Unitate de învăţare Nr.

2
CONTRACTUL

Cuprins Pagina

1. Contractul - principalul izvor al obligaţiilor…………20

2. Încheierea contractului comercial................................20
3. Conţinutul contractului comercial…………………...21
4. Efectele contractului comercial……………………...21
Registrele societăţii şi situaţia financiară anuală
Lucrare de verificare Unitate de învăţare Nr. 2
Răspunsuri şi comentarii la întrebările din testele de autoevaluare
Bibliografie Unitate de învăţare Nr. 2
OBIECTIVELE Unităţii de învăţare Nr. 2
Principalele obiective ale Unităţii de învăţare Nr. 2 sunt:

 introducerea cursanţilor în studiul regimului juridic al contractului;

 familiarizarea cursanţilor cu elelmentele principale ale contractului
comercial

1. Contractul – principalul izvor al obligaţiilor

Urmând tradiţia dreptului civil, aplicabilă şi materiei comerciale, analiza teoretică şi
practică a izvoarelor obligaţiilor începe cu studiul contractului. Definiţia acestuia se regăseşte
în textul art.1166 C.civ. potrivit căruia „contractul este acordul de voinţe dintre două sau mai
multe persoane cu intenţia a constitui,modifica sau stinge un raport juridic". În limbajul curent
,noţiunea de contract comport alte două denumiri sinonime, convenţie şi act juridic.
În sistemul noului Cod civil,contractul apare ca fiind principalul izvor al obligaţiilor,
alături de celelalte acte juridice (manifestări de voinţă în sensul producerii de efecte juridice
constând în naşterea,modificarea sau stingerea unor raporturi juridice civile) şi de faptele
juridice în sens larg (inclusiv manifestările de voinţă săvârşite fără intenţia de a produce efecte
juridice, efecte care se produc în temeiul legii, precum şi împrejurările independente de voinţa
omului-naşterea, moartea etc.-producătoare de consecinţe juridice). Importanţa
contractului,comparativ cu celelalte izvoare ale obligaţiilor,este subliniată deopotrivă prin
plasarea acestuia pe prima poziţie în cadrul enumerării de la art.1165 C.civ. şi prin consistenţa
numeroaselor texte consacrate atât contractului în general, cât şi diverselor contracte speciale.
Esenţa contractului constă în realizarea acordului de voinţe al părţilor, astfel încât
contractul nu se poate forma în lipsa consimţământului uneia dintre părţi. Dacă dreptul civil
este definit ca un drept al „persoanei" şi „proprietăţii", dreptul comercial este considerat ca
un drept al „creditului" şi al „contractului".
Notorietatea dreptului comercial este rezultatul rolului pe care contractul îl joacă în
totalitatea operaţiilor comerciale, care conform art.3 C.civ. rezidă în activităţi de
producţie,prestări servicii sau comerciale efectuate de profesionişti.
Contractul reprezintă izvorul obligaţie înţelese ca raport juridic în conţinutul căruia intră
atât latura activă,care este dreptul de creanţă ce aparţine creditorului, cât şi corelativul acestui
drept, adică latura pasivă a raportului, care este datoria ce incumbă debitorului.
În temeiul acestui raport juridic civil, una dintre părţi,numită creditor,este îndreptăţită să
pretindă celeilalte părţi, numită debitor, săvârşirea unei prestaţii determinate (de a da, de a
face sau de nu face ceva). Privită unilateral, din unghiul de vedere al fiecăreia dintre părţi,
obligaţia reprezintă, pentru creditor,o creanţă (un drept de creanţă), iar pentru debitor o
datorie. În contractele sinalagmatice, fiecare dintre părţi este, în acelaşi timp, atât creditor, cât
şi debitor, având unul faţă de celălalt atât drepturi de creanţă, cât şi datorii corelative
2. Încheierea contractelor comerciale
Contractul comercial se consideră încheiat în momentul realizării acordului de voinţe
al părţilor, indiferent de forma pe care o îmbracă acesta. În materia operaţiunilor comerciale,
din considerente de celeritate şi oportunitate, unde se aplică principiul libertăţii contractuale şi
al consensualismului, practica a impus regula unor forme contractuale cât mai simple,
obligaţiile comerciale născându-se prin simpla voinţă a părţilor exprimată sub forma unui
contract, excepţiile actului scris sau solemn fiind expres prevăzute de lege
Contractele comerciale se consideră încheiate dacă manifestarea de voinţă a părţilor,
oferta şi acceptarea ofertei sunt concordante. Potrivit dispozitiilor noului Cod civil,contractele
speciale, trebuie să fie încheiate cu un reprezentant autorizat al societăţii beneficiare, îndreptăţit
legal a reprezenta persoana juridică în raporturile cu terţii .
Contractul,ca acord de voinţe al părţilor, se încheie doar ca urmare a unei concordanţe
depline între oferta de a contracta şi acceptarea acelei oferte. Simpla ofertă de a contracta făcută
de către una dintre părţi nu produce efecte juridice în lipsa consimţământului valabil exprimat
şi a acceptării acesteia de către cealaltă parte .
3. Conţinutul contractului comercial
Conţinutul contractului comercial se exprimă prin clauze, atât de drept comun (care se
regăsesc în conţinutul cvasitotalităţii contractelor civile), cât şi clauze specifice determinate de
particularităţile caracteristice ale acestui contract.
Clauze necesare în contractele de comerciale
Clauzele necesare sunt stipulaţiile contractuale ce au un caracter esenţial pentru
calificarea raportului obligaţional ca realitate juridică, pentru definirea naturii juridice a
contractului şi a conţinutului său economic.
Clauza privind părţile contractante este considerată o clauză esenţială, deoarece
identificarea prin contract a subiecţilor raportului juridic obligaţional constituie condiţia de
validitate a actului juridic respectiv.
Este obligatoriu ca în cuprinsul contractului să se precizeze atributele de identificare a
părţilor:numele, prenumele,domiciliul (persoane fizice) sau denumirea sediul şi firma juridică
(în cazul contractanţilor persoane juridice), datele de identitate şi calitatea reprezentanţilor
partenerilor contractuali.
Clauza referitoare la obiectul contractului. În cazul în care obiectul contractului de
comercial îl formează o marfă, este necesar ca părţile să precizeze în contractul lor elemente
suficiente pentru identificarea şi determinarea acelei mărfi.
Clauza referitoare la cantitatea de marfă. În conţinutul contractelor având ca obiect
bunuri în natură, este necesar ca părţile să stipuleze cel puţin o clauză prin care să indice
cantitatea de marfă care se are în vedere şi să specifice unitatea de măsură pe baza căreia s-a
făcut determinarea cantitativă a mărfii respective.
Clauza referitoare la calitate. Din conţinutul contractului nu pot lipsi clauze referitoare
la calitatea mărfii şi la modurile de determinare a acelei calităţi. (prin contract părţile vor indica
calitatea mărfii,locul, momentul şi modul de determinare a acesteia şi documentul care o atestă)
Clauza ce vizează ambalarea şi marcarea. Cu privire la ambalaj este necesar a se stipula
o clauză din care să rezulte felul acestuia, dacă el va trece în proprietatea cumpărătorului sau
rămâne în proprietatea vânzătorului, iar în ipoteza din urmă, se va arata termenul de returnare
şi în sarcina cui se află cheltuielile ocazionate de o asemenea operaţiune.
Clauza prin care se stabileşte obligaţia de livrare a mărfii şi termenele de livrare. Este
absolut necesar ca în conţinutul contractului să fie stipulate clauze precise cu privire la
executarea obligaţiei de livrare a mărfii.( termenele de livrare, eventual termenele intermediare
dacă livrarea urmează a se efectua în tranşe şi termenul final de livrare).
 Clauza cu privire la expediţia, transportul şi asigurarea mărfii pe timpul transportului.
Încărcarea mărfii în mijloacele de transport la locul de expediţie, descărcarea la locul de
destinaţie şi asigurarea sa pe timpul transportului comportă cheltuieli importante.
Prin contract se părţile trebuie să precizeze modul de distribuire a acestor cheltuieli, fie
stipulând o clauză distinctă, fie trimiţând la o uzanţă standardizată ce poate da rezolvare unei
atare probleme.
4. Efectele contractului comercial
Contractele comerciale au ca finalitate generală producerea de efecte juridice:
1) forţa obligatorie a contractului în raporturile dintre contractanţi presupune :
- partenerii contractuali sunt obligaţi reciproc să execute întocmai prestaţiile asumate;
- nici una dintre părţi nu poate revoca prin voinţa sa unilaterală contractul valabil convenit;
- executarea obligaţiilor contractuale trebuie să se aducă la îndeplinire cu bună-credinţă.
2) efectele specifice ale contractelor sinalagmatice.
Fiind contracte sinalagmatice, contractele comerciale generează între părţi drepturi şi
obligaţii reciproce şi interdependente din care decurg următoarele efecte specifice :
a) excepţia de neexecutare, respectiv dreptul creditorului de a refuza îndeplinirea propriei
sale prestaţii, dacă debitorul nu îşi execută prestaţia la care s-a angajat.
Excepţia de neexecutare devine operantă în prezenţa următoarelor condiţii cumulative:
- să existe o neexecutare(chiar parţială), dar importantă a obligaţiilor stabilite prin contract;
- obligaţiile neexecutate să fie reciproce şi să-şi aibă temeiul în acelaşi contract;
- neexecutarea obligaţiilor să nu se datoreze faptei celui care invocă excepţia, ci să fie
determinată de o altă împrejurare (forţa majoră sau culpa debitorului) care nu îi este imputabilă;
- prin natura sa, raportul contractual să comporte aplicarea regulii executării simultane a
obligaţiilor celor două părţi.
Invocarea excepţiei de neexecutare are ca efect suspendarea executării contractului,
care rămâne operantă până când, partea care pretinde executarea obligaţiei de către partenerul
său contractual fără să îşi fi executat propria obligaţie, îşi modifică atitudinea trecând la
executarea obligaţiei ce îi incumbă.
b) rezoluţiunea şi rezilierea contractului comercial, respectiv dreptul creditorului care şi-
a executat la timp şi integral prestaţia la care s-a obligat, de a cere şi de a obţine pe cale judiciară
sau arbitrală rezoluţiunea sau rezilierea contractului ca sancţiune pentru neîndeplinirea
obligaţiei de către partenerul sau contractual.
Rezoluţiunea se concretizează în desfiinţarea contractului de comerţ internaţional cu titlu
de sancţiune, la cererea părţii care şi-a executat prestaţia, pe motivul că cealaltă parte nu şi-a
executat culpabil obligaţiile ce îi revin. Rezoluţiunea contractului pentru neexecutare are un
regim juridic diferit faţă de acela ce îi este rezervat în dreptul comun.
Efectele rezoluţiunii sunt: desfiinţarea retroactivă a contractului din chiar momentul
perfectării lui;repunerea părţilor în situaţia anterioară; dreptul contractantului care şi-a executat
obligaţia asumată ori s-a declarat gata să o execute şi poate proba această împrejurare, de a
pretinde şi de a obţine despăgubiri de la cealaltă parte, pentru acoperirea prejudiciului cauzat
de neexecutarea obligaţiei contractuale de către partenerul său.
Rezilierea este sancţiunea ce se concretizează în desfiinţarea cu efecte numai pentru
viitor a contractelor sinalagmatice cu executare succesivă care primeşte aplicare în caz de
neexecutare culpabilă a obligaţiei de către una din părţi; ea poate opera fie de plin drept, fie în
temeiul unui pact comisoriu convenit de părţi.
 c) distribuirea între debitor şi creditor, conform unor reguli specifice, a sarcinii
riscului decurgând din neexecutarea fortuită a obligaţiei contractualmente asumată.

Test de autoevaluare 2.2 – Scrieţi răspunsul în spaţiul liber din chenar.

Caracterizati institutia contractului comercial

Răspunsul la test se găseşte la pagina 20-22 .

Test de autoevaluare 2.3 – Scrieţi răspunsul în spaţiul liber din chenar.

Prezentati efectele contractului comercial

Răspunsul la test se găseşte la pagina 21-22.

Am ajuns la sfârşitul Unităţii de învăţare Nr. 2.

Vă recomand să faceţi o recapitulare a principalelor subiecte prezentate în

În loc de
această unitate şi să revizuiţi obiectivele precizate la început.
rezumat
Este timpul pentru întocmirea Lucrării de verificare Unitate de învăţare Nr.
2 pe care urmează să o transmiteţi tutorelui.

Lucrare de verificare Unitate de învăţare Nr. 2

Caracterizati procedura incheierii contractului commercial

Răspunsurile şi comentariile la testele de autoevaluare

Răspunsul la test se găseşte la pagina 20-21 .

Bibliografie Unitate de învăţare Nr. 2

 Smaranda Angheni, Drept Comercial- Tratat, editia 2, Ed. C.H.Beck,

Bucuresti , 2022
 Nemes Vasile, Fierbinteanu Gabriela, Dreptul contractelor civile si
comerciale, editia revazuta si adaugita, Ed. Hamangiu, 2022
 Piperea Gheorghe, Contracte si obligatii comerciale, Ed. C.H.Beck,
Bucuresti, 2019
 Angheni, Smaranda; Volonciu, Magda; Stoica, Camelia, Drept
comercial, Editura All Beck, Bucureşti, 2008.
 Cărpenaru, Stanciu D., Drept comercial român, ediţia a VI-a,
Editura Universul Juridic, Bucureşti, 2007.
 Cărpenaru,Stanciu D.Tratat de Drept comercial român, editia 6,
Ed.Universul Juridic, Bucureşti, 2019;