Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
DREPTUL CONCURENȚEI
MODUL OPȚIONAL D
TITULAR CONF. UNIV. DR. ADRIANA ALMĂȘAN
OBIECTIVE
Prezentul suport de curs este o prezentare elementară a celor mai importante instituții
de dreptul concurenței, și este structurat potrivit următoarelor subiecte:
Prin studierea acestei discipline, studentul va putea identifica acele situații juridice
care se circumscriu dreptului concurenței. De asemenea, studiu disciplinei dezvoltă o
atitudine responsabilă a studentului față de mediul concurențial normal.
Parcurgerea subiectelor 4-8 se face folosind drept auxiliar Legea concurenței nr.
21/1996, cu modificările și completările ulterioare. Subiectul 9 se parcurge consultând
articolele nr. 107-108 din Tratatul de Funcționare al Uniunii Europene. Temele 11-14 se
parcurg împreună cu Legea 11/1991 privind concurența neloială, cu modificările și
completările ulterioare.
1
TEMA I
INTRODUCERE
Divizarea materiei
2
Concurenţa permisă se poate exercita licit, caz în care dreptul concurenţei se manifestă
în normalitatea sa, urmând a fi expuse cadrul economic şi legal, sau ilicit (concurenţă
patologică), exerciţiul abuziv manifestându-se fie sub forma unor practici monopoliste,
fie a unor acte şi fapte neloiale. Acestea din urmă se pot regăsi în mediul intern şi în
mediul relaţiile economice internaţionale, caz în care este vorba despre dumping şi
subvenţii.
Piaţa relevantă
Piaţa relevantă este mediul în care se întâlnesc cererea cu oferta privitoare la mărfuri şi
produse substituibile între ele de către clienţi, dar nu şi substituibile cu alte bunuri sau
servicii. Piaţa relevantă prezintă interes pentru materiile abuz de poziţie dominantă,
concentrări excesive de întreprinderi, convenţii restrictive de concurenţă, concurenţa
neloială.
Piaţa relevantă este aşadar rezultatul combinaţiei dintre piaţa produsului şi piaţa
geografică. Cele trei etape ce trebuie parcurse în vederea identificării pieţei relevante
sunt: substituibilitatea cererii, substituibilitatea ofertei, concurenţa potenţială. Se
vorbeşte şi despre substituibilitatea în lanţ a produselor şi serviciilor astfel încât
produsul A poate fi substituit cu produsul B, iar produsul B poate fi substitui cu
produsul C, chiar dacă produsele A şi C nu sunt substituibile între ele.
3
aceeaşi destinaţie. Un criteriu important îl reprezintă şi convergenţa, capacitatea de
structurare a liniei de producţie ori a serviciului astfel încât să devină substituibile.
Pot exista şi alte criterii: metoda de distribuţie care conferă imagine de marcă,
indisponibilitatea geografică materială sau legală.
Clientela
Trebuie făcută următoare delimitare între trei categorii juridice cu care operează
dreptul concurenţei și client:
- utilizator (final) – utilizator care nu furnizează servicii la rândul său,
persoană fizică sau juridică ce solicită şi utilizează bunul sau serviciul în
cauză
- consumator – persoană fizică ce solicită şi utilizează bunul sau serviciul
pentru destinaţii care nu presupun comerţul, afacerea sau profesiunea
- abonat – persoană fizică sau juridică ce este parte la un contract prin care
se achiziţionează un serviciu în scopul utilizării respectivului serviciu
4
➢ clientela atrasă - care se adresează constant unui agent economic datorită
încrederii inspirate
➢ clientela ocazională – consumatori întâmplători
Întreprinderea
Noțiunea de întreprindere a înlocuit alte noțiuni cu care a operat Legea concurenței nr.
21/1996 și care au valoare echivalentă, și anume noțiunea de agent economic, și aceea
de operator economic.
5
DOMENIILE CONCURENŢEI
Domeniile închise concurenţei sunt fie prin dispoziţii legale fie prin clauze
convenţionale.
Acestea sunt domenii total excluse, prin definiţie ilicite. Ele sunt excepţii veritabile de
la principiul libertăţii, motiv pentru care trebuie să se bazeze pe dispoziţii legale
explicite înlăturând concurenţa pe segmentul corespunzător. Încălcarea unei dispoziţii
prohibitive de concurenţă = act săvârşit fără drept, în timp ce încălcarea unei dispoziţii
privitoare la concurenţa leală = exerciţiul excesiv, abuziv al unui drept sau unei
libertăţi.
6
Domeniile închise concurenţei prin convenţia părţilor
Noţiune
În măsura în care nu sunt îndeplinite condiţiile de valabilitate, acestea sunt nule (dacă
sunt făcute cu încălcarea unor norme imperative de genul celor reglementate de art. 11
C. civ.) sau anulabile. În nici un caz interdicţia nu poate privi a întreagă activitate
profesională.
Sancţiuni
7
PRINCIPALELE APLICAŢII ALE OBLIGAŢIEI CONVENŢIONALE DE
NECONCURENŢĂ
Contractul de exclusivitate
Contractul de muncă
Prin clauza de neconcurenţă se înţelege stipulaţia prin care se interzice salariatului ca,
după încetarea contractului său individual de muncă, să intre în serviciul unei firme
concurente (concurenţă indirectă) sau să îşi organizeze o activitate similară pe cont
propriu (concurenţă directă).
Contractul de franciză
8
TEMA II
DREPTUL ANTIMONOPOL/ANTITRUST
1. ÎNŢELEGERILE MONOPOLISTE
Definiţie
Prin înţelegeri monopoliste se înţeleg acele manifestări de voinţă ale unor întreprinderi
suficient de independente, unele în raport cu celelalte, spre a putea decide
comportamentul lor de piaţă şi care au ca obiect sau pot avea ca efect împiedicarea,
restrângerea sau denaturarea semnificativă a concurenţei pe piaţa relevantă.
Clasificare
Condiţiile/elementele
9
ÎNŢELEGERI MONOPOLISTE SANCŢIONABILE
Întrucât un astfel de criteriu de restricţie are un caracter mai degrabă generic, alineatul
în cauză descrie, cu caracter enumerativ, 5 ipoteze care cu precădere este ameninţată
libertatea pieţei:
1. fixarea concertată, în mod direct sau indirect, a preţurilor de vânzare ori de
cumpărare, a tarifelor, rabaturilor, adausurilor, precum şi a oricăror alte
condiţii comerciale;
2. limitarea sau controlul producţiei, distribuţiei, dezvoltări tehnologice ori
investiţiilor;
3. împărţirea pieţelor de desfacere sau a surselor de aprovizionare, pe criteriul
teritorial, al volumului de vânzări şi achiziţii ori pe alte criterii;
4. aplicarea în privinţa partenerilor comerciali, a unor condiţii inegale la prestaţii
echivalente, provocând în acest fel, unora dintre ei, un dezavantaj în poziţia
concurenţială;
5. condiţionarea încheierii unor contracte de acceptarea de către parteneri, a
unor clauze stipulând prestaţii suplimentare care, nici prin natura lor şi nici
conform uzanţelor comerciale, nu au legătură cu obiectul acestor contracte;
Anterior, Legea 21/1996 mai conținea două ipoteze, la care s-a renunțat prin alinierea la
dispozițiile art. 101 din Tratatul de Funcționare a Uniunii Europene și anume, a/
participarea, în mod concertat, cu oferte trucate la licitaţii sau la orice alte forme de
concurs de oferte și b/ eliminarea de pe piaţă a altor concurenţi, limitarea sau
împiedicarea accesului pe piaţă şi a libertăţii exercitării concurenţei de către alţi agenţi
economici, precum şi înţelegerile de a nu cumpăra de la sau a nu vinde către anumiţi
agenţi economici fără o justificare rezonabilă. Cele două ipoteze nu sunt considerate
dezincriminate, având în vedere enumerarea cu caracter exemplificativ a textului art. 5.
Din Legea 21/1996.
10
practicilor concertate dintre agenţii economici concurenţi, sau cota de piaţă a fiecărui
agent economic implicat în înţelegerea, decizia asociaţiei de agenţi economici sau
practica concertată nu depăşeşte 10% pe nici una dintre pieţele relevante afectate, în
cazul înţelegerilor, deciziilor luate de asociaţiile de agenţi economici sau practicilor
concertate dintre agenţii economici care nu sunt concurenţi.
Exceptarea individuală presupune întrunirea condițiilor de la art. 5 alin. (2) din Legea
21/1996:
11
ABUZUL DE POZIŢIE DOMINANTĂ
Noţiunea de poziţie dominantă privită în mod generic, presupune acea situaţie în care
se află o întreprindere sau un grup de întreprinderi care are/au posibilitatea de a
determina propriul comportament pe o anumită piaţă făcând abstracţie de concurenţi,
de furnizori sau de utilizatori.
Dominanţa poate fi evaluată numai în baza unei analize economice riguroase a pieţei
relevante geografică, precum şi a produsului sau serviciului în cauză. Se prezumă, până
la proba contrară, că una sau mai multe întreprinderi se află în poziţie dominantă, în
situaţia în care cota ori cotele cumulate pe piaţa relevantă, înregistrate în perioada
supusă analizei, depăşesc 40%. Aceasta prezumtie este relativa, putand sa fie
rasturnata atat in sensul ca dincolo de 40% din piata relevanta nu este detinuta o astfel
de pozitie, dar si in sensul ca pozitia dominanta exista la o cota de piata inferioara.
12
II. FOLOSIREA ABUZIVĂ A POZIŢIEI DOMINANTE
Poziţia dominantă nu este sancţionabilă prin ea însăşi ci doar în măsura în care este
exercitată abuziv. Legea nu defineşte abuzul de poziţie dominantă, astfel încât tot la
regulamentele, instrucţiunile şi ordinele emise de Consiliul Concurenţei fac precizările
necesare. Practic, însă, caracterul abuziv se va stabili de la cauză la cauză, fiind
reprezentate prin practici care să aibă drept obiect sau efect eliminarea concurenţilor
sau împiedicarea intrării pe piaţă a unui concurent, fie prin practici anticoncurenţiale
care să nu compromită propria poziţie pe piaţă a celui în cauză, cu alte cuvinte, cel
aflat într-o poziţie dominantă îşi procură, în detrimentul concurenţilor şi clienţilor săi
avantaje pe care funcţiile normale ale concurenţei nu i le-ar fi permis.
Art. 6 alin. 1 din L21/1996 indică următoarele modalităţi prin care s-ar putea exercita
abuzul de poziţie dominantă:
Anterior, Legea 21/1996 mai includea două forme de încălcare, și anume a/ practicarea
unor preţuri excesive sau practicarea unor preţuri de ruinare, sub costuri, în scopul
înlăturării concurenţilor sau vânzarea la export, sub costul de producţie, cu acoperirea
diferenţelor prin impunerea unor preţuri majorate consumatorilor interni; și b/
exploatarea stării de dependenţă economică în care se găseşte un client sau un furnizor
faţă de un asemenea agent sau agenţi economici şi care nu dispune de o soluţie
alternativă în condiţii echivalente, precum şi ruperea relaţiilor contractuale pentru
singurul motiv că partenerul refuză să se supună unor condiţii comerciale nejustificate.
Cele două ipoteze nu au fost însă dezincriminate prin eliminarea lor din textul legal,
potrivit observațiilor făcute anterior în privința înțelegerilor anticoncurențiale.
13
CONTROLUL CONCENTRĂRILOR ECONOMICE
Controlul decurge din drepturi, contracte sau alte mijloace care conferă, fiecare în
parte sau luate împreună şi ţinând cont de circumstanţele de fapt şi de drept,
posibilitatea de a exercita o influenţă determinantă asupra unei întreprinderi.
În sistemul L 21/1996 sunt interzise acele concentrări care, având ca efect crearea sau
consolidarea unei poziţii dominante, conduc sau ar putea conduce la restrângerea,
înlăturarea sau denaturarea semnificativă a concurenţei pe piaţa românească sau pe o
parte din aceasta. Aceasta presupune întrunirea a două condiţii:
- operaţiunea de concentrare economică să conducă la crearea sau
întărirea unei poziţii dominante
- operaţiunea de concentrare să aibă aptitudinea de a înlătura, restrânge
sau denatura în mod semnificativ concurenţa pe piaţa în cauză.
14
Consiliului Concurenţei. Suplimentar, mai este necesar că să nu fie cel puţin doi agenţi
economici cu cifră de afaceri mai mare de 4 000 000 Euro fiecare, realizaţi pe teritoriul
României. Valorile se calculează în echivalent lei. Cifra de afaceri este suma veniturilor
realizate din vânzările de produse şi/sau din prestările de servicii realizate de
întreprindere în cursul ultimului exerciţiu financiar, din care se scad sumele datorate
cu titlu de obligaţii fiscale şi valoarea contabilizată a exporturilor efectuate direct sau
prin mandatar, inclusiv a livrărilor intracomunitare.
Notificarea, spre deosebire de alte sisteme de drept, este obligatorie. OUG 121/2003 a
introdus necesara distincţie între notificarea comună şi cea individuală (prin termenul
„persoana”) pentru ipoteza absorbţiei şi dobândirii controlului (nu interesează iniţierea
ci rezultatul, activitatea celui puternic este urmărită).
Investigarea
Soluţii
Soluţiile pe care le poate emite prin Decizie motivată Consiliului Concurenţei pentru
înţelegeri monopoliste şi abuz de poziţie dominantă sunt:
15
înscrie condiţiilor de sancţionare prevăzute de lege (firesc, întrucât admiterea
ar presupune apreciere)
b. În termen de 45 de zile de la primirea notificării complete a unei operaţiuni de
concentrare economică, Consiliul Concurenţei va emite o decizie de
neobiecţiune, când constată că, deşi operaţiunea de concentrare notificată cade
sub incidenţa legii, nu există incompatibilitate cu concurenţa normală, textual
„nu există îndoieli serioase privind compatibilitatea cu mediul concurenţial”
(confer „motive pentru a fi refuzată” presupunea o logică inversă şi
subiectivism, plus imposibilitatea probatorie şi caracter evaziv). Solutia este
emisa cand: a) nu există îndoieli serioase privind compatibilitatea cu un mediu
concurenţial normal; sau b) îndoielile serioase privind compatibilitatea cu un
mediu concurenţial normal au fost înlăturate prin angajamentele propuse de
părţile implicate şi acceptate de Consiliul Concurenţei.
c. În termen de 45 de zile de la primirea notificării complete a unei operaţiuni de
concentrare economică, Consiliul Concurenţei va decide deschiderea unei
investigaţii, când constată că operaţiunea de concentrare notificare cade sub
incidenţa legii şi prezintă îndoieli serioase privind compatibilitatea cu un mediu
concurenţial normal.
Sunt nule de drept, fie ele exprese ori tacite, publice sau oculte, orice angajamente,
convenţii sau clauze contractuale raportându-se la o practică anticoncurenţială
prohibită prin art. 5 şi 6 din lege.
Răspunderea penală
16
Este infracțiune, potrivit art. 246 C. pen. și împiedicarea participării la o licitație ori
trucarea licitației. Spre deosebire de infracțiunea prevăzută în Legea concurenței, cea
prevăzută în Codul Penal nu este susceptibilă de impunitate ori reducerea pedepsei.
Răspunderea contravenţională
17
DREPTUL EUROPEAN ANTIMONOPOL
Înţelegerile monopoliste
Sediul materiei îl reprezintă art. 81 din Tratatul de la Roma, versiunea consolidată (EC),
actualmente art. 101 din Tratatul de Funcționare a Uniunii Europene. La acesta se
adaugă legislaţia secundară, între reglementările mai importante fiind notabile
Regulamentul EC nr. 1/2003 privind implementarea art. 81 şi 82, Regulamentul EC
2790/1999 privind acordurile verticale, exceptările pe categorii (în bloc), Regulamentul
2821/1971 privind exceptările pe categorii privind acordurile orizontale. De altfel,
regulamentele privind exceptările pe categorii sunt direct aplicabile în dreptul
național.
„Art. 101
1. Se consideră a fi interzise ca incompatibile cu piaţa comună: acordurile între
întreprinderi, decizii ale asociaţiilor de întreprinderi, practicile concertate care pot afecta
18
comerţul între Statele Membre, şi care au ca obiect ori ca efect prevenirea, restrângerea,
distorsionarea concurenţei în piaţa comună, în special acelea care:
(a) direct sau indirect fixează preţurile de achiziţie sau de vânzare ori alte condiţii de
vânzare;
(b) limitează sau controlează producţia, pieţele, dezvoltarea tehnică sau investiţiile;
(c) cotele de piaţă sau sursele de aprovizionare;
(d) aplică condiţii inegale la tranzacţii echivalente cu alte părţi, astfel încât să le pună în
dezavantaj competitiv;
(e) condiţionează încheierea de contracte de acceptarea de către cealaltă parte a unor
obligaţii suplimentare care, prin natura lor sau potrivit cu uzanţele comerciale, nu au
nici o legătură cu obiectul respectivului contract.
2. Orice înţelegere sau decizie interzisă în alineatul de mai sus va fi nulă de drept.”
În vederea aplicării art. 101 este necesar să fie precizate o serie de noţiuni:
1. întreprindere. Această noţiune include orice entitate desfăşoară activităţi
economice chiar daca este o asociaţie sau persoană orgnizată non-profit,
indiferent de statutul legal al acesteia (administraţie de stat) dar care să
acţioneze ca atare (chiar şi Statul Membru în exerciţiul unei atare funcţiuni),
inclusiv profesioniştii (spre deosebire de reglementarea naţională ce pentru
diferite categorii profesionale va avea reglementări aparte) cu condiţia ca aceştia
să nu aibă calitatea de angajat chiar şi în asociaţii. Pentru ca să fie întrunită
condiţia autonomiei de voinţă trebuie ca fiecare unitate economică să fie luată
individual, chiar dacă succede unei alte unităţi economice.
2. acord, decizi, practici concertate. Aceleaşi precizări făcute în secţiunea ce
tratează art, 5 din L 21/1996 urmează să fie extinse şi aici.
3. obiect/efect. Obiectul poate fi apreciat fie orizontal (fixarea de preţuri,
împărţirea pieţelor, limitarea producţiei ori vânzărilor, schimbarea de
informaţii, înţelegeri colective, etc) sau orizontal (fixarea de preţuri minime la
revânzare, impunerea de interdicţii la export, etc). efectul poate fi orizontal,
vertical sau disjunct (în ambele direcţii). Sunt exceptate obligaţiile impuse de
stat iar pieţele strict reglementate vor avea un regim special (piaţa energiei,
piaţa tutunului).
Aplicarea art. 101 (3) care privește exceptarea individuală depinde de aplicarea
următoarelor criterii:
- ameliorarea producţiei, distribuţiei ori progresului tehnic ori economic
- avantajul procurat consumatorilor
19
- caracterul indispensabil al restricţiei instituite
- menţinerea în măsură substanţială a concurenţei.
Notificarea exceptărilor individuale poate avea ca urmare emiterea unei scrisori „de
confort”, în timp ce exceptările pe categorii (transporturi, autovehicule, IMM-uri etc)
nu este obligatorie.
O piaţă nu este competitivă în mod efectiv dacă există în respectiva piaţă unul sau mai
mulţi jucători cu o putere de piaţă semnificativă.
Pentru ca să fie aplicabil controlul aplicat de către Comisie, este necesară întrunirea a
două condiţii cumulative, astfel încât operatorii implicaţi să depăşească praguri ale
cifrelor de afaceri realizate, astfel:
- 5 miliarde de Euro cifră de afaceri cumulată a tuturor operatorilor
implicaţi
- (i) să nu existe două întreprinderi care să depăşească 250 milioane de
Euro în Uniunea Europeană sau (ii) 100 milioane de Euro fiecare.
1
ECJ, cazul 27/76 United Brands v Comisia, în [1978] E.C.R. 207.
20
TEMA III
AJUTORUL DE STAT
Noţiune
Ajutorul de stat este definit ca acel avantaj constituit de către autorităţile statale unor
entităţi care activează pe o anumită piaţă relevantă, în orice formă şi pe criterii
selective. Pe cale de consecinţă, subvenţii şi ajutoare de orice fel acordate unor agenţi
economici individualizaţi, precum şi cele acordate în mod global, având caracter
deschis, nu reprezintă obiect al dispoziţiilor din Tratat.
Condiţii
Art. 107 (1) din TFUE prevede ca regulă că sunt interzise toate ajutoarele de stat care
întrunesc criteriile ce determină incompatibilitatea cu piaţa concurenţială.
Cu toate acestea, în art. 107 (2) şi (3) sunt enunţate o serie de excepţii care fac ajutorul
de stat a fi considerat acceptabil. Controlul de legalitate al acestor situaţii excepţionale
este exercitat, potrivit art. 88 din TFUE de către Comisia Europeană, căreia statele
membre trebuie să îi notifice în prealabil acordării măsura de ajutor.
Pentru ca ajutorul de stat să fie compatibil cu prevederile art. 107 este necesar ca el să
fie acordat cu respectarea anumitor condiţii:
• să fie transparent acordat (acest lucru însemnând ca toate elementele
componente ale ajutorului să aibă caracter public, inclusiv modalitatea de
21
derulare, condiţiile, destinatarii, cuantumul, astfel încât să fie posibilă inclusiv
luarea la cunoştinţă de către terţii interesaţi în vederea consultării);
• să fie limitat temporar (întrucât ajutorul de stat licit este chemat să remedieze o
problemă economică de interes general, măsura nu poate avea caracter
perpetuu. În acest sens, inclusiv legislaţia secundară europeană ce permite
acordarea ajutorului de stat are aplicabilitate limitată în timp, iar extinderea
termenului de aplicare se face numai limitat, astfel încât fiecare ipoteză
exceptată de la interdicţie să se încadreze strategiei economice adoptate pentru
o anumită perioadă);
• să fie eficientă din punct de vedere economic (presupunând proporţionalitate
cu nevoia ce trebuie să fie acoperită, astfel încât să nu genereze un profit
incorect. În evaluarea cheltuielilor eligibile este posibilă acoperirea în mod
excepţional unui profit rezonabil.)
Potrivit art. 107 (2) există trei categorii de ajutor care în mod automat sunt scutite:
ajutorul având caracter social acordat consumatorilor individuali, sub condiţia să nu fie
discriminatoriu sub aspectul originii produselor; ajutorul pentru pagube cauzate de
dezastre naturale şi evenimente excepţionale; ajutorul justificat de divizarea
Germaniei, care între timp a căzut în desuetudine prin reunificare Germaniei.
Marea majoritate a acestor domenii intră atât sub incidenţa art. 107 (3) (a) cât şi 107 (3)
(c) din Tratat. În plus, unele se califică în scutiri şi din perspectiva ajutorului regional.
1. REGULA DE MINIMIS
Temeiul acestei scutiri este Regulamentul Comisiei no 1998/2006. După cum se arăta
în partea premergătoare a acestui capitol, ajutorul de stat este sancţionabil întrucât
tinde să obstrucţioneze relaţiile de piaţă corecte, prin avantajarea inechitabilă a
beneficiarilor săi. Sunt situaţii în care însă ajutorul de stat deşi, în principiu, are
caracteristicile evocate de secţiunea privitoare la ajutorul de stat din Tratat şi legislaţia
europeană secundară, totuşi prin volumul său, nu prezintă potenţialul prezumat
periculos. Astfel, intervine regula de minimis. Potrivit acestei reguli nu se constituie în
22
ajutor de stat incompatibil cu piaţa comună şi, pe cale de consecinţă, ilegal, măsura de
ajutor care se încadrează într-un plafon minim. Prin urmare, sub o anumită valoare
desemnată prin regulament nu se aplică dispoziţiile art. 107 (1) din Tratat.
2. AJUTORUL REGIONAL
Proceduri
În temeiul art. 88 din Tratat, Comisiei Europene îi revine sarcina controlului acordării
ajutorului de stat şi în acest sens, instituie obligativitatea pentru statele membre să
informeze Comisia anterior adoptării măsurii prin intermediul unei notificări
(„notification requirement”). Comisia este organismul în măsură să aprecieze
compatibilitatea ajutorului cu legislaţia europeană în materie.
23
Mai mult, Comisia Europeană are şi prerogativa implementării măsurilor pe care le
adoptă în procedura de avizare, această prerogativă incluzând şi posibilitatea de a
recupera ajutorul de stat obţinut cu nerespectarea dispoziţiilor comunitare. Cu toate că
nu este prevăzut în Tratat în articolele corespunzătoare reglementării acestei materii
posibilitatea comisiei de a controla şi monitoriza măsurile de protecţie economică
individuale şi selective pe care statele le adoptă, acest control este exercitat în temeiul
legislaţiei secundare.
24
TEMA IV
CONCURENŢA NELOIALĂ
Noţiune, caracteristici
Sediul materiei
Dispoziţiile L 11/1991 îşi găsesc aplicare şi sancţiunile pot fi instituite atât în privinţa
persoanelor fizice cât şi juridice.
În pofida faptului că multe dintre faptele prevăzute în versiunile anterioare ale legii au
fost dezincriminate în plan contravențional, definirea faptelor ilicite este suficient de
largă pentru a permite asimilarea altor ipoteze, iar litera c) a art. 2 L 11/1991 prevăzând
expres posibilitatea asimilării. De asemenea, independent de calificarea drept
contravenției a unei fapte de concurență neloială, rămâne deschisă posibilitatea
sancționării în plan civil.
Confuzia este supusă sancţiunilor celor mai severe, constituind infracţiune, potrivit art.
5 alin. 1, lit. a, f, întrucât aceste fapte de concurenţă neloială sunt şi cele mai frecvente.
25
distinctive ale agentului economic lezat sau a unui colectiv de concurenţi, ori
ale produselor sau serviciilor acestuia. Obiectul confuziei este:
▪ însuşi agentul economic lezat dacă firma prezintă suficiente similitudini.
▪ produsul rivalului
2. confuzia relativistă/rataşarea parazitară definiţie: rataşarea parazitară sau
confuzia relaţionistă constă în comportamentul neloial al agentului economic
agresiv constând în exploatând popularitatea concurentului lezat prin referirea
abuzivă la activitatea, reputaţia sau produsele acestea.
Denigrarea
Modalităţi de realizare:
1. deturnarea clientelei agentului economic lezat de către fostul/actualul
salariat/reprezentant, sau de către orice altă persoană, prin folosirea de
secrete comerciale. Aceasta este contravenție, potrivit art. 2 alin. (2) lit. b).
2. coruperea personalului nu mai are corespondent în Legea 11/1991.
3. spionajul economic este infracțiune, potrivit art. 5 alin. (1) lit. c), d), e).
26
condiţia ca deţinătorul ei să fi luat măsuri de protecţie a secretului. Este permisă
divulgarea, achiziţionarea sau folosirea de secrete numai cu permisiunea
deţinătorului legitim
a) deconspirare plătită – definită ca deconspirarea unor secrete de producţie sau
gestiune ale întreprinderii lezate prin mijloace neoneste şi exploatarea acestor
secrete de către agentul economic agresiv.
Aceste fapte sau acte de concurenţă neloială aduc atingere unui număr mare de
întreprinderi pe piaţa relevantă şi nu doar izolat. Între acestea cel mai important este
acapararea agresivă a clientelei, efectuarea de acte de comerţ fără îndeplinirea
condiţiilor legale sau cu încălcarea obiectului de activitate, stocarea de mărfuri în
vederea creării unui deficit pe piaţă şi vânzarea lor ulterioară, vânzarea de mărfuri în
alte locuri decât cele autorizate, vânzările cuplate (dacă nu sunt considerate
comportament monopolist), vânzarea mai multor produse cu preţ global etc.
27
privind confuzia (brevete, mărci etc.), inclusiv menţiunile false în privinţa originii
mărfii mai puţin dacă numele a devenit generic.
Nu mai este sancţionată expres această formă din urmă, și constă oferirea de condiţii
mai avantajoase la încheierea contractului cu condiţia aducerii de către client a altor
cumpărători. Practica această prejudiciază atât concurenţii cât şi consumatorii
ajungându-se fie în imposibilitatea de a găsi alţi clienţi, fie în imposibilitatea de a
satisface toate cererile.
a. răspunderea penală
b. răspunderea contravenţională
c. răspunderea civilă
28
invoca faptul că pot fi cauză împrejurări de ordin economic, conjuncturi lipsite
de conexitate directă cu concurenţa neonestă.
MATERIALE AUXILIARE
BIBLIOGRAFIE FACULTATIVĂ
29