Răspunderea pentru concurenţa neloială

Legea nr.11 din 29 ianuarie 1991 privind combaterea concurenţei neloiale

incriminează generic toate practicile de concurență neloială;

 Art.2 definește în alin. (1) noțiunea de „concurență neloială” ca fiind „practicile

comerciale ale întreprinderii care contravin uzanţelor cinstite şi principiului general
al bunei-credinţe şi care produc sau pot produce pagube oricăror participanţi la
piaţă”.
 Totodată, în alin (2) al aceluiași articol sunt prevăzute practicile neloiale
interzise de legiuitor:

a)denigrarea unui competitor sau a produselor/serviciilor sale, realizată prin

comunicarea ori răspândirea de către o întreprindere sau reprezentantul/angajatul
său de informaţii care nu corespund realităţii despre activitatea unui concurent sau
despre produsele acestuia, de natură să îi lezeze interesele;

b)deturnarea clientelei unei întreprinderi de către un fost sau actual

salariat/reprezentant al său ori de către orice altă persoană prin folosirea unor
secrete comerciale, pentru care respectiva întreprindere a luat măsuri rezonabile
de asigurare a protecţiei acestora şi a căror dezvăluire poate dăuna intereselor
acelei întreprinderi;

c)orice alte practici comerciale care contravin uzanţelor cinstite şi principiului

general al bunei-credinţe şi care produc sau pot produce pagube oricăror
participanţi la piaţă.1

Pentru a înţelege mai bine distincţiile care se fac în cazul antrenării răspunderii
pentru concurenţa neloială, este necesar să deosebim după cum acestea sunt
contravenţii sau infracţiuni, regimul sancţionator, fiind în mod evident deferit, astfel potrivit
art. 4 din lege constituie contravenţii următoarele fapte:

a) oferirea serviciilor de catre salariatul exclusiv al unui comerciant unui concurent,

ori acceptarea unei asemenea oferte;

b) dezvaluirea de catre salariatul unui comerciant de date secrete, privind

activitatea acestuia de catre un concurent;

1
http://blog.avocatoo.ro/concurenta-neloiala-raspundere-civila/ ;

1
 c) incheierea de contracte prin care un comerciant asigura predarea unei marfi sau
executarea unei prestatii in mod avantajos cu conditia aducerii de catre clientela altor
cumparatori cu care comerciantul ar urma sa incheie contracte asemanatoare;

d) incheierea de contracte prin care cumparatorul ar urma sa primeasca un premiu,

care depinde exclusiv de tragere la sorti sau de hazard;

e) comunicarea sau raspunderea de catre un comerciant de afirmatii mincinoase

asupra unui concurent sau asupra marfurilor sale, afirmatii de natura sa dauneze bunul
mers al intreprinderii;

f) oferirea , promiterea sau acordarea – mijlocit sau nemijlocit de daruri ori alte
avantaje salariatului unui comerciant sau reprezentantilor acestuia pentru ca prin purtarea
neloiala sa poata afla procedeele sale comerciale, pentru a cunoaste sau folosii clientela
acestuia, ori pentru a obtine orice alt folos pentru sine ori pentru alta persoana in dauna
unui concurent;

g) comunicarea sau raspunderea in public de catre un comerciant de afirmatii

asupra intreprinderii sale sau activitatii acestuia, menite sa induca in eroare si sa-i creeze
o situatie de favoare in dauna unor concurenti;

h) deturnarea clientelei unui comerciant prin folosirea legaturilor stabilite cu

aceasta clientela in cadrul functiilor detinute anterior la acel comerciant;

i) concedierea unor salariati ai unui comerciant, in scopul infiintarii unui societati

concurente, care sa preia clientii acelui comerciant sau angajarea salariatilor unui
comercial in scopul dezorganizarii activitatii sale.2 Contravenţiile prevăzute
prevăzute mai sus se sancţionează cu:

a) amendă de la 5.000 lei la 50.000 lei pentru contravenţiile săvârşite de persoane

juridice;

b) amendă de la 5.000 lei la 10.000 lei pentru contravenţiile săvârşite de persoane

fizice.3

Cuantumul amenzilor contravenţionale prevăzute de prezenta lege poate fi

actualizat prin hotărâre a Guvernului, la cel puţin 2 ani, în funcţie de rata inflaţiei.4

2
https://avocata.wordpress.com/tag/raspunderea-pentru-faptele-de-concurenta-neloiala/
3
http://www.consiliulconcurentei.ro/uploads/docs/items/bucket10/id10124/lege_nr11_1991_actualizata.pdf
4
Ibidem

2
Ca infractiuni de concurenta neloiala in art.5, legea sanctioneaza urmatoarele fapte, care
se pedepsesc cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amendă:

a) folosirea unei firme, embleme sau a unui ambalaj de natură să producă confuzie cu
cele folosite legitim de alt comerciant;

b) folosirea în scop comercial a rezultatelor unor experimentări sau a altor informaţii

confidenţiale în legătură cu acestea, transmise autorităţilor competente în scopul obţinerii
autorizaţiilor de comercializare a produselor farmaceutice ori a produselor chimice
destinate agriculturii, care conţin compuşi chimici noi; c) divulgarea, achiziţionarea sau
utilizarea secretului comercial de către terţi, ca rezultat al unei acţiuni de spionaj
comercial ori industrial, dacă prin aceasta sunt afectate interesele sau activitatea unei
persoane juridice;

d) divulgarea sau folosirea secretelor comerciale de către persoane împuternicite de

deţinătorii legitimi ai acestor secrete pentru a-i reprezenta în faţa autorităţilor publice ori
a instituţiilor publice, dacă prin aceasta sunt afectate interesele sau activitatea unei
persoane juridice;

e) folosirea de către o persoană dintre cele prevăzute la art. 175 alin. (1) din Codul penal
a secretelor comerciale de care a luat cunoştinţă în exercitarea atribuţiilor de serviciu,
dacă prin aceasta sunt afectate interesele sau activitatea unei persoane juridice;

f) producerea în orice mod, importul, exportul, depozitarea, oferirea spre vânzare ori
vânzarea unor mărfuri sau servicii purtând menţiuni false privind brevetele de invenţii,
brevetele pentru soiuri de plante, mărcile, indicaţiile geografice, desenele ori modelele
industriale, topografiile de produse semiconductoare, alte tipuri de proprietate
intelectuală, cum ar fi aspectul exterior al firmei, designul vitrinelor sau cel vestimentar al
personalului, mijloacele publicitare şi altele asemenea, originea şi caracteristicile
mărfurilor, precum şi cu privire la numele producătorului sau al comerciantului, în scopul
de a-i induce în eroare pe ceilalţi comercianţi şi pe beneficiari. Prin menţiuni false privind
originea mărfurilor, în sensul alin. 1 lit. f), se înţelege orice indicaţii de natură a face să se
creadă că mărfurile au fost produse într-o anumită localitate, într-un anumit teritoriu sau
într-un anumit stat. Nu se socoteşte menţiune falsă privind originea mărfurilor denumirea
unui produs al cărui nume a devenit generic şi indică în comerţ numai natura lui, în afară
de cazul în care denumirea este însoţită de o menţiune care ar putea face să se creadă
că are acea origine. 5

5
Ibidem

3
 Răspunderea civilă

Acţiunea civilă prin care reclamantul solicită instanţei competente să îl oblige pe parat -
autorul/autorii faptei de concurenţă neloială să inceteze sau să inlăture actul
de conurenţă neloială, să restituie documentele insuşite in mod ilicit de la deţinatorul
legitim şi să plătească dacă este cazul daune pentru prejudiciile cauzate, este
desemnată in literatura de specialitate ca acţiune în concurenţă neloială. Dreptul la
acţiune in concurenţă neloială consacrat de lege se prescrie în termen de un an de la
data la care păgubitul a cunoscut sau ar fi trebuit să cunoască dauna şi pe cel care a
cauzat-o, dar totuşi nu mai târziu de 3 ani de la data săvârşirii faptei .
Instanţa competentă material să soluţioneze această acţiune este Tribunalul, iar
competenţa teritorială este determinată de locului săvârşirii faptei sau de sediul
pârâtului sau inculpatulu.În lipsa unui sediu este competent tribunalul domiciliului
pârâtului sau inculpatului.
În ceea ce priveşte natura acestei forme de răspundere, precizăm că opinia majoritară
este în sensul considerării acesteia ca având natura delictuală de tip special.De cele
mai multe ori aceste acţiuni sunt insoţite de ordonanţă preşedinţială, prin care se solicită
instanţelor ca până la soluţionarea acţiunii principale să se dispună încetarea practicii
comerciale neloiale.O altă măsură specială ce poate fi aplicată de către instanţa de
judecată este aceea a obligării autorului faptei la publicarea hotărârii respective de
sancţionare în presă pe cheltuiala sa. În practică, cele mai dese cazuri de concurenţă
neloială constau in folosirea fara drept a unei firme, invenţii, mărci,indicaţii geografice
unei embleme sau unui ambalaj de natură să producă confuzie cu cele folosite legitim
de alt comerciant. Aceste fapte sunt de natura sa lipsească deţinatorul legitim al firmei,
inventii, marcii de unul din elementele drepturilor sale. Astfel, in cazul folosirii unei
denumiri comerciale fara drept se incalcă nu doar reglementările in materia concurenţei
neloiale dar si alte reglementări. Astfel, potrivit art.30 din Legea nr. 129/1990,
denumirea comercială este folosită atât ca reclamă cât şi ca semnătură, îndeplinind
urmatoarele funcţii:
(i) de identificare a comerciantului;
(ii) de semnare a angajamentelor,
(iii) de raliere a clientului,
(iv) de credit.
Prin fapta de concurenţă neloială, aceste funcţii sunt limitate şi chiar anulate în
condiţiile în care dobândesc legitimitate şi protecţie juridică încă din momentul
înregistrării.
Din momentul înregistrării acestei denumiri, terţii au obligaţia generală de a repecta
dreptul astfel dobandit de agentul economic titular al dreptului personal la denumirea
comercială şi obligatia negativă de a nu face nimic de natură să aducă atingere
acestuia sau să limiteze exercitarea acestui drept .
Aceeaşi situaţie este şi în cazul in care marca înregistrată a unui agent economic ce
beneficiază de protecţie este utilizată fără drept de un alt agent economic. În acest
caz, fapta ilicită săvârşită în scopuri speculative, intra sub incidenţa reglementărilor in

4
materia concurenţei şi a mărcilor.
Scopul vădit al autorilor acestor fapte este de a a beneficia de renumele şi clienţii celor
care şi-au protejat denumirea/marca prin naşterea unor confuzii pe piaţă. 6

Căile de acţiune

Pentru a antrena răspunderea pentru concurenţa neloială, avem la dispoziţie mai multe
acţiuni, în funcţie de situaţia concretă prin care s-a produs încălcarea:

 introducerea unei acțiuni în instanță pentru a atrage răspunderea

civilă(contractuală/ delictuală) a fostului salariat și a noului angajator
(răspundere civilă delictuală) pentru încălcarea obligațiilor de confidențialitate,
respectiv fapte de concurență neloială;
 introducerea unei plângeri penale împotriva fostului salariat;
 sesizarea Consiliului Concurenţei pentru fapte de concurență neloială.

Până la demararea acestor acțiuni este recomandabil să fie notificat atât fostul
salariat, cât și noul angajator în vederea abținerii de la orice practici de concurență
neloială, în scopul de a stopa dezvăluirea informațiilor confidențiale de către fostul
salariat și folosirea acestora de către noul angajator, având în vedere faptul că o astfel
de utilizare a oricăror informații confidențiale, secrete de afaceri ce aparțin unei alte
persoane juridice are caracter ilicit.

 expunerea la amenzi contravenționale considerabile – pe motivul că aceste

informații au fost circulate voluntar de cele două persoane juridice în cadrul unei
activități coordonate ilicite;

Această modalitate de acţiona prezintă şi avantajul care constă în evitarea unor

prejudicii mai mari ce ar rezulta din folosirea informațiilor confidențiale.7

Chemarea în judecată a fostului salariat pe temeiul răspunderii civile

Pentru a putea obţine repararea prejudiciului cauzat de fostul salariat, cauzat printr-o
practică de concurenţă neloială, avem la dispoziţie două opţiuni:

1. răspunderea civilă contractuală (adică în temeiul unui contract unde existau

clauze de neconcurență/loialitate și angajatul nu a ținut cont de el)
2. răspunderea civilă delictuală (când nu avem asemenea clauze în contract,
însă totuși avem un prejudiciu și vrem să îl recuperăm de la angajat)

6
http://www.euroavocatura.ro/articole/148/Raspunderea_pentru_faptele_de_concurenta_neloiala
7
http://blog.avocatoo.ro/concurenta-neloiala-raspundere-civila/

5
  Cele două acțiuni se exclud reciproc cu privire la aceeași faptă, astfel că
alegerea uneia dintre cele două depinde de clauzele referitoare la informațiile
confidențiale și secretele comerciale cuprinse în contractul încheiat între
angajatorul inițial și fostul salariat.
 Cele două cereri sunt supuse taxelor judiciare de timbru (asta înseamnă că va
trebui achitată o sumă pentru a se putea judeca litgiul de către o instanță de
judecată).

Răspunderea civilă contractuală

Trebuie verificat dacă pretinsa obligație încălcată (informațiile utilizate de fostul salariat
după încetarea contractului) era calificată ca având natură contractuală. Ca atare,
trebuie avute în vedere obligaţiile specifice ale fostului salariat cu privire la :

 confidențialitate;
 neconcurență;
 nesolicitarea partenerilor de afaceri ai angajatorului;
 alte clauze similare ulterioare încetării contractului;

Răspunderea civilă delictuală

Dacă nu poate fi angajată răspunderea civilă contractuală a celui care a săvârșit fapta
ilicită, ar fi deschisă calea acțiunii în răspundere civilă delictuală pentru fapte de
concurență neloială în baza art. 2 alin. (2) lit. a) – c) din Legea concurenței neloiale.

 art. 2 alin. (2) lit. c) prevede: „orice alte practici comerciale care contravin
uzanţelor cinstite şi principiului general al bunei-credinţe şi care produc sau pot
produce pagube oricăror participanţi la piaţă.”
 uzanțe cinstite reprezintă „ansamblul de practici sau reguli general recunoscute
care se aplică în relaţiile comerciale dintre întreprinderi, în scopul prevenirii
încălcării drepturilor legitime ale acestora” (art. 11 c) din prezenta lege);

Astfel, generalitatea textului de lege ar permite includerea în această situație și fapta

unui fost salariat de a folosi în interes propriu sau de a dezvălui informațiile confidențiale
și secretele de afaceri la care a avut acces în virtutea funcției deținute la fostul
angajator.8

Condiţiile răspunderii civile delictuale

Pentru a putea fi angajată răspunderea civilă delictuală, trebuie îndeplinite cumulative

următoarele condiţii:
1) Să existe o faptă ilicită

-folosirea și/ sau divulgarea unor informații confidențiale și secrete de afaceri;

8
http://blog.avocatoo.ro/concurenta-neloiala-raspundere-civila/

6
-demonstrarea naturii confidențiale/ calificarea ca secret comercial a informațiilor
utilizate de către fostul angajat;

2) Fapta ilicită să fi fost săvârşită cu vinovăţie

Fostul salariat trebuie să fi știut că informațiile folosite erau calificate ca fiind

confidențiale, secrete comerciale și că nu avea dreptul să le folosească după încetarea
colaborării cu angajatorul inițial.

3) Să existe un prejudiciu- patrimonial sau moral

Există prejudiciu patrimonial numai în ipoteza în care rezultatul vătămător s-a

produs deja în patrimoniul solicitantului sau în eventualitatea producerii actului ilicit: se
poate cere obligarea fostului salariat la încetarea actelor de concurență neloială. Nu se
poate cere repararea prejudiciului, de vreme ce acesta nu există încă, nu este cert.

Există prejudiciu moral ca urmare a săvârşirii faptelor de concurenţă nelioală

precum: crearea percepției că informațiile confidențiale sau secrete de afaceri nu sunt
protejate în mod corespunzător de către persoana juridică în cauză;

4) Să existe legătură de cauzalitate între fapta de concurenţă neloială şi prejudiciu

Pentru a fi îndeplinită această condiţie este necesar ca prejudiciul să fie rezultatul faptei
de concurenţă neloială.9

Plângerea penală împotriva fostului salariat

 Plângerea penală împotriva fostului salariat poate fi depusă în condiţiile

săvârșirii infracțiunii prevăzute de art. 304, alin.(2), Codul Penal – divulgarea
informaţiilor secrete de serviciu sau nepublice: „Divulgarea, fără drept, a unor
informaţii secrete de serviciu sau care nu sunt destinate publicităţii, de
către cel care ia cunoştinţă de acestea, se pedepseşte cu închisoare de la o
lună la un an sau cu amendă.” Pentru existența infracțiunii prevăzute de art.
304 alin. (2) din Codul penal este necesar ca informația pe care fostul salariat a
dezvăluit-o noului angajator să constituie secret de serviciu sau să nu fie
destinată publicității. Avantajul este că această reglementare e destul de
generoasă, în sensul că nu limitează categoriile de informații la „secrete de
serviciu”, ci textul incriminează divulgarea „informațiilor care nu sunt destinate
publicității” – spre exemplu, printr-o decizie internă.De asemenea, trebuie
dovedită şi interdicţia de divulgare a respectivelor informaţii, iar pentru ca
plângerea să aibă substanță, trebuie să rezulte intenția fostului salariat, respectiv

9
http://blog.avocatoo.ro/concurenta-neloiala-raspundere-civila/

7
 faptul că era evident că informațiile în cauză nu erau destinate publicității (făcând
obiectul unei obligații de confidențialitate).

Sesizarea Consiliului Concurenţei

Consiliul Concurenţei poate fi sesizat pentru faptele de concurenţă neloială, în

temeiul art.2, alin (2), lit. c din Legea concurenţei neloiale. simpla sesizare a Consiliului
Concurenței nu înseamnă că presupusele practici de concurență neloială semnalate vor
fi examinate în detaliu de către Consiliul Concurenței, adică vor intra automat în etapa
de „cercetare aprofundată”.Conform articolului 32, alin. (4) din Legea Concurenţei
Neloiale: „În cazul în care Consiliul Concurenţei apreciază că efectele unei practici de
concurenţă neloială sunt minore sau că sesizarea este neîntemeiată, în termen de 30
de zile de la înregistrare va comunica autorilor un răspuns motivat.” De asemenea,
potrivit art. 7, lit. a) din Regulamentul privind procedura de constatare şi sancţionare a
practicilor de concurenţă neloială rezultă că acesta poate respinge sesizarea în situația
în care efectele posibilelor practici de concurență neloială sunt apreciate ca fiind
minore. Reglementările relevante lasă Consiliului Concurenței o marjă destul de largă
de apreciere, în sensul că îi permit să nu investigheze acele fapte pe care le consideră
de importanță minoră.Așa cum se precizează în art. 6 din același Regulament, Consiliul
Concurenței analizează doar acele practici de concurență neloială ce pot afecta
semnificativ piața: „au ca scop sau ca efect afectarea activităţii concurenţilor pe piaţă,
respectiv a capacităţii acestora de a acţiona, de natură să aducă atingere bunei
funcţionări a pieţelor şi care astfel produc sau pot produce pagube oricăror participanţi
la piaţă.”Ca atare, din coroborarea art. 32 (3) din Legea concurenței neloiale și a art. 4
alin. (2) lit.d) din Regulamentul privind procedura de constatare şi sancţionare a
practicilor de concurenţă neloială, atunci când apreciază efectele presupusei practici de
concurență neloială pentru a vedea dacă este necesară intervenția sa, Consiliul
Concurenței va ține cont și de elemente precum:

 gradul de pericol social al faptei;

 împrejurările în care a fost săvârșită fapta;
 importanţa sectorului economic în care s-a produs fapta în ansamblul economiei
naţionale;
 scopul urmărit;
 urmarea produsă sau care s-ar putea produce;
 durata faptei;
 numărul de întreprinderi implicate;
 numărul de potențiali consumatori afectați.10

Acțiunile în concurență neloială, indiferent de maniera în care alegem să le punem

în executare, sunt foarte greu de dovedit în practică în lipsa unor clauze solide
contractuale.11

10
https://www.juridice.ro/wp-content/uploads/2014/10/regulament_30_sept_2014_si_referat_de_aprobare.pdf
11
Ibidem

8
 Procedura de constatare şi sancţionare a practicilor de concurenţă
neloială

Consiliul Concurenţei a adoptat un Regulament de constatare şi sancţionare a

practicilor de concurenţă neloială, având la bază Legea nr. 11/1991 privind combaterea
concurenţei neloiale.

Sesizarea Consiliului Concurenţei

Potrivit Regulamentului Consiliului Concurenţei, sesizările se transmit de către

persoanele fizice sau juridice care au un interes legitim.Autorii sesizării sau
împuterniciţii acestora autorizaţi să îi reprezinte trebuie să furnizeze şi copii certificate
pentru conformitate ale documentelor relavante pentru a susţine sesizarea depusă,
documente care le sunt în mod rezonabil disponibile şi, în măsura posibilului, să indice
Consiliului Concurenţei unde pot fi obţinute alte informaţii şi documente relevante în
cauză, care nu le sunt disponibile.De asemenea, sesizarea trebuie să cuprindă:
a) informaţii privind autorul sesizării, respectiv datele complete de identificare, sediul
sau domiciliul, CUI,CNP;
b)informaţii privind interesul legitim al autorului sesizării;
c) informaţii privind persoana fizică sau juridică al cărei comportament constituie
obiectul sesizării;
d)detalii privind presupusa practică de concurenţă neloială:modul şi mijloacele de
săvârşire a faptei, scopul urmărit, împrejurările în care a fost săvârşită fapta, urmarea
produsă sau care s-ar fi putut produce materializată în existenţa unui eventual
prejudiciu, elementele care definesc gradul de pericol social, piaţa pe care a fost
săvârşită practica de concurenţă neloială în vederea stabilirii importanţei sectorului
economic în ansamblul economiei naţionale cu descrierea succintă a sectorului în care
desfăşoară activităţile părţile implicate precum şi a dimensiunii pieţei afectate, durata
practicii, numărul de întreprinderi implicate, numărul de consumatori potential afectaţi;
e) informaţiile şi documentele care probează existenţa posibilei practici de concurenţă
neloială, având în vedere faptul că autorii sesizării au obligaţia să furnizeze elemente de
probă atât în legătură cu posibila practică de concurenţă neloială, cât şi cu riscul
producerii unui prejudiciu;
f)informaţiile furnizate de către autorul sesizării considerate ca fiind confidenţiale.12

Condiţii de admisibilitate

a) Obiectul sesizării

12
https://www.juridice.ro/wp-content/uploads/2014/10/regulament_30_sept_2014_si_referat_de_aprobare.pdf

9
În scopul intervenţiei Consiliului Concurenţei, o sesizare poate avea ca obiect doar o
pretinsă încălcare a art. 2 alin. 2 din Legea nr. 11/1991 (cazurile de concurenţă neloială
amintite mai sus).

b) Condiţia demonstrării unui interes legitim

În conformitate cu prevederile art.31 din Legea nr. 11/1991, doar persoanele fizice sau
juridice care demonstrează un interes legitim sunt îndreptăţite să înainteze Consiliului
Concurenţei o sesizare referitoare la o posibilă încălcare a art. 2 din acelaşi act
normativ. Autorii sesizărilor trebuie să demonstreze interesul lor legitim direct sau
indirect. Existenţa interesului nu poate fi prezumată. Consiliul Concurenţei este
îndreptăţit, fără a aduce atingere dreptului său de a declanşa o cercetare aprofundată
din oficiu, să nu dea curs sesizării unei persoane fizice sau juridice care nu poate
demonstra un interes legitim. Consiliul Concurenţei poate verifica, în orice etapă a
procedurii, dacă este îndeplinită sau nu această condiţie. În mod particular, în cazul
asociaţiilor de protecţie a consumatorilor, asociaţiilor patronale sau profesionale legal
înregistrate există un interes indirect care poate fi considerat acceptabil din punctul de
vedere al posibilităţii de formulare a unei sesizări, cu condiţia ca, pe de o parte,
asociaţia să aibă dreptul de a reprezenta interesele membrilor săi şi, pe de altă parte,
comportamentul denunţat să fie susceptibil de a leza interesele a cel puţin 2 membri ai
asociaţiei.13

Constatarea şi aplicarea amenzilor pentru contravenţiile procedural

Constatarea şi aplicarea amenzilor pentru contravenţiile procedurale se realizează de

către inspectorii de concurenţă din cadrul echipei de cercetare, cu excepţia inspectorilor
de concurenţă debutanţi, prin proces verbal de constatare şi sancţionare a
contravenţiei. Procesul verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiilor procedurale
va cuprinde data şi locul unde este încheiat; datele de identificare ale inspectorilor de
concurenţă şi ale contravenientului – persoană fizică sau juridică, calitatea/funcţia
inspectorilor de concurenţă precum şi menţionarea ocupaţiei şi a locului de muncă ale
contravenientului; descrierea contravenţiei, cu indicarea datei şi locului în care a fost
săvârşită, după caz, precum şi prezentarea tuturor împrejurărilor ce pot servi la
aprecierea gravităţii faptei; indicarea temeiului legal; indicarea instanţei şi a termenului
de exercitare a căii de atac. Procesul verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei
se semnează pe fiecare pagină de către inspectorii de concurenţă şi de reprezentantul
legal al contravenientului/contravenient şi se înregistrează atât la sediul acestuia cât şi
în registrul special de procese verbale al autorităţii de concurenţă. În momentul
încheierii procesului verbal inspectorii de concurenţă sunt obligaţi să aducă la
cunoştinţa contravenientului dreptul de a face obiecţii cu privire la conţinutul actului de
constatare şi sancţionare care vor fi consemnate la rubrica alte menţiuni sub sancţiunea
nulităţii procesului verbal. Procesul verbal se încheie în două exemplare, din care unul
va fi înmânat contravenientului. În cazul în care contravenientul nu este de faţă, refuză
sau nu poate să semneze, inspectorii de concurenţă vor face menţiune despre aceste
împrejurări care trebuie confirmate de un martor. În lipsa unui martor, inspectorii de
13
https://www.juridice.ro/wp-content/uploads/2014/10/regulament_30_sept_2014_si_referat_de_aprobare.pdf

10
concurenţă vor preciza motivele care au condus la încheierea procesului verbal în acest
mod. În cazul în care procesul verbal nu poate fi înmânat contravenientului întrucât
acesta nu este prezent sau, deşi este prezent refuză să îl primească, va fi comunicat în
termen de cel mult 30 de zile de la data încheierii lui.De asemenea, împreună cu
procesul verbal contravenientului i se va înmâna sau i se va comunica şi înştiinţarea de
plată. Comunicarea procesului verbal şi a înştiinţării de plată se face prin intermediul
serviciilor de trimiteri poştale, cu confirmare de primire şi în cazul în care acest lucru nu
este posibil, prin afişare la sediul/domiciliul contravenientului. Operaţiunea de afişare se
consemnează într-un proces verbal de afişare semnat de cel puţin un martor potrivit
modelului prevăzut în Regulamentul privind constatarea contravenţiilor şi aplicarea
sancţiunilor de către Consiliul Concurenţei.
În termen de 15 zile de la data înmânării sau a comunicării procesului-verbal de
constatare şi sancţionare, contravenientul poate achita voluntar amenda. Dacă în acest
termen contravenientul, nefăcând plata voluntară, nu exercita nici calea de atac legală
împotriva procesului verbal, acesta din urmă constituie titlu executoriu. În caz de
neprezentare a documentului prin care se face dovada achitării amenzii, Consiliul
Concurenţei va transmite spre executare copia procesului verbal de constatare şi
sancţionare către Agenţia Naţională de Administrare Fiscală în termen de 30 de zile de
la data expirării termenului de contestare.14

Individualizarea sancţiunilor

În cazul săvârşirii uneia dintre contravenţiile prevăzute în lege, individualizarea

sancţiunii se face ţinându-se seama de: vinovaţia cu care a fost săvârşită fapta,
pericolul social al acesteia, împrejurările în care a fost săvârşită, precum şi modul şi
mijloacele în care a fost comisă, urmarea produsă sau care s-ar fi putut produce,
circumstanţele personale ale contravenientului, existenţa unei situaţii de recidivă
raportată la sancţiunile primite în ultimii doi ani de către persoana fizică sau juridică
contravenientă, precum şi efectele practicii de concurenţă neloială.

Analiza din oficiu a practicilor de concurenţă neloială

Consiliul Concurenţei poate realiza, din oficiu, cercetări aprofundate în vederea

identificării şi sancţionării posibilelor practici de concurenţă neloială, atunci când
apreciază că există suficient temei de fapt şi de drept care să justifice intervenţia sa iar
condiţiile de admisibilitate sunt îndeplinite. Cercetarea aprofundată din oficiu se dispune
prin ordin al preşedintelui Consiliului Concurenţei, în baza unei note privind propunerea
de declanşare elaborată de direcţia de resort, avizată de către comisia în domeniul
concurenţei neloiale. Prevederile regulamentului sunt aplicabile cercetărilor aprofundate
deschise din oficiu de către autoritatea de concurenţă, cu excepţia situaţiei în care nu s-
a constatat săvârşirea practicilor de concurenţă neloială, caz în care cercetarea
aprofundată se închide prin ordin al preşedintelui Consiliului Concurenţei.15

14
Ibidem
15
Ibidem

11
Confidenţialitatea

Informaţiile, datele şi documentele ce constituie dosarul cauzei cu privire la posibile

practici de concurenţă neloială, nu vor fi comunicate sau făcute publice de către
Consiliul Concurenţei până la finalizarea cercetării aprofundate. Informaţiile colectate în
cadrul procedurii de cercetare aprofundată pot fi folosite doar pentru scopul aplicării
legislaţiei în domeniul concurenţei. Orice persoană fizică sau juridică, care furnizează
Consiliului Concurenţei informaţii privind posibile practici de concurenţă neloială în
realizarea procedurilor prevăzute de prezentul regulament, trebuie să indice în mod clar
orice element pe care îl consideră confidenţial, inclusiv secretele comerciale, motivând
acest lucru. Deciziile Consiliului Concurenţei publicate potrivit legii nu vor conţine
secrete comerciale sau alte informaţii confidenţiale a căror dezvăluire ar putea să
prejudicieze interesele părţilor implicate.16
În practică, Raspunderea pentru concurenta neloiala este in principal civila. Actiunea
apartine comerciantului vatamat prin faptele sau actele de concurenta neloiale.

Obiectul actiunii poate fi:

1. incetarea faptului sau actelor de concurenta neloială;

2. desfiinţarea actelor de concurenta neloială;

3. plata de despăgubiri pentru daunele pricinuite;

4. sechestrarea mărfurilor cu false indicaţii de provenienţă ori distrugerea falselor

menţiuni;

5. vânzarea mărfii după îndepărtarea falselor menţiuni pentru acoperirea pa-

gubelor;

Publicarea hotărârii judecătoreşti se face pe cheltuiala făptuitorului. Art. 6 din Legea

nr. 11/1991 dispune că cel „care săvârşeşte un act de concurenţă neloială va fi obligat
să înceteze sau să înlăture actul şi, după caz, să plătească despagubiri pentru
daunele pricinuite agentului economic lezat. Semnificative sunt dispoziţiile art. 9 din
Legea nr. 11/1991 care prevad posibilitatea acordării de daune morale pentru
concurenţa neloială şi care instituie răspunderea solidară a persoanelor care au creat
impreună prejudiciul.17

Condiţiile răspunderii civile sunt cele stabilite în dreptul comun al răspunderii

delictuale. Raportul de concurenţă pentru a da naştere răspunderii civile trebuie să
îndeplineasă urmatoarele condiţii:

16
Ibidem
17
http://www.scrigroup.com/afaceri/comert/CONCURENTA-NELOIALA61291.php

12
 a) exercitarea activităţii identice sau similare să fie efectivă;

b) actul de concurenţă sa fi fost săvârşit în scop de concurenţă neloială, să fie

săvârşit cu intenţia de a face concurenţă neloială, cu rea credinta, respectiv de a cauza
un prejudiciu şi acest prejudiciu să se şi producă;

c) nu este necesară o concordanţă deplină între domeniile de activitate ale

părţilor, fiind suficient ca această concordanţă să se găsească în altă parte;

d) nu este necesar nici ca activitatea in legătură cu care se pune problema

concurenţei neloiale să formeze obiectul principal al comerciantului in cauză;

Acţiunea se prescrie in termen de 1 an de la data la care comerciantul prejudiciat

moral a cunoscut sau trebuie să cunoască dauna morală si pe cel care a cauzat-o, dar
nu mai tarziu de 3 ani de la data săvârşirii faptei (art. 12 din Legea nr. 11/1991).
Competenţa de judecare a acţiunii revine potrivit art. 7 din Legea nr. 11/1991, instanţei
locului săvârşirii faptei în a cărui rază teritorială se găseşte domiciliul pârâtului.
Procedura de judecata se desfăşoară potrivit normelor de drept procesual civil fiind
aplicabile pentru cazuri de urgente dispozitiile art. 581-580 Cod procedura civila privind
ordonanta preşedinţială. Obligaţiile de reparare a prejudiciului se stabilesc după
normele de drept comercial.Instanţa va putea pronunţa cumulativ atât interzicerea
continuării actelor neloiale, obligarea pârâtului la daune interese, măsuri de
constrângere şi publicarea hotărârii pe cheltuiala pârâtului.În fine, Legea nr. 11/1991 se
aplică atât persoanelor fizice şi juridice române, cât şi celor străine, sarcina probei
revenind reclamantului. Răspunderea pentru contravenţii poate fi stabilită în sarcina
persoanelor juridice. Contravenţiile se constată la sesizarea părţii vătămate de către
salariaţi împuterniciţi ai Camerelor de comerţ şi industrie teritoriale sau ai inspecţiei
comerciale de stat.

Prin procesul verbal de constatare al contravenţiei se aplică şi amenda sau

avertismentul dacă fapta este de mai mică importanţă. Aplicarea amenzii se prescrie
in termen de trei luni de la săvârşirea faptei, iar împotriva procesului verbal de
contravenţie se poate face plângere la judecatorie in termen de 15 zile de la
comunicarea acestuia. Acţiunea penală se pune în mişcare şi din oficiu. Competenţa
de judecare a acestor acţiuni în primă instanţă revine judecatoriei.

Doctrina si practica judiciară au admis posibilitatea folosirii acţiunii in

contrafacere cumulată cu acţiunea în concurenţă neloială, ori separat, ori de cate ori
s-a încălcat un drept exclusiv (de proprietate industrială in special) insoţită de acte de
concurenţă neloială.18

18
http://www.scrigroup.com/afaceri/comert/CONCURENTA-NELOIALA61291.php

13
 Contrafacerea ori folosirea fără drept a obiectului unei invenţii se pedepseşte în
conformitate cu art. 299 Cod penal, cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau amenda.
Aceeaşi pedeapsă prevede art. 300 din Codul penal pentru punerea în circulaţie a
produselor contrafăcute ca urmare a contrafacerii sau folosirii fără drept a obiectului
unei invenţii.

Contrafacerea prezinta trei forme: fabricarea, folosirea şi punerea in circulaţie a

unei invenţii.

Legea nr. 64/1991 privind brevetele de inventie sancţionează infracţiunea de

contrafacere, adica fabricarea, folosirea sau punerea in circulaţie, fără drept a
obiectului unui brevet de invenţie sau orice incălcare a drepturilor conferite de brevetul
de invenţie pe perioada de valabilitate a acestuia. Acţiunea penală se pune în mişcare
la plângerea prealabilă a părţii vătămate. Pentru prejudiciile cauzate titularului, acesta
are dreptul la despăgubiri potrivit dreptului comun, iar produsele contrafăcute pot fi
confiscate potrivit legii penale.

Contrafacerea prin fabricare constă in reproducerea sau realizarea materială a

unui obiect care are aceleaşi caracteristici ca si obiectul invenţiei.În situaţia în care
invenţia este un produs prin contrafacere inseamnă ca se fabrică un produs similar cu
cel brevetat. Daca invenţia este un procedeu prin contrafacere, se obţine acelaşi
procedeu ca cel brevetat.

Contrafacerea se examinează dupa cum reproducerea este sau nu servilă.

Reproducerea servilă (identică) se considera in toate cazurile contrafacere. Dacă
reproducerea nu este servilă, contrafacerea se apreciază în raport de elementele
constitutive sau esenţiale ale invenţiei brevetate. Echivalentele invenţiei brevetate
constituie şi ele o contrafacere.

Contrafacerea propriu-zisa se comite prin faptul fabricării fără a fi necesară

utilizarea obiectului.

Contrafacerea prin folosire constă in utilizarea sau intrebuintarea obiectului unei

inventii. Acţiunea de folosire este independentă de fabricare. Cel care utilizeaza un
obiect contrafăcut va răspunde chiar daca a fost fabricat de o alta persoană.
Contrafacerea prin folosire implică un scop comercial, în consecinţă, folosirea pentru
uz personal nu constituie contrafacere.

Contrafacerea prin punerea în circulatie consta in vanzarea sau in expunerea

spre vanzare a obiectelor contrafacute.

Pentru existenţa contrafacerii nu se cere ca vânzătorul să fie comerciant si nu

interesează numărul actelor de punere în circulaţie ori daca s-a realizat un beneficiu.

14
 Constituie infracţiuni de concurenţă neloială, prevăzute de art. 5 din Legea nr.
11/1991, următoarele :

a). întrebuinţarea unei firme, embleme sau denumiri speciale ori a unor ambalaje
de natură să creeze un risc de confuzie cu cele folosite legitim de un alt comerciant ori
industriaş;

b) producerea, importul, exportul, depozitarea sau vânzarea unor mărfuri purtând

menţiuni false privind: brevetele de invenţie; originea şi caracteristicile produselor, adică
indicaţii de provenienţă sau denumiri de origine; numele producătorului sau
comerciantului în scopul de a induce în eroare pe ceilalţi comercianţi şi beneficiari.

Acţiunea penală se pune în mişcare la plângerea prealabilă a părţii vătămate sau

la sesizarea camerelor de comerţ şi industrie teritoriale sau a unei alte organizaţii
profesionale.

Legea nr. 12/1990 privind protejarea populatiei impotriva unor activitati ilicite
sanctioneaza ca infractiuni fapte contrare liberei concurente ce urmaresc impiedicarea;
reducerea sau suprimarea concurentei, pe de o parte si falsificarea ori substituirea de
marfuri si produse, pe de alta parte. Astfel:

1. art. l alin. (1) si art. 5 alin (1) sanctioneaza acumularea ilicita de marfuri de pe
piata interna, in scopul crearii unui deficit de piata sau al suprimarii concurentei. Legea
sanctioneaza o practica abuziva de concurenta incriminata ca. o practica monopolista
prin art. 36 din Legea nr.15/1990 privind reorganizarea unitatilor de stat ca regii
autonome si societati comerciale cu capital de stat, reluata si extinsa in art. 5 din Legea
nr. 21/1996 privind concurenta.

Infractiunea de depasire a adaosului legal si a celui de comision declarat la

organul fiscal de catre comerciant prevazuta de art. 5 alin. (1) si art. l lit. n) din Legea
nr. 12/1990.

Infractiunea de nerespectarea preturilor cu ridicata si a tarifelor legal stabilite, in

art. 5 alin. (1) si art. l lit. m) din Legea nr. 12/1990 sunt sanctionate fapte de depasirea
preturilor si a tarifelor legale.

Infractiunea de vanzare cu lipsa la masuratoare. Art. 5 alin. (1) si art. l lit. o) din
Legea nr. 12/1990 inscrie ca infractiune vanzarea cu lipsa la cantar sau vanzarea cu
lipsa la masuratoare, completand textul art. 296 Cod penal.

Infractiunea de falsificare sau substituire de marfuri.Art. 5 alin. (1) si art. l lit. s)

din Legea nr. 12/1990 sanctioneaza fabricarea ori substituirea de marfuri sau orice alte
produse, precum si expunerea spre vanzare de asemenea bunuri cunoscand ca sunt
falsificate sau substituite. Textul este identic cu cel al art. 297 alin. (1) Cod penal.
Repetarea acestui text isi are explicatia in includerea intr-o lege speciala privind

15
protectia consumatorilor, a infractiunilor de acest gen, urmarite si judecate dupa
procedura de urgenta (art. 8 alin. (2) din Legea nr. 12/1990).

Legea nr. 31/1990 privind societatile comerciale sanctioneaza fapte de

concurenta neloiala care vizeaza fidelitatea salariatilor, auxiliarilor si asociatilor fata de
societate.19

Astfel, raspund penal:

1. Administratorii, directorii şi ceilalţi funcţionari ai societăţii care pentru a-şi

procura lor sau altora un câştig în dauna societăţii răspândesc ştiri false sau
întrebuinţează alte mijloace frauduloase care au ca efect mărirea sau scăderea valorii
acţiunilor sau a obligaţiilor societăţii ori a altor titluri ce-i aparţin;

2. Administratorii şi directorii care pentru a-şi procura lor sau altora un câştig în
paguba societăţii dobândesc în contul acesteia acţiuni ale altor societăţi la un preţ pe
care îl ştiu vădit superior valorii lor efective sau care vând pe seama societăţii acţiuni
pe care acestea le deţin la preţuri despre care au cunoştinţă că sunt vădit inferioare
valorii lor efective;

3. Administratorul sau asociatul care, deşi are într-o operaţie determinată

interese contrare celor ale societăţii, participă la deliberare sau la luarea unor decizii în
legatură cu această operaţie;20

19
Ibidem
20
Ibidem

16