Unitate de învăţare Nr.

6
CONCURENŢA COMERCIALĂ

Cuprins Pagina

Obiectivele Unităţii de învăţare Nr. 6

1. Consideraţii introductive privind concurenţa……………56
2. Concurenţa comercială……………………………….....56
3. Felurile concurenţei comerciale…………………………58
Lucrare de verificare Unitate de învăţare Nr. 6
Răspunsuri şi comentarii la întrebările din testele de autoevaluare
Bibliografie Unitate de învăţare Nr. 6
OBIECTIVELE Unităţii de învăţare Nr. 6
Principalele obiective ale Unităţii de învăţare Nr. 6 sunt:

 introducerea cursanţilor în studiul regimului juridic al concurentei;

 dezvoltarea capacităţii cursanţilor de a delimita elementele specifice
concurentei comerciale.

1. Consideraţii introductive privind concurenţa

1.1.Dreptul naţional şi european în materia concurenţei.

Supremaţia dreptului european impune statelor membre ale uniunii să le implementeze şi
să se abţină de la adoptarea de norme contrare acestui sistem de drept. Constituţia României
prevede că economia ţării noastre este economie de piaţă, bazată pe libera iniţiativă şi concurenţă.
Statul este obligat să asigure libertatea comerţului, protecţia concurenţei loiale,crearea cadrului
favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de producţie.
Legislaţia subsecventă dezvoltă aceste principii în Legea concurenţei nr.21/1996,
modificată şi completată prin O.U.G. nr.121/2003,O.U.G. nr.75/2010 şi în O.G. nr.117/2006
privind procedurile naţionale în domeniul ajutorului de stat.Un alt act normativ important în
materie este Legea nr.11/1991 privind concurenţa neloială modificată şi completarea prin Legea
nr.298/2001; normele Legii nr11/1991 nu intră în sfera de aplicare a dreptului european al
concurenţei, raporturile juridice respective fiind stabilite în mod liber de legislaţia fiecărui stat
membru U.E., urmând a fi aplicate complementar cu normele stabilite de Legea nr. 21/1996 şi
Ordonanţa de urgenţă nr. 117/2006 şi, bineînţeles, cu normele dreptului European. Aceste legi
sunt puse în aplicare şi detaliate prin numeroase regulamente, instrucţiuni şi alte acte emise de
Consiliul Concurenţei, potrivit modelului european,având în vedere transpunerea corectă şi
completă a legislaţiei europene.
2. Concurenţa comercială
Prin originea sa, conceptul de concurenţă s-a format şi este folosit în orice relaţii sociale.
Pe plan general, prin concurenţă se înţelege o confruntare între tendinţe adverse, care converg
spre acelaşi scop. Pe plan social deosebim forme extrem de variate ale competiţiei, prin
reprezentarea aspectul de concurenţă vitală, care semnifică conflictul interuman în cadrul căruia
fiecare om tinde la conservarea şi dezvoltarea proprie. În relaţiile de piaţă, concurenţa a fost
privită, iniţial, ca factor decisiv care asigură, în mod spontan, diviziunea muncii între agenţii
economici, precum şi condiţiile normale ale producţiei, ale schimburilor şi ale consumului de
bunuri.Concurenţa reprezintă competiţia dusă, atât pe plan naţional, cât şi internaţional, între
firme de producţie, comerciale, bancare etc., în scopul realizării unor profituri cât mai mari, ca
urmare a acaparării unor segmente tot mai largi de piaţă şi, în consecinţă, a sporirii volumului de
afaceri.
Concurenţa exprimă situaţia de pe piaţă, în care firme sau vânzători se luptă în mod
independent pentru a câştiga clientela cumpărătorilor în scopul de a atinge un obiectiv economic,
de exemplu, profituri, vânzări şi/sau împărţirea pieţei. În acest context, concurenţa este adesea
echivalentă cu rivalitatea. Această rivalitate poate să se refere la preţuri, calitate, servicii sau
combinaţii ale acestora sau altor factori, pe care clienţii îi preţuiesc. Finalitatea oricărei
concurenţe comerciale, obţinerea unui profit, este posibilă numai acaparând şi păstrând clientela.
În orice piaţă relevantă clientela este limitată nu numai sub aspect numeric, dar şi sub cel al
potenţialului economic. Atragerea parţială a clientelei de către un agent economic presupune
pierderea acelui segment de concurenţă de către alt comerciant. În concluzie, prin concurenţă se
înţelege confruntarea dintre agenţii economici cu activităţi similare sau asemănătoare, exercitată
în domeniile deschise pieţei, pentru câştigarea şi conservarea clientelei, în scopul rentabilizării
propriei întreprinderi.

Elementele concurenţei comerciale

Raportul juridic de concurenţă se particularizează prin drepturile specifice ale agentului
economic referitoare la fondul de comerţ.
Fondul de comerţ (patrimoniu comercial), este definit ca ansamblul bunurilor mobile şi
imobile, corporale şi necorporale (mărci,firme,embleme,brevete de invenţii,vad comercial),
utilizate de un comerciant în vederea desfăşurării activităţii sale (art.1 din Legea nr.11/1991). În
desfăşurarea activităţii sale întreprinzătorul îşi exercita următoarele categorii de prerogative:
Drepturile agentului economic asupra firmei şi emblemei
Regimul juridic al firmei şi emblemei, elemente ale propriului fond de comerţ, se încadrează în
sfera raportului juridic de concurenţă. Titularul exercită asupra lor drepturi privative, care exclud
orice eventuale uzurpări.
Drepturi asupra semnelor distinctive ale produselor
Identificarea unor asemenea bunuri se realizează cu ajutorul mărcilor de fabrică, de
servicii sau de comerţ al căror titular este, în condiţiile legii, agentul economic în cauză.
Potrivit definiţiei cuprinse în art. 3 lit. a din Legea nr. 84/1998 privind mărcile şi indicaţiile
geografice,(republicată în anul 2010),marca este un semn susceptibil de reprezentare grafică,
servind la deosebirea produselor şi serviciilor unei persoane fizice sau juridice de cele aparţinând
altor persoane şi poate consta în:cuvinte,inclusiv nume proprii,desene,litere, cifre, forma
produsului sau ambalajului, combinaţii de culori, de semne etc.Odată înregistrate la Oficiul de
Stat pentru Invenţii şi Mărci, titularul are un drept exclusiv de folosinţă, iar uzurparea lui
constituie un act de concurenţă neloială.
Dreptul comerciantului este ocrotit prin incriminarea faptei ca infracţiune pentru fapte
precum contrafacerea,imitarea sau folosirea fără drept a unei mărci în scopul inducerii în eroare
a publicului asupra calităţii produselor sau serviciilor la care se referă marca; punerea în
circulaţie,fără drept,a unui produs purtând o marca identică cu o marcă înregistrată pentru
produse identice sau similare şi care prejudiciază pe titularul mărcii înregistrate.
Drepturi asupra invenţiilor şi altor procedee tehnice de gestiune
Invenţia constituie o creaţie intelectuală, care poate fi brevetată dacă-conform art.7 alin.
(1) din Legea 64/1991,republicată în 2007, aplicabilă în materie - este nouă, rezultată dintr-o
activitate inventivă, fiind şi susceptibilă de aplicare industrială.
Brevetul de invenţie conferă titularului dreptul de a interzice terţilor să efectueze, fără
autorizaţia sa,fabricarea,comercializarea,oferirea spre vânzare,folosirea, importul sau stocarea în
vederea comercializării, oferirii spre vânzare sau folosirii produselor sau procedeelor.
Apărarea invenţiei în cadrul protecţiei legale a proprietăţii industriale implică sancţiuni
penale pentru însuşirea fără drept a calităţii de inventator,fabricarea,folosirea sau punerea în
circulaţie fără drept a obiectului unui brevet de invenţie sau orice încălcare a drepturilor conferite
de brevetul de invenţie.
Drepturi asupra desenelor şi modelelor industrial
 Sunt opere de artă aplicată,destinate, ca şi mărcile,să individualizeze produsele titularului.
Desenul industrial este orice aranjament de trăsături sau de culori, care reprezintă imagini având
un sens determinat.
Modelul industrial constă într-o formă plastică, precum o machetă, un modelaj în ceară
sau în ghips, un mulaj, o sculptură etc.
Drepturi referitoare la clientelă
Element indispensabil al fondului de comerţ, considerată o valoare economică, clientela reprezintă
totalitatea persoanelor fizice şi juridice care apelează în mod obişnuit la fondul de comerţ al aceluiaşi
comerciant pentru procurarea mărfurilor şi serviciilor. Pentru a fi element al fondului de comerţ, clientela
trebuie să fie comercială, adică subiect beneficiar al actelor de comerţ desfăşurate de comerciant.
Prin calitatea de a fi personală, clientela unui comerciant se deosebeşte de aceea a altui comerciant concurent.

3. Felurile concurenţei comerciale

Concurenţa comercială este divizată în două categorii: Concurenţa onestă şi neonestă.
Concurenţa onestă este împărţită în concurenţa pură şi perfectă şi concurenţa eficientă.
Concurenţa neonestă se subdivide în concurenţa interzisă şi concurenţa neloială.
Concurenţa onestă şi neloială prezintă elemente commune: scopul lor,captarea şi menţinerea
clientelei,cadrul obiectiv în care se desfăşoară,cel al pieţei relevante dominată de libertatea
comerţului şi politica de preţuri.
Concurenţa onestă
Concurenţa onestă trebuie dusă cu respectarea uzanţelor cinstite,adică a unor reguli care,
chiar dacă duc la înlăturarea de pe piaţă a unui adversar, se constituie în metode legale ce oferă
avantaje de preţ,calitate, modernitate, utilitate, clientelei.
Concurenţa comercială pură şi perfectă
Concurenţa comercială, concept economic care reflectă lupta dintre producătorii de
mărfuri şi prestatorii de servicii, pentru obţinerea unor condiţii cât mai bune de producţie şi de
desfacere tot mai avantajoase, în scopul obţinerii unui profit cât mai mare, face posibilă stimularea producţiei,
sporirea varietăţii sortimentelor de mărfuri şi servicii, impunerea pe piaţă a celor mai competitive
produse, în funcţie de costul lor de producţie, .
Concurenţa eficientă
Concurenţa eficientă se desfăşoară prin modalităţi diversificate, presupunând diferenţierea
produselor şi serviciilor şi a calităţii lor, perfecţionarea designului produselor şi apropierea
utilităţilor lor de gusturile şi preferinţele cât mai multor categorii de consumatori, utilizarea unor
strategii variate de marketing, reclama produselor şi serviciilor etc.
Concurenţa neonestă
Concurenţa neloială este opusă concurenţei oneste ce constituie o componentă a
economiei de piaţă. Concurenţa neloială constă în săvârşirea, în domeniile deschise competiţiei
economice,a unor fapte contrare legii sau uzanţelor cinstite ale activităţii comerciale, în scopul
captării clientelei unor rivali de pe piaţa relevantă,producându-le prejudicii materiale, morale sau
eventuale.
 Test de autoevaluare 6.1 – Scrieţi răspunsul în spaţiul liber din chenar.
Definiţi notiunea de concurenta

Răspunsul la test se găseşte la pagina 56 .

Test de autoevaluare 6.2 – Scrieţi răspunsul în spaţiul liber din chenar.

Prezentati felurile concurentei comerciale

Răspunsul la test se găseşte la pagina 58 .

Am ajuns la sfârşitul Unităţii de învăţare Nr. 6.

În loc de
Vă recomand să faceţi o recapitulare a principalelor subiecte prezentate în
rezumat
această unitate şi să revizuiţi obiectivele precizate la început.
Este timpul pentru întocmirea Lucrării de verificare Unitate de învăţare Nr. 6
pe care urmează să o transmiteţi tutorelui.

Lucrare de verificare Unitate de învăţare Nr. 6

Caracterizariti elementele concurentei comerciale

Răspunsurile şi comentariile la testele de autoevaluare

Răspunsul la test se găseşte la pagina 57 .

Bibliografie Unitate de învăţare Nr. 6

 BIBLIOGRAFIE.

 Nemeș Vasile, Fierbinteanu Gabriela, Dreptul contractelor civile si

comerciale, editia revazuta si adaugita, Ed. Hamangiu, 2022
Piperea Gheorghe, Contracte si obligatii comerciale, Ed.C.H.Beck,
Bucuresti, 2019
Stanciu D. Cărpenaru,Tratat de Drept Comercial Român,Ed. Universul Juridic,
Bucureşti,2019.
1. Stanciu D. Cărpenaru, Mihai Adrian Hotca,Vasile Nemeş,Codul insolvenţei
comentat,Ed.Universul Juridic, Bucureşti, 2014.
2. Francisc Deak,Tratat de drept civil. Contracte comerciale, Ed. Universul Juridic,
Bucureşti, 2001.
3. Francisc Deak,Tratat de drept civil.Contracte speciale,vol.I,Ed. Universul Juridic,
Bucureşti, 2006.
4. Francisc Deak,Tratat de Drept civil.Contracte speciale,vol. III, Ed.Universul Juridic,
Bucureşti, 2007.