Contractul de mandat. Dr. Kocsis Jozsef . Note de curs.

In lucru

CONTRACTUL DE MANDAT

1. Noțiunea de mandat. Prin intermediul contractului de mandat, o persoană, deși nu

participă în mod direct la încheierea unui act juridic, urmează să beneficieze, respectiv să suporte
consecințele acestuia. Efectele contractului încheiat de mandatar urmează să se producă pe seama
mandantului, indiferent dacă mandatarul încheie contractul în numele acestuia (cazul mandatului
cu reprezentare), ori în nume propriu (cazul mandatului fără reprezentare).
Ideea încheierii unui contract prin reprezentant nu a apărut decât atunci când în dreptul
roman a fost recunoscută valabilitatea contractelor consensuale. Atât timp cât contractele romane
erau încheiate doar ca urmare a efectuării unor acte formale, în mod evident aceste acte nu puteau
produce efecte decât în raport cu persoanele care participau la realizarea lor. Nici chiar atunci când
pe parcursul evoluției dreptului roman a fost admis ca un act juridic să producă efecte și în raport
cu terțe persoane, acestea erau explicabile nu pe ideea de reprezentare, ci prin structura socială a
familiei romane (care permitea lui pater familias să dobândească drepturile constituite în favoarea
membrilor familiei sale), ori pe obligarea lui pater familias alături de persoanele care-și asumau
obligații (în exploatarea unei nave sau a unei afaceri), sancționate ca atare de pretor. Apariția ideii
de reprezentare a fost considerată un „miracol juridic”, datorat jusnaturaliștilor, care au scos în
evidență rolul autonomiei de voință în materie contractuală, ceea ce permitea formularea unei
promisiuni în numele celui care urma să dobândească un bun și care dobândea drepturile direct în
patrimoniul său1.
În mod evident, tumultul și complexitatea vieții economico-sociale nu permit
participanților să încheie ei înșiși contractele prin care ar valorifica rezultatele activităților lor,
impunându-se să recurgă la serviciile altor persoane. Ba uneori, profesionalizarea serviciilor
oferite de intermediari poate duce la obținerea unor avantaje care nu ar fi fost obținute dacă de
pildă un producător de bunuri sau prestator de servicii ar fi participat personal la încheierea unor
contracte prin care să-și valorifice produsele, respectiv serviciile oferite. Iată cum, așadar
încheierea unui contract prin mandatar nu este doar rezultatul unei necesități sau o formă de
manifestare a unui „moft” al mandantului, ci poate constitui premisa obținerii unor condiții
economice mai favorabile pentru mandant.
2. Reglementare legală2. Textele aplicabile contractului de mandat nu sunt concentrate
doar în capitolul IX al Titlului IX, cartea a V-a din Codul civil (art. 2009 și urm. C. civ.), ci sunt
cuprinse și în partea consacrată dreptului comun al obligațiilor. Astfel, secțiunea a 7-a din capitolul

1
H. Kotz, Droit européene des contrats, Dalloz, Paris, 2018, p. 369-371, nr. 449-450.
2
Prezentul material nu face referire la mandatul de ocrotire, astfel cum această instituție a fost introdusă în dreptul
nostru prin Legea nr. 140 din 17 mai 2022, publicată în M. Of. nr. 500 din 20 mai 2022 și intrată în vigoare la 18
august 2022 și care constituie o specie aparte de mandat, cu reguli și regim juridic specific.
1
 Contractul de mandat. Dr. Kocsis Jozsef . Note de curs. In lucru

consacrat Contractului în general privind Reprezentarea (art. 1295 – 1314 Cod civil) conține norme
care reglementează reprezentarea convențională, condițiile de validitate ale reprezentării, efectele
acesteia, încetarea reprezentării etc. fiind reglementate în această parte a codului civil, iar nu în
capitolul consacrat mandatului cu reprezentare. Această abordare legislativă, de a reglementa în
părți diferite ale codului civil reprezentarea și contractul de mandat, își poate găsi explicația în
dorința legiuitorului de a defini regimul general al reprezentării, indiferent de sursa ei
(contractuală, legală sau judiciară), o astfel de soluție fiind aleasă și de alte sisteme de drept3.
3. Caracterele juridice ale contractului de mandat.
Mandatul are caracter intuitu personae fiind încheiat în considerarea relațiilor de încredere
existente între mandant și mandatar. Tocmai datorită acestui caracter personal, mandantul poate
revoca oricând mandatul încredințat, chiar și atunci când prin ipoteză mandatul ar fi declarat
irevocabil. Tot datorită caracterului intuitu personae al contractului, decurge obligația pentru
mandatar de a executa personal activitatea care i-a fost încredințată. Doar în mod excepțional,
mandatarul poate încredința executarea mandatului unei alte persoane, în condițiile reunirii
cumulative a condițiilor impuse de art. 2023 alin. (2) C. civ. Totodată, acest caracter se reflectă
inclusiv în modalitățile în care încetează acest contract, decesul, incapacitatea sau falimentul
mandantului sau a mandatarului determinând de regulă încetarea contractului (art. 2030 lit. c) C.
civ.).
Contractul de mandat este consensual, fiind valabil încheiat prin simpla manifestare de
voință a părților. Dat fiind că cel mai adesea mandatarul va trebui să justifice în fața terțului
contractant puterile care i-au fost conferite, părțile au posibilitatea de a încheia în scris, un
instrument probator al raporturilor lor, ori să întocmească doar un înscris, numit procură, care
cuprinde puterile conferite mandatarului. Aceasta nu înseamnă că mandatul nu ar rămâne
consensual, ci că, pentru considerente de probațiune a mandatului și pentru îndeplinirea anumitor
formalități de publicitate a actului încheiat de mandatar se impune forma scrisă a mandatului. În
mod excepțional contractul de mandat este solemn, atunci când contractul a cărui încheiere este la
rândul lui un contract solemn. Într-o astfel de situație și procura care se acordă pentru încheierea
actului trebuie să aibă formă autentică.
Contractul de mandat este unilateral sau sinalagmatic, după cum mandatarul va fi sau nu
remunerat de către mandant. În mod tradițional, mandatarul presta un serviciu gratuit în favoarea
mandantului, aceasta fiind situația și în dreptul roman. Mandatul între persoane fizice este
prezumat a fi cu titlu gratuit, în timp ce implicarea unui mandatar profesionist face să se prezume
caracterul oneros al mandatului. În această ultimă ipoteză, chiar dacă remunerația mandatarului nu

3
V. BGB, Codul civil italian (1942), Codul civil francez, astfel cum a fost modificat prin Ordonanța din 10 februarie
2016, Codul civil elvețian al obligațiilor.
2
 Contractul de mandat. Dr. Kocsis Jozsef . Note de curs. In lucru

este stabilită la momentul încheierii contractului, determinarea acestei remunerații va putea fi

făcută și ulterior acordării mandatului, chiar de instanța de judecată, luând în considerare legea,
uzanțele sau valoarea serviciilor prestate (art. 2010 alin. 1 și 2 C. civ.). În cazul mandatului
sinalagmatic nu vor fi prezente toate efectele specifice ale contractelor sinalagmatice, de exemplu
revocarea mandatului putându-se produce chiar dacă mandatarul și-ar fi îndeplinit, până la
momentul revocării, obligațiile asumate prin contractul de mandat.
Contractul de mandate este esențialmente revocabil și aceasta chiar și în ipoteza în care
părțile l-ar declara irevocabil. Acest caracter este o consecință a caracterului intuitu personae al
contractului. Mandantul poate revoca mandatul acordat fără a fi nevoit să justifice această măsură,
pierderea încrederii în mandatar fiind suficientă pentru revocarea mandatului, chiar dacă
mandatarul a realizat demersurile pentru care a fost împuternicit până la momentul revocării.
Caracterul justificat sau nu al revocării mandatului poate prezenta interes doar din perspectiva
obligării mandantului la suportarea prejudiciului produs mandatarului pentru revocarea
intempestivă sau nejustificată a acestuia (art. 2032 alin. 1 C. civ.). În mod simetric, se recunoaște
și mandatarului posibilitatea de a renunța la mandatul primit, generând astfel încetarea contractului
de mandat.
4. Deosebirea contractului de mandat de alte contracte.
Contractul de mandat se diferențiază de contractul de antrepriză atât prin obiectul său, cât
și prin caracterul personal al mandatului. Astfel, dacă obiectul contractului de antrepriză îl
reprezintă efectuarea unor lucrări sau prestarea unor servicii, contractul de mandat se încheie
pentru a conferi mandatarului puterea de a încheia acte juridice. Aceasta nu înseamnă însă că
mandatul acordat nu-l poate îndreptăți pe mandatar să realizeze și operațiuni materiale, tehnice
(de. exemplu negocierea elementelor unui contract, eventuale studii de piață pentru stabilirea
valorii unui bun cu privire la care urmează a fi încheiat contractul etc.), însă aceste operațiuni
trebuie să fie adiacente, secundare în raport cu activitatea principală, acela de încheiere a unui act
juridic. Mai apoi, mandatul trebuie să fie îndeplinit personal de către mandatar, în timp ce în cazul
contractului de antrepriză, antreprenorul va putea încheia contracte de subantrepriză pentru o parte
dintre lucrările care urmează a fi executate. Nu în ultimul rând, dacă mandatul poate fi executat și
cu titlu gratuit, contractul de antrepriză implică prestarea unui serviciu sau executarea unei lucrări
în schimbul obținerii unui preț.
Contractul de mandat se diferențiază de contractul de muncă, prin aceea că mandatarul
dispune de o anumită autonomie în alegerea căilor și mijloacelor de îndeplinire a mandatului
încredințat, în timp ce angajatul, chiar atunci când i se încredințează sarcina încheierii unui act
juridic, acționează sub stricta supraveghere și conform instrucțiunilor primite de la angajator.
Această graniță nu este însă întotdeauna ușor de trasat, uneori mandatarul primind instrucțiuni

3
 Contractul de mandat. Dr. Kocsis Jozsef . Note de curs. In lucru

detaliate pentru executarea mandatului, marja sa de alegere în alegerea mijloacelor de executare a

mandatului fiind foarte redusă, după cum uneori angajatul poate beneficia de o marjă largă de
apreciere pentru încheierea actului juridic4.
Contractul de mandat va fi diferențiat și de contractul de fiducie, fiduciarul fiind abilitat
să exercite și gestioneze drepturile transmise de constitutori după regulile speciale stabilite lege și
contract. Aceste reguli speciale, diferite față de mandat, vizează forma contractului (forma
autentică impusă de art. 774 C. civ., obligativitatea înregistrării acestuia la organele fiscale sub
sancțiunea nulității absolute impuse de art.780 C. civ.), durata pentru care poate fi încheiat (maxim
33 ani), irevocabilitatea de principiu a contractului (art. 789 alin. 2 C. civ.), etc.
Se impune a diferenția contractul de mandat și de o gestiune de afaceri (quasi-contract),
apropierea dintre cele două fiind generată de efectele pe care ele le produc: astfel, la fel ca și la
mandat, atunci când gerantul acționează în numele geratului, geratul, ca regulă, suportă
consecințele contractelor încheiate (art. 1336 alin.2 Cod civil), iar gestiunea ratificată, produce în
privința actelor juridice „de la data când a fost începută efectele unui mandat”, conform art. 1340
Cod civil. Diferența dintre cele două instituții se găsește în originea diferită a puterilor de care
beneficiază mandatarul, respectiv gerantul. Voința mandantului în primul caz, utilitatea
demersurilor întreprinse în cel de al doilea5.
5. Tipuri de mandat.
Poate cea mai importantă diferențiere dintre diferitele tipuri de mandat este cea care se face
între mandatul cu reprezentare și mandatul fără reprezentare. În cazul mandatului cu
reprezentare, mandatarul acționează în numele și pe seama mandantului (a reprezentatului), în timp
ce în cazul mandatului fără reprezentare, mandatarul acționează în nume propriu, dar cu efecte pe
seama mandantului (a reprezentatului). Cu alte cuvinte, într-o situație, terțul contractant cunoaște
numele persoanei pentru care acționează mandatarul, ceea ce nu mai este cazul și la mandatul fără
reprezentare, când deși efectele actului încheiat se vor produce pe seama mandantului, persoana
acestuia nu este cunoscută terțului, mandatarul contractând în nume propriu. În prima situație, între
mandant și terț se nasc raporturi juridice directe, aceștia putând să-și exercite în mod direct, unul
în raport cu celălalt, drepturile născute din contractul încheiat și fiind ținuți tot astfel la îndeplinirea
obligațiilor asumate, în timp ce în a doua situație, între mandant și terț nu se nasc raporturi juridice
directe6, aceștia putând eventual să acționeze unul împotriva celuilalt prin intermediul acțiunii
oblice exercitate în locul mandatarului.
Mai apoi, după natura mandatului putem întâlni mandatul cu titlu oneros și mandatul cu
titlu gratuit. În prima situație, mandatarul este remunerat pentru serviciile prestate, ceea ce nu este

4
A. Bénabent, Droit des contrats spéciaux civils et commerciaux, LGDJ, Paris, 2017, ed. a 12-a, p. 444, nr. 649.
5
P. Puig, Contrats spéciaux, Paris, Dalloz, 2009, ediția a 3-a, p. 514-515, nr. 874.
6
Art. 2040 Cod civil: „Terții nu au niciun raport juridic cu mandantul”.
4
 Contractul de mandat. Dr. Kocsis Jozsef . Note de curs. In lucru

cazul în a doua situație, când mandatarul execută mandatul încredințat fără a urmări o
contraprestație din partea mandantului. Între persoanele fizice mandatul este considerat a fi cu titlu
gratuit7, ceea ce se poate explica prin originile istorice ale mandatului. În situația în care persoana
mandatarului este un profesionist, există o prezumție de onerozitate a mandatului, chiar dacă
cuantumul remunerației cuvenite mandatarului nu a fost stabilit la momentul încredințării
mandatului. Interesul acestei diferențieri constă în aceea că în caz de neexecutare a mandatului
încredințat sau de executare necorespunzătoare a acestuia, culpa mandatarului va fi apreciată
diferit. Conduita sa va fi apreciată in abstracto, prin raportare la un bonus pater familias în primul
caz, sau in concreto, atunci când mandatul este gratuit, adică mandatarului i se poate pretinde în
executarea mandatului încredințat să depună cel mult aceeași diligență pe care o manifestă și în
raport cu propriile afaceri.
Mandatul expres și mandatul tacit este o altă formulă posibilă de tipologizare a
mandatului. Cel mai adesea, mandatarul acționează pe baza unei declarații exprese din partea
mandantului, formulat fie în scris, fie verbal, dar în practica judiciară franceză s-a arătat că ar
trebuia cercetat dacă nu era vorba de un mandat tacit acordat medicului de un bolnav pentru
încheierea unui contract cu un laborator de analize medicale pentru efectuarea unor analize de
acest laborator pentru probele medicale prelevate8. În mod indubitabil, însă legiuitorul
reglementează acceptarea mandatului în mod tacit de către mandatar, executarea mandatului de
către mandatar fiind o dovadă certă a acceptării mandatului (art. 2013 alin. 1 C. civ.). De asemenea,
neformularea unui refuz neîntârziat de către o persoană pentru acte juridice a căror încheiere intră
în exercitarea profesiei mandatarului, ori pentru care aceasta și-a oferit serviciile fie în mod public,
fie direct mandantului, permite formularea unei prezumții legale de acceptare tacită a mandatului 9.
Desigur, neajunsul major al mandatului tacit constă în justificarea față de terți a puterilor conferite
mandatarului, a limitelor în care acesta poate acționa.
După natura actelor permise a fi încheiate de mandatar, putem întâlni mandatul general și
mandatul special. În cazul mandatului general, în care nu sunt indicate actele juridice care vor
putea fi încheiate de mandatar pe seama mandantului, mandatarul nu va putea încheia decât acte
de conservare și de administrare pentru patrimoniul mandantului (art. 2016 alin. 1 C. civ.), fără a
avea posibilitatea încheierii unor acte de dispoziție pentru acesta. Pentru încheierea actelor de
dispoziție este necesară acordarea unui mandat special în care să fie specificat in terminis actul

7
Art. 2010 alin.1 C. civ. „(...) Mandatul dintre două persoane fizice se prezumă a fi cu titlu gratuit. Cu toate acestea,
mandatul dat pentru acte de exercitare a unei activități profesionale se prezumă a fi cu titlu oneros”.
8
Cass. Civ., I-re, 27 martie 1979, nr. 78-10.298, Bull civ. I, n. 102 citat după A. Kotz, op. cit., p. 375 nota de subsol
nr. 8.
9
Art. 2014 C. civ.: „În absența unui refuz neîntârziat, mandatul se consideră acceptat dacă privește actele a căror
încheiere intră intră în exercitarea profesiei mandatarului ori pentru care acesta și-a oferit serviciile fie în mod public,
fie direct mandantului”.
5
 Contractul de mandat. Dr. Kocsis Jozsef . Note de curs. In lucru

juridic care poate fi încheiat. Art. 2016 alin. 2 C. civ. enumeră, cu titlu exemplificativ, acte de
dispoziție care nu pot fi încheiate în absența unei împuterniciri exprese a mandatarului. Este vorba
despre actele de înstrăinare sau grevare, tranzacții (concesii reciproce prin care părțile pun capăt
sau preîntâmpină un litigiu) sau compromisuri (convenții prin care părțile hotărăsc ca litigiul dintre
ele să fie soluționat pe calea arbitrajului), intentarea unei acțiuni în justiție, pentru a se putea obliga
prin cambii sau bilete la ordin etc. Aceasta nu înseamnă însă că prin același înscris mandatarul nu
ar putea fi împuternicit să încheie atât acte de administrare, cât și acte de dispoziție. O procură prin
care o persoană este mandatată nu doar să administreze afacerile unei societăți, ci și să încheie acte
de vânzare-cumpărare pentru imobile pe teritoriul României, în condițiile cele mai avantajoase
pentru societate considerăm că este o astfel de procură, chiar dacă nu sunt indicate in terminis
imobilele cu privire la care mandatarul poate încheia acte de dispoziție10. Din moment ce se
conferă puterea de a încheia acte de vânzare cumpărare cu privire la imobile apreciem că cerința
specialității mandatului este întrunită, nefiind necesar să fie indicate în mod expres imobilele care
să constituie obiectul actelor de dispoziție.
Mandatul este încheiat întotdeauna în interesul mandantului, dar există și posibilitatea ca
mandatul să fie în interes comun11, adică atât al mandantului, cât și al mandatarului. Ideea
mandatului în interes comun a apărut spre finele secolului XIX în jurisprudență, cu scopul de a
tempera puterea de revocare a mandatului de către mandant, considerându-se că atunci când
mandatul este în interes comun mandantul poate fi obligat la plata unor daune interese către
mandatar în caz de revocare a mandatului12. Mandatul în interes comun nu se confundă cu
mandatul cu titlu oneros. Mandatul este în interes comun în cazul în care activitatea derulată de
mandatar nu servește doar interesele mandantului, ci și propriile sale interese. Constituie astfel de
exemple de mandat în interes comun cazurile în care atât mandantul cât și mandatarul sunt
interesați în dezvoltarea unei aceleiași clientele, de pildă prin stabilirea unei remunerații a
mandatarului proporțională cu clientela câștigată, ori al mandatului conferit unui copropietar al
bunului pentru înstrăinarea bunului etc.
6. Condițiile de validitate ale contractului de mandat.
Vom examina în cele ce urmează capacitatea cerută părților contractului de mandat (5.1.),
consimțământul
6.1. Capacitatea cerută părților. Art. 1298 C. civ. prevede că mandantul și mandatarul
trebuie să aibă capacitatea necesară pentru încheierea actului juridic pentru care s-a acordat

10
Pentru o analiză detaliată a puterilor conferite de o astfel de procură v. D. Chirică, Probleme controversate privitoare
la contractul de mandat, articol publicat pe situl juridice.ro
11
Pentru mandatul în interes comun v. M.D. Bocșan, Mandatul în interesul comun, Dreptul nr. 2/2001, p. 64-71, I.
Reghini, Observații privind mandatul civil în interes comun, SUBB nr. 2/2001, p. 71-75
12
A. Bénabent, Droit des contrats spéciaux civils et commerciaux, LGDJ, 2017, p. 478, nr. 703.
6
 Contractul de mandat. Dr. Kocsis Jozsef . Note de curs. In lucru

mandatul. Dacă o astfel de soluție este firească în privința persoanei mandantului, ne întrebăm
dacă nu cumva încheierea de acte juridice în numele și pe seama altei persoane, nu ar fi trebuit
considerat că depășește sfera simplelor acte de administrare, astfel ca mandatarului să i se fi pretins
capacitate deplină de exercițiu pentru încheierea unui contract de mandat, chiar și atunci când actul
pentru care se acordă împuternicirea este un act de administrare pentru mandant 13?
Cerința capacității părților dintr-un contract de mandat trebuie păstrată pe toată durata
mandatului, întrucât, incapacitatea mandantului sau a mandatarului duce la încetarea contractului
de mandat, conform art. 2030 lit. c) C. civ.
O eventuală incapacitate a mandantului va putea fi invocată nu doar de acesta, pentru ca în
final să se ajungă și la anularea actul juridic încheiat cu terțul, ci chiar și de mandatar, care în
măsura în care încheie un act supus anulării – având cunoștință despre motivul de anulare - poate
fi obligat la plata de daune interese către terțul contractant care ar suporta această sancțiune 14.
O persoană lovită de o incapacitate specială pentru încheierea unui act juridic nu-l va putea
încheia nici în nume propriu, nici prin reprezentant. Altfel spus, mandatul, reprezentarea în
general, nu este un mecanism prin care să poată fi eludate dispozițiile legale, mandatul dat pentru
încheierea unui act juridic pentru a cărei încheiere există o incapacitate specială a mandantului
fiind lovită de nulitate15. Tocmai din acest considerent considerăm surprinzătoare soluția
pronunțată de ICCJ, Secția I civilă, prin Decizia nr. 2298 din 7 iunie 2018 într-o decizie de speță,
în care a recunoscut eficacitatea unei convenții prin care mandatarul era împuternicit să
dobândească inclusiv dreptul de proprietate asupra unui teren, aferent unei construcții, într-un
moment la care legislația națională (art. 44 Constituție, Legea 312/2005) nu permitea cetățenilor
străini dobândirea dreptului de proprietate asupra terenurilor16.
6.2. Consimțământul la mandat. Pentru că în cazul actului încheiat prin mandatar,
mandantul nu participă în mod direct la încheierea actului, manifestarea de voință a mandatarului
este cea care trebuie examinată din perspectiva valabilității ei. Distinct deci de manifestarea de
voință a părților la contractul de mandat, se examinează și validitatea manifestării de voință a
mandatarului în cazul actului juridic încheiat. Tocmai de aceea, în măsura în care consimțământul
mandatarului este viciat la încheierea actului, mandantul va putea cere anularea actului. Și aceasta
chiar dacă mandantul avea reprezentarea reală a situației juridice. Dacă însă, elementele asupra
cărora purta eroarea mandatarului erau stabilite de mandant, eroarea mandatarului este irelevantă,
actul juridic încheiat prin mandatar urmând să-și producă efectele.

13
O astfel de soluție a fost promovată sub imperiul Codului civil 1864, v. D. Chirică, Contracte speciale, ed. Lumina
Lex, 1996, p...., Fr. Deak, Tratat de drept civil. Contracte speciale, ediția a IV-a actualizată de L. Mihai, R. Popescu,
Universul Juridic, București, 2006, p. 226.
14
A. Bénabent, ap. cit., p. 447, nr. 652.
15
În acest sens v. D. Chirică, Condițiile de validitate, proba și durata reprezentării convenționale, RRDP nr. 2/2019.
16
V. Infra....
7
 Contractul de mandat. Dr. Kocsis Jozsef . Note de curs. In lucru

6.3. Obiectul contractului de mandat. Mandatul se dă în favoarea mandatarului pentru

încheierea de acte juridice. Prin intermediul mecanismului reprezentării pot fi încheiate însă nu
doar contracte (vânzare, locațiune, antrepriză etc), ci și acte juridice unilaterale, afară de cele strict
personale. Constituie acte juridice posibil a fi încheiate prin mandatar, de exemplu, efectuarea unei
plăți, primirea unei plăți, formularea unei cereri de chemare în judecată, cererea de eliberare a unei
autorizații administrative, etc. Nu vor putea fi întocmite prin mandatar acte juridice unilaterale
cum ar fi: testamentul, actul de acceptare sau renunțare la o succesiune (dar poate fi acordat mandat
pentru participarea prin reprezentant la o dezbatere succesorală notarială) etc.
Chiar dacă obiectul mandatului îl constituie încheierea de acte juridice, mandatarul poate
încheia și actele materiale necesare atingerii acestui rezultat. De exemplu, dacă împuternicirea dată
mandatarului privește încheierea unui contract, mandatarul are și puterea de a negocia condițiile
încheierii contractului, să negocieze prețul, să facă operațiunile care sunt necesare pentru stabilirea
valorii bunului etc. Așa cum s-a arătat în literatura juridică are nu doar dreptul, dar chiar și obligația
de a efectua acele operațiuni materiale care sunt legate de actul juridic pe care trebuie să-l încheie17.
Obiectul contractului trebuie să fie determinat, un mandat pentru vânzarea unui bun
neprecizat al mandantului neîndeplinind această cerință. În schimb, un mandat acordat pentru
achiziționarea oricărui imobil aflat pe teritoriul României îndeplinește cerința determinării
obiectului actului juridic, mandatarul trebuind să ia în considerare interesele mandantului la
momentul achiziționării unui asemenea bun. Remunerația mandatarului nu trebuie să fie
determinată la momentul încheierii mandatului, aceasta putând fi stabilit și ulterior, pe baza unor
criterii rezultate din lege, uzanțe sau în lipsa acestora pe baza activităților prestate.
Obiectul mandatului trebuie să fie unul licit, adică să fie acordat pentru operațiuni juridice
licite. În măsura în care actul juridic care ar fi încheiat de mandatar ar fi ilicit, și mandatul ar fi
nul, datorită obiectului ilicit al acestuia. În practica noastră judiciară a fost considerat licit mandatul
acordat pentru achiziționarea unui teren de către mandatar în perioada în care sub incidența art. 44
alin. 2 din Constituția României era în vigoare interdicția dobândirii de terenuri în România de
cetățenii străini, inclusiv a cetățenilor din statele membre UE, atât timp cât obligația de a transmite
acest teren către mandant era prevăzută a fi executată la data la care urma să fie ridicată această
interdicție, obligația mandatarului fiind considerată una afectată de condiție suspensivă 18. Avem
puternice rezerve față de această soluție a instanței, întrucât efectele contractului încheiat prin
mandatar se produc pe seama mandantului, încă din momentul încheierii contractului, și aceasta

17
A. Bénabent, op. cit., p. 442, nr. 645.
18
ICCJ, Secția I civilă, decizia nr. 2298 din 7 iunie 2018, consultat pe situl scj.ro

8
 Contractul de mandat. Dr. Kocsis Jozsef . Note de curs. In lucru

chiar și în cazul unui contract de mandat fără reprezentare, așa cum era în speță. Nașterea dreptului
nu era posibilă în patrimoniul mandantului, din moment ce acesta era lovit de o incapacitate
specială. Nu data la care urma să execute mandatarul obligația de a transmite proprietatea
imobilului către mandant contează (și care era o etapă a executării mandatului), ci data nașterii
dreptului mandantului, care privește o dată la care exista incapacitatea mandantului. Tocmai de
aceea apreciem că în speță un astfel de mandat ar fi trebuit considerat ilicit și se impunea
constatarea nulității mandatului acordat și a contractului de vânzare-cumpărare a imobilului,
mandatul neputând fi utilizat ca un vehicul pentru înlăturarea unor incapacități legale.
6.4. Forma în care se încheie contractul de mandat. Părțile pot încheia un contract de
mandat ca atare, în scris, în care să fie specificate obiectul mandatului, drepturile și obligațiile
părților etc., caz în care mandatarul își poate justifica acțiunea în fața terților făcând referire la
acest contract. Deseori însă părțile nu întocmesc un înscris probator al contractului de mandat, ci
întocmesc doar un înscris semnat de mandant, numit procură, în care sunt prevăzute operațiunile
și actele juridice care vor putea fi încheiate de mandatar, puterile acordate mandatarului și limitele
în care acesta poate acționa, durata de valabilitate a împuternicirii acordate etc., actul respectiv
nefiind un act care să dovedească și acceptarea mandatarului, respectiv asumarea obligațiilor
specifice unui mandatar. Doar în temeiul procurii, mandatarul nu are nicio obligație de a pune în
practică puterile care i-au fost conferite, fiind liber să accepte sau nu încheierea de acte juridice pe
seama mandantului. Desigur, aceasta, în absența unei înțelegeri prealabile întocmirii procurii, când
întocmirea procurii vine de fapt să concretizeze chiar derularea contractului de mandat.
Prin urmare, în absența unui contract de mandat încheiat anterior întocmirii procurii, cel
împuternicit va trebui să-și manifeste opțiunea pentru însușirea calității de mandatar. Această
manifestare de voință poate fi realizată în mod expres, când mandatarul își manifestă voința de a
accepta puterile care i-au fost acordate de mandant, sau tacit, când mandatarul recurge la
exercitarea puterilor încredințate, punând în executare mandatul. Odată ce mandatarul a început
executarea mandatului el este ținut de toate obligațiile necesare aducerii la îndeplinire a
mandatului, chiar și în absența unei manifestări de voințe exprese în acest sens, până la încetarea
mandatului (chiar și prin denunțarea sa de către mandatar). El devine supus obligațiilor prevăzute
de art. 2017 și urm. Cod civil în sarcina oricărui mandatar, neputând invoca în favoarea sa
inexistența unui angajament care să vizeze punerea integrală în executare a mandatului încredințat.
Indiferent dacă ar avea la bază un contract scris de mandat, ori doar o procură care prevede
împuternicirile conferite mandatarului, actul scris care conține împuternicirea pentru mandatar va
trebui să îmbrace forma cerută de lege pentru actul juridic vizat a fi încheiat prin mandat. În acest
sens dispun prevederile art. 2013 alin. (2) C. civ. Așa de exemplu, dacă pentru vânzarea unui
imobil, pentru care legea impune forma autentică a contractului (art. 1244 C. civ.), actul de

9
 Contractul de mandat. Dr. Kocsis Jozsef . Note de curs. In lucru

conferire a mandatului va trebui să îmbrace și ea forma autentică. În lipsa acestei forme, notarul
public este obligat să refuze încheierea contractului de vânzare a imobilului, art. 59 alin. 2 din
Legea 36/1995 privind notarii publici și activitatea notarială impunând și ea o astfel de soluție.
Cerința simetriei de formă a înscrisului constatator al împuternicirii nu trebuie respectată în ipoteza
în care forma actului ce urmează a fi încheiat prin mandatar nu constituie o cerință de validitate a
acestui act, ci forma acestuia este impusă doar pentru opozabilitatea actului față de terți. Așa de
exemplu, împuternicirea mandatarului nu trebuie să îmbrace formă autentică atunci când.....
Practica judiciară a fost confruntată cu forma necesară împuternicirii celui care semnează
un act de înstrăinare a unui imobil aflat în proprietatea unei persoane juridice.
7. Efectele contractului de mandat.
Efectele contractului de mandat vor trebui abordate diferit, după cum este vorba despre
efectele pe care contractul de mandat le produce între părțile contractului de mandat, impunându-
se să analizăm aici obligațiile mandantului și cele ale mandatarului (A), ori în raport cu terțul
contractant (B).
A.I. Efectele contractului între mandant și mandatar. Obligațiile mandatarului.
7.1. Obligația mandatarului de a executa personal mandatul, conform instrucțiunilor
primite.
Obligația mandatarului de a participa la operațiuni juridice pe seama mandantului este o
obligație de a face. Mandatarul este ținut să depună toate diligențele pentru încheierea operațiunii
juridice pentru care a fost mandatat, obligația sa fiind ca regulă una de mijloace, nu de rezultat.
Așa de pildă obligația avocatului asumată printr-un contract de asistență juridică de a promova o
acțiune în justiție în numele clientului pe care îl reprezintă este o obligație de rezultat, în timp ce
încheierea unui contract, ale cărei elemente urmau a fi negociate de mandatar, este doar o obligație
de mijloace, neconvenirea asupra elementelor contractului depinzând și de voința potențialului terț
contractant. Natura obligației care incumbă mandatarului (de mijloace sau de rezultat), interesează
din perspectiva dovedirii culpei mandatarului în caz de neexecutare a obligației: culpa sa este
prezumată în cazul în care obligația mandatarului este una de rezultat, dimpotrivă, ea trebuie
dovedită de mandant în cazul în care obligația sa este de mijloace.
Mandatarul este ținut de instrucțiunile primite de la mandant, trebuind să execute
mandatul conform instrucțiunilor primite. O asemenea cerință este firească din moment ce
mandatul se execută în interesul mandantului și pe riscul acestuia.
Mandatarul trebuie să acționeze în limitele împuternicirilor primite, neputând încheia un
alt act juridic decât cel pentru care a fost mandatat. De exemplu, dacă mandatul este acordat pentru
încheierea unui contract de vânzare a unui imobil, mandatarul nu va putea încheia un contract de
locațiune cu privire la acel imobil, sub pretextul că din moment ce putea dispune de întreg dreptul

10
 Contractul de mandat. Dr. Kocsis Jozsef . Note de curs. In lucru

de proprietate asupra bunului ar putea dispune și de doar un atribut al proprietății (asigurarea

folosinței bunului pentru locatar). Aceasta nu semnifică însă că orice act trebuie să fie prevăzut în
mod expres în cadrul mandatului/procurii acordate. Mandatarul va putea încheia acele acte care
sunt necesare pe parcursul atingerii scopului final pentru care s-a încheiat mandatul De exemplu,
o procură prin care mandatarul este împuternicit să încheie un contract de vânzare-cumpărare a
unui bun supus unui regim juridic special, cuprinde inclusiv împuternicirea mandatarului pentru
obținerea avizelor sau autorizațiilor necesare pentru a se putea încheia contractul de vânzare. Altfel
spus, așa cum consacră și art. 2016 alin. (3) C. civ., „Mandatul se întinde și asupra tuturor actelor
necesare executării lui, chiar dacă nu sunt precizate în mod expres”.
În măsura în care mandatarul încheie un act juridic cu depășirea limitelor mandatului
acordat, actul încheiat de mandatar nu va produce efecte față de mandant. În doctrină se vorbește
despre inopozabilitatea actului juridic încheiat de mandatar cu depășirea puterii de reprezentare
sau în lipsa acestuia19, dar mai recent, s-a arătat, inclusiv în literatura noastră juridică20,
inadecvarea termenului de inopozabilitate, a cărei accepțiune ar acoperi o altă realitate. Într-un
asemenea caz, pentru contractul încheiat, dar care nu-și poate produce efectele, mandatarul poate
fi obligat de terțul contractant la plata de daune interese. Mandatarul (în cazul mandatului cu
reprezentare) nu poate fi obligat el la executarea contractului încheiat cu terțul, întrucât el nu a
înțeles ca acest contract să-și producă efecte pe seama sa, ci pe seama mandantului. Dacă însă
terțul contractează întrucât mandantul, prin comportamentul său, a creat aparența că mandatarul
acționează în baza unui mandat și în limitele puterilor încredințate, mandantul va fi ținut să suporte
efectele actului încheiat, chiar dacă mandatarul nu avea împuternicire pentru actul încheiat sau
acesta a fost încheiat cu depășirea împuternicirilor date. Este de remarcat că legiuitorul a
condiționat producerea efectelor mandatului aparent de modul de comportament al mandantului.
Doar în măsura în care conduita acestuia lasă terțului impresia că mandatarul se bucură de puteri
pentru încheierea actului, conferite de mandant, ori că acesta acționează în limitele împuternicirii
acordate, terțul contractant va putea invoca aparența creată, și va putea opune mandantului actul
juridic astfel încheiat.
Mandatarul trebuie să îndeplinească personal mandatul încredințat, iar nu prin
intermediul unor terțe persoane. O astfel de concluzie este impusă de caracterul intuitu personae
al mandatului. Doar în mod excepțional, atunci când i se permite, anterior executării mandatului,
să-și substituie o persoană în executarea mandatului ori atunci când legea îl autorizează în mod
expres mandatarul va putea să-și substituie o persoană pentru executarea mandatului. Pentru a-și
putea substitui o persoană pentru îndeplinirea mandatului vor trebui întrunite cumulativ cerințele

19
R. Dincă, Contracte speciale. Note de curs, Universul Juridic, București, 2013;
20
D. Chirică, Probleme controversate privitoare la contractul de mandat, consultat pe situl juridice.ro.
11
 Contractul de mandat. Dr. Kocsis Jozsef . Note de curs. In lucru

legale prevăzute de art. 2023 alin.2 C. civ.: (a) pe parcursul derulării mandatului să survină
împrejurări neprevăzute la data încheierii contractului și care să-l împiedice pe mandatar să execute
mandatul; (b) să fie imposibilă înștiințarea mandantului despre aceste împrejurări; (c) se poate
prezuma că mandantul ar fi autorizat mandatarul să-și substituie o altă persoană pentru executarea
mandatului. Prezumarea acordului vizează în opinia noastră doar substituirea în sine, iar nu
persoana care îl substituie pe mandatar. La toate acestea se adaugă obligația mandatarului de a-l
înștiința de îndată pe mandatar despre substituirea făcută.
Împrejurarea dacă substituirea făcută de mandatar a fost autorizată în prealabil de mandant
sau ea este survenită, prezintă relevanță din perspectiva întinderii răspunderii mandatarului față de
mandant: dacă ea nu a fost autorizată de mandant, mandatarul răspunde pentru faptele persoanei
substituite ca și cum ar fi faptele lui proprii21, iar dacă a fost autorizată de mandant, răspunderea
mandatarului vizează doar conduita sa în alegerea persoanei care îl substituie (diligența sa),
precum și instrucțiunile pe care le-a dat/transmis persoanei care o substituie pentru executarea
mandatului22.
Indiferent dacă substituirea a fost sau nu autorizată de mandatar, mandantul va avea
împotriva persoanei care îl substituie pe mandatar o acțiune directă prin care poate angaja
răspunderea acestuia. Această acțiune directă, consacrată de art. 2023 alin. 6) C. civ. este
constituită doar în favoarea mandantului, nu și a celui care face substituirea, astfel că, dacă această
persoană nu primește remunerația de la mandatar, ori are dreptul la restituirea cheltuielilor
efectuate, el nu poate acționa, ca regulă, împotriva mandantului. Cu toate acestea, așa cum se arată
în literatura juridică23, atunci când substituirea a fost autorizată de mandant, se poate considera că
s-a încheiat un contract direct între mandant și persoana substituită, prin intermediul mandatarului,
astfel că persoana care îl substituie pe mandatar are o acțiune contractuală împotriva mandantului,
care îi permite să solicite plata remunerației și restituirea cheltuielilor efectuate direct de la
mandant.
7.2. Obligația mandatarului de a da socoteală.
Această obligație a mandatarului decurge din împrejurarea că mandatarul, indiferent de
tipul mandatului încredințat (cu sau fără reprezentare) acționează pe seama celui reprezentat.
Această obligație vizează nu doar o componentă nepatrimonială, aceea de a-l informa pe mandant
despre modul de derulare a contractului, despre modul de gestionare a mandatului, dar și o
componentă patrimonială, care are în vedere obligația mandatarului de a conserva bunurile primite
în executarea contractului de mandat (indiferent că ele provin de la mandant, care după cum se știe
are obligația de a furniza mijloacele necesare executării mandatului încredințat, ori de la terțul

21
Art. 2023 alin. 4 C. civ.
22
Art. 2023 alin.5 C. civ.
23
R. Dincă, op. cit., p. 239.
12
 Contractul de mandat. Dr. Kocsis Jozsef . Note de curs. In lucru

contractant) și de a remite mandantului „tot ceea ce a primit în temeiul împuternicirii sale, chiar
dacă ce a primit nu ar fi fost datorat mandantului”24. Pentru sumele de bani primite de mandatar
de la terțul contractant, și pe care acesta nu le remite mandantului, mandatarul va datora dobânzi
de la data punerii sale în întârziere pentru remiterea lor, iar pentru sumele pe care le folosește în
interes propriu, dobânzile curg din chiar momentul utilizării lor.
În cazul mandatului cu reprezentare, mandatarul nu răspunde nici față de mandant, nici față
de terțul contractant, pentru modul în care aceștia își execută obligațiile contractuale rezultate din
contractul încheiat prin intermediul mandatarului. Aceasta întrucât mandatarul nu a înțeles să
încheie contractul în numele său propriu și să se oblige astfel contractual, ci în numele și pe seama
mandantului. Doar în mod excepțional, atunci când insolvabilitatea terțului cu care a contractat „i-
a fost sau ar fi trebuit să îi fie cunoscută la data încheierii contractului cu acele persoane”25
mandatarul poate fi ținut răspunzător pentru modul în care terțul contractant își îndeplinește
obligațiile contractuale față de mandant.
A.II. Efectele contractului de mandat între mandant și mandatar. Obligațiile
mandantului.
7.3. Obligația mandantului de a furniza mijloacele necesare executării mandatului.
Spre deosebire de ceea ce se poate întâlni în cazul contractului de antrepriză, în cadrul căruia – în
absența unei înțelegeri contrare - antreprenorul trebuie să furnizeze mijloacele necesare executării
contractului de antrepriză, în cazul contractului de mandat, conform art. 2025 alin.1 C. civ.,
întrucât mandatul se execută pe seama mandantului, ca regulă, mandantul este cel care trebuie să
furnizeze mijloacele materiale necesare derulării contractului de mandat. Astfel de exemplu, dacă
mandatul se acordă pentru încheierea unui contract de vânzare-cumpărarmpie, mandantul va trebui
să procure mandatarului mijloacele bănești necesare pentru deplasarea acestuia la locul încheierii
contractului, sau sumele de bani necesare pentru autentificarea contractului și plata taxeor necesare
înscrierii dreptului de proprietate a dobânditorului în cartea funciară. În măsura în care mandatarul
este cel care furnizează aceste mijloace, el are dreptul să-i fie restituite de către mandant, precum
și orice cheltuială realizată de acesta în executarea mandatului încredințat. Aceste cheltuieli sunt
purtătoare de dobânzi, din ziua efectuării lor, conform art. 2025 alin.2 C. civ.
7.4. Obligația mandantului de a plăti remunerația cuvenită mandatarului.
În situațiile în care mandatul este cu titlu oneros, mandantul va fi obligat la plata
remunerației cuvenite mandatarului. Această remunerație va trebui plătită chiar și în situația în
care executarea mandatului nu ar mai fi posibilă din motive care nu țin de conduita culpabilă a
mandatarului26. Ea va trebui achitată, integral, chiar dacă beneficiile aduse mandantului de actului

24
Art. 2019 C. civ.
25
Art. 2021 C. civ.
26
Art. 2027 C. civ.
13
 Contractul de mandat. Dr. Kocsis Jozsef . Note de curs. In lucru

juridic încheiat nu sunt la nivelul scontat. Doar dacă remunerația mandatarului a fost stabilită prin
raportare la (și la) câștigurile obținute de mandant prin încheierea actului, aceste beneficii
influențează și remunerația mandatarului. Art. 2029 Cod civil recunoaște mandatarului chiar un
drept de retenție asupra bunurilor primite de la mandant, în vederea executării mandatului, atât
pentru obținerea remunerației cuvenite, cât și pentru plata oricărei creanțe născute în favoarea
mandatarului urmare a derulării contractului de mandat.
7.5. Obligația mandantului de a-l despăgubi pe mandatar pentru orice prejudiciu
suferit urmare a executării mandatului. Dat fiind că mandatul se execută în interesul
mandantului și pe seama acestuia, în măsura în care prin executarea mandatului, mandatarul ar
suferi un prejudiciu, iar acestuia nu i se poate imputa vreo culpă în producerea acestuia, mandantul
are obligația reparării acestui prejudiciu.
B. Efectele contractului de mandat în raport cu terțul contractant.
Așa cum am văzut, efectele contractului de mandat în raport cu terțul contractant sunt
fundamental diferite după cum mandatul a fost unul cu reprezentarea mandantului sau fără
reprezentarea acestuia.
În situația mandatului cu reprezentare, în ipoteza în care mandatarul a acționat în limitele
puterilor încredințate, contractul se va considera încheiat între mandant și terțul contractant, aceștia
urmând să suporte consecințele contractului încheiat prin mandatar ca și cum l-ar fi încheiat ei
înșiși, în mod personal. Mandatarul nu mai are calitatea de a acționa – ulterior îndeplinirii
mandatului – în numele acestuia, el nebeneficiind nici de vreun drept din contractul încheiat, după
cum nu va avea nici vreo obligație din contractul la a cărui încheiere a participat. Părțile
contractului încheiat prin mandatar se vor bucura de drepturile rezultate și vor fi ținuți de obligațiile
care decurg din contractul încheiat, putând acționa unul împotriva celuilalt, pe temei contractual,
pentru obținerea prestațiilor specifice contractului încheiat.
În măsura în care mandatarul a încheiat actul fără să fi beneficiat de astfel de puteri de la
mandant (fie pentru că ele au lipsit în totalitate, fie pentru că actul a fost încheiat cu depășirea
puterilor încredințate), afară de cazul mandatului aparent sau al situației în care mandantul ratifică
actul încheiat (situații în care se stabilesc raporturi juridice directe între mandant și terț), nu există
un contract încheiat între mandant și terț, astfel că nu se pune problema existenței unor drepturi și
obligații contractuale între aceștia. Dar nici între mandatar și terț nu există un astfel de contract,
întrucât mandatarul nu a înțeles să se oblige personal prin contractul încheiat, ci în numele și pe
seama mandantului. Astfel că, eventualele prejudicii suferite de terțul contractant, prin încheierea
unui astfel de contract, vor putea fi acoperite prin antrenarea răspunderii delictuale a mandatarului,
iar nu a celei contractuale. Mai trebuie spus că în situația unui mandat aparent, terțul contractant
nu este obligat să invoce această aparență, și astfel să stabilească raporturi juridice cu mandantul,

14
 Contractul de mandat. Dr. Kocsis Jozsef . Note de curs. In lucru

el având doar opțiunea de a invoca această aparență, alternativ cu angajarea răspunderii civile
delictuale a mandatarului. Ratificarea de către mandant a actului încheiat de mandatar, fără puteri
de reprezentare sau cu depășirea acestora, vor produce efecte retroactive (de la chiar data încheierii
actului) în patrimoniul mandantului, ca și cum mandatarul ar fi beneficiat de respectivele puteri
pentru încheierea actului27.
În cazul mandatului fără reprezentare, raporturile juridice se vor stabili între mandatar și
terțul contractant, aceștia beneficiind – unul împotriva celuilalt - de acțiunile specifice contractului
încheiat pentru protejarea drepturilor rezultate din acest contract. Între mandant și terțul contractant
nu se nasc raporturi juridice, astfel că aceștia nici nu au vreo acțiune unul împotriva celuilalt. Deși
art. 2040 alin.1 Cod civil prevede doar că „Terții nu au niciun raport juridic cu mandantul”, în
realitate fraza trebuie citită și în sensul că nici mandanții nu au vreun raport juridic cu terții, ei
neputând reclama - unul în raport cu celălalt - vreun efect direct al contractului în patrimoniul lor.
Art. 2040 alin. 2 Cod civil stipulează totuși în favoarea mandantului, ca acesta, sub rezerva
îndeplinirii propriilor obligații față de mandatar, să se substituie acestuia și să exercite drepturile
de creanță născute din executarea mandatului împotriva terțului contractant.
8. Încetarea contractului de mandat.
Prin art. 2030 Cod civil sunt consacrate câteva cazuri specifice de încetare a contractului
de mandat, care vor funcționa alături de cazurile generale de încetare a contractului de mandat
(îndeplinirea mandatului, expirarea termenului pentru care a fost convenit, nulitatea contractului
etc.). Aceste cazuri specifice vizează revocarea de către mandant, renunțarea mandatarului,
moartea, falimentul sau incapacitatea oricăreia dintre părțile contractante.
Revocarea mandatului este recunoscută în favoarea mandantului, ca expresie a relațiilor
de încredere care trebuie să existe între mandant și mandatar și care au justificat și încheierea
contractului de mandat. Dispariția sau diminuarea acestei încrederi - și care a justificat acordarea
puterilor încredințate mandatarului - sunt în măsură să explice acest caz de încetare a mandatului.
Revocarea poate viza orice tip de mandat, fie el oneros sau gratuit, cu sau fără reprezentare, în
interesul exclusiv al mandantului sau în interes comun etc., putând fi revocate chiar și mandatele
declarate de părțile contractante ca fiind irevocabile. Legiuitorul privește foarte permisiv forma
actului de revocare, aceasta putând fi expresă sau tacită, și chiar fără a fi necesară respectarea
principiului simetriei de formă a actelor juridice. Astfel, numirea unui nou mandatar, pentru
aceeași operațiune, prezumă revocarea mandatului acordat anterior (revocare tacită), după cum o
împuternicire acordată mandatarului printr-o procură autentică va putea fi revocată printr-o
declarație consemnată într-un act sub semnătură privată. Doar atunci când mandatul este acordat

27
Actul de ratificare nu va afecta drepturile constituite în favoarea terților între momentul încheierii actului și cel al
ratificării.
15
 Contractul de mandat. Dr. Kocsis Jozsef . Note de curs. In lucru

de mai mulți mandanți pentru un mandatar unic, legea impune cerința acordului unanim al
mandanților pentru actul revocării28. Vor trebui în schimb îndeplinite formalitățile de publicitate
ale actului de revocare a mandatului, în absența îndeplinirii acestora actul de revocare neputând fi
opus terților contractanți. În mod firesc revocarea va trebui comunicată și mandatarului pentru a
lua la cunoștință despre încetarea mandatului său. În cazul puterilor conferite printr-o procură
autentică, legiuitorul organizează un sistem de informare al terților, prin înființarea unui Registru
național notarial de evidență al acestor acte ținut în format electronic, fiind impusă în sarcina
notarilor obligația de a verifica acest registru, cu ocazia încheierii actului pentru care a fost
întocmită procura autentică29.
Revocarea mandatului este posibilă indiferent de modul în care mandatarul s-a comportat
în executarea mandatului până la data la care a intervenit revocarea. Deci chiar și atunci când
acesta a avut conduită ireproșabilă mandantul este în drept să revoce puterile conferite
mandatarului. Rămâne însă ca, în ipoteza revocării nejustificate a mandatului sau al revocării ei
intempestive, mandantul să-l despăgubească pe mandatar pentru prejudiciile suferite30. De
asemenea, pentru ipoteza în care prin voința părților mandatul a fost declarat irevocabil, legea să
prezume caracterul nejustificat al revocării atunci revocarea nu este determinată de conduita
culpabilă a mandatarului, fiind deschisă astfel calea mandantului pentru a pretinde daune-interese
de la mandatar31.
Revocarea mandatului îl lipsește practic pe mandatar de puterile care i-au fost acordate la
data încheierii contractului. Dacă el contractează ulterior acestui moment, în măsura în care au fost
îndeplinite actele de publicitate ale revocării, ori revocarea a fost adusă la cunoștința terților
contractanți, mandantul nu va suporta consecințele actului încheiat. În caz contrar, terțul
contractant ar putea invoca existența unui mandat aparent, opunând mandantului situația juridică
creată prin încheierea contractului cu mandatarul. Dacă mandatul a fost revocat, mandatarul va fi
obligat să restituie înscrisul constatator al puterilor încredințate către mandant, precum și să
restituie sau să transmită acestuia bunurile primite de la mandant sau dobândite pentru acesta în
decursul mandatului. El are dreptul la remunerația cuvenită pentru serviciile prestate până la
momentul la care a intervenit revocarea, precum și să fie dezdăunat pentru situațiile în care legea
îi acordă acest drept (revocare intempestivă sau nejustificată). Dispoziția art. 2032 alin.1 Cod civil,

28
Art. 2031 alin.3 Cod civil.
29
Art. 2033alin.1 și 2 Cod civil.
30
Art. 2032 alin.1 Cod civil.
31
Art. 2032 alin.2 Cod civil. Textul legal consacră caracterul justificat al revocării nu doar atunci când acesta este
generată de cula mandatarului, dar și atunci când revocarea ar fi determinată de „un caz fortuit sau de forță majoră”.
În realitate, într-o astfel de ipoteză, așa cum s-a remarcat deja în literatura noastră juridică suntem în prezența unui
caz de încetare de drept a contractului, iar nu în prezența unui caz de revocare a mandatului acordat; v. în acest sens
D. Chirică, Unele probleme actuale referitoare la contractul de mandat. Revocarea de către mandant, pe situl
juridice.ro.
16
 Contractul de mandat. Dr. Kocsis Jozsef . Note de curs. In lucru

conform căreia „Mandantul care revocă mandatul rămâne ținut să își execute obligațiile față de
mandatar” nu trebuie interpretat în sensul că acesta ar trebui de pildă să-i plătească mandatarului
toate remunerațiile cuvenite acestuia până la expirarea duratei convenite a mandatului. O astfel de
interpretare ar genera o îmbogățire nejustificată a mandatarului, ci doar că încetarea contractului,
prin revocare, nu îl exonerează pe mandatar de obligațiile pe care și le-a asumat față de mandatar,
și care au devenit scadente până la momentul la care a intervenit actul revocării.
Renunțarea mandatarului la mandatul acordat este o altă modalitate de încetare a
contractului. Nu doar mandantul dispune de prerogativa de a pune capăt unui contract de mandat,
ci o astfel de posibilitate este recunoscută și mandatarului, acesta putând decide în orice moment
renunțarea la mandat, comunicând mandantului actul său32. Pentru serviciile îndeplinite până la
momentul renunțării, mandatarul are dreptul să primească remunerația convenită prin contract. În
măsura în care renunțarea sa este de natură să-l prejudicieze pe mandant, mandatarul este obligat
să-l despăgubească pe acesta pentru prejudiciile suferite, afară de situația în care continuarea
mandatului i-ar fi cauzat mandatarului un prejudiciu însemnat și care nu era previzibil la momentul
contractării33.
Decesul, incapacitatea sau falimentul oricăreia dintre părțile contractante determină
încetarea contractului. Fiind un contract intuitu personae, încetarea din viață a mandantului sau a
mandatarului, ori pierderea capacității necesare pentru încheierea actului, survenită pe parcursul
derulării contractului, ori falimentul oricăreia dintre părți duce la încetarea de drept a mandatului.
Survenirea oricăreia dintre situațiile de mai sus, impune părților, respectiv succesibililor lor de a
anunța de îndată partenerul contractual despre noua împrejurare. În mod excepțional, mandatarul,
respectiv moștenitorii săi, „sunt obligați să continue executarea mandatului, dacă întârzierea
acestuia ar fi de natură să pună în pericol interesele mandantului sau ale moștenitorilor săi”,
conform art. 2035 alin.2 C. civ.
9. Mandatul fără reprezentare
Noțiune. Reprezentarea nu este de esența mandatului, ci doar de natura sa, astfel că
mandatarul poate acționa în raport cu terții și în nume propriu, fără a-i informa neapărat pe aceștia
despre calitatea sa de mandatar. În aceste situații numele mandantului nu mai este implicat în
contractul încheiat cu terțul, mandatarul asumându-și obligații în raport cu terțul contractant ca și
cum mandatul nu ar fi existat. Utilitatea practică a mandatului fără reprezentare este neîndoielnică,
fie pentru acele situații în care mandantul nu dorește să-i fie cunoscută identitatea (de exemplu
mandantul apreciază că ar putea obține condiții mai avantajoase de încheiere a unui contract de
cumpărare a unui bun dacă nu ar fi cunoscută identitatea sa), fie pentru cazurile în care

32
Art. 2034 alin.1 Cod civil.
33
Art. 2034 alin.3 Cod civil.
17
 Contractul de mandat. Dr. Kocsis Jozsef . Note de curs. In lucru

profesionalizarea serviciilor oferite de mandatar și celeritatea tranzacțiilor fac mai oportună

încheierea contractelor cu terții în numele propriu al mandatarului.
Reglementare legală. Legiuitorul consacră câteva dispoziții generale mandatului fără
reprezentare și reglementează mai apoi detaliat trei contracte de mandat fără reprezentare:
contractul de comision (art. 2043-2053 C. civ.), contractul de consignație (art. 2054-2063 C. civ.),
și contractul de expediție (art. 2064-2071), în cazul acestora din urmă legiuitorul văzând de fapt o
varietate a contractului de comision. Alături de aceste dispoziții legale, mandatului fără
reprezentare îi vor fi aplicabile regulile de la mandatul cu reprezentare, atât în privința condițiilor
de validitate, cât și a unora dintre obligațiile care incumbă părilor contractului de mandat.
Efecte. Spre deosebire de cazul mandatului cu reprezentare când mandatarul contractează
în numele și pe seama celui reprezentat, în cazul mandatului fără reprezentare mandatarul
acționează în nume propriu, dar cu efecte pe seama mandantului. Cu toate acestea, dat fiind faptul
că mandatarul a încheiat contractul în nume propriu și că doar persoana sa este cunoscută de terțul
contractant, doar el este cel care va fi ținut să execute obligațiile rezultate din contractul încheiat.
Și aceasta chiar și pentru ipoteza în care terțul contractant știa despre existența contractului de
mandat. Prin urmare, indiferent dacă terțul contractant avea sau nu cunoștință despre calitatea de
mandatar al celui cu care a contractat, el nu va putea pretinde executarea obligațiilor asumate decât
partenerului său contractual, adică mandatarului.
Dar cine va fi titularul drepturilor rezultate din contractul de mandat? Trec ele prin
patrimoniul mandatarului sau se nasc direct în patrimoniul mandantului? Poate mandantul să
solicite instanței o recunoaștere a drepturilor sale sau va deveni titularul acestora doar după ce
mandatarul își va fi îndeplinit obligația de a da socoteală mandantului, transmițându-i aceste
drepturi?
În secțiunea consacrată dispozițiilor generale aplicabile mandatului fără reprezentare
(Secțiunea a 3-a, paragraful 1 din capitolul IX dedicat Contractului de mandat) legiuitorul
reglementează soarta drepturilor de creanță care se nasc din contractul încheiat de mandatar cu
terțul contractant, dar și soarta bunurilor dobândite urmare a încheierii contractului cu acesta. În
privința drepturilor de creanță rezultate, art. 2040 alin.2 Cod civil prevede că „mandantul,
substituindu-se mandatarului, poate exercita drepturile de creanță născute din executarea
mandatului”, iar în privința bunurilor cu privire la care poartă contractul încheiat, art. 2041 alin.1
C. civ. consacră posibilitatea mandantului de a „revendica bunurile mobile dobândite pe seama sa
de către mandatarul care a acționat în nume propriu”, ori de a cere mandatarului îndeplinirea
obligației de transmitere în cazul imobilelor, conform art. 2041 alin.2 C. civ..
Textele evocate nu sunt foarte limpezi în opinia noastră, părând a consacra posibilitatea
producerii unor efecte diferite, în funcție de obiectul la care se referă contractul încheiat de

18
 Contractul de mandat. Dr. Kocsis Jozsef . Note de curs. In lucru

mandatar cu terțul contractant. Legiuitorul pare să consacre dobândirea de către mandatar a

drepturilor de creanță, atunci când evocă „substituirea” mandantului, în locul mandatarului (fără a
preciza dacă această substituire se produce urmare a exercitării pe cale oblică a drepturilor
mandatarului sau ca urmare a transmiterii lor de mandatar, în executarea obligației sale de a
transmite mandantului tot ceea ce dobândește în derularea mandatului). Situația pare a fi la fel și
în cazul bunurilor imobile, unde legiuitorul evocă obligația mandatarului de a transmite bunurile
imobile dobândite, către mandant, obținând, dacă se impune, chiar o hotărâre judecătorească care
să țină loc de act de transmitere. Prin urmare, în cazul bunurilor imobile, mandantul nu ar putea
promova o acțiune care să tindă la constatarea calității sale de proprietar și la rectificarea din cartea
funciară a dreptului de proprietate înscris în favoarea mandatarului, ci ar putea obține acest drept
doar ca urmare a constrângerii mandatarului la îndeplinirea obligației sale de a transmite dreptul
dobândit. În cazul bunurilor mobile, textul legal, evocând posibilitatea promovării unei acțiuni în
revendicare, probabil chiar și în raport cu mandatarul (nu și în raport cu terții dobânditori de bună
credință), lasă să se înțeleagă că în cazul bunurilor mobile dreptul de proprietate s-a născut direct
în patrimoniul mandantului, nemaifiind făcută vreo referință la o eventuală substituire, așa cum se
întâmplă în cazul drepturilor de creanță.
O soluție unitară pare totuși să fie reglementată de art. 2042 Cod civil, text care prevede că
nu vor putea fi urmărite bunurile „dobândite” de mandatar în nume propriu, dar pe seama
mandantului, de creditorii mandatarului, decât în situația în care măsurile asiguratorii sau de
executare au fost luate de creditori anterior momentului la care contractul de mandat ar fi dobândit
dată certă. Acest text, pare și el să consacre că tot ceea ce se dobândește prin contractul încheiat
se află în patrimoniul mandatarului, acesta urmând a transmite mandantului ceea ce a dobândit în
derularea mandatului. O asemenea soluție este consacrată și în cazul contractului de comision,
comitentul fiind ținut să se „subroge” în locul comisionarului pentru constrângerea terțului
contractant la executarea obligațiilor sale, mandantul putând cere comisionarului cedarea
acțiunilor contra terțului (art. 2046 Cod civil). În fond, o soluție unitară în privința efectelor
contractului încheiat de un mandatar fără reprezentare este firească, aceste efecte netrebuind să
depindă de natura bunurilor cu privire la care s-a contractat.
În privința obligațiilor asumate de mandatar, așa cum am menționat deja, ele nu vor putea
fi pretinse mandantului, terțul contractant neputând promova vreo acțiune contractuală împotriva
acestuia, dispozițiile art. 2040 alin.1 C. civ. fiind categorice în acest sens: „Terții nu au niciun
raport juridic cu mandantul”. Nu vor avea o astfel de posibilitate nici în situația în care aveau
cunoștință, la momentul contractării, despre calitatea de mandatar al partenerului lor contractual.
Prin urmare, deși prin mijlocirea mandatarului, de obligațiile asumate de terțul contractant (deci
de drepturile constituite) va beneficia finalmente mandantul, terțul contractant nu va putea pretinde

19
 Contractul de mandat. Dr. Kocsis Jozsef . Note de curs. In lucru

acestuia să execute obligațiile contractuale pe care mandatarul nu le-a îndeplinit în raport cu el. El
va putea însă opune mandantului, atunci când acesta înțelege să se substituie în drepturile
mandatarului sau să reclame exercițiul drepturilor transmise de mandatar, apărările și excepțiile pe
care i le putea opune acestuia (de exemplu, neîncasarea prețului de la mandatarul cumpărător, ceea
ce justifică refuzul îndeplinirii obligației de predare a bunului).
Natura juridică. Există controverse în literatura juridică dacă mandatul fără reprezentare
constituie sau nu o simulație prin interpunere de persoane. În cazul interpunerii de persoane, cel
care apare ca interpus maschează nu doar identitatea celui în numele căruia acționează, ci chiar și
existența interpunerii, din perspectiva terțului contractul fiind încheiat și producându-și efectele
chiar în raport cu persoana cu care a încheiat actul. Printr-o decizie de speță a ICCJ34s-a făcut o
distincție netă între aceste instituții, bazat pe faptul că în cazul unei simulații este nevoie ca la
acordul simulatoriu să participe toate părțile implicate, inclusiv terțul contractant, în timp ce în
cazul mandatului fără reprezentare terțul contractant nu are cunoștință despre contractul încheiat
între mandant și mandatar. De asemenea, se mai arată că în timp ce în cazul simulației prin
interpunere de persoane, drepturile rezultate din actul juridic încheiat se transmit direct în
patrimoniul beneficiarului ocult, în cazul mandatului fără reprezentare, dat fiind că interpunerea
de persoană este reală, drepturile se dobândesc mai întâi de către mandatar, care va avea mai apoi
obligația de a transmite dreptul astfel dobândit în favoarea mandantului.
Creditorii mandatarului în cazul mandatului fără reprezentare. Întrucât mandatarul
încheie acte juridice în nume propriu, dar pe seama mandantului, se pune problema dacă creditorii
mandatarului vor putea urmări bunurile asupra cărora poartă actul juridic încheiat de mandatar. În
mod firesc, din moment ce efectele se produc pe seama mandantului, aceste bunuri nu sunt
destinate a face parte din patrimoniul mandatarului astfel că nu vor putea fi urmărite de creditorii
săi. Pentru o astfel de soluție însă art. 2042 C. civ. impune cerința ca actul de mandat să aibă dată
certă anterioară luării oricărei măsuri asigurătorii sau de executare din partea creditorului. Soluția
este firească, întrucât altfel, un eventual debitor, pentru a-și sustrage bunurile de la urmărirea
creditorilor săi, ar putea declara că nu a încheiat actele juridice care au dus la dobândirea bunurilor
în nume propriu, ci în calitate de mandatar al altor persoane. Prin impunerea soluției ca mandatul
să aibă dată certă anterioară măsurilor luate de creditorii mandatarului se poate asigura o protecție
eficientă a mandantului, atunci când este cazul, dar și creditorilor pretinsului mandatar, atunci când
mandatul nu a existat în realitate.
.

34
Este vorba despre Decizia ICCJ nr. 2298 din 7 iunie 2018. Publicat pe situl www.scj.ro.
20