Dr.

procesual civil II

Curs 2 10.02.2016

Exceptiile procesuale

Notiunea de aparare

Reclamantul excercita dreptul la actiune. Acesta se

materializeaza in formularea unei cereri de chemare in
judecata, dar nu numai, pentru ca nu confundam exercitarea
dreptului la actiune cu chemarea in judecata. Chemarea in
judecata este doar una dintre manifestarile dreptului la actiune,
dar in bagajul notiunii de drept la actiune intra si multe alte
drepturi.

De fapt, actiunea nu este exercitata numai de catre

reclamant. Paratul nu e nici el din cu totul alt film. El exercita
apararea, dar apararea lui e tot actiune, doar ca pe calea
apararii, nu pe calea invocarii ca in cazul reclamantului: cerere
reconventionala, intampinare, recuzare, cai de atac etc

Aparari : totalitatea mijloacelor folosite pentru

respingerea pretentiilor reclamantului( aparari de fond si
exceptii)

Insa in interiorul categoriei de aparari, trebuie sa facem

cateva distinctii

1. Unele sunt aparari de fond ( unele sunt in fapt,

unele sunt in drept)

atunci cand parartul ofera niste explicatii, opune niste teze

juridice sau de fapt care conduc la respingerea cererii ca
neintemeiata.
Exemplu: cerere privind plata unei sume de bani
acordata cu titlu de imprumut, nu e titlu executoriu.
Parartul poate invoca ca stins datoria prin plata. E o
1
 aparare de fond, tinde la respingerea cererii ca
neintemeiata. Sau poate invoca compensarea legala. Ar
putea sa spuna ca nu exista un imprumut, ca ceea ce a
prezentat reclamantul nu intruneste conditiile unui
inscris, si astfel ceea ce sustine reclamantul nu e
dovedit. Si nu poate fi dovedit cu martori pentru ca
suma e suma mai mare 200 000 lei.

Toate apararile de fond duc la respingerea cererii

ca neintemeiata. ?

Curs 2015:

Cererea va fi respinsa ca neintemeiata problema

reclamantului decurge din nedovedirea faptelor pe
care le pretinde

Cererea va fi respinsa ca nefondata reclamantul

dovedeste faptele, insa textul de lege invocat,
conduce la o alta solutie decat cea pe care o propune.

Unele aparari de fond sunt aparari in fapt

nu ai probe, nu ai dovedit, cum a fost cea

exemplificata mai sus.
Exemplu: Uzucapiune: invoci faptul ca posesia a fost
mai scurta decat trebuiaaprarare de fapt, nu
discuta vreo teza juridica. Sau invoca faptul ca
posesia a fost viciataaparare de fapt( dar cand nu
discuta ce inseamna viciu, asta ar fi de drept)

Unele aparari de fond sunt aparari in drept

Aparare in drept:
o ofera o alta interpret a textului de lege

2
 o sau invoca faptul ca o lege nu i se aplica actului
respectiv
o sau ca o institutie juridica produce alte efecte
decat cele pe care le sustine reclamantul
! Distinctia este foarte importanta:
in recurs nu pot sa faci aparari in fapt, ci numai in
drept (si nici acestea toate)

Fata de toate acestea, dincolo de apararile de fond, mai

sunt exceptiile procesuale.

2. Exceptiile procesuale

Si ele sunt tot mijloace de aparare privesc incalcarea

normelor de organizare
normelor de procedura
exercitarea dreptului la actiune

Normelor de organizare: completul e gresit compus

(membr nu sunt in numarul prevazut de lege, nu e nr
suficient; s-a incalcat principiul continuitatii), exceptia de
incompatibilitate. Aceste exceptii sunt limitate ca
numar.

Norme de procedura : exceptia lipsei dovezi calitatii de

reprezentant, exceptia decaderii ( nerespectarea unui
termen), exceptia nulitatii. Acestea sunt exceptii
porcesuale de procedura. Plus f multe altele, aceasta sunt,
teoretic, in numar nelimitat.

Norme privind exercitiul dreptului la actiune:

exceptia lipsei de interes, exceptia lipsei capacitatii de
excercitiu si folosinta.

3
 si tind fie la amanarea cauzei, fie la respingerea
pretentiilor, dar fara a analiza in fond pretentia.

Exceptiile procesuale NU trebuie confundate cu anumite

incidente pricedurale(chestiuni prejudiciale)

Exceptia de neconstitutionalitate: se judeca de catre CCR

si produce efecte tot in ceeea ce priviveste fondul, se inlatura
un text.

Execeptia de nelegalitate a unui act administrativ

Exceptia trimiterii preliminare la CEDO

Exceptia sesizarii ICCJ pentru pronuntarea unei hotarari

prealabile

Vorbim despre chestiunile prejudiciale, a caror rezolvare

necesita parasirea jurisdictiei in fata careia se judeca fondul in
favoarea unei alte jurisdicitii (cu exceptia exceptiei de
nelegalitate a actului administrativ).
Totusi e adevarat ca si acestea duc la o amanare, dar prin
scop nu sunt exceptii procesuale.

Cuvantul exceptio este pastrat din procedura formulara din

dreptul roman, dar in prezent nu mai are semnificatia de atunci.
In dreptul roman erau doua mijloace de manisfestare: intentio-
apartinea reclamantului, caruia paratul ii opunea exceptio,
pretinzandu-i un drept pretorian care i se opunea. Aici viza
inclusiv si apararai de fond.

Acum, in prezent, exceptiile nu vizeaza analiza cauzei pe

find si ori de cate ori intalnim cuvantul exceptie trebuie
sa verificam daca ne aflam in fata unei exceptii
procesuale sau nu.

4
 Civilistii au preluat notiunea de exceptie din dreptul roman
si o folos pentru chestiuni care vizeaza fondul.

NU sunt exceptii procesuale, desi cuprind cuvantul

exceptie( sunt veritabile aparari de fond)
1. Exceptia de neexecutare a contractului exceptio
non adipendi contractus veritabila aparare de fond
Exemplu: reclamantul solicita paratului executarea
unei prestatii, iar paratul sustine ca reclamantul nu
este indreptatit sa ceara executarea prestatiei,
intrucat el insusi nu si-a executat propria prestatie.
Daca reclamantul si-a executat prestatia si introduce
o alta actiune, vorbim despre o alta cauza.

2.Exceptio mali procesus veritabila aparare de fond.

Exemplu: Art. 1705 alin. 1 teza a 2-a C civ: chemarea

in judecata a vanzatorului. este acea aparare pe care
vanzatorul o invoca cumparatorului evins, decurgand din
faptul ca in procesul in care cumparatorul a fost evins,
acesta nu l-a chemat pe vanzator drept garant. Daca
vanzatorul va dovedi ca avea mijloace suficiente pentru a-
l apara pe cumparator, astfel incat sa se respinga
pretentiile evingatorului, atunci vanzatorul nu va raspunde
fata de cumparator. In urma introducerii exceptio mali
processus, are loc un proces de fond. De fapt, se rediscuta
procesul de evictiune, vanzatorul aratand ca prin probele
pe care le-ar fi putut aduce ar fi respins pretentiile
evingatorului.
Daca e adevarat se va respinge ca neintemeiata.

3. exceptio plurium concubentium (specifica actiunilor in

stabilirea paternitatii) cel despre care se pretinde (cel
acuzat) ca ar fi parintele minorului fara tata invoca faptul ca
mama ar avea mai multi potentiali pretendenti. Prin aceasta nu
se tinde la paralizarea actiunii, ci se trece la stabilirea relatiei
generatoare a minorului;

4. Exceptia nulitatii actului juridic

5
 Art. 1247 C.civ.: nulitatea absoluta: poate fi inv de orice
presoana interesata, pe cale de actiune sau de exceptie.

Exemplu: X il cheama in judecata pe Y pentru plata unei

sume dintr-un contract de imprumut. Y, pe cale de exceptie:
contractul e nul absolut si astfel titlul nu exista. Daca e asa,
cererea reclamantului se respinge ca neintemeiata. Dar
discutia este pe fond. Si la nulitatea relativa e la fel, se poate
invoca si nulitatea relativa pe cale de exceptie(si e chiar
imprescriptibila in acest caz).

5. Exceptia de nelegalitate a actului administrativ

potrivit prevederilor Legii nr. 554/2004, daca in cadrul unui
proces se invoca un act administrativ, oricare dintre partile
procesului poate invoca pe cale de
exceptie nelegalitatea actului administrativ respectiv, instanta
stabilind daca actul este sau nu conform legii. Totusi, solutia
finala va fi pe fond. Spre exemplu, reclamantul invoca un drept
intemeiat pe un act administrativ, iar paratul invoca exceptia
nelegalitatii actului administrativ. Admiterea acestei exceptii
denelegalitate va duce la respingerea actiunii reclamantului,
intrandu-se pe fondul dreptului.

5.Alte aparari pe fond:

compensatia legala
principiul neinvocarii propriei turpitudini( nemo auditur
propriam turpitudinem allegans)
beneiciul de diviziune si de discutiune
cererea reconventionala

Aceasta comparatie intre exceptiile procesuale si aparari

e importanta

Regimul de solutionare e diferit

Solutionare: exceptiile duc la respingerea actiunii ca
neintemeiata sau ca nefindata, fara a antama fondul
Momentul solutionarii: exceptiile se solutioneaza
in timpul cercetarii procesului, pe cand apararile de

6
 fond se solutioneaza odata cu pronuntarea hotararii
pe fond.
Regimul de invocare este diferit
exceptiile se invoca in anumite termene (facandu-se o
distinctie dupa cum sunt exceptii de ordine publica sau de
ordine privata), pe cand apararile de fond pot fi invocate
in tot cursul procesului.

Si cand invoci o exceptie trebuie sa indpepinesti toate

conditiile de excercitare a actiunii civile, si exceptia e o
manisfestare a exrcitiului drptului la actiune.

Exemplu: Chiar daca un act juridic e facut cu incalcarea

legii, dar daca nu ai interes sa il anulezi, se poate respinge ca
lipsita de interes actiunea ta in anulare.

Clasificarea exceptiilor

Dupa obiectul lor

1. Exceptii de procedura: vizeaza aspecte legate de

incalcarea normelor de procedura, organizare si
competenta:

necompetenta incompatibilitati( prin recuzare) toate

legate de compunerea completului exceptia de
perimare( au trecut mai mult de 6 luni de cand princina a
ramas in nelucrare) exceptii de nulitate a
actelor( exemplu: nulitatea citatiilor) exceptii privind
termenele litispendenta conexiatate
netimbrarea
Obs: timbrarea este o conditie extrinseca a cererii de
chemare in judecata; daca am considera-o un
element al dreptului la actiune, ar fi imposibil ca
instanta sa poata dispune scutirea de la plata taxei
de timbru.

7
 Toate sunt mijloace prin care se invoca incalcarea normelor:
fie de procedura, fie de competenta, fie de organizare.
2. Exceptii de fond: se invoca lipsuri ale dreptului la
actiune

lipsa interes lipsa calitate procesuala lipsa capacitate

exceptia prematuritatii exceptia prescriptiei exceptia
autoritatii de lucru judecat etc.

Enumerarea este exemplificativa, astea sunt cele generale, mai

sunt si altele.

Exceptia prescriptiei intra si ea pentru ca si ea e atasata

conditiilor de admisibilitate cererii. Pentru ca e pierderea
dreptului de a-l obliga pe parat sa execute.

Importanta clasificarii - Exceptiile de proced si de fond

Aceasta clasificare prezinta importanta mare pentru ca

de principiu, exceptiile de fond sunt de ordine
publica. Nu toate: pescrpriptia nu e, nici prematuritatea
nu e. Depinde.
* Sub imperiul decretului care reglementa prescriprita
anterior NCC, prescriptia era considerata o exceptie
de ordine publica.In prezent nu mai e, e de ordine
privata.

exceptiile de fond sunt limitate ca numar. In schimb,

exceptiile de procedura sunt nelimitate ca numar

exceptiile de fond genereaza un caracter peremptoriu, ca

regula. In schimb, exceptiile de procedura fie au un
caracter peremptoriu, fie genereaza o simpla amanare.

Exceptia de fond, odata admisa, efectul este unul letal, de

regula. La exceptia de procedura: nu schimbi completul,
schimb instanta.

Tot exceptii de fond pot aparea si in situatia in care

actiunea mai are si alte conditii speciale si intervine

8
neindeplinirea acestora. Se invoca prin exceptie si sunt exceptii
de fond.

Nu confundam exceptiile de fond cu apararile de fond.

Pentru ca desi cam toate tind la un efect premptoriu la
respingerea cererii, carcateristica exceptiilor de fond ramane
aceea ca nu isi propun analizarea pricinii pe fond, nu tind la o
analiza a dreptului. Nu se analizeaza daca pretentia e
intemeiata sau neintemeiata. Chiar si cele care se asemenea
foarte mult: exceptia lipsei calitatii procesuale.

Exemplu: Cerere plata unei sume bani in temeiul unui

contract: calitatea vizeaza doar identitatea intre parti, nu
cati bani are sa ia, etc.

Exceptie: in cazul actiunilor reale, unde exceptia lipsei

calitatii procesuale poate fi unita cu fondul.

Dupa efectul lor

1. Exceptii dilatorii - amanarea procesului. Aici intra si

exceptiile declinatori, nu sunt categorie separata, cum se
mai sustinea in doctrina.
2. Exceptii peremptorii - tind la paralizarea judecatii.

Importanta clasificarii
in legatura cu solutionarea exceptiei, daca vorbim
despre o exceptie dilatorie, instanta va da o incheiere.
In schimb, daca vorbim despre o exceptie peremptorie,
instanta va da o sentinta sau o decizie;
in general, exceptiile peremptorii se regasesc in zona
exceptiilor de fond. Totusi, exceptia nesemnarii cererii
(exceptie de procedura) este o exceptie peremptorie.

! Sunt si exceptii care incep printr-un efect dilatoriu,

dar se termina printr-un efect peremptoriu: exceptia
lipsei dovezii calitatii de reprezentant, lipsa capacitatii de

9
 exercitiu, netimbrarea cererii, lipsa semnaturii pe CCJ sau
pe cererea reconventionala.
exceptia lipsei calitatii de reprezentant intai se
acorda un termen pentru a se putea face dovada; daca
in termenul acordat nu se remediaza lipsul, abia atunci
se anuleaza cererea (art. 82 NCPC);
exceptia lipsei capacitatii de exercitiu sesizand ca
cel care a facut un act procesual nu arecapacitate de
exercitiu, instanta va acorda un termen pentru ca actul
sa fie confirmat de reprezentantul legal.Daca in acest
termen, actul nu este confirmat, atunci va interveni
nulitatea (art. 57 NCPC);
exceptia netimbrarii cererii indiferent ca vorbim
despre faza de regularizare sau despre faza judecatii,
intotdeauna cand instanta va constata ca o cerere este
nelegal timbrata, nu o va anula direct, ci va pune in
vedere partii sa o timbreze, acordand un termen. Daca
in interiorul acestui termen partea nu achita taxa de
timbru, atunci intervine nulitatea cererii;
exceptia nesemnarii cererii de chemare in
judecata potrivit art. 196, alin. 2 NCPC lipsa
semnaturii se poate acoperi in tot cursul judecatii in fata
primei instante. Daca se invoca lipsa de semnatura,
reclamantul care lipseste la acel termen va trebui sa
semneze cererea cel mai tarziu la primul termen
urmator,fiind instiintat in acest sens prin citatie. Astfel,
daca reclamantul lipseste, atunci se va acorda un
termen inauntrul caruia reclamantul ar trebui sa
semneze cererea de chemare in judecata. Daca
reclamantul fiind prezent nu semneaza sau daca nu
semneaza nici in interiorul termenului acordat in cazul in
care lipseste,cererea se anuleaza.

Dupa caracterul normele care le prevad

1. Exceptii absolute Vizeaza incalcarea unor norme de

ordine publica
2. Exceptii relative Vizeaza incalcarea unor norme de
ordine privata

10
 Importanta clasificarii

1. In ceea de priveste regimul de invocare Dupa natura

dreptului. Dar cele de fond, de regula sunt exceptii absolute: nu
mai e exceptie absolutia in cazul prescriptiei, nu e in cazul
lipsei capacitatii de exercitiu. In rest, ca regula, sunt.

In doctrina mai gasim si categoria de mijloace de

aparare numite inadmisibiltati. Sunt considerate de unii
autori ca fiind niste mijloace de aparare intre apararile de
fond si exceptiile procesuale: AUJ, prescriptia sau
neindplinirea conditiei privind caracterul subsidiar al
actiunii inconstatare.

Briciu: Nu este justificata aceasta categorie.

Denumirea este preluata din dreptul francez, dar acolo
exista o regelmentare legala: fine de neprimire. La noi nu e
asa. Ele intra la exceptii.
Se particularizeaza prin faptul ca duc la
respingerea actiunii. Dar si multe exceptii fac asta.

In practica: se intalneste respingerea cererii ca

inadminisibila. Dar aceasta nu inseamna recunoasterea
caracterulului distinct al acestor apararai. In viziunea lui
Briciu: inadmisibilitatea este un efectect al unei exceptii
deja consacrate: iti resp ca inadmisibila ca nu ai respectat
caracterul subsidiar al actiunii in constatare, spre exemplu.
Inadmisibilitatea e efectul, nu mijlocul.
La fel si la AUJ, si cand face cale de atac si nu exista
cale de atac (e chiar lipsa dreptului).

2. Invocare : Cine poate invoca?

Exceptiile absolute pot fi invocate de oricare dintre parti,

instanta din oficiu si procurorul daca participa la sedinta.

Exceptiile relative, pot fi invocate numai de catre partea

care justifica un interes.

11
 Sunt si exceptii de ordine privata care pot fi invocate din
oficiu: exceptia lipsei dovezii calitatii de reprezentant.

Art. 247: Invocare

(1) Excepiile absolute pot fi invocate de parte sau de instan n orice
stare a procesului, dac prin lege nu se prevede altfel. Ele pot fi ridicate
naintea instanei de recurs numai dac, pentru soluionare, nu este
necesar administrarea altor dovezi n afara nscrisurilor noi.
(2) Excepiile relative pot fi invocate de partea care justific un interes, cel
mai trziu la primul termen de judecat dup svrirea neregularitii
procedurale, n etapa cercetrii procesului i nainte de a se pune concluzii
n fond.
(3) Cu toate acestea, prile sunt obligate s invoce toate mijloacele de
aprare i toate excepiile procesuale de ndat ce le sunt cunoscute. n
caz contrar, ele vor rspunde pentru pagubele pricinuite prii adverse,
dispoziiile art. 189-191 fiind aplicabile.

3. Termenul de invocare: 247 NCPC

Exceptiile absolute: pot fi ridicate in orice stare a

procesului, daca prin lege nu se prevede altfel.

! Se prevede altfel, in cazul necompetentei materiale sau

teritoriale exclusive poate fi invocata doar pana la primul
termen la care sunt legal ciatate.

Art. 178 alin 5: toate cauzele de nulitate a actelor de

procedura deja efetuate trebuie invocate deodata sub
sanctiunea decaderii partii din dreptul de a le invoca. Nu se
distinge daca sunt nulitati relative sau absolute, de ordine
publica sau de ordine privata. Acest text vine sa sanctioneze
abuzul de drept, cand una dintre parti isi rezerva, in legatura cu
un act procesual mai multe mijloace: Cere nulitatea pentru un
caz de nulitate relativa si mai stie unele de ordine publica pe
care le pasteaza sa revina apoi cu ele. Legiut nu a vrut aceasta
invocare in valuri.

Briciu: deci vizeaza si nulitatile de ordine publica. Dar nu

toate. De exmplu nu vizeaza nulitatea ce decurge din lipsa
capacitatii de folosinta: persoana e decedata. Nu poate

12
 interveni decaderea din dreptul de a invoca, actul nu poate
sa supravietuiasca.

Art. 247 NCPC introduce in materia exceptiilor ideea ca

exceptiile de ordine publica se invoca in orice stare, dar la teza
a doua prevede ca in recurs pot fi invocate numai daca nu
sunt necesare alte probe decat cele cu inscrisuri. Si
numai daca se incadreaza in motivele de nelagalitate.
Pentru ca altfel a-i obliga instanta de recurs sa dispuna casarea
pt alte motive decat cele prevazte de lege.

Art 247 alin.(3) NCPC prevede faptul ca partile sunt

obligate sa invoce exceptiie procesuale ( toate) si apararile de
indata ce le sunt cunoscute. Aici e diferit fata de
prevederea art. 178 NCPC. La 247 alin.(3) e situatia in care
nu invoci niciun motiv, dar tu le stiai. Nu e cazul ca invoci unul
si pastrezi altele.

Exemplu: vii in recurs si invoci AUJ, ca te ai gandit ca

e de ordine publica, poto direct in recurs, nici nu erau
necesare alte probe decat inscrisuri si invoci direct in
recurs. Dar tu stiai din prima instanta. Ti se poate aplica
amenda judiciara, despagubire. DAR nu intervine
decaderea.

In ceea ce priveste exceptiile relative, ele se invoca (art.

247 alin 2) cel mai tarziu pana la primul termen de judecata
dupa savarsirea neregularitatii procedurale in etapa cercet
procesului de principiu, dar daca apar vici in legatura cu:

fie ultimul act prin care s-a luat act de incheierea

cercetarii, sau finala la dezbateri ? se poate invoca inainte de a
ti se da cuvantul pe fond. Chiar si daca e exceptie privata.

4. Momentul solutionarii exceptiilor

Atat exceptiile de procedura cat si cele de fond se

solutioneazaa inainte de administrarea probelor si de dezbatrea
in fond a pricinii.
13
 Asta a ramas asa din dreptul roman, unde magistratul
inainte sa se apuce sa vada daca intentio este corecta, analiza
daca exceptio este justificata. Dar asemanarile se opresc aici.

Exista un singur caz cand exceptiile se pot uni cu

administrarea probelor sau cu fondul cauzeicand pentru
verificarea, solutionarea exceptiei:

o e necesara administrarea de dovezi

o si acestea sunt necesare pentru finalizarea cercetarii
sau pentrut solutionarea fondului( in tot sau in parte
macar).

Daca sunt probele sunt necesare numai pentru

exceptie, se da termen pt administrarea lor, se
sesolutioneaza exceptia si apoi se trece mai departe.
=> Judecatorul nu trebuie sa se pronunte pe exceptie
fix la termenul la care e invocata exceptia. Poate da
termen, poate administra probe si apoi.
Exemplu: exceptia prescriptiei, uneori se invoca un
caz de intrerupere care trebuie probat, trebuie lasat
sa administrez probe. Si in cazul exceptiei de
necompetenta, cand valoarea trebuie verif: da un
termen pentru probe, nu trebuie sa uneasca cu
fondul.

Ipoteza in care se invoca simultan mai multe exceptii

Care este ordinea de solutionare? NU exista o enumerare in

cod, pt ca sunt nelimitate eceptiile, n-ar fi fost util si acoperitor.

Dar legiutorul a venit cu o formula flexibila: Art.248

NCPC:
Art. 248: Procedura de soluionare
(1) Instana se va pronuna mai nti asupra excepiilor de procedur,
precum i asupra celor de fond care fac inutil, n tot sau n parte,
administrarea de probe ori, dup caz, cercetarea n fond a cauzei.

14
(2) n cazul n care s-au invocat simultan mai multe excepii, instana va
determina ordinea de soluionare n funcie de efectele pe care
acestea le produc.
(3) Dac instana nu se poate pronuna de ndat asupra excepiei
invocate, va amna judecata i va stabili un termen scurt n vederea
soluionrii excepiei.
(4) Excepiile vor putea fi unite cu administrarea probelor, respectiv cu
fondul cauzei numai dac pentru judecarea lor este necesar s se
administreze aceleai dovezi ca i pentru finalizarea etapei cercetrii
procesului sau, dup caz, pentru soluionarea fondului.
(5) ncheierea prin care s-a respins excepia, precum i cea prin care,
dup admiterea excepiei, instana a rmas n continuare nvestit pot fi
atacate numai odat cu fondul, dac legea nu dispune altfel.

Mai se intai pronunta asupra exceptiilor de procedura

si a celor de fond care fac inutila in tot sau in parte
administrarea de probe si cercetarea procesului.
Alin. (2) Cand se invoca simultam mai multe exceptii,
instanta va determina ordinea de solutionate in functie de
efectele pe care le produc. Briciu: vizeaza efectele pe
care le produc unele asupra celorlalte.

Exemplu: paratul invoca necompetenta, prescriptia si AUJ.

1. Mai intai se pronunta pe necompetenta pt ca

inainte de orice trebuie sa vezi daca instanta nu pronunta o
hotarare care ar fi oricum nula. Nu se poate pronunta pe
prescriptie, daca oricum e necompetent. Daca exceptia e
neintemeiata, ne aflam in fata cui tebuie.

2. Apoi, se prounta pe AUJ pentru ca in cazul prescriptiei

dreptul exista numai ca el este amputat sub aspectul
posibilitatii titularului lui de a obtine ce cere . In cazul AUJ
dreptul nu exista, a fost solutionat anterior. La AUJ nu se
poate cere plata , se poate cere restituirea in caz ca plateste.
La prescriptie, nu se mai poate cere restituirea, daca a platit
desi era prescrisa.

3. Prescriptie

=>

15
 1.Necompetenta
2.AUJ
3.Prescriptie

Exemplu: Se invoca necompetenta, incompatibiliatatea,

lipsa calitatii de procesuale active => Se pronunta in
ordinea: incompatibilitate, necompetenta si lipsa calitatii
procesuale active.

1.Incompatibilit.

2.Necompetenta

3.Lipsa calit.proc.activa

Exemplu: Se invoca netimbrare, necompetenta,

conexitate. => Se pronunta in ordinea: netimbrare( pana
nu platesti, statul nu face nimic) necompetenta ,
conexitate.

1.Netimbrare

2. Necompetenta

3.Conexitate

Dar la repartizaea pe sectie si timbraj, ar trebui sa

primeze repartizaea pe sectie, pentru ca asta ar putea
sa dea si o alta solutie (valoare) cu privire la timbaj.

16
 Dar la necompetenta si timbrarea, primeaza timbrarea.

5. Actul prin care se solutioneaza exceptiile

Exceptiile premptorii: vom avea pronuntata o sentinta

sau decizie, daca se admite exceptia

Exceptiile dilatorii: amana judecata, de principiu vom avea

o incheiere. Sunt si exceptii: in cazul declinarii: e sentinta.

Atunci cand exceptiile se resping mereu se pronunta o

incheiere, dar e posibil sa le gasim si in hotararea finala,
daca ele se unesc cu fondul.

Dar daca o exceptie este unita cu fondul nu inseamna ca se

topeste, va fi solutionata prin hotararea finala , dar exista o
decizie separata asupra exceptiei. Fie : admite exceptia si
respinge actiunea pe fond, fie respinge exceptia si admite
fondul.

Unirea cu fondul face doar ca momentul solutionarii sa

coincida cu cel al pronuntarii asupra fondului. Daca exceptia e
premptorie si se admite, fondul nu mai exista. Daca se respinge
se pronunta si pe fond.

6.Calea de afac

Daca exceptia se respinge, incheierea se ataca odata cu

fondul, cu calea de atac prevazuta pentru criticarea
hotararii pe fond.

Exemplu: exceptia prescriptiei invocata prin

intampinare. O respinge, judeca fondul si admite cererea.
Paratul va facea apel si va critica solutia data pe exceptie si
apoi daca e cazul si solutia asuora fondului.

Insa, sunt si situatii in care incheierile urmeaza alte reguli

17
 incheierea de admitere a recuzarii: nu avem cale de atac.
Unele se ataca separat.

6. Caracteristicile exceptiilor procesuale. Concluzii

a) Exceptia procesuala, ca una din formele de manifestare a

actiunii civile, presupune existenta unui proces civil in curs;

b) Exceptia procesuala este, prin natura sa, un mijloc de

aparare, astfel incat, de regula, se foloseste de parat. Exceptiile
absolute pot fi insa invocate si de catre reclamant, intervenientii
din proces (cu rezerva necesara ce rezulta din cod in cazul
intervenientului accesoriu), procuror si instanta din oficiu;

c) Exceptia procesuala este un mijloc tehnic prin care se invoca,

dupa caz, incalcari ale normelor de drept procesual sau de drept
material, substantial. Esential este ca ele nu pun in discutie
fondul dreptului si, de regula, trebuie valorificate si rezolvate
mai inainte de dezbaterea fondului. Faptul ca art. 248, alin. 4
NCPC permite unirea exceptiei cu fondul, in conditiile aratate de
text, si ca exceptiile absolute pot fi invocate in orice etapa a
procesului, daca legea nu prevede expres altfel, nu schimba
situatia, deoarece chiar daca exceptia se invoca dupa ce s-a
intrat in dezbaterea fondului, nici in acest moment ea nu pune
in discutie acest aspect;

d) Admiterea exceptiei procesuale constituie, in cazul

exceptiilor dilatorii, un obstacol temporar in solutionarea cererii
principale, ducand la schimbarea competentei, la refacerea
unor acte sau la amanarea judecatii, iar in cazul exceptiilor
peremptorii, un obstacol dirimant, determinand stingerea
procesului, respingerea sau anularea cererii. In acest caz,
cererea nu se respinge ca nefondata, ci ca inadmisibila,
prematura, prescrisa etc., tocmai pentru ca in rezolvarea
exceptiei nu se examineaza fondul dreptului.

Este important de retinut ca uneori aceeasi exceptie produce

efecte diferite, in raport cu ceea ce se invoca prin intermediul

18
ei. Astfel, exceptia de necompetenta este calificata, de regula,
ca o exceptie dilatory (declinatorie) deoarece, in caz de
admitere, duce la declinarea competentei si deci la amanarea
judecatii. Dar acest efect se produce numai atunci cand s-a
invocat faptul ca este competenta o alta instanta, fie instant
judecatoreasca, fie alt organ cu activitate jurisdictionala.
Dimpotriva, daca se invoca faptul ca cererea este de
competenta unui organ al statului fara activitate jurisdictionala
ori a unei instante din alta tara, admitand exceptia de
necompetenta, instanta respinge cererea ca inadmisibila,
respectiv ca nefiind de competenta instantelor romane.

e) Admiterea exceptiei procesuale nu afecteaza, in principiu,

dreptul reclamantului, iar hotararea pronuntata ca urmare a
admiterii unei exceptii nu are autoritate de lucru judecat cat
priveste fondul dreptului.

Probele

Judecatorul va pronunta hotararea dupa stabilirea faptelor

in baza probelor pe care partile le produc.Litigiul nu poate fi
rezolvat pe baza afirmatiilor partilor (adesea contradictorii) si
nici exclusiv pe baza legii, intrucat legea trebuie aplicata la o
situatie de fapt stabilita. Revine, in principal, celui care afirma
ceva in justitie sa dovedeasca faptele pretinse.

Totusi, judecatorul nu este lipsit de mijloace in stabilirea

situatiei de fapt, intrucat judecatorul modern are un rol activ.
Judecatorul are indatorirea sa staruie, prin toate mijloacele
legale, pentru a preveni orice greseala privind aflarea
adevarului in cauza, pe baza stabilirii faptelor si prin aplicarea
corecta a legii, in scopul pronuntarii unei hotarari temeinice si
legale. In acest scop, poate pune in discutia partilor imprejurari
de fapt, chiar daca nu sunt mentionate in cerere sau in

19
intampinare, si poate sa dispuna administrarea probelor pe care
le considera necesare, chiar daca partile se impotrivesc.
Aceasta deoarece, in pofida faptului ca procesul civil reprezinta
expresia unor interese private, exista si un aspect de ordine
publica stabilirea adevarului.

Notiune

in sens larg, prin proba se intelege actiunea de stabilire a

existentei sau inexistentei unui fapt(actus probandi).
in sens restrans, prin proba se intelege mijlocul legal
pentru dovedirea unui fapt, adica mijlocul cu care se
probeaza si efectul probatiunii.

Se face o distinctie intre:

! fapte principale (facta probanda) faptele ce trebuie

dovedite;

! fapte probatorii (facta probantia) acestea, fara a

constitui raportul juridic litigios, conduc la dovedirea existentei
sau inexistentei acestuia.

*OBS: Prin notiunea de proba, in limbajul uzual folosit in

practica, se intelege cel mai adesea mijlocul de proba:
inscrisuri, martori, marturisiri, prezumtii, expertize etc.

Clasificarea probelor

I. Dupa cum sunt administrate in fata instantei, in cadrul

procesului sau in afara instantei:

probe judiciare;
probe extrajudiciare.

II. Dupa criteriul naturii lor:

probe personale fapte ale omului (depozitii,

marturisiri, prezumtii, inscrisuri etc.);
probe materiale lucrurile, care prin starea lor
contribuie la dovedirea raportului juridic.

20
III. Dupa cum dovedesc prin ele insele raportul juridic
dedus judecatii sau dovedesc numai un fapt vecin si
conex din care se trage concluzia existentei faptului ce
trebuie dovedit:

probe directe inscrisul constatator al unui act juridic

ce formeaza obiectul litigiului;
probe indirecte prezumtiile, mijloacele materiale de
proba.

IV. Dupa cum au un caracter original sau provin de la

alta sursa, fiind probe derivate:

probe primare (nemijlocite) depozitia unui martor

care a luat cunostinta de anumite fapte prin propriile
simturi; un inscris original;
probe secundare (mijlocite) martorul relateaza ce a
auzit de la alte persoane, acestea din urma fiind cele
care au luat cunostinta personal de faptele despre
care relateaza; copia unui inscris.

V. Dupa modul in care judecatorul percepe faptele:

probe pe care judecatorul le percepe in mod personal

si direct cercetarea la fata locului;
probe pe care judecatorul le cunoaste prin
intermediul altor persoane depozitia martorului.

VI. Dupa cum sunt spontane sau pregatite inainte de a

se ivi litigiul, la data nasterii raportului juridic, cu scopul
de a se face dovada existentei acestuia:

probe simple;
probe preconstituite.

21
Legea aplicabila probelor

Art. 26 NCPC:

Legea aplicabila mijloacelor de proba

(1) Legea care guverneaza conditiile de admisibilitate si

puterea doveditoare a probelor preconstituite si a prezumtiilor
legale este cea in vigoare la data producerii ori, dupa caz, a
savarsirii faptelor juridice care fac obiectul probatiunii.

(2) Administrarea probelor se face potrivit legii in vigoare la

data administrarii lor.

In ceea ce priveste CONDITIILE DE ADMISIBILITATE si

PUTEREA DOVEDITOARE a:

probelor preconstituite; si a
prezumtiilor legale
se aplica legea in vigoare la data producerii ori, dupa caz,
a savarsirii faptelor juridice care fac obiectul probatiunii,
potrivit principiului tempus regit actum.

Ratiunea pentru care s-a instituit regula tempus regit

actum in privinta probelor preconstituite poate fi exemplificata
in urmatorul context. La incheierea unui contract, partile au in
vedere si o eventuala situatie (previzibila sau imprevizibila) in
care vor ajunge in fata unei instante pentru rezolvarea unui
litigiu viitor izvorat din acel contract. Astfel, redactarea si
construirea contractului (inclusiv includerea anumitor clauze) se
face in functie de sistemul probator oferit de lege la momentul
incheierii contractului.

In privinta prezumtiilor legale, chiar daca vorbim si despre

fapte juridice, tot legea veche se aplica, intrucat persoana s-a
comportat tinand seama de sistemul probator existent la
momentul producerii sau savarsirii faptului juridic.

Totusi, regula de la art. 26, alin. 1 NCPC nu se aplica decat in

privinta probelor preconstituite si a prezumtiilor legale. Aceasta
regula nu se aplica in materie delictuala, intrucat nu avem

22
probe preconstituite. Astfel, se va aplica legea de la momentul
deschiderii procesului.

*OBS:

conditiile de admisibilitate = ce probe pot sau nu pot

fi administrate;
puterea doveditoare = ce greutate au aceste probe.

In ceea ce priveste ADMINISTRAREA PROBELOR, aceasta se

face potrivit legii in vigoare la data administrarii lor.

Notiunea de administrare a probelor priveste, inter alia,

urmatoarele aspecte:

! daca inscrisurile se prezinta in fotocopie simpla sau

legalizata; daca se semneaza conform cu originalul sau nu;
daca traducerile trebuie sau nu trebuie sa fie legalizate; daca
martorii jura, nu jura sau cum jura; ordinea punerii intrebarilor
fata de martori (judecatorul, procurorul, partea etc); amenzile
fata de martori etc.

Natura normelor privind probele

Norme dispozitive:
o Adminisibilitatea
o Obiectul
o Sarcina probei
Norme imperative : nu se poate deroga:
o Administrarea

Art.236 NCPC, Art. 261 alin.2 NCPC

Partile pot incheia conventii ce vizeaza:

admisibilitatea probei pentru anumite acte trebuie

administrata proba prin inscrisuri, nefiind primita proba cu
martori (art. 309 NCPC). Dar, partile pot conveni ca este
admisibila si proba cu martori;

23
 obiectul probei partile pot conveni ca dovada unui alt fapt
decat cel generator constituie dovada insusi a faptului
generator. Astfel, daca se dovedeste ca cealalta parte a facut
ceva, conex de regula, este suficient pentru a proba faptul
generator. Situatia apare in special atunci cand faptul generator
este greu de dovedit (exemplu de clauza contractuala: daca nu
anunti intr-un anumit termen se considera ca ).Astfel, se
face transformarea unei probe subiective intr-una obiectiva.

sarcina probei desi de regula incumba relcamantului, se

poate conveni sa incumbe paratului.

Art. 256 NCPC:

Conventii asupra probelor

Conventiile asupra admisibilitatii, obiectului sau

sarcinii probelor sunt valabile,cu exceptia celor care
privesc drepturi de care partile nu pot dispune, a
celor care fac imposibila ori dificila dovada actelor
sau faptelor juridice ori, dupa caz, contravin
ordiniipublice sau bunelor moravuri.

De principiu, conventiile asupra probelor sunt valabile.

Legiutorul pare a dezavua conventiile care restrang posibilitatile
de probare si invers incurajeaza conventiile.

Exista si limitari ale conventiilor privind probele.

Astfel, nu sunt permise conventiile asupra probelor care:

! privesc drepturi de care partile nu pot

dispune;

! fac imposibila ori dificila dovada actelor sau

faptelor juridice partile nu pot conveni sa nu se
accepte nicio proba;

! contravin ordinii publice sau bunelor moravuri

partile nu pot conveni sa fie audiati martori care au
fost condamnati anterior pentru marturie mincinoasa
24
 sau persoane care sunt puse sub interdictie
judecatoreasca (intrucat prevederile art. 315, alin. 1,
pct. 4-5 NCPC sunt de ordine publica).

De asemenea, nu intra in zona potentialului de

disponibilitate al partilor aprecierea probelor.

Partile nu pot incheia conventii prin care sa afirme ca o

proba este mai puternica decat alta (marturia bate inscrisul
este o conventie interzisa). Partile pot conveni ca un act juridic
cu o valoare mai mare de 250 lei sa fie dovedit cu martori, insa
este interzisa conventia prin care partile, ulterior, impun
judecatorului ca proba cu inscrisuri sa prevaleze. Solutia este
logica, intrucat aprecierea probelor este un atribut exclusiv al
judecatorului.

In plus, conventiile asupra probelor nu se pot opune

judecatorului. Daca judecatorul considera ca o proba este
legala si necesara, o poate administra chiar daca partile au
exclus-o prin conventia lor.

In ceea ce priveste administrarea probelor, aparent nu

este permisa conventia asupra acestui aspect, nefiind inclus in
enumerarea de la art. 256 NCPC privind conventiile asupra
probelor (unde sunt expres prevazute ca permise doar
conventiile ce vizeaza admisibilitatea, obiectul sau sarcina
probei). Totusi, din tacerea legiuitorului nu trebuie trasa
concluzia categorica ca administrarea probelor nu poate face
obiectul unei conventii a partilor.

Astfel, exista o serie de derogari:

legea permite ca administrarea probelor sa fie facuta

de catre avocati (art. 366-388 NCPC); Daca ambele
sunt reprezentate prin avocat si ambele parti convin,
atunci probele pot fi administrate la cabinetul
avocatului sau intr-un loc ales de ei, si apoi depuse al
dosar. Se face in regim privat.
partile pot conveni, expres sau tacit, ca anumite
persoane sa fie ascultate ca martori: rudele si afinii

25
 pana la gradul al treilea inclusiv; sotul, fostul sot,
logodnicul ori concubinul; cei aflati in dusmanie sau in
legaturi de interese cu vreuna dintre parti (art. 315,
alin. 2 NCPC)
Art. 261: Comisia rogatorie instanta de acelasi grad
sau mai mica in grad, daca nu exista inst de acelasi
grad.Poate fi scutita de citarea partilor.

Subiectul probei

= judecatorul, lui i se adreseaza probele, el trebuie comvins.

Obiectul probei

= actele si faptele ce trebuie dovedite. Nu pot face obiectul

probei chestiunile pe care instanta trebuie sa cunoasca din
oficiu: legea nu trebuie probata. Dar prin asta avem in vedere
numai ceea ce e publicat in M.O.f sau in alata modalitate
prevazuta de lege. Dar daca se invoca texte, tratate etc. care
nu sunt cuprinse in M.Of. trebuie sa se dovedeasca. La fel daca
invoca dreptul cutumiar, uzantele comerciale, tebuie sa le
dovedesti. La fel: ordine ale ministerelor, odinele ministrului ?

In materia DIP: art 2565 NCC - continutul legii straine !

Proba

Nu fac obiectul probatiunii:

faptele necontestate de parti
faptele notorii
faptele negative nedeterminate- ar fi o proba
neverosimila
faptele negative determinate- pot fi dovedite prin
faptul negativ contrar.Nu se poate dovedi ca o
persoana nu a fost intr-o localitate intr-o zi; se poate
insa dovedi ca a fost intr-o alta localitate si nu era
posibil sa fi fost prezenta si in celalta localitate .

Sarcina probei : cel care invoca un lucru trebuie sa il

dovedeasca.

26
 Regula: sarcina probei apartine reclamantului

Derogare: in cazul exceptiilor, paratul devine reclamant,

exceptia trebuie sa o dovedeasca paratul. La reconventionala e
la fel.

Exceptie sarcina probei este rasturnata.

prezumtiile legale care rastroarna sarcina probei: Cel

care dovedeste un fapt conex si vecin celui pe care nu il
poate dovedi, va fi absolvit de a dovedi faptul vecin si
conex pe care nu il poate dovedi
Regimul bunurilor comune in si prezumtia de
comunitate- regimul comunitatii legale: dovedesti ca
un bun a fost achizitionat in timpul casat, nu ai cum
sa dovedesti ca e bun comun. Art. 339, se naste
prezumtia ca daca a fost in timpul casatoriei e bun
comun.
La fel si in cazul dispozitiilor art. 1503: remiterea
voluntara a inscrisului constatator al creantei: se
prezuma ca a platit.
Sarcina probei e inversata si la contestarea
recunoasterii de filitie: cel care a facut actul de
recunoastere face proba, cand ii se contesta.
Legea 202/2002, art 35, pe baza unor simple dovezi
care arata indicii privind discriminaea, pe baza lor
sarcina probei se inverseaza, parartul trebuind sa
dovedeasca ca nu a fost discriminare.
La litigiile de munca sarcina probei apartine
angajatorului, chiar daca este parat e rasturnata.
In cazul litigiilor consumator-profesionist cu privire la
obligatia de informare, sarcina apartine
profesionistului. Si la clauzele abuzive la fel.
Oug 137/2000, discriminarea: la fel ca la L.202/2002

27
Reguli comune: admisibilitate, administrare si apecierea
probelor

Admisibilitate: proba trebuie sa fie legala, verosimila,

pertinenta si concludenta Art.255 NCPC

Legala

Nelegalitati relative (de ordine privata)

art. 309 NCPC in privinta admisibilitatii probei cu martori,
vorbim despre o nelegalitate relativa, iar partile pot sa
suplineasca acest lucru printr-o conventie asupra probelor;
E considerate conventie si daca unul dintre ei incearca sa
dovedeasca asa si celalalt nu se opune.

Nelegalitati absolute (de ordine publica)

art. 1011 NCC contractul de donatie se incheie prin inscris
autentic, sub sanctiunea nulitatii absolute. In aceasta situatie
vorbim despre o nelegalitate de ordine publica, asupra careia
partile nu pot deroga;
art. 2200 NCC pentru a putea fi dovedit, contractul de
asigurare trebuie sa fie incheiat in scris. Contractul nu poate
fi probat cu martori, chiar atunci cand exista un inceput de
dovada scrisa;
art. 51, alin. 3 NCPC la solutionarea cererii de abtinere
sau de recuzare nu se admite interogatoriul ca mijloc de
dovada a motivelor de recuzare;
art. 104 NCPC determinarea valorii obiectului cererii
imobiliare, in cazul in care

+ 421, 411 NCPC

Proba trebuie sa fie verosimila: sa tinda la fapte

credibile, nu ca X il ataca pe Y enegetic

Proba trebuie ss fie pertinenta: sa aiba legatura cu

obiectul pretentiilor sau apararilor partilor
28
 Concludenta: sa fie de natura sa conduca la
solutiionarea cauzei.

Propunerea problor

Reclamantul:

le propune prin CCJ

ca raspuns la intampinare(are nevoie de probe
suplimentare cu privire la invocarile paratului prin
intampinare: paratul invoca prescriptia si reclamantul vrea
sa dovedeasca si el ca nu e asa, acum ca e pus in fata
exceptie prescriptiei)
sau ca intampinare la cererea reconventionala.
Daca isi modifica CCJ: reclamantul ar putea solicita probe
si la primul termen la care e legal citat, daca au legatura
cu modificarea CCJ.

Paratul :

poate propune probe prin intampinare: la CCJ sau la

modificarea CCJ, la primul termen.
Sau prin cererea reconventionala

Daca nu propun prin aceste modalitati si la aeste termene

sanctiunea este decaderea din dreptul de a propune probe: se
va putea apara doar discutand in fapt si in drept sustinerile
celuilalt.

Daca celalalt cere martori, cel decazut nu mai poate

cere el martorii lui, dar le va putea pune intrebari celor
propusi de celalt sa-i incurce. Nu va mai putea cerere
expertiza, dar va putea spune ca nu e utila expert celuilalt.

Decaderea nu vizeaza decat partile. Daca proba e cu

adevarat utila, instanta o va incuviinta din oficiu. Si ar pune in
pericol propria hotarare, daca nu ar face asta.

29
 Exceptii: situatii in care probele pot fi solicitate peste
termenul de la art. 254 alin 1 NCPC.

254 alin. 2 NCPC: Probele vor mai putea fi cerute si

incuviintate in cursul procesului, daca => din:

1. Modificarea cererii, poate si reclamantul si paratul.

2. Nevoia reiese din cercetarea judecatoreasca si partea

nu o putea prevedea Exemplu: se invoca o exceptie, nu
aveai de unde sa stii ca exceptia va fi invocata exceptia are
nevoie de probe. Sau poate aparea un incident cu privire la un
inscris: o parte sustine ca inscrisul nu e semnat de ea, rezulta
ca trebuie expertiza ca nu l-a semnat ea, nu aveai de unde sa
stii de la inceput.

3. Din motive temeinic justificate, nu a putut propune in

termen : o veritabila repunere in termen. E decazut, dar invoca
in realtate ca pierderea termenului a fost din motive temeinic
justificate

4. Administrarea probei nu duce la amanarea judecatii.

Exemplu: e un inscris, il are la ea il depune si gata. Sau

se propune un interogatoriu, e pregatit, partea e in sala etc.
Nu cand martorii trebuie citati, nu cand se solicita expertiza.

5. Exista acordul expres al tututor partilor: normele sunt

dispozitive, dar derogarea nu se poate face tacit, ci numai
expres. Daca o parte lipseste nu poti sa zici ca si-a dat acordul
tacit, trebuie expres. Vrei sa obt proba peste termen trebuie sa
faci asa incat sa ii obtii acordul expres.

E f greu in practica. In VCC mergea cu tacere : ori nu erau

prezenti, ori nu stiau ca nu se putea opune. Acum, jud trebuie
sa ii intrebe: sunteti de acord la ac moment?

30