Universitatea „Lucian Blaga” din Sibiu

Facultatea de Drept

Fapte de concurență neloială

Profesor coordonator:
Conf. univ. dr. Eugenia FLORESCU

Studenți:
Raluca-Maria MILEA
Codruța Sânziana VINTILĂ
Cătălin-Florentin NEGRESCU
 Concurența neloială

1. Noțiunea și condițiile de existență ale concurenței neloiale

Concurența neloială a fost definită de art. 2 din Legea nr. 11/1991, ca fiind orice
fapt sau act contrar uzanțelor cinstite în activitatea comercială sau industrială.
Prin urmare, concurența neloială reprezintă încălcarea obligației comerciantului
de a folosi în activitățile comerciale sau industriale procedee oneste.

Criteriul esențial care deosebește actul de concurență neloială de actul de concurență

ilicită nu este atât actul de concurență în sine, scopul urmărit, cât mijlocul întrebuințat,
folosirea de mijloace reprobabile, săvârșirea unor acte criticabile pentru a atrage clientela.
Aprecierea caracterului neloial al actului se face în funcție de elemente cum sunt:
conținutul actului, mijloacele utilizate, modul de exercitare a unui drept sau libertăți,
respectarea bunelor moravuri și influența asupra vieții economice.

Actul de concurență neloială constă în exercitiul excesiv sau abuziv al unui drept sau
libertăți, spre deosebire de concurența interzisă, unde ne aflăm în fața unui act săvârșit fără
drept, în cazul concurenței neloiale, se aplică regulile de la răspunderea delictuală, în cazul
concurenței interzise, interdicția poate avea două surse - contractul sau legea.

Din definiția legală și din celelalte elemente specifice sus menționate, rezultă că pentru
existența concurenței neloiale se cer a fi întrunite urmatoarele condiții:
a) comportamentul concurențial să constea din acte contrare uzanțelor cinstite în
activitatea comercială și industrială;
b) actele de concurență neloială care sunt, după caz, susceptibile de sancțiuni civile,
contravenționale sau penale, trebuie să îndeplinească condițiile cerute faptelor
delictuale (art. 998 Codul civil), contravenționale sau infracționale;
c) comportamentul concurențial neloial trebuie să fie manifest și culpabil;
d) actele și faptele de concurență neloială trebuie să se producă în domenii deschise
concurenței.

2. Actele de concurență neloială

Noțiune:
- în concepția jurisprudenței și doctrinei, actul de concurență neloială este orice act
susceptibil de a favoriza desfacerea produselor unui comerciant în detrimentul
desfacerii produselor altuia.
Actul de concurență se poate situa însă și în sfera altor activități economice, cum ar fi
aprovizionarea, organizarea publicității etc.
 O caracteristică importantă a actului de concurență este existența lui independent de
vreun avantaj personal pentru autorul actului și independent de faptul de a constitui un
obstacol concret, imediat sau viitor la desfacerea produselor uneia din părțile în cauză.
De asemenea, actul de concurență nu presupune egalitatea de nivel economic a părților
și nici nu este condiționat de identitatea clientului.
În fine, un act de concurență este neloial chiar dacă nu aduce prejudicii, ci constă doar
în îndeplinirea operației comerciale cu rea credință și cu încălcarea uzanțelor cinstite.

3. Clasificarea actelor de concurență neloială

Actele de concurență neloială sunt clasificate de doctrină în funcție de mai multe

criterii:
1) După forma de raspundere aplicabilă, actele de concurență neloială pot fi: infracțiuni,
contravenții sau delicte civile;
2) După modul în care se încalcă limitele concurenței licite, actele de concurență neloială
pot fi: acte și practici excesive de concurență și acte și fapte restrictive de concurență;
3) După criteriul participării la comiterea lor, actele de concurență neloială pot fi: acte
individuale sau acte colective;
4) După scopul în care sunt săvârșite, actele de concurență neloială pot fi: acte de stimulare
a comerțului propriu sau acte în dauna altui comerciant;
5) Dupa conținutul lor, actele de concurență neloială pot fi: acte de denigrare, de
dezorganizare, de imitare, de infidelitate, parazitare și clandestine;

Doctrina clasică clasifică principalele practici de concurență neloială în:

a. mijloace de confuzie;
b. exploatarea muncii și organizării altuia;
c. denigrarea concurentului;
d. publicitatea mincinoasă, inoportună și șocantă;
e. boicotajul și discriminarea;
f. diferite forme de vânzare (cu pret redus, sub pretul impus, cu prima etc. ).

Activitățile de concurență neloială sunt enumerate în art. 4 si 5 din Legea nr. 11/1991.
Potrivit art. 4 din lege, sunt fapte de concurență neloială, sancționate contravențional:

1. încălcarea de către persoanele fizice a interdicțiilor prevazute în art. 36 din Legea

nr.15/1990 privind reorganizarea unităților de stat ca regii autonome și societăți
comerciale cu capital de stat privind reorganizarea unităților economice de stat ca regii
autonome și societăți comerciale, text care se referă la asigurarea libertății de concurență
 și care preia dispozițiile art. 85 si 86 din Tratatul de la Roma privind Comunitatea
Economică Europeană;
2. oferirea serviciilor de către salariatul exclusiv al unui comerciant ori acceptarea unei
asemenea oferte;
3. dezvăluirea de către salariatul unui comerciant a unor date secrete privind activitatea
acestuia, către un concurent;
4. încheierea de contracte prin care un comerciant asigură predarea unei mărfi sau executarea
unei prestații în mod avantajos cu condiția aducerii de către client a altor cumpărători cu
care comerciantul ar urma să încheie contracte asemanatoare;
5. încheierea de contracte prin care cumpăratorul ar urma să primească un premiu care
depinde exclusiv de o tragere la sorți sau de hazard;
6. comunicarea sau răspândirea în public de către un comerciant de afirmații asupra
întreprinderii sale sau activității acestuia menite să inducă în eroare și să-i creeze o situație
de favoare, în dauna unor concurenți;
7. comunicarea sau răspandirea de către un comerciant de afirmații mincinoase asupra unui
comerciant sau a mărfurilor sale, afirmații de natură să dăuneze bunului mers al
întreprinderii acelui comerciant. Comunicarea făcută confidențial este socotită un act de
concurență neloială, numai când autorul comunicării știa că faptele nu corespund
adevarului;
8. oferirea, promiterea sau acordarea mijlocit sau nemijlocit de daruri ori alte avantaje
salariatului unui comerciant sau reprezentanților acestuia pentru ca prin purtare neloială să
poată afla procedeele sale comerciale, pentru a cunoaște sau folosi clientela sa, ori pentru
a obține orice alt folos pentru sine sau pentru altă persoană în dauna unui comerciant;
9. deturnarea clientelei unui comerciant prin folosirea legaturilor stabilite cu această clientelă
în cadrul funcției deținute anterior la acel comerciant;
10. concedierea unor salariați ai unui comerciant în scopul înființării unei societăți concurente
care sa capteze clientela acelui comerciant pentru a-i dezorganiza activitatea.

Potrivit art. 5 din Legea nr. 11/1991, constituie infracțiuni de concurență neloială
urmatoarele fapte:
1) întrebuințarea unei firme, unei embleme, unor desemnări speciale sau a unor ambalaje de
natură a produce confuzie cu cele folosite legitim de un alt comerciant;
2) producerea în orice mod, importul, exportul, depozitarea, punerea în vânzare sau vânzarea
unor mărfuri purtând mențiuni false privind brevetele de invenție, originea și
caracteristicile mărfurilor, precum și numele producătorului sau comerciantului, în scopul
de a induce în eroare pe ceilalți comercianți și beneficiari.

Dintre actele de concurență neloială expuse mai sus, le vom examina pe cele care se
referă la încălcarea limitelor concurenței licite, ele fiind de natură să acopere și celelalte
cazuri, urmând ca pentru practicile de concurență monopolistă să rezervăm un subcapitol
special.
 Practicile individuale și colective de concurență excesivă includ mai multe categorii de
acte de concurență: practicile concurențiale neloiale îndreptate împotriva altui comerciant;
practici concurențiale neloiale având cu scop stimularea vânzărilor proprii; practici
concurențiale împotriva legii sau a uzanțelor cinstite care vatămă ordinea publică și
interesul consumatorilor.
Practicile concurențiale îndreptate împotriva altui comerciant se manifestă mai adesea
sub forma: actelor de confuzie, denigrare, dezorganizarea intreprinderilor rivale, imitare,
deturnarea clientelei, infidelitate.

Practici anticoncurențiale
Concurența neloială. Înțelegeri ilegale între întreprinderi

Sunt interzise înțelegerile anticoncurenţiale între întreprinderi, care, indiferent de

forma lor, pot denatura interacţiunea normală a forţelor concurenţiale. Astfel de înțelegeri pot
lua mai multe forme și nu necesită o acceptare oficială din partea întreprinderilor implicate,
printr-un acord. 
Chiar și acordurile neoficiale între reprezentanţii unor întreprinderi pot fi
considerate ilegale.
Exemplele cele mai izbitoare de practici anticoncurenţiale între întreprinderi le includ
pe cele ce au ca scop fixarea preţurilor, împărţirea pieţelor sau a clienţilor, limitarea
producţiei, fie prin manipularea procedurilor ofertare, fie în alt mod.
Astfel de practici sunt deseori ţinute secrete și sunt cunoscute, în general, sub numele
de „carteluri”. Acestea sunt calificate drept „restricţii concurenţiale grave” în jargonul
juridic, întrucât, prin natura lor, sunt foarte susceptibile să determine restrângerea concurenţei.

Schimburile private de informaţii individualizate între întreprinderi concurente

referitoare la cantităţile sau la preţurile pe care intenţionează să le practice în viitor pot
constitui, de asemenea, grave încălcări ale normelor.
Într-un sens mai larg, toate schimburile de informaţii strategice confidenţiale între
concurenţi pot da naștere unor probleme de concurenţă. Acestea se referă la toate tipurile de
informaţii care reduc incertitudinea strategică pe piaţă, de exemplu cu privire la costurile de
producţie, listele de clienţi, cifra de afaceri, vânzările, capacităţile, calitatea, planurile de
marketing etc.
În plus, chiar și dezvăluirea unilaterală de informaţii strategice de către o companie
către concurenţii săi, prin poștă, e-mail, apeluri telefonice sau reuniuni poate fi considerată
problematică.
Acordurile între întreprinderi aflate la diferite niveluri ale lanţului de aprovizionare, de
obicei acorduri de distribuţie între furnizori și revânzători, care vizează fixarea preţurilor sau
divizarea artificială a pieţei interne sunt, de asemenea, ilegale.
 De exemplu, un furnizor nu își poate obliga distribuitorii să refuze să vândă bunuri către
clienţii care își au reședinţa în afara unui anumit teritoriu. În plus, acesta nu poate impune
distribuitorilor săi un preţ de revânzare pentru un anumit produs.

Pe scurt, următoarele „practici de evitat” trebuie să fie avute mereu în vedere de către
directorii și angajaţii întreprinderilor în relaţiile acestora cu concurenţii:

 NU stabiliţi preţuri de cumpărare sau de vânzare sau alte condiţii de

comercializare;
 NU limitaţi producţia, pieţele, dezvoltarea tehnică sau investiţiile;
 NU împărţiţi pieţele sau sursele de aprovizionare; 
 NU realizaţi schimburi de informaţii individualizate referitoare la cantităţile sau la
preţurile pe care intenţionaţi să le aplicaţi în viitor sau alte informaţii strategice.

Este important să se ţină seama de faptul că acordurile dintre concurenţi și

întreprinderi aflate la diferite niveluri ale lanţului de aprovizionare pot avea, de asemenea,
efecte anticoncurenţiale, chiar dacă acestea nu conţin niciuna dintre restricţiile grave
menţionate mai sus.

De exemplu, acordul ar putea avea un impact negativ asupra unuia dintre parametrii
concurenţei, și anume asupra preţului, a producţiei, a inovaţiei, a calităţii sau a varietăţii gamei de
bunuri și servicii.
 

Concurența neloială. Abuzul de poziție dominantă

În cazul întreprinderilor care își desfășoară o mare parte a activităţii pe o anumită

piaţă, este probabil ca acestea să deţină o poziţie dominantă pe piaţa respectivă. Astfel de
întreprinderi au o responsabilitate specială de a nu se angaja în comportamente care sunt
considerate abuzive. Ele nu trebuie să acţioneze într-un mod de natură să îi împiedice pe
operatorii concurenţi să concureze eficient sau să îi scoată de pe piaţă.
Exemple de comportament abuziv din partea întreprinderilor dominante
sunt: practicarea unor preţuri nejustificat de ridicate, care îi pot exploata pe clienţi;
practicarea unor preţuri nerealist de mici, care îi pot scoate pe concurenţi de pe piaţă;
discriminarea nejustificată a clienţilor; și impunerea unor condiţii nejustificate de
tranzacţionare asupra partenerilor comerciali.
De asemenea, există și alte  practici anticoncurențiale precum deningrarea unui
competitor, deturnarea clientelei, precum și orice alte practici comerciale care contravin
uzanţelor cinstite şi principiului general al bunei-credinţe şi care produc sau pot produce
pagube oricăror participanţi la piaţă.

 Răspundere civilă
 Orice persoană, în măsura în care are un interes, se poate adresa direct instanţelor de
judecată competente pentru încetarea şi interzicerea practicilor de concurenţă neloială, dar
și pentru recuperarea prejudiciilor patrimoniale şi morale suferite ca urmare a unei
practicilor anticoncurențiale. Cu alte cuvinte, poți fi obligat să plătește daune materiale și/sau
morale. 
Prejudicii de imagine
În măsura în care s-a stabilit că ai săvârșit o fapta de concurență neloială, instanța te
poate obliga să publici hotărârea judecătorească, pe cheltuiala ta, într-un ziar de largă
circulație.

Răspundere contravențională
Majoritatea faptelor anticoncurențiale sunt contravenții și pot fi sacționate cu amendă.

De exemplu, deturnarea clientei sau deningrarea unui competitor se sancționează

cu amendă de la 5.000 lei la 50.000 lei (persoane juridice) și cu amendă de la 5.000 lei la 10.000
lei (persoană fizică). Amenzile sunt aplicate de către Consiliul Concurenței, din oficiu sau la
sesizarea unor persoane interesate. 
Consiliul Cconcurenței poate dispune și încetarea practicilor de concurenţă neloială, pe
durata soluţionării sesizării, precum și interzicerea practicilor de concurenţă neloială.

 Răspundere penală
Unele fapte de concurența neloială (de exemplu, obținerea secretelor comerciale prin
spionaj, folosirea unei firme, embleme sau a unui ambalaj de natură să producă confuzie
cu cele folosite legitim de alt comerciant) sunt infracțiuni și se pedepsesc cu închisoare de la
3 luni la 2 ani sau cu  amendă. 

În continuare atașăm un exemplu din juristprudența natională, exemplul materializandu-

se într-o spetă, în care este vorba despre un reclamant, persoană juridică, prejudiciat de un fost
angajat, care a avut acces nelimitat timp de aproximativ 6 luni la informațiile esențiale cu
privire la activitatea economică a persoanei prejudiciate.
Pârâtul operând astfel: prin intermediul soției sale, a înființat o societate cu obiect de
activitate principal identic, în favoarea căreia a deturnat clientela reclamantei, folosindu-se de
know-how-ul și relațiile de afaceri dobândite datorită funcției avute în cadrul societății
reclamantei.
Reclamantul prin cererea de chemare în judecată solicită să se dispună de către instanță
obligarea în solidar a pârâților la încetarea și înlăturarea actelor de concurență neloială
desfașurate în dauna sa și în domeniile sale de activitate.
Instanța hotărând să respingă cererea de chemare în judecată formulată de reclamant, ca
neîntemeiată, admițând totuși cererea reconvențională formulată de pârât în contradictoriu cu
reclamantă și în consecință anulând clauza de neconcurență inserată la contractul individual
de muncă, pentru motivele expuse pe larg în dispozitivul hotărârii mai jos atașat.

TRIBUNALUL COVASNA
SECŢIA CIVILĂ
Dosar nr. ……./119/2016

SENTINŢA CIVILĂ NR.1034

Şedinţa publică de la 17 noiembrie  2016

Instanţa  constituită  din:

PREŞEDINTE :  ……………….
GREFIER :  ……………….

Pentru astăzi fiind amânată pronunţarea asupra  acţiunii  în concurenţă neloială formulată de 
reclamanta  S.C. ……………… ROMÂNIA S.R.L. în contradictoriu cu pârâţii B. A. şi  S.C. …..
S.R.L..
La apelul nominal, făcut în şedinţa publică, se constată lipsa părţilor.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care, se constată că dezbaterile asupra cauzei  au avut loc în
şedinţa publică din 27 octombrie 2016, în sensul celor consemnate în încheierea de şedinţă din acea zi
– parte integrantă din prezenta, pronunţarea fiind amânată la data de 10 noiembrie 2016, apoi la 17
noiembrie 2016.
TRIBUNALUL
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul acestei instanţe sub nr. …./119/2016,
reclamanta ………….. România SRL, în contradictoriu cu pârâţii B. A. şi SC ….. SRL, a solicitat
instanţei să dispună obligarea în solidar a pârâţilor la încetarea şi înlăturarea actelor de concurenţă
neloială desfăşurate în dauna reclamantei în domeniile de activitate ale acesteia, în sensul :
-de a înceta să folosească datele şi informaţiile confidenţiale obţinute de pârâtul persoană fizică
în cadrul funcţiei deţinute anterior la ……..(reclamanta) în scopul vânzării directe/indirecte de cafea,
ceai şi produse complementare acestora către clienţii deturnaţi
-să înlăture actele de concurenţă neloială în sensul de a nu efectua niciun act de vânzare
directă/indirectă către clienţii deturnaţi ai ………...(reclamanta)
De asemenea, reclamanta a solicitat obligarea pârâţilor la încetarea şi înlăturarea actelor de
concurenţă neloială desfăşurate în dauna reclamantei în domeniile de activitate ale acesteia, în
procedura de urgenţă, până la soluţionarea prezentei cauze, pentru prevenirea unor pagube iminente,
potrivit art. 7 alin. 3 din L nr. 11/1991, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii reclamanta a arătat că  pârâtul B. A., fost angajat al …….(reclamanta), prin
intermediul soţiei sale B. A. a înfiinţat o societate cu obiect de activitate principal identic, ……. SRL,
în favoarea căreia a deturnat clientela  reclamantei, folosindu-se de know-how-ul şi relaţiile de afaceri
dobândite în cadrul ………. De-a lungul unei activităţi neîntrerupte de aproximativ 6 ani (1.11.2008-
15.09.2015) cât au durat raporturile de muncă dintre reclamantă şi pârât, acesta a avut acces nelimitat
la o serie de informaţii esenţiale cu privire la activitatea economică a ……..(reclamanta), în virtutea
raporturilor de muncă având acces şi stabilind relaţii cu întreg portofoliul de clienţi ai acesteia.
Ulterior încetării raporturilor de muncă, activitatea comercială desfăşurată de pârât prin intermediul
pârâtei SC …… SRL a fost exercitată cu rea-credinţă şi contrar uzanţelor cinstite în activitatea
comercială.
Reclamanta arată că are ca obiect principal de activitate comerţul cu cafea, ceai, cacao şi
condimente, produsele fiind distribuite prin intermediul agenţilor de vânzări în toată ţara. B. A.   şi-a
desfăşurat activitatea în cadrul societăţii reclamante în calitate de director naţional HoReCa şi a avut în
subordine mai mulţi lucrători comerciali. Funcţia ocupată a fost de natură a-i facilita accesul acestuia
la o serie de informaţii esenţiale cu privire la activitatea economică a reclamantei, stabilind relaţii cu
întreg portofoliul de clienţi ai acesteia şi ajungând să cunoască activitatea economică a acestor clienţi,
solicitările impuse de desfăşurarea acestei activităţi, bonitatea fiecărui client în parte, necesităţile
specifice ale fiecăruia, ofertele specifice acordate fiecăruia. După demisia sa, pârâtul a folosit atât
experienţa acumulată cât şi relaţiile stabilite cu un număr mare de clienţi în beneficiul societăţii
comerciale înfiinţate în perioada 27.08.2014-1.09.2014, prin intermediul soţiei sale B. D. A., societate
având acelaşi obiect de activitate cu al societăţii reclamante. Practic, această societate a preluat o parte
semnificativă din clienţii ……..(reclamanta)  în numele şi pe seama căreia aceştia fuseseră iniţial
contactaţi. ……. SRL comercializează acelaşi gen de produse, ceea ce a prejudiciat grav reclamanta
prin atragerea unui număr semnificativ de clienţi, pierderile suferite fiind semnificative. Faptul că a
acţionat prin intermediul soţiei sale, adică prin persoană interpusă, nu este de natură a înlătura
răspunderea acestuia.
În continuare reclamanta arată că înfiinţarea unei societăţi având acelaşi obiect de activitate şi
care a preluat o parte din foştii clienţi ai reclamantei reprezintă o deturnare de clientelă în sensul Legii
nr. 11/1991. Art. 2 alin.1, 2 lit. b şi c sancţionează comportamentul anti-concurenţial al persoanelor
fizice şi juridice, instituind o serie de obligaţii a căror încălcare atrage sancţionarea din punct de
vedere contravenţional şi, în măsura în care faptele sunt producătoare de prejudicii, din punct de
vedere civil. Legea permite, de asemenea, înlăturarea, stoparea, împiedicarea unui act de concurenţă
neloială.
Se arată că pentru a-şi asigura un minim de protecţie împotriva practicilor anticoncurenţiale,
reclamanta a prevăzut în contractul individual de muncă al pârâtului B. A. o clauză de neconcurenţă,
potrivit căreia, după încetarea contractului individual de muncă, timp de 2 ani salariatul nu va putea
desfăşura nicio activitate similară sau concurentă cu activitatea desfăşurată de angajator în aria
geografică în care îşi desfăşoară activitatea. Existenţa acestei clauze subliniază faptul că pârâtul fusese
informat asupra obligaţiei de a nu utiliza legăturile cu clientela reclamantei în cadrul activităţii unui alt
agent economic şi, cu atât mai mult, de a nu înfiinţa o altă societate cu acelaşi obiect. Existenţa
factorului intenţional în derularea faptelor ilicite întregeşte condiţiile în care se activează răspunderea
civilă a pârâtului B. A. pentru fapte de concurenţă neloială. Deturnarea clientelei reclamantei
reprezintă o faptă ilicită, migrarea clientelei realizându-se odată cu demisia pârâtului. De asemenea,
acesta a atras şi pe unii dintre angajaţii pe care îi avea în subordine, beneficiind şi de secretele
comerciale cunoscute de aceştia. În ce priveşte prejudiciul instanţa nu va trebui să stabilească
întinderea acestuia, vizavi de obiectul acţiunii, în principiu acesta constând în scăderea cifrei de
afaceri. Legătura de cauzalitate apare ca fiind evidentă, ca şi intenţia pârâtului de a concura, în mod
nelegal, activitatea reclamantei.
În drept au fost invocate art. 1,2,4 şi 7 din Legea nr. 11/1991. art. 1349 Cod.civil.
La cerere au fost ataşate  înscrisuri.
Pârâţii B. A. şi ….. SRL au formulat întâmpinare, prin care au solicitat anularea clauzei de
neconcurenţă invocate de către reclamantă şi respingerea cererii de chemare în judecată ca
neîntemeiată.
În motivare se arată că pârâtul B. A. activează în domeniul distribuirii de cafea, ceai şi produse
complementare încă din anul 2002, în zona Transilvaniei, având calitatea de asociat în cadrul SC
A……. SRL. Principalul furnizor al SC A…… a fost SC N….. SRL. În anul 2005 s-a înfiinţat SC
…….. Cafe SRL în care B. A. avea, de asemenea, calitatea de asociat, societate ce a preluat SC A…..
SRL, continuând activitatea acesteia în domeniul distribuirii de cafea. Ca atare, portofoliul de clienţi ai
SC A……. a fost preluat de SC ……. Cafe, iar distribuitor a rămas SC N……. SRL. În anul 2006
N…… SRL a fost preluată de ……..(reclamanta), ca atare între …….(reclamanta)  şi ……. Cafe SRL
s-a încheiat în 8.06.2006 contractul de distribuţie de cafea, relaţiile comerciale durând până în
25.07.2008, când între cele două societăţi s-a încheiat un Acord în baza căruia portofoliul de 525 de
clienţi ai …….  Cafe a fost transferat către ……..(reclamanta) România. Tot în anul 2008, luna
noiembrie, B. A. a încheiat cu ………… (reclamanta)  contract individual de muncă, deţinând până în
anul 2014 funcţia de director naţional HoReCa. La momentul angajării a transferat toată echipa de
angajaţi ai SC …….  Cafe la ………………(reclamanta).
 În continuare pârâtul arată că la data de 1.09.2014 şi-a dat demisia din funcţie, încetarea
contractului de muncă operând după perioada de preaviz, respectiv 15.09.2014. După încetarea
contractului, pârâtul a semnat un Act Adiţional la contractul de muncă prin care a fost stabilită o
clauză de neconcurenţă cu privire la vânzarea şi distribuirea de cafea. Persoanele care au lucrat în
subordinea sa şi au fost angajaţi ai SC …… Cafe şi-au dat, de asemenea, demisia şi s-au angajat la SC
…….  SRL.
Se arată că SC ……  SRL s-a înfiinţat în luna august 2014 şi are ca obiect de activitate comerţul
cu cafea, ceai, cacao şi condimente. În data de 29.09.2014, între ……(reclamanta)   şi ……  SRL s-a
încheiat contractul de cedare a folosinţei prin care mai multe esspresoare de cafea au fost predate către
…. SRL, practic …… SRL devenind distribuitor al reclamantei, până la data de 21.07.2015, când
relaţiile comerciale au încetat. În continuare, ….. SRL a încheiat contract de distribuire cu SC V……
Impex SRL, devenind distribuitor al produselor V……. În prezent, ECD SRL are un portofoliu de 406
clienţi, din aceştia 14 fiind foşti clienţi ai …….(reclamanta).
În ce priveşte clauza de neconcurenţă invocată de către reclamantă, pârâtul a invocat excepţia
nulităţii acesteia, întrucât actul adiţional prin care s-a stipulat a fost încheiat după momentul la care
contractul individual de muncă îşi încetase efectele. Clauza vizează doar distribuirea de cafea, nu şi de
ceai ori produse complementare şi nu cuprinde terţii în favoarea cărora se interzice prestarea
activităţii. De asemenea, aceasta nu cuprinde aria geografică unde salariatul poate fi în reală
competiţie cu angajatorul, încălcându-se astfel disp. art. 21 alin. 2 din Codul muncii. Practic, prin
această clauză pârâtului îi este interzisă, în mod absolut, exercitarea specializării pe care o deţin.
Referitor la încetarea şi înlăturarea actelor de concurenţă neloială pârâtul arată că nu sunt
îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 7 alin. 3 din L nr. 11/1991. Reclamanta nu arată care este
prejudiciul suferit, nu indică care sunt informaţiile reprezentând secret comercial ce ar fi fost folosite
de către pârât în presupusa deturnare de clientelă şi ce măsuri rezonabile a luat aceasta pentru
protejarea secretului comercial. Pârâtul profesează în domeniul vânzării şi distribuirii de cafea încă din
anul 2002, perioadă de timp în care a dobândit o vastă experienţă, cunoscând piaţa din judeţele situate
în zona Transilvaniei. Or, cunoaşterea pieţei presupune o cunoaştere a ofertei, dar şi o cunoaştere a
cererii, mai exact o cunoaştere a clientelei. Astfel de cunoştinţe legate de elementele generale şi
esenţiale ale unei pieţe de desfacere nu sunt secret comercial şi sunt cunoscute şi accesibile
persoanelor care activează în acest domeniu.
Se arată că SC ….. SRL (pârâta) practică preţurile pe care şi ceilalţi comercianţi de pe piaţa
relevantă le solicită pentru produsele comercializate, oferind servicii calitative de mentenanţă. Şi dacă
ar practica preţuri inferioare, acest lucru nu ar reprezenta oricum o faptă de concurenţă neloială, fiind
dreptul comerciantului să atragă clientela prin orice mijloace ce nu sunt contrare legii şi bunelor
uzanţe comerciale.
În final, pârâtul arată că reclamanta nu a suferit niciun prejudiciu, nefiind făcută nicio probă în
sprijinul acestei teze. Trecerea unui număr de clienţi la altul nu reprezintă decât o manifestare a
concurenţei pe piaţă, reclamanta făcând confuzie între concurenţa loială ce are drept efect pierderea
unor clienţi şi deturnarea clientelei prin folosirea secretului profesional.
 În drept se invocă prevederile art. 1,2,4 şi 7 din Legea nr. 11/1991.
Reclamanta a depus la dosar la data de 15.03.2016 răspuns la întâmpinare prin care a invocat
excepţia necompetenţei materiale a completului în ce priveşte anularea clauzei de neconcurenţă.
 În şedinţa publică din data de 14.04.2016 instanţa a pus în discuţia părţilor calificarea juridică a
cererii de anulare a clauzei de neconcurenţă, a calificat această cerere drept cerere reconvenţională şi a
respins excepţia necompetenţei materiale a completului învestit cu soluţionarea litigiului pentru
motivele arătate în încheiere.
La data de 10.05.2016 reclamanta a formulat la rândul său întâmpinare şi cerere
reconvenţională, solicitând instanţei să anuleze clauza de neconcurenţă, să dispună repunerea părţilor
în situaţia anterioară  şi restituirea prestaţiilor.
În şedinţa publică din data de 9.06.2016 instanţa a luat act de renunţarea reclamantei la
judecarea petitului nr. 2 din cererea de chemare în judecată referitor la încetarea şi înlăturarea actelor
de concurenţă neloială desfăşurate în dauna reclamantei în domeniile de activitate ale acesteia în
procedura de urgenţă  până la soluţionarea prezentei cauze.
Prin încheierea pronunţată în şedinţa publică din data de 23.06.2016 instanţa admis excepţia
inadmisibilităţii cererii reconvenţionale formulate de către reclamantă la cererea reconvenţională a
pârâţilor.
În probaţiune părţile au solicitat proba cu înscrisuri, interogatoriu şi proba cu expertiză
contabilă, probe încuviinţate în parte şi administrate de instanţă, sens în care au fost depuse la dosar 
răspunsurile la interogatoriu ( fila  44 şi 62-vol III) şi  au fost audiaţi martorii T. V.  şi K. P. şi B. A. T
( fila 51,52,53,54 vol III).
Analizând actele şi lucrările dosarului , instanţa reţine următoarele:
În perioada 2002-2005 pârâtul B. A. a deţinut calitatea de asociat în cadrul SC A…… SRL,
societate ce avea drept obiect de activitate comerţul cu ridicata de cafea, ceai, cacao şi condimente.
În anul 2005 s-a înfiinţat SC ……… Cafe SRL, având acelaşi domeniu de activitate - comerţul
cu ridicata de cafea, ceai, cacao şi condimente (fila 33 vol. II), pârâtul B. A.   având  calitatea de
asociat. Această societate avea drept distribuitor pe SC N….. SRL, ce îi  furniza sortimente de  cafea
Julius Meinl (fila 35 vol. II).
 În anul 2006 SC N…… SRL a fost preluată de ……(reclamanta) ( fapt afirmat de pârât şi
necontrazis de către reclamantă), ca atare între ………(reclamanta)  şi …… Cafe SRL s-a încheiat în
data de 8.06.2006 contractul nr. 213 de distribuţie de cafea (fila 41 vol. II).
Relaţiile comerciale au durat până în data de  25.07.2008, când între cele două societăţi s-a
încheiat un Acord (fila 47). În baza  acestui Acord, portofoliul de 525 de clienţi ai …….. Cafe a fost
transferat către ……….. România (reclamanta)  contra sumei de 400.000 Euro.
Tot în anul 2008, în luna noiembrie, B. A. a încheiat cu ………(reclamanta)  contract individual
de muncă, de asemenea toată echipa de angajaţi ai SC ……. Cafe a fost transferată la ………
(reclamanta), fiind încheiate contracte individuale de muncă.
Se impune a preciza că SC ……..  Cafe SRL şi-a continuat activitatea în acelaşi domeniu al
comerţului cu cafea până în luna aprilie 2014, când s-a deschis procedura insolvenţei cu privire la
această societate, astfel cum rezultă din informaţiile furnizate de ORC (fila 32 vol. II).
B. A. a fost angajat în funcţia de director naţional HoReCa - hoteluri, restaurante, cafenele -
(fila 33 vol. I) până la data de 1.09.2014, când şi-a dat demisia (fila 39), încetarea contractului de
muncă operând după perioada de preaviz, respectiv 15.09.2014, conform Deciziei nr. 5 din 15.09.2014
(fila 53 vol. II).
După încetarea contractului, la data de 15.09.2014, pârâtul a semnat un Act Adiţional la
contractul de muncă prin care a fost stabilită o clauză de neconcurenţă cu privire la vânzarea şi
distribuirea de cafea (fila 55 vol. II).
Societatea pârâtă SC …… SRL s-a înfiinţat în luna august 2014, administratorul societăţii fiind
soţia pârâtului, numita B. D. A., şi are ca obiect de activitate comerţul cu cafea, ceai, cacao şi
condimente.
 În data de 29.09.2014, între ……. (reclamanta)  şi ……. SRL (pârâtă) s-a încheiat contractul de
cedare a folosinţei  nr. 1 ( fila 60 vol. II) prin care mai multe espressoare de cafea au fost predate ……
SRL (pârâtei), practic societatea pârâtă devenind distribuitor al reclamantei, până la data de
21.07.2015 când relaţiile comerciale între cele două părţi au încetat.
În continuare, pârâta …… SRL a încheiat contract de distribuire cu SC V…… Impex SRL,
devenind distribuitor al produselor V…….. În prezent, …… SRL are un portofoliu de 406 clienţi, din
aceştia 14 fiind foşti clienţi ai ……… (reclamanta), astfel cum au  recunoscut pârâţii prin întâmpinarea
formulată.
Prin acţiunea formulată reclamanta a solicitat instanţei să oblige pârâţii la încetarea şi
înlăturarea actelor de concurenţă neloială desfăşurate în dauna reclamantei în domeniile de activitate
ale acesteia, în sensul de a înceta să folosească datele şi informaţiile confidenţiale obţinute de pârâtul
persoană fizică în cadrul funcţiei deţinute anterior la …….. (reclamanta)  în scopul vânzării
directe/indirecte de cafea, ceai şi produse complementare acestora către clienţii deturnaţi şi să înlăture
actele de concurenţă neloială în sensul de a nu efectua niciun act de vânzare directă/indirectă către
clienţii deturnaţi ai ……….. (reclamanta).
În drept, instanţa are în vedere disp. art. 2 din Legea nr. 11/1991 care stipulează că constituie
concurenţă neloială practicile comerciale ale întreprinderii care contravin uzanţelor cinstite şi
principiului general al bunei - credinţe şi care produc sau pot produce pagube oricăror participanţi la
piaţă. Astfel, sunt interzise practicile de concurenţă neloială, după cum urmează:
- denigrarea unui competitor sau a produselor/serviciilor sale, realizată prin comunicarea ori
răspândirea de către o întreprindere sau reprezentantul/angajatul său de informaţii care nu corespund
realităţii despre activitatea unui concurent sau despre produsele acestuia, de natură să îi lezeze
interesele;
- deturnarea clientelei unei întreprinderi de către un fost sau actual salariat/reprezentant al său
ori de către orice altă persoană prin folosirea unor secrete comerciale, pentru care respectiva
întreprindere a luat măsuri rezonabile de asigurare a protecţiei acestora şi a căror dezvăluire poate
dăuna intereselor acelei întreprinderi;
- orice alte practici comerciale care contravin uzanţelor cinstite şi principiului general al bunei-
credinţe şi care produc sau pot produce pagube oricăror participanţi la piaţă.
Prin prisma acestor dispoziţii instanţa urmează a verifica, pe rând, susţinerile reclamantei
referitoare la  practicile anticoncurenţiale ale pârâţilor.
Astfel, reclamanta a susţinut că înfiinţarea unei societăţi având acelaşi obiect de activitate şi
care a preluat o parte din foştii clienţi ai reclamantei reprezintă o deturnare de clientelă în sensul Legii
nr. 11/1991.
În principiu, înfiinţarea unei noi persoane juridice, cu domeniu de activitate similar, precum şi
desfăşurarea de relaţii contractuale cu câţiva dintre foştii clienţi şi furnizori ai altei societăţi nu
reprezintă intrinsec o practică de concurenţă neloială. În măsura în care aceste relaţii contractuale se
transformă într-o deturnare de clientelă în sensul Legii nr. 11, putem vorbi de concurenţă neloială.
Însă, nu orice deturnare de clientelă constituie concurenţă neloială, ci numai deturnarea
realizată prin folosirea unor secrete comerciale. Secretul comercial reprezintă orice informaţie care,
total sau parţial, nu este în general cunoscută sau nu este uşor accesibilă persoanelor din mediul care se
ocupă în mod obişnuit cu acest gen de informaţie şi care dobândeşte o valoare comercială prin faptul
că este secretă, pentru care deţinătorul legitim a luat măsuri rezonabile ţinând seama de circumstanţe,
pentru a fi menţinută în regim de secret.
În speţă, se constată că anterior angajării la societatea reclamantă, pârâtul B. A. a fost asociat în
perioada 2002-2005 în cadrul SC A…….  SRL, societate ce avea drept obiect de activitate comerţul cu
ridicata de cafea, ceai, cacao şi condimente. Ulterior, acesta a fost asociat în cadrul SC ………   Cafe
SRL începând cu anul 2005, iar această societate activa de asemenea în domeniul vânzării de cafea şi
avea un portofoliu vast de clienţi. Se reţine că aceşti clienţi (în număr de 525, conform Acordului) au
fost, într-adevăr, transferaţi, cesionaţi către reclamantă contra sumei de 400.000 Euro în anul 2008,
clienţi ce şi-au desfăşurat relaţiile comerciale în continuare cu ……… (reclamanta).
Însă, în urma demisiei pârâtului, o parte din aceşti clienţi au înţeles să înceteze relaţiile
comerciale cu ….. (reclamanta)  şi să colaboreze în continuare cu pârâtul B. A., fiind evident faptul că
această colaborare a avut caracter intuituu personae, cu alte cuvinte aceste societăţi au întreţinut relaţia
cu reclamanta atâta timp cât B. A. a avut calitatea de director naţional la ……. (reclamanta).
Din lista de clienţi cesionaţi în anul 2008 către …… (reclamanta)  (fila 179 vol. II), cel puţin
cinci dintre aceştia (  SC T…… SRL, SC T….. Comerţ Servicii,  SC A….., SC C….., P……. Com) au
ales să colaboreze cu SC …… SRL (pârâta) după momentul demisiei pârâtului B. A. (fila 6 vol. II). Ca
atare, nu este vorba de o deturnare de clientelă, ci de o revenire a clientului fidel la furnizorul iniţial.
Libertatea concurenţei presupune faptul că este permisă atragerea clientelei altei  societăţi, însă
prin mijloace oneste. Deoarece atragerea clientelei este liberă în economia de piaţă, orice comerciant o
poate face în detrimentul rivalului. În mod firesc, deturnarea clientelei rezultă inevitabil din jocul
cererii şi ofertei, în permanenta confruntare dintre întreprinderile de pe piaţă, pentru a oferi cel mai
bun produs/serviciu la cel mai atractiv preţ. Doar atunci când mijloacele utilizate depăşesc limita
onestităţii, concurenţa devine neloială. În absenţa unor manopere frauduloase nu suntem însă în
prezenţa concurenţei neloiale, chiar dacă, prin ipoteză, plecarea salariatului ar provoca o deplasare a
clientelei.
În aceeaşi ordine de idei a manoperelor frauduloase invocate de către reclamantă, Tribunalul
reţine că în perioada de timp în care pârâtul a fost angajat la …… (reclamanta), respectiv perioada
2008-2014, acesta şi-a menţinut calitatea de asociat în cadrul SC E…… Cafe SRL, societate ce şi-a
continuat activitatea în acelaşi domeniu cu reclamanta. Mai mult, reclamanta a avut în mod evident
relaţii comerciale cu această societate E…… Cafe, întrucât la momentul intrării în insolvenţă a SC
E…… Cafe reclamanta a dobândit calitatea de creditor al acesteia, astfel cum se poate observa din
informaţiile postate pe portalul instanţei-dos. civ. nr. …../119/2014. Or, calitatea de creditor presupune
existenţa unor creanţe neachitate de către E……. Cafe, creanţe ce nu pot rezulta decât în urma unor
relaţii comerciale.  Prin urmare, susţinerile reclamantei în sensul că nu a agreat nicio colaborare cu
…… SRL (pârâta) nu sunt adevărate.
Concluzia este că B. A. a continuat să activeze în acelaşi domeniu prin E….. Cafe, în mod
individual, şi în perioada în care a avut calitatea de angajat al ……. (reclamanta), iar reclamanta a
cunoscut tot timpul acest fapt şi a avut relaţii comerciale cu societatea sa, fără a invoca vreun conflict
de interese sau o concurenţă neloială, fără a-şi pune problema unei eventuale încetări a contractului
individual de muncă al pârâtului.
Or, în aceste condiţii, faptul că după intrarea în insolvenţă a SC E…..  Cafe SRL, pârâtul a
înţeles să îşi continue activitatea în cadrul unei noi societăţi, respectiv SC ….. SRL (pârâta),   adică să
facă acelaşi lucru pe care l-a făcut, cu ştiinţa reclamantei, din 2008 până în 2014, nu poate fi invocat
acum drept concurenţă neloială.
În ce priveşte secretul comercial pe care reclamanta susţine că pârâtul l-a folosit în deturnarea
clientelei tribunalul reţine că acesta a fost invocat generic, făcându-se referire la activitatea economică
a acestor clienţi, solicitările impuse de desfăşurarea acestei activităţi, bonitatea fiecărui client în parte,
necesităţile specifice ale fiecăruia, ofertele specifice acordate fiecăruia.
Toate aceste aspecte, dincolo de faptul că nu reprezintă în mod necesar secrete comerciale în
sensul definiţiei anterior prezentate, iar reclamanta nu a produs nicio dovadă în sprijinul alegaţiilor
sale cum că ar reprezenta secrete comerciale, puteau fi cunoscute de către pârât atât în calitatea sa de
director naţional la ….. (reclamanta)  cât şi în calitatea sa de asociat la SC E…..  Cafe în aceeaşi
perioadă de timp. De exemplu, în condiţiile în care SC  T……  SRL a fost clientul E……. Cafe până
în anul 2008, apoi clientul …… (reclamantei)  până în 2014, însă  gestionând relaţia comercială cu B.
A. ce deţinea funcţia de director naţional, nu se poate susţine că informaţiile deţinute de pârât
referitoare la această societate  reprezentau un secret comercial,  fiind cunoscute cu mult timp în urmă.
 Referitor la celelalte societăţi comerciale ce nu au fost anterior clienţii E…… Cafe, instanţa
reţine că nu există niciun indiciu în speţă că pârâtul s-a folosit de secrete comerciale cunoscute prin
prisma funcţiei deţinute în cadrul reclamantei în atragerea acestora, fiind extrem de plauzibil faptul că
pârâtul cunoaşte foarte bine piaţa desfacerii de astfel de produse, fiind foarte capabil şi iscusit în
această meserie şi, implicit, în atragerea clientelei.
Că aşa stau lucrurile o dovedeşte şi faptul că reclamanta a dorit în mod expres ca pârâtul să fie
angajatul său, a urmărit să-i cumpere întreaga clientelă ( motivul fiind evident acela că E……. Cafe îi
făcea o concurenţă serioasă), plătind o sumă considerabilă de bani pentru aceasta.
A susţine că pârâtul atrage în prezent clientela doar pe baza cunoştinţelor dobândite în calitate
de angajat la ……. (reclamanta), în condiţiile în care el are o experienţă în vânzarea de cafea de 12 ani
şi avea la momentul anului 2008 un portofoliu de 525 clienţi, este complet eronat.
În aceeaşi ordine de idei, în speţă s-a făcut dovada că anumiți angajați ai societății reclamante
au fost ulterior angajați de către pârâta ….. SRL, că unii dintre aceștia au preferat să se angajeze la
societatea pârâtă în considerarea persoanei  pârâtului, sub conducerea căruia au lucrat și în societatea
reclamantă.
Însă, faptul de concurență neloială presupune angajarea salariatului unui concurent cu scopul
dezorganizării activității acestuia, provocarea concedierii unor salariați în scopul înființării unei
societăți concurente care să capteze clienții acelui comerciant, dezorganizarea activității ca urmare a
deturnării clientelei. Or, în speță, nu au fost dovedite astfel de manevre frauduloase.
 Pur şi simplu, foştii angajaţi ai E……. Cafe au ales să lucreze cu aceeaşi persoană ca şi până
acum, respectiv cu B. A., dând dovadă de fidelitate. Faptul că au fost mai mulţi angajaţi în aceeaşi
situaţie nu este de natură a contura un act de concurenţă neloială.
Este știut că nu orice fel de concurență este neloială, nu orice fel de concurență este ilicită,
situație față de care nu oricine, în orice împrejurare, poate invoca faptele sau actele concurențiale ca
fiind neloiale sau ilicite.
Din probatoriul administrat nu au rezultat nici aspecte privitoare la răspândirea de informaţii
mincinoase la adresa reclamantei ori deturnarea clientelei reclamantei.
În concluzie, instanţa nu identifică nici un motiv pertinent pentru  a constata existenţa unor acte
de concurenţă neloială şi a dispune încetarea acestora, considerente pentru care acţiunea se impune a fi
respinsă.
Analizând cererea reconvenţională se constată că reclamanta a încheiat un Act adiţional la
contractul individual de muncă al pârâtului B. A. la data de 15.09.2014 o clauză de neconcurenţă,
potrivit căreia, după încetarea contractului individual de muncă, timp de 2 ani salariatul nu va putea
desfăşura nicio activitate similară sau concurentă cu activitatea desfăşurată de angajator în aria
geografică în care îşi desfăşoară activitatea.
În ce priveşte această clauză se reţine, pe de o parte, că la data încheierii Actului adiţional
contractul individual de muncă al pârâtului B. A. încetase, astfel că nu se mai putea încheia un act
adiţional la un contract ce nu mai era în fiinţă. Pe de altă parte, prin întâmpinarea formulată la cererea
reconvenţională reclamanta –pârâtă reconvenţională ….  a achiesat la cererea de anulare a clauzei de
neconcurenţă ( invocând în mod eronat faptul că indemnizaţia a fost calculată pentru 6 luni şi nu
pentru 2 ani, în condiţiile în care art. 21 alin. 3 din Codul muncii prevede media veniturilor salariale
brute ale salariatului din ultimele 6 luni anterioare şi nu pe ultimii 2 ani!).
Ca atare, având în vedere şi poziţia procesuală a reclamantei –pârâtă reconvenţional, instanţa va
admite cererea reconvenţională şi va dispune anularea clauzei de neconcurenţă.
Pârâţii nu au solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
 HOTĂRĂŞTE
Respinge cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta …… România SRL cu sediul
social în ……………, …………, CUI ………… în contradictoriu cu pârâţii B. A. CNP …………,
domiciliat în …………. şi SC ……… SRL cu sediul în ……….., …………, CUI …………  ca
neîntemeiată.
Admite cererea reconvenţională formulată de către pârâţii B. A. şi SC ……. SRL în
contradictoriu cu reclamanta …………  România SRL şi în consecinţă anulează clauza de
neconcurenţă inserată în Actul adiţional la contractul individual de muncă nr. 235153/1.11.2008,
încheiat la data de 15.09.2014.
 Ia act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Cu drept de  apel ce se va depune la Tribunalul Covasna  în termen de  30 zile de la
comunicare.
Pronunţată azi, 17.11.2016 prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei
instanţei.
PREŞEDINTE, GREFIER,
 BIBLIOGRAFIE

1. M-L. Izorche, Les fondements de la sanction de la concurrence deloyale et du

parasitisme, p.2

2. M-L. Izorche, Les fondements de la sanction de la concurrence deloyale et du

parasitisme, p. 30-34

3. G. Ripert, R. Roblot, Traite de droit commercial, tome 1, editia 17, ed. Librairie
Generale de Droit et Jurisprudence, 1998, p.508

4. https://legalup.ro/concurentaneloiala/?
fbclid=IwAR2CceLwWe0Pm8xFYwKh_UoKe384wyzWYC8dS0PtlAFa1u9dXVc
21lZPnw

5. http://www.consiliulconcurentei.ro/uploads/docs/items/bucket10/id10124/lege_nr
11_1991_actualizata.pdf?
fbclid=IwAR2pq7wAboUcuYy7gg7HYqlzGvWU7JNSc5ylu3PW-
_ehn75ECITeNRG4e_A

Lucrarea a fost elaborată astfel, de către ECHIPA CU NUMĂRUL 16:

1. Secțiunea legată de “Noțiunea și condițiile de existență ale concurenței neloiale” și
“Actele de concurență neloială” - RALUCA-MARIA MILEA (grupa 1)
2. Secțiunea legată de “ Clasificarea si practici anticoncurentiale” - CODRUȚA
SÂNZIANA VINTILĂ (grupa 1)
3. Secțiunea legată de “Abuzul de pozitie dominanta si riscuri și tipuri de răspundere
ale concurenței neloiale” - CĂTĂLIN-FLORENTIN NEGRESCU (grupa 1)

Cercetarea pentru identificarea în jurisprudență a speței s-a efectuat de catre toti

membrii echipei