RRDA Nr. 1-2023

REVISTA ROMÂNĂ DE
DREPT AL AFACERILOR
ROMANIAN BUSINESS LAW REVIEW
1/2023
Madlen Dolea, madlen.dolea@unitbv.ro, UNIVERSITATEA TRANSILVANIA BRASOV, 4317754, la data: 2022-12-16, prin comanda: #424
Revista Română de Drept al Afacerilor este o revistă indexată în
baze de date internaționale (EBSCO, ProQuest, HEINONLINE).
Romanian Business Law Review is indexed in international databases
(EBSCO, ProQuest, HEINONLINE, Erihplus, ISI).
Revista Română
de Drept al Afacerilor
Romanian Business
Law Review
Director General
Wolters Kluwer România: Adrian MĂNTOIU
Coordonator reviste: Alina CRĂCIUN

Coordonator RRDA: Răzvan BELCIUGANU
Wolters Kluwer
Bdul. Tudor Vladimirescu nr. 22,
Green Gate, et. 6
Sector 5, Bucureşti 050881
WoltersKluwer.ro
Revista Română de Drept al Afacerilor este o publicaţie Wolters Kluwer România, parte a grupului internaţional
Wolters Kluwer. Editura Wolters Kluwer este recunoscută de Consiliul Naţional al Cercetării Știinţifice din
Învăţământul Superior.
Copyright © 2023 – Toate drepturile rezervate Editurii Wolters Kluwer România. Nicio parte din această
publicație nu poate fi reprodusă, arhivată sau transmisă sub nicio formă prin niciun mijloc electronic, mecanic,
de fotografiere, de înregistrare sau oricare altul fără permisiunea anterioară în scris a editorului, cu excepția
cazului în care se citează pasaje în lucrări științifice și celelalte excepții permise de Legea nr. 8/1996, privind
dreptul de autor și drepturile conexe, la articolele 33, 34, 35.
COLEGIUL DE ONOARE
Acad. prof. univ. dr. Corneliu BÎRSAN Prof. univ. dr. Gheorghe PIPEREA
Prof. univ. dr. Radu BUFAN Prof. univ. dr. Dan Drosu ȘAGUNA
Prof. univ. dr. Mircea N. COSTIN Prof. univ. dr. Brândușa ȘTEFĂNESCU
Avocat dr. Sebastian BODU, MBA Prof. univ. dr. Smaranda ANGHENI
COLEGIUL ȘTIINŢIFIC
MEMBRI
Prof. univ. dr. Lucian BERCEA Conf. univ. dr. Radu Bogdan BOBEI
Prof. univ. dr. Radu Nicolae CATANĂ Prof. univ. dr. Titus PRESCURE
Lector univ. dr. Andrea Annamaria CHIȘ Conf. univ. dr. Marius HAROSA
Prof. univ. dr. Răzvan DINCĂ Prof. univ. dr. Adriana ALMĂȘAN
COLEGIUL DE REDACŢIE
DIRECTOR COORDONATORI SECŢIUNE
Prof. univ. dr. Florin MOȚIU DREPT PRIVAT
Prof. univ. dr. Daniel-Mihail ȘANDRU
REDACTOR-ȘEF
Avocat, dr. Mihaela MOCANU Consilier juridic, dr. Dragoș CĂLIN
COORDONATOR SECŢIUNE
DREPT PUBLIC
Prof. univ. dr. Simona GHERGHINA
COORDONATOR SECŢIUNE
DREPTUL NOILOR TEHNOLOGII
Conf. univ. dr. Raul Felix HODOȘ
COLABORATORI PERMANENŢI
Lect. univ. dr. Sergiu GOLUB Conf. univ. dr. Lavinia TEC
Conf. univ. dr. Lucian BOJIN Conf. univ. dr. Maria DUMITRU (NICA)
Cuprins
NOUTĂȚI
9 Selecție de noutăți legislative din perioada 1.02.2023-31.03.2023
DREPTUL INTERNETULUI
17 Gheorghe PIPEREA
Ocupațiunea și uzucapiunea în spațiul a-național al internetului
DREPTUL SOCIETĂŢILOR
39 Maria NICA-DUMITRU
Aplicarea în timp a legii civile în privința hotărârilor adunării generale a asociaților unei
societăți cu răspundere limitată: art. 192 alin. (2) din Legea nr. 31/1990 privind societățile
DREPT TRANSNAŢIONAL
59 Radu Bogdan BOBEI
Lex societatis – o perspectivă de drept transnațional
CENTRUL PENTRU DREPTUL AFACERILOR TIMIȘOARA
95 Silviu CERNA
Impactul inflației asupra băncilor
ORATORIE JUDICIARĂ
107 Mihail DINU
Cum să comunicăm cu încredere
SINTEZE DE JURISPRUDENŢĂ
113 Selecţie de jurisprudenţă relevantă a curţilor de apel din anul 2022
REVISTA ROMÂNĂ DE DREPT AL AFACERILOR NR. 1/2023 | 5

NEWS
9 Selection of Legislative News from the Period February - March, 2023
INTERNET LAW
17 Gheorghe PIPEREA
Occupation and Usucapion in the A-national Space of the Internet
COMPANIES LAW
39 Maria NICA-DUMITRU
The Application in Time of the Law Regarding the Adoption of Decisions of the General
Meeting of Shareholders of a Limited Liability Company: art. 192 of Law no. 31/1990
Regarding Companies
TRANSNATIONAL LAW
59 Radu Bogdan BOBEI
Lex societatis – A Transnational Law Approach
TIMIȘOARA BUSINESS LAW CENTER
95 Silviu CERNA
The Inflation Impact on Banks
JUDICIAL ORATORY
107 Mihail DINU
How to Communicate with Confidence
CASE LAW SYNTHESIS
113 Selection of Relevant Jurisprudence of the Courts of Appeal from the Year 2022
6 | REVISTA ROMÂNĂ DE DREPT AL AFACERILOR NR. 1/2023

NOUTĂȚI
Selecție de noutăți legislative din perioada 1.02.2023-31.03.2023
Februarie 2023
Legislație națională
Parlamentul României
Legea nr. 43/2023 pentru anularea unor obligații fiscale
Guvernul
Ordonanță de urgență pentru modificarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 20/2014
nr. 5/2023 privind stabilirea unor măsuri de eficientizare a activității de
privatizare pentru dezvoltarea în condiții de profitabilitate a activității
operatorilor economici cu capital de stat, pentru exercitarea
drepturilor și îndeplinirea obligațiilor ce decurg din calitatea de
acționar a statului la anumiți operatori economici, precum și pentru
modificarea și completarea unor acte normative
Hotărârea nr. 151/2023 pentru completarea Hotărârii Guvernului nr. 557/2016 privind
managementul tipurilor de risc
Hotărârea nr. 153/2023 privind organizarea și funcționarea Agenției Române pentru Investiții
și Comerț Exterior
Hotărârea nr. 104/2023 privind aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii laptelui
și a produselor lactate nr. 307/2022 și a Ghidului de definiții și termeni
folosiți în industria laptelui
Ordonanță de urgență pentru modificarea lit. c) a alin. (6) al art. 41 din Ordonanța
nr. 2/2023 Guvernului nr. 43/1997 privind regimul drumurilor
Hotărârea nr. 112/2023 privind aprobarea Ghidului de guvernanță a platformei de cloud
guvernamental
Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale
Ordinul nr. 83/2023 privind aprobarea formularului-tip al cererii de plată pentru anul 2023
Ordinul nr. 396/2022 M1 pentru aprobarea Procedurii privind calculul, încasarea și plata
94/396/883/179/165 impozitului, precum și obligațiile declarative stabilite în condițiile
/C/9507/389/48/4297 art. 4^2 din Legea nr. 17/2014 privind unele măsuri de reglementare
a vânzării terenurilor agricole situate în extravilan și de modificare
a Legii nr. 268/2001 privind privatizarea societăților ce dețin în
administrare terenuri proprietate publică și privată a statului cu
destinație agricolă și înființarea Agenției Domeniilor Statului
Ordinul privind modificarea anexei la Ordinul ministrului agriculturii și
nr. 319/2022 319/502 dezvoltării rurale și al ministrului mediului nr. 126/807/2017 pentru
aprobarea Normelor privind accesul la resursele acvatice vii din
domeniul public al statului în vederea practicării pescuitului comercial
în habitatele piscicole naturale din ariile naturale protejate
NOUTĂȚI | REVISTA ROMÂNĂ DE DREPT AL AFACERILOR NR. 1/2023 | 9

Noutăţi legislative
Ministerul Dezvoltării, Lucrărilor Publice și Administrației

Ordinul nr. 227/2023 pentru aprobarea reglementării tehnice „Normativ privind proiectarea
și verificarea construcțiilor din lemn, indicativ NP 005-2022”
Ministerul Investițiilor și Proiectelor Europene
Ordinul nr. 348/2023 pentru aprobarea Schemei de ajutor de minimis „Listarea la bursă a
întreprinderilor”
Ordinul nr. 205/2023 pentru modificarea și completarea reglementării tehnice „Normativ
pentru proiectarea și executarea sistemelor de iluminat artificial din
clădiri, indicativ NP 061/2002”, aprobată prin Ordinul ministrului
lucrărilor publice, transporturilor și locuinței nr. 939/2002
NOUTĂŢI
Ordinul nr. 173/2023 privind aprobarea reglementării tehnice „Normativ pentru proiectarea,
executarea și exploatarea instalațiilor de ventilare și climatizare,
indicativ I5-2022”
Ordinul nr. 171/2023 pentru aprobarea reglementării tehnice „Cod de proiectare a construc
țiilor cu pereți structurali de beton armat, indicativ CR 2-1-1.1/2022”
Agenția Națională de Administrare Fiscală
Ordinul nr. 234/2023 pentru modificarea și completarea Ordinului președintelui Agenției
Naționale de Administrare Fiscală nr. 1.443/2019 privind procedurile
de agreare și selecție a practicienilor în insolvență de către Agenția
Națională de Administrare Fiscală
Ordinul nr. 216/2023 privind aprobarea Procedurii de stabilire a impozitului pe veniturile
din înstrăinarea terenurilor agricole situate în extravilan/pachetului
de control al persoanelor juridice care au în proprietate unul sau mai
multe terenuri agricole situate în extravilan, precum și a modelului și
conținutului unor formulare
Ordinul nr. 188/2023 privind modificarea și completarea Ordinului președintelui Agenției
Naționale de Administrare Fiscală nr. 587/2016 pentru aprobarea
modelului și conținutului formularelor utilizate pentru declararea
impozitelor și taxelor cu regim de stabilire prin autoimpunere sau
reținere la sursă
Ordinul nr. 170/2023 privind completarea anexei la Ordinul președintelui Agenției
Naționale de Administrare Fiscală nr. 1.612/2018 pentru aprobarea
Nomenclatorului obligațiilor fiscale care se plătesc în contul unic
Ordinul nr. 172/2023 privind modificarea și completarea Ordinului președintelui Agenției
Naționale de Administrare Fiscală nr. 587/2016 pentru aprobarea
modelului și conținutului formularelor utilizate pentru declararea
impozitelor și taxelor cu regim de stabilire prin autoimpunere sau
reținere la sursă
10 | REVISTA ROMÂNĂ DE DREPT AL AFACERILOR NR. 1/2023 | NOUTĂȚI

Autoritatea de Supraveghere Financiară

Norma nr. 8/2023 pentru modificarea Normei nr. 16/2010 privind prospectul schemei de
pensii facultative, aprobată prin Hotărârea Comisiei de Supraveghere
a Sistemului de Pensii Private nr. 27/2010
Norma nr. 7/2023 pentru modificarea Normei nr. 7/2007 privind prospectul schemei de
pensii private, aprobată prin Hotărârea Comisiei de Supraveghere a
Sistemului de Pensii Private nr. 26/2007
Norma nr. 2/2023 privind comisionul de administrare pentru fondurile de pensii
administrate privat
Legislație europeană
Parlamentul European
Regulamentul de modificare a Regulamentului (UE) 2021/241 în ceea ce privește
nr. 435/27-feb-2023 capitolele privind REPowerEU din planurile de redresare și reziliență și
de modificare a Regulamentelor (UE) nr. 1303/2013, (UE) 2021/1060
și (UE) 2021/1755 și a Directivei 2003/87/CE
Consiliul Uniunii Europene
Decizia de autorizare a statelor membre să ratifice, în interesul Uniunii Europene,
nr. 436/14-feb-2023 cel de Al doilea protocol adițional la Convenția privind criminalitatea
informatică referitor la cooperarea consolidată și la divulgarea probelor
electronice
Regulamentul de modificare a Regulamentului (UE) nr. 389/2012 în ceea ce privește
nr. 246/30-ian-2023 schimbul de informații păstrate în registrele electronice în legătură
cu operatorii economici care deplasează produse accizabile între
statele membre în scopuri comerciale
Decizia de modificare a Deciziei de punere în aplicare 2013/676/UE de
nr. 218/30-ian-2023 autorizare a României să aplice în continuare o măsură specială
de derogare de la articolul 193 din Directiva 2006/112/CE privind
sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată
Comisia Europeană
Decizia de acordare a unei derogări solicitate de anumite state membre
nr. 438/24-feb-2023 în temeiul Regulamentului (UE) nr. 952/2013 al Parlamentului
European și al Consiliului pentru utilizarea altor mijloace decât
tehnicile de prelucrare electronică a datelor pentru schimbul și
stocarea de informații pentru versiunea 2 a sistemului de control al
importurilor 2

Martie 2023
Legislație națională
Parlamentul României
Legea nr. 69/2023 pentru modificarea și completarea Legii nr. 227/2015 privind Codul fiscal
Legea nr. 67/2023 pentru modificarea art. 6 alin. (2) din Legea nr. 361/2022 privind
protecția avertizorilor în interes public
Legea nr. 65/2023 pentru punerea în aplicare a Regulamentului (UE) 2019/1.238 al
Parlamentului European și al Consiliului din 20 iunie 2019 privind
un produs paneuropean de pensii personale (PEPP), a unor prevederi
NOUTĂŢI
din Regulamentul (UE) 2020/852 al Parlamentului European și al

Consiliului din 18 iunie 2020 privind instituirea unui cadru care să
faciliteze investițiile durabile și de modificare a Regulamentului (UE)
2019/2.088, precum și pentru modificarea și completarea unor acte
normative din domeniul pensiilor private
Legea nr. 64/2023 pentru aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 86/2022
pentru modificarea și completarea Ordonanței Guvernului nr. 58/1998
privind organizarea și desfășurarea activității de turism în România
Legea nr. 63/2023 privind aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 46/2017
pentru modificarea și completarea Ordonanței de urgență a
Guvernului nr. 8/2009 privind acordarea voucherelor de vacanță
Legea nr. 62/2023 pentru modificarea Legii cadastrului și a publicității imobiliare nr. 7/1996
Legea nr. 58/2023 privind securitatea și apărarea cibernetică a României, precum și
pentru modificarea și completarea unor acte normative
Legea nr. 57/2023 pentru modificarea Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă
pentru modificarea și completarea Legii nr. 346/2004 privind
stimularea înființării și dezvoltării întreprinderilor mici și mijlocii
Legea nr. 52/2023 pentru completarea alin. (1) al art. 139 din Legea nr. 53/2003 – Codul
muncii
Legea nr. 50/2023 privind modificarea art. 20 alin. (5) din Legea nr. 51/1995 pentru
organizarea și exercitarea profesiei de avocat
Legea nr. 51/2023 pentru modificarea și completarea Legii nr. 135/2010 privind Codul
de procedură penală
pentru modificarea art. 262 alin. (3^2) din Legea nr. 85/2014 privind
procedurile de prevenire a insolvenței și de insolvență și a Ordonanței
de urgență a Guvernului nr. 19/2022 privind unele măsuri referitoare
la garanțiile de bună execuție constituite în cadrul contractelor de
achiziție publică și al contractelor sectoriale

pentru modificarea Ordonanței Guvernului nr. 58/1998 privind
organizarea și desfășurarea activității de turism în România și a altor
acte normative
Guvernul
Hotărârea nr. 274/2023 privind modificarea Hotărârii Guvernului nr. 807/2014 pentru
instituirea unor scheme de ajutor de stat având ca obiectiv stimularea
investițiilor cu impact major în economie
Ordonanță de urgență pentru modificarea și completarea unor acte normative
nr. 19/2023
Hotărârea nr. 198/2023 pentru aprobarea Regulamentului privind procedura de înregistrare,
investigare și soluționare a sesizărilor referitoare la practicile comer
ciale neloiale dintre întreprinderi în cadrul lanțului de aprovizionare
agricol și alimentar
Hotărârea nr. 181/2023 pentru modificarea și completarea titlului VIII „Accize și alte taxe
speciale” din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 227/2015
privind Codul fiscal, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 1/2016
Hotărârea nr. 171/2023 privind stabilirea sectoarelor de negociere colectivă și a codurilor
CAEN aferente acestora
Ministerul Finanțelor
Ordinul nr. 1178/2023 pentru aprobarea Procedurii privind emiterea soluţiei fiscale individuale
anticipate
Instrucțiunile pentru aprobarea Normelor privind determinarea, reținerea și virarea
nr. 6218/2023 1/6218 impozitului pe câștigul de capital rezultat din transferul titlurilor de
valoare obținut de persoanele fizice
Ministerul Mediului, Apelor și Pădurilor
Ordinul nr. 783/2023 pentru modificarea și completarea Ghidului de finanțare a Programului
privind reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră în transporturi, prin
promovarea vehiculelor de transport rutier nepoluante și eficiente
din punct de vedere energetic, 2020-2024, aprobat prin Ordinul
ministrului mediului, apelor și pădurilor nr. 323/2020
Ordinul nr. 784/2023 pentru modificarea și completarea Ghidului de finanțare a Programului
de stimulare a înnoirii Parcului auto național 2020‑2024, aprobat
prin Ordinul ministrului mediului, apelor și pădurilor nr. 324/2020
Ministerul Muncii și Solidarității Sociale
Ordinul privind stabilirea valorii nominale indexate a unui tichet de masă
nr. 1263/2023 1263/654 pentru semestrul I al anului 2023
Ordinul nr. 798/2023 privind aprobarea Procedurii de încadrare în sectoarele de negociere
colectivă a unităților definite conform art. 1 pct. 21 din Legea
nr. 367/2022 privind dialogul social

Agenția Națională de Administrare Fiscală

Ordinul nr. 369/2023 pentru abrogarea Ordinului președintelui Agenției Naționale
de Administrare Fiscală nr. 501/2016 privind stabilirea unor
competențe în sarcina Direcției Generale a Vămilor și structurilor
vamale subordonate și pentru aprobarea modelului și conținutului
formularelor și documentelor utilizate de către Direcția Generală
a Vămilor și structurile vamale subordonate în activitatea de
supraveghere și control în domeniul produselor accizabile
Ordinul nr. 347/2023 pentru modificarea unor acte normative privind înregistrarea/
anularea înregistrării în scopuri de taxă pe valoarea adăugată
Ordinul nr. 231/2023 privind modificarea și completarea anexei nr. 5 la Ordinul președintelui
NOUTĂŢI
Agenției Naționale de Administrare Fiscală nr. 3.780/2017 pentru

aprobarea modelului și conținutului unor formulare utilizate în
administrarea impozitului pe venit
Autoritatea de Supraveghere Financiară
Norma nr. 11/2023 pentru modificarea și completarea Normei nr. 26/2021 privind
activitatea desfășurată pe teritoriul României de asigurătorii din
statele terțe prin intermediul sucursalelor
Banca Națională a României
Regulamentul privind clasificarea creditelor și constituirea, regularizarea și utilizarea
nr. 2/2023 provizioanelor specifice de risc de credit aplicabil instituțiilor de
plată și instituțiilor emitente de monedă electronică, altele decât
instituțiile financiare nebancare
Legislație europeană
Parlamentul European
Regulamentul modificare a Regulamentului (UE) 2015/760 în ceea ce privește
nr. 606/15-mar-2023 de cerințele referitoare la politicile de investiții și condițiile de
funcționare ale fondurilor europene de investiții pe termen lung și
sfera activelor de investiții eligibile, cerințele privind structura și
diversificarea portofoliului, precum și împrumutul de numerar și alte
reguli ale fondurilor
Regulamentul de instituire a Programului Uniunii privind conectivitatea securizată
nr. 588/15-mar-2023 pentru perioada 2023-2027
Comisia Europeană
Regulamentul de înregistrare a unei denumiri în Registrul denumirilor de origine
nr. 700/29-mar-2023 protejate și al indicațiilor geografice protejate [„Plăcintă dobrogeană”
(IGP)]

DREPTUL INTERNETULUI
Ocupațiunea și uzucapiunea
în spațiul a-național al internetului
Prof. univ. dr. Gheorghe PIPEREA
ABSTRACT
The internet is a non-national space, not subject to the sovereignty of any state.
Technological corporations have imposed on the internet their own regulations
and pre-formulated a-national contracts, as well as moral precepts or axiology of
private origin, but having global, imperialist opposability, appropriating through
occupation and usucapion both on significant fractions of this a-national space,
as well as on some fractions of the internet users’ personality. The appearance of
ownership on inalienable goods or values and the widespread belief that economic
power is equivalent to right and necessity have created empires, against which
the principles of law and fundamental rights and freedoms are inapplicable.
What the internet corsairs “offer” in return are irrepressible contracts, captivity,
and submission to community “values” and standards. However, the common
genetic code, ubiquitous, and timeless that underlies all substantive law, as well
as customs, contracts, and jurisprudence, is an anchor to a world in flux. Good
faith, equity and the imperative of social cooperation are effective correctives to
any kind of totalitarianism, including digital.
Personal data, which is collected digitally in the form of behavioral surplus, is the
property of the person, part of his identity, therefore it cannot be considered stray
property. They are inalienable, as they belong to the spiritual, soulful component
of man, as well as to privacy, private life and dignity. The concrete individual is the
owner of these non-transferable rights. However, following a dystopian scenario,
this data became the object of collection and misappropriation. Internet users
were, without their will, the harvest, and the predictive products manufactured
based on it ended up shaping our behavior, transforming us into buyers who create
no surprises for merchant and nor cause risks for them. Disturbing is that this
harvest is too often the result of bad faith possession, similar to theft.
Since it creates an imbalance of power, this processing personal data makes

the regulation related to the protection of personal data unnecessary and even
hypocritical.
Keywords: internet, occupation, usucapion, a-national space, personal data,

authorship rights.
DREPTUL internetului | REVISTA ROMÂNĂ DE DREPT AL AFACERILOR NR. 1/2023 | 17

Gheorghe PIPEREA
REZUMAT
Internetul este un spațiu a-național, nesupus suveranității niciunui stat.

Corporațiile tehnologice și-au impus pe internet propriile legi și contracte pre-
formulate a-naționale, precum și precepte morale sau axiologii de sorginte
privată, dar cu opozabilitate globală, imperialistă, împroprietărindu‑se prin
ocupațiune și uzucapiune atât asupra unor fracțiuni semnificative ale acestui
spațiu a-național, cât și asupra unor fracțiuni ale personalității utilizatorilor
internetului. Aparența de proprietate asupra unor bunuri sau valori inalienabile
și credința larg răspândită că puterea economică este echivalentă cu dreptul
și necesitatea au creat imperii, față de care principiile Dreptului și drepturile și
libertățile fundamentale sunt inaplicabile. Ceea ce corsarii internetului „oferă”
în schimb sunt contracte irepresibile, captivitate și supunere față de „valorile”
și standardele comunității. Cu toate acestea, codul genetic comun, ubicuu și
atemporal, care se regăsește la baza întregului drept pozitiv, precum și a cutumelor,
a contractelor și a jurisprudenței, este o ancoră a unei lumi în derivă. Buna credință,
echitatea și imperativul cooperării sociale sunt corective eficiente ale oricărui tip
de totalitarism, inclusiv cel digital.
Datele cu caracter personal, care sunt colectate digital sub forma surplusului
comportamental, sunt proprietatea persoanei, făcând parte din identitatea sa,
deci nu pot fi considerate bunuri fără stăpân. Sunt inalienabile, întrucât țin de
componenta spirituală, sufletească, a omului, precum și de intimitate, de viața
privată și de demnitate. Individul concret este proprietar ale acestor drepturi
netransmisibile. Cu toate acestea, în urmarea unui scenariu distopic, aceste date
au ajuns obiect al colectării și al împroprietăririi prin uzucapiune. Utilizatorii
internetului au fost, fără voia lor, recolta, iar produsele predictive fabricate pe baza
DOCTRINĂ
acesteia au ajuns să ne modeleze comportamentul, transformându‑ne în achizitori

care nu creează surprize și nu mai cauzează riscuri comercianților. Preocupant este
că această recoltă este, prea deseori, rezultatul unei posesii de rea-credință, similară
cu un furt.
Întrucât creează un dezechilibru de putere (imbalance of power), această colectare

face inutilă și chiar ipocrită reglementarea relativă la protecția datelor cu caracter
personal.
Cuvinte-cheie: internet, ocupațiune, uzucapiune, spațiu a-național, date cu

caracter personal, dreptul de autor.
Legislație relevantă: Legea nr. 8/1996; Legea nr. 240/2004
18 | REVISTA ROMÂNĂ DE DREPT AL AFACERILOR NR. 1/2023 | DREPTUL internetului

§1. Despre dreptul anațional

1. Internetul este un spațiu virtual, un non-loc, un flux informațional continuu generat de
„dialogul” permanent între computerele interconectate la nivel global. Pe acest tărâm digital
există o lume dematerializată, care (di)simulează lumea reală, adică lumea caracterizată material
și perceptibilă empiric. De asemenea, în lumea digitală există și circulă, inclusiv în plan juridic,
bunuri, valori imateriale și contracte „inteligente” care, paradoxal, determină efecte importante în
planul fizic, offline. Lumea digitală a internetului deformează sau „augmentează” realitatea fizică.
În ciuda unor reglementări naționale care încearcă să îl limiteze sau să îl contingenteze, internetul
este, prin definiție, un spațiu a-național, nesupus suveranității niciunui stat.
În lipsa unor legi naționale sau a unor reglementări internaționale acceptate de toată lumea,
internetul a devenit, treptat, un tărâm al nimănui. Primii veniți și cei puternici au ajuns să se
înstăpănească, prin ocupațiune și uzucapiune, pe bucăți consistente din aceste teritorii vaste și
necunoscute (porțiuni imateriale ale unei Terra Nova digitale), și unde sus-numiții și-au impus
de timpuriu propriile legi și contracte pre-formulate a-naționale, precum și precepte morale sau
axiologii (denumite, de regulă, valori sau standarde ale „comunității”) de sorginte privată, dar cu
opozabilitate globală, imperialistă, rigori care îi transformă treptat pe utilizatorii internetului, ai
platformelor de tranzacționare și ai rețelelor de socializare, în consumatori supuși prin hedonism,
trivialități și comoditate intelectuală/abandon al rațiunii, în iobagi docili ai suzeranilor satului
digital global.
S-a creat astfel, sub ochii noștri, un așa-zis drept a-național al contractelor și al proprietății
dobândite prin cucerire fără slavă și înstăpânire discreționară. Adițional, marile corporații
tehnologice alocă imense sume de bani pentru lobby și sponsorizări politice, practică rotația
comunist/corporatistă a cadrelor (re-denumită revolving door, aceasta este practica de zi cu zi
care relevă faptul că, între corporații, pe de o parte, și administrațiile publice, centrale sau locale,
pe de altă parte, se derulează continuu schimburi de birocrați) și își asigură prin legi cu dedicație
protecția monopolurilor, rentelor și privilegiilor astfel plătite, ajungând chiar să pretindă plasarea
lor în afara legislațiilor naționale, într-un spațiu liber de „constrângerile” acestora.
Am ajuns să credem că acest exercițiu abuziv de putere este chiar dreptul. Credința în autoritatea
dată de puterea economică și de lobby a devenit necesitate, care a devenit drept. Chiar dacă este
vorba de o credință izvorâtă dintr-o supunere irațională, dintr-un sistem pavlovian de recompense
și din meta-adevărul bulei de socializare (în interiorul bulei certitudinile, confirmate de restul
membrilor, înlocuiesc adevărul), dacă majoritatea acestor supuși cred că acești ocupanți
auto-îndrituiți ai spațiului a-național al internetului sunt autoritatea și că voința lor înseamnă
necesitatea, atunci regulile impuse de ei (pe un teritoriu al nimănui, iar nu în propria ogradă)
devin legi opozabile tuturor.
Opinia/credința echivalentă cu necesitatea a devenit un fel de drept al celui puternic și, în multe
privințe, a înlocuit Dreptul[1]. În realitate, este vorba de o situație de facto fără de lege, ba chiar
de o fărădelege care s-a transformat deja într-un risc enorm de implozie a lumii hedonist/
consumeriste de azi, devenind un combustibil extrem de inflamabil, care va putea oricând să
Despre acest tip contorsionat de opinio iuris sivae necessitatis am scris aici: https://www.bursa.ro/gheorghe-piperea-
[1]
credinta-creeaza-dreptul-credinta-inlocuieste-dreptul-44866442

Gheorghe PIPEREA
declanșeze explozii (anti)sociale majore și va deschide calea către finalul civilizației umane
construite pe baza dreptului[2].
2. Este bine de precizat că există un tip benefic de drept a-național și atemporal, un drept natural
ubicuu și etern, cărămida ultimă a civilizației umane, care se manifestă ca un fel de ADN comun
al contractelor, al jurisprudențelor, al dreptului pozitiv și al cutumelor judiciare. Este vorba
de o sumă de valori morale simple și de bun simț, despre echitate și dreptate, despre principii
fundamentale ale dreptului și despre soluții repetitive (inclusiv în plan jurisprudențial și legislativ)
legitimate de o îndelungată aplicare, extinsă teritorial.
Principiile fundamentale ale dreptului, de exemplu, sunt de sorginte morală. Jurisconsulții romani
considerau că dreptul este arta binelui și a dreptății (jus est ars boni et aequi) și că cele trei
precepte fundamentale ale dreptului sunt onestitatea, prudența menită a nu face nimănui rău
și determinarea de a-i da fiecăruia ceea ce-i al său (juris preacepta sunt haec: honeste vivere,
neminem laedere, suum quique tribuere).
Niciun sistem de drept nu este atât de „original” încât să rupă această tradiție milenară. De aceea,
există un cod genetic comun al tuturor sistemelor legale sau judiciare, al tuturor timpurilor, un
drept a-național și a-temporal, care nu se schimbă și nu piere[3], întrucât reprezintă substanța
însăși a plasei globale care înconjoară întreaga lume și o ține laolaltă. Buna-credința (honeste
vivere), echitatea, altruismul (neminem laedere, suum quique tribuere), binele comun, cooperarea
socială, sunt stabilopozii păcii sociale în vremuri de tulburare, ancorele unor lumi în derivă.
Astfel de reguli perene și a-naționale sunt, de exemplu, drepturile și libertățile fundamentale ale
omului.
Impactul acestui sistem de precepte morale asupra dreptului este enorm – ele modelează sau
chiar exclud de la aplicare normele din dreptul intern contrare. Chiar dacă actualul Cod civil este
construit prioritizând drepturile creditorilor și ale proprietarilor, el poate fi modelat în practică,
DOCTRINĂ
adică interpretat în vederea aplicării, sau chiar înlăturat de la aplicare, prin prioritatea care trebuie
acordată normelor constituționale sau care rezultă din convențiile internaționale privitoare la
dreptate, supremația Constituției și primoridialitatea drepturilor și libertăților fundamentale ale
omului ca individ concret.
În doctrină noastră relativ recentă[4] a fost enunțat conceptul de contract anațional, cu vocație de
internaționalizare și globalizare, vocație care vine nu din utilizarea sa ca instrument al dreptului
internațional privat, ci din transformarea sa într-un recipient al unor principii și reguli aplicabile
oriunde și oricând, indiferent de variațiile si de deviațiile minimale pe care le-ar impune legislația
internă, prin norme imperative.
[2]
Pentru alte dezvoltări ale ideii de captivitate juridică obținută prin forța infailibilă a puternicilor zilei și prin supunere
nefiltrată de rațiune, a se vedea și Gh. Piperea, https://www.juridice.ro/essentials/4399/un-lux-teoretic-o-discutie-
plicticoasa-despre-drepturi-si-morala
[3]
Dreptul natural nu are vârstă și nici localizare geografică strictă, dar se regăsește oriunde, de la statele Vestului
„civilizat”, la statele asiatice sau africane totalitare sau sărace (aflate, din punct de vedere economic și social, încă în
evul mediu timpuriu) și oricând, de la Codul lui Hammurabi, la Vechiul Testament, la Codul civil al lui Napoleon și la
CEDO sau TFUE.
A se vedea Ionuț – Florin Popa, Factoringul – un transplant juridic acceptat de dreptul comun?, în Revista Română de
[4]
Drept Privat nr. 2/2017, număr subintitulat Formele speciale ale creditului bancar, p. 97.

Ideea, oricât de interesantă și curajoasă, trebuie circumstanțiată și pusă în coordonatele

corecte și juste ale dreptului natural, căci altfel ea ar putea declanșa un risc de metamorfozare
a contractului într-o sursă de drepturi exorbitante ale părții puternice (și potențial abuzive) a
contractului și într-o cauză ilegitimă a unor obligații înrobitoare ale părții slabe a contractului, mai
ales când contractul este impus de comerciant consumatorului (sau IMM-ului co-contractant)
prin clauze tipizate, pre-formulate și non-negociabile.
Unele formule juridice, deși nereglementate, au un succes pe piață atât de mare, încât majoritatea
participanților la piață le adoptă ca atare în practica de afaceri proprie. Prin mimetism si prin
replicarea la infinit a unui model de succes, contractul respectiv devine treptat o cutumă, de
regulă standardizată.
Există contracte nenumite care circulă pe piață în volume imense, și care sunt standardizate nu de
asociații profesionale sau de protecție a consumatorilor, ci de comercianții înșiși, entități globale
și monopoliste care covârșesc piața, eliminând orice idee de competiție și inovație (inclusiv sub
aspectul rejectării nefirești a unor noi formule contractuale, superioare calitativ și orientate către
echilibru, reziliență și câștig reciproc).
Așa este cazul contractelor de credit, care circula pe piață sub forma unor formule contractuale
tipizate, mimetic preluate unii de la alții de fiecare dintre „concurenții” de pe piața creditului
(cu consecința lipsei oricărei opțiuni alternative). Așa este cazul, de asemenea, al contractelor
care circulă pe internet și care dau acces, cu sau fără plată, la diverse servicii electronice, al
programelor de software, al paginilor de socializare, al portalurilor de vânzări și distribuție sau al
aplicațiilor pentru smartphone/tablete.
Standardizarea contractelor din aceste domenii este rezultatul unor practici comerciale și
metode de „optimizare” funcțională pe care comerciantul cu volume mari de vânzări le impune
co‑contractanților săi, de pe poziția unui deținător al puterii economice și al majorității resurselor.
Acest gen de contracte nenumite, standardizate în interesul și după chipul comercianților care
dețin puterea economică, sunt contracte de adeziune (sau chiar forțate, întrucât co-contractantul
nu are voie, legal, să refuze să contracteze – de exemplu, în cazul asigurărilor de răspundere auto
sau profesională) și, în consecință, nu permit negocierea, ci numai aderarea fără rezerve la oferta
de a contracta. Flexibilitatea și inovația, proprii ideii de contract nenumit, sunt abandonate în
favoarea modelului inflexibil și non-negociabil, impus de mega-comerciant, care deține o putere
economică globală.
Prin filmele de la Hollywood, aventurile corsarilor medievali au primit o tușă romantică sau o
lumina nostalgică, deși era vorba de pirați ai mării libere cu mandate imperiale de a coloniza, de
a jefui, de a lipsi ilegal de libertate populații întregi, de a determina migrații forțate și de a ucide.
Internetul poate fi asemuit unei mări libere, nesupuse suveranității niciunui stat. Paradoxal,
această nouă mare liberă are proprii corsari. În vremea colonizării Americilor de către
conquistadorii spanioli, pentru aur (care nu avea decât valoare simbolică pentru băștinașii de
acum 500 de ani ai acelor Terra Nova & Incognita) s-au oferit mărgele de sticlă (care nu aveau
decât valoare simbolică pentru conquistadori).
Fiind descoperite atât de multe resurse de aur și argint în America, creditul și contractele de
commenda (precursorii societăților în comandită, în structura cărora unii asociații își asumă tot

Gheorghe PIPEREA
riscul afacerii, în timp ce restul asociaților își asumă numai riscul valorii aportate în societate)
au explodat. Câștigurile erau atât de mari încât meritau toate riscurile. De aceea, din 6 nave ale
aceluiași armator care plecau din porturile europene, doar una se întorcea, dar încărcătura era
atât de valoroasă încât acoperea cu asupra de măsură toate pierderile, câștigul fiind fabulos.
În zilele noastre, corsarii internetului ne oferă mărgele (like, share, emoticon pozitiv, match
pe site-urile de dating, coș virtual plin și livrare „gratuită”, la o zi distanță), care nu au nicio
valoare pentru ei, iar noi le oferim gratuit toate datele noastre cu caracter personal, despre
valoarea cărora nu avem nici cea mai vagă idee, dar care au valoare de aur alchimic pentru
corsarii internetului.
Comparația internetului cu marea liberă, acel teritoriu vast al Planetei Pământ care nu este supus
niciunei legi, jurisprudențe sau cutume naționale, este corectă, dar numai până la un punct.
În primul rând, se vă observa că, inclusiv în lipsa unor legi naționale sau convenții internaționale,
ca și în marea liberă, și pe internet sunt aplicabile principiile și preceptele morale care constituie
ADN-ul comun al tuturor normelor juridice ale lumii noastre.
În al doilea rând, modurile de dobândire a proprietății care erau considerate legitime și pe deplin
caracterizate juridic în Evul Mediu nu mai sunt legitime azi. Echivalentele ocupațiunii manu
militari sau ale uzucapiunii medievale sunt, în prezent, reglementate strict în coduri și prin cutume
internaționale.
În al treilea rând, contractul, chiar anațional, nu poate fi perfectat și pus în aplicare contra legem.
Nu se poate deroga prin contract de la normele care interesează ordinea publică și bunele
moravuri (art. 11 C. civ.). Limite ale efectelor contractului, inclusiv ale celui anațional, sunt impuse
și de principiul bunei credințe și al echității. Mai mult chiar, orice contract poate avea efecte
extinse dincolo de voința preformulată de mega-comerciant (sau efectiv exprimată de părți, ca
urmare a negocierii).
DOCTRINĂ
Într-adevăr, contractul obligă nu numai la ceea ce este expres stipulat, ci și la toate urmările
pe care practicile statornice ale părților, uzanțele, legea și echitatea i le dau după natura sa, iar
clauzele obișnuite (naturale, de bun simț, juste, echilibrate) ale contractului se subînțeleg, chiar
dacă nu sunt expres stabilite (art. 1272 C. civ.). Așadar, chiar și un model anațional de contract
va fi supus legii interne, cel puțin sub aceste aspecte.
§2. Împroprietărirea prin ocupațiune și surplusul comportamental

3. Sentimentul popular și normal care irumpe imediat ce e vizibil că cineva își parchează „bolidul”
pe iarbă ori pe plajă, sau că aruncă masca pe jos, sau că „produce” munți de plastic și continente
de alte gunoaie după un „barbecue” copios, stropit în belșug cu fluvii de bere, este acela de
revoltă, de injustiție. Când unii dau muzica la maxim, făcându‑ți praf calmul, concentrarea sau
planurile de home schooling/working, iritarea poate atinge cote atât de înalte încât să vrei să suni
la urgențe, pentru a chema pe cineva care să-i pedepsească pe delincvenți.
Același sentiment și aceeași iritare ar trebui să irumpă și când cineva „omoară” apa, tratând-o
industrial ori infestând-o sau când decimează pădurea, sau când braconează industrial, ori când

arde necontrolat deșeuri toxice și reziduuri industriale sau le aruncă în râuri, fluvii sau mări, pe
considerentul că apa, aerul, pădurea, marea, sunt ale tuturor, deci pot fi exploatate pentru sfântul
profit, consumate până la epuizare sau pângărite.
Aceeași ar trebui să fie și reacția contra celor care s-au împroprietărit asupra unor porțiuni vaste
ale spațiului infinit și anațional al internetului.
Cu toate acestea, o asemenea reacție se întâlnește rar sau lipsește când vine vorba de acei
puternici ai zilei sau ai secolului care, cu logistica potrivită, cu banii suficienți pentru lobby și PR
și cu susținerea politică și mediatică adecvată, ne fabrică acordul de voință. Cel mai simplu mod
de obținere a consimțământului este cel insidios și tacit – cine tace, pare a consimți (qui tacet
consentire videtur). Lipsa revoltei și a protestului față de ocupațiunea sau uzucapiunea perfectate
sub ochii noștri de puternicii zilei sau ai secolului îi încurajează să continue să se împroprietărească
pe res publica și să își creeze propriul drept anațional.
Să pui stăpânire pe teritorii necunoscute și să exploatezi în profit propriu ceea ce aparține tuturor
sau nu aparține nimănui se numește împroprietărire prin ocupațiune.
Așa s-au construit imperiile, mai ales cele coloniale, așa s-a „civilizat” vestul sălbatic american.
Exact așa s-au constituit imperiile piraterești ale spațiului virtual, „liber și gratuit”, al internetului –
prin ocupațiune și legi proprii, a-naționale, impuse de mogulii IT prin „termenii și condițiile” din
contracte girate de state puternic militarizate, cu sisteme judiciare constrângătoare, imperialiste
și infestate de corupție și conflicte de interese.
În urmă cu patru sute de ani, pe marea liberă, nesupusă suveranității vreunui stat, corsarii englezi
își luau niște libertăți pe care nu ar fi îndrăznit să le pretindă nicăieri pe uscat, bazându‑se pe
susținerea tacită a coroanei engleze, dar temându‑se respectuos de puterea politică și judiciară
a altor suverani. Acum, pirații spațiului infinit, „liber și gratuit”, al internetului și-au construit
imperii în fața cărora „își pleacă genunchiul” chiar și super-puterile militare ale lumii. Ironia
destinului este că aceste imperii s-au construit pe ceea ce s-a luat gratuit de la noi, cei 4 miliarde
de utilizatori ai internetului. Aurul alchimic utilizat ca fundament al acestor imperii IT este
super‑continentul de informații despre comportamentul, experiența curentă și emoționalitatea
noastră, pe baza cărora am putut fi transformați în oameni de plastilină care acționează exact așa
cum ne dictează avatarurile noastre informatice. Am devenit produsele lor predictive, recolta lor.
Spre deosebire de romanțioșii corsari ai reginei Elisabeta I, corsarii oceanului digital sunt cinici
și invazivi și sunt atât de mari, având atât de multă putere, resurse și susținere a deep state-ului,
încât deja le suntem toți captivi. Suntem permanent monitorizați, supravegheați și deposedați de
date cu caracter personal (care conțin emoțiile noastre, deci bucăți infinitezimale ale identității
noastre) și, pe această bază, devenim recolta lor de „produse predictive”, pe baza unor estimări
ale comportamentului nostru în viitorul imediat sau pe termen mediu. Suntem segregați prin
organizarea, fără voia noastră, pe „bule” de internet sau de medii de socializare și, mult mai grav,
suntem divizați și ostilizați unii contra altora în funcție de criterii artificiale, cum ar fi delictul de
opinie, credințele și ratingul social. Iar acest tip nenatural, statistic, de evaluare a noastră pentru
a ni se fixa credibilitatea și onorabilitatea, se construiește exact pe baza datelor cu caracter
personal, pe care, la origini, le-am dăruit acestor corsari, dar pe care acum suntem obligați să le
punem la dispoziția lor, cu titlu de „actualizare a datelor cu caracter personal”.

Gheorghe PIPEREA
Așa-zisul drept de a lua prin ocupațiune ceea ce este res publica[5] sau bun/valoare/experiență
personală conferă și „dreptul” de a îngrădi proprietatea, de a stabili cine intră și cine iese din
teritoriul ocupat. Atunci când acest teritoriu este, de fapt, o parte a vastului ocean digital,
apar cenzura digitală, știrea falsă prin omisiune, simularea realității, meta-adevărul, ghidajul
și remodelarea informației și a ideilor, fabricarea consimțământului (manufactured consent) și
canalizarea opțiunilor de achiziție, comercială, ideologică sau politică.
4. Comportamentul bazal al omului este determinat de nevoile sale naturale – acesta este
numitorul comun, repetabil și previzibil, al oricărui om. Tocmai de aceea foamea, frica, privarea
senzorială sau tortura fizică au fost mereu metode aproape infailibile de control și remodelare
a omului.
Comunitatea de valori, apartenența la grup, cooperarea și altruismul, adică identitatea de grup,

înseamnă primul rezervor de surplus comportamental (ceea ce se adaugă comportamentului de
bază). Este ceea ce ne diferențiază ca membri ai unei comunități – familie, națiune, echipă, grup,
confrerie, companie etc.
Asperitățile, diferențele și alegerile personale, individuale, trăirile profunde, adică identitatea

individuală, se constituie într-un al doilea rezervor de surplus comportamental, cu mult mai vast
și mai adânc decât primul.
Datele cu caracter personal sunt indicatori de surplus comportamental, semnale infinitezimale

ale comportamentului nostru individual, care ne diferențiază de ceilalți. Emoțiile, afecțiunile
și opțiunile noastre, starea de sănătate, autoaprecierea, culoarea pielii, nuanța ochilor, vârsta,
educația etc., sunt date cu caracter personal care sunt indisolubil legate de persoana noastră
(și nu ar trebuie să fie în proprietatea nimănui, tocmai pentru că sunt identitatea noastră, adică
noi înșine).
Poate părea de neînțeles sau de neimaginat, dar surplusul comportamental poate fi recoltat. Când
DOCTRINĂ
ne manifestăm identitatea de grup, emitem semnale ale surplusului nostru comportamental.

Când ne punem datele noastre cu caracter personal la dispoziția colectorilor, fie că o facem de
bună voie sau forțat, fie că suntem conștienți sau nu de auto-exproprierea noastră, cu titlu gratuit,
de aceste fracțiuni ale identității noastre, plămădim și dospim uriașul cozonac al surplusului
comportamental pe care îl recoltează colectorii. Pe baza acestui surplus comportamental, analizat
de algoritmii și inteligențele artificiale ale colectorilor atât în succesiunea ipostazelor noastre din
ultimii 20 de ani (colectorii acestor date nu omit nici un detaliu al experiențelor noastre și nu
uită nicio întâmplare sau eveniment din viața noastră, în timp ce noi avem memorie selectivă și
afectivă, ierarhizată în privința valorilor și omisivă cu detaliile), cât și în comparație cu indivizii
similari nouă, colectorii efectuează estimări și chiar predicții comportamentale. Având la dispoziție
imense baze de date și capacități gigantice de procesare, colectorii surplusului comportamental
pot estima, cu o precizie diabolică, ce alegeri și achiziții vom face, ce decizii vom lua mâine,
peste 2 săptămâni sau până la Crăciun. Ceea ce fac colectorii de surplus comportamental nu
este meteorologie – estimările lor sunt exacte pentru că au ajuns să ne cunoască mai bine decât
ne cunoaștem noi înșine.
Lucruri necesare tuturor (aer, apă, cer, viitor, identitate genetică), bunuri din domeniul public, inalienabile (râuri, fluvii,
[5]
mări, munți, instituții publice) sau bunuri destinate uzului public (parcuri, piețe, drumuri, școli și spitale publice etc.)

Hazardul și incertitudinea, inerente lumii materiale, sunt țintele predicțiilor comportamentale,

ținte care trebuie anihilate, pentru a se instala certitudinea în descrierea comportamentului
așteptat de la noi. Ceea ce fac colectorii de surplus comportamental nu este profeție care se
împlinește prin simplul fapt că este rostită – predicțiile lor sunt matematic exacte și descriu un
viitor determinat, în care liberul arbitru este anihilat. Prin aceste predicții comportamentale,
voința noastră este canalizată, consimțământul ne este fabricat, iar personalitatea noastră este
remodelată. Produsul lor predictiv suntem noi, și nu serviciile pe care le vând. Noi suntem marfa.
Construind și perfecționând permanent un avatar informatic, pe modelul surplusului nostru
comportamental, colectorii transformă omul din persoană în cifră și îl reduc la cel mai mic
numitor comun. Suntem cum ni se sugerează să fim, cum suntem înghiontiți să fim (nudge), cum
ni se dictează să fim – corectitudinea politică, valorile comunității, politicile de sănătate publică,
suspiciunea omniprezentă că am fi teroriști, spălători de bani, corupți, conspiraționiști, infectați
deciși să îi infecteze și pe ceilalți, ratingul de cetățean etc. sunt andrelele cu care păpușa vodoo
care ni se construiește informatic, golemul nostru tehnologic, sunt condiționate și canalizate
comportamental.
Evident, din această recoltă rezultă continente de bani – mai important este, însă, controlul pe
care îl poate asigura. Colectorii surplusului comportamental sunt capitaliști de supraveghere,
campionii „revoluției” digitale, care și-au impus modelul de „biznis” prin intermediul alianței
fructuoase cu serviciile secrete, împreună cu care au generat un Big Brother planetar, atotprezent
și atotputernic.
5. Oricât ar putea părea de bizar, surplusul emoțional, mai sus explicat, poate fi colectat și,
ulterior, transformat în produse predictive.
În cele ce urmează (a-c) sunt expuse trei categorii de exemple de colectare a surplusului
comportamental.
a) În primul rând, colectarea surplusului emoțional se efectuează cu ocazia oricărei operațiuni de

încasare sau plată care nu utilizează bani peșin (numerar fizic), ci conturi bancare, sisteme instant
de plăți (Money Gram, WesterUnion, Paypal, Revolut), carduri sau „portofele” digitale. O simplă
plată cu POS-ul implică nenumărați comercianți (vânzător, banca vânzătorului, banca emitentă
a cardului, sistemul global de carduri, proprietarul POS-ului) care colectează, fără excepție, date
cu caracter personal. Băncile sunt cele mai agresive și constrîngătoare din acest punct de vedere,
întrucât au căpătat obiceiul de a pretinde la fiecare 3-4 luni „actualizarea” datelor cu caracter
personal, sub sancțiunea blocării unor bani asupra cărora, teoretic, clientul-deponent ar trebui
să aibă în orice moment drept discreționar de dispoziție (art. 2191 C. civ.).
b) În al doilea rând, colectarea surplusului comportamental se face prin intermediul urmelor

pe care le lăsăm pe internet, denumite „cookies” (prăjiturele…), insecte informatice practic
inevitabile ori de câte ori navigăm pe internet – de exemplu, pentru a citi o publicație sau pentru
a face o comandă pe platformele de tranzacționare. Un studiu efectuat asupra unui număr de
543 de participanți selectați dintre cunoscătorii domeniului, a reliefat că 74% dintre ei au optat
pentru varianta „quick join” a accesului, ceea ce înseamnă omisiunea de a citi toate amănuntele
„termenilor și condițiilor”, prin saltul direct la pagina cu butonul „accept”; dintre cei 26% care au
decis, totuși, să „răsfoiască” documentul, cei mai mulți au făcut-o pentru a găsi cât mai repede
butonul „accept”; în mod normal, documentul ar fi necesitat 45 de minute pentru o înțelegere

Gheorghe PIPEREA
cât de cât comprehensivă, însă cei care s-au uitat la document au petrecut în medie 14 secunde
cu „citirea”…
Așadar, aproape nimeni nu citește aceste „terms and conditions”, fiind făcute să pară prolixe și,
deci, intimidante. Dacă există curajoși care se încumetă să citească zecile de pagini de termeni
juridici cvasi-inteligibili și de condiții întortocheate ale acestor cearșafuri digitale de documente,
nimeni nu le poate influența natura sau conținutul. Nu există o opțiune, onest reliefată pe site,
de a refuza – sunt publicații care, în caz de refuz al colectării de cookies, impun plata unor taxe
sau abonamente descurajante drept condiții ale accesului la „conținut”. De aceea, aceste „terms
and conditions” nu se pot numi contracte, ci necontracte[6]. Așa-zisul consimțământ implicit este,
de fapt, un bullying pe internet, o practică abuzivă a comercianților digitalizați.
c). În al treilea rând, colectarea surplusului comportamental se face prin intermediul rețelelor de
socializare și al platformelor de tranzacționare. Nu există drept de acces la rețea sau la platformă
fără a se divulga datele cu caracter personal pretinse de titularul rețelei de socializare sau al
platformei digitale.
În cursul existenței ca utilizator al rețelei sau al platformei, în fiecare secundă, cu fiecare click, like,
share, emoticon trimis, rețelele de socializare și platformele digitale colectează date cu caracter
personal, cu sau fără conștiința utilizatorului. Iar aceste date nu sunt utilizate exclusiv de titularul
rețelei/platformei, ci sunt utilizate și de terți (cu acordul titularului rețelei/platformei, pecuniar
răsplătit, sau în lipsa/în ciuda acestuia).
În anul 2015, un studiu efectuat, timp de 14 zile, sub egida Carnegie Mellon University, asupra
unui număr de 23 de participanți, utilizatori voluntari de rețele sociale sau de platforme digitale,
a reliefat că locația fizică și cea digitală a fiecăruia dintre ei a fost asaltată, pe toate canalele, de
mii de accesări din partea advertiserilor, asigurătorilor, comercianților, companiilor de marketing,
băncilor și a tuturor celorlalte entități, comerciale sau politice, interesate de colectarea datelor
și exploatarea predicțiilor comportamentale ale țintelor, ceea ce trebuie multiplicat de sute de
DOCTRINĂ
ori, întrucât aceste accesări s-au însoțit cu share-uri între colectori …
Coșmarul colectării este și mai grav dacă observăm că aceasta se efectuează nu numai în perioada
prezenței pe aceste rețele sociale sau platforme digitale, ci și în perioade de pauză sau chiar după
ce utilizatorul a părăsit „definitiv” rețeaua sau platforma[7].
d). În al patrulea rând, majoritatea dispozitivelor și a lucrurilor „inteligente” care ne populează

lumea și viața – în casă, la birou, în mașină, la facultate, în sălile de cinema, teatru, opera, pe
stadion, în avion, pe plajă, la munte – sunt dotate cu diverse sisteme de urmărire și captare, ba
chiar cu „cipuri emoționale”, care emit permanent semnale despre noi, despre emoțiile noastre,
despre comportamentul nostru și despre mișcările noastre[8].
[6]
Jonathan A. Obar, Anne Oeldorf – Hirsch, The Biggest lie on the Internet: ignoring the privacy policies and Terms of
Service Policies of social networking services”, apud Shoshana Zuboff, Capitalismul de supraveghere. Lupta pentru un viitor
al umanității, la noua frontieră a puterii, editura Hachette Book Group, New York, 2019, p. 202, ediție în limba engleză
p. 236 (cartea nu este încă tradusă în limba română).
[7]
A se vedea, în revista Wired, martie 2015, articolul lui Tim Moynihan, Apps Snoop on Your Location Way More Than You Think.
Noțiunea de cip emoțional nu are sensul că lucrurile sau dispozitivele „smart” ar fi dotate cu emoții (după modelul
[8]
personajului Data, din Star Treck, care este un cyborg), ci sensul că aceste cipuri sunt destinate să detecteze emoții.

Colectorii de date cu caracter personal pot vedea acum, de exemplu, prin Internet of things, ceea
ce pentru nimeni nu era vizibil și nici predictibil acum 20 de ani.
Modificări infinitezimale ale mimicii feței, dilatări cvasi-imperceptibile ale pupilei, ezitări sau
sperieturi de fracțiuni de secundă, o înroșire ușoară a feței, un tremurat ezitant al mâinilor sau
al vocii etc., toate aceste detalii ale firii noastre, pe care nu le putem controla, sunt pentru noi
invizibile, nedetectabile. Nu le putem depista, nu le putem ține sub controlul nostru conștient
și rațional, întrucât sunt dincolo de capacitățile noastre normale de percepție și raționare. Sunt
elementele de detaliu micronic care spun cele mai multe despre noi și, cu toate acestea, sunt în
afara percepției noastre și a controlului nostru conștient.
În schimb, aceste micro-emoții sau nano-gesturi sunt ușor vizibile, detectabile și gestionabile
pentru mașinile sau lucrurile „smart”, special concepute pentru a le depista, stoca și transmite
colectorilor de date cu caracter personal. Lucrurile și dispozitivele „inteligente” din preajma
noastră ne monitorizează simplu, detaliat și eficient, emițând continuu semnale ce conțin
date comportamentale despre noi, chiar și când sunt complet deconectate. Din aceste
semnale, Internet of things extrage, fără contract și chiar fără cunoștința noastră, cei ce ne aflăm
în proximitatea lucrurilor și a dispozitivelor „smart”, emoții și manifestări comportamentale.
De regulă, trimiterea la dispozitive sau cipuri de urmărire și control al comportamentului omului

simplu stârnește ironii, care se termină cu clișeul „teoria conspirației”.
Cu toate acestea ...
În anul 2015, compania Realyes a câștigat un grant de 3,5 milioane de euro de la Comisia
Europeană pentru un proiect denumit SEWA (Automatic Sentiment Analysis in the Wild, în
traducere brută, „analiza automatică a sentimentelor în sălbăticie”…), destinat construcției
unei tehnologii capabile să „citească” și să analizeze automat emoțiile persoanelor care văd
sau percep un „conținut” (text, poză, video, desen animat, meme), pentru a măsura cu precizie
gradul în care respectivele persoane au apreciat sau au dezaprobat conținutul. Imediat ce a luat
cunoștință de acest proiect, directorul general al AOL Internațional s-a entuziasmat atât de tare
încât a declarat că acest proiect este un adevărat Sfânt Graal pentru marketingul în domeniul
video, un salt uriaș în domeniul aplicațiilor tehnologice. În 2016, Comisia Europeană a acordat
Realyes, pentru proiectul SEWA, premiul Horizons 2020, motivând că această tehnologie va
ajuta comercianții să își construiască reclame mai relevante și să își facă vânzările mai sigure[9]…
Comisia Europeană nu a observat, însă, faptul că această „mașină de învățat” deschide o cutie
a Pandorei. Lumea de azi este, la propriu, invadată de dispozitive de „affective computing” și
tehnologii de „emotion & sentiments analytics”. În prezent, majoritatea lucrurilor „smart” pe
care le cumpărăm pentru a ne face viața mai ușoară și traiul mai comod sunt dotate cu „cipuri
emoționale”, care ne veghează și ne cartografiază chiar și când nu sunt în funcțiune. În tot acest
timp, ne colectează surplusul comportamental[10].
[9]
Pentru amănunte, a se vedea Shoshana Zuboff, op. cit., pp. 281-283.
Despre affective computing se vorbea, cu titlu de SF, încă din anul 1997, când o cercetătoare de la MIT, Rosalind Picard,
[10]
a publicat o carte cu acest titlu. Picard a observat atunci că, deși emoțiile obișnuite și vizibile au expresii cognitive și
corespondențe în limbaj („I feel scared”), cele mai multe fie nu au astfel de corespondențe, fie sunt imperceptibile.
Cu toate acestea, computerele (sau obiectele și dispozitivele „smart”, în prezent) pot nu numai să detecteze aceste
emoții nenumite ori imperceptibile, dar pot și să le colecteze, să le stocheze și să le clasifice, creând modele de analiză

Gheorghe PIPEREA
6. În sistemul vechiului Cod civil de la 1864, atât unele bunuri mobile, cât și unele bunuri imobile
puteau fi dobândite prin ocupațiune. În plan internațional, unele teritorii sunt preluate, uneori,
de state agresoare sau de state care dețin logistica necesară pentru a ocupa teritorii de uscat
nesupuse niciunei suveranități, cum ar fi Antarctica sau teritoriile de la Polul Nord. De asemenea,
unele corporații digitale au ocupat orbita joasă a Terrei, pentru a amplasa (micro)sateliți de
comunicare sau spionaj.
Potrivit Codului civil, proprietatea poate fi dobândită prin ocupațiune numai dacă este vorba de
unele bunuri mobile.
În sensul art. 941 C. civ., pot fi considerate bunuri mobile fără stăpân și, deci, pot fi dobândite prin
ocupațiune, bunurile abandonate, epavele, bunurile care, prin natura lor, nu au proprietar[11] și
altele asemenea (pește, vânat, fructe de pădure, ciuperci comestibile).
Proprietatea asupra fructelor bunului posedat aparține posesorului de bună credință al bunului.
Posesorul de rea-credință trebuie să restituie fructele bunului posedat adevăratului proprietar
(art. 948). Este de bună credință posesorul care are convingerea că este proprietar, fiind inocent
în privința cauzelor de ineficacitate a actului translativ de proprietate.
Tot în categoria bunurilor mobile care pot fi dobândite prin uzucapiune pot fi incluse bunul găsit
și tezaurul.
Bunul găsit rămâne în proprietatea proprietarului de drept, dar în anumite circumstanțe, poate
fi valorificat de găsitor.
Proprietatea asupra tezaurului găsit aparține proprietarului bunului imobil sau mobil în care a
fost găsit, cu excepția bunurilor care aparțin patrimoniului cultural mobil, care devin proprietate
publică (art. 946 C. civ.).
Datele cu caracter personal, care sunt colectate sub forma surplusului comportamental, sunt
DOCTRINĂ
proprietatea persoanei, făcând parte din identitatea sa, deci nu pot fi considerate bunuri fără
stăpân. Chiar dacă aceste date sunt prelucrate sub formă de baze de date, aceasta nu înseamnă
că proprietatea asupra datelor trece la gestionarul bazei de date. Gestionarul nu poate pretinde
decât faptul că este proprietarul soluției tehnice de procesare și stocare. Nici surplusul
comportamental nu poate fi considerat bun mobil fără stăpân sau bun abandonat, chiar dacă,
în majoritatea covârșitoare a cazurilor, persoanele de la care se colectează acest surplus nu sunt
conștiente de faptul în sine al colectării și transformării în produse predictive spre a fi valorificate.
Omul obișnuit, utilizatorul digitalului, încă nu a conștientizat că surplusul comportamental este

monetizat de colectori, că are valoare enormă și, mai ales, că proprietatea asupra acestui bun îi
aparține persoanei care îl produce, iar nu colectorilor. Surplusul comportamental este un adevărat
tezaur, pe care emitentul nu îl poate (încă) percepe, dar acest lucru nu înseamnă că găsitorul s-ar
putea împroprietări asupra acestuia. Interesant este că, în textul Codului civil, este vorba de un
(pattern) pe baza cărora vor putea fi oricând și la oricine recunoscute și focalizate. Rosalind Picard si-a constituit propria
companie, în 2017, pentru a valorifica aceste descoperiri pe care le făcuse în urmă cu 20 de ani. S-a numit … Affectiva.
Afacerea s-a axat, iniţial, pe aplicații medicale inofensive și benefice (de exemplu, comunicarea cu copii care au autism).
Dar, în scurt timp, afacerea s-a extins la dotarea tuturor dispozitivelor „smart” cu … cipuri emoționale.
Acest exemplu normativ de bun fără stâpân este bizar. Dacă e natural ca unele bunuri să nu aibă proprietar, este ilogic
[11]
și nenatural ca cineva să devină proprietar prin ocupațiune asupra lor.

bun mobil ascuns sau îngropat, chiar involuntar, în privința căruia nimeni nu poate dovedi că este
proprietar. Digitalul este, într-adevăr, un ocean adânc în care sunt îngropate tezaure de existența
cărora foarte puțini utilizatori sunt conștienți.
Întrucât culegerea fructelor bunului posedat (surplusul comportamental) se efectuează în mod

opac și, deseori, clandestin, prin spionaj și supraveghere perpetuă, nu se poate considera că există
o proprietate legitimă asupra acestor fructe, întrucât posesorul este de rea-credință.
Cu toate acestea, este un adevăr aproape de netăgăduit: datele noastre cu caracter personal
și surplusul comportamental colectat de la noi au fost samavolnic apropriate de corsarii
internetului. De aici au apărut produsele predictive, adică estimările șocant de precise
ale comportamentului nostru viitor, care au devenit nu numai un adevărat Sfânt Graal al
marketingului, ci și un instrument aproape incalculabil de manipulare a voinței omului concret,
care a putut fi transformat într-o figurină de plastilină. Prin diktatul avatarului lor informatic,
omul normal poate acum lua orice formă dorită de colectorul surplusului comportamental.
§3. Uzucapiunea și surplusul comportamental

7. În sistemul Codului civil, posesia de bună-credință asupra bunurilor mobile valorează
proprietate – cel ce, cu bună-credință, încheie act translativ de proprietate cu o persoană care
nu are calitatea de proprietar, devine proprietarul bunului [art. 937 alin. (1) C. civ.]. Mai mult decât
atât, cel ce se află în posesia unui bun mobil este prezumat a fi proprietarul bunului (art. 935).
În plus, persoana care nu deține un act translativ de proprietate încheiat cu un ne-proprietar,
precum și hoțul, găsitorul bunului sau cumpărătorul bunului furat sau găsit, pot dobândi
proprietatea asupra bunului prin posesie îndelungată, de minim 10 ani (art. 939).
Așadar, pentru ca o persoană să devină proprietar al unui bun mobil prin simpla posesie, este
necesară întrunirea mai multor condiții, cum ar fi: (i) bunul mobil este susceptibil de posesie;
(ii) bunul mobil se află în posesia efectivă a unei persoane care a dobândit bunul de la un
ne‑proprietar; (iii) posesorul bunului mobil este de bună-credință.
Datele cu caracter personal stocate digital, precum și surplusul comportamental, sunt bunuri
mobile dematerializate, de unde concluzia că nu sunt susceptibile de posesia la care se referă
art. 935-936 și art. 937 alin. (1) C. civ.
Potrivit art. 252 C. civ., persoana are dreptul la ocrotirea valorilor intrinseci ființei umane. Printre
altele, persoana are dreptul la ocrotirea demnității sale, la intimitatea vieții sale private și la
libertatea sa de conștiință. Principiul, evocat în termeni similari și de art. 58 alin. (1) C. civ.,
este întărit de dispoziția din art. 58 alin. (2) C. civ., potrivit căreia asemenea drepturi nu sunt
transmisibile, precum și de art. 66 C. civ., din care rezultă că actele juridice care ar conferi valori
patrimoniale corpului uman, elementelor sau produselor sale sunt lovite de nulitate absolută.
Datele cu caracter personal și surplusul comportamental sunt fracțiuni ale personalității omului,
ținând de componenta spirituală, sufletească, a omului, precum și de intimitate, de viața privată
și de demnitate. Individul concret este proprietar ale acestor drepturi netransmisibile, iar nu un
„ne-proprietar”. Ca atare, este greu de acceptat că o persoană poate fi deposedată legal de aceste
elemente intrinseci ale identității sale. De altfel, între colectorul de date cu caracter personale

Gheorghe PIPEREA
și proprietarul acestora nici nu există act translativ de proprietate, întrucât omul obișnuit este în
afara oricărei încunoștiințări sau informări asupra faptului că, atunci când utilizează instrumentele
digitale/informatice, internetul, platformele de tranzacționare, rețelele de socializare, publicațiile,
librăriile sau bibliotecile online etc., „contractează” cu privire la datele sale cu caracter personal
și la surplusul său comportamental. De aceea, nu se poate vorbi de un consimțământ, nici măcar
în varianta „acceptării fără rezerve a unei oferte de a contracta”, la care se referă art. 1182 alin. (1)
C. civ., ci de o error in corpore, destructivă de consimțământ. Și, în fine, colectorul datelor cu
caracter personal și al surplusului comportamental nici nu este un posesor de rea-credință, așa
cum rezultă din paragraful următor.
Cu toate acestea, datele cu caracter personal sunt permanent colectate, procesate și transformate
în baze de date, care presupun nu numai depozitarea brută, ci și sortarea, „ambalarea”,
„etichetarea” și supravegherea circulației juridice. Aceste baze de date, astfel organizate, iar nu
datele cu caracter personal în sine, sunt produse sau servicii sunt susceptibile de posesie și
apropriere. În comparație cu produsele și capacitățile logistice agricole, cerealele sunt datele cu
caracter personal, iar silozurile sunt bazele de date.
Colectarea exhaustivă și intensivă a datelor cu caracter personal determină, dincolo de limitele

vizibile și verificabile ale bazelor de date, surplusul comportamental, pe baza căruia se creează
„produsele predictive”, adică estimările și predicțiile care ne transformă pe noi înșine în recoltă.
Deși surplusul comportamental este, la rândul său, un bun cu o existență digitală, dematerializată,
nesusceptibil de posesie, este empiric probat că, după recoltarea sa, colectorii își arogă drepturi
de exploatare exclusivă, opozabile erga omnes, iar noi, toți ceilalți, avem obligația generală de non
facere, adică de a nu face nimic de natură a impieta asupra liniștitei și utilei exploatări a obiectului
„proprietății” (care „proprietate” poartă, totuși, asupra unor fracțiuni ale personalității noastre) …
§4. Reaua-credință în culegerea de date cu caracter personal

DOCTRINĂ
8. Potrivit art. 937 alin. (2) C. civ., hoțul sau găsitorul bunului mobil nu pot fi considerați
proprietarii bunului prin simpla posesie. Adevăratul proprietar poate pretinde bunul chiar și de
la un posesor de bună-credință (o persoană care nu a știut că a luat în posesie un bun furat sau
găsit). Se poate formula o acțiune în revendicare, în termen de 3 ani de la data la care a pierdut
posesia bunului. În mod implicit, dacă trece acest termen de prescripție, bunul poate rămâne în
posesia celui care l-a dobândit cu bună-credință, însă bunul care se află încă în posesia hoțului
sau a găsitorului poate fi revendicat oricând în interiorul termenului de 10 ani la care se referă
art. 939, după care intervine uzucapiunea.
În perioada 2004-2021, peste 17 miliarde de date cu caracter personal au fost compromise prin
atacuri cibernetice[12]. Numai în anul 2021 au fost furate peste 5,9 miliarde de înregistrări de date
https://www.bursa.ro/in-perioada-2004-2021-peste-17-2-miliarde-de-date-au-fost-compromise-prin-atacuri-cibernetice
[12]
-02756640?fbclid=IwAR3qhSyvxvI2LB6zBJUzHNp-xVSaRa-Slb9LAb_625FfBx0B-7uaOhNwzsk. Potrivit articolului citat,

cea mai mare breşă din această perioadă a fost o combinaţie a mai multor operaţiuni cibernetice de spargere şi de preluare
pe o perioadă de cinci ani, care a conţinut 3,2 miliarde de combinaţii unice de e-mail şi parole de la Netflix, LinkedIn şi
alte platforme online. Transportul masiv de date a fost oferit spre vânzare pe dark web pentru 2 dolari, potrivit raportului.
[…] În iunie, înregistrările a 700 de milioane de utilizatori LinkedIn au fost oferite spre vânzare în comunitatea hackerilor.
Datele scurse au inclus adrese de e-mail ale utilizatorilor, nume complete, numere de telefon, adrese fizice, înregistrări
de localizare geografică, genuri, experienţă personală şi profesională şi multe altele. […] În aprilie, informaţiile a 533 de
milioane de utilizatori din 106 ţări au fost şterse de pe Facebook şi publicate pe un forum de hacking. Informaţiile scurse au
inclus numere de telefon, nume complete, locaţii, adrese de e-mail şi informaţii biografice ale utilizatorilor.

de utilizatori. Fenomenul este în creștere accelerată. În asemenea condiții, nu se poate vorbi

despre dobândirea proprietății prin simpla posesie.
Colectarea improprie și utilizarea ilegitimă a datelor cu caracter personal sunt reguli, iar nu
excepții ale prezentului online.
Într-un studiu recent despre învățământul online, publicat de Washington Post, se demonstrează
că digitalizarea a fost un portal enorm prin care s-a scurs un ocean de date cu caracter personal
de la utilizatorii în necunoștință de cauză ai digitalului, către colectorii sau gestionarii de date cu
caracter personal și către brokerii (comercianții, speculatorii) de date și, desigur, către hackeri.
Aproape 90% dintre instrumentele educative online au fost concepute într-o asemenea manieră
încât să trimită automat datele personale culese de la elevi direct companiilor tehnologice și
brokerilor de date cu caracter personal, care le utilizează, aparent benefic, pentru a estima
interesele elevilor și a prezice achizițiile pe care le-ar putea face[13]. Platformele de învățare online,
când nu sunt chiar aplicații/companii deținute de cele 5 Big Tech (Google, Amazon, Facebook,
Apple, Microsoft, prescurtat, GAFAM), distribuie automat datele cu caracter personal ale elevilor
către GAFAM. Grav este că, sub sancțiunea refuzului accesului la platformă (deci, a refuzului
actului de învățământ sau al dreptului la muncă), aceste platforme solicită accesul la aparatul
foto/video, la contactele și la locația elevilor, chiar și atunci când aceste lucruri nu sunt deloc
necesare. Unele platforme au înregistrat o apăsare a tastaturii chiar și înainte ca elevul să fi dat
click pe comanda „submit”... Amețitoarea scală a acestor acte ilegitime de auto-împroprietărire
asupra datelor cu caracter personal ale elevilor relevă enormul risc de invadare a intimității, iar
când este vorba de copii, care sunt personalități în formare, vorbim de un adevărat dezastru în
plină desfășurare, de pe urma căruia câteva entități care profită de sistem obțin profituri colosale
și, corelativ, controlul asupra resurselor și asupra comportamentelor.
De asemenea, furtul de identitate digitală (phishing) a luat proporții colosale. Practic, nu există
sistem digital suficient de sigur pentru ca datele noastre cu caracter personal să fie la adăpost
de pirateria pe internet. În luna martie 2022, chiar site-ul Guvernului României a fost „spart” de
hackerii ruși.
9. Între utilizatorii (deseori forțați) ai digitalului, pe de o parte, și colectorii de date cu caracter

personal, pe de altă parte, există un uriaș dezechilibru de putere (imbalance of power), care face
inutilă și chiar ipocrită reglementarea relativă la protecția datelor cu caracter personal.
Ghidul European Data Protection Board de aplicare a Directivei privitoare la protecția datelor
cu caracter personal (GDPR) arată, la pct. 16, că este improbabil ca o autoritate publică să se
bazeze pe un consimțământ real și informat al persoanei fizice la procesarea unor date cu caracter
personal întrucât, ori de câte ori un colector, gestionar sau controlor de astfel de date face parte
dintr-o autoritate publică, între funcționar și persoana fizică – simplu particular există un clar
dezechilibru de putere (imbalance of power), care îl împiedică pe simplul particular să refuze să își
dea acest consimțământ sau să aleagă alternative realiste la colectarea și stocarea datelor sale
cu caracter personal. Dacă refuzul consimțământului este sancționat cu amenzi, este evident
că simplul particular nu are de ales între a da sau a nu da acele informații cu caracter personal,
ci între a fi sancționat sau nu. Între a lua sau a nu lua amendă, între a continua sau nu continua
[13]
https://www.washingtonpost.com/technology/2022/05/24/remote-school-app-tracking-privacy/

Gheorghe PIPEREA
slujba (deci, între a avea sau a nu avea venituri de subzistență), omul simplu va prefera să nu ia
amendă și să își păstreze slujba. Iar acesta este un caz clar de violență psihică, de natură a altera
consimțământul la colectarea datelor cu caracter personal.
Discuția despre poziția de forță a autorității este identică în cazul corporațiilor globale care
sunt titulari ai rețelelor de socializare, ai platformelor de tranzacționare sau de livestreaming,
ai mass-media digitale, ai bibliotecilor online etc. Vorbim de aceeași dezechilibrare a puterii și
de aceeași violență economică, viciu de consimțământ la contractare. De exemplu, rețeaua de
socializare poate suspenda sau chiar bloca contul/pagina, cu consecința afectării drepturilor
de autor, a afacerii, a libertăților democratice (mai ales a libertății de opinie și conștiință), îl
poate „eticheta” negativ pe utilizator sau îl poate sancționa prin ocultare intenționată (shadow
banning – degradarea postării/conținutului la coada listei de „noutăți”/newsfeed, pentru ca
șansele ca restul utilizatorilor să vadă postarea/conținutul să fie cât mai mici). Banca poate, cu
de la sine putere, să suspende sau să blocheze contul bancar, cu tot cu sumele acumulate în cont.
Spitalele sau clinicile pot refuza internarea sau medicația. Patronul poate dispune concedierea.
Mass-media poate arunca blamul public asupra „delincventului”, care va fi aruncat peste zidurile
cetății (extra muros). Totul pentru refuzul comunicării/actualizării datelor cu caracter personal.
§5. Drepturile de autor asupra conținutului digital

10. Raptul practicat în privința acestor bunuri dematerializate determină, deseori, încălcarea
drepturilor de proprietate intelectuală asupra conținutului care apare și poate fi accesat pe
internet și pe rețelele de socializare. Deși este de natură a afecta și publicațiile jurnalistice,
editurile și instituțiile academice sau de cercetare, uzucapiunea ilegitimă asupra conținutului
digital afectează mai ales persoanele fizice, inapte de dispute juridice sau administrative cu
colectorii de surplus comportamental (a căror forță financiară și de lobby este mult mai mare
decât resursele și răbdarea limitate ale simplilor utilizatori, persoane fizice).
DOCTRINĂ
Marile rețele de socializare se auto-descriu ca păstrătoare ale valorilor și standardelor comunității,

între altele, făcând un titlu de glorie din protecția drepturilor de proprietate intelectuală și a
realității faptelor.
Rețele de socializare se angajează să pună la dispoziția utilizatorilor, aparent gratuit, platforme

digitale prin intermediul cărora utilizatorii să aducă în mod liber la cunoștință publică informații,
opinii și opere (care sunt automat protejate de legislația în materia drepturilor de autor, prin
simpla publicare). Însă faptele curente ale acestor rețele, care restricționează în mod arbitrar
publicarea, reprezintă grave încălcări ale drepturilor de autor și ale realității faptelor.
Opera și drepturile de autor asupra operei sunt strâns legate de persoana autorului și comportă
atribute de ordin moral și patrimonial. Așa-numitul conținut (content) care apare și poate fi
accesat pe rețelele de socializare este o operă, în sensul art. 1 din Legea nr. 8/1996 privind
drepturile de autor și drepturile conexe. De asemenea, opinia, mai ales cea argumentată și
documentată, este o operă de creație intelectuală, care este obiect al protecției dreptului de
autor. Dreptul la opinie este protejat și de Constituție. Restricționarea opiniei, mai ales pe criteriul
artificial și necredibil al împărțirii știrilor în false și adevărate și al confuziei între știre și opinie,
reprezintă o încălcare a dreptului de autor și este profund nedemocratică.

Legea protejează atât drepturile morale, cât și drepturile patrimoniale de autor. Printre drepturile
morale de autor se numără dreptul autorului de a decide dacă, în ce mod și când va fi adusă opera
la cunoștință publică, precum și de dreptul de a retracta opera. Drepturile morale de autor nu
pot face obiectul vreunei renunțări sau înstrăinări. Numai autorului îi revine dreptul de a retracta
opera, iar nu și unei terțe părți. În plus, autorul unei opere are dreptul patrimonial exclusiv de a
decide dacă, în ce mod și când va fi utilizată opera sa, inclusiv de a consimți la utilizarea operei
de către alții. Autorul are și dreptul de a autoriza sau de a interzice distribuirea operei, precum și
dreptul de a decide comunicarea publică, direct sau indirect, a operei, prin orice mijloace, inclusiv
prin punerea operei la dispoziția publicului, astfel încât să poată fi accesată în orice loc și în orice
moment ales, în mod individual, de către public.
Prin distribuire, în sensul Legii drepturilor de autor, se înțelege vânzarea sau orice alt mod de
transmitere, cu titlu oneros ori gratuit, a originalului sau a copiilor unei opere, precum și oferirea
publică a acestora. Comunicarea publică înseamnă inclusiv punerea operei la dispoziția publicului
prin internet sau alte rețele de calculatoare, astfel încât orice utilizator al rețelei să poată avea
acces la aceasta din orice loc sau în orice moment ales în mod individual (art. 15 din Legea
nr. 8/1996). Dreptul de a autoriza sau de a interzice comunicarea publică sau punerea la dispoziția
publicului a operelor nu se consideră epuizat prin niciun act de comunicare publică sau de punere
la dispoziția publicului. Așadar, dreptul de a interzice comunicarea publică sau punere la dispoziția
publicului a operelor aparține numai autorului, niciun terț neputând lua astfel de decizii fără a
încălca dreptul de proprietate intelectuală al autorului.
Corelativ cu drepturile autorului există obligațiile terților de a le respecta. În cazul unor rețele
de socializare, prin punerea la dispoziție a unei platforme pe care titularii dreptului de autor
pot aduce la cunoștința publicului operele lor și își pot distribui operele, proprietarul rețelei s-a
angajat să garanteze utilizatorilor exercițiul nestingherit al acestui drept. Odată asumată această
obligație, titularul rețelei nu poate decide restricționarea accesului publicului la operele autorului.
Intenția legiuitorului a fost aceea de a nu permite unei persoane, alta decât autorul operei,
nici chiar în situația aceea că persoana ar fi cesionarul unor drepturi de (re)distribuire a operei,
conform unui contract de editare, să restricționeze în vreun fel aducerea operei la cunoștința
publicului. Potrivit art. 48 alin. (1) din Legea nr. 8/1996, autorul poate solicita desființarea
contractului de cesiune a dreptului patrimonial în cazul în care cesionarul nu îl utilizează sau
îl utilizează într-o măsură insuficientă și dacă, prin aceasta, interesele justificate ale autorului
sunt afectate considerabil. Mai mult, potrivit art. 57 din Legea 8/1996 dacă editorul nu publică
opera literară în termenul convenit autorul poate solicita, potrivit dreptului comun, desființarea
contractului și daune pentru neexecutare. În acest caz, autorul păstrează remunerația primită
sau, după caz, poate solicita plata remunerației integrale prevăzute în contract. În cazul în care
editorul intenționează să distrugă copiile operei, rămase în stoc după o perioadă de 2 ani de la
data publicării, și dacă în contract nu se prevede o altă perioadă, acesta este obligat să le ofere
mai întâi autorului.
Așadar, cel care pune o platformă online la dispoziția unor autori pe care să își distribuie operele
are obligația de a distribui respectivele opere, cenzurarea distribuirii acestora reprezentând o
faptă ilicită. În mod normal, ar trebuie să pre-existe un contract de cesiune de drepturi de autor,
care să prevadă și o remunerație.

Gheorghe PIPEREA
Ștergerea conținutului, înghețarea contului, ocultarea intenționată (shadow banning), marcarea

postării sau autorului ca periculos etc. reprezintă un rapt în formă continuată și, mult mai grav,
un grav atac la democrație și la principiile constituționale privitoare la libertatea conștiinței.
Sigur, s-ar putea obiecta că utilizatorul rețelelor de socializare este liber să își publice opiniile pe
alți suporți, materiali sau digitali. Dar este o obiecție simplistă, întrucât rețelele de socializare nu
doar că au monopolizat distribuția informației și a opiniei, dar au la dispoziție și instrumentele
și mecanismele automate de stigmatizare digitală a dizidenților și a „delincvenților” care încalcă
așa-zisele standarde ale comunității (niciodată clare, niciodată stabile).
Cu ocazia unei sancțiuni pentru astfel de „fapte”, împricinatul capătă un adevărat cazier digital, o
decădere din dreptul la opinie care îl urmează nu numai în interiorul rețelei de socializare, ci și în
toate mediile digitale cu care se înrudește sau cu care se aliază acea rețea pentru așa-zisa luptă
contra „știrilor false”. Dacă cineva este sancționat pe Facebook, va fi sancționat și pe Google,
Youtube, Amazon, Twitter etc., precum și în toate publicațiile main-stream pe care patronii
acestor platforme le dețin – CNN, New York Times, Washington Post, The Guardian etc. Nu există
amnistie, prescripție sau reabilitare pentru „fapta” unui astfel de împricinat. Ca într-o exagerare
distopică a unui romancier nu foarte priceput, vinovăția individuală a dizidentului (pe care nu o
stabilește vreun judecător, ci o impune cenzorul sistemului) se extinde, incremental, la persoanele
cu care dizidentul se află în legături strânse, juridice, vizibile pe internet. De exemplu, o persoană
poate avea o prezență personală, de consumator, într-o rețea de socializare, dar și de membru al
unuia sau mai multor grupuri, de titular al unei afaceri pentru care este nevoit să fie în rețea ca să
aibă o minimă vizibilitate sau de coordonator al unor entități sau acțiuni non-profit (de exemplu,
pentru protecția consumatorilor sau a drepturilor omului). Odată cu stigmatul personal, acea
persoană capătă și un stigmat profesional sau filantropic, iar asociații, aliații sau colaboratorii săi
vor fi „atinși” și ei de acest stigmat personal. Este o terifiantă vinovăție prin asociere, de tip nazist
sau comunist, pe care o consideram cu toții revolută și imposibilă în trecutul recent.
DOCTRINĂ
O probă clară a acestui tip de sancțiune o reprezintă „condițiile generale de afaceri” ale Facebook,
care au intrat în vigoare din data de 3 ianuarie 2023 și care vor fi obligatorii tuturor celor cu
proasta inspirație de a-și face reclamă pe această platformă cu 2,8 miliarde de utilizatori.
Cu titlu prealabil, trebuie remarcat tonul de-a dreptul dictatorial în care este redactat acest
document. Iată câteva mostre: „ne veți transmite”, „veți respecta”, „putem respinge sau șterge
orice reclamă, din orice motiv”, „veți plăti ... toate sumele ... precum și orice taxe aplicabile”,
„suma pe care o datorați pentru orice comandă va fi calculată pe baza mecanismelor noastre
de urmărire” (nota bene – Facebook nu doar că recunoaște, dar ține neapărat să facă opozabil
tuturor spionajul permanent pe care îl derulează contra utilizatorilor și non-utilizatorilor), „sunteți
responsabili de menținerea securității contului dvs.”, „ne veți despăgubi și nu ne veți considera
responsabili”, „sumele scadente vor acumula o dobândă de 1% pe lună” etc. În contradicție
cu art. 1203 C. civ., Facebook ne impune să îl scutim de garanția că reclama va ajunge la ținta
stabilită și că va obține rezultatul selectat. În contradicție cu art. 10 din Legea nr. 240/2004
privind răspunderea pentru produsele cu defecte, Facebook ne impune clauze de nerăspundere
printr-un document imposibil de negociat/rejectat.

Documentul cu pricina este, aparent, unul destinat comercianților sau utilizatorilor care au și
activități comerciale ocazionale. În realitate, documentul țintește mult mai sus și are incidență
infinit mai mare, întrucât:
– reclamele, odată publicate pe platformă, devin informații publice, fiind (re)distribuite de

Facebook, potrivit propriilor interese, oricăror alte persoane aflate în afara audienței țintă;
– dacă reclama se referă la teme sociale, politice sau electorale, Facebook va putea da oricui
consideră necesar/util și conform (exclusiv) intereselor sale, acces la datele colectate cu
ocazia publicării reclamei, timp de 7 (șapte) ani, indiferent dacă reclama mai este sau nu de
actualitate;
– tot ce conține reclama sau materialele pregătitoare/ulterioare poate fi pus la dispoziția

autorităților, dacă Facebook va considera de cuviință să o facă;
– ceea ce spuneți, postați, comentați în reclamă sau în legătură cu aceasta este colectat,
împachetat și livrat (în funcție de interesele Facebook) utilizatorilor sau terților.
Așa cum rezultă din secțiunea „centrul de ajutor”, Meta Platforms Ireland Limited („Meta”, „noi”,
„al nostru/a noastră” sau „pe noi”) prelucrează informațiile pe care le colectează de pe platformă
„chiar dacă nu sunteți utilizator Faceebook, Messenger sau Instagram și/sau nu aveți cont la noi
(sunteți non-utilizator)”.
Oricât de șocantă, aceasta informație este reluată și agravată de aceste afirmații de pe paginile
imediat următoare:
(i) „în cele din urmă, vom utiliza agenda încărcată (contactele din telefon și adresele de e-mail,
n.n., Gh. P.) și pentru a investiga activitatea suspectă din cadrul produselor meta, precum și
pentru a ne menține platforma sigură și securizată; de asemenea, desfășurăm activități de
business intelligence și de analiză folosind agendele încărcate... ;
(ii) „partajăm datele non-utilizatorilor (adică, ale persoanelor care nu au absolut nicio legătură
cu Facebook, Instagram, Messenger etc. – n.n., Gh. P.) pentru a putea furniza funcția
Încărcarea contactelor și în scopurile descrise mai sus;
(iii) „păstrăm informațiile cu caracter personal ale non-utilizatorilor atât timp cât este necesar”;
(iv) „... vă păstrăm datele de contact ... inclusiv după ce ne-ați solicitat ștergerea acestora” (???!);
(v) „transferăm informațiile non-utilizatorilor din Spațiul Economic European în Argentina,

Israel, Noua Zeelandă, Elveția și Canada”;
(vi) „bazându‑ne pe derogări de la UE sau pe clauze contractuale, transferăm datele (non)

utilizatorilor europeni și în SUA, chiar dacă nu există nicio decizie privind caracterul adecvat
al nivelului de protecție cu privire la SUA” (??!!);
(vii) temeiul legal în baza căruia prelucrăm datele îl reprezintă „interesele noastre de a opera
și de a le furniza utilizatorilor noștri funcțiile noastre ... pentru ca utilizatorii noștri să se
conecteze mai eficient cu contactele lor”.

Gheorghe PIPEREA
Așadar, pentru Facebook, temeiul legal al unui asemenea comportament discreționar și intruziv
îl reprezintă ... „interesele legitime” ale Facebook! Un asemenea comportament ar fi determinat
excluderea definitivă de pe platformă a oricărei persoane fizice sau juridice care ar fi îndrăznit
să spună așa ceva, dar regulile, valorile comunității, standardele Facebook nu sunt aplicabile
Facebook, desigur.
A avea cont la una dintre rețelele de socializare sau de comunicare instant deținute de Meta
înseamnă a intra într-o matrice submisivă din care nu există scăpare, chiar și în condițiile în care
supusul ar solicita ștergerea contului. Greșeala de a utiliza pentru reclame aceste platforme
este sancționată cu legarea de „glia” digitală timp de cel puțin 7 (șapte) ani. În plus, intrând în
matrice, supusul determină, fără voia sa, intruziunea agresivă în viața privată a non-utilizatorilor
care au nimerit în agenda sa de „contacte”. Toți cei care au fost capturați digital sau măcar atinși,
direct sau indirect, de Meta, sunt spionați permanent, în intenția aparent benefică de a depista
la timp activități suspecte sau periculoase pe platformă. Nu mai este doar despre faptul de a fi,
în fața autorităților statului profund, suspecți toți de spălare de bani și finanțare a terorismului.
Acum este mai ales despre faptul de a fi, în fața unei corporații multinaționale intruzive care își
scrie și își impune propriile legi draconice, suspecți toți pentru orice nu concordă cu interesele
„legitime” al zisei corporații.
Acest sistem este, pur și simplu, expresia ultimă a totalitarismului inchizitorial. Ca orice
totalitarism, ca orice construcție artificială contra naturii umane. Și acest sistem va eșua.
DOCTRINĂ

DREPTUL SOCIETĂŢILOR
Aplicarea în timp a legii civile în privința hotărârilor adunării generale a asociaților unei societăți cu răspundere limitată...
Aplicarea în timp a legii civile în privința

hotărârilor adunării generale a asociaților
unei societăți cu răspundere limitată:
art. 192 alin. (2) din Legea nr. 31/1990
privind societățile
Conf. univ. dr. Maria NICA-DUMITRU[1]
ABSTRACT
This article has appeared from the need to know under what conditions of quorum
and majority the general meeting of shareholders of a limited liability company
(LLC) adopts decisions when, during its existence, the law changes in this regard.
In other words, from the need to determine how the civil law is applied over time
in the mentioned situation. The question was occasioned by the amendment of
Law no. 31/1990 regarding companies (in this case, of art. 192) once with the entry
into force of Law no. 265/2022 regarding the trade register and for amending and
supplementing other normative acts with incidence on the registration within the
trade register.
In the absence of transitional rules, the present article aims to identify how art. 192
of Law no. 31/1990 will be applied in time in the case of limited liability companies
established before the entry into force of Law no. 265/2022, mean under the old
law, and which adopt decisions under the new law. Specifically, we propose to
find out according to which quorum and majority rules will be adopted, after the
entry into force of Law no. 265/2022, the decisions of the general meeting of
shareholders of a limited liability company whose constitutive act was concluded
under the old law.
Keywords: Art. 192 of Law no. 31/1990 regarding companies, the application in
time of the law, the decision of the general meeting of shareholders, limited liability
company, Law no. 265/2022 regarding the trade register, LLC.
REZUMAT
Acest articol a apărut din necesitatea de a ști în ce condiții de cvorum și majoritate

adunarea generală a asociaților unei societăți cu răspundere limitată (SRL) adoptă
[1]
Conf. univ. dr., Facultatea de Drept și Științe Administrative, Universitatea „Ștefan cel Mare”, Suceava; Avocat, Baroul Iași.
DREPTUL SOCIETĂŢILOR | REVISTA ROMÂNĂ DE DREPT AL AFACERILOR NR. 1/2023 | 39

Maria NICA-DUMITRU
hotărâri atunci când, pe parcursul existenței sale, legea se modifică în această

privință. Altfel spus, din nevoia de a stabili cum se aplică în timp legea civilă în
situația amintită. Întrebarea a fost prilejuită de modificarea Legii nr. 31/1990 privind
societățile (în speță, a art. 192) odată cu intrarea în vigoare a Legii nr. 265/2022
privind registrul comerțului și pentru modificarea și completarea altor acte
normative cu incidență asupra înregistrării în registrul comerțului.
În absența unor norme tranzitorii, lucrarea urmărește să identifice cum se vor aplica
în timp prevederile art. 192 din Legea nr. 31/1990 în cazul societăților cu răspundere
limitată constituite anterior intrării în vigoare a Legii nr. 265/2022, adică sub legea
veche, și care adoptă hotărâri sub legea nouă. Concret, ne propunem să aflăm
potrivit căror reguli de cvorum și majoritate vor fi adoptate după intrarea în vigoare
a Legii nr. 265/2022 hotărârile adunării generale a asociaților a unei societăți cu
răspundere limitată al cărui act constitutiv a fost încheiat sub legea veche.
Cuvinte cheie: Art. 192 din Legea nr. 31/1990 privind societățile, aplicarea în timp
a legii, hotărârea adunării generale a asociaților, societate cu răspundere limitată,
Legea nr. 265/2022 privind registrul comerțului, SRL.
Legislație relevantă: Legea nr. 31/1990, art. 192; Legea nr. 265/2022
Liminarii
1. Legea nr. 265/2022 privind registrul comerțului și pentru modificarea și completarea altor
acte normative cu incidență asupra înregistrării în registrul comerțului[2] (în continuare „Legea
registrului comerțului” sau Legea nr. 265/2022) a intrat în vigoare la data de 26 noiembrie 2022[3].
Deși este cunoscută sub numele de „noua lege a registrului comerțului”, totuși o mare parte din
DOCTRINĂ
actul normativ este dedicat modificării Legii nr. 31/1990 privind societățile[4] (în continuare „Legea
nr. 31/1990), una din ele referindu‑se la abrogarea alin. (2) al art. 192.
2. În noul context legislativ, în absența unor norme tranzitorii, vom încerca să identificăm cum
se va aplica în timp art. 192 din Legea nr. 31/1990 în cazul societăților cu răspundere limitată
constituite anterior intrării în vigoare a Legii nr. 265/2022, adică sub legea veche și care adoptă
hotărâri după intrarea în vigoare a noii legi a registrului comerțului, adică sub legea nouă. Concret,
ne propunem să aflăm potrivit căror reguli de cvorum și majoritate vor fi adoptate după intrarea
în vigoare a Legii nr. 265/2022 hotărârile adunării generale a asociaților a unei societăți cu
răspundere limitată al cărui act constitutiv a fost încheiat sub legea veche.
3. În prealabil, pentru rigoare, este necesară o precizare.
Legea nr. 265/2022 privind registrul comerțului și pentru modificarea și completarea altor acte normative cu incidență
[2]
asupra înregistrării în registrul comerțului, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 750 din 26 iulie 2022.
Cu excepția art. 133, art. 134, art. 137 și art. 138, care au intrat în vigoare la data de 1 august 2022 și a dispozițiilor
[3]
art. 8 alin. (2), care se aplică de la data de 1 august 2023.

Legea nr. 31/1990 privind societățile, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 126-127 din 17 noiembrie
[4]
1990, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 33 din 29 ianuarie 1998 și în Monitorul Oficial al
României, Partea I, nr. 1066 din 17 noiembrie 2004, cu ultimele modificări prin Legea nr. 265/2022.
40 | REVISTA ROMÂNĂ DE DREPT AL AFACERILOR NR. 1/2023 | DREPTUL SOCIETĂŢILOR

Semnarea actului constitutiv și apariția (constituirea)[5] societății ca subiect de drept sunt două
momente diferite. Distinct de semnarea actului constitutiv, o societate înființată în temeiul Legii
nr. 31/1990 dobândește personalitate juridică și există ca subiect de drept la data înmatriculării
în registrul comerțului[6] adică la data la care „este operată efectiv înregistrarea în registrul
comerțului” a rezoluției directorului/persoanei desemnate, respectiv a încheierii registratorului
de registrul comerțului în registrul comerțului.[7]
Prezenta lucrare abordează problematica aplicării în timp a art. 192 din Legea nr. 31/1990
ulterior intrării în vigoare a Legii nr. 265/2022 (26 noiembrie 2022) când în vigoare era actualul
Cod civil (1 octombrie 2011) care reglementează, de principiu, aplicarea în timp a legii. Cum în
perioada 1 octombrie 2011-26 noiembrie 2022 art. 192 din Legea nr. 31/1990 și Codul civil nu au
suferit modificări, pentru chestiunea în discuție nu prezintă relevanță distincția între momentul
semnării actului constitutiv și cel al constiturii societății. Singura situație pentru care distincția
care ar prezenta interes ar fi aceea în care actul constitutiv a fost încheiat anterior datei de
26 noiembrie 2022, iar încheierea registratorului prin care a fost autorizată constituirea societății
a fost înregistrată în registrul comerțului ulterior acelei date.
Pentru tema noastră esențial este data încheierii actului constitutiv astfel încât în cele ce urmează
vom avea în vedere acest moment chiar dacă uneori pentru facilitatea exprimării vom utiliza
expresia „momentul/data constituirii societății”.
Pentru distincții care ar viza schimbarea procedurii de constituire (și nu cvorumul și majoritatea
adoptării hotărârii de către adunarea generală a asociaților așa cum este cazul art. 192) pe
parcursul constituirii adică între momentul semnării actului constitutiv și momentul înscrierii
în registrul comerțului a rezoluției/încheirii soluția de principiu va fi prezentată la pct. 27 din
prezentul studiu.
4. Anterior intrării în vigoare a Legii nr. 265/2022, art. 192 din Legea nr. 31/1990 avea următorul
conținut: „(1) Adunarea generală decide prin votul reprezentând majoritatea absolută a asociaților
și a părților sociale, în afară de cazul când în actul constitutiv se prevede altfel. (2) Pentru hotărârile
având ca obiect modificarea actului constitutiv este necesar votul tuturor asociaților, în afară de
cazul când legea sau actul constitutiv prevede altfel”.
Alin. (2) al art. 192 a fost abrogat la data de 26 noiembrie 2022 de art. 129, pct. 39 din Capitolul
IV, Secțiunea 10 din Legea nr. 265/2022. Ca urmare, în prezent, art. 192 din Legea nr. 31/1990
mai are un singur alineat, fostul alineat 1[8].
Termenul „constituire” semnifică nu doar apariţia (ivirea) subiectului de drept punctual, ci desemnează şi „întregul
[5]
proces de înfiinţare a unei persoane juridice, potrivit legii, inclusiv încheierea actului constitutiv şi toate etapele necesare
pentru înregistrarea acesteia în registrul comerţului”, potrivit art. 3 lit. a) – „Definiții” din Legea nr. 265/2022.
[6]
Potrivit art. 41 din Legea nr. 31/1990.
Art. 107 din Legea nr. 265/2022 prevede că „(2) Data înregistrării în registrul comerţului este data la care înregistrarea
[7]
a fost efectiv operată în acest registru. (3) Înregistrarea în registrul comerţului se operează în termen de 24 de ore de la
data la care a fost dispusă de către registrator prin încheiere. (4) Persoanele juridice dobândesc personalitate juridică de
la data operării efective a înregistrării în registrul comerţului.”
Nu avem în vedere situațiile de excepție instituite de art. 193 alin. (2), art. 79 alin. (1) și art. 126 din Legea nr. 31/1990.
[8]
Astfel, potrivit art. 193 alin. (2) din Legea nr. 31/1990: „Un asociat nu poate exercita dreptul său de vot în deliberările
adunărilor asociaţilor referitoare la aporturile sale în natură sau la actele juridice încheiate între ele şi societate”, iar
potrivit art. 79 alin. (1) din Legea nr. 31/1990: „Asociatul care, într-o operaţiune determinată, are, pe cont propriu sau pe
contul altuia, interese contrare acelora ale societăţii, nu poate lua parte la nici o deliberare sau decizie privind această

Maria NICA-DUMITRU
Strâns legat de acest text este art. 193 alin. (3) din Legea nr. 31/1990 care reglementează situația
în care adunarea generală a asociaților întrunită la prima convocare nu poate lua hotărâri din
cauza neîntrunirii majorității necesare și potrivit căruia: „Dacă adunarea legal constituită nu poate
lua o hotărâre valabilă din cauza neîntrunirii majorității cerute, adunarea convocată din nou poate
decide asupra ordinii de zi, oricare ar fi numărul de asociați și partea din capitalul social reprezentată
de asociații prezenți”.
5. Problema în discuție vizează aplicarea în timp a art. 192 alin. (2) din Legea nr. 31/1990 doar
în privința hotărârilor adunării generale a asociaților care au ca obiect modificarea actului
constitutiv, pentru care era necesar „votul tuturor asociaților, în afară de cazul când legea sau
actul constitutiv prevede altfel”, deci al acelor hotărâri care ar fi intrat sub incidența art. 192
alin. (2) din Legea nr. 31/1990[9] și care au fost adoptate după intrarea în vigoare a Legii
nr. 265/2022 de către societățile constituite anterior acestei date.
Ne întrebăm dacă, în prezent, adoptarea unor asemenea hotărâri se va efectua cu respectarea

regulii unanimității prevăzute de alin. (2) al art. 192 [și cu aplicarea art. 193 alin. (3), dacă va fi
cazul] – legea veche – sau a regulii dublei majorități consacrate de art. 192 alin. (1) [și cu aplicarea
art. 193 alin. (3), dacă va fi cazul] – legea nouă?
O altă discuție care se poate purta și care constituie subiect de controversă doctrinară și
jurisprudență diferită se referă la stabilirea noțiunii de hotărâre care are ca obiect modificarea
actului constitutiv, dar acest subiect a fost atins deja limitat la scopul prezentei teme.
6. Având în vedere prevederile art. 192 alin. (2) din Legea nr. 31/1990 (în forma în vigoare anterior
Legii nr. 265/2022), pot fi identificate mai multe ipoteze de lucru în raport de conținutul actului
constitutiv încheiat sub legea veche.
Varianta preferată și care elimină controversele este cea în care asociații au ales expres ca prin
actul constitutiv să deroge de la regula unanimității prevăzute de art. 192 alin. (2) din Legea
DOCTRINĂ
nr. 31/1990, așa cum însuși textul le permitea – „când (...) actul constitutiv prevede altfel” –, caz
în care hotărârile adunării generale se vor lua în continuare cu majoritatea prevăzută în clauza
contractuală respectivă.
O altă situație – dezirabilă și ea pentru că nu este generatoare de interpretări diferite – este

atunci când actul constitutiv a preluat art. 192 alin. (2) din Legea nr. 31/1990, în sensul că
„pentru hotărârile având ca obiect modificarea actului constitutiv este necesar votul tuturor
asociaților”. În această situație, se va aplica în continuare legea veche, adică hotărârile se vor
adopta în continuare cu „votul tuturor asociaților”, dar nu în temeiul legii vechi, ci în temeiul
clauzei contractuale cuprinse în actul constitutiv cu un conținut identic cu cel al alin. (2) al
art. 192 din Legea nr. 31/1990.
operaţiune”. De asemenea, potrivit art. 197 din Legea nr. 31/1990: „(1) Societatea este administrată de unul sau mai
mulţi administratori, asociaţi sau neasociaţi (…). (…) (3) Dispoziţiile art. 79 se aplică şi societăţilor cu răspundere
limitată”, iar potrivit art. 126 din Legea nr. 31/1990, asociații-administratori nu pot vota „descărcarea gestiunii lor sau o
problemă în care persoana sau administraţia lor ar fi în discuţie”.
[9]
Din această perspectivă, prezintă relevanță soluționarea controversei referitoare la încadrarea anumitor hotărâri ale
adunării generale a asociaților în categoria celor care au ca obiect modificarea actului constitutiv (de ex: cele referitoare
la numirea/ revocarea administratorului).

O altă ipoteză este aceea în care actul constitutiv face trimitere la art. 192 alin. (2) din Legea
nr. 31/1990, în sensul că prevede că „hotărârile având ca obiect modificarea actului constitutiv”
„se iau conform art. 192 alin. (2) din Legea nr. 31/1990”. În această situație, suntem în prezența
unui „transplant al normei juridice” în contract, considerându‑se că alin. (2) al art. 192 este inclus
în contract prin clauza contractuală de trimitere și, în această situație, se va aplica în continuare
regula din art. 192 alin. (2) din Legea nr. 31/1990, dar nu în temeiul legii vechi, ci în temeiul clauzei
contractuale care face referire la textul abrogat.
Ipoteza susceptibilă de a genera controverse teoretice și soluții diferite este cea în care actul
constitutiv nu prevede nimic în legătură cu maniera în care se adoptă hotărârile adunării generale
ce au drept obiect modificarea actului constitutiv pe care o vom analiza în continuare.
7. Așa cum rezultă din cele expuse mai sus, este vorba de o problemă referitoare la aplicarea în
timp a legii civile. Din păcate, Legea nr. 265/2022 nu cuprinde norme tranzitorii a căror menire
este tocmai de a oferi soluții pentru asemenea situații.
8. Pentru a discuta maniera în care se aplică în timp legea civilă, în concret, art. 192 din Legea
nr. 31/1990, în prealabil, este necesar să stabilim dacă cele două elemente încheiate sub cele
două legi și care, din acest motiv, creează dificultăți, intră sub incidența prevederilor art. 6 C. civ.
Altfel spus, este necesar să stabilim natura juridică a celor două acte: actul constitutiv, respectiv
hotărârea adunării generale a asociaților.
9. Atribuirea unei naturi contractuale actului constitutiv nu a generat controverse, iar din
perspectiva legii aplicabile determină incidența regulii tempus regit actum, adică a legii în
vigoare la data încheierii lui. Regula tempus regit actum se aplică în ceea ce privește încheierea,
interpretarea, efectele, executarea și încetarea contractului.
10. Natura juridică a hotărârii adunării generale a asociaților este subiect de controversă
doctrinară și de aici dificultatea identificării legii aplicabile unei hotărâri adoptate sub legea
nouă în temeiul unui contract, ca efect al unui contract încheiat sub legea veche.
11. Corelativ naturii juridice atribuite hotărârii adunării generale determinarea legii aplicabile se
poate face după diferite reguli:
a. Legea aplicabilă hotărârii adunării generale a asociaților va fi determinată tot de regula

tempus regit actum și, astfel, hotărârea va fi supusă legii sub care a fost adoptată, adică va fi
supusă legii noi, deși a fost adoptată în temeiul unui contract încheiat sub legea veche sau
b. Hotărârea adunării generale a asociaților va fi supusă legii vechi pentru că s-ar încadra în sfera
„efectelor juridice prevăzute de legea în vigoare” la data semnării acului constitutiv, potrivit
art. 6 alin. (2) C. civ. sau
c. Hotărârea adunării generale a asociaților va fi supusă legii noi întrucât s-ar încadra în
prevederile art. 6 alin. (5) C. civ.[10], reprezentând o „situație juridică născută după intrare în
vigoare a legii noi” sau
Potrivit art. 6 alin. (5) C. civ.: „Dispoziţiile legii noi se aplică tuturor actelor şi faptelor încheiate sau, după caz, produse
[10]
ori săvârşite după intrarea sa în vigoare, precum şi situaţiilor juridice născute după intrarea sa în vigoare”.

Maria NICA-DUMITRU
d. Hotărârii adunării generale a asociaților i se aplică legea nouă în temeiul art. 6 alin. (6) C. civ.[11]
întrucât aceasta reprezintă „un efect viitor al situațiilor juridice născute anterior intrării în
vigoare a acesteia”, situație juridică care „subzistă după intrarea în vigoare a legii noi” sau
e. Hotărârea adunării generale a asociaților este un act juridic de sine stătător și determinarea
legii aplicabile se realizează fără nicio legătură cu legea veche și cu actul constitutiv.
Pentru a da un răspuns interogațiilor anterioare este necesar, cu prioritate, așa cum spuneam, să
stabilim care este natura juridică a hotărârii adunării generale a asociaților.
12. De-a lungul timpului, începând din perioada interbelică[12], au existat studii ample cu privire
la natura juridică a hotărârii adunării generale a asociaților. Întrucât abordarea unui asemenea
subiect depășește cu mult limitelor prezentei analize vom prezenta sintetic doar câteva susțineri
din lucrările la care am făcut referire[13].
13. Este necesar să se facă distincție între adunarea generală a asociaților și produsul acesteia –
hotărârea adunării generale a asociaților.
Adunarea generală este compusă din totalitatea asociaților care participă la formarea voinței
sociale proporțional cu valoarea aporturilor aduse și ia decizii, adică elaborează și exprimă
voința socială, în mod colegial, pe baza principiului majorității. În această materie se întâlnește
o tehnică a elaborării voinței (sociale) diferită de cea cunoscută în manifestările de voințe de
drept comun[14]. În adunările generale, voința socială nu este suma voințelor individuale, ci o altă
voință, rezultată din unificarea voințelor individuale sub semnul scopului comun[15].
Într-o primă opinie, minoritară, dar „cea mai comodă, desigur”[16], s-a apreciat că hotărârea
adunării generale a asociaților are caracter contractual, adică reprezintă o convenție între asociații
[11]
Potrivit art. 6 alin. (6) C. civ.: „Dispoziţiile legii noi sunt de asemenea aplicabile şi efectelor viitoare ale situaţiilor
juridice născute anterior intrării în vigoare a acesteia, derivate din starea şi capacitatea persoanelor, din căsătorie,
DOCTRINĂ
filiaţie, adopţie şi obligaţia legală de întreţinere, din raporturile de proprietate, inclusiv regimul general al bunurilor, şi
din raporturile de vecinătate, dacă aceste situaţii juridice subzistă după intrarea în vigoare a legii noi”.
„Acestea fiind aspectele și caracteristicile modului de formare a voinței colegiale sau majoritare, se pune întrebarea
[12]
naturală, de vreme ce o atare decizie este generatoare de efecte juridice (...) care este natura sa juridică, în ce grupă de
negoțiuri juridice poate fi încadrată? Domnește asupra acestei probleme o vie divergență între autori” (I.L. Georgescu,
Drept comercial român, vol. II, Ed. ALL Beck, Restitutio, București, 2002, pp. 296-298).
Ibidem; L. Săuleanu, Hotărârile adunării generale a acționarilor, în Revista de Științe Juridice nr. 3/2006, pp. 41-63;
[13]
S. Bodu, Adunarea generală a asociaților. Natură juridică. Forme și tipuri. Atribuții, în Revista Universul Juridic nr. 1/2016,
pp. 48-68; S. Golub, Adunările Generale ale Asociaților (AGA) – quo vadis?, Partea 1, în Revista Română de Drept al
Afacerilor nr. 6/2019, pp. 86-110; St. D. Cărpenaru, S. David, C. Predoiu, Gh. Piperea, Legea societăților comerciale.
Comentariu pe articole, ediția a 4-a, Ed. C.H. Beck, București, 2009, pp. 746-755; M. Avram, Actul unilateral în dreptul
privat, Ed. Hamangiu, București, 2006, pp. 34-35. Doar cu titlu de informare, fără vreun fel de ierarhizare, enumerăm
câteva surse cu privire la această chestiune: S. Bodu, Tratat de drept societar, Ed. Rosetti, București, 2019; L. Săuleanu,
Societățile comerciale. Adunările generale ale acționarilor, Ed. Hamangiu, București, 2008; L. Săuleanu, Societățile
comerciale. Studii, Ed. Universul Juridic, București, 2012; L. Bojin, Acțiunea în anularea hotărârii Adunării Generale a
Acționarilor, Ed. Universul Juridic, București, 2012; Radu N. Catană, Rolul justiției în funcționarea societăților comerciale,
Ed. Lumina Lex, București, 2003; Radu N. Catană, Dreptul societăților comerciale. Probleme actuale ale societății pe
acțiuni. Democrația acționarială, Ed. Sfera Juridică, Cluj-Napoca, 2007; F. Stârc-Meclejan, Votul asociaților în societățile
comerciale, Ed. C.H. Beck, București, 2011; C. Duțescu, Drepturile acționarilor, ediția a 3-a, Ed. C.H. Beck, București, 2010.
[14]
I.L. Georgescu, op. cit., p. 293.
[15]
Ibidem.
[16]

grupați în adunare, convenție guvernată de dispozițiile privind contractele și că, prin urmare,
deciziile adunărilor generale ar corespunde unui contract de drept comun[17]. Însă, pentru mai
multe argumente, teoria contractuală a fost definitiv abandonată încă de la începutul secolului
trecut[18].
Potrivit unui alt punct de vedere hotărârea adunării generale este un act complex, colectiv,
colegial, de natură extra-contractuală, operă a unor organe deliberative[19]. Această teorie a fost
și ea criticată, fiind, în cele din urmă, abandonată, reținându‑se din ea ideea că „deliberărilor
adunărilor generale nu li se pot aplica regulile Codului civil privitoare la formarea, interpretarea
și efectele contractelor”[20].
Hotărârea adunării generale a asociaților a fost calificată, printr-un împrumut din dreptul public,
ca „act heteronormativ, adică un act prin care subiectul emitent creează obligații nu în sarcina
sa, ci în sarcina altor subiecte: organul deliberativ al societății creează, astfel, obligații pentru
celelalte organe societare[21].
Despre hotărârea adunării generale a asociaților s-a afirmat și că este un act unilateral colectiv
în raport cu terții[22].
Opinia majoritară de dată recentă este că hotărârea adunării generale a asociaților este un act
juridic sui generis, „fizionomia sa specială fiind dată de reglementarea detaliată a garanțiilor ce
trebuie respectate pentru formarea actului. Hotărârea adunării generale este, așadar, actul juridic
luat în adunarea generală, pe baza principiului majoritar, dar prin manifestarea voinței asociaților
anume convocați pentru realizarea interesului unitar și comun al societății care obligă și pe cei
absenți sau pe cei care au votat împotrivă”[23].
În concluzie, hotărârea adunării generale diferă, ca esență, de un contract și este rezultatul, actul
final al unei proceduri[24] care trebuie să se desfășoare cu toată rigoarea și cu respectarea tuturor
garanțiilor prevăzute de lege și de actul constitutiv pentru ca voința socială să se formeze în
mod legal.
14. Actul constitutiv reglementează o procedură de desfășurare a adunării generale pentru

funcționarea legală a societății și pentru apărarea intereselor asociaților, în mai multe etape:
convocare, cvorum, condițiile de desfășurare a dezbaterilor, condițiile realizării voinței și adoptării
hotărârii, condițiile de opozabilitate, publicitate. În momentul în care adunarea generală este
[17]
Ibidem.
[18]
Ibidem.
S. Bodu, Adunarea generală a asociaților. Natură juridică. Forme și tipuri. Atribuții, în Revista „Universul Juridic” nr. 1/2016,
[19]
p. 51.
[20]
A se vedea, S. Bodu, op. cit. apud L. Bojin, Acţiunea în anularea hotărârii Adunării Generale a Acţionarilor, Editura
[21]
Universul Juridic, Bucureşti, 2012, p. 55.

[22]
Marieta Avram, op. cit., pp. 34-35.
[23]
„Deciziile adunării sunt acte de voință internă în principiu, care obligă pe asociați și organele societății. Ele nu creează
[24]
raporturi juridice directe față de terți decât prin intermediul unei alte voințe, aceea a reprezentanților săi. Există și
situații în care hotărârea adunării generale produce efecte directe față de terți cum este cazul fixării dividendului când
se creează o creanță direct în favoarea acționarilor care o vor putea exercita direct în contra societății” (Idem, p. 355).

Maria NICA-DUMITRU
constituită cu respectarea tuturor condițiilor prevăzute de lege și de actul constitutiv, se va trece

la deliberarea chestiunilor trecute pe ordinea de zi și la manifestarea voinței de către fiecare
asociat pentru ca, prin unirea cu aceea a celorlalți și sub semnul interesului colectiv, să se formeze
voința socială, adică se va trece la elaborarea voinței colegiale[25].
Pasul procedural care ne interesează, adoptarea hotărârii – formarea voinței colegiale – este
reglementat de prevederile art. 192 din Legea nr. 31/1990 sau de prevederile actului constitutiv,
așa cum permite aceeași normă juridică. Însă, această ultimă ipoteză iese din discuție deoarece,
în cazul în care în actul constitutiv este reglementat cvorumul și majoritatea cu care se adoptă
hotărârea adunării generale, nu se mai pune problema aplicării în timp a legii.
15. Fiind un act sui generis, ne-am propus să încercăm să aflăm cum i se va aplica legea civilă în
timp, fără a uita că este un act adoptat de o adunare generală – organ colegial deliberativ al unei
persoane juridice – sub legea nouă –, având ca fundament un act juridic de natură contractuală
încheiat sub legea veche, contract care, așa cum am arătat, intră, în privința aplicării legii civile
în timp, sub incidența prevederilor art. 6 C. civ.
16. Având în vedere prevederile alin. (1) al art. 6 C. civ., care consacră principiul neretroactivității
legii, la prima vedere, s-ar părea că hotărârile adunării generale a asociaților adoptate începând
cu data de 26 noiembrie 2022 vor fi suspuse legii în vigoare la data la care au fost adoptate,
adică, indiferent de obiectul lor vor fi adoptate valabil cu dubla majoritate – a părților sociale și a
asociaților – și nu în unanimitate afară de cazul în care legea sau actul constitutiv prevăd altceva.
Totuși, având în vedere legătura existentă între cele două acte – actul constitutiv și hotărârea
adunării generale a asociaților -, faptul că hotărârea adunării generale a asociaților este actul final
al unei proceduri desfășurate în temeiul unui contract semnat sub legea veche, pe de o parte, și
că, pe de altă parte, hotărârea adunării generale a asociaților nu este un contract, ci actul final al
unei proceduri reglementate în principal prin norme imperative, s-ar putea ajunge la o nuanțare a
aparenței de mai sus? Aceste aspecte ar putea conduce la încadrarea situației anterioare într-una
DOCTRINĂ
din excepțiile instituite de art. 6 alin. (2), alin. (5) și alin. (6) din Codul civil, care „să uniformizeze”
legea aplicabilă, care să facă ca cele două acte legate să fie supuse aceleiași legi, mai precis legii
vechi ca urmare a faptului că, actul constitutiv, fiind contract, va rămâne supus legii sub care a
fost încheiat? Cu alte cuvinte, hotărârea adunării generale a asociaților, așa cum a fost explicată
anterior și a cărei natură juridică controversată a fost prezentată mai sus, ar putea fi „un efect
juridic prevăzut de legea în vigoare la data semnării actului constitutiv” sau un „efect viitor al
unei situații juridice născute sub legea veche”, situație juridică care subzistă și sub legea nouă?
17. Așa cum este cunoscut, normele de drept se împart în norme imperative și norme dispozitive,
cele din urmă divizându‑se în norme permisive și norme supletive.
Normele supletive, după cum sugerează și denumirea lor, au rolul de a suplini voința părților
atunci când aceasta nu a fost exprimată suficient la încheierea unui contract, în sensul că părțile
nu au reglementat prin voința lor anumite aspecte. Legiuitorul preventiv a consacrat o categorie
specială de norme juridice al căror rol este tocmai acela de a umple spațiile contractuale goale.
Cu alte cuvinte, normele supletive reprezintă voința prezumată a părților, caracterul supletiv fiind
sugerat de utilizarea unor expresii precum „în lipsă de stipulație contrară”, „dacă nu s-a convenit
[25]

altfel”. Ele sunt incluse „de drept” și tacit în conținutul contractului dacă părțile nu s-au abătut
de la prevederile lor, stipulând altfel[26].
18. Art. 192 alin. (2) din Legea nr. 31/1990 – textul a cărui abrogare a generat prezenta discuție-
reprezenta o normă supletivă: „Pentru hotărârile având ca obiect modificarea actului constitutiv
este necesar votul tuturor asociaților, în afară de cazul când legea sau actul constitutiv prevede
altfel”.
De asemenea, și textul alineatului 1 al aceluiași articol – singurul în vigoare la momentul actual și

singurul care reglementează adoptarea hotărârilor adunării generale a asociaților într-o societate
cu răspundere limitată [la care se adaugă art. 193 alin. (3) din Legea nr. 31/1990 pentru adoptarea
hotărârii la a doua convocare] – constituie tot o normă supletivă: „Adunarea generală decide prin
votul reprezentând majoritatea absolută a asociaților și a părților sociale, în afară de cazul când
în actul constitutiv se prevede altfel”.
Fiind vorba de norme supletive, acestea sunt încorporate prin voința părților (sau mai bine zis prin
lipsa voinței părților) în contract – în actul constitutiv –, având valoarea unor „clauze contractuale”.
19. Aplicarea în timp a normelor juridice civile (a legii civile) este un subiect extrem de amplu
și controversat și nu constituie tema acestui studiu. Ca urmare, vom prelua din afirmațiile
doctrinarilor cu preocupări în domeniu informațiile necesare prezentului articol.
20. Prevederile ce reglementează aplicarea în timp a legii civile sunt grupate în art. 6 din Codul
civil cu denumirea marginală „Aplicarea în timp a legii civile”, din Titlul preliminar – „Despre legea
civilă”, Capitolul II – „Aplicarea legii civile”, text potrivit căruia: „(1) Legea civilă este aplicabilă cât
timp este în vigoare. Aceasta nu are putere retroactivă. (2) Actele și faptele juridice încheiate ori,
după caz, săvârșite sau produse înainte de intrarea în vigoare a legii noi nu pot genera alte efecte
juridice decât cele prevăzute de legea în vigoare la data încheierii sau, după caz, a săvârșirii ori
producerii lor. (3) Actele juridice nule, anulabile sau afectate de alte cauze de ineficacitate la data
intrării în vigoare a legii noi sunt supuse dispozițiilor legii vechi, neputând fi considerate valabile
ori, după caz, eficace potrivit dispozițiilor legii noi. (4) Prescripțiile, decăderile și uzucapiunile
începute și neîmplinite la data intrării în vigoare a legii noi sunt în întregime supuse dispozițiilor
legale care le-au instituit. (5) Dispozițiile legii noi se aplică tuturor actelor și faptelor încheiate sau,
după caz, produse ori săvârșite după intrarea sa în vigoare, precum și situațiilor juridice născute
după intrarea sa în vigoare. (6) Dispozițiile legii noi sunt de asemenea aplicabile și efectelor
viitoare ale situațiilor juridice născute anterior intrării în vigoare a acesteia, derivate din starea
și capacitatea persoanelor, din căsătorie, filiație, adopție și obligația legală de întreținere, din
raporturile de proprietate, inclusiv regimul general al bunurilor, și din raporturile de vecinătate,
dacă aceste situații juridice subzistă după intrarea în vigoare a legii noi”.
Art. 102 din Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul
civil[27], referitor la aplicarea art. 6 C. civ., prevede că contractul este supus dispozițiilor legii în
vigoare la data când a fost încheiat în tot ceea ce privește încheierea, interpretarea, efectele,
executarea și încetarea acestuia.
[26]
I. Reghini, Ș. Diaconescu, P. Vasilescu, Introducere în dreptul civil, Ed. Hamangiu, București, 2013, p. 35.
Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil, publicată în Monitorul Oficial al
[27]
României, Partea I, nr. 409 din 10 iunie 2011.

Maria NICA-DUMITRU
21. Pentru situația în care lipsesc normele tranzitorii[28], cum este cazul de față, conflictele
referitoare la aplicarea în timp a normelor juridice se rezolvă utilizând principiul neretroactivității
legii, principiul aplicării imediate a legii noi și principiul ultraactivității (supraviețuirii) legii vechi[29].
De asemenea, pentru o abordare și o soluționare unitară a problemei aplicării în timp a legii

civile, chestiuni precum încheierea unui act, valorificarea unui drept, săvârșirea unui fapt sunt
desemnate prin sintagma „situații juridice”. Într-o exprimare mai cuprinzătoare, prin „situații
juridice se înțelege orice raporturi juridice civile, împreună cu actele sau faptele juridice
generatoare, modificatoare sau extinctive, precum și starea persoanelor, capacitatea lor civilă,
bunurile, regimul bunurilor și alte asemenea”[30].
22. Principiul neretroactivității legii (normelor juridice) este prevăzut de art. 6 alin. (1) C. civ. –
„Legea civilă este aplicabilă atât timp cât este în vigoare. Aceasta nu are putere retroactivă”- și
are și o consacrare constituțională în art. 15 alin. (2) din Constituția României potrivit căruia:
„Legea dispune numai pentru viitor cu excepția legii penale sau contravenționale mai favorabile”.
Conform acestui principiu, norma juridică nouă nu se poate aplica situațiilor juridice trecute (celor
care deja s-au consumat) și efectelor acestora, în măsura în care acestea s-au produs.
În literatura de specialitate, s-a afirmat că acest principiu constituțional ar trebui extins asupra
tuturor efectelor unui act juridic încheiat înainte de intrarea în vigoare a legii noi, chiar dacă
efectele s-ar produce sub legea nouă întrucât, altfel, s-ar ajunge la „o reevaluare sau reapreciere
juridică a actului trecut” și că acestea ar trebui supuse tot legii vechi[31]. Această susținere a fost
criticată[32] din mai multe motive, unul din ele fiind acela că o asemenea manieră de interpretare,
având în vedere că principiul este unul constituțional, ar înlătura nu doar pentru părți, ci și „pentru
legiuitor posibilitatea de a modifica efectele viitoare ale unui act sau fapt trecut, chiar dacă norma
nouă ar fi imperativă, vizând ordinea publică de direcție”[33].
23. Un al doilea principiu este cel al aplicării imediate a legii noi (a normei juridice noi) conform
DOCTRINĂ
căruia norma juridică nouă se aplică tuturor situațiilor juridice apărute după intrarea sa în vigoare
și efectelor acestora, precum și situațiilor juridice trecute în măsura în care acestea nu s-au
produs până la data aplicării normei noi, fiind consacrat de art. 6 alin. (5) C. civ. Tot cu referire la
aplicarea legii noi este și conținutul art. 6 alin. (6) C. civ.
Teoria aplicării imediate a legii noi a fost prioritară anterior intrării în vigoare a actualului Cod
civil, însă, se pare că prin soluțiile alese de actualul legiuitor în art. 6 C. civ. [alin. (2) - alin. (4)]
domeniul de aplicare al acestui principiu a fost mult diminuat, art. 6 alin. (2) C. civ. prevăzând
că: „Actele și faptele juridice încheiate ori, după caz, săvârșite sau produse înainte de intrarea
în vigoare a legii noi nu pot genera alte efecte juridice decât cele prevăzute de legea în vigoare
la data încheierii sau, după caz, a săvârșirii ori producerii lor”. Se observă că s-a optat pentru
[28]
I. Reghini, Ș. Diaconescu, P. Vasilescu, op. cit., pp. 40-43.
Dacă aplicarea imediată a legii noi sau ultraactivitatea legii vechi sunt sau nu principii sau excepții constituie subiect
[29]
de controversă doctrinară – a se vedea I. Reghini, Ș. Diaconescu, P. Vasilescu, op. cit., p. 49.

[30]
Idem, p. 43.
I. Reghini, Ș. Diaconescu, P. Vasilescu, op. cit., p. 48 apud M. Nicolae, Contribuții la studiul conflictului de legi în timp în
[31]
materie civilă (în lumina noului Cod civil), Ed. Universul Juridic, București, pp. 348-349.
[32]
Ca, de altminteri, întreaga teorie normativistă și aplicarea ei în România, susținută de același autor (Ibidem).
[33]
I. Reghini, Ș. Diaconescu, P. Vasilescu, op. cit., p. 48.

aplicarea legii vechi atât situațiilor juridice consumate sub imperiul său, cât și efectelor ce se
vor produce în viitor (sub legea nouă), efecte ale unor acte sau fapte juridice încheiate, respectiv
săvârșite sub legea veche[34].
În prezent, legea nouă se aplică actelor și faptelor încheiate, respectiv săvârșite sub legea nouă,
situațiilor juridice născute după intrarea sa în vigoare, precum și, punctual, efectelor viitoare ale
anumitor situații juridice născute sub legea veche, expres și limitativ prevăzute de art. 6 alin. (6)
C. civ.
Există și autori[35] care susțin că legea nouă și acest principiu se aplică doar situațiilor juridice
viitoare (celor care vor apărea după intrarea în vigoare a legii noi), nu și situațiilor juridice
pendente[36].
24. Cel de al treilea principiu care ajută la soluționarea conflictului de legi în timp este cel al
supraviețuirii sau ultraactivității legii vechi[37]. Prin supraviețuirea legii vechi se înțelege situația
în care norma veche continuă să se aplice și după ce a fost abrogată pentru a reglementa până
la capăt unele situații juridice care s-au stabilit sau au început să se stabilească sub imperiul ei.
Supraviețuirea (ultraactivitatea) legii vechi a fost unanim recunoscută și anterior datei de

1 octombrie 2011, în prezent fiind consacrată în art. 6 alin. (2) C. civ., cu titlu general și, punctual,
în alin. (3) și alin. (4) ale art. 6 C. civ. în anumite materii – anularea/nulitatea actelor juridice,
cauze de ineficacitate a actelor juridice, prescripții, decăderi, uzucapiune.
25. Potrivit acestui principiu, în cazul actelor și faptelor juridice încheiate, respectiv săvârșite
sau produse înainte de intrarea în vigoare a legii noi, norma în vigoare la data încheierii sau după
caz la data producerii ori săvârșirii lor va continua să guverneze efectele acestora, efecte care se
produc după intrarea în vigoare a legii noi, aplicarea legii vechi sub imperiul căreia s-au încheiat
actele, respectiv s-au produs/săvârșit faptele juridice supraviețuind abrogării legii.
26. Există autori care consideră că supraviețuirea (ultraactivitatea) legii vechi este o excepție de
la regula aplicării imediate a legii noi, ceea ce presupune existența unei dispoziții legale exprese
care să permită aplicarea acestei excepții[38]. A fost exprimată și opinia contrară potrivit căreia
nu este nevoie să existe un text expres în legea nouă care să consacre supraviețuirea legii vechi
în cazul efectelor actelor juridice[39]. În această din urmă opinie, ultraactivitatea este calificată
[34]
Idem, p. 47, nota de subsol 3 și p. 50.
[35]
I. Reghini, Ș. Diaconescu, P. Vasilescu, op. cit., p. 49 apud M. Nicolae, op. cit., pp. 372-377.
[36]
Opinie cu care, o altă parte a doctrinei, nu este de acord (a se vedea, I. Reghini, Ș. Diaconescu, P. Vasilescu, op. cit., p. 49).
După alți autori, s-a considerat că nu este vorba de un principiu, ci este vorba de o excepție de la principiul aplicării
[37]
imediate a legii noi (a se vedea, I. Reghini, Ș. Diaconescu, P. Vasilescu, op. cit., p. 49, nota de subsol 1 apud G. Boroi,
C.A. Anghelescu, Curs de drept civil. Partea generală, ediția a 2-a, Ed. Hamangiu, București, 2012, pp. 14-38). Neavând
relevanță dacă vorbim de principiu sau de excepție, important este că în prezent există un câmp larg de aplicare a
ultraactivității legii vechi datorită prevederilor art. 6 alin. (2)-alin. (4) C. civ.
R. Rizoiu, Curs de teoria actului juridic civil, Ed. Hamangiu, București, 2021, p. 104, nota de subsol 5 apud M. Eliescu,
[38]
Aplicarea legii în timp și în spațiu. Conflictele de legi, în Tr. Ionașcu ș.a., Tratat de drept civil, vol. I, Partea generală, Ed. Academiei
R.S.R., București, 1967, p. 111.
[39]
R. Rizoiu, op. cit., p. 106, nota de subsol 5 apud O. Căpățînă, Aplicarea legii în timp și spațiu, în P.M. Cosmovici, Drept
civil. Drepturi reale. Obligații. Codul civil, ed. a 3-a, Ed. All Beck, București, 1998, p. 141.

Maria NICA-DUMITRU
ca reprezentând, dimpotrivă, regula în materia actelor juridice voluntare (a contractelor)[40].

În materia actelor juridice, în general, „trebuie prezumat că legiuitorul a înțeles să lase contractul,
(...), care este în curs de a produce efecte, sub imperiul legii sub care acel act s-a constituit”[41].
S-a afirmat că regula ultraactivității (supraviețuirea) ar fi justificată de faptul că „efectele sunt

imanente raportului juridic încă de la momentul nașterii sale”, adică de la momentul aplicării
„normale” a legii vechi[42]. Conexiunea dintre situația juridică și legea aplicabilă s-ar realiza la
momentul la care situația analizată trece din „domeniul faptic în cel al dreptului”[43], ceea ce în
materia contractelor are loc în momentul încheierii lor, atunci apărând actul juridic (contractul).
Ca urmare, tot ceea ce ține de regimul contractual, inclusiv efectele contractului, se va supune
legii în vigoare la momentul încheierii acestuia[44].
Chiar și în perioada anterioară intrării în vigoare a actualului Cod civil (atunci când, așa cum
am arătat, se acorda întâietate aplicării imediate a legii noi, când se considera că legea nouă
urmează să se aplice nu doar situațiilor care se vor constitui, modifica sau stinge după intrarea
ei în vigoare, ci și efectelor produse, după abrogarea legii vechi, de situațiile juridice constituite în
timpul legii vechi) se considera că supraviețuirea (ultraactivitatea) legii vechi este permisă, totuși,
cu titlu excepțional, când legea prevede expres și cu titlu general, în materia situațiilor juridice
contractuale[45]. Cu atât mai mult este permisă supraviețuirea legii vechi în materie contractuală
în prezent, când, așa cum am arătat, există nenumărate situații [care intră sub umbrela alin. (2) -
alin. (4) ale art. 6 C. civ.] care permit aplicarea legii vechi, când se vorbește chiar de un principiu
al ultraactivității legii.
27. Aplicarea celor trei principii mai sus enunțate se face concordant, rezultând regulile următoare:
a. Situațiile juridice trecute în raport de momentul intrării în vigoare a legii noi (facta praeterita)
rămân supuse normelor juridice în vigoare la data când ele s-au stabilit și s-au consumat,
adică normelor vechi, deoarece normele noi nu pot retroactiva. Analiza noastră nu se
încadrează în această ipoteză.
DOCTRINĂ
b. Situațiile juridice viitoare în raport de momentul intrării în vigoare a legii noi (cele care vor
apărea după intrarea în vigoare a legii noi) (facta futura) vor fi supuse numai normelor juridice
noi deoarece legea nouă este de imediată aplicare. Interesul nostru nu se pliază nici pe această
ipoteză.
[40]
În acest sens, a se vedea R. Rizoiu, op. cit., p. 104, nota de subsol 7 apud I. Deleanu, Ficțiunile juridice, Ed. All Beck,
București, 2005, p. 217, unde se precizează că: „De regulă, (...) efectele viitoare ale situațiilor contractuale sunt, în
principiu, guvernate de legea veche, care ultraactivează, măcar pentru că această lege, expres sau tacit, a fost încorporată
în contract prin voința părților și pentru că, astfel cum în general se admite, contractul este un act de previziune, rebel
față de impreviziunea legislativă”.
[41]
Idem, p. 106, nota de subsol 1 apud M. Eliescu, op. cit., p. 108.
Idem, p. 105, nota de subsol 5 apud F. Hage-Chahine, Les conflicts dans l’espace et dans le temps en matière de
[42]
prescription. Recherches sur la promotion du fait au droit, Dalloz, Paris, 1977, p. 243.
[43]
Ibidem, nota de subsol 6 apud F. Hage-Chahine, op. cit., p. 258.
[44]
R. Rizoiu, op. cit., p. 105, nota de subsol 7 apud F. Hage-Chahine, op. cit., p. 256.
[45]

c. Situații juridice pendente (facta pendentia)[46] în raport de momentul intrării în vigoare a

legii noi care pot fi grupate în: situații juridice în curs de constituire, modificare sau stingere
la momentul intrării în vigoare a legii noi și efecte viitoare ale unor situații juridice trecute,
efecte produse în întregime după intrarea în vigoare a legii noi[47]. Ipoteza noastră de lucru se
încadrează în categoria situațiilor juridice pendente.
Așa cum am arătat, pentru situațiile juridice pendente, legiuitorul a optat, în principiu, pentru
supraviețuirea legii vechi în cazul actelor și faptelor juridice, al nulității/anulării/altor cauze de
ineficacitate, al interpretării actelor juridice (voinței părților) [48], al prescripției, decăderilor și
uzucapiunilor [art. 6 alin. (2)-alin. (4) C. civ.]. Aplicarea legii noi se va face în situațiile expres și
limitativ prevăzute la alin. (6) al art. 6 C. civ. (în absența unor norme tranzitorii), situațiile juridice
convenționale nefiind incluse în enumerarea acestui din urmă text de lege[49].
Pentru faptele pendente, care nu intră sub incidența prevederilor exprese cuprinse în alin. (2)-
alin. (4) ale art. 6 C. civ., părerea majoritară este că, în cazul situațiilor izvorâte din lege, legea
nouă se aplică imediat, iar situațiile de origine contractuală sunt excluse de la aplicarea legii noi.
Argumentul a fost acela că cele din urmă rezultă din voința expresă sau prezumată a părților și
aplicarea legii civile ar risca să compromită echilibrul contractual și securitatea circuitului civil[50].
28. Soluția supraviețuirii legii vechi se explică prin necesitatea respectării așteptărilor legitime
și previziunilor pe care le au subiectele de drept civil, a dezideratului de a le asigura securitatea
circuitului juridic[51].
În privința situațiilor juridice derivând din voința părților, practic, legea veche este „încorporată
convențional de părți în actul încheiat de acestea, ca situație-premisă”[52]. Explicația rezidă în
faptul că, cu privire la situațiile juridice, „legea cea nouă nu poate fi prezumată că ar atribui unui
fapt trecut, efecte pe care acest fapt nu le putea produce sub imperiul legii din timpul când s-a
săvârșit”[53].
Potrivit art. 1272 C. civ., conținutul contractului se stabilește la data încheierii contractului,
indiferent că este vorba de clauzele agreate de părți în mod expres sau de conținutul
complementar preluat din lege[54]. Ca urmare, este firesc ca acestuia să-i fie aplicabil principiul
tempus regit actum, adică să fie supus legii în vigoare la data încheierii.
De vreme ce norma juridică a devenit parte componentă a contractului, prin absorbția ei în corpul
contractului, este evident că numai această lege poate să guverneze și executarea contractului.
În literatura de specialitate se afirmă că facta pendentia este o situație născută sub imperiul legii vechi, dar ale cărei
[46]
efecte se produc sub imperiul legii noi și că facta praeterita este o situație născută sub imperiul legii vechi și ale cărei
efecte s-au produs sub imperiul aceleiași legi. Ceea ce, privit din perspectiva legii noi, reprezintă o facta pendentia, din
perspectiva legii vechi poartă numele de facta futura (a se vedea, R. Rizoiu, op. cit., p. 102).
[47]
I. Reghini, Ș. Diaconescu, P. Vasilescu, op. cit., pp. 50-54.
[48]
R. Rizoiu, op. cit., p. 119.
[49]
Idem, p. 117.
[50]
În acest sens, a se vedea, I. Reghini, Ș. Diaconescu, P. Vasilescu, op. cit., p. 52, nota de subsol 1.
[51]
Idem, p. 53.
[52]
[53]
Ibidem, nota de subsol 4 apud M. Eliescu, op. cit., p. 94.
[54]

Maria NICA-DUMITRU
Altminteri, apariția unei legi care ar subroga-o pe cea inițială în corpul convenției deja încheiate
(modificând modul de executare) ar reprezenta o modificare a contractului. Este greu de acceptat
faptul că la momentul încheierii actului părțile au anticipat schimbarea condițiilor legale care
guvernează efectele acelui act[55].
29. Legea veche supraviețuiește nu numai în cazul în care legea nouă prevede în mod expres
aceasta, ci și în cazul normelor juridice supletive. Motivul este unul simplu și are în vedere
faptul că, frecvent, părțile care întocmesc un act juridic lasă stabilirea unor condiții și efecte ale
actului juridic pe seama legiuitorului, fără să le prevadă expres în contract. Evident, este vorba
de norme juridice în vigoare în acel moment, abrogarea găsindu‑le înglobate prin voința părților
(mai degrabă prin abținerea părților) în actele juridice încheiate sub imperiul ei. Dacă s-ar aplica
acestor acte juridice o altă lege (cea nouă), s-ar nesocoti voința părților și ar fi înlăturate efectele
previzionate de părți, dar nerealizate încă. De aceea, este logic ca legea care a guvernat actul
juridic respectiv să se aplice tuturor efectelor acestuia, chiar și efectelor care se vor produce după
abrogarea legii vechi[56].
Soluția supraviețuirii legii vechi se aplică mai ales situațiilor juridice voluntare (constituite prin
contract), în măsura în care normele noi își păstrează caracterul dispozitiv. Dacă, însă, legea noua
este imperativă (de ordine publică), ea va fi de aplicare imediată și pentru aceste efecte întrucât
ordinea publică se impune contractanților. Doar în cazul normelor imperative de ordine publică
(de direcție) se va aplica legea nouă efectelor viitoare (apărute după intrarea în vigoare a legii
noi) ale contractului[57].
30. În literatura de specialitate s-a exprimat opinia potrivit căreia, în cazul unor situații juridice
care presupun reunirea succesivă a mai multor elemente, etapele ce trebuie parcurse pentru
realizarea acestor elemente având o identitate și o utilitate proprie pot fi supuse unor norme
juridice diferite[58]. Exemplu dat este cel al constituirii unei societăți reglementate de Legea
nr. 31/1990, înființarea unei societăți presupunând redactarea actului constitutiv, înmatricularea
DOCTRINĂ
în registrul comerțului, publicitatea constituirii, fiecare dintre aceste etape fiind supusă normelor
specifice ei aflate în vigoare și aplicabile la data când se realizează respectiva etapă[59]. Altfel
spus, dacă pe parcursul constituirii societății se modifică legea aplicabilă oricăreia dintre etape
(Legea nr. 31/1990, Legea nr. 265/2022 etc.), etapa respectivă va fi parcursă sub imperiul legii
în vigoare la data realizării ei, adică sub legea nouă, chiar dacă procedura de constituire a fost
începută sub legea veche.
În exemplul dat, însă, normele care reglementează procedura de constituire a unei societăți
(a unei persoane juridice, în general) sunt norme imperative de ordine publică, spre deosebire
de art. 192 din Legea nr. 31/1990, care este o normă supletivă. Așa cum am arătat, dacă norma
juridică nouă este imperativă, ea este de imediată aplicare. În plus, originea normei este legală
și nu contractuală, astfel încât, atât sub imperiul vechiului, dar și a noului Cod civil se apreciază
că legea nouă se aplică imediat.
[55]
Idem, p. 122.
[56]
G. Boroi, Drept civil. Partea generală, Ed. All Beck, București, 1999, p. 22.
[57]
A se vedea situația contractului individual de muncă, durata zilei de muncă etc.
[58]
[59]
Ibidem.

În cazul schimbării procedurii de constituire (și nu a cvorumului și majorității necesar adoptării

hotărârii de către adunarea generală a asociaților așa cum este cazul art. 192) pe parcursul
constituirii adică între momentul semnării actului constitutiv și momentul înregistrării în registrul
comerțului a rezoluției/încheierii, etapele din procedura constituirii care au rămas de desfășurat
se vor realiza după legea nouă. Dacă modificarea ar viza condițiile de cvorum și majoritate,
cu privire la aceste aspecte va avea câștig de cauză legea în vigoare la data semnării actului
constitutiv, adică legea veche (afară de cazul în care norma nouă ar fi de imperativă sau ar exista
norme tranzitorii contrare) și nu legea în vigoare la data înregistrării în registrul comerțului.
31. Adoptarea hotărârii adunării generale a asociaților este etapa finală – decizională – a unei
proceduri reglementate de lege și de actul constitutiv, dar normele care constituie această
procedură, indiferent că sunt cuprinse în lege sau în actul constitutiv, nu au caracterul unor
norme de pură procedură ele fiind indisolubil legate de prevederile neîndoielnic substanțiale
care reglementează condițiile în care se poate desfășura în mod valabil o adunare generală și se
poate adopta o decizie de către aceasta[60]. Pentru a fi incidentă legea nouă este esențial ca acele
norme să aibă caracter de norme de pură procedură .
Normele care reglementează procedura de desfășurare a adunării generale a asociaților nu sunt

nici norme de procedură (de drept procesual), nici norme de punere în executare (silită) a unui
contract, nici norme de procedură privind punerea în executare a condițiilor privind invocarea
unor instituții precum impreviziunea, conform Legii nr. 77/2016 privind darea în plată a unor
bunuri imobile în vederea stingerii obligațiilor asumate prin credite[61] pentru a afirma că legea
nouă are caracter imperativ și este de imediată aplicare.
32. În concluzie, tandemul act constitutiv – hotărârea adunării generale a asociaților poate fi
inclus în categoria situațiilor juridice pendente.
Dintre acestea, actul constitutiv are natura juridică a unui contract și rămâne supus principiului
tempus regit actum, atât în ceea ce privește interpretarea, cât și efectele și executarea sa.
La încheierea actului constitutiv asociații au avut în vedere conținutul legii din acel moment și
au decis că acesta guvernează adoptarea hotărârilor adunării generale. Ei au avut reprezentarea
acelei maniere de adoptare valabilă a hotărârilor de modificare a actului constitutiv, pe care
uneori au reprodus-o în conținutul acestuia, alteori nu, pe motiv că de vreme ce există în lege,
preluarea ei în actul constitutiv ar fi superfluă. Astfel, a avut loc un „transplant” al normelor
legale în conținutul contractului de societate. Părțile nu au derogat de la regula prevăzută de
art. 192 alin. (2) din Legea nr. 31/1990, conduită permisă de text și din care s-ar fi putut deduce,
în afara oricărei îndoieli, că nu își însușesc conținutul ei. Norma care reglementează adoptarea
hotărârilor adunării generale a asociaților a suplinit voința părților, este încorporată în contract
și este menită să protejeze un interes personal al asociaților.
Art. 192 alin. (2) din Legea nr. 31/1990, care reglementa modul în care se adoptau hotărârile
adunării generale a asociaților în societăților cu răspundere limitată care au ca obiect modificarea
[60]
În acest sens, a se vedea Decizia nr. 560/2014 pronunțată de Curtea de Apel Cluj, disponibilă pe site-ul rolii.ro,
accesat la data de 11 decembrie 2022 (cu privire la o speță care a avut ca obiect aplicarea în timp a prevederilor art. 909
C. civ. în materia acțiunii în rectificarea cărții funciare).
Legea nr. 77/2016 privind darea în plată a unor bunuri imobile în vederea stingerii obligațiilor asumate prin credite,
[61]
publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 330 din 28 aprilie 2016.

Maria NICA-DUMITRU
actului constitutiv, reprezintă o normă supletivă astfel încât, chiar în absența oricărei referiri la
ea în actul constitutiv sau a neincluderii conținutului său într-o clauză contractuală, norma a
fost încorporată în cuprinsul contractului, așa cum am arătat mai sus. Acest lucru denotă faptul
că se va aplica și tuturor consecințelor juridice, situațiilor juridice, raporturilor care ar apărea în
viitor în temeiul acestui act constitutiv, așa cum este și desfășurarea unei adunări generale și
adoptarea unei hotărâri de către aceasta.
Pe de altă parte, art. 192 din Legea nr. 31/1990 în forma actuală – adică doar cu alineatul 1 –
reglementează modul în care se iau deciziile într-o societatea cu răspundere limitată, oricare
ar fi obiectul ei [pentru că odată cu abrogarea alin. (2) art. 192 din Legea nr. 31/1990 a fost
înlăturată distincția dintre hotărârile care modifică actul constitutiv sau nu, respectiv condițiile
de cvorum și majoritate diferite]. Acesta reprezintă o normă supletivă și, așa cum am arătat,
doar normele imperative (de ordine publică) noi vor înlocui de drept, în conținutul contractului,
normele supletive vechi încorporate prin voința tacită a părților în contract.
Hotărârea adunării generale a asociaților nu este un contract, ci, așa cum am expus anterior,
este un act sui-generis, un act final al unei proceduri, a cărui existență, respectiv adoptare este
guvernată de prevederile actului constitutiv și de normele imperative ale legii, act constitutiv
de ale cărui prevederi nu se poate face abstracție. Toate etapele procedurii de adoptare a unei
hotărârii de către adunarea generală și condițiile menite să își atingă scopul sunt reglementate
de actul constitutiv care are încorporată legea în vigoare la data semnării lui.
Hotărârea adunării generale a asociaților – actul adoptat în temeiul actului constitutiv – nu poate
fi desprinsă de actul constitutiv, chiar dacă între actul constitutiv și hotărârea adunării generale
a asociaților se interpune desfășurarea adunării generale, dar care se derulează după regulile din
actul constitutiv în privința întregii proceduri (convocare, cvorum, dezbateri, deliberare, vot etc.).
În concluzie, regula unanimității, prevăzută de art. 192 alin. (2) din Legea nr. 31/1990, conținută
informal în actul constitutiv va continua să se aplice și hotărârilor adoptate după intrarea în
DOCTRINĂ
vigoare a Legii 265/2022.
Considerăm că hotărârile adoptate începând cu 26 noiembrie 2022 de adunarea generală a

asociaților la societățile cu răspundere limitată al căror act constitutiv a fost semnat anterior
acestei date vor rămâne supuse legii vechi, indiferent dacă în conținutul actului constitutiv a fost
preluat art. 192 alin. (2) din Legea nr. 31/1990 sau nu ori există sau nu o trimitere la textul amintit.
Ca urmare, în privința acestora, va trebui să se facă, în continuare, distincția între hotărâri care
nu modifică actul constitutiv și care vor putea fi adoptate în mod valabil cu dublă majoritate –
a părților sociale și a asociaților-, afară de cazul unei prevederi contrare în actul constitutiv
[art. 192 alin. (1) din Legea nr. 31/1990) – și hotărâri prin care se modifică actul constitutiv,
care vor putea fi adoptate în mod valabil doar cu votul unanimității asociaților, afară de cazul
unei prevederi contrare în actul constitutiv sau în lege [art. 192 alin. (2) din Legea nr. 31/1990].
Rămâne în continuare aplicabil art. 193 alin. (3) din Legea nr. 31/1990 pentru cazul în care prima
adunare legal constituită nu va putea adopta hotărâri la prima convocare din cauza neîntrunirii
majorității necesare.

Concluzii
În lipsa unor norme tranzitorii care să soluționeze conflictele privind aplicarea în timp a legii civile
(a normelor juridice) prin abrogarea art. 192 alin. (2) din Legea nr. 31/1990 odată cu intrarea în
vigoare a Legii nr. 265/2022, sarcina registratorilor de registrul comerțului a fost îngreunată
într-o materie extrem de consistentă în activitatea Oficiului național al registrului comerțului.
Este vorba despre cererile privind înregistrarea în registrul comerțului a hotărârilor adunării
generale a asociaților a societății cu răspundere limitată care au fost adoptate după intrarea în
vigoare a Legii nr. 265/2022 de către societăți constituite anterior acestei date.
Apreciem că în lipsa unor norme tranzitorii legea veche va supraviețui (va ultraactiva): se va
menține distincția între hotărâri care nu modifică, respectiv modifică actul constitutiv și legea
în vigoare la data semnării actului constitutiv va guverna condițiile de cvorum și majoritate
privind adoptarea hotărârilor care au ca obiect modificarea actului constitutiv adoptate sub
legea nouă, adică începând cu data de 26 noiembrie 2022. Altfel spus pentru adoptarea în mod
valabil a acestor hotărâri în continuare este necesară respectarea regulii unanimității prevăzută
de art. 192 alin. (2).
Până la o intervenție legislativă în sensul clarificării legii aplicabile – intervenție care, credem
noi, are șanse minime să aibă loc – soluția cea mai facilă și dezirabilă ar fi aceea ca asociații din
societățile cu răspundere limitată înființate înainte de intrarea în vigoarea Legii nr. 265/2022 să
modifice actul constitutiv și să prevadă expres modul în care se vor adopta hotărârile care au ca
obiect modificarea actului constitutiv.

DREPT TRANSNAŢIONAL
Lex societatis –
o perspectivă de drept transnațional
Conf. univ. dr. Radu Bogdan BOBEI*
Facultatea de Drept, Universitatea din București
ABSTRACT
The concept of lex societatis inspired the legal reasoning made in the international
and quasi-federal disputes altogether. The Barcelona Traction (1970) and Centros
(1999) disputes give an indication on the fate of lex societatis, as a genuine link
between the international and domestic legal orders and quasi-federal one of
the European Union. This paper debates the way in which lex societatis operates
across and beyond the territories of the nation-States. At the same time, this paper
suggests a starting point to be followed in the research activities familiar to the
areas of transnational law, conflict of laws and international law.
Keywords: lex societatis, transnational law, international law, national law.
REZUMAT
Conceptul de „lex societatis” a inspirat modul de efectuare a raționamentelor

juridice în litigii internaționale și cvasi-federale deopotrivă. Litigiile Barcelona
Traction (1970) și Centros (1999) sugerează destinul lui lex societatis, ca autentic
liant între ordinile juridice internațională, naționale și cvasi-federală a Uniunii
Europene. Prezentul articol pune în discuție modul în care lex societatis funcționează
de-a lungul și de-a latul, respectiv dincolo de teritoriile statelor-națiune. În același
timp, prezentul articol sugerează un punct de plecare în activitățile de cercetare
familiare domeniilor dreptului transnațional, conflictului de legi și dreptului
internațional.
Cuvinte-cheie: lex societatis, drept transnațional, drept internațional, drept național.
Legislație relevantă: Convenția de la Viena privind relațiile diplomatice (1961), Obiectivele

Națiunilor Unite privind Dezvoltarea Durabilă 2030, Tratatul privind
Uniunea Europeană, Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene
*
Membru ad honorem în Consiliul de Conducere al Institutului Internațional pentru Unificarea Dreptului Privat
(UNIDROIT), Roma. Dr. Bobei derulează activități profesionale în domeniile dreptului transnațional, conflictului de
jurisdicții și conflictului de legi, respectiv în domeniul dreptului internațional; e-mail: radu-bogdan.bobei@drept.unibuc.ro
DREPT TRANSNAŢIONAL | REVISTA ROMÂNĂ DE DREPT AL AFACERILOR NR. 1/2023 | 59

Radu Bogdan BOBEI
I. Litigiul Centros. Substrat transnațional

Jurisprudența Centros constituie un precedent adorat de apărătorii principiului libertății de
circulație a companiilor europene[1] pe „teritoriul” Uniunii Europene. Rămâne de văzut dacă
aceeași jurisprudență va fi și un element de referință în istoria vieții comunității de afaceri din
cadrul Uniunii Europene însăși. Am deschis propriul demers doctrinar prin parafrazarea tezei
finale a paragrafului 12 dintr-o opinie separată. Este vorba despre opinia separată[2] formulată
de judecătorul Philip C. Jessup, denumită în continuare „Opinia Jessup”, în litigiul internațional
(statul-națiune Belgia contra statul-națiune Spania, n.n.) privind Barcelona Traction, Light, and
Power Co., Ltd.[3], denumit în continuare „litigiul Barcelona Traction”.
Profesorul Philip C. Jessup a participat, în calitate de judecător la Curtea Internațională de

Justiție, denumită în continuare „CIJ”, la soluționarea litigiului Barcelona Traction. Paragraful 18
din conținutul Opiniei Jessup consemnează și concluzia potrivit căreia „un stat (statul‑națiune
Belgia, n.n.) poate, în anumite circumstanțe, exercita protecția diplomatică în numele
acționarilor (în numele acționarilor unei companii de naționalitate canadiană, n.n.) care sunt
cetățenii săi (sunt cetățeni belgieni, n.n.)”[4]. Această concluzie intră în coliziune cu ideea care a
animat hotărârea pronunțată, cu majoritate, în litigiul Barcelona Traction, idee reluată de teza
introductivă a paragrafului 18 din Opinia Jessup, și potrivit cu care „numai Canada are dreptul
de a exercita protecția diplomatică în numele Barcelona Traction, o companie de naționalitate
canadiană”[5].
[1]
În considerarea scopurilor acestui articol, prin formularea „companii europene” se înțelege companiile care și‑au
stabilit, potrivit legislației unui stat membru (exempli gratia, potrivit legislației române, franceze etc.) al Uniunii
Europene, sediul social real sau administrația centrală sau locul principal de desfășurare a activității în cadrul Uniunii
Europene (pe „teritoriul” Uniunii Europene, n.n.). În această ipoteză, este incidentă teoria sediului social real. Prin
formularea „companii europene”, se mai înțelege companiile care au fost înființate sau incorporate, potrivit legislației
DOCTRINĂ
unui stat membru (exempli gratia, potrivit legislației olandeze, daneze etc.) al Uniunii Europene, respectiv companiile
care și-au stabilit sediul statutar (‘registered office’) în cadrul aceleiași structuri quasi-federale. În această ipoteză, este
incidentă teoria incorporării. Juriștii nu ar trebui să se „joace” cu accepțiunile termenilor. Uniunea Europeană nu este,
din perspectiva geografiei, Europa însăși. De aceea, ar fi trebuit să utilizez noțiunea „companiile Uniunii Europene”.
Însă și această din urmă noțiune este nepotrivită. Spun acest lucru, întrucât scopul integrării, astfel proclamat de
tratatele fondatoare ale pieței interne, este uniunea popoarelor Statelor Membre, iar nu uniunea Statelor Membre.
Cu privire la integrarea popoarelor, a se vedea J. Basedow, EU Private Law. Anatomy of a Growing Legal Order, Intersentia,
Cambridge – Antwerp – Chicago, 2021, p. 4. Aș mai fi putut utiliza cuvintele „companiile din statele-națiune membre ale
Uniunii Europene”. Însă din considerente de curtoazie față de Uniunea Europeană însăși, am utilizat sintagma „companii
europene”.
[2]
Potrivit paragrafului 1 din documentul denumit „Opinie separată a judecătorului Jessup”, „Sunt de acord cu opinia
majoritară, în sensul că pretenția belgiană trebuie să fie respinsă, însă, din moment ce am ajuns la această concluzie
prin diferite linii de raționament, simt că este necesar pentru mine să explic care sunt motivele unor asemenea linii de
raționament”. Documentul este disponibil, pentru limba engleză, la adresa https://www.icj-cij.org/public/files/case-
related/50/050-19700205-JUD-01-06-EN.pdf, iar, pentru limba franceză, la adresa https://www.icj-cij.org/public/files/
case-related/50/050-1970025-JUD-01-06-FR.pdf. Am mai făcut referire la documentul sus-menționat în conținutul
propriului articol De la inovație doctrinară la normativitate transnațională. Considerații asupra litigiului Bremen și alții
contra Zapata Off-Shore Co, în Revista Română de Drept al Afacerilor, nr. 4/2020, pp. 39-56.
[3]
Litigiul a fost soluționat de Curtea Internațională de Justiție la data de 5 februarie 1970.
Paragraful 18 se lecturează coordonat cu ideile vehiculate și în conținutul paragrafului 106 din Opinia Jessup,
[4]
supra. cit., nota de subsol nr. 2.

[5]
A se vedea paragraful 18 din Opinia Jessup, supra. cit., nota de subsol nr. 2.
60 | REVISTA ROMÂNĂ DE DREPT AL AFACERILOR NR. 1/2023 | DREPT TRANSNAŢIONAL

Opinia majoritară a imortalizat jurisprudențial această idee, în pofida faptului că era greu de
identificat o legătură efectivă între persoana juridică Barcelona Traction și statul de naționa
litate (naționalitate canadiană, n.n.). S-a procedat la această imortalizare fără a ține cont de
naționalitatea și cetățenia acționariatului, fie și majoritar (naționalitatea și cetățenia belgiene, n.n.),
al persoanei juridice canadiene în discuție. Cu alte cuvinte, sus-menționatul „numai” (numai
Canada, n.n.) și-a menținut vigoarea, chiar dacă în structura acționariatului persoanei juridice
Barcelona Traction, erau implicate, de-a lungul timpului, interese ale cetățenilor necanadieni
(belgieni, n.n.), dar și interese ale statului-națiune Belgia[6].
Potrivit Opiniei Jessup, existența intereselor cetățenilor belgieni[7] ar fi putut determina, la nivel
de principiu și în lumina ideii de continuitate a legăturii de cetățenie, propagarea jurisprudențială
a cel puțin două aspecte.
În primul rând, statul-națiune Canada nu avea dreptul, în litigiul Barcelona Traction, să exercite
protecția diplomatică în numele companiei de naționalitate canadiană Barcelona Traction. Or, acest
aspect constituia și constituie o erezie în lumina Convenției de la Viena privind relațiile diplomatice
(Viena, 1961), denumită în continuare „Convenția de la Viena”[8]. Pasageră digresiune: acest din
urmă izvor de drept internațional stabilește cadrul relațiilor diplomatice dintre statele‑națiune
in-dependente. În ultimii cincizeci de ani, independența statelor-națiune a fost adusă în situația
de a fi acompaniată de inter-dependența dintre statele-națiune. Inter‑dependența este liantul
clocotitor dintre dependența și independența statelor-națiune din epoca pe care o traversăm; am
în vedere dependența, în primul rând, economică, și independența politică, fie și diluată în cadrul
funcționării structurilor quasi-federale (de exemplu, în cadrul structurii Uniunii Europene, n.n.).
În orice caz, inter-dependența crescândă dintre statele-națiune a fost generată, și prin instituția
contractului, de către, sau preponderent de către, actorii de drept privat. Să fie oare nevoie de
efectuarea unui face-lift al Convenției de la Viena care să ia în considerare și relațiile diplomatice
dintre statele-națiune devenite, între timp, efervescent inter-dependente? Așa s-ar părea. Dacă
nu s-ar da curs acestei aparențe, devenite poate realitate, Convenția de la Viena își va consolida
statutul de expresie a unui izvor de drept internațional desuet. Iată o idee care poate că merită
să fie explorată în viitorul apropiat!
În al doilea rând, statul-națiune Belgia avea dreptul, sub rezerva îndeplinirii anumitor condiții
(exempli gratia, îndeplinirea cerinței de continuitate a legăturii de cetățenie belgiană a
acționarilor), să exercite protecția diplomatică în numele acționarilor persoanei juridice de
naționalitate canadiană, acționari persoane fizice și juridice care aveau cetățenie, respectiv
naționalitate, belgiană. În concret însă, statul-națiune Belgia a eșuat în probarea continuității
de cetățenie și de naționalitate a acționarilor în numelor cărora a pretins exercitarea protecției
diplomatice[9]. Dacă statul-națiune Belgia nu ar fi eșuat în menționatul demers probatoriu[10], îmi
Pentru radiografierea intereselor unor cetățeni belgieni față de compania Barcelona Traction, a se vedea, exempli gratia,
[6]
paragrafele 23, 33, 35-36, 37, 78, 106 din Opinia Jessup, supra. cit., nota de subsol nr. 2.
[7]
A se vedea paragrafele 17, 33, 78 și 105 din Opinia Jessup, supra. cit., nota de subsol nr. 2.
Era conștient de această erezie și profesorul Philip C. Jessup. A se vedea paragraful 11 din Opinia Jessup, supra. cit.,
[8]
nota de subsol nr. 2.

[9]
A se vedea și paragrafele 18, 71 și 75 din Opinia Jessup, supra. cit., nota de subsol nr. 2.
În cadrul demersului probatoriu, statul-națiune Belgia a recurs și la așa-numita „piramidă a prezumțiilor” (sintagmă
[10]
utilizată în conținutul paragrafului 85 din Opinia Jessup, supra. cit., nota de subsol nr. 2 – n.n.). Din respectiva piramidă

Radu Bogdan BOBEI
pare că judecătorul Jessup era predispus să formuleze o opinie separată divergentă. Așa fiind,
Opinia Jessup în discuție rămâne o opinie separată concurentă[11].
În propriul articol publicat în Elveția anului 2021[12], sugeram faptul că situațiile transnaționale[13]
„provoacă” distincțiile nete dintre dreptul public și dreptul privat, respectiv dintre dreptul
internațional și dreptul intern[14], pe de altă parte. În lumina acestei sugestii, perpetuarea
așa-numitei „distanțări sociale”, de altfel produse prin Revoluția Industrială, dintre dreptul
internațional și instituția conflictului de legi este expresia neînțelegerii Revoluției digitale pe
care o experimentăm, din plin, astăzi.
Concret și direct: perpetuarea distanțării sociale în discuție este expresia neînțelegerii realităților
contemporane (post-post-moderne, n.n.) generatoare de situații transnaționale. Problemele
juridice transnaționale izvorâte[15] din situațiile transnaționale resimt, cu adevărat, consecințele
diluării sus-menționatelor distincții nete. Îmi iau libertatea de a considera că situațiile
transnaționale și problemele juridice transnaționale constituie elementele dinamizatoare ale
așa-numitei „practici de drept transnațional”[16].
extrag două prezumții. Potrivit primei prezumții, dacă acțiunile Sidro și Sofina sunt tranzacționate, preponderent,
pe piața bursieră din Bruxelles, cetățeni belgieni dețin acțiuni în respectivele companii. Digresiune: compania Sidro
controla compania Barcelona Traction, iar compania Sofina controla compania Sidro. Companiile Sidro și Sofina aveau
naționalitate belgiană, astfel cum menționează și paragrafele 78 și 105 din Opinia Jessup, supra. cit., nota de subsol nr. 2.
Potrivit celei de-a doua prezumții, dacă acționarii (belgieni, n.n.) indicau o adresă pe teritoriul statului-națiune Belgia,
respectivii acționari trebuia să fie cetățeni belgieni. Cu privire la cele două prezumții, a se vedea paragraful 85 din Opinia
Jessup, supra. cit., nota de subsol nr. 2.
Din perspectiva unei asemenea calificări, sunt fără echivoc formulările utilizate în conținutul paragrafului 1 din Opinia
[11]
Jessup, supra. cit., nota de subsol nr. 2. Cu privire la tipurile de opinii ce pot însoți hotărârile pronunțate de Curtea
Internațională de Justiție, a se vedea art. 57 din Statutul Curții Internaționale de Justiție și art. 95 din Regulamentul CIJ.
A se vedea propriul articol No more social distance between international law and conflict of laws! în Yearbook of
[12]
Private International Law, volume 22 (2020-2021), pp. 35-63.

DOCTRINĂ
Cu privire la accepțiunea noțiunii „situații transnaționale”, a se vedea propriul articol Două situații transnaționale și o
[13]
teorie, în Revista Dreptul nr. 1/2022, pp. 64-90.

A fost intens analizată unitatea de conținut a dreptului internațional, în sensul că există o componentă „publică” și
[14]
„privată” deopotrivă a dreptului public, mai exact a dreptului internațional. Pentru Joseph Story, instituția conflictului
de legi constituie o componentă a dreptului internațional. Pentru Ulrich Huber, conceptul „curtoazie” (comitas
gentium) constituie justificarea aplicării legii străine. A se vedea E. G. Lorenzen, Huber’s De Conflictu Legum, în Illinois
Law Review, vol. 13 (1918-1919), pp. 375-376, astfel citat de J. R. Paul, The Transformation of International Comity,
în Law and Contemporary Problems, vol. 71 (2008), nr. 3, pp. 19-38. Dualitatea (public și privat, n.n.) de conținut a
dreptului internațional este analizată și de contemporaneitate. A se vedea, de exemplu, R. Michaels, Prefață, pp. v-vi, în
P. Sooksripaisarnkit, D. Prasad (eds.), Blurry Boundaries of Public and Private International Law. Towards Convergence or
Divergent Still?, Springer Nature Singapore Ltd., 2022.
Problemele juridice transnaționale din domeniul vieții de afaceri sunt subsumabile, exempli gratia, ariei clauzelor de
[15]
alegere a forului, inclusiv sub-ariei familiare doctrinei forum non conveniens. A se vedea D. E. Childress III, M. D. Ramsey,
C. A. Whytock, Transnational Law and Practice, ediția a II-a, Aspen Casebook Series, Wolters Kluwer, 2021, pp. 732-753.
Mai sunt subsumabile contractelor de distribuție sau contractelor de licență din domeniul proprietății intelectuale etc.
A se vedea D. F. Vagts, W. S. Dodge, H. L. Buxbaum, H. H. Koh, Transnational Business Problems, ediția a VI-a, West
Academic, Foundation Press, 2019, pp. 213-247 și 257-296.
Potrivit concepției franceze, practica de drept transnațional și teoria dreptului transnațional constituie, alături de
[16]
epistemologia dreptului transnațional, elementele componente ale metodelor de drept transnațional. A se vedea
G. Lhuilier, Le Droit transnational, Dalloz, Paris, 2016, pp. 295-464. Acest autor punctează, fie și exemplificativ, practicile
de drept transnațional propagate de firmele de avocatură. Este vorba despre forum shopping, law shopping, mystery
shopping etc.

În orice caz, diluarea distincțiilor în discuție – pe care nici nu o blamez, nici nu o laud, doar o
constat – s-a produs de ceva timp în acel „de-a lungul și de-a latul” (across) ordinilor juridice,
respectiv în acel „dincolo de” (beyond) ordinile juridice. „De-a lungul și de-a latul” și „dincolo de”
constituie ingredientele terminologice ale noțiunii de „drept transnațional”[17]. În lumina situațiilor
transnaționale și problemelor juridice transnaționale, spațiile, de altfel înțelese geografic și
metodologic deopotrivă, devin sau au devenit deja trans-teritoriale. În plus, spațiile s-au desprins,
fără a le abandona, de filonul și concepțiile subordonate teritoriilor, elemente însuflețitoare
ale rațiunii de a fi a statelor-națiune. Poate vom reflecta în viitor asupra vitalității sau lipsei de
vitalitate a ideii enunțate de literatura străină: „spațiul, (...), ca produs social, este expresia unei
permanente negocieri și contestări”[18].
Jurisprudența Barcelona Traction a experimentat pe deplin acest „de-a lungul și de-a latul”
ordinilor juridice naționale și ordinii juridice internaționale, respectiv acest „dincolo de” acestea
din urmă. În egală măsură, jurisprudența Centros, denumită în continuare „litigiul Centros”, a
experimentat efervescent acest „de-a lungul și de-a latul”, respectiv acest „dincolo de” ordinile
juridice naționale din cadrul ordinii juridice quasi-federale a Uniunii Europene.
În lumina acestor experimentări[19], lex societatis constituie vehiculul transnaționalizării

jurisprudenței de drept internațional create de CIJ. Ca efect al transnaționalizării jurisprudenței
de drept internațional, instituția conflictului de legi din domeniul persoanelor juridice „trece
granița” dintre dreptul internațional și național. CIJ a analizat, în litigiul Barcelona Traction,
instituția conflictului de legi din perspectiva concepțiilor de drept național referitoare la teoria
incorporării persoanelor juridice, sau la teoria controlului etc. Or, în absența unei reglementări
de drept internațional privind persoana juridică, „trecerea graniței” în discuție semnifică măcar
un aspect: deși rămasă în mrejele concepțiilor de drept național [20], instituția conflictului de
legi din domeniul persoanelor juridice a fost analizată de CIJ – în pofida faptului că legislațiile
naționale constituie elemente de fapt pentru însăși CIJ – ca și când ar fi analizat un concept de
drept internațional; tocmai de aceea este paradoxală această „trecere a graniței” dintre dreptul
internațional și sistemele de drept național (belgian, canadian, spaniol, n.n.).
În orice caz, modalitatea sistemelor de drept național de soluționare a conflictului de legi în

domeniul evocat a influențat decisiv modul de manifestare a unui concept de drept internațional
(protecția diplomatică a naționalilor, n.n.). Pe cale de consecință, a influențat și soluționarea
propriu-zisă a unui litigiu de drept internațional (stat contra stat, n.n.).
Stilul de gândire juridică în categoriile „de-a lungul și de-a latul”, „dincolo de” ne așază metodologic în tumultuosul
[17]
domeniu de aplicare al dreptului transnațional. A se vedea P. Zumbansen, Transnational Law: Theories and Applications,
pp. 1-29, în P. Zumbansen (ed.), The Oxford Handbook of Transnational Law, Oxford University Press, 2021. Este tumultuos
acest domeniu fie și pentru faptul că „dreptul transnațional constituie (și, n.n.) asocierea multiplelor regimuri normative
și quasi-normative, respectiv implică, aproape în mod obligatoriu, interacțiunea dintre acestea sau pluralismul juridic”.
A se vedea F. Snyder, Y. Lu, The Future of Transnational of Transnational Law: Competing Institutions, Conflicting Narratives
and Legal Pluralism, pp. 1-22, în F. Snyder, Y. Lu (eds.), The Future of Transnational Law/L’avenir du droit transnational,
Bruylant, 2015.
A se vedea P. Liste, The Workings of Power in Transnational Law (29 decembrie 2020), TLI Think! Material nr. 24/2020,
[18]
disponibil la adresa https://ssrn.com/abstract=3756985 sau http://dx.doi.org/10.2139/ssrn.3756985

[19]
Nu am utilizat, în mod deliberat, cuvintele „în lumina acestor experimente”.
În secolul al XIX-lea, a avut loc, cel puțin în Europa, aproprierea instituției conflictului de legi de ordinile juridice
[20]
naționale. Această apropriere s-a efectuat prin valul de codificări de drept privat (Coduri civile și comerciale).

Radu Bogdan BOBEI
În lumina acelorași experimentări, instituția conflictului de legi constituie vehiculul transnațio

nalizării jurisprudenței de drept quasi-federal create de Curtea de Justiție a Uniunii Europene,
denumită în continuare „CJUE”. Ca efect al transnaționalizării jurisprudenței de drept
quasi‑federal, instituția conflictului de legi din domeniul persoanelor juridice „trece granița” dintre
dreptul public și dreptul privat. CJUE a analizat, în litigiul Centros, instituția conflictului de legi din
perspectiva concepțiilor de drept național referitoare la teoria incorporării persoanelor juridice,
teoria sediului social real. Or, în absența unei reglementări de drept quasi-federal privind persoana
juridică, inclusiv privind elementul de contact (locul de înființare, sau locul sediului social, sau
locul, chiar virtual, de exercitare a controlului etc.) al acesteia cu teritoriile statelor-națiune,
„trecerea graniței” în discuție semnifică măcar un aspect: deși rămasă în mrejele concepțiilor de
drept național[21], CJUE a analizat conflictul de legi din domeniul persoanelor juridice ca și când ar
fi analizat un concept de drept quasi-federal; tocmai de aceea este paradoxală această „trecere
a graniței” dintre dreptul public și dreptul privat (dreptul privat englez, danez, n.n.). În orice
caz, modalitatea de drept quasi-federal de soluționare a conflictului de legi în litigiul Centros a
influențat decisiv modul de manifestare a unui concept de drept perceput, în mod tradițional
de legislațiile statelor-națiune, ca fiind de drept privat sau numai de drept privat. Am în vedere
conceptul de „statutul organic al persoanei juridice”. Și, în mod logic, sus-menționata modalitate
a influențat stilul de soluționare a litigiului quasi-federal în discuție (litigiul Centros, n.n.), cu
repercusiuni evidente asupra comportamentelor sociale, respectiv de afaceri, exersate de
subiectele de drept din cadrul Uniunii Europene[22].
Toate acestea îmi conferă prilejul de a rememora litigiul Centros în considerarea substratului
transnațional al acestuia. Propria-mi rememorare urmează să aibă loc în considerarea, fie și în
mod simptomatic, a Opiniei Jessup formulate în litigiul Barcelona Traction. La prima vedere, pot
părea nepotrivite analogiile între un litigiu quasi-federal (litigiul Centros) și un litigiu internațional
(litigiul Barcelona Traction). Însă astăzi tranziția de la stadiul unui sistem juridic inter-național la
stadiul unui așa-numit „sistem juridic global” (inter-dependent, n.n.)[23] este avansată. Aș afirma
chiar că nu mai putem vorbi despre un sistem juridic global unic. Suntem contemporanii nașterii
DOCTRINĂ
și funcționării unui sistem juridic global plural și divers.
Cu alte cuvinte, omenirea a trecut de la univers la plurivers[24], fie și în considerarea ideii de

posibil eșec al globalizării[25]. Reținem însă că, din punctul de vedere al conținutului, sistemul
Unele state-membre ale Uniunii Europene au adoptat, în domeniul naționalității persoanei juridice, teoria sediului
[21]
social real (de exemplu, România), respectiv teoria incorporării (de exemplu, Olanda, Danemarca).
S-a sesizat deja măcar un aspect. Odată ce Curtea de Justiție a stabilit, în litigiile Centros, Inspire Act și Überseering,
[22]
că „libertatea de circulație (...) se aplică direct persoanelor juridice, afaceri (companii cu răspundere limitată, n.n.) din
Europa continentală au început să fie înființate, în proporție mare, potrivit dreptului englez”; acest lucru se întâmpla
chiar dacă respectivele companii cu răspundere limitată nu desfășurau activitate în Marea Britanie, iar administrația
centrală, respectiv locul principal de desfășurare a activității erau localizate geografic în Europa continentală. A se vedea
Jürgen Basedow, supra. cit., nota de subsol nr. 1, p. 588.
Conceptul „sistem juridic global” este enunțat și analizat de C. A. Whytock, The Concept of a Global Legal System,
[23]
pp. 72-87, în P. Zumbansen (ed.), The Many Lives of Transnational Law. Critical Engagements with Jessup’s Bold Proposal,
Cambridge University Press, 2020.
Sintagma „de la univers la plurivers” este utilizată de K. von Benda-Beckmann, B. Turner, Anthropological Roots of
[24]
Global Legal Pluralism, pp. 67-141, în P. Schiff Berman (ed.), The Oxford Handbook of Global Legal Pluralism, Oxford
University Press, 2020.
Cu privire la accepțiunea noțiunii „globalizare”, în sens de „comprimare a timpului și spațiului corespunzătoare
[25]
modernității târzii”, a se vedea A. Giddens, The Consequences of Modernity, Cambridge, Polity Press, 1991, pp. 64-65.

juridic global, astfel devenit între timp plural și divers, nu se reduce la dreptul internațional,
instanțele internaționale și organizațiile internaționale[26]. Sistemul juridic de tip „Whytock”
include și instanțele naționale „publice” și „private”, pe legiuitorii „publici” și „privați”; nu sunt
excluse din conținutul sus-menționatului sistem nici entitățile naționale eclectice ca organizare
și funcționalitate[27]. Sub cupola acestui „mozaic” organizațional, distincțiile nete dintre dreptul
internațional și dreptul național, respectiv dintre dreptul public și dreptul privat, s-au diluat;
totodată, aceleași distincții resimt consecințele propriei decrepitudini. Revoluția industrială a
pulverizat unitatea de conținut a dreptului internațional[28] și a facilitat separarea dreptului public
de dreptul privat, pe de altă parte. Însă post-industrializarea – pe care o experimentăm astăzi
grație sau din cauza (și) a revoluției digitale – reface unitatea de conținut a dreptului internațional.
Aceeași post-industrializare facilitează coriferilor, preponderent de drept privat, ai revoluției
digitale (exempli gratia, companiile Google, Yahoo etc.)[29] punerea în mișcare a unui mecanism.
Este vorba despre mecanismul de pulverizare a resorturile clasice ale instituției competenței
teritoriale exprimabile și în aria dreptului internațional. Poate că ar trebui re-dimensionată, cel
puțin doctrinar, concepția propagată în litigiul internațional Lotus[30].
Diluarea menționată a implicat, inevitabil, (i) orizontalizarea ordinilor juridice și quasi-juridice,

inclusiv orizontalizarea raporturilor dintre clasicele subiecte de drept public și clasicele subiecte de
drept privat, precum și (ii) inter-dependența dintre toate aceste ordini juridice și quasi-juridice, pe
de o parte, dintre actorii de drept public și de drept privat, pe de altă parte. Succintă digresiune cu
vocație interogativă: Ne mai întrebăm dacă lucrurile stau altfel, în condițiile în care așa-numitele
„Obiective de Dezvoltare Durabilă” (UN Sustainable Development Goals 2030), denumite în
continuare „ODD”, implică „guvernele și parlamentele statelor-națiune, sistemul Națiunilor Unite
și alte instituții internaționale, autorități locale, populații indigene, societatea civilă, sectorul
privat și de afaceri, comunitatea științifică și academică, pe toată lumea”[31]? Cu alte cuvinte,
Prin valorificarea doctrinei de drept internațional, menționează sus-menționatul aspect C. A. Whytock, supra. cit.,
[26]
nota de subsol nr. 23, pp. 72-87.

Această coabitare în și pe un mapamond trans-teritorial și trans-teritorializat nu este străină de conceptul „ordini
[27]
juridice transnaționale”. Pentru evaluarea acestui concept, inclusiv din perspectiva proprietății intelectuale și a
drepturilor populațiilor indigene (Maya din Belize, Ainu din Japonia), a se vedea G. Shaffer, C. Coye, From International
Law to Jessup’s Transnational Law, from Transnational Law to Transnational Legal Orders, pp. 126-152, în P. Zumbansen
(ed.), supra. cit., nota de subsol nr. 23.
[28]
Ce ironie a istoriei! Chiar Joseph Story, genitorele modern al unității de conținut a dreptului internațional, care să
cuprindă și instituția conflictului de legi, a fost nevoit să pledeze în favoarea distincției dintre public și privat. A procedat
astfel cu ocazia redactării opiniei concurente în litigiul Trustees of Darmouth College v. Woodward (1819). A se vedea
J. R. Paul, supra. cit., nota de subsol nr. 14, pp. 19-38.
[29]
Am evaluat preliminar și prospectiv aceste chestiuni în propriul articol Trans-teritorialitatea – exigență discretă
a interacțiunilor online, în M. Nicolae, T. C. Briciu, P. Pop (coordonatori), In Memoriam Viorel Mihai Ciobanu, Dreptul
procesual și dreptul substanțial la începutul mileniului al III-lea, Editura Universul Juridic, București, în stadiu avansat de
publicare în cursul anului 2023.
În lumina jurisprudenței Lotus, Profesorul Philip C. Jessup s-a referit la „extinderea competenței jurisdicționale a
[30]
statului asupra companiilor străine care au contact cu teritoriul respectivului stat (...)”. A se vedea paragraful 13 din
Opinia Jessup, supra. cit., nota de subsol nr. 2. Cu privire la semnificația litigiului Lotus în jurisprudența internațională,
a se vedea și S. Beaulac, The Lotus Case in Context: Sovereignty, Westphalia, Vattel, and Positivism, pp. 40-48, în S. Allen,
D. Costelloe, M. Fitzmaurice, P. Gragl, E. Guntrip (eds.), The Oxford Handbook of Jurisdiction In International Law, Oxford
University Press, 2019.
Pentru evidențierea strategiilor de guvernanță specifice Obiectivelor Națiunilor Unite privind Dezvoltarea Durabilă
[31]
2030 (UN Sustainable Development Goals 2030), a se vedea R. Michaels, V. R. Abou-Nigm, H. van Loon, Introduction: The
Private Side of Transforming our World – UN Sustainable Development Goals 2030 and the Role of Private International Law,

Radu Bogdan BOBEI
mai avem dubii că lucrurile stau altfel în condițiile în care sistemul de drept internațional invită,
printr-o organizație internațională (prin Organizația Națiunilor Unite, n.n.) subiectele de drept
public și privat, intern și internațional, la atingerea sus-menționatelor ODD?
Influențarea reciprocă dintre actorii, normele și mecanismele de drept transnațional [32]

subsumabile tuturor acestor ordini juridice și quasi-juridice își devoalează nebănuite energii,
beatitudini și drame. În plus, inter-dependența menționată este contemplabilă ca fiind sursa
analogiei propuse prin scrierea acestui articol. Am menționat deja că este vorba despre analogia
dintre un litigiu de drept quasi-federal (litigiul Centros) și un litigiu de drept inter-național (litigiul
Barcelona Traction). În fond, re-vitalizarea energiei „private”, de altfel blamată de doctrinarii
din post-colonii[33], a dreptului internațional a avut ca premisă analogia dintre persoanele fizice
și statele-națiune[34]. Din punct de vedere ideologico-doctrinar, liantul acestei analogii este
mecanismul de transnaționalizare a dreptului internațional[35]. În considerarea scrierii acestui
articol, liantul aceleiași analogii este lex societatis. Vom vedea că nu este vorba despre
lex societatis pur și simplu. Cu alte cuvinte, nu este vorba despre lex societatis așa cum îl cunosc
conflictualiștii (specialiștii din arealul teoriei conflictului de legi sau din arealul conflictului de
legi ivit cu privire la persoana juridică, n.n.).
În profunzimea lucrurilor, este vorba despre faptul că, în cadrul Uniunii Europene, libertățile
fundamentale, inclusiv libertatea de circulație a companiilor, constituie cadrul de manifestare al
lui lex societatis sau, mai precis spus, și al lui lex societatis. Este pe deplin posibil acest aspect, din
moment ce structura quasi-federală a Uniunii Europene se manifestă prin așa-numita „codificare
holistă” aptă, prezumtiv măcar, să faciliteze funcționarea pieței interne. În lumina acestui tip
de codificare, sectoare ale vieții sociale sunt reglementate, în integralitate și în cadrul aceluiași
instrument legislativ, printr-un mix de dispoziții de drept public și de drept privat.
DOCTRINĂ
pp. 1-27, în R. Michaels, V. R. Abou-Nigm, H. van Loon, (eds.), The Private Side of Transforming our World. UN Sustainable
Development Goals 2030 and the Role of Private International Law, Intersentia Studies on Private International Law,
Intersentia, Cambridge – Antwerp – Chicago, 2021.
[32]
Se pare că materialele pregătitoare ale prelegerii, astfel susținute de profesorul Philip C. Jessup în anul 1956, sugerau
cele trei elemente componente ale noțiunii „drept transnațional”: actori, norme, mecanisme. A se vedea F. Grisel,
Transnational Law in Context. The Relevance of Jessup’s Analysis for the Study of ‘International’ Arbitration, pp. 186‑196,
în P. Zumbansen (ed.), supra. cit., nota de subsol nr. 23. În zilele noastre, autorul Peer Zumbansen a construit
metodologia denumită chiar „drept transnațional” în considerarea sus-menționatelor componente. A se vedea, de
exemplu, P. Zumbansen, Where the Wild Things Are: Journeys to Transnational Legal Orders, and Back, în UC Irvin Journal
of International, Transnational, and Comparative Law, vol. 1 (2016), pp. 161-194.
Pentru evidențierea, din post-colonii, a vieții private a dreptului transnațional, a se vedea P. Singh, The Private Life of
[33]
Transnational Law: Reading Jessup from the Post-Colony, pp. 419-440, în P. Zumbansen (ed.), supra. cit., nota de subsol nr. 23.
[34]
A se vedea Sir H. Lauterpacht, Private Law Sources and Analogies of International Law. With Special Reference
to International Arbitration, editor originar Longmans, Green and Co., 1927, Londra, editor subsecvent The Lawbook
Exchange, LTD., 2002/2013, pp. 81-87. Atenție! În cadrul Introducerii, reputatul autor ne avertizează: aplicarea regulilor
analoge de drept privat în dreptul internațional este analizată numai în ipotezele în care statele-națiune se manifestă de
jure imperii, iar nu și de jure gestionis. Se pare că ne revine nouă, doctrinarilor de astăzi, misiunea de analizare a aplicării
regulilor analoge de drept internațional în dreptul privat. Este vorba despre aplicarea regulilor evocate într-o ipoteză
de-a dreptul insolită: ipoteza în care subiectele de drept privat se manifestă ... de jure imperii. Teribilă misiune doctrinară!
Am analizat trans-naționalizarea dreptului internațional în articolul Este viitorul dreptului internațional transnațional?
[35]
Două ipoteze comerciale, în Revista Română de Drept al Afacerilor, nr. 3/2021, pp. 41-73.

Chiar acest mix ne sugerează că acea clasică diviziune dintre dreptul public și dreptul privat
nu face parte din design-ul dreptului Uniunii Europene[36]. Așa fiind, fragilizarea distincției
dintre dreptul public și dreptul privat în cadrul Uniunii Europene ne aduce metodologic în așa-
numitul „spațiu dincolo de” dreptul privat[37]. În orice caz, dreptul Uniunii Europene constituie
un exercițiu de drept trans-național sub-regional, pentru cel puțin un considerent: legislația
Uniunii Europene în domeniul dreptului privat este profund influențată de obiectivele politice
ale acestei structuri quasi-federale[38]. Într-adevăr, dreptul transnațional, de altfel înțeles și ca
metodologie, gestionează diminuarea unor plurale și diverse distincții. Am în vedere, de exemplu,
distincția dintre dreptul public și dreptul privat[39], sau distincția dintre dreptul intern și dreptul
internațional, sau dintre dreptul statal și dreptul non-statal, sau dintre noțiunile „principii” și
„reguli”[40] etc.
Urmează să sintetizez atât litigiul Centros, cât și perspectivele de analiză doctrinară, astfel
sugerate de-a lungul timpului. Asupra acestor perspective pot plana și câteva proprii
considerații (II). Toate acestea mi-au conferit prilejul de a avansa, în orice caz de a dezvolta,
prospectiv o altă perspectivă. Această perspectivă de evaluare a litigiului Centros nu este nici
mai bună, nici mai rea decât celelalte perspective avansate de-a lungul timpului. Este vorba
pur și simplu despre o perspectivă (propria perspectivă, n.n.) de drept transnațional. Propria-mi
perspectivă de drept transnațional asupra litigiului Centros are ca reper Opinia Jessup din litigiul
Barcelona Traction, pe de o parte, dar și tendințele manifestate în ultimii ani în doctrina străină
și internațională, inclusiv în sistemul de drept internațional, pe de altă parte (III).
Concluziile acestui demers doctrinar sugerează continuarea efectuării de analize apte să ne releve
și reveleze „rădăcinile” noțiunii de „drept transnațional”. Pasageră și succintă digresiune: am
mai menționat cu alte ocazii[41] că paternitatea noțiunii în discuție nu îi aparține profesorului de
drept internațional Philip C. Jessup. Așa fiind, respectiva noțiune nu este obiect al vreunui drept
[36]
A se vedea J. Basedow, supra. cit., nota de subsol nr. 1, pp. 153, 119, 195.
Manifestări ale sintagmei „dreptul privat dincolo de stat” sunt analizate de R. Michaels, N. Jansen, Private Law Beyond
[37]
the State? Europenization, Globalization, Privatization, în The American Journal of Comparative Law, vol. 54 (2006), nr. 4,
pp. 843-890.
[38]
Ulpian poate privi descumpănit această abordare a Uniunii Europene de pulverizare a distincției dintre dreptul public
și dreptul privat. Însă chiar și influențat de obiectivele politice ale Uniunii Europene, dreptul privat își „joacă” destinul.
Pentru evidențierea rolului dreptului privat în mecanismele de guvernare politică ale Uniunii Europene, a se vedea
J. Basedow, supra. cit., nota de subsol nr. 1, p. 35.
Cu privire la consecințele transformării statelor-națiune asupra distincției dintre dreptul public și dreptul privat,
[39]
a se vedea P. Zumbansen, supra. cit., nota de subsol nr. 32, pp. 161-194. A se vedea și A. C. Cutler, Artifice, Ideology
and Paradox: The Public/Private Distinction in International Law, în Review of International Political Economy, vol. 4
(1997), nr. 2, pp. 261-285. În lumina erodării sus-menționatei distincții, este util de identificat, măcar preliminar,
așa-numitele „domenii” ale dreptului transnațional. Pentru enunțarea respectivelor domenii, a se vedea G. Shaffer,
Theorizing Transnational Legal Ordering of private and Business Law, în UC Irvine Journal of International, Transnational,
and Comparative Law, vol. 1(2016), nr. 1, pp. 1-10.
[40]
Din perspectiva teoriei dreptului, sunt distincte noțiunile „principii” și „reguli”. A se vedea Jürgen Basedow, supra.
cit., nota de subsol nr. 1, p. 231. Acest autor susține că, „cel puțin în teorie, pentru a fi considerat un principiu general,
un principiu trebuie să fie potrivit pentru aplicabilitatea sa în toate ariile de drept”. În cadrul lucrărilor pregătitoare de
redactare a Principiilor UNIDROIT privind contractele comerciale internaționale, denumite în continuare „Principiile
UNIDROIT”, distincția dintre „principii” și „reguli” a prilejuit ample dezbateri. A se vedea paragraful 3 al Preambulului
Principiilor UNIDROIT 2016, astfel comentat succint în propria lucrare Concise Commentary on the UNIDROIT Principles
of International Commercial Contracts 2016, C.H. Beck, București, 2017, p. 14.
A se vedea, de exemplu, propriul articol O analiză preliminară a diverselor sensuri ale termenului „drept transnațional”,
[41]
în Revista Română de Drept Internațional nr. 23 (ianuarie-iunie) 2020, pp. 7-45.

Radu Bogdan BOBEI
de proprietate doctrinară. Susțin acest lucru și reiau, în treacăt, un aspect. Anterior profesorului
Philip C. Jessup, Ernest Rabel, redutabil privatist și comparatist, s-a „jucat” doctrinar cu noțiunea
„drept transnațional” în faimoasa lucrare „Conflictul de Legi. Un studiu comparativ”. Totodată,
l-a precedat pe profesorul Rabel, în demersul de valorificare a aceleiași noțiuni de „drept
transnațional”, profesorul elvețian de drept roman Max Gutzwiller. Într-adevăr, cu aproape 26 de
ani înainte de prelegerea „Drept transnațional” susținută de Philip C. Jessup, profesorul Gutzwiller
însuși se îndeletnicea doctrinar cu noțiunea de „drept transnațional”; profesorul Gutzwiller a
desfășurat activitate didactică și în domeniile dreptului internațional privat și dreptului privat
german. În orice caz, „rădăcinile” noțiunii evocate pot fi supuse, din punct de vedere didactic,
amenajării, respectiv re-amenajării, în conținutul unei Teorii a dreptului transnațional asimilabile,
prin programele de educație juridică (nivel „Licență”), din facultățile de drept și din România (IV).
II. Sinteza litigiului Centros și sinteza perspectivelor

de analiză doctrinară
Valorific, printr-o traducere imperfectă, sinteza litigiului Centros efectuată înaintea mea de o serie
de doctrinari[42]. Doi soți, cetățeni danezi și domiciliați în Copenhaga, au înființat – în 18 mai 1992 –
în Marea Britanie, potrivit dreptului englez și galez, o companie cu răspundere limitată[43], denumită
în continuare „compania Centros”. Sediul statutar (registered office/siège statutaire) al companiei
Centros a fost stabilit în Marea Britanie, pe atunci stat membru al Uniunii Europene. În același an
1992, unul dintre soți a solicitat Oficiului Registrului Comerțului (Erhvervs-og Selskabsstyrelsen),
denumit în continuare „ORC”, din Danemarca înființarea unei sucursale (branch/sucursale),
denumită în continuare „sucursala Centros”, în statul Danemarca. ORC a respins solicitarea de
înființare a sucursalei Centros, pentru considerentul că, „inter alia, întregul demers era destinat
eludării prevederilor daneze referitoare la capitalul social minim al companiilor (cu răspundere
limitată, n.n.)”[44]. Mai este de reținut măcar un aspect: ORC nu a negat, în niciun moment, faptul
că o companie cu răspundere limitată, care are sediul statutar în Marea Britanie, poate desfășura,
DOCTRINĂ
prin înființarea în Danemarca a unei sucursale (branch/sucursale), o activitate de afaceri chiar

pe teritoriul statului danez. De altfel, ORC a susținut că ar fi procedat la înființarea sucursalei
Centros pe teritoriul danez dacă respectiva companie Centros ar fi desfășurat activitate de afaceri
în Marea Britanie și Țara Galilor[45]. Or, compania-mamă Centros nu a desfășurat niciodată și nici
nu intenționa să desfășoare activitate de afaceri în Marea Britanie și Țara Galilor[46].
A se vedea, exempli gratia, sinteza efectuată de Jürgen Basedow, supra. cit., nota de subsol nr. 1, pp. 377-378. A se
[42]
vedea și sinteza identificabilă în Horatia Muir Watt, Lucia Bíziková, Agatha Brandão de Oliveira, Diego P. Fernández Arroyo
(eds.), Global Private International Law. Adjudication without Frontiers, Edward Elgar, Cheltenham (UK)/Northampton, MA
(USA), 2019, p. 436.
Compania cu răspundere limitată a fost înființată, în mod oficial, potrivit dreptului englez și galez. Menționează
[43]
acest aspect și A. Looijestijn-Clearie, CENTROS LTD – A Complete U-Turn in the Right of establishment for Companies , în
International and Comparative Law Quaterly, vol. 49, nr. 3 (2000), pp. 621-642.
Formularea îi aparține lui J. Basedow, supra. cit., nota de subsol nr. 1, p. 378. Potrivit și sintezei identificabile în H. Muir
[44]
Watt, L. Bíziková, A. Brandão de Oliveira, D. P. Fernández Arroyo (eds.), supra. cit., nota de subsol nr. 42, p. 436, legislația
daneză instituia la înființarea unei companii cu răspundere limitată, un prag minim al capitalului social în cuantum de
200.000 coroane daneze.
Pentru evidențierea poziției susținute de ORC, a se vedea W. F. Ebke, Centros – Some Realities and Some Mysteries, în
[45]
The American Journal of Comparative Law, vol. 48 (2000), nr. 4, pp. 623-660.
[46]
Remarcă acest aspect J. Basedow, supra. cit., nota de subsol nr. 1, p. 378. Rezultă acest aspect și din conținutul sintezei
identificabile în H. Muir Watt, L. Bíziková, A. Brandão de Oliveira, D. P. Fernández Arroyo (eds.), supra. cit., nota de subsol
nr. 42, p. 436.

Compania Centros a sesizat instanțele daneze de judecată, susținând că refuzul ORC de a proceda
la aprobarea înființării unei sucursale (branch/sucursale) pe teritoriul Danemarcei constituie
o încălcare a fostului art. 43 din Tratatul de instituire a Comunității Europene, denumit în
continuare „TCE” (actual art. 49 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, denumit
în continuare „TFUE”), și a fostului art. 48 din TCE (actual art. 54 din TFUE). Instanța daneză de
apel a utilizat procedura întrebării prealabile (the referral procedure)[47], în cadrul căreia a întrebat
CJUE „dacă – refuzul unui stat membru de a înființa o sucursală a unei companii înființate potrivit
legislației altui stat membru pe al cărui teritoriu și-a stabilit sediul statutar, dar în al cărui teritoriu
nu desfășoară nicio activitate de afaceri, este contrar art. 43 și 48 (articolele 52 și 58 din TCE
în versiunea anterioară anului 2002[48]) atunci când scopul înființării sucursalei este de a facilita
companiei-mamă în discuție desfășurarea activității de afaceri în statul în care sucursala urmează
să fie înființată, în acest timp evitând înființarea companiei pe teritoriul acestui din urmă stat, prin
aceasta evitând aplicarea regulilor referitoare la înființarea unei companii, reguli care, în statul
de înființare a sucursalei sunt mult mai restrictive cu privire la minimul cotei de capital necesar
să fie subscris și vărsat la înființare (...)”[49].
Prin hotărârea pronunțată în data de 9 martie 1999, denumită în continuare „hotărârea Centros”,
CJUE a statuat următoarele: „faptul că un resortisant al unui Stat Membru, care dorește să
înființeze o companie, alege să o înființeze într-un Stat Membru ale cărui reguli de drept societar
i se par mai puțin restrictive, respectiv alege să înființeze sucursale în alte State Membre, nu
semnifică, prin el însuși, un abuz al libertății de stabilire (...). În plus, faptul că o companie nu
desfășoară o activitate de afaceri în Statul Membru în care este stabilit sediul statutar și își
desfășoară activitățile numai în Statul Membru în care este înființată sucursala nu este suficient
pentru a proba existența abuzului sau conduita frauduloasă”[50].
Litigiul Centros a constituit obiectul unor analize doctrinare efectuate din plurale și diverse
perspective. Din considerente de spațiu, aceste perspective nu urmează să fie reluate, cel puțin
în integralitatea acestora. Însă merită să sintetizez perspectivele de analiză doctrinară ale litigiului
edificate de-a lungul timpului. Efectuarea acestei sinteze este utilă, întrucât pregătește terenul
de familiarizare cu propria-mi perspectivă (perspectiva de drept transnațional, n.n.) de evaluare
a litigiului în discuție.
Prima perspectivă[51] evaluează litigiul Centros în lumina dreptului privat al Uniunii Europene[52].
Mai exact: pentru autorul Jürgen Basedow, litigiul Centros scoate la lumină și, sau în primul rând,
semnificația libertăților fundamentale, inclusiv semnificația libertății de circulație a companiilor
Pentru analiza aspectelor generale și particulare ale acestei proceduri, a se vedea J. Basedow, supra. cit., nota de
[47]
subsol nr. 1, pp. 563-595.

[48]
Potrivit versiunii actuale a TFUE, este vorba despre art. 49 și 54.
Este reprodusă poziția daneză în conținutul paragrafului 14 din hotărârea pronunțată în litigiul Centros în data de
[49]
9 martie 1999. Acest paragraf este citat de W. F. Ebke, supra. cit., nota de subsol nr. 45, pp. 623-660.
Am reprodus mai sus paragrafele 27 și 29 din hotărârea Centros, în traducere proprie. Aceste paragrafe sunt citate și
[50]
de J. Basedow, supra. cit., nota de subsol nr. 1, p. 378.

[51]
Perspectivele sunt menționate într-o ordine aleatorie.
Pe bună dreptate, nu trebuie să fie efectuată confuzia între dreptul privat al Uniunii Europene și dreptul privat
[52]
european. Acesta din urmă are un domeniu de aplicare mai larg și este „mai în vârstă” decât dreptul privat al Uniunii
Europene. Elementele componente ale dreptului privat european sunt tradițiile lui ius commune și ale lui lex mercatoria,
dreptul comparat, dreptul privat uniform al convențiilor internaționale. A se vedea Jürgen Basedow, supra. cit., nota de
subsol nr. 1, pp. 25-30.

Radu Bogdan BOBEI
în cadrul Uniunii Europene, pentru dreptul privat; această semnificație există, respectiv subzistă,
și în arealul persoanelor juridice (companiilor, n.n.) asimilate, în lumina dreptului de stabilire[53]
pe „teritoriul” Uniunii Europene, persoanelor fizice[54]. Semnificația există și subzistă în pofida
faptului că instituția de drept public a conflictului de legi civile[55] nu este exersată în toate ariile
de drept privat al Uniunii Europene. Într-adevăr, această structură cvasi-federală nu a adoptat,
cel puțin până acum, norme de legătură (norme terțiare?, n.n.)[56] decât în anumite asemenea
arii. Menționez, cu titlu exemplificativ și aleatoriu, normele de legătură adoptate de Uniunea
Europeană în aria contractelor, delictelor, dar și în aria dreptului familiei și dreptului succesoral.
În alte arii, de exemplu în aria dreptului de proprietate și a companiilor, sunt incidente normele
de legătură emise de legislațiile Statelor Membre ale Uniunii Europene[57].
Semnificația libertăților fundamentale, în cazul nostru semnificația libertății de circulație

a persoanelor juridice (actori ai dreptului societar), pentru dreptul privat este descifrabilă
condiționat. Concret: semnificația în discuție este decelabilă numai dacă înțelegem așa-numitului
„efect direct orizontal” al dreptului primar al Uniunii Europene[58]. Litigiul van Gend en Loos v.
Să nu omitem faptul că dreptul de stabilire a persoanelor juridice – la care face referire art. 49 alin. (1), teza a II‑a,
[53]
și alin. (2) din TFUE, constituie o componentă a libertății fundamentale de circulație în cadrul Uniunii Europene.
Consemnează această chestiune și J. Basedow, supra. cit., nota de subsol nr. 1, p. 197.
A se vedea art. 54 (1) din TFUE. Asimilarea în discuție a fost consacrată și jurisprudențial într-o serie de litigii
[54]
soluționate de CJUE. A se vedea, de exemplu, hotărârea din 21 aprilie 2005, cauza nr. C-140/03, Comisia/Grecia și
hotărârea din 14 octombrie 2004, cauza nr. C-299/02, Comisia/Țările de Jos, în Guide de la jurisprudence de la Cour
de Justice de l’UE relative aux Articles 49 s. du Traité TUE: La liberté détablissement, disponibil la https://ec.europa.eu/
docsroom/documents/22543/attachments/1/translations/fr/renditions/native
[55]
În secolul XXI, formularea „conflictul de legi (numai, n.n.) civile” poate părea nepotrivită. Se vorbește de ceva
timp despre utilitatea gestionării, prin recurgerea la instituția conflictului de legi, a suprapunerii, în același „spațiu”
al vieții sociale, a reglementărilor de drept public, nu numai a reglementărilor de drept privat. A se vedea, de exemplu
R. Michaels, Towards a Private International Law for Regulatory Conflicts, în Japanese Yearbook of International Law,
vol. 59 (2017), pp. 175-201. În orice caz, formularea „conflictul de legi civile” trebuie înțeleasă în mod larg, în sensul că se
referă și la conflictul de legi din alte arii (de exemplu, aria dreptului comercial sau aria dreptului muncii). Din perspectiva
DOCTRINĂ
legiuitorului cvasi-federal al Uniunii Europene, art. 81 din TFUE este interpretat – atunci când se referă la „cooperare
judiciară în materie civilă”- în sensul că se referă și la cooperarea judiciară în materie comercială. A se vedea J. Basedow,
supra. cit., nota de subsol nr. 1, p. 47. Prin Tratatul de la Amsterdam, intrat în vigoare în data de 1 mai 1999, este
oficializată, în cadrul Uniunii Europene, și cvasi-federal, identitatea de concept de drept public a instituției conflictului
de legi. Integrarea pe o piață unică avea nevoie, potrivit concepției legiuitorului cvasi-federal, de o instituție (instituția
conflictului de legi, n.n.), de altfel apropriată de legiuitorii interni de drept civil începând din secolul al XIX‑lea. În sistemul
de common law al secolului al XVIII-lea, așa-numita „lege a națiunilor” cuprindea regulile aplicabile în raporturile dintre
state, regulile de drept maritim, regulile de drept comercial și regulile privind conflictul de legi. A se vedea D. F. Vagts,
W. S. Dodge, H. L. Buxbaum, H. H. Koh, supra. cit., nota de subsol nr. 15, pp. 63-82. Și astăzi autorii din sistemul de
common law evaluează, influențând și concepția marca „Uniunea Europeană”, instituția conflictului de legi ca fiind o
instituție de drept public. A se vedea G. Shaffer, T. Halliday, With, Within and Beyond the State: The Promise and Limits of
Transnational Legal Ordering, pp. 987-1005, în P. Zumbansen (ed.), supra. cit., nota de subsol nr. 17.
Pentru evidențierea conceptului de „norme terțiare”, a se vedea R. Michaels, Tertiary Rules, pp. 424-448, în N. Krisch
[56]
(ed.), Entangled Legalities beyond the State, Cambridge University Press, 2022.
Cu privire la aceste aspecte, dar și cu privire la natura fragmentată a reglementării instituției conflictului de legi din
[57]
cadrul Uniunii Europene, a se vedea Jürgen Basedow, supra. cit., nota de subsol nr. 1, pp. 33, 40, 148, 195. Acest autor
avansează chiar ideea naturii dezintegrate a dreptului privat din entitățile federale (și cvasi-federale cum este, oficial,
Uniunea Europeană, n.n.).
[58]
Anterior soluționării litigiului Centros în 9 martie 1999, CJUE a statuat în sensul că art. 52 și 58 din TCE (acum
art. 49 și 54 din TFUE, n.n.) nu pot fi interpretate ca având efect direct asupra raporturilor de drept privat. A se vedea
litigiul The Queen v. Treasury and Commissioners of Inland Revenue, ex parte Daily Mail, denumit în continuare „litigiul
Daily Mail”, astfel soluționat de CJUE în data de 27 septembrie 1988. Ulterior soluționării litigiului Centros, a fost
perpetuată tendința, de altfel instituită prin litigiul Centros, în sensul că libertatea de circulație a persoanelor juridice în

Administratie der Belastigen[59], denumit în continuare „litigiul van Gend”, este emblematic pentru
înțelegerea à la Basedow a cel puțin a două chestiuni.
În primul rând, litigiul van Gend este expresia metamorfozării obligațiilor, care decurg din dreptul
internațional public, între Statele Membre ale Uniunii Europene, respectiv între Statele Membre și
Uniunea Europeană însăși, în obligații care produc efecte directe între subiectele de drept privat
și Statele Membre, respectiv între subiectele de drept privat din cadrul Uniunii Europene însăși.
În al doilea rând, ordinea juridică a Uniunii Europene, ordine juridică distinctă de ordinea juridică
internațională[60], are ca actori nu numai subiecte de drept public (Statele Membre ale Uniunii
Europene, n.n.), ci și, în temeiul efectului direct orizontal cu vocație de efect reflex, subiecte
de drept privat (resortisanții Statelor Membre ale Uniunii Europene, n.n.). Aceste idei, astfel
dezvoltate de autorul Basedow[61], constituie substanța evaluării litigiului Centros din perspectiva
dreptului privat al Uniunii Europene.
În cadrul aceleiași prime perspective, este imprudent să se facă abstracție de ideea de integrare
prin comerțul desfășurat în cadrul Uniunii Europene (pe „teritoriul” Uniunii Europene, n.n.).
Într-adevăr, același autor Basedow susține că asemenea integrare prin comerț[62] „depinde de
disponibilitatea actorilor privați de a utiliza libertățile (fundamentale, n.n.) conferite de tratat și
de a se implica în tranzacții transfrontaliere”[63].
Disponibilitatea menționată este scoasă din eventuala letargie de ideea transpusă în rațiunea
de a fi a structurii quasi-federale denumite „Uniunea Europeană”. Ideea de piață comună[64]
încurajează pe actorii de drept privat să fie activi în cadrul Uniunii Europene. În plus, ideea de piață
comună se dezvoltă, preponderent, prin armonizarea legislațiilor statelor-națiune membre ale
Uniunii Europene[65]. Armonizarea respectivelor legislații nu trebuie să ducă, în mod obligatoriu,
la unificarea dreptului privat al Uniunii Europene. Într-adevăr, structura quasi-federală în discuție
cadrul Uniunii Europene are efect direct asupra raporturilor de drept privat (de drept societar, n.n.). A se vedea litigiul
Überseering BV v. Nordic Construction Company Baumanagement GmbH soluționat de CJUE în data de 5 noiembrie 2002.
Pentru analiza libertății de stabilire a companiilor, componentă a libertății de circulație, în cadrul Uniunii Europene, a se
vedea și J. Basedow, supra. cit., nota de subsol nr. 1, pp. 198-199.
CJUE a soluționat acest litigiu în data de 5 februarie 1963. Pentru evidențierea acestui litigiu, a se vedea și J. Basedow,
[59]
supra. cit., nota de subsol nr. 1, pp. 187-188.

[60]
Distincția dintre ordinea juridică cvasi-federală a Uniunii Europene și ordinea juridică internațională aduce la lumină o
concluzie. Atât timp cât instituția conflictului de legi este reglementată de legislații naționale și quasi-federală, iar nu de
legislația internațională, programele de educație juridică comit o imprudență prin înfățișarea instituției conflictului de legi
sub specioasa denumire „drept internațional privat”. Am mai evidențiat acest aspect în propria lucrare Teoria conflictului
de legi civile, editura Universul Juridic, București, 2020, pp. 26, 46-51. În plus, art. 81 (2) litera c) din TFUE, menționează
„(...) compatibilitatea normelor aplicabile în statele membre în materie de conflict de legi și de competență (...)”.
Toate aceste chestiuni sunt analizate sub generoasa cupolă a izvoarelor dreptului privat al Uniunii Europene. A se
[61]
vedea J. Basedow, supra. cit., nota de subsol nr. 1, pp. 163-323.

Integrarea prin comerț nu poate fi desprinsă de „Integrarea prin lege”, de altfel și titlul unui proiect desfășurat în anii
[62]
1980-1986. Rolul dreptului privat în edificarea modelului cvasi-federal al Uniunii Europene de astăzi este menționat
de D. Caruso, Private Law and State Making in the Age of Globalization, pp. 1-74, în J. O’Brien (ed.), Corporate Business
Responsibility, ediția 1, Routledge, 2009.
[63]
A se vedea J. Basedow, supra. cit., nota de subsol nr. 1, p. 45.
[64]
A se citi „piață internă”, în acord cu art. 3 (3) din Tratatul privind Uniunea Europeană, denumit în continuare „TUE”.
În anul 1957, UNIDROIT a furnizat un punct de vedere cu privire la metodologia propriu-zisă de armonizare a
[65]
reglementărilor de drept privat. A se vedea R. Monaco, Le rapprochement des législations nationales dans le cadre du
marché commun, în Annuaire français de droit international, vol. 3, 1957, pp. 558-568.

Radu Bogdan BOBEI
nu a fost înființată în scopul unificării dreptului privat din statele-națiune membre ale Uniunii
Europene; armonizarea sau aproximarea legislațiilor, inclusiv de drept privat, ale statelor membre
„a fost concepută din perspectivă funcțională, anume ca un instrument pentru integrarea pe
piața internă (comună, n.n.)”[66].
Edificarea, funcționarea și consolidarea constituie palierele unuia și aceluiași obiectiv: piața

internă instituită de Uniunea Europeană însăși. Digresiune succintă și pasageră: piața internă
contribuie la întrepătrunderea dreptului public și dreptului privat clasice, ceea ce conferă
sistemului de drept cvasi-federal al Uniunii Europene identitatea unei ipostaze de drept
transnațional[67]. Esențialmente politic, acest obiectiv imprimă aceeași natură (politică, n.n.)
dreptului privat al Uniunii Europene. Cu alte cuvinte, dreptul privat al structurii cvasi-federale în
discuție este dependent de obiectivele politice ale acesteia din urmă[68]. Însă obiectivele politice,
inclusiv sau mai ales obiectivul politic al edificării pieței interne, sunt influențate, îmi pare decisiv,
de concepțiile specifice teoriei economice a ordoliberalismului. Teoria evocată constituie cadrul
ideologico-doctrinar de instituire a unei așa-numite „constituții economice europene” cu ale
sale elemente centrale: dreptul privat al societății europene și ordinea europeană competitivă[69].
În cadrul acestei ordini competitive, chiar și purul egoist este canalizat să lucreze pentru interesul
public; ideea îi aparține lui Walter Eucken, unul dintre fondatorii școlii ordoliberale[70].
În orice caz, ideile școlii ordoliberale au impregnat și impregnează libertatea de circulație a

companiilor în cadrul Uniunii Europene[71], inclusiv jurisprudența aferentă (litigiile Centros,
Überseering BV v. NCC etc.). Iată de ce înțelegerea primei perspective de evaluare a litigiului
Centros nu poate face abstracție de incursiunea în arealul școlii ordoliberale care animă ideea
de piață internă a Uniunii Europene. Din considerente de spațiu, urmează să epuizez prezentarea
perspectivei în discuție din perspectiva ordoliberalismului. Însă reținem esența așa-numitei
„lecturi ordoliberale” a textelor de drept quasi-federal al Uniunii Europene: (i) funcționalitatea
[66]
Această idee este vehiculată de J. Basedow, supra. cit., nota de subsol nr. 1, p. 101.
A se vedea L. Antoniolli, The Future of European Private Law at the Crossroads of Public and Private Law, pp. 481-500, în
[67]
DOCTRINĂ
International Institute for the Unification of Private Law/Institut International pour L’Unification du Droit Privé (ed.), Eppur
si muove: The age of Uniform Law. Essays in honour of Michael Joachim Bonell to celebrate his 70th birthday, vol. 1, Roma,
2016. Aceeași autoare remarcă, în acord cu Peer Zumbansen, că ideea de „drept transnațional” à la Jessup nu implică
un sistem coerent de drept. Dreptul transnațional de tip „Jessup” constituie, mai degrabă, o abordare a chestiunilor
(a situațiilor transnaționale, n.n.) care nu pot fi încadrate, cu ușurință, în tipologiile clasice (și westfaliene, n.n.) drept
public și drept privat, pe de o parte, drept intern și drept internațional, pe de altă parte.
[68]
Piața internă, astfel instituită de Uniunea Europeană, constituie un garant al celor patru libertăți fundamentale
instituite de art. 34-35, 45, 49, 56, 63 din TFUE. A se vedea J. Basedow, supra. cit., nota de subsol nr. 1, pp. 101, 158, 189.
[69]
Ordoliberalismul propagat de E.-J. Mestmäcker este menționat și de H.-W. Micklitz, The Threefold Phenomena of
Constitutionalisation in Private Law, pp. 168-186, în International Institute for the Unification of Private Law/Institut
International pour L’Unification du Droit Privé (ed.), supra. cit., nota de subsol nr. 67. Ordoliberalismul a facilitat, cel
puțin pe filiera concepției germane – pe care nu o laud, nu o înfierez, doar o constat – ideea de drept privat autonom
transpus în matricea unor plurale și diverse terminologii: „dreptul privat dincolo de stat”, „dreptul transnațional”, „dreptul
privat transnațional” sau „reglementare privată transnațională”. Autorul Micklitz menționează, (i) pentru „dreptul
privat dincolo de stat”, pe R. Michaels, N. Jansen, supra. cit., nota de subsol nr. 37, pp. 843-890; (ii) pentru „dreptul
transnațional”, pe G.-P. Calliess, P. Zumbansen, Rough consensus and running code: a theory of transnational private law,
Oxford, Hart Publishing, 2011; (iii) pentru „dreptul privat transnațional” și „reglementarea privată transnațională”, pe
F. Cafaggi, The Regulatory Function of Transnational Commercial Contracts: New Architectures, în Fordham International
Law Journal, vol. 36 (2013), pp. 1558-1618.
[70]
Pentru evidențierea scrierilor lui Walter Eucken, a se vedea J. Basedow, supra. cit., nota de subsol nr. 1, pp. 9-10.
[71]
Pentru analiza concisă, dar pertinentă, a acestor aspecte, a se vedea M. Bogdan, M. Pertegás Sender, Concise
Introduction to EU Private International Law, ediția a 4-a, Europa Law Publishing, 2019, pp. 23-28.

economică inspiră permanent ordoliberalismul; (ii) așa-numita „lege a societății de piață” implică
dreptul economic în accepțiunea sa largă; (iii) versiunea generoasă a dreptului economic cuprinde
dreptul public și dreptul privat, în măsura în care contribuie la edificarea ordinii de piață[72].
Cea de-a doua perspectivă evaluează litigiul Centros în lumina competiției dintre două teorii
utilizate, preponderent, pentru stabilirea naționalității persoanei juridice în discuție. În prealabil,
rețin că instituția conflictului de legi este „terenul de luptă” al legiuitorilor naționali și
internațional. S-a alăturat, prin Tratatul de la Amsterdam, și un legiuitor quasi-federal (Uniunea
Europeană, n.n.). Fiecare dintre acești legiuitori își dispută paternitatea respectivei instituții. Să nu
uităm cel puțin un aspect: prin codificările naționale[73] din secolul al XIX-lea, statele‑națiune
din Europa au „smuls” instituția conflictului de legi din arealul cutumelor dezvoltate secole
de-a rândul. I-au conferit un caracter național, însă i-au atribuit, poate dintr-un imbold
internaționalist-romantic, denumirea de drept „internațional” și „privat”[74].
Competiția menționată mai sus se manifestă într-un sub-domeniu al conflictului de legi. Este
vorba, logic, despre conflictul de legi din arealul persoanelor juridice. Concret: statutul organic
al persoanei juridice este cârmuit de legea națională a respectivei persoanei juridice. Care este
legea națională? Cum se stabilește aceasta? La nivel de principiu, naționalitatea persoanei juridice
se stabilește ca efect al identificării elementului de contact al acesteia cu o ordine juridică dată.
Se operează, ideologico-doctrinar, cu plurale și diverse teorii de stabilire a naționalității persoanei
[72]
A se vedea S. Grundmann, The Concept of Private Law Society: After 50 Years of European and European Business Law,
în European Review of Private Law, vol. 16(2008), nr. 4, pp. 554-555, astfel citat și de S. Frerichs, Transnational Law and
Economic Sociology, pp. 67-88, în P. Zumbansen (ed.), supra. cit., nota de subsol nr. 17.
[73]
S-a spus, pe bună dreptate, că menirea primei generații de coduri civile din Europa (de exemplu, Codul civil francez
din 1804, Codul civil german din 1900) a fost consolidarea identității naționale. Menirea celei de-a doua generații de
coduri civile din Europa (de exemplu, Codul civil olandez din 1992, Codul civil maghiar din 2013) a fost „adaptarea
dreptului la evoluțiile tehnice și economice sau la schimbările politice și sociale”. A se vedea Jürgen Basedow, supra. cit.
nota de subsol nr. 1, pp. 2-3. Constat, în lumina celor deja evocate, că cea de-a doua generație de coduri civile din Europa
este subsumabilă noțiunii de „coduri trans-naționale”, iar nu noțiunii de „coduri naționale”. Spun aceasta, întrucât, și
prin – sau preponderent – prin mecanisme de drept transnațional (de exemplu, prin transplant juridic, n.n.), noțiuni
și concepții din dreptul internațional sau din sisteme de drept străin au fost integrate legislațiilor, de altfel denumite
formal „naționale”, din așa-numitele „state-receptor”. Intră în categoria noțiunii de „coduri trans-naționale” și Codul
civil român din 2011. În literatura străină, au fost deja menționate particularitățile transplantului juridic. A se vedea
D. Berkowitz, K. Pistor, J.-F. Richard, The Transplant Effect, în The American Journal of Comparative Law, vol. 51 (2003),
nr. 1, pp. 163-203, precum și G. Teubner, Legal Irritants: Good Faith in British Law or How Unifying Law Ends up in New
Divergences, în The Modern Law Review, vol. 61 (1998), nr. 1, pp. 11-32. Pentru unii autori, „normele transnaționale,
care își au originea în cadrul statului-națiune, (...) sunt adaptate invariabil transnațional”. A se vedea T. C. Halliday,
G. Shaffer, Transnational Legal Orders, Cambridge University Press, 2015 pp. 3 și 63. Acest tip de adaptare corespunde
mecanismului de adaptare (transplantului juridic) din dreptul comparat. Prin valorificarea doctrinei preexistente,
menționează aceste aspecte R. Michaels, State Law as a Transnational Legal Order, în UC Irvine Journal of International,
Transnational and Comparative Law, vol. 1 (2016), pp. 141-160.
Cu privire la aproprierea instituției conflictului de legi de ordinile juridice naționale, a se vedea supra. cit., nota de subsol
[74]
nr. 20. Îmi pare că internaționalismul-romantic al legiuitorilor naționali, cel puțin din Europa, din domeniul conflictului
de legi își extrage seva din concepția universalistă a lui Savigny. Universalismul de tip „Savigny” din domeniul evocat
mustește de paradox, întrucât era construit ... local (în jurul prinților germani, n.n.). Am mai menționat acest aspect în
propria lucrare, supra. cit. nota de subsol nr. 60, pp. 13-14, astfel că nu mai insist. Pentru analiza fundamentelor istorice
ale dreptului internațional privat (ale instituției „conflictul de legi”, n.n.), a se vedea H. E. Yntema, The Historic Bases of
Private International Law, în The American Journal of Comparative Law, vol. 2(1953), nr. 3, pp. 297-317, precum și A. Mills,
The Private History of International Law, în International and Comparative Law Quaterly, vol. 55 (ianuarie 2006), pp. 1-50.

Radu Bogdan BOBEI
juridice. Îmi pare că s-au remarcat, preponderent, cele două teorii menționate mai jos: teoria
incorporării și teoria sediului social real[75].
Dacă elementul de contact este locul parcurgerii procedurii pentru înființarea sau constituirea
acesteia (locul incorporării[76]), persoana juridică își vede stabilită apartenența la ordinea juridică a
statului-națiune pe teritoriul căruia este localizat geografic locul incorporării. Aceasta este esența
teoriei – să o numesc „non-teritorialistă” – a incorporării. Voi arăta, la momentul oportun, de
ce o calific astfel. Așa-numitul „test” al locului de incorporare își păstrează vitalitatea, în pofida
faptului că persoana juridică în discuție stabilește propriul sediu social pe teritoriul altui stat decât
pe teritoriul statului-națiune de îndeplinire a procedurii sus-menționate (de incorporare, n.n.).
Dacă elementul de contact este locul unde se află sediul social/administrația centrală sau locul
principal de desfășurare a activității, persoana juridică își vede stabilită apartenența la ordinea
juridică a statului-națiune pe teritoriul căruia este localizat geografic respectivul sediu social/
respectiva administrație centrală sau respectivul loc principal de desfășurare a activității. Aceasta
este esența teoriei – să o numesc „teritorialistă” – a sediului social real. Voi arăta, la momentul
oportun, de ce o calific astfel. Este bine-cunoscut faptul că, în lumina ambelor teorii, demersul de
stabilire a naționalității persoanei juridice este justificat de necesitatea identificării legii aplicabile
statutului organic (‘internal affairs’) al subiectului de drept în discuție[77].
Litigiul Centros a răvășit doctrina, jurisprudența și legislația din cadrul Uniunii Europene. În ceea
ce îi privește pe doctrinari, o serie dintre aceștia au analizat, exempli gratia, dacă litigiul în
discuție (i) semnifică apusul teoriei sediului real[78], (ii) a conferit supremație teoriei incorporării în
domeniul mobilității companiilor pe „teritoriul” Uniunii Europene[79] (în cadrul Uniunii Europene,
n.n.), (iii) a metamorfozat o chestiune de drept privat (de drept societar, n.n.) într-o chestiune de
drept public (de drept al Uniunii Europene)[80], (iv) este expresia mecanismului „de inserare a unui
Teoria incorporării și teoria sediului social sunt propagate de eclecticul sistem de drept quasi-federal al Uniunii
[75]
Europene. A se vedea art. 54 din TFUE.

[76]
Sintagma „locul incorporării” constituie expresia punerii în mișcare a unui barbarism (incorporation din limba engleză, n.n.).
DOCTRINĂ
Demersul de stabilire a naționalității persoanei juridice poate avea și alt resort decât acela al identificării legii aplicării
[77]
statutului organic al acesteia; poate fi vorba, de exemplu, despre resortul subsumabil efectuării de investiții pe un
mapamond trans-teritorial și trans-teritorializat de către companii din statele-națiune furnizoare de capital financiar.
În considerarea acestui din urmă resort, naționalitatea unei persoane juridice se poate stabili prin luarea în considerare,
în mod combinat sau/și combinat, a altor factori (exempli gratia, cetățenia acționarilor persoane fizice, cetățenia
angajaților etc.). Pentru evidențierea acestor aspecte, a se vedea D. F. Vagts, W. S. Dodge, H. L. Buxbaum, H. H. Koh,
supra. cit., nota de subsol nr. 55, pp. 299-301.
[78]
A se vedea W. F. Ebke, supra. cit., nota de subsol nr. 45, pp. 623-660.
Prin valorificarea doctrinei preexistente, menționează acest aspect și J. Heymann, Freedom of Establishment: One Step
[79]
Closer to Making a European Delaware Possible, pp. 437-446, în H. Muir Watt, L. Bíziková, A. Brandão de Oliveira,
D. P. Fernández Arroyo (eds.), supra. cit., nota de subsol nr. 42. Iată cum ne percepe doctrina nord-americană: „în cadrul
Uniunii Europene, abilitatea corporațiilor de a-și alege naționalitățile – și, prin aceasta, abilitatea de a eluda anumite
cerințe instituite de legislațiile naționale – este protejată de „dreptul de stabilire (a sediului social, astfel instituit de
art. 49 din TFUE, n.n.)”. A se vedea D. F. Vagts, W. S. Dodge, H. L. Buxbaum, H. H. Koh, supra. cit., nota de subsol nr. 55,
p. 301. Această percepție este propagată în considerarea analizei unei probleme transnaționale de afaceri. Este vorba
despre problema sau chestiunea denumită „Efectuarea de operațiuni de afaceri (comerciale, n.n.) în străinătate”.
Prin jurisprudența Centros, CJUE și-a modificat mesajul jurisprudențial din arealul dreptului societar în anul 1993.
[80]
Cu ocazia soluționării litigiului Werner v. Finanzamt Aachen-Innenstadt (1993), denumit în continuare „litigiul Werner”,
CJUE a stabilit că activitățile de drept societar, de altfel similare celor survenite în lumina litigiului Centros, constituie
activități de drept privat cu element de extraneitate (private cross-border activities); în plus, aceleași activități (i) sunt
subsumabile exclusiv cadrului legislativ intern al unui stat membru al Uniunii Europene, (ii) nu intră în domeniul de
aplicare al prevederilor legale referitoare la libertatea de circulație, astfel instituite de structura quasi-federală. Pentru
analiza acestor aspecte, a se vedea W. F. Ebke, supra. cit., nota de subsol nr. 45, pp. 623-660.

element străin (cross-border or Community element) într-o situație pentru a dobândi posibilitatea
de a invoca prevederile dreptului comunitar (dreptului Uniunii Europene, n.n.) cu scopul de a ocoli
aplicarea anumitor prevederi de drept intern”[81].
Ulterior litigiului Centros, jurisprudența din cadrul Uniunii Europene a resimțit influența mesajului
transmis de CJUE. Am în vedere cel puțin două litigii[82]. De exemplu, am în vedere litigiul
Überseering BV v. Nordic Construction Company Baumanagement GmbH soluționat în data de
5 noiembrie 2002, denumit în continuare „litigiul Überseering”[83]. CJUE a statuat, în sensul că
„refuzul de a recunoaște (într-un Stat Membru al Uniunii Europene, n.n.) personalitatea juridică
a unei companii incorporate, potrivit legii altui Stat Membru, constituie o limitare a libertății
de stabilire instituite de art. 49 și 54 din TFUE”[84]. Pe bună dreptate, așa cum s-a menționat
înaintea mea, în litigiul Centros, autoritățile daneze nu au pus în discuție personalitatea
juridică a companiei Centros constituite, potrivit dreptului englez, în Marea Britanie; s-a pus
în discuție faptul că, deși avea sediul statutar în Marea Britanie, și nu desfășura nicio activitate
de afaceri în Marea Britanie, respectiva companie intenționa să desfășoare, prin înființarea unei
sucursale (branch), cu pretinsa nesocotire a legislației daneze privind înființarea unei companii
cu răspundere limitată, activități de afaceri în Danemarca[85]. Totuși, am menționat litigiul
Überseering”[86], întrucât este evaluat ca fiind un element component al trilogiei jurisprudențiale
„Centros – Überseering – Inspire Art”[87].
Așa fiind, mai am în vedere și litigiul Kamer van Koophandel en Fabrieken voor Amsterdam v. Inspire
Art Ltd., denumit în continuare „litigiul Inspire Art”, soluționat la 30 septembrie 2003. În litigiul
Inspire Art, CJUE a stabilit că normele imperative ale legislației olandeze din aria dreptului
societar constituie un impediment al libertății de stabilire a companiilor în cadrul Uniunii
Europene[88]. De altfel, îmi pare că, în litigiul evocat, a fost inutil efortul autorităților olandeze
de a se conforma paragrafului 24[89] din litigiul Centros. Această conformare a fost efectuată în
considerarea legislației olandeze emise în arealul companiilor anterior anului 1999[90]. Într-adevăr,
legea olandeză cu privire la corporațiile pseudo-străine din 17 decembrie 1997, în vigoare din
1 ianuarie 1998, instituie o oarecare supremație a legii olandeze asupra legii statului-națiune
[81]
A se vedea A. Looijestijn-Clearie, supra. cit., nota de subsol nr. 43, pp. 621-642.
[82]
Sunt și alte litigii mai recente demne să fie evocate. Din considerente de spațiu, litigiile în discuție urmează să
fie doar laconic menționate. Am în vedere jurisprudența „Cartesio” din 16 decembrie 2008, jurisprudența „Vale” din
12 iulie 2012, jurisprudența „Polbud” din 25 octombrie 2017. Cu privire la acest din urmă litigiu, a se vedea și M. Bogdan,
M. Pertegás Sender, supra. cit., nota de subsol nr. 71, pp. 23-28.
[83]
A se vedea supra. cit., nota de subsol nr. 58.
[84]
Pentru menționarea acestui litigiu, a se vedea Jürgen Basedow, supra. cit., nota de subsol nr. 1, p. 199.
[85]
A se vedea și W. F. Ebke, supra. cit., nota de subsol nr. 45, pp. 623-660.
[86]
A se vedea supra. cit., nota de subsol nr. 58.
[87]
Termenul „trilogie” este utilizat de R. Bismuth, Economic Integration, Corporate Planning and Corporate Nationality
at the Crossroads, pp. 446-455, în H. Muir Watt, L. Bíziková, A. Brandão de Oliveira, D. P. Fernández Arroyo (eds.), supra.
cit., nota de subsol nr. 42.
[88]
Pentru analiza litigiului Inspire Art, a se vedea J. Heymann, supra. cit., nota de subsol nr. 79, pp. 437-446. Respectivul
autor se referă și la paragraful 24 din hotărârea pronunțată de CJUE în litigiul Centros. Potrivit acestui paragraf, Statele
Membre sunt îndreptățite să ia măsuri în scopul împiedicării propriilor cetățeni sau propriilor companii de a nesocoti
propria legislație; „vehiculele” nesocotirii legislațiilor naționale sunt libertățile fundamentele, inclusiv libertatea de
circulație, instituite de TFUE.
[89]
A se vedea supra. cit., nota de subsol anterioară.
[90]
Reamintesc faptul că, în litigiul Centros, CJUE a pronunțat hotărârea în data de 9 martie 1999.

Radu Bogdan BOBEI
potrivit legislației căruia a fost incorporată persoana juridică în discuție. Concret: este recunoscut
de olandezi dreptul de alegere, prin mecanismul teoriei incorporării companiei potrivit legislației
altui stat-națiune, a lui lex societatis. Însă legislația statului-națiune de incorporare este supusă
„filtrului” exprimabil prin normele imperative olandeze din arealul dreptului societar olandez[91].
În cadrul Uniunii Europene, este absentă încheierea unei convenții cu privire la recunoașterea
reciprocă a companiilor[92]. Iată de ce chestiunea respectivei recunoașteri a fost „abandonată”
mrejelor conflictului de legi din arealul companiilor[93]. Însă natura fragmentată a dreptului privat
al Uniunii Europene, inclusiv a instituției conflictului de legi, a facilitat o lipsă de unitate. Am în
vedere lipsa unității de optică legislativă cu privire la legea aplicabilă naționalității companiilor în
cadrul Uniunii Europene. Am menționat mai sus câteva aspecte referitoare la teoria incorporării
și teoria sediului social real[94]. În orice caz, chiar evocata lipsă de unitate de optică legislativă a
contribuit la răvășirea legislației Statelor-Membre ale Uniunii Europene; este vorba, logic, despre
legislația referitoare la companii. Această răvășire se traduce prin întreținerea, în cadrul Uniunii
Europene, a competiției între teoria incorporării și teoria sediului real.
De exemplu, România a re-adoptat, prin Codul civil din 2011[95] teoria sediului real; Polonia a
re‑adoptat teoria sediului real, însă cu nuanța garantării libertății de circulație a companiilor;
Belgia și-a manifestat opțiunea pentru teoria incorporării, astfel cum indică art. 14 din Codul
societăților (4 aprilie 2019). Dreptul societar german s-a redimensionat în sensul adoptării liniilor
de gândire specifice teoriei incorporării; legislația germană nu mai stabilește, cel puțin în privința
societăților cu răspundere limitată, cerința stabilirii sediului real pe teritoriul Germaniei, dacă nu
este vorba despre persoane juridice de drept privat elvețian[96].
Toate aceste dezbateri specifice „spațiului” doctrinei, jurisprudenței și legislației din cadrul Uniunii
Europene au avut și au ca fundal cel puțin două chestiuni.
Prima chestiune se referă la clamata „mobilitate” a teoriei incorporării. În lumina acestei

mobilități a însăși teoriei incorporării, companiile sunt, logic, extrem de mobile. Remarc două
DOCTRINĂ
paliere ale mobilității companiilor conferite de teoria menționată. În primul rând, se poate opta
Olandezii au pus în propria practică legislativă așa-numita „Überlagerungstheorie” formulată de Otto Sandrock în
[91]
1978. Menționează această teorie și J. Heymann, supra. cit., nota de subsol nr. 79, pp. 437-446. Cu privire la reglementări
din SUA referitoare la companii pseudo-străine, a se vedea W. F. Ebke, supra. cit., nota de subsol nr. 45, pp. 623-660.
[92]
A menționat acest aspect și W. F. Ebke, supra. cit., nota de subsol nr. 45, pp. 623-660.
[93]
Pentru evidențierea reglementărilor de drept substanțial (Regulamente, Directive) referitoare la companii, a se vedea
J. Basedow, supra. cit., nota de subsol nr. 1, pp. 122-125.
Statele-națiune Irlanda, Danemarca urmează liniile instituite de teoria incorporării. România, Franța, Belgia, Austria
[94]
urmează liniile instituite de teoria sediului social real. Menționează interacțiunea dintre reglementările de drept al
Uniunii Europene și reglementările naționale privind conflictul de legi din arealul companiilor și R. Bismuth, supra. cit.,
[95]
Art. 2.571 alin. (1)-(3) din Codul civil (2011) este fidel formulărilor conținute în art. 40 din Legea nr. 105/1992 cu
privire la reglementarea raporturilor de drept internațional privat, denumită în continuare „Legea nr. 105/1992”. Pentru
comentariul de tip „articol cu articol” al Legii nr. 105/1992, a se vedea propria lucrare Legea nr. 105/1992 cu privire
la reglementarea raporturilor de drept internațional privat, Editura Rosetti (actualmente Wolters Kluwer România),
Colecția „Legi comentate”, București, 2005.
[96]
Pentru menționarea cadrelor legislative polonez, belgian, a se vedea J. Basedow, supra. cit., nota de subsol nr. 1,
pp. 81-82 și 199-200. Cu privire la impactul litigiului Centros asupra legislației germane, a se vedea J. Heymann, supra.
cit., nota de subsol nr. 79, pp. 437-446. În orice caz, pentru analiza versiunii germane (Sitztheorie) a teoriei sediului real
valorificate în secolul al XX-lea, a se vedea W. F. Ebke, supra. cit., nota de subsol nr. 45, pp. 623-660.

pentru guvernarea statutului organic al companiei de altă lege decât legea statului‑națiune pe
teritoriul căruia i-a fost stabilit, respectiv stabilită, acesteia sediul sau administrația centrală
sau locul principal de desfășurare a activității[97]. În al doilea rând, compania înființată potrivit
teoriei incorporării are libertatea de a transfera propriul sediu real în alt stat „fără a-și pierde
personalitatea juridică și statutul de companie dobândite în conformitate cu legislația
statului‑națiune de incorporare”[98]. Iată de ce procedez la calificarea teoriei incorporării ca fiind
non-teritorialistă!
Cea de-a doua chestiune se referă la clamatul „imobilism” al teoriei sediului real. În lumina
acestui imobilism, nu se poate opta pentru guvernarea statutului organic al companiei de altă
lege decât legea statului-națiune pe teritoriul căruia i-a fost stabilit, respectiv stabilită, sediul sau
administrația centrală sau locul principal de desfășurare a activității. De asemenea, compania
înființată potrivit teoriei sediului real are libertatea de a transfera respectivul sediu în alt stat, însă
cu următoarea consecință: își pierde personalitatea juridică și statutul de companie dobândite
potrivit legislației statului-națiune pe teritoriul căruia și-a stabilit sediul sau administrația centrală
sau locul principal de desfășurare a activității. S-a menționat deja doctrinar că „o companie al
cărei sediu este în Franța nu poate alege să fie incorporată în Germania”[99]. Adaug: ar putea face
acest lucru, însă cu pierderea personalității juridice „franceze” dobândită potrivit legii franceze;
în plus, ar trebui inițiată și finalizată înființarea, potrivit legii germane, a aceleiași companii. Or,
și acest din urmă aspect contribuie la propagarea clamatului imobilism al teoriei sediului real.
Iată de ce procedez la calificarea teoriei sediului real ca fiind teritorialistă[100]!
Cea de-a treia perspectivă evaluează litigiul Centros în lumina dreptului internațional. Acest tip
de evaluare este posibil pentru cel puțin un motiv. Naționalitatea oricărei persoanei juridice de
drept privat constituie un subiect frecventat și de internaționaliști[101]. Și litigiul Barcelona Traction
a arătat că regimul juridic al protecției diplomatice a unei persoane juridice este strâns legat – aș
spune chiar indisolubil legat – de modalitatea de stabilire a naționalității persoanei juridice în
discuție. În litigiul evocat, dreptul internațional a constituit „terenul” pe care teoria incorporării
s-a manifestat nestingherit.
S-a spus că, în lumina teoriei incorporării, „lex societatis nu mai este, în mod automat, obligatorie pentru fondatorii
[97]
entității societare”. A se vedea J. Heymann, supra. cit., nota de subsol nr. 79, pp. 437-446. Același autor a sugerat, poate
pe bună dreptate, că litigiul Centros a adus în discuție mai degrabă mobilitatea partenerilor fondatori ai companiei cu
răspundere limitată Centros. Or, chestiunea acestei din urmă mobilități este diferită de chestiunea mobilității ca atare
a companiei Centros.
A se vedea A. Looijestijn-Clearie, supra. cit., nota de subsol nr. 43, pp. 621-642. A se vedea și W. F. Ebke, supra. cit.,
[98]

A se vedea sinteza litigiului Centros, astfel efectuată în H. Muir Watt, L. Bíziková, A. Brandão de Oliveira, D. P. Fernández
[99]
Arroyo (eds.), supra. cit., nota de subsol nr. 42, p. 436.

[100]
Este indubitabil că funcționalitatea propriu-zisă a pieței interne a Uniunii Europene este „hrănită” corespunzător
prin adoptarea liniilor de gândire specifice teoriei incorporării. A remarcat acest aspect și A. Looijestijn-Clearie, supra.
cit., nota de subsol nr. 43, pp. 621-642. S-a mai spus că litigiul Centros „nu s-a referit direct la teoria sediului real, ci la
consecințele acesteia”. A se vedea J. Basedow, supra. cit., nota de subsol nr. 1, p. 82.
Primele două perspective ne-au indicat unghiurile din care noțiunea de „naționalitate” a persoanei juridice de drept
[101]
privat îi preocupă pe specialiștii în dreptul quasi-federal al Uniunii Europene, pe de o parte, pe conflictualiști, pe de altă
parte.

Radu Bogdan BOBEI
Am arătat deja[102] că teoria incorporării a funcționat într-un litigiu de drept internațional

(statul-națiune Belgia contra statul-națiune Spania, n.n.) în pofida faptului că era greu de
identificat, printre altele, o legătură efectivă între persoana juridică Barcelona Traction și statul
de naționalitate (naționalitate canadiană, n.n.). În zilele noastre, teoria incorporării câștigă
teren[103] nu numai în arealul conflictului de legi, ci și în arealul dreptului internațional. A mai
fost menționat acest aspect în considerarea investițiilor efectuate și în temeiul izvoarelor de
drept internațional (în temeiul tratatelor, n.n.); Totodată, au fost efectuate mențiuni referitoare
și la Tratatul Cartei Energiei cu al său art. 1 (7) (a) (2)[104].
Acest avans al teoriei incorporării față de teoria sediului real a fost proiectat în așa-numitul
fenomen de ‘treaty shopping’[105]. Cel puțin în perioada 1948-2015, ni s-a „livrat” (să-mi fie scuzată
exprimarea frivolă!) ideea potrivit căreia lecturarea formală a tratatelor de investiții[106] facilitează
oportunități viabile pentru investitori. Această facilitate este plină de vitalitate sub rezerva
neincidenței utilizării abuzive a infrastructurii legale referitoare la mobilitatea companiilor. Pentru
a conserva această vitalitate, dreptul internațional cutumiar nu a acordat nicio atenție legăturii
(reale, n.n.) – sau lipsei de legături reale – dintre investitor și statul de origine. Lecturarea formală
a teoriei incorporării însoțește lecturarea formală a tratatelor de investiții din prima generație[107].
Cercul se închide! Urmează să vedem, la momentul oportun, cum se deschide acest cerc, cel puțin
din perspectiva unor izvoare de drept internațional din arealul comerțului. Voi avea în vedere și
acordul internațional intervenit între Uniunea Europeană, Statele-Membre ale Uniunii Europene și
Canada; este vorba despre așa-numitul EU-Canada Comprehensive Economic and Trade Agreement
(CETA) semnat în data de 30 octombrie 2016, neintrat încă în vigoare, însă parțial aplicabil din
data de 21 septembrie 2017.
III. Litigiul Centros. Propria perspectivă. De drept transnațional

Propria perspectivă de drept transnațional asupra litigiului Centros implică, inevitabil, punerea
DOCTRINĂ
în mișcare a unor abordări de drept transnațional. Este vorba despre abordările de drept
transnațional ale lui lex societatis. Voi indica la momentul oportun ce înseamnă abordări de
drept transnațional ale lui lex societatis, pe de o parte, ce înseamnă abordare înnăscută, respectiv
dobândită ale lui lex societatis, pe de altă parte. Am intenționat mai puțin, chiar deloc, să
construiesc anateme asupra raționamentului marca „CJUE”, astfel propagat în litigiul Centros.
[102]
A se vedea supra., Partea I a acestui articol.
Acest avânt al teoriei incorporării este explicabil prin faptul că statele-națiune furnizoare de capital au adoptat
[103]
respectiva teorie.
[104]
A se vedea R. Bismuth, supra. cit., nota de subsol nr. 87, pp. 446-455.
Treaty shopping constituie o practică de drept transnațional propagată de firmele de avocatură. Am arătat deja că
[105]
există și alte practici de drept transnațional (exempli gratia, forum shopping, law shopping, mystery shopping etc.). A se
vedea G. Lhuilier, supra. cit., nota de subsol, nr. 16, pp. 295-464.
Este vorba despre tratatele de investiții care instituie teoria incorporării în considerarea stabilirii naționalității
[106]
persoanei juridice.
Pentru analiza chestiunii naționalității corporațiilor în arealul dreptului internațional public, a se vedea R. Bismuth,
[107]
supra. cit., nota de subsol nr. 94, pp. 446-455. Este de reținut și ideea potrivit căreia „statele-națiune nu au nicio
obligație, potrivit dreptului internațional public, de a recunoaște corporații străine”. A se vedea W. F. Ebke, supra. cit.,

Ceea ce mă preocupă, cel puțin cu ocazia scrierii acestui articol, este să nuanțez respectivul
raționament. Ar fi incorect să procedez la efectuarea acestei nuanțări numai din perspectiva
aferentă anilor 2022-2023 și a următorilor ani. Iată de ce nuanțarea urmează să fie efectuată,
în primul rând, și din perspectiva perioadei de timp în care s-a soluționat litigiul Centros[108]. Este
vorba despre perspectiva aferentă anilor 1999-2000. În cadrul nuanțărilor aferente celor două
perioade de timp, lex societatis își devoalează substratul transnațional.
Concret: lex societatis „trece granița” dintre dreptul internațional și dreptul intern, pe de o parte,
dintre dreptul public și dreptul privat, pe de altă parte. În plus, lex societatis ne arată că binomul
„drept și economie”, ale cărui virtuți nu ar trebui întotdeauna supralicitate[109], constituie o
componentă a binomului „drept și societate”. Or, dreptul transnațional, astfel înțeles în varii și
diverse accepțiuni[110], își savurează existența grație sau chiar din cauza manifestării tandemului
„Drept și societate”.
În lumina perspectivei aferente anilor 1999-2000, sunt de reținut următoarele. CJUE ar fi

putut soluționa litigiul Centros (litigiu de drept quasi-federal, n.n.) și în lumina proiectării lui
lex societatis în arealul jurisprudenței de drept internațional edificate de CIJ în anul 1970[111].
Formularea „jurisprudența de drept internațional edificată de CIJ (…)” se înțelege în mod larg, în
sensul că include și Opinia Jessup; proiectarea în discuție urma atunci, în 1999, urmează, astăzi,
să fie raportată numai la Opinia Jessup. În orice caz, proiectarea lui lex societatis în arealul evocat
ar fi condus la următoarea soluție concretă. În cadrul procedurii întrebării prealabile (the referral
procedure), CJUE ar fi putut statua în sensul că nu este contrar art. 43 și 48 din TCE/fostele
articole 52 și 58 din TCE/actualele articole 49 și 54 din TFUE, refuzul unui Stat Membru de a
înființa o sucursală (branch/sucursale) a unei companii, astfel înființate potrivit legislației altui
Stat Membru și pe al cărui teritoriu și-a stabilit sediul statutar (registered office).
Ar fi putut statua astfel, întrucât, pe acest din urmă teritoriu, compania în discuție (compania
Centros) nu a desfășurat, nu desfășura nicio activitate de afaceri sau cel puțin nici nu intenționa să
desfășoare asemenea activitate[112]. Nu ar fi fost nevoie ca acest raționament să implice analiza
posibilei existențe a abuzului manifestat sau a conduitei frauduloase manifestate în considerarea
legislației daneze de drept societar[113].
[108]
CJUE a pronunțat hotărârea în litigiul Centros în data de 9 martie 1999. A se vedea supra., nota de subsol nr. 49.
Falimentul marca „Lehman Brothers” este expresia consecințelor supralicitării binomului „drept și economie”.
[109]
Pentru analiza acestui litigiu, a se vedea propriul articol Piețele financiare – (posibil) domeniu al dreptului transnațional,
în Revista Română de Drept al Afacerilor nr. 2/2022, pp. 49-69.
Am efectuat o succintă trecere în revistă a diverselor accepțiuni ale noțiunii de „drept transnațional” în propriul
[110]
articol Spații transnaționale trecute și prezente, în Revista Dreptul, nr. 3/2022, pp. 27-48.
Prin raportare la rațiunea de scriere a acestui articol, este vorba despre jurisprudența de drept internațional edificată
[111]
de CIJ prin soluționarea litigiului Barcelona Traction în data de 5 februarie 1970.

[112]
Se efectuează o distincție între domeniul de aplicare materială al dreptului de stabilire în cadrul Uniunii Europene
și domeniul de aplicare personală al aceluiași drept. În lumina primului domeniu de aplicare, dreptul de stabilire a unei
companii implică și „desfășurarea unei activități economice în alt Stat Membru decât în Statul Membru în care a fost
înființată și pe teritoriul căruia și-a stabilit sediul statutar (registered office)”. A se vedea A. Looijestijn-Clearie, supra. cit.,
nota de subsol nr. 43, pp. 621-642. Această autoare analizează litigiul Centros și din perspectiva litigiului Factortame II
[(cauza nr.C-221/89, The Queen v. Secretary of State for Transport, Ex Parre Factortame Ltd. et.al (1991)].
Deși nu se poate pune semnul egalității între instituția abuzului și instituția fraudei, CJUE a procedat la efectuarea
[113]
acestei sinonimii juridice. A remarcat acest aspect și Jürgen Basedow, supra. cit., nota de subsol nr. 1, pp. 370, 374-375.

Radu Bogdan BOBEI
Însă același raționament ar fi scos la iveală, în primul rând, realitatea economică a operațiunilor
de drept societar (inclusiv a operațiunii de înființare de sucursale/branches/sucursales, n.n.).
Voi arăta, la momentul oportun, că nu este vorba despre realitatea economică pur și simplu la
care se referă paragraful 17 din Opinia Jessup. Aici mă despart de Opinia Jessup, în sensul că am în
vedere realitatea economică contextualizată socialmente (curentul „Drept și societate”, n.n.), iar
nu realitatea economică ca atare (curentul „Drept și economie, n.n.”) și distinctă de tabloul vieții
sociale. Același raționament ar fi scos la iveală, în al doilea rând, ipocrizia formei de drept societar
care anihila, și atunci, substanța demersurilor, respectiv substanța operațiunilor de drept societar.
CJUE trebuia pur și simplu să rețină faptul că legătura companiei Centros cu Marea Britanie
(pe atunci Stat Membru al Uniunii Europene, n.n.), inclusiv cu economia acestuia, era eminamente
formală. Era formală, întrucât, am menționat deja, compania Centros nu a desfășurat, nu
desfășura, în momentul solicitării adresate autorităților daneze, nicio activitate de afaceri și nici
nu intenționa să desfășoare, ulterior incorporării, nicio activitate de acest tip în Marea Britanie.
CJUE ar fi trebuit să mai rețină că era formală și incorporarea companiei Centros, astfel efectuată
potrivit legii engleze și galeze. Or, aceasta semnifică faptul că naționalitatea engleză a companiei
Centros era, cu adevărat, formală. Toate cele evocate nu implicau faptul că CJUE ar fi negat
vitalitatea lui lex societatis edificate în lumina teoriei incorporării adoptate de Marea Britanie.
Compania cu răspundere limitată Centros rămânea, prin efectul incorporării, o persoană juridică
de drept privat englez[114].
Incorporarea formală a companiei Centros nu poate fi însoțită decât de o libertate formală,

în sensul unei false libertăți de circulație a acesteia, în versiunea dreptului de înființare a unei
sucursale (branch/sucursale), pe „teritoriul” Uniunii Europene. Îmi pare că instanța quasi-federală
ar fi trebuit să propage mesajul potrivit căruia libertățile fundamentale din Uniunea Europeană,
inclusiv libertatea de circulație, inclusiv libertatea de stabilire a sediilor secundare[115] (agenții,
sucursale, filiale, n.n.) de către compania Centros, trebuie să fie neformale, adică reale și serioase.
Nu numai libertățile în discuție[116] trebuie să fie reale și serioase. Însăși naționalitatea persoanei
DOCTRINĂ
juridice de drept privat Centros trebuia să fie reală, respectiv serioasă și, în plus, continuă[117].
Or, tocmai am arătat că, prin efectul incorporării formale, naționalitatea în discuție era, logic,
formală. Incorporarea formală semnifică și faptul că activitatea de afaceri este formală. Am
arătat, de asemenea, că Centros nu desfășura, nu ar fi desfășurat sau nu ar fi avut intenția să
desfășoare nicio activitate de afaceri în Marea Britanie.
Într-adevăr, compania Centros a fost înființată, în mod oficial, potrivit legii Angliei și Țării Galilor. A se vedea
[114]
A. Looijestijn-Clearie, supra. cit., nota de subsol nr. 43, pp. 621-642.

În domeniul libertății de circulație a mărfurilor, s-a statuat că restricționarea propriu-zisă a libertăților fundamentale
[115]
este posibilă potrivit așa-numitului „test Gebhard”. A se vedea hotărârea pronunțată de CJUE în cauza nr. C-55/94
Gebhard v. Consiglio dell’ Ordine degli Avvocati e Procuratori di Milano (1995), astfel citată și de W. F. Ebke, supra. cit.,
[116]
Pentru libera circulație a mărfurilor, a persoanelor, a serviciilor și a capitalurilor, a se vedea Partea a III-a, Titlurile II
și IV din TFUE.
Litigiul Centros a reluat linia instituită în cauza nr. 79/85, Segers v. Bedrijfsvereniging voor Bank – en Verzekeringswezen,
[117]
Groothandel en Vrije Beroepen (1986). Esența acestei linii jurisprudențiale este următoarea: „faptul că o companie
nu efectuează activități economice în statul în care și-a stabilit sediul statutar nu influențează dreptul de exercitare
a libertății de stabilire a unui sediu secundar”. A se vedea A. Looijestijn-Clearie, supra. cit., nota de subsol nr. 43,
pp. 621‑642.

„Dreptul de formare[118] a unei companii în conformitate cu legea unui Stat Membru și de a

înființa sucursale în alte State Membre este inerent exercitării, pe o piață unică, a libertății de
stabilire instituite de Tratat”[119]. Este indubitabil că, prin această formulare, CJUE a facilitat, în
cadrul Uniunii Europene, propagarea efectului Delaware; efectul Delaware este funcționabil în
lumina tehnicilor de tip „forum shopping”, „law shopping”[120]. CJUE ar fi putut dezvolta următorul
raționament: dreptul de formare a unei companii este inerent dacă este îndeplinită condiția
referitoare la efectuarea de activități de afaceri și în statul de incorporare. Îndeplinirea acestei
condiții ar fi conferit autentică substanță legăturii companiei Centros cu economia britanică. Este
logic să considerăm că o companie este incorporată într-un stat și potrivit legislației acestui stat
pe al cărui teritoriu urmează să desfășoare, sau cel puțin intenționează să desfășoare, activități
de afaceri.
Avansez ideea unui „canal de comunicare” între chestiunea legăturii autentice a companiei
Centros cu economiile engleză, respectiv galeză, și chestiunea realei, serioasei, respectiv continue,
naționalități engleze și galeze a companiei Centros. Justificare minimală: fără îndoială că stabilirea
naționalității unei persoanei juridice nu este dependentă de aspectul desfășurării unei activități de
afaceri pe teritoriul statului-națiune a cărui naționalitate se pretinde de către subiectul colectiv
de drepturi în discuție.
Cu alte cuvinte, aspectul referitor la desfășurarea activității de afaceri nu se subsumează testului

naționalității persoanei juridice în general, pe de o parte, nu se subsumează testului naționalității
companiei Centros în situația concretă analizată, pe de altă parte. Însă, în cadrul demersului de
evaluare a naționalității companiei Centros ca fiind reală, serioasă și continuă, se putea avea
în vedere măcar un aspect. Avea compania Centros o legătură reală, serioasă și continuă cu
economiile engleză și galeză?
Asemenea legătură ar fi existat dacă incorporarea, astfel efectuată potrivit legii engleze și
galeze, ar fi fost serioasă; incorporarea ar fi fost serioasă și dacă Centros efectua sau intenționa
să desfășoare activități de afaceri în statul a cărui naționalitate (reală și serioasă, n.n.) o dobândea
prin efectul incorporării (reale și serioase, n.n.). Or, în numele libertății de circulație a persoanelor
juridice, de altfel asimilate persoanelor fizice[121], CJUE a consacrat naționalitatea-paravan
(naționalitatea neserioasă și nereală, n.n.) a persoanelor juridice din cadrul Uniunii Europene,
inclusiv a companiei Centros.
[118]
Am folosit deliberat barbarismul „dreptul de formare” (the right to form).
Acesta este paragraful 27 al hotărârii pronunțate în litigiul Centros. Paragraful este citat și de W. F. Ebke, supra. cit.,
[119]

[120]
În lumina așa-numitului concept de „lege de complezență”, se referă la efectul Delaware și A. Looijestijn-Clearie,
supra. cit., nota de subsol nr. 43, pp. 621-642. Chestiunea legii de complezență a preocupat și doctrina nord-americană
de la începutul secolului XX. Din considerente de ordin fiscal, companii nord-americane valorificau, în considerarea
înființării, legislația anumitor state-surori (statele din federația SUA, n.n.), de exemplu legislația din Delaware sau New
Jersey. Acest comportament societar se manifesta și cu privire la legislația Canadei sau legislația din Liechtenstein.
Cu ocazia valorificării doctrinei [de exemplu, W. F. Cahill, Jurisdiction over Foreign Corporations and Individuals who Carry
on Business within the Territory, în Harvard Law Review, vol. 30 (1917), nr. 7, pp. 676-711], menționează toate aceste
aspecte Philip C. Jessup. A se vedea paragraful 39 din Opinia Jessup, supra. cit., nota de subsol nr. 2. Cu privire la practicile
de drept transnațional, a se vedea supra., nota de subsol nr. 105.
[121]
A se vedea art. 54 (fost 48) din TFUE.

Radu Bogdan BOBEI
Să fie oare naționalitatea-paravan motorul competiției, pe care o instituie și perpetuează

Uniunea Europeană și prin CJUE, dintre legislațiile naționale ale Statelor Membre ale structurii-
quasi-federale în discuție? Să fie oare naționalitatea-paravan fundamentul (fragil, n.n.) al unei
consolidate libertăți de circulație în cadrul Uniunii Europene? Ezit să formulez un răspuns ferm.
Însă poate ar fi trebuit să reflecteze mai mult CJUE înainte de a formula, fie și indirect, un răspuns
afirmativ la aceste întrebări[122].
Așa fiind, cum ar fi putut CJUE să proiecteze, cu ocazia formulării răspunsului în cadrul procedurii
întrebării prealabile (the referral procedure), lex societatis în arealul jurisprudenței de drept
internațional edificate, via Opinia Jessup, de CIJ în anul 1970?
În prealabil, este de reținut că, prin proiectarea în discuție, lex societatis intră în arealul unei
așa-numite „dobândite abordări de drept transnațional”. Identific și o așa-numită „înnăscută
abordare de drept transnațional”. Într-adevăr, litigiul Centros este analizabil și din perspectiva
unei înnăscute abordări de drept transnațional, pentru cel puțin două motive. În primul rând,
efectul direct al libertăților fundamentale asupra raporturilor de drept privat diluează, din fașă,
distincția netă, în cadrul Uniunii Europene, dintre dreptul public și dreptul privat. Prin valorificarea
doctrinei preexistente[123], reamintesc faptul că acea clasică diviziune („diviziunea Ulpian”)
dintre dreptul public și dreptul privat nu face parte din design-ul dreptului Uniunii Europene.
În al doilea rând, dreptul quasi-federal al Uniunii Europene constituie punerea în practică, la
nivel sub‑regional, a dreptului transnațional[124]. În considerarea acestui din urmă paragraf,
sintagma „drept transnațional” se înțelege, în sensul fragilizării distincției între dreptul public și
dreptul privat; este fragilizată de-a dreptul chiar în cuprinsul celor mai performante instrumente
(Regulamentele[125], n.n.), cu aplicare directă, de armonizare a legislațiilor Statelor-Membre ale
Uniunii Europene[126].
Pe fondul lucrurilor, proiectarea de către CJUE a lui lex societatis în arealul jurisprudenței de drept
internațional ar fi generat o firească repercusiune. Este vorba despre repercusiunea care implica
DOCTRINĂ
valorificarea abordării dobândite de drept transnațional a lui lex societatis. În orice caz, proiectarea
în discuție ar fi avut cel puțin un resort. Am în vedere descoperirea legăturii reale, serioase și
continue a companiei Centros cu viața economică/de afaceri a statului-națiune Danemarca și,
de ce nu?, descoperirea naționalității reale, serioase și continue a aceleiași companii.
Prin valorificarea doctrinei preexistente, s-a menționat că mesajul CJUE a fost clar: regulile pieței, iar nu instrumentele
[122]
legislative etatice, guvernează competiția dintre legislațiile Statelor Membre ale Uniunii Europene în domeniul dreptului
societar. A se vedea J. Heymann, supra. cit., nota de subsol nr. 79, pp. 437-446. Chiar s-a menționat că, în litigiul Centros,
este incident arealul lui „drept și economie”. A se vedea J. Basedow, supra. cit., nota de subsol nr. 1, p. 638.
[123]
A se vedea J. Basedow, supra. cit. nota, de subsol nr. 1, pp. 153, 119, 195.
[124]
Pentru catalogarea dreptului Uniunii Europene și a însăși acestei structuri quasi-federale ca fiind un veritabil
drept transnațional, a se vedea K.-H. Ladeur, European Law as Transnational Law – Europe Has to Be Conceived as an
Heterarchical Network and Not as a Superstate, în German Law Journal, vol. 10 (2009), nr. 10, pp. 1357-1365, precum
și C. Calliess, Europe as Transnational Law – The Transnationalization of Values by European Law, în German Law Journal,
vol. 10 (2009), nr. 10, pp. 1367-1382.
[125]
Regulamentele Uniunii Europene constituie expresia unei abordări holiste asupra relațiilor sociale. A se vedea
J. Basedow, supra. cit., nota de subsol nr. 1, pp. 153-154. De asemenea, a se vedea supra., Partea I a acestui articol.
Pentru analiza categoriei de „Directivă”, instrument de armonizare indirectă a legislațiilor Statelor Membre al Uniunii
[126]
Europene, a se vedea R. Goode, Transnational Comercial Law. Policies and Problems, Oxford University Press, 2018,
pp. 3-24.

Atunci, în 1999, CJUE ar fi putut utiliza lex societatis pentru a genera „întâlnirea” dintre propria
ordine juridică (ordine juridică quasi-federală, n.n.) și ordinea juridică internațională. Concret: în
demersul de evaluare a efectului direct al libertății de circulație a companiilor asupra raporturilor
de drept privat (de drept societar, n.n.)[127], CJUE a omis să identifice economia statului-națiune
în considerarea căruia se putea stabili o legătură reală, serioasă și continuă a companiei Centros.
Pentru CJUE, simpla și formala incorporare a companiei Centros a fost de ajuns în demersul de
stabilire și a legăturii (nu numai a naționalității, n.n.) companiei Centros cu viața economică din
Anglia și Țara Galilor.
Să nu omitem ideea unui „canal de comunicare” între chestiunea legăturii autentice a companiei
Centros cu economia engleză, respectiv galeză, și chestiunea realei, serioasei, respectiv continue,
naționalități engleze și galeze a aceleiași companii! În lumina acestei idei, îmi pare că instanța
quasi-federală în discuție a mai omis să identifice naționalitatea-paravan a companiei Centros.
Reiau ideea potrivit căreia, dacă CJUE ar fi raționat, atunci, în 1999, potrivit sugestiei mele, nu ar
fi privat Centros de naționalitatea sa (naționalitatea-paravan engleză și galeză, n.n.). Însă efectul
direct al libertăților de circulație și stabilire a sediului secundar pe teritoriul statului-națiune
Danemarca asupra unei chestiuni de drept societar ar fi trebuit să fie incident condiționat, iar
nu automat. Concret: ar fi trebuit ca persoana juridică de drept privat Centros să fie supusă
„testului” desfășurării unei activități de afaceri, fie și incipiente, pe teritoriul statului-națiune de
incorporare. Paravanul sau vălul societar (corporate veil)[128] ar fi fost, poate pe bună dreptate,
înlăturat (străpuns, n.n.) cu o firească repercusiune. Este vorba despre repercusiunea propagării
unui autentic efect direct al libertăților sus-menționate (libertăți de drept public, n.n.) asupra
chestiunilor de drept societar ale companiei Centros.
CJUE ar fi putut genera, prin cel puțin o modalitate, „întâlnirea” dintre propria ordine juridică
quasi-federală și ordinea juridică internațională. Esența acestei modalități implica recurgerea la o
analogie deja efectuată, prin raportare la anul 1999, în dreptul internațional. În lumina efectuării
analogiei menționate mai jos, un raționament din dreptul internațional ar fi fost „descărcat”, pe
cale jurisprudențială, fie și prin intermediul unei opinii separate (Opinia Jessup, n.n.), în dreptul
quasi-federal al Uniunii Europene.
Grație sau din cauza litigiului Centros, raporturile de drept societar și chestiunile de statut organic (inclusiv chestiunile
[127]
referitoare la stabilirea de sedii secundare pe „teritoriul” Uniunii Europene) nu mai sunt subsumabile dreptului privat
sau numai dreptului privat. Odată cu litigiul Centros, toate aceste chestiuni au dobândit o natură juridică eclectică. Așa
fiind, respectivele chestiuni sunt de drept public și drept privat deopotrivă. Este vorba despre dreptul public și dreptul
privat al Uniunii Europene. Facilitează evocata natură eclectică chiar efectul direct al libertăților fundamentale asupra
raporturilor de drept privat. Am mai spus pe parcursul acestui articol faptul că, prin litigiul Centros (1999), CJUE s-a
îndepărtat și depărtat de mesajul jurisprudențial instituit în litigiul Werner v. Finanzamt Aachen-Innenstadt (1993). A se
vedea supra., nota de subsol nr. 80. A se vedea și W. F. Ebke, supra. cit., nota de subsol nr. 45, pp. 623-660.
[128]
A fost menționată „străpungerea” nestingherită a vălului societar (corporatist, n.n.) în varii și plurale domenii,
inclusiv în domeniul familiar chestiunilor referitoare la dreptul anti-monopol (de drept al concurenței, n.n.). A se vedea
și paragraful 14 din Opinia Jessup, supra. cit., nota de subsol nr. 2. Atunci, în 1970, s-a evidențiat că „ipoteza de stabilire
a unei legături între o corporație și un stat-națiune constituie un alt exemplu al familiarei practici de „ridicare a vălului”;
(…) în practica unor state-națiune, cum ar fi, de exemplu, SUA și Elveția, s-a conferit relevanță ideii potrivit căreia o
corporație nu se va bucura de protecție diplomatică numai pentru simplul fapt că a fost incorporată într-un stat-națiune
anume; era necesară analizarea și a altei legături, iar acea legătură implica, în mod uzual, aspectul referitor la identitatea
proprietarului acțiunilor”. A se vedea paragraful 44 din Opinia Jessup, supra. cit., nota de subsol nr. 2.

Radu Bogdan BOBEI
Or, această „descărcare” constituie o veritabilă ipostază de manifestare a mecanismelor juridice

transnaționale[129]. Cu ocazia descifrării naționalității companiei Barcelona Traction, Opinia
Jessup[130] a evocat și paleta de aplicare (restrânsă, n.n.) a așa-numitei „doctrine sau teorii a
legăturii autentice/efective”. Această teorie are eficacitate în domeniul exercitării protecției
diplomatice de către statele-națiune asupra propriilor cetățeni persoane fizice[131]. Potrivit acestei
teorii în discuție, statele-națiune pot exercita protecția diplomatică asupra cetățenilor săi dacă
există o legătură autentică/efectivă între aceștia și statele-națiune de origine.
Există o legătură autentică/efectivă între o persoană fizică și statul-națiune de origine dacă sunt
îndeplinite, cumulativ, două condiții. În primul rând, subiectul de drept (numai persoana fizică,
n.n.) este cetățeanul statului-națiune în discuție. În al doilea rând, există o legătură autentică
(reală și efectivă, n.n.) a respectivului cetățean cu respectivul stat-națiune. Cu alte cuvinte,
calitatea de cetățean a unei persoane fizice constituie o condiție necesară pentru exercitarea
protecției diplomatice de către statul-națiune de cetățenie. Existența calității de cetățean nu
constituie și o condiție suficientă, întrucât cetățenia ca atare trebuie să fie acompaniată de
legătură autentică (reală și efectivă, n.n.) de cetățenie între persoana fizică și statul-națiune în
discuție. Odată îndeplinite, cumulativ, cele două condiții menționate, respectivul cetățean se
bucură de protecția diplomatică a statului-națiune de cetățenie.
Aplicabilitatea restrânsă a doctrinei sau teoriei legăturii autentice a fost consacrată expres,
numai cu privire la persoanele fizice, de CIJ. Este ultra-cunoscută așa-numita „jurisprudență
Nottebohm”[132]. Este restrâns domeniul de aplicare al doctrinei sau teoriei legăturii autentice,
întrucât, cel puțin în litigiul Barcelona Traction, nu a fost consacrată aplicarea acesteia și cu
privire la categoria persoanelor juridice (și cu privire la categoria corporațiilor, inclusiv cu privire
la corporația Barcelona Traction, n.n.)[133].
Concret: potrivit teoriei incorporării, compania Barcelona Traction avea naționalitate canadiană,
pe de o parte, statul-națiune Canada era îndreptățit să exercite protecția diplomatică în
DOCTRINĂ
considerarea acestui subiect de drept privat și a entităților (spaniole, n.n.) ale acesteia[134], în
Mecanismele juridice transnaționale se caracterizează prin faptul că sunt non-tradiționale, non-statice, dinamice
[129]
și normative. Aceste mecanisme descriu modul în care actorii publici (inclusiv instanțe de judecată, n.n.) și privați
interacționează într-o varietate de foruri în demersul de realizare a unor diverse scopuri: creare, interpretare, valorificare,
internalizare (și externalizare, n.n.) a regulilor de drept transnațional. Toate acestea sunt evidențiate, din perspectiva
sistemelor normative și quasi-normative, de H. H. Koh, The 1994 Roscoe Pound Lecture: Transnational Legal Process, în
Nebraska Law Review, vol. 75 (1996), nr. 1, pp. 181-207. Îmi pare că este inexistent impedimentul de a propaga ideea de
mecanism juridic transnațional și în arealul jurisprudenței internaționale, quasi-federale și naționale.
A se vedea paragrafele 38-39, 40 teza finală, 41-43, 44 teza finală, 45-46 din Opinia Jessup, supra. cit., nota de
[130]
subsol nr. 2.
Chestiunea protecției diplomatice a cetățenilor persoane fizice constituie una dintre cele mai mari controverse
[131]
sub‑domenii ale dreptului internațional. A se vedea paragraful 10 din Opinia Jessup, supra. cit., nota de subsol nr. 2.
Litigiul Nottebohm a fost soluționat în 6 aprilie 1955. Cu privire la litigiul menționat și lucrările pregătitoare ale
[132]
Convenției de la Geneva cu privire la dreptul mării (1958), a se vedea și paragrafele 45-46 din Opinia Jessup, supra. cit.,
Pentru situațiile în care CIJ analizează instituția conflictului de legi, a se vedea H. van Loon, S. De Dycker, The Role of
[133]
the Court of Justice in the Development of Private International Law, disponibil la adresa https://sociedip.files.wordpress.
com. Am mai menționat acest aspect în propriul articol, supra. cit., nota de subsol nr. 2, pp. 39-56, dar și în propriul articol
Destinul transnațional al unei doctrine: forum non conveniens, în Revista Română de Drept al Afacerilor nr. 2/2021, pp. 17-43.
Într-adevăr, statul-națiune Spania a susținut că este îndreptățit să exercite, cu privire la subsidiarele din Spania,
[134]
protecția diplomatică, fără a ține cont de naționalitatea canadiană a lui Ebro (...). A se vedea paragraful 14 din Opinia
Jessup, supra. cit., nota de subsol nr. 2.

pofida faptului că legătura companiei Barcelona Traction cu respectivul stat-națiune nu era

autentică (reală și efectivă, n.n.), pe de altă parte[135]. Cel puțin din perspectiva apartenenței
acționariatului companiei Barcelona Traction la ordinea juridică a statului-națiune Belgia, exista o
legătură autentică (reală și efectivă, iar nu și continuă[136], n.n.) între acest din urmă stat-națiune
și însăși persoana juridică Barcelona Traction.
Care este analogia de drept internațional pe care o am în vedere și pe care nu a avut-o în

vedere CJUE în 1999? Prin valorificarea literaturii preexistente de drept internațional, Opinia
Jessup consemnează existența analogiei între așa-numitele „situații maritime” și chestiunile
de drept societar. Concret: conceptul de „personalitate juridică a companiilor” este creația
dreptului intern[137]; însă, sub cupola sus-menționatei doctrine sau teorii a legăturii autentice
(reale și efective, n.n.), „situațiile maritime sunt comparabile cu situațiile de drept societar
(iată analogia[138]!, n.n.), (...) din moment ce implică luarea unor decizii de drept societar pentru
înmatricularea navelor sub pavilionul statelor-națiune care oferă avantaje speciale prin legislațiile
de drept fiscal, de dreptul muncii (...)”[139]. Așa fiind, doctrina sau teoria legăturii autentice
(dintre un subiect de drept și un stat-națiune, n.n.), în cadrul căreia „se testează reala cetățenie/
naționalitate, se aplică, în egală măsură, ipotezei navelor aflate sub pavilion de complezență, dar
și ipotezei de exercitare a protecției diplomatice a corporațiilor”[140].
În ipoteza Centros, această analogie ar fi permis CJUE să testeze contactele companiei Centros
cu viața economică engleză și galeză. Respectiva analogie ar fi permis CJUE să testeze legătura
reală și economică a companiei Centros cu teritoriile Angliei și Țării Galilor[141]. Testarea propriu-
zisă era necesară pentru a conferi libertății de circulație a companiei Centros și, implicit, pentru a
conferi libertății de stabilire a unei sucursale (branch/sucursale) în Danemarca, o identitate străină
conceptului de „identitate-paravan”. În orice caz, CJUE ar fi constatat că nu exista nicio asemenea
legătură reală și economică cu teritoriile Angliei și Țării Galilor, pentru cel puțin un motiv: Centros
nu a desfășurat, nu desfășura nicio activitate de afaceri sau cel puțin nici nu intenționa să desfășoare
asemenea activitate pe teritoriul statului-națiune (Anglia, n.n.) în cuprinsul căruia era localizat
geografic sediul statutar (registered office/siège statutaire). CJUE ar fi „descărcat”, ca efect al
respectivei constatări și printr-un mecanism de drept transnațional[142], Opinia Jessup în ordinea
Chestiunea esențială în litigiul Barcelona Traction nu era faptul incorporării companiei în discuție pe teritoriul
[135]
statului-națiune Canada. Esențială era chestiunea controlului exercitat în compania Barcelona Traction de și prin
structura de drept societar Sofina. A se vedea paragraful 17 din Opinia Jessup, supra. cit., nota de subsol nr. 2.
Cu privire la așa-numita „regulă a continuității” cetățeniei, respectiv a naționalității, a se vedea paragrafele 73-77 din
[136]
Opinia Jessup, supra. cit., nota de subsol nr. 2.

[137]
A se vedea paragraful 17 din Opinia Jessup, supra. cit., nota de subsol nr. 2.
În cadrul cercetărilor de drept internațional, analogia dintre persoanele fizice și statele-națiune a fost efectuată în
[138]
considerarea ideii potrivit căreia „dreptul internațional este un drept privat mai înalt”. A se vedea Sir H. Lauterpacht,
supra. cit., nota de subsol nr. 34, pp. 81-87. Aceste analogii au fost efectuate, în general, de doctrinarii de drept
internațional din statele-națiune exportatoare de capital. Concret: doctrina acestor state proclama valorificarea filonului
sau eventualului filon doctrinar de drept privat al dreptului internațional. Cei din post-colonii și doctrina post-colonială
de drept internațional pledează, în general, pentru valorificarea filonului de drept public al dreptului internațional. A se
vedea P. Singh, supra. cit., nota de subsol nr. 33, pp. 419-440.
[139]
A se vedea paragraful 44 teza finală din Opinia Jessup, supra. cit., nota de subsol nr. 2.
[140]
A se vedea paragraful 40 teza finală din Opinia Jessup, supra. cit., nota de subsol nr. 2.
Reiau ideea potrivit căreia, în considerarea analogiei evocate, nu era vorba, așa cum este în dreptul internațional,
[141]
despre testarea naționalității companiei Centros.

[142]
Cu privire la mecanismele juridice transnaționale, a se vedea H. H. Koh, supra. cit., nota de subsol nr. 129, pp. 181-207.

Radu Bogdan BOBEI
juridică quasi-federală a Uniunii Europene. Consecința „descărcării” era palpabilă și concretă din
perspectiva efectului direct al libertăților fundamentale marca „Uniunea Europeană” asupra lui
lex societatis. Concret: prin efectul incorporării, compania Centros era și rămânea o persoană
juridică de drept privat englez și galez; desfășurarea activității de afaceri în statul pe teritoriul
căruia și-a stabilit sediul statutar (registered office/siège statutaire), condiționa stabilirea unei
sucursale (branch/sucursale) pe teritoriul statului danez.
Această consecință concretă era corespondentul ideii („descărcate”, n.n.) de drept internațional
din Opinia Jessup: realitatea economică a operațiunilor de drept societar din ipoteza Barcelona
Traction determina exercitarea de către statul-națiune Belgia a protecției diplomatice în
numele acționarilor belgieni ai unei companii de naționalitate canadiană (Barcelona Traction);
realitatea economică a operațiunilor de drept societar din ipoteza Centros determina sus-
menționata condiționare. Cu alte cuvinte, efectul direct al libertăților fundamentale de tip
„Uniunea Europeană” asupra lui lex societatis nu ar fi trebuit să fie lăsat să se producă automat, ci
condiționat; condiția menționată ar fi putut conferi substanță și caracter real libertății companiei
Centros în sensul libertății de stabilire a sediului secundar (branch/sucursale) pe teritoriul danez.
Digresiune pasageră și relevantă: am menționat deja că este mai puțin de avut în vedere realitatea
economică în supremația acesteia sau rolul diriguitor al acesteia[143].
Este de avut în vedere realitatea economică ca parte a unei realități sociale; întregul (realitatea
socială, n.n.) și una dintre componentele acesteia (realitatea economică, n.n.) sunt evaluabile
în lumina abordărilor specifice științei economiei politice [144]. Reiau ideea: analiza realității
economice în considerarea întregului (în considerarea realității sociale, n.n.) face mai puțin
posibilă, chiar imposibilă, construirea de realități economice paralele[145] și generatoare, prin
lex societatis, de naționalități-paravan ale persoanelor juridice. Este vorba despre persoanele
juridice care „circulă” în cadrul Uniunii Europene, dar și pe un mapamond trans-teritorial și
trans‑teritorializat.
DOCTRINĂ
De altfel, în 1999, instanța de drept quasi-federal a Uniunii Europene a utilizat, din păcate,
un raționament familiar numai abordării „Drept și economie”[146], iar nu și abordării „Drept și
societate”. Această din urmă abordare este străină față de instituirea și propagarea, în numele
„eficienței” economice, de realități economice paralele față de viața socială ca atare. Or, piața
internă „acționează pentru dezvoltarea durabilă a Europei, întemeiată (...) pe o economie socială
de piață (...)[147]”.
„Descărcarea” ar fi putut să fie acompaniată de „încărcarea” raționamentului instituit de CJUE

în jurisprudența de drept internațional (inter-etatic, n.n.) și în sistemul de drept internațional
Crezul libertarienilor implică supremația realității economice în detrimentul realităților politice și sociale. Într‑adevăr,
[143]
pentru libertarieni, „globalizarea economică constituie un prilej pentru propagarea ideilor neoliberale care marginalizează
statul-națiune și reglementările etatice”. Prin valorificarea lucrării lui F. Hayek, The Road to Serfdom, Londra, Routledge,
1944, menționează aceste aspecte G. Shaffer, T. Halliday, supra. cit., nota de subsol nr. 55, pp. 987-1005.
[144]
Pentru familiarizarea cu această abordare, dar și cu abordările socio-juridice ale subiectului evocat, a se vedea
S. Frerichs, Transnational Law and Economic Sociology, pp. 67-88, A. Perry-Kessaris, Law and Development, pp. 377‑389,
respectiv P. Zumbansen, D. Katelouzou, Transnational Corporate Governance: The State of the Art and Twenty-First-
Century Challenges, pp. 615-645, în P. Zumbansen (ed.), supra. cit. nota de subsol nr. 17.
[145]
Sintagma „realități economice paralele” se înțelege, în sensul că acestea sunt paralele față de realitatea socială ca întreg.
[146]
Sesizează acest aspect și J. Basedow, supra. cit., nota de subsol nr. 1, pp. 638-639.
[147]
A se vedea art. 3 (3) din TUE. De asemenea, a se vedea supra., nota de subsol nr. 64.

însuși. Concret: (i) îndeplinirea, prin desfășurarea sau intenția de desfășurare de activități de
afaceri pe teritoriul statului de incorporare, a condiției legăturii autentice/efective între persoana
juridică (compania cu răspundere limitată Centros, n.n.) și ordinea juridică a unui stat este
premisa libertății de circulație a persoanelor juridice în cadrul Uniunii Europene; este, pe cale de
consecință, și premisa libertății de stabilire de sucursale (branches/sucursales) în cadrul acestei
structuri quasi-federale; (ii) „încărcarea” acestui raționament ar fi însemnat că, în jurisprudența
de drept internațional (inter-etatică, n.n.) ulterioară momentului Centros, ar fi fost impulsionată
propagarea teoriei sau doctrinei legăturii autentice (reale și efective, n.n.) între persoane juridice
(corporații, n.n.) și statele de naționalitate.
Una dintre consecințele respectivei teorii este subsumabilă posibilității conferite statelor
de exercitare a protecției diplomatice și asupra propriilor persoane juridice; dacă exista
sus‑menționata legătură între acționariatul persoanei juridice și alt stat, acesta din urmă ar
putea valorifica prerogativa exercitării protecției diplomatice în numele acționariatului în
discuție. „Descărcarea” și „încărcarea” sunt modalitățile de manifestare ale mecanismelor juridice
transnaționale, dar și componentele latente ale „întâlnirii” dintre ordinea juridică internațională
și ordinea juridică quasi-federală a Uniunii Europene. De ce? Pentru că CJUE ar fi putut, atunci,
în 1999, să fie maestra efectuării unui mecanism juridic transnațional. Cum? Și – sau în primul
rând – prin influențarea, sau cel puțin prin vocația de influențare, a jurisprudenței de drept
internațional (inter-etatic, n.n.). Poate s-ar fi creat premisele asimilării de către internaționaliști
a consecinței teoriei deja evocate: statele să fi dobândit posibilitatea de exercitare a protecției
diplomatice și asupra propriilor persoane juridice. În plus, statele să fi dobândit posibilitatea de
exercitare a protecției diplomatice și asupra acționarilor (acționari-persoane fizice și/sau juridice
care aveau cetățenia, respectiv naționalitatea respectivelor state, n.n.) unei companii; această
din urmă posibilitate era incidentă, chiar dacă respectiva companie avea altă naționalitate decât
naționalitatea acționarilor-persoanelor juridice[148].
Atunci, în 1999, CJUE ar fi putut să fie maestra efectuării unui mecanism juridic transnațional și
în considerarea documentului „Programul general pentru suprimarea restricțiilor aduse libertății
de stabilire”[149], denumit în continuare „Programul general”. În lumina acestui document,
„companiile incorporate potrivit legislației unui Stat Membru, respectiv care și-au stabilit în
Comunitate (Comunitatea Europeană, n.n.) numai un sediu statutar (registered office), trebuie
să desfășoare o activitate (de afaceri, n.n.) care să ateste o legătură reală și continuă cu economia
unui Stat Membru”[150].
Indiferent de natura juridică a unui asemenea document [151], Uniunea Europeană a avut
posibilitatea să „încarce” această idee în porii ordinii juridice internaționale, cu repercusiunile
În dreptul internațional, așa-numitul „test al controlului” unei corporații nu se subsumează testului general al
[148]
stabilirii naționalității corporației în discuție. Însă „controlul poate constitui legătura esențială care, coroborată cu
naționalitatea, conferă statului dreptul de a exercita protecția diplomatică asupra corporației”. A se vedea paragrafele 17,
39 și 48 din Opinia Jessup, supra. cit., nota de subsol nr. 2.
Este vorba despre libertatea de stabilire în versiunea stabilirii de sedii secundare (agenții, sucursale, filiale, n.n.) de
[149]
către companii. A se vedea Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, nr. 2 din 16 ianuarie 1962, pp. 36-45.
[150]
A se vedea A. Looijestijn-Clearie, supra. cit., nota de subsol nr. 43, pp. 621-642.
Cu privire la categoria de acte juridice ale Uniunii Europene, menționez regulamentele, directivele, deciziile,
[151]
recomandările și avizele. A se vedea art. 288 (fostul articol 249) din TFUE. Observăm faptul că nu se face vorbire despre
categoria de acte juridice denumită „Program General”. A observat acest aspect și A. Looijestijn-Clearie, supra. cit., nota
de subsol nr. 43, pp. 621-642.

Radu Bogdan BOBEI
sau consecințele mai sus menționate. Și prin acest demers jurisprudențial quasi-federal,
CJUE ar fi propagat un mesaj: cel puțin atunci când circumstanțele o cer, paravanul sau vălul
societar (corporate veil) trebuie înlăturat (străpuns, n.n.)[152]. Or, în ipoteza litigiului Centros,
circumstanțele o cereau cu prisosință: este vorba despre circumstanțele subsumării propagării
ideii de naționalitate non-paravan (naționalitate neipocrită, n.n.) a companiilor. Mai este vorba
și despre circumstanțele propagării ideii de libertate de circulație neipocrită a companiilor pe
„teritoriul” Uniunii Europene.
În lumina perspectivei aferente anilor 2022-2023, dar și următorilor ani, CJUE va putea statua
în următorul sens: în absența desfășurării unei activități de afaceri pe teritoriul statului de
înregistrare a sediului statutar (registered office), nu este contrar art. 43 și 48 din TCE/fostele
articole 52 și 58 din TCE/actualele articole 49 și 54 din TFUE refuzul unui Stat Membru de a
înființa o sucursală (branch/sucursale) a unei companii, astfel înființate potrivit legislației altui
Stat Membru și pe al cărui teritoriu și-a stabilit sediul statutar (registered office).
Este mult mai ușoară misiunea CJUE de a proceda în acest sens. Între timp[153] a devenit
efervescentă reunirea componentelor „publică” și „privată” ale dreptului internațional sub
cupola dreptului internațional însuși. De altfel, a devenit nepotrivit științific, în zilele noastre,
să mai susținem existența unui drept internațional numai public. Liberalizările și privatizările de
active industriale, agricole etc. din Estul Sudului Global[154] au facilitat „invadarea” ordinii de drept
internațional de către subiectele de drept privat (de către corporații, n.n.).
Acestea au avut, alături de statele-națiune exportatoare și importatoare de capital deopotrivă,

un rol determinant în trans-naționalizarea dreptului internațional. „Trans-naționalizarea dreptului
internațional” semnifică, poate în primul rând, sui generis naționalizări, astfel efectuate de
anumite state-națiune[155] prin propriile subiecte de drept preponderent de drept privat, a ordinii
juridice internaționale.
Există și un revers: acesta este sau implică sui generis internaționalizări, astfel efectuate de
DOCTRINĂ
anumite state-națiune[156], a ordinilor juridice aferente altor state-națiune[157]. Statele-națiune

producătoare de bunuri industriale și produse agricole se complac mai puțin, chiar deloc, în
demersul de internaționalizare a propriilor ordini juridice. De altfel, aceste din urmă state-națiune
exportă nu numai bunuri industriale și produse agricole. „Exportă” și propriile legislații, fie prin
aplicarea extra-teritorială a propriilor legislații, fie prin adoptarea abordării specifice normelor
În litigiul Centros, autoritățile daneze au avansat ideea adoptării unor așa-numite „legislații de străpungere a
[152]
paravanului sau vălului societar”, pe de o parte, au avansat ideea potrivit căreia asemenea legislații „ar fi fost mult mai
restrictive decât impunerea unor cerințe minime referitoare la constituirea capitalului social”, pe de altă parte. A se
vedea W. F. Ebke, supra. cit., nota de subsol nr. 45, pp. 623-660.
[153]
Prin „între timp” se înțelege perioada de timp scursă între 9 martie 1999 și data publicării acestui articol.
[154]
Sugerez să nu atribuim formulării „Estul Sudului Global” o accepțiune geografică sau cel puțin numai o asemenea
accepțiune. De altfel, în considerarea studiilor relativ recente de drept comparat, prin „Nordul Global” (inclusiv prin
Vestul din Nordul Global, n.n.), se înțelege și „o putere globală din punct de vedere politic și epistemologic”. A se vedea
L. Salaymeh și R. Michaels, Decolonial Comparative Law: A Conceptual Beginning, în Rabels Zeitschrift, vol. 86 (2022),
nr. 1, pp. 167-188.
[155]
Este vorba despre statele-națiune producătoare de bunuri industriale și produse agricole.
[156]
A se vedea supra., nota de subsol nr. 155.
[157]
Este vorba despre statele-națiune consumatoare de bunuri industriale și produse agricole.

terțiare[158] (normelor de legătură sau normelor conflictuale[159], n.n.) unilaterale[160], fie prin
„cuibărirea” propriilor concepții de drept național în arealul dreptului internațional; în această din
urmă ipoteză, dreptul internațional a fost trans-naționalizat prin recurgerea la un sistem de drept
național ale cărui concepții „pozează” în concepții de drept internațional (inter-etatic, n.n.)[161].
În orice caz, dreptul internațional contemporan este bine să fie numit, inclusiv în programele de
educație juridică și din România, „drept internațional” și atât, iar nu „drept internațional public”.
Dreptul internațional și atât conține, de fapt și inevitabil, ambele componente („publică”[162]
și „privată”); aceasta din urmă re-găzduiește instituția conflictului de legi apropriată de
statele‑națiune, cel puțin în Europa, o dată cu efectuarea codificărilor din secolul al XIX-lea. În
orice caz, a trecut ceva timp[163] de când o parte a doctrinei străine de drept internațional, cel puțin
din Europa, a „simțit” revitalizarea dualității de conținut a dreptului internațional[164]; sistemul de
drept internațional ca atare rămâne, în mod cert, unul singur[165].
Toate acestea facilitează eventualul demers al CJUE de trans-naționalizare viitoare a

lui lex societatis. Acest demers implică, inevitabil, proiectarea acestei norme terțiare[166]
(lex societatis, n.n.), dar și a instituției conflictului de legi în arealul jurisprudenței viitoare de
Cu privire la conceptul de „norme terțiare”, a se vedea R. Michaels, supra. cit., nota de subsol nr. 56, pp. 424-448.
[158]
A se vedea infra. nota de subsol nr. 166.

Am mai menționat cu altă ocazie că terminologia „normă conflictuală” este utilizată cu frenezie de doctrina română
[159]
ulterioară anului 1948. Este chiar hazlie terminologia în discuție, întrucât nu întreține niciun conflict; în plus, nu are
nicio însușire care să ne permită să susținem că este beligerantă sau conflictuală. Anterior anului 1948, se utilizau
terminologiile „normă de aplicațiune” (Anwendugsnormen), de legătură (rattachement, collegamento). A se vedea
propria lucrare, supra. cit. nota de subsol nr. 60, pp. 30-31.
Pentru înțelegerea modului în care operează normele terțiare unilaterale și normele terțiare bilaterale din structura
[160]
quasi-federală a Uniunii Europene, a se vedea și J. Basedow, supra. cit. nota de subsol nr. 1, pp. 656-657.
Introducerea în dreptul transnațional ne familiarizează cu instrumentarul dreptului transnațional însuși. A se vedea
[161]
D. E. Childress III, M. D. Ramsey, C. A. Whytock, supra. cit., nota de subsol nr. 15, pp. xxix-xxxix.
Îmi pare desuet dreptul internațional în componenta sa „publică” (dreptul internațional public, n.n.), întrucât sistemul
[162]
de drept internațional de tip pozitivist construit ulterior celui de-al Doilea Război Mondial se întemeiază pe independența
și suveranitatea teritorială a statelor-națiune. Or, astăzi statele sunt interdependente, cu fireasca repercusiune: avem
nevoie de un sistem de drept internațional în ADN-ul căruia să pulseze statele-națiune inter‑dependente. În același ADN,
pulsează și actorii de drept privat care – „survolând” teritoriile statelor-națiune – au împins suveranitatea teritorială a
acestora din urmă în raiul și infernul suveranității economice a subiectelor de drept privat.
Fără a confunda ariile de specializare „drept internațional” și „relații internaționale”, amintesc, exempli gratia, un
[163]
demers al doctrinei belgiene relevant. A se vedea F. Rigaux, Droit public et droit privé dans les relations internationales,
Pedone, Paris, 1977, astfel citat și de A. Duval, What Lex Sportiva Tells You about Transnational Law, pp. 269-293, în
P. Zumbansen (ed.), supra. cit., nota de subsol nr. 23.
Conștienți de realitatea transnaționalizării dreptului internațional, o serie de autori francezi au urmat linia
[164]
transnaționalizării societății internaționale; aceasta din urmă cuprinde și subiectele de drept privat. Așa fiind, respectivii
autori au început să-și intituleze cursul „Drept internațional”, iar nu „Drept internațional public”. A se vedea, de
exemplu, D. Carreau, F. Marella, Droit international, Pedone, Paris, ediția a 11-a, 2012, p. 69, astfel menționați și de
G. Lhuilier, supra. cit., nota de subsol nr. 16, pp. 245-246. De altfel, lex mercatoria este prima manifestare a ideii de
transnațional. Îmi pare că lex mercatoria a provocat frisoane doctrinare „publiciștilor” internaționaliști. A se vedea, de
exemplu, A. Pellet, La Lex Mercatoria, ‘Tiers Ordre Juridique’? Remarques ingenues d’un internationaliste de droit public,
pp. 53-74, în Souveraineté Étatique et Marchés Internationaux à la fin du 20ème siècle, Mélanges en l’honneur de Philippe
Kahn, 2000, astfel citat și de A. Duval, supra. cit., nota de subsol nr. 163, pp. 269-293.
„Sistemul de drept internațional este unul singur” constituie ideea care a inspirat scrierea propriului material didactic
[165]
denumit „Curs de drept internațional cu privire numai asupra comerțului”, Editura CH Beck, 2019, București.
Cu privire la revoluționarea, prin enunțarea conceptului de „norme terțiare”, a clasificării à la Kelsen a normelor
[166]
juridice (primare și secundare), a se vedea R. Michaels, supra. cit., nota de subsol nr. 56, pp. 424-448.

Radu Bogdan BOBEI
drept internațional a CIJ. Concret: instituția conflictului de legi redevine, și prin „întâlnirea”[167]
dintre ordinea juridică quasi-federală și ordinea de drept internațional, o componentă a dreptului
public. Nu mai șochează pe nimeni apartenența instituției conflictului de legi și a propriilor
norme terțiare (lex societatis, lex voluntatis, lex patriae etc.) la dreptul internațional; și instituția
în discuție constituie o componentă a intimității dreptului internațional însuși. Au contribuit la
re-dobândirea acestei apartenențe numeroși factori, inclusiv sau în primul rând fenomenul de
„dez-naționalizare” a instituției conflictului de legi[168].
Spre deosebire de perspectiva aferentă anilor 1999-2000, CJUE va fi în măsură să transnaționa

lizeze normele terțiare, inclusiv lex societatis, și grație ideilor propagate în conținutul ODD[169].
Reiau, în treacăt, ideea potrivit căreia transnaționalizarea în discuție implică proiectarea și a lui
lex societatis, respectiv a subiectelor de drept privat, în arealul dreptului internațional redevenit
public și privat deopotrivă. S-a menționat înaintea mea că, pentru Philip C. Jessup, „dreptul
transnațional constituie un concept funcțional, în sensul că dreptul este conceptualizat prin
obiectul său, iar nu prin izvoare”[170]. Dreptul internațional (inter-etatic, n.n.) însuși post-post-
modern s-a trans-naționalizat și prin sau preponderent prin subiectele de drept privat. Este fără
echivoc faptul că aspirația spre ODD este hrănită prin cooptarea „guvernelor și parlamentelor
statelor-națiune, sistemului Națiunilor Unite și a altor instituții internaționale, autorităților
Această „întâlnire” este facilitată și prin analizarea lui lex societatis în considerarea libertăților de drept public din
[167]
arealul dreptului quasi-federal al Uniunii Europene.

[168]
Cu privire la instituția conflictului de legi în jurisprudența internațională (inter-etatică, n.n.), pe de o parte, cu
privire la componenta „privată” a dreptului internațional, a se vedea, exempli gratia, o serie de articole relevante: S. De
Dycker, Private International Law Disputes before the International Court of Justice, în Journal of International Dispute
Settlement, vol.1 (2010), nr. 2, pp. 475-498, D. P. Fernández Arroyo, M. M. Mbengue, Public and Private International
Law in International Courts and Tribunals: Evidence of an Inescapable Interaction, în Columbia Journal of Transnational Law,
vol. 56 (2018), pp. 797-854, D. P. Fernández Arroyo, Denationalizing Private International Law – A Law with Multiple
Adjudicators and Enforcers, pp. 31-45, în A. Bonomi, G. P. Romani (eds.), YearBook of Private International Law,
vol. 20 (2018-2019). A avansat și subsemnatul ideea renunțării la „distanțarea socială” dintre dreptul internațional
DOCTRINĂ
și instituția conflictului de legi în propriul articol, supra. cit., nota de subsol nr. 12, pp. 35-63. În orice caz, se produce
și un revers. Instituția conflictului de legi este regăsibilă în jurisprudența de drept internațional (inter-etatic, n.n.), pe
de o parte, dreptul internațional nu mai constituie obiectul „monopolului” de aplicare de către instanțele cu adevărat
internaționale, pe de altă parte. A se vedea K. Knop, R. Michaels, A. Riles, International Law in Domestic Courts: A Conflict
of Laws Approach, în Proceedings of the 103rd Annual Meeting, vol. 103 (2009), pp. 269-274.
Am menționat deja faptul că „ODD” este acronimul acelor Obiective ale Națiunilor Unite privind Dezvoltarea
[169]
Durabilă 2030 (UN Sustainable Development Goals 2030) elaborate de sistemul de drept internațional prin intermediul
unei organizații internaționale (Organizația Națiunilor Unite, n.n.). A se vedea supra. cit., nota de subsol nr. 31.
Recomand să nu ne mai întrebăm „care sunt izvoarele dreptului transnațional”? Dacă o vom face în continuare,
[170]
am dobândi noi și noi anxietăți doctrinare. În orice caz, am extras pasajul citat mai sus din R. Michaels, Globalization
and Law: Law Beyond the State, pp. 287 și 301, în R. Banaker, M. Travers (eds.), Law and Social Theory, ediția a II-a, Hart
Publishing, Oxford/Portland/Oregon, 2013. Menționarea articolului scris de R. Michaels este efectuată de D. Yokomizo,
Transnational Law and Conflict of Laws: A Japanese Perspective, pp. 479-492, în P. Zumbansen (ed.), supra. cit., nota de
subsol nr. 17. Autorul Dai Yokomizo a descoperit, din perspectiva sistemului de drept japonez, substratul transnațional al
instituției conflictului de legi. În cadrul acestui demers, a sugerat legiuitorului japonez să adopte metodologia dreptului
transnațional în reconsiderarea instituției conflictului de legi. Această metodologie implică o corelare a modului de
funcționare a normelor terțiare cu ideea de funcționalitate și context. Concret: stabilirea legii aplicabile nu ar trebui să
se mai efectueze, prin utilizarea unor puncte de legătură obiective, a priori, ci în considerarea unor așa-numite „regimuri
diferențiate din punct de vedere funcțional”. Pentru a înțelege această optică, este recomandabilă rememorarea teoriei
sistemelor sociale à la Teubner și Luhman. A se vedea, de exemplu, G. Teubner, Substantive and Reflexive Elements in
Modern Law, în Law and Society Review, vol. 17 (1983), nr. 2, pp. 239-285. Această teorie a influențat, îmi pare decisiv,
ODD redate mapamondului de Națiunilor Unite prin Rezoluția Adunării Generale adoptate unanim în data de în
25 septembrie 2015.

locale, populațiilor indigene, societății civile, sectorului privat și de afaceri, comunității științifice
și academice (...)”[171], respectiv prin cooptarea întregului mapamond.
Îmi pare că dreptul internațional post-post-modern nu are multe opțiuni: fie se desăvârșește
sau „desăvârșește” prin ideea de (presupusă, n.n.) funcționalitate la a cărei propagare au fost
invitate, de Națiunile Unite, și subiectele de drept privat, inclusiv sectorul privat și de afaceri,
fie se însingurează grație sau din cauza pragmatismului subiectelor de drept privat deghizat în
idilica aspirație spre universal[172]. Rămâne de văzut dacă ideea de funcționalitate atașată dreptului
internațional post-post-modern va avea succes. În orice caz, ideea de funcționalitate inițiată în
anul 2015, și prin ODD, de Națiunile Unite, resimte acut influența[173] scrierilor lui Teubner[174].
Exuberanța ideii de funcționalitate nu se manifestă prin „centrism și ierarhii pe verticală”, ci
prin ierarhii „pe orizontală” (teribilă formulare!). Acestea din urmă s-au manifestat cu aplomb
prin regimuri normative și quasi-normative diferențiate și diferențiabile din punct de vedere
funcțional. În cadrul acestor regimuri, a fost „atacată” ideea de teritorialitate, oponenta latentă
a ideii de funcționalitate.
Prima idee se manifestă, preponderent, prin teoria sediului social real, cea de-a doua idee se
manifestă prin teoria incorporării persoanei juridice. Lex societatis „se zbate” între teritorialitate
și funcționalitate. De altfel, instituția conflictului de legi ca atare „se zbate” între teritorialitatea
și personalitatea aplicării legislațiilor; se pare că ideea de funcționalitate a fost sedusă, cel puțin
în ultimii ani, de principiul personalității aplicării reglementărilor de drept privat. În orice caz,
litigiul Centros a evidențiat și destinul zbuciumat al lui lex societatis; această normă terțiară a fost
atrasă în vârtejul implicațiilor guvernanței globale asupra dreptului internațional (și) privat[175]
(asupra conflictului de legi, în general, asupra conflictului de legi din arealul persoanelor juridice).
La ora la care scriu, s-a propus deja reconfigurarea lui lex societatis în versiunea teoriei sediului
real[176]. Esența acestei reconfigurări implică așa-numita „doctrină a sediului real+”. Concret: o
persoană juridică este considerată ca fiind acasă în teritoriul unui stat dacă are sediul real stabilit
pe acel teritoriu, afară de cazul în care nu desfășoară, în mod real, activitate de afaceri în statul-
națiune în discuție. Așa fiind, locul de desfășurare a activității de afaceri trebuie să fie identificat
geografic în același stat pe teritoriul căruia respectiva persoană juridică și-a stabilit sediul real.
[171]
A se vedea R. Michaels, V. R. Abou-Nigm, H. van Loon, supra. cit., nota de subsol nr. 31, pp. 1-27.
Ne-a avertizat de ceva timp profesorul M. Koskenniemi: „prin invocarea legii, asemenea grupuri (de subiecte de drept
[172]
privat, n.n.) articulează propriile interese în termeni familiari universalismului. (...) Ruptura este totală: dacă nu împărtășești
propria idee de bine, sau propria raționalitate funcțională, nu avem nimic de împărțit (de discutat, n.n.)”. A se vedea
M. Koskenniemi, Global Governance and Public International Law, în Kritische Justiz, vol. 37 (2004), nr. 3, pp. 241-254.
A sesizat acest aspect K. H. Eller, Sustainable Cities and Communties, pp. 353-381, în R. Michaels, V. R. Abou-Nigm,
[173]
H. van Loon (eds.), supra. cit., nota de subsol nr. 31.

Pentru G. Shaffer, T. Halliday, supra. cit., nota de subsol nr. 55, pp. 987-1005, Gunther Teubner este un doctrinar
[174]
de stânga. În orice caz, acesta din urmă susține că ordinile juridice non-etatice guvernează economia mapamondului.
A se vedea G. Teubner, Global Private Regimes: Neo-Spontaneous Law and Dual Constitution of Autonomous Sectors,
pp. 71‑88, în K.-H. Ladeur (ed.), Public Governance in the Age of Globalization, Aldershot, UK: Ashgate Publishing, 2004.
[175]
A se vedea H. Muir Watt, The Global Governance Implications of Private International Law, pp. 893-909, în
P. Zumbansen (ed.), supra. cit., nota de subsol nr. 17. Pentru proiectarea ideilor lui Teubner în arealul instituției conflictului
de legi, a se vedea H. Muir Watt, Conflicts of Laws Unbounded. The Case for a Legal-Pluralist Revival, pp. 649-685, în
P. S. Berman (ed.), supra. cit., nota de subsol nr. 24.
A se vedea T. Kruger, Reduced Inequalities, pp. 317-351, în R. Michaels, V. R. Abou-Nigm, H. van Loon (eds.), supra. cit.,
[176]

Radu Bogdan BOBEI
Iată un argument pentru evitarea frivolizării, în viitoarele litigii de tip Centros, a efectului direct
al libertăților fundamentale asupra raporturilor de drept privat, inclusiv de drept societar! Un alt
argument: potrivit art. 8.1 din așa-numitul ‘EU-Canada Comprehensive Economic and Trade
Agreement (CETA)’, investitorul poate fi „o companie înființată și organizată potrivit legislației
acelei Părți și care desfășoară activități substanțiale de afaceri pe teritoriul acelei Părți”[177].
Cu alte cuvinte, lex societatis dobândește, din perspectiva unui izvor de drept internațional,
identitate economică reală. Or, asemenea identitate exclude relevanța legăturii formale pe care
o poate avea, și printr-o adresă electronică, o corporație cu un stat-națiune[178]. Se poate spune
că apune individualismul metodologic specific legislațiilor naționale de drept privat[179] care s-au
„năpustit” să țină captivă lex societatis. Aspirațiile internaționale (aspirațiile ODD, n.n.) de drept
public extrag, lex societatis din mirajul legislațiilor naționale, și îl transpun, prin metodologia lui
„trans”, în arealul holist normativ și quasi-normativ al contemporaneității. Ca efect, organizațiile
internaționale, inclusiv Națiunile Unite, produc drept ... intern și privat, iar entitățile naționale
produc drept ... internațional și public. Interșanjabilitatea de atribuții, respectiv de destin, ale
subiectelor de drept public și privat pulsează și în abordările de drept transnațional ale lui lex
societatis. Viitoarele litigii de tip Centros din arealul Uniunii Europene pot îmbrățișa aceste abordări.
IV. Considerații finale

Gutzwiller, Rabel, Jessup ne îndeamnă, fie și indirect, să trăim la „intersecția” ordinilor juridice:
internațională, naționale și quasi-federală (ordinea juridică a Uniunii Europene, n.n.).
Prin propriul articol, sugerez vocația lui lex societatis de a ne fi potrivită călăuză în arealul normativ
și quasi-normativ contorsionat al contemporaneității. Litigiile Barcelona Traction (litigiu de drept
inter-național, n.n.) și Centros (litigiu de drept cvasi-federal, n.n.) mi-au inspirat demersul. Am dat
curs inspirației, întrucât noi, doctrinarii, „ar trebui să fim primii care ne furnizăm (...) modalitatea
de conceptualizare a lucrurilor, acolo unde ministerele de afaceri externe, parlamentele (...)
DOCTRINĂ
instanțele de judecată (precum și tribunalele arbitrale, respectiv universitățile din întreaga lume,
n.n.) încă se mai tem să se aventureze. Acestea din urmă, considerându‑se ele însele înțelepte,
îi pot tolera, fără dificultate, pe doctrinari”[180]. Odată auto-furnizat modul de conceptualizare
a lucrurilor, sunt șanse să înțelegem „rădăcinile” dreptului transnațional. În plus, sunt șanse să
înțelegem abordările de drept transnațional ale lui lex societatis. Și – de ce nu? – sunt șanse să
înțelegem ce se întâmplă pe acest mapamond trans-teritorial și trans-teritorializat.
[177]
Menționează această chestiune și R. Bismuth, supra. cit., nota de subsol nr. 94, pp. 446-455.
Pentru diluarea relevanței, dacă mai există, a legăturii formale a unei corporații cu teritoriul unui stat-națiune, a se
[178]
vedea și A. Looijestijn-Clearie, supra. cit., nota de subsol nr. 43, pp. 621-642.
[179]
Pentru evidențierea acestui aspect, a se vedea Klaas Hendrik Eller, supra. cit., nota de subsol nr. 173. pp. 353-381.
Pentru diluarea relevanței, dacă mai există, a legăturii formale a unei corporații cu teritoriul unui stat-națiune, a se
[180]
vedea și A. Looijestijn-Clearie, supra. cit., nota de subsol nr. 43, pp. 621-642.

CENTRUL PENTRU DREPTUL
AFACERILOR TIMIȘOARA
C.D.A.
TIMIȘOARA
Impactul inflației asupra băncilor*

Silviu CERNA[1]
ABSTRACT
The present study presents, in the first part, three possible inflationary scenarios
in the Romanian economy; in the second part, the implications of these scenarios
on the banking sector are analyzed; finally, the third part suggests some actions
for banks and policy makers.
Keywords: Banking sector; inflation; monetary policies.
REZUMAT
Studiul de față prezintă, în prima parte, trei posibile scenarii inflaționiste în

economia din România; în partea a doua, se analizează implicațiile acestor scenarii
asupra sectorului bancar; în fine, în partea a treia se sugerează unele acțiuni pentru
băncile și factorii de decizie politică.
Cuvinte-cheie: Sector bancar; inflație; politici monetare.
În ultimii doi ani, România a cunoscut iarăși o inflație ridicată. Inițial, s-a părut că aceasta
este temporară și provocată exclusiv de cauze externe: tensiunile de pe piața internațională a
materiilor prime și dificultățile de aprovizionare – în condițiile puternicei relansări a economiei
mondiale după eliminarea restricțiilor impuse de pandemie.[2] Ulterior, s-a constatat că inflația
este persistentă și alimentată inclusiv de factori interni, ce acționează atât asupra cererii, cât și
asupra ofertei.[3] Pe termen scurt, cea mai recentă și, probabil, cea mai importantă cauză a inflației
este creșterea prețurilor la energie exacerbată de războiul din Ucraina. Pe termen mediu și lung,
presiunile inflaționiste se vor intensifica, probabil, ca urmare a acțiunii factorilor structurali, cum
ar fi dezechilibrele din economie, trecerea la energia verde (mai scumpă), stagnarea investițiilor,
declinul demografic etc.
Modul de acțiune și de conjugare al tuturor acestor factori este specific economiei României, ceea
ce necesită o politică monetară adaptată la condițiile autohtone. O importanță deosebită vor avea,
de asemenea, deciziile de politică monetară luate de Fed, BCE și celelalte bănci centrale din regiune,
*
Studiu prezentat la Colocviile juridice ale Băncii Naționale a României, Ediția a XXVII-a, Conferința de Drept Bancar
Transformări în relația bancă-client. Evoluții, mutații, predicții, Facultatea de Drept din cadrul Universității de Vest din
Timișoara, Centrul pentru Dreptul Afacerilor Timișoara, Vineri, 31 martie 2023.
Profesor emerit, Facultatea de Economie și Administrare a Afacerilor, Universitatea de Vest din Timișoara, fost membru
[1]
în Consiliul de Administrație al Băncii Naționale a României.

[2]
S. Cerna, S-a întors inflația: ce e de făcut?, https://www.contributors.ro/s-a-intors-inflatia-ce-e-de-facut/#_ftn1
[3]
Idem.
C.D.A. TIMIȘOARA | REVISTA ROMÂNĂ DE DREPT AL AFACERILOR NR. 1/2023 | 95

Silviu CERNA
dintre care unele fac parte din zona euro, iar altele, nu. Aceste decizii sunt importante mai ales prin
prisma evoluției diferențialului ratelor dobânzilor (diferența dintre dobânzile interne și dobânzile
internaționale) și a fluxurilor internaționale de capital în care este inserată economia României.
Factorii amintiți și alții de același gen sporesc incertitudinea cu privire la evoluția viitoare a
economiei și la eficiența instrumentelor de politică monetară aflate la dispoziția Băncii Naționale.
De exemplu, rigiditatea pieței muncii și revendicările salariale tot mai frecvente și insistente
din ultimul timp pot amplifica inflația – în condițiile în care celelalte cauze menționate vor
continua, probabil, să acționeze și ele. Această situație complicată va fi exacerbată, cu siguranță,
de apropierea alegerilor, a căror perspectivă sporește riscul ca politica monetară să devină mai
laxă. Evoluția diferită a inflației în România comparativ cu zona euro și țările învecinate poate
duce, de asemenea, la accentuarea divergenței politicii monetare autohtone în raport de cea
din țările respective, ceea ce are implicații asupra cursului de schimb al leului, ratei inflației și
perspectivele adoptării euro.
Deși este de așteptat ca Banca Națională să continue să utilizeze instrumentele de politică

monetară aflate la dispoziția sa pentru a încerca să atingă obiectivul său fundamental privind
stabilitatea prețurilor (după cum declară reprezentanții săi oficiali), eficiența acestor instrumente
în combaterea inflației rămâne incertă. Nesiguranța este accentuată de persistența problemelor
create de războiul din Ucraina și sancțiunile asociate, de perpetuarea dificultăților în ceea ce
privește absorbția fondurilor europene, precum și de orientarea politicii fiscale – în contextul
„procedurii de deficit excesiv” (PDE) aplicate de Comisia Europeană, al majorării semnificative
a costului împrumuturilor publice și al măsurilor de sprijin financiar prevăzute a fi aplicate ori
prelungite în acest an. Situația economică, socială și politică rămâne, deci, complicată atât pe
plan intern, cât și internațional, cu potențiale implicații adverse asupra parametrilor bugetari.
Acești factori ar putea determina menținerea inflației la un nivel ridicat.[4]
În plus, deficitele bugetare mari din ultimii ani au dus la niveluri ridicate ale datoriei publice. Or,
DOCTRINĂ
deficitele bugetare și datoria publică sunt importante cauze ale inflației, deoarece determină
creșterea bazei monetare și a ofertei de monedă, cu toate consecințele care decurg de aici.[5] În
anii 2012-2021, Banca Națională a putut reduce inflația tocmai pentru că deficitele bugetare și
sarcina datoriei publice au fost mici. Aceste condiții s-au schimbat însă în ultimul timp, ceea ce
constrânge Banca Națională să încerce să găsească un echilibru între sarcina sa principală, care
este asigurarea stabilității prețurilor, pe de o parte, și potențialul impact al unei politici monetare
restrictive asupra stabilității financiare și creșterii economice, pe de altă parte.
Lucrarea de față este structurată în trei părți. În prima parte, se prezintă trei posibile scenarii
inflaționiste. În partea a doua, se analizează implicațiile acestor scenarii asupra sectorului bancar.
În fine, în partea a treia se sugerează unele acțiuni pentru băncile și factorii de decizie politică.
Sectorul bancar se va confrunta cu acest mediu instabil în condițiile în care poziția prudențială
și financiară este deocamdată adecvată, însă riscurile cu care se confruntă sunt în creștere, atât
S. Cerna, Pericolele populismului macroeconomic, https://www.contributors.ro/pericolele-populismului-macroeconomic/;
[4]
Incertitudinea politică și inflația, https://www.contributors.ro/incertitudinea-politica-si-inflatia/

S. Cerna, Datoria publică în concepția liberală, https://www.contributors.ro/datoria-publica-in-conceptia-liberala/#_ftn3;
[5]
Consecințe economice ale datoriei publice, http://www.contributors.ro/economie/consecin%c8%9be-economice-ale-

datoriei-publice/, Revista Română de Drept al Afacerilor, nr. 5, 2021, p. 131-135; Creditarea statului de către banca centrală și
consecințele sale, https://www.contributors.ro/creditarea-statului-de-catre-banca-centrala-si-consecintele-sale/
96 | REVISTA ROMÂNĂ DE DREPT AL AFACERILOR NR. 1/2023 | C.D.A. TIMIȘOARA

la nivel local, cât și internațional. Nu înseamnă, deci, că sistemul bancar este pe deplin pregătit
să facă față turbulențelor provocate de inflație, mai ales că cei mai mulți conducători actuali
ai băncilor din România nu au cunoscut inflația ridicată din anii 1990. De aceea, rămâne de
văzut dacă sectorul bancar va reuși să depășească actuala perioadă de inflație ridicată, să susțină
economia reală în condițiile incertitudinii și riscurilor de afaceri ridicate și să faciliteze alocarea
eficientă a resurselor. Însă, dacă va fi așa, iar noi sperăm că așa va fi, se va confirma încă odată,
dacă mai era nevoie, rolul important al instituției bancare ca factor de creștere economică.
1. Scenarii inflaționiste
Impactul inflației asupra sectorului bancar poate fi relevat prin imaginarea a trei scenarii
susceptibile să reflecte evoluțiile posibile ale economiei României în următorii doi-trei ani. Este
puțin probabil ca creșterea economică lentă din 2021-2022 să continue, însă doar timpul va
arăta care din scenariile prezentate mai jos este cel corect. Cu toate acestea, scenariile propuse
sau variante ale acestora pot servi ca repere referențiale pentru conducerile băncilor în scopul
simulării posibilelor implicații pentru economie și pregătirii răspunsurilor lor adecvate.
1) Economia crește lent, dar evită recesiunea (soft landing). În această variantă, Banca Națională
reușește să readucă inflația la nivele cu o singură cifră, fără a afecta creșterea economică
potențială, gradul de ocupare a mâinii de lucru și aprovizionarea populației cu bunuri de consum.
Deficitele bugetare și datoria publică rămân la nivele suportabile, creditarea economiei este
reluată, iar procesul de economisire continuă să se desfășoare. Orientarea divergentă a politicilor
duse de autorități este limitată, piața financiară rămâne funcțională și compensează eventualele
neconcordanțe între monetară și fiscală, iar România nu ajunge într-o criză a datoriei publice.
2) Economia trece rapid de la creștere lentă la recesiune (hard landing). În acest caz, spirala prețuri/
salarii scapă de sub control, iar rata inflației ajunge la nivele cu trei cifre, ceea ce forțează Banca
Națională să adopte măsuri antiinflaționiste dure. În final, instrumentele politicii monetare
reușesc să stopeze inflația, însă aceasta cu prețul încetinirii creșterii economice (cel puțin în anii
2023-2024) și al amplificării deficitului bugetar, datoriei publice și deficitului balanței de plăți.
Diferențialul dobânzilor din România față de dobânzile de pe piețele internaționale, în special
față de dobânzile din zona euro, se amplifică semnificativ, ceea ce stimulează intrările de capital
străin. Derularea efectivă a acestor influxuri impune însă eliminarea obstacolelor actuale în calea
intrărilor de capital străin. Mai precis, este vorba despre instaurarea statului de drept, combaterea
corupției și crearea unui cadru instituțional încurajator pentru investiții și afaceri și care să asigure
dezvoltarea celei mai prețioase resurse pe care o are (încă) România: capitalul uman.
3) Creșterea economică este mică sau nulă, rata șomajului este mare, iar rata inflației este ridicată
(stagflație). În acest scenariu, economia se dovedește capabilă să suporte inflația înaltă și
persistentă în pofida înăspririi puternice a politicii monetare, încetinirii câțiva ani a creșterii
economice și apariției unei pauze în spirala prețuri/salarii. Divergența reală și nominală față
de zona euro este semnificativă, dobânzile bancare sunt ridicate, ceea ce declanșează o criză
a creditului intern și diminuează posibilitățile de finanțare externă a datoriei publice. Posibila
divergență a politicii monetare aplicate în România în raport cu cea din zona euro are efecte
negative asupra comerțului exterior, aflat deja sub o presiune semnificativă din cauza războiului
din Ucraina și a problemelor din lanțurile internaționale de aprovizionare.

Silviu CERNA
2. Consecințe asupra băncilor

Inflația afectează performanțele financiare ale băncilor prin mai multe mecanisme:
– Marja netă de dobândă (Net Interest Margin, NIM): creșterea ratelor dobânzilor
augmentează veniturile din dobânzile percepute de bănci la creditele acordate, însă pune
totodată presiune asupra costului lor de finanțare (depozite și împrumuturi contractate pe
piața interbancară). Încetinirea severă a creșterii economice reduce cererea de finanțare din
partea clienților (firme și persoane fizice), ceea ce are efect negativ asupra NIM.
– Costul riscului: Calitatea bilanțului băncilor se deteriorează din cauza creșterii volumului
creditelor nerambursate la scadență de către firmele cu datorii mari și de către populația
afectată de inflație și de creșterea dobânzilor.
– Comisioanele: randamentul activelor financiare gestionate de bănci în numele clienților se
reduce; situația nefavorabilă a pieței financiare și stagnarea comerțului exterior determină
scăderea volumului tranzacțiilor financiare efectuate de bănci și, deci, reducerea comisioanelor
încasate de acestea pentru administrarea activelor financiare ale clienților. Alte tipuri de
comisioane bancare, cum ar fi cele pentru administrarea conturilor de depozite, efectuarea de
plăți cu și fără numerar, închirieri de casete de valori etc., sunt, probabil, negative, din cauza
perspectivelor economice incerte – deși acest fenomen poate fi diferit de la o categorie de
clienți la alta.
– Portofoliul de valori mobiliare: posibile pierderi înregistrate ca urmare a scăderii cursurilor
unor titluri de credit privat și public deținute de bănci; creșterea cupoanelor la obligațiunile
nou emise și achiziționate de bănci.
– Costuri de exploatare: creșterea salariilor și a costurilor cu serviciile prestate de terți; este
limitată totuși de capacitatea băncilor de a transfera aceste costuri asupra clienților.
În acest context, este posibil ca profitabilitatea băncilor să fie afectată pe termen mediu și lung,
DOCTRINĂ
având în vedere că impactul inflației depinde de politica de afaceri și de repartizarea în profil

teritorial a clientelei fiecărei bănci, precum și de timpul necesar pentru reajustarea acestor
elemente. Efectele depind, de asemenea, de sensibilitatea componentelor profitului total al
fiecărei bănci față de șocurile menționate, precum și de intensitatea șocului economic suferit
de diverse componente.
Pentru a oferi mai multe detalii în susținerea acestor afirmații, prezentăm în continuare efectele
exercitate asupra fiecărui canal de transmisie de cele două variante extreme: 1) creștere lentă a
economiei, dar evitarea recesiunii; și 3) stagflație.
Scenariul 1 (soft landing) este cel mai favorabil pentru bănci. Ca urmare a intervenției ferme și
în timp util a Băncii Naționale, inflația este atenuată, dar fără a înăbuși creșterea economică,
deoarece ratele dobânzilor cresc treptat și în mod ordonat. Acest scenariu ar fi și mai mult
favorizat de relaxarea tensiunilor globale, de inexistența altor probleme legate de războiul din
Ucraina și de refacerea rapidă a lanțurilor internaționale de aprovizionare. Cursul de schimb al
leului va absorbi divergența temporară a politicii monetare naționale față de politica monetară
a BCE și a altor bănci centrale importante și va rămâne relativ stabil, chiar dacă nu vor exista
progrese în convergența (reală și nominală) necesare pentru adoptarea euro.

Marja netă de dobândă (NIM) se va mări, probabil, pe măsură ce ratele dobânzilor cresc,
însă cererea pentru noi credite din partea economiei rămâne ridicată. Creșterea marjei va
compensa creșterea costului depozitelor (oricum, mai puțin relevant pentru depozitele sectorului
corporativ) și va permite amânarea acestui cost mai mic și, deci, mai ușor de reeșalonat de către
părțile interesate. Costul finanțării economiei va crește din cauza creșterii NIM, însă fără diferențe
prea mari de la o bancă la alta. Pe de altă parte, creșterea valorii de piață a societăților pe acțiuni
va fi, în general, puternică și susceptibilă să susțină pe termen mediu și lung îmbunătățirea NIM.
Costul riscului nu va scăpa, probabil, de sub control. Inflația și creșterea NIM vor pune
presiune atât asupra populației, cât și asupra firmelor, însă nu vor fi prea multe falimente.
Populația a ieșit din pandemie cu o situație financiară relativ bună și cu economii importante. În
plus, creșterea prețului imobilelor va contribui la reducerea expunerii băncilor față de riscuri. În
general, este de așteptat ca creditele acordate sectorului corporativ să fie rambursate la termen,
iar cererea de credite din partea acestuia să rămână ridicată. Cu toate acestea, efectele războiului
din Ucraina pot avea un impact ridicat asupra unor ramuri și sectoare economice.
Gestionarea portofoliilor de valori mobiliare rămâne o afacere profitabilă, iar alte genuri de
servicii bancare vor deveni mai rentabile. Restructurarea portofoliilor de titluri pentru a face
față noilor tendințe ale pieței financiare și subscrierea de către bănci a unor titluri nou emise vor
contribui la susținerea volumului operațiilor bancare de acest tip. În general, băncile vor putea
transfera o parte din presiunea inflaționistă asupra clienților prin majorarea comisioanelor.
Cursurile valorilor mobiliare vor fi afectate de creșterea marjelor de profit aferente

creditelor (spreads), însă, pe de altă parte, vor crește cupoanele încasate de bănci, ceea
ce atenuează impactul general. Evoluția cursurilor titlurilor de credit deținute de bănci și
creșterea dobânzilor încasate pentru obligațiunile nou emise de firme și de stat și cumpărate de
bănci constituie, deci, forțe opuse. Intensitatea acestor presiuni depinde de mărimea relativă a
portofoliului de titluri al fiecărei bănci și de ponderea profiturilor aferente acestui tip de operațiuni
în profitul total al fiecărei bănci. Având în vedere că băncile autohtone dețin mai ales titluri de stat
emise de statul român și că situația financiară a acestuia va evolua, probabil, în modul negativ
arătat, este posibil ca aceste venituri să nu mai existe.
Inflația va pune presiune asupra costurilor de funcționare ale băncilor, deoarece salariile,
cheltuielile generale și tarifele pentru servicii cresc progresiv. Băncile care și-au externalizat
într-o anumită măsură unele activități vor suferi cel mai mult, pe când cele care au încă
posibilități interne de creștere a eficienței vor face față mai bine situației. În general, băncile vor
încerca să-și limiteze costurile operaționale prin îmbunătățirea managementului.
Scenariul 3 (stagflație) creează băncilor probleme mult mai mari. Severitatea acestui scenariu
depinde de mărimea și durata inflației, de posibila divergență a politicii monetare autohtone în
raport cu politicile monetare duse de BCE, Fed și celelalte bănci centrale din regiune, precum
și de evoluția comerțului exterior și a cursului de schimb al leului, care constituie toți factori
suplimentari, susceptibili să înrăutățească scenariul. Iar cu cât scenariul este mai sever, cu atât
impactul asupra diverselor bănci este mai diferențiat, în funcție de modelul lor de afaceri, de
sectoarele pe care le deservesc și de mărimea băncii respective. Oricum, efectul negativ la nivelul
întregului sector bancar va fi exacerbat de prelungirea perioadei de recesiune.

Silviu CERNA
Marja netă de dobândă (NIM) este supusă unor presiuni puternice, ce acționează atât în
direcția creșterii, cât și a scăderii acestui parametru și al căror impact net diferă de la o
bancă la alta. Beneficiile aduse de creșterea ratelor dobânzilor sunt diminuate de creșterea
costurilor de refinanțare de pe piața interbancară și a costurilor atragerii de depozite. În cazul
unei recesiuni economice moderate, cererea de finanțare bancară a firmelor este, în general,
stabilă, ca urmare a creșterii necesarului de lichidități și a situației mai puțin favorabile a
pieței financiare. Spre deosebire de aceasta, în cazul stagflației, NIM este puternic diminuată
de reducerea volumului creditelor acordate corporațiilor și populației (cele mai afectate vor fi,
probabil, creditele negarantate). Creșterea economică slabă are efect negativ asupra capacității
băncilor de a spori volumul creditelor acordate și volumul celorlalte genuri de plasamente, ceea
ce afectează, la rândul său, contul lor de profit și pierderi.
Costul riscului crește semnificativ, pe măsură ce situația financiară a firmelor și populației

se înrăutățește din cauza creșterii economice slabe, iar costurile operaționale cresc. Firmele
vulnerabile la șocurile inflaționiste sunt susceptibile să sufere o deteriorare a solvabilității și
viabilității lor. Populația își va spori, probabil, cheltuielile pentru bunuri de primă necesitate,
ceea ce va influența negativ capacitatea sa de rambursare a împrumuturilor deja contractate.
Întreprinderile care au folosit resursele obținute cu titlu de sprijin financiar în perioada pandemiei
Covid-19 pentru constituirea de rezerve vor utiliza efectiv aceste rezerve, însă este puțin probabil
că amortizoarele respective vor fi suficiente pentru a le permite să reziste crizei.
Veniturile din comisioane ale băncilor vor avea de suferit, deoarece gestionarea portofoliilor
de valori mobiliare se confruntă cu factori adverși. Capacitatea de economisire a clienților
este afectată negativ, iar cursurile bursiere scad în cazul mai multor categorii de active financiare
(mai ales acțiuni). Această scădere a indicilor bursieri diminuează valoarea de piață a activelor
financiare deținute de bănci sau gestionate de ele în numele clienților, reducând profitabilitatea
acestor tipuri de operațiuni. Ca urmare, băncile vor fi tentate să transfere costurile respective
DOCTRINĂ
asupra clienților, majorând comisioanele pentru alte servicii bancare (administrare de conturi,
efectuare de plăți, schimburi valutare etc.). Oricum, scăderea veniturilor din comisioane poate
afecta cifra de afaceri a băncilor.
Presiunile asupra marjelor de profit (spreads) aferente creditelor acordate statului vor
reduce câștigurile obținute de bănci din cumpărarea de titluri de stat și, eventual, vor
determina scăderea randamentului noilor titluri emise de guvern. Creșterea dobânzilor și
reducerea randamentelor titlurilor de stat vor afecta capacitatea băncilor de a-și lichida, în caz
de nevoie, portofoliul de obligațiuni de stat. Pentru a compensa pierderile înregistrate din această
cauză, ele vor trebui să-și restructureze plasamentele, în sensul creșterii ponderii obligațiunilor
de stat mai noi și cu randamente mai mari, însă această remaniere va necesita ani buni pentru a
putea fi realizată. Pe de altă parte, posibila divergență reală și nominală dintre economia României
și zona euro ar putea produce o fugă de capital din țară, sporind dificultățile de finanțare a datoriei
publice și forțând Banca Națională să acționeze în calitate de cumpărător de ultimă instanță a
titlurilor de stat – în condițiile în care această instituție trebuie să absoarbă lichidități pentru a
combate inflația, nu să alimenteze economia cu lichidități.
Măsurile fiscale luate pentru a atenua impactul recesiunii pot determina creșterea în
continuare a nivelului datoriei publice. Acest fenomen limitează capacitatea Băncii Naționale

de a lupta împotriva inflației și poate face necesară o politică de „represiune financiară”, cu impact
negativ asupra randamentelor tuturor activelor financiare.
La fel ca în scenariul anterior, costurile operaționale vor crește. Mărimea acestei creșteri
depinde de mărimea și durata inflației. După cum am menționat anterior, băncile care au
posibilități nevalorificate de creștere a eficienței vor face față mai bine acestei probleme,
comparativ cu băncile care s-au legat prin numeroase contracte de externalizare și care au, deci,
un control mai mic asupra costurilor lor de funcționare.
3. Răspunsul adecvat al băncilor și factorilor de decizie politică

Perioada de inflație ridicată forțează băncile comerciale și Banca Națională să se doteze cu o
serie de instrumente noi, de natură să permită sectorului bancar să față situației dificile cu care
se confruntă. În cazul băncilor comerciale, provocarea evidentă este gestionarea presiunilor
potențiale exercitate de inflație (creșterea pierderilor din operațiunile de creditare; diminuarea
sau dispariția profiturilor din gestionarea portofoliilor de titluri; creșterea costurilor de funcționare
etc.) și evitarea deteriorării relațiilor cu clienții pe termen mediu și lung.
Noul set de instrumente de gestionare a impactului inflației impune băncilor cel puțin
următoarele reacții:
– Concentrarea managementului pe planificare și simulare în scopul fundamentării și

adoptării în timp util a deciziilor strategice. Din punct de vedere istoric, modelele de planificare
utilizate de bănci au fost un ansamblu de procese lente și eterogene. Complexitatea și viteza
actualelor schimbări contextuale necesită îmbunătățirea procesului de planificare al băncilor prin
mai buna previzionare a veniturilor, cheltuielilor, rezultatelor financiare și resurselor disponibile.
Procesele de analiză și planificare trebuie să permită managerilor să identifice factorii care ar
putea influența proiecțiile respective. De aceea, analiza scenariilor și discutarea posibilelor
strategii de răspuns trebuie să ocupe un loc important pe agenda tuturor directorilor.
– Îmbunătățirea gestionării activelor și pasivelor în scopul înțelegerii realiste și

cuprinzătoare a impactului diverselor scenarii macroeconomice asupra NIM (i.e.
comportamentului clienților), rezultatelor financiare, lichidității etc., precum și conceperea
celei mai adecvate strategii de răspuns. În prezent, analizele și procedeele utilizate pentru
monitorizarea resurselor financiare și a altor factori de care depinde profitabilitatea băncilor
(riscul produs de modificările potențiale ale ratelor dobânzii – Interest rate risk in the banking
book, IRRBB; costul mecanismului de transfer al resurselor, afacerilor, lichidităților etc., de la
un domeniu de activitate la altul – FTP framework; rata lichidității; costul depozitelor etc.) sunt
adesea fie interferente, fie necoroborate, ceea ce diminuează eficacitatea acestora ca instrumente
susceptibile a fi utilizate în luarea deciziilor strategice într-un mediu economic nou și în perpetuă
schimbare. De asemenea, managerii sunt înclinați, în general, să fie tacticieni mai degrabă decât
strategi. Or, pentru a supraviețui în noul context economic, conducerile băncilor trebuie să
înțeleagă mai bine structura resurselor de care dispun și modul în care această structură va
evolua în diverse scenarii macroeconomice. Ele vor trebui să adopte un cadru integrat de simulare
dinamică a interdependenței dintre diferite aspecte ale operațiunilor bancare și răspunsurile
manageriale adecvate.

Silviu CERNA
– Gestionarea creditelor prin evaluarea calității activelor (Asset Quality Rating, AQR) și
stress-teste în scopul evidențierii sectoarelor și ramurilor economice față de care expunerile
băncilor sunt excesiv de mari și al adoptării unor decizii de realocare a resurselor și a unor
noi principii de gestionare a riscurilor. Conducerile băncilor trebuie să aibă o înțelegere clară
a evoluției calității creditelor în condițiile inflației, ceea ce presupune cuantificarea costului
antrenat de deteriorarea acestei calități. Spre deosebire de pandemia Covid-19, care a lovit grav
doar unele sectoare economice, impactul actualei crize s-a generalizat la scara întregii economii,
iar atenuarea acestuia necesită cuantificarea diverselor categorii de efecte. Băncile trebuie să aibă,
deci, o viziune clară și actualizată a evoluției veniturilor și datoriilor clienților lor și să înțeleagă
modul în care aceștia reacționează la mediul economic impredictibil în care trăiesc. Dacă se
prelungește sine die, instabilitatea economică va afecta toate componentele profitului firmelor,
reducând capacitatea lor de a suporta sarcina datoriei (rate scadente plus dobânzi): venituri mai
mici (reducerea vânzărilor pe piața internă; reducerea exporturilor și importurilor; suportarea
efectelor sancțiunilor aplicate Rusiei; închiderea frontierelor etc.), prețuri mai mari ale unor
materii prime și semifabricate, costuri de funcționare mai mari (presiunea inflaționistă asupra
salariilor și tarifelor), cheltuieli mai mari cu dobânzile plătite și lichiditate mai mică. În timp ce
șocurile din domeniul exporturilor și importurilor pot fi absorbite relativ ușor de unele sectoare
și ramuri ale economiei, structura sectorială a celorlalte șocuri este necunoscută, necesitând
o analiză amănunțită a interacțiunii fiecărei categorii de clienți cu cumpărătorii și furnizorii
lor. Politica de creditare și atitudinea băncilor față de risc vor trebui, deci, readaptate, luând în
considerare oportunitățile apărute ca urmare a realocării resurselor în economia reală din cauza
dislocării lanțurilor internaționale de aprovizionare.
– Folosirea oportunității de a susține clienții în timpul perioadei de inflație și realocarea pro

activă a resurselor înspre domeniile aflate în dezvoltare. Băncile vor trebui să-și elaboreze
strategiile de creditare a sectoarelor economice puternic afectate, acordând o atenție deosebită
pericolului de a nu accelera sau amplifica ele însele recesiunea. Sunt necesare, de asemenea,
strategii de creditare pentru sectoarele ce vor beneficia de noi investiții în cadrul „Planului de
DOCTRINĂ
relansare european din 2020” (NextGenerationEU, NGEU). Operațiunile de acest tip vor impune
elaborarea unei concepții clare cu privire la domeniile în care vor intra fonduri europene și la
evoluțiile sectoriale implicate de aceste infuzii de capital străin.
Băncile trebuie să se asigure, de asemenea, că împart în mod echitabil cu clienții suportarea

consecințelor creșterii ratelor dobânzilor și că îi protejează pe aceștia din urmă de majorările de
dobânzi determinate de creșterea propriilor lor costuri de funcționare. Băncile vor putea trage
concluzii folositoare din studierea istoricului clienților și al modului în care aceștia s-au comportat
în trecut în situații financiare dificile, având în vedere importanța acestor elemente din punct de
vedere legal și precauțional.
Pentru ilustrarea celor arătate, enumerăm mai jos principalele acțiuni și mijloace concrete
susceptibile a fi utilizate pentru îndeplinirea acestor cerințe:
– Tratarea corectă a clienților din punct de vedere al efectelor creșterii ratelor dobânzilor aferente
activelor și pasivelor bancare;
– Ajutarea clienților – firme și populație – să înțeleagă impactul inflației și al creșterii ratelor

dobânzii asupra plăților lor în numerar (cashflow) sau fără numerar pe baza datelor privind
tranzacțiile cu furnizorii, prestatorii de servicii, investitorii etc.;

– Acolo unde este cazul, oferirea unor posibilități clienților – în special populației – să-și ajusteze
cheltuielile pentru a se adapta noului context;
– Acolo unde este cazul, oferirea de credite clienților – în special firmelor – pentru a-și menține
lichiditatea și capitalul de lucru;
– Reeșalonarea scadențelor împrumuturilor pentru a permite rambursarea acestora, de
exemplu, suspendarea perceperii de dobânzi la creditele garantate.
– Concentrare imediată pe reducerea costurilor, fără a pune în pericol măsurile necesare pentru
transformarea și modernizarea infrastructurii bancare. Aceasta necesită revizuirea bugetului de
venituri și cheltuieli în scopul efectuării investițiilor strategice necesare și renegocierea contractelor
cu terții în scopul rezolvării (vs. perpetuării) problemei datoriilor acumulate.
– Banca Națională, celelalte autorități de supraveghere financiară și factorii de decizie

politică trebuie să sprijine trecerea sistemului financiar prin această nouă etapă economică.
În general, amploarea și impredictibilitatea dificultăților necesită o mai bună colaborare între
instituțiile statului și sistemul bancar. În special, este necesară acordarea unei atenții sporite
considerentelor de mai jos:
– Conceperea în comun a unei strategii de atenuare a impactului deteriorării potențiale

a calității portofoliului de credite al băncilor comerciale. Comunicarea rapidă și exactă a
băncilor comerciale și instituțiilor centrale referitoare la evoluția calității creditelor și punctele
slabe ale portofoliilor de credite poate contribui la reducerea coordonată a „costului riscului”,
conceperea unei strategii naționale de limitare a creditelor neperformante și adoptarea unor
răspunsuri politice adecvate.
– Folosirea tendinței de mutualizare a datoriilor europene, în scopul evitării divergențelor cu

alte țări și apariției unei crize a datoriei publice. UE s-a dovedit eficientă în gestionarea crizei
pandemice prin depășirea divergențelor anterioare dintre țările membre și emiterea de euro
obligațiuni pentru a finanța „Planul de relansare european din 2020” (NextGenerationEU, NGEU).
Dacă stagflația va apare în Europa, există riscul ca creșterea marjelor de profit ale creditelor
(spreads) să înrăutățească situația economiei României, a cărei datorie externă este în creștere.
– Abordarea problemelor inflației de bază (Core Inflation). Embargoul asupra petrolului

rusesc impune elaborarea, cu ajutorul instituțiilor financiare internaționale, a unui plan de
asigurare a independenței energetice. În baza acestui plan, autoritățile române ar putea adopta
politici energetice alternative, iar fondurile obținute prin diverse programe europene ar putea fi
redirecționate. Pe lângă energie, se întrevede adoptarea la nivel global a unor strategii specifice
pentru lanțurile de aprovizionare perturbate (de exemplu, microcipuri), într-o viziune pe termen
scurt, dar și pe termen lung, în scopul atenuării presiunilor inflaționiste. Unele dintre aceste acțiuni
nu vor da, probabil rezultate imediate, însă pot avea efecte pozitive asupra economiei României.
Imaginea favorabilă a băncilor și instituțiilor financiare nebancare din România se va menține,

cu condiția ca ele să pună în centrul acțiunilor lor ideea de „responsabilitate socială”, chiar și
în procesul inevitabil de realocare a resurselor. Prin sprijinirea relansării economiei și rezolvarea
principalelor probleme actuale cu care se confruntă țara, sectorul bancar își poate îndeplini mai
bine rolul, își poate spori profiturile și își poate reconfirma utilitatea socială.

ORATORIE JUDICIARĂ

Mihail DINU[1]
ABSTRACT
The ccommunication process is not complete without a set of factors that help
convey the message correctly. Technical elements and communication strategies
are of little use when the speaker lacks confidence in both his own ability and
the force of his message. Hard to fit into patterns and impossible to simulate,
confidence is the core of any effective communication and the hallmark of any
speaker.
Keywords: argumentation, communication, confidence, legal skills.
REZUMAT
Comunicarea nu este completă fără un ansamblu de factori care ajută la

transmiterea corectă a mesajului. Elementele tehnice și strategiile de comunicare
sunt prea puțin folositoare atunci când lipsește încrederea transmițătorului atât
în propria sa capacitate, cât și în forța mesajului său. Greu de încadrat în tipare
și imposibil de simulat, încrederea este nucleul oricărei comunicări eficiente și
amprenta specifică oricărui orator.
Cuvinte-cheie: argumentare, comunicare, încredere, abilități judiciare.
Poate suna exagerat, însă modul în care comunicăm este unul dintre puținii factori decisivi
ai succesului în viața personală și profesională. Iar dintre atributele cele mai importante ale
comunicării, încrederea este esențială – prea multă înseamnă aroganță, prea puțină ne condamnă
la frustrare. Capacitatea de a ne înzestra cu încredere în doze optime se câștigă și se exersează
zilnic, printr-o serie de atitudini și practici pe care le vom analiza succint în cele ce urmează.
În primul rând trebuie să identificăm obstacolele care ne împiedică să dobândim și să

dezvoltăm abilitatea de a comunica încrezător. Fiecare dintre noi are obiceiuri negative, de
multe ori săvârșite inconștient, care sabotează încrederea. Astfel ajung unii să fie convinși că
abilitățile lor de comunicare sunt inexistente – poate chiar că nu au „talentul” nativ necesar –,
când de fapt sunt prinși în plasa țesută de chiar obiceiurile lor devenite, în timp, a doua natură.
Conștientizarea acestui fapt și decizia de a implementa câteva schimbări sunt primii pași spre
îmbunătățire. În concret, este oportună acordarea unor momente de reflecție în care, cu deplină
sinceritate, să analizăm și să inventariem în scris motivele pentru care ne simțim neîncrezători în
comunicare. Explicațiile pot fi diverse: timiditate, teama de eșec, teama de critici, dorința de a nu
Formator în cadrul Institutului Național pentru Pregătirea și Perfecționarea Avocaților, la disciplinele „Tehnici de
[1]
argumentare judiciară” și „Public Speaking”.
ORATORIE JUDICIARĂ | REVISTA ROMÂNĂ DE DREPT AL AFACERILOR NR. 1/2023 | 107

Mihail DINU
(ne) dezamăgi, experiențe neplăcute din trecut și altele asemenea. Importantă este „epurarea”
completată a mentalului de orice posibile motive care contribuie la existența și alimentarea
neîncrederii.
Una dintre problemele frecvente care ne paralizează este tendința de a generaliza experiențele
negative și de a anticipa recurența lor în orice situație viitoare. Temerea este cu atât mai mare
cu cât experiențele negative sunt recente sau au o consecvență îngrijorătoare. În cele din urmă,
mulți dintre noi ne raliem opiniei scriitorului Paulo Coelho: „tot ceea ce se întâmplă o dată poate
să nu se mai întâmple niciodată, dar tot ceea ce se întâmplă de două ori se va întâmpla cu siguranță
și a treia oară”. Această precauție se află în strânsă legătură cu teama de critică – mai bine evităm
situațiile riscante sau rămânem tăcuți dacă ne găsim într-una dintre acestea, decât să provocăm
primirea unor critici care ne vor afecta stima de sine. Problema este însă că stima de sine are
inevitabil de suferit prin adoptarea acestor atitudini de rezervă și retragere, în timp ce temuta
critică este doar o posibilitate care are mai multe șanse de a lipsi decât de a se materializa.
În acest caz ar trebui să reflectăm îndeaproape asupra îndemnului lui Franklin Roosevelt – „nu ar
trebui să ne fie teamă decât de sentimentul de teamă”.
Deopotrivă, adeseori nu avem un scop prestabilit astfel încât interacțiunea ce dă naștere

comunicării să urmărească o direcție clară. Scopul sau obiectivul ne ajută să ne concentrăm
fără a lăsa anxietatea să ne acapareze atenția. Astfel, chiar și în conversațiile „de salon”, odată
stabilit scopul discuției vom avea mereu despre ce să vorbim – pot intra în categoria scopurilor
aflarea opiniei celuilalt, identificarea lucrurilor pe care le avem în comun, găsirea principiilor care
ne apropie sau chiar a celor care ne diferențiază. De fapt, identificarea numitorului comun este
unul dintre cele mai importante scopuri în comunicare, fiind modalitatea sigură pentru reușita
acesteia. Deopotrivă, cu atât mai mult în cadrul comunicărilor profesionale obiectivul trebuie să
fie bine cunoscut. În concret, data viitoare când începem sau suntem angrenați într-o comunicare
(personală sau profesională) este oportun să stabilim ce dorim să obținem din respectivul context.
Având o direcție clară, ne va fi mult mai ușor să participăm proactiv și să răspundem echilibrat
DOCTRINĂ
provocărilor pe care le-am putea întâlni în comunicare.
Scopul comunicării se află în strânsă legătură cu indicatorii de performanță care ne informează

în ce măsură avansăm sau regresăm în direcția obiectivului urmărit. Spre exemplu, pot fi buni
indicatori de performanță: atenția acordată când ni se vorbește, supravegherea gesticulației,
repetarea unor cuvinte cheie pentru transmiterea mesajului, obținerea acordului interlocutorului
sub formă verbală („sigur”, „așa este”, „corect”) sau non-verbală (încuviințarea prin mișcarea
capului).
Încrederea are și o importantă componentă fizică. Nu suntem la capacitate maximă dacă,

într‑un mediu deja tensionat din punct de vedere emoțional, suntem preocupați de factori
de stres precum haine care nu ni se potrivesc sau dureri surde ale corpului. Trebuie deci să ne
asigurăm că avem de partea noastră corpul și nu suntem sabotați de acesta. În concret, anterior
oricărei comunicări importante este oportun să pregătim obiecte vestimentare potrivite ocaziei
și suficient de confortabile pentru a nu ne incomoda, acordând atenție în egală măsură tratării
micilor dureri invalidante ale corpului.
Desprindem deja o concluzie clară a celor de mai sus: nimic nu aduce mai multă încredere decât
practica. Sigur, teoria are rolul ei, la fel ca și pregătirea prealabilă. Însă parcurgerea situațiilor
108 | REVISTA ROMÂNĂ DE DREPT AL AFACERILOR NR. 1/2023 | ORATORIE JUDICIARĂ

din viața reală care implică aspecte pozitive și negative construiește, pas cu pas, încrederea
necesară pentru a aborda viitoarele interacțiuni. Experiența se câștigă dinamic și se pierde static.
Trebuie deci să înfrângem teama de nou și de necunoscut, să ieșim din zona de confort și să
asumăm „riscul” unei experiențe negative – care chiar dacă se va materializa, va aduce cu sine
lecții folositoare.
Sunt momente banale în care putem exersa comunicarea. Iată câteva recomandări care pot fi
puse în aplicare chiar în viața cotidiană, cu menirea de a ne scoate din zona de confort și de a
institui sesiuni periodice de exersare:
Putem iniția un dialog cu persoana alături de care ne aflăm în lift. Fie că abordăm subiectul clasic
al vremii de afară, fie că observăm un numitor comun cu care începem discuția, conversația în
acest context va întruni toate atributele pentru reușită, interlocutorul având relaxarea dată de
perioada scurtă de timp petrecută în lift.
Putem extinde dialogul purtat cu un vânzător. Este un context în care avem posibilitatea de a
aborda teme diferite. Trebuie însă să ținem cont de faptul că subiectele comune de interes sunt
cele mai sigure – aspectele cotidiene ale vieții ne vizează pe toți (familie, călătorii, experiențe,
speranțe), deci sunt mult mai potrivite decât subiectele controversate sau cele excesiv de
serioase.
Putem luăm cuvântul în ședințele de lucru sau în discuțiile informale purtate între colegi.
Conversațiile reușite pot fi asemănate cu un joc de tenis în care plasarea mingii în terenul celuilalt
se face prin intermediul întrebărilor, acestea dovedind interes față de interlocutor și ajutând la
înțelegerea acestuia.
În fine, pentru a dobândi și a consolida încrederea sunt necesare câteva schimbări ale
mentalității de abordare a oricărei conversații:
Trebuie să decidem că ne plac oamenii fără niciun motiv anume, antipatia urmând să fie incidentă
doar dacă apare un motiv determinant. În alte cuvinte, atitudinea trebuie să fie deschisă către
plăcerea de a comunica și creditarea fiecărei persoane ca fiind demnă de atenția noastră.
Trebuie să conștientizăm că starea noastră nu depinde de modul în care celălalt ne răspunde.

Dezechilibrul emoțional indus de reacțiile altora este cauza sigură a unor probleme majore în
legătură cu stima de sine. De cele mai multe ori, din fericire, răspunsul negativ este independent
de noi și dependent de cauze pe care doar persoana respectivă le cunoaște.
Trebuie să identificăm răspunsul pe care îl dorim și să ajustăm comunicarea astfel încât să ne

apropiem de el. Cea mai bună abordare este cea a plasării în rolul unui observator neutru care
analizează indicatorii de performanță, reacțiile interlocutorului și contextul general. Oportună
este și înțelegerea opticii celuilalt sau astfel cum preciza celebrul personaj Atticus Finch, avocatul
din „Cum să ucizi o pasăre cântătoare”: „nu poți înțelege pe altul dacă nu privești lucrurile din
punctul lui de vedere (…) adică dacă nu-ți pui papucii celuilalt și nu umbli puțin cu ei”.
Trebuie să ajungem la concluzia potrivit căreia timiditatea nu folosește la nimic. În orice

circumstanțe acțiunea este cea care definește câștigătorii. Uneori, chiar și inacțiunea poate fi
o „acțiune”, atât timp cât este rezultatul alegerii conștiente și nu consecința simplei pasivități.
ORATORIE JUDICIARĂ | REVISTA ROMÂNĂ DE DREPT AL AFACERILOR NR. 1/2023 | 109

Mihail DINU
Trebuie să înțelegem că observația și ascultarea preced comunicarea eficientă. Între stimul și

răspuns este necesară o scurtă pauză în care gândul să preceadă cuvântul.
Nu trebuie să ne simțim obligați să impresionăm. Tendința este de a considera că suntem judecați

după standarde foarte înalte, însă cei mai mulți interlocutori nu au de la noi așteptările majore
pe care le presupunem.
În primele treizeci de secunde ale oricărei comunicări formulăm observații – multe inconștiente –
despre interlocutor și contextul respectiv. Dar în același interval temporal se nasc și premisele
pentru apariția și dezvoltarea încrederii sau, dimpotrivă, pentru continuarea comunicării sub
auspiciile temerilor dintre cele mai diverse. Prin exercițiu zilnic și prin micile schimbări ale unor
obiceiuri sau mentalități adânc înrădăcinate putem să devenim mai încrezători, mai articulați și
mai aproape de idealul oratoric către care tindem.
DOCTRINĂ
110 | REVISTA ROMÂNĂ DE DREPT AL AFACERILOR NR. 1/2023 | ORATORIE JUDICIARĂ

SINTEZE DE
JURISPRUDENŢĂ
Clauza de arvună cu efect de dezicere. Nestabilirea unui termen de exercitare a dezicerii
CURTEA DE APEL CONSTANȚA

* în materie civilă
1. Clauza de arvună cu efect de dezicere.
Nestabilirea unui termen de exercitare a dezicerii
Art. 969 Cod civil de la 1864
Art. 1297 și 1298 Cod civil de la 1864
Din cuprinsul mențiunilor antecontractului de vânzare-cumpărare rezultă că promitenții

cumpărători au plătit, la încheierea promisiunii, un acont, deci o arvună. Clauza în discuție, face la
rândul său, trimitere la acest acont și la restituirea lui „în cazul neîntocmirii actului”. Arvuna este
întotdeauna plătită de la momentul încheierii convenției care o conține (indiferent dacă joacă rol
confirmatoriu sau de dezicere), spre deosebire de dezicere care se materializează și se datorează la
momentul la care beneficiarul se prevalează de aceasta. Prin urmare, în speță avem de-a face cu o
clauză de arvună cu efect de dezicere și nu cu o clauză de dezicere propriu-zisă.
Predarea bunului promis și folosința lui îndelungată lipsește de eficacitate chiar și clauza de arvună
al cărei caracter îl are mențiunea analizată pendinte și redată în precedent.
Ceea ce a relevat însă intimata recurentă este faptul că răzgândirea sa a intervenit pe fondul
neîndeplinirii obligațiilor contractuale ale promitentei cumpărătoare și a faptului că datorită creșterii
prețurilor proprietăților imobiliare, scopul vânzării, acela de a obține profit nu mai putea fi atins și nu ca
urmare a unei pretinse stipulații convenționale care îi permite un astfel de comportament contractual.
(Curtea de Apel Constanța, Decizia civilă nr. 9/C/26.01.2022)
Asupra recursului de față, Curtea constată Reclamanții au susținut că între pârâți, în

următoarele: calitate de promitenți vânzători și [...], autor
al reclamanților, în calitate de promitent
I. Circumstanțele speței: cumpărător, a fost încheiat antecontractul
de vânzare-cumpărare autentificat sub
1. Obiectul cererii de chemare în judecată
nr. 3696/11.11.2003, imobil situat în comuna
Reclamanții [...] și [...], în contradictoriu cu pârâții [...] lot 110, zona B, județ Constanța, la prețul
[...] și [...] au solicitat pronunțarea unei hotărâri de 220.000.000 lei, fiind achitat avansul de
care să țină loc de contract de vânzare-cumpă 210.000.000 lei, urmând ca diferența de preț
să fie achitată la data întocmirii contractului
rare pentru imobilul C1, conform schiței anexă
de vânzare – cumpărare, respectiv la data de
la Antecontractul de vânzare-cumpărare auten
05.12.2003; s-a mai arătat că pârâtul a refuzat să
tificat sub nr. 3696/11.11.2003, imobil situat în
se prezinte la notar pentru perfectarea vânzării.
comuna [...] lot 110 zona B județ Constanța, în
prezent strada ..., cu obligarea reclamanților la Prin întâmpinare, pârâta [...] a solicitat respin
plata sumei de 10.000.000 lei, diferență de preț. gerea cererii, arătând că ulterior semnării
SINTEZE DE JURISPRUDENŢĂ | REVISTA ROMÂNĂ DE DREPT AL AFACERILOR NR. 1/2023 | 113

Selecţie de jurisprudenţă relevantă a curţilor de apel din anul 2022
antecontractului i-a permis autoarei recla promisiunea de a vinde, respectiv de a cumpăra

manților să locuiască în imobil, deși nu achitase un imobil construcție – locuința situată în
diferența de preț, însă ca urmare a faptului comuna [...] lot 110 zona B județ Constanța,
că defuncta [...] nu a semnat contractul de la prețul de 220.000.000 lei, că a fost achitat
vânzare-cumpărare la termenul stabilit, are ca avansul de 210.000.000 lei, iar diferența de
efect pierderea acontului. preț de 10.000.000 lei trebuia să fie achitată
la data întocmirii contractului de vânzare –
În cauză a fost administrată proba cu înscrisuri. cumpărare, respectiv la data de 05.12.2003.
2. Sentințele pronunțate de Judecătorie și
Conform certificatului de calitate de moște
Tribunal
nitor autentificat sub nr. 50/13.07.2016, de pe
Prin sentința civilă nr. 14560/22.12.2017 urma defunctei [...] au rămas ca moștenitori
pronunțată de Judecătoria Constanța, instanța reclamanții [...] și [...], în calitate de descendeți
a respins acțiunea ca nefondată. direcți, cu cote egale de 1/2 din masa
succesorală.
Prin decizia civilă nr. 926/04.06.2021 pro
nunțată de Tribunalul Constanța a fost admis Motivul pentru care instanța de fond a respins
apelul civil declarat de apelanții reclamanți; acțiunea reclamanților îl constituie faptul că
a fost schimbată în tot sentința civilă reclamanții, în calitate de promitenți cum
nr. 14560/22.12.2017, în sensul că a fost admisă părători nu și-au îndeplinit obligația de plată a
cererea de chemare în judecată și constatată diferenței de preț la termenul convenit pentru
intervenită vânzarea-cumpărarea între pârâții perfectarea vânzării, respectiv 05.12.2003,
[...] și [...], în calitate de vânzători și reclamanții argument pe baza căruia se ajunge la concluzia
[...] și [...], în calitate de cumpărători, având ca că aceștia nu pot pretinde pârâților executarea
obiect imobilul-construcție cu destinația de obligației corelative (încheierea contractului
locuința, situată în comuna [...] lot 110 zona de vânzare-cumpărare), pentru că s-ar încălca
B județ Constanța, în suprafață de 46,5 mp, principiul obligativității contractului.
identificat prin antecontractul de vânzare-
cumpărare autentificat sub nr. 3696/11.11.2003, Prin primul motiv de apel se invocă nulitatea
autorizația de construire nr. 106/18.12.2000 sentinței civile apelate și se solicită trimiterea
eliberată de Primăria comunei [...] și procesul cauzei spre rejudecare, având în vedere ca
verbal de recepție finală nr. 1743/13.05.2003. hotărârea apelată nu este motivată.
Au fost obligați intimații pârâți la plata sumei
Tribunalul a constatat că acest motiv de apel
de 2320 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată
nu este întemeiat întrucât din analiza conți
către apelanți.
JURISPRUDENȚĂ
nutului sentinței apelate rezultă că aceasta

Pentru a pronunța această sentință instanța a cuprinde motivele de fapt și de drept, de
reținut următoarele: natură să expună succint, dar complet, rațio
namentul logico-juridic din care rezultă soluția
Instanța de fond a reținut în mod corect pronunțată.
situația de fapt, în sensul că din înscrisurile
depuse se face dovada că între pârâții [...] și Nu a fost reținut nici motivul de apel referitor
[...], în calitate de promitenți vânzători și [...], la faptul că judecata cauzei s-a făcut fără
autor al reclamanților, în calitate de promitent ca instanța să intre în cercetarea fondului.
cumpărător, a fost încheiat Antecontractul Sintagma „evocare a fondului” de către
de vânzare-cumpărare autentificat sub instanța de apel, menționată în art. 480
nr. 3696/11.11.2003, având ca obiect alin. (3) teza I C. pr. civ., are o justificare doar
114 | REVISTA ROMÂNĂ DE DREPT AL AFACERILOR NR. 1/2023 | SINTEZE DE JURISPRUDENŢĂ

prin raportare la ipoteza judecării procesului îndeplinit obligațiile asumate prin antecontract
de prima instanță pe cale de excepție, dar [art. 1279 alin. (3) prima teză Cod civil].
prin sentința apelată cauza a fost soluționată
pe fond. Omisiunea primei instanțe de a În susținerea acestei concluzii tribunalul a
administra probe, considerate necesare de avut în vedere și sentința civilă nr. 6927/2019
pronunțată de Judecătoria Constanța în dosarul
către instanța de apel, nu justifică o soluție
nr. .../212/2018, rămasă definitivă, prin care a
de anulare a hotărârii primei instanțe cu
fost respinsă, ca prescrisă, acțiunea formulată
trimiterea cauzei spre rejudecare, probele
de [...] în contradictoriu cu [...] și [...], prin care
suplimentare impunându‑se a fi administrate
s-a solicitat rezoluțiunea antecontractului
de către însăși instanța de apel, în măsura
de vânzare-cumpărare autentificat sub
în care prima instanță a soluționat cauza
nr. 3696/11.11.2003, cu repunerea părților
argumentând-și soluția. Tribunalul a dispus
în situația anterioară. Instanța a constatat
administrarea probei cu înscrisuri. A solicitat
că părțile nu au stipulat pacte comisorii de
depunerea certificatul fiscal pentru imobilul ce gradele III sau IV în cuprinsul antecontractului
face obiectul litigiului, precum și a certificatului de vânzare-cumpărare încheiat, pentru a fi
emis de OCPI Constanța. incidentă rezoluțiunea de drept a antecon
Pe fondul cauzei, tribunalul a constatat că tractului de vânzare-cumpărare, astfel încât
s-a făcut dovada încheierii promisiunii de incidența prescripției dreptului material
la acțiune trebuie raportată la prevederile
vânzare -cumpărare în formă autentică, că a
art. 1020-1221 C. civ. din 1864, incident în
fost achitat avansul de 210.000.000 lei, iar
cauză prin raportare la data încheierii actului
părțile au stabilit data perfectării contractului
juridic. Prin aceeași sentință s-a reținut faptul
de vânzare în forma autentică, 05.12.2003.
că predarea posesiei bunului se constituie într-o
Reclamanții au făcut dovada achitării integrale
cauză de întrerupere a termenului de prescripție
a prețului prevăzut în convenția părților,
pentru exercitarea acțiunii în rezoluțiunea
inclusiv a restului de 10.000.000 lei (1000 lei
antecontractului de vânzare-cumpărare, iar în
ROL) prin oferta reală de plată. condițiile în care promitenta-cumpărătoare se
Făcând trimitere la decizia nr. 23/2017 află în posesia bunului imobil ce face obiectul
pronunțată de ÎCCJ – Completul pentru dezle antecontractului de vânzare-cumpărare, bun
garea unor chestiuni de drept, prin care s-a care nu a fost pretins de promitenții-vânzători
stabilit interpretarea și aplicarea dispozițiilor pe calea unei acțiuni personale sau reale,
termenul de prescripție a dreptului material
art. 1.279 alin. (3) teza întâi și art. 1.669 alin. (1)
la acțiunea în rezoluțiunea actului începe
din Codul civil, tribunalul a constatat că toate
să curgă cel mai târziu de la data la care
condițiile impuse prin dispozițiile art. 1669
promitenta-vânzătoare a aflat că nu mai este
alin. (1) Cod civil sunt îndeplinite: există o
posibilă vânzarea, în accepțiunea promitentei-
promisiune bilaterală de vânzare-cumpărare
cumpărătoare, aspect care în situația de față
valabil încheiată valabil, care conține toate
putea fi cunoscut încă din anul 2010.
acele clauze ale contractului promis, în a căror
lipsă părțile nu ar putea executa promisiunea Instanța a avut în vedere și faptul că pro
[art. 1279 alin. (1), în referire la art. 1650 mitenta vânzătoare și ulterior moștenitorii
Cod civil]; una dintre părți refuză nejustificat reclamanți au făcut demersuri pentru a încheia
încheierea contractului în forma autentică contractul și pentru a plăti restul prețului (care
[art. 1279 alin. (3), în referire la art. 1669 reprezintă cca 10% din prețul total convenit),
alin. (1) Cod civil]; partea reclamantă să-și fi finalizate în prezent cu oferta reală de plată

consemnată prin încheierea din data de anume pentru intervenirea răzgândirii, cu

05.08.2020 întocmită de executor, în cadrul obligația acestora de a restitui avansul.
dosarului nr. 412/2020.
Clauza de dezicere reprezintă un drept
Imobilul ce face obiectul litigiului este potestativ stabilit în favoarea uneia sau fiecă
identificat prin antecontractul de vânzare reia dintre părțile contractante, în virtutea
cumpărare autentificat sub nr. 3696/11.11.2003, căruia titularul(ii) lui poate/pot denunța uni
autorizația de construire nr. .../18.12.2000 lateral contractul pe care l-a/l-au încheiat,
eliberată de Primăria comunei [...] și procesul indiferent de voința celeilalte părți care nu
verbal de recepție finală nr..../13.05.2003. va putea în niciun fel împiedica desființarea
cont ractului. Facultatea de dezicere este
3. Calea de atac formulată în cauză
discreționară, putând fi executată fără a fi
Împotriva deciziei civile menționate a declarat necesară justificarea ei.
recurs pârâta [...], solicitând casarea în tot
Promisiunii sinalagmatice de vânzare-cum
a hotărârii apelate, respingerea cererii de
părare, fiind un contract ca oricare altul, i se
chemare în judecata și obligarea reclamanților
poate aplica principiul forței obligatorii care
la plata cheltuielilor de judecată.
guvernează această materie, principiu cuprins
După expunerea situației de fapt, s-a arătat în dispozițiile art. 969 Cod civil. Tocmai în
că înțelegerea dintre promitenții vânzători baza acestui principiu, părțile pot prin voința
și autoarea promitenților cumpărători a fost lor să adopte o clauză de dezicere, clară și
în sensul desființării contractului, întrucât neechivocă.
amânările provocate de promitenta cumpă
rătoare au continuat pentru o perioadă lungă Clauza de dezicere este independentă de orice
de timp, perioada în care prețul de piață al idee de culpă a părții contractante, repre
imobilului în discuție a crescut considerabil, zentând simpla posibilitate acordată uneia
scopul pentru care fusese încheiat contractul dintre părți de a se răzgândi, clauza putând
nemaiputând fi atins. În acest sens se susține produce efecte numai dacă este prevăzută
că promitenții vânzători s-au prevalat de clauza expres, clar și neechivoc, cum este și în cazul de
de dezicere inserată în antecontract, refuzând față. În practica judiciară s-a decis valabilitatea
încheierea contractului de vânzare-cumpărare unei asemenea clauze, atât timp cât ea este
la mai bine de 13 ani de la momentul limită stabilită de părți cu titlu oneros, partea cealaltă
stabilit în contract. urmând a beneficia de „un preț al răzgândirii”.
În antecontractul în discuție, distinct de Esența clauzei de dezicere constă în faptul că

JURISPRUDENȚĂ
ideea de culpă în neexecutarea obligațiilor beneficiarul acesteia are la dispoziție un timp

contractuale, este inserată o clauză de de reflecție pentru analizarea consecințelor
dezicere, părțile stabilind de comun acord contractului încheiat, în final având dreptul
ca, în ipoteza în care contractul de vânzare- de a-și retrage unilateral consimțământul
cumpărare nu se încheie urmare a refuzului dat, desființând de altfel, antecontractul,
promitenților vânzători, aceștia au obligația ea neconstituind o excepție de la principiul
de a restitui avansul încasat. Cu alte cuvinte, irevocabilității unilaterale a contractelor
părțile acestuia au prevăzut posibilitatea sinalagmatice, avându‑și originea chiar în
promitenților vânzători de a refuza încheierea voința părților, cu atât mai mult cu cât aceasta
contractului de vânzare-cumpărare, de a se a fost stipulată în mod neechivoc de către părți
răzgândi fără a fi nevoiți să invoce un motiv în antecontract.

Legat de respectarea obligației de plată a Cu titlu preliminar, este necesar a fi subliniat că

restului de preț, apelanții au înțeles să uzeze recursul reprezintă o cale de atac extraordinară
de procedura ofertei de plată urmată de a cărui trăsătură esențială este înscrisă în
consemnațiune abia pe parcursul judecării partea introductivă a art. 488 alin. (1) din
cererii de apel, cu mult după ce recurenta a Codul de procedură civilă, anume aceea că
adus atât la cunoștința instanței de judecată și permite realizarea unui control judiciar limitat
a părților că înțelege să se prevaleze de clauza la aspectele de nelegalitate (a deciziei atacate
de dezicere inserată în contract. La 17 ani de pe această cale) care sunt susceptibile de
la termenul limită stabilit în antecontractul încadrare în cazurile de casare reglementate
prin pct. 1-8 al art. 488 alin. (1) din Codul de
supus analizei, este normal ca recurenta să
procedură civilă.
se prevaleze de clauza de dezicere inserată în
contract. Astfel, instanța de recurs nu poate analiza
aspecte pe care părțile ce promovează această
Instanța de apel, pentru refuzul de a încheia cale de atac înțeleg să le invoce cu depășirea
contractul în forma autentică, ar fi putut cel limitelor în care este permis controlul judiciar,
mult să dispună obligarea recurentei la resti respectiv acele critici care tind a reliefa greșita
tuire, din nou, a avansului, în condițiile în care interpretare a probelor sau lipsa de temeinicie
nu este în posesia unor chitanțe liberatorii care a judecății realizate de instanța ierarhic
să facă această dovadă. inferioară.
Consideră că, odată inserată în contract Întrucât instanța de recurs realizează exclusiv
această clauză de dezicere în favoarea promi un control de legalitate, nu și de temeinicie
tenților vânzători, promitenta cumpărătoare a hotărârii recurate, Curtea nu va proceda
nu are la îndemână o acțiune în instanță prin verificarea situației de fapt deja stabilite și
care să ceară pronunțarea unei hotărâri care să nici la reaprecierea materialului probator al
țină loc de act autentic, ci doar o acțiune prin cauzei – atribuție exclusivă a instanțelor de
care să tindă la recuperarea avansului plătit. fond – către care tinde recurentei prin amplele
referiri la probele cauzei, probe care, în opinia
În drept, recurenta s-a prevalat de dispozițiile sa, ar fi impus o altă concluzie în stabilirea
art. 488 alin. (1) pct. 8 Cod procedură civilă. întinderii dreptului său de creanță; în plus, nu
vor putea fi analizate nici susținerile recurentei
4. Apărările formulate în cauză ce vizează soluția pronunțată de prima
instanță.
Intimații reclamanți nu au formulat întâmpinare,
însă au depus la dosar note de sedință prin Recurenta-reclamantă a invocat motivul
care au precizat poziția procesuală față de de casare prevăzute de art. 488 alin. (1)
recursul dedus judecății, arătând că se impune pct. 8 C. pr. civ. potrivit căruia casarea unei
respingerea recursului ca nefondat. În esență, au hotărâri se poate cere numai pentru motive
reluat apărările expuse în cererea de chemare în de nelegalitate când aceasta a fost dată cu
judecată și în considerentele deciziei din apel. încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de
drept material, fără a arăta însă, în concret,
II. Soluția și considerentele Curții: care sunt normele încălcate.
Recursul este nefondat și va fi respins ca atare Se reține că reclamanții au învestit instanța
pentru argumentele pe care le vom expune în cu o acțiune în constatarea intervenirii vân
continuare. zării cumpărării unui imobil, prevalându‑se

de principiul executării în natură a obliga instituită de art. 969 Cod civil de la 1864,
țiilor rezultate din antecontractul de vânzare- cât și de la aceea potrivit căreia orice clauză
cumpărare autentificat sub nr. 3696/11.11.2003, potestativă este nulă, ea poate produce efecte
instanța de apel apreciind îndeplinite toate numai dacă este prevăzută expres, clar și
cerințele pentru a pronunța o astfel de neechivoc.
hotărâre. Ceea ce susține recurenta, aspect de
nelegalitate ce poate fi încadrat în motivul de Prin derogare de la caracterul confirmatoriu
apel de care aceasta se prevalează, respectiv prin care este investită de lege, clauza de
art. 488 pct. 8 C. pr. civ., este faptul că instanța arvună (art. 1297 și 1298 C. civ. de la 1864),
de apel a ignorat clauza de dezicere inserată în poate fi considerată și ea, prin voința părților,
antecontractul de vânzare-cumpărare. într-o clauză de dezicere, caz în care contractul
ce o conține, poate fi desființat prin voința
Din această perspectivă va fi respinsă excepția unilaterală a beneficiarului clauzei de dezicere
nulității recursului pentru neîncadrarea mo obișnuite, prețul dezicerii constând în pierderea
tivelor de casare în prevederile art. 488 C. pr. civ. arvunei plătite sau restituirea dublului acesteia,
după cum cel care se prevalează de clauză este
Deși recurenta nu face trimitere expresă la promitentul cumpărător care a plătit arvuna
clauza din contract care ar putea fi calificată sau promitentul vânzător care a primit-o.
ca atare, Curtea reține că singura dispoziție din
cuprinsul antecontractului în discuție care ar Aplicând la speță aceste considerații teoretice,
putea primi o astfel de calificare este cea care Curtea reține că stipulația anterior menționată
stipulează că „În cazul neîntocmirii actului în nu prezintă caracterul cerut unei clauze de
formă autentică de către vânzători aceștia sunt dezicere pentru a fi calificată ca atare, pentru
obligați să restituie suma primită drept acont”. mai multe argumente.
Curtea reține că antecontractul de vânzare În primul rând, din cuprinsul mențiunilor ante
cumpărare a fost încheiat sub imperiul contractului de vânzare-cumpărare rezultă că
vechiului Cod civil, astfel că stipulațiile acestuia promitenții cumpărători au plătit, la încheierea
trebuie analizate în raport de prevederile promisiunii, un acont, deci o arvună. Clauza în
legale de la data întocmirii actului, potrivit discuție, face la rândul său, trimitere la acest
prevederilor art. 3 și 4 din Legea nr. 71/2011 acont și la restituirea lui „în cazul neîntocmirii
privind punerea în aplicare a Codului civil. actului”. Arvuna este întotdeauna plătită de la
momentul încheierii convenției care o conține
Clauza de dezicere a fost definită de doctrină (indiferent dacă joacă rol confirmatoriu sau de
ca fiind prevederea contractuală, asumată de dezicere), spre deosebire de dezicere care se
părți prin voința lor, care dă dreptul la des
JURISPRUDENȚĂ
materializează și se datorează la momentul la

ființarea unilaterală a unui contract valabil care beneficiarul se prevalează de aceasta. Prin
încheiat într-un anumit termen (determinat urmare, în speță avem de-a face cu o clauză de
sau nedeterminat), de regulă, contra unei arvună cu efect de dezicere și nu cu o clauză de
plăți numită dezicere, dar fără ca stipularea dezicere propriu- zisă.
acestei indemnizații să condiționeze valabi
litatea clauzei de dezicere aceasta putând În al doilea rând, pentru a ne afla în prezența
fi și gratuită. Facultatea de dezicere este unei clauze de dezicere, indiferent dacă ea
discreționară, putând fi executată fără a fi ne are sau nu caracter oneros, părțile trebuiau
cesară justificarea ei. Clauza de dezicere este să menționeze un termen de exercitare a
independentă de orice idee de culpă a părții acestui drept de răzgândire. Fiind vorba despre
contractante, iar ca excepție de la regula un drept atât de discreționar, lăsat în speță

la manifestarea de voință a promitentului lui îndelungată lipsește de eficacitate chiar

vânzător și independent de orice idee de culpă și clauza de arvună al cărei caracter îl are
în caz de denunțare unilaterală a contractului, mențiunea analizată pendinte și redată în
dezicerea este de neconceput în lipsa unui precedent.
termen, ea fiind un drept esențialmente
temporar. Termenul de exercitare a dezicerii Acest pretins drept de dezicere nu a fost
este important întrucât, odată expirat, exercitat nici la momentul declanșării pro
contractul este pe deplin format, fără a mai cedurii ofertei de plată prin intermediul execu
putea fi desființat, astfel că dobândește torului judecătoresc, promitenții vânzători fiind
deplină forță executorie pentru ambele părți somați în vederea primirii restului de plată, așa
contractante. cum rezultă din încheierea și procesul-verbal
din 05.08.2020 al executorului judecătoresc.
Cum în speță un astfel de termen pentru
Ceea ce a relevat însă intimata recurentă
exercitarea pretinsei clauze de dezicere nu
(întâmpinarea din apel și cererea de recurs)
a fost menționat, trebuie determinat în ce
este faptul că răzgândirea sa a intervenit pe
măsură el a fost stabilit, poate, implicit prin
fondul neîndeplinirii obligațiilor contractuale
clauzele contractuale. În cazul particular al
ale promitentei cumpărătoare și a faptului
promisiunii de vânzare-cumpărare, termenul
că datorită creșterii prețurilor proprietăților
implicit poate fi stabilit, cel mult la data
imobiliare, scopul vânzării, acela de a obține
indicată ca fiind data perfectării contractului
profit nu mai putea fi atins și nu ca urmare
de vânzare-cumpărare în formă autentică, mai
a unei pretinse stipulații conv enționale
precis 5.12.2003 în speță.
care îi permite un astfel de comportament
În fine, Curtea apreciază că promitenții contractual.
vânzători nu au luat în calcul exercitarea
Concluzionând, reținând că obiect al cercetării
unui drept de dezicere așa cum încearcă să
în cadrul recursului nu poate constitui decât
acrediteze ideea la acest moment. Această
modul în care instanța de fond a aplicat
concluzie se impune în contextul în care, la dispozițiile legale privind finalizarea con
data autentificării antecontractului de vânzare- tractului de vânzare-cumpărare ca urmare
cumpărare, promitenta cumpărătoare a intrat a încheierii anterioare a unei promisiuni de
în posesia de fapt a imobilului ce a făcut vânzare-cumpărare având clauza analizată,
obiectul promisiunii de vânzare și a locuit în Curtea, găsind nefondate criticile expuse,
acest loc până la momentul decesului său la va respinge ca atare recursul declarat cu
data de 03.06.2016, folosind timp de 13 ani. consecința menținerii soluției instanței de apel
Acest aspect nu a fost contestat în cauză, ca temeinică și legală.
fiind recunoscut de către recurentă prin
întâmpinarea depusă la judecată în fața primei (Judecător redactor Mihaela-Cristina
instanța. Predarea bunului promis și folosința Mocanu)

2. Instituirea unor măsuri active de sprijin destinate

angajaților și angajatorilor în contextul situației
epidemiologice determinate de răspândirea
coronavirusului SARS-CoV-2. Acordare șomaj tehnic
pe perioada stării de urgență sau de alertă. Obligarea
AJOFM de decontare a unei părți din salariu, suportată
din bugetul asigurărilor sociale. Decontarea efectivă de
către instituția pârâtă reprezintă momentul la care se
realizează plata și nu formularea cererii de decontare
O.U.G. nr. 92/2020; Art. XI alin. (1) din O.U.G. nr. 30/2020
Dispozițiile art. II din O.U.G. nr. 92/2020 nu impun obligația plății, la momentul formulării cererii
de decontare, a obligațiilor fiscale aferente lunii/trimestrului pentru care solicită decontarea,
ci obligația de a depune trei documente: 1. o cerere semnată și datată de reprezentantul legal;
2. O declarație pe propria răspundere; 3. lista persoanelor care beneficiază de suma solicitată.
De realizarea și momentul plății este legată, însă, exclusiv decontarea efectivă de către instituția
pârâtă și nu formularea cererii de decontare.
Data limită a formulării cererii de decontare nu este însă determinată în raport de data efectuării
plății contribuțiilor, ci este situată în intervalul 1 - 25 al lunii următoare perioadei de raportare căreia
îi sunt aferente veniturile.
Măsura de sprijin prevăzută de art. I alin. (1) din O.U.G. nr. 92/2020 se aplică inclusiv celor care au
beneficiat de măsura de sprijin prevăzută de O.U.G. nr. 30/2020, atât timp cât este vorba de perioade
diferite, în cauza de față fiind vorba de intervale de timp unul în continuarea celuilalt. Pe cale de
interpretare logică, rezultă că cele două măsuri de sprijin nu ar putea fi solicitate de către același
beneficiar pentru același interval de timp, ceea ce nu este însă cazul în speță.
(Curtea de Apel Constanța, Decizia civilă nr. 258/C/15.06.2022)
JURISPRUDENȚĂ
I. Procedura în fața primei instanțe bază brut corespunzător locului de muncă ocu
pat pentru un număr de 26 de persoane aferent
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei lunii iulie 2020, plata sumei de 19.19 lei repre
Constanța la data de 29.10.2020 sub zentând 41,5% din salariul de bază brut corespun
nr. (...)/212/2020, reclamanta [...] a formulat zător locului de muncă ocupat pentru un număr
acțiune în contradictoriu cu pârâta Agenția Ju de 27 persoane aferent lunii iunie 2020, precum
dețeană pentru Ocuparea Forței de Muncă și obligarea la plata cheltuielilor de judecată.
Constanța, prin care a solicitat instanței să
dispună obligarea acesteia la plata sumei de În motivarea cererii sale, reclamanta a arătat,
25.893 lei reprezentând 41,5% din salariul de în esență, că a depus documentația cerută de

Instituirea unor măsuri active de sprijin destinate angajaților și angajatorilor în contextul situației epidemiologice...
legislația specifică pentru plata unei părți din Prin sentința civilă nr. 4480 din 9 decembrie
salariu reprezentând 41,5% din salariul de bază 2021 pronunțată de Tribunalul Constanța
brut corespunzător locului de muncă ocupat, dar în dosarul nr. (...)/212/2020, s-a respins
nu mai mult de 41,5% din câștigul brut salarial ca nefondată acțiunea civilă formulată de
mediu prevăzut de Legea bugetului asigurărilor reclamanta [...] în contradictoriu cu pârâta
sociale de stat pentru anul 2020 nr. 6/2020, Agenția Județeană pentru Ocuparea Forței
dar cererile au fost respinse la plată întrucât de Muncă Constanța.
s-a constatat faptul că plata obligațiilor fiscale
aferente lunii/trimestrului pentru care s-a Considerentele tribunalului:
solicitat decontarea este ulterioară cererii. Reclamanta a solicitat plata sumei de
Reclamanta a susținut că refuzul pârâtei de a 25.893 lei, reprezentând 41,5% din salariul
efectua plata sumelor pretinse este nejustificat, de bază brut corespunzător locului de muncă
în raport de prevederile O.U.G. nr. 92/2020, ce ocupat pentru un număr de 26 persoane
au fost expuse în cuprinsul cererii. aferent lunii iulie 2020.
În drept au fost invocate prevederile O.U.G. Temeiul pretențiilor reclamantei sunt

nr. 92/2020. prevederile art. I și II din O.U.G. nr. 92/2020,
care prevăd: „Art. I (1) Începând cu data de
Pârâta Agenția Județeană pentru Ocuparea 1 iunie 2020, angajatorii ai căror angajați au
Forței de Muncă Constanța a formulat întâm beneficiat de prevederile art. XI alin. (1) din
pinare, prin care a invocat excepția necom Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 30/2020
petenței materiale a Judecătoriei Constanța pentru modificarea și completarea unor
și inadmisibilitatea introducerii cererii de acte normative, precum și pentru stabilirea
chemare în judecată, iar pe fondul cauzei a unor măsuri în domeniul protecției sociale în
solicitat respingerea cererii ca neîntemeiată. contextul situației epidemiologice determinate
de răspândirea coronavirusului SARS CoV-
În cuprinsul întâmpinării, pârâta a dezvoltat 2, aprobată cu modificări și completări prin
argumentele aduse în susținerea excepțiilor Legea nr. 59/2020, cu completările ulterioare,
invocate, iar în referire la fondul cauzei, a expus precum și angajatorii ai căror angajați au avut
în detaliu situația de fapt ce a generat existența contractele individuale de muncă suspendate
litigiului dintre părți, cu referire la motivele în conformitate cu prevederile art. 52 alin. (1)
care fac dovada netemeiniciei pretențiilor lit. c) din Legea nr. 53/2003 – Codul muncii,
reclamantei și cu trimitere la dispozițiile legale republicată, cu modificările și completările
aplicabile. ulterioare, și nu au beneficiat de prevederile
art. XI din Ordonanța de urgență a Guvernului
Prin sentința civilă nr. 3282/24.03.2021, Judecă
nr. 30/2020, aprobată cu modificări și
toria Constanța a admis excepția necompetenței
completări prin Legea nr. 59/2020, cu
materiale a Judecătoriei Constanța și a declinat
completările ulterioare, în perioada stării
competența de soluționare a cauzei în favoarea
de urgență sau alertă, beneficiază, pentru o
Tribunalului Constanța – Secția I Civilă. perioadă de trei luni, de decontarea unei părți din
La data de 17.05.2021 cererea a fost înregistrată salariu, suportată din bugetul asigurărilor pentru
pe rolul Tribunalului Constanța, cu același șomaj, reprezentând 41,5% din salariul de bază
număr de dosar. brut corespunzător locului de muncă ocupat, dar
nu mai mult de 41,5% din câștigul salarial mediu
În cauză a fost administrată proba cu înscrisuri. brut prevăzut de Legea bugetului asigurărilor

sociale de stat pe anul 2020 nr. 6/2020, cu depun, prin mijloace electronice, la agențiile
modificările ulterioare. pentru ocuparea forței de muncă județene,
precum și a municipiului Bucuresti, în raza cărora
(2) Angajatorii prevăzuți la alin. (1) au obligația își au sediul social, o cerere semnată și datată de
menținerii raporturilor de muncă până la data reprezentantul legal însoțită de o declarație
de 31 decembrie 2020, cu excepția lucrătorilor pe propria răspundere și de lista persoanelor
sezonieri. care beneficiază de această sumă, asumată
(3) Prevederile alin. (1) se aplică numai persoa de reprezentantul legal al angajatorului,
nelor care au avut o durată a suspendării a conform modelului care va fi aprobat prin ordin
contractului individual de muncă de minimum al președintelui Agenției Naționale pentru
15 zile în perioada stării de urgență sau de Ocuparea Forței de Muncă, în termen de 5 zile
alertă și au beneficiat fie de indemnizațiile de la intrarea în vigoare a prezentei ordonanțe
prevăzute de art. XI și XV din Ordonanța de de urgență, care se publică în Monitorul Oficial
urgență a Guvernului nr. 30/2020, aprobată cu al României, Partea I.
modificări și completări prin Legea nr. 59/2020,
(3) Angajatorii își asumă răspunderea pentru
cu completările ulterioare, fie de prevederile
corectitudinea și pentru veridicitatea datelor
art. 53 din Legea nr. 53/2003, republicată, cu
înscrise în documentele prevăzute la alin. (2).
modificările și completările ulterioare.
(4) Decontarea din bugetul asigurărilor pentru
(4) Angajatorii care au mai multe obiecte de
șomaj a sumelor prevăzute la art. I alin. (1) se
activitate dintre care cel puțin unul se află sub
efectuează în termen de cel mult 10 zile de la
incidența restricțiilor stabilite prin acte ale auto
data îndeplinirii de către angajatori, potrivit
rităților competente optează fie pentru aplicarea
legii, a obligațiilor declarative și de plată
prevederilor alin. (1), fie pentru aplicarea art. X
aferente veniturilor din salarii și asimilate
din prezenta ordonanță de urgență.
salariilor din perioada de raportare pentru care
(5) De prevederile alin. (1) beneficiază și se face solicitarea.
persoanele care au convenții individuale de
(5) Plata sumelor prevăzute la art. I alin. (1)
muncă încheiate în baza Legii nr. 1/2005
se face prin virament în conturile deschise de
privind organizarea și funcționarea cooperației,
angajatori la instituțiile de credit, după verifi
republicată, cu modificările ulterioare.
carea de către agențiile pentru ocuparea forței
(6) Obligația prevăzută la alin. (2) nu se aplică de muncă județene, precum și a municipiului
în cazul în care încetarea contractului de muncă București a îndeplinirii condițiilor prevăzute la
intervine din motive neimputabile angajatorului. alin. (4).”
JURISPRUDENȚĂ
Art. II (1) Sumele prevăzute la art. I alin. (1) se În raport cu aceste dispoziții normative și cu
acordă din bugetul asigurărilor pentru șomaj, în prevederile Ordinului președintelui Agenției
limita bugetului aprobat. Naționale pentru Ocuparea Forței de Muncă
nr. 457 din 3 iunie 2020, societatea reclamantă
(2) În vederea decontării sumelor prevăzute avea obligația de a anexa la cererea de decon
la art. I alin. (1), angajatorii suportă integral tare o copie a documentului din care rezultă
contravaloarea salariilor angajaților care dovada plății.
beneficiază de prevederile prezentei ordonanțe
de urgență și ulterior, începând cu data de întâi La dosar a fost depusă copia unui înscris prin
până la data de 25 a lunii următoare perioadei care se face dovada plății de către societatea
de raportare căreia îi sunt aferente veniturile, reclamantă, a sumelor ce reprezintă contribuția

asigurătorie pentru muncă aferentă lunii iulie acordarea indemnizației specifice prevăzute de
2020, data emiterii fiind 24.08.2020. art. XI din O.U.G. 30/2020, cerere soluționată
favorabil prin Decizia 9747/16-07-2020”.
De asemenea, a fost depusă copia unui
extras de cont emis de C. E. Bank SA din care Aceste acte normative prevăd:
rezultă că societatea a efectuat plata sumelor
aferente lunii iulie 2020, data efectuării acestei Art. X din O.U.G. nr. 92/2020:
operațiuni fiind 24.08.2020.
La articolul 1 alineatul (1) din Ordonanța de
În consecință, tribunalul a constatat că la data urgență a Guvernului nr. 70/2020 privind
de 20.08.2020 reclamanta a depus cererea reglem entarea unor măsuri, începând cu
semnată de reprezentantul legal, însoțită de data de 15 mai 2020, în contextul situației
o declarație pe propria răspundere și de lista epidemiologice determinate de răspândirea
persoanelor care beneficiază de această sumă, coronavirusului SARS-CoV-2, pentru prelun
dar plata obligațiilor fiscale aferente lunii girea unor termene, pentru modificarea și
pentru care solicită decontarea este ulterioară completarea Legii nr. 227/2015 privind Codul
datei depunerii acestei cereri. fiscal, a Legii educației naționale nr. 1/2011,
precum și a altor acte normative, publicată în
Reclamanta nu a respectat dispozițiile O.U.G. Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 394
nr. 92/2020, în sensul că nu a făcut dovada din 14 mai 2020, cu modificările ulterioare, se
că a suportat anterior integral contravaloarea modifică după cum urmează:
salariilor angajaților, pentru ca ulterior,
începând cu data de întâi până la data de 25 a „Art. 1
lunii următoare perioadei de raportare căreia
(1) Acordarea indemnizațiilor prevăzute la art. XI
îi sunt aferente veniturile, să depună cererea
și art. XV din Ordonanța de urgență a Guvernului
de decontare.
nr. 30/2020 pentru modificarea și completarea
Al doilea capăt al cererii reclamantei are ca unor acte normative, precum și pentru stabilirea
obiect plata sumei de 19.19 lei, reprezentând unor măsuri în domeniul protecției sociale în
41,5% din salariul de bază brut corespunzător contextul situației epidemiologice determinate
locului de muncă ocupat pentru un număr de de răspândirea coronavirusului SARS-CoV-2,
27 persoane aferent lunii iunie 2020. aprobată cu modificări și completări prin Legea
nr. 59/2020, cu completările ulterioare, pentru
Se învederează că la data de 24.07.2020 a toate domeniile de activitate în care se mențin
depus o cerere prin care a solicitat acordarea restricții în condițiile Legii nr. 55/2020 privind
sumei de 19.194 reprezentând 41,5% din unele măsuri pentru prevenirea și combaterea
salariul de baza brut corespunzător locului efectelor pandemiei de C OVID-19, se
de muncă ocupat, dar nu mai mult de 41,5% prelungește și după data de 31 mai 2020, până
din câștigul brut salarial mediu prevăzut de la ridicarea acestor restricții.”
legea bugetului asigurărilor sociale de stat
pentru anul 2020 nr. 6/2020, cu modificările Art. XI din O.U.G. 30/2020:
ulterioare, pentru un număr de 27 persoane,
aferentă luna iunie 2020. „(1) Pe perioada stării de urgență instituite
prin Decretul nr. 195/2020 privind instituirea
Prin adresa 6883/10.08.2020 AJFOM stării de urgență pe teritoriul României,
Constanța a comunicat că se află în imposibi pentru perioada suspendării temporare a
litate de a soluționa favorabil cererea societății, contractului individual de muncă, din inițiativa
întrucât „prin cererea din 7.07.2020 a solicitat angajatorului, potrivit art. 52 alin. (1) lit. c) din

Legea nr. 53/2003 – Codul muncii, republicată, perioada ianuarie-februarie 2020, și că nu are
cu modificările și completările ulterioare, ca capacitate financiară pentru a plăti toți salariații.
urmare a efectelor produse de coronavirusul
SARS-CoV-2, indemnizațiile de care beneficiază (4) Indemnizația prevăzută la alin. (1) este
salariații se stabilesc la 75% din salariul de supusă impozitării și plății contribuțiilor
bază corespunzător locului de muncă ocupat sociale obligatorii, conform prevederilor Legii
și se suportă din bugetul asigurărilor pentru nr. 227/2015 privind Codul fiscal, cu modificările
și completările ulterioare.
șomaj, dar nu mai mult de 75% din câștigul
salarial mediu brut prevăzut de Legea bugetului (5) În cazul indemnizației prevăzute la alin. (1),
asigurărilor sociale de stat pe anul 2020 calculul, reținerea și plata impozitului pe venit,
nr. 6/2020. a contribuției de asigurări sociale de stat și a
contribuției de asigurări sociale de sănătate se
(2) De prevederile alin. (1) beneficiază
realizează de către angajator din indemnizațiile
salariații angajatorilor care îndeplinesc una din
încasate din bugetul asigurărilor pentru șomaj.
următoarele condiții:
(6) Pentru calculul impozitului pe venit prevăzut
a) întrerup activitatea total sau parțial în baza
la alin. (5) se aplică prevederile art. 78 alin. (2)
deciziilor emise de autoritățile publice compe
lit. b) din Legea nr. 227/2015 privind Codul
tente potrivit legii, pe perioada stării de urgență
fiscal, cu modificările și completările ulterioare.
decretate, și dețin certificatul de situații de Declararea impozitului pe venit, a contribuției
urgență emis de Ministerul Economiei, Energiei și de asigurări sociale de stat și a contribuției de
Mediului de Afaceri, prevăzut la art. 12 din anexa asigurări sociale de sănătate se realizează de
nr. 1 la Decretul nr. 195/2020 privind instituirea angajator prin depunerea declarației prevăzute
stării de urgență pe teritoriul României. la art. 147 alin. (1) din Legea nr. 227/2015 privind
Ministerul Economiei, Energiei și Mediului de Codul fiscal, cu modificările și completările
Afaceri eliberează certificatul de situații de ulterioare.
urgență conform metodologiei aprobate prin (7) Termenul de plată și declarare a obligațiilor
ordin; fiscale prevăzute conform alin. (5) este data de
25, inclusiv, a lunii următoare celei în care se
b) reduc activitatea ca urmare a efectelor
face plata din bugetul asigurărilor de șomaj.
epidemiei COVID-19 și nu au capacitatea
financiară de a achita plata tuturor salariilor (8) Pentru indemnizația prevăzută la alin. (1)
angajaților lor. Angajatorii pot beneficia de nu se datorează contribuție asigurătorie pentru
plata indemnizației prevăzute la alin. (1) pentru muncă conform prevederilor art. 2205 din Legea
JURISPRUDENȚĂ
cel mult 75% dintre angajații care au contracte nr. 227/2015 privind Codul fiscal, cu modificările
individuale de muncă active la data intrării în și completările ulterioare”.
vigoare a prezentei ordonanțe de urgență.
Din analiza înscrisurilor depuse s-a constatat că
(3) Pentru angajatorii menționați la alin. (2) societatea a solicitat acordarea indemnizației
lit. b), plata indemnizației prevăzute la specifice prevăzute de art. XI din O.U.G.
alin. (1) se va realiza în baza unei declarații pe 30/2020 pentru luna iunie 2020 (la dosar
propria răspundere din care să reiasă faptul de află copia declarației reprezentantului
că angajatorul înregistrează o diminuare societății din data de 24.07.2020, prin care
a încasărilor din luna anterioară depunerii se atestă că salariații au beneficiat de aceste
declarației pe propria răspundere, cu un procent prevederi), motiv pentru care nu poate solicita
de minimum 25% față de media încasărilor din și decontarea procentului de 41,5% din salariul

de bază brut corespunzător locului de muncă Prin Ordinul 457/6-2020, privind aprobarea
ocupat pentru un număr de 27 persoane modelului documentelor prevăzute de art. II
aferent lunii iunie 2020. alin. (2) din O.U.G. 92/2020 pentru instituirea
unor măsuri active de sprijin destinate
Raportat la considerentele expuse, instanța a angajaților și angajatorilor în contextul situației
respins acțiunea formulată de reclamantă. epidemiologice determinate de răspândirea
coronavirusului SARS-COV-2, precum și pentru
II. Procedura în fața instanței de apel modificarea unor acte normative, art. 1: „Se
aprobă modelul documentelor prev. la art. II
Reclamanta [...] a formulat apel împotriva
alin. (2) din O.U.G. 92/2020, respectiv al cererii,
sentinței civile nr. 4480 din 09.12.2021
al declarației pe proprie răspundere și al listei
pronunțate de Tribunalul Constanța, pe care
persoanelor care beneficiază de prevederile
o consideră ca nelegală. art. I alin. (1) din O.U.G. nr. 92/2020, prevăzut
Hotărârea apelată este una nemotivată/ în anexele 1-3 care fac parte integrantă din
prezentul ordin.”
insuficient motivată. În mod evident se remarcă
reluarea textelor legale incidente în cauză și Așadar, așa cum rezultă explicit din titlul și
preluarea punctului de vedere al pârâtei, fără cuprinsul acestui Ordin, s-a aprobat un model
să se argumenteze în vreun fel de ce poziția de document, fără a se institui condiții de plată
acesteia nu ar putea fi avută în vedere. noi față de cele prevăzute în cuprinsul O.U.G.
nr. 92/2020, act normativ de rang superior,
În orice caz, cele două considerente – câte unul pe care nu-l putea modifica sau completa și
pentru fiecare capăt de cerere, nu le permite nici interpreta în sensul în care se relevă în
să deceleze raționamentul instanței de fond, răspunsul AJFOM Constanța.
cu atât mai mult cu cât nu este expus vreun
argument care să fi condus instanța la soluția Ordonanța de Urgență nr. 92/2020 instituie
la care s-a oprit. obligația în sarcina angajatorului de a suporta
integral salariile angajaților care beneficiază
În ce privește punctul 1 al cererii sale intro de prevederile acestei ordonanțe de urgență –
ductive, situația de fapt nu este contestată, alin. (1), decontarea făcându‑se în termen de
însă aplicarea legii este criticabilă, din punctul 10 zile de la data îndeplinirii de către angajator
său de vedere. a obligațiilor declarative și de plata aferente
veniturilor din salarii și asimilate salariilor –
A făcut dovada plății obligațiilor sale anterior alin. (4).
datei de 25 ale lunii și, prin urmare, se înca
Prin urmare, îndeplinirea de către angajator a
dreaz ă în categoria celor ale căror cereri
obligațiilor declarative și de plată în intervalul
trebuiau decontate.
cuprins între 1 și 25 a lunii următoare perioadei
Cererea apelantei reclamante a fost respinsă de raportare căreia îi sunt aferente veniturile,
la plată, așa cum rezultă din răspunsul pârâtei naște dreptul acestuia de a-i fi decontată o
din 09.09.2020, întrucât ”s-a constatat faptul parte din salariul angajatului, respectiv 41,5%
din salariul de bază brut corespunzător locului
că plata obligațiilor fiscale aferente lunii/
de muncă.
trimestrului pentru care ați solicitat decontarea
este ulterioară cererii, astfel încât solicitarea Astfel cum rezultă din cuprinsul documentelor,
dumneavoastră nu corespunde prevederilor cererea s-a depus la data de 20.08.2020, iar
legale menționate anterior”. Ordinul de Plată către buget pentru sumele din

contribuția asigurătorie pentru muncă – iulie O atare interpretare s-ar îndepărta de la însuși
2020 – datează din 24.08.2020, așa cum scopul actului normativ – O.U.G. 90/2020
și Ordinul de Plată către Buget – datorii – care instituie măsuri de sprijin pentru
buget iulie – este tot din 24.08.2020. angajatori și angajați și nu creează, artificial,
obstacole. În ce privește capătul 2 al cererii
Este, prin urmare, făcută plata anterior datei introductive, motivarea rezidând într-un singur
de 25 august, data limită până la care se putea considerent, reia punctul de vedere al pârâtei.
efectua această plată.
Situația de fapt pare din nou necontestată și
A interpreta textul ordonanței astfel cum a ea rezidă în faptul că la data de 24.07.2020
făcut-o Agenția județeană, punct de vedere reclamanta a depus o cerere prin care a solicitat
preluat, necritic, de tribunal într-un singur acordarea sumei de 19.194 lei, reprezentând
considerent – care constituie și motivarea 41,5% din salariul de bază brut corespunzător
hotărârii – ar conduce la o decădere a locului de muncă ocupat, dar nu mai mult de
angajatorului din dreptul instituit în favoarea 41,5% din câștigul brut salarial mediu prevăzut
sa pentru nedepunerea documentului de plată, de legea bugetului asigurărilor sociale de stat
deși plata este făcută în interiorul termenului, pentru anul 2020, nr. 6/2020, cu modificările
adică anterior datei de 25 a lunii. ulterioare, pentru un număr de 27 persoane,
aferentă lunii iunie 2020.
Pe de altă parte, se observă că măsurile de
sprijin nu îl vizează exclusiv pe angajator, ci și Prin adresa 6883/10.08.2020, AJFOM
Constanța a comunicat că se afla în impo
pe angajați.
sibilitate de a soluționa favorabil cererea sa
Interpretarea dată de Agenția județeană, întrucât „prin cererea numărul …/07-07-2020
însușită de instanța de fond, ar lăsa fără sprijin a solicitat acordarea indemnizației specifice
tocmai persoanele care sunt protejate legal în prevăzute de art. XI din O.U.G. 30/2020,
contextul pandemiei, persoane vulnerabile, cerere soluționată favorabil prin Decizia
deși angajatorul și-a îndeplinit obligația de 9747/16.07.2020”.
salarizare și de plată aferente veniturilor La data de 1.09.2020 a comunicat AJFOM
anterior datei limită. Constanta poziția sa, arătând că ”noi avem
cod CAEN 6612” activități de intermediere
Altfel privind lucrurile, dacă cererea ar fi fost
a tranzacțiilor financiare” și având puncte
depusă la 24.08.2020, data la care s-a făcut și
de schimb valutar în centrele comerciale am
plata aferentă veniturilor, ea ar fi fost admisă.
fost afectați direct de închiderea acestora.
Condiția impusă de legiuitor, alături de plata
JURISPRUDENȚĂ
Menționează faptul că pentru luna iunie a

salariilor, vizează îndeplinirea obligației de solicitat și a primit șomaj tehnic pentru un
plată aferente, într-un termen care să fie număr de 19 angajați, iar începând cu data de
anterior datei de 25 a lunii, și nu de depunere 15.06.2020 au revenit la muncă și au solicitat
concomitentă a ordinului de plată cu cererea decontarea a 41,5% pentru perioada muncită,
de decontare. atât pentru ei, cât și pentru ceilalți angajați
care, începând cu data de 01.04.2020, au fost
Este imposibil de admis că prin Anexa 1 –
în șomaj tehnic minimum 15 zile.”
Cerere din Ordinul 457/2020, s-a instituit o
condiție nouă ce trebuie îndeplinită pentru Potrivit art. XI din O.U.G. 30/2020: „Pe pe
decontare, cât timp, așa cum s-a arătat, prin rio ada stării de urgență instituite prin D.
Ordin s-a aprobat numai un model de cerere. 195/2020 privind instituirea stării de urgență pe

teritoriul României, pentru perioada suspendării În consecință, refuzul de a soluționa cererea

temporare a contractului individual de muncă, apelantei, cu motivarea arătată anterior, era
din inițiativa angajatorului, potrivit art. 51 unul nelegal și trebuia sancționat de tribunal,
alin. (1) lit. c) din L.53/2003 – Codul muncii -...., ca atare.
ca urmare a efectelor produse de coronavirusul
SARS-COV-2, indemnizațiile de care beneficiază Cel mult, crede, dar într-o interpretare forțată
salariații se stabilesc la 75 % din salariul de bază a actelor normative evocate, că respingerea
corespunzător locului de muncă ocupat și se cererii de către Agenție nu putea fi decât
suportă din bugetul asigurărilor pentru șomaj, parțială, adică pentru cei 19 salariați care
dar nu mai mult de 75 % din câștigul salarial beneficiaseră de măsură de sprijin în temeiul
mediu brut prevăzut de L. bugetului asigurărilor art. XI din O.U.G. 30/2020, și nu pentru toți
sociale de stat pe anul 2020, L.6/2020”. salariații.
După data de 1 iunie, potrivit art. I din O.U.G. Interpretarea aceasta este, însă, contrazisă
92/2020, angajatorii care au beneficiat de disp. și de art. X din O.U.G. 92/2020 prin care
art. XI din O.U.G. nr. 30/2020 beneficiază de s-a modificat art. 1 din O.U.G. 70/2020,
o altă măsură de sprijin, respectiv decontarea arătându‑se ca „Acordarea indemnizațiilor
unei părți din salariu reprezentând 41,5% din prevăzute de art. XI și XV din O.U.G. 30/2020
salariul de bază brut corespunzător locului pentru toate domeniile de activitate în
de muncă ocupat, dar nu mai mult de 41,5% care se mențin restricțiile în condițiile Legii
din câștigul brut salarial mediu prevăzut de
nr. 55/2020...., se prelungește și după data de
legea bugetului asigurărilor sociale de stat
31.05.2020, până la ridicarea acestor restricții”.
pentru anul 2020 nr. 6/2020, cu modificările
ulterioare. Era, prin urmare, îndrituită să ceară acordarea
măsurii de sprijin potrivit art. XI din O.U.G.
Așa cum a arătat, a beneficiat de măsura
instituită prin art. XI din O.U.G. nr. 30/2020 30/2020 și după data de 31.05.2020, în
pentru un număr de 19 salariați din cei 27, condițiile în care centrele comerciale în
pentru care s-a depus cererea de decontare în interiorul cărora se desfășoară activitatea sa
temeiul art. I din O.U.G. 92/2020. au rămas închise până la data de 15-06-2020.
Cum de la 15.06.2020, toți salariații – inclusiv După 15.06.2020, când activitatea s-a reluat,
cei 19 pentru care se acordase măsură de și beneficia de o altă măsură de sprijin, cea
sprijin prev. de art. XI din O.U.G. 30/2020 – au prevăzută de art. I din O.U.G. 90/2020.
reluat activitatea, se încadrează în categoria
angajatorilor care pot beneficia de măsura Sigur că, în absența oricărei motivări, este
de sprijin prevăzută de art. I din O.U.G. imposibil să deceleze raționamentul instanței
nr. 92/2020 pentru toți cei 27 de salariați, de fond, însă crede că soluția pronunțată
pentru perioada 16.06 - 30.06.2020. este una nelegală din perspectiva expusă de
aceasta.
Este vizibil că cele două acte normative –
O.U.G. 30/2020 și O.U.G. 92/2020 – regle Solicită, prin urmare, admiterea apelului și
mentează măsuri de sprijin diferite și pentru anularea hotărârii, solicitând rejudecarea
perioade diferite și nu interzice acordarea cu evocarea fondului. Crede că absența
măsurii de sprijin prevăzută de O.U.G. oricărei motivări a hotărârii este echivalentă
nr. 90/2020 celor care au beneficiat de măsură cu nejudecarea fondului, fiind incidente și
de sprijin prevăzute de O.U.G. nr. 30/2020. dispozițiile art. 6 din CEDO.

În subsidiar, solicită schimbarea în tot a Învederează instanței că, așa cum rezultă din
hotărârii, cu consecința admiterii integrale a probatoriul administrat, apelantul, prin repre
cererii sale, cu cheltuieli de judecată reprezen zentantul legal a declarat, contrar adevărului,
tând onorariu avocat – fond și apel. potrivit Declarației pe propria răspundere,
declarație dată sub sancțiunile prevăzute de
În drept: art. 466, art. 451 - 453 C. pr. civ. art. 326 din Codul penal, faptul că: „angajatorul
Intimata pârâtă Agenția Județeană pentru a îndeplinit obligațiile declarative și de plată
Ocuparea Forței de Muncă Constanța (AJOFM aferente veniturilor din salarii și asimilate
Constanța) a formulat întâmpinare, prin salariilor din perioada de raportare pentru care
care solicită respingerea apelului ca nefondat se face solicitarea”.
și neîntemeiat deoarece, în mod corect Această situație a fost reținută și de către in
instanța de fond, raportat la prevederile legale stanța de fond, așa cum rezultă și din moti
incidente, probatoriul administrat și situația varea sentinței apelate.
de fapt dedusă judecății, a dispus respingerea
acțiunii ca nefondată. În consecință, tribunalul constată că la data
de 20.08.2020 reclamanta a depus cererea
Hotărârea este motivată atât în fapt cât și în semnată de reprezentantul legal, însoțită de
drept. o declarație pe propria răspundere și de lista
Astfel, raportat la prevederile legale aplica persoanelor care beneficiază de această sumă,
bile – O.U.G. nr. 92/2020 și Ordinul dar plata obligațiilor fiscale aferente lunii
457/20202, instanța de fond a analizat pro pentru care solicită decontarea este ulterioară
batoriul administrat de către reclamantă și datei depunerii acestei cereri.
a constatat faptul că la dosar a fost depusă Reclamanta nu a respectat dispozițiile O.U.G.
copia unui înscris, prin care se face dovada nr. 92/2020, în sensul că nu a făcut dovada
plății de către societatea reclamantă a sumelor că a suportat anterior integral contravaloarea
ce reprezintă contribuția asigurătorie pentru salariilor angajaților, pentru ca ulterior,
munca aferentă lunii iulie 2020, data emiterii începând cu data de întâi până la data de 25 a
fiind 24.08.2020. lunii următoare perioadei de raportare căreia
În consecință, tribunalul constată că la data îi sunt aferente veniturile, să depună cererea
de 20.08.2020 reclamanta a depus cererea de decontare.
semnată de reprezentantul legal, însoțită de Mai mult, potrivit prevederilor Ordinului
o declarație pe propria răspundere și de lista 457/2020, la cererea de decontare angajatorii
persoanelor care beneficiază de această sumă, au obligația anexării copiei documentului din
JURISPRUDENȚĂ
dar plata obligațiilor fiscale aferente lunii care rezultă dovada plății.
pentru care solicită decontarea este ulterioară
datei depunerii acestei cereri. Potrivit alin. (3) al art. 2 din O.U.G.
nr. 92/2020, „Angajatorii își asumă răspunderea
Reclamanta nu a respectat dispozițiile O.U.G. pentru corectitudinea și pentru veridicitatea
nr. 9212020, în sensul că nu a făcut dovada datelor înscrise în documentele prevăzute la
că a suportat anterior integral contravaloarea alin. (2) – cerere, declarație și listă”.
salariilor angajaților, pentru ca ulterior,
începând cu data de întâi până la data de 25 a Conform prevederilor exprese ale art. II alin. (5)
lunii următoare perioadei de raportare căreia din O.U.G. 92/2020: Plata sumelor prevăzute
îi sunt aferente veniturile, să depună cererea la art. I alin. (1) se face prin virament în
de decontare. conturile deschise de angajatori la instituțiile

de credit, după verificarea de către agențiile stabilite prin acte ale autorităților competente
pentru ocuparea forței de muncă județene, optează fie pentru aplicarea prevederilor alin. II
precum și a municipiului București a îndeplinirii decontarea a 41,5%, fie pentru aplicarea art. X
condițiilor prevăzute la alin. (4) (la data din prezenta ordonanță de urgență (acordarea
depunerii cererii angajatorii și-au îndeplinit indemnizațiilor prevăzute la art. XI din O.U.G.
obligațiile declarative și de plată aferente nr. 30/2020).
veniturilor din salarii și asimilate salariilor
din perioada de raportare pentru care se face Din informațiile furnizate de către ONRC,
solicitarea). rezultă faptul că reclamanta nu are un singur
obiect de activitate, motiv pentru care în
Analizând documentele transmise de către aceeași lună nu poate beneficia de ambele
reclamantă, s-a constat faptul că la data măsuri prevăzute de O.U.G. nr. 92/2020.
depunerii cererii nr..../20.08.2020 aceasta nu
făcea dovada plății obligațiilor fiscale aferente Şi de această dată, reprezentantul legal declară,
lunii iulie pentru care a solicitat decontarea, contrar adevărului (deși declarația era dată sub
astfel încât solicitarea sa excedea cadrului sancțiunile prevăzute de art. 326 din Codul
legal. penal, faptul că „angajatorul nu a optat pentru
aplicarea prevederilor art. X din Ordonanța
Măsurile nu vizează direct salariații, ci repre de urgență a Guvernului nr. 92/2020 pentru
zintă un sprijin oferit angajatorilor așa cum instituirea unor măsuri active de sprijin destinate
rezultă chiar din cuprinsul O.U.G. 92/2020 angajaților și angajatorilor în contextul situației
„.... luând în considerare necesitatea adoptării epidemiologice determinate de răspândirea
unor măsuri active de sprijin imediat pentru coronavirusului SARS-CoV-2, precum și pentru
angajatorii a căror activitate a fost redusă modificarea unor acte normative”.
sau întreruptă total sau parțial ca urmare a
Dacă legiuitorul ar fi dorit ca în aceeași lună
efectelor răspândirii coronavirusului SARS-
un angajator să beneficieze de două măsuri de
CoV-2 și de stimulare a angajatorilor care
sprijin (O.U.G. 30/2020 și O.U.G. 92/2020),
încadrează în muncă persoane”, sumele fiind
ar fi precizat în mod expres acest lucru în
acordate direct acestora după plata salariilor,
cuprinsul actelor normative. Un exemplu în
depunerea declarației 112 și plata contribuțiilor
acest sens îl constituie O.U.G. 111/2021 – act
(anterior depunerii cererii) și a menținerii
normativ care la art. 4 prevede posibilitatea
raporturilor de muncă până la 31.12.2020.
unui angajator de a beneficia într-o lună de 2
Referitor la afirmația conform căreia inter măsuri de sprijin: „(1) Într-o lună calendaristică,
pretarea dată de AJOFM și însușită de instanța angajatorii pot solicita pentru aceeași perioadă
de fond ar lăsa fără sprijin tocmai persoanele din lună, pentru salariați diferiți, acordarea
care sunt protejate legal în contextul indemnizației reglementată la art. 1 alin. (1) și
pandemiei, persoane vulnerabile, nu are temei decontarea indemnizației reglementată la art. 1
de drept atâta timp cât banii respectivi nu alin. (7) din Ordonanța de urgență a Guvernului
erau virați salariaților, ci rămâneau în contul nr. 132/2020 privind măsuri de sprijin destinate
angajatorului. salariaților și angajatorilor în contextul situației
epidemiologice determinate de răspândirea
Referitor la capătul doi de cerere, conform coronavirusului SARS-CoV-2, precum și pentru
prevederilor exprese ale art. I alin. (4) din stimularea creșterii ocupării forței de muncă,
O.U.G. 92/2020: „Angajatorii care au mai aprobată cu modificări și completări prin Legea
multe obiecte de activitate dintre care cel nr. 282/2020, cu modificările ulterioare, în
puțin unul se afla sub incidența restricțiilor condițiile legii.

(2) În cursul aceleiași luni calendaristice, – în aprecierea cuantumului onorariului, se

angajatorii pot beneficia pentru același are în vedere atât valoarea pricinii, cât și
salariat, pentru perioade diferite din lună, de proporționalitatea onorariului cu volumul
indemnizația reglementată la art. 1 alin. (1) de muncă presupus de pregătirea apărării
și de decontarea indemnizației reglementată în cauză, determinat de elemente precum
la art. 1 alin. (7) din Ordonanța de urgență a complexitatea, dificultatea sau noutatea
Guvernului nr. 132/2020, aprobată cu modificări litigiului, elemente recunoscute de doctrina
și completări prin Legea nr. 282/2020, cu juridică în aprecierea volumului de muncă al
modificările ulterioare, în condițiile legii”. avocatului.
În speța dedusă judecății nu ne aflăm într-o Potrivit art. 451 alin. (2) din Codul de procedură
astfel de situație. civilă, onorariile avocațiale pot fi micșorate de
instanță „chiar și din oficiu”. Simpla utilizare
Pentru motivele prezentate anterior, apreciază a acestei sintagme instituie regula implicită a
că sentința apelată este motivată, cu atât posibilității de a reduce onorariile avocațiale
mai mult cu cât aceasta este clară, concisă și la cererea părții adverse, accentuarea „chiar
concretă, în concordanță cu probele și actele și din oficiu” subliniind faptul că, în virtutea
de la dosar, astfel încât se circumscrie noțiunii rolului activ, judecătorul poate să suplinească
de proces echitabil în condițiile prevăzute de absența acestei cereri atunci când observă lipsa
art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor de proporționalitate dintre „circumstanțele
Omului. cauzei” și cuantumul sumei achitate cu titlu de
onorariu avocațial, împiedicând astfel abuzul
Instanța de fond a analizat observațiile de drept, prin deturnarea onorariului de avocat
părților și a procedat la un examen efectiv al de la finalitatea sa firească.
mijloacelor, argumentelor și elementelor de
probă dispunând în conformitate cu prevede În drept, își întemeiază susținerile pe urmă
rile legale. toarele dispoziții legale:
Cât privește cheltuielile de judecată, solicită: – Legea nr. 554/2004 (actualizată) a contenci
osului administrativ;
– scutirea instituției de la plata acestora
având în vedere faptul că în conformitate – O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare
cu prevederile exprese ale art. 30 din O.U.G. de timbru.
nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru,
– Legea nr. 134/2010 privind Codul de pro
instituțiile publice sunt scutite de taxa
cedură civilă, republicată, cu modificările
JURISPRUDENȚĂ
judiciară de timbru. Mutatis mutandis, același

ulterioare;
raționament obligă ca instituțiile publice, din
care face parte și AJOFM Constanța, să fie – O.U.G. nr. 92/2020 pentru instituirea unor
scutite și de la plata cheltuielilor de judecată, măsuri active de sprijin destinate angajaților
fiind aplicabil principiul „aceeași soluție juridică și angajatorilor în contextul situației epide
pentru aceeași situație de fapt” („idem jus miologice determinate de răspândirea
edem ratio”). coronavirusului SARS-CoV-2, precum și pentru
modificarea unor acte normative;
– reducerea cheltuielilor de judecată constând
în onorariul avocațial, pentru a proteja partea – Ordinul președintelui Agenției Naționale
care a căzut în pretenții de instituirea unei pentru Ocuparea Forței de Muncă nr. 457
obligații excesiv de oneroase. privind aprobarea modelului documentelor

prevăzute de art. II alin. (2) din Ordonanța de Hotărârea Albina împotriva României din 28
urgență a Guvernului nr. 92/2020. aprilie 2005).
III. Soluția și considerentele instanței de apel Așadar, conform jurisprudenței Curții, noțiunea
de proces echitabil presupune ca o instanță
Analizând sentința apelată în raport de internă, care nu a motivat decât pe scurt
criticile formulate, Curtea constată că hotărârea sa, să fi examinat totuși în mod real
apelul este întemeiat pentru următoarele problemele esențiale care i-au fost supuse.
considerente:
Pe de altă parte, chiar în jurisprudența Curții
1. Dispozițiile art. 425 alin. (1) lit. b) Cod Europene a Drepturilor Omului s-a arătat că
procedură civilă, referindu‑se la considerentele obligația pe care o impune art. 6 paragraful 1
hotărârii judecătorești, prevăd că acestea instanțelor naționale, de a-și motiva deciziile,
trebuie să arate motivele de fapt și de drept nu presupune existența unui răspuns detaliat
pe care se întemeiază soluția, menționându‑se la fiecare argument (cauza Albina contra
argumentele pentru care s-au admis și, României, paragraful 33).
respectiv, s-au înlăturat cererile părților.
Motivarea hotărârii este un atribut esențial Așa fiind, se constată că, deși hotărârea
al acesteia, de natură să explice părților și primei instanțe se constituie în mare parte
să le determine să accepte soluția primită, o din redarea textelor legale, stufoase, incidente
garanție puternică împotriva unui eventual cauzei, dată fiind și noutatea problemelor de
arbitrar al judecătorului, dar și o condiție drept ridicate, se constată totuși că aceasta
necesară pentru a se putea realiza controlul corespunde exigențelor menționate mai sus,
judiciar de către instanța superioară și nu în fiind redată situația de fapt reținută, normele
ultimul rând o garanție a părților de respectare legale incidente în cauză și soluția adoptată
a dreptului lor la un proces echitabil prevăzut pentru fiecare capăt de cerere.
de art. 6 din Convenția europeană a drepturilor 2. În ceea ce privește primul petit al cererii de
omului. chemare în judecată, Curtea constată că socie
tatea reclamantă a solicitat instanței să oblige
Dreptul la un proces echitabil, garantat de
pe pârâta AJOFM Constanța la plata sumei de
art. 6.1 din Convenție, include printre altele
25.893 lei, reprezentând 41,5% din salariul
dreptul părților de a prezenta observațiile
de bază brut corespunzător locului de muncă
pe care le consideră pertinente pentru cauza
ocupat, pentru un număr de 26 de salariați,
lor. Întrucât Convenția nu are drept scop
aferent lunii iulie 2020, invocând dispozițiile
garantarea unor drepturi teoretice sau iluzorii,
O.U.G. nr. 92/2020 pentru instituirea unor
ci drepturi concrete și efective, acest drept nu
măsuri active de sprijin destinate angajaților
poate fi considerat efectiv decât dacă aceste
și angajatorilor în contextul situației epide
observații sunt în mod real “ascultate”, adică
miologice determinate de răspândirea
în mod corect examinate de către instanța
coronavirusului SARS-CoV-2, precum și pentru
sesizată. Altfel spus, art. 6 implică în sarcina modificarea unor acte normative.
instanței obligația de a proceda la un examen
efectiv al mijloacelor, argumentelor și al Potrivit art. I alin. (1) din acest act normativ:
elementelor de probă ale părților, cel puțin „Începând cu data de 1 iunie 2020, angajatorii ai
pentru a le aprecia pertinența (Hotărârea căror angajați au beneficiat de prevederile art. XI
Perez împotriva Franței și Hotărârea Van der alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului
Hurk împotriva Olandei din 19 aprilie 1994, nr. 30/2020 pentru modificarea și completarea

unor acte normative, precum și pentru stabilirea lista persoanelor care beneficiază de această
unor măsuri în domeniul protecției sociale în sumă, asumată de reprezentantul legal al
contextul situației epidemiologice determinate angajatorului, conform modelului care va fi
de răspândirea coronavirusului SARS-CoV-2, aprobat prin ordin al președintelui Agenției
aprobată cu modificări și completări prin Naționale pentru Ocuparea Forței de Muncă,
Legea nr. 59/2020, cu completările ulterioare, în termen de 5 zile de la intrarea în vigoare a
precum și angajatorii ai căror angajați au avut prezentei ordonanțe de urgență, care se publică
contractele individuale de muncă suspendate în Monitorul Oficial al României, Partea I.
în conformitate cu prevederile art. 52 alin. (1)
lit. c) din Legea nr. 53/2003 – Codul muncii, (3) Angajatorii își asumă răspunderea pentru
republicată, cu modificările și completările corectitudinea și pentru veridicitatea datelor
ulterioare, și nu au beneficiat de prevederile înscrise în documentele prevăzute la alin. (2).
art. XI din Ordonanța de urgență a Guvernului (4) Decontarea din bugetul asigurărilor pentru
nr. 30/2020, aprobată cu modificări și com șomaj a sumelor prevăzute la art. I alin. (1) se
pletări prin Legea nr. 59/2020, cu completările efectuează în termen de cel mult 10 zile de la
ulterioare, în perioada stării de urgență sau data îndeplinirii de către angajatori, potrivit
alertă, beneficiază, pentru o perioadă de trei legii, a obligațiilor declarative și de plată
luni, de decontarea unei părți din salariu, aferente veniturilor din salarii și asimilate
suportată din bugetul asigurărilor pentru șomaj, salariilor din perioada de raportare pentru care
reprezentând 41,5% din salariul de bază brut se face solicitarea.
corespunzător locului de muncă ocupat, dar nu
mai mult de 41,5% din câștigul salarial mediu (5) Plata sumelor prevăzute la art. I alin. (1)
brut prevăzut de Legea bugetului asigurărilor se face prin virament în conturile deschise
sociale de stat pe anul 2020 nr. 6/2020, cu de angajatori la instituțiile de credit, după
modificările ulterioare”. verificarea de către agențiile pentru ocuparea
forței de muncă județene, precum și a
Mai departe, la art. II sunt prevăzute condițiile municipiului București, a îndeplinirii condițiilor
în care angajatorii beneficiază de acest ajutor prevăzute la alin. (4)”.
acordat de către stat, astfel:
Ordinul Președintelui Agenției Naționale
„(1) Sumele prevăzute la art. I alin. (1) se acordă pentru Ocuparea Forței de Muncă nr. 457/2020
din bugetul asigurărilor pentru șomaj, în limita aprobă modelul documentelor prevăzute de
bugetului aprobat. art. II alin. (2) din O.U.G. nr. 92/2020, respectiv
(2) În vederea decontării sumelor prevăzute al cererii, al declarației pe propria răspundere
la art. I alin. (1), angajatorii suportă integral și al listei persoanelor care beneficiază de
JURISPRUDENȚĂ
contravaloarea salariilor angajaților care prevederile art. I alin. (1) din ordonanță.
beneficiază de prevederile prezentei ordonanțe În cuprinsul modelului de cerere există men
de urgență și ulterior, începând cu data de întâi țiunea: Anexez copia documentului din care
până la data de 25 a lunii următoare perioadei rezultă dovada plății (ordin de plată/extras de
de raportare căreia îi sunt aferente veniturile, cont etc.) obligațiilor fiscale aferente lunii/
depun, prin mijloace electronice, la agențiile trimestrului ....................... respectiv(e).
pentru ocuparea forței de muncă județene,
precum și a municipiului București, în raza În cuprinsul declarației pe proprie răspundere
cărora își au sediul social, o cerere semnată există mențiunea: Subsemnatul/Subsemnata
și datată de reprezentantul legal însoțită (…) cunoscând prevederile art. 326 din Legea
de o declarație pe propria răspundere și de nr. 286/2009 – Codul penal, cu modificările și

completările ulterioare, cu privire la falsul în Data limită a formulării cererii de decontare

declarații, declar pe propria răspundere că: 2. nu este însă determinată în raport de data
angajatorul a îndeplinit obligațiile declarative efectuării plății contribuțiilor, ci este situată în
și de plată aferente veniturilor din salarii și intervalul 1-25 al lunii următoare perioadei de
asimilate salariilor din perioada de raportare raportare căreia îi sunt aferente veniturile.
pentru care se face solicitarea.
Dacă legiuitorul secundar ar fi dorit ca plata
În speță, pârâta a respins cererea de decontare contribuțiilor să fi fost anterioară sau efectuată
prin adresa nr. 8390/9.09.2020 cu motivarea în aceeași zi cu înregistrarea cererii, ar fi
că „plata obligațiilor fiscale aferente lunii/ prevăzut într-o exprimare clară că decontarea
trimestrului pentru care solicitați decontarea se efectuează în termen de cel mult 10 zile de
este ulterioară cererii”. la data înregistrării cererii, după verificarea
de către agențiile pentru ocuparea forței de
Contrar susținerilor intimatei pârâte, instanța muncă a îndeplinirii condițiilor prevăzute la
de fond a interpretat în mod eronat disp. art. II alin. (4).
din O.U.G. nr. 92/2020, întrucât actul normativ
Pe de altă parte, condițiile de fond care se cer
nu impune obligația plății, la momentul
a fi verificate, potrivit art. II alin. (5), sunt cele
formulării cererii de decontare, a obligațiilor
prevăzute la alin. (4), și anume îndeplinirea
fiscale aferente lunii/trimestrului pentru care
de către angajatori, potrivit legii, a obligațiilor
solicită decontarea, ci obligația de a depune declarative și de plată aferente veniturilor din
trei documente: 1. o cerere semnată și datată salarii și asimilate salariilor din perioada de
de reprezentantul legal; 2. O declarație pe raportare pentru care se face solicitarea, și nu
propria răspundere; 3. lista persoanelor care neîndeplinirea altor condiții de fond.
beneficiază de suma solicitată.
Potrivit O.U.G. nr. 92/2020, Ordinul
Or, la data de 20.08.2020 reclamanta a nr. 457/2020 are rolul de a aproba modelul
depus în termenul legal aceste trei înscrisuri. documentelor prevăzute de art. II alin. (2)
Într‑adevăr, O.U.G. nr. 92/2020 condiționează din O.U.G. nr. 92/2020, și nu instituirea unor
plata sumelor prevăzute la art. I alin. (1) de condiții suplimentare de fond pentru admiterea
îndeplinirea obligațiilor de plată aferente cererii.
veniturilor din salarii și asimilate salariilor
din perioada de raportare pentru care se face Chiar dacă acest Ordin instituie obligația
solicitarea. anexării la cerere a dovezii plății contribuțiilor,
nici O.U.G. nr. 92/2020 și nici Ordinul însuși
De realizarea și momentul plății este legată, nu prevăd sancțiunea respingerii cererii pentru
însă, exclusiv decontarea efectivă de către neîndeplinirea obligației de a anexa dovada
instituția pârâtă și nu formularea cererii de plății la cererea formulată.
decontare, întrucât legiuitorul secundar a
La momentul soluționării cererii – 9.09.2020,
prevăzut la art. II alin. (4) că decontarea din
obligațiile de plată ale solicitantei reclamante
bugetul asigurărilor pentru șomaj a sumelor
erau îndeplinite, astfel cum rezultă din ordi
prevăzute la art. I alin. (1) se efectuează în
nul de plată din 24.08.2020, astfel că în mod
termen de cel mult 10 zile de la data îndeplinirii
nelegal pârâta nu a soluționat favorabil soli
de către angajatori, potrivit legii, a obligațiilor citarea formulată.
declarative și de plată aferente veniturilor din
salarii și asimilate salariilor din perioada de 3. În ceea ce privește cel de al doilea capăt de
raportare pentru care se face solicitarea. cerere, în cadrul acestuia reclamanta a solicitat

obligarea pârâtei la plata sumei de 19.194 lei dar nu mai mult de 41,5% din câștigul salarial
reprezentând 41,5% din salariul de bază brut mediu brut prevăzut de Legea bugetului
corespunzător locului de muncă ocupat, pentru asigurărilor sociale de stat pe anul 2020
un număr de 27 persoane, pentru perioada nr. 6/2020, cu modificările ulterioare.
16.06.2020 - 30.06.2020.
(4) Angajatorii care au mai multe obiecte de
Este real că în partea introductivă a cererii activitate dintre care cel puțin unul se află sub
de chemare în judecată s-a înscris suma de incidența restricțiilor stabilite prin acte ale
„19.19 lei”, însă în dezvoltarea acestui petit, autorităților competente optează fie pentru
la pct. II din cerere, fila 11 dosar judecătorie, aplicarea prevederilor alin. (1), fie pentru
s-a menționat suma de 19.194 lei și s-a aplicarea art. X din prezenta ordonanță de
făcut trimitere la cererea adresată pârâtei la urgență”.
data de 24.07.2020, în care se menționează
această sumă de 19.194 lei, astfel încât în mod Art. XI alin. (1) din O.U.G. nr. 30/2020, la
evident este vorba de o eroare materială, de care face trimitere textul citat mai sus, are
tehnoredactare, așa cum a susținut și apelanta următorul conținut:
reclamantă prin apărător.
„(1) Pe perioada stării de urgență instituite
Fondul pretenției se întemeiază pe disp. art. I prin Decretul nr. 195/2020 privind instituirea
alin. (1) și (4) din O.U.G. nr. 92/2020: stării de urgență pe teritoriul României,
pentru perioada suspendării temporare a
„(1) Începând cu data de 1 iunie 2020, contractului individual de muncă, din inițiativa
angajatorii ai căror angajați au beneficiat angajatorului, potrivit art. 52 alin. (1) lit. c) din
de prevederile art. XI alin. (1) din Ordonanța Legea nr. 53/2003 – Codul muncii, republicată,
de urgență a Guvernului nr. 30/2020 pentru cu modificările și completările ulterioare, ca
modificarea și completarea unor acte urmare a efectelor produse de coronavirusul
normative, precum și pentru stabilirea unor SARS-CoV-2, indemnizațiile de care beneficiază
măsuri în domeniul protecției sociale în salariații se stabilesc la 75% din salariul de
contextul situației epidemiologice determinate bază corespunzător locului de muncă ocupat
de răspândirea coronavirusului SARSCoV-2, și se suportă din bugetul asigurărilor pentru
aprobată cu modificări și completări prin șomaj, dar nu mai mult de 75% din câștigul
Legea nr. 59/2020, cu completările ulterioare, salarial mediu brut prevăzut de Legea bugetului
precum și angajatorii ai căror angajați au avut
asigurărilor sociale de stat pe anul 2020
contractele individuale de muncă suspendate
nr. 6/2020”.
în conformitate cu prevederile art. 52 alin. (1)
lit. c) din Legea nr. 53/2003 – Codul muncii,
JURISPRUDENȚĂ
Potrivit situației de fapt din cauză, pentru

republicată, cu modificările și completările perio ada 01.06-15.06.2020, un număr de
ulterioare, și nu au beneficiat de prevederile 19 angajați ai societății au beneficiat de
art. XI din Ordonanța de urgență a Guvernului șomaj tehnic în baza art. XI alin. (1) din O.U.G.
nr. 30/2020, aprobată cu modificări și nr. 30/2020, iar după acest interval toți cei 27
completări prin Legea nr. 59/2020, cu comple de angajați au reluat activitatea, inclusiv cei
tările ulterioare, în perioada stării de urgență 19 pentru care s-a acordat măsura de sprijin
sau alertă, beneficiază, pentru o perioadă de menționată.
trei luni, de decontarea unei părți din salariu,
suportată din bugetul asigurărilor pentru Ca urmare, reclamanta a solicitat acordarea
șomaj, reprezentând 41,5% din salariul de bază în continuare, pentru intervalul 16.06 -
brut corespunzător locului de muncă ocupat, 30.06.2020, a măsurii de sprijin prevăzută de

art. I alin. (1) din O.U.G. nr. 92/2020, sub forma O.U.G. nr. 92/2020 se aplică inclusiv celor care
decontării unei părți din salariu, reprezentând au beneficiat de măsura de sprijin prevăzută de
41,5% din salariul de bază brut corespunzător O.U.G. nr. 30/2020, atât timp cât este vorba
locului de muncă ocupat, dar nu mai mult de de perioade diferite, în cauza de față fiind
41,5% din câștigul salarial mediu brut prevăzut vorba de intervale de timp unul în continuarea
de Legea bugetului asigurărilor sociale de stat celuilalt. Pe cale de interpretare logică, rezultă
pe anul 2020 nr. 6/2020. că cele două măsuri de sprijin nu ar putea fi
solicitate de către același beneficiar pentru
Prin adresa nr. 6883/10.08.2020 pârâta a co
același interval de timp, ceea ce nu este însă
municat că nu poate soluționa favorabil cere
cazul în speță.
rea, având în vedere dispozițiile art. I alin. (4)
din O.U.G. nr. 92/2020 și faptul că a fost deja În consecință, se constată că și acest capăt de
soluționată favorabil cererea nr. …/7.07.2020 cerere este întemeiat, soluția primei instanțe
privind acordarea indemnizației prevăzute fiind greșită și sub acest aspect.
de art. XI din O.U.G. nr. 30/2020. Cererea
menționată a vizat acordarea indemnizației Pentru considerentele de fapt și de drept
pentru 19 persoane, aferentă primei jumătăți expuse, în temeiul art. 480 alin. (2) Cod
a lunii iunie 2020, așa cum s-a arătat mai sus. procedură civilă, Curtea va admite apelul și va
schimba în tot sentința apelată, în sensul că va
Potrivit declarației de proprie răspundere
admite acțiunea și va obliga pârâta în favoarea
a administratorului/reprezentantului legal
reclamantei la plata sumei de 25.893 lei,
al angajatorului, anexată la cererea din
7.07.2020, singura activitate restricționată este reprezentând 41,5% din salariul de bază brut
„activitatea desfășurată de operatorii economici corespunzător locului de muncă ocupat, pentru
din cadrul centrelor comerciale care nu au un număr de 26 persoane, aferentă lunii iulie
accesul asigurat direct din exteriorul incintei și 2020, precum și la plata sumei de 19.194 lei,
pentru care nu este întreruptă comunicarea cu reprezentând 41,5% din salariul de bază brut
restul complexului”, corespunzătoare codului corespunzător locului de muncă ocupat, pentru
CAEN 6612 „Activități de intermediere a un număr de 27 persoane, aferentă perioadei
tranzacțiilor financiare”. 16.06.2020 - 30.06.2020.
Reclamanta a susținut că acest cod CAEN Totodată, pe temeiul conferit de art. 453
este unic, aspect confirmat și prin accesarea alin. (1) Cod procedură civilă, se va dispune
siteurilor de specialitate, iar pârâta nu a făcut obligarea pârâtei către reclamantă la plata
dovada contrară. sumei de 2.000 lei, reprezentând cheltuieli de
judecată constând în onorariu de avocat.
Din analiza textelor de lege citate, rezultă că
măsura de sprijin prevăzută de art. I alin. (1) din (Judecător redactor Geta-Cristina Gheorghe)

3. Situația Biroului Asigurătorilor de Autovehicule

din România de garant al cererii de despăgubire
rezultată din faptul ilicit al neîncheierii poliției de
asigurare obligatorie de răspundere civilă a unui vehicul
înmatriculat în România care a circulat pe teritoriul
altui stat. Obligarea pârâtei alături de pârât la plata
întregului prejudiciu
C. civ., art. 2305
În speță, pârâtei i s-a imputat neîndeplinirea obligației de a încheia asigurarea obligatorie de

răspundere civilă pentru autovehiculul deținut și pus în circulație. Ca urmare a acestui fapt, la
momentul producerii de către pârât a unui accident soldat cu pagube materiale, acoperirea
prejudiciului nu s-a putut realiza în temeiul poliței de asigurare către partea păgubită, reclamanta
fiind obligată să acopere prejudiciul în temeiul clauzelor din Acordul Multilateral între birourile
naționale de asigurări ale statelor membre ale spațiului economic european și al altor state
asociate, în calitate de birou național garant al soluționării cererii de despăgubire.
Biroul Asigurătorilor de Autovehicule din România s-a aflat în situația de garant al cererii de
despăgubire rezultată din faptul ilicit al neîncheierii poliției de asigurare obligatorie de răspundere
civilă a unui vehicul înmatriculat în România care a circulat pe teritoriul altui stat. Or, această
obligație de garanție s-a antrenat și s-a executat în sarcina recurentei ca urmare a faptului că
proprietarul autovehiculului nu a încheiat un contract de asigurare obligatorie, legătura de
cauzalitate dintre faptă și prejudiciu fiind evidentă.
(Curtea de Apel Constanța, Decizia civilă nr. 81/C/23 martie 2022)
I. Circumstanțele speței legale de întârziere calculate pentru suma de

6.208,13 lei, de la data de 17.03.2020 până la
1. Obiectul cererii de chemare în judecată data plății efective, cu cheltuieli de judecată.
JURISPRUDENȚĂ
Prin cererea formulată și înregistrată pe rolul 2. Hotărârile judecătorești pronunțate în

Judecătoriei Tulcea la data de 17.03.2020, cauză
reclamantul Biroul Asigurătorilor de
Autovehicule din România, în contradictoriu cu Prin sentința civilă nr. 1507/22.09.2020
pârâții [...] și [...]., a solicitat obligarea acestora pronunțată de Judecătoria Tulcea s-a admis în
în solidar la plata sumei de 6.852,13 lei parte cererea în pretenții formulată și a obligat
cu titlu de prejudiciu material și cheltuieli pârâtul [...] la plata către reclamantă a sumelor
traducere documente, 751,47 lei cu titlu de 6.852,13 lei cu titlu de prejudiciu material și
de dobândă penalizatoare legală aferentă cheltuieli traducere documente, 751,47 lei cu
sumei de 6.208,13 lei, 384,97 lei cu titlu de titlu de dobândă penalizatoare legală aferentă
T.V.A. și în continuare, la plata penalităților sumei de 6.208,13 lei, 384,97 lei cu titlu de

Situația Biroului Asigurătorilor de Autovehicule din România de garant al cererii de despăgubire...
T.V.A. și în continuare, la plata penalităților și nu lipsa încheierii asigurării acestuia, iar

legale de întârziere calculate pentru suma de această din urmă fapta are doar o natură
6.208,13 lei, de la data de 17.03.2020 până la contravențională fiind sancționată potrivit
data plății efective. art. 64 din Legea nr. 136/1995 cu amendă
de la 1.000 lei la 2.000 lei și cu reținerea
A fost obligat pârâtul [...] la plata către re certificatului de înmatriculare/înregistrare a
clamantă a sumei de 504,43 lei cu titlu de vehiculului, până la prezentarea documentului
cheltuieli judiciare. De asemenea, a fost respinsă privind încheierea asigurării (legea în vigoare
cererea privind pârâta [...]. ca neîntemeiată. în momentul producerii evenimentului rutier).
Prin decizia civilă nr. 438/06.05.2021, pronun Pe de altă parte, nu se poate stabili nici legă
țată de Tribunalul Tulcea a fost respins apelul tura de cauzalitate dintre faptă și prejudiciu,
civil declarat de către apelantul-reclamant acesta din urmă producându‑se nu ca urmare
Biroul Asiguratorilor de Autovehicule a neasigurării autovehiculului de către [...]., ci
din România, împotriva sentinței civile din cauza faptei celuilalt pârât, [...].
nr. 1507/22.09.2020 pronunțate de Judecă
toria Tulcea în dosarul nr. .../327/2020, având Față de cele mai sus arătate, în temeiul
ca obiect – pretenții, în contradictoriu cu art. 480 alin. (1) Cod de procedură civilă, a fost
intimata-pârâtă [...]., ca nefondat. respins apelul formulat de reclamantul Biroul
Asigurătorilor De Autovehicule din România,
Pentru a pronunța această hotărâre instanța a în contradictoriu cu pârâții [...] și [...]., ca
reținut că, în data de 15.10.2016, pârâtul [...] a nefondat.
provocat un accident de circulație în Belgia, în
timp ce conducea autoturismul înmatriculat II. Calea de atac pe rolul Curții
sub nr. [...]. În urma informațiilor solicitate
1. Motivele de recurs
de la autorități s-a identificat proprietarul
autoturismului – pârâta [...]. în raport de care Împotriva deciziei civile menționate a declarat
prima instanță a respins cererea de chemare recurs reclamantul Biroul Asigurătorilor de
în judecată. Autovehicule din România pentru cons i
derentele pe care le vom expune în continuare.
Apelantul a invocat faptul că prima instanța
a făcut o greșită aplicare a legii, proprietarul Tribunalul a făcut o interpretare și o aplicare
autoturismului, respectiv pârâta [...] nu și-a greșită a normelor de drept material în privința
îndeplinit obligația de a încheia asigurarea respingerii apelului introdus de reclamantă.
pentru autovehiculul implicat în accident,
arătând că fapta ilicită cauzatoare de prejudiciu Subliniază că au întemeiat acțiunea în
este reprezentată tocmai de această inacțiune, principal pe prevederile art. 1349 alin. (1) și
respectiv neîndeplinirea obligației prevăzută de (2) și 1357 din Codul civil privind răspunderea
art. 48 alin. (1) din Legea nr. 136/1995. civilă delictuală a pârâtului și răspunderea
pentru fapta proprie a pârâtului, de a nu-și fi
Tribunalul a apreciat că atragerea răspunderii încheiat asigurarea de răspundere civilă auto
delictuale presupune îndeplinirea cumulativă și care prin omisiunea de a-și încheia polița de
a următoarelor condiții: faptă ilicită, un asigurare le-a creat un prejudiciu, fiind obligați
prejudiciu, legătura de cauzalitate între să intervină în acest caz în calitate de garant
fapta ilicită și prejudiciu și vinovăția celui să achite despăgubirile pentru, și în numele
care răspunde și a identificat ca faptă ilicită pârâtului. Dacă pârâtul și-ar fi îndeplinit
conducerea defectuoasă a autovehiculului obligația de a încheia asigurarea pentru

autovehicul, despăgubirile ar fi fost plătite de asigurarea pentru autovehicul, despăgubirile ar

asigurător și recurentul nu ar fi fost obligat să fi fost plătite de asigurător și recurenta nu ar
le plătească. fi fost obligată să intervină și să le plătească.
Astfel că prejudiciul suferit este reprezentat Vinovăția autorului faptei ilicite rezultă din
de diminuarea patrimoniului cu sumele faptul că orice deținător de autovehicul
de bani achitate către Biroul Național din cunoaște faptul că este obligat să încheie o
Italia pentru plata despăgubirilor cuvenite asigurare pentru acesta. Pe de altă parte, în
persoanei prejudiciate prin accidentul provocat ipoteza puțin probabilă că nu cunoștea acest
prin intermediul autovehiculului aflat în lucru, necunoașterea legii nu exonerează pe
proprietatea pârâtului, precum și cu sumele nimeni de răspundere. Deci vinovăția pârâtului
achitate în legătură directă cu această plată în săvârșirea faptei ilicite există și indiferent
(pentru taxa de gestiune, pentru comisioane de forma vinovăției (intenție, culpă chiar și
bancare, pentru traduceri). Deci prejudiciul cea mai ușoară), acesta este obligat să repare
în acest caz este un prejudiciu patrimonial și prejudiciul pe care l-a cauzat.
este rezultatul încălcării dreptului subiectiv de
proprietate al recurentului. Dacă pârâtul [...], în Arată de asemenea, faptul că, acțiunea promo
calitate de proprietar al autovehiculului, și-ar vată este o acțiune în regres, o acțiune a
fi îndeplinit obligația de a încheia asigurarea garantului (fideiusorului) împotriva debitorului
pentru autovehicul, despăgubirile ar fi fost (pârâtul din prezenta cauză) pentru sumele
plătite de asigurător și recurenta nu ar fi fost plătite în numele și pentru acesta.
obligată să intervină în acest caz.
Obligația încheierii unui contract de asigu
Consideră că sunt îndeplinite condițiile rare de răspundere civilă auto, incumbă pro
răspunderii civile delictuale. prietarului potrivit Legii nr. 136/1995, art. 48,
alin. (1).
Prejudiciul suferit este reprezentat de dimi
nuarea patrimoniului recurentei reclamante Solicită admiterea recursului așa cum a fost
cu sumele de bani achitate către persoana formulat și modificarea deciziei nr. 438 din
prejudiciată pentru plata despăgubirilor 06.05.2021, pronunțată de Tribunalul Tulcea
cauzate prin accidentul provocat prin în dosarul nr. 2019/327/2020 și admiterea
intermediul autovehiculului pârâtului. acțiunii așa cum a fost formulată.
Fapta ilicită săvârșită de pârât constă într-o Recurentul reclamant, (B.A.A.R.) solicită
inacțiune, respectiv în neîndeplinirea obligației admiterea recursului, iar în baza art. 488
JURISPRUDENȚĂ
instituite în sarcina sa prin prevederile alin. (8) Cod procedură civilă, modificarea
art. 48 alin. (1) din Legea nr. 136/1995 de a deciziei nr. 438 din 06.05.2021, pronunțată de
încheia o asigurare RCA/Carte Verde pentru Tribunalul Tulcea în care intimat pârât este [...].
autovehiculul înmatriculat sub numărul [...]
pe care-l deținea. Existența raportului de 2. Apărările intimatului
cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu.
În cauză intimații nu au formulat întâmpinare
Diminuarea patrimoniului recurentei ca și nici nu s-au prezentat la judecata cauzei. Prin
urmare a faptului că pârâtul nu și-a îndeplinit încheierea din 26 ianuarie 2022, verificându‑și
obligația de a întocmi o poliță de asigurare competența material-procesuală, instanța
pentru autovehiculul [...] este evidentă. Dacă a reținut că prezenta cauză se impune a fi
pârâtul și-ar fi îndeplinit obligația de a încheia soluționată de secția I civilă a Curții de Apel

Situația Biroului Asigurătorilor de Autovehicule din România de garant al cererii de despăgubire...
pentru motivele expuse pe larg în considerente cererea de chemare în judecată prin care
acesteia. BAAR reclama în sarcina acesteia o altă faptă
decât cea stabilită în sarcina pârâtului [...],
III. Considerentele și soluția Curții conducător al autovehiculului neînmatriculat
Recursul este fondat și va fi admis, cu conse pus în circulație fără poliță de asigurare
cința casării în parte a deciziei recurate pentru obligatorie încheiată și nu a analizat această
considerentele pe care le vom expune în faptă sub aspectul caracterului său ilicit.
continuare. Apoi, reținând că lipsa încheierii poliției de
Prealabil, Curtea observă că în ceea ce privește asigurare imputată pârâtei [...] constituie
soluția pronunțată în privința angajării contravenție, instanța de apel a plecat de la
răspunderii pârâtului [...] și al cuantumului pre premisa greșită că săvârșirea unei contra
judiciului, aceasta nu a făcut obiect de critică venții nu poate naște în sarcina celui care
din partea niciuneia dintre părțile procedurii o săvârșește obligația de a-l despăgubi pe
judiciare, astfel că sub aceste aspecte decizia cel căruia i-a produs o pagubă printr-o faptă
instanței de apel nu mai poate fi discutată. catalogată chiar de lege ca intrând în sfera
ilicitului.
Recurentul reclamant a chemat în judecată
pe cei doi pârâți, indicând pentru fiecare În fine, în cauză au fost nesocotite chiar
faptele ilicite a căror săvârșire i-au provocat prevederile art. 2305 Cod civil indicate textual
un prejudiciu, pretins a fi reparat prin în cererea de chemare în judecată și reiterate în
demersul judiciar, așa cum rezultă din actul de motivele de apel (fila 3 din memoriul de apel)
investire al instanței de judecată: pârâtul [...] potrivit cărora fideiusorul care a plătit datoria
a provocat accidentul din vina sa, conducând este de drept subrogat în toate drepturile pe
autovehiculul înmatriculat în România sub care creditorul le avea împotriva debitorului.
nr. [...]; pârâta [...] nu și-a îndeplinit obligația Acest drept de regres al recurentului, în calitate
legală de asigurare a autovehiculului pus de garant, în contra persoanei vinovate, nu
în circulație pe drumurile publice (fila 6 din este recunoscut în considerarea unui raport
acțiune). juridic distinct de raportul juridic delictual
primar, determinat de fapta cauzatoare de
Atât instanța de fond, cât și cea de apel, au prejudiciu, ci se află în strânsă legătură cu
pron unțat soluțiile analizând doar fapta acesta, indemnizația de asigurare înlocuind în
săvârșită de către pârâtul [...], respectiv aceea parte sau în tot dreptul subiectiv de creanță al
de producere a accidentului, raportând răs persoanei păgubite.
punderea pârâtei [...] la existența unor raporturi
de prepușenie care nu au fost dovedite în cauză În speță, pârâtei [...] i s-a imputat neîndeplinirea
și la răspunderea pentru fapta altuia. Mai mult obligației de a încheia asigurarea obligatorie de
decât atât, instanța de apel a reținut că fapta răspundere civilă pentru autovehiculul deținut
ilicită constă în conducerea defectuoasă a și pus în circulație. Ca urmare a acestui fapt,
autovehiculului și nu în lipsa încheierii asi la momentul producerii unui accident soldat
gurării care are o natură contravențională, cu pagube materiale, acoperirea prejudiciului
concluzionând că nu se poate stabili o legătură nu s-a putut realiza în temeiul poliței de asi
de cauzalitate între faptă și prejudiciu în ceea gurare către partea păgubită, reclamanta fiind
ce privește pe pârâta [...]. obligată să acopere prejudiciul în temeiul
clauzelor din Acordul Multilateral între birourile
Procedând la o astfel de analiză în ceea ce naționale de asigurări ale statelor membre ale
privește pârâta [...], instanța de apel a ignorat spațiului economic european și al altor state

asociate, în calitate de birou național garant al prevăzut de art. 488 pct. 8 C. pr. civ. astfel că,
soluționării cererii de despăgubire. admițând recursul, va casa decizia recurată,
în sensul că va admite apelul și va schimba
Prin urmare, Curtea va reține că instanța de în parte sentința instanței de fond în sensul
apel a făcut o greșită aplicare a prevederilor obligării și a pârâtei [...] alături de pârâtul [...]
de drept material, mai precis a celor care la plata întregului prejudiciu.
guvernează situația BAAR de garant al cererii
de despăgubire rezultată din faptul ilicit al Cheltuieli de judecată
neîncheierii poliției de asigurare obligatorie de
răspundere civilă a unui vehicul înmatriculat în În acord cu prevederile art. 453 C. pr. civ.
România care a circulat pe teritoriul altui stat. potrivit cărora „partea care pierde procesul
Or, această obligație de garanție s-a antrenat va fi obligată, la cererea părții care a câștigat,
și s-a executat în sarcina recurentei ca urmare să îi plătească acesteia cheltuieli de judecată”,
a faptului că proprietarul autovehiculului nu a instanța de apel va dispune obligarea intimatei
încheiat un contract de asigurare obligatorie, [...] la plata cheltuielilor de judecată efectuate
legătura de cauzalitate dintre faptă și preju de către reclamantă, cu judecata cauzei în
diciu fiind evidentă. recurs, în cuantum de 252 de lei reprezentate
de taxa de timbru depusă la dosar.
Pentru considerentele expuse, Curtea va reține
că în cauză este incident motivul de casare (Judecător redactor Mihaela-Cristina Mocanu)
JURISPRUDENȚĂ

Necorelarea propunerii tehnice cu propunerea financiară...
CURTEA DE APEL GALAȚI

* în materia achizițiilor publice
1. Necorelarea propunerii tehnice cu propunerea
financiară. Mențiunea suportării unor costuri
din cota de profit – modificarea propunerii tehnice.
Cazuri de excludere în ceea ce privește contracte
de achiziții anterioare
H.G. nr. 395/2016, art. 136-136 și 167; Cauza Delta; Cauza Antwopse; Cauza Tax FIN
(...) Comisia de evaluare a sesizat o serie de necorelări între elementele din P.T. și P.F. în sensul că
P.F. nu includea costurile pentru anumite activități secundare, prezentate în P.T. Prin clarificări au
fost cuantificate aceste costuri la o valoare situată sub 1% din valoarea anuală și s-a susținut de
către ofertant suportarea lor din profit, permițând astfel păstrarea valorii din P.F. ofertată inițial.
Contrar deciziei CNSC, Curtea a apreciat că norma prevăzută de art. 134 alin. (6) din H.G. 395/2016
conform căruia „În cazul în care ofertantul modifică prin răspunsurile pe care le prezintă comisiei de
evaluare potrivit dispozițiilor alin. (1) conținutul propunerii tehnice sau propunerii financiare, oferta
sa va fi considerată inacceptabilă.” Nu poate fi aplicată fără a se verifica însăși legislația națională,
legislația comunitară și jurisprudența CJUE, dar și efectele pe care le produce respectiva modificare
în contextul procedurii de atribuiri.
În Cazul C-336/12 – Manova, Curtea a reținut că art. 2 din Directiva 2004/18 nu se opune ca datele
referitoare la ofertă să poată fi corectate sau completate punctual, în special întrucât necesită în
mod vădit o simplă clarificare sau pentru a înlătura erori materiale evidente (Hotărârea SAG ELV
Slovensko și alții, citată anterior, punctul 40).
Plecând de la aceste precizări preliminare, aspectele care se impun a fi lămurite prin raportare la
specificul speței, a legislației naționale și a jurisprudenței CJUE incidente sunt următoarele:
1. dacă în determinarea caracterului acceptabil/inacceptabil al ofertei, modificările aduse prin

clarificarea adusă de petentă ofertei inițiale sunt încadrabile în prevederile art. 134 alin. (6) din
H.G. 395/2006 sau este vorba în speță de o situație de excepție, dintre cele reglementate de art. 134
alin. (7) din același act normativ.
2. în ce măsură, o ofertă care include în propunerea tehnică anumite costuri, cu privire la care în
propunerea financiară se arată că vor fi suportate din cota de profit, constituie o ofertă neconformă
în sensul art. 137 alin. (3), lit. d) din H.G. 395/2016.
Curtea a apreciat că, prin clarificările sale, petenta nu și-a modificat oferta, ci recunoscând existența
unei necorelări, a explicat-o și a înlăturat-o, prin precizarea că prețul oferit pentru acele servicii
necuantificate inițial va fi suportat din cota de profit.

Raportarea pur literală și strictă la prevederile art. 134, fără a fi avute în vedere principiile care
guvernează procedura de atribuire, este de natură să conducă, din cauza unei omisiuni, la respingerea
unor oferte avantajoase economic, ceea ce, după cum se arată în jurisprudența CJUE, nu este, în
definitiv, conciliabil cu „principiul economiei”.
Asupra posibilității completării ofertei financiar s-a pronunțat CJUE în Cauza T-195/08 Antwerpse
Bouwwerken NV c. Comisia în cazul căreia s-a statuat faptul că principiul proporționalității impune
ca actele instituțiilor să nu depășească limitele a ceea ce este adecvat și necesar în scopul realizării
obiectivelor urmărite, înțelegându‑se că, în cazul în care este posibilă o alegere între mai multe
măsuri adecvate, trebuie să se recurgă la cea mai puțin constrângătoare, iar inconvenientele cauzate
nu trebuie să fie disproporționate în raport cu scopurile urmărite.
Analizând din această perspectivă clarificările petentei, Curtea a constatat că activitățile

necuantificate inițial, care fac obiectul precizărilor, reprezintă 0,99% din valoarea ofertată mai
puțin decât pragul de 1% prevăzut de art. 134 (9) din H.G. 395/2016; nu se modifică clasamentul
ofertanților, iar oferta, în ansamblul ei, asigură prestarea serviciului la parametrii impuși prin
documentația de atribuire.
(Curtea de Apel Galați, Decizia nr. 76 din data de 08.02.2022)
(...), (...), (...), în calitate de membri ai Asocierii evaluare și să refacă raportul procedurii ținând
... („Asocierea ...”, ”...”), în contradictoriu cu ... cont de admisibilitatea și conformitatea ofertei
și ..., prin lider de asociere ..., în temeiul art. 29 ...
din Legea nr. 101/2016 privind remediile și căile
de atac în materie de atribuire a contractelor În motivarea plângerii, a arătat faptul că
de achiziție publică, a contractelor sectoriale Asocierea ... a participat la procedura de atri
și a contractelor de concesiune de lucrări buire a contractului de achiziție publică de ser
și concesiune de servicii, precum și pentru vicii ce are ca obiect delegarea gestiunii ser
organizarea și funcționarea C.N.S.C., în termen viciului de colectare și transport al deșeurilor
legal a formulat plângere împotriva Deciziei în județul ... și a serviciului de salubrizare
CNSC nr. 2839/C9/2760, 3102/23.12.2021 stradală în municipiul ... Aceste servicii fac
(„Decizia CNSC”), prin care solicită instanței parte din Sistemul de Management Integrat
admiterea plângerii și modificarea în parte a al Deșeurilor în județul ... (S.M.I.D. ...). La
deciziei CNSC în sensul admiterii în întregime procedură au mai participat asocierea ... – ... și
a contestației formulate de RER și, pe cale un alt ofertant.
de consecință, instanța: să anuleze Raportul
JURISPRUDENȚĂ
Potrivit Raportului procedurii nr. 392/08.10.2021,

procedurii nr. 392/08.10.2021; să anuleze oferta Asocierii ... a fost declarată inacceptabilă
Comunicarea Autorității Contractante și neconformă, iar oferta ..., singura ofertă
nr. 403/11.10.2021 privind rezultatul procedurii; declarată admisibilă și conformă, a câștigat
să anuleze Procesul-verbal nr. 354/14.09.2021 procedura.
privind evaluarea conformității ofertelor
financiare cu propunerile tehnice; să constate Urmare a depunerii ofertei, Autoritatea Con
că oferta depusă de RER este admisibilă și tract antă a formulat o serie de solicitări
conformă; să constate că oferta depusă de de clarificare la propunerea financiară
asocierea ... – ... este inadmisibilă având în (nr. 232/27.05.2021, nr. 270/28.06.2021,
vedere situația personală a ... și să oblige nr. 295/22.07.2021, nr. 320/26.08.2021), la
Autoritatea contractantă să reia procesul de care ... a răspuns (adresele nr. 6518/10.06.2021,

nr. 7315/02.07.2021, nr. 8273/27.07.2021, Arată petenta că în cadrul deciziei atacate,

nr. 9664/31.08.2021). CNSC susține că nu este posibilă cotarea la
valoarea zero a unor articole de cost, iar în
Printre altele, Autoritatea contractantă a măsura în care cotarea la valoarea zero a unor
solicitat clarificări cu privire la anumite costuri articole de cost reprezintă o eroare, CNSC
din oferta Asocierii ... care, însumate, reprezintă susține că această eroare nu este permis a fi
0,99% din valoarea ofertei ... corectată ca abatere tehnică minoră. Potrivit
CNSC, astfel de corelări ale ofertei financiare
Urmare a clarificărilor oferite de Asocierea cu oferta tehnică nu intră sub incidența
..., Autoritatea Contractantă a întocmit abaterilor tehnice minore [art. 134 alin. (8)-(9)
procesul-verbal nr. 347/07.09.2021 (”PV din H.G. nr. 395/2016].
347”) prin care oferta Asocierii ... a fost
declarată admisibilă. Prin același proces- Consideră petenta că această interpretare
verbal, după aplicarea criteriilor de atribuire, contravine în mod flagrant jurisprudenței
oferta ... s-a situat pe primul loc, cu o valoare instanțelor europene, Consiliul încălcând
ofertată de 402.675.416,83 lei, iar oferta astfel datoria de a asigura supremația dreptului
..., pe al doilea loc, cu o valoare ofertată de unional și de a interpreta și aplica dreptul
424.713.306,82 lei. intern astfel încât acesta să se conformeze
dreptului Uniunii.
Ulterior, în urma unui control ex-ante al
Deși a invocat în fața CNSC o serie de decizii
Agenției Naționale pentru Achiziții Publice
ale Curții de Justiție a Uniunii Europene (CJUE)
(A.N.A.P.), Autoritatea Contractantă a emis
și Tribunalului de Primă Instanța care confirmă
procesul-verbal nr. 354/14.09.2021 (”PV 354”)
interpretarea petentei, CNSC a trecut sub
și Raportul procedurii nr. 392/08.10.2021,
tăcere aceste decizii, nu s-a referit absolut
declarând oferta Asocierii ... inacceptabilă și
deloc la ele în Decizie și a pronunțat o hotărâre
neconformă. contrară celor decise de instanțele europene.
Asocierea ... a formulat contestație împotriva CNSC s-a întemeiat exclusiv pe o serie de
acestor acte, atât cu privire la respingerea decizii din propria sa practică, unele emise chiar
anterior legislației actuale a achizițiilor publice,
ofertei ..., cât și cu privire la declararea ca
decizii neverificabile și care nu realizează o
admisibilă a ofertei ..., contestația formând
analiză din perspectiva dreptului UE.
obiectul dosarului nr. 2760/2021 al CNSC.
Petenta reiterează în cadrul plângerii o cerere
Urmare a contestației, Autoritatea contra
de trimitere preliminară, o astfel de plângere
ctantă a anulat raportul procedurii doar în ceea fiind formulată și în fața Consiliului.
ce privește oferta ... – ... și a realizat o așa-zisă
”re-evaluare” pur formală a acesteia, cu scopul Susține petenta faptul că, corelarea ofertelor
de a o declara din nou admisibilă. tehnică și financiară prin corectarea abaterilor
tehnice minore se poate face și în oferta
A fost emis astfel procesul-verbal de remediere financiară.
nr. 473/15.11.2021, prin care oferta ... a fost
declarată din nou admisibilă. Decizia CNSC se bazează pe interpretarea
textuală pe care o dă art. 134 alin. (7)-(10)
Asocierea ... a formulat o nouă contestație din H.G. nr. 395/2016 susținând interpretarea
împotriva PV 473/2021, care a format dosarul potrivit căreia fiecare tip de eroare poate
3102/2021 al CNSC, conexat la dosarul inițial. fi corectat numai într-o singură parte a

ofertei, respectiv abaterile tehnice minore și comisiei de evaluare de a solicita clarificări în

viciile de formă ar putea fi corectate doar în ipoteza în care inadvertența din ofertă poate fi
propunerea tehnică, iar erorile aritmetice doar ușor explicată.
în propunerea financiară.
Problema reală care se pune nu este dacă
Potrivit acestei interpretări, nu este admisă eroarea sau inadvertența se regăsește în
corect area unei abateri tehnice minore în cuprinsul propunerii tehnice sau al celei
propunerea financiară (prin corelare cu pro financiare (această distincție este pur
punerea tehnică, precum în cazul de față). formalistă și lipsită de sens), ci aceea că
Aplicarea consecventă a interpretării în cauză solicitarea de clarificări trebuie să asigure în
ar trebui să conducă și la inadmisibilitatea co continuare securitatea juridică.
rectării unei erori aritmetice în propunerea
Din această perspectivă a securității juridice
tehnică.
și raportând raționamentul Tribunalului la
Această modalitate de raționament și interpre situația de față, în mod corect și legal comisia
tare a H.G. nr. 395/2016, bazată exclusiv pe de evaluare a solicitat Asocierii ... să clarifice
formularea textului și ignorând natura erorilor oferta (prin corelarea propunerii tehnice cu cea
în cauză, situațiile pe care aceste prevederi financiară), de vreme ce securitatea juridică
doresc să le corecteze în oferte și normele juri este asigurată.
dice cu forță superioară este artificială, excesiv Aspectele în cauză reprezintă mai puțin decât
de formalistă și, mai cu seamă, nelegală. pragul de 1% prevăzut de art. 134 (9) din
Art. 56 alin. (3) din Directivă prevede în mod H.G. 395/2016, iar clasamentul ofertanților
expres posibilitatea de a corecta erori în ofertă, nu se modifică. Contractul este în continuare
fără să facă o distincție între părțile din ofertă profitabil, astfel încât nu există riscul nesuste
în care acestea s-ar putea regăsi. nabilității prestării serviciului.
În acest sens, petenta face referire la conside Comisia de evaluare a reținut: „Menționăm
că profitul din oferta inițială era de
rentele Cauzei T-195/08 ... c. Comisia, cauză în
2.428.492,53 lei, respectiv 7,85%, iar în urma
care reclamanta se plânsese de faptul că auto
corecțiilor a rezultat un profit de 1.871.016,11 lei,
ritatea contractantă a autorizat un alt ofer
respectiv 6,10%. După cum se vede, rezultă
tant să își completeze oferta financiară, simi
că rămâne o cotă de profit rezonabilă pentru
lar cu cauza de față, iar Tribunalul a hotărât că
îndeplinirea în bune condiții a contractului”.
principiul egalității de tratament și al bunei
administrări dă naștere unei obligații a autori Motivarea CNSC este, în esență, contrară
JURISPRUDENȚĂ
tății contractante de a solicita clarificări, atunci principiului bunei administrări și al deschiderii

când este probabil ca inadvertența ofertei să spre concurență, care au fost afirmate de CJUE
poată fi explicată în mod simplu. în numeroase rânduri, de exemplu în cauza
C-305/08:
Astfel, deși clarificarea ofertei Societății ... a
condus la modificarea propunerii financiare (și „37. Astfel, Curtea a hotărât că unul dintre
chiar și la modificarea câștigătorului procedurii, obiectivele normelor comunitare în materia
pe când în cazul de față ... are în orice situație achizițiilor publice este deschiderea spre
o ofertă mai bună decât ..., Tribunalul a decis o concurență cât mai extinsă posibil (a se
că principiile proporționalității și egalității vedea printre altele în acest sens Hotărârea
de tratament nu numai că permit o astfel de Bayerischer Rundjunk și alții, citată anterior,
clarificare, ci chiar dau naștere unei obligații a punctul 39) și că este în interesul dreptului

comunitar să se asigure participarea cât mai tipuri de erori prevăzute de art. 134 – abaterile
largă posibil a ofertanților la o cerere de ofertă tehnice minore și viciile de formă.
(Hotărârea din 19 mai 2009, Assitur, C-538/07,
nepublicată încă în Repertoriu, punctul 26)”. Această interpretare este nelegală și nu se
poate considera că reprezintă o „dispoziție
Concluzionând, petenta arată că motivarea contrară din dreptul intern” în sensul art. 56
CNSC încalcă modul în care instanțele Uniunii (3) din Directivă, deoarece interpretarea în
au interpretat principiile proporționalității și cauză încalcă principiile tratamentului egal și
tratamentului egal din Directiva 2004/24/UE, al proporționalității.
iar în cazul unei astfel de contradicții, Decizia
Totuși, în măsura în care legiuitorul a decis
CNSC devine nelegală.
în sensul de a permite anumite modificări cu
În acest sens, CJUE a stabilit în Cauza titlu de excepție, libertatea de legiferare a
0-208/05, Murphy, din 11 ianuarie 2007, la condițiilor de aplicare a acestora nu mai este
pct. 70, că aparține judecătorului național absolută, ci trebuie să respecte principiile
sarcina de a da unei dispoziții de drept intern, menționate ale tratamentului egal și al
în măsura în care îi este acordată o marjă de proporționalității.
apreciere prin regulile de drept național, inter
Tratamentul egal reprezintă, în primul rând,
pretarea și aplicarea conformă cu exigen
aplicarea acelorași reguli de drept la situații
țele dreptului Uniunii și, atunci când o astfel similare. În al doilea rând, corolarul acestei
de interpretare conformă nu este posi afirmații este că situațiile diferite trebuie
bilă, în contextul în care Tratatele conferă tratate în mod diferit, aceasta fiind tot o ma
particularilor drepturi pe care le pot apăra în nifestare a principiului tratamentului egal.
justiție și pe care instanțele naționale sunt Întrebarea care se ridică este dacă între pro
obligate să le protejeze, să lase neaplicată orice punerea tehnică și propunerea financiară există
dispoziție de drept intern care ar fi contrară vreo diferență care să justifice tratamentul
normelor impuse de Tratate. diferențiat din punct de vedere al încadrării
în excepțiile prevăzute de art. 134 din H.G.
Art. 56 (3) din Directiva 2014/24/UE permite
nr. 395/2016 și al posibilității de a aduce
corectarea erorilor ”cu excepția unor dispoziții
corecturi sau precizări ofertei în baza unor
contrare din dreptul intern de punere în apli
astfel de excepții.
care a prezentei directive”. Potrivit aceluiași
text, solicitările de clarificări trebuie să Altfel spus, instanța trebuie să cerceteze dacă
respecte principiile egalității de tratament și există vreo justificare rezonabilă care să funda
al transparenței. menteze interpretarea CNSC că fiecare tip de
excepție este aplicabil fie propunerii tehnice,
Legiuitorul român a înțeles să transpună
fie propunerii financiare, dar nu amândurora.
Directiva în sensul de a permite corectarea
erorilor ofertelor în cele trei cazuri prevăzute Petenta consideră că o asemenea justificare nu
de H.G. nr. 395/2016: abaterile tehnice minore, există. Nu se poate justifica în mod rezonabil
viciile de formă și erorile aritmetice. o diferență de tratament între propunerea
tehnică și cea financiară.
Pe de altă parte, CNSC susține că H.G.
nr. 395/2016 trebuie interpretat în sensul că, în Acceptarea unei diferențe de tratament juridic
privința ofertei financiare, singurul tip de eroare pe baza unei distincții arbitrare între pro
care poate fi corectat este eroarea aritmetică, punerea tehnică și cea financiară va crea o
fără posibilitatea de a îndrepta celelalte două încălcare a principiului egalității între ofertanți,

în sensul că o eroare cu caracteristici similare Atât timp cât inadvertențele din oferta ...
(valoare mai mică de 1%, fără schimbarea îndeplinesc condițiile pentru a fi considerate
clasamentului ofertanților, fără diminuare abateri tehnice minore (aspect constatat de
calitativă a ofertei) va fi posibil a fi corectată Comisia de evaluare și care nu a fost negat sau
în propunerea tehnică, dar va conduce la pus în discuție nici de Autoritatea contractantă,
respingerea ofertei dacă se regăsește în nici de CNSC), corectarea acestora este
propunerea financiară, fără însă să existe o posibilă prin corelarea propunerii financiare cu
justificare reală din perspectiva securității propunerea tehnică, fiind nelegală decizia în
juridice, a executării viitoare a contractului, a sens contrar a CNSC.
relației cu ceilalți ofertanți, sau din orice altă
În plus, arată că, spre deosebire de cele reținute
perspectivă care să aibă semnificație.
de CNSC, suportarea unor costuri din resursele
Nu există nicio prevedere în Directiva proprii ale operatorului nu este interzisă de
2004/24/UE care să justifice o distincție sub nicio prevedere legală, astfel încât în mod
acest aspect între propunerea tehnică și cea riguros nu se poate susține nici măcar că oferta
financiară, iar jurisprudența CJUE citată mai inițială ar fi fost neconformă.
sus a decis că este posibilă corectarea unor Și acest argument se întemeiază pe juris
abateri similare în oferta financiară. prudența recentă a CJUE, mai precis Cauza
C-367/19 din septembrie 2020, unde CJUE
Așadar, interpretarea CNSC este nelegală,
a decis că nici măcar un preț zero nu poate
deoarece încalcă egalitatea de tratament
conduce automat la respingerea ofertei, ci
a ofertanților pentru un criteriu arbitrar și
autoritatea trebuie să ceară clarificări din
nesemnificativ.
perspectiva reglementărilor referitoare la
Deopotrivă, interpretarea respectivă încalcă prețul neobișnuit de scăzut. Prețul zero – per
și principiul proporționalității, aceasta fiind o se, nu este un motiv de excludere.
cauză distinctă de nelegalitate a Deciziei CNSC.
Cu atât mai mult se impune această concluzie
Potrivit jurisprudenței CJUE, acțiunile și a CJUE în situația de față, în care trebuie
deciziile autorității contractante trebuie pon aplicat principiul qui potest plus, potest minus
derate din perspectiva proporționalității, iar și trebuie constatat că dacă este permisă în
analiza ofertelor depuse nu face excepție, principiu o ofertă cu prețul zero, cu atât mai
mult este permis prețul zero pentru anumite
ci ”acest principiu impune autorității con
elemente minore ale ofertei, precum cele din
tractante, atunci când aceasta se confruntă
oferta Asocierii ...
cu o ofertă ambiguă, iar o cerere de precizări
JURISPRUDENȚĂ
cu privire la conținutul ofertei menționate ar În mod evident, în cazul de față costul asumat
putea asigura securitatea juridică în același de RER din resurse proprii este de 0,99% din
mod precum respingerea imediată a ofertei valoarea contractului și nu se poate pune
în cauză, să solicite precizări candidatului problema unui preț neobișnuit de scăzut sau
vizat, mai degrabă, decât să opteze pentru a nesustenabilității contractului din această
respingerea pură și simplă a ofertei”. cauză, după cum Comisia de evaluare a stabilit
deja în PV 347 și a reluat în PV 354.
Consideră petenta că instanța are datoria de
a înlătura interpretarea CNSC și de a aplica cu A mai arătat petenta că profitul din oferta
prioritate regulile și principiile care se desprind inițială era de 2.428.492,53 lei, respectiv
din jurisprudența citată a CJUE. 7,85%, iar în urma corecțiilor a rezultat un

profit de 1.871.016,11 lei, respectiv 6,10%. membri sunt unitățile administrativ-teritoriale

Rezultă că rămâne o cotă de profit rezonabilă din județul ... Cea mai importantă UAT membră
pentru îndeplinirea în bune condiții a a Autorității Contractante este municipiul ...
contractului. Capitalul social al ... este deținut în proporție
de 99% de Consiliul Local al municipiului ...,
De altfel, posibilitatea ofertanților de a-și
care exercită astfel un control total asupra
asuma anumite costuri (în condițiile în care
oferta nu are un preț neobișnuit de scăzut) societății, iar poziția municipiului ... ca membru
fusese recunoscută de instanțe încă sub în Autoritatea Contractantă și totodată acțio
reglementarea anterioară a O.U.G. 34/2006. nar 99% în ... este de natură să creeze eo
În acest sens, petenta a citat jurisprudența ipso o situație clară de conflict de interese
instanțelor naționale și a CNSC-ului. instituțional.
În continuare, a mai arătat petenta faptul că, Solicită instanței să constate că ... se înca
deși modul corect de interpretare a preve drează în prevederile cazului de excludere de
derilor în cauză, care este cel pe care îl susține, la art. 167 lit. e) din Legea 98/2016, iar acesta
ar trebui să nu ridice niciun fel de dubiu în constituie un motiv suplimentar de inad
fața Curții de Apel, totuși, pentru evitarea misibilitate a ofertei ... – ............., pe lângă cel
oricărui dubiu și în vederea stabilirii definitive reținut deja de CNSC.
a răspunsului la această întrebare, a atașat o
cerere de sesizare a CJUE în vederea pronunțării Având în vedere cele de mai sus, solicită
unei hotărâri preliminare. instanței să admită plângerea și să modifice
decizia CNSC în sensul admiterii contestației
Prin cea de a doua contestație, formulată inițiale a RER.
împotriva procesului verbal de remediere
nr. 473/15.11.2021, a susținut că oferta ... este În termen legal, Asociația de Dezvoltare Inter
inadmisibilă pentru ambii ofertanți. Astfel, a comunitară „...” ... – Autoritate Contractantă a
arătat faptul că ... se încadrează în cazurile de formulat întâmpinare la plângerea promovată
conflict de interese prevăzute de art. 59-60 de ... împotriva deciziei CNSC nr. 2839/
din Legea nr. 98/2016 și respectiv în cazul de C9/2760, 3102 din 23.12.2021.
excludere prevăzut de art. 167 lit. e) din Legea
nr. 98/2016, iar ... se încadrează în situațiile de Pe cale de excepție, intimata a solicitat res
excludere prevăzute de art. 167 alin. (1) lit. c), pingerea plângerii ca fiind lipsită de interes,
g) și h) din Legea nr. 98/2016. în partea care se referă la inadmisibilitatea
ofertei desemnate câștigătoare, iar pe fondul
CNSC a admis contestația numai cu privire
cauzei, respingerea ca nefondată a plângerii și
la motivele de excludere ce privesc pe ..., în
schimb, Consiliul a respins contestația cu menținerea ca fiind temeinice și legale actele
privire la motivele invocate împotriva ... autorității contractante, în partea care privește
cele criticate prin plângere.
Petenta solicită Curții să constate că oferta ...
este inadmisibilă și pentru motivele ce privesc În conformitate cu prevederile art. 453 Cod
asociatul ...., care se regăsește în prevederile de procedură civilă, a solicitat obligarea
art. 59-60 din Legea nr. 98/2016. societăților intimate-contestatoare la plata
cheltuielilor de judecată.
Se arată că procedura de atribuire este orga
nizată de Autoritatea Contractantă – Asociația În motivarea cererii formulate a invocat
de Dezvoltare Intercomunitară ”...” ..., ai cărei următoarele:

În vederea verificării conformității cu dispo și al caracterului inacceptabil al ofertei, în

zițiile legale aplicabile în domeniul achizițiilor conformitate cu art. 134 alin. (6) din același
publice, ANAP a exercitat controlul exact normativ.
ante, ocazie cu care a emis Avizul Conform
Condiționat nr. 8428/18867/CN1023555/ În ceea ce privește criticile aduse ofertei
AC/10.09.2021 la Procesul de evaluare desemnate câștigătoare, dat fiind că la mo
347/07.09.2021 privind evaluarea propunerilor mentul realizării primei evaluări Comisia de
financiare și a conformității acestora cu evaluare nu a putut identifica niciun certi
propunerile tehnice. ficat constatator care să ateste că asociatul
... se afla în vreuna dintre situațiile de exclu
În raport de modalitatea de evaluare a dere menționate de contestatoare, dar
răspunsului la solicitarea de clarificări transmis nicio hotărâre judecătorească care să stabi
de ..., verificatorii împuterniciți ex-ante ANAP lească că respectivul operator economic
au consemnat că Comisia de evaluare a se afla într-una dintre situațiile prevăzute
ofertelor a considerat răspunsul concludent și la art. 167 alin. (1) lit. c) și g) din Legea
cerințele îndeplinite ulterior clarificărilor, deși nr. 98/2016, Autoritatea Contractantă a făcut
legislația în materia achizițiilor publice impune aplicabilitatea prevederilor art. 9 alin. (1) din
obligația ca ofertanta să-și fundamenteze Legea nr. 101/2016.
propunerea financiară pe baza unor costuri
reale, astfel încât, pe de o parte să asigure Astfel, prin Dispoziția nr. 2 din 25.10.2021,
Autoritatea contractantă că vor duce la Autoritatea Contractantă a dispus următoarele
îndeplinire contractul în bune condiții, iar pe măsuri de remediere:
de alta, pentru a permite o evaluare efectivă și
„În conformitate cu prevederile art. 9
obiectivă a ofertelor.
alin. (1) din Legea nr. 101/2016 și având în
Drept urmare, prin avizul conform condiționat, vedere contestația formulată de Asocierea
reprezentanții ANAP au dispus următoarele ..., ... și ..., autoritatea contractantă înțelege
măsuri: să dispună anularea Raportului procedurii
nr. 392/08.10.2021 și a tuturor actelor care au
„Exercitarea de către comisia de evaluare stat la baza emiterii acestuia, în partea care
a atribuțiilor prevăzute de art. 127 alin. (1) privește admisibilitatea ofertei depuse de ... –
lit. h) din H.G. nr. 395/7016, cu modificările ..., cu consecința reevaluării ofertei desemnate
și completările ulterioare și fundamentarea câștigătoare”.
deciziilor privind evaluarea propunerii
financiare depuse de ofertantul Asocierea ... – Totodată, prin Dispoziția nr. 3/25.10.2021
JURISPRUDENȚĂ
..., cu respectarea prevederilor art. 131 alin. (4) a Președintelui Asociației, Autoritatea con
și art. 133 alin. (1) și alin. (3) din același act tractantă a numit o nouă comisie de evaluare –
normativ.” „Comisia de evaluare”, care a reluat procesul de
evaluare prin reanalizarea ofertei depuse de ...
În raport de cele concluzionate prin avizul – ..., restul informațiilor și concluziilor aferente
conform condiționat emis de reprezentanții ofertelor prezentate de către ... și ofertantul ...
ANAP, Comisia de evaluare a respins oferta din Raportul procedurii nr. 392/08.10.2021
Asocierii RER, iar motivele consemnate în rămânând valabile.
Raportul procedurii nr. 392/08.10.2021 au
constat în reținerea caracterului neconform al Ca urmare a Măsurilor de remediere
ofertei, în raport de prevederile art. 137 alin. (3) nr. 462/25.10.2021, Comisia de evaluare 2
lit. d) din anexa la H.G. nr. 395/2016, precum a reanalizat documentele prezentate de

către .... – ..., precum și procesele verbale de cuprinsul Procesului-verbal de remediere

mai sus și a constatat că la baza Raportului nr. 473/15.11.2021.
procedurii inițial privind admisibilitatea ofertei
... – ... a stat și informația potrivit căreia, după Văzând avizul condiționat emis de reprezen
consultarea bazei de date a SEAP, Comisia de tanții ANAP, Comisia de evaluare a consemnat
evaluare 1 nu a putut identifica un certificat în Procesului verbal nr. 347/07.09.2021 că ... nu
constatator care să ateste că asociatul ... se a evidențiat toate costurile cuprinse în fișele
afla în vreuna dintre situațiile menționate de de fundamentare și, implicit în conținutul
... în contestație. De asemenea, nu s-a putut propunerii financiare depuse, situație care a
identifica vreo hotărâre judecătorească care condus la respingerea ofertei.
să stabilească că respectivul operator se afla
Astfel, de exemplu, costurile cu energie
într-una dintre situațiile prevăzute la art. 167
electrică, alimentare cu apă și apa uzată, între
alin. (1) lit. c) și g) din Legea 98/2016, fapt
ținere și igienizare puncte colectare, anvelope,
pentru care a admis DUAE -ul prezentat de
mentenanță, service, reparații utilaje, reparații
către asociat.
vehicule, protecția mediului, verificări metro
Ulterior, în raport de considerentele din logice, impozit utilaje, autorizații de funcțio
cont estația care face obiectul dosarului nare, spălare/igienizare pubele și containere,
nr. 2670/C9-2021, de Măsurile de remediere spălat platforme, asigurări CASCO și ITP,
nr. 426/25.10.2021 și față de Punctul de vedere certificate ISO, contribuție ANRSC, chirii, au
nr. 431/26.10.2021, Comisia de evaluare 2 a fost cotate de către ofertantul ... cu valoarea 0,
decis să solicite ... – ... următoarele clarificări: sens în care Comisia de evaluare a ofertelor a
solicitat acestuia clarificări.
Prin adresa nr. 435/28.10.2021 s-a solicitat
să clarifice existența posibilei situații de Răspunsurile Asocierii RER la solicitările de
excludere conform art. 167 alin. (1) lit. c), g) și clarificări au fost evidențiate în tabelul de la
h) din Legea nr. 98/2016, respectiv să prezinte pag. 74 din Procesul-verbal nr. 354/14.09.2021.
lămuriri privind situația contractelor derulate
Cele reiterate de ... prin plângere nu pot fi
de către asociatul ... și la care ... a făcut referire
prim it e la soluționarea raportului juridic
în Contestația inițială, ca fiind derulate
necorespunzător; litig ios, în condițiile în care, legiuitorul a
statuat la art. 134 alin. (6) din anexa la H.G.
Prin adresa nr. 463/08.11.2021 s-a solicitat să nr. 395/2016 că, în cazul în care ofertantul
fie puse la dispoziție actele aferente acțiunii în modifică prin răspunsurile pe care le prezintă
instanță finalizată cu decizia Curții de Apel Alba Comisiei de evaluare potrivit dispozițiilor
Iulia nr. 1171/13.07.2021 (cererea de chemare alin. (1) conținutul propunerii tehnice sau pro
în judecată, întâmpinarea, hotărârile și, după punerii financiare, oferta sa va fi considerată
caz, alte dovezi). inacceptabilă.
Prin adresele nr. 4485/02.11.2021 și Arată intimata că, în situația unor neconfor
4618/11.11.2021, semnate cu semnătură elec mități care se referă la propunerea financiară
tronică extinsă, înregistrate la sediul auto a ..., sens în care singura posibilitate de mo
rității contractante sub nr. 445/02.11.2021 dificare a acesteia putea fi acceptată doar dacă
și nr. 468/11.11.2021, ... – ... a transmis clari era în discuție existența unor erori aritmetice,
ficările solicitate, acestea fiind considerate respectiv aspecte care pot fi clarificate cu
concludente de către Comisia de evaluare, respectarea principiilor prevăzute la art. 2
conc luzia acesteia fiind materializată în alin. (2) din Lege, elementele propunerii

financiare urmând a fi corectate, implicit pregătesc ofertele, cât și în momentul în care

alături de prețul total al ofertei, prin refacerea acestea sunt evaluate de către Autoritatea
calculelor aferente. Or, în cazul ofertei ..., contractantă.
neconformitatea vizează conținutul propunerii
financiare, dar care nu poate fi corectată cu Or, dat fiind că ... nu a respectat cerințele
respectarea principiilor care sunt prevăzute obligatorii referitoare la modalitatea de
de Legea nr. 98/2016, situație în care în mod întocmire a propunerii financiare, în mod legal
temeinic și legal Consiliul a reținut ca fiind și cu respectarea principiului tratamentului
neconcludent răspunsul la solicitarea de egal Autoritatea a decis respingerea ofertei
clarificări. în discuție, eliminând apariția unui avantaj
evident ofertantului prin acceptarea de
În susținerea acestor argumente face trimitere modificare a propunerii financiare.
la jurisprudența națională și arată că în mod
corect Comisia de evaluare a reținut incidența Decizia Autorității Contractante a fost moti
prevederilor art. 134 alin. (6) și ale 137 alin. (3) vată și de faptul că neremedierea aspectelor
lit. d) din Anexa la H.G. nr. 395/2016, în constatate de către ANAP în cadrul controlului
condițiile în care instituția abaterilor tehnice ex-ante este de natură a determina incidența
minore privește, în mod exclusiv, necon dispozițiilor art. 25 alin. (1) din O.U.G.
formități ale propunerii tehnice, iar nu cele ale nr. 98/2017.
propunerii financiare. Pe lângă faptul că modificarea propunerii
Într-o astfel de situație, în care indiferent cât financiare este sancționată în mod expres de
de mică ar fi modificarea prețului ofertei și dispozițiile legale anterior menționate, trebuie
fără a avea relevanță dacă ofertantul poate avut în vedere și faptul că acceptarea unui
asigura îndeplinirea contractului la parametri astfel de demers al ofertantului conduce la
cantitativi și calitativi solicitați prin caietul de încălcarea gravă a principiului tratamentului
sarcini, contrar celor invocate de ... întocmirea egal al ofertanților, statuat de art. 2 din Legea
propunerii financiare cu nerespectarea preve nr. 98/2016, sens în care s-a pronunțat inclusiv
derilor obligatorii ale documentației de atri Curtea de Justiție a Uniunii Europene care a
buire conduce la respingerea obligatorie a reținut în repetate rânduri că o ofertă nu poate
ofertei. să fie modificată nici la invitația Autorității
Contractante, nici la cea a ofertanților. Astfel,
Neexistând o discrepanță între prețul unitar a permite unui ofertant să își modifice prin
și prețul total sau o discrepanță între litere răspunsurile la clarificări o ofertă imprecisă
și cifre și nici aspecte care pot fi clarificate sau neconformă cu specificațiile tehnice din
JURISPRUDENȚĂ
cu respectarea principiilor prevăzute la art. 2 caietul de sarcini ar conduce la nerespectarea

alin. (2) din Lege, în mod corect Comisia de principiului egalității de tratament.
evaluare a respins oferta ..., în cauză fiind
incidente situațiile de la art. 134 alin. (8) și (9) Pentru respectarea egalității de tratament este
din anexa la H.G. nr. 395/2016. permis în mod excepțional să fie rectificate
sau completate punctual anumite informații
Aceasta deoarece, potrivit instanței europene, din ofertă, dacă este necesară o simplă
principiul tratamentului egal, care reprezintă clarificare sau îndreptarea unei erori evidente,
esența normelor Uniunii privind procedurile condiții care nu sunt respectate în speță. Prin
de atribuire a contractelor de achiziții publice, depunerea ofertelor la procedură se presupune
presupune ca ofertanta să se afle pe o poziție că ofertanții și-au însușit documentația de
de egalitate atât în momentul în care își atribuire fără rezerve, ceea ce înseamnă că nu

li se poate scuza nicio abatere de la prescripțiile avea un interes direct sau indirect, un interes
ei, fiindu‑le opozabile în cel mai mic detaliu. financiar, economic sau un alt interes personal.
Raportat la acest aspect, modificările aduse de Faptul că municipiul ... este membru al ...
ofertant propunerii financiare inițiale nu pot fi și, în același timp, organul său deliberativ –
considerate ca fiind corectări ale unor erori Consiliul Local este acționar al ofertantului
aritmetice, întrucât fișele de fundamentare asociat ... nu constituie o împrejurare care să
conțin informațiile ce trebuie preluate în se înscrie în noțiunea de conflict de interese,
formularul de ofertă, iar corectarea acestuia astfel cum este reglementată la art. 59 din
din urmă nu poate avea loc, indiferent de Legea nr. 98/2016. Aceasta întrucât, chiar
conținutul fișei de fundamentare. Totodată, dacă s-ar asimila Consiliul Local cu municipiul
arată că fișele de fundamentare sunt docu ..., se constată că acest membru al Autorității
mentele care stau la baza formării/justificării Contractante nu poate fi considerat „personal”
tarifelor unitare ofertate, iar tarifele unitare se al Autorității Contractante și cu atât mai mult,
obțin ca rezultat final al fișelor de fundamen personal „implicat în desfășurarea proce
tare și nu invers. durii de atribuire sau care poate influența
rezultatul acesteia.” Procedura de atribuire este
Așadar, ... nu se află în ipoteza descrisă desfășurată și poate fi influențată exclusiv de
de prevederile art. 134 alin. (10) din H.G. membrii Comisiei de evaluare, din care, în mod
nr. 395/2016, ci în cea reglementată de evident, nu face parte municipiul ...
dispozițiile art. 134 alin. (6) din același act
normativ, fiind incidente și prevederile art. 124 De asemenea, faptul că Primarul municipiului
alin. (1): „oferta are caracter obligatoriu, din ... este menționat ca persoană cu funcție de
punct de vedere al conținutului, pe toată decizie în cadrul Autorității Contractante nu
durata de valabilitate stabilită de către auto constituie un caz de conflict de interese în
ritatea contractantă și asumată de ofertant”, sensul art. 59 și art. 60 din Legea nr. 98/2016,
iar raportat la acest text legal, permisiunea procedura fiind derulată de către ..., iar această
operării unor asemenea modificări echivalează persoană nu este implicată sub nicio formă în
cu favorizarea ofertantului respectiv. procesul de verificare sau evaluare și nici nu se
află în relații comerciale cu contestatoarea.
Față de cele expuse mai sus, raportat la dispo
zițiile legale menționate, solicită instanței Afirmația că membrii Comisiei de evaluare se
de judecată ca, prin hotărârea pe care o află într-o „situație de natură să îi afecteze
va pronunța, să respingă plângerea ... ca independența și imparțialitatea pe parcursul
nefondată, în partea care privește respingerea procesului de evaluare” în sensul art. 60
propriei oferte. lit. c) din Legea nr. 98/2016, nu poate fi
reținută. Acest lucru ar presupune că din
Și această intimată a invocat excepția lipsei de partea Consiliului Local al municipiului ...
interes a plângerii care se referă la admisibi s-ar fi impus membrilor Comisiei o anumită
litatea ofertei desemnate câștigătoare. comportare pe parcursul evaluării ofertelor, ...
neprezentând dovezi în acest scop, ci numai o
Arată intimata că nu sunt incidente situațiile de opinie subiectivă.
excludere de la art. 59-60 din Legea 98/2016,
deoarece niciun membru al personalului Solicită instanței să rețină că evaluarea
Autorității Contractante (angajat al acesteia) ofertei ... s-a realizat cu respectarea avizului
și care este implicat în desfășurarea procedurii ANAP și a prevederilor legale în materia
nu se poate considera, în mod rezonabil, că ar achizițiilor publice, aspect pentru care solicită

și respingerea cererii de sesizare a CJUE ca Răspunsurile la clarificări ce au determinat

neîntemeiată. respingerea ofertei aveau drept obiect oferta
financiară a Asocierii, și nu oferta tehnică a
În concluzie, în raport de argumentele de acesteia. În aceste condiții, pentru a fi declarată
fapt și de drept menționate consideră că drept admisibilă oferta, modificările realizate
evaluarea ofertelor depuse s-a realizat cu de către ofertant în oferta sa financiară
respectarea prevederilor legale în materie, trebuiau să se încadreze în dispozițiile art. 139
dar și a documentației de atribuire, aspect alin. (10) din H.G. nr. 395/2016, respectiv să se
pentru care solicită instanței de judecată, pe refere la erori aritmetice.
cale de excepție, respingerea plângerii ca fiind
lipsită de interes, în partea care se referă la În cauza de față, oferta contestatoarelor nu se
admisibilitatea ofertei desemnate câștigătoare, încadrează în excepția prevăzută de dispozițiile
iar pe fond, respingerea ca nefondată a art. 134 alin. (10) din H.G. nr. 395/2016,
plângerii, iar pe cale de consecință, să mențină fiind evident că nu a fost vorba de o eroare
aritmetică, ci de omisiunea de a include în
ca fiind temeinice și legale actele Autorității
propunerea financiară, a unor costuri cu
contractante, în partea care privește cele criti
activități regăsite în propunerea tehnică.
cate prin plângere.
În plus, pentru a face aplicabile dispozițiile
... a formulat, de asemenea întâmpinare prin
art. 134 alin. (10) din H.G. nr. 395/2016, se
care a invocat faptul că plângerea ... este
impunea ca ofertantul să corecteze prețul total
nefondată, solicitând respingerea acesteia. al ofertei (astfel cum prevăd în mod expres
În motivare a arătat faptul că în mod legal aceste dispoziții), lucru care nu s-a întâmplat,
CNSC a respins contestația cu referire la acesta declarând în mod expres că își menține
oferta ..., în condițiile în care aceasta este prețul total al ofertei, înțelegând să diminueze
însă cota de profit cuprinsă în ofertă inițială.
neconformă, potrivit dispozițiilor art. 137
alin. (3) lit. d) din H.G. nr. 395/2016 și Având în vedere aceste aspecte, se constată
inacceptabilă, potrivit dispozițiilor art. 137 că în mod temeinic și legal Autoritatea
alin. (1) din H.G. nr. 395/2016. Contractantă a făcut aplicarea dispozițiilor
art. 134 alin. (10) din H.G. nr. 395/2016,
În continuare, această intimată reia argu
constatând faptul că ofertantul a modificat
mentele CNSC în ceea ce privește respingerea prin răspunsurile pe care le-a prezentat
ca nefondată a plângerii formulate de ..., ară Comisiei de evaluare conținutul propunerii fi
tând faptul că abaterea tehnică minoră la care nanciare, iar aceste modificări nu se încadrează
face referire petenta ... nu poate privi decât
JURISPRUDENȚĂ
în situațiile de excepție de la regula respingerii

propunerea tehnică nu și pe cea financiară. ofertei.
Arată că nu pot fi primite susținerile peten Față de jurisprudența invocată, arată că
telor, potrivit cărora „necorelările ofertei ... aceasta a fost emisă cu luarea în considerare
reprezintă abateri tehnice minore”, ce au fost a dispozițiilor art. 56 alin. (3) din Directiva
corectate, astfel încât ar fi aplicabile dispozițiile 2014/24/UE, dispoziții care însă au fost
art. 134 alin. (7) din H.G. nr. 295/2016, în respectate de către Autoritatea Contractantă.
condițiile în care abaterile tehnice minore, care Faptul că ulterior comunicării acestor clarificări
pot constitui temei al declarării ofertei drept s-a constatat că oferta nu este admisibilă, nu
admisibilă, se referă la oferta tehnică depusă presupune că au fost încălcate dispozițiile
și nu la cea financiară. Directivei.

Nici dispozițiile art. 2 din Directiva 2004/18, cuprindea toate aceste costuri reprezintă
invocate și acestea în plângere, nu conduc o decizie care încalcă dispozițiile art. 131
la concluzia că nu ar exista nicio justificare a alin. (4) din H.G. nr. 395/2016, potrivit cărora
tratamentului diferențiat între propunerea „Fiecare decizie a comisiei de evaluare este
tehnică și cea financiară, întrucât, inclusiv fundamentată prin identificarea elementelor
aceste dispoziții se referă la erori materiale concrete ale solicitării de participare ofertelor
sau „simple clarificări”, situație neaplicabilă în în raport cu cerințele definite prin documentele
speță. achiziției și prevederile legale”.
Nu pot fi primite susținerile petentelor refe Având în vedere toate aceste aspecte, se
rit oare la cuantumul redus al cheltuielilor constată, pe de o parte, că Avizul ANAP a avut
financiare neincluse în oferta inițială, care, în în vedere cerințele documentației de atribuire,
opinia acestora, nu ar determina consecința
iar pe de altă parte că, și în lipsa acestui Aviz,
prevăzută de dispozițiile art. 215 alin. (3)
oferta Asocierii RER se impunea a fi respinsă ca
lit. d) din H.G. nr. 395/2016, cât timp aceste
inacceptabilă și neconformă.
dispoziții nu impun condiția necorelării celor
două oferte ca să determine o executare În ceea ce privește asociatul ..., arată intimata
defectuoasă a contractului. Dimpotrivă, că nu există motive de declarare a ofertei
legiuitorul a utilizat sintagma „ceea ce ar putea Asocierii ca inadmisibilă, astfel încât soluția
conduce”, astfel încât necorelarea ofertelor, dată de CNSC motivelor din contestație cu
în viziunea legiuitorului determină prezumția
privire la acest aspect, este legală.
unei executări defectuoase a contractului. O
asemenea interpretare este justă, cât timp, Având în vedere cele precizate, consideră ca
dacă cele două propuneri nu se corelează, fiind vădit netemeinice susținerile petentei
este cert că, fie ofertantul nu are cunoștințe ..., solicitând respingerea ca neîntemeiate a
temeinice cu referire la costurile pe care le plângerii formulate de această petentă.
implică executarea activităților descrise, în
oferta tehnică, fie a omis intenționat să includă Asociația de Dezvoltare Intercomunitară „...”, în
anumite cheltuieli pentru a obține un preț calitate de Autoritate contractantă, a formulat
diminuat. de asemenea plângere împotriva deciziei
CNSC nr. 2839/C9/2760, 3102 din 23.12.2021,
La emiterea Avizului ANAP s-a avut în vedere
pronunțată cu privire la contestația promovată
faptul că prin Fișa de date a achiziției, secțiunea
de ..., ... și ..., în calitate de membri ai ...,
IV.4.2. Modul de prezentare al propunerii
împotriva rezultatului procedurii de atribuire a
financiare, Autoritatea contractantă a înscris
că propunerea financiară se întocmește contractului, solicitând instanței de judecată
conform secțiunii 3.3. din Caietul de sarcini, admiterea plângerii și modificarea în parte
iar în această secțiune s-a menționat faptul că a deciziei CNSC, în ceea ce privește soluția
elaborarea ofertei financiare se va face pe baza Consiliului de admitere în parte a contestației
fișei de fundamentare, ținând cont de costurile înregistrate la CNSC sub nr. 62281/2.12.2021
reale aferente fiecărui tarif. și de anulare a procesului verbal de remediere
nr. 473/15.11.2021.
Atât timp cât însăși Autoritatea contractantă
a prevăzut în documentația de atribuire În motivarea cererii formulate s-a invocat
obligativitatea includerii tuturor costurilor de faptul că nu sunt incidente situațiile de exclu
operare în tarif, este cert că declararea drept dere de la art. 167 alin. (1) lit. g) și h) din Legea
conformă și admisibilă a unei oferte care nu nr. 98/2016.

În raport cu aceste dispoziții, contrar celor reți echivalează în mod automat cu o abatere gravă
nute de Consiliu prin decizia a cărei modificare (pct. 30).
o solicită, simpla existență a unor înscrisuri
care atestă neîndeplinirea unor obligații con Drept urmare, faptul că un operator economic
a săvârșit o încălcare a unor obligații
tractuale ce îi reveneau ofertantului în cadrul
contractuale anterioare, nu înseamnă că
unui contract de achiziție publică încheiat
Autoritatea Contractantă ar trebui să îl excludă
anterior, nu este de natură să conducă în mod
din procedură și nici că are obligația de a
direct aplicarea prevederilor art. 167 alin. (1)
declara acest lucru, dacă nu sunt îndeplinite
lit. g) din Legea nr. 98/2016 și nici la art. 167 cerințele prevăzute la art. 167 alin. (1) lit. g).
alin. (1) lit. h) în situația în care ofertantul nu
declară existența unui astfel de document, Fără a fi îndeplinite aceste cerințe cumulative,
apreciind că nu se află în situația de excludere. nu există situație de excludere, astfel că
declarațiile petentei în DUAE au fost corecte
Susține petenta că nici contestatoarea și nici și reale, nefiind incidente dispozițiile art. 167
Consiliul nu au făcut dovada unei încălcări alin. (1) lit. h) din Legea nr. 98/2016.
grave a unor obligații principale, întrucât
semnificația noțiunii de „încălcare gravă” nu În raport de cele mai sus arătate, înțelege
include orice tip de neexecutare contractuală, să arate că decizia Autorității privind admi
ci neexecutarea trebuie să fie de natură a afecta sibilitatea ofertei Asocierii ... este temeinică și
credibilitatea operatorului economic, astfel legală.
cum ar rezulta și din prevederile art. 171 din Cu privire la motivul de excludere prevăzut
Legea nr. 98/2016, care permite ofertantului de dispozițiile art. 167 alin. (1) lit. g) din Legea
să își demonstreze reabilitarea credibilității prin nr. 98/2016 arată că asociatul ... nu se înca
măsurile autocorective dispuse. drează în situația reglementată de acest text
normativ, în considerarea simplă a faptului
Acest aspect a fost subliniat și de jurisprudența
că, așa cum rezultă din înscrisurile depuse la
Curții de Justiție a Uniunii Europene, în cauza
dosarul cauzei, precum și din răspunsul opera
Forposta C-465/11. CJUE a statuat că, prin
torului economic, contractele pentru zonele 1,
raportare la prevederile art. 45 alin. (2) lit. d)
2 și 3 din județul ... nu au încetat anticipat.
din Directiva 2004/18/UE privind coordonarea
procedurilor de atribuire a contractelor de Drept urmare, din perspectiva presupusei
achiziție publică de lucrări, de bunuri și servicii încetări anticipate a contractului, corect a
[corespondentul art. 57 alin. (4) lit. c) și d) din reținut Consiliul că prevederile art. 167 alin. (1)
Directiva 2014/24/UE], deși nerespectarea lit. g) din Legea nr. 98/2016 nu sunt aplicabile,
JURISPRUDENȚĂ
de către un operator economic a obligațiilor nefiind îndeplinită condiția prevăzută de Lege.

sale contractuale poate, în principiu, să
Referitor la plata redevenței și a penalităților,
fie considerată drept abatere profesională
Consiliul a reținut că ... a fost obligat printr-o
(pct. 29), noțiunea de „abatere gravă” să fie
decizie rămasă definitivă la plata redevenței
înțeleasă ca referindu‑se în mod normal la un
și a penalităților pentru primul an de operare
comportament al operatorului economic în
și pentru trimestrul 1 din anul 2 de operare,
cauză care denotă o intenție culpabilă sau o
apreciind ca fiind incidente prevederile art. 167
neglijență de o anumită gravitate din partea alin. (1) lit. g) din Legea nr. 98/2016.
sa. Astfel, Curtea a arătat că nu orice executare
incorectă, imprecisă sau defectuoasă a unui O primă critică adusă deciziei CNSC se referă
contract sau a unei părți din acest contract la faptul că, analizând criticile din contestația

nr. 2, Consiliul s-a rezumat să analizeze în mod în cauză având ca obiect obligarea societății
exclusiv problema încadrării plății penalităților ... la plata redevenței și a penalităților de
și a redevenței în categoria daunelor-interese întârziere aferente dosarului în care a fost
sau a altor sancțiuni comparabile, omițând pronunțată Decizia civilă nr. 1171/13.07.2021,
cu desăvârșire să verifice în ce măsură plata din care a rezultat obligarea acesteia de a
redevenței reprezenta obligația principală în plăti redevența și penalitățile aferente pentru
respectivele contracte. primul an de operare și pentru trimestrele 1 și
2 pentru următorul an.
Or, cum plata redevenței nu a constituit obli
gația principală a contractantului, ci colectarea De asemenea, operatorul economic a men
separată și transportul separat al deșeurilor ționat că, referitor la achitarea redevenței
municipale și al deșeurilor similare la stația de ce a făcut obiectul cauzei civile, „în prezent
sortare sau tratare mecano-biologică, în mod se desfășoară o procedură de mediere între
eronat Consiliul a reținut ca fiind îndeplinită asoc iatul ... și creditorul UAT județul ...,
condiția cumulativă a existenței încălcării reglementată de dispozițiile art. 230 lit. C.
grave sau repetate a obligațiilor principale ce-i procedură fiscală”, fiind atașate dovezile,
reveneau Asocierii ... conform art. 171 alin. (3) din Legea 98/2016.
Totodată, contrar concluziilor Consiliului din În conformitate cu art. 171 alin. (2) din
decizia atacată, obligația de plată a redevenței Legea nr. 98/2016, Comisia de evaluare 2 a
și a penalităților aferente nu se înscrie în considerat dovezile prezentate de Asocierea
cazurile de aplicare a dispozițiilor art. 167 ... – ... ca fiind suficiente pentru demonstrarea
alin. (1) lit. g) din Legea nr. 98/2016, cât timp credibilității acesteia și nu a exclus Asocierea
aceste dispoziții se referă în mod exclusiv la din procedura de atribuire.
„plata de daune-interese sau alte sancțiuni
Drept urmare, operatorul economic interesat
comparabile”.
își menține posibilitatea de a adopta măsurile
Situația în care operatorul poate fi obligat la prevăzute la art. 171 alin. (3) din Legea
plata de daune-interese este distinct reglemen nr. 98/2016 în scopul de a-și demonstra
tată în contractele de delegare (art. 27, art. 28) fiabilitatea, dacă dorește totuși să participe
de obligația de plată a redevenței (care nu la o procedură de atribuire a unui contract de
reprezintă plata de daune-interese și nicio achiziții publice.
sancțiune în conformitate cu prevederile con
Susține petenta că orice operator economic
tractului de delegare), astfel încât cele două
aflat în oricare dintre situațiile prevăzute
obligații nu sunt similare.
la art. 164 și 167 care atrag excluderea din
În sensul că existența penalităților contractuale procedura de atribuire poate furniza dovezi
nu atrage excluderea dintr-o procedură a care să arate că măsurile luate de acesta sunt
ofertanților este inclusiv punctul de vedere suficiente pentru a-și demonstra în concret
al ANAP exprimat în adresa nr. 2531 din credibilitatea prin raportare la motivele
19.03.2019. de excludere. În cazul în care Autoritatea
contractantă consideră dovezile prezentate
Pentru a verifica îndeplinirea obligației de de operatorul economic în conformitate cu
plată a redevenței, la solicitarea Comisiei prevederile alin. (1) ca fiind suficiente pentru
de evaluare 2, Asocierea ... a depus actele demons trarea în concret a credibilității,
procedurale formulate de părți în dosarul Autoritatea contractantă nu exclude opera
nr. .../97/2020, precum și hotărârile pronunțate torul economic din procedura de atribuire.

Autoritatea contractantă evaluează măsurile Prin cele 3 acte adiționale, părțile au stabilit
luate de operatorii economici și dovedite în faptul că:
conformitate cu prevederile alin. (3), ținând
seama de gravitatea și circumstanțele parti „Activitatea de colectare și transport al
culare ale infracțiunii sau abaterii avute în deșeurilor – 100% revine LIDERULUI ASOCIERII
vedere. ... (pentru contractul aferent zonei ...), iar
pentru zonele ... și ... s-a stabilit că:
În sprijinul acestei afirmații, petenta citează din
Preambulul Directivei 2014/24/UE, în ceea ce „Activitatea de operare, respectiv de colectare
privește Motivele de Excludere, Punctul (102). și transport a deșeurilor și de operare a
În susținerea argumentației sale, petenta stațiilor de transfer – 100% revine LIDERULUI
citează și Hotărârea CJUE din 3 octombrie ASOCIERII ...”
2019, Delta, Cauza C-267/18, EU:C:2019:826. În acest fel au fost modificate dispozițiile
Referitor la incidența în cauză a prevederilor art. 2.2. din Acordurile de asociere, potrivit
art. 167 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 98/2016 cărora activitățile specifice fiecărui contract
arată că cele reținute de CNSC în decizia a vor fi îndeplinite de fiecare parte în proporție
cărei modificare o solicită, nu pot fi primite de 50%.
la soluționarea plângerii, pentru simplul Având în vedere aceste modificări ale Acor
considerent că, din moment ce la data întoc durilor de asociere, Comisia de evaluare 2 a
mirii ofertei nu era pronunțată nicio hotărâre constatat că asociatul ... nu și-a mai asumat,
judecătorească prin care ... să fie obligată la începând cu data încheierii actelor adiționale,
plata redevenței și a penalităților de întârziere, obligația de realizare a obiectului contractelor
nu există în sarcina operatorul economic (activitatea de colectare și transport deșeuri,
obligația de a menționa în DUAE situația activitatea de operare a stațiilor de transfer),
stabilită printr-o hotărâre viitoare. astfel încât nu se regăsește în situația în
Mai mult, contrar celor reținute de CNSC, care și-ar fi încălcat în mod grav sau repetat
în raport de prevederile art. 468 alin. (5) obligațiile principale ce-i reveneau în cadrul
C. pr. civ., termenul de apel suspendă exe unui contract de achiziție publică, cât timp nu
cutarea hotărârii de primă instanță, situație și-a asumat astfel de obligații.
în care prin depunerea apelului, sentința de Hotărârile prezentate de către contestatoare,
primă instanță a fost suspendată, o eventuală privind aprobarea rezilierii acestor contracte,
obligație de a menționa în DUAE existența sunt emise de către UAT-urile membre
respectivelor hotărâri judecătorești intervenind după data depunerii ofertelor și, implicit, a
JURISPRUDENȚĂ
cu mult după data de depunere a ofertelor. completării DUAE, sens în care ofertantul
Referitor la contractele pentru zona 1 și zona nu se încadrează la art. 167 lit. h) din Legea
4 ... județul ..., conform Actului Adițional 1 la nr. 98/2016.
Acordul de Asociere nr. 734/19.12.2018 încheiat Mai mult, arată că din referatele de aprobare
la data de 27.08.2019, Actului Adițional 1 la nr. 1861 și nr. 1862 din 22.01.2021 rezultă că:
Acordul de Asociere nr. 735/19.12.2018 încheiat
la data de 24.10.2019, Actului Adițional 1 „(...) Pe parcursul derulării contractului, s-a
la Acordul de Asociere nr. 736/19.12.2018 constatat în repetate rânduri neîndeplinirea
încheiat la data de 27.08.2019, asociatul ... obligațiilor contractuale asumate de către ...,
susține că nu-i revenea obligația de îndeplinire fapt pentru care a fost notificat și informat cu
a obiectului acestor contacte. privire la aceste aspecte”.

Consideră petenta că în mod eronat Consiliul a nr. 98/2016, deoarece contractele în cauză nu
reținut că actele adiționale nu sunt suficiente au încetat din culpa asociatului.
pentru a exclude neîndeplinirea obligațiilor
contractuale de către ... Aceasta deoarece, Contractul de delegare nr. 1791/28.09.2017,
contrar celor reținute de Consiliu, părțile nu au încheiat pentru zona 2 ..., a încetat la inițiativa
răspuns solidar în fața Autorității Contractante, Autorității contractante, care a comunicat
pentru neîndeplinirea obligațiilor contractuale Notificarea de încetare nr. 4151/27.08.2019,
fiind notificat ..., textul de lege face referire măsură contestată de către Asociatul ...,
la mențiunea din documentația de atribuire acțiunea fiind înregistrată pe rolul Tribunalului
privitoare la răspunderea solidară, situație ... sub nr. .../30/2021, Asocierea atașând o
nedemonstrată de Consiliu. copie a înscrisurilor aferente cererii de chemare
în judecată.
În ceea ce privește contractele pentru zonele 2,
3 și 4 județul ..., arată petenta că, contractele Prin urmare, cât timp măsura încetării antici
de delegare nr. 1792/28.09.2017 (zona 3 ...) și pate a contractului a fost supusă controlului
nr. 1088/21.05.2018 (zona 4 ...) au încetat din judiciar și nu s-a pronunțat o hotărâre defini
inițiativa asociatului ..., conform Notificărilor tivă, Comisia a considerat că nu poate produce
de încetare nr. 2348/27.11.2020, respectiv efectele specifice în materia achizițiilor publice.
2349/27.11.2020, situație în care operatorul
nu se află în situația încetării anticipate ca Cu privire la această concluzie, în mod eronat
urmare a neîndeplinirii obligațiilor ofertantului, Consiliul a considerat că atacarea actului
din cuprinsul acestor notificări rezultând culpa beneficiarului în instanță nu ar reprezenta o
autorității contractante în neîndeplinirea pro situație pe care Comisia de evaluare să nu o
priilor obligații contractuale. aibă în vedere la evaluarea ofertei. Aceasta,
deoarece, în situația în care, aparent, ar exista
Obligațiile reclamate de către ... ca fiind neîn motive de excludere, Autoritatea Contractantă
deplinite de către Asociația de Dezvoltare este cea care decide dacă situația de fapt,
Intercomunitară Deșeuri (A.D.I.D.) ..., și care stabilită ca urmare a răspunsului la solicitările
au condus la încetarea contractului sunt: de clarificări, este de natură să determine
obligația prevăzută de dispozițiile art. 7 excluderea ofertantului, în acest sens fiind
alin. (1) lit. b) din Contract – să aprobe (inclusiv inclusiv jurisprudența în materie.
ajustările și modificările) tarifele propuse de
delegat, conform legii în vigoare, obligație Prin urmare, inclusiv în situația în care s-ar
care se va exercita prin intermediul ..., cu fi dispus rezilierea unui contract de achiziție
respectarea corelativă a dispozițiilor art. 6 publică încheiată de către un ofertant, contrar
alin. (1) lit. c), precum și obligația prevăzută de concluziilor CNSC Autoritatea Contractantă
dispozițiile art. 7 alin. (1) lit. a) din Contract – este cea care stabilește dacă această împreju
să actualizeze și să aprobe modificările la rare este de natură să determine excluderea,
Regulamentul Serviciului, cuprins în Caietul întrucât revine acesteia sarcina de a efectua
de Sarcini – Anexa 1 la prezentul Contract, în propria evaluare a comportamentului operato
baza regulamentelor cadru, conform legilor rului economic vizat de rezilierea unui contract
în vigoare, obligație care se va exercita prin de achiziții publice anterior.
intermediul ...
Arată petenta și faptul că, în mod eronat Con
Comisia de evaluare 2 a constatat că, nici în siliul a respins cheltuielile de judecată aferente
acest caz, asociatul ... nu se află în situația contestației nr. 1 întrucât, în conformitate
enunțată la art. 167 alin. (1) lit. g) din Legea cu prevederile art. 26 alin. (9) din Legea

nr. 101/2016: „Consiliul poate obliga, la operării semnat, urmare a unei proceduri de
cerere, partea în culpă, la plata cheltuielilor atribuire competitivă (licitație publică);
efectuate pentru soluționarea contestației.
Cuantumul, detalierea și documentele dove Stația de Sortare, Depozitul ecologic de la ...
ditoare ale cheltuielilor efectuate sunt prezen și Stația de Transfer de la ... – construcțiile și
tate în cerere, care trebuie depusă înainte instalațiile aferente finalizate, contractul de
de pronunțarea deciziei de soluționare a delegare a operării semnat, urmare a unei
contestației.” proceduri de atribuire competitivă (licitație
publică);
Arată în continuare petenta faptul că, în
măsura în care decizia CNSC rămâne definitivă Achiziția echipamentelor de colectare și
în forma pronunțată, Autoritatea Contractantă transport, respectiv europubele, containere
va fi obligată să anuleze procedura de atribuire, pentru colectarea deșeurilor, precum și
în condițiile în care niciuna dintre oferte nu autospeciale pentru transportul deșeurilor.
este admisibilă. Activitățile din cadrul contractelor de delegare
Într-o astfel de situație, în raport de sursa de a operării instalațiilor din cadrul Proiectului
finanțare a contractului, învederează instanței SMID nu pot fi prestate și fluxul deșeurilor
faptul că Proiectul Sistem de Management respectat, atâta timp cât partea de colectare
Integrat al Deșeurilor în județul ... (SMID), și transport a deșeurilor nu a fost contractată.
finanțat prin Contractul de finanțare nr. 4476/ Drept urmare, sistemul nu poate fi funcțional
RP/27.09.2013, a fost finalizat prin Contractul atâta timp cât o componentă importantă,
de Finanțare nr. 25/09.02.2017, încheiat cu respectiv activitatea de colectare și transport
Ministerul Dezvoltării Regionale, Administrației a deșeurilor din întreg lanțul de operare, nu
Publice și Fondurilor Europene, în calitate de este delegat.
Autoritate de Management pentru POIM, Într-o astfel de situație, în cazul în care Proiec
termenul de implementare fiind 31.10.2022 tul SMID nu devine operațional până la data
(conform Actului adițional nr. 3/05.05.2020). de 31.12.2022, toate fondurile folosite pentru
Valoarea finală a celor două Contracte de realizarea investițiilor din cadrul Proiectului
Finanțare a fost de 99.672.762 lei. SMID vor constitui corecții financiare ce se
Proiectul SMID cuprinde colectarea și transpor vor restitui finanțatorului, respectiv Uniunii
tul selectiv al deșeurilor pe 4 fracții (hârtie/ Europene (conform contractul de finanțare
carton, plastic/metal, sticlă și rezidual), 4476/RP/27.09.2013 și Ordinul de ministru
transferul, sortarea deșeurilor prin cele două nr. 1726/12.07.2013 privind aprobarea finanțării
JURISPRUDENȚĂ
stații de sortare (... și ...), tratarea mecano- proiectului Sistem de management integrat al
biologică a deșeurilor (TMB ...) și depozitarea deșeurilor în județul ...).
finală a deșeurilor reziduale care nu mai pot Mai mult, trebuie avut în vedere că există
fi valorificate (în depozitele ecologice de la ... riscul degradării investițiilor realizate prin
și ...). Proiect, atât fizic cât și moral. Pe de altă parte,
În cadrul acestui proiect au fost finalizate toate prin necolectarea conformă a deșeurilor și
investițiile proiectate: neresp ectarea termenelor de conformare,
Comisia Europeană poate aplica penalități sau
Stația de Sortare și Stația de Tratare Mecano- deschide proceduri de infringement pe mediu
Biologică de la ... – construcțiile și instalațiile României, inclusiv din cauza neimplementării
aferente finalizate, contractul de delegare a Proiectelor SMID (nefiind îndeplinite țintele de

conformare asumate de Romania prin Tratatul În motivarea plângerii formulate, arată faptul
de aderare la Uniunea Europeană și impuse că, prin Decizia CNSC nr. 2839/C9/2760,
prin regulamentele și directivele europene 3102 din 23.12.2021 a fost admisă în parte
transpuse în legislația națională, respectiv contestația formulată de Asocierea ... și admisă
reducerea cantității de deșeuri depozitate pe în principiu cererea de intervenție accesorie a ...
suprafața județului ...; a creșterii cantității formulată în interesul Autorității Contractante
de deșeuri reciclate și valorificate la nivelul dispunându‑se anularea procesului verbal de
județului ... etc.). remediere nr. 473/15.11.2021, Autoritatea
Contractantă fiind obligată la reevaluarea
În concluzie, în raport de argumentele de fapt ofertei sale, cu respectarea celor din motivare
și de drept menționate, solicită instanței să Deciziei, a documentației de atribuire și a
constate faptul că evaluarea ofertelor depuse dispozițiilor legale în materia achizițiilor
s-a realizat cu respectarea prevederilor legale publice, în termen de 15 zile de la primirea
în materie, dar și a documentației de atribuire,
deciziei.
motiv pentru care solicită admiterea plângerii,
modificarea în parte a deciziei CNSC și, Pentru a dispune această soluție, în motivarea
rejudecând contestația înregistrată la Consiliu deciziei s-a reținut faptul că Autoritatea
sub nr. 62281/02.12.2021 împotriva Procesului Contractantă trebuia să constate incidența
verbal de remediere nr. 473/15.11.2021, solicită dispozițiilor art. 167 alin. (1) lit. g) din Legea
pe cale de excepție, respingerea contestației nr. 98/2016 și a dispozițiilor lit. h) din același
nr. 2 ca fiind lipsită de interes, iar pe fond, articol, cu referire la oferta depusă de către
respingerea ca nefondată a contestației Asocierea câștigătoare.
nr. 2, iar pe cale de consecință, să mențină
ca fiind temeinice și legale actele Autorității În acest sens s-a arătat că încălcarea obligațiilor
Contractante. contractuale de către Asociatul ... a avut una
din consecințele prevăzute la art. 167 alin. (1)
În conformitate cu prevederile art. 453 C. pr. lit. g) din Legea nr. 98/2016, anume plata de
civ., obligarea societăților intimate-contesta daune interese, situație care ar fi trebuit să
toare la plata cheltuielilor de judecată. determine excluderea ofertei din procedură.
Aceasta întrucât obligarea asociatului prin
În drept a invocat prevederile Legii
hotărârea judecătorească, pronunțată în
nr. 101/2016, ale Legii nr. 98/2016 și ale anexei
dosarul nr. .../97/2020* la plata de penalități
la H.G. nr. 395/2016.
calculate la redevență neachitată constituie, în
... a formulat de asemenea plângere împotriva opinia CNSC, o situație de obligare la „daune
Deciziei nr. 2839/C9/2760, 3102 din interese” sau „alte sancțiuni comparabile”
23.12.2021, pronunțată de Consiliul Național la care face referire art. 167 alin. (1) lit. g),
de Soluționare a Contestațiilor (comunicat având în vedere dispozițiile art. 1530 Cod
petentei la data de 29.12.2021), solicitând civil și art. 1535 Cod civil. Penalitățile au fost
ca, prin decizia ce se va pronunța, să se solicitate de UAT ... și acceptate de instanță,
admită plângerea și să se modifice Decizia intervenind ca urmare a neplății redevenței
C.N.S.C. atacată, în sensul respingerii, pe la care era obligat asociatul ... prin contractul
fond, în totalitate, a Contestației formulată de delegare. Cu referire la considerentele
de Asocierea ..., ... și ... împotriva procesului Avizului ANAP nr. 2531/19.03.2019, invocate
verbal de remediere nr. 473/15.11.2021 emis de către Autoritatea Contractantă, CNSC
de Autoritatea Contractantă, cu consecința a reținut că, într-adevăr, potrivit acestor
menținerii acestuia ca legal și temeinic. considerente aplicarea de penalități nu poate

fi considerată o sancțiune comparabilă cu încălcare gravă, potrivit practicii instanțelor

„plata de daune interese”, motivat de faptul de apel.
că în cazul acestora din urmă este nevoie de
realizarea unor demersuri suplimentare în În consecința acestor rețineri, CNSC a
vederea demonstrării existenței unui eventual constatat incidența dispozițiilor art. 167 lit. g)
prejudiciu și recuperării acestuia, însă în cazul din Legea nr. 98/2016 și a lit. h) din același
de față aceste demersuri au fost realizate de articol, asociatul ... neindicând cazul de reziliere
către UAT ..., instanța fiind cea care a admis în Formularul DUAE.
cererea și în privința penalităților. Cu referire la situația contractelor din județul
Faptul că hotărârea primei instanțe a fost ..., CNSC a reținut doar faptul că actele
pronunțată ulterior depunerii ofertei de către adiționale la Acordurile de Asociere prezen
ASOCIERE, însă anterior încheierii primului tate de către ASOCIERE ca dovedind faptul
raport al procedurii, nu prezintă relevanță în că asociatul ... nu și-a asumat obligații în
cauză, Autoritatea Contractantă trebuind să acele contracte de delegare, nu puteau fi
aibă în vedere consecințele hotărârii primei considerate înscrisuri suficiente pentru a
instanțe, cât timp efectele acesteia nu erau se aprecia că rezilierea nu ar privi Asocierea
suspendate. Mai mult, hotărârea a rămas ... – ..., ci doar liderul Asocierii: – ..., fiind
definitivă la 13.07.2021, anterior primului necesare informații suplimentare, astfel încât
raport al procedurii. Faptul că, ulterior depu Autoritatea Contractanta să poată stabili pe
nerii contestației de către Asocierea ..., au fost baza unor probe certe și concludente aplicarea
efectuate anumite plăți de către operatorul ..., dispozițiilor art. 167 lit. g) sau h) din Legea
nu putea atrage aplicarea dispozițiilor art. 171 nr. 98/2016.
din Legea nr. 98/2016, fiind creat un avantaj Consideră petenta că decizia astfel emisă și
ofertantului în perioada de reevaluare a ofertei, motivată este nelegală și netemeinică, pentru
determinată de depunerea unei contestații. următoarele considerente:
Al doilea aspect, în temeiul căruia procesul CNSC nu a analizat și nu s-a pronunțat pe
verbal de remediere emis de către Autoritatea aspectul învederat în cererea de intervenție
Contractantă a fost apreciat ca nelegal, se formulată de către Asociere, referitoare la
referă la situația rezilierii Contractului de lipsa calității procesuale active a Asocierii
delegare nr. 179128.09.2017 prin Notificarea ..., raportată la lipsa interesului acesteia în
de încetare nr. 4151/27.08.2019. Cu privire formularea contestației împotriva procesului
la acest aspect, CNSC a reținut că, atât în verbal de remediere nr. 473/15.11.2021, în
practica sa, cât și în cea a instanțelor de
JURISPRUDENȚĂ
condițiile în care contestația formulată de

judecată, s-a considerat că atâta vreme cât către petentă împotriva raportului procedurii
nu sunt suspendate efectele actului admi nr. 392/08.10.2021, în partea ce privește oferta
nistrativ de notificare a rezilierii, acesta își sa, a fost respinsă.
produce efectele, astfel că nu putea fi pusă
în discuție de către Autoritatea Contractantă Astfel, atât în cererea de intervenție formulată
aplicarea lui. Atacarea actului beneficiarului nu în dosarul nr. .../C9/2021, cât și în cererea de
presupunea suspendarea automată a efectelor intervenție formulată în dosarul nr. .../C9/2021
lui, astfel că Autoritatea Contractantă trebuia (dosare care ulterior au fost conexate),
să constate existența Notificării de încetare, s-a arătat că Asocierea ... are legitimitate
iar intervenirea cazului de reziliere determină procesuală activă în a critica decizia Autorității
considerarea neîndeplinirii obligațiilor ca Contractante de declarare, drept câștigătoarea

ofertei Asocierii ... doar în condițiile în care va fi cu interesele colectivității în numele căreia
admisă contestația sa cu privire la respingerea acționează Autoritatea Contractantă, respectiv
ofertei depuse de contestatoare. acelea de a nu fi pierdută finanțarea europeană,
având în vedere termenul de implementare
În situația în care CNSC analiza lipsa calității stabilit la și a se demara și finaliza lucrările,
procesuale active a Asocierii ... în formularea
într-un termen rezonabil.
contestației împotriva procesului verbal de
remediere nr. 473/15.11.2021 în condițiile în Așa fiind, este exclusă condiția existenței unui
care contestația împotriva actelor autorității interes legitim, actual și direct, și, totodată, a
prin care oferta acestei Asocieri a fost declarată cauzării unui prejudiciu ca urmare a unui act
inadmisibilă și neconformă a fost respinsă prin al Autorității Contractante, din moment ce,
Decizia atacată, se constata că susținerile din chiar urmare a reevaluării dispuse de către
cererea de intervenție sunt întemeiate. Consiliu nu ar putea fi luată nicio măsură prin
Aceasta întrucât, prin respingerea contestației prisma căreia să se poată aprecia că intimata-
cu privire la oferta Asocierii ..., acest ofertant contestatoare justifica existența unui folos
și-a pierdut interesul legitim și actual în practic ce ar fi urmărit prin promovarea demer
procedură, neputându‑și demonstra calitatea sului. Acest folos practic trebuie raportat la
de persoană vătămată în raport cu procesul specificul acestei proceduri, or contestatoarea
verbal de remediere nr. 473/15.11.2021, a devenit terț față de ea.
prin care oferta Asocierii interveniente a
Având în vedere aceste considerente, consideră
fost declarată câștigătoare a procedurii. În
că în mod nelegal CNSC a admis în parte
această situație, nu sunt îndeplinite condițiile
contestația Asocierii ..., cu referire la declararea
prevăzute în mod cumulativ de dispozițiile
drept câștigătoare a ofertei sale, cât timp a
art. 3 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 101/2016,
respins contestația aceleiași Asocieri cu privire
referitoare la noțiunea de persoană vătămată.
la oferta sa. În acest moment ne aflăm în
Așa fiind, la momentul pronunțării Consiliului situația în care Autoritatea Contractantă nu ar
nu se mai justifica solicitarea de verificare avea o altă soluție decât anularea procedurii,
a caracterului inacceptabil și neconform al ambele oferte depuse fiind inadmisibile, or, așa
ofertei intervenientei. cum statuează practica judiciară, o asemenea
situație nu justifică pentru Asocierea ... un
Astfel, o simplă posibilitate viitoare nu poate interes legitim în promovarea demersului său
justifica admiterea în parte a contestației, judiciar.
deoarece ea are ca punct de plecare, printre
altele, tocmai culpa contestatoarei, care a În mod nelegal CNSC a apreciat, cu referire la
depus, în cadrul acestei proceduri, o ofertă oferta petentei, că sunt incidente cazurile de
admisibilă și conformă. Cu alte cuvinte, scopul excludere prevăzute de art. 167 alin. (1) lit. g)
declarat urmărit, respectiv temporizarea pro și f) din Legea 98/2016.
cedurii, în ideea oferirii posibilității depunerii
unei oferte în acord cu cerințele autorității Cu privire la cazul de excludere prevăzut de
contractante, în condițiile în care intimata art. 167 alin. (1) lit. g) din Legea nr. 98/2016,
a luat cunoștință de conținutul celorlalte arată că, pentru a fi incident acest caz este
oferte, nu poate fi apreciat ca fiind legitim, necesar ca încălcările grave sau repetate ale
deoarece nu numai că ar echivala cu negarea obligațiilor principale ce-i reveneau unui
principiului conform căruia, nimeni nu își poate ofertant în cadrul unui contract de achiziții
invoca propria culpă, dar ar intra în conflict și publice să ducă la încetarea anticipată a

respectivul contract, plata de daune-interese echivalentă cu plata penalităților, potrivit

sau alte sancțiuni comparabile. acelorași clauze.
Cu referire la acest caz de excludere, CNSC Sub un al treilea aspect, este de reținut și faptul
a reținut că, într-adevăr, nu ne regăsim în că, în analiza cazului de excludere prevăzut de
situația încetării anticipate a unor contracte, art. 167 alin. (1) lit. g) din Legea nr. 98/2016,
însă obligarea la penalități prin hotărâre CNSC nu a analizat nici condiția premisă
judecătorească echivalează cu obligarea la a aplicării acestui caz de excludere, anume
„plata de daune interese sau alte sancțiuni existența unei încălcări grave a unei obligații
comparabile”. În susținerea acestui punct principale dintr-un contract de achiziție
de vedere au fost avute în vedere dispozițiile publică sau încălcări repetate a unei asemenea
art. 1530 Cod civil, care menționează noțiunea obligații, principale.
de „daune interese” și art. 1535 Cod civil,
care face trimitere la noțiunea de „daune Or, în prezenta cauză, obligația de plată a unor
moratorii”, fără însă să analizeze susținerile penalități calculate la redevență datorată nu
petentei din cererile de intervenție prin care se poate aprecia ca fiind obligația principală
învederează că situația în care un operator a delegatului în contractele analizate de
poate fi obligat la plata de daune interese către CNSC, operatorul ... având ca obligații
este distinct reglementată în contractele de principale colectarea și transportul deșeurilor.
delegare, de obligația de plată a redevenței Față de natura obligației apreciată de CNSC ca
și a penalităților, astfel încât între cele două fiind încălcată, este cert că nu se putea aprecia
obligații nu se poate crea o echivalență. că obligarea la penalități calculate la redevența
ar constitui un caz de excludere din procedură.
În plus, prin dispozițiile art. 31 din contractele
de delegare, părțile au stabilit în mod distinct În analiza cazului de excludere prevăzut de
faptul că ”în despăgubiri nu sunt incluse art. 167 alin. (1) lit. g) din Legea nr. 98/2016,
penalitățile ce pot fi datorate de o parte cu referire la situația contractelor de delegare
conform prezentului contract”. încheiate în județul ..., CNSC a analizat în
mod nelegal aplicarea dispozițiilor art. 171
Obligarea petentei la „penalități” nu poate alin. (1) și alin. (2) din Legea nr. 98/2016,
fi asimilată cu obligarea la plata de „daune- referitoare la dreptul de apreciere al Autorității
interese”, mergând pe ideea că penalitățile ar Contractante.
reprezenta daune interese moratorii, cât timp,
sub un prim aspect respectivele penalități Astfel, CNSC a reținut doar că ulterior
nu sunt datorate față de Delegatar (...) sau depunerii primei contestării de către
Asocierea ... au fost efectuate anumite plăți
JURISPRUDENȚĂ
solicitate de acesta.
de către asociatul ..., situație care însă nu
Sub un al doilea aspect, în condițiile în care, putea atrage aplicarea dispozițiilor art. 171
în contractele analizate de către CNSC sunt din Legea nr. 98/2016, fiind creat un avantaj
reglementate în mod strict cazurile în care ofertantei în perioada de reevaluare a ofertei.
operatorul poate fi obligat la „daune interese” Or, sub un prim aspect, această reținere este
(cazuri care nu se regăsesc în prezenta cauză), eronată cât timp asociatul ... a realizat plăți
aplicarea dreptului comun acestor contracte anterioare depunerii primei contestații (în data
(art. 1530 și art. 1535 C. civ.) este vădit de 19.02.2021 și 28.04.2021). Sub un al doilea
nelegală, cât timp părțile au stabilit în mod aspect, în verificarea aplicării dispozițiilor
strict prin clauzele contractuale noțiunea de art. 171 din Lege de către Autoritatea
„daune interese/despăgubiri”, care nu este Contractantă nu se poate invoca crearea unui

avantaj pentru ofertant, cât timp în conținutul informațiilor relevante, completarea for
acestui text nu este menționată o asemenea mularului DUAE realizându‑se potrivit
situație. În aceste condiții, reținerile CNSC propriilor convingeri ale ofertantului, bazate
referitoare la motivele pentru care nu se pot pe situații demonstrate (în contractele
reține dispozițiile art. 171 sunt străine de textul de delegare penalitățile nu sunt incluse în
invocat. Sub un al treilea aspect CNSC, deși a noțiunea de „daune interese”).
reținut că doar Autoritatea Contractantă are
dreptul de apreciere, a statuat, contrar opiniei În mod nelegal CNSC a apreciat, cu referire la
Autorității Contractante, că măsurile luate de oferta Asocierii ... – ..., că sunt incidente cazurile
către asociatul ... nu sunt de natură a înlătura de excludere prevăzute de art. 167 al. (1) lit. g)
cazul de excludere. Or, CNSC nu beneficiază și f) din Legea nr. 98/2016, raportat la situația
de acest drept de apreciere, putând, cel mult, încetării Contractului de delegare nr. 1791/2017
să indice Autorității Contractante, să solicite prin Notificarea nr. 4151/27.08.2019.
dovezi suplimentare privind comportamentul
Cazul de excludere prevăzut de art. 167 alin. (1)
ofertantului, prin care să se demonstreze în
concret credibilitatea acestuia, Autoritatea lit. g) din Legea nr. 98/2016:
Contractantă fiind singura care poate Contractul de delegare nr. 1791/28.09.2017,
exercita dreptul prevăzut de art. 171 din Legea încheiat pentru zona 2 ... a încetat la inițiativa
nr. 98/2016. Autorității Contractante, care a comunicat
În ceea ce privește cazul de excludere prevăzut Notificarea de încetare nr. 4151/27.08.2019,
de art. 167 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 98/2016, însă această măsură a fost contestată de
în mod nelegal CNSC a apreciat că este către Asociatul ..., acțiunea având ca obiect
incident acest caz, cât timp în considerentele anularea măsurii de încetare a Contractului
deciziei atacate se arată, pentru contractele din de delegare a gestiunii prin concesiune a
zona ..., doar că, în condițiile în care formularul serviciilor de colectare – transport al deșeurilor
DUAE face referire și la plata de daune interese municipale din cele 5 zone ale județului ...
sau sancțiuni comparabile, la cap. C – Motive Zona 2 ... – contract nr. 1791/28.09.2017,
legate de insolvență, conflict de interese sau comunicată prin Notificarea emisă de pârâtă
abateri profesionale, iar ... era într-o astfel de sub nr. 4151/27.08.2019 și fiind înregistrată pe
situație, lipsa informațiilor din DUAE conduce rolul Tribunalului ... sub nr. ..../30/2021.
la aplicarea art. 167 alin. (1) lit. h) din Legea
Prin urmare, cât timp măsura încetării antici
nr. 98/2016.
pate a contractului a fost supusă controlului
În același timp, în considerente se arată judiciar și nu s-a pronunțat o hotărâre defini
că hotărârea primei instanțe, de obligare tivă, aceasta nu produce efectele specifice
la penalități, a fost pronunțată după data în materia achizițiilor publice. De altfel,
întocmirii ofertei de către Asocierea ECO. Prin acesta este și motivul pentru care această
urmare, reținerile CNSC sunt contradictorii. încetare a contractului nu a fost înscrisă în
Este cert că asociatul ... nu putea declara în evidențele SICAP, nefiind emis un certificat
DUAE obligarea la plata unor penalități, din constatator potrivit dispozițiilor art. 166 din
moment ce hotărârea nu era pronunțată. H.G. nr. 395/2016.
În plus, cât timp penalitățile nu constituie Invocarea de către CNSC a necesității

„daune interese”, ofertantul ... nu se putea suspendării efectelor notificării de încetare
face vinovat de declarații false cu referire a contractelor în baza dispozițiilor Legii
la motivele de excludere sau ascunderea nr. 554/2004 este total eronată, cât timp

litigiul dintre părți se poartă în temeiul dispo De altfel, și prin dispozițiile alineatului 4 al
zițiilor art. 53 din Legea nr. 101/2016 nefiind art. 166 din H.G. nr. 395/2016, se prevede
astfel aplicabile dispozițiile primului act în mod distinct aplicarea dispozițiilor
normativ. Legii nr. 554/2004, însă doar cu privire la
documentele constatatoare emise în temeiul
Potrivit dispozițiilor Legii nr. 101/2016 care, alin. (1) și alin. (2) din același articol.
față de dispozițiile Legii nr. 554/2004 consti
tuie legea specială, care se aplică cu prioritate, Cu referire la contractul nr. 1791/2017, Autori
singura posibilitate de suspendare în instanță tatea Contractantă nu a emis un certificat
se referă la executarea contractului, în acest constatator, astfel încât nu erau aplicabile
sens fiind dispozițiile art. 53 alin. (2). În cazuri dispozițiile legale ale Legii nr. 554/2004 și pe
temeinic justificate și pentru prevenirea unei care CNSC și-a întemeiat concluzia că efectele
pagube iminente, instanța, până la soluționarea notificării de încetare ar fi trebuit suspendate.
fondului cauzei, poate dispune, la cererea părții
interesate, prin încheiere motivată, cu citarea Cu referire la dreptul de apreciere al Autorității
părților, suspendarea executării contractului. Contractante, pe care CNSC l-a considerat a fi
aplicat în mod discreționar, arată faptul că, atât
Prin urmare, cât timp dispozițiile Legii timp cât Autoritatea Contractantă a constatat
speciale nr. 101/2016 nu prevăd posibilitatea că Notificarea de încetare a fost atacată în
suspendării efectelor unui alt act emis în instanță, nu mai era nevoie de o analiză proprie
executarea unui contract de achiziție publică, cu privire la motivele pentru care s-a hotărât
ci doar suspendarea executării contractului, încetarea contractului, acesta fiind motivul
invocarea de către CNSC a inexistenței unei pentru care CNSC a concluzionat că dreptul
asemenea suspendări cu privire la Notificarea de apreciere este aplicat discreționar – pag. 70
de încetare nr. 4151/27.08.2019 este lipsită de din Decizie.
temei legal.
În ceea ce privește cazul de excludere prevăzut
Practica judiciară învederată de către CNSC de art. 167 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 98/2016,
nu se referă la posibilitatea suspendării în mod nelegal CNSC a apreciat că este
Notificării de încetare, ci la suspendarea incident acest caz de excludere, cât timp în
efectelor documentelor constatatoare emise considerentele deciziei atacate se arată doar că
de către Autoritatea Contractantă conform ... nu a indicat cazul de reziliere în Formularul
dispozițiilor art. 166 din H.G. nr. 395/2016
DUAE. Susține petenta faptul că în condițiile
pentru aprobarea Normelor metodologice
în care rezilierea contractului a fost supusă
de aplicare a prevederilor referitoare la
controlului judiciar, este evident că această
atribuirea contractului de achiziție publică/
JURISPRUDENȚĂ
situație, nefiind definitivă, nu se impunea a fi

acordului-cadru din Legea nr. 98/2016 privind
menționată în formularul DUAE.
achizițiile publice. Aceasta întrucât se face
referire în această practică (redată la pag. 67 Cu referire la contractele din județul ...,
din Decizie) la dispozițiile art. 161 alin. (4) din CNSC în mod nelegal a apreciat că sunt
H.G. nr. 394/2016 pentru aprobarea Normelor necesare informații suplimentare Autorității
metodologice de aplicare a prevederilor Contractante.
referitoare la atribuirea contractului sectorial/
acordului-cadru din Legea nr. 99/2016 Astfel, se constată din considerentele Deciziei
privind achizițiile sectoriale, aceste dispoziții (pag. 65) că pentru aceste contracte CNSC nu
fiind similare cu dispozițiile art. 166 din H.G. a apreciat că ar fi incidente dispozițiile art. 167
nr. 395/2016. alin. (1) lit. g) și h) din Legea nr. 98/2016, însă a

considerat că ar fi trebuit să se facă verificări cu Cu referire la modificarea contractelor de

privire la data și condițiile în care a intervenit delegare, arată faptul că o asemenea măsură
modificarea acordurilor de asociere, dacă nu este necesară, cât timp în contractele res
beneficiarul a fost notificat și dacă au fost pective are calitatea de parte Asocierea, fără să
modificate contractele de delegare. se precizeze modul de îndeplinire a obligațiilor
contractuale de către fiecare asociat în parte
Față de aceste considerente, susține faptul
sau cota de participare în Asociere. Prin ur
că opinia CNSC este total neîntemeiată,
mare, cât timp nu este reglementat acest lucru
cât timp data și condițiile încheierii actelor
în contracte, nu este necesar a se încheia un
adiționale rezultă din însăși cuprinsul acestor
act adițional care poate doar modifica o preve
acte adiționale, comunicate Autorității
dere contractuală.
Contractante în perioada de reevaluare.
În ceea ce privește comunicarea actelor adi
Astfel, arată că a comunicat Actul adițional
nr. 1 la Acordul de Asociere nr. 734/19.12.2018 țion ale către beneficiarul contractelor de
încheiat la data de 27.08.2019, Actul delegare, arată faptul că, potrivit art. 4.3.
adițional nr. 1 la Acordul de Asociere Revizuit din Acordurile de asociere, comunicările cu
nr. 735/19.12.2018 încheiat la data de Autoritatea Contractantă urmau a se realiza
24.10.2019 și Actul adițional nr. 1 la Acordul de de către liderul asocierii – ...
Asociere nr. 736/19 12.2018 încheiat la data de
Pentru toate aceste motive solicită admiterea
27.08.2019.
prez entei plângerii, în sensul modificării
Prin cele trei acte adiționale, părțile au stabilit Deciziei atacate, iar pe fond respingerea în
faptul că activitatea de colectare și transport totalitate a contestației formulată de Aso
a deșeurilor revine 100% liderului asocierii ... cierea ..., ... și ... împotriva procesului verbal
pentru contractul aferent zonei ..., iar pentru de remediere nr. 473/5.11.2021 emis de
zonele ... și ... s-a stabilit că activitatea de Autoritatea Contractantă.
operare, respectiv de colectare și transport a
deșeurilor și de operare a stațiilor de transfer, Petenta Asocierea ..., ... și ... a formulat cerere
revine 100% liderului asocierii ... În acest de sesizare a Curții de Justiție a Uniunii
fel au fost modificate dispozițiile art. 2.2. Europene (C.J.U.E.) pentru pronunțarea
din Acordurile de asociere, potrivit cărora unei hotărâri preliminare menite să clarifice
activitățile specifice fiecărui contract vor fi prevederile art. 18 alin. (1) și ale art. 56 alin. (3)
îndeplinite de fiecare parte în proporție de 50%. din Directiva 2014/24/UE a Parlamentului
European și a Consiliului din 26 februarie
Având în vedere aceste modificări ale acor 2014 privind achizițiile publice și de abrogare
durilor de asociere, asociatul ... nu și-a mai a Directivei 2004/18/CE (Directiva 2014/24/
asumat, începând cu data încheierii actelor UE) respectiv:
adiționale, obligația de realizare a obiectului
contractelor (activitatea de colectare și tran 1. Articolele art. 18 (1) și 56 (3) din Directiva
sport deșeuri, activitatea de operare a stațiilor 2014/24/UE trebuie interpretate în sensul că
de transfer), astfel încât nu se regăsește în obligă autoritățile, atunci când reglementează
situația în care și-ar fi încălcat în mod grav sau sau interpretează situațiile în care este permisă,
repetat obligațiile principale ce-i reveneau în respectiv interzisă clarificarea ofertelor, să
cadrul unui contract de achiziție publică, cât respecte principiile egalității de tratament și
timp nu și-a asumat astfel de obligații. proporționalității?

2. În cazul în care răspunsul la prima întrebare justiție și pe care instanțele naționale sunt
este afirmativ, articolele 18 alin. (1) și art. 56 obligate să le protejeze, să lase neaplicată orice
alin. (3) din Directiva 2014/24/UE trebuie dispoziție de drept intern care ar fi contrară
interpretate în sensul că se opun unei prevederi normelor impuse de Tratate.
din legislația națională sau unei interpretări a
acesteia potrivit cu care clarificarea unei erori Prin urmare, este pertinent a stabili dacă
având caracteristicile abaterii tehnice minore în Directiva 2014/24/UE și mai cu seamă preve
sensul din litigiul principal este permisă numai derile menționate se opun unei prevederi din
în cuprinsul părții din ofertă reprezentând legislația națională care ar permite îndreptarea
propunerea tehnică, dar nu și în cuprinsul părții unor erori definite potrivit art. 134 alin. (7)‑(9)
din ofertă reprezentând propunerea financiară. din H.G. 395/2016 numai în cuprinsul pro
punerii tehnice, dar nu și în cuprinsul propunerii
Prezentând contextul factual și legislativ al financiare.
litigiului, petenta, în motivarea cererii for
... a participat la Procedura ”Contractul de
mulate a arătat că în speță, Consiliul Național
delegare a gestiunii activității de colectare și
pentru Soluționarea Contestațiilor (CNSC)
transport a deșeurilor municipale în județul
a respins contestația ... motivat de faptul
... și a activității de măturat, spălat, stropit și
că îndreptarea erorilor de tipul „abaterilor
întreținere căi publice în municipiul ...” derulată
tehnice minore” ar fi posibilă exclusiv în cu
de autoritatea contractantă Asociația De
prinsul propunerii tehnice, nu și a propunerii
Dezvoltare Intercomunitară „...”
financiare.
Cu ocazia evaluării ofertelor, comisia de eva
Motivarea CNSC se bazează pe o interpretare
luare a constatat anumite inadvertențe în pro
textuală a prevederilor art. 134 alin. (6)-(10)
punerea financiară a ..., reprezentate de absența
din Normele metodologice din 2 iunie 2016 de
costurilor pentru anumite activități aferente
aplicare a prevederilor referitoare la atribuirea
executării contractului. Comisia de evaluare a
contractului de achiziție publică/acordului-
solicitat ... cuantificarea respectivelor costuri
cadru din Legea nr. 98/2016 privind achizițiile
și corelarea fișelor de fundamentare a tarifelor.
publice, aprobate prin Hotărârea Guvernului
Cu ocazia cuantificării respectivelor costuri, s-a
nr. 395 din 2 iunie 2016.
constatat că suma acestora reprezintă 0,99%
În același timp, art. 18 (1) și 56 (3) din Directiva din valoarea ofertei ..., sumă lipsită de efecte
2014/24/UE impun autorităților contractante asupra clasamentului ofertanților.
să acționeze întotdeauna respectând pe Într-o primă fază, comisia de evaluare a consi
deplin principiile egalității de tratament și derat că respectivele inadvertențe reprezintă
JURISPRUDENȚĂ
proporționalității. abateri tehnice minore în înțelesul art. 134 din

Pe de altă parte, potrivit jurisprudenței H.G. 295/2016.
constante a CJUE, aparține judecătorului Ulterior, în urma controlului efectuat asupra
național sarcina de a da unei dispoziții de proc edurii de atribuire de către Agenția
drept intern, în măsura în care îi este acordată Națională pentru Achiziții Publice, autoritatea
o marjă de apreciere prin regulile de drept contractantă a revenit asupra deciziei
național, interpretarea și aplicarea conformă inițiale și a respins oferta ... ca inadmisibilă și
cu exigențele dreptului Uniunii și, atunci când neconformă.
o astfel de interpretare conformă nu este
posibilă, în contextul în care Tratatele conferă ... a contestat decizia de excludere în confor
particularilor drepturi pe care le pot apăra în mitate cu prevederile Legii nr. 101/2016.

Prin decizia pronunțată, CNSC a respins con Tratamentul egal reprezintă, în primul rând,
testația motivând (în partea relevantă pentru aplicarea acelorași reguli de drept la situații
întrebările preliminare) că posibilitatea de a similare.
corecta abaterile tehnice minore există numai
În al doilea rând, corolarul acestei afirmații
pentru propunerea tehnică, nu și pentru
este că situațiile diferite trebuie tratate în
propunerea financiară.
mod diferit, aceasta fiind tot o manifestare a
RER respinge această interpretare, susținând principiului tratamentului egal.
că o diferențiere a tratamentului juridic pentru
În al treilea rând, pentru a fi permis să se afirme
același tip de eroare, în funcție de locul din
că două situații sunt diferite și pot fi deci
ofertă în care se regăsește, respectiv în pro
tratate în mod diferit, diferența între acestea
punerea tehnică sau propunerea financiară,
nu poate fi aleasă în mod arbitrar, ci trebuie
este artificială și arbitrară și nu este susținută
să aibă o justificare legală, logică și rezonabilă,
nici de prevederile Legii 98/2016, nici de cele care să fundamenteze diferența de tratament
ale Directivei 2004/24/UE. juridic.
Art. 56 (3) din Directiva 2014/24/UE permite Petenta consideră că trebuie oferită o inter
corectarea erorilor din oferte „cu excepția unor pretare la întrebarea dacă între propunerea
dispoziții contrare din dreptul intern de punere tehnică și propunerea financiară există vreo
în aplicare a prezentei directive”. Potrivit diferență care să justifice tratamentul dife
aceluiași text, solicitările de clarificări trebuie rențiat din punct de vedere al încadrării în
să respecte principiile egalității de tratament cazurile în care H.G. nr. 395/2016 permite
și al transparenței. De asemenea, trebuie clarificarea sau corectarea ofertei. Trebuie
respectat principiul proporționalității, după stabilit dacă există vreo justificare rezonabilă
cum a Tribunalul UE a decis în Cauza Antwerpse care să fundamenteze interpretarea CNSC
Bouwwerken NV. că fiecare tip de excepție este aplicabil fie
propunerii tehnice, fie propunerii financiare,
În virtutea art. 56 (3) din Directiva 2004/24/ dar nu amândurora.
UE, legiuitorul român avea libertatea de a
permite modificarea ofertelor în anumite Arată petenta că o asemenea justificare nu
cazuri, sau de a nu o permite în nicio situație. există și că acceptarea unei diferențe de tra
Legiuitorul român a înțeles să transpună tament juridic pe baza unei distincții arbitrare
Directiva în sensul de a permite corectarea între propunerea tehnică și cea financiară va
erorilor sau neclarităților din oferte în cele trei crea o încălcare a principiului egalității între
cazuri prevăzute de H.G. 395/2016: abaterile ofertanți, în sensul că o eroare cu caracteristici
tehnice minore, viciile de formă și erorile similare (valoare mai mică de 1%, fără
aritmetice. schimbarea clasamentului ofertanților, fără
diminuare calitativă a ofertei) va fi posibil
Totuși, în măsura în care legiuitorul a decis a fi corectată în propunerea tehnică, dar va
în sensul de a permite anumite modificări cu conduce la respingerea ofertei dacă se regă
titlu de excepție, libertatea de legiferare a sește în propunerea financiară, fără însă să
condițiilor de aplicare a acestora nu mai este existe o justificare reală din perspectiva secu
absolută, ci trebuie să respecte principiile rității juridice, a executării viitoare a con
menționate al tratamentului egal și al tractului, a relației cu ceilalți ofertanți, sau din
proporționalității. orice altă perspectivă care să aibă semnificație.

Potrivit jurisprudenței CJUE, acțiunile și deci membru, această instanță poate, în cazul în
ziile autorității contractante trebuie ponderate care apreciază că o decizie în această privință îi
din perspectiva proporționalității, iar analiza este necesară pentru a pronunța o hotărâre, să
ofertelor depuse nu face excepție, ci „acest ceară Curții să se pronunțe cu privire la această
principiu impune autorității contractante, chestiune.
atunci când aceasta se confruntă cu o ofertă
ambiguă, iar o cerere de precizări cu privire În cazul în care o asemenea chestiune se invocă
la conținutul ofertei menționate ar putea într-o cauză pendinte în fața unei instanțe
asigura securitatea-juridică în același mod naționale ale cărei decizii nu sunt supuse
precum respingerea imediată a ofertei în cauză, vreunei căi de atac în dreptul intern, această
să solicite precizări candidatului vizat, mai instanță este obligată să sesizeze Curtea.
degrabă, decât să opteze pentru respingerea În cazul în care o asemenea chestiune se invocă
pură și simplă a ofertei”. într-o cauză pendinte în fața unei instanțe
Respingerea ofertei astfel cum pretinde judecătorești naționale privind o persoană
CNSC, indiferent dacă ofertantul va putea supusă unei măsuri privative de libertate,
executa contractul la parametrii solicitați și Curtea hotărăște în cel mai scurt termen.”
fără a ține cont de influența minoră asupra Potrivit art. 2 alin. (1) și (2) din Legea
valorii ofertei și de lipsa oricărei consecințe nr. 340/2009:
asupra clasamentului ofertanților, este o
măsură excesivă, disproporționată, care nu își „Art. 2. (1) Instanța de judecată, din oficiu
găsește absolut niciun suport în Directivă sau ori la cerere, poate solicita Curții de Justiție
în jurisprudența CJUE. a Comunităților Europene să se pronunțe cu
titlu preliminar asupra unei întrebări ridicate
Asupra cererii de sesizare a CJUE cu privire într-o cauză de orice natură și care se referă
la interpretarea dispozițiilor prevederile la validitatea sau la interpretarea unuia dintre
art. 18 alin. (1) și art. 56 alin. (3) din Directiva actele prevăzute la art. 35 paragraful (1) din
2014/24/UE a Parlamentului European și Tratatul privind Uniunea Europeană, în cazul în
a Consiliului din 26 februarie 2014 privind care apreciază că o decizie în această privință
achizițiile publice și de abrogare a Directivei este necesară pentru pronunțarea unei hotărâri
2004/18/CE (Directiva 2014/24/UE), Curtea în cauză.
reține următoarele:
(2) Dacă cererea este formulată în fața unei
Conform dispozițiilor art. 267 din Tratatul instanțe a cărei hotărâre nu mai poate fi
privind Funcționarea Uniunii Europene: atacată prin intermediul căilor ordinare de atac,
JURISPRUDENȚĂ
solicitarea Curții de Justiție a Comunităților

„Art. 267 – Curtea de Justiție a Uniunii Euro
Europene de a se pronunța cu titlu preliminar
pene este competentă să se pronunțe, cu titlu
este obligatorie, dacă aceasta este necesară
preliminar, cu privire la:
pentru pronunțarea unei hotărâri în cauză.”
(a) interpretarea tratatelor;
După cum rezultă din dispozițiile citate
(b) validitatea și interpretarea actelor adoptate anterior, instanța națională sesizează Curtea
de instituțiile, organele, oficiile sau agențiile de Justiție a Uniunii Europene cu o întrebare
Uniunii. preliminară numai în măsura în care se pune în
discuție validitatea sau interpretarea tratatelor
În cazul în care o asemenea chestiune se și actelor adoptate de instituțiile, organele,
invocă în fața unei instanțe dintr-un stat oficiile sau agențiile Uniunii și apreciază că o

decizie în această privință este necesară pentru economici sunt sau par a fi incomplete sau
pronunțarea unei hotărâri în cauză. eronate, sau în cazul în care lipsesc anumite
documente, autoritățile contractante pot, cu
În prezenta cauză, așa cum a fost formulată excepția unor dispoziții contrare din dreptul
cererea de către ..., se solicită interpretarea intern de punere în aplicare a prezentei
dreptului Uniunii. Când există o asemenea directive, să solicite operatorilor economici
solicitare, scopul procedurii este acela de în cauză, să prezinte, să suplimenteze, să
interpretare și aplicare uniformă a dreptului clarifice, sau să completeze informațiile
Uniunii, și în consecință, de asigurare a coezi sau documentele relevante într-un termen
unii ordinii juridice a Uniunii. Interpretarea adecvat, cu condiția ca astfel de solicitări să
solicitată Curții trebuie să urmărească fie realizate respectând pe deplin principiile
cunoașterea înțelesului exact al unei dispoziții egalității de tratament și transparenței.”
echivoce, clarificarea sensului și a scopului
acestei reguli așa cum se impune să fie Prin întrebările formulate de petentă se solicita
înțeleasă și aplicată. CJUE să stabilească dacă prevederile mai sus
citate obligă autoritățile naționale, atunci când
Cum hotărârea ce urmează a fi dată în prezenta reglementează sau interpretează situațiile
cauză nu este supusă niciunei căi de atac în în care este permisă, respectiv interzisă
dreptul intern, instanța de recurs este obligată clarificarea ofertelor, să respecte principiile
să sesizeze Curtea cu o cerere preliminară egalității de tratament și proporționalității. În
privind interpretarea dreptului Uniunii. cazul în care răspunsul la această întrebare ar
Trebuie precizat totuși că obligația de a se fi considerat afirmativ, articolele 18 alin. (1)
cere pronunțarea unei hotărâri preliminare și art. 56 alin. (3) din Directiva 2014/24/
are anumite limite, instanța având totuși UE trebuie interpretate în sensul că se opun
libertatea de a evalua relevanța unei cereri unei prevederi din legislația națională sau
pentru pronunțarea unei hotărâri preliminare. unei interpretări a acesteia potrivit cu care
clarificarea unei erori având caracteristicile
Instanța a cărei decizie nu este susceptibilă de a abaterii tehnice minore în sensul din litigiul
fi atacată poate să nu folosească procedura ho principal este permisă numai în cuprinsul
tărârii preliminare dacă nu există nicio îndoială părții din ofertă reprezentând propunerea
justificată cu privire la interpretarea unei tehnică, dar nu și în cuprinsul părții din ofertă
dispoziții a dreptului Uniunii, când aplicarea reprezentând propunerea financiară.
corectă a dreptului Uniunii este evidentă,
nelăsând loc niciunei îndoieli rezonabile. Prin raportare la întrebările formulate și textele
vizate din reglementarea națională, Legea
Prin prisma acestei condiționări a obligației 98/2016, respectiv art. 134 și 135 din H.G.
instanței de recurs de a sesiza CJUE, Curtea nr. 365/2016 și jurisprudența CJUE cu privire la
constată că prevederile Directivei a cărei inter problematica avută în vedere, Curtea constată
pretare se solicită prevăd că autoritățile con că nu poate fi prezentată CJUE nicio îndoială
tractante îi tratează pe operatorii economici justificată cu privire la dreptul Uniunii.
în mod egal și fără discriminare și acționează
într-o manieră transparentă și proporționată În cauză, solicitarea petentului, așa cum a
(art. 18 din Directiva 2004/24/UE), iar art. 56 fost formulată, conține referiri la modul de
alin. (3) din aceeași Directivă prevăd că: aplicare a legislației naționale și trimiteri
la jurisprudența CJUE, fără a se indica nicio
„În cazul în care informațiile sau documentele reglementare comună obligatorie neclară care
care trebuie depuse de către operatorii poate forma obiectul nelămuririi unor aspecte

pentru care ar trebui sesizată Curtea de Justiție În vederea verificării conformității cu dispo
a Uniunii Europene. zițiile legale aplicabile în domeniul achi
zițiilor publice, ANAP a exercitat controlul
În numeroase cauze, așa cum arată însăși ex-ante, ocazie cu care a emis Avizul
petenta, CJUE s-a pronunțat deja cu privire la Conform Condiționat nr. 8428/18867/
clarificarea ofertelor ce conțin lipsuri sau erori, CN1023555/AC/10.09.2021 la Procesul de
prin prisma principiilor egalității de tratament evaluare 347/07.09.2021 privind evaluarea
și proporționalității. propunerilor financiare și a conformității
Curtea, analizând cererea de sesizare a Curții de acestora cu propunerile tehnice, în cuprinsul
Justiție a Uniunii Europene formulată în baza acestuia fiind consemnată măsura exercitării
art. 267 din Tratat, o va respinge apreciind că în de către Comisia de evaluare a atribuțiilor
cauză nu sunt îndeplinite condițiile de sesizare prevăzute de art. 127 alin. (1) lit. (h) din H.G.
a Curții de Justiție a Uniunii Europene. nr. 395/7016, cu modificările și completările
ulterioare și fundamentarea deciziilor privind
Analizând plângerea formulată împotriva evaluarea propunerii financiare depuse de
deciziei CNSC nr. 2839/C9/2760, 3102 din ofertantul Asocierea ... – ... – ..., cu respectarea
23.12.2021 Curtea constată următoarele: prevederilor art. 131 alin. (4) și art. 133 alin. (1)
și alin. (3) din același act normativ.
Situația de fapt:
În raport de cele concluzionate prin avizul
La data de 12.08.2021, Autoritatea Contrac conform condiționat emis de reprezentanții
tantă a publicat în SEAP Anunțul de participare ANAP, Comisia de evaluare a respins oferta ...,
nr. CN1023555 din 12.08.2020 privind orga iar motivele consemnate în Raportul procedurii
nizarea procedurii de licitație deschisă pentru nr. 392/08.10.2021 au constat în reținerea
atribuirea contractului de delegare a gestiunii caracterului neconform al ofertei, în raport de
activității de colectare și transport deșeuri prevederile art. 137 alin. (3) lit. d) din anexa
municipale în județul ... și a activității de mătu la H.G. nr. 395/2016, precum și al caracterului
rat, spălat, stropit și întreținere căi publice în inacceptabil al ofertei, în conformitate cu
municipiul ... art. 134 alin. (6) din același act normativ.
În cadrul procedurii, au depus oferte trei Situația care a determinat reconsiderarea în
operatori economici, respectiv: Asocierea ...; acest mod a ofertei ... a fost determinată de
Asocierea ... – ... – ... și ... faptul că, fiind evaluată propunerea financi
Ulterior datei de depunere a ofertelor și în ară și conformitatea acesteia cu propunerea
tehnică, Comisia de evaluare a sesizat o
JURISPRUDENȚĂ
urma verificării și analizării documentelor care

însoțesc oferta, a documentelor de calificare, serie de necorelări între elementele din
precum și a propunerii tehnice și a propunerii propunerea tehnică și cea financiară, în
financiare, împreună cu răspunsurile la sensul că propunerea financiară nu includea
solicitările de clarificări, Comisia de evaluare a costurile pentru anumite activități secundare,
întocmit Procesul-verbal nr. 347/07.09.2021, prezentate în propunerea tehnică, activități
declarând admisibilă oferta depusă de precum: deșeuri aferente spălării și igienizării
Asocierea ... punctelor de colectare, activitatea de igienizare
a tuturor pubelelor și coșurilor, cheltuieli
De asemenea, prin același proces-verbal CASCO, costuri suplimentare ISO, contribuția
Comisia de evaluare a declarat oferta Asocierii ANRSC, costul periilor, costuri ITP, costuri
... admisibilă și a respins oferta ... pentru eventualele înlocuiri accidentale ale

anvelopelor, piese de schimb, întreținerea b) reprezintă corectări ale unor abateri tehnice
utilajelor și autovehiculelor și reparații. minore, iar o eventuală modificare a prețului
total al ofertei, indusă de aceste corectări,
Aceste activități se regăseau în propunerea nu ar fi condus la modificarea clasamentului
tehnică, însă aceasta nu era corelată cu propu ofertanților participanți la procedura de
nerea financiară, în cadrul căreia activitățile atribuire; (8) Sunt considerate abateri tehnice
arătate nu erau cuantificate. minore acele omisiuni/abateri din propunerea
tehnică care pot fi completate/corectate într‑un
Clarificările solicitate de Autoritate au vizat mod care nu conduce la depunerea unei noi
cuantificarea acestor costuri și corectarea oferte; (9) O modificare a propunerii tehnice nu
necorelărilor între propunerea tehnică și cea poate fi considerată o abatere tehnică minoră a
financiară. ofertei inițiale în următoarele situații:
Prin răspunsurile date, Asocierea RER a recu a) cuantificarea teoretică în valoare monetară a
noscut lipsa costurilor din propunerea finan respectivei abateri/omisiuni depășește 1% din
ciară pe care le-a și cuantificat sub 1% raportat prețul total al ofertei;
la valoarea anuală și a susținut suportarea lor
din profit, permițând astfel păstrarea valorii din b) cuantificarea teoretică în valoare monetară
propunerea financiară ofertată inițial. a respectivei abateri/omisiuni conduce la
eludarea aplicării acelor prevederi ale legii care
Incidența prevederilor art. 134 alin. (6) și instituie obligații ale autorității contractante în
art. 134 alin. (7) din H.G. 395/2006. raport cu anumite praguri valorice;
Consiliul, prin decizia atacată, a reținut că c) în urma corectării respectivei abateri/omisi

o asemenea corectare a omisiunilor din uni, se constată că s-ar schimba clasamentul
propunerea financiară nu se încadrează în ofertanților;
dispozițiile art. 134 ale H.G. 395/2016 și că nu
d) modificarea ar presupune o diminuare
poate fi vorba despre o abatere tehnică minoră calitativă în comparație cu oferta inițială;
deoarece costurile sunt aferente propunerii
financiare. e) modificarea vizează o parte din ofertă pentru
care documentația de atribuire a exclus în mod
Potrivit art. 134 alin. (6) din H.G. 395/2016 clar posibilitatea ca ofertanții să se abată de la
„În cazul în care ofertantul modifică prin cerințele exacte ale respectivei documentații,
răspunsurile pe care le prezintă comisiei de iar oferta inițială nu a fost în conformitate cu
evaluare potrivit dispozițiilor alin. (1) conținutul aceste cerințe.
propunerii tehnice sau propunerii financiare,
oferta sa va fi considerată inacceptabilă.” (10) Prin excepție de la dispozițiile alin. (6),
oferta va fi considerată admisibilă în măsura
În continuare același act normativ prevede „(7) în care modificările operate de ofertant, la
Prin excepție de la dispozițiile alin. (6), oferta solicitarea comisiei de evaluare, în legătură
va fi considerată admisibilă în măsura în care cu propunerea sa financiară, reprezintă erori
modificările operate de ofertant în legătură cu aritmetice, respectiv aspecte care pot fi
propunerea sa tehnică se încadrează în una din clarificate cu respectarea principiilor prevă
categoriile de mai jos: zute la art. 2 alin. (2) din Lege, elementele
propunerii financiare urmând a fi corectate,
a) pot fi încadrate în categoria viciilor de formă; implicit alături de prețul total al ofertei, prin
sau refacerea calculelor aferente.”

Contrar motivării CNSC, Curtea apreciază în cazul în care lipsesc anumite documente,
că modificarea ofertei unui ofertant nu autoritățile contractante pot, cu excepția
poate fi analizată exclusiv prin raportare unor dispoziții contrare din dreptul intern de
literală la aceste norme de aplicare ale Legii punere în aplicare a prezentei directive, să
nr. 98/2016 fără a se avea în vedere însăși solicite operatorilor economici în cauză să
legislația națională, legislația comunitară și prezinte, să suplimenteze, să clarifice sau să
jurisprudența CJUE, dar și efectele pe care le completeze informațiile sau documentele
produce respectiva modificare în contextul relevante într-un termen adecvat, cu condiția
procedurii de atribuiri. ca astfel de solicitări să fie realizate respectând
pe deplin principiile egalității de tratament și
În Cazul C-336/12 – Manova, Curtea reținut că transparenței”.
art. 2 din Directiva 2004/18 nu se opune ca
datele referitoare la ofertă să poată fi corectate În analiza aspectelor mai sus arătate, Curtea va
sau completate punctual, în special întrucât avea în vedere cele statuate în cauza C-91/08
necesită în mod vădit o simplă clarificare sau para. 70 CJUE în care s-a arătat că ”este de
pentru a înlătura erori materiale evidente competența instanței naționale să dea legii
(Hotărârea SAG ELV Slovensko și alții, citată interne pe care trebuie să o aplice, în cea mai
anterior, punctul 40).” mare măsură posibilă, o interpretare conformă
cerințelor dreptului Uniunii ...”.
Plecând de la aceste precizări preliminare,
aspectele care se impun a fi lămurite prin Clarificările aduse de petentă ofertei inițiale au
raportare la specificul speței, a legislației vizat cuantificarea anumitor costuri și corec
naționale și a jurisprudenței CJUE incidente tarea necorelărilor între propunerea tehnică
sunt următoarele: și cea financiară. Astfel, prin răspunsul dat,
Asocierea RER a cuantificat în lei activitățile
1. dacă în determinarea caracterului acceptabil/ care se regăseau în oferta tehnică, dar erau
inacceptabil al ofertei, modificările aduse prin cotate cu „0” în propunerea financiară și a
clarificarea adusă de petentă ofertei inițiale arătat că valoarea rezultată, 508.350,41 lei
sunt încadrabile în prevederile art. 134 alin. (6) /an – va fi suportată din cota de profit, fără
din H.G. 395/2006 sau este vorba în speță de o modificarea ofertei financiare inițiale.
situație de excepție, dintre cele reglementate
de art. 134 alin. (7) din același act normativ. Consiliul a considerat că o astfel de modificare,
chiar dacă nu depășește 1% din prețul total al
2. în ce măsură, o ofertă care include în ofertei, nu poate fi considerată o modificare
propunerea tehnică anumite costuri, cu privire care să facă oferta admisibilă deoarece privește
JURISPRUDENȚĂ
la care în propunerea financiară se arată că propunerea financiară și nu propunerea

vor fi suportate din cota de profit, constituie o tehnică, motiv pentru care nu este incident
ofertă neconformă în sensul art. 137 alin. (3), cazul de excepție reglementat de art. 134
lit. d) din H.G. nr. 395/2016. alin. (9) din H.G. nr. 395/2016.
Art. 56 alin. (3) din Directivă prevede în mod Or, un asemenea raționament nu poate avea
expres posibilitatea de a corecta erori în ofertă, o justificare reală din perspectiva securității
fără să facă o distincție între părțile din ofertă juridice și a executării viitoare a contratului.
în care acestea s-ar putea regăsi: „în cazul Mai mult, legea se referă la cuantificarea în
în care informațiile sau documentele care valoare monetară a abaterii/omisiunii, care
trebuie depuse de către operatorii economici nu poate fi realizată decât prin raportare la
sunt sau par a fi incomplete sau eronate, sau oferta financiară. Corectarea abaterilor tehnice

minore presupune prin ipoteză inclusiv o Acest principiu impune Autorității Contrac
modificare a ofertei financiare, care pentru a tante, atunci când aceasta se confruntă cu o
fi admisă trebuie să se încadreze în limita de ofertă ambiguă, iar o cerere de precizări cu pri
0,99% din valoarea ofertei. vire la conținutul ofertei menționate ar putea
asigura securitatea juridică în același mod
Curtea apreciază că, prin clarificările precum respingerea imediată a ofertei în cauză,
sale, petenta nu și-a modificat oferta, ci să solicite precizări candidatului vizat, mai
recunoscând existența unei necorelări, a degrabă, decât să opteze pentru respingerea
explicat-o și a înlătura-o, prin precizarea că pură și simplă a ofertei acestuia (a se vedea în
prețul oferit pentru acele servicii necuantificate acest sens Hotărârea Tideland Signal/Comisia,
inițial va fi suportat din cota de profit. punctul 56 de mai sus, punctul 43).
Raportarea pur literală și strictă la prevederile Din cuprinsul acestei hotărâri se desprinde ca
art. 134, fără a fi avute în vedere principiile care fiind esențial să se stabilească dacă clarificările
guvernează procedura de atribuire, este de în discuție pot fi calificate precizări cu privire la
natură să conducă, din cauza unei omisiuni, la conținutul ofertei respectivului candidat sau
respingerea unor oferte avantajoase economic, dacă răspunsurile menționate depășesc acest
ceea ce, după cum se arată în jurisprudența cadru și modifică substanța ofertei în raport
CJUE, nu este, în definitiv, conciliabil cu cu condițiile prevăzute în caietul de sarcini
„principiul economiei”. (Hotărârea Esedra /Comisia, punctul 49, 52).
Cauza T-195/08 Antwerpse Bouwwerken NV c. Analizând din această perspectivă clarificările

Comisia, invocată de petentă, are relevanță în petentei, Curtea constată că activitățile ne
prezenta cauză pentru că se referă la posibi cuantificate inițial, care fac obiectul preci
litatea completării ofertei financiare de către zărilor, reprezintă 0,99% din valoarea ofertată
un ofertant. În acest caz, Comisia a acceptat mai puțin decât pragul de 1% prevăzut de
corectarea erorii, iar Tribunalul a hotărât art. 134 (9) din H.G. 395/2016; nu se modi
că principiul egalității de tratament și al fică clasamentul ofertanților, iar oferta, în
bunei administrări dă naștere unei obligații a ansamblul ei, asigură prestarea serviciului
autorității contractante de a solicita clarificări, la parametrii impuși prin documentația de
atunci când este probabil ca inadvertența atribuire.
ofertei să poată fi explicată în mod simplu. Așadar, răspunzând primului punct în discuție,
În cadrul acestei hotărâri s-a reținut că Curtea apreciază că modificările aduse de
petenta ... ofertei inițiale, prin precizările
„principiul proporționalității impune ca actele
oferite, sunt încadrabile în categoria abaterilor
instituțiilor să nu depășească limitele a ceea
tehnice minore, precizările fiind efectuate
ce este adecvat și necesar în scopul realizării
într‑un mod care nu conduce la depunerea unei
obiectivelor urmărite, înțelegându‑se că,
noi oferte, nu schimbă clasamentul ofertanților
în cazul în care este posibilă o alegere între
și nu diminuează calitativ oferta.
mai multe măsuri adecvate, trebuie să se
recurgă la cea mai puțin constrângătoare, Curtea nu împărtășește argumentația Consi
iar inconvenientele cauzate nu trebuie să liului, în sensul că o astfel de omisiune nu
fie disproporționate în raport cu scopurile poate fi primită deoarece privește propunerea
urmărite (Hotărârea Curții din 5 mai 1998, financiară și nu propunerea tehnică.
National Farmers’ Union și alții, C-157/96, Rec., Un asemenea raționament ar duce la concluzia
p. I-2211, punctul 60). că o eroare cu caracteristici similare (valoare

mai mică de 1%, fără schimbarea clasamentului publice, respectiv deschiderea către o concu
ofertanților, fără diminuare calitativă a ofertei) rență cât mai extinsă posibil.
va fi posibil a fi corectată în propunerea
tehnică, dar va conduce la respingerea ofertei În ceea ce privește motivarea Consiliului cu
dacă se regăsește în propunerea financiară. privire la costul zero ofertat de petentă pentru
O astfel de interpretare nu este în acord cu anumite activități secundare, s-a reținut faptul
principiile securității juridice, a egalității de că nu este admisibilă posibilitatea cotării cu
tratament și al proporționalității, principii 0 lei a anumitor cheltuieli, fiind pusă la îndoială
care trebuie să guverneze procedura achizițiilor realitatea și sustenabilitatea ofertei.
publice. Curtea va avea în vedere cele statuate de CJUE
Mai mult, chiar H.G. 396/2016 se referă la în cauza C-367/2020, Tax-Fin-Lex.
cuantificarea în valoare monetară a abaterii/ În cuprinsul acestei hotărâri s-a reținut faptul
omisiunii, cuantificare care nu poate fi realizată că articolul 2 alin. (1) punctul 5 din Directiva
decât prin raportare la oferta financiară. 2014/24 care definește contractul de achiziții
Corectarea abaterilor tehnice minore presu publice drept un contract cu titlu oneros,
pune prin ipoteză inclusiv o modificare a trebuie interpretat în sensul că nu constituie
ofertei financiare, care pentru a fi admisă un temei juridic pentru respingerea ofertei unui
trebuie să se încadreze în limita de 0,99% din ofertant în cadrul unei proceduri de atribuire a
valoarea ofertei. unui contract de achiziții publice, motivul că
Deși, în principiu, mențiunea făcută în prețul propus în ofertă este 0, cu condiția ca
clarificări, în sensul că anumite costuri ar oferta să fie explicată.
putea fi suportate din cota de profit, ar putea Revenind la speța de față, oferta Asocierii ...
fi interpretate ca o modificare de ofertă, în este clarificată în sensul indicării prețului 0
cazul concret, raportându‑ne la împrejurările doar pentru anumite activități suplimentare.
speței nu s-ar putea ajunge la o asemenea Privit în integralitatea lui, contractul care
concluzie. Aceasta deoarece Curtea apreciază ar fi încheiat cu acest ofertant își păstrează
că în raport cu abordările CJUE în cauzele caracterul oneros.
menționate, modificarea ofertei financiare este
permisă numai atunci când inadvertențele pot Prin Adresa 9664/31.08.2021, ... a realizat la
fi explicate în mod simplu. solicitarea comisiei de evaluare și corelarea
fișelor de fundamentare, astfel încât acestea
Or în cazul concret, clarificările și-au atins includ toate costurile respective.
scopul și oferta nu este ambiguă, contractul
JURISPRUDENȚĂ
este în continuare sustenabil, nu se modifică Aceste costuri sunt incluse în tabelul de la pag.
clasamentul ofertanților, modificarea nu 7 din adresa ... nr. 9664/2021, care atestă că
presupune o modificare calitativă în raport valoarea cumulată a costurilor în cauză, de
cu oferta inițială, iar cuantificarea monetară 508.350,41 lei, reprezintă 0.99% din valoarea
a omisiunii se situează sub 1% din valoarea anuală inițială a ofertei ... Cuantificarea cos
ofertei. turilor nu a fost contestată sau pusă în discuție
nici de Autoritatea contractantă, nici de CNSC,
Nu ar fi permisă respingerea ofertei doar pe astfel încât nici instanța nu va analiza acest
considerentul că inadvertența se regăsește aspect.
în propunerea financiară fără a se periclita
principiul securității juridice și obiectivul Valoarea fiecărui cost este mai mică de 1% din
normelor comunitare în materia achizițiilor valoarea ofertată inițial (înainte de corectarea

acestor abateri minore) de 51.128.415,14 lei/an, în numeroase rânduri, de exemplu în Cauza

calculată prin împărțirea valorii totale inițiale a C-305/08:
contractului de 409,027.321,12 lei la cei 8 ani
contractuali. „37. Astfel, Curtea a hotărât că unul dintre
obiectivele normelor comunitare în materia
Relevantă este și analiza modificărilor ofertei achizițiilor publice este deschiderea spre
Asocierii ... din perspectiva condițiilor art. 134 o concurență cât mai extinsă posibil (a se
alin. (9) lit. c), d), și e). vedea printre altele în acest sens Hotărârea
Bayerischer Rundjunk și alții, citată anterior,
Astfel, în urma corectării fiecărui cost, precum
punctul 39) și că este în interesul dreptului
și în urma corectării valorii totale a costurilor,
comunitar să se asigure participarea cât mai
nu se schimbă clasamentul ofertanților, fiind
largă posibil a ofertanților la o cerere de ofertă
respectată condiția reglementată de art. 134
(Hotărârea din 19 mai 2009, Assitur, C-538/07,
alin. (9) lit. c) din H.G. 395/2016.
nepublicată încă în Repertoriu, punctul 26)”.
Toate activitățile au fost deja indicate în
Față de considerentele arătate, Curtea va
propunerea tehnică și nu are loc nicio dimi
admite plângerea petentei Asocierea ...,
nuare calitativă a ofertei ... în comparație cu
împotriva soluției dată de CNSC asupra
oferta inițială [condiția de la art. 134 alin. (9)
contestației nr. 55405/22.10.2021, va anula:
lit. d)].
Raportul procedurii nr. 392/08.10.2021,
Modificarea, respectiv corelarea propunerilor Comunicarea Autorității Contractante
din oferta tehnică și cea financiară, nu vizează nr. 403/11.10.2021 privind rezultatul procedurii
o parte din ofertă pentru care documentația și Procesul-verbal nr. 354/14.09.2021, în partea
de atribuire a exclus în mod clar posibilitatea care privește oferta Asocierii ..., constatând
ca ofertanții să se abată de la cerințele exacte faptul că oferta acestui ofertant este admisibilă
ale respectivei documentații [condiția de la și conformă.
art. 134 alin. (9) lit. e)].
În ceea ce privește plângerea formulată de
În condițiile în care, în urma corelării fișelor, această petentă cu privire la oferta Asocierii
cota de profit a ... este de 6.10% din valoarea ... – ..., s-a arătat faptul că această ofertă ar fi
contractului, nu poate fi primit argumentul inadmisibilă pentru ambii ofertanți și aceasta
Consiliului în sensul că suportarea din cota deoarece ... se încadrează în cazurile de conflict
de profit a anumitor cheltuieli nu poate fi de interese prevăzute de art. 59-60 din Legea
acceptată în cadrul unui contract de achiziții 98/2016 și respectiv în cazul de excludere
publice care este un contract cu titlu oneros. prevăzut de art. 167 lit. e) din Legea 98/2016,
iar ... se încadrează în situațiile de excludere
Deși argumentele CNSC, care justifică abor
prevăzute de art. 167 alin. (1) lit. c), g) și h) din
darea diferită a modificărilor operate în pro
Legea 98/2016.
punerea tehnică față de cea financiară, sunt
pertinente prin raportare la o ofertă ipotetică, Excepția lipsei de interes a plângerii, în partea
Curtea apreciază că în contextul ofertei în care se referă la inadmisibilitatea ofertei
discuție, a implicațiilor analizate asupra întregii declarate câștigătoare.
proceduri de atribuire [prin prisma criteriilor
puse la dispoziție de art. 134 alin. (9) lit. c), Față de apărările formulate de intimate,
d), e)], o astfel de interpretare ar fi contrară instanța va analiza cu prioritate excepția lipsei
principiului bunei administrări și al deschiderii de interes, excepție invocată atât de ofertantul
spre concurență, care au fost afirmate de CJUE câștigător, cât și de Autoritatea Contractantă.

La termenul de judecată din data de alt interes personal, care ar putea fi perceput
25.01.2022, instanța a unit această excepție ca element care compromite imparțialitatea
cu fondul, considerând că această excepție și independența lor în contextul procedurii de
trebuie soluționată după analiza plângerii care achiziție.
vizează propria ofertă a petentei.
Așadar, conflictul de interese presupune
De altfel, jurisprudența constantă a CJUE identificarea unor elemente care sunt de
recunoaște existența unui interes în anularea natură a crea percepția că este compromisă
procedurii pentru un ofertant respins, însă imparțialitatea sau independența persoanelor
numai în situația în care acesta formulează implicate în desfășurarea procedurii de
concomitent, prin aceeași cale de atac, critici atribuire sau care pot influența rezultatul
privind atât situația propriei oferte, cât și cea acesteia.
a contracandidaților admisibili în procedură.
Or, contrar celor susținute de petentă,
Or, în contextul în care, analizând plângerea Curtea apreciază faptul că împrejurarea că în
Asocierii ... privind propria ofertă, Curtea a proporție de 99% capitalul social al ... este
ajuns la concluzia că oferta acestei petente deținut de Consiliul Local ... nu este de natură
este admisibilă și conformă, este evident să creeze eo ipso o situație clară de conflict de
interesul de a susține plângerea privitoare la interese instituțional, atât timp cât nu au fost
oferta declarată câștigătoare. identificate, în privința membrilor personalului
Autorității Contractante elemente care să le
Prin cea de a doua contestație, formulată compromită imparțialitatea și independența
împotriva Procesului verbal de remediere acestora.
nr. 473/15.11.2021, a susținut că oferta
Asocierii ECO – ... este inadmisibilă pentru Art. 59 din Legea 98/2016 definește conflictul
ambii ofertanți. Astfel, a arătat faptul că ... se de interese, iar art. 60 din aceeași Lege conține
încadrează în cazurile de conflict de interese o enumerare exemplificativă a situațiilor
prevăzute de art. 59-60 din Legea nr. 98/2016 potențial generatoare de conflict de interese
și respectiv în cazul de excludere prevăzut prin raportare, pe de o parte, la persoanele
de art. 167 lit. e) din Legea 98/2016, iar ... se implicate în desfășurarea procedurii de
încadrează în situațiile de excludere prevăzute atribuire sau care pot influența rezultatul
de art. 167 alin. (1) lit. c), g) și h) din Legea acesteia și, pe de altă parte, la ofertant.
98/2016.
În ceea ce privește conținutul noțiunii de
Analizând susținerea petentei în sensul că „persoană cu funcție de decizie”, la care face
JURISPRUDENȚĂ
oferta ... este inadmisibilă și pentru motivele ce referire cazul prevăzut de art. 60 alin. (1) lit. d)
privesc asociatul ..., Curtea reține următoarele: din Legea 98/2016, acesta poate fi stabilit prin
raportare la prevederile art. 3 alin. (1) pct. II
Conceptul de conflict de interese acoperă orice din Legea 98/2016 „persoane cu funcții de
situație în care membrii personalului autorității decizie – conducătorul autorității contractante,
contractante sau ai unui furnizor de servicii de membrii organelor decizionale ale autorității
achiziții care acționează în numele autorității contractante ce au legătură cu procedura de
contractante, care sunt implicați în derularea atribuire, precum și orice alte persoane din
procedurii de achiziție sau care pot influența cadrul autorității contractante ce pot influența
rezultatul acesteia, care au, în mod direct sau conținutul documentelor achiziției și/sau
indirect, un interes financiar, economic sau un desfășurarea procedurii de atribuire”.

Consilierii locali nu se încadrează în această Deși analiza interesului a fost realizată de

categorie, având în vedere că au doar calitatea Curte, la momentul soluționării excepției lipsei
de membri ai structurii deliberative și nu fac de interes, față de susținerile petentei se impun
parte din cadrul Autorității Contractante. a fi reluate unele considerente.
Pentru motivele arătate, Curtea nu poate În primul rând, din analiza procedurii în fața
împărtăși susținerea petentei ... în sensul că Consiliului, nu rezultă că ar fi fost invocată o
acționarul este chiar persoana cu funcție de astfel de excepție pe care Consiliul să fi omis
să o analizeze, dar în nicio situație Consiliul nu
decizie în cadrul autorității, astfel încât va
putea lăsa nesoluționată plângerea ... pe motiv
respinge ca neîntemeiată plângerea cu privire
că nu ar fi avut legitimare procesuală activă.
la existența conflictului de interese în ceea ce
privește ofertanta câștigătoare. Așa cum s-a arătat mai sus, în analiza intere
sului, chiar dacă fusese respinsă plângerea
Analizând decizia CNSC nr. 2839/C9/2760, formulată de Asocierea ..., atâta vreme cât
3102 din 23.12.2021, prin prisma motivelor soluția nu era definitivă, dobândind acest
formulate prin plângerea Asociației de caracter după exercitarea dreptului de acces la
Dezvoltare Intercomunitară „...” în calitate o instanță, exista în continuare interesul de a
de Autoritate Contractantă, Curtea constată critica procesul verbal de remediere 473/2021
că prin această plângere este vizată soluția și implicit obligația Consiliului de a analiza
Consiliului la contestația înregistrată la CNSC această contestație.
sub nr. 62281/2.12.2021, prin care s-a dispus
În ceea ce privește criticile formulate de
anularea Procesului verbal de remediere
petente cu privire la modul în care au fost ana
nr. 473/15.11.2021 și a fost obligată Autoritatea
lizate de către Consiliu situațiile de excludere
Contractantă la reevaluarea ofertei ... – ..., cu
prevăzute de art. 167 alin. (1) lit. g) și h) din
respectarea aspectelor cuprinse în motivare, Legea 98/2016, Curtea constată că teza
a documentației de atribuire și a dispozițiilor susținută de petentă este că simpla existență
legale în materia achizițiilor publice. a unor înscrisuri care atestă neîndeplinirea
unor obligații contractuale ce îi reveneau
Aceeași soluție, cu privire la anularea procesul
ofertantului în cadrul unui contract de achiziție
verbal de remediere 473/15.11.2021 este vizată
publică încheiat anterior, nu este de natură să
și de plângerea ..., motiv pentru care Curtea va conducă în mod direct aplicarea prevederilor
analiza soluția Consiliului cu privire la procesul art. 167 alin. (1) lit. g) din Legea nr. 98/2016
verbal nr. 473/2021, prin raportare la motivele și nici la aplicarea art. 167 alin. (1) lit. h) în
formulate de ambele petente. situația în care ofertantul nu declară existența
unui astfel de document, apreciind că nu se
Petenta ... care a avut calitatea de intervenientă
află în situația de excludere.
în fața Consiliului, susține faptul că CNSC nu
a analizat aspectul privitor la lipsa calității Pentru a răspunde criticilor petentelor, se
procesuale active a Asocierii ... raportat la impune a fi verificată analiza Consiliului pe
lipsa interesului în formularea contestației fiecare dintre situațiile de excludere.
formulate împotriva procesului verbal de
Contractele de achiziție anterioare, încheiate
remediere. Arată această petentă faptul că
de către ... în județul ...
Asocierea ... avea legitimare procesuală activă
doar în condițiile în care era admisă contestația Astfel, în ceea ce privește contractele în
sa cu privire la propria ofertă. cheiate de Asocierea ... cu Asociația de

Dezvoltare Intercomunitara „Sistemul Inte și a celor două hotărâri pentru constatarea

grat de Gestionare a Deșeurilor județul ...” încălcării la nivelul zonei 2 ... contractului de
au fost depuse la dosarul achiziției anexa 4 – delegare a gestiunii serviciului de salubrizare
Hotărârea 150/28 august 2020 privind nr. 874/1975/22.08.2018 se pune problema
aprobarea demarării procedurilor de reziliere a dacă aceste înscrisuri fac dovada unor încălcări,
contractelor de delegare a gestiunii serviciului de către ... a obligațiilor principale din cadrul
de salubrizare în zonele de colectare aferente acestor contracte de achiziție.
Proiectului „Sistem de management Integrat
al Deșeurilor în județul ...”, Hotărârea 204 În cauza citată de petentă, Cauza C-267/18,
din 30 iulie 2021, Hotărârea 61/2020 pentru Delta Antrepriză de Construcții și Montaj
constatarea încălcării la nivelul zonei 2 ... a 93 – S.A. împotriva Companiei Naționale de
contractului de delegare a gestiunii serviciului Administrare a Infrastructurii Rutiere, Curtea
de salubrizare nr. 874/1975/22.08.2018, de Justiție a Uniunii Europene a arătat că:
precum și aprobarea unor demersuri întreprinse (i) o autoritate contractantă are dreptul, în
de asociația de Dezvoltare „Sistemul Integrat principiu, să excludă de la o procedură de
de Gestionare al Deșeurilor”, în cadrul căreia achiziție de lucrări publice un operator econo
se constată că operatorul de salubrizare ... mic cu privire la care s-a dispus încetarea
a încălcat, la nivelul zonei 2 ..., prevederile anticipată a unui contract de achiziții publice
contractului de delegare a gestiunii serviciului anterior; (ii) revine instanței naționale sarcina
de salubrizare nr. 874/1975/22.08.2018, de a determina, având în vedere împrejurările
Hotărârea nr. 28/2021 pentru constatarea specifice ale litigiului și cu aplicarea principiului
încălcării la nivelul zonei 2 ... a contractului de proporționalității, dacă încetarea anticipată
delegare a gestiunii serviciului de salubrizare a unui (prim) contract de achiziții publice a
nr. 874/1975/22.08.2018, precum și aprobarea fost cauzată de o deficiență semnificativă la
unor demersuri ce urmează a fi întreprinse de îndeplinirea unei cerințe esențiale impuse
către Asociația de Dezvoltare Intercomunitară în cadrul contractului menționat, suficientă
„Sistemul Integrat de Gestionare a Deșeurilor”, pentru a exclude operatorul economic de la un
prin care se constată că operatorul de (al doilea) contract; (iii) este de competența
salubrizare ... a încălcat la nivelul zonei 2 ... a instanței naționale să aprecieze, în lumina
contractului de delegare a gestiunii serviciului principiului proporționalității, gravitatea
de salubrizare nr. 874/1975/22.08.2018. acestor fapte.
Urmare a clarificării nr. 463/08.11.2021 au fost Analizând comportamentul acestui ofertant,

depuse și hotărârile judecătorești pronunțate așa cum se desprinde din probatoriul
administrat, prin raportare la cele statuate de
JURISPRUDENȚĂ
în dosarul nr. 1582/97/2020*, respectiv

decizia 1171/13.07.2021 prin care a fost admisă CJUE în cauza Delta, respectiv dacă declanșarea
acțiunea UAT ... împotriva ... privind pretenții, procedurii de reziliere anticipată a fost cauzată
penalități și redevență. de o deficiență semnificativă la îndeplinirea
unei condiții esențiale impuse în contractele
Față de hotărârile judecătorești referitoare în discuție, Curtea constată că din cuprinsul
la plata de penalități și redevențe, precum și deciziei 1171/13.07.2021 a Curții de Apel ...
a hotărârilor pentru demararea procedurilor rezultă că plata penalităților a fost determinată
de reziliere a contractelor de salubrizare în de neplata redevenței și a fost avută ca temei
zonele de colectare 1 ..., 2 ..., 3 centru județul o clauză penală a plății penalităților în caz de
... aferente Proiectului „Sistem de mana nerespectare a obligațiilor asumate (art. 8 din
gement Integrat al Deșeurilor în județul ...” contractul în discuție).

În conformitate cu prevederile art. 1538 obligațiilor contractuale, ofertantul a fost

Cod civil: „(1) Clauza penală este aceea prin obligat la plata de penalități în baza unei
care părțile stipulează că debitorul se obligă clauze penale, clauză care reprezintă o estimare
la o anumită prestație în cazul neexecutării anticipată a prejudiciului de către părți.
obligației principale.
Așadar, prin raportare la considerentele
(2) În caz de neexecutare, creditorul poate arătate, Curtea consideră corectă interpretarea
cere fie executarea silită în natură a obligației Consiliului potrivit căreia încălcarea obligațiilor
principale, fie clauza penală. contractuale a avut una dintre consecințele
prevăzute de art. 167 alin. (1) lit. g) din Lege.
(3) Debitorul nu se poate libera oferind
despăgubirea convenită. În același timp, analizând apărările petentelor
în sensul că obligația de plată a redevenței nu
(4) Creditorul poate cere executarea clauzei este o obligație principală, Curtea nu poate
penale fără a fi ținut să dovedească vreun împărtăși un asemenea punct de vedere. În
prejudiciu.”
cazul contractului de delegare a gestiunii
Nu poate fi primită apărarea petentei – Auto serviciului public de salubrizare redevența
ritate Contractantă, în sensul că obligarea este însuși prețul concesiunii serviciului de
la plata penalităților nu ar putea fi asimilată salubritate concesionat motiv pentru care
obligării la plata de daune interese. Această reprezintă o obligație principală.
concluzie se desprinde din însăși natura
Pe de altă parte, în Cauza Forposta C-465/11,
jurid ică a cauzei penale, care reprezintă o
CJUE a statuat că, deși nerespectarea de
convenție accesorie contractului principal prin
către un operator economic a obligațiilor
care părțile determină anticipat echivalentul
sale contractuale poate, în principiu, să fie
prejudiciului suferit de creditor ca urmare
considerată drept abatere profesională, noți
a neexecutării, executării cu întârziere sau
unea de „abatere gravă” să fie înțeleasă
necorespunzătoare a obligației contractuale,
ca referindu‑se în mod normal la un com
principale. Scopul clauzei penale este acela
portament al operatorului economic în
de a stabili întinderea prejudiciului. Așadar,
cauza care denotă o intenție culpabilă sau o
existența unei clauze penale a determinat ca
neglijență de o anumită gravitate din partea
plata penalităților să se facă potrivit convenției
sa. Nu orice executare incorectă, imprecisă sau
părților privitoare la prejudiciu, fără a fi nevoie
defectuoasă a unui contract sau a unei părți
să se facă dovada unui prejudiciu.
din acest contract echivalează în mod automat
Din această perspectivă a obligării la plata cu o abatere gravă.
de penalități în baza convenției de estimare
a prejudiciului, Curtea apreciază obligarea În plus, revenind la considerentele sentinței
la plata de penalități ca fiind o sancțiune civile nr. 2523/2020 a Tribunalului Hunedoara
comparabilă obligării la plata de daune menținută prin hotărârea Curții de Apel
interese, cu atât mai mult așa cum s-a arătat și Alba Iulia, se constată că sentința civilă
de către Consiliu, penalitățile au fost obținute nr. 2523/2020 oferă indicii cu privire la impli
în urma unor demersuri suplimentare, respectiv cațiile deficiențelor în executarea contractului,
apelarea la o instanță de judecată. reținându‑se în sensul că „nu există nici măcar
o prezumție în probatoriu administrat care
Chiar dacă nu a intervenit rezilierea sau să creeze suspiciuni în ce privește conduita
denunțarea contractului, nu ar fi trebuit să se contractuală a pârâtei că în perspectivă nu-și
treacă cu vederea faptul că urmare a încălcării va îndeplini în continuare obligațiile pe care și

le-a asumat în condițiile în care Contractele de măsură să prezinte documentele justificative

delegare a gestiunii serviciului de salubrizare: solicitate”, iar potrivit art. 171:
nr. 394/25.04.2018; nr. 874/22.08.2018
și nr. 1760/27.11.2018 sunt valide și, în „(1) Orice operator economic aflat în oricare
continuare, în curs de executare, până la dintre situațiile prevăzute la articolele 164 și
expirarea termenului stipulat.” 167 care atrag excluderea din procedura de
atribuire poate furniza dovezi care să arate că
Așadar, în ceea ce privește incidența cazului măsurile luate de acesta sunt suficiente pentru
prevăzut de art. 167 alin. (1) lit. g) prin a-și demonstra în concret credibilitatea prin
raportare exclusiv la încălcarea contractelor raportare la motivele de excludere.”
de delegare pentru SMD ... – zonele 1, 2, 3,
Curtea, deși admite încălcarea unei obligații În cazul dedus judecății este vorba despre o
principale, în mod repetat (obligația de plată omisiune, de care s-ar face vinovată Asocierea
se referă la redevența pentru primul an de câștigătoare, referitoare la necomunicarea
operare și pentru trimestrul 1 din anul 2 de faptului că i s-a aplicat o sancțiune compa
operare), precum și faptul că încălcarea a dus la rabilă daunelor interese, cu privire la încălcarea
aplicarea unei sancțiuni comparabile daunelor unei obligații rezultate dintr-un alt contract de
interese, consideră prin raportare exclusiv la achiziții.
acest contract, Autoritatea Contractantă nu
În virtutea principiului proporționalității,
putea să rețină incidența cazului de excludere
pentru a verifica incidența cazului de excludere,
prevăzut de art. 167 alin. (1) lit. g).
ceea ce este important de determinat este
Considerentele deciziei citate exclud existența dacă informația nefurnizată este semnificativă
oricărei suspiciuni privind conduita culpabilă pentru decizia Autorității Contractante.
în executarea celorlalte obligații contractuale,
Deși principiul loialității obligă asocierea ... să
motiv pentru care Curtea apreciază că încălca
notifice încă de la început aspectele privitoare
rea obligațiilor aferente acestui contract nu are
la contractele din județul ..., dând posibilitatea
un caracter grav astfel încât să fie asimilate
Autorității Contractante să aprecieze singură
unei deficiențe semnificative.
asupra semnificației informațiilor privitoare
Față de considerentele arătate, Curtea apre la modul de executare a contractelor
ciază întemeiate criticile petentelor privi menționate, în contextul în care s-a analizat
toare la neanalizarea în decizia atacată a că pe baza dovezilor furnizate de ofertant,
existenței unei încălcări grave sau repetate a respectiv sentința civilă nr. 2523/2020, nu
unei obligații principale dintr-un contract de rezultă că informația se referă la o încălcare
JURISPRUDENȚĂ
achiziție publică. semnificativă, Curtea apreciază că nemen

ționarea posibilului caz de excludere nu este
Analizând, în continuare, criticile petentelor suficientă, prin ea însăși, pentru a fi incident
cu privire la cazul de excludere prevăzut cazul prevăzut de art. 167 alin. (1) lit. h) din
de art. 167 lit. h) din Legea 98/2016, acesta Legea 98/2016.
este incident în cazul în care „operatorul
economic s-a făcut vinovat de declarații În analiza cazurilor de excludere, prin raportare
false în conținutul informațiilor transmise la la contractele de delegare ... – zonele 1 și
solicitarea autorității contractante în scopul 4, Curtea reține că prin hotărârile 8 din
verificării absenței motivelor de excludere sau 8 ianuarie 2021, 20 din 28 ianuarie 2021, și 7
al îndeplinirii criteriilor de calificare și selecție, din 28 ianuarie 2021 a fost aprobată rezilierea
nu a prezentat aceste informații sau nu este în contractelor nr.: 831, 832/27.03.2019 de

delegare a gestiunii activităților de colectare Hotărârea privind aprobarea demarării

și transport a deșeurilor municipale și a altor procedurilor de reziliere a contractului de
fluxuri de deșeuri și operarea stației de transfer delegare prin concesiune a gestiunii activității
... de colectare și transport al deșeurilor
municipale din zona 2, jud. ... – contractul
Actele adiționale depuse la dosarul achiziției 1971/28.09.2017 s-a aprobat demararea
de ... atestă modificarea părților de participare procedurilor în vederea rezilierii contractului
la contractele privind colectarea din zona 1 ..., de delegare prin concesiune a gestiunii
revenindu‑i lui ... activitatea de colectare. activității de colectare și transport a deșeurilor
Autoritatea contractantă a avut în vedere municipale în zona 2 ...
aceste acte adiționale și nu a luat în consi În art. 2 al Hotărârii Adunării Generale
derare rezilierea intervenită în contractele mai a Asociaților ... implicați în zona 2 – ...,
sus indicate. nr. 5/23.04.2019 s-a decis inițierea tuturor
Curtea apreciază că, analizând aceste critici, măsurilor prevăzute în contractul de delegare
Consiliul nu a făcut o aplicare automată a a gestiunii prin concesiune a serviciilor
prevederilor art. 185 din Legea nr. 98/2016, de colectare – transport al deșeurilor
care reglementează răspunderea solidară municipale din cele cinci zone ale județului
a operatorilor economici care participă în ... nr. 1791/28.09.2017, pentru sancționarea
comun la procedura de atribuire, ci în mod operatorului Asocierea ... – ..., inclusiv prin
întemeiat s-a reținut că luarea în considerare rezilierea contractului.
a acordurilor de asociere trebuia dublată de
Deși s-a invocat de către petente faptul că
verificări privitoare la data și condițiile în care a
anularea măsurii de încetare a contractului
intervenit modificarea acordurilor de asociere,
de delegare a gestiunii prin concesiune a fost
considerente pe care Curtea le menține.
supusă controlului judecătoresc, acțiunea
În ceea ce privește rezilierea contractului în anularea acestui act administrativ fiind
de delegare pentru zona ... – zonele 2,3 și 4 înregistrată pe rolul Tribunalului ... sub
analizând documentația depusă cu privire la nr. 4335/30/2019, Curtea nu poate reține
aceste contracte, Curtea constată că: argumentul incomplet al petentelor, ca fiind
suficient în aprecierea comportamentului
Prin Hotărârea Adunării Generale a Asociaților acestui ofertant.
„Asociația de Dezvoltare Intercomunitară
Deșeuri ... 14/2020”, s-a aprobat efectuarea Deși Curtea poate fi de acord cu faptul că,
de către ... a demersurilor judiciare întemeiate pentru ca excluderea să fie aplicabilă, nu
pe Legea nr. 85/2014 împotriva ... – lider al este suficientă simpla reziliere unilaterală
Asocierii ... – ..., pentru deschiderea procedurii cont ractului de achiziție anterior, totuși
insolvenței operatorului ... în baza facturilor Autoritatea Contractantă trebuia să efectueze
emise de ... pentru sume reprezentând o evaluare suplimentară a încălcării și să
penalități conform contractelor de delegare verifice dacă poate fi vorba despre un caz de
nr.: 1791/28.09.2017, 1792/28.09.2017 și excludere.
1088/21.05.2018.
Argumentul Asocierii ECO referitor la liti
Hotărârea 84/2019 privește rezilierea contrac giul pendinte cu privire la notificarea
tului 1791/2017 încheiat cu Asocierea ... – ... nr. 4151/27.08.2019 înregistrată pe rolul
pentru neîndeplinirea unor obligații esențiale Tribunalului ... sub nr. .../30/2021, nu este
prevăzute în contract. De asemenea, prin suficient pentru a împiedica aplicarea

motivului de excludere prevăzut de art. 167 răspunsul (da sau nu) la întrebarea dacă
alin. (1) lit. g). s-a aflat într-o situație în care un contract
de achiziții publice anterior încheiat cu o
Așa cum s-a reținut în Cauza Mecca, simpla con Autoritate Contractantă sau un contract de
testare a unei decizii de încetare anticipată a unui concesiune anterior a fost reziliat anticipat.
contract nu poate constitui un obstacol care să În cazul în care răspunsul ofertantului este
împiedice autoritatea contractantă să aprecieze afirmativ, formularul deschide alte rubrici care
comportamentul care a provocat încetarea și permit descrierea situației. În speța de față,
fiabilitatea subsecventă a operatorului. formularul DUAE nu a fost completat în partea
Autoritatea Contractantă este cea care care face referire la contractul pentru care a
stabilește dacă o notificare de reziliere a fost emisă notificare de reziliere.
unui contract este de natură să determine Chiar dacă notificarea de reziliere fusese
excluderea, însă îi revine sarcina de a efectua contestată, ofertantul trebuia să creeze
propria evaluare a comportamentului condițiile ca Autoritatea Contractantă să
operatorului economic vizat de rezilierea unui efectueze propria evaluare, inclusiv prin prisma
contract de achiziții publice anterior. dovezilor pe care ar fi putut să le depună în
Chiar dacă legislația achizițiilor încredințează legătură cu modul de executare a contractului.
doar Autorității Contractante, în faza de Cum omisiunea privește un posibil caz
selecție a ofertanților, sarcina de a aprecia dacă de excludere, el însuși neanalizat de către
un ofertant trebuie exclus de la o procedură, Autoritate, Curtea apreciază că în mod corect
această posibilitate nu trebuie exercitată în a reținut Consiliul că prin neindicarea în DUAE
mod arbitrar, marja de apreciere a Autorității a acestui caz de reziliere, este incident și cazul
presupunând posibilitatea de a opta între mai de excludere prevăzut de art. 167 alin. (1) lit. h)
multe soluții care corespund scopului legii, din Legea 98/2016.
respectiv alegerea unui ofertant în privința
căruia să nu existe dovezi de deficiențe De asemenea, în mod întemeiat s-a apreciat
semnificative sau persistente. de către Consiliu faptul că Autoritatea
Contractantă nu trebuia să excludă verificarea
În acord cu argumentația Consiliului, Curtea incidenței art. 167 alin. (1) lit. c) din Legea
consideră că aprecierea integrității și fiabilității 98/2016.
ofertantului implica din partea Autorității
Contractante analiza faptelor relevante, În ceea ce privește criticile petentei privitoare
reflectate de actele administrative enumerate, la considerentele CNSC referitoare la faptul
JURISPRUDENȚĂ
din perspectiva prevederilor art. 167 alin. (1) că nu ar fi intervenit o suspendare a efectelor
lit. g) din Legea 98/2016, iar împrejurarea că notificării de încetare a contractului, Curtea
aceste documente, având natura unor acte constată că, aceste critici nu au semnificația
administrative, au fost contestate nu are faptului că astfel de notificări nu ar putea fi
semnificația că nu ar produce efecte juridice. reprezentative în analiza pe care Autoritatea
Contractantă trebuie să o realizeze în vederea
În continuare, analizând incidența art. 167 încheierii propriului contract de achiziții.
alin. (1) lit. h) din Lege, Curtea reține faptul
că ofertanții aveau obligația furnizării tuturor Este adevărat faptul că instituția suspendării
informațiilor prevăzute în mod expres actelor administrative nu poate privi decât
în cuprinsul DUAE. Formularul impune acte administrative cu caracter unilateral, iar
operatorului economic să bifeze corespunzător notificările de reziliere au fost emise în cadrul

unui contract care este act administrativ cu Va anula în parte Procesul verbal de remediere
caracter bilateral. nr. 473/15.11.2021.
Prin urmare, astfel de notificări, chiar dacă Va obliga Autoritatea Contractantă la reeva
nu erau suspendate, nu puteau fi ignorate luarea ofertelor, cu respectarea aspectelor
de Autoritatea Contractantă doar pentru ind icate în motivare, a documentației de
considerentul că au fost contestate, ci Auto
atribuire și a dispozițiilor legale în materia
ritatea trebuia să realizeze propria evaluare a
achizițiilor.
acestor împrejurări.
Față de considerentele arătate, Curtea va În temeiul dispozițiilor art. 453 alin. (2) Cod
admite în parte plângerile formulate de către procedură civilă va admite în parte cererea
..., Asociația de Dezvoltare Intercomunitară „...” Asociației de Dezvoltare Intercomunitară „...”
și ... va modifica în parte decizia Consiliului și, de obligare la plata cheltuielilor de judecată
în rejudecare: și va obliga petentele ... și ... să plătească
Asociației de Dezvoltare Intercomunitară „...”,
Va anula, în parte: Raportul procedurii
cheltuieli de judecată în cuantum de 4000
nr. 392/08.10.2021, Comunicarea Autorității
Contractante nr. 403/11.10.2021 privind (dintre care 2000 de lei, aferente procedurii în
rez ultatul procedurii și Procesul-verbal fața CNSC și 2000 de lei aferente judecății în
nr. 354/14.09.2021 doar în partea care privește fața instanței) și va menține restul dispozițiilor
oferta Asocierii ..., constatând în faptul că deciziei atacate în măsura în care nu sunt
oferta ... este admisibilă și conformă. contrare prezentei decizii.

ABREVIERI
A.G.A. – Adunarea generală a acţionarilor C.C.I.R. – Camera de Comerţ şi Industrie a
A.G.E.A. – Adunarea generală extraordinară a României
acţionarilor C.D. 199’ – Culegere de decizii ale fostului
A.P.A.P.S. – Autoritatea pentru Privatizarea Tribunal Suprem (Curţii de Apel,
şi Administrarea Patrimoniului Tribunalului etc.) pe anul…
Statului C.D.H. – Culegere de decizii şi hotărâri ale
A.U.B. – Revista Analele Universităţii Curţii Constituţionale a României pe
Bucureşti, Seria Drept anul …
A.U.L.B. – Revista „Acta Universitatis Lucian C.E.D.O. – Curtea Europeană a Drepturilor
Blaga – Sibiu” Omului
A.V.A.B. – Autoritatea pentru Valorificarea C.N.V.M. – Comisia Naţională a Valorilor
Activelor Bancare Mobiliare
A.V.A.S. – Autoritatea pentru Valorificarea C.S.J. – Curtea Supremă de Justiţie
Activelor Statului Cah. Dr. Eur. – Cahiers de Droit Européen
AELS – Asociaţia Europeană a Liberului cam. – camera... (jurisprudenţa franceză)
Schimb Cas. I, II – Curtea de Casaţie şi Justiţie a
alin. – alineat României, secţia I, a II-a etc.
apud. – citat după Cass. fr. – Curtea de Casaţie franceză
art. – articolul (jurisprudenţa franceză)
AUE – Actul Unic European CE – Comunitatea Europeană / Tratatul
B. Of. – Buletinul Oficial, partea I de instituire a Comunității Europene
B.N.R. – Banca Naţională a României CECO – Comunitatea Europeană a
BCE – Banca Centrală Europeană Cărbunelui şi Oţelului / Tratatul de
BEJ – Biroul de executori judecătoreşti instituire a Comunității Europene a
BNP – Biroul notarului public Cărbunelui şi Oţelului
Bul. – Buletinul fostei Înalte Curţi de CEDO – Convenţia Europeană a Drepturilor
Casaţie şi Justiţie a României Omului / Curtea Europeană a
Bul. jur. 199’ – Buletinul jurisprudenţei Curţii Drepturilor Omului
Supreme de Justiţie a României CEE – Comunitatea Economică Europeană
(1993-1999) / Tratatul de instituire a Comunității
C. aer. – Codul aerian Economice Europene
C. Apel – Curtea de Apel CEEA – Comunitatea Europeană a Energiei
Atomice / Tratatul de instituire a
C. civ. – Codul civil
Comunității Europene a Energiei
C. civ. fr. (it.) (g) – Codul civil francez (italian)
Atomice
(german)
cf. – a se compara cu
C. com. – Codul comercial
CEJ – Curtea Europeană de Justiţie
C. com. fr. (it.) (g) – Codul comercial francez (italian)
CJUE – Curtea de Justiţie a Uniunii
(german)
Europene (după intrarea în vigoare a
C. F. – cartea funciară
Tratatului de la Lisabona)
C. fam. – Codul familiei
CML Rev – Common Market Law Review
C. fisc. – Codul fiscal (Kluwer Law International)
C. m. – Codul muncii col. civ. – colegiul civil
C. pen. – Codul penal COMI – centrul principalelor interese ale
C. pr. civ. – Codul de procedură civilă debitorului
C. pr. fisc. – Codul de procedură fiscală compl. – completat
C. pr. pen. – Codul de procedură penală Convenţie – Convenţia pentru apărarea
C. silv. – Codul silvic drepturilor omului şi a libertăţilor
C. vam. – Codul vamal fundamentale (Convenţia
C.A.B. – Curtea de Arbitraj Comercial europeană a drepturilor omului)
Internaţional Bucureşti de pe lângă COREPER – Comitetul reprezentanţilor
Camera de Comerţ şi Industrie a permanenţi
României Culegere – Culegere de hotărâri a Curţii de
C.C. – Curtea Constituţională Justiţie a Comunităţilor Europene,
C.C.I. – Camera de Comerţ şi Industrie Tribunalului de Primă Instanţă şi
Tribunalului Funcţiei Publice

D. – Decretul n. n. – nota noastră (a autorului)
D.L. – Decretul‑lege n.r. – nota redacţiei
Dalloz – „Le Dalloz. Recueil” n.t. – nota traducătorului
(jurisprudenţa franceză) nr. – numărul
dec. – decizia O.E.C.D. – Organizaţia pentru Cooperare şi
dec. civ. (pen.) – decizia civilă (penală) etc. Dezvoltare Economică
DG – Direcţia Generală (din cadrul O.M.C. – Organizaţia Mondială a Comerţului
Comisiei) O.R.C. – Oficiul Registrului Comerţului
Dreptul – revista Dreptul O.S.I.M. – Oficiul de Stat pentru Invenţii şi
e.g. – exempli gratia Mărci
ECR – European Courts Report (Reports ONU – Organizaţia Naţiunilor Unite
of Cases before the Court of Justice OP – ordin de plată
and the Court of First Instance op. cit. – opera citată
Ed. – Editura p. – pagina
ed. – ediţia p. n. – paranteza noastră (a autorului)
ELR – European Law Review par. – paragraful
en. – englez / britanic passim – în diverse locuri
etc. – etcaetera („şi celelalte”) pct. – punctul
Euratom – Comunitatea Europeană a Energiei PE – Parlamentul European
Atomice (v. şi CEEA) / Tratatul de PESC – Politica Externă şi de Securitate
instituire a Comunității Europene a Comună
Energiei Atomice Plen T. S. – Plenul fostului Tribunal Suprem
ex. – (de) exemplu Probleme de drept – Probleme de drept din deciziile
F.M.I. – Fondul Monetar Internaţional 1990-1992 Curţii Supreme de Justiţie
FEI – Fondul european de investiţii (1990-1992)
fr. – francez pt. – pentru
FSE – Fondul social european R.D.C. – Revista de drept comercial – serie
g. – german nouă
G.I.E. – Grup de interes economic R.D.P. – Revista de drept penal
H.C.M. – Hotărârea Consiliului de Miniştri R.R.D. – Revista română de drept
ibidem – în acelaşi loc R.R.D.A. – Revista română de drept al
idem – acelaşi autor afacerilor
infra – mai jos R.R.D.E. (C) – Revista română de drept european
(comunitar)
IR – secţiunea „Informations rapides”
R.R.D.M. – Revista română de dreptul muncii
(jurisprudenţa franceză)
R.R.D.P. – „Revista română de drept privat”
it. – italian
R.R.J. – „Revista română de jurisprudență”
Î.C.C.J. – Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie R.T.D.E. – Revue trimestrielle de droit
J. N. – Revista „Justiţia Nouă” européen (Editions Dalloz)
JAI – Justiţie şi Afaceri Interne Rec. – Recueil de la jurisprudence de la
JCP – „Juris-classeur périodique. éd. Cour de justice et du Tribunal de
Générale. La semaine juridique” première instance
(jurisprudenţa franceză) Rep. (eventual urmat – (începând cu anul 2007) Repertoriul
JO – Jurnalul Oficial al Uniunii Europene de anul apariţiei) jurisprudenţei Curţii de Justiţie
(seria „L” – Legislaţie, seria „C” – a Comunităţilor Europene şi a
Comunicări şi Informaţii) Tribunalului de Primă Instanţă a
Jud. – Judecătoria Comunităţilor Europene (ediţia în
Jur. Gen. – Jurisprudenţa generală limba română) (partea I – hotărârile
Jur. Rom. – Jurisprudenţa română CJCE; partea a II-a - hotărârile TPI)
Juridica – Revista Juridica Repertoriu I – I. Mihuţă, Al. Lesviodax, Repertoriu
L. p. – Revista „Legalitatea Populară” de practică judiciară în materie
l. – litri civilăa Tribunalului Suprem şi a altor
lit. – litera instanţe judecătoreşti pe anii 1952-
loc. cit. – locul citat 1969, Ed. Știinţifică şi Enciclopedică,
Bucureşti, 1970
M. Of. – Monitorul Oficial al României,
Repertoriu II – I. Mihuţă, Repertoriu de practică
partea I
judiciară în materie civilă a
mod. – modificat
Tribunalului Suprem şi a altor
mp – metri pătraţi
instanţe judecătoreşti pe anii
n. a. – nota autorului 1969-1975, Ed. Știinţifică şi
Enciclopedică, Bucureşti, 1976

Repertoriu III – I. Mihuţă, Repertoriu de practică SRL – societate cu răspundere limitată
judiciară în materie civilă a supra – mai sus
Tribunalului Suprem şi a altor ş. a. – şi alţii (altele)
instanţe judecătoreşti pe anii 1975- t. – tomul
1980, Ed. Știinţifică şi Enciclopedică, T. J. – Tribunalul judeţean
Bucureşti, 1982 T. pop. rai. – Tribunalul popular al raionului
Repertoriu IV – I. Mihuţă, Repertoriu de practică T. reg. – Tribunalul regional
judiciară în materie civilă a T.M.B. – Tribunalul Municipiului Bucureşti
Tribunalului Suprem şi a altor
t.n. – traducerea noastră
instanţe judecătoreşti pe anii 1980-
T.S. – Tribunalul Suprem
1985, Ed. Știinţifică şi Enciclopedică,
Bucureşti, 1986 TFP – Tribunalul Funcţiei Publice al
Uniunii Europene
Rev. soc. – Revue des sociétés
TFUE – Tratatul privind funcţionarea Uniunii
RFD adm. – Revue française de droit
Europene (Tratatul de la Lisabona)
administratif
TGI – Tribunal de grande instance
RTD civ. – Revue trimestrielle de droit civil
(jurisprudenţa franceză)
RTD com. – Revue trimestrielle de droit
TPI – Tribunalul de Primă Instanţă al
commercial
Comunităţilor Europene
RTD eur. – Revue trimestrielle de droit
Tratatul CE – Tratatul de instituire a Comunităţii
européen
Europene (după 1 noiembrie 1993,
s. civ. – secţia civilă
ca urmare a modificărilor aduse
s. com. – secţia comercială Tratatului CEE prin Tratatul de la
s. cont. adm. – secţia de contencios administrativ Maastricht)
s. pen. – secţia penală Tratatul CEE – Tratatul de instituire a Comunităţii
S.C.J. – Revista „Studii şi cercetări juridice” Economice Europene (semnat
S.D.R – Revista „Studii de drept românesc” la Roma, la 25 martie 1957, cu
s.n. – sublinierea noastră modificările ulterioare survenite
S.U. – Secţiile Unite ale Curţii Supreme de până la Tratatul de la Maastricht)
Justiţie (Înaltei Curţi de Casaţie şi Tratatul UE – Tratatul privind Uniunea Europeană
Justiţie) (în vigoare de la 1 noiembrie 1993)
S.U.B.B. – Revista „STUDIA Universitatis Trib. – Tribunalul
Babeş-Bolyai”– TUE(după intrarea în – Tratatul privind Uniunea Europeană/
Series Iurisprudentia vigoare a Tratatului Tribunalul Uniunii Europene
SA – societate pe acţiuni de la Lisabona)
SC – societatea comercială TVA – taxa pe valoare adăugată
SEE – Spaţiul Economic European UE – Uniunea Europeană
sent. civ. (pen.) – sentinţa civilă (penală) etc. UEM – Uniunea Economică şi Monetară
SNC – societate în nume colectiv urm. – următoarele
soc. – secţia de dreptul muncii V. – a se vedea
(jurisprudenţa franceză) V° – verbo (la cuvântul)
SPPI – Societate civilă profesională de vol. – volumul
practicieni în insolvenţă

CONDIȚII GENERALE DE PUBLICARE
ÎN REVISTELE WOLTERS KLUWER ROMÂNIA
1. Trimiterea unei lucrări în vederea publicării în Revistele Wolters Kluwer România (Pandectele
Române, Revista Română de Dreptul Muncii, Revista Română de Drept al Afacerilor, Revista
Română de Drept European), sub rezerva acceptării sale de către Redacția revistei, constituie
consimțământul autorului pentru cesiunea dreptului de autor în următoarele condiții generale:
2. Colegiul de redacție va accepta lucrarea cu condiția ca aceasta să corespundă într-o măsură

rezonabilă, ca nivel și stil, considerând un minim necesar pentru a fi acceptată, următoarele:
– nivel științific corespunzător;

– tema lucrării să fie actuală;
– lucrarea să conțină un aport de noutate față de doctrina existentă;
– conținutul lucrării să fie adus la zi cu legislația în vigoare în momentul predării.
Dacă lucrarea nu corespunde, Editura are dreptul să refuze publicarea acesteia în forma prezentată
sau să ceară autorului modificarea lucrării conform standardelor revistei.
3. Autorul cedează Editurii, conform Legii nr. 8/1996 privind dreptul de autor și drepturile conexe,
în exclusivitate și fără o limitare teritorială, următoarele drepturi, în totalitate:
– drepturile de reproducere și distribuire a lucrării pe format hârtie, în cadrul unui număr al

Revistei în care are loc publicarea, pe o perioadă de 4 ani;
– drepturile de reproducere și distribuire a lucrării pe format electronic, pe toată durata lor de

existență;
– dreptul de a crea opere derivate, exclusiv în vederea reproducerii și distribuirii în format

electronic;
– dreptul de a retipări acel număr al revistei care include și lucrarea autorului, pe toată durata
de existență a dreptului de autor.
4. Materialele înaintate Editurii spre publicare se vor trimite la adresa de e-mail

redactie@wolterskluwer.ro și vor respecta următoarele condiții:
– articolele se vor transmite în format Word și vor fi redactate cu diacritice, fără greșeli
gramaticale, cu respectarea abrevierilor indicate în paginile revistei. Editura poate cere
autorului să recorecteze lucrarea;
– fiecare articol va avea titlu, rezumat în limba română și engleză, cuvinte-cheie și va respecta
o structură coerentă (capitole, secțiuni etc.).

5. Autorul garantează că este singurul deținător al dreptului de autor asupra lucrării și că lucrarea
este originală, cu excepția materialelor de domeniu public și a extraselor din alte lucrări, care sunt
făcute cu respectarea dispozițiilor legale în materia proprietății intelectuale. Autorul își asumă
deplina responsabilitate în privința conținutului lucrării.
6. Cu privire la materialele care se publică, redacția își rezervă următoarele drepturi:
– să modifice titlul acestora;
– să corecteze, după caz, să reformuleze ori stilizeze unele formulări, fără a aduce atingere
ideilor, opiniei și argumentelor autorilor.
7. Autorii vor primi o confirmare a recepției materialelor în termen de 10 zile. Pentru a evita
orice disfuncționalități în transferarea documentelor, rugăm autorii ca, în eventualitatea în care
în termenul menționat nu au primit confirmarea, să contacteze, printr‑unnou mesaj, redacția.
Decizia de publicare a articolului aparține Colegiului de redacție al revistei și va fi luată în urma

unui proces de analiză a lucrării, conform criteriilor enunțate la pct. 2. În cazul în care există
sugestii de modificare, acestea vor transmise autorilor. Refuzul de a modifica articolele în sensul
dorit de Colegiul de redacție într‑untermen rezonabil convenit de părți, echivalează cu retragerea
articolului de la publicare.
8. Articolele de doctrină se vor trimite în mod obligatoriu însoțite de un rezumat redactat în

limba engleză, de maxim o pagină.
9. Sursele bibliografice vor fi citate complet, cuprinzând: numele și inițiala prenumelui autorului,
lucrarea, ediția, editura, locul de editare, anul apariției, pagina (paginile). Se vor utiliza abrevierile
conform uzanțelor revistei.
10. Hotărârile judecătorești redate in extenso, comentate sau rezumate trebuie să fie definitive.
Se va specifica dacă sunt publicate și sursa.
11. Autorii vor preciza numele și prenumele, profesia (funcția), locul de muncă / locul desfășurării
activității, adresa, e-mailul și telefonul. La cererea Editurii, autorul trebuie să furnizeze
documentele cerute de aceasta (acord de editare, declarație).
12. Acceptarea de către redacție a articolelor trimise spre publicare implică încheierea valabilă a
contractului de editare, având în vedere dispozițiile art. 43 din Legea nr. 8/1996 privind dreptul
de autor și drepturile conexe, care prevăd că pentru încheierea contractului de editare având
drept obiect opere utilizate în presă nu este obligatorie forma scrisă.

REVISTA ROMÂNĂ DE DREPT AL AFACERILOR NR. 1/2023

RRDA Nr. 1-2023

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

RRDA Nr. 1-2023

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

REVISTA ROMÂNĂ DE

Coordonator reviste: Alina CRĂCIUN

REVISTA ROMÂNĂ DE DREPT AL AFACERILOR NR. 1/2023 | 5

6 | REVISTA ROMÂNĂ DE DREPT AL AFACERILOR NR. 1/2023

Selecție de noutăți legislative din perioada 1.02.2023-31.03.2023

NOUTĂȚI | REVISTA ROMÂNĂ DE DREPT AL AFACERILOR NR. 1/2023 | 9

Ministerul Dezvoltării, Lucrărilor Publice și Administrației

10 | REVISTA ROMÂNĂ DE DREPT AL AFACERILOR NR. 1/2023 | NOUTĂȚI

Autoritatea de Supraveghere Financiară

NOUTĂȚI | REVISTA ROMÂNĂ DE DREPT AL AFACERILOR NR. 1/2023 | 11

din Regulamentul (UE) 2020/852 al Parlamentului European și al

12 | REVISTA ROMÂNĂ DE DREPT AL AFACERILOR NR. 1/2023 | NOUTĂȚI

NOUTĂȚI | REVISTA ROMÂNĂ DE DREPT AL AFACERILOR NR. 1/2023 | 13

Agenția Națională de Administrare Fiscală

Agenției Naționale de Administrare Fiscală nr. 3.780/2017 pentru

14 | REVISTA ROMÂNĂ DE DREPT AL AFACERILOR NR. 1/2023 | NOUTĂȚI

Since it creates an imbalance of power, this processing personal data makes

Keywords: internet, occupation, usucapion, a-national space, personal data,

DREPTUL internetului | REVISTA ROMÂNĂ DE DREPT AL AFACERILOR NR. 1/2023 | 17

Internetul este un spațiu a-național, nesupus suveranității niciunui stat.

acesteia au ajuns să ne modeleze comportamentul, transformându‑ne în achizitori

Întrucât creează un dezechilibru de putere (imbalance of power), această colectare

Cuvinte-cheie: internet, ocupațiune, uzucapiune, spațiu a-național, date cu

Legislație relevantă: Legea nr. 8/1996; Legea nr. 240/2004

18 | REVISTA ROMÂNĂ DE DREPT AL AFACERILOR NR. 1/2023 | DREPTUL internetului

§1. Despre dreptul anațional

DREPTUL internetului | REVISTA ROMÂNĂ DE DREPT AL AFACERILOR NR. 1/2023 | 19

20 | REVISTA ROMÂNĂ DE DREPT AL AFACERILOR NR. 1/2023 | DREPTUL internetului

Ideea, oricât de interesantă și curajoasă, trebuie circumstanțiată și pusă în coordonatele

DREPTUL internetului | REVISTA ROMÂNĂ DE DREPT AL AFACERILOR NR. 1/2023 | 21

§2. Împroprietărirea prin ocupațiune și surplusul comportamental

22 | REVISTA ROMÂNĂ DE DREPT AL AFACERILOR NR. 1/2023 | DREPTUL internetului

DREPTUL internetului | REVISTA ROMÂNĂ DE DREPT AL AFACERILOR NR. 1/2023 | 23

Comunitatea de valori, apartenența la grup, cooperarea și altruismul, adică identitatea de grup,

Asperitățile, diferențele și alegerile personale, individuale, trăirile profunde, adică identitatea

Datele cu caracter personal sunt indicatori de surplus comportamental, semnale infinitezimale

ne manifestăm identitatea de grup, emitem semnale ale surplusului nostru comportamental.

24 | REVISTA ROMÂNĂ DE DREPT AL AFACERILOR NR. 1/2023 | DREPTUL internetului

Hazardul și incertitudinea, inerente lumii materiale, sunt țintele predicțiilor comportamentale,

a) În primul rând, colectarea surplusului emoțional se efectuează cu ocazia oricărei operațiuni de

b) În al doilea rând, colectarea surplusului comportamental se face prin intermediul urmelor

DREPTUL internetului | REVISTA ROMÂNĂ DE DREPT AL AFACERILOR NR. 1/2023 | 25

ori, întrucât aceste accesări s-au însoțit cu share-uri între colectori …

d). În al patrulea rând, majoritatea dispozitivelor și a lucrurilor „inteligente” care ne populează

26 | REVISTA ROMÂNĂ DE DREPT AL AFACERILOR NR. 1/2023 | DREPTUL internetului

De regulă, trimiterea la dispozitive sau cipuri de urmărire și control al comportamentului omului

Cu toate acestea ...

DREPTUL internetului | REVISTA ROMÂNĂ DE DREPT AL AFACERILOR NR. 1/2023 | 27

Omul obișnuit, utilizatorul digitalului, încă nu a conștientizat că surplusul comportamental este

și nenatural ca cineva să devină proprietar prin ocupațiune asupra lor.

28 | REVISTA ROMÂNĂ DE DREPT AL AFACERILOR NR. 1/2023 | DREPTUL internetului

Întrucât culegerea fructelor bunului posedat (surplusul comportamental) se efectuează în mod

§3. Uzucapiunea și surplusul comportamental

DREPTUL internetului | REVISTA ROMÂNĂ DE DREPT AL AFACERILOR NR. 1/2023 | 29

Colectarea exhaustivă și intensivă a datelor cu caracter personal determină, dincolo de limitele

§4. Reaua-credință în culegerea de date cu caracter personal

-02756640?fbclid=IwAR3qhSyvxvI2LB6zBJUzHNp-xVSaRa-Slb9LAb_625FfBx0B-7uaOhNwzsk. Potrivit articolului citat,

30 | REVISTA ROMÂNĂ DE DREPT AL AFACERILOR NR. 1/2023 | DREPTUL internetului

de utilizatori. Fenomenul este în creștere accelerată. În asemenea condiții, nu se poate vorbi

9. Între utilizatorii (deseori forțați) ai digitalului, pe de o parte, și colectorii de date cu caracter

DREPTUL internetului | REVISTA ROMÂNĂ DE DREPT AL AFACERILOR NR. 1/2023 | 31

§5. Drepturile de autor asupra conținutului digital

Marile rețele de socializare se auto-descriu ca păstrătoare ale valorilor și standardelor comunității,

În lumina acelorași experimentări, instituția conflictului de legi constituie vehiculul transnațio