu continuitatea funcțională, nu ar fi relevantă pentru prezenta cauză, întrucât
ci menținerea afilierii și continuitatea articolul 1 alineatul (1) din anexa la RAA nu ar
contribuțiilor la acest sistem ar permite fi fost în discuție în această hotărâre, ea privind
definirea domeniului de aplicare al măsurilor condițiile de aplicabilitate a articolelor 21
tranzitorii prevăzute la articolul 1 alineatul (1) și 22 din anexa XIII la statut în privința unui
din anexa la RAA. Astfel, în cazul unei funcționar. Ar fi de asemenea neîntemeiate
succesiuni de contracte de agent contractual considerațiile potrivit cărora Tribunalul ar
fără întrerupere, agentul și-ar menține fi arătat în hotărârea menționată că numai
afilierea la sistemul menționat și ar continua o întrerupere a afilierii la sistemul de pensii
să acumuleze drepturi de pensie. al Uniunii ar putea justifica inaplicabilitatea
59. Comisia contestă acest motiv unic. dispozițiilor tranzitorii prevăzute la aceste
Ea susține, mai întâi, în ceea ce privește articole 21 și 22. Astfel, Tribunalul ar fi constatat
punctele 81 și 82 din hotărârea atacată, că că reclamanta în discuție în cauza în care s-a
recurentul se limitează să conteste trimiterea pronunțat aceeași hotărâre era încadrată în
Tribunalului la jurisprudența sa referitoare muncă numai pe baza numirii sale ca funcționar,
la continuitatea funcțională a unui raport afilierea sa la sistemul de pensii al Uniunii
de muncă, în pofida semnării unui nou nefiind decât consecința respectivei constatări.
contract, trimitere care nu ar viza decât
JURISPRUDENŢĂ
62. În plus, potrivit Comisiei, în hotărârea

excepția enunțată la ultima teză a acestui atacată, Tribunalul nu ar fi asimilat încheierea
punct 81 de la norma care urmărește ca o unui nou contract cu o încetare definitivă a
analogie cu situația funcționarilor, în sensul funcțiilor unui funcționar. El ar fi amintit doar
articolului 1 alineatul (1) din anexa la RAA, că, spre deosebire de un funcționar, faptul că
să nu existe decât în cazul în care agentul un agent contractual este încadrat în muncă
rămâne încadrat în muncă în temeiul unui la o anumită dată nu ar putea fi stabilit numai
contract și nu semnează un nou contract. Or, prin constatarea existenței unui act de numire.
această excepție i-ar fi permis recurentului
să beneficieze de aplicarea articolelor 21 și 63. În speță, Tribunalul ar fi exclus orice
22 din anexa XIII la statut în cazul în care o continuitate între contractul din 2008 și

contractul din 16 mai 2014 în urma unei 68. Pentru a stabili dacă Tribunalul a săvârșit
verificări factuale foarte detaliate a tuturor o eroare de drept în interpretarea articolului 1
împrejurărilor care au caracterizat succesiunea alineatul (1) a doua teză din anexa la RAA,
acestor contracte, la punctele 86-90 din trebuie, așadar, să se analizeze în special
hotărârea atacată. Or, întrucât recurentul noțiunea „prin analogie” care figurează în
nu a contestat respectivele puncte, el nu această dispoziție.
ar fi îndreptățit să susțină că ar exista o
69. În această privință, trebuie subliniat
continuitate între aceste două contracte.
că rezultă din însuși modul de redactare a
64. În sfârșit, articolul 86 din RAA ar fi lipsit articolului 1 alineatul (1) a doua teză din
de relevanță pentru interpretarea articolului 1 anexa la RAA și în special din noțiunea „prin
alineatul (1) din anexa la RAA. analogie” care este preluată în acesta că
dispoziția menționată urmărește să garanteze
Aprecierea Curții celorlalți agenți care erau încadrați în muncă la
31 decembrie 2013 beneficiul anumitor măsuri
65. Trebuie amintit, pe de o parte, că anexa XIII tranzitorii prevăzute în anexa XIII la statut, în
la statut stabilește măsuri tranzitorii aplicabile pofida diferențelor existente între funcționari
funcționarilor în ceea ce privește printre altele și ceilalți agenți. În aceste condiții, respectiva
sistemul de pensii al Uniunii. noțiune „prin analogie” nu permite, în sine,
identificarea cu precizie, în rândul celorlalți
66. Pe de altă parte, articolul 1 alineatul (1) a agenți încadrați în muncă la 31 decembrie
doua teză din anexa la RAA prevede printre 2013, a celor care trebuie să poată beneficia
altele că articolul 21 și articolul 22, cu excepția de măsurile tranzitorii vizate, în special în cazul
alineatului (4), din anexa XIII la statut, care modificării ulterioare a raportului lor de muncă
conțin dispoziții tranzitorii privind coeficientul cu administrația Uniunii.
anual de acumulare a drepturilor de pensie
și vârsta de pensionare a funcționarilor, „se 70. Or, conform jurisprudenței constante a
aplică, prin analogie, celorlalți agenți încadrați Curții, în vederea interpretării unei dispoziții
în muncă la 31 decembrie 2013”. de drept al Uniunii, trebuie să se țină seama
nu numai de formularea acesteia, ci și de
67. La punctul 81 din hotărârea atacată, contextul său și de obiectivele urmărite de
Tribunalul a statuat că noțiunea „prin analogie” reglementarea din care face parte această
care figurează în această dispoziție presupune dispoziție (Hotărârea din 1 august 2022,
că agenții se află într-o situație similară celei Vyriausioji tarnybinės etikos komisija,
a funcționarilor, situație care este exclusă, în C-184/20, EU:C:2022:601, punctul 121 și
opinia sa, atunci când un agent a semnat un jurisprudența citată).
nou contract care implică începerea unui nou 71. În ceea ce privește, pe de o parte,
raport de muncă cu administrația Uniunii, cu obiectivele urmărite de legiuitorul Uniunii în
excepția cazului în care acest nou contract nu cadrul reformei din 2014, din considerentul
aduce o modificare substanțială a atribuțiilor (29) al Regulamentului nr. 1023/2013, care a
agentului, în special a grupei de funcții, de modificat statutul și RAA în vederea punerii
natură să repună în discuție continuitatea în aplicare a acestei reforme, reiese că „[a]r
funcțională a raportului său de muncă cu trebui să se prevadă norme tranzitorii care
administrația. Pornind de la această premisă să permită aplicarea treptată a noilor norme
Tribunalul a examinat situația recurentului și a și măsuri, garantând, totodată, respectarea
respins acțiunea sa. drepturilor dobândite și a așteptărilor legitime

ale personalului angajat înainte de intrarea conferă funcționarului dreptul la pensie pentru
în vigoare a acestor modificări ale Statutului limită de vârstă independent de funcțiile pe
funcționarilor”. care le exercită în cadrul administrației Uniunii.
72. Astfel cum Tribunalul a arătat în mod 76. De altfel, trebuie arătat că un funcționar
întemeiat la punctul 67 din hotărârea atacată, încadrat în muncă înainte de 1 ianuarie 2014
printre aceste dispoziții tranzitorii figurează beneficiază, în anumite condiții, de dispozițiile
nu numai articolele 21 și 22 din anexa XIII la tranzitorii prevăzute la articolul 21 al doilea
statut, ci și articolul 1 alineatul (1) din anexa la paragraf și la articolul 22 alineatul (1) al doilea
RAA. paragraf din anexa XIII la statut, care îi permit
să mențină coeficientul anual de acumulare a
73. Prin urmare, în lumina considerentului drepturilor de pensie și vârsta de pensionare,
(29) al Regulamentului nr. 1023/2013, este astfel cum au fost stabilite prin statut înainte
necesar să se constate că dispozițiile tranzitorii de modificarea acestuia prin Regulamentul
menționate au fost stabilite cu respectarea nr. 1023/2013. Or, un funcționar încadrat în
„așteptărilor legitime” ale „personalului muncă anterior acestei date și ale cărui atribuții
angajat” la 31 decembrie 2013. Este vorba ar fi substanțial modificate după această dată
despre o formulare largă, care depășește nu ar pierde, numai din acest motiv, beneficiul
drepturile dobândite stricto sensu și care se dispozițiilor tranzitorii respective, în special în
aplică întregului personal al Uniunii, iar nu temeiul contribuțiilor pe care continuă să le
numai funcționarilor acesteia. plătească la acest sistem de pensii pe durata
74. Prin urmare, așa cum a arătat domnul încadrării sale în muncă.
avocat general în esență la punctul 54 din 77. În al doilea rând, trebuie subliniat că
concluzii, articolul 1 alineatul (1) din anexa la statutul și RAA instituie un sistem de pensii
RAA trebuie interpretat în lumina obiectivelor comun pentru funcționari și pentru ceilalți
privind respectarea drepturilor dobândite și agenți.
a așteptărilor legitime ale celorlalți agenți
ai Uniunii angajați printr-un contract la 78. Astfel, ținând seama de trimiterea la
31 decembrie 2013. condițiile prevăzute în capitolul 3 din titlul V din
statut, efectuată de articolul 39 alineatul (1),
75. În ceea ce privește, pe de altă parte, precum și de articolul 109 alineatul (1) din
contextul acestei dispoziții, este necesar să RAA, agenții temporari și agenții contractuali
se observe, în primul rând, că din articolul 83 contribuie de asemenea, în condițiile stabilite
alineatul (2) din statut reiese că funcționarii la articolul 83 alineatul (2) din statut, la
contribuie în proporție de o treime la finanțarea acestui sistem de pensii.
finanțarea acestui sistem de pensii, contribuția
JURISPRUDENŢĂ
menționată fiind stabilită la un anumit procent 79. Prin urmare, în vederea aplicării dispozițiilor
din salariul de bază (Hotărârea din 10 mai tranzitorii referitoare la sistemul de pensii
2017, de Lobkowicz, C-690/15, EU:C:2017:355, menționat, prevăzute la articolele 21 și 22
punctul 43). Toți funcționarii care primesc un din anexa XIII la statut, un agent contractual
salariu sau o indemnizație din partea Uniunii precum recurentul se află într-o situație
și care nu au ieșit încă la pensie trebuie să similară celei a unui funcționar, astfel cum
contribuie la sistemul de pensii instituit prin a fost expusă la punctul 76 din prezenta
statut (a se vedea în acest sens Hotărârea din hotărâre, atunci când intervine o modificare
9 iunie 1992, Lestelle/Comisia, C-30/91 P, a raportului său de muncă cu administrația
EU:C:1992:252, punctul 23). Aceste contribuții Uniunii după 31 decembrie 2013 care nu

determină întreruperea plății contribuțiilor la soluționeze ea însăși în mod definitiv litigiul

sistemul de pensii al Uniunii. atunci când acesta este în stare de judecată.
80. Rezultă că, în conformitate cu interpretarea 84. În această privință, trebuie amintit că
contextuală a articolului 1 alineatul (1) a doua Comisia a invocat o excepție de inadmisibilitate
teză din anexa la RAA, precum și cu obiectivele în fața Tribunalului, întemeiată pe inexistența
dispozițiilor tranzitorii prevăzute de aceasta, unui act care lezează, în sensul articolului 91
amintite la punctul 74 din prezenta hotărâre și din statut. Astfel cum s-a arătat la punctele 34
care privesc respectarea drepturilor dobândite și 35 din prezenta hotărâre, Tribunalul a unit cu
și a așteptărilor legitime ale celorlalți agenți ai fondul examinarea acestei excepții și a decis
Uniunii angajați printr-un contract la 31 decem să analizeze pe fond motivul unic invocat de
brie 2013, un alt agent decât un funcționar, recurent, fără a se pronunța în prealabil cu
angajat cel târziu la această dată și ale cărui privire la excepția menționată, pentru motivul
atribuții ar fi fost modificate în mod substanțial că acțiunea era, în orice caz, neîntemeiată.
printr-un nou contract încheiat după această
85. În aceste condiții, pentru a soluționa în mod
dată, ar trebui, prin analogie cu ceea ce se aplică
definitiv litigiul, este necesar să se statueze cu
funcționarilor care se află într-o situație precum
privire la excepția de inadmisibilitate invocată
cea descrisă la punctul 76 din prezenta hotărâre,
de Comisie înainte de a examina temeinicia
să beneficieze de aceste dispoziții tranzitorii, acțiunii.
din moment ce nu a încetat să contribuie la
finanțarea acestui sistem de pensii. 86. În speță, având în vedere în special împre
jurarea că atât excepția de inadmisibilitate
81. Din ansamblul considerațiilor care precedă invocată de Comisie, cât și motivul unic invocat
rezultă că Tribunalul a săvârșit o eroare de de recurent în susținerea acțiunii sale au făcut
drept atunci când a statuat la punctul 81 obiectul unei dezbateri în contradictoriu în fața
din hotărârea atacată, în ceea ce privește Tribunalului și că examinarea lor nu necesită
un alt agent decât un funcționar angajat adoptarea niciunei măsuri suplimentare
la 31 decembrie 2013 și care a semnat un de organizare a procedurii sau de cercetare
nou contract cu administrația Uniunii după judecătorească în dosar, Curtea apreciază că
această dată, că noțiunea „prin analogie” care acțiunea menționată este în stare de judecată
figurează la articolul 1 alineatul (1) din anexa la și că se impune ca ea să fie soluționată în mod
RAA impune ca acest nou contract să nu definitiv.
aducă o modificare substanțială a atribuțiilor
acestui agent, de natură să repună în discuție Cu privire la admisibilitate
continuitatea funcțională a raportului său de
Argumentația părților
muncă cu administrația menționată.
87. În susținerea excepției de inadmisibilitate,
82. În aceste condiții, se impune admiterea
Comisia arată că actul atacat în fața
recursului și, prin urmare, anularea hotărârii
Tribunalului, și anume răspunsul din 4 ianuarie
atacate.
2016, este un e-mail trimis de unul dintre
Cu privire la acțiunea în fața Tribunalului colegii recurentului din cadrul PMO și că
acest e-mail conținea următorul avertisment:
83. În conformitate cu articolul 61 primul „[v]ă rugăm să luați act că acest mesaj este
paragraf a doua teză din Statutul Curții de transmis cu titlu informativ și nu constituie o
Justiție a Uniunii Europene, în cazul în care decizie a AIPN/AAIC care să poată face obiectul
anulează decizia Tribunalului, Curtea poate să unei reclamații în temeiul articolului 90

din [s]tatut”. Comisia consideră că e-mailul a răspunsului din 4 ianuarie 2016 și, pe de
menționat nu îndeplinește condițiile prevăzute altă parte, în măsura în care este necesar, a
de jurisprudență cu privire la actele care deciziei de respingere din 25 iulie 2016. Prin
lezează. urmare, trebuie să se examineze mai întâi dacă
acest răspuns din 4 ianuarie 2016 constituie
88. În primul rând, Comisia afirmă că, în speță, un act care lezează, în sensul articolului 90
nu a adoptat nicio decizie, ci doar a furnizat alineatul (2) din statut.
o informație. În special, acest avertisment ar
indica voința clară a Comisiei de a furniza o 94. În conformitate cu această dispoziție,
simplă informație și de a lăsa să se înțeleagă că orice persoană căreia i se aplică statutul poate
nu a luat măsurile de precauție indispensabile adresa AIPN o reclamație împotriva unui act
adoptării unui act care lezează. care o lezează. Articolul 91 alineatul (1) din
statut precizează că Curtea de Justiție a Uniunii
89. În al doilea rând, chiar dacă recurentul Europene este competentă să hotărască
ar fi formulat la PMO o cerere prin care asupra oricărui litigiu între Uniune și oricare
urmărea să își cunoască viitoarele drepturi dintre persoanele cărora li se aplică statutul
de pensie, răspunsul la această cerere nu ar și privind legalitatea unui act care lezează
fi constituit un act care lezează. În materia persoana respectivă în sensul articolului 90
drepturilor de pensie, o măsură care produce alineatul (2). Aceste dispoziții sunt aplicabile
efecte juridice nu ar putea fi adoptată decât prin analogie acțiunilor formulate de ceilalți
cu ocazia pensionării, aspect ce ar fi confirmat agenți în temeiul articolului 117 din RAA.
prin Hotărârea Tribunalului din 3 aprilie 1990,
Pfloeschner/Comisia (T-135/89, EU:T:1990:26). 95. Potrivit jurisprudenței Curții, lezează, în
sensul articolului 90 alineatul (2) din statut,
90. În al treilea rând, întrucât vârsta de numai actele sau măsurile care produc efecte
pensionare și coeficientul anual de acumulare juridice obligatorii de natură să afecteze direct
a drepturilor de pensie sunt stabilite prin și imediat interesele reclamantului, modificând
statut, iar nu printr-o decizie administrativă, în mod distinct situația juridică a acestuia
răspunsul din 4 ianuarie 2016 nu poate avea un (Hotărârea din 18 iunie 2020, Comisia/RQ,
alt conținut decât cel al unei simple informații. C-831/18 P, EU:C:2020:481, punctul 44 și
jurisprudența citată).
91. În al patrulea și ultimul rând, dispozițiile
statutare referitoare la coeficientul de 96. Pentru a stabili dacă un act produce ase
acumulare a drepturilor de pensie și la vârsta de menea efecte, este necesar să se aibă în vedere
pensionare ar putea fi modificate de legiuitorul esența acestui act și să se evalueze aceste
Uniunii până la plata efectivă a drepturilor de efecte în lumina unor criterii obiective, cum
pensie. Prin urmare, o critică întemeiată pe este conținutul actului menționat, ținându-
JURISPRUDENŢĂ
încălcarea lor ar fi, prin definiție, prematură și, se seama, dacă este cazul, de contextul
ca urmare a acestui fapt, inadmisibilă. adoptării sale, precum și de competențele
instituției care este autoarea acestuia (a se
92. Potrivit recurentului, acțiunea sa a fost
vedea prin analogie Hotărârea din 6 octombrie
introdusă împotriva unui act care îl lezează, 2021, Poggiolini/Parlamentul, C-408/20 P,
astfel încât ea este admisibilă. EU:C:2021:806, punctul 32 și jurisprudența
Aprecierea Curții citată, precum și Hotărârea din 12 iulie 2022,
Nord Stream 2/Parlamentul și Consiliul,
93. Prin acțiunea introdusă la Tribunal, C-348/20 P, EU:C:2022:548, punctul 63,
recurentul solicită anularea, pe de o parte, precum și jurisprudența citată).

97. Astfel, capacitatea unui act de a produce 101. Deși răspunsul din 4 ianuarie 2016
în mod direct efecte asupra situației juridice conține, desigur, indicii ale voinței PMO de a-i
a unei persoane fizice sau juridice nu poate fi atribui un caracter pur informativ, el conține
apreciată prin prisma simplului fapt că acest de asemenea asigurări precise în sensul că
act are forma unui e-mail, în măsura în care gestionarul sectorului „Pensii” al PMO i-a
aceasta ar echivala cu a face să prevaleze indicat recurentului că îi „confirm[a] efectiv că
forma actului care face obiectul acțiunii asupra drepturile [sale] de pensie se schimba[seră] ca
esenței înseși a respectivului act (a se vedea în urmare a schimbării contractului”.
acest sens Hotărârea din 12 iulie 2022, Nord
Stream 2/Parlamentul și Consiliul, C-348/20 P, 102. Deși, după cum observă Comisia, vârsta de
EU:C:2022:548, punctele 64 și 67, precum și pensionare și coeficientul anual de acumulare
jurisprudența citată). a drepturilor de pensie sunt stabilite de statut,
iar nu de administrație, trebuie totuși să se
98. Prin urmare, conform jurisprudenței constate că, în răspunsul din 4 ianuarie 2016,
amintite la punctul 96 din prezenta hotărâre, acest gestionar nu s-a limitat să îl informeze pe
trebuie să se examineze conținutul răspunsului recurent cu privire la conținutul dispozițiilor din
din 4 ianuarie 2016 ținând seama de contextul statut astfel cum rezultă acestea din reforma
adoptării sale, precum și de competențele din 2014, ci i-a indicat că aceste dispoziții îi
instituției autoare a acestuia. erau aplicabile la acel moment și, implicit, dar
99. În această privință, trebuie amintit că, necesar, că nu putea beneficia de măsurile
astfel cum reiese din dosarul prezentat Curții, tranzitorii prevăzute la articolul 1 alineatul (1)
printr-un e-mail din 4 ianuarie 2016, recurentul din anexa la RAA. Prin urmare, acest răspuns
a solicitat gestionarului sectorului „Pensii” al se analizează nu ca furnizându-i recurentului
PMO explicații cu privire la implicațiile pe o simplă informație referitoare la conținutul
care reforma din 2014 le-ar putea avea asupra statutului și al RAA, ci ca indicându-i
situației sale în urma semnării contractului dispozițiile acestor texte pe care administrația
din 16 mai 2014. Prin răspunsul din 4 ianuarie le considera aplicabile situației sale.
2016, acest gestionar i-a indicat recurentului
că drepturile sale de pensie se schimbaseră 103. Or, așa cum a arătat domnul avocat
ca urmare a schimbării contractului și că, general în esență la punctul 85 din concluzii,
în consecință, în ceea ce îl privește, vârsta asemenea elemente sunt de natură să excludă
normală de pensionare și coeficientul anual faptul că răspunsul din 4 ianuarie 2016 poate
de acumulare a drepturilor de pensie au trecut fi considerat, având în vedere conținutul său,
la 66 de ani și, respectiv, la 1,8% începând de ca având un caracter pur informativ.
la 1 iunie 2014.
104. Astfel, acest răspuns, furnizat de un
100. Din acest dosar reiese de asemenea că gestionar al sectorului „Pensii” din cadrul PMO,
gestionarul menționat a încheiat e-mailul și anume serviciul însărcinat cu administrarea
prin formularea următoare: „[s]per că aceste și plata pensiilor personalului Comisiei, era de
informații vă vor fi utile”. În plus, semnătura natură să afecteze în mod direct și imediat
aceluiași gestionar era însoțită de următorul interesele recurentului, modificând în mod
avertisment: „[v]ă rugăm să luați act că acest distinct situația sa juridică, în special în ceea
mesaj este transmis cu titlu informativ și ce privește stabilirea vârstei la care, conform
nu constituie o decizie a AIPN/AAIC care să legislației existente, cu alte cuvinte potrivit
poată face obiectul unei reclamații în temeiul cadrului normativ în vigoare la un moment dat,
articolului 90 din [s]tatut”. el va putea solicita pensionarea.

105. Această concluzie este confirmată în Deshormes/Comisia, 17/78, EU:C:1979:24,

raport cu competențele autorului răspunsului punctele 10-12).
menționat. Astfel, este cert că răspunsul a fost
furnizat de serviciul însărcinat cu administrarea 108. În plus, trebuie amintit că unele măsuri
și plata pensiilor personalului Comisiei, fără intermediare al căror obiectiv îl reprezintă pre
să se conteste că Comisia era competentă gătirea deciziei finale nu constituie, în principiu,
să adopte, în privința persoanei interesate, acte care pot face obiectul unei acțiuni în
decizii în materie care produc efecte juridice anulare (a se vedea prin analogie Hotărârea din
obligatorii, în sensul jurisprudenței amintite la 3 iunie 2021, Ungaria/Parlamentul, C-650/18,
punctul 95 din prezenta hotărâre. EU:C:2021:426, punctul 43 și jurisprudența
citată).
106. Comisia afirmă totuși că, în materia
drepturilor de pensie, o măsură care produce 109. Totuși, constatarea faptului că un act al
efecte juridice nu ar putea fi adoptată decât unei instituții constituie o măsură intermediară
cu ocazia pensionării, ceea ce ar fi confirmat care nu exprimă poziția finală a acestei
prin Hotărârea Tribunalului din 3 aprilie 1990, instituții nu poate fi suficientă pentru a stabili,
Pfloeschner/Comisia (T-135/89, EU:T:1990:26). în mod sistematic, că acest act nu constituie
un act care poate face obiectul unei acțiuni în
107. În această privință, este necesar să se anulare (a se vedea în acest sens Hotărârea
constate că, deși este adevărat că înainte de din 6 octombrie 2021, Poggiolini/Parlamentul,
pensionare, eveniment viitor incert, drepturile C-408/20 P, EU:C:2021:806, punctul 38).
de pensie sunt drepturi virtuale, în curs de
formare zilnică, nu este mai puțin adevărat 110. Astfel, din jurisprudența Curții rezultă că
că un act administrativ din care rezultă că un act intermediar care produce efecte juridice
un agent nu poate beneficia de dispoziții mai autonome poate face obiectul unei acțiuni
favorabile în ceea ce privește coeficientul anual în anulare în măsura în care nelegalitatea
de acumulare a acestor drepturi și vârsta sa acestui act nu poate fi remediată cu ocazia
normală de pensionare afectează imediat și unei acțiuni îndreptate împotriva deciziei
direct situația juridică a persoanei interesate, finale în elaborarea căreia el constituie o
chiar dacă acest act nu trebuie să fie executat etapă (a se vedea prin analogie Hotărârea din
decât ulterior. Dacă situația ar fi diferită, 3 iunie 2021, Ungaria/Parlamentul, C-650/18,
recurentul nu și-ar putea cunoaște drepturile EU:C:2021:426, punctul 46 și jurisprudența
decât la momentul pensionării și s-ar afla, până citată).
în acel moment, într-o stare de incertitudine 111. Prin urmare, atunci când contestarea
nu numai cu privire la situația sa financiară, ci legalității unui act intermediar în cadrul unei
și cu privire la vârsta la care poate solicita să
JURISPRUDENŢĂ
astfel de acțiuni nu este de natură să îi asigure

iasă la pensie, care nu îi permite să ia imediat reclamantului o protecție jurisdicțională
măsurile personale adecvate pentru a-și efectivă împotriva efectelor actului respectiv,
asigura viitorul așa cum îl preconizează. Rezultă acest act trebuie să poată face obiectul unei
de aici că recurentul are un interes legitim, acțiuni în anulare (a se vedea prin analogie
născut și actual, suficient de individualizat, de Hotărârea din 6 octombrie 2021, Poggiolini/
a solicita stabilirea pe cale judiciară, încă din Parlamentul, C-408/20 P, EU:C:2021:806,
acest moment, a unui element incert precum punctul 40 și jurisprudența citată).
vârsta sa de pensionare și coeficientul anual de
acumulare a drepturilor de pensie (a se vedea 112. Or, astfel cum a constatat domnul avocat
în acest sens Hotărârea din 1 februarie 1979, general în esență la punctul 89 din concluzii,

dacă recurentul ar fi constrâns să aștepte articolului 22 alineatul (1) al doilea paragraf

data la care ar împlini vârsta de pensionare din anexa XIII la statut, în măsura în care din
reținută de autoritatea competentă pentru a răspunsul din 4 ianuarie 2016 reiese că data
putea contesta decizia finală care ar fi adoptată de încadrare în muncă luată în considerare
la această dată și care ar stabili definitiv în scopul aplicării acestor dispoziții statutare
drepturile sale de pensie, el ar fi privat de orice a fost cea de 1 iunie 2014, data de început a
protecție jurisdicțională efectivă care să îi contractului din 16 mai 2014, deși ar fi trebuit
permită să își valorifice drepturile. să fie reținută data de 1 iulie 2008, dată la care
el a fost încadrat inițial în muncă la Comisie ca
113. Desigur, după cum susține Comisia, un agent contractual.
element precum vârsta de pensionare a unui
agent poate fi modificat în orice moment de 117. Din dosarul prezentat Curții reiese că, de
legiuitorul Uniunii până la data pății efective la 1 iulie 2008, data angajării sale inițiale în
a drepturilor de pensie ale respectivului agent. calitate de agent contractual în cadrul PMO,
Cu toate acestea, pentru a nu îl priva pe recurentul a lucrat în mod neîntrerupt în
recurent de protecția jurisdicțională efectivă serviciul Uniunii și a contribuit la finanțarea
menționată la punctul precedent, el nu ar sistemului de pensii al acesteia.
trebui totuși să fie împiedicat să cunoască
118. Prin urmare, astfel cum rezultă din cu
cu precizie care ar fi, conform legislației prinsul punctului 80 din prezenta hotărâre, în
existente, vârsta sa normală de pensionare, temeiul articolului 1 alineatul (1) din anexa la
cu respectarea unei eventuale modificări a RAA, recurentului trebuie să i se aplice prin
cadrului normativ. analogie dispozițiile tranzitorii referitoare la
114. În aceste condiții, din moment ce menținerea coeficientului anual de acumulare
exercitarea unei acțiuni în anulare împotriva a drepturilor de pensie de 1,9% și a dreptului
deciziei finale pe care Comisia ar adopta-o la la pensie pentru limită de vârstă la 64 de ani
și 8 luni, în conformitate cu articolul 21 al
data pensionării recurentului nu ar fi de natură
doilea paragraf și, respectiv, cu articolul 22
să îi asigure o protecție jurisdicțională efectivă,
alineatul (1) al doilea paragraf din anexa XIII
răspunsul din 4 ianuarie 2016, care constituie
la statut.
un act care lezează, în sensul articolului 90
alineatul (2) din statut, trebuie să poată face 119. În consecință, este necesar să se anuleze
obiectul unei acțiuni în anulare. răspunsul din 4 ianuarie 2016, precum și
decizia de respingere din 25 iulie 2016, ca fiind
115. Din ansamblul considerațiilor care precedă
contrare articolului 1 alineatul (1) din anexa la
rezultă că acțiunea în anulare formulată de
RAA.
recurent în fața Tribunalului trebuie declarată
admisibilă. Cu privire la cheltuielile de judecată
Cu privire la fond 120. Potrivit articolului 184 alineatul (2) din
Regulamentul de procedură, atunci când
116. În susținerea acțiunii formulate în fața recursul este fondat, iar Curtea soluționează
Tribunalului, recurentul invocă un motiv unic, ea însăși în mod definitiv litigiul, aceasta se
întemeiat pe o eroare de drept și pe încălcarea pronunță asupra cheltuielilor de judecată.
articolului 77 al doilea și al cincilea paragraf
din statut, aplicabil agenților contractuali 121. În conformitate cu articolul 138 aline
în temeiul articolului 109 din RAA, precum atul (1) din acest regulament, aplicabil
și a articolului 21 al doilea paragraf și a procedurii de recurs în temeiul articolului 184

alineatul (1) din acesta, partea care cade impune obligarea acesteia la plata propriilor
în pretenții este obligată, la cerere, la plata cheltuieli de judecată, precum și a celor
cheltuielilor de judecată. efectuate de recurent cu ocazia prezentului
recurs și a celor efectuate în primă instanță.
122. În speță, întrucât recurentul a solicitat
obligarea Comisiei la plata cheltuielilor de Pentru aceste motive, Curtea (Camera a doua)
judecată, iar Comisia a căzut în pretenții, se declară și hotărăște:
1) Anulează Hotărârea Tribunalului Uniunii Europene din 24 martie 2021, Picard/Comisia

(T-769/16, EU:T:2021:153), astfel cum a fost îndreptată prin Ordonanța din 16 aprilie 2021,
Picard/Comisia (T-769/16, EU:T:2021:200).
2) Anulează răspunsul gestionarului sectorului „Pensii” al Oficiului pentru Administrarea

și Plata Drepturilor Individuale (PMO) al Comisiei Europene din 4 ianuarie 2016, precum
și decizia din 25 iulie 2016 a directorului Direcției E a Direcției Generale Resurse Umane
a Comisiei, prin care s-a respins reclamația domnului Maxime Picard din 4 aprilie 2016
împotriva acestui răspuns.
3) Obligă Comisia Europeană să suporte, pe lângă propriile cheltuieli de judecată, pe

cele efectuate de domnul Maxime Picard în cadrul prezentului recurs, precum și în primă
instanță.
Semnături
JURISPRUDENŢĂ

Trimitere preliminară – Personal al Băncii Centrale Europene (BCE)...
HOTĂRÂREA CURȚII (Camera a cincea)

„Trimitere preliminară – Personal al Băncii Centrale Europene (BCE) – Transfer al
drepturilor de pensie dobândite într-un sistem național de pensii către sistemul
de pensii al BCE – Articolul 4 alineatul (3) TUE – Principiul cooperării loiale –
Condițiile de angajare ale BCE – Articolul 8 din anexa IIIA – Absența unei dispoziții
a dreptului intern sau a unui acord încheiat între statul membru în cauză și BCE”
În cauza C-404/21,
având ca obiect o cerere de decizie preliminară formulată în temeiul articolului 267 TFUE de
Tribunale ordinario di Asti (Tribunalul din Asti, Italia), prin decizia din 13 ianuarie 2021, primită
de Curte la 30 iunie 2021, în procedura
WP
împotriva
Istituto nazionale della previdenza sociale,

Repubblica italiana,
CURTEA (Camera a cincea),
compusă din domnul E. Regan, președinte de cameră, și domnii D. Gratsias (raportor), M. Ilešič,
I. Jarukaitis și Z. Csehi, judecători,
avocat general: domnul P. Pikamäe,

având în vedere procedura scrisă,
luând în considerare observațiile prezentate:
– pentru WP, de A. Dal Ferro, R. Ponchione, A. Rela și C. Zerbaro, avvocati;

– pentru Istituto nazionale della previdenza sociale, de A. Coretti, C. d’Aloisio și L. Maritato, avvocati;
– pentru guvernul italian, de G. Palmieri, în calitate de agent, asistată de G. Rocchitta, avvocato
dello Stato;
– pentru guvernul elen, de M. Tassopoulou, în calitate de agent;
– pentru guvernul spaniol, de M. J. Ruiz Sánchez, în calitate de agent;
– pentru guvernul polonez, de B. Majczyna, în calitate de agent;
– pentru guvernul portughez, de P. Barros da Costa, L. Barroso, S. Jaulino și J. Ramos, în calitate
de agenți;
– pentru Comisia Europeană, de S. Delaude, G. Gattinara, B.-R. Killmann și B. Mongin, în calitate
de agenți;
– pentru Banca Centrală Europeană (BCE), de B. Ehlers, F. Malfrère, A. Pizzolla și C. Zilioli, în
calitate de agenți,
după ascultarea concluziilor avocatului general în ședința din 7 iulie 2022,

pronunță prezenta

Hotărâre (JO 2016, C 202, p. 266, denumit în continuare

„Protocolul privind privilegiile și imunitățile”)
1. Cererea de decizie preliminară privește prevede:
interpretarea articolului 4 alineatul (3) TUE, a
articolelor 45 și 48 TFUE, a articolului 11 din „Parlamentul European și Consiliul [Uniunii
anexa VIII la Statutul funcționarilor Uniunii Europene], hotărând prin regulamente, în
Europene (denumit în continuare „statutul”), conformitate cu procedura legislativă ordinară
precum și a articolului 8 din anexa IIIA la și după consultarea instituțiilor în cauză,
Decizia Băncii Centrale Europene (BCE) din stabilesc regimul prestațiilor sociale aplicabile
9 iunie 1998 privind adoptarea condițiilor funcționarilor și altor agenți ai Uniunii
de angajare a personalului Băncii Centrale [Europene].”
Europene, astfel cum a fost modificată la
5. În temeiul articolului 22 primul paragraf
31 martie 1999 (JO 1999, L 125, p. 32).
din acesta, Protocolul privind privilegiile
2. Această cerere a fost formulată în cadrul și imunitățile se aplică de asemenea BCE,
unui litigiu între WP, pe de o parte, și Istituto membrilor organelor sale și personalului
nazionale della previdenza sociale (Institutul său, fără a aduce atingere dispozițiilor din
Național pentru Securitate Socială, Italia) Protocolul privind Statutul SEBC și al BCE.
(denumit în continuare „INPS”) și Repubblica
Statutul
italiana (Republica Italiană), pe de altă parte,
în legătură cu transferul către sistemul de 6. Potrivit articolului 1 din acesta, statutul se
pensii al Băncii Centrale Europene (BCE) aplică funcționarilor Uniunii.
al echivalentului actuarial corespunzător
drepturilor de pensie constituite în favoarea 7. Articolul 1a alineatul (1) din statut prevede:
reclamantului din litigiul principal în cadrul
„Este «funcționar al Uniunii» în sensul prezen
Fondo Pensioni Lavoratori Dipendenti (fondul
tului statut orice persoană care a fost numită,
de pensii al lucrătorilor salariați) al INPS.
în condițiile prevăzute de prezentul statut, într-
Cadrul juridic un post permanent al uneia dintre instituțiile
Uniunii, printr-un act scris al autorității
Dreptul Uniunii împuternicite să facă numiri a instituției în
cauză.”
Protocolul privind SEBC și BCE
8. Anexa VIII la statut, intitulată „Norme pri
3. Articolul 36 alineatul (1) din Protocolul vind sistemul de pensii”, prevede la articolul 11
(nr. 4) privind Statutul Sistemului European al alineatul (2):
Băncilor Centrale și al Băncii Centrale Europene
JURISPRUDENŢĂ
(JO 2016, C 202, p. 230, denumit în continuare „Funcționarul care intră în serviciul Uniunii
„Protocolul privind SEBC și BCE”) prevede: după ce:
„Consiliul guvernatorilor [BCE] stabilește, la – și-a încheiat activitatea în cadrul unei

propunerea Comitetului executiv, regimul care administrații, al unei organizații naționale sau
se aplică personalului BCE.” internaționale
Protocolul privind privilegiile și imunitățile sau
4. Articolul 14 din Protocolul (nr. 7) privind – a exercitat o activitate salariată sau

privilegiile și imunitățile Uniunii Europene independentă

poate plăti Uniunii, între data titularizării și se aplică prin analogie agenților temporari și,
data la care obține dreptul la o pensie pentru respectiv, agenților contractuali.
limită de vârstă în sensul articolului 77 din
Condițiile de angajare ale BCE
statut, capitalul, actualizat până la data
transferului efectiv, reprezentând drepturile 11. În temeiul în special al articolului 36
de pensie dobândite în temeiul exercitării alineatul (1) din Protocolul privind SEBC și
activităților menționate anterior. BCE, Consiliul guvernatorilor BCE a adoptat,
prin Decizia din 9 iunie 1998, modificată
Într-un astfel de caz, autoritatea împuternicită la 31 martie 1999, Condițiile de angajare
să facă numiri a fiecărei instituții în cadrul căreia a personalului Băncii Centrale Europene
își exercită atribuțiile funcționarul stabilește, (JO 1999, L 125, p. 32). În versiunea aplicabilă
prin intermediul unor dispoziții generale de litigiului principal, aceste condiții de angajare
punere în aplicare și ținând seama de salariul (denumite în continuare „Condițiile de angajare
de bază, de vârstă și de cursul de schimb la ale BCE”) prevăd la articolul 9 litera (c):
data depunerii cererii de transfer, numărul de
ani de plată a contribuțiilor la sistemul de „Niciun drept național specific nu reglementează
pensii pe care aceasta îi ia în considerare aceste condiții de angajare. BCE aplică:
conform sistemului de pensii din Uniune, (i) principiile generale de drept comune statelor
aferenți perioadei de muncă anterioară, pe baza membre, (ii) principiile generale de drept al
capitalului transferat, din care se deduce suma Uniunii și (iii) normele cuprinse în regulamentele
și directivele Uniunii privind politica socială,
care reprezintă aprecierea capitalului între data
adresate statelor membre. De fiecare dată
la care a fost depusă cererea de transfer și data
când este necesar, aceste acte juridice sunt
realizării efective a transferului.
puse în aplicare de BCE. Recomandările Uniunii
Funcționarul poate utiliza acest drept o singură în domeniul politicii sociale sunt luate în
dată pentru fiecare stat membru și fond de considerare în mod corespunzător. În vederea
pensii.” [traducere neoficială] interpretării drepturilor și obligațiilor prevăzute
de prezentele condiții de angajare, se va ține
RAA seama de principiile consacrate de regulamente,
de normele și jurisprudența aplicabile perso
8. Articolul 1 din Regimul aplicabil celorlalți nalului altor instituții ale Uniunii.”
agenți ai Uniunii (denumit în continuare „RAA”)
prevede: 12. Articolul 8 litera (a) din anexa IIIA la
Condițiile de angajare ale BCE prevede:
„Prezentul regim se aplică oricărui agent
angajat cu contract de către Uniune. Agentul „BCE încheie acorduri și convine asupra unor
în cauză are calitatea de: măsuri adecvate cu alte sisteme de pensii, cu
alte organizații și guverne pe care le stabilește,
– agent temporar; în vederea acceptării transferului de fonduri
către [sistemul de pensii al BCE], pentru
– agent contractual; membrii care și-au încheiat perioada de probă
la BCE.”
– […]” [traducere neoficială]
Dreptul italian
10. În temeiul articolului 39 alineatul (2)
și al articolului 109 alineatul (2) din RAA, 13. Articolul 1 din legge n. 29 – Ricongiunzione
articolul 11 alineatul (2) din anexa VIII la statut dei periodi assicurativi dei lavoratori ai fini

previdenziali (Legea nr. 29 privind recu asigurări cu perioadele de asigurări realizate în

noașterea perioadelor de asigurare a lucră cadrul organizațiilor internaționale.
torilor care dau dreptul la pensie) din
7 februarie 1979 (GURI nr. 40 din 9 februarie 2. Cumulul prevăzut la alineatul 1 poate fi
1979, p. 1317) prevede: solicitat, dacă acest lucru este necesar pentru
obținerea dreptului la pensie pentru limită de
„Unui lucrător salariat, din sectorul public vârstă, de invaliditate sau de urmaș, cu condiția
sau privat, care este sau a fost afiliat la ca durata totală a perioadelor de asigurare
tipuri de asigurări obligatorii echivalente realizate în temeiul legislației italiene să fie de
cu sistemul general obligatoriu de asigurări cel puțin 52 de săptămâni, iar perioadele care
pentru invaliditate, limită de vârstă și urmașii urmează să fie cumulate să nu se suprapună.
lucrătorilor salariați administrat de INPS sau
3. Cumulul perioadelor de asigurare se poate
care au condus la excluderea sau la scutirea
efectua la cererea persoanei interesate,
de această afiliere i se recunoaște, în vederea
care trebuie depusă la instituția italiană de
atribuirii și stabilirii dreptului la o pensie
securitate socială la care persoana respectivă
unică, posibilitatea de a solicita, în orice
a realizat perioade de asigurare. În cazul
moment, cumularea tuturor perioadelor de
în care un fost angajat al unei organizații
contribuție obligatorie, voluntară și fictivă
internaționale dobândește dreptul la prestațiile
realizate în cadrul formelor de asigurare prevăzute de legislația italiană fără a fi necesar
socială menționate anterior prin înscrierea cumulul perioadelor de asigurare realizate în
în sistemul general obligatoriu de asigurări și cadrul organizației internaționale, instituția
prin constituirea în cadrul acestuia din urmă a italiană de securitate socială calculează pensia
drepturilor de pensie corespunzătoare. În acest exclusiv pe baza perioadelor de asigurare
scop, administratorul sau administratorii realizate în cadrul sistemului italian de
sistemelor de asigurare inițiale transferă către pensii. În cazul în care un fost angajat al unei
administratorul sistemului general obligatoriu organizații internaționale nu dobândește
de asigurări cuantumul contribuțiilor pe care dreptul la prestațiile prevăzute de legislația
le deține […]” italiană decât prin cumulul perioadelor de
asigurare realizate în cadrul organizației
14. Articolul 18 din legge n. 115 – Disposizioni
internaționale, instituția italiană de securitate
per l’adempimento degli obblighi derivanti
socială ia în considerare perioadele de asigurare
dall’appartenenza dell’Italia all’Unione
realizate în cadrul sistemului de pensii al
europea – Legge europea 2014 (Legea
organizației internaționale, cu excepția celor
nr. 115 privind dispozițiile pentru îndeplinirea
care au făcut obiectul unei rambursări, ca și
obligațiilor care decurg din apartenența Italiei
cum ar fi fost realizate în temeiul legislației
la Uniunea Europeană – Legea europeană 2014
JURISPRUDENŢĂ
italiene și calculează cuantumul prestației

din 29 iulie 2015) (GURI nr. 178 din 3 august exclusiv pe baza perioadelor de asigurare
2015, p. 1) prevede: realizate în temeiul legislației italiene.
„1. Începând de la 1 ianuarie 2016, cetățenii 4. Prestațiile pentru limită de vârstă stabilite
Uniunii Europene […] care sunt sau au fost în conformitate cu prezentul articol sunt
afiliați la sistemul general obligatoriu de considerate pensii în ceea ce privește efectele
asigurări pentru invaliditate, pentru limită de care decurg din aplicarea legislației italiene.
vârstă și pentru urmașii lucrătorilor salariați
[…] au posibilitatea de a cumula perioadele de 5. Perioadele de încadrare în muncă în cadrul
asigurare realizate în cadrul acestor sisteme de unei organizații internaționale pot, în măsura în

care nu dau dreptul la o pensie pentru limită de 18. Prin cererea introdusă la Tribunale ordinario
vârstă din partea fondului de pensii al acestei di Asti (Tribunalul din Asti, Italia), instanța
organizații internaționale, să fie răscumpărate de trimitere, WP a solicitat în esență, cu
în cadrul sistemului italian de pensii în titlu principal, să se constate că INPS și/sau
conformitate cu legislația care reglementează Republica Italiană erau obligate să adopte
răscumpărarea perioadelor de încadrare în toate măsurile necesare în vederea transferului
muncă efectuate în străinătate. Dreptul de către sistemul de pensii al BCE al echivalentului
răscumpărare este exercitat, în special de actuarial menționat calculat în temeiul
normelor care reglementează pensiile în cadrul
urmașii salariatului organizației internaționale,
fondului de pensii al lucrătorilor salariați ai
în condițiile prevăzute de normele instituției
INPS, corespunzător drepturilor sale de pensie
italiene de securitate socială căreia i se solicită
constituite în favoarea sa la data formulării
răscumpărarea. cererii respective, precum și ca INPS și/sau
[…]” Republica Italiană să fie obligate să adopte
toate măsurile necesare în vederea acestui
Litigiul principal și întrebările preliminare transfer. Cu titlu subsidiar, WP a solicitat să
se constate și să se declare că INPS și/sau
15. WP este membru al personalului BCE Republica Italiană sunt obligate să transfere
începând de la 1 martie 2012. În perioada către sistemul de pensii al BCE echivalentul
cuprinsă între 1 august 1982 și 24 februarie actuarial corespunzător drepturilor de pensie
2012, având în vedere calitatea sa de salariat constituite în favoarea sa în cadrul fondului de
din sectorul privat din Italia, au fost plătite în pensii al lucrătorilor salariați din cadrul INPS,
favoarea sa contribuții obligatorii la fondul de cu titlu de despăgubire pentru prejudiciul
pensii al lucrătorilor salariați din cadrul INPS. suferit, și ca INPS și/sau Republica Italiană
să fie obligate, în consecință, să transfere
16. La 12 decembrie 2016, WP a solicitat către sistemul de pensii al BCE cuantumul
INPS transferul către sistemul de pensii al corespunzător acestui echivalent, cu titlu de
BCE al echivalentului actuarial corespunzător despăgubire pentru prejudiciul suferit.
drepturilor de pensie constituite în favoarea
19. Instanța de trimitere arată că trebuie
sa la fondul de pensii respectiv sau, cu titlu
să se stabilească dacă dispozițiile dreptului
subsidiar, al capitalului actualizat aferent
Uniunii, în special articolul 4 alineatul (3)
contribuțiilor de asigurări sociale plătite la TUE, articolele 45 și 48 TFUE, articolul 11 din
fondul de pensii, calculate potrivit normelor anexa VIII la statut și articolul 8 din anexa IIIA
care reglementează pensiile în cadrul acestui la Condițiile de angajare ale BCE, trebuie
fond. interpretate în sensul că un angajat al BCE
poate solicita transferul către sistemul de
17. INPS a respins cererea lui WP, pentru
pensii al acesteia al drepturilor de pensie pe
motivul că nu putea efectua transferul solicitat care le-a dobândit în cadrul unei instituții de
în lipsa unei măsuri legislative specifice sau securitate socială dintr-un stat membru, iar
a unui acord bilateral încheiat între BCE și aceasta independent de adoptarea unei norme
Republica Italiană. La 28 noiembrie 2017, naționale de transpunere sau de încheierea
WP a formulat o cale de atac administrativă între BCE și statul membru sau instituția
împotriva respingerii cererii sale, care a fost națională de securitate socială respective a
declarată inadmisibilă prin decizia din 11 aprilie unui acord specific care definește modalitățile
2018. de punere în aplicare a acestui transfer.

20. În această privință, ea consideră că s-ar național de securitate socială și care, în

putea deduce, a contrario, din Hotărârea prezent, lucrează într-o instituție a Uniunii
din 4 iulie 2013, Gardella (C-233/12, precum BCE să transfere către sistemul de
EU:C:2013:449, punctele 28-30), că, în temeiul pensii al instituției menționate contribuțiile
dreptului Uniunii, există, în cazul unui angajat de pensie efectuate în cadrul sistemului de
al BCE, un drept la transferul către sistemul securitate socială din propriul stat?
de pensii al BCE al drepturilor de pensie
constituite de acesta în calitate de salariat 2) În funcție și de răspunsul la prima întrebare,
care a lucrat într-un stat membru, din moment dreptul la transferul contribuțiilor trebuie să fie
ce, spre deosebire de Oficiul European de posibil chiar în lipsa unui act legislativ intern
Brevete (OEB), vizat de această hotărâre, BCE de punere în aplicare sau a unui acord specific
între statul membru de origine al lucrătorului
este o instituție a Uniunii. În plus, articolul 8
sau casa sa de pensii, pe de o parte, și instituția
din anexa IIIA la Condițiile de angajare ale
Uniunii, pe de altă parte?”
BCE nu ar impune ca instituția de securitate
socială națională să își dea autorizația pentru Cu privire la întrebările preliminare
realizarea unui asemenea transfer.
Cu privire la prima întrebare
21. Cu toate acestea, instanța de trimitere
consideră de asemenea că s-ar putea deduce 23. Prin intermediul primei întrebări formulate,
din Hotărârea din 5 decembrie 2013, Časta instanța de trimitere solicită în esență să
(C-166/12, EU:C:2013:792, punctele 30-32), se stabilească dacă articolul 4 alineatul (3)
că este necesar ca statul membru în cauză TUE, articolele 45 și 48 TFUE, articolul 11
să adopte o normă specifică prin care să se alineatul (2) din anexa VIII la statut și
stabilească valoarea capitalului corespunzător articolul 8 litera (a) din anexa IIIA la Condițiile
drepturilor de pensie dobândite în cadrul de angajare ale BCE trebuie interpretate în
sistemului național de pensii care urmează a sensul că se opun unei reglementări sau unei
fi transferat către sistemul de pensii al Uniunii practici administrative a unui stat membru
și că, în lipsa unei astfel de norme, nu se poate care nu permite unui membru al personalului
recurge la criteriile de calcul prevăzute de BCE să transfere către sistemul de pensii al
legislația internă sau de acordurile încheiate acesteia o sumă corespunzătoare drepturilor
între instituția națională în cauză și alte organe de pensie pe care le-a dobândit în cadrul
ale Uniunii. sistemului de pensii al acestui stat membru.
22. În aceste condiții, Tribunale ordinario 24. În ceea ce privește articolele 45 și 48 TFUE,
di Asti (Tribunalul din Asti) a hotărât să reiese, desigur, din jurisprudența constantă a
suspende judecarea cauzei și să adreseze Curții Curții că un resortisant al Uniunii, indiferent de
JURISPRUDENŢĂ
următoarele întrebări preliminare: locul său de reședință și de cetățenia sa, care își
exercită dreptul la libera circulație a lucrătorilor
„1) Articolele 45 și 48 TFUE, articolul 4 și care a exercitat o activitate profesională
TUE, articolul 11 din anexa VIII la [statut] și în alt stat membru decât cel din care este
articolul 8 din anexa IIIA la [Condițiile de originar se încadrează în domeniul de aplicare
angajare ale BCE] trebuie interpretate în sensul al articolului 45 TFUE și în ipoteza în care este
că se opun unei reglementări naționale sau angajat de o instituție a Uniunii precum BCE
unei practici administrative naționale care nu (a se vedea în acest sens Hotărârea din 4 iulie
permite unui lucrător dintr-un stat membru 2013, Gardella, C-233/12, EU:C:2013:449,
care a efectuat contribuții la organismul punctul 25 și jurisprudența citată).

25. Totuși, Curtea a statuat că nu se poate nu au prevăzut și nici nu prevăd norme privind
deduce din articolul 45 TFUE, citit în lumina transferul capitalului reprezentând drepturile
articolului 48 TFUE, obligația unui stat de pensie dobândite deja, ci se întemeiază pe
membru de a prevedea posibilitatea ca un principiul cumulării perioadelor, după cum
funcționar dintr-o organizație internațională să rezultă din articolul 48 TFUE, astfel cum este
transfere capitalul reprezentând drepturile sale pus în aplicare de regulamentele menționate
de pensie dobândite în prealabil către sistemul (a se vedea în acest sens Hotărârea din 4 iulie
de pensii al acestei organizații internaționale 2013, Gardella, C-233/12, EU:C:2013:449,
și nici obligația de a încheia o convenție inter punctul 33).
națională în acest scop (Hotărârea din 4 iulie
2013, Gardella, C-233/12, EU:C:2013:449, 29. În consecință, o persoană aflată în situația
punctul 35). reclamantului din litigiul principal nu se
poate întemeia pe articolele 45 și 48 TFUE
26. Într-adevăr, articolul 48 primul paragraf și pe regulamentele menționate pentru a fi
TFUE prevede că Parlamentul și Consiliul autorizată să solicite transferul către sistemul
adoptă, în domeniul securității sociale, de pensii al BCE al drepturilor de pensie pe care
„măsurile necesare pentru instituirea liberei le-a dobândit la INPS.
circulații a lucrătorilor, în special prin instituirea
unui sistem care să asigure lucrătorilor 30. Faptul, evocat de instanța de trimitere,
migranți” „cumulul tuturor perioadelor luate în că, spre deosebire de OEB, despre care
considerare de către diferitele legislații interne, era vorba în cauza în care s-a pronunțat
în vederea dobândirii și păstrării dreptului Hotărârea din 4 iulie 2013, Gardella (C-233/12,
la prestații, precum și pentru calcularea EU:C:2013:449), BCE este o instituție a Uniunii
acestora”. nu poate justifica o interpretare diferită.
27. Un astfel de sistem de cumulare a 31. Astfel, deși Curtea a amintit, desigur, la
perioadelor a fost instituit prin Regulamentul punctul 29 din Hotărârea din 4 iulie 2013,
(CEE) nr. 1408/71 al Consiliului din 14 iunie Gardella (C-233/12, EU:C:2013:449), că OEB
1971 privind aplicarea regimurilor de nu este o instituție sau un organ al Uniunii,
securitate socială în raport cu lucrătorii această precizare urmărea numai să explice
salariați, cu lucrătorii care desfășoară activități motivul pentru care posibilitatea, acordată în
independente și cu membrii familiilor acestora temeiul statutului, de a transfera în sistemul
care se deplasează în cadrul Comunității, în de pensii al Uniunii capitalul reprezentând
versiunea sa modificată și actualizată prin drepturile de pensie dobândite în temeiul
Regulamentul (CE) nr. 118/97 al Consiliului activităților anterioare nu poate fi extinsă la
din 2 decembrie 1996 (JO 1997, L 28, p. 1, funcționarii OEB și la relațiile dintre acesta din
Ediție specială, 5/vol. 04, p. 35), iar ulterior urmă și un stat membru.
prin Regulamentul (CE) nr. 883/2004 al
Parlamentului European și al Consiliului din 32. Or, asemenea membrilor personalului OEB,
29 aprilie 2004 privind coordonarea sistemelor statutul și în special articolul 11 din anexa VIII
de securitate socială (JO 2004, L 166, p. 1, la acesta nu se aplică membrilor personalului
Ediție specială, 5/vol. 07, p. 82). BCE.
28. Rezultă astfel că nici Tratatul FUE, nici 33. Astfel, membrii personalului BCE nu au
Regulamentul nr. 1408/71, în versiunea sa fost numiți funcționari ai Uniunii în condițiile
modificată și actualizată prin Regulamentul prevăzute la articolul 1a alineatul (1) din statut,
nr. 118/97, și nici Regulamentul nr. 883/2004 astfel încât, după cum reiese din coroborarea

acestei dispoziții cu articolul 1 din statut, menționate la articolul 132 alineatul (1) prima
acesta nu le este aplicabil. liniuță TFUE, care nu au nicio legătură cu
sistemul de pensii al personalului său.
34. Nici membrii personalului BCE nu sunt
angajați prin contracte încheiate cu Uniunea, 40. Faptul că Protocolul privind privilegiile și
astfel încât, în conformitate cu articolul 1 din imunitățile se aplică de asemenea BCE, astfel
RAA, acesta nu li se aplică. Ei sunt angajați de cum prevede articolul 22 primul paragraf din
BCE, care, astfel cum prevede articolul 282 acesta, nu poate justifica o concluzie diferită.
alineatul (3) prima teză TFUE, are personalitate Astfel, deși articolul 14 din acest protocol
juridică, distinctă de cea a Uniunii. prevede că Parlamentul și Consiliul, hotărând
prin regulamente, stabilesc regimul prestațiilor
35. Sistemul care se aplică personalului sociale aplicabile funcționarilor și altor agenți
BCE este stabilit de Consiliul guvernatorilor ai Uniunii, nu este mai puțin adevărat că nu
acesteia, în conformitate cu articolul 36 din a fost adoptat niciun regulament în temeiul
Protocolul privind SEBC și BCE și este stabilit,
acestei dispoziții pentru a prevedea transferul
în prezent, în Condițiile de angajare ale BCE.
către sistemul de pensii al BCE al drepturilor
36. Aceste condiții prevăd, desigur, la de pensie dobândite de membrii personalului
articolul 8 litera (a) din anexa IIIA că BCE acesteia în cadrul sistemelor de pensii ale
încheie acorduri și stabilește măsuri adecvate statelor membre.
printre altele cu alte sisteme de pensii sau cu
41. Nu poate conduce la o concluzie diferită
guvernele, în vederea transferului sumelor de
nici articolul 9 litera (c) din Condițiile
bani către sistemul de pensii al BCE, pentru
de angajare ale BCE, care prevede că, în
membrii personalului acesteia care și-au
vederea interpretării drepturilor și obligațiilor
încheiat perioada de probă la BCE.
prevăzute de aceste condiții, se va ține seama
37. Totuși, această dispoziție nu poate impune de principiile consacrate de regulamente,
statelor membre obligația de a încheia astfel de normele și de jurisprudența aplicabile
de acorduri și de a consimți la transferul către personalului altor instituții ale Uniunii.
sistemul de pensii al BCE al drepturilor de
42. Astfel, după cum s-a arătat la punctul 37
pensie dobândite în sistemul național de pensii
din prezenta hotărâre, condițiile menționate
de către un membru al personalului BCE.
nu creează nicio obligație în sarcina statelor
38. Spre deosebire de statut, care, în calitate membre care ar putea face obiectul unei
de regulament obligatoriu în toate elementele asemenea interpretări.
sale și direct aplicabil în toate statele membre,
obligă de asemenea statele membre în măsura 43. Din ansamblul considerațiilor care precedă
reiese că, în stadiul actual al dreptului Uniunii,
JURISPRUDENŢĂ
în care contribuția lor este necesară pentru

punerea sa în aplicare (a se vedea în acest sens în lipsa unui acord încheiat între BCE și statul
Hotărârea din 20 octombrie 1981, Comisia/ membru în cauză, acest stat membru nu este
Belgia, 137/80, EU:C:1981:237, punctele 8 obligat să prevadă posibilitatea unui membru
și 9), Condițiile de angajare ale BCE nu au al personalului BCE de a solicita transferul către
fost adoptate printr-un act legislativ și, în sistemul de pensii al acesteia al drepturilor de
consecință, nu pot prin ele însele să creeze pensie pe care le-a dobândit în sistemul de
obligații în sarcina statelor membre. pensii al statului membru menționat. Așadar,
de aici reiese că, în lipsa unui asemenea acord
39. Astfel, BCE nu poate adopta acte legislative între BCE și statul membru în cauză, dreptul
decât în măsura necesară îndeplinirii misiunilor Uniunii nu prevede, în stadiul său actual, un

drept subiectiv al unui membru al personalului din acest stat membru, dat fiind că trecerea
BCE de a solicita transferul către sistemul de persoanei interesate în serviciul instituției
pensii al acesteia al drepturilor de pensie pe menționate ar putea, în lipsa unui astfel de
care le-a dobândit în sistemul de pensii al transfer, să îl priveze pe acesta, în tot sau în
statului membru menționat. parte, de drepturile de pensie la care ar avea
dreptul dacă nu ar fi acceptat să intre în
44. Trebuie arătat însă, astfel cum a amintit serviciul unei instituții a Uniunii (a se vedea
domnul avocat general la punctul 62 din
în acest sens Hotărârea din 20 octombrie
concluzii, că din observațiile prezentate Curții
1981, Comisia/Belgia, 137/80, EU:C:1981:237,
reiese că BCE a solicitat autorităților italiene,
punctul 19, și Hotărârea din 4 februarie 2021,
deja din anul 2005, încheierea unui acord în
Ministre de la Transition écologique et solidaire
vederea transferului către sistemul de pensii
și Ministre de l’Action et des Comptes publics,
al BCE al drepturilor de pensie dobândite
C-903/19, EU:C:2021:95, punctul 34, precum
de membrii personalului acesteia în cadrul
și jurisprudența citată).
sistemului de pensii italian. În acest scop,
BCE a transmis INPS un proiect al unui astfel 48. Pe de altă parte, așa cum a amintit domnul
de acord. Cu toate acestea, nu a fost încheiat avocat general la punctul 63 din concluziile
niciun acord, întrucât Republica Italiană nu a sale, aproape toate statele membre ale Uniunii
luat măsurile necesare pentru încheierea sa. economice și monetare au încheiat, uneori de
45. În aceste condiții, pentru a oferi un răspuns mult timp, acorduri cu BCE pentru autorizarea
util instanței de trimitere, este necesar să se transferului în sistemul de pensii al acesteia al
examineze eventualele obligații care decurg drepturilor de pensie dobândite de membrii
din dreptul Uniunii în sarcina unui stat membru personalului BCE în cadrul sistemelor naționale
căruia i se propune de către BCE încheierea ale acestora.
unui acord privind transferul drepturilor de 49. Într-o asemenea situație, astfel cum a
pensie.
arătat domnul avocat general în esență la
46. Trebuie amintit, în această privință, că punctul 58 din concluzii, membrii personalului
articolul 4 TUE, vizat de prima întrebare BCE care au dobândit drepturi de pensie în
preliminară, consacră, la alineatul (3), cadrul sistemului unui stat membru care
principiul cooperării loiale dintre Uniune și nu a încheiat încă un astfel de acord cu BCE
statele sale membre, în temeiul căruia statele s-ar afla, fără o justificare aparentă, într-o
membre trebuie printre altele să faciliteze situație mai puțin favorabilă decât colegii
îndeplinirea de către Uniune a misiunii sale lor resortisanți ai unui stat membru care a
și să se abțină de la orice măsură care ar încheiat cu BCE un asemenea acord, ceea ce
putea pune în pericol realizarea obiectivelor ar fi de natură să le aplice un tratament inegal
Uniunii (a se vedea în acest sens Hotărârea din și să dăuneze astfel bunei funcționări a acestei
30 noiembrie 2021, LR Ģenerālprokuratūra, instituții.
C-3/20, EU:C:2021:969, punctul 95).
50. Trebuie observat în speță că, în ceea ce
47. Or, imposibilitatea de a transfera către privește transferul către sistemul de pensii
sistemul de pensii al unei instituții a Uniunii al BCE al drepturilor de pensie pe care
drepturile de pensie dobândite în sistemul de angajații BCE le-au dobândit la o instituție de
pensii al unui stat membru ar putea face mai securitate socială a unui stat membru, BCE și-a
dificilă recrutarea de către această instituție manifestat interesul de a încheia acorduri care
de personal cu o anumită vechime provenind prevedeau tocmai un astfel de transfer.

51. Având în vedere considerațiile expuse la acord în temeiul acestui articol 8 litera (a) din
punctele 47-50 din prezenta hotărâre, trebuie anexa IIIA privind transferul către sistemul de
să se concluzioneze că principiul cooperării pensii al BCE al drepturilor de pensie dobândite
loiale, consacrat la articolul 4 alineatul (3) de membrii personalului acesteia în cadrul
TUE, implică obligația unui stat membru de sistemului de pensii al acestui stat membru
a concura cu BCE în vederea încheierii unui să participe activ și cu bună-credință la
acord privind transferul către sistemul de negocierile care privesc încheierea cu aceasta
pensii al acesteia din urmă al drepturilor de a unui astfel de acord după deschiderea
pensie dobândite de membrii personalului său negocierilor.
în cadrul sistemului de pensii al acestui stat
membru. Cu privire la cea de a doua întrebare
52. Desigur, astfel cum a arătat domnul avocat 54. Prin intermediul celei de a doua întrebări
formulate, instanța de trimitere solicită în
general la punctul 60 din concluzii, principiul
esență să se stabilească dacă dreptul Uniunii
cooperării loiale nu poate fi interpretat în
trebuie interpretat în sensul că autorizează
sensul că obligă statul membru să accepte ca
instanța unui stat membru sesizată de un
atare un proiect de acord prezentat eventual
membru al personalului BCE să dispună
de BCE. Nu este mai puțin adevărat că statul
transferul către sistemul de pensii al acesteia
membru trebuie să participe în mod activ și
al drepturilor de pensie dobândite de persoana
cu bună-credință la negocierile cu BCE care
interesată în sistemul de pensii al acestui stat
vizează încheierea cu aceasta a unui acord după
membru, chiar și în lipsa unei dispoziții de
deschiderea negocierilor, în vederea eliminării
drept național sau a unui acord, încheiat între
eventualelor obstacole existente, inclusiv
statul membru în cauză și BCE, care să prevadă
în ceea ce privește stabilirea unei metode
un astfel de transfer.
adecvate pentru calcularea valorii echivalente
drepturilor ce urmează a fi transferate. 55. Trebuie arătat în această privință că,
potrivit jurisprudenței Curții, posibilitatea de
53. Din ansamblul considerațiilor care
a transfera drepturi de pensie, prevăzută la
precedă reiese că trebuie să se răspundă la
articolul 11 alineatul (2) din anexa VIII la statut,
prima întrebare că articolele 45 și 48 TFUE,
are caracterul unui drept subiectiv conferit de
articolul 11 alineatul (2) din anexa VIII la
statut, care poate fi invocat atât în raport cu
statut și articolul 8 litera (a) din anexa IIIA statele membre, cât și în raport cu instituțiile
la Condițiile de angajare ale BCE trebuie Uniunii (Hotărârea din 14 iunie 1990, Weiser,
interpretate în sensul că nu se opun, în lipsa C-37/89, EU:C:1990:254, punctul 12 și
unui acord încheiat între BCE și statul membru jurisprudența citată).
în cauză, unei reglementări sau unei practici
JURISPRUDENŢĂ
administrative a acestui stat membru care nu 56. Cu toate acestea, din cuprinsul punctelor
permite unui membru al personalului BCE să 32 și 43 din prezenta hotărâre reiese, pe de o
transfere către sistemul de pensii al acesteia parte, că articolul 11 alineatul (2) din anexa VIII
o sumă corespunzătoare drepturilor de pensie la statut nu se aplică membrilor personalului
pe care le-a dobândit în sistemul de pensii al BCE și, pe de altă parte, că transferul către
statului membru respectiv. Cu toate acestea, sistemul de pensii al BCE al drepturilor de
articolul 4 alineatul (3) TUE impune, în temeiul pensie dobândite de un membru al personalului
principiului cooperării loiale consacrat la acesteia în cadrul sistemului de pensii al unui
această dispoziție, ca un stat membru căruia stat membru presupune încheierea unui acord
i se propune de către BCE încheierea unui între BCE și acest stat membru.

57. Rezultă că, în lipsa încheierii unui asemenea 60. Având în vedere ansamblul considerațiilor
acord între BCE și statul membru în cauză, care precedă, trebuie să se răspundă la a
o instanță din acest stat membru, sesizată doua întrebare că dreptul Uniunii trebuie
de un membru al personalului BCE care a interpretat în sensul că nu autorizează instanța
dobândit drepturi de pensie în sistemul de unui stat membru sesizată de un membru al
pensii al statului membru menționat, nu poate personalului BCE să dispună transferul către
dispune transferul drepturilor menționate către sistemul de pensii al acesteia al drepturilor de
sistemul de pensii al BCE. pensie dobândite de persoana interesată în
sistemul de pensii al acestui stat membru, în
58. Cu toate acestea, din răspunsul la prima lipsa unei dispoziții de drept național sau a unui
întrebare reiese că există o obligație care acord încheiat între statul membru în cauză
decurge din principiul cooperării loiale și BCE, care să prevadă un astfel de transfer.
consacrat la articolul 4 alineatul (3) TUE ca În schimb, atunci când, ca urmare a încălcării
un stat membru, solicitat de BCE în vederea de către acest stat membru a obligației sale,
încheierii unui acord privind transferul care decurge din principiul cooperării loiale
drepturilor de pensie, să participe activ și cu consacrat la articolul 4 alineatul (3) TUE, de a
bună-credință la negocierile cu BCE, astfel participa activ și cu bună-credință la negocierile
cu BCE în vederea încheierii unui acord privind
încât să se ajungă la un acord.
transferul drepturilor de pensie, acest membru
59. În cazul în care instanța competentă al personalului BCE se află în imposibilitatea
a statului membru în cauză consideră că de a obține transferul către sistemul de pensii
autoritățile competente ale acestui stat al BCE al drepturilor de pensie pe care le-a
membru, din cauza indiferenței lor în ceea dobândit în cadrul sistemului de pensii al
ce privește inițierea negocierilor cu BCE în statului membru respectiv, această dispoziție
impune ca o astfel de instanță să ia toate
vederea încheierii unui acord privind transferul
măsurile prevăzute de normele de procedură
către sistemul de pensii al acesteia din urmă
naționale pentru a asigura respectarea acestei
al drepturilor de pensie dobândite de membrii
obligații de autoritatea competentă națională.
personalului său în cadrul sistemului de
pensii al statului membru menționat, nu au Cu privire la cheltuielile de judecată
respectat această obligație, acesteia îi revine,
cu respectarea principiilor echivalenței și 61. Întrucât, în privința părților din litigiul
efectivității, astfel cum reies din jurisprudența principal, procedura are caracterul unui
Curții (a se vedea printre altele Hotărârea din incident survenit la instanța de trimitere, este
de competența acesteia să se pronunțe cu
26 iunie 2019, Craeynest și alții, C-723/17,
privire la cheltuielile de judecată. Cheltuielile
EU:C:2019:533, punctul 54), să adopte
efectuate pentru a prezenta observații Curții,
orice măsură eficace prevăzută de normele
altele decât cele ale părților menționate, nu
procedurale naționale aplicabile, pentru ca
pot face obiectul unei rambursări.
aceste autorități să participe activ și cu bună-
credință la negocierile cu BCE în vederea Pentru aceste motive, Curtea (Camera a
încheierii unui asemenea acord. cincea) declară:

1) Articolele 45 și 48 TFUE, articolul 11 alineatul (2) din anexa VIII la Statutul funcționarilor
Uniunii Europene și articolul 8 litera (a) din anexa IIIA la Decizia Băncii Centrale Europene
(BCE) din 9 iunie 1998 privind adoptarea condițiilor de angajare a personalului Băncii Centrale
Europene, astfel cum a fost modificată la 31 martie 1999,
trebuie interpretate în sensul că
nu se opun, în lipsa unui acord încheiat între Banca Centrală Europeană (BCE) și statul membru
în cauză, unei reglementări sau unei practici administrative a acestui stat membru care nu
permite unui membru al personalului BCE să transfere către sistemul de pensii al acesteia o
sumă corespunzătoare drepturilor de pensie pe care le-a dobândit în sistemul de pensii al statului
membru respectiv. Cu toate acestea, articolul 4 alineatul (3) TUE impune, în temeiul principiului
cooperării loiale consacrat la această dispoziție, ca un stat membru căruia i se propune de către
BCE încheierea unui acord în temeiul acestui articol 8 litera (a) din anexa IIIA privind transferul
către sistemul de pensii al BCE al drepturilor de pensie dobândite de membrii personalului
acesteia în cadrul sistemului de pensii al acestui stat membru să participe activ și cu bună-
credință la negocierile care privesc încheierea cu aceasta a unui astfel de acord după deschiderea
negocierilor.
2) Dreptul Uniunii trebuie interpretat în sensul că nu autorizează instanța unui stat membru
sesizată de un membru al personalului Băncii Centrale Europene (BCE) să dispună transferul către
sistemul de pensii al acesteia al drepturilor de pensie dobândite de persoana interesată în sistemul
de pensii al acestui stat membru, în lipsa unei dispoziții de drept național sau a unui acord încheiat
între statul membru în cauză și BCE, care să prevadă un astfel de transfer. În schimb, atunci când,
ca urmare a încălcării de către acest stat membru a obligației sale, care decurge din principiul
cooperării loiale consacrat la articolul 4 alineatul (3) TUE, de a participa activ și cu bună-credință
la negocierile cu BCE în vederea încheierii unui acord privind transferul drepturilor de pensie,
acest membru al personalului BCE se află în imposibilitatea de a obține transferul către sistemul
de pensii al BCE al drepturilor de pensie pe care le-a dobândit în cadrul sistemului de pensii al
statului membru respectiv, această dispoziție impune ca o astfel de instanță să ia toate măsurile
prevăzute de normele de procedură naționale pentru a asigura respectarea acestei obligații de
autoritatea competentă națională.
Semnături
JURISPRUDENŢĂ

Recurs – Articolul 182 din Regulamentul de procedură al Curții – Funcție publică – Pensie...
ORDONANȚA CURȚII (Camera a opta)

„Recurs – Articolul 182 din Regulamentul de procedură al Curții – Funcție
publică – Pensie – Statutul funcționarilor Uniunii Europene – Articolul 20 din
anexa VIII – Acordarea unei pensii de urmaș – Soțul supraviețuitor al unui fost
funcționar titular al unei pensii pentru limită de vârstă – Căsătorie încheiată
după încetarea raporturilor de muncă ale acestui funcționar – Condiție privind
durata minimă a căsătoriei de cinci ani la data decesului funcționarului –
Articolul 18 din anexa VIII – Căsătorie încheiată înainte de încetarea raporturilor
de muncă ale funcționarului – Condiție privind durata minimă a căsătoriei de
numai un an – Excepție de nelegalitate a articolului 20 din anexa VIII – Carta
drepturilor fundamentale a Uniunii Europene – Articolul 20 – Principiul egalității
de tratament – Articolul 21 alineatul (1) – Principiul nediscriminării pe motive
de vârstă – Articolul 52 alineatul (1) – Lipsa unei diferențieri arbitrare sau vădit
inadecvate în raport cu obiectivul urmărit de legiuitorul Uniunii Europene”
În cauzele conexate C-341/21 P și C-357/21 P,
având ca obiect două recursuri formulate în temeiul articolului 56 din Statutul Curții de Justiție
a Uniunii Europene, introduse la 2 iunie și, respectiv, la 7 iunie 2021,
Comisia Europeană, reprezentată de T. S. Bohr și B. Mongin, în calitate de agenți,

recurentă în cauza C-341/21 P,
celelalte părți din procedură fiind:
KM, reprezentată de M. Müller-Trawinski, Rechtsanwalt,

reclamantă în primă instanță,
Parlamentul European, reprezentat de J. Van Pottelberge, în calitate de agent,

Consiliul Uniunii Europene, reprezentat de M. Alver și M. Bauer, în calitate de agenți,
interveniente în primă instanță,
și
Consiliul Uniunii Europene, reprezentat de M. Alver și M. Bauer, în calitate de agenți,

recurent în cauza C-357/21 P,
celelalte părți din procedură fiind:
KM, reprezentată de M. Müller-Trawinski, Rechtsanwalt,

reclamantă în primă instanță,

Comisia Europeană, reprezentată de T. S. Bohr și B. Mongin, în calitate de agenți,

pârâtă în primă instanță,
Parlamentul European, reprezentat de J. Van Pottelberge, în calitate de agent,

intervenient în primă instanță,
CURTEA (Camera a opta),
compusă din domnul M. Safjan (raportor), președinte de cameră, și domnii N. Piçarra și

N. Jääskinen, judecători,
avocat general: domnul A. Rantos,

având în vedere decizia luată, după ascultarea părților și a avocatului general, de a se pronunța
prin ordonanță motivată, în conformitate cu articolul 182 din Regulamentul de procedură al Curții,
dă prezenta
Ordonanță căsătoria, sub rezerva îndeplinirii tuturor

condițiilor prevăzute la articolul 1 alineatul (2)
1. Prin recursurile formulate, Comisia Europeană
litera (c) din anexa VII.
(C-341/21 P) și Consiliul Uniunii Europene
(C‑357/21 P) solicită anularea Hotărârii Tribuna (2) Pentru a asigura în mod concret deplina ega
lului Uniunii Europene din 24 martie 2021, KM/ litate dintre bărbați și femei în viața profesională,
Comisia (T-374/20, nepublicată, denumită în fapt ce constituie un element esențial de care
continuare „hotărârea atacată”, EU:T:2021:162), trebuie să se țină seama la punerea în aplicare
prin care acesta a anulat decizia Comisiei din
a tuturor aspectelor din prezentul statut, prin
7 octombrie 2019 de respingere a cererii de
cipiul egalității de tratament nu împiedică
acordare a unei pensii de urmaș în favoarea KM
instituțiile Uniunii Europene să mențină sau să
(denumită în continuare „decizia în litigiu”).
adopte măsuri care prevăd avantaje specifice
Cadrul juridic destinate să faciliteze exercitarea unei activități
profesionale de către sexul subreprezentat sau
2. Articolul 1d din Statutul funcționarilor să prevină ori să compenseze dezavantajele din
Uniunii Europene (denumit în continuare
cariera profesională.
„statutul”) are următorul cuprins:
[…]
JURISPRUDENŢĂ
„(1) În aplicarea prezentului statut se interzice

orice discriminare, precum discriminarea (5) În cazul în care o persoană vizată de
bazată pe sex, rasă, culoare, origine etnică sau prezentul statut, care se consideră nedreptățită
socială, caracteristici genetice, limbă, religie ca urmare a faptului că nu i s-a aplicat
sau convingeri, opinii politice sau de orice altă
principiul egalității de tratament, astfel cum
natură, apartenența la o minoritate națională,
este acesta definit mai sus, prezintă fapte
avere, naștere, handicap, vârstă sau orientare
din care se poate presupune existența unei
sexuală.
discriminări directe sau indirecte, instituția
În sensul prezentului statut, uniunile con are responsabilitatea de a dovedi că nu a
sens uale sunt tratate în același mod ca și existat nicio încălcare a principiului egalității

de tratament. Prezenta dispoziție nu se aplică (a) fie din oficiu, în ultima zi a lunii în cursul
în cadrul procedurilor disciplinare. căreia acesta împlinește vârsta de 66 de ani;
(6) Respectând principiul nediscriminării și (b) fie la cererea sa, în ultima zi a lunii în cursul
principiul proporționalității, orice limitare a căreia a fost depusă cererea, în cazul în care
punerii în aplicare a acestor principii trebuie acesta a împlinit vârsta de pensionare sau are
justificată în mod obiectiv și rezonabil și trebuie o vârstă cuprinsă între 58 de ani și vârsta de
să răspundă unor obiective legitime de interes pensionare și îndeplinește condițiile impuse
general în cadrul politicii privind personalul. pentru acordarea unei pensii cu plată imediată,
Aceste obiective pot justifica, printre altele, în conformitate cu articolul 9 din anexa VIII.
Articolul 48 paragraful al doilea teza a doua se
stabilirea unei vârste obligatorii de pensionare
aplică prin analogie.
și a unei vârste minime pentru a beneficia de
pensia pentru limită de vârstă.” Cu toate acestea, la cererea sa și atunci când
autoritatea împuternicită să facă numiri consi
3. Articolul 35 din statut prevede:
deră că acest lucru este justificat în interesul
„Orice funcționar se regăsește într-una dintre serviciului, funcționarul poate rămâne în
următoarele situații administrative: activitate până la vârsta de 67 de ani sau, în mod
excepțional, până la 70 de ani, caz în care acesta
(a) activitate; este pensionat din oficiu în ultima zi a lunii în
(b) detașare; cursul căreia împlinește vârsta respectivă.”
(c) concediu pentru interese personale;
6. Articolul 1 alineatul (2) litera (c) din
(d) disponibilizare;
anexa VII la statut prevede:
(e) concediu pentru satisfacerea serviciului
militar; „La alocația pentru locuință are dreptul:
(f) concediu pentru creșterea copilului sau
concediu din motive familiale; […]
(g) concediu în interesul serviciului.” (c) funcționarul înregistrat ca partener stabil în
cadrul unei uniuni consensuale, cu următoarele
4. Articolul 47 din statut prevede:
condiții:
„Încetarea raporturilor de muncă survine:
(i) cuplul să furnizeze un document oficial
(a) în urma demisiei; recunoscut ca atare de un stat membru
(b) în urma demiterii; sau de orice autoritate competentă a unui
(c) în urma pensionării în interesul serviciului; stat membru, care să ateste statutul lor de
(d) în urma concedierii din motive de incompe parteneri în cadrul unei uniuni consensuale;
tență profesională; (ii) niciunul dintre parteneri să nu fie căsătorit
(e) în urma eliberării din funcție; sau angajat într-o altă uniune consensuală;
(f) în urma pensionării;
(g) în urma decesului.” (iii) partenerii să nu fie rude între ei în unul
din următoarele grade: părinți, părinți și copii,
5. Articolul 52 primul și al doilea paragraf din bunici și nepoți, frați și surori, mătuși, unchi,
statut prevede: nepoți, nepoate, gineri și nurori;
„Fără a aduce atingere dispozițiilor articolului 50, (iv) cuplul să nu aibă acces la căsătorie civilă
funcționarul este pensionat: într-un stat membru; se consideră că un

cuplu are acces la căsătorie civilă în sensul timp de cel puțin un an, iar căsătoria să fi fost
prezentului punct numai în cazul în care încheiată înainte ca raporturile de muncă
membrii cuplului îndeplinesc toate condițiile ale funcționarului cu una dintre instituții să
stabilite de legislația unui stat membru care înceteze. Valoarea minimă a pensiei de urmaș
autorizează căsătoria unui astfel de cuplu; este de 35% din ultimul salariu de bază; cu
toate acestea, valoarea pensiei de urmaș nu
[…]” poate depăși, în niciun caz, valoarea pensiei
7. Anexa VIII la statut, referitoare la „[n]orme pentru limită de vârstă de care beneficia soțul
privind sistemul de pensii”, cuprinde printre său în ziua decesului.
altele capitolul 4, intitulat „Pensia de urmaș”,
Condiția privind durata căsătoriei, prevăzută
care cuprinde articolele 17-29 din această
la primul paragraf, nu se aplică în cazul în care
anexă. Articolul 17 are următorul cuprins:
dintr-o căsătorie a funcționarului încheiată
„Soțul supraviețuitor al unui funcționar care, înainte de încetarea raporturilor de muncă au
la data decesului, se afla într-una din situațiile rezultat unul sau mai mulți copii, cu condiția
administrative menționate la articolul 35 ca soțul supraviețuitor să întrețină sau să fi
din statut beneficiază, cu condiția să fi fost întreținut copiii respectivi.”
căsătoriți timp de cel puțin un an și sub
9. Articolul 19 din anexa VIII la statut prevede:
rezerva dispozițiilor articolului 1 alineatul (1)
de mai sus și ale articolului 22 de mai jos, de „Soțul supraviețuitor al unui fost funcționar
o pensie de urmaș egală cu 60% din pensia titular al unei prestații de invaliditate are
pentru limită de vârstă care i-ar fi fost plătită dreptul la o pensie de urmaș egală cu 60%
funcționarului în cazul în care acesta ar fi din valoarea prestației de invaliditate de care
îndeplinit, la data decesului, condițiile necesare beneficia soțul său la data decesului, sub
solicitării acesteia, fără aplicarea unor condiții rezerva dispozițiilor articolului 22, cu condiția
privind vechimea în serviciu sau vârsta. să fi fost căsătoriți la data la [care] a început să
Condiția privind anterioritatea, prevăzută mai producă efecte dreptul la prestația respectivă.
sus, nu se aplică în cazul în care din căsătoria Valoarea minimă a pensiei de urmaș este de 35%
respectivă sau dintr-o căsătorie anterioară a din ultimul salariu de bază; cu toate acestea,
funcționarului au rezultat unul sau mai mulți
valoarea pensiei de urmaș nu poate depăși, în
copii, cu condiția ca soțul supraviețuitor să
niciun caz, valoarea prestației de invaliditate de
întrețină sau să fi întreținut copiii respectivi
care beneficia soțul în ziua decesului.”
sau în cazul în care decesul funcționarului a
survenit ca urmare a unei infirmități sau unei 10. Articolul 20 din anexa VIII la statut prevede:
boli contractate cu ocazia exercitării atribuțiilor
JURISPRUDENŢĂ
sale ori în urma unui accident.” „Condiția privind anterioritatea încheierii

căsătoriei, prevăzută la articolele 17a, 18,
8. Articolul 18 din anexa VIII la statut prevede: 18a și 19 de mai sus, nu se aplică în cazul în
care căsătoria, chiar dacă a fost încheiată
„Soțul supraviețuitor al unui fost funcționar
după încetarea raporturilor de muncă ale
titular al unei pensii pentru limită de vârstă
funcționarului, a durat cel puțin cinci ani.”
are dreptul la o pensie de urmaș egală cu 60%
din valoarea pensiei pentru limită de vârstă de 11. Potrivit articolului 27 din anexa VIII la statut:
care beneficia funcționarul respectiv la data
decesului, sub rezerva dispozițiilor prevăzute „Soțul divorțat al unui funcționar sau al unui
la articolul 22, cu condiția să fi fost căsătoriți fost funcționar are dreptul la pensia de urmaș

definită în prezentul capitol, cu condiția să raporturilor de muncă ale acestuia, a durat mai
justifice că are dreptul, la decesul fostului soț, puțin de cinci ani.
la o pensie alimentară din partea acestuia,
acordată fie prin hotărâre judecătorească, 16. Reclamația formulată de KM împotriva
acestei decizii a fost respinsă.
fie prin convenție încheiată între foștii soți,
înregistrată oficial și pusă în aplicare. Acțiunea în primă instanță și hotărârea
atacată
Cu toate acestea, pensia de urmaș nu poate
depăși valoarea pensiei alimentare plătite 17. Prin cererea introductivă depusă la grefa
la data decesului fostului soț, aceasta fiind Tribunalului la 15 iunie 2020, KM a formulat
actualizată conform normelor prevăzute la o acțiune având ca obiect anularea deciziei în
articolul 82 din statut. litigiu care o privea.
Soțul divorțat pierde acest drept în cazul 18. Au fost admise cererile de intervenție în
în care se recăsătorește înaintea decesului susținerea concluziilor Comisiei formulate de
fostului soț. În cazul în care se recăsătorește Parlamentul European și de Consiliu.
după decesul fostului soț, beneficiază de
dispozițiile articolului 26.” 19. În susținerea acțiunii formulate, KM a
invocat printre altele un motiv întemeiat în
Istoricul litigiilor și decizia în litigiu esență pe nelegalitatea articolului 20 din
anexa VIII la statut în raport în special cu
12. În cursul anului 2004, recurenta, KM, a principiul egalității de tratament și cu principiul
încheiat cu un funcționar al unei instituții nediscriminării pe motive de vârstă.
a Uniunii un contract notarial de uniune
consensuală în Germania, înregistrat ulterior 20. Pronunțându-se cu privire la acest motiv,
în Bruxelles (Belgia) ca declarație de coabitare Tribunalul a constatat că, în vederea acordării
legală. În cursul anului 2016, acest funcționar unei pensii de urmaș, situația reglementată
a fost pensionat. de articolul 18 din anexa VIII la statut, și
anume cea a soțului supraviețuitor al unui fost
13. În cursul anului 2017, funcționarul men funcționar al Uniunii care s-a căsătorit înainte
ționat și KM s-au căsătorit. Același funcționar de încetarea raporturilor de muncă ale acestuia
a decedat la mai puțin de cinci ani de la data din urmă, era comparabilă cu situația regle
încheierii căsătoriei. mentată de articolul 20 din această anexă, și
anume cea a soțului supraviețuitor al unui fost
14. KM, în calitatea sa de soție supraviețuitoare funcționar care a încheiat o căsătorie după
a unui fost funcționar al Uniunii, a introdus o această încetare. În continuare, Tribunalul a
cerere de acordare a unei pensii de urmaș în statuat că exista o diferență de tratament al
temeiul capitolului 4 din anexa VIII la statut. unor situații comparabile în funcție de data în
cheierii căsătoriei, întrucât pensia de urmaș este
15. Prin decizia în litigiu, Oficiul pentru acordată soțului supraviețuitor în condițiile în
Administrarea și Plata Drepturilor Individuale care căsătoria a durat cel puțin un an în cadrul
(PMO) al Comisiei a respins cererea formulată articolului 18 din anexa VIII la statut și cel puțin
de KM pentru motivul că aceasta nu îndeplinea cinci ani în cadrul articolului 20 din această
condițiile prevăzute la articolul 20 din anexă. Tribunalul a adăugat că o asemenea
anexa VIII la statut pentru a putea beneficia diferență de tratament determina un deza
de o pensie de urmaș, întrucât căsătoria sa cu vantaj pentru soțul supraviețuitor al unui fost
funcționarul defunct, încheiată după încetarea funcționar care s-a căsătorit după încetarea

raporturilor de muncă ale acestuia din urmă în Concluziile părților în recursuri și procedura
comparație cu soțul supraviețuitor al unui fost în fața Curții
funcționar care a încheiat o căsătorie înainte de
această încetare. Tribunalul a constatat de ase 24. Prin recursul formulat în cauza C-341/21 P,
menea o diferență de tratament al unor situații Comisia solicită Curții:
comparabile întemeiată indirect pe vârsta – anularea hotărârii atacate;
fostului funcționar la data încheierii căsătoriei.
– respingerea acțiunii în primă instanță și
21. După ce a indicat că diferența de tratament
instituită la articolul 20 din anexa VIII la statut – obligarea KM la plata cheltuielilor de judecată
era prevăzută de lege, în sensul articolului 52 efectuate în primă instanță și în recurs.
alineatul (1) din Carta drepturilor fundamentale
a Uniunii Europene (denumită în continuare 25. Prin recursul formulat în cauza C-357/21 P,
„carta”), Tribunalul a verificat dacă diferența Consiliul solicită Curții:
de tratament evidențiată putea fi justificată
– admiterea recursului și anularea hotărârii
de un obiectiv de interes general și dacă era
atacate;
proporțională în raport cu obiectivul urmărit,
în special în lumina jurisprudenței amintite la – soluționarea definitivă a litigiului și respingerea
punctul 42 din hotărârea atacată. acțiunii în primă instanță ca nefondată și
22. În această privință, referitor la obiectivul – obligarea KM la plata cheltuielilor de judecată
de interes general de prevenire a fraudelor, efectuate în primă instanță și în recurs.
Tribunalul, deși a recunoscut că cerința potrivit
căreia căsătoria trebuie să îndeplinească o 26. Prin decizia președintelui Curții din 14 sep
condiție privind durata minimă pentru a da tembrie 2021, prezentele cauze au fost suspen
naștere dreptului la o pensie de urmaș permite date în așteptarea pronunțării hotărârii în
să se asigure că această căsătorie nu se cauzele conexate C-116/21 P-C-118/21 P,
întemeiază exclusiv pe considerații străine de un C-138/21 P și C-139/21 P. După pronunțarea
proiect de viață comun, precum considerații pur Hotărârii din 14 iulie 2022, Comisia/VW și alții
financiare sau legate de obținerea unui drept de (C‑116/21 P-C-118/21 P, C-138/21 P și C-139/21 P,
ședere, a apreciat nerezonabil să se considere că EU:C:2022:557), procedura a fost reluată prin
condiția privind durata minimă a căsătoriei, de decizia președintelui Curții din 19 iulie 2022.
cinci ani, prevăzută la articolul 20 din anexa VIII
27. În temeiul articolului 54 alineatul (2)
la statut, care este de cinci ori mai mare decât
din Regulamentul de procedură al Curții,
cea prevăzută la articolul 18 din anexa VIII la
președintele Curții a decis, la 1 septembrie
statut și care nu admite nicio excepție care
2022, conexarea cauzelor C-341/21 P și
JURISPRUDENŢĂ
să permită să se stabilească inexistența unei

C-357/21 P pentru buna desfășurare a fazei
fraude, indiferent de elementele de probă
scrise și a fazei orale a procedurii, precum și în
obiective furnizate, ar putea fi necesară în scopul
vederea pronunțării hotărârii.
atingerii obiectivului de combatere a fraudei.
Cu privire la recursuri
23. Tribunalul a concluzionat că articolul 20
din anexa VIII la statut încalcă principiul Cu privire la aplicarea articolului 182 din
egalității de tratament, precum și principiul Regulamentul de procedură
nediscriminării pe motive de vârstă. În aceste
condiții, el a admis excepția de nelegalitate 28. În temeiul articolului 182 din Regulamentul
invocată de KM și a anulat decizia în litigiu. de procedură, atunci când s-a pronunțat deja

asupra uneia sau mai multor probleme de treilea, pe erori de drept în ceea ce privește
drept identice cu cele ridicate prin motivele justificarea diferenței de tratament.
recursului, principal sau incident, și consideră
că recursul este în mod vădit fondat, Curtea Cu privire la al treilea aspect al primului motiv și
poate, la propunerea judecătorului raportor și cu privire la al doilea motiv în cauza C-341/21 P,
precum și cu privire la primul motiv în cauza
după ascultarea părților și a avocatului general,
C-357/21 P
să decidă declararea recursului ca fiind în mod
vădit fondat prin ordonanță motivată, în care – Argumentația părților
se face trimitere la jurisprudența relevantă.
33. Prin intermediul acestor motive și aspecte,
29. Comisia și KM precizează că nu au obiecții Comisia și Consiliul susțin că, prin hotărârea
în ceea ce privește aplicarea acestui articol. atacată, Tribunalul a săvârșit o eroare de
Consiliul nu a răspuns invitației Curții de a se drept în interpretarea principiului egalității de
pronunța cu privire la acest aspect. tratament și a principiului nediscriminării în
măsura în care a concluzionat, în mod eronat,
30. În speță, trebuie să se constate că motivele în sensul caracterului comparabil al situațiilor
de recurs invocate în cadrul prezentelor reglementate de dispozițiile articolelor 18 și
cauze ridică probleme de drept identice cu 20 din anexa VIII la statut și, prin urmare, în
cele cu privire la care Curtea s-a pronunțat sensul existenței unei diferențe de tratament
în Hotărârea din 14 iulie 2022, Comisia/VW constând în aplicarea unor regimuri diferite în
și alții (C-116/21 P-C-118/21 P, C-138/21 P și aceste situații comparabile.
C-139/21 P, EU:C:2022:557). În consecință,
trebuie aplicat în prezentele cauze articolul 182 34. Aceste instituții consideră că Tribunalul
din Regulamentul de procedură. a săvârșit, la punctele 49 și 50 din hotărârea
atacată, o eroare de drept prin faptul că a
Cu privire la fond considerat că data încheierii căsătoriei era
singurul element care determina aplicarea
31. În susținerea recursului formulat în cauza
articolului 18 sau a articolului 20 din anexa VIII la
C-341/21 P, Comisia invocă trei motive statut și că, prin urmare, situațiile care intrau sub
întemeiate, primul, pe o eroare de drept privind incidența acestor dispoziții erau comparabile.
criteriile de apreciere a legalității deciziilor Or, dacă Tribunalul ar fi luat în considerare toate
adoptate de legiuitorul Uniunii și pe încălcarea elementele care caracterizau aceste situații, ar fi
obligației de motivare, al doilea, pe o eroare de trebuit să constate că, în ceea ce privește situația
drept în interpretarea principiului nediscriminării juridică respectivă a acestor funcționari, există o
și, al treilea, pe o eroare de drept în interpretarea diferență esențială și obiectivă între funcționarii
articolului 52 alineatul (1) din cartă și pe mai angajați în muncă și cei care ale căror raporturi
multe încălcări ale obligației de motivare. de muncă cu o instituție a Uniunii au încetat,
având în vedere în special drepturile și obligațiile
32. La rândul său, în susținerea recursului
profesionale care le revin celor dintâi spre
formulat în cauza C-357/21 P, Consiliul
deosebire de cei din urmă, în temeiul dispozițiilor
invocă trei motive întemeiate, primul, pe
statutare pe toată durata angajării lor.
erori de drept în ceea ce privește existența
unei diferențe de tratament, al doilea, pe 35. În special, atât Comisia, cât și Consiliul
erori de drept privind întinderea controlului evidențiază faptul că, spre deosebire de foștii
jurisdicțional efectuat de Tribunal cu privire funcționari care nu mai au obligația de a lucra,
la alegerile făcute de legiuitorul Uniunii și, al funcțion arul angajat în muncă trebuie să

contribuie la sistemul de pensii, primește un mod eronat în analiza sa finalitatea duratei

salariu de bază superior pensiei pentru limită minime a căsătoriei prevăzută la articolele 18
de vârstă care îi va fi acordată atunci când se va și 20 din anexa VIII la statut, și anume, așa cum
pensiona, are obligația de a locui la locul său de rezultă din cuprinsul punctelor 87 și 88 din
repartizare și are dreptul la indemnizații de ex Hotărârea din 19 decembrie 2019, HK/Comisia
patriere, de reședință în afara țării de origine și (C-460/18 P, EU:C:2019:1119), aceea de a se
de călătorie. Comisia arată în plus că, spre deo evita pactele succesorale și, prin urmare, de a
sebire de articolul 20 din anexa VIII la statut, arti se evita încheierea unei căsătorii cu unicul scop
colul 18 din această anexă prevede că condiția de a putea obține plata unei pensii de urmaș,
privind durata căsătoriei nu se aplică dacă în fără ca această căsătorie să corespundă vreunei
familia funcționarului s-a născut un copil din realități sau vreunei stabilități a relațiilor dintre
căsătoria încheiată de acesta din urmă înainte persoanele în cauză. Astfel, Tribunalul nu ar fi
de încetarea raporturilor sale de muncă, ceea respectat criteriul potrivit căruia, la aprecierea
ce demonstrează că situațiile care fac obiectul caracterului comparabil al situațiilor, trebuie
acestor două dispoziții sunt radical diferite. Toate să se ia în considerare ansamblul elementelor
aceste considerații ar arăta că situația unui fost care le caracterizează, precum și ansamblul
funcționar care se căsătorește după încetarea normelor de drept care guvernează pozițiile
activității sale nu impune, la fel de evident ca în fiecăreia dintre situațiile care trebuie comparate.
cazul funcționarului care se căsătorește atunci În special, Tribunalul, prin faptul că a considerat,
când este încă angajat în muncă, ca soțului su la același punct din hotărârea atacată, că o
praviețuitor să îi fie oferit un venit de înlocuire căsătorie încheiată după încetarea raporturilor
prin acordarea pensiei de urmaș. de muncă nu modifică în mod esențial situația
soțului supraviețuitor în ceea ce privește
36. Comisia apreciază de asemenea că situația drepturile sale patrimoniale în comparație cu
funcționarilor angajați în muncă și cea a situația care face obiectul articolului 18 din
funcționarilor ale căror raporturi de muncă cu anexa VIII la statut, pe lângă lipsa totală de
o instituție a Uniunii au încetat se disting pe motivare a acestei considerații, ar fi ignorat
plan personal. Pe de o parte, funcționarii care riscul ca o asemenea căsătorie să fie pretextul
intră sub incidența articolului 18 din anexa VIII pentru încheierea unor pacte succesorale. Astfel,
la statut ar fi mai tineri decât funcționarii care nu se poate nega că, ținând seama de situația
intră sub incidența articolului 20 din această funcționarului care se căsătorește după ce și-a
anexă, așa încât speranța de viață mai redusă încetat activitatea, riscul de fraudă și de abuz
a acestora din urmă ar crește riscul de fraudă este mai mare decât în cazul funcționarului care
în privința lor și ar exista, astfel, o diferență s-a căsătorit înainte de această încetare.
considerabilă între situațiile reglementate de
JURISPRUDENŢĂ
aceste două dispoziții. Pe de altă parte, Comisia – Aprecierea Curții

susține că o persoană care se căsătorește cu
un funcționar înainte de încetarea activității 38. Cu titlu introductiv, trebuie amintită
acestuia și-a sprijinit soțul pe toată durata jurisprudența constantă a Curții potrivit
căsătoriei, ceea ce face improbabil riscul de căreia egalitatea în fața legii, enunțată la
abuz sau de fraudă, spre deosebire de situația articolul 20 din cartă, este un principiu general
unei persoane care se căsătorește cu un de drept al Uniunii care impune ca situații
funcționar ulterior încetării activității acestuia. comparabile să nu fie tratate în mod diferit și
ca situații diferite să nu fie tratate în același
37. Comisia arată de asemenea că, la punctul 48 mod, cu excepția cazului în care un astfel
din hotărârea atacată, Tribunalul a ignorat în de tratament este justificat în mod obiectiv

(Hotărârea din 14 iulie 2022, Comisia/VW pierderea veniturilor soțului decedat, acesta
și alții, C-116/21 P-C-118/21 P, C-138/21 P fiind, anterior decesului său, un fost funcționar
și C-139/21 P, EU:C:2022:557, punctul 95, care nu mai era în angajat în muncă.
precum și jurisprudența citată).
42. Prin urmare, Tribunalul a considerat în
39. Cerința care ține de caracterul comparabil esență că aceste două dispoziții din anexa VIII la
al situațiilor pentru a determina existența statut aveau un obiect și un scop în mare parte
unei încălcări a principiului egalității de identice în raport cu jurisprudența menționată
tratament trebuie apreciată din perspectiva la punctul 39 din prezenta ordonanță și amintită
tuturor elementelor care le caracterizează și de Tribunalul însuși la punctul 38 din hotărârea
în special în lumina obiectului și a scopului atacată. Potrivit Tribunalului, principalul ele
urmărit de actul care instituie distincția ment ce caracterizează pensiile de urmaș în
în cauză, înțelegându-se că trebuie luate cauză rezidă în natura juridică a legăturilor dintre
în considerare, în acest scop, principiile și soțul supraviețuitor, ca persoană căreia dispo
obiectivele domeniului din care face parte zițiile menționate îi conferă un drept, și fostul
actul respectiv. În condițiile în care situațiile funcționar decedat. Tot potrivit Tribunalului,
nu sunt comparabile, o diferență de tratament singura diferență în aplicarea articolelor 18
al situațiilor în cauză nu încalcă egalitatea în și 20 din anexa VIII la statut ține de condiția
fața legii consacrată la articolul 20 din cartă privind durata minimă a căsătoriei, care este ea
(Hotărârea din 14 iulie 2022, Comisia/VW însăși condiționată de data încheierii căsătoriei
și alții, C-116/21 P-C-118/21 P, C-138/21 P în raport cu poziția statutară a funcționarului la
și C-139/21 P, EU:C:2022:557, punctul 96, acea dată, așa cum reiese fără ambiguitate din
precum și jurisprudența citată). cuprinsul punctului 46 din hotărârea atacată.
40. În lumina acestei jurisprudențe trebuie 43. În aceste condiții, Tribunalul a putut consi
examinate susținerile Comisiei și ale Consiliului dera fără a săvârși o eroare de drept, pe de o
potrivit cărora Tribunalul ar fi concluzionat parte, la punctul 49 din hotărârea atacată, că
în mod eronat, în hotărârea atacată, în situațiile reglementate de dispozițiile artico
sensul caracterului comparabil al situațiilor lelor 18 și 20 din anexa VIII la statut sunt com
reglementate de dispozițiile articolelor 18 și parabile și, pe de altă parte, la punctele 46 și 50
20 din anexa VIII la statut și al existenței unei din hotărârea atacată, că situațiile reglemen
diferențe de tratament între aceste situații tate de aceste dispoziții sunt diferite numai în
comparabile în funcție de data încheierii ceea ce privește data încheierii căsătoriei în
căsătoriei. raport cu poziția statutară a funcționarului.
41. În această privință, trebuie arătat că, la 44. Comisia și Consiliul afirmă însă, în primul
punctele 44, 45 și 48 din hotărârea atacată, rând, că situațiile prevăzute la articolele 18
Tribunalul a constatat că articolele 18 și 20 din și 20 din anexa VIII la statut diferă în mod
anexa VIII la statut au ca obiect, sub rezerva esențial și obiectiv tocmai prin faptul că, la
respectării condiției privind durata minimă data încheierii căsătoriei, funcționarul era, în
a căsătoriei, acordarea unei pensii de urmaș cadrul primei dispoziții, încă angajat în muncă
soțului supraviețuitor exclusiv în funcție de într-o instituție a Uniunii, în timp ce, în cadrul
natura juridică a legăturilor dintre acest soț și celei de a doua dispoziții, el nu mai era angajat.
soțul decedat. Tribunalul a arătat de asemenea Tribunalul ar fi omis astfel să țină seama în
că aceste dispoziții urmăresc obiectivul de mod suficient de acest element caracteristic
a acorda soțului supraviețuitor un venit de în aprecierea sa cu privire la caracterul
înlocuire destinat să compenseze parțial comparabil al situațiilor.

45. Cu toate acestea, după cum a arătat condiției privind durata minimă a acestei
Tribunalul în mod întemeiat la punctul 47 din căsătorii. În timp ce durata necesară este de
hotărârea atacată, natura juridică a legăturilor numai un an în cazul în care căsătoria este
dintre soțul supraviețuitor și funcționarul încheiată atunci când funcționarul este încă
decedat nu diferă în funcție de aspectul dacă, angajat în muncă, aceasta crește la cinci ani în
la data încheierii căsătoriei, funcționarul cazul în care funcționarul se căsătorește după
exercita sau nu o activitate profesională. De ce raporturile sale de muncă cu o instituție a
asemenea, după cum a constatat Tribunalul la Uniunii au încetat.
punctul 48 din hotărârea atacată, împrejurarea
48. Cu toate acestea, astfel cum reiese din cu
că funcționarul defunct s-a căsătorit înainte
prinsul punctelor 45 și 46 din prezenta ordo
sau după încetarea raporturilor sale de muncă
nanță, nici poziția statutară a funcționarului,
nu este de natură să modifice, în mod esențial,
nici data încheierii căsătoriei nu sunt elemente
situația soțului supraviețuitor în ceea ce
relevante în etapa comparabilității situațiilor, în
privește drepturile sale patrimoniale, dintre
trucât sunt lipsite de legătură directă cu obiectul,
care face parte dreptul la o pensie de urmaș ca
cu scopul și cu principalul element caracteristic
venit de înlocuire.
al dreptului la o pensie de urmaș prevăzut la
46. Astfel, data încheierii căsătoriei este deter articolele 18 și 20 din anexa VIII la statut.
minată numai de voința viitorilor soți. Această
49. Pentru acest motiv, trebuie să se consi
decizie este rezultatul unei alegeri libere dere, prin analogie, așa cum a precizat
a funcționarului pe baza unor considerații Curtea la punctul 70 din Hotărârea din
multiple care nu implică neapărat și nici 19 decembrie 2019, HK/Comisia (C-460/18 P,
exclusiv luarea în considerare a împrejurărilor EU:C:2019:1119), în ceea ce privește pensia de
legate de exercitarea sau nu a unei activități urmaș prevăzută la articolul 17 din anexa VIII la
profesionale. Contrar celor afirmate de Comisie statut, că acordarea pensiei de urmaș depinde
și de Consiliu, faptul că acest funcționar este „numai”, prin însuși principiul care stă la baza
sau nu angajat în muncă la această dată sa, de natura juridică a legăturilor care uneau
nu poate, prin urmare, să aibă o incidență persoana în cauză cu funcționarul decedat,
determinantă asupra aprecierii caracterului iar aceasta chiar dacă Curtea a recunoscut,
comparabil al situațiilor în discuție din la punctul 89 din această hotărâre, că durata
perspectiva criteriilor amintite la punctul 39 minimă a căsătoriei este, la rândul său, o
din prezenta ordonanță și în special a obiectului condiție pentru ca soțul supraviețuitor să
și a scopului articolelor 18 și 20 din anexa VIII beneficieze de pensia de urmaș.
la statut, astfel cum au fost amintite la
punctul 41 din prezenta ordonanță. În această 50. Astfel, natura juridică a legăturilor dintre
soți este cea care stă la baza sistemului de
JURISPRUDENŢĂ
privință, raționamentul Tribunalului, amintit

la punctul precedent din prezenta ordonanță, pensii de urmaș al funcției publice a Uniunii,
se întemeiază în esență pe acest obiect și pe întrucât această condiție de acordare este
acest scop, precum și pe principalul element comună tuturor pensiilor de urmaș prevăzute
caracteristic al dreptului la o pensie de urmaș, la articolele 17-20 și la articolul 27 din
indicat la punctul 42 din prezenta ordonanță. anexa VIII la statut. În ceea ce privește condiția
privind durata minimă a căsătoriei, aceasta are
47. Este adevărat că, așa cum reiese din caracter accesoriu față de condiția referitoare
cuprinsul aceluiași punct 42 din prezenta la natura juridică a legăturilor dintre soți,
ordonanță, poziția statutară a funcționarului la întrucât urmărește numai să precizeze pe ce
data încheierii căsătoriei are incidență asupra durată trebuie să fi continuat legătura juridică

în vederea acordării pensiei de urmaș. În plus, astfel de risc de abuz sau de fraudă distingând,
această condiție accesorie nu este reluată în pe plan personal, situațiile reglementate de
cazul anumitor pensii de urmaș, precum cele aceste două articole. În această privință, este
prevăzute la articolele 19 și 27 din anexa VIII suficient să se arate că acest aspect nu este
la statut. relevant în etapa comparabilității situațiilor.
Acest argument se raportează de fapt la
51. Prin urmare, Tribunalul a insistat în mod justificarea duratei necesare, mai mult sau
întemeiat în motivarea sa, la punctele 45 și mai puțin îndelungată, a căsătoriei, așa încât
47 din hotărârea atacată, asupra importanței nu poate interveni decât în stadiul aprecierii
legăturii juridice dintre soți ca element caracterului proporțional al eventualei
principal ce caracterizează sistemul de pensii diferențe de tratament constatate.
de urmaș al Uniunii și a concluzionat în
sensul lipsei incidenței poziției statutare a 54. În ceea ce privește, în rest, argumentul
funcționarului asupra acestei legături. Comisiei potrivit căruia lipsa caracterului
comparabil al situațiilor ar fi atestată și de
52. Comisia și Consiliul susțin, în al doilea faptul că, contrar celor prevăzute la articolul 20
rând, că situația unui fost funcționar care se din anexa VIII la statut, condiția privind durata
căsătorește după încetarea raporturilor sale minimă a căsătoriei încetează să se aplice,
de muncă nu impune, la fel de evident ca în temeiul articolului 18 din această anexă,
în cazul funcționarului care se căsătorește atunci când soțul supraviețuitor întreține
în timp ce este încă angajat în muncă, ca sau a întreținut copiii fostului funcționar,
soțului supraviețuitor să îi fie oferit un venit acest element nu are incidență asupra
de înlocuire. În această privință, este suficient aprecierii caracterului comparabil al situațiilor
să se amintească, așa cum a arătat Tribunalul reglementate de aceste două articole. Astfel,
în mod întemeiat la punctul 48 din hotărârea condiția referitoare la întreținerea copiilor,
atacată, făcând trimitere la punctul 69 din prevăzută numai la articolul 18 din anexa VIII
Hotărârea din 19 decembrie 2019, HK/Comisia la statut, are, prin analogie cu cele arătate
(C-460/18 P, EU:C:2019:1119), că dreptul la la punctele 47 și 49 din prezenta ordonanță,
pensiile de urmaș prevăzute la articolele 18 și același caracter accesoriu ca și condiția
20 din anexa VIII la statut nu este supus unor referitoare la durata minimă a căsătoriei,
condiții privind resursele sau patrimoniul care pe care o înlocuiește. Așadar, aceasta nu are
să trebuiască să caracterizeze o incapacitate a legătură directă cu obiectul, cu scopul și cu
soțului supraviețuitor de a face față nevoilor principalul element caracteristic al dreptului
sale și care să demonstreze astfel dependența la o pensie de urmaș prevăzut la articolele 18
financiară anterioară a acestuia în raport cu și 20 din anexa amintită.
persoana decedată.
55. Din considerațiile care precedă reiese că,
53. Comisia susține, în al treilea rând, că contrar afirmațiilor Comisiei și ale Consiliului,
Tribunalul nu a ținut seama de finalitatea concluziile la care a ajuns Tribunalul la
duratei minime a căsătoriei prevăzute la punctele 49 și 50 din hotărârea atacată nu
articolele 18 și 20 din anexa VIII la statut sunt afectate de o eroare de drept.
și care ar consta, după cum rezultă din
cuprinsul punctului 89 din Hotărârea din 56. Prin urmare, trebuie să se respingă ca
19 decembrie 2019, HK/Comisia (C-460/18 P, nefondate al treilea aspect al primului motiv
EU:C:2019:1119), în evitarea încheierii unor și al doilea motiv în cauza C-341/21 P, precum
pacte succesorale frauduloase sau abuzive, un și primul motiv în cauza C-357/21 P.

Cu privire la primele două aspecte ale primului – Aprecierea Curții

motiv în cauza C-341/21 P, precum și cu privire
la al doilea motiv în cauza C-357/21 P 60. Este necesar să se arate că Tribunalul
a amintit, la punctele 40-42 din hotărârea
– Argumentația părților atacată, cerințele menționate la articolul 52
alineatul (1) din cartă, precum și jurisprudența
57. Prin intermediul acestor motive, Comisia aplicabilă în vederea controlului de
și Consiliul reproșează în esență Tribunalului proporționalitate al unei diferențe de
că a săvârșit, în hotărârea atacată, o eroare de
tratament. În continuare, la punctul 43 din
drept în ceea ce privește întinderea controlului
hotărârea atacată, Tribunalul a statuat că,
jurisdicțional.
dacă situațiile prevăzute la articolele 18 și,
58. Aceste două instituții susțin că, în a doua teză respectiv, 20 din anexa VIII la statut ar fi
a punctului 42 din hotărârea atacată, Tribunalul comparabile, ar trebui să verifice în acest caz
a aplicat o jurisprudență a Uniunii dezvoltată în că nu este nerezonabil ca legiuitorul Uniunii să
contextul radical diferit al alegerilor privind poli considere că diferența de tratament instituită
tica personalului în situațiile în care legiuitorul poate fi adecvată și necesară pentru realizarea
are deschise mai multe opțiuni. Astfel, Tribunalul obiectivului de interes general urmărit de
ar fi concluzionat în mod eronat, în special la condiția privind durata minimă a căsătoriei
punctul 78 din hotărârea atacată, în sensul prevăzută la articolul 20 din anexa VIII la
caracterului pur și simplu „nerezonabil” al statut. Întrucât a concluzionat în sensul
alegerii legiuitorului Uniunii privind durata caracterului comparabil al situațiilor, Tribunalul
minimă a căsătoriei reținută la articolul 20 din a efectuat această analiză începând de la
anexa VIII la statut. Procedând astfel, acesta ar punctul 58 din hotărârea atacată.
fi efectuat un control care depășește caracterul
„vădit nepotrivit sau inadecvat” al măsurii 61. Or, așa cum susțin Comisia și Consiliul,
în discuție în raport cu obiectivul urmărit de reiese din jurisprudența Curții că, în prezența
instituțiile competente, și anume, în speță, unor norme statutare precum cele în discuție
prevenirea abuzului de drept și a fraudelor. în speță și ținând seama de larga putere de
Tribunalul ar fi înlocuit astfel aprecierea apreciere de care dispune legiuitorul Uniunii
legiuitorului Uniunii cu propria apreciere și ar fi în această privință, principiul egalității de
depășit, așadar, limitele controlului de legalitate. tratament, astfel cum este consacrat la
articolul 20 din cartă, nu este încălcat decât
59. Comisia susține, în plus, că Tribunalul, deși atunci când legiuitorul Uniunii efectuează o
a afirmat că își întemeiază aprecierea privind diferențiere arbitrară sau vădit inadecvată în
legalitatea articolului 20 din anexa VIII pe raport cu obiectivul urmărit de reglementarea
articolele 20 și 21 din cartă, s-a îndepărtat de în cauză (Hotărârea din 14 iulie 2022, Comisia/
JURISPRUDENŢĂ
jurisprudența Curții potrivit căreia aprecierea VW și alții, C-116/21 P-C-118/21 P, C-138/21 P

legalității unui act al Uniunii în raport cu și C-139/21 P, EU:C:2022:557, punctul 127,
drepturile fundamentale nu se poate baza, precum și jurisprudența citată).
în niciun caz, pe afirmații întemeiate pe
consecințele acestui act într-un caz particular. 62. Această jurisprudență este aplicabilă în
Astfel, la punctul 72 din hotărârea atacată, cadrul verificării cerinței proporționalității
Tribunalul s-ar fi întemeiat pe natura specifică impuse la articolul 52 alineatul (1) din cartă
a împrejurărilor de fapt din speță pentru a (Hotărârea din 14 iulie 2022, Comisia/VW
considera nelegal articolul 20 din anexa VIII la și alții, C-116/21 P-C-118/21 P, C-138/21 P și
statut. C-139/21 P, EU:C:2022:557, punctul 128).

63. În speță, Tribunalul a considerat, la articolului 20 din anexa VIII la statut, condiția
punctul 43 din hotărârea atacată, că trebuia duratei minime a căsătoriei este de cinci ori
să verifice dacă nu este nerezonabil ca mai mare decât cea prevăzută pentru situațiile
legiuitorul Uniunii să aprecieze că diferența care intră sub incidența articolului 18 din
de tratament instituită poate fi adecvată și această anexă, deși toate aceste situații sunt
necesară în vederea realizării obiectivului de comparabile, trebuie considerată arbitrară sau
interes general urmărit de condiția referitoare vădit inadecvată în raport cu obiectivul, comun
la durata minimă a căsătoriei prevăzută la acestor două dispoziții, urmărit de legiuitorul
articolul 20 din anexa VIII la statut. Uniunii.
64. Or, conform jurisprudenței amintite la 66. În aceste condiții și fără a fi necesar să
punctele 61 și 62 din prezenta ordonanță, se examineze celelalte argumente invocate
acesta ar fi trebuit să se limiteze la a verifica de Comisie și de Consiliu, trebuie admise al
dacă diferențierea operată de această doilea aspect al primului motiv de recurs în
dispoziție coroborată cu articolul 18 din cauza C-341/21 P, precum și al doilea motiv de
anexa menționată nu este arbitrară sau vădit recurs în cauza C-357/21 P.
inadecvată în raport cu obiectivul de interes 67. Prin urmare, fără a fi necesar să se exami
general urmărit. Prin faptul că a examinat neze primul aspect al primului motiv și al treilea
cerința proporționalității în mod incorect, motiv în cauza C-341/21 P și nici al treilea
Tribunalul nu a respectat întinderea controlului motiv în cauza C-357/21 P, trebuie să se admită
său jurisdicțional și a săvârșit, așadar, o eroare recursurile și să se anuleze hotărârea atacată.
de drept. Astfel, fără această eroare, Tribunalul
ar fi trebuit să adopte un raționament diferit Cu privire la acțiunea în fața Tribunalului
și să ajungă eventual la alte concluzii decât
cele la care a ajuns la punctele 78, 79 și 81 din 68. Potrivit articolului 61 primul paragraf
hotărârea atacată. a doua teză din Statutul Curții de Justiție a
Uniunii Europene, aceasta poate, în cazul
65. Această nerespectare a controlului anulării deciziei Tribunalului, să soluționeze
jurisdicțional s-a repercutat de asemenea ea însăși în mod definitiv litigiul atunci când
la punctul 63 din hotărârea atacată. Astfel, acesta este în stare de judecată.
Tribunalul a examinat, pornind de la acest
69. În speță, având în vedere în special împreju
punct, dacă condiția duratei minime a
rarea că acțiunea în anulare în cauza T-374/20 se
căsătoriei de cinci ani prevăzută la articolul 20
întemeiază pe motive care au făcut obiectul unei
din anexa VIII la statut, considerată izolat
dezbateri în contradictoriu în fața Tribunalului
și independent de cea de un an prevăzută
și a căror examinare nu necesită adoptarea
la articolul 18 din această anexă, este, în
niciunei măsuri suplimentare de organizare a
raport cu articolul 52 alineatul (1) din cartă,
procedurii sau de cercetare judecătorească a
proporțională în sensul că nu depășește dosarului, trebuie să se considere că această
în mod vădit ceea ce este necesar pentru acțiune este în stare de judecată și că trebuie
realizarea obiectivului urmărit de legiuitorul soluționată în mod definitiv.
Uniunii. Or, după cum reiese din cuprinsul
punctului 62 din prezenta ordonanță, chiar 70. În susținerea acțiunii sale în fața
în cadrul acestei dispoziții a cartei, Tribunalul Tribunalului, KM a invocat două motive
ar fi trebuit să se limiteze la a examina dacă întemeiate, în primul rând, pe articolul 18
diferențierea constatată în speță, și anume din anexa VIII la statut și, în al doilea rând, pe
faptul că, în situațiile care intră sub incidența articolul 20 din această anexă.

Cu privire la primul motiv, întemeiat pe nele de tratament este justificat în mod obiectiv.
galitatea articolului 18 din anexa VIII la statut O diferență de tratament este justificată
atât timp cât este întemeiată pe un criteriu
71. Prin intermediul acestui prim motiv, KM obiectiv și rezonabil, și anume atunci când
invocă în esență o încălcare a principiilor egali se află în legătură cu un scop admisibil din
tății de tratament și nediscriminării pe motive de punct de vedere legal, urmărit de legislația în
orientare sexuală, pentru motivul că, dacă soțul cauză, iar această diferență este proporțională
său decedat și ea însăși ar fi format un cuplu de cu scopul urmărit de tratamentul în cauză
același sex căruia i-ar fi fost refuzat accesul la (Hotărârea din 14 iulie 2022, Comisia/VW
căsătorie, ținând seama de faptul că contractul
și alții, C-116/21 P-C-118/21 P, C-138/21 P
lor notarial de uniune consensuală, înregistrat
și C-139/21 P, EU:C:2022:557, punctul 142,
ulterior ca declarație de coabitare legală, a fost
precum și jurisprudența citată).
încheiat înainte de încetarea activității soțului
său și cu mai mult de un an înainte de decesul 75. După cum s-a arătat la punctul 39 din
acestuia, ea ar fi putut să beneficieze de o pensie prezenta ordonanță, cerința privind caracterul
de urmaș în temeiul dispozițiilor coroborate comparabil al situațiilor pentru a determina
ale articolului 1 din anexa VII la statut și ale existența unei încălcări a principiului egalității
articolului 18 din anexa VIII la acesta. Astfel, de tratament trebuie apreciată în raport cu
ar fi discriminatoriu să se impună cuplurilor de ansamblul elementelor care le caracterizează
sex diferit să se căsătorească, în timp ce, pentru și în special în lumina obiectului și a scopului
cuplurile de același sex, o formă de coabitare urmărit de actul care instituie distincția în
durabilă declarată ar fi suficientă pentru a cauză, înțelegându-se că trebuie să se țină
fundamenta dreptul la pensia de urmaș. seama, în acest scop, de principiile și de
72. Comisia, susținută de Parlament și de obiectivele domeniului din care face parte
Consiliu, contestă această argumentație. actul respectiv. În măsura în care situațiile nu
sunt comparabile, o diferență de tratament al
73. În această privință, trebuie amintit că situațiilor vizate nu încalcă egalitatea în fața
principiul egalității de tratament constituie legii consacrată la articolul 20 din cartă.
un principiu general al dreptului Uniunii,
consacrat la articolul 20 din cartă, a cărui 76. Pentru a stabili dacă, astfel cum susține
expresie specifică o constituie principiul KM, articolul 18 din anexa VIII la statut
nediscriminării enunțat la articolul 21 coroborat cu articolul 1d alineatul (1) al doilea
alineatul (1) din cartă. Aceste două principii paragraf din statut și cu articolul 1 alineatul (2)
sunt de asemenea amintite la articolul 1d din litera (c) din anexa VII la statut are un caracter
statut (Hotărârea din 14 iulie 2022, Comisia/ discriminatoriu și, prin urmare, este afectat de
VW și alții, C-116/21 P-C-118/21 P, C-138/21 P nelegalitate ca urmare a faptului că domeniul
JURISPRUDENŢĂ
și C-139/21 P, EU:C:2022:557, punctul 140, său de aplicare nu include anumite cupluri care
precum și jurisprudența citată). intră sub incidența unui regim nematrimonial,
trebuie să se examineze în prealabil dacă
74. Așa cum s-a arătat deja la punctul 38 categoriile de cupluri în discuție se află într-o
din prezenta ordonanță, principiul general al situație comparabilă.
egalității de tratament impune legiuitorului
Uniunii, în conformitate cu cerințele artico 77. În această privință, trebuie amintit că, în
lului 52 alineatul (1) din cartă, ca situații conformitate cu modul său de redactare, arti
comparabile să nu fie tratate în mod diferit și colul 18 din anexa VIII la statut reglementea
ca situații diferite să nu fie tratate în același ză în principiu numai cuplurile care au încheiat
mod, cu excepția cazului în care un astfel o căsătorie, precizându-se că atât soții de

sex diferit, cât și soții de același sex pot intra înregistrată sunt tratate în mod diferit în cadrul
în domeniul de aplicare al acestei dispoziții articolului 18 din anexa VIII la statut după cum
în funcție de configurația dreptului statelor au sau nu posibilitatea de a încheia o căsătorie
membre. în statul lor membru. Această posibilitate de a
încheia o căsătorie este criteriul reținut de le
78. Totuși, prin efectul combinat al articolului 1d giuitorul Uniunii pentru a distinge cele două
alineatul (1) al doilea paragraf din statut și al situații. Astfel cum arată în esență KM, acest
articolului 1 alineatul (2) litera (c) din anexa VII la criteriu se întemeiază indirect pe orientarea
statut, legiuitorul Uniunii a extins în mod explicit sexuală, în sensul articolului 21 alineatul (1)
aplicarea, în anumite condiții, a dispozițiilor sta
din cartă și al articolului 1d alineatul (1) din
tutului referitoare la persoanele căsătorite la
statut, întrucât cuplurile de sex diferit nu sunt
persoanele legate printr-o uniune consensuală
lipsite de posibilitatea de a încheia o căsătorie
înregistrată (a se vedea în acest sens Hotărârea
în niciun stat membru al Uniunii, spre deosebire
din 19 decembrie 2019, HK/Comisia, C-460/18 P,
de cuplurile de același sex care, în anumite state
EU:C:2019:1119, punctul 74).
membre, nu au încă posibilitatea de a se căsători.
79. Astfel, potrivit articolului 1d alineatul (1) al
82. Totuși, aceste situații nu pot fi considerate
doilea paragraf din statut, în sensul acestuia
comparabile.
din urmă, uniunile consensuale înregistrate
sunt tratate în același mod ca și căsătoria, 83. Astfel, articolul 1d alineatul (1) al doilea
sub rezerva îndeplinirii tuturor condițiilor paragraf din statut și articolul 1 alineatul (2)
prevăzute la articolul 1 alineatul (2) litera (c) litera (c) din anexa VII la statut au ca obiect
din anexa VII la statut, aceste condiții fiind să asimileze căsătoriei uniunile consensuale
printre altele furnizarea de către cuplul în cauză înregistrate, cu scopul de a permite persoanelor
a unui document oficial recunoscut ca atare care nu au acces la căsătorie în statul membru
de un stat membru sau de orice autoritate din care fac parte să beneficieze de dispozițiile
competentă a unui stat membru, care să statutului referitoare la persoanele căsătorite
ateste statutul lor de parteneri în cadrul unei
(a se vedea în acest sens Hotărârea din
uniuni consensuale, precum și lipsa posibilității
19 decembrie 2019, HK/Comisia, C-460/18 P,
cuplului de a avea acces la căsătorie civilă într-
EU:C:2019:1119, punctele 74-76). Această
un stat membru.
asimilare se înscrie în obiectivul fundamental
80. Rezultă că articolul 18 din anexa VIII la al statutului, amintit în dispoziția sa cardinală
statut coroborat cu dispozițiile menționate pe care o constituie articolul 1d din acesta,
la punctul anterior reglementează nu numai care constă în garantarea principiului egalității
cuplurile căsătorite, ci și cuplurile aflate de tratament și în special în evitarea oricărei
într-o uniune consensuală înregistrată, atunci discriminări pe motive de orientare sexuală
când acestea din urmă sunt lipsite de accesul a persoanelor. Astfel, legiuitorul Uniunii a
la căsătorie. În schimb, acest articol 18 nu considerat necesar, în cadrul urmăririi acestui
reglementează cuplurile aflate într-o astfel obiectiv, să permită persoanelor care, deși sunt
de uniune în cazul în care, la fel ca situația lipsite de posibilitatea de a se căsători într-un
în care se aflau KM și partenerul său înainte stat membru, au optat pentru uniunea cea
de căsătorie, aceste cupluri nu sunt lipsite de mai apropiată de căsătorie, să beneficieze de
posibilitatea de a se căsători în statul membru dispozițiile statutului referitoare la persoanele
din care fac parte. căsătorite.
81. Prin urmare, trebuie să se constate că 84. În schimb, o astfel de asimilare și o

cuplurile aflate într-o uniune consensuală asemenea protecție nu se impun nicidecum

în cazul în care un cuplu aflat într-o uniune nediscriminării pe motive de vârstă, în măsura
consensuală înregistrată nu este lipsit de în care, prin impunerea unei condiții privind
posibilitatea de a se căsători și, prin urmare, de a durata minimă a căsătoriei de cinci ani în timp
beneficia de dispozițiile statutului referitoare la ce articolul 18 din anexa VIII la statut nu prevede
persoanele căsătorite. Astfel, după cum a indicat decât o durată de un an, o privează în mod
Comisia în memoriul său în apărare în fața nejustificat de beneficiul unei pensii de urmaș.
Tribunalului, într-o asemenea ipoteză, alegerea
de a recurge la o uniune consensuală înregistrată 88. Comisia, susținută de Parlament și de
mai degrabă decât la o căsătorie rezultă dintr-o Consiliu, contestă această argumentație.
decizie deliberată a celor doi parteneri în ceea
89. Trebuie amintit că, potrivit articolului 52
ce privește consecințele juridice legate de
alineatul (1) din cartă, orice restrângere a
această alegere, așa încât, atunci când un cuplu
exercițiului drepturilor și libertăților recunoscute
nu optează pentru o căsătorie, în condițiile în
prin aceasta trebuie să fie prevăzută de lege și să
care această posibilitate îi este oferită de dreptul
respecte substanța acestor drepturi și libertăți.
național, nu se poate considera că acesta se află
Cu respectarea principiului proporționalității,
într-o situație comparabilă cu cuplurile care au
pot fi impuse restrângeri numai în cazul în
optat pentru căsătorie sau care au fost excluse
care acestea sunt necesare și numai dacă
legal de la posibilitatea de a se căsători.
răspund efectiv obiectivelor de interes general
85. În temeiul jurisprudenței amintite la recunoscute de Uniune sau necesității protejării
punctul 75 din prezența ordonanță, trebuie, drepturilor și libertăților celorlalți.
așadar, să se constate că, ținând seama de
90. Pe de altă parte, astfel cum s-a precizat
principalul element caracteristic referitor la
deja la punctele 73-75 din prezenta ordonanță,
posibilitatea sau imposibilitatea de a încheia
o căsătorie, de obiectul și de scopul urmărit de principiul egalității de tratament constituie un
distincția în cauză, prezentate la punctul 83 din principiu general al dreptului Uniunii, consacrat
prezenta ordonanță, precum și de obiectivul la articolul 20 din cartă, a cărui expresie
cardinal al statutului de a garanta principiile specifică o constituie principiul nediscriminării
egalității de tratament și nediscriminării pe enunțat la articolul 21 alineatul (1) din cartă,
motive de orientare sexuală, un cuplu aflat aceste două principii fiind de asemenea
într-o uniune consensuală înregistrată care, amintite la articolul 1d din statut.
precum KM și soțul său înainte de căsătorie, 91. În sfârșit, potrivit jurisprudenței Curții men
nu este lipsit de posibilitatea de a se căsători ționate deja la punctul 61 din prezenta ordo
în statul membru din care face parte nu se află nanță, în prezența unor norme statutare precum
într-o situație comparabilă cu cea a unui cuplu cele în discuție în speță și ținând seama de larga
aflat într-o uniune consensuală înregistrată, putere de apreciere de care dispune legiuitorul
însă lipsit de o asemenea posibilitate.
JURISPRUDENŢĂ
Uniunii în această privință, principiul egalității

86. În aceste condiții, primul motiv, întemeiat de tratament nu este încălcat decât atunci când
pe nelegalitatea articolului 18 din anexa VIII la legiuitorul Uniunii efectuează o diferențiere
statut, trebuie respins. arbitrară sau vădit inadecvată în raport cu
obiectivul urmărit de reglementarea în cauză.
Cu privire la al doilea motiv, întemeiat pe nele
galitatea articolului 20 din anexa VIII la statut 92. În lumina acestei jurisprudențe și a
cerințelor articolului 52 alineatul (1) din cartă
87. Prin intermediul celui de al doilea motiv, KM trebuie analizată excepția de nelegalitate a
susține că articolul 20 din anexa VIII la statut articolului 20 din anexa VIII la statut, invocată
încalcă principiile egalității de tratament și de KM în raport cu principiile egalității de

tratament și nediscriminării pe motive de anexă instituie de asemenea o diferență de

vârstă, consacrate la articolul 20 și, respectiv, tratament pe motive legate în mod indirect de
la articolul 21 alineatul (1) din cartă și amintite vârsta funcționarului, precizându-se că faptul
la articolul 1d din statut. că funcționarii pot, în temeiul articolului 52 din
statut, să fie pensionați și să beneficieze de o
93. În ceea ce privește, în primul rând, pensie pentru limită de vârstă cu o diferență
caracterul comparabil al situațiilor vizate de vârstă de 12 ani în cazurile cele mai
la articolele 18 și 20 din anexa VIII la statut, extreme nu poate fi suficient pentru a nega că
este necesar să se considere, pentru motivele această diferență de tratament se întemeiază
indicate la punctele 41-56 din prezenta efectiv pe vârstă (a se vedea în acest sens
ordonanță, că aceste situații sunt comparabile. Hotărârea din 14 iulie 2022, Comisia/VW
94. În al doilea rând, trebuie constatat că, prin și alții, C-116/21 P-C-118/21 P, C-138/21 P și
faptul că a prevăzut, în cadrul acestor dispoziții C-139/21 P, EU:C:2022:557, punctul 175 și
din anexa VIII la statut, durate minime diferite jurisprudența citată).
ale căsătoriei, legiuitorul Uniunii a tratat în
98. În al treilea rând, trebuie să se examineze
mod diferit situații comparabile.
dacă diferența de tratament indicată la
95. În plus, trebuie arătat că această diferență punctele 94-97 din prezenta ordonanță este
de tratament este de asemenea în mod indirect conformă cu articolul 20 și cu articolul 21
întemeiată pe vârstă. alineatul (1) din cartă prin faptul că
îndeplinește criteriile enunțate la articolul 52
96. Astfel, pe de o parte, situațiile care intră alineatul (1) din aceasta și amintite la
sub incidența dispozițiilor articolelor 18 și 20 punctul 89 din prezenta ordonanță.
din anexa VIII la statut se disting în ceea ce
privește data încheierii căsătoriei în raport cu 99. Primo, este cert că această diferență
încetarea sau nu a raporturilor de muncă ale de tratament este prevăzută de lege, în
funcționarului ca rezultat al articolului 47 din sensul articolului 52 alineatul (1) din cartă,
statut și, pe de altă parte, o asemenea încetare din moment ce rezultă din articolul 20 din
a raporturilor de muncă intervine în principal anexa VIII la statut coroborat cu articolul 18
prin efectul pensionării, în sensul articolului 52 din această anexă. Aceste dispoziții ale
din statut. Or, ținând seama de faptul că, în dreptului Uniunii prevăd condiții de durată
aplicarea sa cea mai largă, acest articol 52 minimă a căsătoriei stabilite în mod precis
prevede că pensionarea funcționarilor titulari în cifre, care definesc întinderea restrângerii
ai unei pensii pentru limită de vârstă, în sensul exercitării dreptului la egalitate de tratament
articolului 20 din anexa VIII la statut, se poate și la nediscriminare pe motive de vârstă (a se
efectua între 58 și 70 de ani, este necesar să vedea, în ceea ce privește întinderea cerinței
se constate că foștii funcționari vizați la acest potrivit căreia orice restrângere a exercitării
articol 20 s-au căsătorit în general la o vârstă drepturilor fundamentale trebuie să fie
mai înaintată decât foștii funcționari prevăzuți prevăzută de lege, Hotărârea din 26 aprilie
la articolul 18 din anexa VIII la statut (a se 2022, Polonia/Parlamentul și Consiliul,
vedea în acest sens Hotărârea din 14 iulie 2022, C-401/19, EU:C:2022:297, punctul 64, precum
Comisia/VW și alții, C-116/21 P-C-118/21 P, și jurisprudența citată).
C-138/21 P și C-139/21 P, EU:C:2022:557,
punctul 174). 100. Secundo, restrângerea adusă sistemului
pensiilor de urmaș prin diferența de tratament
97. Rezultă că articolul 20 din anexa VIII la în cauză respectă substanța principiului
statut coroborat cu articolul 18 din această egalității de tratament și a principiului

nediscriminării pe motive de vârstă, în normelor statutare, trebuie să se verifice,

conformitate cu articolul 52 alineatul (1) din astfel cum s-a amintit la punctele 61 și 91
cartă. Astfel, restrângerea menționată nu din prezenta ordonanță, dacă, prin impunerea
repune în discuție aceste principii ca atare, în unei durate minime a căsătoriei de cinci ani
măsura în care nu privește decât problema, soțului supraviețuitor care s-a căsătorit cu
limitată, a condiției de durată minimă a un funcționar după încetarea raporturilor de
căsătoriei pe care soții supraviețuitori ai muncă ale acestuia din urmă, în condițiile în
funcționarilor sau ai foștilor funcționari care această durată minimă este, în temeiul
decedați trebuie să o îndeplinească pentru articolului 18 din anexa VIII la statut, de
a putea beneficia de o pensie de urmaș, fără numai un an în cazul unei căsătorii încheiate
ca acești soți să fie privați de posibilitatea de cu un funcționar încă angajat în muncă,
a beneficia de o asemenea pensie în fiecare articolul 20 din această anexă prevede o
dintre situațiile prevăzute la articolele 18 și 20 diferențiere arbitrară sau vădit inadecvată în
din anexa VIII la statut. raport cu obiectivul de interes general amintit
la punctul precedent din prezenta ordonanță.
101. Tertio, restrângerea menționată răspunde
unui obiectiv de interes general, în sensul 103. Curtea a statuat deja că condiția
articolului 52 alineatul (1) din cartă, și anume privind durata minimă de un an prevăzută la
cel de prevenire a abuzurilor de drept și a articolul 17 din anexa VIII la statut nu este nici
fraudelor, interzicerea acestora constituind arbitrară, nici vădit inadecvată în raport cu acest
un principiu general al dreptului Uniunii, a obiectiv, această analiză fiind valabilă mutatis
cărui respectare se impune justițiabililor (a se mutandis pentru condiția privind durata minimă
vedea în acest sens Hotărârea din 6 februarie de un an prevăzută la articolul 18 din anexa VIII
2018, Altun și alții, C-359/16, EU:C:2018:63, la statut (a se vedea prin analogie Hotărârea din
punctul 49). Astfel, Curtea a statuat deja că 19 decembrie 2019, HK/Comisia, C-460/18 P,
condiția potrivit căreia căsătoria trebuie să EU:C:2019:1119, punctul 90).
fi durat o anumită perioadă pentru ca soțul
supraviețuitor să beneficieze de pensia de 104. Așa cum Comisia, susținută de Consiliu și
urmaș urmărește să se asigure de realitatea și de Parlament, a arătat în esență în înscrisurile
de stabilitatea raporturilor dintre persoanele în sale, nu este nici arbitrar, nici vădit inadecvat
cauză (a se vedea în acest sens Hotărârea din să se impună, la articolul 20 din anexa VIII
19 decembrie 2019, HK/Comisia, C-460/18 P, la statut, o durată minimă a căsătoriei mai
EU:C:2019:1119, punctul 89). Este vorba despre lungă decât cea prevăzută la articolul 18 din
un criteriu uniform și aplicabil fără distincție această anexă. Astfel, în ipoteza vizată la acest
tuturor soților supraviețuitori vizați de articol 20, caracterizată prin faptul că s-a
dispozițiile articolelor 18 și 20 din anexa VIII la încheiat căsătoria după încetarea raporturilor
JURISPRUDENŢĂ
statut, care nu urmărește să prezume existența de muncă ale funcționarului, incitarea la

unor abuzuri sau a unor fraude în beneficiul abuzuri sau la fraudă poate fi favorizată de mai
soților supraviețuitori, ci să prevină săvârșirea marea previzibilitate și mai marea proximitate
unor asemenea abuzuri sau fraude. a decesului funcționarului, din moment ce,
precum în speță, această încetare intervine ca
102. În ceea ce privește, quarto, examinarea urmare a pensionării, în sensul articolului 52
proporționalității, în cadrul controlului de din statut.
legalitate a unei dispoziții de drept al Uniunii
în raport cu principiul egalității de tratament 105. În aceste condiții, este necesar să
și având în vedere larga putere de apreciere se considere că, stabilind la articolul 20
de care dispune legiuitorul Uniunii în materia din anexa VIII la statut o durată minimă

a căsătoriei de cinci ani pentru a preveni în pretenții este obligată, la cerere, la plata
abuzurile și fraudele, în condițiile în care cheltuielilor de judecată.
această durată nu este decât de un an în
110. Întrucât KM a căzut în pretenții după
situațiile prevăzute la articolul 18 din această
admiterea recursurilor, iar Comisia, precum și,
anexă, legiuitorul Uniunii, în cadrul largii puteri
respectiv, Consiliul au solicitat obligarea sa la
de apreciere care îi aparține, nu a operat o
plata cheltuielilor de judecată, se impune ca,
diferențiere arbitrară sau vădit inadecvată. pe lângă propriile cheltuieli de judecată, să fie
106. Rezultă din ceea ce precedă că diferența de obligată să suporte și cheltuielile de judecată
tratament instituită la articolul 20 din anexa VIII efectuate de aceste două instituții atât în
primă instanță, cât și în prezentele recursuri.
la statut este conformă cu articolul 20 și cu
articolul 21 alineatul (1) din cartă. 111. Deși nu a participat la procedura de recurs,
Parlamentul a intervenit în primă instanță în
107. În consecință, trebuie respins al doilea
fața Tribunalului. În urma anulării hotărârii
motiv, întemeiat pe nelegalitatea articolului 20 atacate și a evocării cauzei T-374/20 în prezenta
din anexa VIII la statut în raport cu principiile ordonanță, trebuie să se statueze din nou cu
egalității de tratament și nediscriminării pe privire la cheltuielile de judecată efectuate
motive de vârstă și, prin urmare, acțiunea de această instituție în primă instanță, în
formulată de KM. conformitate cu dispozițiile coroborate ale
articolului 137 și ale articolului 184 alineatul (2)
Cu privire la cheltuielile de judecată din Regulamentul de procedură.
108. În conformitate cu articolul 184 alinea 112. În această privință, conform articolului 140
tul (2) din Regulamentul de procedură, atunci alineatul (1) din regulamentul menționat,
când recursul este fondat, iar Curtea soluțio statele membre și instituțiile care au
nează ea însăși în mod definitiv litigiul, aceasta intervenit în litigiu suportă propriile cheltuieli
se pronunță asupra cheltuielilor de judecată. de judecată. În aceste condiții, Parlamentul
suportă cheltuielile de judecată pe care le-a
109. Conform articolului 138 alineatul (1) efectuat în primă instanță.
din Regulamentul de procedură, aplicabil
procedurii de recurs în temeiul articolului 184 Pentru aceste motive, Curtea (Camera a opta)
alineatul (1) din acesta, partea care cade dispune:
1) Anulează Hotărârea Tribunalului Uniunii Europene din 24 martie 2021, KM/Comisia (T-
374/20, nepublicată, EU:T:2021:162).
2) Respinge acțiunea formulată de KM în cauza T-374/20.
3) O obligă pe KM ca, pe lângă propriile cheltuieli de judecată, să le suporte și pe cele

efectuate de Comisia Europeană și de Consiliul Uniunii Europene atât în cauza T-374/20,
cât și în cauzele C-341/21 P și C-357/21 P.
4) Parlamentul European suportă cheltuielile de judecată efectuate în cauza T-374/20.
Semnături

HOTĂRÂREA CURȚII (Camera a doua)

12 ianuarie 2023(*)
„Trimitere preliminară – Egalitate de tratament în ceea ce privește încadrarea
în muncă și ocuparea forței de muncă – Directiva 2000/78/CE – Articolul 3
alineatul (1) literele (a) și (c) – Condiții de acces la activități nesalariate – Condiții
de încadrare și de muncă – Interdicția discriminărilor pe motiv de orientare
sexuală – Întreprinzător independent care lucrează pe baza unui contract de
antrepriză – Încetarea și nereînnoirea unui contract – Libertatea de alegere a
părții contractante”
În cauza C-356/21,
având ca obiect o cerere de decizie preliminară formulată în temeiul articolului 267 TFUE de Sąd
Rejonowy dla m. st. Warszawy w Warszawie (Tribunalul Districtual al orașului Varșovia, Polonia),
prin decizia din 16 martie 2021, primită de Curte la 7 iunie 2021, în procedura
J. K.
împotriva
TP S. A.,
cu participarea:
PTPA,
CURTEA (Camera a doua),

compusă din doamna A. Prechal, președintă de cameră, doamna M. L. Arastey Sahún (raportoare)
și domnii F. Biltgen, N. Wahl și J. Passer, judecători,
avocat general: doamna T. Ćapeta,

grefier: doamna M. Siekierzyńska, administratoare,
având în vedere procedura scrisă și în urma ședinței din 31 mai 2022,

JURISPRUDENŢĂ
– pentru J. K., de P. Knut, adwokat, M. R. Oyarzabal Arigita, abogada, și B. Van Vooren, advocaat;
– pentru guvernul polonez, de B. Majczyna, E. Borawska-Kędzierska și A. Siwek-Ślusarek, în
calitate de agenți;
– pentru guvernul belgian, de C. Pochet, L. Van den Broeck și M. Van Regemorter, în calitate de agenți;
– pentru guvernul neerlandez, de M. K. Bulterman și P. Huurnink, în calitate de agenți;
– pentru guvernul portughez, de C. Alves, P. Barros da Costa și A. Pimenta, în calitate de agenți;
– pentru Comisia Europeană, de D. Martin și A. Szmytkowska, în calitate de agenți,
după ascultarea concluziilor avocatei generale în ședința din 8 septembrie 2022,

pronunță prezenta

Trimitere preliminară – Egalitate de tratament în ceea ce privește încadrarea în muncă și ocuparea forței de muncă...
Hotărâre calității vieții, coeziunea economică și socială,

solidaritatea și libera circulație a persoanelor.
1. Cererea de decizie preliminară privește
interpretarea articolului 3 alineatul (1) (12) În acest scop, orice discriminare directă
literele (a) și (c), precum și a articolului 17 sau indirectă pe motive de apartenență
din Directiva 2000/78/CE a Consiliului din religioasă sau convingeri, handicap, vârstă sau
27 noiembrie 2000 de creare a unui cadru orientare sexuală în domenii reglementate
general în favoarea egalității de tratament de prezenta directivă trebuie să fie interzisă
în ceea ce privește încadrarea în muncă și în Comunitate; interdicția acestui tip de
ocuparea forței de muncă (JO 2000, L 303, discriminare trebuie să se aplice, de asemenea,
p. 16, Ediție specială, 05/vol. 6, p. 7). resortisanților din țări terțe, dar nu vizează
diferențele de tratament bazate pe cetățenie
2. Această cerere a fost formulată în cadrul și nu aduce atingere dispozițiilor privind
unui litigiu între J. K. (denumit în continuare intrarea și șederea resortisanților din țări terțe
„reclamantul”), pe de o parte, și TP S. A., și accesul lor la încadrare în muncă și ocuparea
pe de altă parte, în legătură cu o cerere forței de muncă.”
de despăgubire pentru prejudiciul rezultat
4. Articolul 1 din această directivă, intitulat
din refuzul acestei societăți de a reînnoi
„Obiectivul”, prevede:
contractul de antrepriză pe care îl încheiase
cu reclamantul pentru un motiv întemeiat, „Prezenta directivă are ca obiectiv stabilirea
potrivit acestuia din urmă, pe orientarea sa unui cadru general de combatere a discriminării
sexuală. pe motive de apartenență religioasă sau
convingeri, handicap, vârstă sau orientare
Cadrul juridic sexuală, în ceea ce privește încadrarea în
muncă și ocuparea forței de muncă, în vederea
Dreptul Uniunii Europene
punerii în aplicare, în statele membre, a
3. Considerentele (9), (11) și (12) ale Directivei principiului egalității de tratament.”
2000/78 au următorul cuprins:
5. Articolul 2 din directiva menționată, intitulat
(9) Încadrarea în muncă și ocuparea forței de „Conceptul de discriminare”, prevede la
muncă reprezintă elementele esențiale care alineatul (5):
creează premisele garantării șanselor egale „Prezenta directivă nu aduce atingere măsurilor
pentru toți și contribuie într-o mare măsură prevăzute de legislația națională care,
la deplina participare a cetățenilor la viața într-o societate democratică, sunt necesare
economică, culturală și socială, precum și la pentru securitatea publică, apărarea ordinii
dezvoltarea personală. și prevenirea infracțiunilor penale, protecția
sănătății publice și protecția drepturilor și
[…]
libertăților semenilor.”
(11) Discriminarea pe motive de apartenență
6. Articolul 3 din aceeași directivă, intitulat
religioasă sau convingeri, handicap, vârstă
„Domeniul de aplicare”, prevede la alineatul (1)
sau orientare sexuală poate compromite literele (a) și (c):
realizarea obiectivelor Tratatului de instituire
a Comunității Europene, cum ar fi: un nivel „În limitele competențelor conferite Comu
al ocupării forței de muncă și de protecție nității, prezenta directivă se aplică tuturor
socială ridicat, creșterea nivelului de trai și a persoanelor, atât în sectorul public, cât și în cel

privat, inclusiv organismelor publice, în ceea inclusiv, în special, în contextul unui raport de
ce privește: muncă sau al muncii prestate în temeiul unui
contract de drept civil;
(a) condițiile de acces la încadrare în muncă,
la activități nesalariate sau la muncă, inclusiv […]”
criteriile de selecție și condițiile de recrutare,
oricare ar fi ramura de activitate și la toate 8. Articolul 5 din această lege prevede:
nivelurile ierarhiei profesionale, inclusiv în
„Prezenta lege nu se aplică în ceea ce privește:
materie de promovare;
[…]
[…]
3) libertatea de alegere a cocontractantului, în
(c) condițiile de încadrare și de muncă, inclusiv
măsura în care aceasta nu se bazează pe sex,
condițiile de concediere și de remunerare”.
origine rasială, origine etnică sau naționalitate;
7. Articolul 17 din Directiva 2000/78, intitulat
[…]”
„Sancțiuni”, prevede:
10. Potrivit articolului 8 alineatul 1 punctul 2)
„Statele membre stabilesc regimul sancțiunilor
din legea menționată:
aplicabile în cazul nerespectării dispozițiilor
naționale adoptate conform prezentei „Este interzisă orice inegalitate de tratament
directive și iau toate măsurile necesare pentru între persoanele fizice pe motive de sex, origine
asigurarea aplicării acestora. Sancțiunile astfel rasială, origine etnică, naționalitate, religie,
prevăzute, care pot consta în despăgubirea confesiune, convingeri, handicap, vârstă sau
victimei, trebuie să fie efective, proporționale orientare sexuală în ceea ce privește:
și disuasive. Statele membre notifică aceste
dispoziții Comisiei până la 2 decembrie 2003, […]
iar toate modificările ulterioare aferente, în cel
mai scurt timp.” 2) condițiile de acces la o activitate economică
sau profesională și de exercitare a acesteia,
Dreptul polonez inclusiv, în special, în contextul unui raport de
muncă sau al muncii în temeiul unui contract
8. Articolul 4 din ustawa o wdrożeniu
de drept civil”.
niektórych przepisów Unii Europejskiej w
zakresie równego traktowania (Legea privind 11. Articolul 13 din aceeași lege prevede:
transpunerea anumitor dispoziții ale dreptului
Uniunii Europene în domeniul egalității de „1. Orice persoană căreia i se aduce atingere
tratament) din 3 decembrie 2010 (Dz. U. ca urmare a încălcării principiului egalității de
JURISPRUDENŢĂ
nr. 254, poziția 1700), în versiunea consolidată tratament are dreptul la despăgubiri.
(Dz. U. din 2016, poziția 1219) (denumită
în continuare „Legea privind egalitatea de 2. În situațiile de încălcare a principiului
tratament”) prevede: egalității de tratament, se aplică dispozițiile
[ustawa – Kodeks cywilny (Legea privind Codul
„Prezenta lege se aplică în ceea ce privește: civil) din 23 aprilie 1964] […].”
[…] Litigiul principal și întrebarea preliminară
2) condițiile de acces la o activitate economică 12. Între anul 2010 și anul 2017, reclamantul
sau profesională și de exercitare a acesteia, a încheiat, în cadrul activității sale economice

independente, o serie de contracte de antre de persoane de același sex. Acest videoclip,

priză succesive de scurtă durată cu TP, o intitulat „Pokochaj nas w święta” („Iubiți-ne
societate care exploatează un post de tele de Crăciun”), punea în scenă o celebrare a
viziune publică la nivel național în Polonia și sărbătorilor de Crăciun de către cupluri de
al cărei acționar unic este Trezoreria statului. persoane de același sex.
13. În temeiul acestor contracte, reclamantul 19. La 6 decembrie 2017, reclamantul a

a asigurat perioade de serviciu cu durata de primit un e-mail din partea W. S. prin care
o săptămână în cadrul biroului editorial și de era informat cu privire la anularea perioadei
promovare al Programului 1 al TP, în cursul sale de serviciu de o săptămână care urma să
cărora a pregătit montaje audiovizuale, înceapă la 7 decembrie 2017.
trailere sau documentare pentru emisiunile de
autopromovare a TP. W. S., directorul biroului 20. La 20 decembrie 2017, W. S. i-a comunicat
editorial și de promovare al acestui program reclamantului că nu mai era prevăzut să
1, precum și superiorul direct al reclamantului, efectueze perioada de serviciu de o săptămână
programa perioadele de serviciu între acesta care urma să înceapă la 21 decembrie 2017.
din urmă și o altă jurnalistă care desfășura 21. Astfel, reclamantul nu a efectuat nicio
aceleași activități ca el, astfel încât fiecare perioadă de serviciu în cursul lunii decembrie
dintre ei lucra câte două perioade de serviciu a 2017 și, ulterior, între acesta și TP nu a mai fost
câte o săptămână pe lună. încheiat niciun nou contract de antrepriză.
14. Începând cu luna august 2017, a fost 22. Reclamantul a introdus o acțiune la
planificată o reorganizare a structurilor interne instanța de trimitere, Sąd Rejonowy dla
ale TP, în cadrul căreia sarcinile reclamantului m. st. Warszawy w Warszawie (Tribunalul
urmau să fie transferate unei unități Districtual al orașului Varșovia, Polonia), prin
nou‑înființate, și anume Agenția de creație, care a solicitat obligarea TP la plata sumei de
regie și publicitate. 47 924,92 zloți polonezi (PLN) (aproximativ
15. În cadrul unei reuniuni de lucru care s-a 10 130 de euro), majorată cu dobânzile de
desfășurat spre sfârșitul lunii octombrie întârziere legale, cu titlu de daune-interese,
2017, s-a arătat că reclamantul figura printre precum și cu titlu de prejudiciu moral
colaboratorii care au trecut cu succes evaluarea rezultat din încălcarea principiului egalității
în vederea acestei reorganizări. de tratament ca urmare a unei discriminări
directe pe motive de orientare sexuală în ceea
16. La 20 noiembrie 2017, a fost încheiat un ce privește condițiile de acces și de exercitare
nou contract de antrepriză între reclamant și a unei activități economice efectuate în cadrul
TP pentru o durată de o lună. unui contract de drept civil.
17. La 29 noiembrie 2017, reclamantul a primit 23. În susținerea acțiunii menționate, recla
programul de lucru pentru luna decembrie mantul arată că a fost victima unei astfel
2017, care prevedea două perioade de serviciu de discriminări, cauza probabilă a anulării
de o săptămână, care începeau la 7 și, respectiv, perioadelor de serviciu vizate la punctul 17 din
la 21 decembrie 2017. prezenta hotărâre și a încetării colaborării sale
cu TP fiind publicarea videoclipului menționat
18. La 4 decembrie 2017, reclamantul și la punctul 18 din această hotărâre.
partenerul său au publicat pe postul lor
YouTube un videoclip muzical de Crăciun 24. TP solicită respingerea acțiunii, susținând
de promovare a toleranței față de cuplurile în special că legea nu garanta reînnoirea

contractului de antrepriză pe care îl încheiase Districtual al orașului Varșovia) a hotărât să

cu reclamantul. suspende judecarea cauzei și să adreseze Curții
următoarea întrebare preliminară:
25. Instanța de trimitere are îndoieli cu
privire la compatibilitatea articolului 5 „Articolul 3 alineatul (1) literele (a) și (c) din
punctul 3) din Legea privind egalitatea de [Directiva 2000/78] trebuie interpretat în
tratament cu dreptul Uniunii, în măsura în sensul că permite excluderea din domeniul de
care această dispoziție exclude din domeniul aplicare al acestei directive și, în consecință,
de aplicare al acestei legi și, prin urmare, excluderea de asemenea a aplicării sancțiunilor
de la protecția împotriva discriminărilor, instituite în dreptul intern în temeiul
conferită de Directiva 2000/78, libera alegere articolului 17 din această directivă a libertății
a cocontractantului, numai cu condiția ca de alegere a cocontractantului, în măsura în
această alegere să nu se întemeieze pe sex, care aceasta nu se bazează pe sex, origine
rasă, origine etnică sau cetățenie. rasială, origine etnică sau naționalitate, în
situația în care discriminarea s-ar manifesta
26. Această instanță ridică problema dacă prin refuzul de a încheia un contract de drept
situația în discuție în litigiul principal intră civil în temeiul căruia munca ar fi prestată de
în domeniul de aplicare al articolului 3 o persoană fizică ce desfășoară o activitate
alin eatul (1) literele (a) și (c) din Direc economică nesalariată, dacă motivul acestui
tiva 2000/78, care garantează protecția refuz ar fi orientarea sexuală a potențialului
împotriva discriminării pe motive, printre cocontractant?”
altele, de orientare sexuală, în ceea ce privește
condițiile de acces la încadrare în muncă, la Cu privire la întrebarea preliminară
activitățile nesalariate sau la muncă, inclusiv
30. Cu titlu introductiv, este necesar să se
criteriile de selecție și condițiile de recrutare,
arate că, prin trimiterea la articolul 17 din
precum și condițiile de încadrare și de muncă.
Directiva 2000/78, pe care o conține întrebarea
27. În primul rând, instanța menționată adresată, instanța de trimitere urmărește
ridică în special problema dacă activitatea numai să sublinieze că, în cazul aplicabilității,
independentă a reclamantului poate fi în litigiul principal, a dispozițiilor articolului 3
calificată drept „activitate nesalariată”, în alineatul (1) literele (a) și (c) din această
sensul acestui articolul 3 alineatul (1) litera (a). directivă, se vor aplica și articolul 17 menționat
și, în consecință, sancțiunile prevăzute de
28. În al doilea rând, instanța de trimitere dreptul național în aplicarea acestuia din urmă.
ridică problema dacă această dispoziție trebuie În această măsură, întrebarea nu necesită o
interpretată ca având ca obiect asigurarea unei interpretare specială a articolului 17 menționat.
JURISPRUDENŢĂ
protecții împotriva discriminărilor întemeiate

pe criteriul orientării sexuale și într-o situație 31. Astfel, prin intermediul întrebării formulate,
precum cea în discuție în litigiul principal, din instanța de trimitere solicită în esență să
moment ce refuzul de a încheia un contract se stabilească dacă articolul 3 alineatul (1)
cu un lucrător independent numai pe motive literele (a) și (c) din Directiva 2000/78
de orientare sexuală este o manifestare a trebuie interpretat în sensul că se opune
unei restricții privind condițiile de acces la unei reglementări naționale care are ca
activitățile nesalariate. efect excluderea, în temeiul liberei alegeri a
părții contractante, de la protecția împotriva
29. În aceste condiții, Sąd Rejonowy dla discriminărilor care trebuie conferită în
m.st. Warszawy w Warszawie (Tribunalul temeiul acestei directive, a refuzului, pe motiv

de orientare sexuală a unei persoane, de a sau la muncă”, aceștia trebuie interpretați în

încheia sau de a reînnoi cu aceasta din urmă un conformitate cu sensul lor obișnuit în limbajul
contract care are ca obiect realizarea de către curent, ținând seama și de contextul în care
această persoană a anumitor prestații în cadrul sunt utilizați și de obiectivele urmărite de
exercitării unei activități independente. reglementarea din care fac parte (Hotărârea
din 2 iunie 2022, HK/Danmark și HK/Privat,
32. Astfel, se ridică întrebarea dacă o situație C-587/20, EU:C:2022:419, punctul 26, precum
precum cea în discuție în litigiul principal intră și jurisprudența citată).
în domeniul de aplicare al Directivei 2000/78.
36. În primul rând, trebuie să se constate
Cu privire la articolul 3 alineatul (1) litera (a) că din utilizarea coroborată a termenilor de
din Directiva 2000/78 „încadrare în muncă”, „activități nesalariate”
33. Potrivit articolului 3 alineatul (1) și „muncă” reiese că condițiile de acces la
litera (a) din Directiva 2000/78, „[î]n limitele orice activitate profesională, oricare ar fi
competențelor conferite [Uniunii], [această] natura și caracteristicile acesteia intră sub
directivă se aplică tuturor persoanelor, atât incidența articolului 3 alineatul (1) litera (a)
în sectorul public, cât și în cel privat, inclusiv din Directiva 2000/78 și, prin urmare, intră
organismelor publice, în ceea ce privește în domeniul de aplicare al acesteia din urmă.
condițiile de acces la încadrare în muncă, la Astfel, acești termeni trebuie înțeleși în sens
activități nesalariate sau la muncă, inclusiv larg, după cum reiese dintr-o comparație
criteriile de selecție și condițiile de recrutare, a diferitelor versiuni lingvistice ale acestei
oricare ar fi ramura de activitate și la toate dispoziții și din utilizarea în acestea a unor
nivelurile ierarhiei profesionale, inclusiv în expresii generale precum, pe de o parte, în ceea
materie de promovare”. ce privește noțiunea de „activitate nesalariată”
„actividad por cuenta propia”, „selvstændig
34. În această privință, trebuie constatat e r h v e r v s v i r k s o m h e d ”, „ s e l b s t ä n d i g e r
că directiva menționată nu face trimitere Erwerbstätigkeit”, „self-employment”, „arbeid
la dreptul statelor membre pentru a defini […] als zelfstandige” și „pracy na własny
noțiunea de „condițiile de acces la încadrare rachunek”, precum și, pe de altă parte, în ceea
în muncă, la activități nesalariate sau la ce privește noțiunea de „muncă”, „ejercicio
muncă”, care figurează în această dispoziție. profesional”, „erhvervsmæssig beskæftigelse”,
Or, rezultă atât din cerința aplicării uniforme „ u n s e l b s t ä n d i g e r E r w e r b s t ä t i g k e i t ”,
a dreptului Uniunii, cât și din cea a principiului „occupation”, „beroep” și „zatrudnienia”, în
egalității că termenii unei dispoziții de drept al limbile spaniolă, daneză, germană, engleză,
Uniunii care nu conține nicio trimitere expresă neerlandeză și, respectiv, polonă (a se
la dreptul statelor membre pentru a stabili vedea în acest sens Hotărârea din 2 iunie
sensul și domeniul său de aplicare trebuie, în 2022, HK/Danmark și HK/Privat, C-587/20,
mod normal, să primească în întreaga Uniune o EU:C:2022:419, punctul 27).
interpretare autonomă și uniformă (Hotărârea
din 2 iunie 2022, HK/Danmark și HK/Privat, 37. Pe de altă parte, în afara faptului că
C-587/20, EU:C:2022:419, punctul 25, precum dispoziția menționată vizează direct activitățile
și jurisprudența citată). nesalariate, reiese de asemenea din termenii
„încadrare în muncă” și „muncă”, înțeleși în
35. În plus, din moment ce aceeași directivă sensul lor obișnuit, că legiuitorul Uniunii nu a
nu definește termenii „condițiile de acces la intenționat să limiteze domeniul de aplicare
încadrare în muncă, la activități nesalariate al Directivei 2000/78 la posturile ocupate de

un „lucrător”, în sensul articolului 45 TFUE din finalitatea acesteia, directiva menționată

(a se vedea în acest sens Hotărârea din 2 iunie are ca obiectiv stabilirea unui cadru general de
2022, HK/Danmark și HK/Privat, C-587/20, combatere a discriminării pe motive, printre
EU:C:2022:419, punctul 28, precum și altele, de orientare sexuală, în ceea ce privește
jurisprudența citată). „încadrarea în muncă și ocuparea forței de
muncă”, în vederea punerii în aplicare, în statele
38. Modul de redactare a articolului 3 membre, a principiului egalității de tratament,
alineatul (1) litera (a) din Directiva 2000/78 oferind oricărei persoane o protecție eficientă
confirmă că domeniul de aplicare al acesteia împotriva discriminării bazate, printre altele,
nu se limitează doar la condițiile de acces la pe acest motiv (Hotărârea din 23 aprilie 2020,
posturile ocupate de „lucrători”, în sensul Associazione Avvocatura per i diritti LGBTI,,
articolului 45 TFUE, din moment ce, potrivit C-507/18, EU:C:2020:289, punctul 36 și
acestui mod de redactare, directiva se aplică
jurisprudența citată).
„tuturor persoanelor, atât în sectorul public,
cât și în cel privat, inclusiv organismelor 42. În special, în considerentul (9) al directivei
publice […] oricare ar fi ramura de activitate menționate se subliniază că încadrarea în
și la toate nivelurile ierarhiei profesionale” muncă și ocuparea forței de muncă reprezintă
(a se vedea în acest sens Hotărârea din 2 iunie elementele esențiale care creează premisele
2022, HK/Danmark și HK/Privat, C-587/20, garantării șanselor egale pentru toți și
EU:C:2022:419, punctul 29). contribuie într-o mare măsură la deplina
participare a cetățenilor la viața economică,
39. Interpretarea textuală a articolului 3
culturală și socială, precum și la dezvoltarea
alineatul (1) litera (a) din Directiva 2000/78
personală. Tot în acest sens, considerentul (11)
este confirmată de obiectivele acesteia, din
al aceleiași directive enunță că discriminarea
care rezultă că noțiunea de „condiții de acces la
pe motive, printre altele, de orientare sexuală
încadrare în muncă, la activități nesalariate sau
poate compromite realizarea obiectivelor
la muncă”, care definește domeniul de aplicare
Tratatului FUE, cum ar fi: un nivel al ocupării
al acestei directive, nu poate face obiectul unei
forței de muncă și de protecție socială ridicat,
interpretări restrictive (a se vedea în acest
creșterea nivelului de trai și a calității vieții,
sens Hotărârea din 2 iunie 2022, HK/Danmark
coeziunea economică și socială, solidaritatea
și HK/Privat, C-587/20, EU:C:2022:419,
și libera circulație a persoanelor (Hotărârea
punctul 30, precum și jurisprudența citată).
din 23 aprilie 2020, Associazione Avvocatura
40. În această privință, trebuie amintit că per i diritti LGBTI, C-507/18, EU:C:2020:289,
Directiva 2000/78 a fost adoptată în temeiul punctul 37).
articolului 13 CE, devenit, după modificare,
43. Prin urmare, Directiva 2000/78 nu este
JURISPRUDENŢĂ
articolul 19 alineatul (1) TFUE, care conferă

Uniunii competența de a lua măsurile necesare un act de drept derivat al Uniunii precum
în vederea combaterii oricărei discriminări cele, întemeiate printre altele pe articolul 153
bazate, printre altele, pe orientarea sexuală alineatul (2) TFUE, care urmăresc numai
(Hotărârea din 23 aprilie 2020, Associazione protecția lucrătorilor ca parte defavorizată
Avvocatura per i diritti LGBTI, C-507/18, a unui raport de muncă, ci are ca obiect
EU:C:2020:289, punctul 35). eliminarea, din motive de interes social și
public, a tuturor obstacolelor întemeiate pe
41. În conformitate cu articolul 1 din motive discriminatorii în calea accesului la
Directiva 2000/78 și astfel cum reiese atât din mijloacele de subzistență și la capacitatea de
titlul și din preambulul, cât și din conținutul și a contribui la societate prin muncă, indiferent

de forma juridică în temeiul căreia aceasta regulat în beneficiul aceluiași destinatar, care
din urmă este prestată (Hotărârea din 2 iunie îi permite să aibă acces, în tot sau în parte,
2022, HK/Danmark și HK/Privat, C-587/20, la mijloace de subzistență, problema dacă
EU:C:2022:419, punctul 34, precum și condițiile de acces la o astfel de activitate
jurisprudența citată). intră în domeniul de aplicare al articolului 3
alineatul (1) litera (a) din Directiva 2000/78
44. Deși Directiva 2000/78 are astfel vocația nu depinde de calificarea acestei activități
de a acoperi o gamă largă de activități pro drept „salariată” sau „nesalariată”, domeniul
fesionale, inclusiv cele desfășurate de lucrători de aplicare al acestei dispoziții și, prin urmare,
care desfășoară o activitate independentă în cel al acestei directive trebuind înțelese în sens
vederea asigurării subzistenței lor, nu este larg, astfel cum s-a arătat la punctul 36 din
mai puțin adevărat că trebuie să se distingă prezenta hotărâre.
activitățile care intră în domeniul de aplicare
al acestei directive de cele care constau într-o 48. În al doilea rând, în ceea ce privește
simplă furnizare de bunuri sau de servicii unuia problema dacă încheierea unui contract de
sau mai multor destinatari, care nu intră în antrepriză, precum cel în discuție în litigiul
acest domeniu de aplicare. principal, intră sub incidența noțiunii de
„condiții de acces” la activități nesalariate,
45. Prin urmare, pentru ca anumite activități în sensul articolului 3 alineatul (1) litera (a)
profesionale să intre în domeniul de aplicare al din Directiva 2000/78, guvernul polonez a
Directivei 2000/78, trebuie ca aceste activități susținut, în observațiile sale scrise și în ședință,
să fie reale și exercitate în cadrul unui raport că reclamantul își exercitase deja pe deplin
juridic caracterizat de o anumită stabilitate. dreptul de acces la o activitate independentă
înainte de încheierea contractului de antrepriză
46. În speță, deși revine instanței de trimitere
în discuție în litigiul principal și că putea să
sarcina de a aprecia dacă activitatea exercitată
continue să îl exercite fără obstacole, inclusiv
de reclamant îndeplinește acest criteriu, în beneficiul altor destinatari decât TP, aceasta
este necesar să se arate, în primul rând, că din urmă nefiind în măsură să restrângă acest
din dosarul de care dispune Curtea reiese că drept, care ar privi chiar decizia de a exercita o
reclamantul a pregătit personal, pe baza unor asemenea activitate.
contracte de antrepriză succesive de scurtă
durată, încheiate în cadrul activității sale 49. În această privință, trebuie amintit că
economice independente, montaje audio din jurisprudența Curții rezultă că sintagma
vizuale, trailere sau documentare pentru biroul „condițiile de acces” la activități nesalariate
editorial și de promovare al Programului 1 al TP. vizează, în limbajul curent, împrejurări sau
În al doilea rând, reiese de asemenea din acest fapte a căror existență trebuie stabilită în
dosar că reclamantul depindea, în exercitarea mod imperativ pentru ca o persoană să poată
acestei activități, de repartizarea perioadelor exercita o anumită activitate independentă (a se
de serviciu săptămânale efectuate de W. S. și vedea prin analogie Hotărârea din 23 aprilie
că tocmai fusese evaluat recent cu succes în 2020, Associazione Avvocatura per i diritti
cadrul unei reorganizări a structurilor interne LGBTI, C-507/18, EU:C:2020:289, punctul 33).
ale TP.
50. Or, trebuie subliniat că, pentru ca o
47. Or, din moment ce, astfel cum reiese din persoană precum reclamantul să își poată
decizia de trimitere, activitatea desfășurată de exercita efectiv activitatea profesională,
reclamant constituie o activitate profesională încheierea unui contract de antrepriză
reală și efectivă, exercitată personal în mod constituie o împrejurare a cărei existență

poate fi imperativă. În consecință, noțiunea de național sau de alegerea făcută la angajarea

„condiții de acces” la activități nesalariate, în persoanei în cauză între o categorie de contract
sensul articolului 3 alineatul (1) litera (a) din sau alta (a se vedea prin analogie Hotărârea
Directiva 2000/78, poate include încheierea din 11 noiembrie 2010, Danosa, C-232/09,
unui contract precum cel în discuție în litigiul EU:C:2010:674, punctul 69), din moment
principal. ce, astfel cum s-a subliniat la punctul 36 din
prezenta hotărâre, termenii acestei directive
51. Din cele de mai sus rezultă că refuzul de a trebuie înțeleși în sens larg.
încheia un contract de antrepriză cu un con
tractant care desfășoară o activitate economică 56. În măsura în care, în temeiul articolului 3
independentă pentru motive legate de orientarea alineatul (1) litera (a) din Directiva 2000/78,
sexuală a acestui contractant intră în domeniul aceasta din urmă se aplică tuturor persoanelor,
de aplicare al acestei din urmă dispoziții și, prin atât în sectorul public, cât și în cel privat,
urmare, în cel al acestei directive. inclusiv organismelor publice, în ceea ce privește
„condițiile de acces […] la activități nesalariate”,
Cu privire la articolul 3 alineatul (1) litera (c) obiectivul urmărit de această directivă nu
din Directiva 2000/78 ar putea fi atins dacă protecția conferită de
52. Potrivit articolului 3 alineatul (1) litera (c) aceasta împotriva oricărei forme de discriminare
din Directiva 2000/78, aceasta se aplică „în bazate pe unul dintre motivele menționate la
ceea ce privește condițiile de încadrare și de articolul 1 din directiva menționată, cum ar fi,
muncă, inclusiv condițiile de concediere și de printre altele, orientarea sexuală, nu ar permite
remunerare”. garantarea respectării principiului egalității
de tratament după accesul la aceste activități
53. În primul rând, este necesar, desigur, să nesalariate și, așadar, în special, în ceea ce
se constate că, spre deosebire de articolul 3 privește condițiile de exercitare și de încetare a
alineatul (1) litera (a) din această directivă, activităților menționate. Prin urmare, această
articolul 3 alineatul (1) litera (c) menționat protecție se extinde la relația profesională vizată
nu face referire în mod expres la „activități în integralitatea sa.
nesalariate”, ci se raportează numai la condițiile
„de încadrare în muncă” și de „muncă”. 57. O astfel de interpretare răspunde obiec
tivului Directivei 2000/78 care constă în
54. Cu toate acestea, astfel cum rezultă din a stabili un cadru general de combatere a
jurisprudența Curții citată la punctul 43 din discriminării, printre altele, pe motive de
prezenta hotărâre, Directiva 2000/78 nu orientare sexuală în ceea ce privește încadrarea
urmărește numai protecția lucrătorilor ca parte în muncă și ocuparea forței de muncă, astfel
defavorizată a unui raport de muncă, ci are ca încât noțiunile care, la articolul 3 din această
JURISPRUDENŢĂ
obiect eliminarea, din motive de interes social directivă, precizează domeniul de aplicare al
și public, a tuturor obstacolelor întemeiate acesteia nu pot face obiectul unei interpretări
pe motive discriminatorii în calea accesului la restrictive (a se vedea prin analogie Hotărârea
mijloacele de subzistență și la capacitatea de din 2 iunie 2022, HK/Danmark și HK/Privat,
a contribui la societate prin muncă, indiferent C-587/20, EU:C:2022:419, punctul 51).
de forma juridică în temeiul căreia aceasta din
urmă este prestată. 58. Astfel, rezultă dintr-o interpretare
teleologică a articolului 3 alineatul (1) litera (c)
55. Rezultă că protecția conferită de Direc din Directiva 2000/78 că noțiunea „condiții
tiva 2000/78 nu poate depinde de calificarea de încadrare și de muncă” care figurează
formală a unui raport de muncă în dreptul în acesta vizează, în sens larg, condițiile

aplicabile oricărei forme de activitate salariată în acest sens Hotărârea din 20 decembrie 2017,
și nesalariată, indiferent de forma juridică sub Gusa, C-442/16, EU:C:2017:1004, punctul 43).
care este exercitată această activitate.
64. În speță, TP a anulat în mod unilateral
59. În al doilea rând, se ridică problema dacă perioadele de serviciu săptămânale ale
decizia TP de a nu onora și de a nu reînnoi reclamantului care începeau la 7 și, respectiv, la
contractul de antrepriză pe care l-a încheiat 21 decembrie 2017 și între TP și reclamant nu a
cu reclamantul, punând capăt raportului lor fost încheiat niciun nou contract de antrepriză
profesional, pentru motive care se pretinde că în urma publicării online de către acesta din
sunt legate de orientarea sexuală a persoanei urmă a videoclipului menționat la punctul 18
interesate, intră sub incidența noțiunii de din prezenta hotărâre.
„condiții de încadrare în muncă și de muncă”,
în sensul articolului 3 alineatul (1) litera (c) din 65. Prin urmare, faptul că, în luna decembrie
Directiva 2000/78. 2017, reclamantul nu a putut realiza niciuna
dintre perioadele de serviciu săptămânale
60. În această privință, guvernul polonez prevăzute de contractul de antrepriză pe care
arată că, în relațiile sale cu cocontractantul îl încheiase cu TP pare să constituie, în lumina
său, un lucrător care desfășoară o activitate jurisprudenței Curții citate la punctul 63 din
independentă nu este legat de un raport prezenta hotărâre, o încetare involuntară
de muncă în cadrul căruia o parte o poate a activității unui lucrător care desfășoară
„concedia” pe cealaltă. activități independente care poate fi asimilată
cu concedierea unui lucrător salariat, aspect
61. Desigur, noțiunea de „concediere” vizează, a cărui verificare revine însă instanței de
în general, încetarea unui contract de muncă trimitere.
încheiat între un lucrător salariat și angajatorul
său. 66. În aceste condiții, sub rezerva aprecierii
menționate la punctul 46 din prezenta
62. Cu toate acestea, astfel cum a arătat hotărâre, decizia TP de a nu reînnoi acest
doamna avocată generală în esență la contract de antrepriză din cauza, în opinia
punctul 102 din concluzii, noțiunea „concediere” reclamantului, a orientării sale sexuale, punând
nu figurează la articolul 3 alineatul (1) litera (c) astfel capăt relației profesionale existente între
din Directiva 2000/78 decât ca exemplu al ei, intră în domeniul de aplicare al articolului 3
noțiunii „condiții de încadrare în muncă și de alineatul (1) litera (c) din Directiva 2000/78.
muncă” și vizează în special încetarea unilaterală
a oricărei activități menționate la acest articol 3 Cu privire la articolul 2 alineatul (5) din
alineatul (1) litera (a). Directiva 2000/78
63. Astfel, trebuie subliniat în special că, 67. Revine instanței de trimitere sarcina
asemenea unui lucrător salariat care își de a stabili, având în vedere ansamblul
poate pierde în mod involuntar locul de împrejurărilor pertinente ale litigiului cu care
muncă salariat în urma, printre altele, a unei este sesizată, în special Legea privind egalitatea
„concedieri”, o persoană care a desfășurat de tratament, a cărei interpretare este exclusiv
o activitate independentă poate fi și ea de competența sa, dacă excluderea din
constrânsă să înceteze acea activitate de către domeniul de aplicare al acestei legi a libertății
cocontractantul său și să se afle astfel într-o de alegere a părții contractante, în măsura în
situație de vulnerabilitate comparabilă cu cea care această alegere nu se întemeiază pe sex,
a unui lucrător salariat concediat (a se vedea rasă, origine etnică sau cetățenie, astfel cum

este prevăzută la articolul 5 punctul 3 din legea discriminărilor, el trebuie interpretat în mod
menționată, constituie o discriminare directă restrictiv (Hotărârea din 7 noiembrie 2019,
sau indirectă, întemeiată pe orientarea sexuală Cafaro, C-396/18, EU:C:2019:929, punctul 42
a reclamantului. și jurisprudența citată).
68. În ipoteza în care această instanță ar 72. În speță, este necesar să se constate, în
concluziona că există o astfel de discriminare, primul rând, că reglementarea națională în
trebuie să se mai precizeze că această discuție în litigiul principal, și anume articolul 5
discriminare nu poate fi justificată, astfel cum punctul 3 din Legea privind egalitatea de
susțin reclamantul și guvernul belgian, prin tratament, constituie o măsură prevăzută
unul dintre motivele prevăzute la articolul 2 de legislația națională, în sensul articolului 2
alineatul (5) din Directiva 2000/78. alineatul (5) menționat.
69. Potrivit acestei dispoziții, această directivă 73. În al doilea rând, articolul 5 punctul 3
nu aduce atingere măsurilor prevăzute de din Legea privind egalitatea de tratament
legislația națională care, într-o societate menționat pare, a priori, desigur, să urmărească
democratică, sunt necesare pentru securitatea un obiectiv privind protecția drepturilor și
publică, apărarea ordinii și prevenirea libertăților semenilor, în sensul aceluiași articol
infracțiunilor penale, protecția sănătății 2 alineatul (5), mai precis protecția libertății
publice și protecția drepturilor și libertăților contractuale, garantând libertatea de a alege
semenilor. o parte contractantă, cu condiția ca această
alegere să nu se întemeieze pe sex, rasă, origine
70. Prin adoptarea dispoziției menționate,
etnică sau cetățenie.
legiuitorul Uniunii a urmărit să prevină și să
arbitreze un conflict în materie de încadrare în 74. Astfel, protecția conferită la articolul 16
muncă și ocupare a forței de muncă între, pe din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii
de o parte, principiul egalității de tratament Europene, intitulat „Libertatea de a desfășura
și, pe de altă parte, necesitatea de a asigura o activitate comercială”, implică libertatea
ordinea, securitatea și sănătatea publică, de a desfășura o activitate economică sau
prevenirea infracțiunilor, precum și protecția comercială, libertatea contractuală, precum
drepturilor și a libertăților individuale, și libera concurență și vizează printre altele
care sunt indispensabile funcționării unei libera alegere a partenerului economic
societăți democratice. Astfel, acesta a decis (Hotărârea din 21 decembrie 2021, Bank Melli
că în anumite cazuri, enumerate la articolul 2 Iran, C-124/20, EU:C:2021:1035, punctul 79 și
alineatul (5) din directiva menționată, jurisprudența citată).
principiile stabilite prin aceasta din urmă nu
JURISPRUDENŢĂ
sunt aplicabile unor măsuri care prevăd un 75. Cu toate acestea, libertatea de a desfășura
tratament diferențiat bazat pe unul dintre o activitate comercială nu constituie o
motivele enumerate la articolul 1 din aceeași prerogativă absolută, ci trebuie să fie luată
directivă, cu condiția totuși ca aceste măsuri să în considerare din perspectiva funcției sale
fie necesare pentru realizarea obiectivelor sus- în societate (Hotărârea din 22 ianuarie 2013,
menționate (Hotărârea din 7 noiembrie 2019, Sky Österreich, C-283/11, EU:C:2013:28,
Cafaro, C-396/18, EU:C:2019:929, punctul 41 punctul 45 și jurisprudența citată).
și jurisprudența citată).
76. În speță, este suficient să se constate că,
71. Întrucât acest articol 2 alineatul (5) astfel cum a arătat în esență doamna avocată
instituie o derogare de la principiul interzicerii generală la punctul 111 din concluzii, însuși

faptul că articolul 5 punctul 3 din Legea articolului 2 alineatul (5) din această directivă,
privind egalitatea de tratament prevede un pentru protecția drepturilor și libertăților
anumit număr de excepții de la libertatea de semenilor într-o societate democratică.
a alege o parte contractantă atestă faptul că
legiuitorul polonez însuși a considerat că o 79. Având în vedere ansamblul considerațiilor
discriminare nu putea fi considerată necesară care precedă, trebuie să se răspundă la
în vederea garantării libertății contractuale întrebarea adresată că articolul 3 alineatul (1)
într-o societate democratică. Or, nimic nu literele (a) și (c) din Directiva 2000/78
permite să se considere că situația ar fi diferită trebuie interpretat în sensul că se opune
în funcție de împrejurarea dacă discriminarea unei reglementări naționale care are ca
în cauză se întemeiază pe orientarea sexuală efect excluderea, în temeiul liberei alegeri a
sau pe unul dintre celelalte motive prevăzute în părții contractante, de la protecția împotriva
mod expres la acest articol 5 punctul 3. discriminărilor care trebuie conferită în
temeiul acestei directive, a refuzului, pe motiv
77. De altfel, a admite că libertatea con de orientare sexuală a unei persoane, de a
tractuală permite refuzul de a contracta cu încheia sau de a reînnoi cu aceasta din urmă un
o persoană pe motiv de orientare sexuală contract care are ca obiect realizarea de către
a acesteia din urmă ar însemna privarea această persoană a anumitor prestații în cadrul
articolului 3 alineatul (1) litera (a) din exercitării unei activități independente.
Directiva 2000/78 de efectul său util în
măsura în care această dispoziție interzice în Cu privire la cheltuielile de judecată
mod precis orice discriminare întemeiată pe un
astfel de motiv în ceea ce privește accesul la 80. Întrucât, în privința părților din litigiul
activități independente. principal, procedura are caracterul unui
incident survenit la instanța de trimitere, este
78. Având în vedere cele ce precedă, este de competența acesteia să se pronunțe cu
necesar să se constate că articolul 5 punctul 3 privire la cheltuielile de judecată. Cheltuielile
din Legea privind egalitatea de tratament nu efectuate pentru a prezenta observații Curții,
poate justifica, în împrejurări precum cele altele decât cele ale părților menționate, nu
în discuție în litigiul principal, o excludere pot face obiectul unei rambursări.
de la protecția împotriva discriminărilor,
conferită de Directiva 2000/78, atunci când Pentru aceste motive, Curtea (Camera a doua)
această excludere nu este necesară, conform declară:
Articolul 3 alineatul (1) literele (a) și (c) din Directiva 2000/78/CE a Consiliului din
27 noiembrie 2000 de creare a unui cadru general în favoarea egalității de tratament în
ceea ce privește încadrarea în muncă și ocuparea forței de muncă
trebuie interpretat în sensul că
se opune unei reglementări naționale care are ca efect excluderea, în temeiul liberei alegeri
a părții contractante, de la protecția împotriva discriminărilor care trebuie conferită în
temeiul acestei directive, a refuzului, pe motiv de orientare sexuală a unei persoane, de a
încheia sau de a reînnoi cu aceasta din urmă un contract care are ca obiect realizarea de către
această persoană a anumitor prestații în cadrul exercitării unei activități independente.
Semnături

HOTĂRÂREA CURȚII (Camera a șasea)

9 februarie 2023(*)
„Trimitere preliminară – Protecția persoanelor fizice în ceea ce
privește prelucrarea datelor cu caracter personal – Regulamentul
(UE) 2016/679 – Articolul 38 alineatul (3) – Responsabil cu protecția
datelor – Interzicerea demiterii pentru îndeplinirea sarcinilor sale –
Cerința independenței funcționale – Reglementare națională care
interzice demiterea din funcție a unui responsabil cu protecția datelor în
lipsa unui motiv grav – Articolul 38 alineatul (6) – Conflict de interese –
Criterii”
În cauza C‑453/21,
având ca obiect o cerere de decizie preliminară formulată în temeiul articolului 267 TFUE de
Bundesarbeitsgericht (Curtea Federală pentru Litigii de Muncă, Germania), prin decizia din
27 aprilie 2021, primită de Curte la 21 iulie 2021, în procedura
X‑FAB Dresden GmbH & Co. KG
împotriva
FC,
CURTEA (Camera a șasea),
compusă din domnul P. G. Xuereb, președinte de cameră, domnul A. Kumin și doamna I. Ziemele
(raportoare), judecători,
avocat general: domnul J. Richard de la Tour,

grefier: domnul D. Dittert, șef de unitate,
având în vedere procedura scrisă și în urma ședinței din 26 septembrie 2022,

JURISPRUDENŢĂ
– pentru X‑FAB Dresden GmbH & Co. KG, de S. Leese, Rechtsanwalt;

– pentru FC, de R. Buschmann și T. Heller, Prozessbevollmächtigte;
– pentru guvernul german, de J. Möller, D. Klebs și P.‑L. Krüger, în calitate de agenți;
– pentru Parlamentul European, de O. Hrstková Šolcová și B. Schäfer, în calitate de agenți;
– pentru Consiliul Uniunii Europene, de T. Haas și K. Pleśniak, în calitate de agenți;
– pentru Comisia Europeană, de A. Bouchagiar, K. Herrmann și H. Kranenborg, în calitate de agenți,
având în vedere decizia de judecare a cauzei fără concluzii, luată după ascultarea avocatului general,
pronunță prezenta

Trimitere preliminară – Protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal...
Hotărâre […]
1. Cererea de decizie preliminară privește (97) […] Acești [RPD], indiferent dacă sunt
interpretarea și validitatea articolului 38 sau nu angajați ai operatorului, ar trebui să
alineatul (3) a doua teză din Regulamentul fie în măsură să își îndeplinească atribuțiile și
(UE) 2016/679 al Parlamentului European sarcinile în mod independent.”
și al Consiliului din 27 aprilie 2016 privind
protecția persoanelor fizice în ceea ce privește 4. Articolul 37 din RGPD, intitulat „Desemnarea
prelucrarea datelor cu caracter personal și [RPD]”, prevede la alineatele (5) și (6):
privind libera circulație a acestor date și de „(5) [RPD] este desemnat pe baza calităților
abrogare a Directivei 95/46/CE (Regulamentul profesionale și, în special, a cunoștințelor
general privind protecția datelor) (JO 2016, de specialitate în dreptul și practicile din
L 119, p. 1, rectificare în JO 2018, L 127, p. 2, domeniul protecției datelor, precum și pe baza
denumit în continuare „RGPD”), precum și capacității de a îndeplini sarcinile prevăzute la
interpretarea articolului 38 alineatul (6) din articolul 39.
acest regulament.
(6) [RPD] poate fi un membru al personalului
2. Această cerere a fost formulată în cadrul operatorului sau persoanei împuternicite de
unui litigiu între X‑FAB Dresden GmbH & Co. operator sau poate să își îndeplinească sarcinile
KG (denumită în continuare „X‑FAB”), pe de în baza unui contract de servicii.”
o parte, și FC, angajatul său, pe de altă parte,
cu privire la revocarea acestuia din urmă din 5. Articolul 38 din RGPD, intit„Funcția [RPD]”,
funcția de responsabil cu protecția datelor prevede la alineatele (3), (5) și (6):
(denumit în continuare „RPD”), pronunțată de
X‑FAB. „(3) Operatorul și persoana împuternicită
de operator se asigură că [RPD] nu primește
Cadrul juridic niciun fel de instrucțiuni în ceea ce privește
îndeplinirea acestor sarcini. [RPD] nu este
Dreptul Uniunii demis sau sancționat de către operator sau
3. Considerentele (10) și (97) ale RGPD au de persoana împuternicită de operator pentru
următorul cuprins: îndeplinirea sarcinilor sale. [RPD] răspunde
direct în fața celui mai înalt nivel al conducerii
„(10) Pentru a se asigura un nivel consecvent operatorului sau persoanei împuternicite de
și ridicat de protecție a persoanelor fizice și operator.
pentru a se îndepărta obstacolele din calea
circulației datelor cu caracter personal în […]
cadrul Uniunii [Europene], nivelul protecției (5) [RPD] are obligația de a respecta secretul
drepturilor și libertăților persoanelor fizice în sau confidențialitatea în ceea ce privește
ceea ce privește prelucrarea unor astfel de îndeplinirea sarcinilor sale, în conformitate cu
date ar trebui să fie echivalent în toate statele dreptul Uniunii sau cu dreptul intern.
membre. Aplicarea consecventă și omogenă a
normelor în materie de protecție a drepturilor (6) [RPD] poate îndeplini și alte sarcini și
și libertăților fundamentale ale persoanelor atribuții. Operatorul sau persoana împuter
fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor nicită de operator se asigură că niciuna dintre
cu caracter personal ar trebui să fie asigurată aceste sarcini și atribuții nu generează un
în întreaga Uniune. […] conflict de interese.”

6. Articolul 39 din RGPD, intitulat „Sarcinile 20 decembrie 1990 (BGBl. 1990 I, p. 2954),
[RPD]”, are următorul cuprins: în versiunea în vigoare între 25 mai 2018 și
25 noiembrie 2019 (BGBl. 2017 I, p. 2097)
„(1) [RPD] are cel puțin următoarele sarcini:
(denumită în continuare „BDSG”), intitulat
(a) informarea și consilierea operatorului sau a „Funcția”, prevede la alineatul (4):
persoanei împuternicite de operator, precum și a
„Demiterea [RPD] este autorizată numai
angajaților care se ocupă de prelucrare cu privire
cu aplicarea prin analogie a articolului 626
la obligațiile care le revin în temeiul prezentului
regulament și al altor dispoziții de drept al Uniunii din Bürgerliches Gesetzbuch [(Codul civil),
sau drept intern referitoare la protecția datelor; în versiunea publicată la 2 ianuarie 2002
(BGBl. 2002 I, p. 42, rectificare în BGBl.
(b) monitorizarea respectării prezentului regu 2002 I, p. 2909, și în BGBl. 2003 I, p. 738)].
lament, a altor dispoziții de drept al Uniunii sau Rezilierea raportului de muncă este nelegală,
de drept intern referitoare la protecția datelor cu excepția cazului în care există elemente
și a politicilor operatorului sau ale persoanei de fapt care îndreptățesc autoritatea publică
împuternicite de operator în ceea ce privește să procedeze la concediere pentru un motiv
protecția datelor cu caracter personal, inclusiv grav, fără respectarea unui termen de preaviz.
aloc area responsabilităților și acțiunile de După sfârșitul activității în calitate de [RPD],
sensibilizare și de formare a personalului im rezilierea raportului de muncă este interzisă
plicat în operațiunile de prelucrare, precum și
pentru o durată de un an, cu excepția cazului
auditurile aferente;
în care autoritatea publică este îndreptățită să
(c) furnizarea de consiliere la cerere în ceea ce procedeze la concedierea pentru un motiv grav,
privește evaluarea impactului asupra protecției fără respectarea unui termen de preaviz.”
datelor și monitorizarea funcționării acesteia,
în conformitate cu articolul 35; 8. Articolul 38 din BDSG, intitulat „[RPD] al
unor entități private”, prevede:
(d) cooperarea cu autoritatea de supraveghere;
„(1) În completarea articolului 37 alineatul (1)
(e) asumarea rolului de punct de contact pentru literele (b) și (c) din [RGPD], operatorul
autoritatea de supraveghere privind aspec și persoana împuternicită de operator
tele legate de prelucrare, inclusiv consultarea desemnează un [RPD], dacă aceștia au în per
prealabilă menționată la articolul 36, precum și, manență, în mod obișnuit, cel puțin 10 anga
dacă este cazul, consultarea cu privire la orice jați pentru prelucrarea automată a datelor cu
altă chestiune. caracter personal. […]
(2) În îndeplinirea sarcinilor sale, [RPD]
JURISPRUDENŢĂ
(2) Dispozițiile articolului 6 alineatul (4),

ține seama în mod corespunzător de riscul alineatul (5) a doua teză și alineatul (6)
asociat operațiunilor de prelucrare, luând în
se aplică; totuși, dispozițiile articolului 6
considerare natura, domeniul de aplicare,
alineatul (4) nu se aplică decât atunci când
contextul și scopurile prelucrării.”
desemnarea unui [RPD] este obligatorie.”
Dreptul german
Codul civil
BDSG
9. Articolul 626 din Codul civil, intitulat
7. Articolul 6 din Bundesdatenschutzgesetz „Reziliere pentru un motiv grav fără preaviz”,
(Legea federală privind protecția datelor) din prevede:

„(1) Contractul de muncă poate fi reziliat de 1 decembrie 2017, pe FC din funcția de RPD.
orice parte contractantă pentru un motiv Prin scrisori separate datate 25 mai 2018,
grav, fără a respecta un termen de preaviz, aceste întreprinderi și‑au reiterat, pentru
dacă există elemente de fapt pe baza cărora, orice eventualitate, demersul, în temeiul
ținând seama de toate împrejurările speței și articolului 38 alineatul (3) a doua teză din
prin evaluarea comparativă a intereselor celor RGPD, devenit aplicabil între timp, invocând
două părți contractante, nu se poate impune motive legate de grupul de societăți căruia îi
ca partea care reziliază să continue raportul de aparține X‑FAB.
muncă până la expirarea termenului de preaviz
sau până la încetarea convenită a raportului de 14. Acțiunea formulată de FC în fața instanțelor
muncă. germane urmărește să se constate că acesta
are în continuare calitatea de RPD al X‑FAB.
(2) Rezilierea poate avea loc numai în termen Aceasta susține că există un risc de conflict de
de două săptămâni. Termenul începe să curgă interese dacă FC exercită în același timp funcția
din momentul în care partea autorizată să de RPD și cea de președinte al comitetului
rezilieze contractul a luat cunoștință de faptele de întreprindere, pentru motivul că aceste
pertinente pentru reziliere. […]” două posturi sunt incompatibile. Ar exista,
în consecință, un motiv grav care ar justifica
Litigiul principal și întrebările preliminare demiterea lui FC din funcția de RPD.
10. FC este angajat al X‑FAB de la 1 noiembrie 15. Instanța de prim grad de jurisdicție și
1993. instanța de apel au admis acțiunea formulată
11. În cadrul acestei societăți, el exercită funcția de FC. Prin recursul formulat de X‑FAB la
de președinte al comitetului de întreprindere Bundesarbeitsgericht (Curtea Federală pentru
și este, în această calitate, dispensat parțial Litigii de Muncă, Germania), care este instanța
de muncă. În plus, acesta ocupă funcția de de trimitere, se solicită respingerea acestei
vicepreședinte al comitetului central de acțiuni.
întreprindere, care a fost constituit pentru trei 16. Instanța de trimitere arată că soluționarea
întreprinderi din grupul de societăți căruia îi acestui recurs depinde de interpretarea
aparține X‑FAB, care sunt stabilite în Germania. dreptului Uniunii. În special, s‑ar ridica,
12. Începând cu 1 iunie 2015, FC a fost pe de o parte, problema dacă articolul 38
desemnat, de fiecare întreprindere în mod alineatul (3) a doua teză din RGPD se opune
separat, în calitate de RPD al X‑FAB, al ca reglementarea unui stat membru să supună
societății‑mamă a acesteia, precum și al revocarea unui RPD unor condiții mai stricte
celorlalte filiale ale acesteia din urmă cu sediul decât cele prevăzute de dreptul Uniunii, iar
în Germania. Potrivit instanței de trimitere, în cazul unui răspuns afirmativ, dacă această
scopul acestei desemnări paralele a lui FC în dispoziție are un temei juridic suficient.
calitate de RPD al tuturor acestor întreprinderi În ipoteza în care Curtea ar aprecia că condițiile
era realizarea unui standard de protecție a la care BDSG supune revocarea sunt conforme
datelor uniform în întreprinderile respective. cu dreptul Uniunii, ar trebui să se stabilească
dacă funcțiile de președinte al comitetului de
13. La cererea responsabilului cu protecția întreprindere și de RPD al aceleiași întreprinderi
datelor și libertatea de informare din pot fi exercitate de una și aceeași persoană sau
Turingia (Germania), X‑FAB și întreprinderile dacă aceasta determină un conflict de interese
menționate la punctul 12 din prezenta hotărâre în sensul articolului 38 alineatul (6) a doua
l‑au demis, cu efect imediat, prin scrisorile din teză din RGPD.

17. În aceste condiții, Bundesarbeitsgericht Cu privire la întrebările preliminare

(Curtea Federală pentru Litigii de Muncă)
a hotărât să suspende judecarea cauzei și Cu privire la prima întrebare
să adreseze Curții următoarele întrebări 18. Prin intermediul primei întrebări, instanța
preliminare: de trimitere solicită în esență să se stabilească
„1) Articolul 38 alineatul (3) a doua teză din dacă articolul 38 alineatul (3) a doua teză din
[RGPD] trebuie să fie interpretat în sensul că RGPD trebuie interpretat în sensul că se opune
unei reglementări naționale care prevede că
se opune unei dispoziții naționale precum, în
un operator sau o persoană împuternicită
speță, dispozițiile coroborate ale articolului 38
de operator poate revoca un RPD care este
alineatele (1) și (2) și ale articolului 6
membru al personalului său numai pentru
alineatul (4) prima teză din [BDSG], care supun
un motiv grav, chiar dacă revocarea nu are
revocarea [RPD] de către operator, care este
legătură cu îndeplinirea sarcinilor acestui
angajatorul său, anumitor condiții, indiferent
responsabil.
de aspectul dacă RPD este demis din funcție ca
urmare a îndeplinirii sarcinilor sale? 19. Astfel cum reiese dintr‑o jurisprudență
constantă, în vederea interpretării unei
În cazul unui răspuns afirmativ la prima
dispoziții de drept al Uniunii, trebuie să se țină
întrebare:
seama nu numai de formularea acesteia în
2) Articolul 38 alineatul (3) a doua teză din conformitate cu sensul său obișnuit în limbajul
RGPD se opune unei asemenea dispoziții de curent, ci și de contextul său și de obiectivele
drept național și atunci când desemnarea [RPD] urmărite de reglementarea din care face parte
nu este obligatorie în temeiul articolului 37 această dispoziție (Hotărârea din 22 iunie
alineatul (1) din RGPD, ci numai în temeiul 2022, Leistritz, C‑534/20, EU:C:2022:495,
dreptului statului membru? punctul 18 și jurisprudența citată).
În cazul unui răspuns afirmativ la prima 20. În primul rând, în ceea ce privește modul de
întrebare: redactare a dispoziției în cauză, trebuie arătat
că articolul 38 alineatul (3) din RGPD prevede
3) În special în măsura în care vizează [RPD] în a doua teză că „[RPD] nu este demis sau
care au un contract de muncă cu operatorul, sancționat de către operator sau de persoana
articolul 38 alineatul (3) a doua teză din RGPD împuternicită de operator pentru îndeplinirea
are un temei juridic suficient? sarcinilor sale”.
În cazul unui răspuns negativ la prima 21. În această privință, în Hotărârea

întrebare: din 22 iunie 2022, Leistritz (C‑534/20,
JURISPRUDENŢĂ
EU:C:2022:495, punctele 20 și 21), Curtea,

4) Există un conflict de interese în sensul după ce a constatat că RGPD nu definește
articolului 38 alineatul (6) a doua teză din termenii „demis”, „sancționat” și „pentru
RGPD atunci când [RPD] deține în același îndeplinirea sarcinilor sale”, care figurează
timp funcția de președinte al comitetului de la acest articol 38 alineatul (3) a doua teză,
întreprindere constituit în cadrul operatorului? a subliniat, primo, că, în conformitate cu
Pentru a concluziona în sensul existenței unui sensul acestor termeni în limbajul curent,
asemenea conflict de interese, este necesar să interdicția impusă operatorului sau persoanei
existe o atribuire specială a sarcinilor în cadrul împuternicite de operator de a demite RPD din
comitetului de întreprindere?” funcție sau de a‑l sancționa înseamnă că acest

RPD trebuie protejat împotriva oricărei decizii dacă sunt sau nu sunt angajați ai operatorului,
prin care i‑ar înceta funcția, prin care ar suferi ar trebui să fie în măsură să își îndeplinească
un dezavantaj sau care ar constitui o sancțiune. atribuțiile și sarcinile în mod independent.
În acest sens, o asemenea independență
22. Or, poate constitui o asemenea decizie trebuie să le permită în mod necesar să își
o măsură de revocare a unui RPD care ar îndeplinească aceste sarcini în conformitate
fi luată de angajatorul său și care ar avea cu obiectivul RGPD, care urmărește în special,
drept consecință demiterea RPD din cadrul astfel cum reiese din considerentul (10) al
operatorului sau persoanei împuternicite de acestuia, să asigure un nivel ridicat de protecție
operator. a persoanelor fizice în cadrul Uniunii și, în
23. Secundo, așa cum a arătat de asemenea acest scop, să asigure o aplicare consecventă
Curtea, articolul 38 alineatul (3) a doua teză și omogenă a normelor în materie de protecție
din RGPD se aplică fără distincție atât RPD a libertăților și a drepturilor fundamentale
care este membru al personalului operatorului ale acestor persoane în ceea ce privește
sau al persoanei împuternicite de operator, prelucrarea datelor cu caracter personal în
cât și celui care își îndeplinește sarcinile pe întreaga Uniune (Hotărârea din 22 iunie 2022,
baza unui contract de prestări de servicii Leistritz, C‑534/20, EU:C:2022:495, punctul 26
încheiat cu aceștia din urmă, în conformitate și jurisprudența citată).
cu articolul 37 alineatul (6) din RGPD, astfel
26. Secundo, obiectivul care urmărește
încât acest articol 38 alineatul (3) a doua
să garanteze independența funcțională a
teză are vocația de a se aplica raporturilor
RPD, astfel cum decurge din articolul 38
dintre un RPD și un operator sau o persoană
alineatul (3) a doua teză din RGPD, rezultă
împuternicită de operator, indiferent de natura
și din acest articol 38 alineatul (3) prima și
raportului de muncă dintre respectivul RPD și
a treia teză, care impune ca RPD menționat
aceștia (Hotărârea din 22 iunie 2022, Leistritz,
să nu primească niciun fel de instrucțiuni
C‑534/20, EU:C:2022:495, punctele 23 și 24).
în ceea ce privește îndeplinirea sarcinilor
24. Tertio, această din urmă dispoziție sale și să răspundă direct în fața celui mai
stabilește o limită care constă în a interzice înalt nivel al conducerii operatorului sau al
demiterea din funcție a unui RPD pentru un persoanei împuternicite de operator, precum
motiv întemeiat pe îndeplinirea sarcinilor sale, și din articolul 38 alineatul (5), care prevede,
care cuprind în special, în temeiul articolului 39 în ceea ce privește îndeplinirea sarcinilor, că
alineatul (1) litera (b) din RGPD, monitorizarea respectivul RPD are obligația de a respecta
respectării dispozițiilor de drept al Uniunii secretul profesional sau confidențialitatea
sau de drept intern în materie de protecție (Hotărârea din 22 iunie 2022, Leistritz,
a datelor, precum și a normelor interne ale C‑534/20, EU:C:2022:495, punctul 27).
operatorului sau ale persoanei împuternicite
de operator în materie de protecție a datelor 27. Așadar, trebuie să se considere că
cu caracter personal (a se vedea în acest articolul 38 alineatul (3) a doua teză din RGPD,
sens Hotărârea din 22 iunie 2022, Leistritz, prin faptul că protejează RPD împotriva oricărei
C‑534/20, EU:C:2022:495, punctul 25). decizii prin care i‑ar înceta funcția, prin care
ar suferi un dezavantaj sau care ar constitui o
25. În al doilea rând, în ceea ce privește sancțiune, atunci când o asemenea decizie ar
obiectivul urmărit de articolul 38 alineatul (3) avea legătură cu îndeplinirea sarcinilor sale,
a doua teză din RGPD, primo, considerentul urmărește în esență să protejeze independența
(97) al acestuia prevede că RPD, indiferent funcțională a RPD și, prin urmare, să garanteze

efectivitatea dispozițiilor RGPD (Hotărârea să prevadă dispoziții speciale mai protective

din 22 iunie 2022, Leistritz, C‑534/20, în materie de revocare a RPD, cu condiția ca
EU:C:2022:495, punctul 28). aceste dispoziții să fie compatibile cu dreptul
Uniunii și în special cu dispozițiile RGPD, mai
28. Așa cum a statuat de asemenea Curtea, precis cu articolul 38 alineatul (3) a doua teză
această interpretare este confirmată, în al din acesta (a se vedea în acest sens Hotărârea
treilea rând, de contextul în care se înscrie din 22 iunie 2022, Leistritz, C‑534/20,
dispoziția menționată și în special de EU:C:2022:495, punctul 34).
temeiul juridic reținut de legiuitorul Uniunii
la adoptarea RGPD (Hotărârea din 22 iunie 32. În special, o asemenea protecție sporită nu
2022, Leistritz, C‑534/20, EU:C:2022:495, poate să afecteze realizarea obiectivelor RGPD.
punctul 29). Or, aceasta s‑ar întâmpla dacă dispozițiile
speciale ar împiedica orice revocare de către un
29. Astfel, din preambulul RGPD reiese că operator sau de către o persoană împuternicită
acesta a fost adoptat în temeiul articolului 16 a unui RPD care nu ar mai avea calitățile
TFUE, al cărui alineat (2) prevede printre profesionale necesare pentru a‑și îndeplini
altele că Parlamentul European și Consiliul sarcinile, conform articolului 37 alineatul (5)
Uniunii, hotărând în conformitate cu pro din RGPD, sau care nu le‑ar îndeplini în
cedura legislativă ordinară, stabilesc normele conformitate cu dispozițiile regulamentului
referitoare, pe de o parte, la protecția menționat (a se vedea în acest sens Hotărârea
persoanelor fizice în ceea ce privește pre din 22 iunie 2022, Leistritz, C‑534/20,
lucrarea datelor cu caracter personal de EU:C:2022:495, punctul 35).
către instituțiile, organele, oficiile și agențiile
Uniunii, precum și de către statele membre 33. În această privință, este necesar să se
în exercitarea activităților care fac parte din amintească, astfel cum s‑a arătat la punctul 25
domeniul de aplicare a dreptului Uniunii, din prezenta hotărâre, că RGPD urmărește
precum și, pe de altă parte, la libera circulație să asigure un nivel ridicat de protecție a
a acestor date (Hotărârea din 22 iunie persoanelor fizice în cadrul Uniunii în ceea ce
2022, Leistritz, C‑534/20, EU:C:2022:495, privește prelucrarea datelor lor cu caracter
punctul 30). personal și că, pentru realizarea acestui
obiectiv, RPD trebuie să fie în măsură să își
30. În această privință, stabilirea unor norme îndeplinească atribuțiile și sarcinile în mod
referitoare la protecția împotriva revocării independent.
unui RPD angajat de un operator sau de o
persoană împuternicită de operator nu ține de 34. Așadar, o protecție sporită a RPD care ar
protecția persoanelor fizice în ceea ce privește împiedica revocarea acestuia, în ipoteza în
JURISPRUDENŢĂ
prelucrarea datelor decât în măsura strictă în care nu este sau nu ar mai fi în măsură să își
care astfel de norme urmăresc să protejeze îndeplinească atribuțiile în mod independent
independența funcțională a acestuia din urmă, ca urmare a existenței unui conflict de interese,
în conformitate cu articolul 38 alineatul (3) ar afecta realizarea acestui obiectiv.
a doua teză din RGPD (a se vedea în acest
sens Hotărârea din 22 iunie 2022, Leistritz, 35. Revine instanței naționale sarcina de a
C‑534/20, EU:C:2022:495, punctul 31). se asigura că dispoziții speciale precum cele
vizate la punctul 31 din prezenta hotărâre sunt
31. Rezultă că fiecare stat membru este liber, în compatibile cu dreptul Uniunii și în special cu
exercitarea competenței care îi este rezervată, dispozițiile RGPD.

36. Având în vedere considerațiile care 41. Nu este mai puțin adevărat, secundo, că
precedă, este necesar să se răspundă la prima operatorul sau persoana împuternicită de
întrebare că articolul 38 alineatul (3) a doua operator trebuie să se asigure că niciuna dintre
teză din RGPD trebuie interpretat în sensul aceste alte sarcini și atribuții nu generează un
că nu se opune unei reglementări naționale „conflict de interese”. Având în vedere sensul
care prevede că un operator sau o persoană acestor termeni în limbajul curent, este
împuternicită de operator poate revoca un RPD necesar să se considere că, în conformitate cu
care este membru al personalului său numai obiectivul urmărit de articolul 38 alineatul (6)
pentru un motiv grav, chiar dacă revocarea nu din RGPD, unui RPD nu i se poate încredința
are legătură cu îndeplinirea sarcinilor acestui îndeplinirea unor sarcini sau a unor atribuții
RPD, în măsura în care o astfel de reglementare care ar putea dăuna exercitării funcției pe care
nu afectează realizarea obiectivelor RGPD. o exercită în calitate de RPD.
Cu privire la a doua și la a treia întrebare 42. În ceea ce privește acest obiectiv, trebuie, în
al doilea rând, să se arate că această dispoziție
37. Având în vedere răspunsul dat la prima urmărește în esență, asemenea celorlalte
întrebare, nu este necesar să se răspundă la a dispoziții menționate la punctul 25 din
doua și la a treia întrebare. prezenta hotărâre, să protejeze independența
funcțională a RPD și, prin urmare, să garanteze
Cu privire la a patra întrebare efectivitatea dispozițiilor RGPD.
38. Prin intermediul celei de a patra întrebări, 43. În al treilea rând, în ceea ce privește
instanța de trimitere solicită în esență să se contextul în care se înscrie articolul 38
stabilească în ce condiții poate fi constatată alineatul (6) din RGPD, trebuie arătat că,
existența unui „conflict de interese”, în sensul potrivit articolului 39 alineatul (1) litera (b)
articolului 38 alineatul (6) din RGPD. din RGPD, RPD are printre altele sarcina
să monitorizeze respectarea RGPD, a altor
39. În ceea ce privește, în primul rând, modul dispoziții de drept al Uniunii sau de drept intern
de redactare a dispoziției în cauză, trebuie referitoare la protecția datelor și a politicilor
arătat că, potrivit articolului 38 alineatul (6) a operatorului sau ale persoanei împuternicite
doua teză din RGPD, „[RPD] poate îndeplini și de operator în ceea ce privește protecția
alte sarcini și atribuții. Operatorul sau persoana datelor cu caracter personal, inclusiv alocarea
împuternicită de operator se asigură că niciuna responsabilităților și acțiunile de sensibilizare
dintre aceste sarcini și atribuții nu generează și de formare a personalului implicat în
un conflict de interese.” operațiunile de prelucrare, precum și auditurile
aferente.
40. Rezultă astfel din termenii acestei
dispoziții, primo, că RGPD nu stabilește o 44. Rezultă în special că unui RPD nu i se
incompatibilitate de principiu între, pe de o pot încredința sarcini sau atribuții care
parte, îndeplinirea funcției de RPD și, pe de l‑ar determina să stabilească scopurile și
altă parte, îndeplinirea altor funcții în cadrul mijloacele de prelucrare a datelor cu caracter
operatorului sau al persoanei împuternicite de personal în cadrul operatorului sau al
operator. Așadar, articolul 38 alineatul (6) din persoanei împuternicite de operator. Așadar, în
acest regulament prevede în mod specific că conformitate cu dreptul Uniunii sau cu dreptul
RPD i se pot încredința îndeplinirea altor sarcini intern al protecției datelor, controlul acestor
și atribuții decât cele care îi revin în temeiul scopuri și mijloace trebuie efectuat de RPD în
articolului 39 din RGPD. mod independent.

45. Stabilirea existenței unui conflict de de operator, aspect a cărui stabilire revine
interese, în sensul articolului 38 alineatul (6) instanței naționale de la caz la caz, pe
din RGPD, trebuie efectuată de la caz la caz, baza unei aprecieri a tuturor împrejurărilor
pe baza unei aprecieri a tuturor împrejurărilor relevante, în special a structurii organizaționale
relevante, în special a structurii organizaționale a operatorului sau a persoanei împuternicite de
a operatorului sau a persoanei împuternicite de operator și în lumina ansamblului reglementării
operator și în lumina ansamblului reglementării aplicabile, inclusiv a eventualelor politici ale
aplicabile, inclusiv a eventualelor politici ale acestora din urmă.
acestora din urmă.
Cu privire la cheltuielile de judecată
46. Având în vedere ansamblul considerațiilor
47. Întrucât, în privința părților din litigiul
care precedă, este necesar să se răspundă la
principal, procedura are caracterul unui
a patra întrebare că articolul 38 alineatul (6)
incident survenit la instanța de trimitere, este
din RGPD trebuie interpretat în sensul că
de competența acesteia să se pronunțe cu
un „conflict de interese”, conform acestei
privire la cheltuielile de judecată. Cheltuielile
dispoziții, poate exista atunci când unui RPD efectuate pentru a prezenta observații Curții,
i se încredințează alte sarcini sau atribuții, altele decât cele ale părților menționate, nu
care l‑ar determina pe acesta din urmă să pot face obiectul unei rambursări.
stabilească scopurile și mijloacele de prelucrare
a datelor cu caracter personal în cadrul Pentru aceste motive, Curtea (Camera a șasea)
operatorului sau al persoanei împuternicite declară:
1) Articolul 38 alineatul (3) a doua teză din Regulamentul (UE) 2016/679 al Parlamentului
European și al Consiliului din 27 aprilie 2016 privind protecția persoanelor fizice în ceea
ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor
date și de abrogare a Directivei 95/46/CE (Regulamentul general privind protecția datelor)
trebuie interpretat în sensul că nu se opune unei reglementări naționale care prevede că un
operator sau o persoană împuternicită de operator poate revoca un responsabil cu protecția
datelor care este membru al personalului său numai pentru un motiv grav, chiar dacă
revocarea nu are legătură cu îndeplinirea sarcinilor acestui responsabil, în măsura în care
o astfel de reglementare nu afectează realizarea obiectivelor regulamentului menționat.
2) Articolul 38 alineatul (6) din Regulamentul 2016/679 trebuie interpretat în sensul că un

„conflict de interese”, conform acestei dispoziții, poate exista atunci când unui responsabil
cu protecția datelor i se încredințează alte sarcini sau atribuții, care l‑ar determina pe acesta
din urmă să stabilească scopurile și mijloacele de prelucrare a datelor cu caracter personal
JURISPRUDENŢĂ
în cadrul operatorului sau al persoanei împuternicite de operator, aspect a cărui stabilire

revine instanței naționale de la caz la caz, pe baza unei aprecieri a tuturor împrejurărilor
relevante, în special a structurii organizaționale a operatorului sau a persoanei împuternicite
de operator și în lumina ansamblului reglementării aplicabile, inclusiv a eventualelor politici
ale acestora din urmă.
Semnături

JURISPRUDENȚĂ
NAȚIONALĂ
Selecţie realizată de lect. univ. dr. Adelina Oana DUȚU
Nerespectarea etapelor procedurii de concediere colectivă. Anulare decizie. Reintegrare
Nerespectarea etapelor procedurii

de concediere colectivă. Anulare decizie.
Reintegrare
C. muncii, art. 65, art. 68-72, art. 78
Din actele dosarului nu rezultă respectarea etapelor procedurii de concediere colectivă prealabil
emiterii deciziei de concediere contestate în prezenta cauză, astfel după cum invocă apelanta.
Curtea reține că prima instanță a reținut și a aplicat corect dispozițiile art. 78 C. muncii, raportat
la probatoriul administrat în cauză, reținând legal și temeinic faptul că apelanta, căreia îi revenea
sarcina probei, nu a făcut dovada respectării procedurii prevăzute de lege pentru a dispune
concedierea salariatului, care a contestat decizia de concediere nr. 518/4 decembrie 2019 emisă
de către intimată.
(C. Apel Iași, secția litigii de muncă și asigurări sociale, decizia nr. 946/2022,
https://sintact.ro)
Pe rol se află pronunțarea asupra apelului Global City Business, Clădirea O23, jud. I.,
declarat de intimata SA împotriva sentinței înregistrată la Oficiul Registrului Comerțului
civile nr. (…) din 9 august 2021 pronunțată București sub nr. J40(…).
de Tribunalul Iași în dosarul nr. (…)/99/2019,
având ca obiect contestație act, pretenții, în A constatat nulitatea Fișei de evaluare a
contradictoriu cu contestatorul-intimat. performanțelor aferentă anului 2018 și a
Deciziei de concediere nr. 518/4 decembrie
Dezbaterile asupra apelului au avut loc în 2019 emisă de către intimata S.C. E. Romania
ședința publică din data de 24 martie 2022, Asigurare – S.A.
fiind consemnate în încheierea de ședință din
acea dată, care face parte din prezenta decizie, A obligat intimata la reintegrarea contesta
când, din lipsă de timp pentru a delibera, torului în funcția deținută anterior emiterii
Curtea a amânat pronunțarea pentru astăzi, Deciziei nr. (…) din 4 decembrie 2019.
7 aprilie 2022.
A obligat intimata să achite contestatorului
Curtea de Apel, o despăgubire egală cu salariile indexate,
Deliberând asupra apelului de față, constată majorate și reactualizate precum și cu celelalte
următoarele: drepturi de care ar fi beneficiat, începând cu
data desfacerii contractului individual de
Prin sentința civilă nr. (…) din 9 august 2021, muncă și până la reintegrarea efectivă.
Tribunalul Iași a hotărât următoarele:
A obligat intimata la plata către contestator a
A admis contestația formulată de contesta sumei de 10.000 lei cu titlu de daune morale.
torul, CNP …, domiciliat în Iași, Șos. Națională,
nr. 70, jud. în contradictoriu cu intimata S.C. A obligat intimata la plata către contestator
S.A., cu sediul în, Șos. București Nord, nr. 10, a sumei de 5000 lei cu titlu de cheltuieli de
JURISPRUDENȚĂ NAȚIONALĂ | REVISTA ROMÂNĂ DE DREPTUL MUNCII NR. 3/2023 | 185

C. Apel Iași, secția litigii de muncă și asigurări sociale, decizia nr. 946/2022
judecată, onorariu de avocat și 150 lei cu titlu În situația în care salariatul consideră că
de cheltuieli deplasare martor. rezultatul evaluării nu reflectă realitatea sau
procedura nu a fost respectată, poate sesiza
Pentru a hotărî astfel, Tribunalul Iași a reținut angajatorul conform procedurii stabilite prin
următoarele: regulamentul intern sau contractul colectiv,
după caz, iar după soluționarea contestației se
„Prin cererea inițială, a formulat contestație
poate adresa instanței competente.
împotriva fișei de evaluare a performanțelor
aferentă anului 2018, solicitând anularea Chiar dacă în cadrul evaluării nu există obligația
acesteia, invocând nerespectarea prevederilor evaluatorului de a motiva calificativele
Regulamentului Intern în desfășurarea proce acordate, în cazul unei contestații, acesta
durii de evaluare și a modului de întocmire a trebuie să motiveze calificativele și să acorde
fișei contestate. salariatului posibilitatea de a-și prezenta
punctul de vedere și obiecțiile pe care le ridică
Contractul individual de muncă presupune atât
cu privire la fișa de evaluare.
executarea succesivă a obligațiilor asumate de
către părți, cât și îndeplinirea obiectivelor de Instanța constată că trebuie să verifice dacă
performanță pe care angajatorul are dreptul să în cadrul evaluării au fost luate în considerare
le stabilească și să verifice gradul de îndeplinire exclusiv atribuțiile din fișa postului și dacă s-a
al acestora. ținut cont, în mod obiectiv, de toate limitările
care i-ar fi putut fi impuse salariatului.
Chiar dacă sunt stabilite prin regulamentul
intern sau negociate cu ocazia încheierii În același timp, sarcina probei în cazul
contractului colectiv de muncă, criteriile de conflictelor de muncă( contestarea procedurii
evaluare trebuie să fie aduse la cunoștința și a rezultatului evaluării intrând în sfera
salariatului în momentul negocierii și încheierii conflictelor de muncă) revine angajatorului,
contractului individual de muncă. salariatul nefiind obligat să probeze că nu merita
calificativul stabilit de evaluator. Angajatorul
De asemenea, atunci când acestea sunt mo are obligația de a demonstra că evaluarea a
dificate, fie prin modificarea regulamentului fost efectuată în conformitate cu prevederile
intern, fie ca urmare a semnării unui contract regulamentului intern și/sau ale contractului
colectiv de muncă, este obligatorie înștiințarea colectiv de muncă, că au fost obiective criteriile
salariatului, acesta având dreptul de a se adresa, de evaluare și că s-au raportat exclusiv la
în primul rând angajatorului și, ulterior, chiar sarcinile și atribuțiile din fișa postului, că acestea
instanței competente, dacă prin respectivele nu au fost excesive și puteau fi îndeplinite
modificări consideră că-i sunt afectate conform pregătirii profesionale a salariatului.
JURISPRUDENŢĂ
drepturile. Importanța aspectelor menționate

nu trebuie ignorată, salariații având dreptul de În speță, tribunalul reține că la pct.5 din capi
a contesta rezultatul evaluării ori de câte ori tolul „Desfășurarea procesului de evaluare” din
consideră că acesta fie nu reflectă realitate, fie Regulamentul Intern al EUROINS se prevede că
că procedura evaluării nu a fost respectată. în timpul unei evaluări a performanței, un acord
trebuie astfel desemnat încât să stabilească
Deși Codul muncii nu prevede în mod expres obiective individuale raționale, iar rezultatele
o procedură pentru evaluarea profesională a vor fi evaluate ulterior la următoarea evaluare,
salariaților, fiind lăsată la aprecierea părților, atunci când obiectivele sunt acceptate, că toate
aceasta trebuie să fie clară și predictibilă. obiectivele trebuie să se potrivească cu sarcinile
186 | REVISTA ROMÂNĂ DE DREPTUL MUNCII NR. 3/2023 | JURISPRUDENȚĂ NAȚIONALĂ

organizației și trebuie să fie posibil de atins în – trebuie realizat un acord cu privire la rezulta
mod realist, cu resursele și timpul disponibile; tele evaluării.
La pct. 6 din același capitol se prevede că Contestatorul a invocat faptul că nu s-a

întâlnirile pentru evaluarea performantei respectat procedura, în sensul că nu i-au
au ca obiective principale: să ofere și să fost aduse la cunoștință obiectivele concrete
primească feed-back pentru rezultatele muncii pentru anul 2018, în momentul când a fost
angajaților, să sprijine și să motiveze angajații reîncadrat la sfârșitul anului 2017, după ce a
pentru a-și îmbunătăți rezultatele, să evalueze fost anulată decizia de concediere, că nu s-a
și sa discute despre potențialul de îmbunătățire realizat o întâlnire în care să aibă loc schimbul
și de avansare în carieră, să ofere îndrumare de păreri, iar angajatorul să poată discuta în
pentru dezvoltarea carierei, să concretizeze și mod direct cu evaluatorul despre modul în care
să discute detaliile instruirii, să-i avertizeze pe ar putea lucra mai eficient sau despre nevoile
cel care se prezintă într-un mod nesatisfăcător, de instruire și îmbunătățire și că nu s-a realizat
să definească sarcinile și obiectivele pentru un acord cu privire la rezultatele evaluării, așa
viitor, întâlnirea pentru evaluarea performantei cum prevede punctul 8.
trece prin următorii pași.
Intimata, în calitate de angajator, deși sarcina
Regulamentul prevede exact pașii pentru probei îi revenea, potrivit dispozițiilor art. 272
desfășurarea procedurii evaluării, astfel: C. muncii, nu a dovedit îndeplinirea acestor
obligații: nu a demonstrat că evaluarea a
– întâlnirea începe cu o scurtă revizuire a pro fost efectuată în conformitate cu prevederile
gresului angajaților și o revizuire de la ultima regulamentului intern, că au fost obiective
evaluare criteriile de evaluare și că s-au raportat exclusiv
la sarcinile și atribuțiile din fișa postului,
– angajatul are dreptul de a-și exprima opiniile
că acestea nu au fost excesive și puteau fi
relativ la cele mai semnificative succese și
îndeplinite conform pregătirii profesionale a
eșecuri ale sale, de la data ultimei evaluări și
salariatului.
până în prezent
Astfel, având în vedere faptul că nu s-a făcut
– se discută despre opinia managerului cu privi
dovada respectării procedurii efectuării evaluării
re la aceste succese și eșecuri și dacă acceptă
profesionale anuale, așa cum este prevăzută în
persoana evaluată interpretarea managerului
Regulamentul Intern al angajatorului, instanța
– angajatul are dreptul de a-și împărtăși opinia urmează să anuleze fișa de evaluare, contes
privind modul în care poate lucra mai eficient tatorul fiind prejudiciat raportat la nota obținută
și care ar fi avantajul liderului său la evaluarea anuală aferentă anului 2018: 3,06.
– trebuie să se concretizeze și sa fie respectată Anularea fișei de evaluare pentru aceste motive,
abordarea muncii face de prisos analiza celorlalte motive invocate
referitoare la notele acordate la fiecare criteriu.
– trebuie desemnate preferințele pentru cele
mai importante sarcini din următoarea eva În ceea ce privește contestația formulată împo
luare a performanțelor triva Deciziei de concediere nr. 518/4 decembrie
2019 emisă de către intim ata S.C. E.R.
– sunt discutate toate nevoile de instruire și ASIGURARE – REASIGURARE S.A, tribunalul
îmbunătățire ce pot apărea constată că și aceasta este întemeiată.

Prin decizia nr. 4 decembrie 2019 s-a dispus supravegheată de către Autoritatea de
că, începând cu data de 5 decembrie 2019, Supraveghere Financiară. Aceasta, în contextul
salariatului, având funcția de Director în în care principalul factor identificat de S.A. ca
cadrul Sucursalei/Agenției Iași îi încetează determinând deficiențe în fluxul soluționări
contractul individual de muncă înregistrat cererilor de despăgubire este cel de natură
cu nr. 343/18 noiembrie 2013, din inițiativa umană, iar remedierea acestor deficiențe poate
angajatorului, pentru motive ce nu țin de fi asigurată prin automatizarea operațiunilor
persoana salariatei/salariatului, ca urmare a și proceselor prin dezvoltarea platformelor
concedierii colective. informatice prin care să se gestioneze un
volum considerabil de informații verificabile
La baza emiterii acestei decizii dată în temeiul
prin rapoarte generate în timp real;
dispozițiilor art. 55 lit. c), art. 58 alin. (2) și
art. 65-74 C. muncii și a Regulamentului Intern, S-a menționat că rezultatele evaluării activi
a stat Decizia Consiliului de Administrație tății E. România Asigurare S.A. au evidențiat
al S.A. din data de 26 iulie 2019, împreună necesitatea reducerii numărului existent de
cu anexele sale, prin care a fost aprobat posturi în vederea alinierii la nivelul actual al
Planul de măsuri privind eficientizarea cifrei de afaceri și stadiul de dezvoltare al so
activității societății S.A. și s-a decis începerea cietății, potrivit deciziilor luate prin Decizia Con
procedurii de concediere colectivă în vederea
siliului de Administrație al E. România Asigurare
implementării acestui plan, precum și
S.A. din data de 26 iulie 2019, inclusiv anexele
Hotărârea Adunării Generale Ordinare a S.A.
sale, și detaliate în Planul de măsuri privind efi
din data de 29 august 2019 prin care a fost
cientizarea activității societății S.A. după, astfel:
ratificată Decizia Consiliului de Administrație
și s-a aprobat continuarea procedurii de – Se desființează poziția de referent din
concediere colectivă. întreaga rețea (și anume, toate unitățile S.A.
din țară, cu excepția București) ca urmare a
În decizie s-a reținut că motivele de fapt ale
concedierii colective sunt următoarele: eficientizării operațiunilor și proceselor S.A.
prin digitalizare;
– în vederea asigurării obiectivelor de
performanță economică bazate pe dezvoltare – Se desființează poziția de director de agenție,
durabilă și competitivitate se impune o respectiv cea de manager de proiect de la
creștere a ritmului de dezvoltare, având ca bază nivelul fiecărei unități din rețea (și anume,
strategia S.A. de subscriere prudentă a polițelor toate unitățile S.A. din țară, cu excepția
de asigurare, concentrarea asupra adaptării la București) care nu asigură un volum de prime
cerințele pieței asigurărilor și eficientizarea brute subscrise („PBS”) adecvat prin raportare
la numărul existent de posturi în respectiva
JURISPRUDENŢĂ
constantă a operațiunilor și a proceselor;

unitate; urmare a desființării acestor poziții,
Pentru eficientizarea operațiunilor și proceselor atribuțiile sunt preluate de către angajați
S.A., digitalizarea este principala modalitate de la sediul societății, inclusiv cele privind
identificată prin care se asigură, pe de o parte, competența de aprobare a sumelor asigurate
creșterea eficienței societății, ca răspuns la la încheierea polițelor de asigurare;
volumul de cereri de despăgubire primite,
și, pe de altă parte, respectarea obligației de – Se reduce numărul de inspectori de daună
a asigura ritmicitatea soluționării cererilor (constatare/lichidare) din centrele de daune
cu respectarea termenelor legale specifice teritoriale având în vedere procesul de auto
pieței de asigurări, piață reglementată și matizare al operațiunilor de instrumentare

dosare de daună și simplificarea fluxului cel mai mic, fără ca prin aceasta să se poată
documentelor; desface contractul individual de muncă al unei
persoane care ocupă un post care nu este vizat
– Se reduce numărul de poziții de inspector de concedierea colectivă;
de asigurări, agent de asigurări și coordonator
broker de la nivelul fiecărei unități din rețea e) Salariații fără copii în întreținere;
(și anume, toate unitățile S.A. din țară, cu
excepția București) care nu asigură un volum f) Măsura să afecteze numai în ultimul rând
total PBS adecvat; reducerea numărului de femeile care au în îngrijire copii, bărbați văduvi
poziții este dată și de procesul de automatizare sau divorțați care au în îngrijire copii, unici
al înregistrării și verificării borderourilor întoc întreținători de familie, precum și salariații,
mite de către brokeri; bărbați sau femei, care mai au cel mult 3 ani
până la pensionarea la cererea lor.
– Se reduce numărul de poziții de: consilier
juridic, inspector asigurări, inspector de Cu ocazia transmiterii către salariată/salariat
specialitate din cadrul Administrației Centrale a a preavizului de concediere, acesteia/acestuia
S.A. prin raportare la procesul de automatizare i-a fost transmisă și lista posturilor vacante
a înregistrării și verificării borderourilor existente la nivelul S.A., listă care a continuat
întocmite de către brokeri precum și față de să fie menținută pe intranetul societății și
volumul total al PBS și încasate în primul actualizată periodic.
semestru al anului 2019 colectat la nivelul
fiecărei unități teritoriale; Concedierea contestatorului este nelegală,
întrucât angajatorul nu a dovedit că a respectat
– Desființarea pozițiilor mai sus referite se procedura prevăzută de art. 69 alin. (1) și (2)
impune ca o măsură efectivă cu cauze reale și C. muncii.
serioase.
Așa cum reiese din analiza materialului pro
Criteriile de prioritate la concediere sunt bator administrat în cauză (înscrisuri), la nivelul
stabilite conform art. 69 C. muncii, de Contrac apelantei-pârâte s-a derulat o procedură de
tul Colectiv de Muncă al S.A. și de rezultatul concediere colectivă, procedură în cadrul
întâlnirilor avute cu S.A. în cadrul consultărilor căreia s-a emis și decizia contestată în prezent.
privind procedura de concediere colectivă:
Prin aceasta decizie s-a dispus încetarea
a) Evaluarea salariaților conform obiectivelor
contractului individual de muncă al contes
individuale de performanță a salariaților
tatorului, în conformitate cu prevederile art. 65
stabilite prin Contractul Colectiv de Muncă al
și urm. C. muncii.
SA și Regulamentul Intern al SA;
Fiind vorba despre o decizie întocmită în
b) Salariații care cumulează două sau mai multe
cadrul unei proceduri de concediere colectivă,
funcții sau care cumulează pensia cu salariul;
apelanta era obligată să asigure respectarea
c) Salariații care îndeplinesc cumulativ tuturor cerințelor impuse prin dispozițiile
condițiile de vârstă standard de pensionare și art. 68 și urm. C. muncii, inclusiv a celor ale
stagiul minim de cotizare în sistemul public; art. 72 alin. (1) din același cod.
d) Dacă măsura ar putea afecta doi soți Potrivit dispozițiilor art. 68 C. muncii, prin
care lucrează în aceeași unitate, se desface concediere colectivă se înțelege concedierea,
contractul de muncă al soțului care are venitul într-o perioadă de 30 de zile calendaristice,

din unul sau mai multe motive care nu țin de b) motivele care determină concedierea
persoana salariatului, a unui număr de: preconizată;
a) cel puțin 10 salariați, dacă angajatorul care c) numărul și categoriile de salariați care vor fi
disponibilizează are încadrați mai mult de afectați de concediere;
20 de salariați și mai puțin de 100 de salariați;
d) criteriile avute în vedere, potrivit legii și/
b) cel puțin 10% din salariați, dacă angajatorul sau contractelor colective de muncă, pentru
care disponibilizează are încadrați cel puțin stabilirea ordinii de prioritate la concediere;
100 de salariați, dar mai puțin de 300 de salariați;
e) măsurile avute în vedere pentru limitarea
c) cel puțin 30 de salariați, dacă angajatorul numărului concedierilor;
care disponibilizează are încadrați cel puțin
f) măsurile pentru atenuarea consecințelor
300 de salariați.
concedierii și compensațiile ce urmează să
(2) La stabilirea numărului efectiv de salariați fie acordate salariaților concediați, conform
concediați colectiv, potrivit alin. (1), se iau dispozițiilor legale și/sau contractului colectiv
în calcul și acei salariați cărora le-au încetat de muncă aplicabil;
contractele individuale de muncă din inițiativa
g) data de la care sau perioada în care vor avea
angajatorului, din unul sau mai multe motive,
loc concedierile;
fără legătură cu persoana salariatului, cu
condiția existenței a cel puțin 5 concedieri. h) termenul înăuntrul căruia sindicatul sau,
după caz, reprezentanții salariaților pot face
Potrivit dispozițiile art. 69 C. muncii, în cazul propuneri pentru evitarea ori diminuarea
în care angajatorul intenționează să efectueze numărului salariaților concediați.
concedieri colective, acesta are obligația de
a iniția, în timp util și în scopul ajungerii la o Criteriile prevăzute la alin. (2) lit. d) se aplică
înțelegere, în condițiile prevăzute de lege, pentru departajarea salariaților după evaluarea
consultări cu sindicatul sau, după caz, cu realizării obiectivelor de performanță.
reprezentanții salariaților, cu privire cel puțin la:
Obligațiile prevăzute la alin. (1) și (2) se
a) metodele și mijloacele de evitare a conce mențin indiferent dacă decizia care determină
dierilor colective sau de reducere a numărului concedierile colective este luată de către
de salariați care vor fi concediați; angajator sau de o întreprindere care deține
controlul asupra angajatorului.
b) atenuarea consecințelor concedierii prin re
curgerea la măsuri sociale care vizează, printre Încălcarea acestor norme juridice de către
JURISPRUDENŢĂ
altele, sprijin pentru recalificarea sau reconversia angajator are drept consecință nulitatea
profesională a salariaților concediați. concedierii, întrucât, conform prevederilor
art. 78 din Legea nr. 53/2003, „concedierea
În perioada în care au loc consultări, potrivit dispusă cu nerespectarea procedurii prevăzute
alin. (1), pentru a permite sindicatului sau de lege este lovită de nulitate absolută”.
reprezentanților salariaților să formuleze
propuneri în timp util, angajatorul are obligația Prin materialul probator administrat în
să le furnizeze toate informațiile relevante și să cauză, pârâta nu a făcut dovada îndeplinirii
le notifice, în scris, următoarele: obligației de a notifica proiectul de concediere
inspectoratului teritorial de muncă – agenției
a) numărul total și categoriile de salariați; teritoriale de ocupare a forței de muncă la

aceeași dată la care l-a notificat sindicatului contractului individual de muncă și până la
sau, după caz, reprezentanților salariaților, reintegrarea efectivă.
potrivit art. 70 pct. 3.
În ceea ce privește daunele morale, tribunalul
Deși pârâta avea obligația, stabilită în sarcina reține că, potrivit dispozițiilor art. 253
sa, de a depune la dosarul cauzei, toate C. muncii, „angajatorul este obligat, în temeiul
actele care au stat la baza emiterii deciziei normelor și principiilor răspunderii civile
de concediere, aceasta nu s-a conformat contractuale, să îl despăgubească pe salariat
dispozițiilor legale și nu a produs dovezi în situația în care acesta a suferit un prejudiciu
în apărare, în condițiile în care, potrivit material sau moral din culpa angajatorului în
prevederilor art. 272 C. muncii, sarcina probei timpul îndeplinirii obligațiilor de serviciu sau
în conflictele de muncă revine angajatorului. în legătură cu serviciul.” Dispozițiile art. 1350,
respectiv 1357 C. civ. nu fac distincție după
Se impune a se avea în vedere că, potrivit cum prejudiciul este moral sau material, astfel
dispozițiilor art. 78 din Legea nr. 53/2003 încât ambele sunt susceptibile de a fi reparate
republicată – C. muncii, concedierea dispusă pe cale bănească.
cu nerespectarea procedurii prevăzute de lege
este lovită de nulitate absolută. Prejudiciul moral constă în atingerea adusă
drepturilor extrapatrimoniale, neeconomice
În speță, această sancțiune intervine, în ale persoanei, provenind din atingerea adusă
condițiile în care nu s-a făcut dovada respectării acelor valori sau atribute ale individului
dispozițiilor legale imperative referitoare la care îi definesc personalitatea; dintre aceste
procedura concedierii colective, situație în care valori se rețin, printre altele, integritatea
nu mai prezintă relevanță criticile formulate corporală, sentimentele de afecțiune, cinstea,
împotriva deciziei contestate, referitoare la demnitatea, onoarea, prestigiul profesional,
netemeinicia acesteia, pentru că nerespectarea precum și alte valori similare.
procedurii de concediere, în forma prevăzută
de lege primează aspectelor care vizează Totodată, nu trebuie pierdut din vedere faptul
temeinicia unei astfel de măsuri și doar în cazul că prejudiciul moral nu poate fi probat prin
în care ar fi fost respectate dispozițiile legale probe materiale în aceeași măsură precum
privind efectuarea concedierii colective ar fi prejudiciul material. În evaluarea acestuia,
fost necesară această analiză. judecătorului îi revine rolul esențial de a
constata, prin apreciere, care este întinderea
Față de aceste considerente, tribunalul, în lui.
baza dispozițiilor anterior menționate, va
constata nulitatea Deciziei de concediere Curtea Supremă de Justiție a decis că, în ceea ce
nr. 518/4 decembrie 2019 emisă de către privește stabilirea cuantumului despăgubirilor
intimata S.C. E. România Asigurare – S.A. echivalente unui prejudiciu nepatrimonial,
acesta „include o doză de aproximare, dar
În baza dispozițiile art. 80 C. muncii, instanța trebuie să aibă în vedere o serie de
tribunalul va obliga intimata la reintegrarea criterii cum ar fi consecințele negative suferite
contestatorului în funcția deținută anterior de cel în cauză pe plan fizic și psihic, importanța
emiterii Deciziei nr. (…)/4 decembrie 2019 și valorilor morale lezate, măsura în care au fost
la plata către contestator a unei despăgubiri lezate aceste valori și intensitatea cu care au
egale cu salariile indexate, majorate și fost percepute consecințele vătămării, măsura
reactualizate, precum și cu celelalte drepturi de în care i-a fost afectată situația familială,
care ar fi beneficiat, începând cu data desfacerii profesională și socială. Pentru ca instanța să

poată aplica aceste criterii, apare însă necesar Prin măsurile dispuse, contestatorului i s-a
ca cel ce pretinde daune morale să producă adus atingere drepturilor recunoscute de
un minimum de argumente și indicii din care legislația în vigoare, demnității și onoarei, iar
să rezulte în ce măsură drepturile personale simpla anulare a măsurii unilaterale ce viza
nepatrimoniale, ocrotite prin Constituție i-au raportul de muncă cu apelantul și a acordării
fost afectate (...)”. daunelor prevăzute de art. 80 C. muncii nu
constituie o reparare echitabilă și suficientă a
În raporturile de muncă poate fi antrenată
prejudiciului suferit.
răspunderea angajatorului pentru prejudicii
morale în cazul în care prestigiul, demnitatea, Încetarea, în această modalitate, a raporturilor
onoarea sau imaginea publică a angajatului au de muncă au determinat schimbarea imaginii
fost afectate profund în urma unei conduite dobândite de salariat atât la locul de muncă,
ilicite sau abuzive. Din ansamblul juris fiindu-i periclitată autoritatea funcției de
prudenței Tribunalului OIM se desprinde faptul conducere pe care o deținea și viața personală,
că în aprecierea temeiniciei cererii de daune printr-o stare de tensiune și nesiguranță în
morale, principalul rol îl joacă buna-credință a familie. Lipsa unui venit, precum și existența
angajatorului în relațiile cu salariatul, diligența unui copil au creat și un blocaj financiar
și implicarea acestuia în limitarea efectelor acestuia, familiei sale, situație ce cu greu poate
psihologice și emoționale ale aplicării oricăror
fi depășită.
măsuri în cadrul raportului de muncă.
Efectele unei asemenea măsuri privind stabi
Însă, atâta timp cât angajatorul din prezenta
litatea la locul de muncă nu se resimt doar în
cauză nu a uzat de prerogativele sale legale și
momentul concedierii, ci se perpetuează pe
contractuale cu bună-credință și cu respectarea
toată perioada ulterioară evenimentului, până la
limitelor rezonabilității și ale proporționalității,
momentul în care se poate vorbi de o reabilitarea
tribunalul apreciază că deciziile sale reprezintă
psiho-socio-profesională a salariatului.
un abuz care dă naștere unor pretenții
întemeiate de acordare a daunelor morale. Împrejurarea că suferințele de ordin moral re
Față de probele administrate: înscrisurile simțite de apelant, panica, temerea, cauzate
depuse la dosar și declarația martorului de grijile financiare, sunt inerente tuturor for
(consemnată în scris și aflată la fila 108 dosar), melor de concediere, nu pot înlătura răspun
instanța reține că salariatul-contestator a derea delictuală a intimatei pentru emiterea
suferit un prejudiciu moral prin alterarea unei decizii nelegale, având consecințe asu
vieții profesionale și personale, iar atingerea pra raporturilor de muncă ale apelantului
adusă confortului psihic, stării emoționale, a contestator.
JURISPRUDENŢĂ
prestigiului profesional și a vieții de familie,

Daunele morale se stabilesc ca urmare a aplicării
justifică obligarea intimatei-angajator la plata
de către instanța de judecată a criteriilor
unor daune morale în vederea reparării acestui
referitoare la consecințele negative suferite
prejudiciu.
de apelantul contestator, însă, în cuantificarea
Desființarea deciziilor contestate s-a datorat prejudiciului moral, aceste criterii sunt
încălcării de către intimată a dispozițiilor subordonate conotației aprecierii rezonabile, pe
legale cuprinse în legea specială, fapta ilicită o bază echitabilă, corespunzătoare prejudiciului
constând în emiterea unor decizii nelegale, real și efectiv produs acestuia, motiv pentru
având consecințe asupra raporturilor de muncă care apreciază că suma de 10.000 de lei este
ale apelantului contestator. suficientă pentru acoperirea acestui prejudiciu.

În baza dispozițiile art. 453 C. pr. civ., tribunalul care vizează temeinicia unei astfel de măsuri
va obliga intimata la plata către contestator și doar în cazul în care ar fi fost respectate
a sumei de 5000 lei cu titlu de cheltuieli de dispozițiile legale privind efectuarea concedierii
judecată, onorariu de avocat și 150 lei cu titlu colective ar fi fost necesară această analiză”.
de cheltuieli deplasare martor.”
A criticat această soluție pentru următoarele
Împotriva acestei sentințe civile a declarat motive:
apel intimata E. România Asigurare – (…)
S.A., solicitând admiterea apelului și, pe fond, 1. Instanța de fond nu are în vedere faptul că
respingerea contestației ca fiind neîntemeiată, Decizia de încetare a contractului individual de
precum și obligarea intimatului la plata muncă al salariatului nu a avut ca bază motive
cheltuielilor de judecată generate de prezentul care țin de persoana acestuia ci a fost emisă ca
apel. urmare a aplicării măsurilor prevăzute în Planul
de Măsuri privind eficientizarea activității
Cu privire la primul capăt de cerere instanța societății S.A.
de fond reține faptul că „nu s-a făcut dovada
2. Instanța de fond, deși a avut la cunoștință,
respectării procedurii efectuării evaluării
nu a ținut seama de faptul că procedura de
profesionale anuale”, respectiv că „intimata
concediere colectivă a fost aprobată prin
nu a demonstrat că evaluarea a fost efectuată
Hotărârea Adunării Generale Ordinare a
în conformitate cu prevederile regulamentului
Acționarilor societății prin care a fost ratificată
intern, că au fost obiective criteriile de evaluare
Decizia Consiliului de Administrație în privința
și că s-au raportat exclusiv la sarcinile și
aplicării măsurilor prevăzute în Planul de Măsuri
atribuțiile din fișa postului, că acestea nu au
privind eficientizarea activității EUROINS.
fost excesive și puteau fi îndeplinite conform,
pregătirii profesionale a salariatului.” 3. Instanța de fond nu a ținut seama de faptul
că societatea i-a prezentat intimatului –
A criticat soluția instanței de fond cu privire
contestator împreună cu Decizia de concediere
la acest capăt de cerere, arătând instanței
și o listă a posturilor disponibile ca alternativă
de control faptul că a respectat prevederile
pentru continuarea raporturilor de muncă.
Regulamentului intern cu privire la procesul
de evaluare a activității salariaților, iar Fișa 4. Instanța a stabilit în mod eronat că desfiin
contestată reflectă o evaluare obiectivă, țarea postului nu are o cauză reală și serioasă,
efectuată în conformitate cu standardele de deși argumentele prezentate în Decizia Consi
guvernanță corporativă actuale. liului de Administrație, ratificate prin Hotărâre
A.G.O.A. ca fiind parte din Planul de Măsuri.
În acest sens, a atașat criteriile în baza cărora
a fost efectuată evaluarea. 5. Astfel, instanța de fond a ignorat motivele
economice ale aplicării măsurilor din Planul de
Cu privire la al doilea capăt de cerere instanța măsuri, precum și urgența acestora, în ciuda
de fond reține faptul că „nu s-a făcut dovada analizelor extinse care au stat la baza întocmirii
respectării dispozițiilor legale imperative Planului.
referitoare la procedura concedierii colective,
situație în care nu mai prezintă relevanță 6. Instanța de fond a reținut în mod eronat
criticile formulate împotriva deciziei contestate faptul că societatea nu ar fi respectat
referitoare la netemeinicia acesteia, pentru că procedurile privind concedierea colectivă, deși
nerespectarea procedurii de concediere, în EUROINS a efectuat toți pașii prevăzuți de lege
forma prevăzută de lege primează aspectelor înainte și în timpul derulării acestor proceduri.

7. Instanța de fond a administrat proba cu tuturor motivelor detaliate în extenso de către

martori în cadrul căreia au fost audiați salariați contestatorul-reclamant.
având interese în cauză, fiind aplicabile
dispozițiile art. 315 alin. (1) punctul 3 C. pr. civ., I. Cu privire la anularea fișei de evaluare a
deoarece aceștia se aflau în litigiu cu societatea, performantelor profesionale
sens în care a solicitat înlăturarea depozițiilor
Apelanta s-a limitat a aduce critici absolut
înregistrate în cadrul acestei probe.
formale sentinței apelate, sub acest aspect,
De asemenea, a contestat Decizia instanței unicul motiv de apel fiind acela că aceasta ar
de fond de obligare a societății la reintegrarea fi respectat prevederile regulamentului intern,
intimatului – contestator, Decizie pe care fără a explica în vreun fel care sunt aspectele
o a considerat-o netemeinică și nelegală în concrete la care se referă, ce ar putea eventual
contextul în care concedierea a fost efectuată combate motivele reținute de către instanța
cu respectarea prevederilor legale aplicabile în de fond.
materia concedierilor colective.
A solicitat respingerea acestui motiv de apel,
Cât privește daunele morale acordate, a arătat întrucât nu a fost motivat în concret.
că practica unitară a instanțelor de control este
aceea de a respinge această solicitare a anga II. Cu privire la decizia de concediere
jaților, având în vedere că o eventuală decizie
1. motivul de apel nr. 1
de reintegrare și plată a beneficiilor nerealizate
constituie o reparație suficientă și echitabilă. Apelanta susține că instanța de fond nu ar fi
În acest sens a indicat practică judiciară, care a avut în vedere faptul că decizia de concediere
fost confirmată prin Decizia nr. (…)/6 octombrie ar fi fost emisă ca urmare a unor măsuri de
2020 a Curții Constituționale. eficientizare a activității și nu pentru motive
Față de considerentele arătate, a solicitat care țin de persoana salariatului.
admiterea apelului și, pe fond, respingerea Acest motiv nu poate fi primit, având în vedere
contestației ca neîntemeiată. că instanța de fond nu a motivat sentința
A solicitat proba cu înscrisuri, interogatoriu. apelată în acest fel, neputând fi aduse critici
unor motive inexistente.
Contestatorul-intimat a depus întâmpinare,
solicitând respingerea apelului ca nefondat. 2. motivul de apel nr. 2
A susținut că intimata S.A. doar a invocat Apelanta a arătat faptul că instanța de fond,
motive de netemeinicie a sentinței, care au fost în mod greșit nu ar fi ținut seama de faptul
că procedura de concediere colectivă a fost
JURISPRUDENŢĂ
doar enunțate, fără a fi și justificate în concret,

raportat la motivarea dată de instanța de fond, aprobată prin Hotărârea A.G.A. ce a ratificat
conform motivelor invocate de reclamant. decizia C.A. privind aplicarea măsurilor
din Planul de Măsuri privind eficientizarea
Mai mult, motivele invocate de apelantă activității EUROINS.
exced cadrului procesual, având în vedere că
instanța de fond a respins ambele acțiuni fără Și acest motiv nu poate fi primit, având în
a cerceta cauza sub aspectul netemeiniciei vedere că instanța de fond nu a motivat
actelor contestate, întrucât motivele sentința apelată sub acest aspect, neputând
de nulitate absolută au avut prevalență, fi aduse critici unor motive inexistente în
nemaifiind necesară efectuarea unei analize a hotărârea atacată.

3. motivul de apel nr. 3 ale aplicării măsurilor din Planul de măsuri

precum și urgența acestora, în ciuda analizelor
Apelanta a invocat faptul că instanța de fond extinse care au stat la baza întocmirii planului.
nu ar fi ținut seama de faptul că i-ar fi prezentat
intimatului o listă a posturilor disponibile în Și acest motiv nu poate fi primit, având în
unitate. vedere că instanța de fond nu a motivat
sentința apelată sub acest aspect, întrucât s-a
Acest motiv urmează a fi respins în primul oprit la motivele de nulitate absolută, neputând
rând pentru faptul că instanța de fond a fi aduse critici unor motive care nu au legătură
reținut acest aspect în cuprinsul sentinței cu motivarea în sine din hotărârea atacată.
apelate [pag. 12 alin. (6)], în care se reține:
„Cu ocazia transmiterii către salariat a pre 6. motivul de apel nr. 6
avizului de concediere, acestuia i-a fost
transmisă și lista posturilor vacante existente Apelanta a arătat faptul că instanța de fond
la nivelul EUROINS, listă care a continuat să fie a reținut în mod eronat faptul că aceasta nu
menținută pe intranetul societății și actualizată ar fi respectat procedurile privind concedierea
periodic.” colectivă, deși EUROINS a efectuat toți pașii
prevăzuți de lege înainte și în timpul derulării
Pe de altă parte, trebuie observat faptul că acestor proceduri.
instanța de fond nu și-a motivat soluția din
Deși formal, acesta este singurul motiv de
sentința apelată având la bază acest aspect,
apel care se referă concret la motivele avute
având în vedere că motivele de nulitate
în vedere de către instanța de fond, atunci
absolută avute în vedere au determinat
când a dispus anularea deciziei de concediere
anularea deciziei de concediere și nu neluarea
pentru motive de nulitate absolută, apelanta
în considerare a aspectelor precizate anterior.
nu a înțeles să explice care sunt elementele
În acest context, a solicitat ca instanța de apel
concrete și probele care ar putea dovedi în
să respingă și acest motiv de apel.
vreun fel că în speță s-ar fi respectat procedurile
4. motivul de apel nr. 4 privind concedierea colectivă, prevăzute în mod
foarte clar de Codul muncii. În condițiile în care
Apelanta a invocat faptul că instanța de fond a apelanta nu a respectat dispozițiile art. 68-72
stabilit în mod eronat că desființarea postului C. muncii, la dosar neexistând nici o probă care
nu are o cauză reală și serioasă. să dovedească contrariul, a solicitat ca și acest
motiv de apel să fie respins.
Acesta a fost unul din motivele de netemeinicie
a deciziei de concediere, invocat de către 7. motivul de apel nr. 7
reclamant, însă instanța de fond nu a mai
analizat cauza și sub acest aspect, având în Prin ultimul motiv de apel, apelanta a
vedere faptul că decizia de concediere a fost considerat că în cadrul judecării cauzei la
anulată pentru motive de nulitate absolută. fond nu ar fi trebuit audiat în cauză martorul
Așadar, acest aspect nu se regăsește în propus de reclamant, fiind incidente dispozițiile
considerentele sentinței apelate, neputând fi art. 315 alin. (1) pct. 3 C. pr. civ., sens în care a
aduse critici unor motive inexistente. solicitat înlăturarea depozițiilor acestuia.
5. motivul de apel nr. 5 Cu privire la acest aspect, a solicitat a se avea

în vedere că din nou apelanta nu motivează
Apelanta și-a mai motivat apelul, arătând că efectiv apelul formulat, limitându-se a preciza
instanța de fond a ignorat motivele economice presupusa incidență în cauză a textului de

lege menționat, fără însă a concretiza care În primul rând, trebuie menționat faptul că
sunt aspectele efective care s-ar încadra în apelanta se află în eroare cu privire la semni
interpretarea normei legale invocate. ficația juridică a obiectului dedus judecății în
cadrul procedurii de contencios constituțional
În acest context, combaterea acestui motiv invocate, întrucât art. 80 alin. (1) C. muncii
de apel nu poate fi decât tot una generică, nu se referă la acordarea daunelor morale,
prin care arată că martorul audiat nu se afla așa după cum în mod greșit a susținut ape
sub incidența dispozițiilor art. 315 alin. (1) lanta, ci la „plata unei despăgubiri egale cu
pct. 3 C. pr. civ., depoziția acestuia fiind utilă salariile indexate, majorate și reactualizate și
și pertinentă în soluționarea prezentei cauze, cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat sa
astfel cum a considerat și instanța de fond. lariatul”, pe care angajatorul trebuie să o plă
Referitor la capătul de cerere privind acordarea tească salariatului în cazul anulării deciziei de
daunelor morale a arătat că apelanta a invocat concediere.
faptul că sub acest aspect hotărârea instanței În acest context, oricum nu poate fi primită
de fond ar fi una greșită, întrucât „practica motivarea apelantei din prezentul dosar, întru
unitară a instanțelor de control este aceea cât decizia invocată, prin soluția de respingere,
de a respinge această solicitare a angajaților”, a constatat constituționalitatea art. 80 alin. (1)
invocând în acest sens dispozițiile Deciziei C. muncii, venind pe deplin în susținerea
nr. (…)/2020 a Curții Constituționale. motivelor de combatere a apelului formulat,
Cu referire la practica națională a instanțelor detaliate în întâmpinare de către intimatul.
de judecată, a precizat faptul că aceasta Mai trebuie precizat faptul că în fața instanței
este unitară, dar nu în sensul menționat de de fond pârâta-apelantă S.A. nu a formulat
apelantă, ci în sensul acordării de daune morale întâmpinare și nu a propus probe.
salariaților prejudiciați prin actele nelegale
întocmite de angajatori, așa cum este cazul și Mai mult, pârâta nu a dat curs solicitărilor
în prezenta speță, pentru motivele care au fost exprese ale instanței de judecată, comunicate
detaliate in extenso de către reclamant, motive acesteia, menționate în încheierile de ședință
care au fost însușite de către instanța de fond din 11 noiembrie 2020 (fila 124 dosar) și cea din
în cuprinsul considerentelor sentinței apelate. 15 ianuarie 2021, prin care i s-a pus în vedere
să depună la dosar documentația completă
Cu privire la dispozițiile Deciziei nr. (…)/2020 care a stat la baza concedierii contestatorului,
a Curții Constituționale, a menționat faptul organigrama înainte și după data concedierii
că aceasta a avut ca obiect sesizarea Curții cu colective, inclusiv documentația aferentă
privire la constatarea neconstituționalității procedurii de concediere colectivă, integral.
JURISPRUDENŢĂ
dispozițiilor art. 80 alin. (1) C. muncii, pentru

aspectele invocate în cerere. Cum în conformitate cu dispozițiile art. 272
C. muncii, sarcina probei revine angajatorului,
Soluția pronunțată de Curte în cauza pendinte acest refuz explicit al pârâtei a fost interpretat
a fost: „Respinge ca neîntemeiată excepția de în favoarea reclamantului, în sensul recunoaș
neconstituționalitate ridicată, din oficiu, de terii indirecte a pretențiilor acestuia.
Curtea de Apel Cluj, secția a IV-a pentru litigii
de muncă și asigurări sociale – Complet Al și de De asemenea, pârâtei i s-a comunicat interoga
(…) S.R.L. din (…), 3. (…)/117/2017 și constată toriul formulat de reclamant, la care aceasta a
că dispozițiile art. 80 alin. (1) C. muncii sunt refuzat să răspundă, motiv pentru care instanța
constituționale în raport cu criticile formulate.” de fond a făcut aplicarea dispozițiilor art. 358

C. pr. civ., în sensul de a considera acest refuz intern, că au fost obiective criteriile de evaluare
ca o mărturisire deplină, raportat la pretențiile și că s-au raportat exclusiv la sarcinile și
reclamantului. atribuțiile din fișa postului, că acestea nu au
fost excesive și puteau fi îndeplinite conform
În acest context, a solicitat respingerea apelului pregătirii profesionale a salariatului. Astfel,
formulat ca nefondat și menținerea sentinței având în vedere faptul că nu s-a făcut dovada
instanței de fond ca legală și temeinică. respectării procedurii efectuării evaluării
profesionale anuale, așa cum este prevăzută
De asemenea, în temeiul art. 453 C. pr. civ, a
în Regulamentul Intern al angajatorului, prima
solicitat obligarea pârâtei la plata cheltuielilor
instanță a reținut că se impune anularea fișei
de judecată efectuate de intimatul în apel,
de evaluare pentru aceste motive, ceea ce face
reprezentând onorariu avocat. de prisos analiza celorlalte motive invocate
A solicitat proba cu înscrisuri, interogatoriul referitoare la notele acordate la fiecare criteriu.
apelantei în contradovadă, în contextul în care Criticile apelantei cu privire la aceste
va fi admisă proba cu interogatoriu, solicitată împrejurări sunt neîntemeiate. Soluția primei
prin cererea de apel. instanțe a fost determinată de nerespectarea
În apel a fost administrată proba cu înscrisuri procedurii de evaluare prevăzut de pct. 5
și 6 din capitolul „Desfășurarea procesului
pentru apelantă.
de evaluare” din Regulamentul Intern al
În ceea ce privește proba cu interogatoriu, la EUROINS, nefiind urmați pașii procedurali,
termenul de judecată din data de 24 martie etapele concrete ale procesului de evaluare,
2022, apelanta a precizat că nu mai solicită astfel cum a fost reglementat la nivelul
această probă. pârâtei și comunicat reclamantului, prin
care se prevede că în timpul unei evaluări a
Analizând actele și lucrările dosarului raportat performanței, un acord trebuie astfel desemnat
la motivele invocate și dispozițiile legale încât să stabilească obiective individuale
aplicabile, Curtea reține următoarele: raționale, iar rezultatele vor fi evaluate ulterior
la următoarea evaluare, atunci când obiectivele
Soluția primei instanțe de anulare a fișei de eva sunt acceptate, că toate obiectivele trebuie
luare a performanțelor individuale, pentru acti să se potrivească cu sarcinile organizației și
vitatea desfășurată de intimatul reclamant în trebuie să fie posibil de atins în mod realist,
anul 2018 s-a întemeiat pe faptul că procedura cu resursele și timpul disponibile; că întâlnirile
de evaluare nu respectă procedura și criteriile de pentru evaluarea performantei au ca obiective
evaluare a activității profesionale a salariaților principale: să ofere și sa primească feed-
aplicabile la nivelul Euroins, procedură stabilită back pentru rezultatele muncii angajaților,
în Regulamentului Intern, deoarece nu respectă să sprijine și să motiveze angajații pentru
dreptul angajatului de a formula apărări în le a-și îmbunătăți rezultatele, să evalueze și sa
gătură cu rezultatul evaluării, lipsind dezbaterea discute despre potențialul de îmbunătățire
asupra divergențelor dintre salariat și evaluator. și de avansare în carieră, să ofere îndrumare
În plus, a reținut prima instanță că intimata, pentru dezvoltarea carierei, să concretizeze și
în calitate de angajator, deși sarcina probei îi să discute detaliile instruirii, să-i avertizeze pe
revenea, potrivit dispozițiilor art. 272 C. muncii, cel care se prezintă într-un mod nesatisfăcător,
nu a dovedit îndeplinirea acestor obligații: nu să definească sarcinile și obiectivele pentru
a demonstrat că evaluarea a fost efectuată în viitor, întâlnirea pentru evaluarea performantei
conformitate cu prevederile regulamentului trece prin următorii pași.”

Împrejurarea că între salariat și evaluator nu încălcarea dispozițiilor regulamentare privind

a avut loc o dezbatere cu privire la diferențele etapele evaluării, ce nu au fost respectate.
de opinie asupra evaluării nu a fost contestată
de apelantă, aceasta susținând doar, prin În acord cu Tribunalul, Curtea reține că
concluziile scrise că „evaluarea a fost făcută Regulamentul prevede exact pașii pentru
în sistemul online pe baza unui punctaj desfășurarea procedurii evaluării, astfel:
acordat de șeful ierarhic superior și raportat – întâlnirea începe cu o scurtă revizuire a pro
la răspunsurile date de contestator. (fila 243, gresului angajaților și o revizuire de la ultima
dosar tribunal). evaluare
Curtea reține că susținerea nu este probată. – angajatul are dreptul de a-și exprima opiniile
Evaluarea online nu este interzisă de regula relativ la cele mai semnificative succese și
ment, dar acest aspect nu justifică nerespec eșecuri ale sale, de la data ultimei evaluări și
tarea pașilor procedurali. Din dovezile depuse la pana în prezent
dosar de reclamantul rezultă că fișa de evaluare
i-a fost comunicată pe email, că a formulat – se discută despre opinia managerului cu privire
obiecțiuni la calificatul și notele acordate, dar la aceste succese și eșecuri și dacă acceptă
că nu a primit vreun răspuns. Nu rezultă că ar persoana evaluată interpretarea managerului
fi avut loc discuții, dezbateri, consultări, între
– angajatul are dreptul de a-și împărtăși opinia
reclamantul intimat și evaluator.
privind modul în care poate lucra mai eficient
Prin cererea de apel formulată, apelanta și care ar fi avantajul liderului său
pârâtă EUROINS se limitează la a indica faptul
– trebuie să se concretizeze și să fie respectată
că a respectat procedura regulamentară, cu
abordarea muncii
privire la procesul de evaluare a activității
salariaților, iar Fișa contestată reflectă o – trebuie desemnate preferințele pentru
evaluare obiectivă, efectuată în conformitate cele mai importante sarcini din următoarea
cu standardele de guvernanță corporativă evaluare a performanțelor
actuale. În acest sens, a atașat criteriile în baza
cărora a fost efectuată evaluarea. (nota internă – sunt discutate toate nevoile de instruire și
nr. 10 din 15 februarie 2019). îmbunătățire ce pot apărea
Curtea reține că la data de 15 februarie – trebuie realizat un acord cu privire la rezul

2019, Euroins a emis nota internă nr. 10 din tatele evaluării.
15 februarie 2019 întocmită de compart i
Critica apelantei nu este aptă a duce la refor
mentul Resurse Umane și semnată de directorul
JURISPRUDENŢĂ
marea sentinței, deoarece efectele procesului

unității, prin care se declanșează procedura de evaluare a reclamantului pe anul 2018
de evaluare pentru anul 2018, cu termen de sunt paralizate de sancțiunea nulității pentru
finalizare la data de 8 martie 2019, în care nerespectarea Regulamentului Intern, care
sunt cuprinse „nivelurile de performanță” de la detaliază o procedură, un ansamblu de etape
1 la 5, semnificațiile acestor niveluri criteriile necesar a fi parcurse și respectate pentru a
de performanță, criteriile de evaluare. Contrar ajunge la actul ce reprezintă finalul procedurii,
celor susținute de apelantă, nu rezultă că respectiv evaluarea profesională.
acestea au fost comunicate salariaților și chiar
dacă ar fi fost comunicate, nu schimbă cu nimic Etapa de evaluare constând în completarea fișei
aspectele reținute de prima instanță, privind de evaluare de către evaluator nu a respectat

condițiile enumerate mai sus, deoarece între de evaluare sunt de natură a conduce în mod
salariat și evaluator nu a avut loc discuții cu direct la vătămarea intereselor reclamantului în
privire la diferențele de opinie asupra evaluării, procedura de evaluare, motiv pentru care soluția
raportat la criticile comunicate de persoana primei instanțe de anulare a fișei de evaluare a
evaluată la 3 aprilie 2019. performanțelor individuale, pentru activitatea
desfășurată în anul 2018, emisă de pârâtă, este
Fișa de evaluare a performanțelor profesionale
legală și temeinică. Din această perspectivă,
individuale ale salariatului atestă rezultatele
rămâne lipsită de interes procesual analizarea
activității desfășurate, competența profesională,
aspectelor criticate de reclamant referitoare la
preocuparea pentru perfecționarea pregătirii,
potențialul profesional, conduita persoanei modalitatea de notare a criteriilor de evaluare.
evaluate, iar rezultatele evaluării stau la baza În ceea ce privește soluția de anulare a
luării unor măsuri importante pentru cel deciziei de concediere nr. 518/4 decembrie
evaluat, de promovare, eliberare din funcție, 2019 emisă de EUROINS prin care s-a dispus
recompensare și de acordare a altor drepturi
încetarea contractului individual de muncă
stabilite de actele normative în vigoare.
nr. 343/18 noiembrie 2013 al salariatului ca
Întrucât evaluarea activității profesionale are un urmare a concedierii colective, Curtea de apel
rol deosebit de important în cariera unui angajat, reține că reclamantul a invocat nelegalitatea
fie în cazul promovării, fie în situația concedierii deciziei de concediere pentru considerente
pentru necorespundere profesională, se impune legate de conținutul deciziei de concediere
a fi realizată cu obiectivitate, cu respectarea și pentru considerente legate de respectarea
tuturor condițiilor de formă, să corespundă procedurii de concediere colectivă. Consideră
realității și să fie completă, corectă și motivată intimatul că nu există o cauză reală și serioasă
suficient de precis astfel încât salariatul evaluat care să justifice concedierea sa, că nu există în
să aibă posibilitatea de a înțelege de ce a fost concret o listă a agențiilor din țară vizate de
evaluat într-un anumit fel și să verifice dacă a desființarea postului de director, că referirea
fost discriminat în raport cu ceilalți angajați, iar la agenții care nu asigură un volum de prime
instanța de judecată să cunoască rațiunile care adecvat este un criteriu ce are legătură cu
au stat la baza rezultatului evaluării și să decidă persoana salariatului, că nu este înscris în
dacă evaluarea a fost efectuată în limitele marjei decizia de concediere numărul de posturi de
de apreciere conferite de lege angajatorului ori a directori de agenții și manager de proiect
fost realizată prin exces de putere. desființate, că apelanta pârâtă nu a respectat
De asemenea, angajatorul nu poate aprecia obligațiile prevăzut de art. 69 alin. (2) lit. c) și g)
în mod arbitrar modalitatea de evaluare C. muncii, a dispozițiile art. 76 lit. d) C. muncii,
a salariatului și nu poate impune, peste și că motivele ce justifică încetarea raporturilor de
împotriva dispozițiilor procedurii interne muncă nu au legătură cu concedierea. Intimatul
aprobate, nerespectarea etapelor procedurii. reclamant a solicitat obligarea pârâtei să
În acest sens, angajatorul nu poate aplica depună dovezi privind avizarea I.T.M. cu privire
în cazul reclamantului trunchiat și parțial la concedierea colectivă și răspunsul I.T.M. cu
dispozițiile regulamentare, evaluarea trebuind privire la această concediere.
să reflecte fiecare dintre activitățile desfășurate
de contestator în cursul anului 2018. Curtea de apel reține, în acord cu prima
instanță că sarcina probei în conflictele de
În consecință, toate încălcările procedurale muncă aparține angajatorului, în conformitate
anterior evidențiate referitoare la procedura cu dispozițiile art. 272 C. muncii. Deși a fost

legal citată și și-a desemnat un avocat ales, Curtea reamintește apelantei că instanța de
apelanta pârâtă nu a depus întâmpinare. judecată în exercitarea rolului activ, în confor
mit ate cu dispozițiile art. 22 C. pr. civ., a
În plus, pentru termenele de judecată din procedat conform dispozițiile art. 254 alin. (5)
15 ianuarie 2021 și 3 martie 2021, Tribunalul a C. pr. civ. dispunând administrarea unor probe
dispus citarea apelantei E. Romania Asigurare cu înscrisuri aflate la dispoziția apelantei pe care
Reasigurare S.A. cu mențiunea de a depune aceasta a omis cu bună știință să le depune,
documentația completă care a stat la baza deși a fost sancționată cu amendă judiciară.
concedierii contestatorului, organigrama
completă înainte și după data concedierii Susține apelanta că instanța de fond nu a
colective, inclusiv documentația aferentă avut în vedere faptul că Decizia de încetare a
procedurii de concediere colectivă integral. contractului individual de muncă al salariatului
Pârâta nu s-a conformat dispozițiilor instanței, nu a avut ca bază motive care țin de persoana
pe care le-a primit, dar a depus concluzii acestuia, ci a fost emisă ca urmare a aplicării
măsurilor prevăzute în Planul de Măsuri privind
scrise la dosarul cauzei, prin avocat, arătând
eficientizarea activității societății S.A. Critica
că procedura de reorganizare a fost legală,
nu poate fi primită neavând corespondent în
impusă de ASF și supusă verificării Autorității
sentința civilă criticată. Apelanta este cea care,
de Supraveghere Financiară, neavând vreo
dispunând concedierea salariatului ca urmare a
legătură cu vreo culpă a salariatului.
concedierii colective, a făcut trimitere în mod
Curtea de apel reține că în lipsa documentației greșit la dispozițiile art. 65 C. muncii. Prima
legale întocmite înainte și în cursul procedurii instanță a reținut legal, temeinic și argumentat
de concediere colectivă solicitate în mod că, în drept, concedierea contestatorului este
repetat de prima instanță pârâtei, în mod nelegală, întrucât angajatorul nu a dovedit că
cu totul justificat a reținut prima instanță a respectat procedura prevăzută de art. 69
alin. (1) și alin. (2) C. muncii. Prima instanță
nulitatea absolută a deciziei de concediere
a constatat în acord cu conținutul deciziei
nr. 518/4 decembrie 2019 emisă de către
de concediere și a probatoriului administrat,
intimata S.C. E. Romania Asigurare –
că fiind vorba despre o decizie întocmită în
Reasigurare S.A. întemeiate pe dispozițiile
cadrul unei proceduri de concediere colectivă,
art. 55 lit. c), art. 58 alin. (2) și art. 65-74 din
apelanta era obligată să asigure respectarea
Legea nr. 53/2003 privind Codul muncii. tuturor cerințelor impuse prin dispozițiile
Curtea de apel notează că nici în procedura în art. 68 și urm. C. muncii, inclusiv a celor ale
calea de atac, apelanta E. Romania Asigurare art. 72 alin. (1) din același cod.
Reasigurare S.A. nu a depus documentația Apelanta critică sentința civilă pronunțată
legală întocmită în cursul procedurii de
JURISPRUDENŢĂ
în cauza de față arătând că instanța de fond,

concediere colectivă, limitându-se să facă deși a avut la cunoștință, nu a ținut seama de
trimitere la legalitatea procedurii. faptul că procedura de concediere colectivă
a fost aprobată prin Hotărârea Adunării
Punctual și neargumentat, E. Romania Asigu
Generale Ordinare a Acționarilor societății
rare Reasigurare S.A a criticat sentința civilă
prin care a fost ratificată Decizia Consiliului
nr. (…) din 9 august 2021 a Tribunalului de Administrație în privința aplicării măsurilor
Iași, însă niciuna dintre criticile formulate prevăzute în Planul de Măsuri privind
nu poate fi primită de instanța de control eficientizarea activității EUROINS.
judiciar, neavând corespondent în probatoriul
administrat în cauză. Critica este în mod vădit nefondată.

Prima instanță a fost legal învestită cu urgența acestora, în ciuda analizelor extinse
verificarea legalității deciziei de concediere care au stat la baza întocmirii Planului.
nr. 518/4 decembrie 2019 emisă de către
intimata S.C. E. Romania Asigurare – S.A., Curtea de apel, analizând sentința civilă
cadru în care a solicitat apelantei înaintarea criticată reține că motivele de apel sunt străine
documentației referite prin decizia de motivării instanței de fond.
concediere, lovindu-se de refuzul tacit Euroins Romania Asigurare Reasigurare S.A
culpabil al pârâtei de a conforma. Așadar, arată în motivarea căii de atac declarate că
prima instanță nu a putut verifica realitatea instanța de fond a reținut în mod eronat faptul
și conținutul aspectelor înscrise în preambulul că societatea nu ar fi respectat procedurile
Deciziei de concediere nr. 518/4 decembrie privind concedierea colectivă, deși EUROINS
2019 emisă de către intimata S.C. E. România a efectuat toți pașii prevăzuți de lege înainte și
Asigurare – (…) S.A. care face trimitere în timpul derulării acestor proceduri.
la „Decizia Consiliului de Administrație al
EUROINS din 26 iulie 2019 prin care ar fi fost Curtea reține că prin probele cu înscrisuri
aprobat planul măsuri privind eficientizarea administrate în fața Curții de apel, E. Romania
activității societății S.A. și s-ar fi decis Asigurare Reasigurare S.A. a dovedit notificarea
începerea procedurii de concediere colectivă AJOFM I. cu adresa nr. (…)/9 august 2019 cu
în vederea implementării acestui plan, precum privire la „concedierea colectivă preconizată”,
și la Hotărârea Adunării Generale Ordinare a fără a depune în întregime documentația ce a
Acționarilor E. Romania Asigurare Reasigurare stat la baza măsurii de concediere colectivă
S.A. din data de 29 august 2019 prin care a fost în cursul căreia a emis decizia contestată
ratificată Decizia Consiliului de Administrație de reclamantul. Înscrisurile depuse nu pot
mai sus-menționată și s-a aprobat continuarea fundamenta admiterea căii de atac, atât
procedurii de concediere colectivă.˝ timp cât dispozițiile legale în materie impun
ca anterior emiterii deciziilor de concediere,
Prima instanță a reținut că în lipsa documen angajatorul să emită atât notificarea prevăzut
tației, nu poate să constate că s-a respectat de art. 70 C. muncii raportat la art. 69 alin. (2)
procedura de concediere finalizată cu decizia C. muncii, cât și notificarea prevăzut de art. 72
contestată. C. muncii.
Apelanta E. Romania Asigurare Reasigurare Art. 69 – (1) În cazul în care angajatorul inten
S.A. mai arată punctual că instanța de fond ționează să efectueze concedieri colective,
nu a ținut seama de faptul că societatea i-a acesta are obligația de a iniția, în timp util și
prezentat intimatului – contestator împreună în scopul ajungerii la o înțelegere, în condițiile
cu Decizia de concediere și o listă a posturilor prevăzute de lege, consultări cu sindicatul
disponibile ca alternativă pentru continuarea sau, după caz, cu reprezentanții salariaților, cu
raporturilor de muncă și că a stabilit în mod privire cel puțin la:
eronat că desființarea postului nu are o cauză a) metodele și mijloacele de evitare a concedi
reală și serioasă, deși argumentele prezentate erilor colective sau de reducere a numărului de
în Decizia Consiliului de Administrație, salariați care vor fi concediați;
ratificate prin Hotărâre A.G.O.A. ca fiind parte
din Planul de Măsuri. Astfel, instanța de fond b) atenuarea consecințelor concedierii prin
a ignorat motivele economice ale aplicării recurgerea la măsuri sociale care vizează,
măsurilor din Planul de măsuri, precum și printre altele, sprijin pentru recalificarea

sau reconversia profesională a salariaților (5) În situația în care decizia care determină
concediați. concedierile colective este luată de o
întreprindere care deține controlul asupra
(2) În perioada în care au loc consultări, angajatorului, acesta nu se poate prevala, în
potrivit alin. (1), pentru a permite sindicatului nerespectarea obligațiilor prevăzute la alin. (1)
sau reprezentanților salariaților să formuleze și (2), de faptul că întreprinderea respectivă nu
propuneri în timp util, angajatorul are obligația i-a furnizat informațiile necesare.
să le furnizeze toate informațiile relevante și să
le notifice, în scris, următoarele: Art. 70 – Angajatorul are obligația să comunice
o copie a notificării prevăzute la art. 69 alin. (2)
a) numărul total și categoriile de salariați; inspectoratului teritorial de muncă și agenției
b) motivele care determină concedierea teritoriale de ocupare a forței de muncă la
preconizată; aceeași dată la care a comunicat-o sindicatului
sau, după caz, reprezentanților salariaților.
c) numărul și categoriile de salariați care vor fi
afectați de concediere; Art. 71 – (1) Sindicatul sau, după caz, reprezen
tanții salariaților pot propune angajatorului
d) criteriile avute în vedere, potrivit legii și/ măsuri în vederea evitării concedierilor ori
sau contractelor colective de muncă, pentru diminuării numărului salariaților concediați,
stabilirea ordinii de prioritate la concediere; într-un termen de 10 zile calendaristice de la
data primirii notificării.
e) măsurile avute în vedere pentru limitarea
numărului concedierilor; (2) Angajatorul are obligația de a răspunde
în scris și motivat la propunerile formulate
f) măsurile pentru atenuarea consecințelor potrivit prevederilor alin. (1), în termen de
concedierii și compensațiile ce urmează să 5 zile calendaristice de la primirea acestora.
fie acordate salariaților concediați, conform
dispozițiilor legale și/sau contractului colectiv Art. 72 – (1) În situația în care, ulterior consul
de muncă aplicabil; tărilor cu sindicatul sau reprezentanții
salariaților, potrivit prevederilor art. 69 și
g) data de la care sau perioada în care vor avea art. 71, angajatorul decide aplicarea măsurii
loc concedierile; de concediere colectivă, acesta are obligația
h) termenul înăuntrul căruia sindicatul sau, de a notifica în scris inspectoratul teritorial de
după caz, reprezentanții salariaților pot face muncă și agenția teritorială de ocupare a forței
propuneri pentru evitarea ori diminuarea de muncă, cu cel puțin 30 de zile calendaristice
numărului salariaților concediați. anterioare datei emiterii deciziilor de concediere.
JURISPRUDENŢĂ
(3) Criteriile prevăzute la alin. (2) lit. d) (2) Notificarea prevăzută la alin. (1) trebuie să
se aplică pentru departajarea salariaților cuprindă toate informațiile relevante cu privire
după evaluarea realizării obiectivelor de la intenția de concediere colectivă, prevăzute
performanță. la art. 69 alin. (2), precum și rezultatele
consultărilor cu sindicatul sau reprezentanții
(4) Obligațiile prevăzute la alin. (1) și (2) se salariaților, prevăzute la art. 69 alin. (1) și art. 71,
mențin indiferent dacă decizia care determină în special motivele concedierilor, numărul total
concedierile colective este luată de către al salariaților, numărul salariaților afectați de
angajator sau de o întreprindere care deține concediere și data de la care sau perioada în
controlul asupra angajatorului. care vor avea loc aceste concedieri.”

Din actele dosarului nu rezultă respectarea nr. 53/2003 – C. muncii, publicată în Monitorul
etapelor procedurii de concediere colectivă Oficial nr. 1265 din 21 decembrie 2020 s-a
prealabil emiterii deciziei de concediere dispus: „Respinge ca neîntemeiată excepția
contestate în prezenta cauză, astfel după de neconstituționalitate ridicată, din oficiu,
cum invocă apelanta. Curtea reține că prima de Curtea de Apel Cluj – secția a IV-a pentru
instanță a reținut și a aplicat corect dispozițiile litigii de muncă și asigurări sociale – Complet
art. 78 C. muncii, raportat la probatoriul A1 și de (…) SRL din (…)/117/2017 și constată
administrat în cauză, reținând legal și că dispozițiile art. 80 alin. (1) din Legea
temeinic faptul că apelanta, căreia îi revenea nr. 53/2003 – C. muncii sunt constituționale
sarcina probei, nu a făcut dovada respectării în raport cu criticile formulate. Considerentele
procedurii prevăzute de lege pentru a dispune deciziei nu fundamentează concluzia apelantei:
concedierea salariatului, care a contestat
decizia de concediere nr. 518/4 decembrie „Astfel, cu privire la existența unei pretinse
2019 emisă de către intimata S.C. E. Romania inegalități între salariat și angajator din per
Asigurare – S.A. spectiva protecției legale a drepturilor și inte
reselor acestora, Curtea Constituțională, prin
În ceea ce privește criticile apelantei privind Decizia nr. (…) din 27 septembrie 2011, an
reintegrarea salariatului și plata despăgubirilor tereferită, a reținut, în esență, că soluția legis
egale cu salariile indexate, majorate și lativă criticată nu aduce atingere egalității în
actualizate și cu celelalte drepturi de care drepturi a cetățenilor, întrucât „între părțile
ar fi beneficiat salariatul în lipsa concedierii, contractului de muncă – angajator și salariat –
Curtea de apel reține că prima instanță a făcut există o discrepanță vădită din punctul de
corect aplicarea dispozițiilor art. 80 C. muncii, vedere al potențialului economic și financiar
reglementare care are în vedere repunerea în favoarea celui dintâi, de natură să îi permită
părților în situația anterioară în cazul concedierii a-și impune punctul de vedere la negocierea
nelegale, dându-se efect nulității deciziei clauzelor contractului”, astfel că „statul de
de concediere, legal și temeinic constatate.
drept, democratic și social, așa cum este
Dispozițiile art. 80 C. muncii sunt imperative și
definită România în termenii art. 1 alin. (3) din
au fost întocmai aplicate de prima instanță.
Constituție, – este ținut să intervină legal în
În ceea ce privește acordarea daunelor morale, sprijinul celui aflat într-o poziție de inferioritate
instanța de fond a analizat îndeplinirea con economică.” Prin Decizia nr. (…) din 7 octombrie
dițiilor atragerii răspunderii contractuale a 2010, publicată în Monitorul Oficial al României,
angajatorului, considerentele sentinței cuprin Partea I, nr. 848 din 17 decembrie 2010, Curtea
zând motivele pentru care cererea contes a reținut și că „angajatorul care a cauzat un
tatorului a fost parțial admisă, critica apelantului prejudiciu salariatului prin desfacerea nelegală
privind existența unei practici unitare în sensul a contractului de muncă nu se află în aceeași
respingerii cererilor de acordare a daunelor situație cu cel prejudiciat, iar obligația de
morale fiind vădit nefondată. Apelanta solicită despăgubire nu poate fi interpretată ca instituind
respingerea cererii de acordare a daunelor o situație privilegiată pentru acesta din urmă.”
morale invocând o practică a instanțelor ce ar
fi confirmată prin Decizia nr. (…)/2020 a Curții 27. Argumentul invocat de autorul prezentei
Constituționale a României . excepții de neconstituționalitate, potrivit
căruia salariatul are dreptul de a solicita
Prin Decizia nr. (…) din 6 octombrie 2020 acordarea daunelor morale și de a le proba
referitoare la excepția de neconstituționalitate este apreciat ca fiind irelevant, de vreme
a dispozițiilor art. 80 alin. (1) din Legea ce articolul de lege supus controlului de

constituționalitate nu reglementează posi martorului (…) (declarație fila 8 din dosarul

bilitatea acordării daunelor morale, materie Tribunalului Iași), singurul martor audiat, de
care face obiectul art. 253 alin. (1) C. muncii. altfel, Apelanta nu a dovedit starea litigioasă
De altfel, în ceea ce privește acordarea dintre E. Romania Asigurare Reasigurare
daunelor morale, angajatorul poate invoca S.A. și martorul audiat în cauză, și cu atât
probe care să demonstreze inexistența sau/și mai puțin starea de dușmănie, dispozițiile
caracterul nejustificat al acordării acestora. art. 315 alin. (3) C. pr. civ. referindu-se la „cei
aflați în dușmănie sau în legături de interese
28. Curtea a reținut însă că angajatorul se cu vreuna dintre părți”. Prin urmare, nu se
bucură de dreptul la un proces echitabil și de justifică admiterea apelului cu consecința
dreptul la apărare și în contextul dispozițiilor respingerii cererii de acordare a daunelor
art. 80 alin. (1) din Legea nr. 53/2003. Astfel, morale în cuantumul stabilit de prima instanță,
Curtea a reținut că norma de lege criticată are prima instanță evaluând în concret, legal și
ca ipoteză concedierea unui salariat în mod temeinic, în ansamblu și fiecare dintre probele
netemeinic sau nelegal, fapt ce trebuie stabilit administrate, fără a da o valoare deosebită
în cadrul unui proces desfășurat cu respectarea probei testimoniale criticate de apelantă și fără
principiului contradictorialității și pe baza unui
ca această critică să fie fondată, în raport de
probatoriu pertinent și convingător. Numai
probatoriul administrat.
în urma stabilirii cu corectitudine a acestui
fapt, instanța va dispune anularea măsurii Pentru aceste considerente, în temeiul
de concediere și obligarea angajatorului dispozițiilor art. 480 alin. (1) C. pr. civ., Curtea
în culpă la plata unei despăgubiri egale cu va respinge ca nefondat apelul formulat de
salariile indexate, majorate și reactualizate și apelanta E. Romania Asigurare Reasigurare
cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat S.A., împotriva sentinței civile nr. (…) din
salariatul. Lipsirea salariatului de aceste 9 august 2021 a Tribunalului Iași, sentință pe
drepturi reprezintă un prejudiciu efectiv suferit, care o va păstra.
indiferent dacă în perioada cuprinsă între data
concedierii și cea a reîncadrării a realizat sau În temeiul dispozițiile art. 453 C. pr. civ.,
nu venituri din alte surse. Salariatul nu poate reținând căderea în pretenții a apelantei
abuza de acest drept, întrucât beneficiază de și dovedirea de către intimat a întinderii
el numai cu condiția stabilirii netemeiniciei cheltuielilor de judecată, va obliga apelanta
sau a nelegalității măsurii de concediere luate pârâtă la plata în favoarea reclamantului
unilateral de angajator [Decizia nr. (…) din intimat a sumei de 3150 de lei cu titlu de
29 martie 2007, publicată în Monitorul Oficial cheltuieli de judecată în apel.
al României, Partea I, nr. 292 din 3 mai 2007].”
Va admite cererea formulată de intimatul
JURISPRUDENŢĂ
Curtea reține că apelanta, legal citată, a contestator privind obligarea apelantei E.

criticat soluția de acordare a daunelor morale Romania Asigurare Reasigurare S.A. la plata
și motivat de pretinsa stare litigioasă ce există cheltuielilor judiciare efectuate în apel.
între martorii audiați și apelantă. Apelanta Va obliga apelanta E. Romania Asigurare
nu a probat această pretinsă stare litigioasă Reasigurare S.A. la plata sumei de 3150 de lei
nici în fața primei instanțe și nici în apel. către, cu titlul de cheltuieli judiciare. (onorariu
Prima instanță a făcut trimitere la declarația de avocat).

Exercitarea de către reclamant a activității de control financiar preventiv...
Exercitarea de către reclamant a activității

de control financiar preventiv. Obligarea
pârâtului de a plăti reclamantului majorarea
salarială, actualizată cu indicele de inflație
O.G. nr. 13/2011, art. 3 alin. (1) și (2)
C. civ., art. 1531 alin. (1)
Decizia ÎCCJ nr. 2 din 17 februarie 2014 – RIL
Decizia ÎCCJ – SCAF, nr. 2.326 din 4 iunie 2020
Plecând de la principiul de bază al reparării integrale a prejudiciului [art. 1531 alin. (1) C. civ.] suferit
de către creditor pentru neachitarea sumei de bani cuvenite la scadență, și în acord cu stipulația
impusă de art. 1535 alin. (3) C. civ. potrivit căreia, creditorul are dreptul, în afara dobânzii legale,
la daune-interese pentru repararea integrală a prejudiciului (dacă sunt datorate dobânzi moratorii
mai mari decât dobânda legală, per a contrario și când nu sunt stipulate, dar există o deprecierea a
valorii monedei de natură a afecta echilibrul anterior amintit), instanța trebuie să dispună acordarea
de daune-interese moratorii suplimentare, în cazul dat sub forma indexării creanței.
Instanța supremă, prin Decizia nr. 2/2014, pronunțată în cadrul mecanismului de unificare al
recursului în interesul legii, a statuat că actualizarea sumei cu indicele prețurilor de consum
constituie o recunoaștere implicită a existenței prejudiciului cauzat, o reparație parțială care intră
în sfera daunelor-interese compensatorii (damnum emergens).
Tot instanța supremă, într-o decizie de speță recentă, referitoare la acordarea unor drepturi salariale
personalului din justiție, a reținut în legătură cu propria sa jurisprudență interpretarea potrivit căreia
acordarea dobânzii legale și indexarea valorii creanței constituie aspecte compatibile ale reparării
integrale a prejudiciului încercat de către creditor pentru neplata la scadență.
Prin cererea de chemare în judecată înregis și cele cuvenite, ca urmare a acordării

trată pe rolul Tribunalului Constanța sub majorărilor/creșterilor salariale prin raportare
nr. .../118/2021 reclamanta [...] – prin la salariul de bază stabilit sub incidența
Sindicatul Liber al Salariaților din Învățământul prevederilor art. 38 alin. (4 1) din Legea-
Preuniversitar Constanța, a chemat în judecată cadru nr. 153/2017, respectiv o majorare cu
pe pârâtul Colegiul [...], solicitând ca prin 10% a salariului de bază, conform art. 15 din
hotărârea ce se va pronunța, să se dispună
Legea-cadru nr. 153/2017, pentru exercitarea
obligarea acestuia la:
de către reclamant a activității de control
1. calcularea și plata către reclamant a financiar preventiv, corespunzător perioadei
drepturilor salariale reprezentând diferența de exercitare a acestei activități, începând cu
dintre drepturile salariale efectiv încasate data de 1 ianuarie 2019;

C. Apel Constanța, decizia nr. 215/CM/2022
2. plata acestor diferențe salariale actualizate salariul brut lunar, ele nu sunt aplicabile în
în funcție de coeficientul de inflație până la cazul personalului didactic care beneficiază de
data efectivă a plății, precum și plata dobânzii gradația de merit la care se referă art. 5 sau
legale penalizatoare aferente acestor drepturi de majorarea de 10% instituită prin art. 8 din
bănești, pentru aceeași perioadă; anexa nr. I capitolul I lit. b) din Legea-cadru
nr. 153/2017. Pe cale de consecință, trebuie
3. calculul și plata acestor majorări/creșteri considerat că sunt incidente prevederile
salariale în raport de salariul de bază art. 38 alin. (41) din Legea-cadru nr. 153/2017,
lunar cuvenit/în plată, până la data la care
drepturile salariale ale personalului didactic
reclamantul nu va mai îndeplini condițiile
beneficiar trebuind calculate, începând cu
legale pentru acordarea acestora, ca
data de 1 ianuarie 2019, prin raportare la
urmare a modificării legislației în vigoare, în
aceste dispoziții legale.” Având în vedere că
conformitate cu prevederile art. 34 alin. (2)
reclamanta îndeplinea condițiile prevăzute de
C. pr. civ., republicat, cu modificările ulterioare.
actul normativ în discuție, tribunalul a obligat
Prin sentința civilă nr. 445 din 11 februarie pârâta să calculeze și să achite reclamantei
2022, pronunțată de Tribunalul Constanța s-a diferențele de drepturi salariale decurgând din
admis în parte cererea formulată de reclamanta aplicarea unui procent de 10% corespunzător
[...] – prin Sindicatul Liber al Salariaților din art. 15 din Legea-cadru nr. 153/2017, pentru
Învățământul Preuniversitar Constanța în exercitarea activității de control financiar
contradictoriu cu pârâtul Colegiul [...]. A fost preventiv, începând cu data de 1 ianuarie
obligată pârâta să calculeze și să plătească 2019, la salariul de bază majorat [obținut prin
reclamantei majorarea salariului de bază cu aplicarea art. 38 alin. (3) lit. a) și d) precum
10% corespunzător art. 15 din Legea-cadru și prin aplicarea art. 38 alin. (4 1) din Legea
nr. 153/2017, pentru exercitarea activității de nr. 153/2017, cu modificările și completările
control financiar preventiv, începând cu data ulterioare].
de 1 ianuarie 2019. A fost obligată pârâta
să plătească reclamantei dobânda legală În ceea ce privește cererea privind plata
penalizatoare aferente drepturilor salariale dobânzii legale penalizatoare și actualizarea
anterior menționate, calculată până la data cu indicele de inflație, tribunalul a reținut
plății fiecărei sume datorate. S-a respins următoarele:
cererea în rest, ca nefondată.
Potrivit art. 166 alin. (4) C. muncii, întârzierea
Pentru a pronunța această hotărâre, prima nejustificată a plății salariului sau neplata
instanță a reținut, în esență, că reclamanta acestuia poate determina obligarea
îndeplinește funcția de administrator și angajatorului la plata de daune-interese
exercită activitatea de control financiar pentru repararea prejudiciului produs
JURISPRUDENŢĂ
preventiv începând cu data de 1 ianuarie 2019, salariatului, iar conform art. 1.535 alin. (1) și
beneficiind de o majorare cu 10% a salariului (2) C. civ. în cazul în care o sumă de bani nu
de bază, care nu s-a calculat raportat la este plătită la scadență, creditorul are dreptul
salariul de bază aflat în plată. Instanța a făcut la daune moratorii, de la scadență până în
trimitere la Decizia nr. 7 din 8 februarie 2021, momentul plății, în cuantumul convenit de
publicată în M. Of. nr. 239 din 9 martie 2021 a părți sau, în lipsă, în cel prevăzut de lege,
Înaltei Curți de Casație și Justiție – Completul fără a trebui să dovedească vreun prejudiciu.
pentru dezlegarea unei chestiuni de drept În lipsa unei convenții, daunele moratorii
care a reținut că „Întrucât dispozițiile art. 34 pentru neexecutare nu pot cuprinde decât
alin. (2) din O.U.G. nr. 114/2018 se referă la dobânda legală aferentă. Dobânda legală

datorată de debitorul obligației bănești actualizarea cu rata inflației, ceea ce nu este

pentru neîndeplinirea obligației respective la cazul în speță.
scadență, denumită dobândă penalizatoare,
este reglementată de O.G. nr. 13/2011. Pentru toate aceste motive, a admis în parte
În consecință, a obligat pârâta să plătească cererea formulată.
reclamantei dobânda legală penalizatoare II. Susținerile părților din calea de atac;
aferente drepturilor salariale anterior men
ționate, calculată până la data plății fiecărei Împotriva acestei sentințe civile a declarat
sume datorate. apel reclamanta [...] – prin Sindicatul Liber al
Salariaților din Învățământul Preuniversitar
Instanța a respins cererea privind actualizarea Constanța, criticând hotărârea pentru motivele
sumei datorate cu indicele de inflație reținând pe care le vom expune în continuare.
că nu există nici un temei de drept pentru
actualizarea sumei datorate cu indicele Apreciază că susținerile instanței de fond care
de inflație, iar reclamanta nici nu a indicat au argumentat respingerea, ca nefondat, a
un asemenea temei de drept. Legiuitorul a capătului de cerere privind plata diferențelor
reglementat expres cazurile în care obligația de salariale actualizate în funcție de coeficientul
plată a unei sume de bani este supusă indexării de inflație până la data efectivă a plății nu pot
cu rata inflației [de ex., în materia pensiei de fi primite.
întreținere, a rentei, art. 628 alin. (3) C. pr. civ.
În acest sens face trimitere la art. 39 din
etc.]. Acordarea actualizării cu rata inflației
O.U.G. nr. 114/2018 privind instituirea unor
în absența unei temei de drept expres are la
măsuri în domeniul investițiilor publice și a
bază un context istoric economic marcat de unor măsuri fiscal-bugetare, modificarea și
inflație accelerată, ceea ce nu mai este cazul completarea unor acte normative și prorogarea
în prezent. unor termene privind eșalonarea plății sumelor
Instanța nu a reținut nici argumentul că natura prevăzute prin hotărâri judecătorești având
juridică a dobânzii este diferită de natura ca obiect acordarea unor drepturi de natură
juridică a actualizării obligației cu rata inflației, salarială stabilite în favoarea personalului din
instituțiile și autoritățile publice, devenite
întrucât prima ar reprezenta o sancțiune sub
executorii în perioada 1 ianuarie 2019 -
forma daunelor moratorii pentru neexecutarea
31 decembrie 2021, care, în alineatul (4) și (5)
obligației de plată, iar a doua ar reprezenta
arată că sumele prevăzute la alin. (1), plătite
valoarea reală a obligației bănești la data
în temeiul prezentei ordonanțe de urgență, se
efectuării plății, respectiv daune compensatorii,
actualizează cu indicele prețurilor de consum
deoarece, pe de o parte modificarea valorii
comunicat de Institutul Național de Statistică;
reale a obligației bănești este tot o consecință a
la sumele actualizate în condițiile alin. (4)
executării cu întârziere, pentru care legiuitorul
se acordă dobânda legală remuneratorie,
a prevăzut expres că daunele pentru întârziere
calculată de la data la care hotărârea
sunt reprezentate de dobânda legală, conform judecătorească a rămas executorie.
art. 1535 alin. (1) C. civ., iar pe de altă parte,
deoarece mecanismul de calcul al dobânzii De asemenea, arată și că potrivit art. VI din
legale are în vedere, între altele, rata inflației, O.U.G. nr. 130/2021 privind unele măsuri
dobânda nominală fiind formată din dobânda fiscal-bugetare, prorogarea unor termene,
reală plus rata inflației. În plus, Decizia nr. 2 din precum și pentru modificarea și completarea
17 februarie 2014 are la bază o situație premisă unor acte normative, plata sumelor prevăzute
în care există un temei de drept expres pentru prin hotărâri judecătorești având ca obiect

acordarea unor drepturi de natură salariată și Justiție în cuprinsul memoriului de apel,

stabilite în favoarea personalului din instituțiile arătând că în speță, situația este similară,
și autoritățile publice, devenite executorii în cu deosebirea că reglementarea prin care
perioada 1 ianuarie - 31 decembrie 2022, se se realizează în acest moment eșalonarea
va realiza eșalonat, actul normativ statuând plăților având ca obiect acordarea unor
că: (5) Sumele prevăzute la alin. (1), plătite în drepturi de natură salarială stabilite în favoarea
temeiul prezentei ordonanțe de urgență, se personalului bugetar, cu obligația ca aceste
actualizează cu indicele prețurilor de consum sume să fie actualizate cu indicele prețurilor
comunicat de Institutul Național de Statistică; de consum, este O.U.G. nr. 114/2018. Or,
(6) La sumele actualizate în condițiile alin. (5) prin prisma art. 517 alin. (4) C. pr. civ., care
se acordă dobânda legală remuneratorie, stabilește că dezlegarea dată problemelor
calculată de la data la care hotărârea de drept este obligatorie pentru instanțe
judecătorească a rămas executorie. de la data publicării (inclusiv cu privire la
considerentele reținute de Î.C.C.J. în dezlegarea
Așadar, temeiul de drept pentru actualizarea
problemei de drept) și pentru identitate de
sumei datorate cu indicele de inflație îl
rațiune, este evident că solicitarea privind plata
reprezintă O.U.G. nr. 114/2018, sau, după caz,
diferențelor salariale actualizate în funcție
O.U.G. nr. 130/2021, care stipulează că sumele
de coeficientul de inflație, cumulat cu plata
prevăzute prin hotărâri judecătorești având
ca obiect acordarea unor drepturi de natură dobânzii legale penalizatoare este întemeiată.
salarială stabilite în favoarea personalului din Nu în ultimul rând, este surprinzătoare, lipsită
instituțiile și autoritățile publice, devenite de relevanță și netemeinică și aserțiunea
executorii în perioada 1 ianuarie 2019 - instanței de fond potrivit căreia acordarea
31 decembrie 2021, respectiv 1 ianuarie - actualizării cu rata inflației în absența unui
31 decembrie 2022, se actualizează cu indicele temei de drept expres are la bază un context
prețurilor de consum (inflația). istoric economic marcat de inflație accelerată,
Or, așa cum a arătat și Înalta Curte de ceea ce nu este cazul în prezent. Contrar
Casație și Justiție în Decizia nr. 2/2014, este acestor susțineri, se arată că în prezent se
evident faptul că prin executarea eșalonată parcurge tocmai un context economic marcat
a obligației de plată, creditorul a suferit un de o creștere evidentă și tot mai accelerată
prejudiciu a cărui existență este confirmată a prețurilor de consum, caracterizat de
chiar de O.U.G. nr. 71/2009 (în speță, O.U.G. specialiștii ca fiind fără precedent, alături de
nr. 114/2018 - n.n.), care, în cuprinsul art. 1 o devalorizare constantă a monedei naționale
alin. (3), prevede că sumele plătite eșalonat față de moneda euro.
se actualizează cu indicele prețurilor de
Cu privire la argumentul instanței de fond,
JURISPRUDENŢĂ
consum comunicat de Institutul Național

care consideră că natura juridică a dobânzii
de Statistică. Or, prin instituirea obligației
de actualizare a sumei cu indicele prețurilor nu este diferită de natura juridică a actualizării
de consum, legiuitorul recunoaște implicit obligației cu rata inflației (iar acestea nu
existența prejudiciului cauzat prin executarea ar putea fi cumulate), s-au exprimat atât
eșalonată și, în consecință, instituie o reparație specialiștii, cât și o bogată practică judiciară.
parțială, prin acordarea de daune-interese Daunele-interese moratorii pot fi cumulate
compensatorii (damnum emergens). cu actualizarea sumelor de bani cu indicele
prețurilor de consum, având în vedere
Apelantul a redat o parte a considerentelor finalitățile distincte ale acestor despăgubiri,
exprimate de către Înalta Curte de Casație și anume: menținerea valorii reale a obligației

monetare la data efectuării plății (evitarea bănești acordate prin hotărâre, reținând, în
„erodării” creanței prin inflație) în cazul esență, două argumente: nu există temei de
actualizării creanței cu indicele prețurilor de drept pentru actualizarea sumei cu indicele de
consum, care are caracter compensatoriu inflație; actualizarea cu indicele de inflație are
(damnum emergens), respectiv câștigul pe care aceeași natură juridică cu dobânda acordată,
creditorul l-ar fi obținut ca urmare a investirii aceasta din urmă fiind stabilită și în raport de
banilor, dacă aceștia ar fi fost plătiți la scadență rata inflației.
(fructele civile), în cazul dobânzii penalizatoare,
care are caracter moratoriu (lucrum cessans). Contrar celor argumentate de către instanța de
Acordarea cumulată a acestor despăgubiri fond, Curtea apreciază că aceste considerente
este impusă și de principiul reparării integrale nu pot fi reținute, cu atât mai mult cu cât
a prejudiciului. interpretarea dată de către instanța de fond
contravine unei practici judiciare constantă în
În concluzie, având în vedere motivele domeniul de referință.
invocate, solicită să se admită apelul și,
rejudecând cauza, să se schimbe în parte În materia obligațiilor bănești legiuitorul a
sentința apelată în sensul de a admite și optat pentru o evaluare legală a prejudiciului
capătul de cerere privind plata diferențelor încercat de către creditor pentru neexecutarea
salariale actualizate în funcție de coeficientul obligației de plată de către debitor, stabilind
de inflație până la data efectivă a plății. în cuprinsul art. 1535 C. civ. dreptul la plata
daunelor moratorii pentru acoperirea integrală
În drept, invocă art. 466, art. 480 C. pr. civ., a prejudiciului, prin acordarea dobânzii legale
art. 214, art. 28 din Legea nr. 62/2011 a atunci când părțile nu au stabil ele însele rata
dialogului social. dobândii datorate (nu este cazul în speță).
În etapa apelului nu s-au administrat alte Potrivit art. 3 alin. (1) și (2) din O.G. nr. 13/2011:
probe. (1) Rata dobânzii legale remuneratorii se
stabilește la nivelul ratei dobânzii de referință
III. Aprecierile Curții;
a Băncii Naționale a României, care este rata
Apelul este fondat, în parte, și va fi admis, în dobânzii de politică monetară stabilită prin
consecință, pentru considerentele pe care le hotărâre a Consiliului de administrație al
vom expune în continuare. Băncii Naționale a României; (2) Rata dobânzii
legale penalizatoare se stabilește la nivelul
Problema care se pune a fi dezlegată în cauză ratei dobânzii de referință plus 4 puncte
este aceea a posibilității actualizării sumei procentuale.
acordate de către instanța de fond reclamantei.
În speță, acordarea dobânzii penalizatoare, Observăm, așadar, că textul de lege care
datorată de debitorul obligației bănești reglementează modul de calcul al dobânzii
(pârâtul din speță) pentru neîndeplinirea penalizatoare nu se referă și la rata inflației,
obligației respective la scadență nu mai așa cum greșit a reținut instanța de fond.
poate fi pusă în discuție, acest aspect intrând
sub autoritatea de lucru judecat a hotărârii În accepțiune juridică, indexarea reprezintă
judecătorești, date fiind limitele devoluțiunii procedeul de reevaluare de plin drept a
legale în apel deduse din ceea ce s-a apelat. cuantumului unei sume obiect al obligației
pecuniare, în funcție de variația unui indice
I n s t a n ț a d e f o n d a re s p i n s c e re re a de referință, stabilit, în speță, prin voința unei
reclamantului de actualizare a drepturilor autorități. Recurgerea la indexare se realizează

în scopul menținerii echilibrului între prestațiile nu constituie un impediment în aplicarea

datorate, prin acoperirea deprecierii valorii indexării în alte domenii ale vieții juridice, câtă
monedei naționale și păstrarea în timp a vreme nu există o dispoziție expresă de limitare
puterii sale de cumpărare. Funcția indexării în acest sens, iar interpretarea textelor de lege
constă obținerea unui echilibru între valoarea și aplicarea jurisprudenței obligatorii a Înaltei
creanței de la data la care ea trebuia achitată Curți de Casație și Justiție converge către o
cu cea de la data plății, prin păstrarea puterii astfel de posibilitate.
de cumpărare a sumei de bani înglobate
în creanță. Constituie o metodă practică În contextul expus, Curtea va reține că, plecând
de înlăturare, sau cel puțin de diminuare, a de la principiul de bază al reparării integrale a
inechităților generate de situația economică prejudiciului [art. 1531 alin. (1) C. civ.] suferit
inflaționistă și scăderea puterii de cumpărare de către creditor pentru neachitarea sumei
a monedei. de bani cuvenite la scadență, și în acord cu
stipulația impusă de art. 1535 alin. (3) C. civ.,
Tocmai de aceea, în anumite domenii ale potrivit căreia, creditorul are dreptul, în afara
vieții juridice, acolo unde discrepanța dintre dobânzii legale, la daune-interese pentru
prestațiile pecuniare se poate prezuma repararea integrală a prejudiciului (dacă sunt
facil, se aplică metoda indexării legale. datorate dobânzi moratorii mai mari decât
Legiuitorul alege adesea să modifice obligațiile dobânda legală, per a contrario și când nu
părților unui raport juridic, instituind direct sunt stipulate, dar există o depreciere a valorii
mecanismul indexării (augmentarea sau monedei de natură a afecta echilibrul anterior
diminuarea – de plin drept, a cuantumului unei amintit), instanța trebuie să dispună acordarea
datorii bănești, proporțional cu variația unui de daune-interese moratorii suplimentare, în
indice determinat). cazul dat sub forma indexării creanței.
Un astfel de domeniu, în care se admite și Mai mult decât atât, instanța de fond a
utilizează frecvent acest procedeu, este acela interpretat greșit și dezlegarea dată de către
al raporturilor de muncă, pentru corelarea instanța supremă prin Decizia nr. 2/2014,
salariilor sau altor venituri ale populației cu pronunțată în cadrul mecanismului de unificare
evoluția prețurilor. Tocmai de aceea, spre al recursului în interesul legii prin care a statuat
exemplu, în textul Ordonanțelor nr. 114/2018 că actualizarea sumei cu indicele prețurilor de
sau nr. 130/2021 se prevede această consum, constituie o recunoaștere implicită
posibilitate în mod frecvent, așa cum pertinent a existenței prejudiciului cauzat, o reparație
susține și apelanta. parțială care intră în sfera daunelor-interese
compensatorii (damnum emergens).
În același sens, Codul civil prevede într-o serie
de texte indexarea creanței de drept, automată, În legătură cu această interpretare, chiar
JURISPRUDENŢĂ
cu rata inflației, din rațiunea evidentă de instanța supremă, într-o decizie de speță
protejare a creditorului contra efectelor recentă, referitoare la acordarea unor drepturi
deprecierii monetare. Din aceste texte rezultă salariale personalului din justiție, a reținut
indubitabil că legiuitorul este preocupat să în legătură cu propria sa jurisprudență
protejeze îndeosebi creditorul unei obligații interpretarea potrivit căreia acordarea
alimentare, respectiv a unei obligații care dobânzii legale și indexarea valorii creanței
izvorăște din raporturile de familie ori se află constituie aspecte compatibile ale reparării
în strânsă legătură cu nevoile traiului zilnic al integrale a prejudiciului încercat de către
creditorului (în acest sens sunt dispozițiile de creditor pentru neplata la scadență. Redăm
la pensia de întreținere sau rentă). Acest aspect astfel: În această privință, Înalta Curte are în

vedere că, prin Decizia nr. 2 din 17 februarie diferențelor salariale; plata prejudiciului cauzat
2014, pronunțată de Înalta Curte de Casație de devalorizarea monedei naționale, echivalent
și Justiție – Completul competent să judece al ratei inflației; plata beneficiului nerealizat,
recursul în interesul legii, s-a reținut că echivalent al dobânzii legale. (Î.C.C.J., Secția
actualizarea unei sume datorate cu indicele de contencios administrativ și fiscal, decizia
de inflație acoperă prejudiciul cauzat nr. 2.326 din 4 iunie 2020).
creditorului, datorat devalorizării monedei
Pentru considerentele expuse, reținând că în
naționale (damnum emergens), iar plata mod greșit instanța de fond a reținut că nu
dobânzii legale acoperă beneficiul de care a poate fi acordată indexarea creanței stabilite
fost lipsit creditorul (lucrum cessans), dând în titlu, va admite apelul, cu consecința
expresie astfel principiului reparării integrale schimbării în parte a soluției instanței de
a prejudiciului suferit de creditor, principiu fond, în sensul obligării pârâtului să plătească
consacrat de art. 1531 alin. (1), alin. (2) teza reclamantei majorarea salarială, începând
întâi și art. 1535 alin. (1) C. civ. Repararea cu 1 ianuarie 2019, actualizată cu indicele
integrală a prejudiciului suferit de reclamanți de inflație. Vor fi menținute toate celelalte
prin lipsirea acestora de drepturile salariale dispoziții ale sentinței civile apelate care nu au
cuvenite cuprinde trei componente: plata făcut obiectul judecății în calea de atac.

Drepturi salariale ale magistraților

pentru muncă suplimentară. Posibilitatea
compensării doar cu timp liber corespunzător
pentru munca prestată suplimentar
O.U.G. nr. 114/2018, art. 35 alin. (1)
Legea-cadru nr. 153/2017, art. 3 alin. (4)
Toate instanțele din sistemul judiciar beneficiază de finanțare și buget numai în limita schemelor de
personal efectiv ocupate. Deschiderea de credite lunare pentru plata salariilor are în vedere numai
finanțarea posturilor efectiv ocupate.
Împrejurarea, nedovedită de altfel, susținută de către apelanți în sensul că într-o anumită perioadă
judecătorilor li se acordă un venit suplimentar pentru munca depusă în condiții de schemă
neocupată integral, nu constituie un argument puternic și nici măcar juridic, pentru admiterea
solicitării reclamanților, statul fiind suveran în ceea ce privește mijloacele și modul în care realizează
reglementarea salarizării într-un anumit domeniu al activității, inclusiv în ceea ce îi privește pe
judecători.
Pe de altă parte, pentru condițiile de muncă de care reclamanții se plâng, aceștia beneficiază de un
spor la indemnizația de bază de 15%, respectiv de 25% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică.
Acordarea acestor sporuri s-a făcut de către legiuitor tocmai în considerarea condițiilor în care se
desfășoară munca judecătorilor și în vederea punerii în operă a principiilor la care se referă art. 8
din Legea-cadru și art. 3 al Cap. VIII din Anexa nr. V.
I. Împrejurările faptice ale speței; calitate procesuală pasivă. A respins excepția

lipsei calității procesuale pasive a Tribunalului
Prin sentința civilă nr. 1091 din 1 iulie 2021, Galați ca nefondată. A respins acțiunea
Tribunalul Tulcea a respins cererea formulată formulată de reclamanții ..., în contradictoriu cu
de reclamanții ..., în contradictoriu cu pârâtul pârâții Ministerul Justiției, Curtea de Apel Galați
JURISPRUDENŢĂ
Ministerul Justiției, pentru autoritate de și Tribunalul Galați, ca nefondată.

lucru judecat. A admis excepția lipsei calității
procesuale pasive a Ministerului Justiției în Pentru a pronunța această hotărâre, tribunalul
privința cererii formulate de ceilalți reclamanți a avut în vedere următoarele:
în contradictoriu cu acest pârât și a respins Cu privire la excepția autorității de lucru
cererea ca fiind introdusă împotriva unei judecat, s-a reținut că prin cererea adre
persoane fără calitate procesuală pasivă. sată Tribunalului Galați, înregistrată sub
A admis excepția lipsei calității procesuale nr. .../3/2019, reclamanții din cauză au
pasive a Curții de Apel Galați și a respins cererea solic itat, în contradictoriu cu Ministerul
ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără Justiției, obligarea acestuia din urmă, la plata

Drepturi salariale ale magistraților pentru muncă suplimentară...
indemnizațiilor lunare, inclusiv sporurile și la o remunerație stabilită în raport cu nivelul

drepturile aferente, pe ultimii 3 ani, sume ce instanței sau al parchetului, cu funcția deținută,
s-ar fi cuvenit judecătorilor care ar fi ocupat cu vechimea în magistratură și cu alte criterii
posturile vacante la nivelul Judecătoriei prevăzute de lege.” Drepturile salariale ale
Galați, pentru care reclamanții au prestat ore pers onalului din justiție sunt stabilite în
suplimentare. S-a reținut că obiectul cererii conformitate cu dispozițiile Legii-cadru
deduse judecății este identic cu cel soluționat nr. 153/2017 privind salarizarea personalului
de Tribunalul Galați prin hotărâre rămasă plătit din fonduri publice. În continuare, au fost
definitivă prin respingerea apelului ca nefondat. redate textele art. 1 alin. (1), art. 1 din Cap. VIII,
art. 8 alin. (1), subliniindu-se că indemnizațiile
Cu privire la excepția lipsei calității procesuale de încadrare sunt prevăzute în anexa la cap. I
pasive a pârâților Ministerul Justiției, Curtea lit. a) și, respectiv, lit. B, conform art. 9. Pe lângă
de Apel Galați și Tribunalul Galați, instanța indemnizația de încadrare prevăzută de lege,
a reținut că această calitate, de ordonatori personalul din justiție beneficiază și de sporurile
principali sau secundari de credite, nu conferă prevăzute la art. 4 și 5 din același act normativ.
acestor instituții legitimitate procesuală
pasivă în cauză, reclamanții nu se află în S-a reținut că salarizarea personalului din
raporturi juridice de muncă cu aceste instituții, justiție este reglementată de dispoziții legale
pârâții Ministerul Justiției, Curtea de Apel clare, care nu prevăd posibilitatea acordării mai
Galați neavând calitatea de a stabili și a multor indemnizații în situații cum este cea de
plăti drepturile solicitate de reclamanți. În față, în care un magistrat prestează activitate
acest sens instanța de fond a făcut trimitere suplimentară, urmare deficitului de personal.
la Decizia nr. 13/2016 pronunțată de Înalta
Curte de Casație și Justiție – Completul pentru Cum dispozițiile legale indicate de reclamanți
recurs în interesul legii. S-a concluzionat că ca și temei de drept al cererii de chemare în
legitimitatea procesuală pasivă revine instituției judecată nu permit acordarea unor drepturi
cu care salariatul se află în raporturi de serviciu, salariale suplimentare, pentru munca prestată
respectiv Tribunalul Galați, întrucât acesteia în condițiile date, cererea acestora a fost
îi aparține prerogativa acordării drepturilor respinsă ca nefondată.
salariale. Interesul atragerii în proces și a II. Susținerile părților din calea de atac;
ordonatorului principal pe motiv că acest
demers ar reprezenta o garanție a executării Împotriva acestei soluții au declarat apel recla
obligației de plată ce revine instituției publice manții care au criticat hotărârea din perspectiva
cu care este stabilit raportul de serviciu, nu motivelor pe care le vom expune în continuare.
este de natură să conducă la o altă concluzie,
întrucât acest interes nu este unul legitim, Este adevărat că potrivit art. 74 alin. (1) din
atâta vreme cât atribuțiile prevăzute de lege în Legea nr. 303/2004 privind statutul judecă
materia repartizării creditelor bugetare, alocării torilor și procurorilor „pentru activitatea des
și stabilirii destinației acestora nu cuprind o fășurată, judecătorii și procurorii au dreptul
obligație de garanție sau de despăgubire a la o remunerație stabilită în raport cu nivelul
ordonatorilor de credite, care să constituie instanței sau a parchetului, cu funcția deținută,
fundamentul pretențiilor deduse judecății. cu vechimea în magistratură și cu alte criterii
prevăzute de lege.” Însă, instanța de fond nu a
Pe fondul cauzei, s-a reținut că potrivit art. 74 avut în vedere principiul egalității de tratament
alin. (1) din Legea nr. 303/2004, privind statutul și interzicerea discriminării, respectiv prin
judecătorilor și procurorilor „pentru activitatea cipiul „muncă egală, salariu egal”. Având
desfășurată, judecătorii și procurorii au dreptul în vedere că o mare parte din posturile de

judecător sunt vacante, s-a desfășurat muncă aprobate pentru bugetul propriu și pentru
suplimentară, fără niciun fel de remunerație. bugetele instituțiilor publice din subordine
Expresie a principiului egalității de tratament sau coordonare al căror conducători sunt
și interzicerii discriminării, principiului „la ordonatori secundari sau terțiari de credit”.
muncă egală, salariu egal” face obiectul
mai multor reglementări internaționale și Raportat la toate aceste dispoziții legale, se
comunitare, cum ar fi: Declarația Universală desprinde concluzia conform căreia pârâții
a Drepturilor Omului, Pactul internațional Curtea de Apel Galați și Tribunalul Galați au
cu privire la drepturile economice, sociale și calitate procesuală pasivă în cauză.
culturale, Carta Socială Europeană revizuită, În continuare, a fost redată situația de fapt
Convenția internațională privind eliminarea expusă prin cererea de chemare în judecată
tuturor formelor de discriminare rasială, Carta privitoare la datele rezultate din bilanțul
comunitară a drepturilor fundamentale ale Judecătoriei Galați pentru perioada 2016-2019
muncitorilor etc. În acest sens, sugestiv este, din cuprinsul căreia rezultă că reclamanții au
de exemplu, Pactul internațional cu privire desfășurat un volum de muncă suplimentar
la drepturile economice, sociale și culturale, datorită faptului că pârâții nu au reușit să
care stipulează în art. 7 că „Statele părți la ocupe în totalitate posturile rămase vacante
prezentul Pact recunosc dreptul pe care îl are la nivelul instanței unde activează. Se face
orice persoană de a se bucura de condiții de trimitere la prevederile Legii nr. 304/2004
muncă juste și prielnice care să asigure (...) un potrivit cărora fiecare instanță se încadrează
salariu echitabil și o remunerație egală pentru cu numărul necesar de judecători iar majorarea
o muncă de valoare egală, fără nici o distincție”. sau reducerea schemei de personal pentru
instanțe se aprobă cu avizul conform al secțiilor
În speță, sunt incidente și dispozițiile art. 43
corespunzătoare ale Consiliului Superior al
alin. (2) din Legea nr. 304/2004 conform cărora
Magistraturii, prin ordin al Ministrului Justiției.
„președinții Curților de Apel și ai Tribunalelor
Pârâta este obligată să asigure numărul
exercită atribuții de coordonare și control ale
necesar de judecători pentru buna funcționare
administrării instanței unde funcționează,
a unei instanțe. La Judecătoria Galați numărul
precum și ale instanțelor din circumscripție”,
necesar de judecători este de 38, dar schema
iar potrivit art. 44 din același act normativ
de personal nu este ocupată în totalitate, astfel
„președinții Curților de apel au calitatea de
că reclamanții sunt obligați să muncească
ordonator secundar de credite, iar președinții
suplimentar, fiindu-le repartizate mai multe
Tribunalelor au calitate de ordonator terțiar de
dosare decât ar fi trebuit dacă ar fi fost ocupate
credite”. Președintele Curții de Apel conform toate posturile. De altfel, în perioada 2005-
art. 10 litera t) din Hotărârea nr. 387/2005 2010 pârâtul Ministerul de Justiție a acordat
de aprobare a Regulamentului de Ordine
JURISPRUDENŢĂ
judecătorilor în activitate sumele de bani

Interioară a Instanțelor „este ordonator aferente posturilor de judecător vacante.
secundar de credite și răspunde de folosirea,
conform legii, a sumelor primite de la buget, S-a reamintit că există o obligație a statului
de integritatea bunurilor încredințate unității de a crea locuri de muncă adecvate și s-a
pe care o conduce”. Economiile instanțelor făcut trimitere la Recomandarea CM/Rec
sunt gestionate de Ministerul Justiției în (2010) 12 a Comitetului Miniștrilor privind
calitate de ordonator principal de credite care independența. De asemenea, au fost redate
conform art. 21 alin. (1) din Legea nr. 500/2002 textele art. 7 din Pactul internațional cu privire
privind finanțele publice „repartizează la drepturile economice, sociale și culturale,
creditele de angajament și creditele bugetare art. 7 din Decretul nr. 212 din 31 octombrie

1974 pentru ratificarea pactului internațional instanțelor de judecată. Apelanții nu au

cu privire la drepturile economice, sociale și argumentat în contra celor statuate de
culturale și Pactului internațional cu privire la către instanța de fond referitor la aplicarea
drepturile civile și politice și art. 159 C. muncii, considerentelor Înaltei Curți de Casație și
concluzionându-se că munca prestată trebuie Justiție exprimate în Decizia nr. 13/2016
remunerată, iar reclamanții care au îndeplinit pronunțată în recurs în interesul legii.
atribuțiile specifice pentru 38 de judecători,
trebuie să fie despăgubiți corespunzător. Curtea reține că acțiunea reclamanților a
fost concepută și adresată instanței, ulterior
Pentru toate aceste motive, apelanții recla calificată de către instanța de fond ca fiind un
manți solicită admiterea apelului, cu consecința litigiu izvorât din raporturile de muncă supus
admiterii acțiunii astfel cum a fost formulată. jurisdicției Codului muncii, deși reclamanții
nu se află cu pârâtul Tribunalul Galați într-un
Intimații pârâți au formulat întâmpinare, raport de muncă tipic, dată fiind reglementarea
prin care au solicitat respingerea apelului ca profesiei de magistrat ci, mai degrabă în
nefondat. raporturi de serviciu.
În etapa apelului s-a administrat proba cu Adresându-se instanței competente să
înscrisuri. soluționeze conflictele de muncă, Legea
nr. 53/2003 republicată, cu modificările și
Aprecierile Curții;
completările ulterioare (C. muncii) constituie
Apelul este nefondat și va fi respins, pentru dreptul comun, astfel că, pe de o parte,
consid erentele pe care le vom expune în principiile sale generale sunt aplicabile
continuare. raporturilor de serviciu ale reclamanților,
iar, pe de altă parte, dispozițiile proprii de
Prealabil, Curtea observă că sentința nu a reglementare a statutului profesiei acestora
fost apelată de către reclamanți sub aspectul își vor găsi aplicare atunci când Legea specială
soluției privind autoritatea de lucru judecat conține alte prevederi în funcție de specificul
și calitatea procesuală a pârâtului Ministerul raporturilor de serviciu ale acestora. De altfel,
de Justiție, astfel că, ținând seama de limitele potrivit art. 278 alin. (2) C. muncii, „prevederile
devoluțiunii date de ceea ce s-a apelat, în prezentului cod se aplică cu titlu de drept
conformitate cu prevederile art. 477 C. pr. civ., comun și acelor raporturi juridice de muncă
va analiza doar modul în care instanța de fond neîntemeiate pe un contract individual de
s-a pronunțat asupra calității procesuale a muncă, în măsura în care reglementările
pârâtei Curtea de Apel Constanța și asupra speciale nu sunt complete și aplicarea lor nu
fondului raportului juridic litigios. este incompatibilă cu specificul raporturilor de
muncă respective”, iar conform art. 1 alin. (2),
În ceea ce privește calitatea procesuală „prezentul cod se aplică și raporturilor de
a Curții de Apel Galați, instanța de apel muncă reglementate prin legi speciale, numai
observă că legitimarea procesuală a acestui în măsura în care acestea nu conțin dispoziții
pârât a fost justificată numai din perspectiva specifice derogatorii.”
sa de ordonator secundar de credite care
gestionează creditele bugetare și repartizarea De altfel și jurisprudența a statuat în mod
acestora din cu trimitere la art. 43 alin. (2) constant că în situația acestei categorii de
din Legea nr. 304/2004 și ale art. 10 lit. t) salariați, raporturile de serviciu prezintă
din HCSM nr. 387/2005 privind aprobarea trăsături caracteristice, asemănătoare celor
Regulamentului de ordine interioară al izvorâte din raporturile de muncă, una dintre

acestea constând în faptul că pentru activitatea respectiv titularul obligației de plată a

desfășurată ei primesc o remunerație. Plata drepturilor salariale.
drepturilor bănești cuvenite judecătorilor se
face din fondurile alocate de la bugetul de stat. Mai departe, reținem că în accepțiunea art. 159
alin. (1) C. muncii, care constituie dreptul comun
Din perspectivă teoretică, calitatea procesuală în materie, salariul reprezintă contraprestația
este una dintre condițiile ce se cer a fi întrunite muncii depuse de salariat în baza contractului
cumulativ pentru exercitarea acțiunii civile. individual de muncă, în noțiunea de salariu
Conținutul acestei noțiuni este precizat în incluzându-se și renumerația cuvenită pentru
cuprinsul art. 36 C. pr. civ., potrivit căruia orele suplimentare prestate de salariat, cum
„Calitatea procesuală rezultă din identitatea este cazul de față.
dintre părți și subiectele raportului juridic
litigios, astfel cum acesta este dedus judecății. O caracteristică a raportului juridic de muncă
Existența sau inexistența drepturilor și a este aceea că poate exista numai între
obligațiilor afirmate constituie o chestiune de două persoane, spre deosebire de raportul
fond”. În consecință, calitatea procesuală este obligațional civil, în cadrul căruia poate fi,
determinată de transpunerea în plan procesual uneori, o pluralitate de subiecte active sau
a subiectelor raportului juridic de drept pasive. Pe cale de consecință, ținând seama
substanțial dedus judecății. Potrivit doctrinei, și de caracterul exclusiv al competenței (una
calitatea procesuală presupune existența unei și aceeași atribuție trebuie să aparțină unei
identități între persoana reclamantului și cel singure autorități publice), în chestiunea supusă
care este titularul dreptului afirmat (calitate analizei se poate concluziona că legitimarea
procesuală activă), precum și între persoana procesuală pasivă revine doar autorității publice
chemată în judecată (pârâtul) și cel care este cu care judecătorul se află în raporturi de
subiect pasiv în raportul juridic dedus judecății serviciu, întrucât acesteia îi aparține prerogativa
(calitate procesuală pasivă). stabilirii și acordării drepturilor salariale.
Particularizând la speță, în situația în care Potrivit art. 36 alin. (1) din Legea nr. 304/2004
pretenția formulată prin acțiune, alcătuind tribunalele sunt instanțe cu personalitate
obiectul cererii de chemare în judecată, constă juridică iar potrivit art. 44 alin. (1) din același
în acordarea unor drepturi de natură salarială, act normativ președinții tribunalelor au
ținând seama că subiectele raportului de calitatea de ordonatori terțiari de credite.
serviciu sunt determinate, stabilirea calității
procesuale nu prezintă dificultăți, părțile din În măsura în care pretențiile deduse judecății
raportul de drept procesual fiind identice vizează exclusiv acordarea unor drepturi
cu subiectele raportului juridic de drept salariale sau de natură salarială, fără a pune
în discuție atribuțiile legal reglementate ale
JURISPRUDENŢĂ
substanțial.
ordonatorului principal de credite, nu poate
În cazul în care reclamantul înțelege să avea calitate procesuală pasivă în acest gen
acționeze în justiție pentru recunoașterea și de cauze decât cei care răspund direct de plata
valorificarea drepturilor sale atât instituția/ salariilor către reclamanți, respectiv Tribunalul
autoritatea publică angajatoare, cât și Galați ca instanță cu personalitate juridică,
autoritatea publică centrală, în considerarea ordonator terțiar în a cărei rază de jurisdicție
calității acesteia de ordonator principal de administrativă (și nu numai) se află Judecătoria
credite, determinarea calității procesuale Galați – instanță fără personalitate juridică și
pasive presupune identificarea subiectului atribuții de ordonator de credite – ca loc în care
pasiv al raportului juridic dedus judecății, își desfășoară activitatea efectiv apelanții.

Acest raționament este în acord cu consi pronunțat asupra calității procesuale a pârâtei
derentele expuse în cadrul Deciziei nr. 13/2016 Curtea de Apel Galați, astfel că motivele de
ale Înaltei Curți de Casație și Justiție, pronun critică expuse cu privire la acest aspect nu vor
țată în recurs în interesul legii cu privire la fi primite.
interpretarea art. 21 din Legea nr. 500/2002
privind finanțele publice, în referire la stabilirea În ceea ce privește motivele de critică ce
calității procesuale a ordonatorilor principali privesc fondul raportului juridic litigios, Curtea
de credite, la care corect s-a referit instanța reține că acestea sunt nefondate.
de fond, potrivit cărora: „Interesul atragerii în
proces și a ordonatorului principal de credite, pe Potrivit art. 74 alin. (1) din Legea nr. 303/2004
motiv că acest demers ar reprezenta o garanție a privind organizarea judiciară, „Pentru
executării obligației de plată ce revine instituției/ activitatea desfășurată, judecătorii și procurorii
autorității publice cu care este stabilit raportul au dreptul la o remunerație stabilită în raport
de serviciu, nu este de natură să conducă la o cu nivelul instanței sau al parchetului, cu
altă concluzie, întrucât acest interes nu este unul funcția deținută, cu vechimea în magistratură și
legitim, atâta vreme cât atribuțiile prevăzute cu alte criterii prevăzute de lege. (2) Drepturile
de lege în materia repartizării creditelor salariale ale judecătorilor și procurorilor nu
bugetare, alocării și stabilirii destinației acestora pot fi diminuate sau suspendate decât în
nu cuprind o obligație de garanție sau de cazurile prevăzute de prezenta lege. Salarizarea
despăgubire a ordonatorului principal de credite, judecătorilor și procurorilor se stabilește prin
care să constituie fundamentul pretențiilor lege specială”.
deduse judecății” (par. 50) și că „Un argument
suplimentar din perspectiva analizată este În cazul judecătorilor, legea specială este
reprezentat de dispozițiile art. 222 din Codul reprezentată de Legea-cadru nr. 153/2017
civil, sub denumirea marginală «Independența care stabilește expres, prin art. 1 alin. (3), că
patrimonială», care consacră principiul potrivit „Începând cu data intrării în vigoare a prezentei
căruia persoana juridică având în subordine legi, drepturile salariale ale personalului
o altă persoană juridică nu răspunde pentru prevăzut la alin. (1) sunt și rămân, în mod
neexecutarea obligațiilor acesteia din urmă și exclusiv, cele prevăzute în prezenta lege”.
nici persoana juridică subordonată nu răspunde Astfel, de la data intrării sale în vigoare (1 iulie
pentru persoana juridică față de care este 2017), Legea-cadru nr. 153/2017 creează un
subordonată, dacă prin lege nu se dispune altfel. nou cadru legislativ, instituind reguli noi în
Așadar, independent de existența din punct de ceea ce privește modul de stabilire a salariilor
vedere juridic a unei relații de subordonare de bază pentru întreg personalul autorității
între două persoane juridice, legea oprește judecătorești, în acest sens fiind reglementările
confuziunea patrimonială între acestea și, în cuprinse în Anexa nr. V intitulată marginal –
consecință, interzice răspunderea reciprocă a
Justiție și Curtea Constituțională.
celor două persoane juridice pentru obligațiile
proprii” (par. 52). În Anexa V, Cap. I pct. A se regăsește grila de
salarizare a judecătorilor, legea-cadru statuând
Din această perspectivă nu pot fi ignorate nici
prin dispoziții specifice, și ne referim aici la
precizările reclamanților care arată că aducerea
aplicarea etapizată a legii conform art. 38 din
în proces a Curții de Apel Galați a vizat exclusiv
calitatea sa de ordonator secundar de credite. Legea-cadru, modul de punere în aplicare și
de calcul a nivelurilor de salarizare stabilite
Pentru aceste considerente, Curtea apreciază pentru fiecare nivel de ierarhie al instanței de
că instanța de fond, în mod corect s-a judecată.

În art. 3 al Cap. VIII din Anexa nr. V se stabilește incluse în bugetul său de cheltuieli cu resursa
cu titlu de principiu că salarizarea și celelalte umană, în raport de numărul judecătorilor din
drepturi salariale ale personalului prevăzut schema de personal. Prin urmare, indiferent de
la art. 1 din prezentul capitol se stabilesc volumul de activitate efectiv al unui judecător,
ținându‑se seama de criteriile prevăzute la contraprestația muncii lui nu se poate raporta
art. 8 din prezenta lege, precum și de locul decât la criteriile de salarizare stabilite prin lege.
și rolul justiției în statul de drept, echilibrul
puterilor în stat, de importanța socială a muncii, De altfel, Curtea observă că reclamanții nu
de participarea personalului din cadrul fiecărei au reușit să indice instanței de judecată nicio
categorii la buna funcționare a sistemului normă legală care să permită plata muncii
judiciar, de răspunderea, complexitatea, suplimentare depuse de către judecătorii
riscurile fiecărei funcții, de obligația de păstrare care își desfășoară activitatea în cadrul unei
a confidențialității, de pregătirea profesională, instanțe a cărui grad de ocupare este foarte
de interdicțiile prevăzute de lege pentru aceste redus, efortul uman al celor aflați în activitate
categorii de personal și de exigențele prevăzute fiind evident și fără să poată fi neglijat.
de documentele internaționale privind funcțio Această stare de fapt nu este specifică doar
narea eficientă a sistemului judiciar și statutul Judecătoriei Galați și este de notorietate la
magistraților. nivelul sistemului judiciar. Or, acceptând, fără
o justificare în drept, solicitarea reclamanților
Apoi, Curtea reține că potrivit art. 8 alin. (1) s-ar ajunge să fie negat întreg sistemul de
al Cap. VIII din Anexa nr. V în ceea ce privește salarizare din cadrul autorității judecătorești.
salarizarea judecătorilor, legea stabilește că
aceștia (judecătorii – s.n.) au dreptul, pentru Prevederile de principiu la care fac trimitere
activitatea desfășurată, la o indemnizație apelanții, inserate în Recomandarea CM/
de încadrare stabilită în raport cu nivelul Rec(2010) 12 a Comitetului Miniștrilor,
instanțelor sau parchetelor sau, după caz, cu respectiv art. 7 din Pactul internațional cu
gradul profesional obținut, cu funcția deținută privire la drepturile economice, sociale și
și, după caz, cu vechimea în muncă și în culturale nu impun o obligație specifică statelor,
funcție, potrivit prevederilor prezentei legi și că ci doar creionează principiile după care acestea
indemnizațiile de încadrare și celelalte drepturi trebuie să se orienteze la stabilirea remunerației
ale judecătorilor, (...) se stabilesc, după caz, de unui lucrător în schimbul muncii sale.
ministrul justiției, de președintele Înaltei Curți
de Casație și Justiție, (...), cu excepția cazurilor Pe de altă parte, pentru condițiile de muncă de
în care, prin lege specială sau prin prezenta care reclamanții se plâng, aceștia beneficiază
lege, se prevede altfel. de un spor la indemnizația de bază de 15%,
respectiv de 25% pentru risc și suprasolicitare
Din textele de lege anterior redate rezultă că
JURISPRUDENŢĂ
neuropsihică. Acordarea acestor sporuri s-a

salarizarea magistraților presupune plata unei făcut de către legiuitor tocmai în considerarea
indemnizații de încadrare, stabilită prin legea condițiilor în care se desfășoară munca
specială, în funcție de criterii exprese cum judecătorilor și în vederea punerii în operă a
ar fi nivelul instanței, funcția, vechimea în principiilor la care se referă art. 8 din Legea-
muncă și în funcție. În raport de aceste norme cadru și art. 3 al Cap. VIII din Anexa nr. V.
imperative, se va reține că salarizarea unui
judecător nu poate fi alta decât cea la care Mai departe, Curtea învederează că prevederile
am făcut referire anterior. Legea nu prevede art. 3 alin. (4) din Legea-cadru nr. 153/2017
posibilitatea redistribuirii unor indemnizații pe dispun imperativ că „Ordonatorii de credite au
care ordonatorul de credite le-ar fi estimat, ca obligația să stabilească salariile de bază/soldele

de funcție/salariile de funcție/soldele de grad/ dreptul reclamanților numai la compensarea cu

salariile gradului profesional deținut, gradațiile, timp liber corespunzător, asemenea prevederi
soldele de comandă/salariile de comandă, având un caracter derogatoriu de la normele
indemnizațiile de încadrare/indemnizațiile cu caracter general instituite prin Codul muncii
lunare, sporurile, alte drepturi salariale în bani și Legea-cadru nr. 153/2017, cu modificările și
și în natură prevăzute de lege, (...) astfel încât completările ulterioare.
să se încadreze în sumele aprobate cu această
destinație în bugetul propriu”. În fine, instanța de apel învederează că în materie
de salarizare, Curtea Constituțională a statuat în
Tocmai de aceea, Tribunalul Galați (ca de mod constant în jurisprudența sa, că statul are
altfel toate instanțele din sistemul judiciar) deplina legitimitate constituțională de a acorda
beneficiază de finanțare și buget numai în sporuri, stimulente (cum ar fi în cazul de față cel
limita schemelor de personal efectiv ocupate. pentru muncă suplimentară – s.n.), premii, ada
Deschiderea de credite lunare pentru plata osuri la salariul de bază personalului plătit din
salariilor are în vedere numai finanțarea fonduri publice, în funcție de veniturile bugetare
posturilor efectiv ocupate. În acest sens pe care le realizează și că acestea nu sunt drepturi
stau precizările pârâtei transmise în cadrul fundamentale, ci drepturi salariale suplimentare.
probatoriului, la solicitarea instanței de apel Legiuitorul este în drept, totodată, să instituie
prin adresa nr. 75 din 12 ianuarie 2022 și anumite sporuri la indemnizațiile și salariile de
nr. 249/C din 11 ianuarie 2022. bază, premii periodice și alte stimulente, pe care
le poate diferenția în funcție de categoriile de
Curtea mai reamintește că în ceea ce privește personal cărora li se acordă, le poate modifica
prestarea muncii suplimentare, regulile în diferite perioade de timp, le poate suspenda
în materie de salarizare, cel puțin pentru sau chiar anula (a se vedea, în acest sens, Decizia
perioada 2019 – 2021, sunt cele instituite în Curții Constituționale nr. 108 din 14 februarie
conformitate cu prevederile art. 35 alin. (1) 2006, publicată în M. Of. al României, Partea I,
din O.U.G. nr. 114/2018 privind instituirea nr. 212 din 8 martie 2006, și Decizia Curții Con
unor măsuri în domeniul investițiilor publice stituționale nr. 1.250 din 7 octombrie 2010, pu
și a unor măsuri fiscal-bugetare, modificarea blicată în M. Of. al României, Partea I, nr. 764 din
și completarea unor acte normative și proro 16 noiembrie 2010).
garea unor termene, prin derogare de la preve
Prin urmare, împrejurarea nedovedită de altfel,
derile art. 21 alin. (2)-(6) din Legea-cadru
susținută de către apelanți în sensul că într-o
nr. 153/2017, cu modificările și completările
anumită perioadă judecătorilor li se acorda
ulterioare, în sensul că munca suplimentară
un venit suplimentar pentru munca depusă în
efectuată peste durata normală a timpului
condiții de schemă neocupată integral, nu con
de lucru de către personalul din sectorul
stituie un argument puternic și nici măcar juri
bugetar încadrat în funcții de execuție sau de dic, pentru admiterea solicitării reclamanților,
conducere, precum și munca prestată în zilele statul fiind suveran în ceea ce privește mijloa
de repaus săptămânal, de sărbători legale cele și modul în care realizează reglementarea
și în celelalte zile în care, în conformitate salarizării într-un anumit domeniu al activității,
cu reglementările în vigoare, nu se lucrează inclusiv în ceea ce îi privește pe judecători.
în cadrul schimbului normal de lucru se vor
compensa numai cu timp liber corespunzător Pentru considerentele expuse, Curtea va respinge
acestora. Așa fiind, munca suplimentară, cel ca nefondat apelul, cu consecința menținerii
puțin pentru perioada menționată, dădea soluției instanței de fond ca temeinică și legală.

C. Apel Oradea, secția de contencios administrativ și fiscal, decizia nr. 354 din 25 mai 2022
Anulare act administrativ. Dispoziția

Primarului de încadrare personal contractual
Codul administrativ, art. 538 alin. (2)
La încadrarea personalului contractual în cadrul autorităților și instituțiilor publice nu trebuie

respectate și dispozițiile privitoare la cerințele studiilor necesare pentru ocuparea unei funcții
publice, cuprinse în art. 386 din O.U.G. nr. 57/2019, în condițiile în care nu există o normă expresă
care să prevadă că la încadrarea personalului contractual sunt aplicabile dispozițiile speciale
incidente funcționarilor publici, art. 538 alin. (2) din O.U.G. nr. 57/2019 stabilind că dispozițiile
referitoare la personalul contractual, cuprinse în Partea a VI-a Titlul III din O.U.G. nr. 57/2019, se
completează cu prevederile Legii nr. 53/2003, or, această lege nu stabilește că încadrarea pe un
post pentru care se cer studii medii este condiționată de deținerea diplomei de bacalaureat.
Împrejurarea că personalul contractual ocupă „funcții”, care pot fi de conducere, de execuție

sau în cadrul cabinetelor demnitarilor și aleșilor locali sau a cancelariei prefectului, nu atrage
aplicabilitatea în cazul acestora a dispozițiilor incidente funcțiilor publice sau reținerea faptului
că și funcțiile contractuale sunt funcții publice, noțiunile antemenționate având, conform O.U.G.
nr. 57/2019, reglementări și regimuri juridice distincte.
(C. Apel Oradea, secția de contencios administrativ și fiscal,
decizia nr. 354 din 25 mai 2022, https://www.jurisprudenta.com/)
1. Hotărârea primei instanțe anularea Dispoziției nr. (...) din 28 decembrie

2020 privind încadrarea dnei (P) pe postul
Prin Sentința nr. (...)/CA din 3 februarie 2022 de consilier personal al primarului, în cadrul
Tribunalul (...) a respins excepțiile lipsei calității cabinetului primarului comunei (C), jud. (J).
procesuale active a reclamantei, respectiv
a lipsei de interes a acesteia în promovarea Prin întâmpinarea formulată, pârâtul a invocat
acțiunii, a respins ca neîntemeiată acțiunea excepțiile lipsei calității procesuale active a
în contencios administrativ formulată de reclamantei, respectiv a lipsei de interes a
reclamanta (R), CNP (...), dom. în (...), în acesteia în promovarea prezentei acțiuni.
contradictoriu cu pârâții Primarul Comunei
Tribunalul a respins excepțiile invocate,
JURISPRUDENŢĂ
(C) și (P), având ca obiect anularea Dispoziției

nr. (...) din 28 decembrie 2020 privind reținând că, în cadrul acțiunii de anulare a unui
încadrarea dnei (P) pe postul de consilier act administrativ, calitate procesuală activă și
personal al primarului, în cadrul cabinetului interes legitim justifică nu doar destinatarul
primarului comunei (C), jud. (J). A obligat actului administrativ a cărui nulitate se
reclamanta să achite pârâtei (P) suma de solicită, ci și orice persoană ale cărei drepturi
2.380 lei cheltuieli de judecată. sau interese legitime sunt sau riscă să fie
afectate prin punerea în executare a actului
Pentru a pronunța această sentință, instanța de administrativ atacat, după cum reiese din
fond a reținut că, prin acțiunea în contencios dispoziția cuprinsă la art. 2 alin. a) din Legea
administrativ, reclamanta (R) a solicitat nr. 554/2004.

Anulare act administrativ. Dispoziția Primarului de încadrare personal contractual
Raportat la critica de nelegalitate invocată primarul, consilierii personali sau personalul

de reclamantă, privind adoptarea de către din cadrul cabinetului acestuia, președintele
pârât a dispoziției atacate cu nerespectarea consiliului județean, consilierii personali sau
dispozițiilor art. 11 alin. (2) din Legea personalul din cadrul cabinetului acestuia,
nr. 153/2017 și a Anexei nr. VIII, cap. II, viceprimarul, vicepreședintele consiliului
secțiunea IV, lit. b) din același act normativ, în județean, administratorul public nu fac parte
accepțiunea reclamantei, pârâta neîndeplinind din aparatul de specialitate”, iar potrivit
condițiile de studii necesare ocupării postului, art. 541 din același act normativ, „(2) Rolul
instanța a reținut că este nefondată pentru personalului contractual care ocupă funcțiile
următoarele argumente: prevăzute la art. 539 lit. c) este de a-l sprijini
pe demnitarul sau alesul local la cabinetul
Prin Dispoziția nr. (...) din 28 decembrie 2020 a căruia este încadrat, respectiv pe prefectul în
cărei nulitate s-a solicitat, începând cu data de a cărui cancelarie este încadrat, în realizarea
24 decembrie 2020, pârâta (P) se încadrează, activităților direct rezultate din exercitarea
pe durata mandatului primarului, cu contract atribuțiilor care îi sunt stabilite prin Constituție
de muncă încheiat pe perioadă determinată sau prin alte acte normative”.
în funcția contractuală de consilier personal
al primarului, în cadrul Cabinetului primarului Studiile medii nu presupun existența diplo
comunei (C). mei de bacalaureat, după cum rezultă din
prevederile art. 77 din Legea nr. 1/2011 a
Pârâta deține Diploma de absolvire a Liceului educației naționale.
seria A nr. (...) din 28 noiembrie 2018 și
Certificatul de calificare profesională nr. (...) După cum se poate observa, nici un text
din 1 iulie 2020, ambele emise de Ministerul de lege invocat de reclamantă și nici Codul
Educației Naționale. administrativ nu instituie condiția deținerii
studiilor superioare și nici alte cerințe speciale/
Potrivit dispozițiilor art. 11 alin. 2) din Legea interdicții cu privire la nivelul de studii
nr. 153/2017, a căror încălcare o invocă necesar pentru funcția de consilier personal
reclamanta, „Nomenclatorul funcțiilor al Primarului, atât timp cât persoana poate
necesare desfășurării activităților specifice exercita atribuțiile stabilite prin fișa postului.
fiecărei instituții sau autorități a administrației
Or, reclamanta a dovedit că deține atât
publice locale, precum și ierarhia funcțiilor sunt
diploma de absolvire a liceului, cât și certificat
prevăzute în anexa nr. VIII cap. I lit. a) pct. III și
de atestare profesională, înscrisuri care o fac
cap. II lit. a) pct. IV.”
aptă pentru exercitarea funcției ocupate.
De asemenea, conform art. 5 alin. (1)
În lumina celor de mai sus, în contextul în
lit. g) din O.U.G. nr. 57/2019 privind Codul
care nu există niciun motiv de nelegalitate a
administrativ, „În înțelesul prezentului cod,
actului administrativ atacat, instanța a respins
termenii și expresiile de mai jos au următoarele ca neîntemeiată acțiunea în contencios
semnificații: aparatul de specialitate al administrativ formulată de reclamantă, ca
primarului, respectiv al consiliului județean neîntemeiată.
– totalitatea compartimentelor funcționale,
fără personalitate juridică, de la nivelul În baza art. 453 Noul C. pr. civ., a obligat
unității/subdiviziunii administrativ-teritoriale, reclamanta să achite pârâtei (P) suma de
precum și secretarul general al unității/ 2.380 lei cheltuieli de judecată reprezentând
subdiviziunii administrativ-teritoriale; onorariu avocațial justificat cu chitanța nr. (...)

din 15 noiembrie 2021 având în vedere că potrivit căreia nomenclatorul funcțiilor nu

prima a pierdut procesul. ar fi aplicabil și în ceea ce privește consilierii
personali ai primarului, întrucât aceștia fac
2. Calea de atac exercitată în cauză parte din personalul contractual.
Împotriva sentinței pronunțate de instanța de O astfel de interpretare și, în consecință,
fond, a declarat recurs recurenta-reclamantă aplicare a legii, vine în contradicție cu
(R), solicitând admiterea recursului, casarea chiar textul alin. (2) al art. 541 din O.U.G.
în tot a sentinței, iar, urmare a rejudecării, nr. 57/2019.
admiterea cererii de chemare în judecată, în
temeiul art. 496 alin. (2) C. pr. civ. coroborat cu Din analiza textului la care însăși instanța
art. 488 alin. (1) pct. 8 C. pr. civ., cu cheltuieli face trimitere, al cărei obiect de reglementare
de judecată, în temeiul art. 453 C. pr. civ.. este clasificarea funcțiilor ce pot fi ocupate de
personalul contractual, se desprinde ideea că
În dezvoltarea motivelor de recurs, recurenta a și personalul care își efectuează activitatea în
arătat că, astfel cum reiese din considerentele baza unui contract exercită o funcție publică și,
sentinței atacate, soluția de respingere a ca atare, le sunt aplicabile cerințele speciale/
cererii de anulare a Dispoziției nr. (...) din interdicțiile cu privire la nivelul de studiu
28 decembrie 2020 privind încadrarea pârâtei necesar.
(P) pe postul de consilier personal al primarului
comunei (C) este motivată de împrejurarea Ca atare, cele reținute de instanță în sensul
că, potrivit instanței, studiile medii, a căror contrar, potrivit cărora singura condiție necesar
dovadă trebuie să o facă aceasta, nu presupun a fi îndeplinită în persoana pârâtei (P) este ca
existența diplomei de bacalaureat. aceasta să poată exercita atribuțiile stabilite
prin fișa postului, sunt rezultatul unei aplicări
Dispozițiile art. 77 din Legea nr. 1/2011 fac eronate a dispozițiilor legale.
vorbire, în schimb, despre învățământul liceal,
iar împrejurarea că, potrivit alineatului final De altfel, în paragraful imediat următor,
al acestui text, eliberarea certificatului de instanța arată că pârâta a dovedit că deține
calificare nu este condiționată de promovarea atât diploma de absolvire a liceului, cât și
examenului de bacalaureat nu este de natură certificat de atestare profesională, înscrisuri
a aduce lumină asupra chestiunii care prezintă care o fac aptă pentru exercitarea funcției
relevanță în cauză. ocupate.
Așadar, în ciuda celor arătate de instanță Or, pornind de la premisa arătată de instanță,
chiar anterior redării textului art. 77 din Legea în sensul că legiuitorul nu a instituit, în ceea
nr. 1/2011, în sensul că „studiile medii nu ce privește funcția de consilier personal al
JURISPRUDENŢĂ
presupun existența diplomei de bacalaureat”, primarului, nicio condiție cu privire la nivelul

o astfel de concluzie nu se poate desprinde de studii necesar pentru exercitarea acesteia,
nicidecum din prevederile legale citate de o astfel de argumentare, privitoare la actele
instanță. doveditoare ale studiilor pârâtei, este oarecum
contradictorie cu cele arătate chiar anterior de
În egală măsură, nu poate fi reținută nici către instanță.
interpretarea desprinsă de instanță din
coroborarea art. 11 alin. (2) din Legea De altfel, niciuna dintre cele 3 clase în care
nr. 153/2017 cu cea a art. 5 alin. (1) lit. g) sunt categorisite funcțiile publice în raport
din O.U.G. nr. 57/2019 și art. 541 alin. (2) de nivelul studiilor necesare nu prevede
din același act normativ, inducându-se ideea posibilitatea exercitării acestora fără deținerea

unei diplome de bacalaureat, pentru clasa dă dreptul titularului acesteia la accesul

a III-a fiind instituită cerința studiilor medii în învățământul superior. Din toate aceste
liceale, finalizate cu diplomă de bacalaureat, dispoziții legale, rezultă că studiile medii liceale
prin art. 386 lit. c) din O.U.G. nr. 57/2019. pot fi deținute de persoane absolvente ale
învățământului liceal, studiile fiind finalizate
În drept, a invocat art. 386 din O.U.G. cu diploma de bacalaureat sau cu diploma de
nr. 57/2019, art. 449 din O.U.G. nr. 57/2019, absolvire.
art. 453 C. pr. civ.
Deci, studiile medii reprezintă absolvirea a
3. Apărările formulate în cauză 12 clase de studiu, practic, terminarea liceului.
Studiile medii nu sunt condiționate de diploma
Intimații Primarul Comunei (C) și (P), prin
de bacalaureat. Obținerea examenului de
întâmpinare, au solicitat respingerea recursului
bacalaureat este primul pas spre avansarea
ca nefondat și menținerea ca temeinică și
statutului de absolvent de studii medii către
legală a hotărârii pronunțate de instanța de
un student cu studii superioare.
fond, cu cheltuieli de judecată.
Așadar, pentru stabilirea actului de studii
În esență, arată intimații că, prin motivele în baza căruia se face angajarea în cazul
de recurs, recurenta apreciază că soluția a unui absolvent de studii medii într-o funcție
fost dată ca urmare a unei greșite aplicări pentru care este prevăzută condiția studiilor
a normelor de drept material, întrucât medii, nu este necesară obținerea diplomei de
dispozițiile art. 77 din Legea nr. 1/2011 a bacalaureat.
educației naționale nu definesc în concret
noțiunea de „studii medii”. Potrivit dispozițiilor legate, consilierul personal
al primarului este numit și eliberat din funcție
Consideră această susținere ca fiind una de către primar și își desfășoară activitatea
eronată, pentru următoarele motive: în baza unui contract individual de muncă pe
durată determinată, încheiat în condițiile legii,
Potrivit art. 77 alin. (1) din Legea educației
pe durata mandatului primarului.
naționale, absolvenții învățământului
liceal primesc diploma de absolvire și foaia De asemenea, legea prevede că atribuțiile
matricolă, parte a portofoliului educațional, acestuia se stabilesc prin dispoziție a
care atestă finalizarea studiilor liceale și care primarului. O persoană care ocupă funcția de
conferă dreptul de acces, în condițiile legii, consilier al primarului nu poate fi considerată
în învățământul postliceal, precum și dreptul funcționar public, fiind asimilată personalului
de susținere a examenului de bacalaureat. încadrat la cabinetul demnitarilor, cu contract
Potrivit art. 77 alin. (3) din același act normativ: individual de muncă pe perioadă determinată
„Absolvenții învățământului liceal care susțin și și cu atribuții stabilite prin dispoziție a
promovează examenul național de bacalaureat demnitarului, în acest caz a primarului, deci nu
dobândesc și diploma de bacalaureat, care le poate beneficia de creșterea salarială prevăzută
dă dreptul de acces în învățământul superior, de legea salarizării.
în condițiile legii.”
Potrivit prevederilor legale incidente dome
Drept urmare, conform noii Legi a educației niului, condiția ca intimata (P) să ocupe funcția
naționale, se poate observa că finalizarea de consilier personal al primarului se analizează
studiilor liceale este atestată de absolvire și prin raportare la cerințele postului, precum și
foaia matricolă, iar diploma de bacalaureat la pregătirea de bază necesară ocupantului

postului, aspecte ce au fost luate în considerare primarului, în cadrul Cabinetului Primarului

la momentul angajării sale. Comunei (C).
Raportat la toate aceste aspecte, confirmate de Conform Fișei postului în discuție, pentru
probatoriul administrat în cauză, apreciază că ocuparea acestuia sunt necesare studii medii,
recursul reclamantei recurente este nefondat, cerința fiind îndeplinită, așa cum corect a
motiv pentru care a solicitat respingerea stabilit judecătorul fondului, în cazul în care se
recursului, cu obligarea recurentei la plata deține o diplomă de absolvire a învățământului
cheltuielilor de judecată. liceal.
În drept, au invocat art. 205, art. 496 alin. (1) Acest aspect rezultă în mod clar din dispozițiile
Noul C. pr. civ. art. 77 alin. (1) din Legea nr. 1/2011, care prevăd
că diploma de absolvire atestă finalizarea
4. Soluția instanței de recurs studiilor liceale și conferă dreptul de acces la
învățământul postliceal, precum și la susținerea
Instanța de recurs, analizând recursul declarat
examenului de bacalaureat, promovarea
prin prisma motivelor invocate, a dispozițiilor
acestuia din urmă conferind dreptul de acces,
legale incidente și a actelor și lucrărilor
în condițiile legii, în învățământul superior.
dosarului, a constatat următoarele:
Nu poate fi primită susținerea recurentei în
Subsumat motivului de casare prevăzut de
sensul că la încadrarea personalului contractual
art. 488 alin. (1) pct. 8 C. pr. civ., recurenta-
în cadrul autorităților și instituțiilor publice ar
reclamantă a invocat faptul că soluția
trebui respectate și dispozițiile privitoare la
primei instanțe, de respingere a acțiunii,
cerințele studiilor necesare pentru ocuparea
a fost pronunțată cu interpretarea și
unei funcții publice, cuprinse în art. 386 din
aplicarea eronată a dispozițiilor art. 77 din
O.U.G. nr. 57/2019, în condițiile în care nu
Legea nr. 1/2011, art. 11 alin. (2) din Legea
există o normă expresă care să prevadă că
nr. 153/2017 și art. 5 alin. (1) lit. g) și 541
la încadrarea personalului contractual sunt
alin. (2) din O.U.G. nr. 57/2019.
aplicabile dispozițiile speciale incidente
Recurenta susține faptul că studiile medii funcționarilor publici, art. 538 alin. (2) din
necesare postului ocupat de intimata- O.U.G. nr. 57/2019 stabilind că dispozițiile
pârâtă (P) presupun deținerea diplomei de referitoare la personalul contractual,
bacalaureat, cerințele aplicabile funcționarilor cuprinse în Partea a VI-a, Titlul III din O.U.G.
publici trebuind a fi respectate și în cazul nr. 57/2019, se completează cu prevederile
personalului contractual, astfel că încadrarea Legii nr. 53/2003, or, această lege nu stabilește
intimatei s-a realizat în mod nelegal întrucât că încadrarea pe un post pentru care se cer
JURISPRUDENŢĂ
nu deține diplomă de bacalaureat. studii medii este condiționată de deținerea

diplomei de bacalaureat.
Analizând criticile invocate, Curtea a constatat
că sunt nefondate. De asemenea, nu se poate reține că soluția
primei instanțe este rezultatul interpretării și
În acest sens, s-a reținut că Dispoziția nr. (...) aplicării greșite a dispozițiilor art. 5 alin. (1)
din 28 decembrie 2020, a cărei anulare lit. g) și art. 541 alin. (2) din O.U.G. nr. 57/2019,
o solicită recurenta-reclamantă, privește având în vedere că aceste norme nu asimilează,
încadrarea cu contract de muncă pe perioadă din punct de vedere al regimului juridic, inclusiv
determinată a intimatei-pârâte (P) în al încadrării, funcțiile contractuale cu funcțiile
funcția contractuală de consilier personal al publice, așa cum eronat pretinde recurenta.

Împrejurarea că personalul contractual ocupă Dispoziției nr. (...) din 28 decembrie 2020,
„funcții”, care pot fi de conducere, de execuție nefiind incident motivul de casare prevăzut de
sau în cadrul cabinetelor demnitarilor și aleșilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. pr. civ.
locali sau a cancelariei prefectului, nu atrage,
Pentru aceste considerente, în baza art. 496
așa cum pretinde recurenta, aplicabilitatea
C. pr. civ. și art. 20 din Legea nr. 554/2004,
în cazul acestora a dispozițiilor incidente
Curtea a respins ca nefondat recursul declarat
funcțiilor publice sau reținerea faptului că și de recurenta-reclamantă.
funcțiile contractuale sunt funcții publice,
noțiunile antemenționate având, conform Reținând culpa procesuală a recurentei, care
O.U.G. nr. 57/2019, reglementări și regimuri a pierdut procesul, în baza art. 453 C. pr. civ.,
juridice distincte. a fost obligată să plătească intimatei (P)
cheltuieli de judecată în recurs, în cuantum
În consecință, în mod corect au fost înlăturate de 2.380 lei, reprezentând onorariu avocațial
de către prima instanță criticile invocate justificat cu factura și chitanța depuse, în copie,
de reclamantă în susținerea nelegalității la dosar.

C. Apel Oradea, secția de contencios administrativ și fiscal, decizia nr. 252/2022
Recurs. Termenul de 30 de zile pentru

emiterea dispoziției de imputare împotriva
unui funcționar public nu poate fi întrerupt,
suspendat ori prelungit decât în condițiile legii
O.U.G. nr. 57/2019, art. 500 alin. (1)
C. civ., art. 2548
Prin Decizia Curții de Conturi s-a dispus luarea de măsuri în vederea recuperării prejudiciului constând
în achitarea de drepturi salariale, respectiv vouchere de vacanță. Ulterior, printr-o nouă decizie,
Curtea de Conturi a României, a dispus prelungirea până la data de 28 ianuarie 2021 a termenului
pentru ducerea la îndeplinire a măsurilor dispuse anterior.
Este relevantă în această situație data constatării pagubei, moment de la care începe să curgă
termenul de 30 de zile prevăzut de art. 500 din O.U.G. nr. 57/2019. Data constatării faptei este
data comunicării Deciziei Curții de Conturi, respectiv data de 22 octombrie 2020, prin care s-au adus
la cunoștința autorității auditate neregulile constatate.
În raport de aceste dispoziții, emiterea de către Curtea de Conturi a deciziei prin care se prelungește
termenul pentru recuperarea prejudiciului nu poate avea nici un efect asupra curgerii termenului
de 30 de zile pentru emiterea dispoziției de imputare.
(C. Apel Oradea, secția de contencios administrativ și fiscal,
decizia nr. 252/2022, https://www.jurisprudenta.com/)
Prin Sentința nr. (...) din 28 octombrie 2021, învestit instanța cu o cerere în anularea
Tribunalul (...) a admis acțiunea în contencios Dispoziției nr. (...) din 31 mai 2021 privind
administrativ formulată de reclamanții recuperarea prejudiciului în suma totală de
(R1)‑(R9), în contradictoriu cu pârâta Comuna 30.294,34 lei reprezentând drepturi salariale,
(P) prin Primar, și în consecință: respectiv vouchere de vacanță, prejudiciu
constatat de Curtea de Conturi prin Decizia
JURISPRUDENŢĂ
A anulat Dispoziția nr. (...) din 31 mai 2021 nr. (...) din 19 octombrie 2020, pct. 7.
privind recuperarea prejudiciului în sumă
totală de 30.294,34 lei reprezentând drepturi Prin Decizia nr. (...) din 19 octombrie 2020
salariale, respectiv vouchere de vacanță, emisă de Curtea de Conturi a României, pentru
prejudiciu constatat de Curtea de Conturi prin punctul 7 din decizie, s-a dispus prelungirea
Decizia nr. (...) din 19 octombrie 2020, pct. 7, pana la data de 28 ianuarie 2021 a termenului
fără cheltuieli de judecată. pentru ducerea la îndeplinire a măsurilor
dispuse prin aceasta.
Pentru a pronunța această sentință instanța a
reținut că reclamanții, în calitate de funcționari Conform dispozițiilor generale din art. 32 și
publici în cadrul Primăriei comunei (P), au 33 din Legea nr. 94/1992 privind organizarea

Recurs. Termenul de 30 de zile pentru emiterea dispoziției de imputare împotriva unui funcționar public...
și funcționarea Curții de Conturi, atunci când În conformitate cu dispozițiile art. 185 alin. (1)
auditorii publici externi desemnați să auditeze Noul C. pr. civ., decăderea intervine atunci
conturile constată existența unor abateri de la când legea prevede un termen fix pentru
legalitate și regularitate, care au determinat efectuarea unui anumit act iar cel care trebuia
producerea unor prejudicii, comunică să efectueze actul a lăsat să expire termenul
conducerii entității publice auditate această fără să beneficieze de el. Actul de procedură
stare de fapt. Stabilirea întinderii prejudiciului făcut peste termen este lovit de nulitate
și dispunerea măsurilor pentru recuperarea [art. 185 alin. (1) teza finală]. Din formularea
acestuia devin obligație a conducerii entității dispozițiilor art. 185 alin. (1) teza finală rezultă
auditate. că această nulitate este absolută și nu relativă.
Conform dispozițiilor art. 500 din O.U.G. În speță, Primarul Comunei (P) avea dreptul să
nr. 57/2019 privind Codul administrativ, emită dispoziția de imputare cel târziu până
incidente în speță, instanța a reținut că de finele lunii iunie 2021. În cazul în care acesta
la data constatării pagubei de către Curtea nu a îndeplinit acest act în termenul de 30 de
de Conturi curge termenul de 30 de zile de zile intervine decăderea din dreptul de a emite
emitere a dispoziției de imputare. Acest termen dispoziția de imputare.
limită consacră legislativ principiul securității
Fiind un termen de decădere, nu-i sunt aplica
raporturilor juridice fundamentat de practica
bile dispozițiile legale privind întreruperea ori
CEDO dar și de dreptul comunitar.
suspendarea termenului, pârâții putând cel
În speța de față însă, termenul de la care începe mult să invoce o repunere în termen pentru
să curgă acest termen a fost prorogat până la motive temeinic justificate care au determinat
data de 28 ianuarie 2021, prin Decizia nr. (...) întârzierea în emiterea dispoziției de imputare.
din 19 octombrie 2020 emisă de Curtea de
În contextul emiterii tardive a actului adminis
Conturi a României.
trativ atacat, instanța a reținut că este super
Tribunalul a reținut că termenul de 30 de zile fluă analiza celorlalte motive de nelegalitate
prevăzut de dispozițiile art. 500 din O.U.G. invocate de reclamanți.
nr. 57/2019 privind Codul administrativ nu
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs
reprezintă un termen de recomandare, ci un
Comuna (P) prin Primar, solicitând admiterea
termen imperativ, de decădere. prezentului recurs, casarea hotărârii atacate,
Rațiunea instituirii unui asemenea termen iar în rejudecare, respingerea acțiunii.
rezidă din necesitatea înlăturării stării de În motivare, recurenta a arătat că hotărârea
incertitudine ce planează asupra situației instanței de fond cuprinde motive contra
patrimoniale a funcționarului care prin fapta dictorii, fiind incident art. 488 alin. (1) pct. 6
sa a cauzat un prejudiciu instituției publice C. pr. civ., de asemenea motivul de nelegalitate
angajatoare. Astfel se dă eficiență principiului prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. pr. civ.
securității raporturilor juridice prin menținerea
unui just echilibru între scopul urmărit: Învederează recurenta faptul că termenul
apărarea bugetului de stat și mijloacele până la care s-a dispus prelungirea pentru
utilizate: emiterea în mod unilateral a unui aducerea la îndeplinire a măsurilor dispuse
titlu executoriu, fără intervenția instanței de pentru punctele nr. 1-8 prin Decizia nr. (...) din
judecată, însă cu respectarea unui termen de 19 octombrie 2020 este 31 mai 2021, așa cum
decădere de 30 de zile, previzibil și accesibil reiese din Decizia nr. (...) din 17 februarie 2021
pentru ambele părți. emisă de Camera de Conturi (...).

Prin urmare, în mod neîntemeiat instanța de Astfel, în cauză sunt aplicabile prevederile
fond a admis acțiunea de anulare a Dispoziției art. 500 alin. (1) din O.U.G. nr. 57/2019 privind
nr. (...) din 31 mai 2021, aceasta fiind emisă cu Codul administrativ, potrivit căruia repararea
respectarea termenului impus de Curtea de pagubelor aduse autorității sau instituției
Conturi (...). publice în situațiile prevăzute la art. 499
lit. a) și b) se dispune prin emiterea de către
Intimații, legal citați, nu au formulat întâmpinare. conducătorul autorității sau instituției publice
a unui ordin sau a unei dispoziții de imputare,
Examinând sentința recurată, prin prisma
în termen de 30 de zile de la constatarea
motivelor de recurs invocate, Curtea a pagubei, sau, după caz, prin asumarea unui
apreciat că recursul este neîntemeiat pentru angajament de plată.
următoarele motive:
Este relevantă în această situație data consta
Recurenta invocă existența unor motive tării pagubei, moment de la care începe să
contradictorii în cuprinsul sentinței recurate, curgă termenul de 30 de zile prevăzut de lege.
critici ce se înscriu în motivul de casare
prevăzut de art. 488 pct. 6 C. pr. civ. Or, în mod corect a stabilit instanța de fond
că data constatării faptei este data comunicării
Însă, acest motiv de recurs nu poate fi Deciziei nr. (...) din 19 octombrie 2020,
examinat întrucât nu a fost dezvoltat de respectiv data de 22 octombrie 2020, prin care
către recurentă, neputând fi identificate s-au adus la cunoștința autorității auditate
considerentele ce susțin acest motiv. neregulile constatate, respectiv acordarea de
vouchere de vacanță care au dus la depășirea
Potrivit art. 486 alin. (1) lit. d) C. pr. civ., cererea
nivelului indemnizației lunare a viceprimarului.
de recurs va cuprinde motivele de nelegalitate
pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea Termenul de 30 de zile este un termen legal, ce
lor, sau după caz, mențiunea că vor fi depuse nu poate fi întrerupt, suspendat ori prelungit
într-un memoriu separat. decât în condițiile legii, respectiv art. 2548
C. civ. În raport de aceste dispoziții, emiterea
Curtea reține că partea recurentă, fără să de către Curtea de Conturi a Deciziei nr. (...)
fie ținută neapărat de ordinea în care sunt din 17 februarie 2021 prin care se prelungește
prevăzute motivele de casare în art. 488 termenul pentru recuperarea prejudiciului
C. pr. civ., va trebui să-și exprime criticile de astfel produs nu poate avea nici un efect
nelegalitate față de hotărârea atacată în raport asupra curgerii termenului de 30 de zile pentru
cu aceste motive, prin dezvoltarea lor. emiterea deciziei de imputare.
În lipsa dezvoltării motivului de casare întemeiat Pentru aceste motive, întrucât instanța de
JURISPRUDENŢĂ
pe existența unor considerente contradictorii, fond a calculat corect termenul de 30 de zile,

instanța se află în imposibilitatea realizării aplicând în mod just prevederile legale de la
controlului judiciar sub acest aspect, astfel art. 500 alin. (1) din O.U.G. nr. 57/2019, soluția
că acest motiv a fost respins pentru aceste pronunțată este una legală. Dispoziția de
considerente. imputare a fost emisă la data de 31 mai 2021,
cu mult peste termenul legal.
Nu este întemeiat nici motivul vizând greșita
aplicare a normelor de drept material, ce se În consecință, în temeiul art. 20 din Legea
înscrie în cazul de casare prevăzut de art. 488 nr. 554/2004 coroborat cu art. 496 C. pr. civ.,
pct. 8 C. pr. civ., prin prisma căruia a fost Curtea a respins ca neîntemeiat recursul
analizat. promovat de Comuna (P).

Anulare act administrativ – anulare refuz încadrare în cadrul Inspectoratului Județean de Poliție
Anulare act administrativ – anulare refuz

încadrare în cadrul Inspectoratului Județean
de Poliție
Legea nr. 360/2002, art. 10 alin. (1) lit. c)
Legea nr. 554/2004, art. 2 alin. (1) lit. n)
În speță, în raport cu data săvârșirii faptelor – 28 iunie 2010 – și soluția pronunțată de scoatere de
sub urmărire penală întrucât faptele nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni, Curtea
a constatat că aprecierea pârâtului se îndepărtează de la scopul instituirii condiției speciale de
încadrare în IPJ și este de natură a încălca, fără o justificare rezonabilă, principiul proporționalității
între interesul public și cel privat, concluzie care se impune cu atât mai mult cu cât din anul 2015
acesta ocupă funcția de polițist local.
În lipsa altor elemente negative cu privire la conduita și integritatea morală a recurentului, natura
infracțiunilor pentru care a fost cercetat penal nu poate fundamenta, în mod legal, aprecierea că
acesta nu are un comportament corespunzător statutului profesiei de polițist.
În consecință, refuzul autorității publice a fost exprimat cu exces de putere.

(C. Apel Oradea, secția de contencios administrativ și fiscal, decizia nr. 200/2022,
1. Hotărârea primei instanțe nelegale, iar interpretarea greșită a legii este

motiv de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1)
Prin Sentința nr. (...)/CA din 23 noiembrie 2021 pct. 8 C. pr. civ.
Tribunalul (...) a respins acțiunea de contencios
administrativ formulată de reclamantul (R) A arătat că instanța de fond apreciază că
în contradictoriu cu pârâtul Inspectoratul de reclamantul susține în mod total nefondat
Poliție al Județului (J), având ca obiect anulare faptul că propria lui candidatură s-a invalidat
act administrativ, fără cheltuieli de judecată. prin Nota raport cu nr. (...) din 11 mai 2021,
cu o zi mai devreme decât actul administrativ
2. Calea de atac exercitată în cauză comunicat lui și pe care îl atacă în speță cu
Împotriva sentinței pronunțate de instanța de acțiunea în anulare, respectiv cel cu nr. (...) din
fond, a declarat recurs recurentul-reclamant 10 mai 2021, deoarece la baza propunerii de
(R), solicitând admiterea recursului, casarea respingere a candidaturii reclamantului a fost
în tot a hotărârii atacate și, în consecință, Fișa de informare CM nr. S/(...) din 28 aprilie
admiterea pe fond a acțiunii astfel cum a fost 2021, care a fost depusă ca probă la dosarul
formulată. cauzei în regim de document clasificat (...).
Instanța a respins cererea reclamantului
În dezvoltarea motivelor de recurs, recurentul formulată prin apărătorul său ales de a dispune
a arătat că hotărârea atacată este nelegală. declasificarea documentului, fiindu-i indicată
Considerentele respingerii acțiunii sunt procedura de declasificare ( ..). Din practica

judiciară depusă reiese că declasificarea un astfel de document clasificat, astfel că

propriu-zisă a fost îndeplinită de către instituția opinează că este un document întocmit pro
ce deține documentul cu caracter clasificat causa.
[pag. 22 alin. (4) și urm. din hotărârea atacată].
Reflectarea elementelor fundamentale Însă, reclamantul a fost informat asupra im
cuprinse în Fișa de informare nr. S/(...) din posibilității de încadrare prin actul admi
28 aprilie 2021 sunt obiectiv reliefate și în nistrativ atacat nr. (...) din 10 mai 2021, astfel
Nota raport nr. (...) din 11 mai 2021 care chiar candidatura reclamantului a fost invalidată
dacă are menționată o dată ulterioară actului anterior (cu o zi înainte) propunerii formulate
administrativ atacat nr. (...) din 10 mai 2021, în acest sens de către șeful serviciului
acest ultim act a fost comunicat reclamantului de resurse umane, respectiv anterior ca
ulterior notei raport respectiv la data de 12 mai această propunere să fie aprobată de către
2021 astfel că nu se poate reține efectiv o conducătorul unității organizatoare a
prejudiciere a reclamantului din acest punct de concursului (șeful IPJ (J) – fiind astfel încălcate
vedere [pag. 23 alin. (2) din hotărârea atacată]. prevederile legale instituite prin art. 57 alin. (5)
lit. a) pct. (iii) din Anexa nr. 3 din Ordinul MAI
Or, judecătorul fondului a înțeles și interpretat nr. 140/2016, prin care se arată că structura de
greșit cererea reclamantului; acesta a solicitat resurse umane întâi propune și ulterior șeful
instanței ca, în cazul în care consideră că Fișa
IPJ dispune, și nu invers, cum s-a întâmplat în
de informare cu nr. S/(...) din 28 aprilie 2021
cazul dedus judecății.
(document clasificat de către pârâtă) este
necesară a fi avută la vedere la soluționarea Legalitatea actului administrativ înseamnă
cauzei, să fie solicitată declasificarea acestui faptul că el este emis în temeiul și în baza
document. În loc de aceasta, instanța a respins unei prevederi legale, condițiile de legalitate
cererea, motivând că nu are posibilitatea reprezentând unul dintre fundamentele
solicitării declasificării, dar a reținut acest caracterului executoriu al actelor admi
înscris clasificat ca și probă la pronunțarea și nistrative. În condițiile în care actul ad
motivarea soluției de respingere a acțiunii. ministrativ atacat în speță s-a emis cu
Partea împotriva căreia se folosesc documente încălcarea flagrantă a legii, cererea de anulare
clasificate este lipsită de orice posibilitate de a formulată pentru motiv de nelegalitate este
proba contrariul celor consemnate în acestea, întemeiată.
atâta timp cât nu are acces la ele. În acest
Câtă vreme motivele legate de situația
fel se aduce atingere dreptului la apărare
personală a reclamantului care (în accepțiunea
și la un proces echitabil. Totodată, partea
pârâtului) au impus invalidarea candidaturii
care deține și folosește astfel de mijloace
acestuia, sunt cunoscute, fiind aduse la
JURISPRUDENŢĂ
de probă (documente clasificate) va avea în

cunoștința acestuia (dar și la cunoștința
cadrul procesului o poziție de superioritate,
instanței de judecată), aceste informații
aducându-se astfel atingere principiului
nu reprezintă secrete de serviciu, cu atât
egalității, ce trebuie să caracterizeze procesul
civil. mai mult cu cât data primirii informațiilor
solicitate Parchetului de pe lângă Judecătoria
Totodată, a menționat că existența unei „fișe (J) (privind cercetarea penală a reclamantului)
clasificate” a fost relevată doar cu ocazia a fost 26 mai 2021, deci cu mult ulterior
judecății pe fond a cauzei, în cursul judecății datei emiterii ori întocmirii acestei fișe secret
cererii de suspendare a efectului actului de serviciu (28 aprilie 2021), și doar după ce
administrativ nu s-a făcut nicio vorbire despre reclamantul a formulat contestație/plângere

prealabilă administrativă împotriva actului variante, cele invocate de pârât sunt nelegale
administrativ atacat (18 mai 2021). și neîntemeiate.
Pe de altă parte, atunci când analizează fondul Potrivit dispozițiilor art. 7 alin. (1) lit. h) și i)
cauzei (îndeplinirea condițiilor prevăzute de din Anexa nr. 2 din Ordinul MAI nr. 140/2006
art. 10 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 360/2002 se prevede că, printre condițiile legale de
privind Statutul polițistului, judecătorul recrutare în funcții (inclusiv prin încadrare
fondului nu face vorbire/nu combate în niciun directă) sunt și:
fel argumentele invocate de către reclamant
h) să nu aibă antecedente penale, cu excepția
(de fapt, prin considerente, judecătorul
situației când a intervenit reabilitarea;
fondului își însușește în totalitate apărarea
pârâtului, argumentele reclamantului nefiind i) să nu fie în curs de urmărire penală ori de
analizate). judecată pentru săvârșirea de infracțiuni.
Prin actul administrativ atacat [nr. (...) din Or, reclamantul nu are antecedente penale,
10 mai 2021] și prin actul emis de pârât ca iar aplicarea unei sancțiuni administrative cu
urmare a formulării contestației prealabile amenda ca urmare a scoaterii de sub urmărire
[nr. (...) din 24 mai 2021], pârâtul IPJ (J) arată penală (printr-o Ordonanță dată de procurorul
că reclamantul nu îndeplinește condițiile de caz, în anul 2012) nu reprezintă antecedent
prevăzute de art. 10 alin. (1) lit. c) din Legea penal.
nr. 360/2002, respectiv că acesta nu ar avea
Potrivit pct. 2 alin. (4) din Anexa nr. 10
un comportament corespunzător principiilor
(îndrumar pentru întocmirea autobiografiei)
care guvernează profesia de polițist raportat din Dispoziția directorului general al direcției
la faptul că: generale management resurse umane din
a) reclamantul a fost cercetat pentru săvâr cadrul MAI nr. II/1620 din 15 septembrie 2015
privind unele proceduri și formulare utilizate în
șirea unor infracțiuni de fals comise în anul
activitatea de management resurse umane în
2010, acestuia aplicându-i-se o amendă
unitățile MAI, se prevede că (în autobiografie)
administrativă ca urmare a scoaterii de sub
candidatul va menționa dacă a fost arestat,
urmărire penală, dar și că ar deține calitatea
judecat sau condamnat, ori este în curs de
de administrator într-o societate comercială,
urmărire penală, judecare sau în executarea
aspecte ce reies din evidența operativă a unei sancțiuni penale, prezentând detaliat în
cazierului judiciar și din adresa emisă de către ce au constat faptele, când s-au produs și când
ORC (J); s-a luat hotărârea în cauză.
b) că acesta a omis să arate aceste aspecte în Reclamantul a respectat în totalitate
autobiografia depusă. instrucțiunile privind modul de întocmire
a autobiografiei, reglementările aplicabile
Deși nu se distinge în mod clar care ar fi (în
prevăzând pentru trecut obligativitatea
accepțiunea pârâtului) motivul neîndeplinirii
declarării cazurilor în care reclamantul ar
condițiilor prevăzute de art. 10 alin. (1) lit. c)
fi fost arestat, judecat sau condamnat. Or,
din Legea nr. 360/2002, faptul că acesta a fost
reclamantul nu a fost nici arestat, nici judecat
cercetat penal anterior și că deține calitatea și nici condamnat.
de administrator într-o societate comercială
ori că nu a declarat prin autobiografie aceste Pârâtul IPJ (J) arată în mod fals că omisiunea
aspecte (ori ambele motive), în oricare dintre reclamantului reprezintă completarea

incorectă și incompletă a autobiografiei, din context. Prin urmare, Consiliul Superior

deși prin Anexa 7 (îndrumarul pentru al Magistraturii trebuia să ia în considerare
întocmirea autobiografiei) la Anunțul privind intervalul îndelungat de timp scurs de la
concursul organizat se regăsește exact și data presupusei fapte, conduita ulterioară a
fidel reproducerea Anexei 10 din Dispoziția recurentului-reclamant, aprecierile favorabile
directorului general al direcției generale asupra activității desfășurate cum ar fi
management resurse umane din cadrul MAI inexistența, în concret, a unor ecouri publice
nr. II/1620 din 15 septembrie 2015, arătată ale faptei reținute” (ÎCCJ, Dec. nr. 1031/2011,
mai sus. Secția de Contencios administrativ și fiscal).
Și pentru ca reaua-credință a pârâtului să Raportat la cele de mai sus, reiese în mod

fie completă, prin Nota-raport nr. (...) din evident că motivele invocate de pârât sunt
11 mai 2021 se reține că reclamantul (în mod nefondate, deoarece reclamantul:
culpabil) a omis să menționeze faptul că a fost
sancționat administrativ în urma scoaterii sale – în trecut, nu a fost arestat, nici judecat și nici
de sub urmărire penală, deși avea obligația condamnat;
menționării acestui aspect, fiind citată în
– nu are antecedente penale;
acest sens condiția prevăzută prin Anexa 7
(îndrumarul pentru întocmirea autobiografiei) – în prezent, nu este în curs de urmărire penală,
la Anunțul privind concursul organizat, unde judecare sau în executarea unei sancțiuni
însă nu există o astfel de obligație. penale, deci nu avea obligația menționării
în cuprinsul autobiografiei sale faptul că a
Prin aceeași Notă-raport nr. (...) din 11 mai
fost cercetat penal și ulterior sancționat
2021, dar și prin Actul nr. (...) din 24 mai
administrativ ca urmare a scoaterii de sub
2021 emis de pârât ca urmare a formulării
urmărire penală;
contestației prealabile a reclamantului, se
reține că, în aprecierea neîndeplinirii condițiilor – analizarea comportamentului corespunzător
prevăzute de art. 10 alin. (1) lit. c) din Legea principiilor care guvernează profesia de polițist
nr. 360/2002 s-a avut în vedere și natura prin raportare la buna-reputație a acestuia
infracțiunilor pentru care reclamantul a fost cu toate elementele avute în vedere prin
cercetat, însă nu explicitează temeiul legal pe jurisprudența ÎCCJ lipsește.
care se grefează acest considerent.
În ceea ce privește deținerea calității de
Or, în sensul modalității de analizare a bunei administrator al unei societăți comerciale, a
reputații, prin decizia ÎCCJ invocată mai sus solicitat a se avea în vedere că reclamantul,
s-a statuat că: În ceea ce privește îndeplinirea în urma declarării acestuia ca admis în urma
condiției referitoare la «buna reputație»
JURISPRUDENŢĂ
concursului organizat (la data de 16 aprilie

prevăzută de art. 12 din Legea nr. 303/2004, 2021), a început diligențele la ORC în vederea
republicată, cu modificările și completările dizolvării și lichidării societății respective.
ulterioare, în jurisprudența Înaltei Curți
de Casație și Justiție, secția de contencios Potrivit dispozițiilor art. 45 alin. (1) lit. g) și
administrativ și fiscal (Decizia nr. 2267/2010) i) din Legea nr. 360/2002 privind Statutul
s-a reținut că «reputația unei persoane se polițistului, polițistului îi este interzis să
construiește în timp, printr-un întreg ansamblu participe la administrarea sau conducerea
de elemente care concură la conturarea unor societăți comerciale ori să încalce
profilului său uman și profesional, care nu regimul juridic al conflictului de interese și
pot fi luate în evaluare în mod izolat, scoase al incompatibilităților, stabilit potrivit Legii

nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru Contrar susținerilor recurentului, instanța
asigurarea transparenței în exercitarea a soluționat cauza analizând înscrisurile
demnităților publice, a funcțiilor publice și în clas i f i c a t e d e p u s e î n p ro b a ț i u n e l a
mediul de afaceri, prevenirea și sancționarea Compartimentul informații clasificate al
corupției, iar art. 492 alin. (2) lit. l) din O.U.G. Tribunalului (J), iar faptul că reprezentanta
nr. 57/2019 privind Codul administrativ reclamantului nu deține un certificat ORNISS
prevede un termen de 15 zile în care care să îi permită accesul la aceste înscrisuri nu
funcționarul este obligat să acționeze pentru este de natură a atrage nelegalitatea sentinței
încetarea stării de incompatibilitate. pronunțate de instanța de fond, atât timp cât
analiza cauzei și pronunțarea soluției au fost
Pe cale de consecință, nici acest motiv nu poate făcute și cu consultarea acestor înscrisuri,
fi reținut ca și temei legal pentru justificarea astfel cum rezultă și din considerentele
invalidării candidaturii reclamantului. sentinței recurate.
3. Apărările formulate în cauză Contrar susținerilor recurentului, Fișa cu
Intimatul Inspectoratul de Poliție al Județului propunere de neîncadrare nr. S/(...) din data
(J), prin întâmpinare, a solicitat respingerea de 28 aprilie 2021 nu este un înscris constituit
recursului ca nefondat și menținerea ca pro causa, acest înscris fiind emis și înregistrat
temeinică și legală a hotărârii pronunțate de la nivelul instituției anterior comunicării
instanța de fond, cu obligarea recurentului la efectuate către recurent Notele de cunoaștere
plata cheltuielilor de judecată efectuate în fiind întocmite pentru fiecare dintre candidați
prezenta cauză. și nu doar în cazul recurentului, anterior numirii
acestora în funcție, potrivit prevederilor
În esență, arată intimatul că în mod corect art. 571 alin. (2) din Anexa nr. 3 la Ordinul
instanța de fond că, în speță, reflectarea M.A.I. nr. 140/2016, pentru a se verifica dacă
elementelor fundamentale cuprinse în Fișa de sunt îndeplinite condițiile și criteriile specifice
informare cu nr. S/(...) din data de 28 aprilie prevăzute de art. 10 alin. (1) și (12) din Legea
2021 sunt obiectiv reliefate și în Nota raport nr. 360/2002.
cu nr. (...) din 11 mai 2021, care chiar dacă are
menționată o dată ulterioară – totuși actul Faptul că adresa de informare a recurentului
administrativ comunicat reclamantului și pe nr. (...) a fost înregistrată la data de 10 mai
care îl atacă în speță cu acțiunea în anulare, 2021, iar Nota-raport nr. (...) întocmită
respectiv cel cu nr. (...) din 10 mai 2021, nu de către Serviciul Resurse Umane a fost
l-a primit decât ulterior întocmirii notei înregistrată la data de 11 mai 2021, în
raport, respectiv pe data de 12 mai 2021, prin condițiile în care propunerile ca recurentul să
semnătură, așa încât nu se poate reține efectiv nu fie încadrat în structurile Poliției Române,
o prejudiciere a reclamantului din acest punct respectiv în Inspectoratul de Poliție Județean
de vedere. (J) și informarea recurentului cu privire la
imposibilitatea de încadrare la Inspectoratul
Nota raport cu nr. (...) din 11 mai 2021 conține de Poliție Județean (J) au fost aprobate încă
o serie de elemente comune cu Procesul verbal din data de 28 aprilie 2021, nu reprezintă o
al Serviciului resurse umane din cadrul I.P.J. încălcare a dispozițiilor legale reglementate
(J) cu nr. (...) din 22 aprilie 2021, cu excepția de Ordinul M.A.I. nr. 140/2016 și în niciun caz
verificărilor dispuse evident prin Fișa de a prevederilor art. 57 alin. (5) lit. a) pct. iii) din
informare cu nr. S/(...) din data de 28 aprilie Anexa 3 la Ordinul M.A.I. nr. 140/2016, care nu
2021. sunt incidente în prezenta cauză.

Mai mult, informarea recurentului prin adresa momentul întocmirii autobiografiei, dar și
nr. (...) din 10 mai 2021 s-a realizat la data de natura infracțiunilor pentru care acesta a
12 mai 2021, deci ulterior aprobării Notei- fost cercetat penal, respectiv fals privind
raport nr. (...) întocmită de către Serviciul identitatea, uz de fals și înșelăciune, fapte
Resurse Umane la data de 11 mai 2021, act care prevăzute de art. 293 alin. (1) C. pen., art. 291
doar reiterează propunerea de comunicare a alin. (1) C. pen. și art. 215 alin. (1) C. pen., în
răspunsului către reclamant, această propunere raport de prevederile art. 10 alin. (1) lit. c)
fiind aprobată anterior prin Fișa nr. S/(...) din din Legea nr. 360/2002 privind Statutul
data de 28 aprilie 2021. polițistului, apreciindu-se în mod întemeiat că
recurentul nu îndeplinește condiția de a avea
Alegațiile recurentului referitoare la folosirea un comportament corespunzător statutului
unor tertipuri pentru a ascunde o așa-zisă profesiei de polițist, care presupune printre
nelegalitate săvârșită de instituția intimată altele și o atitudine sinceră și responsabilă
sunt vădit nefondate întrucât îndeplinirea la întocmirea înscrisurilor solicitate pentru
condițiilor și a criteriilor specifice prevăzute de înscrierea la concurs.
art. 10 alin. (1) și (13) din Legea nr. 360/2002
s-a realizat prin verificări aprofundate ale În prezenta cauză, intimatul și-a exercitat
persoanei recurentului, materializate prin dreptul de apreciere cu respectarea principiului
întocmirea Notei de cunoaștere nr. S/(...) legalității și a menținerii unor standarde
din 28 aprilie 2021 și a Fișei cu propunere ridicate, în raport cu exigențele impuse pentru
de neîncadrare nr. S/(...) din 28 aprilie 2021, exercitarea unei funcții publice în cadrul
înscrisuri care se întocmesc, de altfel, pentru structurilor Poliției Române, în care încrederea
fiecare dintre candidații verificați, nu doar opiniei publice în probitatea și demnitatea
pentru persoana recurentului. polițiștilor este esențială.
Aceste înscrisuri au fost înregistrate la data Consideră că, prin săvârșirea unor fapte penale,
de 28 aprilie 2021, în timp ce Nota-raport mai ales atunci când este vorba de infracțiuni
nr. (...) din 11 mai 2021 întocmită de către săvârșire cu intenție, reputația unei persoane
Serviciul Resurse Umane, are ca obiect este afectată negativ în mod fundamental,
continuarea procedurii de ocupare a funcției într-o societate normală, întemeiată pe
în conformitate cu prevederile art. 571 alin. (5) respectarea ordinii de drept.
din Anexa 3 la Ordinul M.A.I. nr. 140/2016.
Astfel fiind, instituția intimată a apreciat
Referitor la pct. III din cererea de recurs, arată că, prin săvârșirea celor trei infracțiuni
că recurentul evocă eronat prevederile art. 7 intenționate care au făcut obiectul dosarului
din Anexa nr. 2 din Ordinul MAI. nr. 140/2016 penal nr. (...)/P/2010, recurentul nu are un
JURISPRUDENŢĂ
întrucât acestea vizează condițiile de recrutare comportament corespunzător principiilor care

a candidaților la concursul organizat de I.P.J. (J), guvernează profesia de polițist.
în timp ce în cauză au fost verificate condițiile
prevăzute de art. 10 alin. (1) din Legea În Codul de etică și deontologie al polițistului,
nr. 360/2002, instituția intimată apreciind că aprobat prin H.G. nr. 991/2005, sunt
recurentul nu îndeplinește condiția specială consacrate două principii generale, respectiv
de a avea un comportament corespunzător respectul (se manifestă prin considerația
principiilor care guvernează profesia de polițist. pe care polițistul o acordă persoanelor,
colegilor, superiorilor, subordonaților,
Ceea ce s-a reținut în cauză a fost atât drepturilor și libertăților acestora, instituțiilor,
atitudinea nesinceră a recurentului la legilor, valorilor sociale, normelor etice

și deontologice) și integritatea morală incidente și a actelor dosarului, a constatat

(presupune adoptarea unui comportament următoarele:
conform normelor etice acceptate și practicate
în societate). Recurentul-reclamant (R) a învestit instanța de
contencios administrativ cu o acțiune având
Recurentul nu a adus argumente și nici ca obiect anularea refuzului încadrării sale în
instituția intimată nu a identificat cum, prin cadrul IPJ (J), exprimat prin adresa nr. (...) din
ce și nici în ce măsură a reușit acesta să-și 10 mai 2021 și obligarea pârâtului să procedeze
redobândească buna reputație, care trebuie la încadrarea sa pe funcția pe care a candidat.
să constituie garanția schimbării radicale a
poziției acestuia în raport cu respectarea și Soluția primei instanțe, de respingere a acțiunii,
respectiv aplicarea legii. a fost criticată de recurent din perspectiva
motivului de casare prevăzut de art. 488
În prezenta cauză, intimatul a apreciat că alin. (1) pct. 8 C. pr. civ., invocându-se, în
aceleași standarde ridicate trebuie menținute și esență, că a fost pronunțată cu interpretarea și
în cazul selecției polițiștilor, impactul potențial aplicarea eronată a dispozițiilor art. 10 alin. (1)
al unei astfel de conduite asupra opiniei publice lit. c) din Legea nr. 360/2002.
putând discredita profesia de polițist.
Analizând aceste critici, Curtea a constatat că
Prin urmare, îndeplinirea condiției speciale sunt fondate.
prevăzute la art. 10 alin. (1) lit. c) din Legea
nr. 360/2002, respectiv aceea de a avea un S-a reținut că recurentul-reclamant a
comportament corespunzător principiilor care participat la concursul organizat, în data de
guvernează profesia de polițist, nu trebuia 23 ianuarie 2021, de IPJ (J), pentru ocuparea
raportată strict la mențiunile din autobiografia a 4 posturi vacante de execuție din cadrul
reclamantului sau la cerințele completării Biroului pentru Protecția Animalelor. Conform
acesteia, ci este rezultatul unei aprofundări Procesului-verbal nr. (...) din 22 aprilie 2021,
a verificărilor cu ocazia întocmirii notei de după finalizarea probelor scrise și eliminatorii,
cunoaștere a recurentului, care au evidențiat recurentul a fost declarat „admis” pentru
un comportament necorespunzător al acestuia, ocuparea unui post de agent de poliție dintre
contrar principiilor care guvernează profesia de cele care au făcut obiectul concursului.
polițist.
Prin adresa nr. (...) din 10 mai 2021, intimatul
Având în vedere apărările formulate, a IPJ (J) i-a comunicat recurentului faptul că,
solicitat respingerea recursului ca nefondat și urmare a activității de cunoaștere efectuată
menținerea sentinței pronunțate de Tribunalul conform Anexei 2 la OMAI nr. 140/2016,
(...), ca legală și temeinică. nu se poate realiza încadrarea sa la IPJ (J),
întrucât nu îndeplinește condiția de a avea
În drept, a invocat prevederile art. 10 din Legea un comportament corespunzător statutului
nr. 360/2002 și Ordinul M.A.I. nr. 140/2016 profesiei de polițist, prevăzută de art. 10
privind activitatea de management resurse alin. (1) lit. c) din Legea nr. 360/2002, iar
umane în unitățile de poliție ale Ministerului prin răspunsul la plângerea prealabilă, având
Afacerilor Interne. nr. (...) din 24 mai 2021, s-a menționat că la
4. Soluția instanței de recurs aprecierea neîndeplinirii condiției speciale s-a
avut în vedere faptul că a omis menționarea
Curtea, analizând recursul declarat prin prisma în autobiografie atât a evenimentelor care
motivelor invocate, a dispozițiilor legale au făcut obiectul dosarului penal finalizat cu

soluția de scoatere de sub urmărire penală Aceasta deoarece motivarea actului

conform art. 10 lit. b 1) C. pr. pen. cât și a administrativ trebuie să permită destinatarului
deținerii calității de administrator în cadrul să cunoască și să evalueze temeiurile și efectele
unei societăți, precum și natura infracțiunii acestuia, și să aprecieze asupra necesității
pentru care a fost cercetat penal, respectiv sesizării instanței în vederea înlăturării
fals privind identitatea, uz de fals și înșelăciune. vătămării, or, în speță, singurele date ce
puteau fi avute în vedere de reclamant anterior
Având în vedere Îndrumarul pentru întocmirea sesizării instanței erau cele din răspunsul la
autobiografiei și împrejurările de fapt ce au plângerea prealabilă.
justificat refuzul încadrării recurentului în
cadrul IPJ (J), Curtea a constatat că aprecierea Având în vedere împrejurările invocate în
susținerea refuzului, potrivit considerentelor
neîndeplinirii condiției prevăzută de art. 10
anterior expuse, Curtea a constatat că
alin. (1) lit. c) din Legea nr. 360/2002 s-a
omisiunea menționării de către recurent, în
realizat cu exces de putere, în sensul prevăzut
cuprinsul autobiografiei, a faptelor care au
de art. 2 alin. (1) lit. n) din Legea nr. 554/2004,
făcut obiectul dosarului penal nr. (...)/P/2010,
potrivit căruia excesul de putere constă finalizat prin Ordonanțata din 2 mai 2012, cu
în exercitarea dreptului de apreciere al soluția de scoatere de sub urmărire penală
autorităților publice prin încălcarea limitelor conform art. 10 lit. b1) C. pr. pen., și a deținerii
competenței prevăzute de lege sau prin calității de administrator în cadrul unei
încălcarea drepturilor și libertăților cetățenilor. societăți comerciale, nu poate justifica în mod
legal, obiectiv și rezonabil refuzul contestat în
În primul rând, s-a impus a se clarifica
cauză.
contextul în care se examinează legalitatea
actului administrativ contestat în cauză, în Concluzia se întemeiază pe faptul că,
condițiile în care judecătorul fondului a făcut Îndrumarul pentru întocmirea autobiografiei,
referire în motivare la Nota de cunoaștere a cuprins în Dispoziția MAI nr. II/1620 din
candidatului, act al cărui conținut nu a putut 15 iunie 2015, nu prevede obligativitatea
fi cunoscut de către reclamant întrucât a menționării unor astfel de informații, ci doar a
fost clasificat „secret de serviciu”, iar partea datelor referitoare la „profesia de bază, locul de
și avocatul angajat nu dețin certificat de muncă și funcția candidatului” și dacă acesta
securitate. „a fost arestat, judecat sau condamnat, ori
este în curs de urmărire penală, judecare sau
Curtea a reținut că, la analiza legalității în executarea unei sancțiuni penale”, care au
refuzului exprimat de intimatul-pârât fost indicate.
prin adresa nr. (...) din 10 mai 2021, pot fi
JURISPRUDENŢĂ
avute în vedere cel mult împrejurările de În absența obligativității precizării datelor în

fapt comunicate recurentului-reclamant, discuție, nu se poate reține, așa cum eronat
pretinde intimatul, că omisiunea indicării
respectiv cele menționate în răspunsul la
lor relevă o atitudine necorespunzătoare
plângerea prealabilă, neprezentând relevanță
a candidatului, respectiv nesinceritatea și
în soluționarea cauzei datele din cuprinsul
neresponsabilitatea acestuia.
Notei de cunoaștere a candidatului nr. S/(...)
din 28 aprilie 2021, act ce nu a fost menționat În ceea ce privește natura infracțiunilor
în justificarea refuzului comunicat părții, fiind pentru care a fost cercetat penal în dosarul
indicat pentru prima dată în întâmpinarea nr. (...)/P/2010, respectiv fals privind
depusă la fond. identitatea, uz de fals și înșelăciune, Curtea

a constatat că în mod eronat a stabilit prima fără o justificare rezonabilă, principiul

instanță că justifică refuzul de încadrare proporționalității între interesul public și cel
al reclamantului, aprecierea neîndeplinirii privat, concluzie care se impune cu atât mai
condiției prevăzută de 10 alin. (1) lit. c) din mult cu cât din anul 2015 acesta ocupă funcția
Legea nr. 360/2002, fiind făcută cu exces de de polițist local.
putere.
În consecință, în lipsa altor elemente negative
În acest sens, s-a avut în vedere că în exer cu privire la conduita și integritatea morală a
citarea atribuțiilor lor, entitățile administrative recurentului, natura infracțiunilor pentru care
dispun de o marjă de apreciere, astfel că în a fost cercetat penal recurentul, în dosarul
situația în care nu pot fi identificate motive nr. (...)/P/2010, nu poate fundamenta, în
de nelegalitate formală ori elemente din mod legal, aprecierea că acesta nu are un
care să rezulte că emitentul actului a avut o comportament corespunzător statutului
conduită arbitrară, s-a îndepărtat de la scopul profesiei de polițist.
legii ori a încălcat principiul proporționalității
între interesul public și cel privat, o evaluare Pentru aceste motive, reținând incidența
a substanței măsurilor, făcută de instanța de cazului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1)
contencios administrativ însăși, ar constitui o pct. 8 C. pr. civ., Curtea, în temeiul art. 496
ingerință nepermisă în atribuțiile administrației din același act normativ, a admis recursul
publice. declarat de recurentul-reclamant, a casat în
tot sentința primei instanțe și, rejudecând
Însă, în speță, în raport cu data săvârșirii fondul, în baza art. 18 din Legea nr. 554/2004
faptelor – 28 iunie 2010 – și soluția pronunțată a admis acțiunea formulată de reclamant, a
de scoatere de sub urmărire penală întrucât anulat refuzul încadrării acestuia în cadrul
faptele nu prezintă gradul de pericol social Inspectoratului de Poliție al Județului (J),
al unei infracțiuni, Curtea a constatat că exprimat prin adresa nr. (...) din 10 mai 2021
aprecierea pârâtului se îndepărtează de și a obligat pârâtul să procedeze la încadrarea
la scopul instituirii condiției speciale de reclamantului pe funcția pentru care a
încadrare în IPJ și este de natură a încălca, candidat.

C. Apel Galați, decizia civilă nr. 525/2022
Obligația angajatorului de informare asupra

clauzelor la încheierea contractului de muncă
C. muncii, art. 272
Angajatorul are obligația de informare completă a viitorului angajat, cu privire la toate clauzele
esențiale contractului individual de muncă, înainte de semnarea acestui act. Nu se poate prevala
ulterior de faptul că există un alt înțeles cu privire la o clauză.
(C. Apel Galați, decizia civilă nr. 525/2022,https://www.jurisprudenta.com)
Prin sentința civilă nr. ... a respins ca nefondată trebuit să se facă plata conform prevederilor
acțiunea formulată de reclamanta ..., în contractuale. A solicitat și plata cheltuielilor
contradictoriu cu pârâta ... de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că
de fond a reținut următoarele: a încheiat cu pârâta contractul individual de
muncă nr. ..., pe o perioadă nedeterminată,
Prin cererea înregistrată inițial la Tribunalul
pentru funcția de manager proiect COR
... sub nr. ..., la data de ..., reclamanta ... a
242101, având atribuțiile potrivit anexei I din
chemat în judecată pe pârâta ... pentru ca,
contract. S-a menționat că potrivit dispozițiilor
prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună
art. J, pct. 1 și pct. 2 lit. b), teza 1, angajatorul
obligarea pârâtei la plata salariului de 3.199 lei
a stabilit, pentru Workplace consultant o
aferent lunii februarie 2020, la plata tuturor
indemnizație lunară în cuantum de 3,5% din
comisioanelor cuvenite în baza art. J pct. 2
realizările totale ale angajatului în luna pentru
din contractul individual de muncă nr. 61
din 7 noiembrie 2018, comisioane salariale care se plătește salariul. Această indemnizație
care să fie actualizate și indexate conform sub forma comisionului nu i-a fost niciodată
ratei inflației, la care se adaugă și dobânda achitată, fapt ce poate fi verificat conform
legală pentru fiecare comision în parte pentru fișelor de salarii emise de angajator. Acest
perioada 2018-2020 respectiv: comision comision se achită raportat la procentul
consultanță relocare Cabinet de avocat plătit de terți societății angajatoare pentru
„... & ...” în cuantum de 602 euro cu TVA; contractul de consultanță la care a lucrat.
comision consultanță închiriere spațiu de co- Din cauza stărilor tensionate, la data de
JURISPRUDENŢĂ
working ... în cuantum de 4.047 euro cu TVA; 24 februarie 2020 a încetat contractul de
comision consultanță relocare ... în cuantum muncă prin demisie, iar la data de 10 martie
de 2.585 euro cu TVA; comision consultanță 2020 i-a a fost achitat doar concediul pe
relocare ... în cuantum de 7.392 euro cu TVA, luna ianuarie 2020, în cuantum de 1.300 lei.
dobânda pentru fiecare comision în parte să Pentru a rezolva situația salarială în condiții
fie calculată de la data scadenței și până la amiabile, a adus la cunoștința societății la data
data achitării efective a sumei. S-a solicitat ca de 9 martie 2020 faptul că nu i-au fost achitate
pentru fiecare dintre comisioanele prevăzute drepturile salariale, dar i s-a comunicat la data
să se aplice un curs de schimb Euro/Ron de 10 martie 2020 că situația financiară a fost
diferit, conform datei scadente, la care ar fi finalizată. Prin urmare, s-a adresat societății

Obligația angajatorului de informare asupra clauzelor la încheierea contractului de muncă
angajatoare cu notificarea nr. 28 din 16 martie 2018 a fost încheiat contractul individual
2020 comunicată prin intermediul executorului de muncă nr. ..., pe durată nedeterminată,
judecătoresc. În ceea ce privește indemnizația începând cu data de 12 noiembrie 2018.
sub forma comisionului procentual, s-a Contractul a avut ca obiect prestarea muncii
precizat că trebuia achitată lunar, conform de către salariată în schimbul plății salariului,
dispozițiilor contractuale din realizările totale având funcția de manager proiect. Contractul
realizate de angajat în luna pentru care se individual de muncă a fost modificat succesiv
plătește salariul și trebuiau menționate prin acte adiționale. Salariata avea, printre
atât în statul de plată cât și în fluturașul de altele și următoarele obligații contractuale:
salariu. Indemnizația sub forma comisionului obligația de a realiza norma de muncă,
procentual determinabil este prevăzută în obligația de a respecta disciplina muncii,
articolul salarizare din contractul individual obligația de fidelitate, obligația de a respecta
de muncă nr. ... și face parte din subcapitolul prevederile contractului de muncă. În ceea
„Alte elemente constitutive ale salariului de ce privește salarizarea și comisioanele, nici
bază”. Prin urmare aceste comisioane trebuiau în contractul individual și nici în fișa de post
achitate ca urmare a muncii prestate de nu este prevăzut dreptul salariatului de a
salariat. Cu privire la aplicarea dobânzii legale primi comisioane de consultanță. În ceea ce
în perioada 2018-2020 calculate de la data privește desfășurarea relațiilor de muncă,
scadenței și până la data achitării efective s-au raportat la restul salariaților care fac parte
invocat dispozițiile art. 1 din O.G. nr. 13/2011 din echipa societății, reclamanta a avut un
aprobată prin Legea nr. 43/2012 și s-a arătat comportament și o înțelegere diferită în ceea
că fiecare comision în plată este purtător de ce privește desfășurarea muncii, colaborarea
dobândă legală. Cu privire la termenul de cu ceilalți salariați, relația de subordonare care
introducere a acțiunii s-a invocat art. 268 există între salariați și conducerea societății.
alin. (1) lit. c) C. muncii. S-a făcut referire la Reclamanta a avut un comportament lipsit
competența alternativă conform art. 269 de respect, încălcând obligația de fidelitate
alin. (2) C. muncii coroborat cu art. 210 din față de angajator. Aceste aspecte rezultă din
Legea nr. 62/2011 și s-a considerat că, dat fiind corespondența pe care o avea cu directorul
faptul că ultimul loc de muncă a fost la sediul general și cu ceilalți colegi. Absențele
din ..., instanța competentă este Tribunalul ... În nemotivate sau abaterile disciplinare multiple
drept, s-a invocat art. 95 și urm., art. 116 Noul săvârșite de reclamantă, au condus la emiterea
C. pr. civ., art. 268 alin. (1) lit. c), art. 269 și deciziei nr. ... privind suspendarea contractului
urm. C. muncii, art. 210 din Legea nr. 62/2011, individual de muncă nr. ..., decizie care a fost
art. 1 și urm. din O.G. nr. 13/2011 aprobată prin emisă în conformitate cu prevederile art. 51
Legea nr. 43/2012. alin. (2) C. muncii. În data de 11 decembrie
2019 a fost încheiat referatul nr. ... de către
Prin întâmpinare, pârâta ... a solicitat un angajat, în calitate de coordonator ierarhic
respingerea cererii de chemare în judecată. superior, prin care se aduce la cunoștința
În subsidiar, în cazul în care s-ar admite conducerii societății faptul că a plecat fără a
acțiunea, a înțeles să opună reclamantei avea permisiunea și fără a anunța unde merge.
intervenirea compensației legale, conform În data de 12 decembrie 2019 a fost încheiat
art. 1616 și urm. C. civ. având în vedere că un alt referat la fel și în data de 16 decembrie
deține împotriva reclamantei o creanță certă 2019, tot pentru faptul că reclamanta nu s-a
lichidă și exigibilă ce rezultă din sentința prezentat la serviciu. Având în vedere aceste
civilă nr. ... A solicitat și plata cheltuielilor de referate, societatea prin decizia nr. ... a dispus
judecată. S-a arătat că la data de 7 noiembrie suspendarea contractului individual de muncă

pentru absențe nemotivate de la locul de că pretențiile reclamantei nu sunt întemeiate

muncă în zilele de 11, 12 și 16 decembrie 2019. rezidă în situația în care aceasta nu și-a
La data de 12 decembrie 2019 reclamanta îndeplinit obligațiile din fișa de post, deoarece
a trimis certificat de concediu medical, iar acesta a înțeles să își execute contractul de
ulterior emiterii deciziei de suspendare a muncă absentând sau lucrând de acasă. Pe
transmis mai multe certificate de concediu cale de consecință, era imposibil să realizeze
medical, pentru perioada 16 decembrie 2019 – atribuțiile de manager de proiect. Totodată,
31 decembrie 2019. La data de 4 februarie reclamanta nu a prezentat nicio probă utilă,
2020 reclamanta a transmis cererea de pertinentă care să ateste că și-a îndeplinit
demisie ce fost înregistrată sub nr. ... și, pe obligațiile potrivit fișei postului, că a îndeplinit
cale de consecință a fost emisă decizia nr. ... și finalizat proiecte despre care fac vorbire, că
în conformitate cu dispozițiile art. 81 alin. (7) aceste proiecte au fost obiect al comisionării
C. muncii. Pârâta a invocat ca argumente potrivit politicii de comisionare. Totodată,
pentru respingerea cererii de chemare în deși afirmă că s-a adresat cu notificarea nr. ...,
judecată că nici contractul individual de reclamanta a omis, în mod intenționat să
muncă și nici fișa de post nu prevăd dreptul menționeze că i s-au oferit toate explicațiile,
salariatului la comisioane de consultanță, prin răspunsul la notificarea nr. ... S-a solicitat
și nici obligația angajatorului de a achita să se constate că presupusele comisioane
comisioane de consultanță. Un factor extrem solicitate de reclamantă nu sunt datorate și
de important, comisioanele prevăzute în cadrul pe cale de consecință, să se respingă acțiunea
secțiunii J – salarizare pct. 1 se acordă conform ca neîntemeiată. Având în vedere că aceste
politicii de comisionare a angajatorului și comisioane nu sunt datorate, trebuie respins
numai în condițiile în care cumulativ salariatul și capătul de cerere privind plata dobânzii
îndeplinește și finalizează proiectele care se pentru fiecare comision. Cu privire la plata
află în derulare și proiectul respectiv poate fi salariului aferent lunii februarie 2020 a arătat
obiect al comisionării. Politica de comisionare că a procedat la achitarea parțială a drepturilor
a angajatorului se comunică salariatului salariale aferente lunii februarie. Pârâta mai
la momentul la care se aplică procedura are de achitat suma în cuantum de 1.500
de acordare a comisionului cu salariatul lei (2.500 rest – 1.000 lei suma datorată de
respectiv. Astfel, conform acestei politici reclamantă societății în baza sentinței civile
nu toate proiectele pot fi obiect de aplicare nr. ... pronunțată de Tribunalul ... în dosarul
a comisioanelor. Totodată, indemnizația ...). Prin sentința civilă, instanța a reținut
comision pentru workplace consultant și următoarele „ia act de renunțarea la judecată.
pentru proiect management nu înseamnă Obligă reclamanta la plata către pârât a
comision de consultanță, ci comisionul care sumei de 1.000 lei reprezentând cheltuieli
s-ar fi cuvenit, dacă proiectul era în politica
JURISPRUDENŢĂ
de judecată, onorariu de avocat redus. Pe

de comisionare și dacă salariatul ar fi realizat cale de consecință, pârâta a înțeles să opună
proiectul de la început până la final, cu reclamantei intervenirea compensației legale,
respectarea prevederilor contractului de muncă în conformitate cu prevederile art. 1616 și urm.
și fișei de post, fiind fundamental esențiale C. civ., având în vedere că deține împotriva
atribuțiile și obligațiile pe care reclamanta și reclamantei o creanță certă, lichidă și exigibilă
le-a asumat prin fișa postului. Pârâta a arătat certificată prin sentința civilă nr. ... pronunțată
că pentru niciunul din proiectele pentru care de Tribunalul ... în dosarul nr. ... .
reclamanta pretinde comisioane, aceasta nu a
realizat atribuțiile de manager de proiect. Un La data de 31 august 2020, reclamanta a
element determinant care certifică și probează formulat răspuns la întâmpinare, prin care

a solicitat respingerea apărărilor pârâtei, ca ..., pârâta a încheiat contract cu ... și a încasat
neîntemeiate. comision de la aceasta, dar comisionul a fost
plătit către ... S-a arătat că proiectul ... nu s-a
Prin sentința civilă nr. ... pronunțată de finalizat, și pârâta nu a încasat comision.
Tribunalul ... în dosar nr. ... s-a declinat
competența de soluționare a cauzei în favoarea Din actele și lucrările dosarului, instanța a
Tribunalului ... . constatat următoarele:
Dosarul a fost înregistrat la Tribunalul ... la data Reclamanta ... a fost angajată în cadrul ..., pe
de 5 octombrie 2020. durată nedeterminată, începând cu data de
..., în funcția de manager proiect, conform
La termenul din data de ..., reclamanta, prin contractului individual de muncă nr. ... În
reprezentant convențional, a arătat că după contract la capitolul Salarizare – J pct. 2
introducerea acțiunii i-a fost achitat salariul au fost prevăzute indemnizații: comision
pentru luna februarie 2020 în sumă de 3.199 brut conform politicii de comisionare a
lei, astfel că își restrânge acțiunea. angajatorului repartizat astfel: ... consultant
Pârâta, la data de ... a depus la dosar note 3,5% din realizările totale realizate de angajat
scrise prin care a precizat în ceea ce privește în luna pentru care se plătește salariul; proiect
comisionul de consultanță solicitat de management 5% din realizările totale realizate
reclamantă pentru relocare cabinet de de angajat în luna pentru care se plătește
avocatură „... și ...” că societatea angajatoare salariul.
nu a încasat niciun comision pentru acest
Prin decizia nr. ..., s-a dispus începând cu
proiect pentru că nu a existat niciun proiect.
data de ... încetarea contractului individual
Cabinetul de avocatură este un posibil client
de muncă al reclamantei ..., conform art. 81
adus și generat de un alt salariat, și nu are
alin. (7) C. muncii.
nicio legătură cu fosta salariată. De asemenea,
nu există contract încheiat între societatea Tribunalul a reținut că prin prezenta acțiune,
angajatoare și cabinetul de avocatură, a fost așa cum a fost precizată, reclamanta a
doar o întâlnire, însă proiectul nu s-a derulat. solicitat să-i fie achitate o serie de comisioane
Fosta salariată nu a avut nicio implicare sau prevăzute la art. J pct. 2 din contractul de
relație contractuală cu acest presupus client. muncă, respectiv: comision consultanță
Prin urmare, nu a fost încasat niciun fel de relocare Cabinet de avocat „... & ...” în cuantum
comision de 600 euro, doar pentru că a mers de 602 euro cu TVA; comision consultanță
la o întâlnire unde era obligată să meargă închiriere spațiu de co-working ... în cuantum
conform fișei postului. În ceea ce privește de 4.047 euro cu TVA; comision consultanță
comisionul solicitat pentru ..., fosta salariată a relocare ... în cuantum de 2.585 euro cu TVA;
înțeles total eronat situația, ... este clientul lui comision consultanță relocare ... în cuantum
..., prin urmare societatea a plătit către ... S-a de 7.392 euro cu TVA.
atașat factura și ordinul de plată prin care face
dovada plății acestui comision. S-a arătat că ... Analizând comisioanele solicitate de
este un client adus de partenerul ..., contractele reclamantă prin prisma prevederilor
de intermediere fiind încheiate cu societatea contractului individual de muncă, a precizărilor
... Pârâta este consultant imobiliar, iar în pârâtei din data de ... și a probatoriului
desfășurarea activității potrivit obiectului de administrat în cauză, Tribunalul a apreciat
activitate încasează onorarii pentru prestarea ca nefondată solicitarea de plată a acestor
serviciilor, dar și comisioane. ... a adus clientul comisioane.

Astfel, în conformitate cu prevederile con afirmațiile, astfel încât acestea să nu pară

tractului individual de muncă, s-a observat lipsite de orice bază factuală.
că indemnizațiile constând în comisioane
se acordă salariatului în conformitate cu De altfel, în cazul cererii salariatului prin
politica de comisionare a angajatorului. Prin care se solicita angajarea răspunderii
urmare, aceste comisioane se pot acorda doar angajatorului intervine o răsturnare a sarcinii
pentru proiecte în care angajatorul încasează probei, salariatul trebuind să dovedească că
comisioane, fiind evident că pot fi plătite doar angajatorul a încălcat obligațiile contractuale,
salariatului care are atribuții și este implicat nu a îndeplinit sau a îndeplinit în mod
efectiv în derularea și finalizarea proiectelor necorespunzător o obligație contractuală.
pentru care se aplică procedura de acordare a În speță, Tribunalul a apreciat că reclamantei
comisionului. îi revenea sarcina să facă dovada contrară
În ceea ce privește proiectele la care a făcut susținerilor pârâtei; trebuia să dovedească
referire reclamanta, s-a observat că pârâta că pârâta nu și-a îndeplinit obligațiile
a arătat că nu a existat vreun proiect cu contractuale, respectiv că nu i s-au acordat
Cabinetul de avocat „... & ...”, iar proiectul ... comisioanele care i se cuveneau pentru
nu a fost finalizat. Proiectul ... a implicat plata proiectele în care fusese implicată. Astfel,
unui comision, dar acesta nu a fost încasat, ci trebuia să probeze existența proiectelor
plătit de către societatea pârâtă ..., aspect care invocate, că acestea au presupus încasarea de
reiese din factura și ordinul de plată atașate la comisioane de către societatea angajatoare,
dosar. Cât privește proiectul ..., pârâta a arătat precum și faptul că reclamanta ar fi avut
că s-a încheiat un contract de intermediere cu atribuții specifice în cadrul derulării și finalizării
..., dar comisionul încasat a fost plătit către acestor proiecte care să justifice acordarea unui
partenerul societății pârâte – ... care a adus procent din comisionul încasat de societatea
clientul ... . pârâtă.
Potrivit art. 272 C. muncii, sarcina probei în Tribunalul a constatat însă că prin probele
conflictele de muncă revine angajatorului. administrate în cauză, reclamanta nu a dovedit
existența vreunui proiect cu Cabinetul de
Legiuitorul a avut în vedere prin aceste avocatură „... & ...”, iar în privința celorlalte
dispoziții legale, poziția dominantă pe proiecte menționate în acțiune nu a făcut
care angajatorul o are în cadrul raportului dovada că ar fi participat la vreo activitate în
de muncă, ce îi permite să își constituie vederea finalizării acestor proiecte și nici că
probe pentru fiecare din aspectele derulării toate aceste proiecte ar fi generat plata unor
raporturilor juridice cu angajații săi, poziție care comisioane către societatea pârâtă. În acest
JURISPRUDENŢĂ
poate constitui o piedică în calea obținerii de sens se reține că acel comision din cadrul
probe pertinente de către angajați. Însă, fiecare proiectului ... a fost plătit, iar nu încasat de
dintre părți are sarcina să dovedească „faptele” către pârâtă.
pe care își întemeiază în litigiu pretenția sau
apărare. În privința proiectului ... s-a observat că a fost
încheiat contractul de intermediere abia la
Astfel, această regulă cu privire la sarcina data de ..., fiind încasate comisioane la datele
probei în conflictele de muncă nu trebuie de 26 februarie 2020 și 6 martie 2020, deci
absolutizată, în sensul că salariatul nu trebuie ulterior încetării raporturilor de muncă ale
să rămână în pasivitate, având interes să aducă reclamantei cu pârâta. Prin urmare, la data
în fața judecătorului probe care să-i susțină finalizării proiectului, reclamanta nu mai era

angajata societății, aceasta nedovedind că obligativitate de finalizare a proiectelor,

ar fi fost implicată în vreun mod în derularea trebuia să fie acordate comisioane căci nicio
acestui proiect pentru a pretinde acordarea dovadă din dosar nu arată că nu ar fi făcut
vreunui procent din comisionul încasat. parte din proiecte. În măsura în care instanța
nu a administrat probatoriul imperios necesar
Față de cele mai sus expuse, Tribunalul a pentru a concluziona că reclamanta nu și-a
apreciat că reclamanta nu a făcut dovada că desfășurat activitatea conform fișei postului
pârâta nu a respectat prevederile contractului și contractului de muncă, a solicitat anularea
individual de muncă, că nu i-a acordat toate sentinței, admiterea cererii de chemare în
drepturile prevăzute de acest contract, judecată.
respectiv nu a dovedit în niciun mod că ar fi
fost îndreptățită să primească comisioanele Din întreaga motivare a sentinței rezultă
invocate prin cererea dedusă judecății. că reclamanta nu a făcut dovada activității
sale, în schimb a fost plătită lunar cu salariu
Pentru considerentele reținute, Tribunalul de către intimată. Dacă aceste comisioane
a constatat că este nefondată acțiunea nu ar fi trebuit a fi plătite, ele nu trebuia a fi
reclamantei, astfel că urmează a proceda la menționate în contractul individual de muncă,
respingerea ei. iar fișa postului nu arăta că ar fi trebuit să
Împotriva acestei sentințe a declarat apel finalizeze eventualele proiecte, căci comisionul
reclamanta ... criticând sentința civilă nr. ... trebuia achitat lunar.
pronunțată de Tribunalul ... ca fiind netemeinică În drept a invocat apelanta-reclamantă
și nelegală sub următoarele aspecte: dispozițiile art. 480 și 453 C. pr. civ.
Conform art. 272 C. muncii, sarcina probei în Prin întâmpinare intimata ... a solicitat
litigiile de muncă revine angajatorului, iar pe respingerea apelului formulat de apelanta ...
de altă parte, în cauză, reclamanta nu a stat ca nefondat și a solicitat cheltuieli de judecată.
în pasivitate, așa cum a susținut instanța de
fond. Reclamanta nu avea acces la contractele Consideră intimata că sentința pronunțată
încheiate și pentru care se solicită comisioane. de Tribunalul ... este legală și temeinică. A
Instanța, deși reclamanta nu a fost de față, a menționat intimata că a depus de la bun
luat act de renunțarea la o probă solicitată prin început toate documentele pe care le deține
acțiune, la solicitarea apărătorului. Consideră referitoare la comisioanele pretinse de fosta
apelanta-reclamantă că a fost vătămată prin salariată, apelanta-reclamantă. A precizat
această hotărâre, căci apărătorul nu avea cum intimata în cuprinsul întâmpinării următoarele:
să renunțe la o probă. Consideră că în cauză nu
a fost cercetat fondul cauzei. Nu poate produce acte și documente care nu
există pentru a dovedi susținerile apelantei.
Instanța a reținut că aceste comisioane se pot Fosta salariată nu a adus niciunul dintre
acorda doar pentru proiecte în care angajatorul clienții pentru care pretinde comision. După
încasează comisioane, fiind evident că pot fi modul în care este formulată acțiunea rezultă
plătite doar salariatului care are atribuții și că apelanta nu a înțeles care au fost atribuțiile
este implicat efectiv în derularea și finalizarea postului. Apelanta nu cunoaște mecanismul
proiectelor pentru care se aplică procedura de comisionare pentru că acest mecanism nu
de acordare a comisionului. Reclamanta era accesibil salariaților de la nivelul postului
a arătat că nu cunoaște de unde reiese deținut de fosta salariată. Salariata nu are
din contract sau din fișa postului această dreptul să încaseze nici un comision. ... este

un client adus de partenerul ..., contractele abateri disciplinare multiple săvârșite de către
de intermediere ulterioare fiind încheiate cu apelantă, care au dus la emiterea deciziei nr. ...
societatea ... . privind suspendarea contractului individual
de muncă, decizie care a fost emisă în
A mai precizat intimata că ... este consultant conformitate cu art. 51 C. muncii. A avut zile în
imobiliar, iar în desfășurarea activității care nu s-a prezentat la locul de muncă, fără a
încasează onorarii pentru prestarea serviciilor, face dovada existenței unei cauze întemeiate și
dar și comisioane. La rândul său, ... plătește fără a justifica absențele. Contractul individual
comision către partenerii săi. ... a adus clientul de muncă al reclamantei nr. ... a încetat prin
... ... a încheiat contract cu ... și a încasat demisia apelantei.
comisionul de la ... și ... . Plata acestui comision
s-a efectuat către ... . În perioada august-decembrie 2019
reprezentanții angajatorului și alți salariați
A atras atenția intimata că obiectul acțiunii au observat că apelanta ... a avut o atitudine
nu este verificarea procedurii de comisionare, vădit neadecvată și un limbaj necorespunzător.
plată și încasare comisioane de către instanță. Apelanta-reclamantă a prezentat mai multe
certificate medicale ce au fost avute în vedere
Cu privire la comisionul solicitat pentru
de angajator. Pe data de 3 februarie 2020
clientul ..., fosta salariată a înțeles total eronat
aceasta a înțeles să se întoarcă la locul de
situația. ... este clientul lui ... și, prin urmare, ...
muncă. A doua zi apelanta a transmis demisia,
a plătit către ..., intimata nu a încasat comision.
motiv pentru care a fost emisă decizia nr. .... .
Totodată, înțelegerea eronată a apelantei
dovedește fără dubiu faptul că nici măcar nu Față de aceste argumente, a solicitat respin
știa și nu știe cine este client. gerea apelului declarat ca nefondat.
Contractul individual de muncă și fișa postului Examinând actele și lucrările dosarului,
nu prevăd dreptul salariatului la comisioane sentința apelată, prin prisma motivelor de
de consultantă, pe cale de consecință apel invocate și cu aplicarea dispozițiilor legale
angajatorul nu are obligația de a plăti astfel incidente în cauză, Curtea reține următoarele:
de comisioane. Apelanta a ocupat postul de
manager de proiect, cu obligațiile astfel cum Prin cererea de chemare în judecată recla
sunt determinate prin fișa postului. Ori pentru manta ... a solicitat plata tuturor comisioanelor
niciunul dintre proiectele pentru care aceasta cuvenite în baza clauzei J punctul 2 din
pretinde anumite comisioane nu a realizat nici Contractul individual de muncă nr. ...,
măcar atribuțiile de manager de proiect. comisioane salariale actualizate cu indicele
de inflație și dobânda legală. La data de
Pe de altă parte, a arătat intimata că apelanta 14 decembrie 2021 în fața instanței de apel
JURISPRUDENŢĂ
a avut un comportament și o înțelegere reclamanta a precizat că nu a primit niciodată

diferită în ceea ce privește desfășurarea acest comision și faptul că solicită comisionul
muncii, colaborarea cu ceilalți salariați, relația de consultanță în procent de 3,5% doar pentru
de subordonare care există între salariat contractul încheiat cu ... și contractul încheiat
și conducerea societății. Apelanta avea un cu ... . A precizat că pentru restul contractelor
comportament lipsit de respect, a încălcat (precizate în dosarul de fond de către intimată
obligația de fidelitate față de angajator, din cele patru contracte) renunță la toate
aceste aspecte rezultă din corespondența pe celelalte pretenții, rămânând în discuție pentru
care apelanta o avea cu directorul general și cauza de față doar comisionul de consultanță
cu ceilalți colegi. A avut absențe nemotivate și pentru cele două contracte.

Curtea constată că potrivit contractului că acesta a refuzat să explice acești termeni,

individual de muncă încheiat între ... în nu poate fi reținută concluzia că instanța nu
calitate de angajator și salariata ..., la punctul J, va putea aplica această clauză din contractul
capitolul salarizare s-a prevăzut la punctul 2 individual de muncă. Mai este de menționat
că salariata are dreptul la un comision faptul că angajatorul are la îndemână toate
brut, conform politicii de comisionare a instrumentele pentru ca, atunci când încheie
angajatorului, repartizat astfel: workplace un contract individual de muncă, să găsească
consultant 3,5% din realizările totale realizate o formă cât mai clară cu privire la termenii în
de angajat în luna pentru care se plătește care este încheiat contractul. Este de datoria
salariul sau proiect management 5% din angajatorului să se asigure că lucrurile sunt
realizările totale realizate de angajat în luna lămurite încă de la încheierea contractului
pentru care se plătește salariul. și termenii din contract sunt clari și înțeleși.
La acest moment clauza din contractul
Reclamanta, conform precizărilor făcute, a soli individual de muncă nu poate fi considerată a
citat doar comisionul de 3,5% din contractele nu fi funcțională și a nu avea efecte, pe motiv
pentru care angajatorul a încasat comision. că în prezenta cauză angajatorul a refuzat
să explice și să lămurească înțelesul noțiunii
Față de această clauză din contractul individual
de „politică de comisionare”. Altfel spus, nu
de muncă, angajatorul în prezenta cauză s-a
se poate încheia un contract de muncă care
mulțumit să precizeze că salariatul nu a înțeles
să conțină termeni înțeleși doar de către
politica de comisionare a firmei și nu a înțeles
angajator.
care sunt atribuțiile salariatului cu adevărat.
Astfel, intimata a precizat că rezultă foarte Consideră intimata că reclamanta nu a adus
clar care este modalitatea de încasare și de niciunul dintre clienții pentru care pretinde
plată a comisioanelor. Curtea menționează comision. Curtea menționează că nu este
că în clauza prevăzută în contractul individual prevăzut în cuprinsul contractului individual
de muncă al reclamantei se folosește de muncă că salariatul încasează comision
termenul „conform politicii de comisionare doar dacă aduce un client care ulterior plătește
a angajatorului”. În contractul individual de comision.
muncă nu este definit acest termen „politică de
comisionare” a angajatorului și nu se face nici Intimata consideră că, prin modul în care
o altă trimitere la un alt act intern al societății. reclamanta a formulat pretențiile, rezultă că nu
Angajatorul nu a oferit explicații lămuritoare a înțeles atribuțiile postului său, nu cunoaște
nici instanței de judecată referitoare la această mecanismul de comisionare, pentru că dacă ar
politică de comisionare. Cert este că în fi cunoscut nu ar mai fi pretins niciun comision.
contractul individual de muncă al reclamantei Pe de altă parte, chiar angajatorul spune că
acesteia i se cuvine un comision de 3,5% din acest mecanism de comisionare nu poate fi
realizările totale realizate de angajat în luna cunoscut de către salariată întrucât aceasta nu
pentru care se plătește salariu. avea acces la acest mecanism, având în vedere
nivelul postului deținut de fosta salariată.
De asemenea, în contractul individual de
muncă nu se face referire la termenul și Prin urmare, angajatorul susține în cadrul
înțelesul sintagmei „realizări totale realizate procesului că există un mecanism de comi
de angajat”. sionare, dar pe care salariata sa nu avea de
unde să îl cunoască. La încheierea contractului
Având în vedere că sarcina probei în aceste individual de muncă, angajatorul trebuie să se
litigii de muncă revine angajatorului, faptul asigure că oferă toate informațiile necesare

viitorului său salariat și nu să opereze cu Din raportul de expertiză efectuat în cauză,

noțiuni ascunse și necunoscute salariatului rezultă că societatea ... a încasat comisionul
doar pentru că acesta se află pe o poziție în sumă de 754.575,68 lei plus TVA. Pentru
dominantă. Codul muncii nu oferă astfel acest comision intimata a plătit, la rândul ei,
de privilegii angajatorilor. Conform art. 17 către societatea ... un comision în valoare de
C. muncii, anterior încheierii sau modificării 131.284,44 lei. Referitor la contractul încheiat
contractului individual de muncă, angajatorul cu ..., societatea ... a încasat comision în sumă
are obligația de a informa persoana selectată de 585.831,24 lei fără TVA, iar la rândul ei
în vederea angajării cu privire la clauzele societatea ..., în calitate de furnizor, către pârâtă
esențiale pe care intenționează să le înscrie a emis o factură în sumă de 55.716,80 euro
în contractul de muncă sau să le modifice. comision. Aceste explicații ale raportului
Clauza din contractul individual de muncă de expertiză au fost date de expert în urma
ce a acordat salariatei un anumit comision solicitărilor instanței din oficiu, solicitări ce
ține de salarizare și este o clauză esențială a aveau în vedere faptul că în expertiza inițială
contractului individual de muncă. s-a stabilit că reclamanta nu are dreptul la
comisionul prevăzut în contractul individual de
Nu pot fi primite și permise clauze care să muncă, fără nicio altă explicație. Instanța a cerut
poată fi înțelese doar de către angajator, pe experților completarea raportului de expertiză,
motiv că salariatul nu are nivelul postului care prin care aceștia să justifice și să argumenteze de
să îi permită cunoașterea conținutului unui ce s-a considerat că reclamantei nu i se cuvine
anumite clauze, odată ce angajatorul dorește comisionul prevăzut în Contractul individual de
ca viitorul salariat să semneze acest contract muncă articolul j punctul 2 litera b).
individual de muncă. Or, chiar la acest moment
În concluzie, având în vedere că în prezentul
angajatorul consideră că reclamanta nici nu
litigiu angajatorul are sarcina probei, potrivit
avea de unde să cunoască care este politica
art. 272 C. muncii, având în vedere că există un
de comisionare în firmă și, deci, nu avea ce să contract individual de muncă care prevede că
pretindă. salariatul are dreptul la un comision de 3,5%,
Pe parcursul întregului proces, angajatorul nu având în vedere că angajatorul a încasat două
a reușit să explice de ce este trecută această comisioane, acțiunea formulată de reclamantă,
clauză în contractul individual de muncă, așa cum a fost ea precizată prin încheierea din
..., este întemeiată.
comision de 3,5% și comision de 5% odată ce
această clauză nu produce niciodată efecte în Un aspect particular acestei cauze este faptul
opinia angajatorului. că angajatorul nu a înțeles să răspundă la
solicitările instanței. Astfel, la lămuririle
Pentru soluționarea acestei cauze, instanța
JURISPRUDENŢĂ
solicitate de instanță, intimata a precizat că

de judecată nu avea nevoie de verificarea
obiectul acțiunii nu este verificarea procedurii
procedurii de comisionare de plată și de încasare
de comisionare, plată și încasare comisioane.
a comisioanelor la această societate. Instanța
avea nevoie doar de lămurirea aspectului Curtea a precizat că obiectul acțiunii se referă
ce comisioane a încasat angajatorul pentru la pretențiile salariatului la comision, conform
serviciile sale, de la cine a încasat aceste contractului individual de muncă. Instanța
comisioane și dacă la aceste contracte pentru nu a verificat procedura de comisionare în
care angajatorul a încasat comisioane, a lucrat și cadrul acestei firme, ci a vrut să lămurească
reclamanta. Deși s-au solicitat aceste informații dacă există în cadrul societății un act intern
de la angajator, răspunsurile nu au fost clare. care să dezvolte o procedură întreagă la plata

către salariați a comisioanelor cuvenite potrivit total necorespunzător sunt aspecte care nu au
contractelor lor individuale de muncă. absolut nicio legătură cu executarea unei clauze
din contractul individual de muncă. La acest
Intimata a precizat că în contractul individual moment nu poate fi verificat comportamentul
de muncă și în fișa postului nu este prevăzut salariatei în societate, nefiind vorba despre
dreptul salariatului la comisioane de con îndeplinirea sau neîndeplinirea obligațiilor
sultanță. Angajatorul nu are obligația de a de serviciu ale reclamantei. Angajatorul
plăti astfel de comisioane. Acest aspect nu este avea libertatea să o sancționeze pe salariată
real având în vedere conținutul contractului
dacă considera că aceasta nu își îndeplinește
individual de muncă aflat la dosar.
atribuțiile de serviciu. Prezenta cauză privește
Intimata a susținut că în legătură cu comisionul pretențiile salariatei de la angajatorul său,
solicitat pentru contractul ..., fosta salariată a potrivit contractului individual de muncă.
înțeles eronat situația. ... este clientul lui ..., Prezentul litigiu privește doar interpretarea
prin urmare ... a plătit către ..., adică intimata unei clauze și plata drepturilor salariale
nu a încasat comision, ci a plătit către ... Din cuvenite reclamante. Angajatorul s-a mulțumit
conținutul raportului de expertiză rezultă o să considere că această clauză este neclară
altă situație de fapt. Expertul, care a verificat și, prin urmare, duce automat la respingerea
actele pe care angajatorul le-a prezentat, a pretențiilor reclamantei, raționament pe care
constatat că pentru acest contract ... a primit instanța nu a putut să îl rețină.
comision de 585.831,24 lei fără TVA. La rândul
ei, societatea ... a emis către intimata ... o Un alt aspect de menționat este că în con
factură de 55.716,80 euro. tractul individual de muncă poziția dominantă
este aceea a angajatorului, astfel că el este cel
Intimata a pretins că apelanta a ocupat postul care trebuie să se asigure că încheie contracte
de manager de proiect cu obligațiile astfel cum individuale de muncă cu termeni foarte clari
acestea sunt determinate prin fișa postului. Ori și nu se poate prevala ulterior de faptul că o
pentru niciunul dintre proiectele pentru care anumită clauză trebuia înțeleasă în alt fel. La
aceasta pretinde comisioane prin prezenta calculul pretențiilor reclamantei vor fi avute
cauză nu a realizat nici măcar atribuțiile de în vedere comisioanele pe care, la rândul ei,
manager de proiect. Aceste susțineri ale intimata le-a plătit către alți colaboratori.
angajatorului raportat la clauza din Contractul
individual de muncă litera J capitolul salarizare Având în vedere aceste considerente, potrivit
punctul 2 litera b) comisionul de 3,5% nu este dispozițiilor art. 480 alin. (2) C. pr. civ. urmează
datorat de angajator doar în condițiile în care a fi admis apelul reclamantei ..., va fi schimbată
apelanta se ocupă de proiectul respectiv, ca în tot sentința civilă nr. ... a Tribunalului ..., în
manager de proiect. sensul că va fi admisă acțiunea, va fi obligată
pârâta să plătească reclamantei suma de
Față de celelalte apărări formulate de către 32.568 lei reprezentând comision consultanță,
intimată, referitoare la atitudinea și com precum și dobânda legală calculată de la data
portamentul reclamantei în societate, faptul că introducerii acțiunii 23 aprilie 2020 și până la
aceasta a lipsit uneori nejustificat și ulterior a data plății.
depus certificate medicale sau faptul că aceasta
a intrat în conflict cu conducerea și cu ceilalți Potrivit dispozițiilor art. 453 C. pr. civ., pârâta
colegi din societate sau faptul că aceasta a va fi obligată la plata cheltuielilor de judecată
avut un discurs absolut irațional în raport cu către reclamantă în baza culpei procesuale,
ceilalți colegi, un comportament și un limbaj fiind partea care a căzut în pretenții.

ABREVIERI
A.G.A. – Adunarea generală a acţionarilor C.D. 199’ – Culegere de decizii ale fostului
A.G.E.A. – Adunarea generală extraordinară a Tribunal Suprem (Curţii de Apel,
acţionarilor Tribunalului etc.) pe anul…
A.P.A.P.S. – Autoritatea pentru Privatizarea şi C.D.H. – Culegere de decizii şi hotărâri ale Curţii
Administrarea Patrimoniului Statului Constituţionale a României pe anul …
A.U.B. – Revista Analele Universităţii C.E.D.O. – Curtea Europeană a Drepturilor
Bucureşti, Seria Drept Omului
A.U.L.B. – Revista „Acta Universitatis Lucian C.N.V.M. – Comisia Naţională a Valorilor
Blaga – Sibiu” Mobiliare
A.V.A.B. – Autoritatea pentru Valorificarea C.S.J. – Curtea Supremă de Justiţie
Activelor Bancare Cah. Dr. Eur. – Cahiers de Droit Européen
A.V.A.S. – Autoritatea pentru Valorificarea cam. – camera... (jurisprudenţa franceză)
Activelor Statului Cas. I, II – Curtea de Casaţie şi Justiţie a
AELS – Asociaţia Europeană a Liberului României, secţia I, a II-a etc.
Schimb Cass. fr. – Curtea de Casaţie franceză
alin. – alineat (jurisprudenţa franceză)
apud. – citat după CE – Comunitatea Europeană / Tratatul de
art. – articolul instituire a Comunității Europene
AUE – Actul Unic European CECO – Comunitatea Europeană a
B. Of. – Buletinul Oficial, partea I Cărbunelui şi Oţelului / Tratatul de
B.N.R. – Banca Naţională a României instituire a Comunității Europene a
BCE – Banca Centrală Europeană Cărbunelui şi Oţelului
BEJ – Biroul de executori judecătoreşti CEDO – Convenţia Europeană a Drepturilor
BNP – Biroul notarului public Omului / Curtea Europeană a
Bul. – Buletinul fostei Înalte Curţi de Drepturilor Omului
Casaţie şi Justiţie a României CEE – Comunitatea Economică Europeană
Bul. jur. 199’ – Buletinul jurisprudenţei Curţii / Tratatul de instituire a Comunității
Supreme de Justiţie a României Economice Europene
(1993-1999) CEEA – Comunitatea Europeană a Energiei
C. aer. – Codul aerian Atomice / Tratatul de instituire a
Comunității Europene a Energiei
C. Apel – Curtea de Apel
Atomice
C. civ. – Codul civil
cf. – a se compara cu
C. civ. fr. (it.) (g) – Codul civil francez (italian) (german)
CEJ – Curtea Europeană de Justiţie
C. com. – Codul comercial
CJUE – Curtea de Justiţie a Uniunii Europene
C. com. fr. (it.) (g) – Codul comercial francez (italian)
(după intrarea în vigoare a Tratatului
(german)
de la Lisabona)
C. F. – cartea funciară
CML Rev – Common Market Law Review
C. fam. – Codul familiei (Kluwer Law International)
C. fisc. – Codul fiscal col. civ. – colegiul civil
C. m. – Codul muncii COMI – centrul principalelor interese ale
C. pen. – Codul penal debitorului
C. pr. civ. – Codul de procedură civilă compl. – completat
C. pr. fisc. – Codul de procedură fiscală Convenţie – Convenţia pentru apărarea
C. pr. pen. – Codul de procedură penală drepturilor omului şi a libertăţilor
C. silv. – Codul silvic fundamentale (Convenţia europeană
C. vam. – Codul vamal a drepturilor omului)
C.A.B. – Curtea de Arbitraj Comercial COREPER – Comitetul reprezentanţilor
Internaţional Bucureşti de pe lângă permanenţi
Camera de Comerţ şi Industrie a Culegere – Culegere de hotărâri a Curţii de
României Justiţie a Comunităţilor Europene,
C.C. – Curtea Constituţională Tribunalului de Primă Instanţă şi
C.C.I. – Camera de Comerţ şi Industrie Tribunalului Funcţiei Publice
C.C.I.R. – Camera de Comerţ şi Industrie a D. – Decretul
României D.L. – Decretul-lege

Dalloz – „Le Dalloz. Recueil” O.E.C.D. – Organizaţia pentru Cooperare şi
(jurisprudenţa franceză) Dezvoltare Economică
dec. – decizia O.M.C. – Organizaţia Mondială a Comerţului
dec. civ. (pen.) – decizia civilă (penală) etc. O.R.C. – Oficiul Registrului Comerţului
DG – Direcţia Generală (din cadrul Comisiei) O.S.I.M. – Oficiul de Stat pentru Invenţii şi Mărci
Dreptul – revista Dreptul ONU – Organizaţia Naţiunilor Unite
e.g. – exempli gratia OP – ordin de plată
ECR – European Courts Report (Reports of op. cit. – opera citată
Cases before the Court of Justice and p. – pagina
the Court of First Instance p. n. – paranteza noastră (a autorului)
Ed. – Editura par. – paragraful
Ed. – ediţia passim – în diverse locuri
ELR – European Law Review pct. – punctul
en. – englez / britanic PE – Parlamentul European
etc. – etcaetera („şi celelalte”) PESC – Politica Externă şi de Securitate
Euratom – Comunitatea Europeană a Energiei Comună
Atomice (v. şi CEEA) / Tratatul de Plen T. S. – Plenul fostului Tribunal Suprem
instituire a Comunității Europene a Probleme de drept – Probleme de drept din deciziile Curţii
Energiei Atomice 1990-1992 Supreme de Justiţie (1990-1992)
ex. – (de) exemplu pt. – pentru
F.M.I. – Fondul Monetar Internaţional R.D.C. – Revista de drept comercial – serie nouă
FEI – Fondul european de investiţii R.D.P. – Revista de drept penal
fr. – francez R.R.D. – Revista română de drept
FSE – Fondul social european R.R.D.A. – Revista română de drept al afacerilor
g. – german R.R.D.E. (C) – Revista română de drept european
G.I.E. – Grup de interes economic (comunitar)
H.C.M. – Hotărârea Consiliului de Miniştri R.R.D.M. – Revista română de dreptul muncii
ibidem – în acelaşi loc R.R.D.P. – „Revista română de drept privat”
R.R.J. – „Revista română de jurisprudență”
idem – acelaşi autor
R.T.D.E. – Revue trimestrielle de droit européen
infra – mai jos
(Editions Dalloz)
IR – secţiunea „Informations rapides” Rec. – Recueil de la jurisprudence de la
(jurisprudenţa franceză) Cour de justice et du Tribunal de
it. – italian première instance
Î.C.C.J. – Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie Rep. (eventual urmat– (începând cu anul 2007) Repertoriul
J. N. – Revista „Justiţia Nouă” de anul apariţiei) jurisprudenţei Curţii de Justiţie
JAI – Justiţie şi Afaceri Interne a Comunităţilor Europene şi a
JCP – „Juris-classeur périodique. éd. Tribunalului de Primă Instanţă a
Générale. La semaine juridique” Comunităţilor Europene (ediţia în
(jurisprudenţa franceză) limba română) (partea I – hotărârile
JO – Jurnalul Oficial al Uniunii Europene CJCE; partea a II-a – hotărârile TPI)
(seria „L” – Legislaţie, seria „C” – Repertoriu I – I. Mihuţă, Al. Lesviodax, Repertoriu
Comunicări şi Informaţii) de practică judiciară în materie
Jud. – Judecătoria civilăa Tribunalului Suprem şi a altor
Jur. Gen. – Jurisprudenţa generală instanţe judecătoreşti pe anii 1952-
Jur. Rom. – Jurisprudenţa română 1969, Ed. Ştiinţifică şi Enciclopedică,
Juridica – Revista Juridica Bucureşti, 1970
L. p. – Revista „Legalitatea Populară” Repertoriu II – I. Mihuţă, Repertoriu de practică
l. – litri judiciară în materie civilă a
Tribunalului Suprem şi a altor
lit. – litera
instanţe judecătoreşti pe anii
loc. cit. – locul citat
1969-1975, Ed. Ştiinţifică şi
M. Of. – Monitorul Oficial al României, partea I
Enciclopedică, Bucureşti, 1976
mod. – modificat Repertoriu III – I. Mihuţă, Repertoriu de practică
mp – metri pătraţi judiciară în materie civilă a
n. a. – nota autorului Tribunalului Suprem şi a altor
n. n. – nota noastră (a autorului) instanţe judecătoreşti pe anii 1975-
n.r. – nota redacţiei 1980, Ed. Ştiinţifică şi Enciclopedică,
n.t. – nota traducătorului Bucureşti, 1982
nr. – numărul

Repertoriu IV – I. Mihuţă, Repertoriu de practică t. – tomul
judiciară în materie civilă a T. J. – Tribunalul judeţean
Tribunalului Suprem şi a altor T. pop. rai. – Tribunalul popular al raionului
instanţe judecătoreşti pe anii 1980- T. reg. – Tribunalul regional
1985, Ed. Ştiinţifică şi Enciclopedică, T.M.B. – Tribunalul Municipiului Bucureşti
Bucureşti, 1986 t.n. – traducerea noastră
Rev. soc. – Revue des sociétés T.S. – Tribunalul Suprem
RFD adm. – Revue française de droit TFP – Tribunalul Funcţiei Publice al Uniunii
administratif Europene
RTD civ. – Revue trimestrielle de droit civil TFUE – Tratatul privind funcţionarea Uniunii
RTD com. – Revue trimestrielle de droit Europene (Tratatul de la Lisabona)
commercial TGI – Tribunal de grande instance
RTD eur. – Revue trimestrielle de droit européen (jurisprudenţa franceză)
s. civ. – secţia civilă TPI – Tribunalul de Primă Instanţă al
s. com. – secţia comercială Comunităţilor Europene
s. cont. adm. – secţia de contencios administrativ Tratatul CE – Tratatul de instituire a Comunităţii
s. pen. – secţia penală Europene (după 1 noiembrie 1993, ca
S.C.J. – Revista „Studii şi cercetări juridice” urmare a modificărilor aduse Tratatului
S.D.R – Revista „Studii de drept românesc” CEE prin Tratatul de la Maastricht)
s.n. – sublinierea noastră Tratatul CEE – Tratatul de instituire a Comunităţii
S.U. – Secţiile Unite ale Curţii Supreme de Economice Europene (semnat
Justiţie (Înaltei Curţi de Casaţie şi la Roma, la 25 martie 1957, cu
Justiţie) modificările ulterioare survenite
S.U.B.B. – Revista „STUDIA Universitatis Babeş- până la Tratatul de la Maastricht)
Bolyai”– Series Iurisprudentia Tratatul UE – Tratatul privind Uniunea Europeană
SA – societate pe acţiuni (în vigoare de la 1 noiembrie 1993)
SC – societatea comercială Trib. – Tribunalul
SEE – Spaţiul Economic European TUE(după intrarea în – Tratatul privind Uniunea Europeană/
sent. civ. (pen.) – sentinţa civilă (penală) etc. vigoare a Tratatului Tribunalul Uniunii Europene
SNC – societate în nume colectiv de la Lisabona)
soc. – secţia de dreptul muncii TVA – taxa pe valoare adăugată
(jurisprudenţa franceză) UE – Uniunea Europeană
SPPI – Societate civilă profesională de UEM – Uniunea Economică şi Monetară
practicieni în insolvenţă urm. – următoarele
SRL – societate cu răspundere limitată V. – a se vedea
supra – mai sus V° – verbo (la cuvântul)
ş. a. – şi alţii (altele) vol. – volumul

CONDIȚII GENERALE DE PUBLICARE
ÎN REVISTELE WOLTERS KLUWER ROMÂNIA
1. Trimiterea unei lucrări în vederea publicării în Revistele Wolters Kluwer România (Pandectele
Române, Revista Română de Dreptul Muncii, Revista Română de Drept al Afacerilor, Revista
Română de Drept European), sub rezerva acceptării sale de către Redacția revistei, constituie
consimțământul autorului pentru cesiunea dreptului de autor în următoarele condiții generale:
2. Colegiul de redacție va accepta lucrarea cu condiția ca aceasta să corespundă într-o măsură

rezonabilă, ca nivel și stil, considerând un minim necesar pentru a fi acceptată, următoarele:
– nivel științific corespunzător;
– tema lucrării să fie actuală;
– lucrarea să conțină un aport de noutate față de doctrina existentă;
– conținutul lucrării să fie adus la zi cu legislația în vigoare în momentul predării.
Dacă lucrarea nu corespunde, Editura are dreptul să refuze publicarea acesteia în forma prezentată
sau să ceară autorului modificarea lucrării conform standardelor revistei.
3. Autorul cedează Editurii, conform Legii nr. 8/1996 privind dreptul de autor și drepturile conexe,
în exclusivitate și fără o limitare teritorială, următoarele drepturi, în totalitate:
– drepturile de reproducere și distribuire a lucrării pe format hârtie, în cadrul unui număr al
Revistei în care are loc publicarea, pe o perioadă de 4 ani;
– drepturile de reproducere și distribuire a lucrării pe format electronic, pe toată durata lor de
existență;
– dreptul de a crea opere derivate, exclusiv în vederea reproducerii și distribuirii în format
electronic;
– dreptul de a retipări acel număr al revistei care include și lucrarea autorului, pe toată durata
de existență a dreptului de autor.
4. Materialele înaintate Editurii spre publicare se vor trimite la adresa de e-mail

redactie@wolterskluwer.ro și vor respecta următoarele condiții:
– articolele se vor transmite în format Word și vor fi redactate cu diacritice, fără greșeli
gramaticale, cu respectarea abrevierilor indicate în paginile revistei. Editura poate cere
autorului să recorecteze lucrarea;
– fiecare articol va avea titlu, rezumat în limba română și engleză, cuvinte-cheie și va respecta
o structură coerentă (capitole, secțiuni etc.).
5. Autorul garantează că este singurul deținător al dreptului de autor asupra lucrării și că lucrarea
este originală, cu excepția materialelor de domeniu public și a extraselor din alte lucrări, care sunt
făcute cu respectarea dispozițiilor legale în materia proprietății intelectuale. Autorul își asumă
deplina responsabilitate în privința conținutului lucrării.
6. Cu privire la materialele care se publică, redacția își rezervă următoarele drepturi:

– să modifice titlul acestora;

– să corecteze, după caz, să reformuleze ori stilizeze unele formulări, fără a aduce atingere ideilor,
opiniei și argumentelor autorilor.
7. Autorii vor primi o confirmare a recepției în termen de 10 zile. Pentru a evita orice
disfuncționalități în transferarea documentelor, rugăm autorii ca, în eventualitatea în care în
termenul menționat nu au primit confirmarea, să contacteze, printr‑un nou mesaj, redacția.
Decizia de publicare a articolului aparține Colegiului de redacție al revistei și va fi luată în urma

unui proces de analiză a lucrării, conform criteriilor enunțate la pct. 2. În cazul în care există
sugestii de modificare, acestea vor transmise autorilor. Refuzul de a modifica articolele în sensul
dorit de Colegiul de redacție într‑un termen rezonabil convenit de părți, echivalează cu retragerea
articolului de la publicare.
8. Articolele de doctrină se vor trimite în mod obligatoriu însoțite de un rezumat redactat în

limba engleză, de maxim o pagină.
9. Sursele bibliografice vor fi citate complet, cuprinzând: numele și inițiala prenumelui autorului,
lucrarea, ediția, editura, locul de editare, anul apariției, pagina (paginile). Se vor utiliza abrevierile
conform uzanțelor revistei.
10. Hotărârile judecătorești redate in extenso, comentate sau rezumate trebuie să fie definitive.
Se va specifica dacă sunt publicate și sursa.
11. Autorii vor preciza numele și prenumele, profesia (funcția), locul de muncă / locul desfășurării
activității, adresa, email și telefonul. La cererea Editurii, autorul trebuie să furnizeze documentele
cerute de aceasta (acord de editare, declarație).
12. Acceptarea de către redacție a articolelor trimise spre publicare implică încheierea valabilă a
contractului de editare, având în vedere dispozițiile art. 42 teza a II-a din Legea nr. 8/1996 privind
dreptul de autor și drepturile conexe, care prevăd că pentru încheierea contractului de editare
având drept obiect opere utilizate în presă nu este obligatorie forma scrisă.

REVISTA ROMÂNĂ DE DREPTUL MUNCII
www.rrdm.ro

RRDM Nr. 3-2023

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

RRDM Nr. 3-2023

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

REVISTA ROMÂNĂ DE

Coordonator reviste: Alina CRĂCIUN

AUTORITATEA EUROPEANĂ A MUNCII. PRACTICI EUROPENE

INSPECŢIA MUNCII. PRACTICI NAŢIONALE

HOTĂRÂRI ALE CURŢII DE JUSTIŢIE A UNIUNII EUROPENE

REVISTA ROMÂNĂ DE DREPTUL MUNCII NR. 3/2023 | 5

6 | REVISTA ROMÂNĂ DE DREPTUL MUNCII NR. 3/2023

REVISTA ROMÂNĂ DE DREPTUL MUNCII NR. 3/2023 | 7

EUROPEAN LABOUR AUTHORITY. EUROPEAN PRACTICES

LABOUR INSPECTION. NATIONAL PRACTICES

THE EXPERT’S ANSWER

JUDGMENTS OF THE COURT OF JUSTICE OF THE EUROPEAN UNION

8 | REVISTA ROMÂNĂ DE DREPTUL MUNCII NR. 3/2023

NATIONAL CASE LAW

REVISTA ROMÂNĂ DE DREPTUL MUNCII NR. 3/2023 | 9

10 | REVISTA ROMÂNĂ DE DREPTUL MUNCII NR. 3/2023

Selecție de noutăți legislative din perioada 01.03-30.04.2023

NOUTĂȚI | REVISTA ROMÂNĂ DE DREPTUL MUNCII NR. 3/2023 | 13

ORDONANȚA DE URGENȚĂ 10/2023

14 | REVISTA ROMÂNĂ DE DREPTUL MUNCII NR. 3/2023 | NOUTĂȚI

NOUTĂȚI | REVISTA ROMÂNĂ DE DREPTUL MUNCII NR. 3/2023 | 15

Ministerul Finanțelor și Ministerul Muncii și Solidarității Sociale

Ministerul Finanțelor și Ministerul Culturii

Ministerul Muncii și Solidarității Sociale

16 | REVISTA ROMÂNĂ DE DREPTUL MUNCII NR. 3/2023 | NOUTĂȚI

Ministerul Sănătății și Casa Națională de Asigurări de Sănătate

Casa Națională de Pensii Publice

Înalta Curte de Casație și Justiție

DECIZIA 3/2023 [A]

NOUTĂȚI | REVISTA ROMÂNĂ DE DREPTUL MUNCII NR. 3/2023 | 17

HOTĂRÂREA CURȚII DIN 2 MARTIE 2023

18 | REVISTA ROMÂNĂ DE DREPTUL MUNCII NR. 3/2023 | NOUTĂȚI

NOUTĂȚI | REVISTA ROMÂNĂ DE DREPTUL MUNCII NR. 3/2023 | 19

normelor, atunci când nu beneficiază de alimente, primesc, în locul acestora, valoarea

20 | REVISTA ROMÂNĂ DE DREPTUL MUNCII NR. 3/2023 | NOUTĂȚI

Ministerul Sănătății și Casa Națională de Asigurări de Sănătate

DECIZIA 88/2023 [A]

Înalta Curte de Casație și Justiție

DECIZIA 23/2023 [A]

NOUTĂȚI | REVISTA ROMÂNĂ DE DREPTUL MUNCII NR. 3/2023 | 21

personalului plătit din fonduri publice, cu modificările și completările ulterioare, unui

drepturi care depășesc nivelul maxim prevăzut de Legea-cadru nr. 153/2017.

DECIZIA 11/2023 [A]

22 | REVISTA ROMÂNĂ DE DREPTUL MUNCII NR. 3/2023 | NOUTĂȚI

Under the new conditions, it is necessary to establish this competence based on

Keywords: employee, employer, competence, labour disputes/litigations, district

În noile condiții, se impune stabilirea acestei competențe pe baza normelor din

În considerarea textelor invocate, dar și prin utilizarea metodelor de interpretare

Cuvinte-cheie: angajat, angajator, competență, conflicte/litigii de muncă,

DOCTRINĂ | REVISTA ROMÂNĂ DE DREPTUL MUNCII NR. 3/2023 | 25

din Legea nr. 62/2011 (repetăm, abrogată).

Armonizarea în materia discutată presupune completarea art. 269 C. muncii cu o dispoziție

26 | REVISTA ROMÂNĂ DE DREPTUL MUNCII NR. 3/2023 | DOCTRINĂ

3. Competența aparține tribunalului

b) Plenitudinea de competență, în sens strict procedural, are și sensul că o anumită categorie de

e) Că tribunalele au plenitudine de competență, inclusiv în materia care nu interesează, rezultă și

Constatăm astfel că:

– asemenea completuri nu funcționează și în cadrul judecătoriilor;

28 | REVISTA ROMÂNĂ DE DREPTUL MUNCII NR. 3/2023 | DOCTRINĂ

– tribunalele au plenitudine de competență, conferită de art. 95 pct. 1 C. pr. civ.;

– asistenții judiciari, care intră în completurile de judecată la fond a conflictelor de muncă și

Opinia pe care o susținem se întemeiază și pe metoda de interpretare sistematică a dreptului

DOCTRINĂ |REVISTA ROMÂNĂ DE DREPTUL MUNCII NR. 3/2023 | 29