Sunteți pe pagina 1din 23

ACTELE DE CONCURENTA NELOIALA

1. Categorii de acte de concurenta neloiala In literatura de specialitate exista mai multe categorii de sistematizare a actelor de concurenta. H.Allart distingea urmatoarele categorii de acte de concurenta neloiala: a)incercari de a produce confuzie intre intreprinderi b)crearea de confuzie intre produse c)deturnarea de clientela d)concurenta rezultand din nerespectarea unui contract

Paul Roubier a clasificat modalitatile de realizare a concurentei neloiale in patru categorii: 1. Modalitati de creare a confuziei 2. Denigrarea 3. Dezorganizarea interna a intreprinderii rivale 4. Dezorganizarea generala a pietei. A fost adugat ca o modalitate de concuren neloial distinct, 5. Parazitismul Unul dintre mijloacele cel mai des utilizat n ceea ce privete producerea riscurilor de concuren neloial este 6. Publicitatea

n 1992 a fost creat Aliana European pentru Etic n Publicitate, cu obiectivul declarat de a dezvolta autodisciplina si de a realiza reclame legale si decente. Prin dezvoltarea mijloacelor de informare, publicitatea poate dezinforma consumatorul in privinta titularului ofertei: a)Existenta tari in care este utilizata aceeasi limba. Astfel, beneficiind de identitatea lingvistica, se dezvolta publicitatea transfrontaliera, fiind posibile si practici condamnabile. b) In Germania firmele specializate in publicitate sunt grupate intr-un organism care are printre obiective calitatea si veridicitatea mesajelor publicitare difuzate. c) In Belgia a fost creat un organism denumit Jury dEthique Publicitaire, care are rolul de a proteja piata publicitara. d) In Spania a fost creata prin legea publicitii o autoritate de control in materie. e) In Franta exista Bureau de Verification de la Publicite.

In art. 4 din Legea nr. 11 din 1991 sunt enumerate urmtoarele fapte, care constituie concuren neloial: a) oferirea serviciilor de ctre salariatul exclusiv al unui comerciant unui concurent ori acceptarea unei asemenea oferte; b) divulgarea, achizitionarea sau folosirea unui secret comercial de catre un comerciant sau un salariat al acestuia, fara consimtamantul detinatorului legitim al respectivului secret comercial si intr-un mod contrar uzantelor comerciale cinstite; c) incheierea de contracte prin care un comerciant asigura predarea unei marfi sau executarea unor prestaii in mod avantajos, cu conditia aducerii de catre client a altor cumparatori cu care comerciantul ar urma sa incheie contracte asemanatoare;

d)comunicarea sau raspandirea in public de catre un comerciant de afirmatii asupra intreprinderii sau activitatii sale, menite sa induca in eroare si sa-i creeze o situatie de favoare in dauna unor concurenti e)comunicarea, facuta confidential sau raspandirea de catre un comerciant de afirmatii mincinoase asupra unui concurent sau asupra marfurilor/serviciilor sale, afirmatii de natura sa dauneze bunului mers al intreprinderii concurente; f)oferirea, promiterea sau acordarea mijlocit sau nemijlocit de daruri ori alte avantaje salariatului unui comerciant sau reprezentantilor acestuia, pentru ca, prin purtare neloiala, sa poata afla procedeele sale industriale, pentru a cunoaste sau a folosi clientela sa ori pentru a abtine alt folos pentru sine ori pentru alta persoana in dauna unui concurent;

g)deturnarea clientelei unui comerciant prin folosirea legaturilor stabilite cu aceasta clientela in cadrul functiei detinute anterior la acel comerciant;
h)concedierea sau atragerea unor salariati ai unui comerciant in scopul infiintarii unei societati concurente care sa capteze clientii acelui comerciant sau angajarea salariatilor unui comerciant in scopul dezorganizarii activitatii sale.

2. Denigrarea - discreditarea unui concurent prin raspandirea de informatii false referitoare la el sau la produsele ori serviciile acestuia; - in cazul in care prin publicitate se discrediteaza un comerciant, aceasta este interzisa. Denigrarea se poate referi la un singur concurent sau la mai multi. Nu este considerata discreditarea concurentilor daca este realizata o critica la adresa unui produs in general, in masura in care un concurent nu poate fi identificat.

A) Obiectul denigrarii poate consta in denigrarea persoanei unui concurent; B) Denigrarea intreprinderii sau a produselor sale; C) Pretul produselor si a serviciilor; D) Metodele comerciale ale intreprinderii concurente; In ceea ce priveste mijloacele de denigrare, acestea pot lua urmatoarele forme: divulgarea unor informatii inexacte despre concurent; divulgarea informatiilor exacte; informatii referitoare la procesele sau deciziile instantelor de judecata referitoare la concurent; denigrarea fara a desemna concurentii vizati; denigrarea colectiva.

Denigrarea prin omisiune a fost utilizata pentru a desemna practica referitoare la o societate care isi lauda propriile produse sau servicii, lasand sa se creada, ca produsele sau serviciile concurentilor nu poseda aceleasi calitati. Ideea denigrarii prin omisiuni nu poate fi retinuta decat daca piata permite identificarea unui concurent sunt putini concurenti pe aceasta piata. Publicitatea comparativa, identifica explicit sau implicit un concurent sau bunurile ori serviciile oferite de acesta. Jurisprudenta a acceptat comparatia necesara, care pune in discutie avantajele ofertei personale, dandu-i o valoare publicitara. Ilicita este numai comparatia inexacta si neobiectiva care incearca obtinerea unor avantaje pe piata.

Legea nr. 148/2000 stabileste conditiile in care nu este permisa publicitatea comparativa, astfel, potrivit art. 8, publicitatea comparativa este interzisa daca: a) comparatia este inselatoare; b) se compara bunuri sau servicii avand scopuri sau destinatii diferite; c) nu se compara, in mod obiectiv, una sau mai multe caracteristici esentiale, relevante, verificabile si reprezentative - intre care poate fi inclus si pretul ale unor bunuri sau servicii; d) se creeaza confuzie pe piata intre cel care isi face publicitate si un concurent sau intre marcile de comert, denumirile comerciale sau alte semne distinctive, bunuri sau servicii, ale celui care isi face publicitate si cele apartinand unui concurent;

e) se discrediteaza sau se denigreaza marcile de comert, denumirile comerciale, alte semne distinctive, bunuri, servicii, activitati sau circumstante ale unui concurent; f) nu se compara, in fiecare caz, produse cu aceeasi indicatie, in cazul produselor care au indicatie geografica; g) se profita in mod incorect de renumele unei marci de comert, de denumirea comerciala sau de alte semne distinctive ale unui concurent ori de indicatia geografica a unui produs al unui concurent; h) se prezinta bunuri sau servicii drept imitatii sau replici ale unor bunuri sau servicii purtand o marca de comert sau o denumire comerciala protejata; i) se incalca orice alte prevederi ale Legii concurentei nr. 21/1996.

O societate (De Landtsheer) produce si comercializeaza mai multe tipuri de bere sub marca Malheur. In 2001, aceasta a lansat, sub denumirea Malheur Brut Reserve, o bere al carei proces de elaborare este inspirat din metoda de productie a vinurilor spumoase si careia a urmarit sa ii imprime caracterul de produs exceptional. Pe pliantul atasat sticlei si pe ambalajul din carton al acesteia figureaza mentiunile BRUT RESERVE. Cu ocazia prezentarii acestui produs, De Landtsheer a utilizat expresia Champagnebier pentru a sublinia ca era vorba de o bere care fusese produsa urmand metoda din Champagne. Aceasta societate a laudat originalitatea noii beri Malheur, evocand caracteristicile vinului spumos si, in particular, pe cele ale sampaniei. La 8 mai 2002, CIVC si Veuve Clicquot au introdus actiune impotriva De Landtsheer inaintea tribunalului, in scopul, de a interzice utilizarea mentiunilor aratate anterior. O astfel de utilizare nu ar fi numai inselatoare, ci ar constitui si o publicitate comparativa ilicita. Prin hotararea din 26 iulie 2002, tribunalul mentionat a obligat De Landtsherr, sa inceteze orice utilizare a mentiunii Methode traditionnelle, a denumirii de origine Champagne, a indicatiei de provenienta Reims-France, precum si a referirii la viticultorii din Reims si dEpernay si la metoda de producere a sampaniei. Cererea formulata de CIVC si Veuve Clicquot a fost respinsa in ceea ce priveste utilizarea mentiunilor BRUT, RESERVE, BRUT RESERVE si La premiere biere BRUT au monde.

Reglementarea publicitatii inselatoare in Uniunea Europeana principala reglementare este Directiva Consiliului din 10 septembrie 1984 in motivarea adoptarii Directivei s-a aratat ca publicitatea, indiferent daca determina sau nu incheierea unui contract, afecteaza situatia economica a consumatorilor si ca publicitatea inselatoare poate determina consumatorul sa ia hotarari care ii pot aduce prejudicii in momentul achizitionarii de bunuri sau al utilizarii de servicii, iar neconcordantele dintre legislatiile statelor membre nu numai ca pot conduce, in numeroase cazuri, la o protectie insuficienta a consumatorului, ci si impiedica realizarea de campanii publicitare in afara granitelor nationale, afectand prin aceasta libera circulatie a marfurilor si a serviciilor.

3. Imitarea
Scopul imitarii este acela de a crea o confuzie cu un concurent pentru a-i deturna clientela. Imitarea presupune crearea confuziei fie intre intreprinderile concurente, fie intre marfurile sau serviciile pe care acestea le produc sau distribuie. Intreprinderea poate fi desemnata printr-un ansamblu se semne distinctive. Potrivit jurisprudentei, Curtea de Casatie din Franta a decis, ca utilizarea unui semn identic sau similar cu o marca renumita pentru produse sau servicii care nu sunt similare celor desemnate prin inregistrare angajeaza responsabilitatea civila a autorului daca aceasta este de natura sa aduca un prejudiciu proprietarului marcii sau constituie o exploatare nejustificata a acestei marci.

In ceea ce priveste imitarea publicitara s-a subliniat ca trebuie avute in vedere urmatoarele conditii: imitarea servila; raporturi contractuale anterioare intre parti (ex. imitatorul este un fost colaborator); suprapunerea contrafacerii unui brevet sau model, cu imitarea reclamei facute acestor obiecte. Decizii care admit riscul de confuzie: - Galeries Lafayette si Galeries Layette - Super-hermit si Superhermetic - Madam Old England si Old England - Paris Magazine si Paris Le Magazine In jurisprudenta au fost data si exemple in care nu s-a constatat existenta concurentei neloiale: - Belle Jardiniere si Bonne Jardiniere - Appel Taxi si Radio Taxi - societe SOFIGES si societe SOFIGER.

Legea precizeaza ca marcile care nu indeplinesc toate conditiile prevazute de lege nu pot fi inregistrate, mentionand in mod expres urmatoarele situatii, in care sar putea crea confuzia: a) este identica cu o marca anterioara, iar produsele sau serviciile pentru care inregistrarea marcii a fost ceruta sunt identice cu cele pentru care marca anterioara este protejata; b) este identica cu o marca anterioara si este destinata a fi aplicata unor produse sau servicii similare cu cele pentru care marca anterioara este protejata, daca exista un risc de confuzie pentru public; c) este similara cu o marca anterioara si este destinata a fi aplicata unor produse sau servicii identice sau similare, daca exista un risc de confuzie pentru public, incluzand si riscul de asociere cu marca anterioara.

Legea nr. 202 din 13 noiembrie 2000 privind unele masuri pentru asigurarea respectarii drepturilor de proprietate intelectuala in cadrul operatiunilor de vamuire, modificata si completata, prin marfuri contrafacute este definita orice marfa care poarta o marca identica cu o marca de produs sau de serviciu protejata ori care nu se deosebeste de aceasta in mod substantial si care este susceptibila de a constitui o incalcare, prin utilizarea in raport cu marfuri sau servicii diferite de cele pentru care o marca de produs sau de serviciu a fost inregistrata, producand o confuzie cu privire la sursa sau origine.

4. Dezorganizarea Divulgarea secretelor de afaceri cuprinde divulgarea secretului de fabrica si divulgarea know-how-ului tehnic si comercial. Secretul de fabrica este definit de jurisprudenta ca orice procedeu de fabricatie care ofera un interes practic sau comercial, aplicat de un producator si tinut secret fata de concurenti. Aceasta operatiune de concurenta neloiala se poate realiza in mai multe feluri: a) oferirea serviciilor de catre salariatul exclusiv al unui comerciant unui concurent ori acceptarea unei asemenea oferte (situatie prevazuta in Legea nr. 11/1990); b) desfasurarea de catre un fost salariat a unei activitati concurente c) divulgarea unui secret de fabrica

d) divulgarea, achizitionarea sau folosirea unui secret comercial de catre un comerciant sau un salariat al acestuia, fara consimtamantul detinatorului legitim al respectivului secret comercial si intr-un mod contrar uzantelor comerciale cinstite; e) folosirea in scop comercial a rezultatelor unor experimentari a caror obtinere a necesitat un efort considerabil sau a altor informatii secrete in legatura cu acestea, transmise autoritatilor competente in scopul obtinerii autorizatiilor de comercializare a produselor farmaceutice sau a produselor chimice destinate agriculturii, care contin compusi chimici noi; f) divulgarea, achizitionarea sau utilizarea secretului comercial de catre terti, fara consimtamantul detinatorului sau legitim, ca rezultat al unei actiuni de spionaj comercial sau idustrial;

g) divulgarea sau folosirea secretelor comerciale de catre persoane apartinand autoritatilor publice, precum si de catre persoane imputernicite de detinatorii legitimi ai acestor secrete pentru a-i reprezenta in fata autoritatilor publice; h) coruperea, preluarea (fara a exista un contract de munca) personalului societatii comune; i) dezorganizarea comerciala a intreprinderii unui concurent: -suprimarea publicitatii -deturnarea comenzilor -servitutea consumatorului produse diferite de cele comandate -deturnarea listelor, a fisierelor intreprinderii rivale -deturnarea clientelei -divulgarea corespondentei unui concurent -dezorganizarea retelei de vanzare (importul paralele de produse distribuite de o retea de concesionare exclusiva) j) dezorganizarea generala a pietei prin influentarea generala a protectiei consumatorului, atingerilor aduse drepturilor acestuia.

5. Parazitismul Doctrina analizeaza parazitismul, ca o forma a concurentei neloiale pe de-o parte, iar pe de alta parte ca o forma distincta a raspunderii civile delictuale, care nu presupune un raport de concurenta. Sanctiunea parazitismului este dificila, intrucat trebuie sa se tina cont de principiul libertatii comertului. Parazitismul presupune mai multe distinctii de fapt si de drept: 1. Alaturarea (ratasarea) parazita -imitarea mijloacelor publicitare ale altuia, fiind denumita publicitate parazita; -atragerea atentiei clientelei asupra compatibilitatii unui produs cu un alt produs sau serviciu cunoscut.

2. Uzurparea notorietatii, cum ar fi alaturarea indiscreta a unei profesiuni. Amintim definitia lui Yves Saint-Gal care a afirmat ca faptele, desi nu se adreseaza aceleiasi clientele, se refera la o marca sau o alta forma de proprietate intelectuala creata de un tert cunoscut si are ca efect profitarea de renumele acestuia. Aprecierea finala este aceea a notorietatii marcii;exemple: -utilizarea unei marci de parfum in domeniul constructiilor (Guerlain) -tigarile cu denumirea Champagne -inregistrarea unui domeniu de internet cu o denumire foarte cunoascuta, dar avand ca activitate comertul (Interpol).

3. Alaturarea indiscreta a unei tari de origine (este dat exemplu unui producator francez de whisky care a deturnat atentia consumatorilor de la originea produsului prin design-ul ambalajului si a consonantei lingvistice a marfii cu un whisky scotian). Concurenta parazita nu poate aparea in situatia in care intr-o localitate cu un singur magazin (Hemes) se deschide un alt magazin cu acelasi obiect de activitate si care distribuie aceleasi produse (Celine).