Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
DREPT CIVIL
SUCCESIUNILE
Introducere
Obiectivele disciplinei:
- formarea deprinderilor de a analiza instituţiile specifice acestei materii,
individual şi sistematic;
- studiul istoric şi comparat al instituţiilor specifice, aprofundarea unor noţiuni
privind mpştenirea legală şi testamentară şi împărţirea moştenirii;
- dezvoltarea aptitudinilor de a analiza interdisciplinar aceste instituţii.
- identificarea si definirea principalelor institutii ale dreptului succesoral;
- corelarea notiunilor studiate in anii anteriori la dreptul civil cu cele din dreptul
succesoral;
- cunoasterea legislatiei in materie si a propunerilor de modificare a legislatiei
interne pentru a se realiza acordul acesteia cu conventiile europene si
internaţionale.
MODULUL I
MOŞTENIREA LEGALĂ
MODULUL II
MOŞTENIREA TESTAMENTARĂ
MODULUL III
TRANSMISIUNEA ŞI ÎMPĂRŢEALA MOŞTENIRII
MODULUL I
MOŞTENIREA LEGALĂ
TITLUL I
REGULI GENERALE PRIVIND MOSTENIREA
CAPITOLUL I
1.Notiunea de mostenire(succesiune).
In limbajul comun prin succesiune se intelege o insiruire de persoane, fapte sau
fenomene, care urmeaza una alteia. In sens juridic, succesiunea sau mostenirea, care
sunt sinonime, au un inteles specializat desemnind transmiterea patrimoniului unei
persoane fizice decedate către una sau mai multe persoane în fiinţă (persoane fizice,
persoane juridice sau statul)1.
Persoanele chemate la mostenire sau succesiune sunt numiti mostenitori,
succesori, erezi sau urmasi.
Defunctul sau cel despre a carui mostenire este vorba, prescurtat poarta denumirea
de “decujus” dedus din dreptul roman din formula “is de cujus succesionis (rebus)
agitur”. Bine s-a observat ca este impropriu sa se vorbeasca despre “moartea
1A se vedea:M. Eliescu, Mostenirea si devolutiunea ei in dreptul R. S. R. , Editura Academiei,
Bucuresti, 1966, pag. 19-2o;Fr. Deak, Tratat de drept succesoral, Editura “Actami”Bucuresti, 1999,
pag. 5.
6
defunctului” (art.653 Cod Civil) sau de “omorul defunctului” (art.655 Cod civil)2. Cind
este vorba de mostenirea testamentara se foloseşte denumirea de testator.
CAPITOLUL II
CAPITOLUL III.
DESCHIDEREA MOSTENIRII
patrimoniului succesoral catre mostenitorii acelei persoane. Cita vreme o persoana este
in viata nu poate fi vorba de mostenirea acesteia (nulla est viventis hereditas).
Din perspectiva deschiderii succesiunii au importanta locul si data mortii lui de
cujus.
CAPITOLUL IV
Persoanele interesate vor putea dovedi contrariul prin orice mijloc de proba.
b)Persoanele disparute.
Potrivit art.19 din Decr. Nr.31/1954 “cel disparut este socotit a fi in viata daca nu
a intervenit o hotarire declarativa de moarte ramasa definitiva”, ceea ce inseamna ca
persoanele disparute, atit cele declarate disparute prin hotarire judecatoreasca cit si cele
nedeclarate dar considerata de lege ca fiind disparute, (art.16 alin.3 din Decr.
`nr.31/1954) au capacitate succesorala.
b) comorientii
Potrivit art.21 din Decr. Nr.31/1954, comorienti sunt persoanele care, avind
vocatie succesorala reciproca sau unilaterala, au decedat in aceeasi imprejurare fara a se
putea stabili daca a supravietuit una alteia, astfel ca sunt considerate a fi murit deodata.
Rezulta, asadar, ca in prezenta unei astfel de imprejurari acele persoane cu toate ca ar fi
avut vocatie succesorala una fata de alta, nu se vor mosteni intre ele intrucit nu a
supravietuit nici una celeilalte, astfel ca in momentul deschiderii succesiunii nici una nu
poate fi considerata a fi avut capacitate succesorala, nefiind in viata. Aceasta prezumtie
instituita de legiuitorul nostru este considerata ca fiind cea mai justa caci prezumtia
supravietuirii in functie de virsta si de sex a fost considerata arbitrara chiar si in unele
legislatii in care ea a fost consacrata asa cum apare ea si in dreptul roman5. Au fost insa
si autori care au sustinut ca si aceasta prezumtie este la fel de arbitrara caci din faptul ca
nu se poate stabili cine a murit mai intai nu ar rezulta ca toti au murit in acelasi timp 6.
Afirmatia este exacta numai ca nu trebuie sa uitam ca tocmai datorita greutatii sau chiar
a imposibilitatii stabilirii momentului decesului fiecareia dintre acele persoane
legiuitorul a creiat o prezumtie legala menita a usura adoparea solutiilor juridice ce se
impun.
Prezumtia mortii concomintente instituita de art.21 din Decr. nr.31/1954 s-a
acceptat a se aplica, cu consecinta ei de a lipsi de capacitate succesorala reciproca sau
unilaterala si in cazul persoanelor fizice decedate in acelasi timp, dar care nu sunt
comorienti intrucit ele nu au decedat in aceeasi imprejurare ci in acelasi timp din cauze
diferite fara a se putea stabili cu exactitate ordinea deceselor7.
5A se vedea, M. Eliescu, op. cit. pag. 66;C. Statescu, op. cit. pag. 114:Fr. Deak, op. cit pag. 52-
53;D. Chirica, op. cit. pag. 22.
1.Notiune.
3. Cazurile de nedemnitate.
8. A se vedea, C. Statescu, op. cit. Pag. 115;Fr. Deak, op. cit. pag. 66.
c) Nedenuntarea omorului.
Art.655 pct.3 prevede ca este nedemn de a succede “mostenitorul major care
avind cunostinta de omorul defunctului, nu a denuntat aceasta justitiei”.
Asa cum rezulta din text numai mostenitorul major poate fi declarat nedemn
pentru aceasta fapta nu si cel minor. De asemenea nici majorul pus sub interdictie nu
poate fi declarat nedemn in acest caz intrucit la fel ca minorul este prezumat a nu avea
discernamint10.
Mostenitorul major trebuie sa fi cunoscut omorul si sa se fi abtinut a-l denunta.
Regula care s-a impus este aceea ca nedemnitatea opereaza de drept astfel ca nu
este nevoie de o hotarire judecatoreasca speciala care sa o pronunte12.
TEST DE EVALUARE:
1.Comorienţii sunt:
a. persoane care au murit împreună.
b. Persoane care au vocaţie succesorală reciprocă şi au decedat în aceeaşi
12A se vedea, M. Eliescu, op. cit. pag. 76; Fr. Deak, op. cit. pag. 79-8o; C. Statescu, op. cit. Pag.
118.
17
3. Nedemnitatea, fiind o sancţiune are caracter personal şi deci are efecte numai
asupra moştenitorului nedemn.
a. adevărat.
TITLUL II
MOSTENIREA LEGALA
CAPITOLUL I
patrimoniului succesoral. Devolutiunea legala (ab intestat) a mostenirii are loc atunci
cind nu exista testament, caci in acest din urma caz devolutiunea este testamentara.
Vocatia succesorala legala este de regula reciproca. Nu se poate vorbi de
reciprocitatea vocatiei legale la mostenire a statului sau a persoanelor juridice si nici in
cazul mostenirii testamentare intrucit fiecare testament este un act juridic unilateral si
independent.
vine in concurs cu toate la mostenire, dupa cum nici nu inlatura rudele apartinind celor
patru clase de mostenitori, doar cota sa de mostenire variaza dupa cum vine in concurs
cu mostenitori dintr-o clasa sau alta.
13A se vedea, Trib. pop. rai. Grivita Rosie, sent. civ. nr. 433o/1995, in J. N. nr. 5/1956, pag.
889;Trib. Supr. col. civ. dec. nr. 15o6/1968, in C. D. 1968, pag. 95-97;Trib. Supr. sect. civ. dec. nr.
226/1986, in C. D. 1986, pag. 76-78
22
In cazul adoptiei (infierii) cu efecte depline, cel adoptat si descendentii sai pot
veni la mostenire prin reprezentare la fel ca si copiii rezultati din filiatia fireasca intrucit
ei ca urmare a doptiei devin rude cu adoptatorul precum si cu rudele acestuia iar rudenia
de singe dintre copil si parintii sai inceteaza.
C A P I T O L U L II
Asa cum am aratat intr-o alta parte a acestei lucrari legiuitorul rânduieste rudele
lui de cujus in privinta drepturilor lor la mostenirea acestuia in patru clase de mostenitori
ale caror reguli specifice le vom analiza in cele ce urmeaza.
a) Ascendentii privilegiati.
Ascendentii privilegiati sunt parintii defunctului, din casatorie, din afara casatoriei
sau din adoptie.
In cazul in care la mostenire vin numai ascendentii privilegiati ai defunctului
25
b) Colateralii privilegiati.
Din aceasta categorie de mostenitori fac parte fratii si surorile defunctului precum
si descendentii din frati si surori pina la gradul IV inclusiv. Fratii si surorile pot fi din
casatorie, din afara casatoriei si din adoptia cu efecte depline.
Cit priveste imparteala mostenirii intre colateralii privilegiati regula generala
instituita de altfel de art.674 C. civ. este aceea ca se va impartii in parti egale, adica pe
capete. Aceasta este valabila si pentru descendentii din frati si surori.
Regula generala se aplica insa numai atunci cind fratii sunt frati buni sau germani,
cum li se mai spune, adica sunt frati si dupa mama si dupa tata. Pot exista insa frati
numai dupa tata si se numesc frati consangvini sau consingeni si frati numai dupa mama
care se numsc frati uterini. Cind la mostenire sunt chemati frati care fac parte din aceeasi
categorie, bunaoara toti sunt frati consangvini sau toti sunt frati uterini se plica regula
generala adica mostenirea se va impartii in părti egale. Lucrurile se schimba insa cind
exista frati si surori din categorii diferite si atunci mostenire se imparte pe linii, cota de
½ pentru linia paterna si cota de ½ pentru linia materna. Cota de ½ din linia paterna se
va impartii in mod egal intre fratii pe linie paterna iar ccota de ½ intre fratii pe linie
materna. Fratii buni vor lua insa cite o parte din ambele linii adica atit cea paterna cit si
cea materna pe cind ceilalti numai din linia din care fac parte. Nu are in prezent
importanta daca fratii sunt din casatorie sau dinafara casatoriei. Desi prevederile art.674
C. civ. s-ar parea ca duc la concluzia ca impartirea pe linii a mostenirii are loc numi
atunci cind colataralii privilegiati vin in concurs cu ascendentii privilegiati, in realitate
regula se plica si atunci cind la mostenire ei vin singuri.
Pentru exemplificare sa presupunem ca la moartea lui de cujus au ramas un frate
bun, un frate consangvin si unul uterin. Mostanirea se imparte in doua parti egale ½
pentru linia paterna si ½ pentru linia materna. Fratele bun va culege cite o parte din
ambele linii pe cind ceilalti numai din linia peterna si respectiv materna. Mostenirea se
26
imparte din capul locului in doua. Cota de ½ din linia paterna sa va impartii la rindul ei
in doua adica in cote de 1/4 pentru fratele bun si fratele consagvin iar cota de ½ din linia
materna se va imaprtii tot astfel in doua cite 1/4 peentru fratele bun si fratele uterin.
Rezulta, asadar, ca fratele bun ia cite o parte din ambele linii pe cinnd ceilalti doi numai
din liniile de care apartin. Aceasta imparteala este o exceptie de la regula ca in interiorul
aceleasi clase de mostenitori rudele de grad egal mostenesc in parti egale, caci este
necontastat faptul ca fratii, indiferent ca sunt din aceeasi casatorie sau din casatorii
diferite sunt fata de defunctul lor frate rude de grad egal.
Nedemnitatea sau renuntarea unui frate consangvin sau uterin profita celor care
fac parte din aceasi linie.
Din dispozitiile art.672, 673, 674 C. civ. rezulta ca impartirea pe linii a mostenirii
intre colataralii privilegiati are loc nu numai atunci cind ei vin la mostenire in nume
propriu ci si atunci cind vin descendentii lor prin reprezentare sau in nume propriu, cind
toti cei in gradde rudenie mai apropiat cu defunctul sunt decedati, renuntatori 15 sau
nedemni.
Drepturile succesorale ale colateralilor privilegiati se caracterizeaza prin aceea ca
ei nu sunt nici mostenitori rezervatari si nici sezinari. Ei pot veni al mostenire fie in
nume propriu, cind este vorba de frati si surori, fie prin reprezentare, daca este vorba de
desceendentii lor, desigur daca conditiile reprezentarii sunt indeplinite. Ei nu sunt
obligati la raportul ddonatiilor.
Potrivit art.675 C. civ. din aceasta clasa de mostenitori fac parte rudele colaterale
ale lui decujus, altele decit fratii si surorile lui ori a descendentilor acestora, pina la
gradul IV inclusiv, adica unchii, matusile, verii primari si fratii si surorile bunicilor
defunctului.
Evident ei vin la mostenire numai in lipsa unor mostenitori din primele trei clase
de mostenitori.
Colataralii ordinari pot fi din casatorie, din afara casatoriei sau din adoptie cu
efecte depline. In cazul adoptiei cu efecte restrinse colataralii ordinari nu pot veni decit
din rudenia fireasca a defeunctului adoptat.
Daca colataralii ordinari sunt de acelasi grad vor impartii mostenirea in parti
egale. Daca exista colaterali ordinari de grade diferite de rudenie, cei mai apropiati in
grad ii vor inlatura pe cei mai indepartati.
Daca exista sot supravietuitor mai intii se va stabili cota acestuia iar restul se va
impartii intre colateralii ordinari.
Mostenitorii din aceasta clasa pot veni la mostenire numai in nume propriu nu si
prin reprezentare, nu sunt mostenitori rezervatari, nici sezinari si nu sunt obligati la
raportul donatiilor.
1.Reglementare legala.
Pe linga conditiile generale cerute oricarui mostenitor pentru a putea mosteni sotul
supravietuitor trebuie sa indeplineasca conditia ca data deschiderii succesiunii sai aiba
calitatea de sot. Daca asadar drepturile celorlalti mostenitori legali au la baza legatura de
rudenie cu defunctul ale sotului supravietitor izvoresc din calitatea sa de sot. Legatura de
concubinaj nu confera concubinului supravietuitor vreun drept la succesiunea celuilalt
concubin predecedat.
3.Corelatia dintre dreptul de mostenire al sotului supravietuitor si
comunitatea de bunuri a sotilor.
vedere comunitatea de bunuri a sotilor consacrata prin art.3o C. fam. se pune problema,
in prealabil a stabilirii cotei care i se cuvine din masa devalmasa a bunurilor comune
sotului supravietuitor, potrivit contributiei sale efective la dobindirea bunurilor caci
numai cealalta parte care s-ar fi cuvenit sotului decedat, alaturi desigur de bunurile sale
proprii vor fi cuprinse si vor forma masa succesorala. Partea care se cuvine sotului in
viata din totalitatea bunurilor comune nu se intemeiaza evident pe regulile care
guverneaza materia dreptului succesoral ci dispozitiile Codului familiei privitoare la
raporturile patrimoniale dintre soti16. In principiu dupa desfacerea casatoriei, potrivit
art.36 alin.1 C. fam. , sotii pot sa-si imparta bunurile prin invoiala lor, or, in cazul
decesului unuia din soti, intelegerea se poate realiza intre sotul supravietuitor si
mostenitorii cu care vine in concurs (art.77 alin.2 din Legea nr.36/1995).
Sotul supravietuitor nu face parte din nici una din clasele de mostenitori dar
potrivit art.1 din Legea nr.319/1944 vine in concurs cu toate cele patru clase de
mostenitori.
El nici nu este inlaturat de la mostenire si nici nu inlatura la rindul sau rudele
defunctului.
Astfel, potrivit art.1 din lege el are urmatoarele cote din masa succesorala:
- in concurs cu descendentii defunctului (clasa a I-a) are o cota de 1/4, indiferent
de numarul acestora;
- in concurs cu ascendentii privilegiati si colateralii privilegiati (clasa a II-a) cind
acestia vin impreuna la mostenire are o cota de 1/3, iar daca vine in concurs, fie numai
cu ascendentii privilegiati, fie numai cu colateralii privilegiati are o cota de ½ din
mostenire;
16A se vedea, Alexandru Bacaci, Raporturile juridice patrimoniale in dreptul familiei, Editura
Dacia, Cluj-Napoca, 1986, pag. 1o9-11o . ;Alexandru Bacaci, Codruta Hageanu, Viorica Dumitrache,
Dreptul familiei, ed. aII-a, Editura All-Beck, 2oo1, pag. 79-8o;C. S. J. sect. civ. dec. nr. 1526/199o-
1992, pag. 128-13o.
29
17Codul civil impartea mostenitorii in doua categorii, mostenitori regulati care se considera a
continua persoana defunctului, fiind rude cu acesta, si mostenitori neregulati care erau considerati a
succede numai bunurile defunctului. In prezent aceasta categorisire se considera a fi lipsita de interes
practic intrucit dispozitiile art.681, 682 C. civ. , care impuneau sotului supravietuitor unele obligatii ca
mosteenitor neregulat, se considera a fi abrogate prin Legea nr. 319/1944(Fr. Deak, op. cit. pag. 135;
D. Chirica, op. cit. pag. 6o.
30
catre terti, dar se pot face de catre ei insisi, unul altuia. In doctrina si practica judiciara s-
au incercat solutii distincte pentru aceste ipoteze din perspectiva care ne intereseaza
aici.23 S-a precizat astfel ca darurile facute de terti numai unuia dintre soti precum si cele
facute sotului supravietuitor de catre defunct nu intra in categoria celor vizate de
prevederile art.5 din Legea nr.319/1944, caci acestea ii apartin lui si nu fac parte in nici
un fel din masa succesorala, dupa cum aceeasi este situatia partii care i se cuvine sotului
supravietuitor din bunurile comune. Unii autori24sustin insa ca legea se refera numai la
darurile facute ambilor soti caci cele facute numai defunctului de catrea terte persoane se
contopesc in patrimoniul succesoral al defunctului si nu se culeg in virtutea vreunui
drept special de catre sotul supravietuitor. Unele din ele, s-a specificat 25, pot fi culese de
catre sotul supravietuitor intrucit ar fi fost afectate gospodariei casnice.
Pe linga celelalte drepturi, la care ne-am referit mai sus, art.4 din Legea
nr.319/1944 ii mai confera sotului supravietuitor un drept de abitatie asupra casei de
locuit.
Astfel, aliniatul 1 din art.4 al legii prevede ca “sotul supravietuitor care nu are
locuinta proprie va avea pina la executarea iesirii din indiviziune si in orice caz, cel
putin timp de un an de la incetarea din viata a sotului sau, (inafara de dreptul de mostnire
potrivit dispozitiilor de mai sus), un drept de abitatie asupra casei de locuit, daca aceasta
face parte din succesiune”.
Deducem din ceea ce spune legiuitorul ca pentru existenta dreptului de abitatie al
sotului supravietuitor trebuie sa fie indeplinite urmatoarele conditii:
- sotul supravietuitor sa fi locuit statornic, la data deschiderii mostenirii in casa
asupra careia se constituie dreptul de abitatie;nu este necesar ca la data decesului
defunctului sotii sa fi locuit impreuna26;
- sotul supravietuitor sa nu aiba locuinta proprie27
- sotul supravietuitor sa nu devina prin mostenire proprietarul exclusiv al
23E de precizat ca teoretic e usor de facut distinctia dintre aceste categorii de daruri facute cu
prilejul casatoriei, practic proba lor este dificila caci terii care le fac sunt putin preocupati cu acel
prilej in a faca precizari in sensul daca fac darul ambilor soti(si aceasta este regula) sau numai unuia
dintre ei. A se vedea in acest sens Alexandru Bacaci, Consideratii privind calificarea, ca fiind comune
ori proprii, a unor bunuri dobindite de soti, in Juridica, pag. 246-247.
24M. Eliescu, op. cit. pag. 139-146;C. Statescu, op. cit. pag. 147;D. Chirica, op. cit. pag. 64.
25Fr. Deak, op. cit. pag. 148.
27A se vedea, C. Barsan, Nota la dec. civ. nr. 249/1968 a Trib. jud. Satu Mare, in R. R. D. nr.
9/1969, pag. 169.
32
locuintei;
- locuinta asupra careia se constituie dreptul de abitatie sa faca parte din masa
succesorala, in total sau in parte, fiind proprietatea exclusiva a defunctului sau comuna
acestuia cu sotul supravietuitor sau cu alta persoana
- defunctul sa nu fi inlaturat prin vointa sa dreptul de abitatie al sotului
supravietuitor intrucit acesta nu este rezervatar decit in raport cu bunurile pe care le
vizeaza art.1 din Legea nr.319/194428.
Dreptul de abitatie al sotului supravietuitor are urmatoarele caractere juridice:
- este un drept real care are ca obiect casa de locuit;in masura necesara folosirii
casei titularul sau poate folosi si terenul aferent, inclusiv partile comune29;
-are un caracter temporar ;el dureaza pina la realizarea iesirii din indiviziune insa
cel putin un an de la deschiderea mostenirii orin pina la recasatorirea sotului
supravietuitor;
- are un caracter strict personal intrucit titularul sau nu-l poate ceda sau greva in
favoarea altei persoane spre deosebire de abitatia de drept comun reglementata in
art.565-575 C. civ. ;
- are un carcater gratuit, sotul supravietuitor fiind scutit de a da cautiunea
prevazuta de art.566 C. civ. si de asemenea sa plateasca chirie mostenitorului care a
obtinut dreptul de proprietate asupra casei.
29A se vedea, Traian Ionascu, Salvator Bradeanu, Drepturile reale principale in R.S.R. Editura
Academiei, Bucuresti, 1978, pag. 121.
30A se vedea, Fr. Deak, op. cit. pag. 153-155.
33
legatrari cu titlu particular sau cu titlu universal dar aceste legate nu epuizeaza
mostenirea. Ceea ce excede acestor legate va reveni statului caci acesti legatari nu au
vocatie la universalitatea mostenirii ci numai asupra bunurilor sau cotei determinate din
aceasta.
In cazul exheredarii mostenitorilor legali rezervatari ai defunctului acestia vor
mosteni rezerva iar restul, respectiv cotitatea disponibila, va reveni statului cu titlu de
mostenire vacanta. Asadar, statul poate avea vocatie concreta la mostenire, sau mai
exact spus la o parte din ea, chiar in prezenta unor mostenitori testamentari sau a unor
mostenitori legali rezervatari exheredati. Nu intotdeauna prezenta mostenitorilor legali
sau testamentari exclude vocatia concreta la mostenire a statului.
Cu privire la natura juridica a dreptului statului asupra mostenirii vacante s-a
purtat o adevarata controversa, determinata, e adevarat, de imprecizia textelor legale.
Potrivit unui prin punct de vedere statul ar avea vocatie la mostenirea vacanta in
virtutea unui drept originar derivat din puterea sa suverana(iure imperii)31. Potrivit unui
al doilea punct de vedere, statul dobindeste mostenirea vacanta in virtutea unui drept de
mostenire legala32 (iure hereditas).
TEST DE EVALUARE :
32A se vedea, Fr. Deak, op. cit. pag. 156-161;T. R. Popescu, Curs de drept international privat,
Vol. I. Universitatea din Bucuresti, 1954, pag. 2o8; E. Safta-Romano, op. cit. vol. I Pag. 125-127;Dan
Chirica, op. cit. pag. 69;D. Macovei, op. cit. pag. 64.
34
TEMA SUPLIMENTARA:
MODULUL III
MOŞTENIREA TESTAMENTARĂ
TITLUL III
DEVOLUTIUNEA TESTAMENTARA A MOSTENIRII
CAPITOLUL I
TESTAMENTUL
1. Conditiile de fond.
Dispozitiile testamentare fiind acte juridice, asa cum am aratat mai sus, ele
trebuie sa indeplineasca conditiile de validitate ale actului juridic in general dar si
unele specifice testamentelor. Astfel testarul trebuie sa aibe capacitatea de a incheia
actul, trebuie sa exprime un consimtamint valabil, testamentul sa aibe un obiect
determinat sau determinabil iar cauza sa fie licita si morala (art.948 si urm. C.civ.). In
cele ce urmeaza vom analiza aceste conditii sub aspectul specificitatii lor in cazul
testamentului si in principal in privinta legatelor care privesc patrimniul lui de cujus.
37
a)Capacitatea.
In aceasta privinta este necesar ca testatorul sa aibe capacitatea de a dispune
prin liberalitati, iar cel in favoarea caruia s-a dispus sa aibe capacitatea de a primi
prin testament. Potrivit art.856 C.civ. orice persoana este capabila de a face testament
daca nu este oprita de lege. In doctrina s-a precizat ca aceste incapacitati reglementate
expres de legiuitor ingradesc capacitatea de folosinta a persoanei2.
Incapacitatile de a dispune prin testament sunt urmatoarele:
a) incapacitatea totala a minorului care nu a implinit virsta de 16 ani de a
dispune prin testament (art.8o6 C. civ.);
b) incapacitatea minorului intre 16-18 ani care nu poate dispune prin testament
decit de ½ din ceea ce ar putea dispune ca major (art.8o7 C. civ.);
c) incapacitatea minorului intre 16-18 ani care nu poate dispune prin testament
in favoarea tutorelui sau;aceasta incapacitate se mentine si dupa virsta majoratului
pina la predarea -primirea socotelilor. Este exceptat de la aceasta incapacitate minorul
intre 16-18 ani care poate dispune in favoarea tutorelui sau cu conditia ca acesta din
urma sa fie un ascendent al sau (art.8o9 C. civ.);
d) incapacitatea interzisului judecatoresc si a celui care fara a fi pus sub
interdictie este lipsit de discernamint in momentul incheierii testamentului.
Incapacitatile absolute de folosinta sunt urmatoarele;
- incapacitatea persoanelor fizice neconcepute pina la data deschiderii
succesiunii si a persoanelor juridice care nu au luat fiinta.
In ce priveste persoanele juridice potrivit art.33 alin.1 si 2 din Decretul
nr.31/1954, ele nu au capacitatea de a dobindi nici un fel de drepturi si deci nici
legate decit de la data indeplinirii formalitatilor prevazute de teztele legale amintite.
Potrivit art.33 alin.3 din acelasi act normativ persoanele juridice care nu au indeplinit
formalitatile cerute de lege au totusi capacitatea limitata de a dobindi drepturi de la
data actului de infiintare dar cu conditia ca ele sa fie necesare in scopul ca persoana
juridica sa poata lua fiinta in mod valabil.
- incapacitatea persoanelor juridice de a primi prin testament liberalitati care nu
corespund scopului lor, determinat prin lege, actul de infiintare sau statut, potrivit
principiului specialitatii capacitatii de folosinta (art.34 din Decretul nr.31/1954).3
Incapacitatile relative de folosinta sunt urmatoarele:
2A se vedea, Gh. Beleiu, Drept civil roman. Introducere in dreptul civil. Subiectele dreptului
civil, Editura “Sansa”, Bucuresti, 1992, pag. 261.
3In literatura de specialitate s-a exprimat si parerea ca in ipotezele analizate mai sus ca
incapacitati de a primi prin testment este in realitate vorba despre capacitatea succesorala ca o
conditie generala a dreptului la mostenire, pe de o parte, iar pe de alta analizindu-se incapacitatea
persoanei neconcepute si a persoanei juridice care nu a luat fiinta tot astfel ar trebui sa se analizeze
si incapacitatea persoanei care nu mai exista la data deschiderii mostenirii, ori ele apartin problemei
capacitatii succesorale in general . Oricum, se sustine, este impropriu sa se vorbeasca de
incapacitatea persoanelor care nu exista caci ele nu sunt incapabile ci neexistind nu pot mosteni
(art. 654 C. civ. ). A se vedea in acest sens, Fr. Deak, op. cit. pag. 182.
38
b) Consimtamintul.
4A se vedea, Trib. Supr. sect. civ. dec. nr. 875/1969, in C. D. 1969, pag. 155-16o
9A se vedea, M. Eliscu, op. cit. pag. 178-179;Dan Chirica, op. cit. 76-78;Fr. Deak, op. cit. pag.
186-187;Alexandru Bacaci, loc. cit. pag. 2o-23;Trib. Supr. sect. civ. dec. nr. 1426/1979 cit.
supra. ;dec. nr. 1917/1974, in Repertoriu. . . , pe anii 1969-1975, pag. 213;dec. nr. 953/1978 in
Repertoriu. . . , pe anii 1975-198o, pag. 141;C. S. J. sect. civ. dec. nr. 2447/1991, in Dreptul nr.
7/1992, pag. 78-79.
10A se vedea, Alexandru Bacaci, loc. cit. pag. 22.
40
b) Cauza.
Asa cum rezulta din insasi definitia testamentului el este un act juridic solemn.
Pentru a fi valid legiuitorul cere respectarea anumitor conditii de forma prin care
vointa testatorului trebuie sa se exprime pentru a putea produce efecte juridice. Ca in
toate cazurile conditiile de forma nu sunt un scop in sine ci legiuitorul, prin ele, cauta
sa asigure protejarea vointei testatorului, avind in vedere efectele sale de mare
importanta . Legiuitorul reglementeaza unele forme ordinare de testament, ca
testamentul auteeentic, testamentul olograf, testamentul secret sau mistic si forme
extraordinare cum sunt testamente privilegiate.
Interzicerea testamentului conjunctiv.
Potrivit art.857 C. civ.” doua sau mai multe persoane nu pot testa prin acelasi
act, una in favoarea celeilalte, sau in favoarea unei a treia persoane”. Asadar,
testamentul conjunctiv este prohibit de legiuitor. Se urmareste prin aceasta asigurarea
libertatii de vointa a testatorului, caracterul personal, unilateral si revocabil al
testamentului caci pluralitatea de parti ar conferi testamentului un caracter
contractual. Un astfel de testament, cind mai multe persoane testeaza una in favoarea
celeilalte, va fi nul absolut12.
Testamentul nu este considerat conjunctiv atunci cind doua sau mai multe
persoane testeaza pe aceeasi coala de hirtie, daca dispozitiile testamentare sunt
distincte exprimind fiecare vointa unei singure persoane. Testamentul este conjunctiv
numai daca ca act juridic este o opera comuna a doua sau mai multe persoane.
CAPITOLUL II
FELURILE TESTAMENTULUI
12In practica s-au intilnit situatii cind sotii si-au facut reciproc testament sau ambii au dispus in
favoarea copiilor. Irevocabilitatea unor astfel de dispozitii testamentare nu se poate asigura, asadar,
pe aceasta cale.
41
1. Testamentul olograf.
13A se vedea, C. S. J. sect. civ. dec. nr. 14o9/1992, in Deciziile C. S. J. , 199o-1992, pag. 13o-
133.
14Nu e mai putin adevarat ca si sablonizarea prin folosirea unor formule standard intruduse
mecanic de catre un redactor de specialitate pot duce la fasificarea adevaratei vointe a testatorului,
greu apoi de decelat de catre cei chemati a interpreta continutul testamentului, in lumina vointei
reale a testatorului.
42
Testamentul autentic este acela care, potrivit legii, (art.86o C. civ. si art.65 din
Legea nr.36/1995) este auteentifiat de notarul public. Codul civil prevedea in art.861-
863 o procedura speciala de autentificare a tstamentelor, derogatorie de la dreptul
comun. Prin Legea nr.358/1944 aceste texte legale au fost abrogate astfel ca
testamentele se autentifica in prezent la fel ca si celelalte acte, fiind supus, asadar,
regulilor de drept comun in materie, prevazute de Legea nr.36/1995 a notarilor
publici si a activi tatii notariale si de Regulamentul de punere in aplicare a Legii
nr.36/1995 aprobat prin Ordinul nr.71o/C/1995 al ministrului justitiei.
Testamentul autentic prezinta unele avantaje dar si unele inconveniente. In
privinta avantajelor se mentioneaza ca in aceasta forma pot testa si persoanele care nu
stiu sa scrie sau sa citeasca si care astfel nu au acces la testamentul olograf. Apoi
testamentul auteentic este un act de autoritate publica, iar forta sa probanta este mai
puternica decit a testamentului olograf caci continutul actului este verificat de notar
in sensul de nu cuprinde dispozitii contrare legii sau clauze obscure care, de regula,
genereaza litigii intre succesori. Sarcina dovezii contrare revine celui care-l contesta.
43
a)Testamentul militarilor.
cazul in care militarul, bolnav sau ranit fiind, este internat intr-un spital militar va
putea testa in fata medicului militar sef, asistat de comandantul militar al spitalului
(art.869 C. civ.)
In cazul in care o localitate este izolata din cauza ciumei sau a unei alte boli
contagioase, potrivit art.872 C. civ., persoanele aflate intr-o astfel de localitate pot
testa in forma autentica in fata unui membru al consiliului local asistat de doi martori.
Recurgerea la aceste forme testamentare nu este admisa daca in localitatea respectiva
exista birou notarial.
c) Testamentul maritim.
In cazul persoanelor aflate in calatorie pe mare, fie ca sunt calatori, fie ca sunt
membri ai echipajului, potrivit art.874 si 875 C. civ., acestea pot testa in forma
autentica simplificata, dar numai atita timp cit vasul se afla in calatorie pe mare si nu
atunci cind se afla ancorat la tarm. De asemenea nu se poate recurge la aceasta forma
simplificata nici atunci cind vasul, desi se afla pe mare, se apropie de un tarm strain
unde se afla un agent consular la Romaniei. In acest caz se va testa in formele
testamentare ordinare. Cu atit mai mult nu se va putea recurge la forma simplificata
de testament cind vasul se apropie de tarmul Romaniei.
Potrivit art.874 si 881 C. civ. testamentul maritim se intocmeste in fata
comandantului navei sau a unui inlocuitor al sau, asistat de ofiterul intendent de bord
sau inlocuitorul sau si de doi martori. Testamentul se redacteaza in doua exemplare
originale si nu poate cuprinde dispozitii in favoarea ofiterilor instrumentatori, daca nu
sunt rude in grad succesibil sau sot cu testatorul (art.883 C. civ.). Daca testatorul este
chiar comandantul navei sau unul din cei desemnati de lege sa primeasca
testamentele intocmite in astfel de conditii, testamentul se fa face in fata persoanei
care urmeaza testatorului in ordine ierarhica (art.875 C. civ.).
d) Reguli comune testamentelor privilegiate.
Astfel testametele privilegiate trebuie sa fie semnate de testator, de agentul
instrumentator si de catre martori, avind evident forma scrisa. Daca testatorul nu stie
sau nu poate sa scrie se va face mentiune despre aceasta, iar in cazul martorilor in
mod obligatoriu trebuie sa semneze testamentul cel putin unul dntre ei, iar daca unul
nu poate semna se va face mentiune despre cauza acestei neputinte (art.884 C. civ.).
Toate testamentele privilegiate produc efecte, evident de la data decesului
testatorului, dar spre deosebire de testamentele ordinare ele nu au decit efecte limitate
in timp. Testamentele militarilor si cele facute pe timp de boala contagioasa isi
inceteaza valabilitatea in termen de 6 luni de la data incetarii conditiilor speciale care
au determinat inticmirea lor (art.871 si 873 C. civ.). Testamentul maritim isi
inceteaza valabilitatea in termen de 3 luni de la data cind testatorul a ajuns intr-un loc
45
in care poate testa in forme ordinare (art.882 C. civ.). Se mai considera ca pe linga
forma scrisa si semnaturile precizate si datarea acestor testamente este un element
esential pentru a se putea aprecia existenta imprejurarilor care au determinat folosirea
acestor forme de testament.
15Textul este aproape identic cu cel din art. 19 din vechiul Statut CEC aprobat prin Decr. nr.
37l/1958, abrogat prin art. 9 din Legea nr. 66/l996, precizindu-se mai corect insa ca depunerile in
legatura cu care nu s-au dat dispozitii testamentare se vor elibera mostenitorilor legali, dar si
testamentari, fata de vechiul text care prevdea ca sumele se vor elibera numai mostenitorilor
legali.
16A se vedea, M. Eliescu, op. cit. pag. 226-229;Fr. Deak, op. cit. pag. 222;C. Statescu, op. cit.
pag. 169;Dan Chirica, op. cit. pag. 11o.
46
Codul civil prevede in art.885 ca :”romanul ce s-ar afla in tara straina va putea
face testamentul sau, sau in forma olografa, sau in forma autentica intrebuintata in
locul unde se face testamentul”. Asadar, cetateanul roman aflat in strainatate va putea
testa in forma olografa dupa legea romana, chiar daca legea straina nu prevede
aceasta forma testamentara, prin exceptie de la regula locus regit actum. In privinta
testamentului autentic vor trebui respectate regulile legii locului unde se intocmeste
testamentul.
CAPITOLUL III
2A se vedea, M. Eliescu, op. cit. pag. 253;C. Statescu, op. cit. pag. 173.
47
3A se vedea, C. Hamangiu, Rosetti-Balanescu, Al. Baicoianu, op. cit. vol. III, pag. 9o4;M.
Eliescu, op. cit. pag. 254.
4A se vedea, O. Capatina, Nota la incheierea nr. 3o8/1956 a Not. de Stat al raionului 1 Mai
Bucuresti, in L. P. nr. 11/1956, pag. 139o-1393.
- legatul unei fractiuni din mostenire, ca, de pilda, legatul unei jumatati sau a
unei treimi din aceasta etc.;
- legatul tuturor buurilor mobile;
- legatul tuturor bunurilor imobile;
- legatul unei fractiuni din bunurile imobile;
- legatul unei fractiuni din bunurile mobile.
Asa cum s-a precizat in literatura juridica6, in cazul in care un minor intre 16 si
18 ani face un legat cu privire la intreaga sa mostenire, acest legat nu va fi un legat
universal ci un legat cu titlu universal intrucit art.8o7 C. civ. prevede ca minorul nu
poate dispune decitde jumatate din bunurile de care poate dispune persoana majora.
Aceasta inseamna ca el va putea dispune numai de cota de ½ din averea sa, daca nu
are mostenitori rezervatari si de ½ din cotitatea disponibila daca are mostenitori
rezervatari. Daca s-a dispus, asadar, peste aceste cote de catre minorul cu capacitate
de exercitiu restrinsa, legatul va fi reductibil la aceste cote, motiv pentru care este
considerat legat cu titlu universal si nu legat universal.
Enumerarea facuta de art.894 C. civ., fiind o enumerare exhaustiva, inseamna
ca toate celelalte legate, care nu sunt legate universale, trebuie considerata legate cu
titlu particular. Asa, de pilda, legatul tuturor imobilelor dintr-o localitate va trebuie
considerat legat cu titlu particular si nu cu titlu universal, intrucit pentru a fi
considerat legat cu titlu universal ar fi trebuit sa se dispuna de toate bunurile imobile
sau de toate bunurile mobile in general si numai dintr-o anumita localitate.
3. Legatul cu titlu particular. Codul civil nu da o defintie pozitiva legatului
cu titlu particular, sau singular, ci art.894 alin.2 prevede doar ca toate legatele care nu
sunt cu titlu universal si, evident, universale, sunt legate cu titlu particular. Acest
legat, asadar, confera legatarului vocatie la unul sau mai multe bunuri determinate,
indiferent de valoarea acestora, spre deosebire de legatele universale sau cu titlu
universal care confera vocatie (chemare) la o universalitate sau la o parte din aceasta .
Subliniem de asemenea tot ca o deosebire de ordin calitativ a legatului cu titlu
particular de cel universal si de cel cu titlu universal care consta in aceea ca legatul cu
titlu particular nu atrage raspunderea legatarului pentru pasivul mostenirii (art.9oo C.
civ.). Valoarea legatului cu titlu particular poate fi mai mare decit cea a legatului
universal sau cu titlu universal, ceea ce demonstreaza odata in plus ca nu
emolumentul in sine conteaza ci vocatia pe care o confera fiecare legat in parte.
In legatura cu legatul lucrului altuia, care vizeaza situatia in care testatorul a
dispus de un bun cert in favoarea legatarului, dar acest bun nu-i apartine nici in
momentul intocmirii testamentului si nici in acela al deschiderii succesiunii, codul
civil distinge intre situatia in care testatorul cunostea ca bunul nu-i apartine si aceea
in care el nu avea cunostinta de aceasta imprejurare. Potrivit art.9o6 C. civ. , daca
testatorul cunostea ca bunul de care a dispus nu-i apartine, legatul va fi valabil
prezumindu-se ca el a inteles sa impuna celor indatorati la executarea legatului
6A se vedea, M. Eliescu, op. cit. pag. 256, C. Statescu, op. cit. pag. 175, Fr. Deak, op. cit.
Pag. 236.
49
3. Legatul sub conditie. Este acel legat a carui nastere sau stingere depinde de
un eveniment viitor si incert cit priveste producerea lui. La fel ca in dreptul comun
conditia care afecteaza legatul poate fi suspensiva sau rezolutorie.
In cazul conditiei suspensive legatarul nu devine proprietar sau creditor la data
deschiderii succesiunii ci numai de la data indeplinirii sau neindeplinirii
evenimentului (conditiei) in functie de faptul daca conditia este pozitiva sau negativa.
Daca conditia s-a realizat ea produce efecte retroactive, legatarul devenind proprietar
sau creditor din momentul deschiderii mostenirii. De pilda testatorul a dispus de
biblioteca sa juridica in favoarea legatarului cu conditia ca acesta sa termine
facultatea de drept etc.
In cazul conditiei rezolutorii drepturile legatarului se nasc din momentul
deschiderii succesiunii, la fel ca in cazul legatelor pure si simple. Daca conditia
rezolutorie se realzeaza legatul se desfiinteaza retroactiv de la data deschiderii
mostenirii. Intr-o asemenea situatie se desfiinteaza retroactiv si drepturile dobindite
de succesorii in drepturi ai legatarului, fie prin acte intre vii, fie pentru cauza de
moarte. Daca conditia rezolutorie nu se realizeaza, sau este sigur ca nu se poate
realiza drepturile legatarului se consolideaza definitiv ca si cum ar fi fost un legat pur
si simplu.
Pendente conditione legatul este transmisibil prin acte intre vii sau pentru
cauza de moarte. Mostenitorii legatarului dobindesc dreptul asupra acestuia,
indiferent ca este vorba de un legat universal, cu titlu universal sau cu titlu particular,
dar in caz de retransmitere prin testament legatul care ar avea acest obiect dterminat
nu poate fi decit legat cu titlu particular in toate cazurile.
Prin ineficacitatea legatelor vom intelege acele ipoteze in care ele nu-si produc
efectele pe care in principiu ar trebui sa le produca.
In privinta cauzelor care duc la ineficacitatea legatelor se amintesc in
doctrina8nulitatea, revocarea si caducitatea, dar uneori s-a mai adaugat si reductiunea
legatelor9, cu toate ca efectul reductiunii liberalitatilor excesive este tot caducitatea
acelor legate
1. Nulitatea legatelor. Incalcarea conditiilor de fond sau de forma instituite de
legiuitor duce la nulitatea actelor juridice in general, asadar, si a legatelor. Vom avea
in consecinta cauze de nulitate care se regasesc la orice act juridic, cum sunt viciile
de consimtamint, cauza sau obiect ilicite ori imorale, precum si cauze specifice
actelor juridice pentru cauza de moarte pentru care sunt prevazute conditii de
validitate aparte.
10A se vedea, D. Alexandrescu, op. cit. pag. 369-37o;D. Chirica, op. cit. pag. 125.
53
proprietate sau la uzufruct. In acest caz deplina proprietate este incompatibila din
punct de vedere juridic cu nuda proprietate sau cu uzufructul. Daca primul legat ar fi
avut ca obiect nuda proprietate sau uzufructul imobilului, iar al doilea deplina
proprietate, prin acest din urma legat s-ar fi revocat tacit legatul nudei proprietati sau
a uzufructului intrucit sunt incompatibile din punct de vedere juridic cu deplina
proprietate asupra aceluiasi imobil11.
S-a precizat ca in cazul incompatibilitatii exista o imposibilitate obiectiva,
materiala sau juridica de executare concomitenta a doua legate chiar in ipotexa in
care cele doua legate sunt cuprinse in acelasi testament12.
In ce priveste contrarietatea s-a exemplificat cu situatia in care acelasi bun a
fost testat prin doua testamente succesive in folosul a doua persoane diferite. Ultimul
legat il va revoca pe primul numai daca vointa testatorului a fost aceasta, caci altfel
din punct de vedere material sau juridic cele doua legate succesive se pot executa
concomitent. In cazul in care cele doua dispozitii sunt cuprinse in acealasi testament
ele se executa concomitent, caci legatul se poate imparti intre cei doi legatari indicati.
Intentia revocatorie a testatorului se poate prezuma chiar din faptul redactarii celui de
al doilea testament, desi s-ar putea intimpla ca in cazul unui testament cu un continut
mai complex testatorul sa precizeze ca vointa sa este ca ambele legate succesive sa se
execute concomintent. Situatia este aceeasi si in cazul legatelor universale intrucit
potrivit art.888 C. civ. pot coexista mai multi titulari care vor deveni astfel
coproprietari.
Instrainarea sau distrugerea voluntara a bunului care face obiectul legatului.
Codul civil prevede in art. 923 ca;”orice instrainare a obiectului legatului,
facuta cu orice mod sau conditie, revoca legatul pentru tot ceea ce s-a instrainat, chiar
cind instrainarea va fi nula, sau cind obiectul legat va fi reintrat in starea testatorului”.
Din textul citatat rezulta fara echivoc ca legiuitorul leaga revocarea tacita a legatului
anterior de intentia testatorului care rezulta indirect din actul ulterior de instrainare
care priveste obiectul legatului. Cu alte cuvinte, nu atit instrainarea in sine este avuta
in vedere ca avind efect revocatoriu, cit intentia testatorului care se exprima implicit
in sens revocatoriu prin acel act juridic. De aici rezulta o serie de consecinte atit in ce
priveste actul de instrainare cit si in ce priveste legatul ce astfel se revoca.
Distrugerea voluntara a bunului, individual determinat, de catre testator sau de
catre o alta persoana, dar cu acceptarea acestuia, are de asemenea efect revocator in
privinta legatului avind acelasi obiect, caci aceasta exprima vointa implicita a
testatorului in acest sens, care prin acest act exercita dreptul sau de dispozitie asupra
acelui bun. Distrugerea involuntara a bunului de catre testator sau de catre alte
11 A se vedea, Fr. Deak, op. cit. pag. 261-262. In privinta faptului daca exista
incompatibilitate intre primul legat prin care o persoana a fost instituita legatar cu titlu universal,
iar prin al doilea legatar universal a se vedea, D. Chirica, op. cit. pag. 127;Trib. jud. Brasov, dec.
civ. nr. 72/1973, in R. R. D. nr. 11/1973, pag. 168.
Pe linga cele doua cazuri prevazute in mod expres de catre legiuitor (art. 921 si
923 C. civ.) in literatura si practica judiciara se considera ca legatele dintr-un
testament anterior sunt neindoilenic revocate prin distrugerea materiala a
testamentului de catre testator sau de catre un tert la ordinul sau cu stirea testatorului.
Testatorul este liber pina in ultimul moment al vietii sa-si schimbe dispozitiile
testamentare astfel incit el poate reveni asupra revocarii anterioare, fie ca a fost
expresa, fie ca a fost tacita. Cu alte cuvinte revocarea legatelor anterioare este ea
insasi revocabila.
Retractarea revocarii poate fi si ea expresa si, in acest caz, nu se poate face
decit in conditiile art.920 C. civ. fie prin act autentic, fie printr-una din formele
testamentare consacrate. Dar ea poate fi si tacita, prin redactarea unui testament nou
prin care nu se retracteaza expres revocarea anterioara, dar care cuprinde dispozitii
ireconciliabile cu aceasta, sau prin distrugerea voluntara a inscrisului care cuprindea
dispozitiile revocatorii ale testamentului anterior. In cazul in care revocarea tacita s-a
realizat prin distrugerea testamentului anterior retractarea nu se poate realiza decit
prin redactarea unui nou testament;la fel si in cazul in care retractarea a avut loc prin
instrainarea bunului ce a format obiectul legatului, intrucit legea prevede expres ca
reintrarea bunului in patrimoniul testatorului(de pilda prin rezolutiunea contractului
de vinzare-cumparare) nu are drept efect retractarea revocarii voluntare indirecte, ce
s-a realizat prin acea instrainare.
In principiu retractarea revocarii voluntare are drept efect reinvierea
dispozitiilor testamentare revocate, cu conditia sa nu se dovedeasca ca testatorul a
voit altfel14. Este cazul sa subliniem si cu acest prilej ca intotdeauna trebuie cautata
intentia reala a testatorului, in fiecare caz in parte, cu atit mai mult cu cit, mai recent
s-a exprimat si opinia potrivit careia “. . . nu este de conceput ca un inscris care a
devenit ineficient sa-si produca efecte numai datorita desfiintarii actului prin care a
fost declarata ineficient. Nu mai in prezenta unei manifestari de vointa, indiferent sub
ce forma ar fi, din care sa rezulte intentia mentinerii dispozitiilor luate prin
13A se vedea, C. Hamangiu, I. Rosetti-Balanescu, Al. Baicoianu, op. cit. pag. 1o18; M.
Eliescu, op. cit. pag. 451;Fr. Deak. op. cit. pag. 27o;D. Chirica op. cit. pag. 131.
14A se vedea, M. Eliescu, op. cit. pag. 279;C. Statescu, op. cit. pag. 18o;D. Alexandrescu,
op. cit. pag. 561-562;C. Hamangiu, I. Rosetti-Balanescu, Al . Baicoianu, op. cit. pag. 1o21-1o22.
55
15A se vedea. C. S. J. , sect. civ. dec. nr. 1912/1992, in Dreptul nr. 8/1993, pag. 82-83. In
acelasi sens:C. Oprisan, Efectele nulitatii sau anularii unui testament asupra dispozitiei de
revocare a testamentelor anterioare, in dreptul civil roman si in dreptul civil al altor tari, in R. R.
D. nr. 5/198o, pag. 18-2o. A se vedea si Fr. Deak, op. cit. pag. 273-274 si exemplele date de acest
autor.
16In sensul ca testamentul fiind destinat sa produca efecte numai dupa decesul testatorului el
nu poate duce la nasterea unor obligatii de intretinere, de plata a datoriilor etc. in timpul vietii
testatorului a se vedea:Trib. Supr. col. civ. dec. nr. 1844/1956, in C. D. 1956, pag. 364-367;Idem,
dec. nr. 979/1959, in Repertoriu. . . . , pe anii1952-1969, pag. 442;dec. civ. nr. 1229/1959, in C.
D. 1959, pag. 193-195. A se vedea si M. Georgescu, A. Oproiu, Nota la dec, civ. nr. 1553/1993 a
Trib. Jud. Olt, in Dreptul nr. 4/1997, pag. 112-113.
17A se vedea, M. Eliescu, op. cit. pag. 27o;St. Carpenaru, op. cit. pag. 452;C. Statescu, op.
cit. pag. 18o.
56
vor putea analiza in acest sens vointa testatorului si vor putea desfiinta legatul cu
efect retroactiv de la data deschiderii mostenirii18. De asemenea s-a sustinut ca un
astfel de legat s-ar putea anula pe motiv de eroare asupra cauzei actului juridic in
sensul ca testatorul a avut reprezentarea gresita ca nu va avea copii. Or, asa cum au
precizat alti autori, acest caz nu poate fi considerat nici motiv de caducitate a
legatului caci nu este prevazut de lege si cu atit mai putin, motiv de revocare
judecatoreasca a legatului, cita vreme nu se poate retine nici o culpa din parte
legatarului19.
18A se vedea, Mazeaud, op. cit. pag. 842;Fr. Deak. op. cit. pag. 276.
19A se vedea, I. Rostti-Balanescu, Al. Baicoianu, op. cit. pag. 634;D. Chirica, op. cit. pag.
133-134.
20A se vedea, Trib. Supr. col. civ. dec. nr. 1129/1959, in C. D. 1959, pag. 193
21A se vedea, D. Alexandrescu, op. cit. pag. 444-445;M. B. Cantacuzino, op. cit. pag. 34o;C.
I. Floares, A, Floares, Nota la dec. civ. nr. 239/197o a Trib. jud. Bacau, in R. R. D. nr. 3/1971,
pag. 139.
22A se vedea, M. B. Cantacuzino, op. cit. pag. 34o;M. Eliescu, op. cit. pag. 269;D. Chirica
op. cit. pag. 135. Pentru opinia ca si in cazul fortei majore se poate cere revocarea legatului a se
vedea:D. Alexandrescu, op. cit. pag. 445-446;I. Rosetti-Balanescu, Al. Baicoianu, op. cit. 635.
57
23A se vedea. D. Chirica, op. cit. pag. 136. Intre cele doua institutii exista insa deosebiri.
Astfel;
-in vreme ce nedemnitatea succesorala opereaza de drept, instanta de judecata fiind chemata
doar sa o constate, revocarea judecatoreasca pentru ingratitudine se pronunta de catrea instanta de
judecata la cererea celor interesati;
-in vreme ce nedemnul are obligatia de restituire a fructelor de la data intrarii in folosinta
bunurilor, legatarul declarat de justitie ingrat, numai de la data actiunii in revocare;
-pentru a se aplica sanctiunea nedemnitatii succesorale este nevoie, in cazul atentatului la
viata lui de cujus, de o hotarire judecatoreasca penala de condamnare, pe cind in cazul revocarii
judecatoresti pentru ingratitudine nu este nevoie de o astfel de hotarire;
-in cazul nedemnitatii succesorale, efectele acesteia nu pot fi inlaturate prin iertarea
succesorului nedemn, pe cind legatarul poate fi iertat de catre testator;
-nedemnitatea poate produce efecte nu numai fata de succesorul nedemn ci si fata de alte
persoane, pe cind revocarea judecatoreasca pentru ingratitudine produce efecte numai fata de
legatar. A se vedea;Fr. Deak. op. cit. pag. 279.
58
Potrivit art.931 C. civ. cererea de revocare pentru injurie grava adusa memoriei
testatorului poate fi intentata in termen de un an din ziua delictului, sau mai exact
spus din ziua in care cei indreptatiti la execrcitarea actiunii au putut cunoaste
injuria24.
3. Caducitatea legatelor.
Cazurile de caducitate.
26A se vedea, Trib. Supr. col. civ. dec. nr. 594/1963, in C. D. 1963, pag. 138
27A se vedea, M. Eliescu, op. cit. pag. 267-268;C. Statescu, op. cit. pag. 181-182.
mostenitorilor ale caror parti din mostenire ar fi fost micsorate prin acel legat sau care
aveau obligatia executarii acelui legat, legiuitorul a instituit doua exceptii si
anume:substitutia vulgara si legatul conjunctiv.
In cazul substitutiei vulgare (reglementata de art.8o4 C. civ.) testatorul
desemneaza pe linga primul legatar un al doilea, care, prin substitutie, va beneficia de
legat, cu conditia ca primul legatar sa nu accepte legatul sau sa nu poate beneficia de
el. Prin substitutia vulgara, ca urmare a vointei testatorului, se inlatura, asadar,
posibilitatea ca mostenitorii legali sau ceilalti legatari sa profite de ineficacitatea
legatului care va reveni celui de al doilea legatar desemnat de catre testator.
Mostenitorii legali sau alti legatari ar putea profita de ineficacitatea legatului numai
in ipoteza ca legatul ar fi ineficace si fata de cel de al doliea legatar(substituitul)iar
testatorul nu a dispus altfel.
Ne aflam in prezenta legatului conjunctiv, reglementat de art.929 C. civ. , in
situatia in care acelasi bun, determinat individual sau generic, este lasat la mai multi
legatari, fara a se preciza partea care s-ar cuveni fiecaruia, astfel ca fiecare va avea
chemare eventuala la intregul obiect29. Daca toti legatarii vor si pot sa primeasca
obiectul legat, acesta se va impartii intre ei in mod egal. Daca insa unul dintre legatari
nu poate sau nu vrea sa primeasca legatul, partea lui va reveni, in virtutea dreptului de
acrescamint, celorlalti colegatari, ale caror parti vor spori in mod corespunzator.
Asadar, partea care s-ar fi cuvenit legatarului care refuza sa primeasca legatul sau nu-
l poate primi, nu se scade pentru a profita celorlalti mostenitori potrivit dispozitiilor
legale. Din continutul art. 929 C. civ. rezulta numai trei cazuri in care ar opera
dreptul de acrescamint si anume:in caz de incapacitate a legatarului, in caz de
renuntare a acestuia la legat sau in caz de predeces al legatarului fata de testator,
numai ca in doctrina se accepta ca dreptul de acrescamint opereaza oricare ar fi cauza
ineficacitatii legatului, chiar si in cazul in care este vorba de revocarea voluntara a
acestuia. Desigur hotaritoare si in aceasta privinta este vointa testatorului asa cum se
desprinde ea din continutul testamentului, sau cum se exprima legiuitorul, daca din
dispozitiile testamentare rezulta ca acesta a fost”cugetul testatorului”.
Din cele de mai sus rezulta ca pentru a opera dreptul de acrescamint trebuie sa
fie indeplinite mai mute cocnditii si anume:
-sa existe mai multi legatari cu titlu particular. In cazul legatelor universale sau
cu titlu universal nu este vorba propriu zis de un drept de acrescamint, asa cum este el
reglementat de art. 929 C. civ. intrucit aceste legate confera ele insele vocatie la
intreg patrimoniul succesoral sau la o parte din acesta, desi practic, in cazul
ineficacitatii legatelor fata de unul din legatari, duce si in aceste cazuri la sporirea
29Ne aflam in prezenta unui legat conjunctiv in ipoteza in care testatorul lasa intreaga sa
gospodarie sotiei supravietuitoare, iar printr-o alta dispozitie din cuprinsul acelueasi testament,
aceeasi gospodarie este lasata fiului din prima casatorie a testatorului. A se vedea in acest sens,
Trib. jud. Suceava, dec. civ. nr. 837/1972, cu Nota de N. Donosa, in R. R. D. nr. 6/1974, pag. 5o-
53.
61
expres pe unul sau pe mai multi mostenitori legali. Exheredarea este indirecta atunci
cind testatorul nu mentioneaza expres inlaturarea de la mostenire a unuia sau altuia
dintre mostenitorii legali ci instituie legatari care consuma, total sau partial
mostenirea pe care o lasa.
Exheredarea directa poate sa fie totala sau partiala, dupa cum sunt inlaturati
toti mostenitorii legali(inclusiv cind exista un singur mostenitor legal) sau numai unii
dintre ei. In prima ipoteza efectul care se produce este acela ca mostenirea devine
vacanta si va fi culeasa de stat, cu conditia, desigur, ca testatorul sa nu fi insituit
legatari care sa culeaga mostenirea. In cea de a doua ipoteza, a exheredarii partiale,
cind sunt inlaturati de la mostenire numai o parte din mostenitorii legali si testatorul
nu desemneaza legatari, intreaga mostenire sau numai cotitatea disponibila va fi
culeasa de comostenitorii celor exheredati sau de mostenitorii rezervatari, dupa
regulile devolutiei legale a mostenirii. Evident ca in cazul in care exista mostenitori
rezervatari exheredarea nu poate fi decit partiala, caci priveste numai cotitatea
disponibila, iar nu si rezerva. De pilda, daca de cujus a avut un singur copil, iar prin
testatment dispune exheredarea lui, oricum acest copil va culege ½ din mostenire,
care reprezinta, potrivit art.841 C. civ. rezerva sa succesorala. Cealalta cota de ½ va fi
culeasa de mostenitorii subsecventi in grad sau clasa, daca de cujus nu a dispus altfel.
Daca de cujus a avut doi copii si-l desmosteneste pe unul din ei, acesta din urma va
cculege oricum 1/3 din mostenire, care reprezinta rezerva sa, iar celalalt care nu a fost
desmostenit, va culege 2/3 din mostenire si nu ½ cit ar fi cules daca nu exista
dispozitia de desmostenire a fratelui sau.
Daca cei exheredati nu au calitatea de mostenitori rezervatari intreaga
mostenire va reveni comostenitorilor sau in lipsa acestora mostenitorilor subsecventi,
dupa grad sau clasa.
In cazul exheredarii indirecte, cind exheredarea se realizeaza prin institirea de
legatari, prin aceasta mostenitorii legali nerezervatari pot fi inlaturati total de la
mostenire, iar cei rezervatari numai in limita cotitatii disponibile. In acest caz se
poate spune ca instituind legatari inseaman a-i exhereda pe mostenitorii legali
(instituer c’est exclure). Acest lucru nu este valabil insa in cazul exheredarii directe
partiale cind mostenitorii legali chemati sa culeaga mostenirea in locul celor inlaturati
fac acest lucru nu in calitate de legatari ci tot in calitate de mostenitori legali. Faptul
ca exista un testatment prin care unii mostenitori legali au fost exheredati nu schimba
datele problemei. Caci acest fapt constituie numai premisa care permite celorlalti
mostenitori legali sa culeaga si partea celor desmosteniti, dar al caror drept se
intemeiaza pe lege si nu pe testament.31
2. Executiunea testamentara.
31IN acelasi sens, Fr. Deak, op. cit. pag. 3o1. In sens contrar, M. Eliscu, op. cit. pag. 286.
63
32A se vedea, pentru ipoteza in care desemnarea executorului testamentar poate rezulta din
imputernicirea data de testator prin testament unul legatar cu titlu particular de a vinde imobilul
ce a fost testat si a imparti pretul cu ceilalti legatari cu titlu particular, O. Radulescu, Consitiile in
care este posibila vinzarea imobilului defunctului de catre executorul testamentar, in Dreptul nr.
4, 1998, pag. 34-35.
33A se vedea, I. Rosetti-Balanescu, Al. Baicoianu, op. cit. pag. 61o;M. Eliescu, op. cit. pag.
291.
64
decit o simpla detentie precara a bunurilor caci acesta nu detine bunurile pentru sine
ci pentru mostenitorii defunctului. Ea trebuie deosebita de sezina care se confera
mostenitorilor legali prevazuti de art.653 C. civ. Acesti mostenitori legali au nu
numai posesia dar si proprietatea tuturor bunurilor succesorale, mobile si imobile, pe
cind sezina executorului testamentar are ca obiect numai bunurile mobile, chiar daca
testatorul se refera in testament si la bunurile imobile34. Executorul testamentar este,
cum s-a spus, un simplu sechestru(custode) al mostenitorilor35. Dar sezina
mostenitorilor, la fel ca si rezerva lor succesorala nu exclude sezina ce se confera
executorului testamentar, dimpotriva ele pot coexista intrucit au continut diferit.
Incetarea executiunii testamentare. Atributiile executorului testamentar
inceteaza in urmatoarele cazuri:
-in cazul in care au fost executate toate dispozitiile cuprinse in testament;
-in cazul in care executorul testamentar a decedat(art. 917 C. civ. );
-in cazul in care executorul testamentar renunta la executiunea testamentara
daca dovedeste ca aceasta i-ar pricinui pagube insemnate sau ca i mod obiectiv nu ar
putea aduce la indeplinire dispozitiile testamentare, de pilda din cauza de boala;
-in cazul in care executorul testamentar a fost revocat de catre instanta de
judecata la cererea mostenitorilor defunctului pentru motive temeinice cum ar fi reaua
credinta, abuzuri in indeplinirea atributiunilor, incompetenta etc.;
-in cazul in care executorul testamentar a fost pus sub interdictie.
Test de evaluare :
1. În ce situaţii se poate întocmi un testament privilegiat?
2. Este posibilă revocarea unui testament autentic print-un testament olograf?
3. Care formă testamentară are forţă juridică superioră?
4. Care sunt cazurile de ineficacitate a legatelor?
5. Ce este testamentul conjunctiv şi care este motivul pentru care legiuitorul a
interzis această formă?
6. Legatul conjunctiv.
7. În ce modalităţi se poate realiza exheredarea sau dezmoştenirea?
8. Ce este executorul testamentar şi care sunt atribuţiile acestuia?
TEST GRILĂ:
1. Testamentul olograf poate revoca un testament autentic?
a.da, pentru că toate formele testamentare au forţă egală.
b.nu, pentru că actul authentic are forţă juridică superioară.
34A se vedea, D. Alexandresco, op. cit. pag. 361;M. B. Cantacuzino, op. cit. pag. 368; I.
Rosetti-Balanescu, Al. Baicoianu, op. cit. pag. 611.
35A se vedea, C. Hamangiu, I. Rosetti-Balanescu, Al. Baicoianu, op. cit. pag. 991-993; M.
Eliescu, op. cit. pag. 291;D. Chirica op. cit. pag. 149;Fr. Deak, op. cit. pag. 313.
65
c. nu.
2. Testamentul conjunctiv:
a. este permis numai militarilor.
b. Este permis numai minorilor.
c. Este interzis.
C A P I T O L U L IV
Cita vreme o succesiune este nedeschisa este interzis ca bunuri din acea
succesiune sau patrimoniul ca atare sa formeze obiectul unor acte juridice prin care s-
ar constitui drepturi eventuale asupra lor sau s-ar renunta la ele, chiar daca de cujus ar
consimti la aceasta. Astfel, art. 965 alin. 2 C. civ. prvede ca :” nu se poate face
renuntare la o succesiune ce nu este deschisa, nu se pot face invoiri asupra unei astfel
de succesiuni, chiar de s-ar da consimtamintul celui a carui succesiunea este in
chestiune”. Iar art. 7o2 C. civ. prevede ca :”nu se poate renunta la succesiunea unui
om in viata, nici nu se pot instraina drepturi eventuale ce s-ar putea dobindi asupra
succesiunii”.
Din prevederile acestor texte legale rezulta ca prin pacte asupra unei succesiuni
viitoare(interzise de lege) vom intelege orice conventii sau acte unilaterale prin care
se renunta la o mostenire viitoare sau se constituie drepturi eventuale asupra unei
astfel de mosteniri.
Fundamentul de natura principiala al unor astfel de interdictii este constituit
din ideia ca astfel de acte juridice ar putea trezi dorinta mortii persoanei care urmeasa
sa lase mostenirea, iar in cazul in care chiar el este parte intr-un astfel de act juridic s-
ar aduce atingere principiului revocabilitatii dispozitiilor testamentare. Exista
argumente si de natura sigurantei circuitului civil, caci drepturile de aceasta natura,
care formeaza obiectul unor acte juridice sunt eventuale, asadar incerte, cel putin din
punct de vedere valoric.
Sanctiunea aplicabila pactelor asupra succesiunilor viitoare. Pactele asupra
succesiunilor viitoare sunt lovite de nulitate absoluta, sanctiune ce poate fi invocata
de orice persoana interesata.
8o3 C. civ. 36Substitutiile fideicomisare erau cunoscute inca din dreptul roman si au
luat o mare amploare in dreptul feudal avind ca scop pastrarea averilor in aceeasi
familie din generatie in generatie. In dreptul nostru vechi (Codul Calimach si Codul
Caragea) substitutiile fideicomisare erau admise. Codul civil insa, dupa modelul
francez, le-a interzis in mod expres.
In primul rind, printr-un astfel de act juridic se aduce atingere principiului
libereri circulatii a bunurilor intrucit se impune instituitului pastrarea bunului pina la
moartea sa si transmiterea acestuia la substituit, extragindu-l astfel din circuitul civil.
Apoi se aduce atingere principiului libertatii de dispozitie pentru cauza de moarte
intrucit instituitul nu are alegere, ci trebuie sa transmita bunul substituitului, care nu
este desemnat de catre el, ci de catre primul testator care-si impune, asadar, vointa sa
in stabilirea unei ordini succesorale graduale sau vesnice, dupa felul substitutiei, ceea
ce nu este ingaduit.
Nulitatea substitutiilor fideicomisare. Substitutia fideicomisara este
sanctionata potrivit art. 8o3 C. civ. cu nulitatea absoluta. Se subliniaza ca nulitatea
este integrala in sensul ca priveste atit liberalitatea in favoarea substituitului cit si cea
in favorea instituitului37. Nulitatea este de ordine publica si nu poate fi acoperita prin
confirmare, ratificare sau executare voluntara de catre mostenitori a legatului.
In doctrina si practica judiciara s-a discutat mult despre soarta unor asa zise
procedee, care formal nu indeplinesc toate conditiile substitutiei fideicomisare, dar
care, s-a considerat, urmaresc acelasi scop. Astfel, fideicomisul fara obligatie
vizeaza liberalitatea prin care primul gratificat nu are obligatia de a pastra bunurile
pina la moartea sa pentru ca apoi sa le transmita celui de al doilea gratificat, desemnat
tot de catre testator, ci i se adreseaza numai o rugaminte in acest sens, in masura in
care bunurile cu care a fost gratificat vor mai exista in patrimoniul sau. Credem si noi
alaturi de alti autori ca atita vreme cit primul gratificat nu are o obligatie juridica de a
pastra bunurile primite pina la moartea sa, ba dimpotriva poate sa dispuna liber de
ele, atit prin acte juridice intre vii cit si pentru cauza de moarte, liberalitatea facuta in
favoarea sa trebuie considerata ca fiind valabila.
Legatul ramasitei (de eo quod residuo sau de eo quod supererit) este acea
liberalitate prin care dispunatorul impune gratificatului ca la moartea sa sa transmita
persoanei desemnate de catre dispunator numai ce a ramas din bunurile cu care a fost
gratificat, pe care in timpul vietii sale este liber sa le instraineze cu titlu oneros sau cu
titlu gratuit. Nici in acest caz bunurile ce formeaza obiectul legatului nu sunt
indisponibilizate instituitul avind obligatia, juridica de aceasta data, de a transmite
substituitului numai ce-i ramine la moartea sa, astfel ca noi consideram ca operatia,
43A se vedea, Ph. Malaurie, op. cit. pag. 29o;C. S. J. sect. civ. dec. nr. 1314/1994, in Dreptul
nr. 7/1995, pag. 87.
44A se vedea, Trib. Supr. sect. civ. dec. nr. 2336/1972, in R. R. D. nr. 11/1973, pag. 168
72
45A se vedea in acest sens:D. Alexandresco, op. cit. pag. 379;M. B. Cantacuzino, op. cit.
pag. 3o1;C. Hamangiu, I. Rosetti-Balanescu, Al. Baicoianu, op. cit. pag. 689;C. Statescu, op. cit.
pag. 198;Fr. Deak, op. cit. pag. 344-345;D. Chirica, op. cit. pag. 156;E. Safta-Romano, op. cit.
pag. 3o9;D. Macovei, op. cit. pag. 117-118;M. Popa, op. cit. pag. 13o;O. Capatina, Nota la
incheierea nr. 243/1958 a Notariatului de Stat raionului N. Balcescu Bucuresti, in L. P. nr.
12/1958, pag. 1o9;Trib. Supr. sect. civ. dec. nr. 613/1988, in R. R. D. Nr. 3/1989, pag. 66-67. In
sens contrar:M. Eliescu, op. cit. pag. 33o-332;Mazeaud, op. cit. pag. 7o2-7o4.
73
C. civ.).
B. Rezerva cuvenita ascendentilor priviliegiati. Ascendentii privilegiati sunt
parintii defunctului, din casatorie sau din afara ei precum si din adoptie. Ei fac parte
din clasa a II-a mixta de mostenitori impreuna cu fratii si surorile defunctului si
descendentii acestora. Acestia din urma (colateralii privilegiati) nu sunt insa
mostenitori rezervatari putind fi exeredati in totalitate de catre defunct.
Parintii defunctului vin la mostenire numai daca nu exista descendenti (clasa a
I-a de mostenitori)sau acestia nu pot sau nu vor sa vina la mostenire.
Potrivit art.843 C. civ., asa cum a fost modificat prin Legea nr.134/1947,
rezerva parintilor (determinata tot indirect prin stabilirea cotitatii disponibile) este de
½ din bunurile defunctului cind vin la mostenire ambii parinti si de 1/4 cind vine
numai unul din ei.
C. Rezerva cuvenita sotului supravietuitor. Sotul supravietuitor este potivit
Legii nr.319/1944, care reglementeaza drepturile succesorale ale acestuia, mostenitor
rezervatar, iar potrivit art.2 din acest act normativ rezerva sa este de ½ din cota sa
succesorala ca mostenitor legal46. Cota succesorala a sotului supravietuitor, asa cum
rezulta din art.1 din Legea nr.319/1944, difera dupa clasa de mosteenitori cu care
vine in concurs, astfel ca pentru a determina rezerva sa succesorala, in toate cazurile,
va trebui sa se determine pe baza de probe calitatea mostenitorilor legali si a
legatarilor care nu fac parte din cele patru clase de mostenitori.47 In toate cazurile se
vor avea in vedere numai mostenitorii care vin efectiv la mostenire si nu de cei
renuntatori, nedemni sau exheredati.48 Asa fiind, rezerva sotului supravietuitor este
de:
-1/8 din mostenire cind vine in concurs cu descendentii, indiferent de numarul
lor sau de gradul de rudenie cu defunctul (½ din 1/4);
-1/6 din mostenire cind vine in concurs cu ascendentii privilegiati si cu
colateralii privilegiati, indiferent de numarul lor (½ din 1/3);
-1/4 din mostenire cind vine in concurs numai cu ascenedentii privilegiati sau
numai cu colateralii privilegiati, indiferent de numarul lor (½ din 1/. ). Asadar, in
cazul celei de a doua clase mixte de mostenitori este diferita dupa cum sunt sau nu
prezente ambele cataegorii de mostenitori care o compun;
-3/8 din mostenire cind vine in concurs cu asecendentii ordinari (clasa a II-a de
mostenitori) sau cu colateralii ordinari (clasa a IV-a de mostenitori), indiferent de
numarul lor (½ din 3/4);
-1/2 din mostenire cind vine in concurs cu orice alti mostenitori ai defunctului
inafara de cei legali (½ din 1/1).
46A se vedea, Trib. Supr. sect. civ. dec. nr.2ooo/1956, in C.D. 1956, vol.I, pag.313.
47A se vedea, Trib. Supr. sect. civ. dec. nr. 518/1986, in C. D. 1986, pag. 81-82.
48A se vedea, M. Eliescu, op. cit. pag. 337-338;Fr. Deak, op. cit. pag. 35o;Sc. Serbanescu
Nota, la dec. civ. a Trib. Craiova, col. civ. nr. 3743/1957, in L. P. nr. 2/1958, pag. 116-117.
74
Copiii la care se refera art.939 C. civ. Textul art.939 C. civ. se refera expres
la “copiii dintr-un alt maritagiu” dar in prezent se admite ca el se va aplica si copiilor
49A se vedea, M. Eliescu, op. cit. pag. 342;Fr. Deak, op. cit. pag. 358;C. Statescu, op. cit.
pag. 2o1;M. Popa, op. cit. pag. 136.
50A se vedea, Trib. Supr. Col. civ. dec. nr. 25/1958, in J. N. nr. 4/1958, pag. 127-129; Idem,
dec. civ. nr. 472/1964, in C. D. 1964, pag. 127-129, dec. civ. nr. 1486/1966, in C. D. 1966, pag.
158-162, dec. civ. nr. 15/1972, in C. D. 1972, pag. 175-177, dec. civ. Nr. 1615/1972, in R.R.D.
nr.4/1973, pag. 176-176;Trib. Supr. sect. civ. dec. nr. 1414/1977, in C. D. 1977, pag. 84;Idem,
dec. civ. nr. 2143/1984, in C. D. 1984, pag. 89-91;dec. civ. nr. 613/1988 in R. R. D. nr. 3/1988,
pag. 66-67;Trib. Jud. Timis, dec. civ. nr. 1577/1976 in R. R. D. nr. 5/1977, pag. 68-69.
75
dinafara casatoriei, care sunt asimilati prin dispozitiile Codului familiei celor din
casatorie.
De asemenea textul se aplica si copiilor adoptati, cu efecte depline sau cu
efecte restrinse cu conditia ca adoptia sa fie anterioara incheierii celei de a doua sau
subsecvente casatorii.
Pentru a li se putea aplica dispozitiile art.939 C. civ. copiii trebuie sa existe sau
sa fie, cel putin, conceputi, la data deschiderii succesiunii. Se vor avea in vedere
numai copii care vin efectiv la mostenire si nu cei renuntatori sau nedemni.
Prevederile art.939 C. civ. nu se refera numai la descendentii de gradul I ai
defunctului ci si la cei de gradul II si III etc. In cazul lor insa rezerva urmeaza a se
stabili nu pe capete, adica dupa numarul lor, ci in functie de numarul tulpinilor, adica
al descendentilor de gradul I.
intrucit ratiunile pentru care a fost instituita cotitatea disponibila speciala subzista si
in prezent. Aceasta pe de o parte, iar pe de alta, textul legal nu a fost abrogat in mod
expres prin noua lege adoptata.
In privinta raportului dintre cotitatea disponibila speciala si cea ordinara s-a
precizat ca cele doua cotitati nu se cumuleaza, cotitatea disponibila speciala
imputindu-se asupra cotitatii disponibile ordinare. In consecinta cotitatea disponibila
speciala fiind mai mare decit cea speciala, defunctul, dupa ce a facut liberalitati in
favoarea sotului din ultima casatorie, in limita cotitatii disponibile speciale, mai poate
face liberaliti si in favoarea unor terti numai pentru diferenta dintre cotitatea
disponibila speciala si cea ordinara, pentru a nu incalca rezerva copiilor.
Pentru ipoteza in care defunctul a fost casatorit de mai mult de doua ori s-a
exprimat parerea ca toti sotii anteriori impreuna cu sotul supravietuitor pot beneficia
de liberalitati din partea defunctului numai in limitele cotitatii disponibile speciale52.
52A se vedea, M. Eliescu, op. cit. pag. 342-343;E. Safta-Romano, op. cit. pag. 319.
53A se vedea, D. Alexandresco, op. cit. vol. IV, pag. 762;C. Hamangiu, I. Rosetti Balanescu,
Al . Baicoianu, op. cit. pag. 7o2;M. Eliescu, op. cit. pag. 344; D.Chirica, op. cit. pag. 173.
54M. Eliescu, op. cit. pag. 352.
77
55A se vedea, I. Rosetti-Balanescu, op. cit. pag. 7o8-7o9;M. Eliescu, op. cit. pag. 355; D.
Chirica, op. cit. pag. 176;D. Macovei, op. cit. pag. 17o. Spre exemplu daca defunctul a lasat un
activ brut de 1oo. ooo. ooo lei si in timpul vietii a facut donatii in valoare de 1oo. ooo. ooo lei,
iar pasivul este de 2oo. ooo. ooo lei. Daca defunctul a avut un copil, a carui rezerva este, potrivit
art. 841 C. civ. de ½ din mostenire, daca am face operatiile in ordinea stabilita de art. 849 C. civ.
ar insemna ca activul brut impreuna cu donatiile reprezinta exact atit cit sa se satisfaca creantele
creditorilor neraminind nimic pentru asigurarea rezervei descendentului defunctului si nici pentru
cotitatea disponibila. Daca in schimb se inverseaza operatiile, astfel cum am aratat, ramine un
activ net de 1oo. ooo. ooo lei din care se va asigura rezerva descendentului de ½, restul de ½
reprezentind cotitatea disponibila. Desigur in acest caz creditorii chirografari suporta in mod
proprortional cu creantele lor pierderea de 1oo. ooo. ooo lei, dar se realizeaza principiul instituit
de art. 1718 C. civ, privind gajul general al creditorilor asupra bunurilor aflate efectiv in
patrimoniul defunctului la data decesului acestuia.
79
59A se vedea, Trib. Supr. col. civ. dec. nr. 1243/1958, in C. D. 1958, pag. 88.
60A se vedea, M. B. Cantacuzino, op. cit. pag. 349;M. Eliescu, op. cit. pag. 355;D. Chirica
op. cit. pag. 179.
80
Aceasta regula nu comporta discutii atunci cind cei gratificati prin liberalitati
sunt terti, straini de mostenire, sau sunt mostenitori, dar nerezervatari. Daca insa cei
gratificati sunt mostenitori rezervatari solutiile sunt in anumite situatii diferite.
Astfel atunci cind este vorba de mostenitori rezervatari, dar care renunta la
mostenire, acestia sunt considerati straini de acea succesiune ca orice tert. In adevar
art.752 C. civ. prevede in mod expres ca eredele care renunta la mostenire poate
pastra darul sau poate cere legatul ce i s-a facut in limita cotitatii disponibile. Cu alte
cuvinte donatia se socoteste asupra cotitatii disponibile, iar in ipoteza ca o depaseste
atacind rezerva, acea liberalitate este supusa reductiunii pina la asigurarea rezervei.
In ipoteza in care cei gratificati sunt, la rindul lor, mostenitori rezervatari si
accepta mostenirea, situatia este diferite dupa cum liberalitatile sunt donatii (adica
acte intre vii) sau legate (adica acte pentru cauza de moarte). In vreme ce donatiile se
socotesc diferit dupa cum sunt sau nu scutite de raport, legatele se imputa intotdeauna
asupra cotitatii disponibile.
In cazul donatiilor scutite de raport, intrucit ele apar ca niste daruri definitive
se imputa asupra cotitatii disponibile, iar daca aceasta nu acopera valoarea donatiei
diferenta se imputa asupra rezervei donatarului61. Daca donatia trece peste limitele
cotitatii disponibile, insumata cu rezerva, atunci se va proceda la reductiunea, in
aceasta limita, a donatiei. In schimb donatiile nescutite de raport, care sunt
considerate numai niste avansuri, in contul mostenirii, facute de defunct unora dintre
mostenitorii rezervatari, nefiind daruri definitive (preciputare) sunt aduse la masa
succesorala pentru a se putea realiza astfel egalitatea dintre mostenitorii rezervatari
care beneficiaza de raport. Acestia sunt descendentii defunctului si sotul
supravietuitor. Donatiile se imputa mai intii asupra rezervei celor gratificati, iar daca
aceasta nu acopera valoarea donatiilor diferenta se va imputa asupra cotitatii
disponibile. Dar aceste donatii, cum s-a precizat62, de regula nu sunt facute pentru a
avantaja definitiv pe unii din mostenitori . Pentru realizarea egalitatii intre
mostenitorii rezervatari care beneficiaza de raport, partea din donatie care se imputa
asupra cotitatii disponibile nu profita in totalitate mostenitorului gratificat, ci doar
partial, fiind supusa impartirii in parti egale intre mostenitorii rezervatari, luind in
calcul si pe mostenitorul gratificat.
62A se vedea, I. Rosetti-Balanescu, Al. Baicoianu, op. cit. pag. 713;M. Eliescu, op. cit. pag.
364-365;D. Chirica, op. cit. pag. 185.
81
63A se vedea, V. Patulea, Nota la dec. civ. nr. 187/197o, in R. R. D. nr. 7/1971, pag. 1o9-
112;V. Neegru, Examen teoretic al practicii judiciare privind actiunea in reductiune, in R. R. D.
nr. 4/1984, pag. 37-38
64A se vedea, Gh. Brenciu, V. Panturescu, Reductibilitatea legatelor al caror obiect este
constituit de depuneri de pe librete CEC asupra carora defunctul titular a prevazut clauza
testamentara, in R. R. D. nr. 1/1984, pag. 16-17.
66Textul se refera, in terminis numai la “liberalitatile intre vii”dar, asa cum s-a precizat, el
este aplicabil si liberalitatilor mortis cauza, intrucit alte texte cum ar fi art. 85o, 852-853 C. civ.
includ neindoilenic si legatele ca fiind supuse reductiunii. A se vedea, D. Chirica, op. cit. pag.
187;Fr. Deak, op. cit. pag. 379
67A fost criticata pe buna dreptate solutia prin care s-a admis reductiunea la cererea unor
colaterali privilegiati. A se vedea, P. Savu, E. Puscariu, Sc. Serbanescu, Note la dec. civ. nr.
3743/1957 a Trib. reg. Craiova, in L. P. nr. 2/1958, pag. 11o.
82
loc numai in masura necesara intregirii rezervei celor care si- au exercitat acest drept.
noi aduc atingere rezervei succesorale, iar daca s-ar admite reductiunea in ordinea
vechimii lor ar insemna sa se admita revocarea indirecta a donatiilor anterioare, prin
efectuarea unora noi care sa epuizeze cotitatea disponibila, ceea ce este inadmisibil.
Tocmai caracterul de ordine publica al principiului irevocabilitatii donatiilor ii
confera caracter imperativ si regulii instituita de art.85o alin.2 C. civ., donatorul
neputind stabili o alta ordine de reductiunii, nici cu prilejul incheierii contractelor de
donatie si nici prin testamentul lasat. Doar daca este vorba de o donatie facuta sotului
sau, care oricum este revocabila, se admite ca donatorul ar putea stipula ca aceasta sa
se reduca inanitea altor donatii posterioare71. De asemenea s-a admis in doctrina ca in
cazul insolvabilitatii unui donatar posterior se poate reduce o donatie anterioara
pentru asigurarea rezervei succesorale72.
In cazul donatiilor cu aceeasi data ele se reduc simultat si proportional cu
valoarea lor. Donatorul poate stabili, in acest caz, o ordine de preferinta privitoare la
reductiunea lor, printr-o astfel de stipulatie neaducindu-se atingere principiului
irevocabilitatii donatiilor caci reductiunea necesara pentru intregirea rezervei are
caracter imperativ.
Daca donatiile supuse reductiunii sunt neautentice, in raporturile dintre
donatari, care sunt terti unii fata de altii, data donatiei se determina in functie de data
cind actul a capatat, potrivit art.1182 C. civ., data certa, evident cel mai tirziu la data
mortii donatorului.
Caile procedurale de exercitare a dreptului la reductiune. Reductiunea se
realizeaza la cerere si nu din oficiu73. Ea se poate realiza atit prin intelegerea
intervenita intre mostenitorii rezervatari74, pe de o parte, si donatarii si legatarii
beneficiari ai liberalitatilor pe de alta parte, cit si pe cale judecatoreasca.
O astfel de intelegere are efectele unui contract, astfel ca nu va putea fi
revocata decit tot prin acordul partilor. Ea va putea fi atacata insa, ca orice conventie,
pentru motiv de nulitate absoluta sau relativa75.
Reductiunea are loc pe cale judecatoreasca in cazul in care mostenitorii nu
ajung la un acord, iar cel care cere reductiunea va trebui sa dovedeasca, prin orice
70A se vedea, I. Rosetti-Balanescu, Al. Baicoianu, op. cit. pag. 717;D. Chirica, op. cit. pag.
193.
71A se vedea, M. B. Cantacuzino, op. cit. pag. 312;Fr. Deak, op. cit. pag. 384.
72A se vedea, C. Hamangiu, I, Rosetti-Balanescu, Al. Baicoianu, op. cit. pag. 679;M.
Eliescu, op. cit. pag. 37o;D. Chirica, op. cit. pag. 193;Fr. Deak. op. cit. pag. 385.
73A se vedea, Trib. Supr. sect. civ. dec. nr. 1253/1989, in Dreptul nr. 4/1990, pag. 71.
74Potrivit art. 82 alin. 3 din Legea nr. 36/1995 notarul public avind acordul tuturor
mostenitorilor poate proceda la reductiunea liberalitatilor pina la limita prevazuta de lege. Tot
astfel reductiunea se poate realiza prin imparteala bunurilor prin acordul mostenitorilor potrivit
art. 81 alin. 3 din Legea nr. 36/1995.
75A se vedea, Trib. jud. Suceava, dec. civ. nr. 828/1971, in R. R. D. nr. 6/1972, pag. 166.
84
76A se vedea, Trib. Supr. sect. civ. dec. nr. 33/1967, in C. D. 1967, pag 129, dec. nr.
2o91/1967, in R. R. D. nr. 5/1968, pag. 161.
77A se vedea, Trib. Supr. sect civ. dec. nr. 78o/1973, in C. D. 1973, pag. 2o2, dec. nr.
743/1985, in C. D. 1985, pag. 93-96.
78A se vedea, Trib. Supr. sect. civ. dec. nr. 1119/1977, in C. D. 1977, pag. 92-95.
79A se vedea, Trib. Supr. sect. civ. dec. nr. 1457/1973, in R. R. D. nr. 7/1974, pag. 59-6o,
dec. nr. 33/1967, cit. supra.
80A se vedea, Trib. Supr. sect. civ. dec. nr. 1884/1974, in Repertoriu. . . , pe anii 1969-1975,
pag. 2o6, dec. nr. 1665/1976, in repertoriu. . . , pe anii 1969-1975, pag. 134, dec. nr. 33o/1978,
in R. R. D. nr. 8/1978, pag. 65, dec. nr. 2338/1985, in C. D. 1985, pag. 91-93, dec. nr. 743/1985,
in C. D. 1985, pag. 93-96, dec. nr. 732/1986, in C. D. 1986, pag. 86-88;Trib. Jud. Hunedoara,
de. civ. nr. 1o41/1978, in R. R. D. nr. 2/1979, pag. 64; trib. Jud. Maramures, dec, civ. nr.
421/1981, in R. R. D. Nr. 12/1981, pag. 1o6.
85
Efectul reductiunii in cazul legatelor este caducitatea acestora, care poate sa fie
totala sau partiala in functie de necesitatea intregirii rezervei pe care reductiunea o
apara. Daca prin acele legate s-a epuizat intreaga cotitate disponibila ineficacitatea
legatelor sub forma caducitatii va fi totala, iar daca s-a dispus numai de o parte a
cotitatii disponibile reductiunea va opera si ea partial, proportional cu valoarea
necesara intregirii rezervei. Aceasta intregire se realizeaza in natura intrucit bunurile
ce formeaza obiectul legatelor se afla in patrimoniul succesoral.
In cazul donatiilor efectul reductiunii este rezolutia acestora, care poate fi
totala sau partiala tot in functie de faptul daca s-a depasit cotitatea disponibila total
sau numai in parte, le fel ca in cazul legatelor.
Prin rezolutiunea donatiilor acestea se desfiinteaza retroactiv insa numai in
anumite limite, iar reductiunea se face in principiu, in natura, dar, uneori, si prin
echivalent.
Actul de donatie nu se desfiinteaza retroactiv de la data incheierii sale, ci
numai de la data deschiderii succesiunii. Astfel prin art.855 C. civ. se dispune in
sensul ca actele de instrainare a bunului donat facute de catre donatar unor terte
persoane se mentin in vigoare, in atari cazuri donatarii suportind reductiunea numai
prin echivalent si nu in natura, in raport cu valoarea bunului donat din momentul
deschiderii mostenirii. Actele de instrainare insa incheiate de donatar cu tertii ulterior
deschiderii succesiunii vor fi desfiintare si ele pe cale de consecinta, aplicindu-se
principiul resoluto iure dantis resolvitur ius accipientis. Apoi, potrivit art.854 C. civ.
donatarul trebuie sa restituie fructele portiunii care trece peste cotitatea disponibila
numai din momentul mortii donatorului intrucit pina in acest moment el este socotit a
fi proprietarul bunului ce a format obiectul donatiei83.
Asa cum am aratat, in principiu rezerva trebuie asigurata mostenitorilor in
84
natura astfel ca defunctul nu poate dispune prin testament, bunaoara, ca bunul sa fie
81In acelasi sens, D. Chirica, op. cit. pag. 191;In sensul ca mostenitorii rezervatari ar putea
cere reductiunea pe cale de exceptie, a se vedea, M. Eliescu, op. cit. pag. 371;C. Statescu. op.
cit. pag. 2o8, E. Safta-Romano. op. cit. pag. 336;D. Macovei, op. cit. pag. 126. Formularea in
sensul ca rezervatarii este suficient, in cazul in care sunt actionati in judecata de catre legatari, sa
invoce exceptia reductiunii este in adevar de natura a creia confuzii caci si atunci cind am
accepta ca mostenitorii rezervatari in aceasta ipoteza invoca o exceptie de drept civil(de fond)
calea procedurala de a o invoca in postura lor de piriti este tot cererea reconventionala. Pentru
disticnctia dintre exceptiile de fond si exceptiile de procedura a se vedea, Alexandru Bacaci,
Exceptiile de procedura in procesul civil, Editura “Dacia”, Cluj-Napoca, 1983, pag. 7-21.
82A se vedea, Trib. Supr. sect. civ. dec. nr. 7oo/1972, in Repertoriu. . . , pe anii 1969-1975,
pag. 2o6-2o7;dec. civ. nr. 732/1986, cit. supra;Fr. Deak, op. cit. pag. 387;D. Chirica, op. cit.
pag. 191.
83Bine s-a observat in doctrina ca in acest caz donatarul ar trebui sa fie obligat la restituirea
fructelor numai din momentul cererii de reductiune caci numai de atunci devine posesor de rea
credinta al bunurilor donate. A se vedea in acest sens, Fr. Deak, op. cit. pag. 389.
84A se vedea, Trib. Supr. sect. civ. dec. nr.76o/1969, in Repertoriu. . . , pe anii 1969-1975,
pag. 2o6;C. S. J. sect. civ. dec. nr.1314/1994, in Dreptul nr.7/1995, pag.87.
86
vindut la licitatie publica, iar rezerva sa fie asigurata din pretul astfel obtinut sau sa
fie suplinita prin acordarea dreptului de uzufruct . De asemenea nu este ingaduit ca
mostenitorii rezervatari sa primeasca cota lor de rezerva sub forma echivalentului
banesc al bunului donat. Doctrina si practica judiciara au decis de asemenea ca
rezerva trebuie asigurata mostenitorilor rezervatari in plina proprietate, fara sarcini,
conditii sau clauze restrictive.85
Totusi se admite, prin exceptie, ca reductiunea donatiilor se face prin
echivalent in urmatoarele situatii:
a) daca donatia excesiva a fost facuta unui descendent sau sotului
supravietuitor cu scutire de raport. In acest caz, potrivit art.851 C. civ. , donatarul va
putea scadea partea cu care ar trebui sa se reduca donatia din partea ce i se cuvine ca
mostenitor, daca bunurile succesorale sunt de aceeasi natura cu cele primite prin
donatie;
b) daca donatia a fost facuta unui succesibil fara scutire de raport si are ca
obiect un imobil, iar partea supusa reductiunii este mai mica de jumatate din valoarea
imobilului.
In acest caz donatarul rezervatar poate pastra in intregime imobilul
compensindu-i pe ceilalti mostenitori rezervatari prin luare mai putin din celelalte
bunuri din succesiune sau prin plata in bani a valorii partii din imobil supusa
reductiunii (art.770 alin.2 C. civ.);
c) daca donatarul a instrainat sau a grevat bunurile ce formeaza obiectul
donatiei inainte de deschiderea succesiunii . Rezerva, in acest caz, se va intregii prin
plata echivalentului portiunii care depaseste cotitatea disponibila (art.855 C. civ.).
Asa cum am aratat mai sus, actele juridice incheiate de catre donatar inainte de
deschiderea succesiunii fiind valabile si opozabile mostenitorilor rezervatari, riscul
insolvabilitatii lui afecteaza rezerva lor. In cazul in care donatia a fost facuta in
favoarea unui alt mostenitor rezervatar echivalentul a ceea ce dapaseste cotitatea
disponibila se poate asigura prin luare mai putin din bunurile succesorale sau prin
plata in bani. Daca donatarul este un mostenitor nerezervatar sau un tert
contraechivalentul rezervei se asigura prin plata in bani.
d) daca bunul donat a pierit din culpa donatarului acesta este obligat sa suporte
reductiunea prin ecivalent banesc. Daca bunul ar fi pierit fara vreo culpa a donatarulu,
i acesta nu poate fi obligat la plata ecivalentului banesc al acestuia intrucit bunul ar fi
pierit oricum, chiar la donator, si deci nu ar fi putut face parte din masa succesorala;
e) daca bunul donat a fost un bun fungibil si consumtibil donatarul va fi obligat
la fel ca in cazul uzufructului prevazut de art.526 C. civ. la restituirea unor bunuri de
aceeasi calitate, cantitate si valoare.
In toate cazurile de reductiune prin echivalent, potrivit art.849 C. civ. se va
avea in vedere starea bunurilor din momentul efectuarii donatiei si valoarea lor din
momentul deschiderii succesiunii.
85A se vedea, D. Chirica, op. cit. pag. 195;Fr. Deak. op. cit. pag. 389;C. S. J. sect. civ. dec.
nr. 1314/1994, cit. supra.
87
TEST DE EVALUARE :
1. Care este cea mai importantă restricţie a dreptului de a dispune
pentru cauză de moarte?
2. În ce situaţie vorbim despre cotitatea disponibilă specială?
3. Care este ordinea în care se reduce liberalităţile excessive?
4. Ce sunt substitutiile fideicomisare si care a fost ratiunea
interzicerii lor?
5. Care sunt categoriile de moştenitori rezervatari?
T I T L U L IV
TRANSMISIUNEA MOSTENIRII
CAPITOLUL I
88
86A se vedea, C. Statescu, op. cit. pag. 21o;D. Chirica, op. cit. pag. 2oo.
87Acceptarea mostenirii pur si simplu sau sub beneficiu de inventar are loc la fel, indiferent
ca este vorba de mostenirea legala sau de cea testamentara. A se vedea in acest sens, Trib. Supr.
sect. civ. dec. nr. 877/1978, in Repertoriu. . . , pe anii 1975-1980.
89
90A se vedea, Trib. Supr. col. civ. dec. nr. 778/1962, in C. D. 1962, pag. 162-165.
92A se vedea in acest sens, Trib. Supr. sect. civ. dec. nr. 1968/1972, in Repertoriu. . . , pe
anii 1969-1975, pag. 2oo;C. S. J. sect. civ. dec. nr. 1984/1991, in Deciziile C. S. J. , 199o-1992
pag. 126-128;Trib. jud. Galati, dec. civ. nr. 323/1976, in R. R. D. nr. 12/1976, pag. 6o;Trib. jud.
Timis, dec. civ. nr. 878/1976, in R. R. D. nr. 12/1976, pag. 61;Trib. mun. Bucuresti, sectia a IV-
a civila, dec. nr. 1325/1992, in Culegere . . . , 1992, pag. 165-166;Gh. Beleiu, Nota la dec. civ.
nr. 435/1969 a Trib. jud. Satu Mare, in R. R. D. nr. 11/1971;I. C. Vurdea, Nota la sent. civ. nr.
931/197o, a Jud. Ineu, in R. R. D. nr. 9/1971, pag. 136.
90
93A se vedea, trib. Supr. col. civ. dec. nr. 1778/196o, in C. D. 196o, pag. 241-242.
94A se vedea in acest sens, Trib. Supr. colciv. dec. nr. 335/1952, in C. D. 1952-1954, Vol. I,
pag. 118.
95Desi art. 687 C. civ. se refera la acceptarea mostenirii, este unanim admis ca acesta se
aplica si renuntarii la mostenire.
96A se vedea, Plen. Trib. Supr. dec. de indrumare nr. 6/1959, in C. D. 1959, pag. 27-29;
Trib. Supr. sect. civ. dec. nr. 158o/1969, in C. D. , 1969, pag. 153-155.
91
implinit 14 ani isi exercita acest drept singuri, dar cu incuviintarea prealabila a
parintilor sau tutorelui. Atit in cazul acceptarii mostenirii cit si al renuntarii la aceasta
este nevoie de autorizarea prealabila de catre autoritatea tutelara, de vreme ce actul de
optiune este considerat un act de dispozitie (art.129 alin. 2 si art.1o5 C. fam. )97. S-a
admis, totusi, ca legatul cu titlu particular, fara sarcini sau conditii, poate fi acceptat
de minorul care are capacitate de exercitiu restrinsa fara incuviintare prealabila,
intrucit, in acest caz, nu-si asuma nici o obligatie98.
Potrivit art.75 alin. 4 din Legea nr.36/1995 in cadrul procedurii succesorale
notariale, daca exista mostenitori incapabili sau cu capacitate de exercitiu restrinsa se
citeaza reprezentantul acestora si autoritatea tutelara.
In cazul minorilor, fara capacitate de exercitiu sau cu capacitate de exercitiu
restrinsa, precum si a celor pusi sub interdictie, potrivit art.19 din Decr. nr.32/1954,
acceptarea mostenirii este socotita intotdeauna ca fiind facuta sub beneficiu de
inventar.
Consimtamintul neviciat. Consimtamintul succesibilului care isi exercita
dreptul de optiune succesorala trebuie sa fie neviciat. Si in acest domeniu, in privinta
viciilor de consimtamint se aplica dreptul comun, tinind-se insa seama de regulile
speciale prevazute in art.694 C. civ. Textul se refera numai la dol ca viciu de
consimtamint in aceasta materie si numai la acceptarea succesiunii, dar se admite ca
si violenta si eroarea, de fapt sau de drept sunt de natura a duce la anularea actului de
optiune, care include, evident, si renuntarea la mostenire. Eroarea numai in masura in
care a constituit cauza determinanta a actului de optiune succesorala si in masura in
care este scuzabila99. Eroarea asupra emolumentului succesoral poate fi retinuta ca
viciu de consimtamint numai in cazul prevazut de art.694 C. civ. si numai pentru
ipoteza acceptarii mostenirii100.
Obiectul actului de optiune succesorala. Actul de optiune succesorala, ca
orice act juridic, trebuie sa aibe, sub sanctiunea nulitatii, un obiect licit si posibil. Nu
se poate face nici renuntarea si nici acceptarea unei succesiuni nedeschise(art. 965 C.
97A se vedea, O Gidei, Este necesara incuviintarea autoritatii tutelare pentru acceptarea
succesiunii de catre un minor?(I);C. Barsan, Este necesara incuviintarea. . . , (II), in R. R. D. nr.
5/1982, pag. 24-29;M. Eliescu, op. cit. pag. 93;D. Chirica, op. cit. pag. 2o4;Fr. Deak, op. cit.
pag. 427;E. Safta -Romano, op. cit. pag. 76-77;Trib. Supr. sect. civ. dec. nr. 158o/1969, in C. D.
1969, pag. 153-155, dec. nr. 833/1983, in C. D. 1983, pag. 84-87, dec. nr. 590/1986, in C. D.
1986, pag. 82-85.
98A se vedea, Tr. Ionascu, Exercitiul drepturilor civile si ocrotirea incapacitatii, in S. C. J. ,
1956, pag. 74;M. Eliescu, op. cit. pag. 93;E. Safta-Romano, op. cit. pag. 77.
99A se vedea in acest sens, D. Alexandresco, op. cit. Vol. III, pag. 266-267;M. B.
Cantacuzino, op. cit. pag. 233-234;M. Eliescu, op. cit. pag. 94-96;D. Chirica, op. cit. pag.
2o5;Fr. Deak pag. 428;A. Visan, Cu privire la cazurile de ineficacitate a renuntarii la succesiune,
in R. R. D. nr. 2/1985, pag. 25-26.
100A se vedea in acest sens, M. Eliescu, op. cit. pag. 115-118;Fr. Deak. op. cit. pag. 429; I.
Moroianu-Zlatescu, D. Deselnicu, Nota la dec. civ. nr. 2555/1986 a Trib. mun. Bucresti, sect. a
IV-a civila, in R. R. D. nr. 4/1987, pag. 59-61.
92
civ. )pentru ca obiectul unui atare act optional este considerat ilicit.
Cauza actului de optiune succesorala trebuie sa fie licita si morala . De pilda s-
a aratat ca renuntarea unui mostenitor rezervatar la o succesiune ce cuprinde un
imobil, in favoarea unui alt mostenitor rezervatar, care devine in acest mod singurul
succesor al defunctului, in considerarea gresita ca acesta din urma s-a obligat la un
contraechivalent banesc in schimbul renuntarii, are o cauza falsa si deci se poate cere
anularea ei101.
Forma actului de optiune succesorala. Acceptarea pura si simpla a mostenirii
nu necesita, ad validitatem vreo formalitate, fiind, asadar, un act juridic consensual.
In schimb acceptarea sub beneficiu de inventar, precum si renuntarea la mostenire
sunt acte juridice solemne, care trebuie incheiat cu respectarea cerintelor de forma
prevazute in mod expres de lege.
In cazul nerespectarii conditiilor de validitate a actului de optiune succesorala
intervine sanctiunea nulitatii acestuia. Nerespectarea conditiilor privind capacitatea
precum si viciile de consimtamint duc la nulitatea relativa a actului de optiune
succesorala. In schim nerespectarea formei solemne precum si a cerintelor privind
obiectul si cauza actului duc la nulitatea absoluta.
Fiind anulat actul de optiune succesorala este desfiintat cu efect retroactiv, iar
succesibilul in cauza va putea opta din nou cu respectarea cerintelor legale.
Prescriptia dreptului de optiune succesorala. Dreptul de optiune succesorala
trebuie exercitat, asa cum rezulta din art.700 alin. 1 C. civ., modificat prin Decr.
nr.73/1954 in termen de 6 luni de la data deschiderii mostenirii. Desi textul legal
vorbeste numai de dreptul “de a accepta” mostenirea, asa cum s-a statornicit in
practica judecatoreasca in acelasi termen se va face si renuntarea la mostenire102.
Termenul de prescriptie de 6 luni se aplica nu numai mostenitorilor legali,
legatarilor universali sau cu titlu universal, dar si legatarilor cu titlu particular. In
doctrina si practica judecatoreasca exista controversa in privinta acestora din urma.
Unii autori103 au sustinut ca termenul de 6 luni nu se aplica legatelor cu titlu
102 A se vedea, Trib. Supr. , in complet de 7 judecatori, dec. nr. 2/1973, in Repertoriu. . . ,
pe anii 1969-1975, pag. 197-198.
103A se vedea, M. Eliescu, op. cit. pag. 1o7;St. Carpenaru, op. cit. pag. 492;C. Statescu, op.
cit. pag. 215;M. Costin, Principiul prescriptibilitatii dreptului de optiune succesorala, in
Contributia practicii judecatoresti la desvoltarea principiilor dreptului civil roman, de A.
Ionascu, M. Muresan, M. Costin, C. Surdu, Editura Academiei, Bucuresti, 1973, pag, 198-
2o3;Camelia Toader, L. Stanculescu, R. Popescu, Veronica Stoica, Mostenirea testamentara.
Transmisiunea si imparteala mostenirii, Editura “Proarcadia”, Bucuresti, pag. 124; E. Safta-
Romano, op. cit. pag. 86-87. Pentru practica judecatoreasca care consacra aceeasi opinie, a se
vedea, Trib. Supr. Sect. civ. dec. nr. 875/1969, in C. D. 155-16o, dec. nr. 353/1972, in
Repertoriu. . . , pe anii 1969-1975, pag. 2o1;dec. nr. 1984/1972, in Repertoriu. . . , pe anii 1969-
1975, pag. 2o2, dec. nr. 1243/1974, in C. D. 1974, pag. 158-16o, dec. nr. 94/198o, in C. D.
198o, pag. 88-89.
93
104A se vedea, M. Ionescu, Nota, la dec. civ. 428o/1955, in L. P. nr. 7/1956, pag. 884; D.
Chirica, op. cit. pag. 21o-211;Fr. Deak, op. cit. pag. 443-444.
105A se vedea, D. Chirica, op. cit. pag. 21o-211.
108A se vedea, Trib. Supr. dec. nr. 858/1962, in Repertoriu. . . . , pe anii 1952-1969, pag.
445.
109A se vedea, Trib. Supr. sect. civ. dec. nr. 1413/1973, in R. R. D. nr. 12/1973, pag. 156-
157, dec. nr. 213/1987, in R. R. D. nr. 1o/1987, pag. 74-75.
110A se vedea, Trib. Supr. col. civ. dec. nr. 1387/1957, in C. D. 1957, pag. 169.
111A se vedea, Trib. Supr. in compunerea prev. de art. 39 alin. 2 si 3 din Legea nr. 58/1968,
dec. nr. 2/1973, in repertoriu. . . , pe anii 1969-1975, pag. 197-198.
112A se vedea, I. Rosetti-Balanescu, Al. Baicoianu, op. cit. pag. 283;D. Chirica, op. cit.
pag. 217.
95
un carcater absolut, in sensul ca produce efecte erga omnes, putind fi invocata, la fel
ca si renuntarea la succesiune, de orice persoana interesata, cum sunt ceilalti
mostenitori, mostenitorii subsecventi, legatarii, creditorii si debitorii succesiunii.
Prin acceptarea mostenirii se intelege actul sau faptul juridic unilateral prin
care succesibilul isi consolideaza definitiv calitatea de mostenitor al defunctului113.
Transmisiunea succesorala opereaza la data deschiderii mostenirii, moment care
marcheaza, cum am vazut, curgerea termenului de prescriptie in vederea acceptarii
sau nu a mostenirii. Prin acceptarea mostenirii succesibilul, asadar, isi consolideaza
numai dreptul transmis prin faptul mortii celui care lasa mostenirea.
Potrivit art. 685 C. civ. acceptarea mostenirii poate fi pura si simpla sau sub
beneficiu de inventar.
1. Acceptarea pura si simpla a mostenirii. Prin acceptarea pura si simpla a
mostenirii succesibilul isi insuseste neconditionat calitatea de mostenitor, avind loc
confuziunea patrimoniului sau personal cu acela al defunctului. In aceste conditii
succesibilul raspunde pentru datoriile si sarcinile succesiunii peste limitele
patrimoniului succesoral (ultra vires hereditatis) insa numai proportional cu cota ce i
se cuvine din succesiune.
Acceptarea pura si simpla este de doua feluri, voluntara, cind este rezultatul
manifestarii libere de vointa a succesibilului si fortata, cind este rezultatul savirsirii
unor fapte culpabile de catre succesor. fiind astfel o sanctiune prevazuta de lege
pentru acestea. Le vom analiza pe rind.
A. Acceptarea pura si simpla voluntara. Potrivit art. 689 C. civ. acceptarea
pura si simpla voluntara poate fi, la rindul ei, expresa sau tacita.
a) Acceptarea voluntara expresa. Potrivit art.689 C. civ. fraza a doua,
acceptarea este expresa cind rezulta dintr-un inscris autentic sau privat. O declaratie
verbala in acest sens, chiar daca da expresie vointei succesibilului de a accepta
mostenirea, nu are valoarea unei acceptari. Asadar, se poate spune ca acceptarea
expresa este un act formal, dar nu solemn. S-a argumentat in acest sens ca legiuitorul,
prin interzicerea acceptarii exprese orale a voit sa-l fereasca pe succesibil de
consecintele unui cuvint rostit la intimplare si de asemenea pentru a evita dovada cu
martori, care poate fi echivoca 114.
Nu exista probleme cind este vorba de o declaratie clara, data la notar in sensul
acceptarii mostenirii, numai ca insusire calitatii de mostenitor se poate face si prin
inscrisuri din care aceasta vointa a succesibilului nu rezulta direct sau care nu au fost
facute neaparat in acest scop, cind, asadar, se pune problema interpretarii acestora. S-
a spus ca acceptarea poate rezulta si dintr-o scrisoare simpla din care sa rezulte insa
113D. Chirica, op. cit. pag. 218;Fr. Deak, op. cit. pag. 456.
115A se vedea. C. Statescu, op. cit. pag. 219;DChirica, op. cit. pag. 219;Fr. Deak, op. cit.
pag. 457.
116A se vedea, Trib. Supr. col. civ. dec. nr. 768/1963, in J. N. nr. 1o/1964, pag. 116;C. S. J.
Sect. civ. dec. nr. 2193/199o, in Deciziile C. S. J. 199o-1992, pag. 114-116
117A se vedea, C. Statescu, op. cit. pag. 219-22o;D. Chirica, op. cit. pag. 22o;Trib. jud.
Suceava, dec. civ. nr. 1o92/1983, in R. R. D. nr. 3/1984, pag. 72.
97
acceptare a mostenirii118, nici luarea din patrimoniul succesoral a unor obiecte care
constituie amintiri de familie, fotografii, bibelouri sau a unui bun de valoare cu totul
redusa. De asemenea nu constituie acte de acceptare tacita a mostenirii nici preluarea
de catre succesibil a cheilor casei sau dulapurilor, a hirtiilor de valoare pentru a le
conserva sau reparatiile urgente efectuate la unele bunuri succesorale119. Primirea ca
zestre in timpul vietii de la parinte si stapinirea bunurilor dupa moartea acestuia nu
constituie o acceptare tacita a mostenirii, chiar daca donatia s-a facut fara scutire de
raport120, intrucit acceptarea donatiei s-a facut inainte de deschiderea mostenirii,
asadar, inainte de nasterea dreptului de optiune succesorala.
Actele de dispozitie cu privire la bunurile succesorale efectuate de catre
succesibil sunt, in principiu, considerate ca acte de acceptare tacita a mostenirii.
Intrucit si in cazul lor conteaza intentia succesibilului care trebuie desprinsa din ele,
si nu actul in sine121, chiar daca un astfel de act nu este valid, neproducind efectele
sale specifice, el poate fi considerat ca act de acceptare a mostenirii.
Atit in doctrina cit si in practica judecatoreasca au fost considerate ca
exprimind vointa de acceptare tacita a mostenirii, actele de instrainare, fie onerosae,
fie gratuite, a bunurilor singulare din mostenire, precum si constituirea unor drepturi
reale ca servituti, uzufruct, ipoteca, gaj etc. , asupra unor bunuri succesorale, sau
renuntarea la un drept, incheierea unui antecontract de vinzare- cumparare a unui
imobil din masa succesorala, chiar daca ulterior actul de instrainare propriu-zisa nu s-
a mai incheiat, valorificarea unor drepturi de natura intelectuala privind o opera a
defunctului122.
In ce priveste actul renuntarii la mostenire, potrivit art. 691 C. civ. constituie
acte de acceptare tacita urmatoarele acte:
- renuntarea chiar gratuita in folosul unuia sau a mai multor coerezi;
- renuntarea in folosul tutror coerezilor ssi cind renuntatorul primeste pretul
118A se vedea, Trib. jud. Suceava, dec. civ. nr. 1o92, citata supra.
119A se vedea, Trib. jud. Tulcea, dec. civ. nr. 11o/1975, in R. R. D. nr. 11/1976, pag. 62;
Trib. jud. Timis, dec. civ. nr. 849/1977, in R. R. D. nr. 12/1977, pag. 49;Trib. jud. Suceava, dec.
nr. 83o/1983, in R. R. D. nr. 1/1984, pag. 59.
120A se vedea, Trib. Supr. sect. civ. dec. nr. 61/1972, citata de I. Mihuta, in Probleme de
drept din practica Tribunalului Suprem, sectia civila, in R. R. D. nr. 12/1973, pag. 118; N.
Rosu, S, Lazar, Nota critica la dec. civ. nr. 644/1973, a Trib. Jud. Vrancea, in R. R. D. nr.
2/1975, pag. 51-52.
121Instrainarea unui bun din masa succesorala, de catre succcesibilul care credea gresit ca
bunul este proprietatea sa, nu echivaleaza cu acceptarea tacita a mostenirii. Daca insa bunul nu
era al celui care lasa mostenirea, ci acesta il detinea numai cu titlu precar (depozit, locatiune etc.
)iar succesibilul dispune de el cu convingerea ca bunul face parte din mostenire, se va considera
ca el a acceptat tacit mostenirea. A se vedea in acest sens, M. Eliescu, op. cit. pag. 126.
122 A se vedea, Trib. Jud. Salaj, dec. civ. nr. 82/1986, in R. R. D. nr. 8/1986, pag.
74;Notariatul de stat al rai. T. Vladimirescu, incheierea succesorala nr. 324/1958, in L. P. nr.
7/1958, pag. 117.
98
renuntarii.
Acceptarea pura si simpla fortata. Cu toate ca, in principiu, mostenitorii sunt
liberi sa opteze in privinta unei mosteniri in sensul de a o accepta sau dimpotriva, de
a renunta la ea, precum si a formei de acceptare, pur si smplu sau sub beneficu de
inventar, legiuitorul reglementeaza doua cazuri in care aceasta libertate nu exista, in
anumite conditii precizate de art.7o3 si 712 C. civ. , mostenitorii in cauza fiind
considerati ca acceptati pur si simplu ai acelei mosteniri.
Art.7o3 C. civ. prevede ca mostenitorii care au dat la o parte, sau au ascuns
lucruri dintr-o succesiune, nu se mai pot lepada de aceasta, cu toata renuntarea lor, ci
ramin mostenitori si nici nu pot lua parte din acele lucruri pe care le-au ascuns sau le-
au dat la o parte. Iar art.712 C. civ. prevede ca mostenitorul care cu stiinta si rea
credinta a ascuns si n-a trecut in inventar unele obiecte din mostenire, nu poate
accepta mostenirea sub beneficiu de inventar. Este vorba, in aceste ipoteze, de o
acceptare pura si simpla fortata, care apare ca o exceptie de la carcaterul voluntar al
optiunii succesorale. Sustragerea sau ascuderea de bunuri dintr-o succesiune pentru a
beneficia singur de ele, din partea unui succesibil, nu sunt considerate ca acte care ar
avea drept efect acceptarea tacita pura si simpla a mostenirii, ci numai ca delicte
civile care atrag dupa ele pedeapsa civila a acceptarii pure si simple a acelei mosteniri
precum si celelalte consecinte prevazute de lege123.
Conditiile cerute de lege pentru acceptarea fortata a mostenirii. Pentru
aplicarea sanctiunii acceptarii fortate a mosteenirii se impun a fi indeplinite
urmatoarele conditii:
a) existenta elementului obiectiv de ascundere sau dare la o parte, ori de
nedeclarare la inventar a unor bunuri din succesiune de catre un succesibil.
b) existenta intentiei de a frauda pe ceilalti mostenitori(elementul
subiectiv). Pentru a produce consecintele prevazute de art. 7o3 si 712 C. civ. faptele
succesibilului trebuie sa fie savirsite cu intentie frauduloasa de a-i pagubi pe ceilalti
mostenitori sau pe creditorii succesiunii.
c) faptele frauduloase sa fie de natura a pagubi alte persoane. Aplicarea
sanctiunilor prevazute de art.7o3 si 712 C. civ. isi are justificare numai in masura in
care actele eredelui sunt de natura a duce, cum am arata, atingere drepturilor
succesorale ale celorlalti mostenitori sau intereselor legale ale creditorilor
succesiunii. Asa fiind, cele doua texte legale nu au aplicare in cazul in care faptele
sunt savirsite de catre succesibilul care are drepturi exclusive asupra acelei
succesiuni124.
d) Autorul faptelor ilicite trebuie sa aiba calitatea de mostenitor legal,
123A se vedea, M. Eliesu, op. cit. pag. 13o-131. Nu are importanta daca faptele de
sustragere sau ascundere de bunuri imbraca caracter penal. A se vedea in acest sens, Trib. Supr.
sect. civ. dec. nr. 252o/1989, in Dreptul nr. 8/199o, pag. 79.
124A se vedea, D. Alexandresco, op. cit. vol. III, pag. 329;D. Chirica, op. cit. pag. 229; Fr.
Deak, op. cit. pag. 474.
99
129S-a exprimat si opinia potrivit careia legatarii universali si cei cu titlu universal nu au
obligatia de a face declaratia expresa in fata notarului, fiind suficient inventarul succesiunii. A
se vedea in acest sens, M. B. Cantacuzino, op. cit. pag. 3oo-3o1.
101
132A se vedea pentru amanunte Fr. Deak, op. cit. pag. 496-497
103
133A se vedea, C. S. J. sect. civ. dec. nr. 2498/1992, in Dreptul nr. 1o-11, 1993, pag. 117.
134A se vedea, Trib. Supr. sect. civ. dec. nr. 3o9/1976, in R. R. D. nr. 9/1976, pag. 64.
136A se vedea, C. S. J. sect. civ. dec. nr. 368/1993, in Buletinul C. S. J. /1993, pag. 86.
137A se vedea, C. Hamangiu, I. Rosetti-Balanescu, Al. Baicoianu, op. cit. pag. 476.
104
din art.8o alin.1 din Regulament138. Asadar, odata data declaratia de renuntare poate fi
opusa renuntatorului de catre comostenitori sau de catre mostenitorii subsecventi, fara
ca renuntatorul sa poata invoca neinscrierea ei in registrul special. Mostenitorul
renuntator poate insa retracta renuntarea in conditiile art.7o1 C. civ., adica daca nu a
expirat termenul de prescriptie de sale luni, iar ceilalti mostenitori nu au acceptat
mostenirea intre timp. In schimb renuntarea neinscrisa in registrul special de
renuntatori nu va putea fi invocata fata de tertul de buna credinta care a contractat cu
succesibilul renuntator. Dimpotriva incheierea actului de dispozitie cu privire la
bunul succesoral poate fi invocata ca act de acceptare tacita a mostenirii de catre
succesibil139.
b)Conditii speciale de fond. Renutarea la mostenire este un act juridic expres si
nu poate fi exercitata tacit, intrucit nu poate fi dedusa din fapte materiale sau acte
juridice conexe, ca acceptarea tacita140. Lasarea bunurilor succesorale, de pilda, in
folosinta altor mostenitori nu semnifica renuntarea la mostenire141. Neacceptarea
mostenirii in termenul de prescriptie nu echivaleaza cu renuntarea la mostenire
intrucit, asa cum am aratat mai sus, prin neacceptarea mostenirii succesibilii ramin
straini de mostenire prin stingerea titlului de mostenitor, pe cind in cazul renuntarii,
cel care a renuntat este considerat ca n-a fost niciodata mostenitor142.
Intrucit in practica judecatoreasca s-au constatat conventii incheiate intre
mostenitori, in sensul ca unii dintre ei au renuntat la mostenire in favoarea altora sau,
uneori, s-au obligat sa renunte, cu titlu oneros, la mostenire, doctrina a caautat sa
respunda la intrebarea daca astfel de conventii au vreo eficienta sau nu. Evident, daca
o astfel de conventie se incheie inainte de deschiderea succesiunii, ea apare ca un pact
asupra unei succesiuni viitoare, fiind, asadar, lovita de nulitate absoluta (art.7o2, 965
C. civ.). Daca conventia s-a incheiat insa dupa deschiderea mostenirii, s-a spus ca
aceasta este valabila, intrucit oricare dintre mostenitori se poate obliga fata de ceilalti
sa renunte, astfel ca prin ea s-ar realiza chiar renuntarea la mostenire, care ar fi
138A se vedea, in acest sens, D. Chirica, op. cit. pag. 236;Fr. Deak, op. cit. pag. 483. In
vechea doctrina, bazata de Decr. nr. 4o/1953 problema a fost controversata in sensul ca s-a
sustinut si opinia potrivit careia inscrierea in registrul special pentru renuntari era considerata o
conditie de validitate a actului. A se vedea G. Costi, Conditiile renuntarii la succesiune, in R. R.
D. nr. 6/1973, pag. 44-46 si A. Visan. loc. cit. pag. 21.
140A se vedea, C. S. J. sect. civ. dec. nr. 368/1993, in Buletinul C. S. J. 1993, pag. 86.
141A se vedea, Trib. Supr. sect. civ. dec. nr. 571/1978, in C. D. 1978, pag. 118-119;Fr.
Deak, op. cit. pag. 48o.
142 A se vedea in acest sens, M. Eliescu, op. cit. pag. 132-133;Fr. Deak, op. cit. pag. 48o.
Pentru opinia ca renuntarea poate fi si tacita rezultind din neacceptarea mostenirii in termenul
legal, a se vedea, D. Chirica, op. cit. pag. 235.
105
143A se vedea, M. B. Cantacuzino, op. cit. pag. 258;M. Eliescu, op. cit. pag. 134.
144A se vedea, Fr. Deak, op. cit. pag. 481;M. Georgescu, Al. Oproiu, Nota la dec. civ. nr.
6/1987, a trib. jud. Olt, in R. R. D. nr. 9/1987, pag. 63-67
145A se vedea, Trib. Supr. sect. civ. dec. nr. 1968/1972, in Repertoriu. . . , pe anii 1969-
1975, pag. 2oo;Trib. jud. Timis, dec. civ. nr. 878/1976, in R. R. D. nr. 12/1976, pag. 61;Trib.
jud. Galati, dec. civ. nr. 323/1976, in R. R. D. Nr. 8/1976, pag. 6o-61;C. S. J. sect. civ. dec. nr.
1984/1991, , in Deciziile C. S. J. 199o-1992, pag. 126-128. A se vedea si I. Moroinau-Zlatescu,
D. Deselnicu, Nota la dec. civ. nr. 2555/1986 a Trib. mun. Bucuresti, in R. R. D. nr. 4/1987,
pag. 57-62.
146Pentru raportul dintre dreptul substantial si interesul legitim, ca o conditie pentru
promovarea unei actiuni in justitie a se vedea, Alexandru Bacaci, Exceptiile. . . , op. cit. pag.
78-88. A se vedea si D. Chirica, op. cit. pag. 236-237, care detaliaza opiniile exprimate in
doctrina in acest sens.
106
ataca renuntarea intrucit ei nu pot mosteni decit acele drepturi care se afla in
patrimoniul lui de cujus la data decesului si nu pe acelea care nu se regasesc in acest
patrimoniu, chiar si din cauza renuntarii.
Efectele renuntarii la succesiune. Prin renuntare, potrivit art.696 C. civ.,
eredele este considerat ca nu a fost niciodata erede. Vocatia successibilului se
desfiinteaza cu efect retroactiv, el fiind considerat strain de acea mostenire.
Renuntarea este opozabila, asa cum am aratat mai sus, erga omnes, daca a fost
inscrisa in registrul de renuntatori. Succesibilul neputind dobindi astfel drepturi
succesorale, nu este tinut nici la indeplinirea vreunei obligatii succesorale. De aici
decurg unele consecinte:
a) Partea care i se cuvenea renuntatorului, activ si pasiv, va reveni prin
acrescamint celorlalti mostenitori, legali sau testamentari, sau mostenitorilor
subsecventi, potrivit regulilor devolutiunii legale sau testamentare a mostenirii. In
doctrina147 s-a precizat ca desi art.697 C. civ. prevede expres ca partea renuntatorului,
daca este singur, trece la gradul urmator in realitate ea nu va profita tuturor
mostenitorilor acceptanti ci cu respectarea regulilor privind ordinea claselor de
mostenitori, impartirea pe tulpini sau pe linii a mostenirii de cele care privesc
impartirea mostenirii in cadrul celei de a doua clase mixte de mostenitori (intre
ascendentii privilegiati si colateralii privilegiati) sau de concursul dintre sotul
supravietuitor si ceilalti mostenitori si de regulile devolutiei testamentare148.
b) renuntatorul nu poate fi reprezentat ;in cazul in care a decedat partea din
mostenire la care ar fi avut dreptul netransmitindu-se la propriii
mostenitori;descendentii sai pot veni la mostenire numai in nume propriu in conditiile
legii (art.698 C. civ.).
c) Drepturile, reale sau de creanta, stinse prin consolidare sau confuziune, in
puterea legii, prin deschiderea mostenirii, ale defunctului fata de succesibilul
renuntator sau ale acestuia fata de defunct, renasc prin efectul retroactiv al renuntarii.
d) Renuntatorul beneficiar al unei donatii din partea defunctului nu are
obligatia de a raporta donatia primita, indiferent de faptul daca donatia a fost facuta
cu scutire de raport sau nu, putind pastra donatia, in limita cotitatii disponibile daca
exista mostenitori rezervatari acceptanti. Daca acestia cer reductiunea liberalitatilor
excesive rezervatarul va fi tratat ca orice tert beneficiar al donatiei, chiar daca, in caz
de acceptare a mostenirii, si renuntatorul era mostenitor rezervatar, putind cumula
147Fr. Deak, op. cit. pag. 484.
151A se vedea, M. Enache, Nota I, la dec. civ. nr. 599/1985 a Trib. jud. Vaslui, in R. R. D.
nr. 1o/1986, pag. 5o, E. Safta- Romano, op. cit. pag. 133;Fr. Deak. op. cit. pag. 486.
152A se vedea, D. Chirica, op. cit. pag. 238. A se vedea si Fr. Deak, Nota II, la dec. civ. nr.
599/1985 a Trib. jud. Vaslui, cit. supra. care critica pe buna dreptate solutia tribunalului care
decisese ca numai rudele defunctului ar putea invoca acceptarea mostenirii si pe cale de
consecinta blocind astfel retractarea renuntarii.
153M. Eliescu, op. cit. pag. 136-137
108
universal, daca vacanta succesorala se mentine pentru cealalta cota parte din
mostenire, nu impiedica retractarea renuntarii, daca retractantul are vocatie la acea
cota succesorala154.
In raport cu drepturile statului la mostenirea vacanta retractarea este posibila
pina la expirarea termenului de prescriptie, indiferent daca notarul, curatorul
desemnat sau autoritatea administratiei publice, au intreprins unele masuri potrivit
art.73 alin.3 si art.75 alin.3 din Legea nr.36/1995 si art.77-78 din Regulament, intrucit
constatarea vacantei succesorale are loc numai la expirarea termenului de prescriptie
de 6 luni, prevazut de art.7oo C. civ.
c). Retractarea renuntarii, la fel ca si acceptarea pura si simpla, se poate realiza
atit in forma expresa cit si tacita de vreme ce art.7o1 C. civ. nu prevede anumite
conditii de forma. ba mai mult s-a precizat ca se admite chiar retractarea fortata, daca
succesibilul renuntator savirseste acte ilicite din cele prevazute de art.7o3 si 712 C.
civ. mai inainte de as e fi implinit termenul de prescriptie sau ca alt succesibil sa fi
acceptat mostenirea (art.7o1 C. civ.)155.
In ce priveste efectele retractarii renuntarii la mostenire se admite unanim ca
succesibilul retractant devine mostenitor acceptant, dar exista controversa in privinta
faptului daca acceptarea este pura si simpla sau succesibilul are posibilitatea sa
accepte mostenirea, fie pur si simplu, fie sub beneficiu de inventar. Impartasim
parerea ca succesibilul, daca a retractat renuntarea in conditiile legii, are posibilitatea
sa accepte mostenirea pur si simplu si de asemenea sub beneficiu de inventar, cu
exceptia situatiei in care retractarea s-a realizat prin acceptare fortata (art.7o3 si 712
C. civ.), caz in care, in adevar acceptarea este socotita pura si simpla, chiar si pentru
minori si pentru cei pusi sub interdictie, a caror acceptare este de principiu sub
beneficiu de inventar (art.19 din Decrtul nr.32/1954)156.
Retractarea renuntarii desi produce, la fel ca si acceptarea, efecte retroactive,
prin art.7o1 C. civ. se dispune ca retractarea nu poate aduce nici o vatamare
drepturilor dobindite de catre terti asupra bunurilor succesiunii, fie prin prescriptie,
fie prin acte valabile incheiate de curatorul succesiunii, care a fost numit intrucit prin
renuntare mostenirea aparea ca fiind vacanta157.
154D. Chirica, loc. cit. supra;Fr. Deak, Nota II la dec. civ. nr. 599/1985 a Trib. jud. Vaslui.
cit. supra.
155Fr. Deak, op. cit. pag. 488.
156In acelasi sens, M. B. Cantacuzino, op. cit. pag. 259, E. Safta-Romano, op. cit. pag.
133-134. In sens contrar, adica ca retractarea renuntarii constituie prin ea insasi o acceptare
pura si simpla a mostenirii a se vedea. M. Eliescu, op. cit. pag. 137, D. Chirica, op. cit. pag.
239; Fr. Deak, op. cit. pag. 488-489.
157M. Eliescu, op. cit. pag. 138;M. Enache, Nota I, la dec. civ. nr. 599/1985 a Trib. jud.
Vaslui, loc. cit. supra.
109
TEST DE EVALUARE :
1. Ce caractere are actul de renunşare la moştenire ?
2. În ce situaţii intervine acceptarea pură şi simplă forţată ?
3. Care sunt efectele retractării renunţării la moştenire ?
4. Conditiile de valabilitate pentru renuntarea la mostenire.
5. Care este natura juridică a dreptului de opţiune succesorală ?
C A P I T O L U L II
extinctiv158.
Exista, pe de alta parte, unele drepturi, care desi la data deschideriii succesiunii
nu fac parte din patrimoniul succesoral, sunt incluse in activul succesoral. Astfel,
intra in aceasta categorie donatiile facute de defunct cu depasirea cotitatii disponibile
si care sunt supuse reductiunii, precum si donatiile raportabile, cind vin la mostenire
mostenitori intre care exista, potrivit legii, obligatia de raport, iar donatiile nu au fost
scutite de raport de catre defunct. In activul succesoral vor mai intra fructele naturale
si civile, precum si fructele industriale, produse de bunurile succesorale dupa data
deschiderii mostenirii159.
Compunerea pasivului succesoral. Asa cum rezulta din prevederile art.774 C.
civ., pasivul succesiunii este compus din datoriile si sarcinile succesiunii.
Datoriile succesiunii sunt acele obligatii patrimoniale ale defuctului care se
aflau la data deschiderii succesiunii in patrimoniul sau. Ele pot fi de natura
contractuala ca obligatia de a plati pretul dintr-un contract de vinzare- cumparare,
obligatia de restituire a unui imprumut etc. , de natura delictuala, ca obligatia de
despagubire a unei persoane pentru prejudiciul cauzat prin fapta defunctului, de
natura quasicontractuala ca obligatia de despagubire a tertului care a gerat afacerile
defunctului pentru plata cheltuielilor utile si necesare.160
Nu intra in pasivul succesiunii obligatiile care se sting la moartea celui care
lasa mostenirea cum sunt cele legate strict de persoana sa, ca obligatia de intretinere
intemeiata pe dispozitiile Codului familiei, care in principiu se stinge prin incetarea
din viata, fie a creditorului intretinerii, fie a debitorului sau, cu exceptia situatiei
reglementate de art.96 C. fam., cind obligatia de intretinere se transmite pasiv la
mostenitorii debitorului ei161. Nu intra de asemenea in pasivul succesiunii obligatiile
intuitu personae cum sunt cele contractate de defunct ca antreprenor sau mandatar
etc. S-a precizat insa in doctrina162 ca efectele produse in trecut, in cazul acestor
contracte sunt opozabile mostenitorilor ca, de pilda, raspunderea pentru pieirea
bunului predat mandatarului pentru vinzare, sau raspunderea antreprenorului pentru
158In privinta dreptului de locatiune asupra locuintei, potrivit Legii nr. 114/1996 contractul
de inchiriere inceteaza in termen de 3o de zile de la decesul titularului contractului. Colocatarii
pot continua folosinta locuintei independent de calitatea lor de mostenitori. A se vedea, Fr.
Deak, Tratat de drept civil. Contractele speciale. Editura “Actami”, Bucuresti, 1999, pag. 27o si
urm. ;Idem, Contractul de inchiriere a locuintei, Editura “Actami”, Bucuresti, 1997, pag. 1o si
47;Fl. Tuca, Legea locuintei nr. 114/1996 temei al legislatiei locative, Editura “All-Beck”,
Bucuresti1997, pag. 97-1oo.
159A se vedea in acest sens, L. Mihai, In legatura cu obiectul partajului succesoral, R. R.
D. nr. 2/1987, pag. 23-25.
160A se vedea, D. Chirica, op. cit. pag. 242.
161A se vedea, Alexandru Bacaci, Viorica Dumitrache, Codruta Hageanu, Dreptul familiei,
Editura ALL-Beck, Bucuresti, editia a III-a, 2oo2, pag. 288;Trib. Supr. sect. civ. dec. nr.
877/1988, in R. R. D. nr. 3/1989, pag. 67.
162Fr. Deak, op. cit. pag. 5o5.
112
vicii etc.
Sarcinile succesiunii sunt acele obligatii care nu au existat in patrimoniul celui
care lasa mostenirea, dar care se nasc in persoana mostenitorului la data deschiderii
mostenirii sau ulterior, uneori din vointa lui de cujus, alteori independent de aceasta
sau de vointa sa.
Astfel de sarcini sunt:
- cheltueilile de inmormintare, care includ si pe cele cu parastasele care se fac
potrivit obiceiului locului, si cele cu monumetul funerar, dar care nu trebuie sa fie
excesive163;
- plata legatelor cu titlu particular, in cazul cind obiectul legatului este
constituit dintr-o suma de bani, din bunuri generice ori obligatii de a face sau a nu
face, cind legatarul cu titlu particular are un drept de creanta impotriva succesorului
obligat sa execute legatul.
In cazul in care insa, obiectul legatului il constituie un drept real asupra unui
bun individual determinat, legatarul fiind titularul acelui drept din momentul
deschiderii mostenirii, el poate actiona ca atare( el poate revendica bunul de la
persoana care-l stapineste) si nu in calitate de creditor al mostenirii, astfel ca, in acest
caz, legatul nu intra in pasivul mostenirii164;
- cheltuielile pentru administrarea si lichidarea mostenirii, taxele si impozitele
pentru bunurile succesorale165 si cheltuielile efectuate cu procedura succesorala
(art.723 C. civ.).
particular si are ca obiect unul sau mai multe bunuri determinate sau determinabile,
privite ut singuli. Si aceasta transmisiune are loc tot la momentul deschiderii
succesiunii, dar exista deosebiri cu privire la natura dreptului dobindit de catre legatar
in functie de obiectul legatului.
Daca obiectul legatului este constituit din dreptul de proprietate sau alt drept
real asupra unor bunuri individual determinate sau un drept succesoral dobindit de
catre testator si lasat prin legat inainte de lichidarea acelei mostenirir, legatarul
devinte titularul acelui drept din la deschiderea succesiunii, primindu-l direct de la
defunct. In schimba in cazul in care obiectul legatului este constituit din din bunuri de
gen, obligatii de face sau de a nu face, sau in cazul legatului lucrului altuia, legatarul
nu dobindeste decit un drept de creanta legatarul particular fiind creditor, iar
mostenitorii universali sau cu titlu universal debitori.
Odata cu deschiderea mostenirii creantele apartinatoare defunctului se divid de
drept intre comostenitori si terti proportional cu partea de mostenire ce se cuvine
fiecaruia (art.1o59, 106o C. civ.). Asa fiind, fiecare mostenitor poate urmari pe
debitori numai pentru partea sa de creanta, iar daca este vorba de o creianta
indivizibila, oricare mostenitor poate cere executarea in totalitate a obligatiei
(art.1o64 C. civ. ).
In cazul drepturilor reale, acestea se transmit mostenitorilor in cotele ideale
care li se cuvin, asadar, in stare de indiviziune, iar acesteia i se poate pune capat, asa
cum vom vdea prin partaj.
2. Transmisiunea pasivului succesoral. Din mai multe prevederi ale Codului
civil (art.774-789, art.896-897 si 902 ) rezulta ca pasivul succesoral este suportat
numai de succesorii universali si cu titlu universal, asadar, de mostenitorii legali,
legatarii universali si cu titlu universal, iar nu si de legatarii cu titlu particular.
Aceasta intrucit primii mostenesc o universalitate care cuprinde nu numai drepturi dar
si datorii si sarcini, pe cind legatarul cu titlu particular, cum am aratat mai inainte
devine el insusi un creditor avind dreptul de pretinde plata legatului al carui titular
este.
Codul civil consacra, asadar, regula potrivit careia legatarii cu titlu particular
nu sunt tinuti de plata pasivului succesoral (art.775 si 909 C. civ.). Cu toate acestea in
mod exceptional, in anumite situatii si limite ei pot fi obligati la plata pasivului166.
Astfel:
a) in ipoteza in care testatorul insusi a impus legatarului cu titlu particular plata
unei datorii sau a uneei sarcini. In masura in care legatarului i se pare ca sarcina este
prea oneroasa el poate renunta la legat, dar daca a acceptat legatul trebuie sa execute
obligatia instituita prin testament.
b) daca legatul are ca obiect un imobil ipotecat de defunct, legatarul poate,
potrivit dreptului comun, urmari imobilul la legatar. Acesta insa se poate intoarce cu
actiune in regres impotriva succesorilor universali sau cu titlu universal intrucit se
168A se vedea, Trib. Supr. sect. civ. dec. nr. 936/1984, in C. D. 1985, pag. 88-9o. Daca, de
pilda, exista doi fii ai defunctului, fiecare are vocatie de ½ din mostenire, si vor suporta pasivul
in aceste cote, chiar daca sa presupunem, unul din ei nu va culege acele bunuri pe care le-a dosit
sau le-a dat la o parte pentru a-l frauda pe celalalt(art. 7o3 C. civ. ). Sau daca avem doi legatari
cu titlu universal, fiecare va fi tinut la acoperirea pasivului in cota de ½ chiar daca unul dintre ei
este beneficiarul unui legat cu sarcina in favoarea unui tert si deci efectiv va primii mai putin
decit celalalt legatar.
169A se vedea, Trib. Supr. sect. civ. dec. nr. 1658/1981, in R. R. D. nr. 8/1982, pag.
6o;Trib. municip. Bucuresti, dec. civ. nr. 23o/1977, cit. dupa C. Turianu, Mostenirea si
impartirea ei. Practica juridica adnotata, Editura Fundatiei “Romania de Maine”, Bucuresti,
2oo1, pag.
232.
171A se vedea, Trib. Supr. sect. civ. dec. nr. 613/1961, pag. 198-199.
172A se vedea, Trib. Supr. sect. civ. dec. nr. 1658/1981, in R. R. D. nr. 8/1982, pag. 6o;Fr.
Deak, op. cit. pag. 514.
116
174Solutia este aceeasi in cazul oricarei alte garantii reale. A se vedea, M. B. Cantacuzino,
op. cit. pag. 299.
176A se vedea, M. Eliescu, op. cit. pag. 231;St. Carpenaru, op. cit. pag. 533-534;Fr. Deak,
op. cit. pag. 515-516.
117
particular, in virtutea caruia are dreptul de a-si realiza creanta din valoarea bunurilor
succesorale, cu preferinta fata de creditorii personali ai mostenitorilor177.
Conditiile de exercitiu ale separatiei de patrimonii. Privilegiul separatiei de
patrimonii poate fi cerut de oricare creditor al succesiunii, indiferent ca este vorba de
o datorie a defunctului sau de o sarcina succesorala, ca este vorba de un creditor
privilegiat sau chirografar si indiferent ca acea creanta este exigibila sau nu.
Legatarii universali sau cu titlu universal nu pot cere separatia de patrimonii
intrucit, fata de pasivul succesiunii, ei apar ca debitori iar nu creditori. Legatarii cu
titlu particular, al caror obiect este constituit dintr-un drept real asupra unui bun
individual determinat, nu pot invoca beneficiul separatiei de patrimonii, ei fiind
titularii dreptului respectiv din chiar momentul deschiderii succesiunii, fara a fi pusi
in situatia de a suporta concursul creditorilor personali ai mostenitorilor. In schimb,
daca obiectul legatului particular il constituie bunuri de gen sau obligatii de a face sau
a nu face, separatia de patrimonii va putea fi ceruta si de legatarii particulari.
Efectele separatiei de patrimonii. Principalul efect al separatiei de patrimonii
este acela ca in virtutea acestui privilegiu178 creditorii succesorali (inclusiv legatarii
creditori) au dreptul de a fi platiti cu preferinta fata de creditorii personali ai
mostenitorilor din pretul bunurilor succesorale cu privire la care separatia s-a invocat.
In raporturile dintre creditorii succesorali care au cerut separatia si cei care nu
au cerut-o, privilegiul nu aduce nici o modificare. Preferinta pe care acesta o creiaza
opereaza numai fata de creditorii personali ai mostenitorilor si nu fata de ceilalti
creditori succesorali astfel ca, in raporturile dintre creditorii succesiunii va opera
dreptul comun, dupa cum sunt creditiori chirografari sau cu garantii reale179.
Legatarul particular -creditor, care a cerut separatia va fi platit dupa satisfacerea
creditorilor succesiunii potrivit adagiului nemo liberalis nisi liberatus180.
Daca pretul bunurilor succesorale cu privire la care s-a cerut separatia nu vor
acoperi creantele creditorilor succesiunii acestia pot urmari bunurile succesorilor
dupa regulile consacrate privind impartirea pasivului intre mostenitori.
C A P I T O L U L III
182A se vedea, M. Eliescu, op. cit. pag. 6o;D. Chirica, op. cit. pag. 259;Fr. Deak, op. cit.
pag. 524.
183A se vedea, Trib. jud. Cliuj, dec. civ. nr. 49/1978, in R. R. D. nr. 8/1978, pag. 66.
119
188A se vedea, M. B. Cantacuzino, op. cit. pag. 249;I. Rosetti-Balanescu, Al. Baicoianu,
op. cit. pag. 272, D. Chirica, loc. cit. supra.
120
192Art. 1o41 C. civ. cere stipularea expresa a solidaritatii in materia conventiilor, dar
doctrina a admis ca aceste prevederi au aplicabilitate si in cazul actelor unilaterale. A se vedea
in acest sens, M. Eliescu, op. cit. pag. 85-86.
194M. Eliescu, op. cit. pag. 86; D. Chirica, op. cit. pag. 266.
C A P I T O L U L IV
PETITIA DE EREDITATE
197A se vedea, Trib. jud. Hunedoara, dec. civ. nr. 786/1986, in R. R. D. nr. 5/1987, pag.
7o.
199A se vedea, M. B. Cantacuzino, op. cit. pag. 27o;C. Statescu, op. cit. pag. 227;D.
Chirica, op. cit. pag. 268;St. Carpenaru, op. cit. pag. 513;D. Macovei, op. cit. pag. 16o.
200C. Statescu, loc. cit. supra.
201A se vedea, M. Eliescu, op. cit. pag. 191;Camelia Toader, L. Stanciulescu, R. Popescu,
Veronica Stoica, op. cit. pag. 163;Fr. Deak, op. cit. pag. 537.
202S-a sustinut ca actiunea este prescriptibila in termenul general de prescriptie de 3 ani .
125
203A se vedea, Trib. Supr. sect. civ. dec. nr. 1758/1983, in R. R. D. nr. 7/1984, pag. 61.
204A se vedea in acest sens:R. Petrescu, Aspecte din practica judiciara in legatura cu
anularea certificatului de mostenitor, in R. R. D. nr. 9/1975, Pag. 36-42;G. Pop, Consideratii
critice in legatura cu anularea partiala a unui certificat de mostenitor, in R. R. D. nr. 11/1968,
pag. 71-75;C. S. J. sect. civ. dec. nr. 79o/199o, in Dreptul nr. 1/1991, pag. 69. Uneori in
practica judiciara s-a sustinut si opinia gresita ca”. . . dupa eliberarea certificatului de
mostenitor nu se poate elibera alt certificat, cei care au pretentia la mostenire ori au fost
prejudiciati in alt fel prin eliberarea ori cuprinsul certificatului, pot cere in justitie, . . . . ,
anularea certificatului si stabilirea drepturilor lor, dupa care notarul va elibera alt certificat de
mostenitor pe baza hotaririi judecatoresti”. A se vedea in acest sens, Trib. Supr. sect. civ. dec.
nr. 1255/1982, in R. R. D. nr. 8/1983, pag. 59.
205A se vedea, Trib. Supr. sect. civ. dec. nr. 622/1973, in Rpertoriu. . . , pe anii 1969-1975,
pag. 21o.
Test de evaluare :
TITLUL V
INDIVIZIUNEA SUCCESORALĂ ŞI ÎMPĂRŢEALA MOŞTENIRII
CAPITOLUL I
INDIVIZIUNEA SUCCESORALĂ
1.Dreptul de dispoziţie.
Întinderea dreptului de dispoziţie al fiecărui coindivizar depinde de situaţia
dacă coindivizarul este sau nu titular exclusiv al dreptului cu privire la care urmează a
încheia acte de dispoziţie. Sub acest aspect este de meţionat, pe de o parte, că fiecare
coindivizar are un drept individual, exclusiv şi absolut asupra cotei-părţi ideale din
bunurile indivize, şi, pe de altă parte, că nici unul dintre aceştia nu este titular
exclusiv asupra bunurilor din indiviziune privite în materialitatea lor.
2.Dreptul de dispoziţie asupra cotei-părţi ideale. Fiecare coindivizar are
dreptul, dacă doreşte, să cesioneze în tot sau în parte, cu titlu gratuit sau cu titlu
oneros, cota sa indiviză din bunurile succesorale. Dreptul de dispoziţie se exercită
fără consimţământul celorlalţi coindivizari. Dobânditorul cotei înstrăinate dobândeşte
calitatea de coindivizar, preluând drepturile şi obligaţiile înstrăinătorului. El poate, la
rândul său, să înstrăineze cota respectivă, să ceară partajul bunurilor indivize sau să
rămână o perioadă în indiviziune.
3.Dreptul de dispoziţie asupra bunului sau bunurilor indivize. Regula
unanimităţii. Cînd este vorba de unul sau mai multe bunuri indivize, coindivizarul
nu mai are un drept exclusiv asupra acestora, astfel încât dreptul de dispoziţie se
exercită în mod valabil numai cu acordul unanim al tuturor coindivizarilor . Este
vorba de aşa-numita regulă a unanimităţii în baza căreia actele de dispoziţie şi de
administrare cu privire la bunurile indivize privite în materialitatea lor se încheie doar
cu acordul unanim al coindivizarilor.
Dacă unul dintre coindivizari încheie un act de dispoziţie cu privire la unul sau
mai multe bunuri indivize, actul respectiv este inopozabil celorlalţi coindivizari. El nu
este anulabil, ci este considerat valabil dar soarta sa depinde de rezultatul partajului.
Dacă cu ocazia partajului bunul înstrăinat cade în lotul coindivizarului înstrăinător,
datorită efectului declarativ al partajului, înstrăinarea se consolidează cu efect
retroactiv. Dacă, dimpotrivă, bunul revine altui coindivizar decît cel care a încheieat
actul de înstrăinare, vânzarea se desfiinţează cu efect retroactiv.214 Până în momentul
partajului ceilaţi coindivizari care nu au participat la încheierea actului de înstrăinare
nu pot fi deposedaţi de bunul indiviz. Dacă bunul a fost predat dobânditorului şi
coindivizarii nu pot formula o acţiune în revendicare întrucât şi aceasta este supusă
regulii unanimităţii, situaţia litigioasă intervenită se poate rezolva doar prin sistarea
indiviziunii.
Este inopozabilă celorlalţi coindivizari nu numai cesionarea cu titlu oneros sau
gratuit a unui bun de către un coindivizar cu încălcarea regulii unanimităţii ci şi
constituirea unei garanţii asupra întregului bun, cum este cazul unei ipoteci. Soarta
acesteia depinde şi ea de rezultatul partajului, cum s-a arătat mai sus.
4.Dreptul de administrare şi conservare.
Ţinând cont de drepturile coindivizarilor referitoare la indiviziune, în mod
logic ar trebui admis ca şi actele de administrare şi cele de conservare a bunurilor să
fie supuse fără excepţie principiului unanimităţii. Totuşi, deşi regula unanimităţii este
aplicabilă în principiu şi acestor acte, pentru a se facilita gestionarea indiviziunii şi a
CAPITOLUL II
ÎMPĂRŢEALA MOŞTENIRII
222 A se vedea în acelaşi sens, D. Chiricã, op. cit . pag. 303. Menţionam însă că si în prezent o
parte a doctrinei consideră că cererea coproprietarului care a stat în pasivitate, acceptând ca ceilalţi
să lucreze terenul, de a pretinde partea sa din recolta , ar putea fi asimilatã abuzului de drept(A se
vedea C Bârsan, M.Gaitã, M.M.Pivniceru, Drept civil Drepturile reale, Institutul european 1997,
p.100.
223 A se vedea de exemplu Tribunalul Suprem în compunerea prevãzutã de art. 39 alin 2 si 3
din legea de organizare judecãtoreascã, dec. civ. nr. 74/1982, în C.D. 1982, pag.49, Trib. Supr.,
sec.civ. dec.civ. nr. 2791/1984 în C.D. 1984, pag.50.
224 Evident nu este vorba de o egalitate aritmetică între moştenitori atâta vreme cât obligaţia de
raport revine unor moştenitori cu vocaţie la cote diferite din moştenire , ci de faptul că fiecare
comoştenitor poate profita de bunurile sau valorile ce întregesc masa succesorală în raport de
vocaţia sa succesorală concretă.
137
Subiecţii raportului.
Debitorii obligaţiei de raport. Este ţinut de obligaţia de raport numai acela
care întruneşte în persoana sa două calităţi şi anume accea de moştenitor legal din
categoria descendenţilor, sau de soţ supravieţuitor şi cea de donatar gratificat de de
cujus.
a. Cerinţa calităţii de moştenitor ab intestat din categoria descendenţilor, sau
de soţ supravieţuitor, este firească câtă vreme raportul are drept scop asigurarea
egalităţii dintre moştenitorii respectivi. O donaţie făcută unei persoane străine de
succesiune nu este de natură a afecta această egalitate întrucât toţi moştenitorii sunt
afectaţi . Codul civil român urmăreşte însă restabilirea egalităţii numai cu privire la
descendenţi si soţul supravieţuitor, neîmbrăţişând ideea obligaţiei de raport şi pentru
alte categorii de moştenitori.225
Din cerinţa calităţii de succesor legal rezultă următoarele consecinţe:
- raportul nu este datorat de succesibilul renunţător sau neacceptant. Acesta este
străin de moştenire şi deci poate păstra donaţia ca orice persoană ce nu are calitatea de
moştenitor.
Descendenţii datorează raportul fie că sunt din căsătorie, fie că sunt din afara ei
şi indiferent de gradul lor, sau dacă vin la moştenire în nume propriu sau prin
reprezentare.
- moştenitorul testamentar nu datorează raportul, indiferent dacă este
legatar universal, cu titlu universal sau cu titlu particular;
- descendenţii îşi datorează raportul chiar dacă sunt de grade diferite,
cum este cazul când succesorul donatar vine la succesiune prin reprezentarea
ascendentului său predecedat;
- este irelevant dacă succesiunea a fost acceptată pur şi simplu sau sub
beneficiu de inventar;
- datorează raportul succesorul care face parte din categoria enunţată, chiar dacă
la data donaţiei el nu avea calitatea de moştenitor prezumtiv(art.753 Cod civil).
b. Calitatea de beneficiar personal al donaţiei. Este o condiţie ce rezultă din
dispoziţiile art.754-756 Cod civil. Acestea prevăd că donaţiile făcute fiului unei
persoane ce are calitatea de succesor sau soţului unui descendent succesibil, sunt
prezumate ca făcute cu scutire de raport, respectiv că fiul care vine în nume propriu la
moştenire nu este obligat să raporteze donaţia primită de părintele său. Textul art. 754
şi 756 Cod civil nu creează o prezumţie de interpunere de persoane pentru donaţiile
făcute fiului sau soţului celui chemat la moştenire ci, pentru situaţia când se dovedeşte
că în realitate donaţia a fost făcută moştenitorului în cauză, instituie o scutire de
raport226. În privinţa donaţiilor făcute părintelui celui chemat la moştenire, trebuie
făcută distincţie între:
- situaţia când succesorul vine la moştenire în nume propriu, situaţie pentru care
225 In sistemul Codului civil francez, potrivit art 843 (modificat prin Legea din 24 martie 1898)
obligaţia de raport revine oricărui moştenitor.
226 M.Eliescu, op.cit. pag.239.
138
227 În cazul în care există mai multi reprezentanţi, obligaţia de raport deşi este indivizibilă ,
revine numai moştenitorului acceptant, neputând fi impusă moştenitorului care a renunţat la
moştenire, astfel încât donatia primită de reprezentat va fi raportată doar parţial. De asemenea, nu s-
ar putea pretinde moştenitorului acceptant să raporteze, în situaţia arătată, întreaga donaţie.
228 Fr. Deak, op. cit, pag. 401. În sens contrar C.Stătescu, op. cit. pag. 244.
229 M. Eliescu , op. cit. pag.240; Fr. Deak, op. cit pag.401.
230 O asemenea convenţie ar reprezenta un pact asupra unei succesiunii viitoare şi ar fi afectată
de nulitatea absolută.
139
celor exclusiv personale, aşa încât creditorul moştenitorului poate acţiona pe calea
prevăzută de art. 974 Cod civil.
Creditorii succesorali nu pot cere, însă, raportul231. Pentru ei bunurile ce
au făcut obiectul donaţiilor au ieşit definitiv din patrimoniul defunctului aşa încât
neformând obiectul dreptului lor de gaj general, ei nu suferă nici o pierdere. Ei trebuie
să se supună actelor translative de proprietate încheiate în timpul vieţii lui de cujus,
acte care le sunt opozabile dacă nu au fost încheiate cu intenţia de a-i frauda. O
precizare se impune însă :dacă moştenirea a fost acceptată pur şi simplu, intervine
confuziunea de patrimonii, creditorii succesiunii devin creditori personali ai
succesorilor. În această calitate ei pot urmări toate bunurile din patrimoniul acestora şi
pot exercita acţiunea oblică în numele debitorului lor neglijent. Înseamnă că afirmaţia
în sensul că creditorii succesiunii nu pot cere raportul este valabilă numai pentru
situaţia când moştenirea a fost acceptată sub beneficiu de inventar .
1o.Obiectul obligaţiei de raport
Din dispoziţiile art. 751 Cod civ. rezultă că obligaţia de raport priveşte
tot ce moştenitorul “a primit de la defunct prin dar atât direct cât şi indirect, afară de
cazul când donatorele a dispus altfel”. Textul menţionat induce următoarele concluzii:
- sunt supuse raportului doar donaţiile nu şi legatele, aşa cum deja s-a
menţionat;
- sunt raportabile doar donaţiile primite de la de cujus;
- donaţiile sunt prezumate raportabile;
- donatorul poate dispune scutirea moştenitorului de obligaţia de raport.
Donaţiile supuse raportului. În termenii articolului 751 Cod civil sunt
supuse raportului atât donaţiile directe cât şi cele indirecte. Rezultă că obligaţia de
raport priveşte, în principiu, toate donaţiile indiferent că au fost făcute prin act
autentic sau sub forma darului manual, a donaţiilor simulate sau indirecte.
Donaţiile simulate sunt supuse raportului indiferent dacă simulaţia
priveşte natura operaţiunii juridice sau persoana beneficiară. Simplul fapt al deghizării
donaţiei nu poate avea prin el însuşi semnificaţia unei scutiri de raport, simulaţia
putând urmări şi alte scopuri decât înlăturarea obligaţiei respective. Revine instanţei
de judecată sarcina de a stabili, în funcţie de situaţia concretă, dacă intenţia
donatorului a fost de a acorda scutire de obligaţia de raport.232
sunt supuse obligaţiei de raport toate donaţiile, art.759 şi 762 Cod civil stabileşte mai
multe excepţii. Astfel, sunt scutite de raport:
- cheltuielile făcute de defunct pentru hrana, întreţinerea educarea şi învăţarea
unui meşteşug de către succesibil, pentru nunta acestuia, precum şi darurile obişnuite
făcute cu ocazia unor evenimente.
- fructele culese sau veniturile scadente până la deschiderea moştenirii,
provenind de la bunurile supuse raportului şi echivalentul folosinţei bunului donat pe
perioada respectivă.
b. prin voinţa donatorului. Donatorul poate dispune ca donaţia să nu fie supusă
obligaţiei de raport. În acest caz ea are caracter preciputar şi succesorul beneficiar
poate să o păstreze chiar şi când acceptă moştenirea, sub condiţia de a nu se aduce
atingere rezervei succesorale.
puţin.
Orientarea legiuitorului pentru una din cele două modalităţi semnifică
opţiunea acestuia pentru restabilirea egalităţii în natură sau pentru o egalitate în
valoare. Legiuitorul român s-a orientat pentru restabilirea egalităţii în natură în cazul
imobilelor şi restabilirea acesteia în echivalent în cazul bunurilor mobile.
Raportul în natură constă în readucerea efectivă a bunului donat la masa
succesorală, urmând ca el să fie obiect de partaj.
Raportul prin echivalent constă în aducerea la masa de împărţit a valorii
bunului donat, cu consecinţa păstrării proprietăţii avute asupra bunului de către
moştenitorul donatar. El se poate realiza pe trei căi:
- prin preluare, care se realizează prin luarea din masa succesorală , de către
comoştenitorii îndreptăţiţi, a unor bunuri, ţinând cont de cotele succesorale cuvenite,
până la concurenţa valorii donaţiei raportabile;
- prin imputaţie, care constă în reunirea pentru calcul a valorii donaţiei
raportabile, după care succesorii iau din masa succesorală bunuri sau valori până la
cota succesorală cuvenită, iar succesorul donatar primeşte diferenţa dintre valoarea
donaţiei şi cota sa succesorală;
- în bani. Aceasta se face prin depunerea la masa succesorală a unei sume de
bani ce reprezintă echivalentul valorii donaţiei, urmată de împărţirea bunurilor
conform cotelor cuvenite.
Raportul imobilelor. Din dispoziţiile art.765 Cod civil rezultă atât regula în
legătură cu raportul imobilelor, cât şi principala excepţie de la acest principiu. Textul
prevede că raportul se poate pretinde în natură pentru imobile, ceea ce constituie
regula, dar şi că, în cazul în care cel ce a primit imobilul l-a înstrăinat sau ipotecat
înaintea deschiderii succesiunii, raportul în natură nu este obligatoriu.
Regula raportului în natură în cazul imobilelor, evidenţiază grija legiuitorului
pentru o restabilire perfectă a patrimoniului defunctului în cazul acestor bunuri, cu
consecinţa unei egalităţi perfecte între moştenitori din moment ce se procedează la o
refacere a patrimoniului aşa cum ar fi fost el dacă nu s-ar fi făcut donaţii, însă acest
deziderat se realizează prin sacrificarea interesului terţilor în existenţa unui circuit
civil sigur.
Norma privind raportul în natură se aplică tuturor imobilelor. Donaţia se
desfiinţează cu caracter retroactiv ca urmare a decesului donatorului, care operează ca
o condiţie rezolutorie, dreptul de proprietate al donatarului se desfiinţează în acelaşi
mod şi bunul devine proprietatea indiviză a comoştenitorilor urmând a fi supus
partajului. Din proprietar exclusiv asupra bunului, succesorul donatar devine
coindivizar. El se află în situaţia coindivizarului care are în detenţia sa bunul şi are
şansa să redevină proprietar exclusiv al acestuia dacă prin operaţiunea de partaj bunul
i se atribuie.
Prin excepţie, raportul nu se realizează în natură ci prin echivalent, în
următoarele situaţii:
- când donatorul a impus sau a autorizat efectuarea acestuia prin echivalent.
142
Donatorul având posibilitatea să-l scutească de raport pe donatar, cu atât mai mult îi
este permis să-l autorizeze să facă raportul prin echivalent. În acest caz, donatarul
poate opta pentru raportul în natură sau cel prin echivalent. El poate chiar să-i impună
îndeplinirea prin echivalent a obligaţiei, caz în care nu mai există posibilitatea de
opţiune menţionată;
- când imobilul a pierit din culpa donatarului. În această situaţie raportul
nemaiputând fi, din punct de vedere obiectiv, făcut în natură, este normal ca el să se
facă prin echivalent;
- în situaţia, amintită deja, când imobilul a fost înstrăinat sau ipotecat înainte de
deschiderea succesiunii. Suntem în prezenţa unei excepţii de la regula desfiinţării
donaţiei cu caracter retroactiv. De fapt se menţine nu numai donaţia ci şi actul de
dispoziţie încheiat de donatar cu terţii. Raportul nu se poate face prin echivalent când
bunul a fost înstrăinat sau grevat după data deschiderii succesiunii, din moment ce
textul art. 765 Cod civil face referire doar la înstrăinările sau constituirile de ipoteci ce
au avut loc înainte de această dată. Înseamnă că, în astfel de situaţii, donaţia se
desfiinţează cu caracter retroactiv şi că bunul se reîntoarce la masa succesorală liber
de orice sarcini.
Raportul mobilelor. Spre deosebire de imobile, în cazul bunurilor mobile
legiuitorul a stabilit regula raportului prin echivalent. Din dispoziţiile art. 772-773
Cod civil rezultă că -indiferent dacă suntem în prezenţa unor bunuri corporale sau a
unora incorporale- raportul se realizează prin luare mai puţin.
Posibilitatea raportul prin echivalent are drept consecinţă faptul că
donaţia nu se mai desfiinţează, ea produce efecte în continuare şi, deci, donatarul
succesor rămâne proprietar al bunului donat. Păstrarea calităţii de proprietar asupra
bunului donat şi în cazul existenţei obligaţiei de raport implică următoarele
consecinţe:
- riscul pieirii fortuite a bunului donat este suportat de succesor, în
calitate de proprietar, potrivit regulii res perit domino;
- actele de înstrăinare sau grevare cu privire la bunul mobil donat,
încheiate de donatar cu terţii, se menţin;
- donatarul va raporta la masa succesorală contravaloarea bunurilor
primite. Valoarea ce se raportează este, potrivit art. 772 Cod civil, cea pe care
bunurile o aveau în momentul realizării donaţiei şi care se stabileşte în funcţie de actul
estimativ cuprins în donaţie sau anexat acesteia, iar în lipsa lui, prin expertiză.
Observăm că nu se ia în considerare nici cel puţin valoarea din momentul deschiderii
succesiunii, ca în cazul imobilelor, aşa încât, apreciem şi aici că valoarea pe care
legiuitorul ar trebui să o ia în considerare în perioada actuală, caracterizată de inflaţie,
ar trebui să fie cea din momentul partajului, stabilită în funcţie de starea bunurilor în
momentul donaţiei233.
13.Raportul datoriilor
233 Codul civil francez conţine o astfel de dispoziţie cu privire la bunurile mobile, în art.668 în
forma pe care o are după modificarea efectuată prin Legea nr.71-523 din 3 iulie 1971.
143
Este posibil ca unul sau mai mulţi succesori să fie debitori faţă de
succesiune, fie datorită faptului că aceştia erau debitori faţă de defunct, fie pentru
obligaţii care s-au născut în perioada indiviziunii.
Pentru astfel de situaţii, art. 738 Cod civil prevede că fiecare succesor
este dator a raporta la masa succesorală “sumele ce este dator către succesiune”.
Norma arătată reglementează un mod special de stingere a datoriilor succesorilor faţă
de masa succesorală. Ea semnifică faptul că moştenitorul , debitor al creanţei care
există asupra lui, va primi în lotul său creanţa respectivă.
comunitatea de bunuri, de succesor legal sau legatar universal ori cu titlu universal.
Legatarul cu titlu particular dobândind unul sau mai multe bunuri determinate, nu
poate avea calitatea de coindivizar şi nu poate fi nici subiect privind raportul
datoriilor.
c. lotul ce se cuvine spre atribuire copărtaşului debitor trebuie să fie suficient de
mare pentru ca creanţa să se poată imputa în întregime asupra acestuia. În caz contrar,
raportul se produce numai pentru partea din datorie care este echivalentă drepturilor
debitorului în masa partajabilă. Pentru diferenţă, copărtaşul rămâne obligat să aducă la
masa de împărţit echivalentul valoric al acesteia.
Partajul convenţional.
Este posibil să se efectueze dacă există acordul valabil şi unanim al
coindivizarilor, cu excepţia cazurilor expres reglementate de lege, când el trebuie
realizat pe cale judiciară.
Din punctul de vedere al momentului realizării lui, partajul convenţional este
posibil oricând pe durata existenţei indiviziunii, cu condiţia inexistenţei unei convenţii
de menţinere a acesteia, încheiată în condiţiile art. 728 alin. 2 Cod civil. Sub această
rezervă, partajul convenţional poate fi realizat în cursul procedurii succesorale,
urmând a se lua act de el prin certificatul de moştenitor, poate fi realizat în afara
acestei proceduri, sau chiar după ce a fost sesizată instanţa de judecată pentru sistarea
indiviziunii pe cale judiciară. În acest ultim caz, părţile pot încheia partajul prin
tranzacţie, urmând a se lua act de ea prin hotărârea de expedient în condiţiile art.271-
273 Cod procedură civilă, sau pot renunţa la acţiunea judecătorească pentru a încheia
convenţia de partaj în afara cadrului judiciar.
Această formă de împărţeală poate privi toate bunurile din indiviziune sau
numai o parte din ele, celelalte putând fi împărţite pe cale judecătorească sau ulterior
printr-o altă convenţie.
Sub aspectul formei, partajul convenţional este un contract consensual.
El este deci valabil prin simplul acord de voinţă al părţilor, fără a fi nevoie de vreo
altă formalitate.
Partajul judiciar
Obligativitatea partajului judiciar. Coindivizarii au, în principiu, latitudinea
să aleagă calea pe care vor să realizeze partajul, adică să-l efectueze pe cale
145
2.Modalităţi de partaj.
Realizarea efectivă a partajului, presupune formarea loturilor şi atribuirea lor,
sau vânzarea bunurilor la licitaţie şi împărţirea preţului obţinut între coindivizari,
conform cotelor cuvenite. Aceste operaţiuni sunt reglementate în articolele 6735 –
67312 Cod procedură civilă şi 736 alin 1, 740-742 şi 744 Cod civil.
Din dispoziţiile legale susmenţionate rezultă trei modalităţi posibile de
efectuare a partajului şi anume:
- partajul în natură;
- partajul prin atribuirea bunului aflat în proprietate comună, unui singur
copărtaş;
-împărţeala prin vânzarea bunului la licitaţie.
Partajul în natură. Este o modalitate de realizare a împărţelii ce constă în
împărţirea masei de bunuri indivize prin formarea de loturi, în funcţie de drepturile
cuvenite coindivizarilor şi atribuirea lor acestora, pe baza unor criterii avute în vedere
de instanţa de judecată.
Realizarea partajului în natură trebuie să constituie regula, celelalte modalităţi
urmând a fi folosite doar în situaţiile în care partajul în această manieră nu poate fi
realizat. Prioritatea partajului în natură rezultă atât din dispoziţiile articolelor 736, 741
Cod civil, art 673 indice 5 Cod proc. civ. cât şi din necesitatea respectării efectului
declarativ al partajului. Dacă un bun sau o masă de bunuri aparţin mai multor
persoane, este normal ca partajul să le consacre, pe cât este posibil, tot un drept de
proprietate deoarece nu există nici o raţiune a se modifica acest drept, dându-i alt
conţinut, ca efect declarativ al partajului.1
Alcătuirea loturilor. După ce se stabilesc bunurile supuse împărţelii, calitatea de
coproprietar, cota-parte ce se cuvine fiecăruia şi creanţele născute din starea de
proprietate comună pe care coproprietarii le au unii faţă de alţii- instanţa procedează la
formarea loturilor şi la atribuirea lor.
1 V.M. Ciobanu, Tratat teoretic şi practic de procedură civilă, volumul II, Ed. Naţional,
Bucureşti 1997, pag.. 563; Trib. Supr., sect. civ., dec. nr. 475/1978, în C.D.1978, pag.. 24.
147
2 In Franţa, prin reforma din 1938, introdusă prin decretul –lege din 17 iunie 1938, regulile au
fost inversate în sensul că, în primul rând, în formarea şi compunerea loturilor, trebuie evitat a se
îmbucătăţi imobilele şi diviza exploatările şi apoi că în măsura în care îmbucătăţirea imobilelor şi
divizarea exploataţiunilor poate fi evitată, fiecare lot trebuie să fie compus, atât cât este posibil, fie
în tot, fie în parte, din mobile, imobile, din drepturi şi creanţe de valori echivalente. Exigenţa unei
egalităţi în natură nu este decât subsidiară în raport cu cea privind menţinerea integrităţii imobilelor
şi exploataţiunilor.
148
3 Împrejurarea că, odată cu partajul, un imobil este atribuit în întregime unuia dintre
coindivizari – cu obligaţia plăţii sultei- iar soţia acestuia contribuie la achitarea sultei, nu poate fi
considerată drept o dobândire prin acte între vii a bunului, datorită efectului declarativ al partajului,
astfel că întreg imobilul rămâne bun propriu al fostului coindivizar şi nu devine bun comun. A se
vedea Trib. Jud. Hunedoara, dec. civ. nr. 622/1982, în Dreptul nr. 2/1983, pag. 61.
4 A se vedea Trib. Sup., sect. civ. dec. nr. 1590/1989 în Dreptul nr. 5/1990, pag. 69.
5 A se vedea în acelaşi sens D. Chirică, op. cit., pag. 326.
6 A se vedea în acest sens T. Carabaşiu, op. cit. pag.. 208.
7 A se vedea Plen. Trib. Supr., dec. de îndrumare nr. 3/1968, în C.D. ,1968, pag.. 13-14; Trib.
Jud. Bacău, dec. civ. nr. 154/1986, în R.R.D. nr. 1/1987, pag. 67.
8 A se vedea Trib. Supr. sect. civ. dec. nr. 399/1970, în Repertoriu..., pe anii 1969-1975,
pag..220; Trib. Supr., sect. civ., dec. nr. 1203/1971, în C.D. 1971, pag.116; Trib. Supr., sect. civ.
dec. nr. 467/1982 în Repertoriu …pe anii 1980-1985, pag.129; idem, dec. civ. nr.1287/1978, în
C.D. 1978, p.34; Trib. Supr. sect.civ., dec. nr. 23/1979 în C.D. 1979, pag..135.
149
posibil partajul în natură sau prin atribuirea bunului, măsura vânzării la licitaţie este
nelegală. Vânzarea la licitaţie se dispune şi atunci când bunurile pot fi împărţite în
natură sau prin atribuire, dar copărtaşii, sau unul dintre ei, se opun acestor modalităţi
în mod justificat, cum ar fi de exemplu situaţia în care nici unul dintre coindivizari nu
poate să achite celuilalt contravaloarea cotei părţi cuvenite. În astfel de situaţii este în
interesul coindivizarilor ca bunul să se vândă la licitaţie publică pentru că altfel s-ar
crea dificultăţi în realizarea drepturilor lor. La fel este situaţia când toţi coindivizarii se
înţeleg să aleagă modalitatea partajului prin vânzare, voinţa lor în alegerea modalităţii
de partaj impunându-se instanţei în detrimentul ordinii determinată de textele
menţionate.
În situaţii de natura celor de mai, când se impune ca partajul să se efectueze
prin modalitatea vânzării bunurilor, această vânzare se face prin bună învoială sau prin
executorul judecătoresc. Vânzarea prin bună învoială se va dispune atunci când părţile
se înţeleg sub acest aspect. În caz contrar, se va dispune vânzarea bunului prin
executorul judecătoresc. Tot prin executorul judecătoresc se va dispune vînzarea şi
atunci când există acordul coindivizarilorlor ca vânzarea să se dispună, de la început,
în acest nod.
După obţinerea preţului, dacă sunt şi bunuri care urmează a fi împărţite în
natură, urmează ca din acestea şi sumele de bani obţinute din licitaţie să se formeze
loturi, care vor fi atribuite potrivit criteriilor indicate mai sus. În cazul în care au rămas
de împărţit numai sumele de bani obţinute din licitaţie, prin hotărârea finală de partaj
se vor împărţi numai acestea.
prejudiciu, cum ar fi, de exemplu, pierderea unui bun ca urmare a valorificării de către
un terţ a unui drept asupra acestuia.
Există şi alte situaţii care duc la micşorarea lotului unui copărtaş şi antrenează
obligaţia de garanţie, cum ar fi descoperirea unei servituţi ce grevează fondul
copărtaşului respectiv şi-i micşorează în acest fel valoarea, insolvabilitatea debitorului
unei creanţe succesorale ce intră în compunerea lotului, valorificarea unei ipoteci
existente asupra unui imobil din lotul acestuia, exproprierea bunului, etc.
Revocarea unei donaţii de care a beneficiat de cujus, pentru neîndeplinirea
sarcinilor, donaţie care a avut ca obiect un bun atribuit la partaj în lotul unui
coindivizar, antrenează obligaţia de garanţie, în măsura în care revocarea pentru
neîndeplinirea sarcinilor nu este imputabilă exclusiv copărtaşului respectiv.
În mod secundar, reglementarea rezultă şi din imperativul asigurării stabilităţii
operaţiunii de partaj, care ar fi incompatibil cu ideea desfiinţării acestuia. De aceea s-
a recurs la soluţia reechilibrării loturilor prin instituirea obligaţiei de garanţie.
În cazul în care unul dintre copărtaşi este insolvabil, partea pe care acesta ar fi
trebuit să o suporte va fi preluată de ceilalţi copărtaşi, inclusiv cel garantat. Raţiunea
dispoziţiei constă tot în dezideratul menţinerii egalităţii între copărtaşi.
Termenul de prescripţie. Acţiunea în justiţie fondată pe obligaţia de garanţie a
copărtaşilor se prescrie în termenul general de prescripţie de 3 ani, care curge de la
data producerii evicţiunii. Când prejudiciul suferit de copărtaş este rezultatul unor
vicii ascunse, termenul este de 6 luni. Dacă viciile au fost ascunse cu viclenie ,
termenul este şi în acest caz de 3 ani. În cazul viciilor ascunse termenul curge de la
data descoperirii lor, însă cel mai târziu de la împlinirea unui an de la predarea
bunului, cu excepţia construcţiilor unde începe să curgă cel mai târziu de la împlinirea
a trei ani de la predarea lor.
1.Nulitatea relativă a partajului. Textul art.790 Cod civil, prezentat mai sus,
este de inspiraţie franceză, fiind identic cu prima parte a articolului 887 din Codul
civil francez, care, în plus, cuprinde şi referirea la desfiinţarea partajului pentru
leziune.
Legiuitorul se referă, deci, la desfiinţarea împărţelilor pentru violenţă sau dol,
deci pentru vicii de consimţământ. Aceste vicii sunt apreciate şi sancţionate, în
principiu, ca în dreptul comun. Totuşi sancţionarea lor este supusă şi unor reguli
speciale. Astfel, art.793 Cod civil stabileşte o prezumţie irefragabilă, juris et de jure,
de confirmare a partajului atunci când un copărtaş - al cărui consimţământ a fost
viciat- înstrăinează o parte sau toate bunurile din lotul ce i-a fost atribuite şi aceasta se
întâmplă după descoperirea dolului sau încetarea violenţei. Şi în dreptul comun
confirmarea tacită este admisă în cazul viciilor de consimţământ menţionate, dar ceea
ce este specific cazului prezentat este existenţa unei prezumţii legale de confirmare,
care nu poate fi combătută prin proba contrară. Bineînţeles că dacă înstrăinarea
bunurilor a intervenit înainte de descoperirea dolului, prezumţia nu se aplică,
neputându-se pune problema confirmării unui act pentru un viciu care la momentul
respectiv nu este cunoscut. Înstrăinarea pentru a valora ratificare a partajului şi
implicit renunţare la acţiunea în anulare, trebuie să fie benevolă.
Pentru a nu mai reveni asupra chestiunii confirmării mai precizăm că, întocmai
ca în dreptul comun, confirmarea poate fi expresă sau tacită şi că în afară de cazul
amintit mai sus, reglementat expres de lege, confirmarea tacită poate rezulta şi din alte
împrejurări din care rezultă voinţa neîndoielnică de confirmare a partajului efectuat ca
urmare a unei voinţe viciate. Aici, spre deosebire de situaţia reglementată de art. 793
Cod civil, se aplică dreptul comun, deci este posibilă dovada contrară, respectiv că
actul sau împrejurarea din care rezultă prezumţia de confirmare, nu avea această
155
semnificaţie.
În ceea ce priveşte eroarea ca viciu de consimţământ, aceasta nu figurează în
enumerarea prevăzută de art.79o Cod civil. Omisiunea nu a fost întâmplătoare . În
scopul asigurării stabilităţii partajului autorii codului au omis deliberat acest viciu de
consimţământ a cărui menţiune în text a fost considerată superfluă şi periculoasă.
S-a avut în vedere că dacă există eroare asupra componenţei masei succesorale,
există alte remedii. Astfel:
- dacă unele bunuri nu au fost cuprinse în masa supusă partajului, în baza
articolului 790 alin. 2 Cod civil se poate face un partaj suplimentar;
- dacă, dimpotrivă, un bun a fost cuprins în masa partajabilă fără să fie al
coindivizarilor, proprietarul poate să-l revendice, iar copărtaşul evins are acţiune în
garanţie împotriva celorlalţi copărtaşi;
- pentru situaţia în care ar exista eroare cu privire la persoana unui copartajant,
admis din greşeală la partaj, împotriva acestuia s-ar putea formula acţiune în petiţie de
ereditate.
Capitolul III
Împărţelala de ascendent
Secţiunea I
Definiţia şi condiţiile de valabilitate ale partajului de ascendent.
În termenii art. 794 Cod civil „tatăl mama şi ceilalţi descendenţi pot face
împărţeala bunurilor lor între fii şi ceilalţi descendenţi”. Pornindu-se de la
dificultăţile pe care le implică partajul şi din dorinţa evitării unor conflicte între
moştenitori, Codul civil permite ascendenţilor să-şi împartă, prin donaţie sau prin
testament, averea între descendenţi. Voinţa ascendentului are în acest caz rol
156
Condiţii de fond.
Condiţiile de fond ale partajului de ascendent depind de actul juridic prin care
se realizează. Dacă partajul este realizat prin intermediul unei donaţii, condiţiile
privind capacitatea, consimţământul, cauza şi obiectul actului juridic sunt cele
prevăzute de lege pentru donaţii, după cum în cazul partajului-testament condiţiile
respective sunt cele specifice testamentelor. În plus, este necesar a fi îndeplinite
anumite condiţii refritoare la persoanele care pot face un astfel de partaj, la
persoanele între care este permis a se face partajul şi la respectarea drepturilor
fiecărui descendent.
Condiţiile referitoare la persoanele implicate în partajul de ascendent. Din
dispoziţiile anterior citate ale art. 794 Cod civil, rezultă că la ora actuală partajul de
ascendent poate fi realizat numai de către ascendenţi „pentru fii şi ceilalţi
descendenţi”. El se poate, deci, realiza numai în linie directă în sens descendent şi nu
şi între alte rude. Acestea din urmă dacă transmit bunuri în proprietate exclusivă
moştenitorilor lor prin intermediul donaţiei sau testamentului, nu se vor aplica
regulile speciale ale partajului de ascendent, ci doar regulile de drept comun ale
moştenirii.
Secţiunea a II-a
Efectele împărţelii de ascendent.
Partajul de ascendent poate produce efecte imediate sau din cele care se
manifestă numai după deschiderea succesiunii, după cum el se face prin intermediul
donaţiei sau al testamentului. De aceea analiza acestor efecte se va face distinct
157
Efectele împărţelii-donaţie.
Efecte înainte de deschiderea moştenirii. Donaţia partaj produce unele efecte
încă de la momentul efectuării ei. Urmare a partajului efectuat prin intermediul
donaţiei, descendenţii dispunătorului devin proprietari, în mod imediat şi irevocabil,
asupra bunurilor ce le-au fost atribuite fiecăruia dintre ei.
Raporturile dintre donator şi donatari. Raporturile sunt cele specifice donaţiei
din dreptul comun în sensul că fiecare donatar devine succesor cu titlu particular al
donatorului cu privire la bunul sau drepturile transmise. Ca urmare, donatorul are faţă
de donatar obligaţia de garanţie pentru faptele sale personale, iar donatarii, obligaţia
de recunoştinţă datorată potrivit dreptului comun referitor la donaţii.
Donatorul poate revoca donaţia pentru ingratitudine sau pentru neîndeplinirea
sarcinilor. Revocarea pentru survenienţă de copii este exclusă întrucât, prin ipoteză,
dispunătorul are descendenţi din moment ce efectuează un partaj între aceştia.
În principiu, decesul donatarului înaintea donatorului nu antrenează caducitatea
partajului realizat pe această cale, bunurile atribuite donatarului urmând a se
transmite proprilor succesori ai acestuia. În cazul în care s-a prevăzut o clauză de
reîntorcere a bunurilor în patrimoniul donatorului pentru caz de predeces al
descendentului donatar, aceasta este valabilă dar consecinţa va fi nulitatea partajului
de ascendent pentru omisiunea cuprinderii la partaj a descendenţilor ce vin prin
reprezentare.
Raporturile dintre donatari. În raporturile dintre descendenţii donatari efectele
sunt cele specifice partajului. Efecele se produc însă de la data actului de împărţeală
şi nu de la data deschiderii succesiunii. Ca urmare descendenţii între care s-a făcut
partajul de ascendent beneficiază de garanţia pentru evicţiune, ca la partajul de drept
comun în sensul că dacă unul dintre ei a fost evins, pierderea va fi suportată nu numai
de către el, ci de toţi copartajanţii, proporţional cu partea cuvenită. Apoi, plata
eventualelor sulte stipulate în donaţia-partaj este garantată cu privilegiul
copartajantului asupra imobilelor cuprinse în actul respectiv13, iar neplata acestora nu
duce la rezoluţiunea convenţiei.
13 D. Chirică. Drept civil Succesiuni şi testamente, Editura Rosetti, Bucureşti 2003, p. 553.
158
Test de evaluare:
1.Ce este partjul de ascendent?
2. Care sunt modalitaţile de partaj?
3. Efectele nulităţii partajului
4. Condiţile obligaţiei la raport.
Test grilă :
1.Comorienţii sunt:
d. persoane care au murit împreună.
e. Persoane care au vocaţie succesorală reciprocă şi au decedat în aceeaşi
împrejurare, fără a se putea stabili care a supravieţuit celeilalte.
f. Rudele de gradu I care au murit în acelaşi timp.
5.Testamentul conjunctiv:
a.este permis numai militarilor.
b.Este permis numai minorilor.
c.Este interzis.
b.Caducitatea legatului.
c.Nu are niciun efect.
Al. Bacaci, Gh. Comăniţă, Drept civil. Succesiuni şi testamente, Ed. Rosetti,
Bucureşti, 2005, ediţia a II-a
Bibliografie complementară: