CONTRACTUL DE MANDAT

1. Noţiunea şi caracterele juridice ale contractului de mandat.

2. Elementele şi condiţiile contractului de validitate ale contractului de
mandat.
3. Efectele contractului de mandat.
4. Încetarea contractului de mandat.

1.Noţiunea şi caracterele juridice ale contractului de mandat

Conform art. 1030, prin contractul de mandat o parte (mandant) împuterniceşte

cealaltă parte (mandatar) de a o reprezenta la încheierea de acte juridice, iar
aceasta, prin acceptarea mandatului, se obligă să acţioneze în numele şi pe
contul mandantului. Mandantul este obligat să coopereze cu mandatarul în
scopul exercitării mandatului.

Cu titlu de drept comparat, art. 1532 Cod civil România, defineşte mandatul ca
fiind contractul prin care o parte, numită mandatar, se obligă să încheie unul
sau mai multe acte juridice pe seama celeilalte părţi, numită mandant, de la
care are această împuternicire şi pe care o reprezintă.

Caracterele juridice ale contractului de mandat

 în principiu, mandatul este un contract cu titlu gratuit. Gratuitatea

mandatului nefiind de esenţa, ci de natura contractului, părţile pot conveni
(prin stipulaţie expresă) ca mandatarul să fie remunerat (art. 1033 civil).
Prezumţia de gratuitate nu va opera dacă mandatarul e un profesionist.
 cînd mandatul este cu titlu gratuit, atunci este un contract unilateral;
 cînd mandatul este cu titlu oneros, atunci este un contract sinalagmatic;
 contractul de mandat are un caracter intuitu personae întrucît se încheie
în numele mandatarului;
 mandatul este un contract consensual. Cu titlu de drept comparat, conform
legislaţiei civile române, „mandatul poate fi dat în formă scrisă sau chiar
verbală ori în mod tacit” (art. 1533 alin. 1). În practică, părţile constată
acordul lor de voinţă într-un înscris numit procură[1].

2. Elementele şi condiţiile de validitate ale contractului de mandat

Elementele contractului de mandat sunt următoarele:

1. Părţile (mandant şi mandatar);

2. Obiectul contractului (împuternicirea mandantului transferat ă c ătre
mandatar pentru ca acesta din urmă să încheie acte juridice din numele
mandantului);
3. Preţul contractului, atunci cînd în contract este stipulat un pre ţ (contractul
oneros).
Condiţiile de validitate ale contractului de mandat

1. Condiţii de fond

 Capacitatea părţilor – atît mandantul cît şi mandatarul trebuie să fie capabili

să încheie acte juridice;
 Consimţămîntul părţilor – conform art. 1031 Cod civil, consimţămîntul la
acceptarea mandatului poate fi expres sau tacit. Acceptarea este tacit ă
dacă rezultă din actele sau chiar din tăcerea mandatarului.
 Obiectul şi întinderea mandatului – obiectul trebuie să fie
determinat/determinabil, posibil şi licit. Accidental, mandatarul poate
îndeplini, pe lîngă actele juridice pentru care a fost împuternicit, şi anumite
acte materiale, care au însă un caracter accesoriu (ex.: verificarea bunului
ce urmează a fi cumpărat).

În funcţie de întinderea obiectului, distingem între:

1. mandatul special – conform art. 1032, mandatul poate fi special pentru o

operaţie juridică sau pentru anumite operaţii determinate (pentru o afacere
sau pentru anumite afaceri) ori general (pentru toate afacerile mandantului).
2. mandatul general – conform aceluiaşi articol, mandatul formulat în termeni
generali nu conferă decît împuternicirea de a încheia acte de administrare şi
conservare. Împuternicirea de a încheia alte acte urmeaz ă a fi formulat ă
numai printr-o clauză expresă, cu excepţia mandatului autentificat notarial
şi dat în avans pentru incapacitatea mandantului.

Condiţii de formă
Fiind consensual, mandatul nu trebuie să îndeplinească o condi ţie special ă sub
aspectul formei. Totuşi, în practică, contractul se materializează într-un
înscris, numit procură/împuternicire. Părţile redactează procura pentru ca ter ţii s ă
aibă posibilitatea de a cunoaşte limitele împuternicirii. Procura trebuie privită
sub două aspecte:

1. ca act juridic unilateral al mandantului ce exprimă oferta de mandat;

2. ca înscris ce o constată obiectul mandatului. Procura formează un tot
indivizibil cu actul în vederea căruia a fost dat (regula simetriei formelor).
Prin urmare, procura va trebui să îmbrace aceeaşi formă cu cea a actului
juridic pentru încheierea căruia a fost dată (ex.: mandatarul va putea încheia
un contract de donaţie în numele şi pe seama mandantului numai în temeiul
unei procuri autentice).

3. Efectele contractului de mandat

Mandatul generează două categorii de efecte: între mandant şi mandatar, şi între

mandant, mandatar şi terţul contractant.

1. Efecte între mandant şi mandatar

Obligaţiile mandatarului:
  Executarea mandatului – prin executarea mandatului înţelegem executarea
obligaţiilor care au fost stipulate în contract la adresa mandatarului;
 Prudenţa şi diligenţa mandatarului – de unde rezultă că avem o obligaţie de
mijloace şi nu de rezultat;
 Obligaţia de a nu încheia acte juridice cu sine însuşi – mandatarul nu poate
încheia acte juridice în numele mandantului cu sine însuşi, chiar şi prin
reprezentant, cu excepţia cazului cînd este autorizat expres sau cînd
mandantul cunoaşte faptul şi nu obiectează împotriva lui.
 Obligaţia transmiterii executării obligaţiei către un terţ – în cazul în care o
cer interesele mandantului, mandatarul trebuie să transmită împuternicirile
către un terţ dacă, din cauza unor circumstanţe imprevizibile, nu poate
exercita mandatul şi nu are posibilitatea să-l informeze despre aceasta pe
mandant în timp util. (art. 1036, alin. 2);
 Mandatarul care acceptă să reprezinte, pentru încheierea aceluiaşi act,
persoane ale căror interese sînt sau ar putea fi în conflict este obligat s ă
informeze fiecare mandant, cu excepţia cazului cînd uzan ţele sau
cunoaşterea de către mandanţi a dublei reprezentări îl exonereaz ă de
această obligaţie pe mandatar. (art. 1038);
 Mandatarul este obligat să transmită mandantului toate informaţiile
necesare, să dea lămuririle cerute de mandant asupra executării mandatului,
iar la executarea acestuia, să-l informeze neîntîrziat şi să prezinte darea de
seamă. (art. 1041, alin. 1);
 Mandatarul este obligat să nu divulge informaţia care i-a deveni cunoscută
în cadrul activităţii sale dacă mandantul are un interes justificat în păstrarea
secretului asupra lor şi dacă nu există, în baza dispoziţiilor legale, o obliga ţie
de dezvăluire sau dezvăluirea nu este permisă de mandant. Obliga ţia de
păstrare a confidenţialităţii subzistă şi după încetarea mandatului. (art.
1042);
 Mandatarul este obligat să remită mandantului tot ceea ce a primit pentru
executarea mandatului şi nu a utilizat în acest scop, precum şi tot ceea ce
a dobîndit în executarea obligaţiilor sale contractuale. (art. 1043);
 Mandatarul nu are dreptul să folosească în avantajul său informaţia pe care
o obţine sau bunurile pe care le primeşte ori pe care este obligat s ă le
administreze în exercitarea mandatului dacă nu are consimţămîntul
mandantului sau dacă dreptul de folosinţă nu rezultă din lege sau din
mandat;
 Pe lîngă compensaţiile la care este ţinut pentru prejudiciul cauzat ,
mandatarul, în cazul folosirii informaţiei sau bunurilor fără autoriza ţie,
trebuie să plătească mandantului pentru folosirea informaţiei o sumă
echivalentă cu îmbogăţirea sa datorită folosirii ei, iar în cazul cînd a folosit
un bun, o chirie corespunzătoare. Dacă foloseşte pentru sine banii pe care
trebuie să-i remită mandantului ori să-i utilizeze în favoarea acestuia,
mandatarul va datora dobînzi din momentul cheltuirii banilor.

Drepturile mandatarului

 Mandatarul are dreptul să reţină din sumele pe care trebuie să le remită

mandantului ceea ce mandantul îi datorează pentru executarea mandatului.
El are dreptul să reţină din sumele încredinţate pentru executarea
mandatului ceea ce i se cuvine. (art. 1033, alin. 4).
  Mandatarul poate încheia toate actele care pot fi deduse din împuternicirile
lui şi care sînt necesare pentru îndeplinirea mandatului, de unde deducem
un drept al acestuia.
 Mandatarul este în drept să se abată de la indicaţiile mandantului dacă, în
funcţie de circumstanţe, poate presupune că mandantul, avînd cunoştin ţă de
situaţia creată, ar fi aprobat o asemenea abatere. Pînă la abaterea de la
indicaţiile mandantului, mandatarul este obligat să-l notifice despre noile
circumstanţe şi să aştepte decizia lui, cu excepţia cazurilor cînd amînarea
prezintă un pericol pentru executare.

Răspunderea mandatarului. Dacă îndeplineşte mandatul cu titlu gratuit,

mandatarul va răspunde doar pentru actele sale intenţionate sau pentru culp ă
gravă. (art. 1049).

Obligaţiile mandantului

 Mandantul este obligat să plătească mandatarului remuneraţie numai în

cazurile prevăzute de lege sau de contract. (art. 1033);
 Solidaritatea mandanţilor. Cînd mai mulţi mandanţi, pentru o afacere
comună, au numit un mandatar, fiecare dintre ei răspunde solidar pentru
toate efectele mandatului. (art. 1048);
 Mandatul profesional este prezumat cu titlu oneros. (art. 1033, alin. 2);
 Pînă la executarea obligaţiilor de către mandant, mandatarului i se
recunoaşte un drept de retenţie asupra bunurilor mandantului ce se afl ă în
posesia sa. În caz de pluralitate de mandanţi, fiecare răspunde solidar
pentru toate efectele mandatului (solidaritate pasivă legală, art. 1551 C.
civil România);
 Compensarea cheltuielilor efectuate de mandatar. La cererea
mandatarului, mandantul este obligat să plătească acestuia un avans pentru
cheltuielile necesare executării mandatului. (art. 1046, alin. 3);
 Repararea prejudiciului cauzat mandatarului. Mandantul este obligat să
repare şi prejudiciul produs fără vina sa pe care mandatarul l-a suferit în
executarea mandatului dacă prejudiciul este rezultatul unui pericol legat de
obligaţia contractuală ori s-a produs în urma executării unei indica ţii a
mandantului.

Drepturile mandantului. În cazul neexecutării sau executării necorespunzătoare

a obligaţiilor contractuale l-a care este ţinut mandatarul, mandantul este în drept
să se abţină de la executarea obligaţiilor sale.

2. Efecte faţă de terţi

3. Raporturile dintre mandant şi terţi

Obligaţiile contractate de mandatar faţă de terţi, în baza şi fără depăşirea limitelor

împuternicirii, sunt obligatorii pentru mandant. Aceasta deoarece, în fapt, ter ţii
tratează cu mandatarul, iar în drept contractează cu mandantul.

Actele încheiate de mandatar cu depăşirea împuternicirii primite îl oblig ă pe

mandant doar dacă le ratifică, expres sau tacit. În lipsa ratific ării şi dac ă nu
poate fi invocată ideea de mandat tacit, actele excesive ale mandatarului îl
obligă pe mandant doar dacă sunt îndeplinite condiţiile gestiunii de afaceri, în
caz contrar mandantul răspunzînd în limita îmbogăţirii sale.

1. Raporturile dintre mandatar şi terţi

Dacă se respectă limitele împuternicirii, între mandatar şi terţi nu se nasc

raporturi juridice. El va răspunde însă pentru delictele şi cvasidelictele săvîrşite
în executarea mandatului. Mandatarul va fi obligat faţă de terţi s ă garanteze
validitatea actelor încheiate cu aceştia în situaţia în care a dep ăşit limitele
mandatului şi nu a adus la cunoştinţa terţilor limitele puterilor sale. Dac ă ter ţii au
cunoscut adevăratele puteri ale mandatarului şi au tratat cu el peste limitele
mandatului, mandatarul este liberat de răspundere.

4. Încetarea contractului de mandat

Rezonabil ar fi să afirmăm că raporturile contractuale încetează şi la decesul

mandantului. Conform Codului Civil, art. 1051, raporturile contractuale nu
încetează prin decesul sau prin incapacitatea mandantului, dac ă nu s-a convenit
altfel sau dacă aceasta nu rezultă din conţinutul obligaţiei contractuale.

Alin. 2 al aceluiaşi articol menţionează expres faptul că: „Dacă raporturile

contractuale încetează prin decesul ori prin incapacitatea mandantului,
mandatarul trebuie să continue executarea obligaţiilor contractuale în cazul în
care amînarea ar fi legată de pericolul unor pierderi pentru mandant sau pentru
succesorii lui. Executarea mandatului continuă pînă cînd succesorul sau
reprezentantul legal al mandantului poate lua toate măsurile necesare.
Raporturile contractuale sînt considerate în această privin ţă ca fiind valabile”.

Dacă raporturile contractuale încetează prin decesul sau prin incapacitatea

mandantului, faţă de mandatar contractul se consideră valabil pînă în momentul
în care acesta ia cunoştinţă ori trebuie să cunoască motivul încetării.

Încetarea raporturilor contractuale prin decesul mandatarului. Raporturile

contractuale încetează prin decesul mandatarului dacă nu s-a convenit altfel ori
dacă din obligaţia contractuală nu rezultă altfel. Moştenitorul mandatarului
trebuie să informeze neîntîrziat mandantul despre decesul mandatarului şi s ă ia
măsurile necesare pentru protecţia drepturilor mandantului.

Cu titlu de drept comparat. Legislaţia română cunoaşte cazuri expres men ţionate
de lege a încetării contractului de mandat.

 revocarea mandatului de către mandant (1553–1555 c. civ.);

 renunţarea mandatarului la mandat;
 moartea uneia dintre părţi;
 alte cauze de încetare:
 punerea sub interdicţie,
 falimentul
 insolvabilitatea uneia dintre părţi.

Efectele încetării mandatului. Indiferent de cauza încetării, mandatarul trebuie să

restituie mandantului toate actele/bunurile primite în temeiul şi în cursul
executării mandatului. El nu va mai putea acţiona în numele şi pe seama
mandantului.

[1] Articolul 252. Procura. Procură este înscrisul întocmit pentru atestarea
împuternicirilor conferite de reprezentat unui sau mai multor reprezentan ţi.