Conferinţe internaţionale în domeniul protecţiei mediului

Unitate de învăţare Nr. 1

CONFERINŢE INTERNAŢIONALE ÎN DOMENIUL

PROTECŢIEI MEDIULUI

Cuprins

Obiectivele Unităţii de învăţare Nr. 1 ………..……………………………….............2

1.1 Conferinţa de la Stockholm privind Mediul Uman …………………………….....2
1.2 Conferinţa Naţiunilor Unite privind Mediul şi Dezvoltarea de la Rio de Janeiro
1992 ……………….……………………………………………………………….....4
1.3 Summitul Naţiunilor Unite privind Dezvoltarea Durabilă de la Johannesburg ……5
Lucrare de verificare Unitate de învăţare Nr. 1 ……………………………………......8
Răspunsuri şi comentarii la testele de autoevaluare …………………...........................8
Bibliografie Unitate de învăţare Nr. 1 ……………………...……………………….....9

Dreptul mediului
 Conferinţe internaţionale în domeniul protecţiei mediului

OBIECTIVELE Unităţii de învăţare Nr. 1

Principalele obiective ale Unităţii de învăţare Nr. 1 sunt:

 cunoaşterea noţiunii de mediu;

 înţelegerea conceptului de dezvoltare durabilă;
 cunoaşterea cadrului internaţional de protecţie a mediului.

1.1 Conferinţa de la Stockholm privind mediul uman

Mediul este periodic supus reglementărilor legale, atât în ansamblul său,

Dezvoltare cât şi la nivelul componentelor sale individuale. Aceste reglementări
durabilă încearcă să prevină sau să limiteze efectele degradării mediului, cauzate în
principal de fenomenele de poluare.

Pornind de la realitatea că nu există activităţi economice şi/sau sociale care

să nu aibă efecte asupra mediului, politica din domeniul mediului a devenit
o opţiune esenţială pentru promovarea valorilor naţionale şi general umane,
în contextul global al dezvoltării durabile.

Teoria dezvoltării durabile este relativ nouă şi se află în curs de formare.

Conceptul de dezvoltare durabilă s-a conturat într-un moment în care

subiectul mediului se afla în prim planul dezbaterilor politice.
Comunitate
internaţională Comunitatea internaţională a decis să trateze problemele mediului prin
măsuri colective la nivel global, pe care a căutat să le definească şi să le
aplice prin intermediul unu cadru internaţional adecvat. Acest cadru de
acţiune la nivel internaţional s-a format în timp şi se află într-o evoluţie
dinamică, cuprinzând măsuri legale cu caracter obligatoriu în forma
tratatelor sau convenţiilor sau cu caracter neobligatoriu, în forma
declaraţiilor, rezoluţiilor sau seturilor de linii directoare şi orientări politice,
măsuri instituţionale şi mecanisme de finanţare viabile.

Conferinta de la Comunitatea internaţională s-a reunit pentru prima dată în 1972 la

Stockholm Conferinţa de la Stockholm privind Mediul Uman, pentru a dezbate
privind Mediul problema mediului global şi a necesităţilor de dezvoltare.
Uman În urma conferinţei au rezultat:
Declaraţia de la Stockholm, conţinând 26 de principii;
Planul de Acţiune pentru Mediul Uman, cu trei componente:
- programul pentru evaluarea mediului global (Earthwatch);
- activităţile pentru managementul mediului;
- măsurile de sprijin.
2

Dreptul mediului
 Conferinţe internaţionale în domeniul protecţiei mediului

Programul Naţiunilor Unite pentru Mediu, al cărui Consiliu de

Conducere şi Secretariat au fost înfiinţate în decembrie 1972 de Adunarea
Generală a Naţiunilor Unite.

Fondul voluntar pentru Mediu, înfiinţat în ianuarie 1973, în conformitate

cu procedurile financiare ale Naţiunilor Unite.

Toate acestea sunt considerate a fi piatra de temelie a primului cadru

internaţional pentru tratarea problemelor mediului. Conferinţa a
recunoscut că problemele de mediu ale ţărilor industrializate, cum sunt
degradarea habitatelor, toxicitatea şi ploile acide nu reprezintă probleme
neapărat importante pentru toate ţările, adică strategiile de dezvoltare nu
îndeplinesc necesităţile şi priorităţile ţărilor şi comunităţilor celor mai
sărace. Conferinţa a fost însă dominată în principal de problemele de mediu
şi a condus la creşterea conştientizării publice în acest domeniu.

De la înfiinţarea sa, în baza recomandărilor Conferinţei de la Stockholm,

Programul Programul Naţiunilor Unite pentru Mediu a desfăşurat o serie de
Naţiunilor Unite activităţi pentru a-şi manifesta în cadrul sistemului ONU, rolul său de
pentru mediu catalizator şi coordonator în domeniul mediului.

Activităţile programului pot fi clasificate în două mari grupe:

- orientate pe probleme sectoriale ale factorilor de mediu: poluarea
apelor, a aerului şi a solurilor (în special degradarea terenurilor);
- orientate pe probleme globale: ploi acide, epuizarea stratului de ozon,
schimbările climatice, defrişarea şi deşertificarea, conservarea
biodiversităţii, traficul internaţional de produse şi deşeuri toxice şi
periculoase, protejarea mediului în perioadele de conflict armat.

Problemele globale ale mediului au început să devină predominante şi au

creat necesitatea iniţierii unor acţiuni suplimentare pentru creşterea
conştientizării publice, care să determine comunitatea internaţională să ia
în timp util măsuri funcţionale, atât pe plan internaţional cât şi naţional.
Evaluarea efectelor acestor “noi” probleme ale mediului a condus la
recunoaşterea faptului că s-a realizat un progres prea redus în integrarea
Declaraţia de la protecţiei mediului în politicile şi activităţile de dezvoltare, respective
Stockholm obiectivul consacrat prin principiul 13 al Declaraţiei de la Stockholm nu a
fost realizat.

Declaraţia de la Stockholm, Principiul 13

Pentru a realiza un management mai raţional al resurselor, care să conducă
astfel la îmbunătăţirea mediului, Statele trebuie să adopte o abordare
integrată şi coordonată a planurilor lor de dezvoltare, pentru a asigura că

Dreptul mediului
 Conferinţe internaţionale în domeniul protecţiei mediului

dezvoltarea lor este compatibilă cu necesitatea de a proteja şi îmbunătăţi

mediul în beneficiul propriei populaţii.

Raportul Necesitatea reorientării eforturilor pentru realizarea obiectivului de

Brundtland integrare s-a concretizat după unsprezece ani de la Conferinţa de la
Stockholm, respectiv în 1983, când Naţiunile Unite au înfiinţat Comisia
Mondială pentru Mediu şi Dezvoltare, cunoscută sub denumirea de
Comisia Brundtland. Această comisie a elaborat şi publicat în 1987
documentul “Viitorul nostru comun” (Raportul Brundtland), prin care s-
a formulat cadrul care avea să stea la baza celor 40 de capitole ale Agendei
21 şi a celor 27 de principii ale Declaraţiei de la Rio şi care a definit
dezvoltarea durabilă ca fiind “dezvoltarea care îndeplineşte necesităţile
generaţiei prezente, fără a compromite capacitatea generaţiilor viitoare de
a-şi îndeplini propriile necesităţi”.

Test de autoevaluare 1.1 – Scrieţi răspunsul în spaţiul liber din chenar.

Ce reprezintă Raportul Brundtland?

Răspunsul la test se găseşte la pagina 4.

1.2 Conferinţa Naţiunilor Unite privind mediul şi dezvoltarea de la Rio de Janeiro 1992

Conferinţa de la În iunie 1992, la Rio de Janeiro s-a desfăşurat Conferinţa Naţiunilor Unite
Rio de Janeiro privind Mediul şi Dezvoltarea, la care s-au reunit 115 de conducători ai
statelor lumii. Cu această ocazie, pe plan internaţional, a fost
recunoscută oficial necesitatea de a integra dezvoltarea economică şi
protecţia mediului în obiectivul de dezvoltare durabilă şi s-a afirmat
importanţa, în continuă creştere, a dreptului internaţional al mediului, ca
mecanism de codificare şi promovare a dezvoltării durabile. În urma
conferinţei au rezultat:
Declaraţia de la Rio, conţinând 27 de principii.
Agenda 21 Agenda 21, care constituie un plan de acţiune pentru dezvoltarea durabilă
cu începere din secolul al XXI-lea, concretizat în 40 de capitole destinate
unor domenii de programe specifice, structurate în termenii:
- bazei de acţiune;
- obiectivelor de realizat;
- activităţilor care trebuie efectuate;
- modalităţilor de implementare.

Un document fără putere obligatorie, care conţine principiile pentru

managementul conservării şi dezvoltării durabile a tuturor tipurilor de
păduri.

Dreptul mediului
 Conferinţe internaţionale în domeniul protecţiei mediului

Organizarea instituţională a Comisiei Mondiale pentru Dezvoltarea

Durabilă.

Mecanismul de finanţare pentru implementarea Agendei 21.

Summitul de la Rio a adus cu fermitate pe arena publică problemele de

protecţie a mediului şi de dezvoltare. Alături de Agenda 21 şi Declaraţia de
la Rio, s-a ajuns la un acord cu privire la două convenţii obligatorii:
Convenţia privind diversitatea biologică şi
Convenţia cadru privind schimbările climatice.
Summitul de la Rio a generat de asemenea o serie întreagă de reacţii
pozitive, incluzând demararea a numeroase iniţiative pentru implementarea
Agendei 21 la nivel local şi a reorientării politicii de protecţie a
mediului. În acelaşi an, în multe state sau înfiinţat comisii naţionale
pentru dezvoltarea durabilă şi s-au întocmit strategii pentru dezvoltarea
durabilă.

În ciuda acestor consecinţe pozitive, obiectivul global al Agendei 21, care

a făcut apel la o schimbare radicală a sistemelor de valori convenţionale
dominante existente şi a proceselor instituţionale, nu a putut fi atins.

Evaluarea progresului realizat la cinci ani de la Conferinţa de la Rio (New

York, 1997), a evidenţiat o serie de deficienţe, legate în particular de
echitatea socială şi sărăcie. Aceste aspecte au fost evidenţiate prin:
- reducerea asistenţei oficiale acordate pentru dezvoltare şi creşterea
datoriilor internaţionale;
- eşecul îmbunătăţirii: transferului de tehnologie, construcţiei capacităţilor
pentru participare şi dezvoltare;
- eşecul coordonării instituţionale şi
- incapacitatea de a reduce nivelurile excesive de producţie şi de consum.
Ca urmare, s-a făcut apel la ratificarea, întărirea şi implementarea mai
fermă a acordurilor şi convenţiilor internaţionale privind mediul şi
dezvoltarea.

Test de autoevaluare 1.2 – Scrieţi răspunsul în spaţiul liber din chenar.

Ce documente au fost adoptate în cadrul Conferinţei de la Stockholm?

Răspunsul la test se găseşte la paginile 2-3.

1.3 Summitul Naţiunilor Unite privind dezvoltarea durabilă de la Johannesburg

Dezvoltare Summitul Naţiunilor Unite privind Dezvoltarea Durabilă, care a avut

durabilă loc la Johannesburg în perioada 26 august – 6 septembrie 2002, a reunit
peste 100 de conducători ai statelor lumii şi a avut ca principlale rezultate:
5

Dreptul mediului
 Conferinţe internaţionale în domeniul protecţiei mediului

Declaraţia de la Johannesburg privind dezvoltarea durabilă şi Planul de

implementare a Summitului mondial privind dezvoltarea durabilă.
Summitul de la Johannesburg a reafirmat dezvoltarea durabilă ca fiind un
element central al agendei internaţionale şi a dat un nou impuls pentru
aplicarea practică a măsurilor globale de luptă împotriva sărăciei şi pentru
protecţia mediului. S-a aprofundat şi întărit înţelegerea conceptului de
dezvoltare durabilă, în special prin evidenţierea importantelor legături
dintre sărăcie, mediu şi utilizarea resurselor naturale.

Guvernele au căzut de acord şi au reafirmat un domeniu de obligaţii şi ţinte

concrete de acţiune pentru realizarea obiectivelor de dezvoltare durabilă.
Prin Declaraţia de la Johannesburg s-a asumat responsabilitatea colectivă
pentru progresul şi întărirea celor trei piloni interdependenţi ai
dezvoltării durabile:
- dezvoltarea economică;
- dezvoltarea socială şi
- protecţia mediului la nivel local, naţional, regional şi global.

Prin Planul de implementare se urmăreşte aplicarea de măsuri concrete la

toate nivelurile şi întărirea cooperării internaţionale, în baza
responsabilităţilor comune dar diferenţiate, exprimate în Principiul 7 al
Declaraţiei de la Rio şi integrarea celor trei piloni ai dezvoltării durabile.
În acest sens, eforturile sunt cu precădere axate pe:
- eradicarea sărăciei;
- modificarea modelelor de producţie şi consum;
- protejarea sănătăţii şi
- protejarea şi managementul bazei de resurse naturale pentru
dezvoltarea economică şi socială.

Un important progres l-a constituit sprijinul pentru înfiinţarea unui fond de

solidaritate mondială pentru eradicarea sărăciei. De asemenea, opiniilor
societăţii civile li s-a dat o importanţă deosebită, ca recunoaştere a rolului
esenţial al societăţii civile în implementarea dezvoltării durabile şi
promovarea de parteneriate.

Toate aceste conferinţe mondiale au influenţat evoluţia dreptului

internaţional al mediului. Există de asemenea numeroase acorduri
bilaterale şi multilaterale care conţin prevederi legate de unul sau mai
multe aspecte care vizează protecţia mediului, acoperind probleme de
natură:
- subregională;
- regională;
- globală

Dreptul mediului
 Conferinţe internaţionale în domeniul protecţiei mediului

De asemenea, în dreptul internaţional al mediului s-a cristalizat un număr

de principii fundamentale pentru protecţia mediului. Fiind un domeniu
relativ nou şi în formare, dreptul şi politica internaţională în domeniul
protecţiei mediului evoluează şi pe baza rezoluţiilor şi declaraţiilor unor
organizaţii internaţionale, cum sunt Programul Naţiunilor Unite pentru
Mediu, Organizaţia Mondială a Sănătăţii sau Agenţia Internaţională a
Energiei Atomice, care au jucat un rol important în cristalizarea principiilor
internaţionale pentru protecţia mediului, deşi de multe ori aceste principii
nu sunt obligatorii. Prin repetare şi practică statală, care vizează
încorporarea acestor principii în sistemele legale naţionale, acestea pot
deveni obligatorii. Deşi în prezent statele lumii au abordări diferite faţă de
aceste principii, respectiv le consideră a fi principii de drept
internaţional în formare sau le recunosc ca fiind principii de drept
internaţional, ele stau la baza dezbaterilor actuale pentru luarea deciziilor
politice privind protecţia mediului la nivel internaţional.

În sfera dimensiunii internaţionale se înscriu de asemenea şi măsurile

politice şi legislative adoptate în domeniul mediului de către Uniunea
Europeană (UE). Aceste măsuri sunt însă guvernate de dreptul european,
respectiv dreptul european al mediului.

În acest sens se impune precizarea următoarelor aspecte:

Sintagma „acquis comunitar” se utilizează pentru a desemna:
- legislaţia primară – fundamentul juridic al înfiinţării şi funcţionării
comunităţii, constând în Tratatele Constitutive (supuse amendamentelor
ulterioare);
- legislaţia secundară – actele juridice adoptate de instituţiile europene
investite cu aceste puteri prin prevederile Tratatelor (directive,
regulamente, decizii, recomandări şi opinii);
- cazurile Curţii Europene de Justiţie;
- declaraţii şi rezoluţii adoptate de UE;
- măsurile UE legate de al doilea şi al treilea pilon pe care este
fundamentată;
- acordurile internaţionale la care UE este parte
Sintagma „acquis comunitar în domeniul mediului” se referă la acea parte
a acquisului comunitar care acoperă problemele privind mediului.
Obiectivele
politicii UE în Obiectivele politicii UE în domeniul mediului prevăzute în Tratate sunt:
domeniul - conservarea, protejarea şi îmbunătăţirea calităţii mediului;
mediului - protejarea sănătăţii umane;
- utilizarea prudentă şi raţională a resurselor naturale.

Realizarea acestor obiective a fost şi este urmărită prin promovarea cu

începere din anul 1973 a unei serii de Programe de acţiune în domeniul
mediului. În prezent se află în curs de derulare cel de-al şaselea program,

Dreptul mediului
 Conferinţe internaţionale în domeniul protecţiei mediului

sugestiv intitulat „Viitorul nostru: alegerea noastră”. UE consideră

necesară promovarea de măsuri la nivel internaţional pentru tratarea
problemelor de mediu la nivel regional sau global. Acţiunea la nivel
internaţional este necesară pentru patru probleme de mediu majore:
- modificările climatice;
- epuizarea stratului de ozon;
- pierderea biodiversităţii;
- defrişările.

Aspectele politicii din domeniul mediului care trebuie luate în considerare

şi avute în vedere la elaborarea legislaţiei secundare, conform prevederilor
conţinute în legislaţia primară sunt:
- datele ştiinţifice şi tehnice disponibile;
- condiţiile de mediu din diferite regiuni ale UE;
- beneficiile şi costurile potenţiale pe care le generează luarea sau nu a unor
măsuri.

Test de autoevaluare 1.3 – Scrieţi răspunsul în spaţiul liber din chenar.

Care sunt cei trei piloni ai dezvoltarii durabile?

Răspunsul la test se găseşte la pagina 6.

Am ajuns la sfârşitul Unităţii de învăţare Nr. 1.

În loc de Vă recomand să faceţi o recapitulare a principalelor subiecte prezentate în

rezumat această unitate şi să revizuiţi obiectivele precizate la început.

Este timpul pentru întocmirea Lucrării de verificare Unitate de învăţare Nr.

1 pe care urmează să o transmiteţi cadrului didactic.

Lucrare de verificare Unitate de învăţare Nr. 1

Rolul Conferinţelor internaţionale în domeniul protecţiei mediului

Răspunsurile şi comentariile la testele de autoevaluare

Dreptul mediului
 Conferinţe internaţionale în domeniul protecţiei mediului

Răspuns 1.1
Comisia Mondială pentru Mediu şi Dezvoltare, cunoscută sub
denumirea de Comisia Brundtland. Această comisie a elaborat şi publicat
în 1987 documentul “Viitorul nostru comun” (Raportul Brundtland), prin
care s-a formulat cadrul care avea să stea la baza celor 40 de capitole ale
Agendei 21 şi a celor 27 de principii ale Declaraţiei de la Rio şi care a
definit dezvoltarea durabilă ca fiind “dezvoltarea care îndeplineşte
necesităţile generaţiei prezente, fără a compromite capacitatea
generaţiilor viitoare de a-şi îndeplini propriile necesităţi”.

Răspuns 1.2
În urma conferinţei au rezultat:
Declaraţia de la Rio, conţinând 27 de principii.
Agenda 21, care constituie un plan de acţiune pentru dezvoltarea durabilă
cu începere din secolul al XXI-lea, concretizat în 40 de capitole destinate
unor domenii de programe specifice, structurate în termenii: bazei de
acţiune; obiectivelor de realizat; activităţilor care trebuie efectuate;
modalităţilor de implementare.
Un document fără putere obligatorie, care conţine principiile pentru
managementul conservării şi dezvoltării durabile a tuturor tipurilor de
păduri.
Organizarea instituţională a Comisiei Mondiale pentru Dezvoltarea
Durabilă.
Mecanismul de finanţare pentru implementarea Agendei 21.
Summitul de la Rio a adus cu fermitate pe arena publică problemele de
protecţie a mediului şi de dezvoltare. Alături de Agenda 21 şi Declaraţia de
la Rio, s-a ajuns la un acord cu privire la două convenţii obligatorii:
Convenţia privind diversitatea biologică şi
Convenţia cadru privind schimbările climatice.

Răspuns 1.3
Prin Declaraţia de la Johannesburg s-a asumat responsabilitatea colectivă
pentru progresul şi întărirea celor trei piloni interdependenţi ai
dezvoltării durabile:
- dezvoltarea economică;
- dezvoltarea socială şi
- protecţia mediului la nivel local, naţional, regional şi global.

Bibliografie Unitate de învăţare Nr. 1

Dreptul mediului
 Conferinţe internaţionale în domeniul protecţiei mediului

1. Florica Brașoveanu, Dreptul mediului, Editura Sitech, Craiova, 2016.

2. Mircea Dutu, Tratat de dreptul mediului, Editura Lumina Lex, Bucureşti,
2008.
3. Daniela Marinescu, Tratat de dreptul mediului, Editura Lumina Lex,
Bucureşti, 2009.

10

Dreptul mediului