Filosofia dreptului este disciplina care definește dreptul în universalitatea

logică,cercetează originile și caracterele generale ale dezvoltării sale interne și prețuiește

după idealul de justiție afirmat de rațiunea pură.
Filosofia dreptului a apărut în sec XIX și este o disciplină filosofică care are cel
puțin 2 interpretări:
1)dinspre filosofie spre drept,adică reproducerea proiectării problematicii pe domeniul
dreptului reprezintă o specie de disciplină filosofică.
2)Filosofia spre drept – problema filosofică carea apare în cadrul dreptului.Prombleme cu
aspecte juridice de ordin filosofic.Al doilea tip de probleme filosofice sînt probleme pur
juridice.
Omul și societatea nu pot să-și rezolve problemele fără anumite norme, problema
normativității în societate este o problemă filosofică.
2.Esența filosofiei dreptului
Obiectul cunoașterii juridice ,adică realitatea ce poartă numele de drept ,este greu de
stabilit.
Însăși noțiunea de drept are multiple semnificații ,pentru filosofi,sociologi,juriști.

În științele juridice termenul drept semnifică :

• 1.Drept obiectiv (ansamblu normelor de conduită instituite și aprobate de către stat în
vederea reglementării relațiilor sociale).
• 2.Drept pozitiv (ansamblul normelor juridice în vigoare ce formează un sistem de
drept într-un stat concret.
• 3.Drept subieciv (este dreptul raportat la un subiect de persoană (individ)).
• 4.Drept material (este dreptul care se raportează la un anumit domeniul al dreptului.
De ex. Drept constituțional,drept administrativ).
• 5.Drept procesual(ansamblul normelor juridice ce reglementează procedura de
judecare a litigiilor și modul de executare a hotărîrilor pronunțate). Dreptul procesual
nu își poate avea existența fără dreptul material care reprezintă o parte component
importantă.
Dreptul este știință,ansamblul teoriilor,ipotezelor , despre ceea ce este general și esențial în
punctele de mai sus.
Însăși termenul filosofia dreptului a fost pusă în circulație de Hugo Grottius ,prin filosofia
dreptului el subînțelegea dreptul pozitiv.
Filosofia dreptului grație spiritului creativ al filosofilor și caracterului complex al acestui
fenomen este bogată în concepții. Știința dreptului este o parte a filosofiei,știința filosofică a
dreptului are ca obiect ideea dreptului.
În spiritual filosofiei clasice, Georgio del Vecchio consideră că filosofia dreptului este
acea ramură a filosofiei ce privește dreptul în esența sa universală. Jurisprudența studiază
aspectele particulare ale dreptului pe cînd filosofia dreptului studiază ceea ce este universal în
drept.Adică nici o știință juridică nu studiază dreptul în universalitatea sa.

Filosofia ca concepție despre lume are 3 domenii de bază:

• 1)Logic– care examinează dreptul dintr-o perspectivă logică, trecînd prin
particularitățile sistemului juridic și urmărind conceptul universal al dreptului.
• 2)Fenomenologic – studiază dreptul ca un fenomen care este propriu popoarelor din
toate timpurile și demonstrează că dreptul e un produs al naturii umane.
• 3)Deontologic – evidențiază faptul că noi nu ne putem limita la propria înțelegere a
normelor pozitive ci să ne punem întrebarea dacă există altele.
Filosofia este știința ce privește lumea prin prisma condiției umane și ca orice știință are
metode de studiu:
• Deducția – formă de raționament în care cunoașterea se produce de la general la
particular.
• Inducția – metodă de cunoaștere care pleacă de la cunoștințele particulare și ajunge la
cele generale.
• Comprehensivă – metoda dată pune accentul pe subiectivitatea înțelegerii , a trăirii
actului pe o dimensiune psihologizantă.
Filosofia dreptului ne oferă noțiuni de maximă generalitate. Dreptate din punct devedere
social,dreptate din punct de vedere juridic,și dreptate din raporturi civile ,penale.În fond
dreptul e centrat pe om,iar științele dreptului gravitează în jurul omului,așa dar filosofia
dreptului studiază citeț “Condițiile de validitate a categoriilor juridice ,condițiile de justificare
a fenomenului juridic,măsura în care și sub care dreptul adeverește omul,în genul și
singularitatea sa.”
Cele 4 probleme filosofice fundamentale promovate de Kant:
• ce pot să știu?
• ce pot să fac?
• ce pot să sper?
• ce este omul?
deci ce este dreptul sau ce prezintă dreptul ca mod de existență umană.
În calitate de obiect al filosofiei dreptului poate fi baza cognitivă,valorică,socială și
antropologică.
O mare importanță pentru filosofia dreptului o prezintă problema coraportului între
jus și lex.(dreptul pozitiv este în raport cu legea).
• Ce este dreptul în univers?
• În ce constă valoare dreptului?
• În ce constă natura adevărului și conceptului juridic?
• În ce constă dimensiunea umană?
soluția acestor probleme se află în compentența sociologiei juridice,gnoseologiei
juridice,antropologiei juridice.
Deci, filosofia dreptului este disciplina care studiază coraportul filosofiei cu
universalului cu variatele ascpecte ale sale și dreptului(particularului în totalitatea corpurilor
și aspectelor).
Filosofia dreptului este disciplina cu caracter filosofic și juridic, știință filosofică care
studiază dreptul în afara sa. Tgd studiază fenomenele dreptului în cadrul dreptului.
În fond,aceste discipline sunt discipline automone dar,diferite si complementare.Se deosebesc
atît prin abordarea problemelor dreptului cît și prin soluționarea lor.TGD și filosofia dreptului
citeț se întîlnesc în actul de elaborare a dreptului, totuși între ele există diferențe substanțiale.
TGD cercetează coordonatele teologico normative,constructivitatea dreptului,norma
juridică,formează și definește categoriile fundamentale .

Funcțiile filosofiei dreptului se împart în 5 ipostaze:

• Funcția logică – oferă posibilitatea de a studia raportul dintre drept și morală,dintre
drept subiectiv și obiectiv.
• Funcția fenomenologică – studiază dreptul ca fenomen comun tuturor popoarelor ,ca
în final să fie un tablou juridic al umanității.
• Funcția deontologică – oferă posibilitatea de a crea idealul dreptului,justiției și în
baza lor de a schimba realitatea juridică.
• Funcția practică –rezolvă probleme practice cu care se confruntă omul și omenirea.
 • Funcția metodologică – permite cercetarea mai detaliată a realității juridice.

Obiectul FD:
Studiază conceptual universal al dreptului ,ideea dreptului și realizarea acestuia sau rostul
omenesc al dreptului.