Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
FACULTATEA DE DREPT
DREPTUL MUNCII ȘI SECURITĂȚII SOCIALE
Concurenţa Neloială
Student,
Oloianu Monica Theodora, Facultatea De Drept,
grupa 711, Anul IV
CUPRINS
1. INTRODUCERE
2. CONFUZIA
3. DENIGRAREA
4. UTILIZAREA ÎN MOD NELOIAL A SECRETELOR COMERCIALE
5. ACȚIUNEA ÎN CONCURENȚĂ NELOIALĂ
6. BIBLIOGRAFIE
I.Introducere
Confuzia reprezintă folosirea unei firme, embleme sau a unui ambalaj de natură să
producă confuzie cu cele folosite legitim de alt comerciant.
Reprezintă concurență neloială sub forma confuziei și producerea în orice mod,
importul, exportul, depozitarea, oferirea spre vânzare ori vânzarea unor mărfuri sau
servicii purtând mențiuni false privind brevetele de invenții, brevetele pentru soiuri
de plante, mărcile, indicațiile geografice, desenele ori modele industriale, alte
tipuri de proprietate intelectuală.
Riscul de confuzie priveşte consumatorul mediu, avizat și interesat de produsul pe
care îl cumpără.
Confuzia este acea disimulare credibilă a acitvității pe piață a autorului sub
aparența semnelor distinctive ale întreprinderii, produselor sau serviciilo unui
comerciant. Constituie act de concurență neloială (potrivit jurisprudenței și
doctrinei) confuzia, nu imitația.
Mijloacele de confuzie (în funcție de obiect) pot fi:
- confuzia prin crearaea de similitudini cu privire la numele sau denumirea
întreprinderilor;
- confuzia cu privire la semnele distinctive ale produselor;
- imitarea publicității unui concurent;
- retașarea parazitară;
- substituirea mărfurilor.
Confuzia poate fi provocată nu doar de o contrafacere sau o imitație servilă a
semnelor distinctive ale altui comerciant. Această imitație poate să fie numai
parțială, dar, în măsura în care atinge elemente caracteristice, poate crea confuzie.
De exemplu, instanța franceză a considerat ca marca „La vache serieuse“ produce
un risc de confuzie cu bine cunoscuta marcă „La vache qui rit“, întrucât creează
impresia unei origini comune a produselor.1
1
https://www.businessage.ro/proprietate-intelectuala/concurenta-neloiala-sub-forma-confuziei;
III. Denigrarea
Denigrarea constă în:
- comunicarea ori răspândirea de către o întreprindere sau reprezentantul sau
angajatul său de informații care nu corespund realității despre activitatea unui
concurent sau despre produsele acestuia, de natură să îi lezeze interesele (art. 2
alin. 2 lit. a) din Legea nr. 11/1991).
Condiții:
- existența unui raport de concurență între autor și victimă;
- victima denigrării să fie identificată sau identificabilă;
- existența unei discreditări conținută într-un mesaj.
Formele în care denigrarea se poate manifesta sunt:
- directă (prin răspândirea de informații mincnoase despre un concurent, despre
activitatea sau produsele acestuia);
- indirectă (prin atribuirea unor calități despre care se afirmă că partea
concurentă, activitatea sau produsele acestuia, nu le posedă.
Multe dintre faptele de concurență neonestă difuză, precum și denigrarea se
săvârșesc prin intermediul publicității, legislația publicității reglementând
publicitatea înșelătoare și cea comparativă, două tehnici publicitare astfel folosite.2