UNIVERSITATEA VALAHIA DIN TÂRGOVIȘTE

FACULTATEA DE DREPT ȘI ȘTIINȚE ADMINISTRATIVE

SESIUNEA ANUALĂ DE COMUNICĂRI ŞTIINŢIFICE STUDENŢEŞTI
ˮNORME, VALORI ŞI REPERE CONTEMPORANE IN SOCIETATEA ROMÂNEASCĂˮ
TÂRGOVIŞTE
12-13 mai 2022

EFECTELE CONTRACTULUI DE MANDAT

Coordonator: Student:
Conf. univ. dr. Livia MOCANU Roxana Elena DUMITRU
FDSA, AP II
 CUPRINS

1. Noțiuni introductive
2. Caracterele juridice ale contractului de mandat
3. Efectele contractului de mandat între părți
4. Efecte față de terți
5. Bibliografie
 Noțiuni introductive
Conform regulilor de drept comun, prevăzute in Codul Civil, ”Mandatul este contractul prin care o parte,
numita mandatar, se obliga sa încheie unul sau mai multe acte juridice pe seama celeilalte parți, numita mandant”
– art. 2.009.
Definiția data nu se deosebește de cea existenta in art. 1.532 al Codului Civil din 1865, dar actualul Cod civil
aduce noutăți esențiale in ceea ce privește conținutul si executarea contractului de mandat .
Doctrina de drept civil, plecând de la definiția legală citată precum şi de la practica judiciară, a formulat o serie
de definiții ale contractului de mandat, definiții care pun în evidență o serie de aspecte pe care o considerăm mai
amplă, „mandatul este un contract prin care o persoană, numită mandatar, se obligă să încheie unul sau mai multe
acte juridice pe seama unei alte persoane, numite mandant, care îi dă această împuternicire şi pe care-l
reprezintă”.
Cu privire la originea etimologică a noțiunii de mandat, nu există o unanimitate de vederi. Astfel, un autor a
fost de părere că mandatul consacră operațiunea de dare a mâinii (mandatarul își punea mâna sa în mâna
mandantului, ca simbol al hotărârii sale de a-i fi credincios în executarea mandatului primit mandantului) –
manum dare.
Același autor opinează, însă, ca originea cuvântului mandat ar putea pleca de la cuvântul latin mandare, cu
sensul de a porunci.
Despre mandat, ca instrument juridic pentru satisfacerea unor nevoi diverse, s-a spus – şi această afirmație este
pe deplin confirmată de practica juridică din toate timpurile – că „este de un folos incontestabil, căci este greu ca
omul să-şi poată întotdeauna face singur toate treburile si interesele sale. Mandatul este un contract de binefacere
căci el se întemeiază pe amiciţie” .
 Caracterele juridice ale contractului de mandat

- în principiu, mandatul este un contract cu titlu gratuit. Gratuitatea mandatului nefiind de esența,
ci de natura contractului, părțile pot conveni (prin stipulație expresă) ca mandatarul să fie
remunerat (art. 1033 civil). Prezumția de gratuitate nu va opera dacă mandatarul e un profesionist.

- când mandatul este cu titlu gratuit, atunci este un contract unilateral;

- când mandatul este cu titlu oneros, atunci este un contract sinalagmatic;
- contractul de mandat are un caracter intuitu personae, întrucât se încheie în numele mandatarului;
- mandatul este un contract consensual.

Cu titlu de drept comparat, conform legislației civile române, „mandatul poate fi dat în formă
scrisă sau chiar verbală ori în mod tacit” (art. 1533 alin. 1). În practică, părțile constată acordul lor
de voință într-un înscris numit procură.
 3. Efectele contractului de mandat

3. 1. Efectele contractului de mandat între părți

3.1.1. Obligaţiile mandatarului

a) Obligația de a îndeplini mandatul

Principala şi cea mai importantă obligație a mandatarului este aceea de a executa mandatul cu care a fost împuternicit. În
literatura juridică s-a arătat ca mandatarul are obligația să-şi îndeplinească mandatul ca un bun tată de familie .
Obligația de îndeplinire a mandatului este una de mijloace iar nu de rezultat, căci mandatarul nu poate garanta obținerea
rezultatului urmărit de către mandant.

Așadar, îndeplinirea mandatului nu înseamnă obligatoriu încheierea actului juridic prevăzut în împuternicire, ci depunerea
de către mandatar a tuturor diligențelor pentru a reuși încheierea actului juridic pentru care a primit mandat. Dacă
mandatarul, cu toate diligențele depuse, nu reușește să încheie actul juridic conform împuternicirii primite, răspunderea lui
nu va fi angajată.

Conform art. 2017 alin. (1) C. civ., mandatarul nu poate să depășească limitele stabilite prin mandat. Cu titlu de excepție,
în alineatul secund al art. 2017, este reglementată posibilitatea mandatarului de a se abate de la instrucțiunile trasate de
mandant pentru aducerea la îndeplinire a mandatului. Mandatarul are această posibilitate numai atunci când împrejurările ce
justifică un astfel de comportament din partea lui ar fi condus la aprobarea cererii de către mandant şi, mai mult, mandatarul
a fost în imposibilitate de a-l înștiința în prealabil pe mandant pentru a putea obține acordul său. În acest caz, mandatarul
trebuie să-l notifice de îndată pe mandant cu privire la schimbările efectuate în privinţa modului de executare a contractului.
 Răspunderea mandatarului este apreciată mult mai riguros atunci când mandatul este oneros, decât atunci când
este gratuit (art. 2018) .
Astfel, dacă mandatul este oneros, mandatarul trebuie să execute contractul asemenea lui bonus pater familias,
urmând a răspunde şi pentru culpa levis in abstracto.

Dacă mandatul este cu titlu gratuit, mandatarul va răspunde doar pentru culpa levis in concreto, ca şi cum s-a
manifestat în propriile afaceri, neavând nicio relevanţă că un alt mandatar ar fi fost mai diligent decât el .
Fiind o răspundere bazată pe culpă, mandatarul nu va răspunde pentru neîndeplinirea mandatului dacă aceasta
este rezultatul culpei mandantului sau intervenirii unui caz de forţă majoră. De asemenea, mandatarul nu
răspunde dacă bunul deţinut în baza mandatului piere fortuit, chiar dacă se dovedește că l-ar fi putut salva,
sacrificând un bun propriu, întrucât art. 2150 din materia comodatului nu se aplică și contractului de mandat.
Art. 2018 alin. (2) C. civ., prevede obligaţia mandatarului de a-l notifica pe mandant cu privire la orice
împrejurare apărută ulterior încheierii mandatului şi care ar putea conduce la revocarea sau modificarea acestuia.
Neîndeplinirea acestei obligaţii atrage răspunderea mandatarului pentru întreaga pagubă cauzată mandantului.
În situația pluralității de mandatari, când mandatul a fost acceptat de mai mulţi mandatari, actele încheiate numai
de unul dintre aceştia îl obligă pe mandant la executarea lui [art. 2022 alin. (2)]. În cazul pluralităţii de mandatari,
operează prezumţia că ei răspund solidar faţă de mandant dacă s-au obligat să lucreze împreună.

Condiţiile răspunderii mandatarului pentru îndeplinirea mandatului pot fi modificate prin convenţia părţilor,
căci nu au caracter imperativ.
 b) Obligaţia de a da socoteală despre îndeplinirea mandatului

Conform art. 2019 C. civ., orice mandatar este ţinut să dea socoteală despre gestiunea sa şi să restituie
mandantului tot ceea ce a primit în temeiul împuternicirii sale, chiar dacă ceea ce a primit nu ar fi fost datorat
mandantului. Întrucât mandatarul lucrează în calitate de reprezentant, trebuie să predea tot ceea ce a primit în
executarea mandatului, el primind pentru mandant şi nu pentru sine .
Obligația de restituire a mandatarului vizează atât ceea ce el a primit de la mandant, în vederea executării
mandatului, cât și ceea ce a primit de la terţul cu care a contractat în baza împuternicirii primită de la mandant.

Art. 2019 alin. (2) C. civ., prevede o obligaţie nouă pentru mandatar, constând în conservarea bunurilor
primite cu ocazia executării mandatului.
Conform art. 2020 C. civ., pentru sumele de bani datorate și nerestituite mandantului, mandatarul va plăti
dobânzi de la data punerii sale în întârziere, iar în cazul în care mandatarul a folosit în interes propriu aceste sume,
dobânzile sunt datorate din ziua întrebuinţării.
Ca regulă, mandatarul nu răspunde faţă de mandant cu privire la modul în care terţii cu care a contractat şi-au
îndeplinit obligaţiile asumate. Prin excepţie, răspunderea mandatarului este angajată în situaţia în care există o
clauză expresă în acest sens ori când a cunoscut sau avea posibilitatea să cunoască starea de insolvabilitate a
terţului cu care a contractat (art. 2021).
Legea are în vedere o prezumţie de culpă în care s-a aflat mandatarul cu privire la alegerea terţului cu care a
încheiat actul pentru care a primit împuternicire.
c) Obligaţia de a răspunde pentru faptele persoanei substituite în executarea mandatului

Regula este că mandatarul trebuie să execute personal însărcinarea primită, deoarece contractul de mandat este încheiat intuitu
personae.
Posibilitatea substituirii mandatarului în vederea executării contractului trebuie stipulată de părţi în mod expres.
Astfel, conform art. 2023 alin. (1) C. civ., mandatarul este ţinut să îndeplinească personal mandatul, cu excepţia cazului în care
mandantul l-a autorizat în mod expres să îşi substituie o altă persoană în executarea în tot sau în parte a mandatului.

Cu toate acestea, mandatarul îşi poate substituit un terţ, chiar în lipsa acordului prealabil al mandantului, cu respectarea următoarele
condiţii:
- împrejurări neprevăzute îl împiedică să aducă la îndeplinire mandatul;
- îi este imposibil să îl înştiinţeze în prealabil pe mandant asupra acestor împrejurări;
- se poate prezuma că mandantul ar fi aprobat substituirea dacă ar fi cunoscut împrejurările ce o justifică [art. 2023 alin. (2)].

Conform legii, mandatarul are obligaţia să-l înştiinţeze de îndată pe mandant cu privire la substituire [art. 2023 alin. (3)].
În situaţia substituirii cu o altă persoană, răspunderea mandatarului este diferită, după cum substituirea a fost sau nu autorizată de
mandant. Astfel, dacă substituirea nu a fost autorizată, mandatarul răspunde pentru simplul fapt al substituirii sale cu un terţ, în sensul că
răspunde în mod direct de modul în care substituitul a executat mandatul [art. 2023 alin. (4)].
Dacă substituirea a fost autorizată, mandatarul răspunde doar pentru culpa sa în alegerea persoanei substituitului, culpa in eligendo [art.
2023 alin. (5)].

Prin urmare, mandatarul răspunde de faptele substituitului, la fel cum răspunde de propriile fapte.
În toate cazurile, mandantul are acţiune directă împotriva persoanei pe care mandatarul şi-a substituit-o.
d) Obligaţia de conservare a bunurilor mandantului

Cum am arătat deja, este vorba de o obligație nouă reglementată de art. 2019 alin. (2)
C. civ., care constă în conservarea bunurilor primite cu ocazia executării mandatului.
În acest sens, conform art. 2024 C. civ., atunci când bunurile primite pentru mandant ca
urmare a executării mandatului prezintă semne de deteriorare sau au ajuns cu întârziere,
mandatarul are obligaţia de a acţiona împotriva terţilor, în numele şi pe seama
mandantului, în vederea protejării şi conservării bunurilor. În situaţii de urgenţă,
mandatarul are posibilitatea de recurge chiar la vânzarea bunurilor, însă, în toate cazurile,
este obligat să-l înştiinţeze de îndată pe mandant cu privire la măsurile întreprinse.
 3.1.2. Obligațiile mandantului
a) Obligaţia de a-l dezdăuna pe mandatar pentru toate cheltuielile făcute în executarea contractului de
mandat.
Astfel, art. 2025 C. civ., reglementează în mod expres obligaţia mandantului de a pune la dispoziţia
mandatarului toate sumele şi mijloacele necesare executării mandatului.
De asemenea, conform art. 2025 alin. (2) C. civ., mandantul este obligat să restituie mandatarului
cheltuielile rezonabile avansate de acesta pentru executarea mandatului, împreună cu dobânzile legale
aferente calculate de la data efectuării acestor cheltuieli.
Conform art. 2026 C. civ., mandantul este dator să-l despăgubească pe mandatar pentru toate
pagubele suferite cu ocazia executării mandatului. Mandantul are această obligaţie numai dacă
prejudiciul nu provine din culpa mandatarului.
 b) Obligaţia de a plăti remuneraţia stabilită mandatarului

Când mandatul este cu titlu oneros, mandantul este obligat să plătească

mandatarului remuneraţia, chiar şi în cazul în care, fără culpa mandatarului, mandatul nu a
putut fi executat (art.2027).
În acest caz mandatul are caracter sinalagmatic, părţile având drepturi şi obligaţii
reciproce, ceea ce înseamnă că obligaţia de plată a remuneraţiei este legată de executarea
obligaţiilor corelative ale mandatarului. Întrucât obligaţiile mandatarului sunt obligaţii de
mijloace şi nu de rezultat, dacă el nu reuşeşte să încheie actul juridic pentru care a primit
împuternicire, fără vreo culpă, mandantul nu este scutit de la plata remuneraţiei. Numai în
cazul în care mandatul nu a fost executat sau a fost executat necorespunzător, mandantul
poate refuza plata remuneraţiei. Şi în situaţia în care mandatul a fost executat după
expirarea termenului stipulat, dar mandantul se foloseşte de actul încheiat, el trebuie să
plătească remuneraţia, considerându-se că a renunţat implicit la termen.
În caz de pluralitate de mandanţi, art. 2028 C. civ. reia principiul solidarităţii
mandanţilor în raport cu mandatarul.
 3.2. Efecte față de terți

3.2.1. Raporturile dintre mandant şi terţi

Actele încheiate de mandatar cu terţii generează raporturi juridice directe între mandant si terţi. Dacă în fapt, terţul
tratează cu mandatarul, în drept contractează cu mandantul.
Astfel, conform art. 1296 C. civ., contractul încheiat de reprezentant, în limitele împuternicirii, în numele
reprezentatului produce efecte direct între reprezentat şi cealaltă parte.

Cu toate că reprezentantul încheie un contract cu un terţ, efectele actului juridic încheiat între aceştia se produc faţă
de reprezentat şi terţ. Deşi este absent la încheierea actului juridic, mandantul este reprezentat de mandatar şi, în
consecinţă, toate efectele actului încheiat de mandatar şi terţ se răsfrâng asupra mandantului. El devine personal
creditorul, respectiv debitorul terţului ori titularul dreptului real dobândit prin actul încheiat, însă, numai dacă
mandatarul acţionează în limitele împuternicirii primite de la mandant. În schimb, actele încheiate de mandatar cu
depăşirea împuternicirii primite nu-l obligă pe mandant dacă nu le-a ratificat expres sau tacit.

Ratificarea valorează mandat (retihabitio mandato aequiparatur) şi o poate face mandantul sau moştenitorii săi. Ea
produce efecte retroactive între părţi şi succesorii lor (inclusiv terţul cu care a contractat mandatarul) de la data
încheierii actului, iar faţă de alţi terţi, de la data ratificării .
În absenţa ratificării şi dacă nu este invocat un mandat aparent, actele efectuate de mandatar cu depăşirea limitelor
împuternicirii îl obligă pe mandant numai în condiţiile gestiunii de afaceri sau ale îmbogăţirii fără justă cauză.
3.2.2. Raporturile dintre mandatar şi terţi

Datorită faptului ca mandatarul încheie acte juridice nu pentru sine, ci în

numele şi pe seama mandantului, de regulă, nu se creează raporturi juridice între
el şi terţii cu care contractează. Actul încheiat cu respectarea împuternicirii
primite de la mandant nu produce efecte faţă de mandatar.
Mandatarul va răspunde faţă de terţi numai dacă a contractat în nume propriu
precum şi atunci când, contractând pentru mandant, a depăşit limitele
împuternicirii, afară de cazul când a dat terţilor posibilitatea să ia cunoştinţă de
limitele puterii împuternicirii sale.
Dacă terţii acceptă să contracteze cu mandatarul peste limitele mandatului se
presupune că şi-au asumat riscul încheierii actelor respective.
VĂ MULȚUMESC PENTRU ATENȚIA ACORDATĂ!
 BIBLIOGRAFIE

I. CURSURI UNIVERSITARE

1. Conf. univ. dr. Livia Mocanu, Suport de curs - Contracte speciale – Contractul de mandat,
Facultatea de Drept si Științe Administrative, Târgoviște, 2022, pp. 7-12
2. Titus Prescure, Curs de contracte civile, Editura Rosetti, București, 2003, pp. 424 - 425;

II. ACTE NORMATIVE

1. Legea nr. 287/2009 privind Codul civil, republicată în M. Of. nr. 505 din 15 iulie 2011.