Penal - Partea Specială, Curs

DREPT PENAL, PARTEA
SPECIALĂ
Curs 2016 – 2017
PROF. V. CIOCLEI
Facultatea de Drept
Seria I - UNIBUC
DREPT PENAL – Partea Specială
CURS 2016 - 2017
DREPT PENAL - PARTEA SPECIALĂ
Bibliografie
 Drept penal parte speciala, VOL 1 (infractiuni contra persoanei si infractiuni contra patrimoniului)
 Drept penal special 2, curs tematic (pentru semestrul II)
 Caiet de seminar (nah)
 Carte de grile (nah)
 Codul comentat (editie noua)
NOTIUNE. OBIECT. CORELATII

Dreptul penal este o ramura autonoma de drept care trebuie prrivita in ansamblul ei din ratiuni de
sistematizare si din motive didactice. Aceasta ramura fundamentala a fost impartita in doua subramuri:
 Partea generala
 Partea speciala
Partea generala a dreptulu penal se ocupa de acele norme cu caracter general care se aplica in toate
situatiile de conflict social.
Partea speciala a dreptului penal se refera la acele norme care privesc in mod strict anumite incriminari
si sunt valabile numai in raport cu acestea. A nu se face confuzie intre notiunea de drept parte generala,
respectiv drept penal parte speciala cu drept penal general si drept penal special. Acestea din urma se
refera fie la dreptul comun, fie la dreptul penal in anumite sectoare sau anumite domenii care trateaza
anumite zone de infractionalitate.
Obiectul dreptului penal partea speciala rezulta din notiune: este reprezentat de incriminare (stabilirea
infractiunilor). Dreptul penal, parte speciala ca disciplina de studiu (ca stiinta) se refera la intelegerea
incriminarii. Dreptul penal partea speciala are ca scop intelegerea incriminarilor in scopul unei bune
incadrari juridice a factorilor penali. Este vorba de o subramura de drept foarte tehnica tocmai pentru ca
ea permite incadrarea juridica a faptelor penale. Se transpune, deci, o fapta de viata intr-o formula.
Dreptul penal – partea speciala se afla intr-o stransa corelatie cu dreptul penal – partea generala din
doua puncte de vedere:
 Operatiunea de incadrare juridica se face si cu ajutorul unor insitutii din partea generala (nu pot
face abstractie de elementele infractiunii, nu se poate face abstractie de concursul de infractiuni,
de formele infractiunii etc.)
 Analiza infractiunilor, schema generala de analiza, se realizeaza pe baza unor elemente de
analiza care tin tot de dreptul penal partea generala (schema analizei este intotdeauna aceeasi)
1
CURS 2016 - 2017
SCHEMA GENERALA DE ANALIZA

 Obiectul juridic al unei infractiuni se refera la relatiile sociale si valorile ocrotite prin norma de
incriminare. In principiu exista un obiect juridic generic, caracteristic titlurilor din Cod, dar uneori
exista si un obiect juridic specia care acopera numai o parte din obiectul juridic generic, specific
capitolelor unui titlu din Cod. Se poate vorbi si despre un obiect juridic secundar, adiacent, adica
o valoare ocrotita pe plan secund (apare la infractiunile complexe, de ex infractiunea de
talharie).
 Obiectul material al infractiunii este acea entitate (acel lucru) in care este materializata valoarea
protejata si asupra careia se indreapta elementul material.
 Subiectii infractiunii:
 Subiectul activ: PF sau PJ care comite fapta in calitate de autor sau de participant. Importanta
subiectului activ este ca In multe cazuri acesta este circumstantial (numai o anumita persoana
poate comite o infractiune). De ex: functionar public, persoana majora. Ne intereseaza si
participatia, respectiv coautoratul, instigarea si complicitatea. De regula, infractiunile sunt
susceptibile de participatie, iar probleme vor fi in ceea ce priveste coautoratul unde daca avem
subiect circumstantial, toti participantii trebuie sa indeplineasca respectiva calitate.
 Subiectul pasiv al infractiunii este persoana care sufera de pe urma infractiunii (partea
vatamata). Poate fi vorba fie de o PF, fie de o PJ. Importanta subiectului pasiv se reflecta in
anumite circumstantieri care pot duce fie la realizarea infractiunii ca atare, fie la incadrarea intr-
o varianta calificata, respectiv atenuata.
 Situatia premisa este acea conditie preexistenta comiterii faptei si fara de care infractiunea nu
exista. Ea consta intr-o situatie, stare, care trebuie sa preexiste comiterii faptei. Spre ex nu pot
vorbi despre intreruperea cursului sarcinii daca nu am o sarcina. Este foarte importanta pentru
ca in lipsa acesteia nu exista o infractiune.
 Latura obiectiva – are 3 componente
 Elementul material
 Actiunea (poate fi fie o singura modalitate de executare, dar pot exista si modalitati diferite de
actiune sau inactiune)
 Inactiunea/omisiune (refuzul de a parasi domiciliul in cazul infractiunii de patrundere in
domiciliu)
 Infractiuni de rezultat sau infractiuni de pericol
 Latura subiectiva se refera la atitudinea faptuitorului cu privier la fapta si la rezultat. Elementul
esential al laturii subiective este reprezentat de vinovatie.
Vinovatia are 3 forme: intentie, culpa, praeterintentie
 Intentia are doua modalitati:
 directa (prevede rezultatul faptei; urmareste rezultatul faptei)
2
CURS 2016 - 2017
 indirecta (prevedere rezultatul faptei; nu urmareste, dar il accepta). Distinctia intre cele
doua
 Culpa
 Simpla: nu prevede rezultatul
 Cu prevedere: prevede rezultatul, dar nu il urmareste si nici nu il accepta
 Intentia depasita: am intentie pe actiunea principala, dar rezultatul se produce din culpa
(loviturile cauzatoare de moarte)
 Formele infractiunii
 Variantele infractiunilor – exista infractiuni in varianta tip (fapta este incriminata intr-o singura
varianta, de ex omorul), dar si infractiuni in varianta tip si varianta asimilata. Exista si unele
infractiuni care au variante agravate, precum si infractiuni care au variante atenuate (se pleaca
de la varianta tip si se adauga un element circumstatial)
 Sanctiuni – pedepse si masuri de siguranta
 Aspecte procesuale – daca e vorba de o fapta care se urmareste din oficiu sau e o plangere
prealabila, daca e vorba de procedura comuna/proceduri speciale (de competenta exclusiva a
procurorului)
SISTEMUL PARTII SPECIALE A DREPTULUI PENAL

Se refera la acea clasificare a infractiunilor pe diferite categorii astfel incat intelegerea acelor infractiuni
si utilizarea lor in practica sa fie cat mai usoara. Legiuitorul trebuie sa sistematizeze infractiunile. Daca
vorbim despre sistemul partii speciale a dreptului penal in general nu putem sa ne referim la o
sistematizare clara a infractiunilor in sensul ca infractiunile din legile speciale se afla intr-o dezordine
totala, inclusiv evidenta lor fiind uneori dificila.
In partea speciala a C.Pen., legiuitorul clasifica infractiunile in functie de valoarea ocrotita (obiect juridic)
in 12 titluri distincte. Ordinea titlurilor este data de valoarea ocrotita, adica de locul pe care il ocupa acea
valoare intr-o ierarhie stabilita de legiuitor. In interiorul titlurilor avem o clasificare pe capitole in care
avem infractiuni in functie de obiectul juridic special. Noul Cod renunta la subclasificarea pe sectiuni.
NCP prevede o denumire marginala pentru fiecare infractiune, facand astfel utilizarea codului mult mai
facila.
3
CURS 2016 - 2017
CAPITOLUL I. INFRACTIUNI CONTRA VIETII
Art. 188 OMORUL

Art. 189 OMORUL CALIFICAT
Art. 190 UCIDEREA LA CEREREA VICTIMEI
ART. 191 DETERMINAREA SAU INLESNIREA UCIDERII
ART. 192 UCIDEREA DIN CULPA
Acest capitol este corespondentul secțiunii din Cap I din Titlul 2 din vechiul cod penal, omuciderea, care
cuprindea aproximativ aceleași infracțiuni.
In ceea ce privește obiectul juridic special, acesta este dreptul la viata (valoarea ocrotita este viata
persoanei). Cand vorbim de existenta obiectului juridic trebuie sa vorbim de existenta vietii. Aceasta se
raporteaza la momentul nasterii si la cel al mortii in sensul ca putem vorbi despre o persoana in viata
imediat dupa ce aceasta se naste (conditia ca fatul sa se nasca viu) si pana in momentul decesului. In
ceea ce priveste momentul aparitiei vietii, exista unele probleme practice care apar mai ales in cazul
unor nasteri atipice. Exista mai multe mijloace medicale prin care se stabileste ca o persoana s-a nascut
vie, principala proba fiind cea a docimaziei. Aceasta se refera la existenta sau inexistenta unui plaman
respirabil. Si aici pot aparea anumite probleme:
 Expulzia fatului are loc, dar ana la taierea cordonului ombilical se actioneaza agresiv asupra
acestuia. Intr-o astfel de situatie nu vom avea respiratie extrauterina, fatul continua sa respire
prin cordon, dar vom avea semne de circulatie vitala.
 Situatia in care se rup membranele si are rup o respiratie intrauterina care duce la asfixia fatului.
Intr-o astfel de ipoteza, copilul se naste “mort”. Este impiedicata respiratia extrauterina. In
aceasta ipoteza, desi a existat respiratie, nefiind una extrauterina si neavand nici semne de
circulatie, copilul s-a nascut “mort”. Nu putem, deci, vorbi despre o persoana in viata.
In toate cazurile de nastere atipica, pentru a stabili daca avem sau nu de-a face cu o persoana in viata, va
fi necesara o expertiza medico-legala in urma careia se va constata daca persoana respectiva este sau nu
in viata.
Stabilirea momentului mortii este la fel de dificila intrucat moartea este un fenomen care se produce in
etape, este un proces inclusiv atunci cand este vorba de o moarte violenta. In principiu exista 3 etape ale
mortii pe baza carora se poate stabili daca persoana a decedat sau daca mai avem de-a face sau nu cu o
persoana in viata. Aceste 3 etape ale mortii se refera la:
 Agonia – este o faza intermediara intre viata si moarte caracterizata prin faptul ca functiile vitale
se diminueaza la maxim, iar acuitatea simturilor este scazuta. In functie de felul sau cauza mortii,
agonia poate fi o etapa mai scurta sau mai lunga.
 Moartea clinica – ea corespunde cu incetarea functiei respiratorii si a functiei circulatorii. Spre
deosebire de etapa agoniei unde aceste functii sunt reduse la maxim, aici ele stagneaza, sunt
chiar inexistente. Aceasta etapa poate sa dureze maximum 5 minute in care persoana
4
CURS 2016 - 2017
supravietuieste cerebral pe baza mecanismului de glicoliza anaeroba (mecanism prin care

celulele creierului produc o2 necesar creierului). Dupa 5 minute apar niste traume ireversibile la
nivel cerebral astfel incat resuscitarea devine inutila pentru ca functia cerebrala nu isi mai revine
niciodata. S-a pus astfel problema momentului de la care moartea se poate declara.
 Incetarea tuturor celor 3 functii vitale (la un moment dat s-a constatat in cateva cazuri
de coma prelungita, perioade in care nu s-a putut sesiza o revenire la functia cerebrala
printr-un EKG)
 Este suficienta incetarea functiei cerebrale pentru a declara o persoana decedata
(echivaleaza cu momentul mortii; opinia corecta; in lipsa oxigenului, creierul ajunge la o
degradare ireversibila)
Problema mortii aparente – in acest caz avem de-a face cu o reducere puternica a functiilor vitale astfel
incat existenta lor nu poate fi depistata cu mijloace clinice. In aceste cazuri, functiile respective nu
inceteaza, ci doar nu pot fi sesizate.
 Moartea biologica
De ce este important momentul aparitiei vietii? Pana la nasterea unui copil viu nu exista obiect juridic,
obiect al protectiei penale. Cata vreme se actioneaza agresiv asupra fatului fie in timpul sarcinii (sarcina
avansata), fie chiar in timpul nasterii (dar pana la respiratie), nu se poate vorbi de infractiunea de omor si
nici de alta infractiune contra vietii. Cand este vorba de un fat in primele luni de viata, daca se actioneaza
intr-un anumit mod, se poate vorbi despre intreruperea cursului sarcinii, dar numai prin manevre
avortive clare. Agresiunea asupra unei parti de varsta mai mare sau in timpul sarcinii, in C.Pen. anterior
nu putea fi sanctionata (vid legislativ). Tocmai de aceea in NCP a fost introdusa o noua infractiune si
anume infractiunea de vatamare a fatului.
In privinta momentului mortii, aspecte practice: in momentul in care se actioneaza asupra unei persoane
care a decedat, nu mai discutam despre infractiune contra vietii. Putem vorbi despre o infractiune
putativa. Orice interventie ulterioara asupra cadavrului poate reprezenta o alta infractiune cum ar fi
profanarea de cadavre.
Stabilirea momentului mortii este importanta in momentul in care se actioneaza succesiv in mod violent
prin actiuni potential ucigase asupra unei persoane. In practica, se vorbeste despre aceasta situatie in
cazul accidentelor auto multiple unde se pune problema uciderii din culpa si unde trebuia stabilita foarte
clar cauza mortii si momentul acesteia pentru a stabili care dintre actiuni putea sa reprezinte infractiuni
(un acc pe autostrada, un prim auto loveste victima care la randul ei este lovita succesiv de alte 3 auto;
primul acc sa fi dus la un traumatism destul de sever si moarte instantanee, iar celelalte acc sa nu se mai
inscrie in lantul cauzal, deci o singura fapta; alta ipoteza: desi primul acc a provocat o leziune grava care
oricum ducea la deces, dar decesul s-ar fi produs intr-o perioada mai mare de timp, se poate pune
problema si altor infractiuni de ucidere din culpa din partea celorlalti soferi).
Obiectul material pentru infractiunile din aceasta categorie este considerat a fi corpul persoanei.
Subiectii infractiunii:
 Subiectul activ nu este circumstantiat, orice persoana putand raspunde penal pentru infractiunile
contra vietii
 Participatia penala este posibila in orice forma
 Subiectul pasiv este tot necircumstantiat, trebuie sa fie vorba despre o persoana in viata
5
CURS 2016 - 2017
In ce priveste latura obiectiva, elementul material se poate realiza de regula atat prin actiune, cat si prin
inactiune. La majoritatea infractiunilor din acest capitol, elementul material este dat de uciderea
persoanei cu o singura exceptie: art. 191 unde elementul material este actiunea de determinare,
respectiv actiunea sau inactiunea de inlesnire a sinuciderii.
Urmarea imediata este in aproape toate cazurile decesul persoanei cu exceptia art. 191 unde urmarea
imediata poate consta fie in sinuciderea unei persoane, fie in incercarea de sinucidere.
Legatura de cauzalitate trebuie intotdeauna dovedita, din aceasta cauza existand intotdeauna o
expertiza medico-legala pe baza expertizei cadavrului care va trebuie sa stabileasca cauza mortii astfel
incat organul de urmarirea penala sa poata stabili legatura dintre actiune/inactiune si deces. Exista
posibilitatea de a intalni situatii in care sa intervina mai multe cauze (sa existe un lant cauzal), iar in
aceste ipoteze va exista infractiune atata vreme cat lantul cauzal fucntioneaza.
Latura subiectiva in acest capitol: legiuitorul a incriminat atat faptele comise cu intentie (primele patru
infractiuni), cat si faptele din culpa (art. 192 uciderea din culpa). In principiu, mobilul si scopul nu au
relevanta cu privire la existenta infractiunii. Poate avea relevanta scopul infractiunii in momentul in care
intalnim o forma calificata a infractiunii. Chiar si atunci cand fapta este comisa in scop „nobil”, aceasta
reprezinta infractiune.
Formele Infractiunilor: Regula generala este ca faptele se consuma in momentul in care are loc decesul.
Exceptia este art. 192
Tentativa se pedepsete la art 188, 189, este posibilă, dar nu se pedepsete la 191 si este posibila la 192
datorita probarii vinovatiei.
In privinta variantelor, legiuitorul a incriminat omorul intr-o varianta tip, o varianta calificata, uciderea la
cererea victimei are doar varianta tip, iar determinarea si inlesnirea sinuciderii si uciderea din culpa sunt
clasificate atat in varianta tip, cat si in cea calificata.
Fiind cele mai grave infractiuni din NCP, sanctiunea pentru aceste fapte este pedeapsa inchisorii in limite
diferite in functie de gradul de pericol al faptei (10-20 de ani pentru omor; pedeapsa maxima 15-25 de
ani alternativ cu detentiunea cu viata si interzicerea unor drepturi pentru omor calificat; uciderea din
culpa se pedepseste cu o sanctiune mai putin severa).
Toate aceste infractiuni se urmaresc din oficiu si sunt de competenta procurorului – infractiuni de
ancheta proprie, cu exceptia uciderii din culpa unde urmarirea penala se porneste de catre organele de
cercetare penala ale politiei sub supravegherea procurorului si sunt de competenta tribunalului cu exc
uciderii din culpa care este de competenta judecatoriei.
In toate aceste cazuri trebuie sa se dispuna realizarea unei expertize medico-legale pe baza autopsiei
prin care sa se stabileasca legatura de cauzalitate intre fapta si deces, deci practic se stabilesc cauzele
mortii, inclusiv in cazul determinarii sau inlesnirii sinuciderii cand aceasta a avut loc.
OMORUL
Art. 188 NCP: „(1) Uciderea unei persoane se pedepseste cu inchisoarea de la 10 la 20 de ani si
interzicerea unor drepturi. (2) Tentativa se pedepseste.”
Intre incriminarea noua si cea veche, nu exista nicio diferenta (art. 174 VCP).
6
CURS 2016 - 2017
Obiectul juridic: relatiile privind dreptul persoanei la viata, valoarea ocrotita este viata persoanei (cu
precizarile facute supra).
Obiectul material: este reprezentat de corpul persoanei
o sub activ nu este circumstantiat, participatia penala se poate realiza in toate formele ei (cu
anumite particularitati: instigarea presupune determinarea unei persoane sa comita fapta de
omor; aceasta determinare se poate realiza in cadrul omorului prin modalitati diverse, fie prin
convingere, prin rugaminti, prin amenintare, prin folosirea oricarei forme de autoritate asupra
autorului, printr-o recompensa etc.; uneori se poate utiliza una dintre aceste modalitati pentru a
se realiza determinarea, alteori se folosesc modalitati multiple, diferite fata de cele enuntate
care concura la determinarea persoanei; fapte care constau in omorul la comanda prin care
anumite persoane sunt recompensate pentru a ucide o anumita persoană).
In ceea ce priveste complicitatea, aceasta se realizeaza atunci cand se ofera sprijin sau ajutor la
comiterea acestei fapte. Si in acest caz poate fi vorba de un ajutor moral (participantul il sfatuieste sau
incurajeaza pe autor; se poate realiza si in ipoteza in care complicele participa fizic la realizarea faptei in
sensul ca este prezent si fie prin simpla lui prezenta, fie prin incurajari ii intareste autorului convingerea
ca poate comite infractiunea) sau de unul material (poate interveni atunci cand complicele ii pune la
dispozitie autorului arma crimei sau ofera informatii despre locul unde se afla victima). Participantul nu
realizeaza actiuni directe care sa vizeze persoana vatamata!!!
Coautoratul se realizeaza ori de cate ori participanii au o contributie directa si o vointa comuna in
realizarea faptei si executa acte materiale ce intra in elementul material al infractiunii chiar daca unele
din ele pot fi indirecte. In acest sens, exista mai multe decizii de practica judiciara in care s-a admis ca
avem de-a face cu coautorat chiar daca unul dintre participanti realizeaza actiuni care nu duc ele in sine
la decesul persoanei. De ex avem coautorat la omor in cazul in care Grigore o tine pe Maricica si Misu o
loveste (Grigore e autor al infractiunii de omor).
o Subiectul pasiv este necircumstantiat, este vorba de o persoana in viata si nu conteaza nici
varsta, nici starea de sanatate. In cazul copilului nou-nascut nu conteaza daca acesta era viabil,
trebuie sa fie viu.
Violentele exercitate asupra fatului in timpul nasterii sau a sarcinii NU pot fi incadrate la infractiunea de
omor.
Latura obiectiva: elementul material este dat de uciderea unei persoane. Acesta se poate realiza atat
prin actiune, cat si prin inactiune.
o Actiune: putem vorbi despre o actiune directa sau de una indirecta. Prin actiune directa se intelege
exercitarea unor violente nemijlocit asupra corpului persoanei. Prin actiuni indirecte putem intelege
acele actiuni care nu vizeaza direct corpul persoanei (de ex punerea unei cantitati de otrava intr-un
pahar, montarea unui gard electric, faptuitorul utilizeaza alte energii pentru realizarea faptei)
o Inactiune: putem avea element material in cazul in care exista o obligatie morala sau legala de a
actiona si cu stiinta aceasta nu este indeplinita
7
CURS 2016 - 2017
Urmarea imediata: decesul persoanei (momentul mortii). Legatura de cauzalitate trebuie dovedita, iar
uneori acest lucru nu este foarte usor, nici atunci cand exista o cauza unica si nici atunci cand se
suprapun diferite alte cauze care pot fi anterioare, concomitente sau ulterioare.
In privinta laturii subiective, infractiunea se comite cu intentie directa sau indirecta. Problema pe care o
ridica vinovatia in cazul infractiunii de omor este aceea de a distinge fie intre omor si loviri/vatamari
cauzatoare de moarte atunci cand decesul se produce, fie intre tentativa de omor si vatamare corporala
atunci cand nu se produce decesul, dar se pune in primejdie fapta victimei. Mai rar pot aparea si
dificultati intre a distinge intre omor si ucidere din culpa, cazurile fiind exceptionale.
Pentru a stabili forma de vinovatie trebuie sa reusim sa dovedim daca faptuitorul a prevazut sau nu
fapta, daca a urmarit sau macar a acceptat producerea rezultatului. De regula, autorul unui omor nu va
recunoaste niciodata fapta si va incerca sa prezinte deformat faptele inclusiv sub aspect subiectiv. In
afara de cazurile evidente de genul impuscare, este necesar sa apelam la niste elemente obiective: zona
pe care o vizeaza violentele (cap, mana, abdomen), obiectul vulnerant, intensitatea loviturii, numarul
loviturilor aplicate sau al violentelor exercitate.
Formele: consumarea are loc in momentul decesului, tentativa se pedepseste.
Sanctiuni: pedeapsa cu inchisoarea de la 10-20 de ani
Aspecte procesuale: urm pen se realizeaza de procuror; competenta apartine tribunalului; in toate
cauzele de omor este necesara o autopsie si o expertiza medico-legala.
UCIDEREA LA CEREREA VICTIMEI (art. 190)

Art. 190 nu are corespondent in VCP, dar nu este o incriminare noua in legislatia penala avand in vedere
ca in C.pen. 1936 exista o infractiune similara, si anume crima de omor la rugaminte. In partea generala a
codului penal s-a schimbat metoda de sanctionare a circumstantelor atenuante. In VCP, retinerea unor
circum atentuante ducea la obligativitatea aplicarii unei pedepse sub limita minima.
S-a preferat aceasta denumire in detrimentul celei de „omor la cererea victimei” pentru a fi foarte clar ca
acest gen de fapta pentru ca nu intra in incidenta omorului calificat in varianta de la litera e).
Obiectul juridic este acelasi ca la infractiunea de omor cu specificul ca in acest caz, viata persoanei este
ocrotita si daca aceasta, in mod deliberat, din cauza circumstantelor de sanatate intelege sa renunte la
acest drept. Legea noastra nu accepta eutanasia, deci o astfel de fapta reprezinta infractiune.
Obiectul material se refera la corpul persoanei cu rezervele facute la infractiunea de omor.
 Subiectul activ nu este circumstantiat, iar participatia penala este posibila in toate formele.
Practic, cel mai probabil in astfel de cazuri, subiectul activ va fi medicul curant sau un asistent
medical (personal medical auxiliar) sau o persoana legata afectiv de victima fie printr-o relatie de
rudenie, casatorie sau prietenie.
 Subiectul pasiv este circumstantiat in sensul ca trebuie sa fie vorba despre o persoana care fie
sufera de o boala incurabila, fie de o infirmitate grava, ambele cauzatoare de suferinte
permanente si greu de suportat. In plus, aceste infirmitati trebuie sa fie atestate medical, ceea ce
presupune o expertiza medico-legala pe baza actelor ce au fost emise pe parcursul bolii.
8
CURS 2016 - 2017
Putem vorbi si de o situatie premisa care se confunda cu calificarea subiectului pasiv.

Latura obiectivă: elementul material coincide, teoretic, cu cel de la omor si consta in uciderea unei
persoane. Ca si la omor, acesta se poate realiza atat prin actiune cat si prin inactiue. Practic, pentru a ne
afla in logica infractiunii, elementul material trebuie sa se realizeze in asa fel incat sa nu cauzeze
suferinte victimei sau, daca e cazul, sa cauzeze suferinte minime (injectarea anumitor substante care
provoaca o moarte rapida si fara suferinta, deconectarea de la anumite aparate care tin victima in viata;
neadministrarea unui medicament sau a unei anumite substante care tine victima in viata sau de a-i
aplica un anumit procedeur terapeutic care o tine in viata).
Legatura de cauzalitate trebuie dovedita ca si la omor, dar cu mai multa atentie pentru ca se tine cont de
situatia premisa (exista o maladie incurabila) si in aceste conditii este posibil in anumite circumstante
(atunci cand actiunea/inactiunea de ucidere s-au dovedit ineficiente) sa fie vorba de o cauza a decesului
legata de chiar boala incurabila si atunci nu se va retine calificarea de infractiune.
Latura subiectiva: fapta se comite cu intenție in ambele modalități. Tendința inițială este de a considera
ca fapta nu se poate comite decât cu intenție directa pentru ca se urmărește decesul victimei. Exista,
totuși, posibilitatea ca fapta sa se comită si cu intenție indirecta in sensul ca este posibila următoarea
ipoteza: autorul faptei dorește in primul rând sa înlăture suferințele victimei, dar el nu are o apreciere
exacta asupra manoperelor pe care le va folosi. Intr-o astfel de ipoteza ne vom afla într-o intenție
indirecta.
Exista niste conditii atasate elementului material:
 Starea psihica a victimei (starea ei subiectiva) – in acest sens este necesar ca persoana
respectiva sa isi doreasca sa i se curme viata pentru a i se curma suferintele. Ea trebuie sa
lanseze cereri explicite (sa fie foarte clara in dorinta) care trebuie sa fie repetate. Cererea trebuie
sa fie serioasa.
Toate acestea in ipoteza si numai in ipoteza in care este vorba de o PERSOANA CONSTIENTA (care are
păstrat discernământul). Condiția nu se va realiza daca este vorba de un iresponsabil sau de un minor
sub 14 ani.
 Starea de sănătate a victimei – victima trebuie sa sufere de o boala incurabila sau de o
infirmitate grava care sa ii producă o suferință permanenta si greu de suportat.
Formele infracțiunii: infracțiunea se consuma in momentul in care are loc decesul, iar tentativa nu se
pedepsește.
Sancțiune: fiind o varianta atenuata a omorului, pedeapsa este semnificativ redusa (închisoarea de la 1 la
5 ani). Dpdv procesual si aici avem procedura speciala in sensul ca fapta este urmărită din oficiu, dar UP
se face de către procuror, iar judecata in prima instanța aparține tribunalului.
DETERMINAREA SAU INLESNIREA SINUCIDERII (art. 191)

Aceasta infracțiune are drept corespondent in vechiul CP art. 179. Spre deosebire de acesta, incriminarea
are o varianta tip si o varianta atenuata (alin. 4) pentru ca spre deosebire de vechiul CP, legiuitorul NCP
desparte cele doua ipoteze. Tot spre deosebire de VPC care prevedea o varianta tip precum cea de la
alin. 1, in NCP avem doua variante agravate care fac o diferența justificata cu privire la subiectul pasiv.
9
CURS 2016 - 2017
Obiectul juridic al infracțiunii este același ca cel al grupului de infracțiuni, se protejează viată persoanei
chiar daca acestei infracțiuni ii este specific faptul ca protejează acțiuni sau inacțiuni care duc indirect la
suprimarea vieții persoanei.
Obiectul material: corpul persoanei
 Subiectul activ: nu este circumstanțiat, participația penala poate exista
 Subiectul pasiv: trebuie delimitate lucrurile in functie de variantele infractiunii. In varianta tip
putem spune ca subiectul pasiv nu este circumstantiat, dar trebuie sa adaugam ca este vorba de
o persoana al carei discernamant este pastrat in integralitatea lui, nefiind nici alterat si nici
abolit.
 In prima varianta agravata (alin. 2), subiectul pasiv este circumstantiat si este vorba
de un minor cu varsta cuprinsa intre 13 si 18 ani sau despre o persoana cu
discernamant diminuat. Putem spune ca subiectul pasiv in acest caz este o persoana
cu discernământ diminuat fie din cauza imaturitatii, fie din cauza unei maladii
mentale.
 In a doua varianta agravata (alin. 3), subiectul pasiv este de asemenea
circumstantiat fiind vorba de minorul care nu a indeplinit inca 13 ani sau de o
persoana iresponsabila. Subiectul pasiv este, deci, persoana iresponsabila fie pe
considerente de varsta, fie pe considerente de stare psihica (maladie mentala sau
alti factori)
Elementul material consta in determinarea sau înlesnirea sinuciderii. Avem doua ipoteze pentru
elementul material:
o In legătură cu determinarea, elementul material se realizează prin acțiune. Prin determinare se
înțelege convingerea unei persoane de a se sinucide. Aceasta poate fi realizata atât prin
îndemnuri, cat si prin promisiuni, rugăminți, dar si prin acțiuni mai ferme, respectiv prin
amenințări sau violente. In aceasta ultima ipoteza este foarte important sa se păstreze diferența
intre convingere si constrângere in sensul ca in cele din urma hotărârea de a se sinucide trebuie
sa ii aparțină victimei. Ea nu trebuie sa fie constrânsă la sinucidere, nu trebuie sa aibă o
alternativa.
o Înlesnirea sinuciderii – ajutor sau sprijin dat in vederea sinuciderii asemănător cu noțiunea de
complicitate si cu explicațiile aferente. Orice acțiune de sprijin sau de ajutor trebuie sa fie
INDIRECTA. In aceasta modalitate putem fi confruntați si cu o inacțiune in sensul ca deși avea
obligația de a lua anumite masuri de prudenta, autorul care cunoaște dorința victimei de a se
sinucide nu ia masurile de prudenta necesare.
In ambele variante (determinare si inlesnire), autorul nu trebuie sa aiba un impact direct asupra victimei.
Actiunile lui trebuie sa fie indirecte.
Urmarea imediata este dubla:
 Decesul victimei cauzat de sinucidere
 Încercarea de sinucidere (tentativa de sinucidere)
10
CURS 2016 - 2017
Legătura de cauzalitate trebuie atent dovedita pentru ca este posibil ca actiunea/inactiunea autorului sa
fie ineficienta, dar sincuderea sau incercarea de sinucidere sa aiba alte cauze.
Latura subiectiva: intenţia in ambele modalitati. Autorul urmareste sau accepta ca victima se sinucide
sau ca are loc o incercare de sinucidere.
In privinta formelor infractiunii, tentativa nu se pedepseste, fapta se consuma in momentul in care se
produce rezultatul.
Variante: in prima varianta agravata trebuie sa fie vorba de o persoana cu discernământ diminuat si este
de înțeles ca aceasta ipoteza sa fie diferita fata de cea de la varianta tip. In varianta agravata de la alin. 3
exista si mai multe motive pentru ca este vorba de persoane lipsite de discernământ (este o ipoteza
similara cu cea de la omorul comis prin energia fizica a victimei).
Alin. 4 – varianta atenuata care se distinge prin rezultatul infracțiunii, nu are loc o sinucidere, ci doar o
încercare de sinucidere.
Sancțiunile diferă in funcție de variante.
Procedura: fapta se urmărește din oficiu, UP efectuata de procuror, se judeca la Tribunal.
UCIDEREA DIN CULPA (art. 192)

Uciderea din culpa are corespondent in VCP in art. 178 cu aceeași denumire marginala. Spre deosebire
de vechea reglementare, uciderea din culpa este incriminata într-o forma sintetica pentru ca s-a renunțat
la anumite variante agravate care reprezintă infracțiuni de sine stătătoare si intra in concurs cu uciderea
din culpa. Este singura infracțiune din acest capitol care are ca forma de vinovăție culpa.
Obiectul juridic: valoarea protejata este viața persoanei cu specificul ca in cazul de fata este protejata
chiar vizavi de acțiunile/inacțiunile/neglijente/imprudenţe, adică cele care nu urmăresc suprimarea vieții.
Este o infracțiune importanta si grava nu prin forma de vinovăție, ci prin rezultatul produs, identic cu cel
de la omor.
Subiecții infracțiunii:
 Subiectul activ nu este circumstanțiat in varianta tip, participația penala este posibila, dar in
același timp este posibila si participația improprie cu mențiunea ca cel care comite fapta cu
intenție va răspunde pentru omor, iar celălalt va răspunde pentru ucidere din culpa. Exista si
posibilitatea coautoratului pentru ca este vorba de cel puțin o coeziune obiectiva pe care nu o
putem ignora. Va exista coautorat in ipoteza in care exista un accident auto in care ambii
conducători încalcă regulile de circulație si săvârșesc uciderea din culpa.
Au fost prezentate solutii pri ncare a fost atrasa rapsunderea persoanei juridice pentru ucidere
din culpa: nerespectarea regulilor de securitate in munca, culpa profesionala
 Subiectul pasiv: nu exista circumstanțieri, ci o singura particularitate data de faptul ca existenta
unei pluralități de subiecți activi duce la existenta unei pluralități de infracțiuni, așa cum se
întâmpla de regula la infracțiunile contra persoanei.
Elementul material consta in uciderea persoanei si se poate realiza atât prin acțiune cat si prin inacțiune.
In cazul acțiunii trebuie sa ținem cont de faptul ca este vorba de o acțiune imprudentă, neglijentă care nu
vizează in mod direct o anumita persoana.
11
CURS 2016 - 2017
CAPITOLUL II. INFRACŢIUNI CONTRA INTEGRITĂŢII CORPORALE

SAU SĂNĂTĂŢII
Acest capitol este corespondentul secţiunii a II-a din titlul 2 al VCP. Lipseşte din VCP infracţiunea de
vătămare corporală gravă.
LOVIREA SAU ALTE VIOLENŢE

Art. 193 CPen – acest articol avea un corespondent în VCP cu aceiaşi denumire la art. 180. Spre deosebire
de VCP, această infracţiune acoperă o arie mai largă în NCP prin raportare la consecinţele produse.
Primele infracţiuni din capitolul II sunt infracţiuni progresive, ele se deosebesc una de alta numai prin
prisma urmării imediate, adică a rezultatului final. Art. 193 ocupă o arie mai largă în sensul că pe lângă
varianta tip care se referă la suferinţe fizice, în privinţa numărului de îngrijiri medicale merge până la 90
de zile, în timp ce varianta veche mergea până la 20 de zile de îngrijiri.
Altă diferenţă faţă de vechiul art. 180 este că nu mai avem variantele agravate care se referă la actele
asupra membrilor de familie, deoarece avem o reglementare distinctă din acest punct de vedere.
Obiectul juridic - în mare, obiectul este cel specific acestui capitol, respectiv relaţiile privind integritatea
corporală şi sănătatea persoanei, fiind protejate în particular acele relaţii care privesc producerea de
suferinţe fizice şi producerea de suferinţe grave sau răniri.
Obiectul material – corpul persoanei şi vorbim din nou despre o persoană în viaţă.
Subiecţi – subiecţii acestei infracţiuni, atât cel activ cât şi cel pasiv nu sunt circumstanţiaţi. Participaţia
penală este posibilă în toate formele, dar în cazul în care se exercită violenţe direct asupra persoanei
vom avea acte de coautorat şi nu de complicitate chiar dacă violenţele respective au ca scop DOAR
imobilizarea persoanei.
În privinţa subiectului pasiv, pluralitatea de subiect pasiv duce la o pluralitate de infracţiuni. Dacă în
aceeași împrejurare autorul loveşte mai multe persoane, vom avea un concurs de infracţiuni direct
proporţional cu numărul de persoane lovite.
Latura obiectivă – elementul material constă în lovirea sau orice act de violenţă, elementul material
putând fi realizat atât prin acţiune cât şi prin inacţiune.
 Prin acţiune: lovirea sau violenţele pot fi realizate cu energia autorului sau cu ajutorul unei
energii diferite cum ar fi spre exemplu energia pe care o dezvoltă un animal sau o turmă de
12
CURS 2016 - 2017
animale. Fapta se poate comite atât printr-o acţiune directă, dar poate să fie şi o acţiune
indirectă. Dincolo de violenţele fizice, putem avea şi violenţe psihice care pot duce la suferinţe
psihice sau la o leziune.
Urmarea imediată – o primă urmare este aceea în care sunt provocate simple suferinţe fizice. Diferenţa
între alin. 1 şi alin. 2 este dată de existenţa sau inexistenţa îngrijirilor medicale. Dacă nu există nicio zi de
îngrijiri, fapta va fi încadrată în varianta tip. Când există cel puţin o zi şi max. 90 de zile, avem varianta
agravată. De regulă vom întâlni certificate medicale cu 6 sau 7 zile de îngrijiri medicale.
Dacă leziunile necesită mai mult de 90 de zile de îngrijiri (începând cu 91 de zile pe termen nedefinit), ne
aflăm în ipoteza vătămării corporale (art. 194).
Criteriu curativ-terapeutic – în general, în toate aceste infracțiuni vom întâlni certificate medico-legale cu
excepția variantei de la alin. 1 când este posibil ca victima să nu se prezinte din cauza lipsei de leziuni
aparente.
Trebuie stabilită definiția noțiunii de „îngrijire medicale” – tratamentul prescris de medic în raport cu
leziunea produsă în scopul vindecării acesteia. Numărul de zile de îngrijiri medicale nu coincide neapărat
nici cu zilele de spitalizare, nici cu zilele de concediu medical, nici cu zilele de incapacitate de muncă.
Poate exista o diferență între aceste elemente și numărul de zile de îngrijiri medicale adică numărul de
zile de tratament efectiv.
Natura leziunilor pe care le poate produce o asemenea faptă: în practică putem întâlni excoriaţii, plagă
(împunsă, tăiată, contuză, împuşcată; în funcţie de natura obiectului), hematomul (acumulare de sânge
în ţesuturi; în funcţie de zona în care este localizat pot duce la 10 zile de îngrijiri medicale), echimoza
(vânătaie cu acumulare de sânge provenit din vasele capilare, nu este o leziune de profunzime). În afară
de aceste leziuni de o gravitate mică spre medie, putem avea şi leziuni de o gravitate medie spre mare
care se pot concretiza în contuzii cerebrale, în diferite fracturi ale diferitelor oase, cazuri în care ne vom
afla la limita dintre loviri sau alte violenţe şi vătămare corporală pentru că este posibil în cazul unor
fracturi să depăşim limita de 90 de zile de îngrijiri medicale.
90 de zile de îngrijiri medicale: în VPC era o doză mare de relativitate cu privire la încadrarea în numărul
de zile de îngrijiri medicale care se transfera la încadrarea juridică a faptei, această din urmă depinzând
de medicul legist. Existau nişte praguri foarte mici care făceau imposibilă încadrarea corectă. Ideea a fost
înlăturarea arbitrariului.
Legătura de cauzalitate – raportul de cauzalitate rezultă din materialitatea faptei. Pentru celelalte leziuni
unde există un anumit număr de îngrijiri medicale avem nevoie de o expertiză medicală care să facă
legătura dintre violenţele exercitate şi leziunile respective pentru că s-ar putea ca violenţele să ducă la
un anumit tip de leziune, iar leziunile din expertiză să nu corespundă cu faptele autorului.
Latura subiectivă – fapta se comite cu intenţie directă sau indirectă.
Alin.2 – vom avea o intenţie depăşită din cauza marjei foarte mari din cauza căreia nu putem afirma cu
multă certitudine că autorul a acceptat rezultatul. Violenţele se comit cu intenţie, dar rezultatul, chiar
dacă depăşeşte intenţia autorului şi se produce din culpă, nu duce la comiterea infracţiunii.
Formele infracţiunii – tentativa nu se pedepseşte, deşi este posibilă. Fapta se consumă în momentul
epuizării rezultatului. Cu privire la numărul de zile de îngrijiri medicale, pentru o încadrare corectă, se
aşteaptă epuizarea consecinţelor pentru a putea vedea despre câte zile e vorba.
13
CURS 2016 - 2017
În momentul în care autorul loveşte de mai multe ori o persoană cu aceeaşi împrejurare, unitatea
infracţiunii se păstrează. Există şi formă continuată dacă există o mică rezoluţiune infracţională.
Se pedepseşte cu închisoarea alternativ cu amenda proporţional cu gravitatea faptei, iar acţiunea se
porneşte la plângerea prealabilă a persoanei vătămate.
VĂTĂMAREA CORPORALĂ (art. 194)

Corespondent parțial în art. 182 VCP. Preia de la vătămarea corporală gravă acele elemente
circumstanțiale care se referă la criteriul fiziopatologic, iar în ceea ce privește celelalte idei cu caracter
terapeutic, se acoperă peste 120 de zile de îngrijiri.
Art. 194 reprezintă o variantă calificată a lovirii sau a altor violențe. Ceea ce diferențiază cele două
infracțiuni este urmarea imediată, respectiv consecințele traumatice pe care fapta le produce.
Dublu criteriu de stabilire a consecințelor:
 Curativ-terapeutic
 Fiziopatologic: natura vătămării
Prima ipoteză, art. 194 litera a) se referă la o infirmitate. În VCP, la art. 182, acest element circumstanțial
era conținut practic în 3 elemente circumstanțiale în sensul că art. 182 vorbea despre pierderea unui
simț sau organ, încetarea funcționării acestora și o infirmitate fizică sau psihică permanentă.
Infirmitate: se înțelege un deficit morfologic și/sau funcțional care implică un handicap fizic sau psihic cu
caracter permanent. Această variantă apare de regulă sub forma pierderii unui organ, a unui simt.
Cel de-al doilea element circumstanţial se referă la criteriul curativ-terapeutic, fiind vorba de leziuni
traumatice sau de o îmbolnăvire care necesită mai mult de 90 de zile de îngrijiri medicale. Numărul mare
de zile de îngrijiri medicale se referă în general la leziuni foarte grave şi în acest caz trebuie să fie făcută o
analiză foarte atentă a împrejurărilor în care se produc leziunile respective pentru că s-ar putea să fie
vorba de o infracțiuni de omor și nu de una de vătămare corporală (de ex G o loveşte pe M cu un topor,
lovitura este îndreptată spre capul lui M, dar aceasta pune mâna şi parează lovitura rezultând o fractură
care presupune îngrijiri medicale; se reține tentativă de omor). Numărul mare de îngrijiri medicale poate
apărea şi în ipoteza în care apar nişte probleme în timpul tratamentului medical şi numărul de zile creşte.
Există şi ipoteza în care victima se prezintă cu întârziere la medic, dar din anumite împrejurări obiective
tratamentul se complică şi durează mai mult. În acest caz vom avea tot vătămare corporală.
Nu are importanţă dacă leziunea se suprapune peste o leziune mai veche. Se va reţine numărul de zile de
îngrijiri medicale necesar, nu cel care ar fi fost prescris pentru o nouă leziune.
Al treilea element circumstanțial – un prejudiciu estetic grav şi permanent (litera c): ipoteza în care
avem o deteriorare fie morfologică, fie morfologico-estetică, fie simplu estetică permanentă care
afectează conformația armonioasă a corpului, a unei pârți a acestuia sau a unui segment anatomic. Este
afectată nu neapărat substanța, ci conformația armonioasă a persoanei. De regulă acest element
circumstanțial a fost reținut cu zona feţei pentru că aici apare cel mai frecvent acest prejudiciu și poate
14
CURS 2016 - 2017
viza, în mod excepțional și alt segment anatomic, caz în care se vor lua în calcul și alte împrejurări care țin
de victimă.
În practică, sluțirea a fost reținută în împrejurări diverse cum ar fi: G a muşcat-o pe M de ureche.
În general s-a mers pe ideea că prejudiciul estetic, pentru a nu intra sub incidenţa acestui element
circumstanţial, ar trebui să se vindece de la sine pe cale naturală, altminteri orice altă acţiune nu înlătură
prejudiciul estetic.
Cele mai multe discuţii în jurisprudenţă au fost legate de ipoteza în care victima îşi pierde unul sau mai
mult dinţi din faţă şi s-a pus problema dacă este vorba de sluţire sau nu. Au existat două opinii:
 Prima, bazată pe intervenţia medicilor legişti care, deşi nu puteau să se pronunţe în materie,
treceau în certificat „fapta nu reprezintă sluţire deoarece dintele poate fi înlocuit”
 Cealaltă opinie: există sluţire pentru că repararea nu este pe cale naturală, nu este o înlăturare a
prejudiciului, ci doar o mascare a acestuia. El subzistă, nu este vorba de o refacere naturală, el
rămâne permanent.
Alt element circumstanţial – avortul: preluat de la vechiul art. 182 cu aceeaşi idee. În doctrina recentă se
face diferenţa între avort şi naştere prematură. După ce vârsta fătului depăşeşte 6 luni, nu se mai poate
vorbi de avort, ci de naştere prematură. Pentru a reţine acest element circumstanţial , există condiţia de
a avea în primul rând, o femeie însărcinată. De asemenea, avem condiţia ca autorul să ştie că femeia este
însărcinată sau să aibă posibilitatea să-şi dea seama de acest lucru, altfel nu se ţine seama de acest
element circumstanţial.
Punerea în primejdie – apare în cazul în care leziunea este de o asemenea gravitate încât dacă nu se
intervine medical, intervine moartea victimei. E vorba de acele ipoteze în care există un pericol imediat
şi concret ca viața persoanei să se piardă. Aceste ipoteze se referă la situaţia în care dacă nu s-ar
interveni medical, în mod cert persoana va deceda.
Trebuie făcută distincția între aceste variante şi tentativa de omor. Avem distincții atât în latura
subiectivă cât şi la împrejurările obiective în care s-a produs fapta.
Varianta agravată de la alin. 2 se caracterizează prin modalitatea intenției directe, adică autorul
intenționează sau urmărește să producă o infirmitate, o sluțire sau leziuni grave.
LOVIRILE SAU VĂTĂMĂRILE CAUZATOARE DE MOARTE (art. 195)

Dacă vreuna dintre faptele prevăzute în art. 193 şi art. 194 a avut ca urmare moartea victimei, pedeapsa
este închisoarea de la 6 la 12 ani.
Ceea ce se protejează în primul rând este valoarea vizată de autor și nu cea lezată în final. Este vorba aici
despre infracțiuni progresive, iar art. 195 este o infracțiuni în continuarea celorlalte infracțiuni și nu se
deosebește de acestea decât prin rezultatul final, și anume decesul.
În VCP, fapta era incriminată prin art. 183 sub aceeași denumire şi aceeași formă, diferența majoră fiind
la nivelul pedepselor.
15
CURS 2016 - 2017
Obiectul juridic – putem spune că avem o specificitate în sensul că pe lângă obiectul comun al
infracţiunilor din capitol, putem vorbi de un obiect juridic special, respectiv viaţa persoanei.
Pe latură obiectivă, elementul material nu este diferit faţă de cel de la art. 193, fiind vorba de loviri sau
alte violenţe. Ceea ce diferenţiază această infracţiune de cele anterioare este urmarea imediată
(elementul circumstanţia), aceasta fiind decesul unei persoane, motiv pentru care o asemănăm cu
infracţiunile contra vieţii.
Legătura de cauzalitate trebuie foarte atent dovedită. Fapta de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte
într-o variantă de şcoală este următoarea: autorul loveşte victima, nu lovitura îi produce decesul, ci
victima se loveşte de un plan dur şi în felul acesta se cauzează decesul. În realitate există foarte multe
alte ipoteze în care poate fi vorba de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte. O dificultate apare atunci
când se suprapun mai multe lanţuri cauzale şi pe lângă violenţa cauzată de autor apar şi alte violenţe.
Poate fi vorba în acest caz de contribuţia victimei în sensul că autorul loveşte victima cu palma, dar
victima fiind în stare de ebrietate se dezechilibraeză mult mai uşor, iar cădere este necontrolată
rezultând lovirea de un corp dur şi apariţia decesului. Vom reţine lovituri cauzatoare de moarte chiar
dacă intervine şi o altă cauză (starea de ebrietate). Se poate întâmpla de asemenea ca pe lângă violenţa
respectivă aplicată de autor să apară nişte complicaţii ale leziunilor (autorul a lovit victima cu un cuţit în
zona abdominală, dar profunzimea plăgii nu era de aşa natură încât să ducă la deces. Din diferite
împrejurări, rana s-a infectat, victima a făcut o peritonită, a dus la septicemie şi în cele din urmă la deces.
infracţiunea există în continuare întrucât lanţul cauzal nu s-a rupt).
Foarte multe speţe apar în cazurile în care victima suferă de diferite afecţiuni preexistente, iar leziunile pe
care le produce autorul sunt potenţate de această stare anterioară a victimei (victima suferă de anumite
leziuni cerebrale şi în urma violenţelor exerictate în zona craniană, pe fondul afecţiunilor preexistente,
apare decesul; victima suferă de nişte afecţiuni cardiace care se constată la autopsie şi ar fi dus inevitabil
la deces car ar fi putut surveni şi în cazul în care victima ar fi făcut un efort foarte mare. Atâta vreme cât
leziunea creată de autor duce la deces, combinat cu starea patologică iniţială, se păstrează legătura de
cauzalitate şi vom avea şi aici infracţiunea de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte).
Nu există o reţetă unica în aceste cazuri. Elementul de ajutor cel mai important este expertiza medico-
legală care va stabili ulterior legătura de cauzalitate.
Latura subiectivă este specifică şi diferenţiază această infracţiune de infracţiunile anterioare. Vorbim în
cazul nostru doar de intenţie depăşită sau praeterintenţie. Acţiunea se realizează cu intenţie (autorul
urmăreşte să exercite violenţe asupra victimei), dar rezultatul se produce din culpă (care poate îmbrăca
ambele modalităţi). Reţinem că şi în acest caz forma de vinovăţie poate fi stabilită pe baza unor
elemente obiective care au fost discutate supra.
Cele mai multe probleme se pun în ipoteza în care se acţionează asupra victimei cu obiecte care nu sunt
apte în sine să ducă la deces: multitudine de loviri care nu afectează zone vitale, nu duc la un număr de
zile de îngrijiri medicale semnificativ, nu se produc leziuni grave şi totuşi, de multe ori se ajunge la deces
ţinând cont de starea victimei (speţă în manual cu dispută casnică).
Ex: victima este lovită într-o altercaţie în zona capului. Victima tot lovea agresorul cu o cârjă; victima a
căzut şi a fost lovită în zona capului; s-a reţinut omorul cu circumstanţa atenuantă a provocării. Prof are
dubii pentru că în cazul acesta chiar dacă e vorba de o zonă vitală care a fost vizată, obiectul cu care a
fost lovit nu era apt să ducă la deces şi nu rezultă nici că intensitatea loviturilor ar fi dus la deces. Din
acest motiv, proful ar fi mers pe loviri sau vătămări cauzatoare de moarte. Trebuie aplicat principiul in
dubio pro reo.
16
CURS 2016 - 2017
Această formă de vinovăţie a intenţiei depăşite nu exclude scuza provocării (speţă, vezi manual).
Formele infracţiunii: având în vedere forma de vinovăţie, tentativa este imposibilă şi fapta se consumă
în momentul în care se produce rezultatul mai grav decât cel urmărit de către autor, respectiv decesul
victimei, chiar dacă acest rezultat survine la un moment îndepărtat în timp. Trebuie operată o distincție
foarte clară între două momente: momentul săvârșirii faptei (coincide cu momentul realizării
elementului material, adică al violențelor) și momentul consumării infracțiunii (echivalează cu
producerea rezultatului). În doctrină s-a exprimat şi punctul de vedere contrar cum că ar exista
coincidență între cele două momente, adică s-a afirmat că săv faptei ar trebui considerată momentul
consumării. Greşit (decizie Tribunal suprem).
Cea mai gravă faptă din această serie de infracțiuni, deci pedeapsa este cea mai mare.
Procedură: fiind vorba de o faptă care are ca urmare moartea victimei, UP se efectuează de procuror, iar
judecata se efectuează la Tribunal.
VĂTĂMAREA CORPORALĂ DIN CULPĂ (art. 196)

Acest articol se raportează la rândul său la infracţiunile anterioare. Ceea ce diferenţiază această
infracţiune de cele două este forma de vinovăţie pentru că în cazul art. 196 este vorba de culpă. În rest se
preiau celelalte două infracţiuni.
Această infracțiune preia elemente şi de la art. 192 (uciderea din culpă) în sensul că se preia culpa
profesională (alin. 3) şi preia de asemenea şi varianta agravată constând în pluralitatea de subiecţi pasivi.
Vechea reglementare – art. 184 VCP.
Art. 196 alin. (1) este o variantă specială. Este vorba de acele leziuni sau îmbolnăviri care necesită un nr
de zile de îngrijiri medicale de la 1 până la 90 inclusiv. Ne aflăm aici pe teritoriul variantei speciale la care
se adaugă două condiții esențiale pentru existența infracțiunii:
o Fapta să se comită de către o persoană aflată sub influența băuturilor alcoolice ori a unei substanțe
psihoactive
o Persoana să se afle în desfășurarea unei activități ce constituie prin ea însăși infracțiune
 (dacă am între 1 şi 90 de zile de îngrijiri, dar nu avem una dintre cele două condiţii, fapta
nu reprezintă nimic)
Sensul expresiei „sub influența băuturilor alcoolice” și legătura dintre această infracțiune și cele legate
de circulație: trebuie înțeles mai întâi că această variantă este valabilă pentru vătămarea corporală din
culpă în orice ipoteză s-ar produce ea (spre ex M e foarte obosită şi ia oala cu apă clocotită de pe aragaz
şi o varsă peste copil în loc de a o vărsa în cădiţa, ceea ce va produce nişte leziuni; dacă se afla sub infl
alcoolului, va răspunde pentru această variantă). Problema s-a pus în cazul leziunilor apar în cazul unui
accident auto în care șoferul a consumat băuturi alcoolice. Există mai multe ipoteze:
o Rezultat probe biologice sub 0,80 mg/dl în sânge: art. 196 alin. (1) teza I şi o contravenție la regimul
circulației
o Rezultat peste 0,80 mg/dl în sânge: art. 196 alin. (1), teza a doua în concurs cu infracțiunea privind
circulația sub influența băuturilor alcoolice
17
CURS 2016 - 2017
o Dacă nu au fost recoltate probe după comiterea accidentului, dar există elemente probatorii din care
rezultă că se afla sub influența alcoolului, vom merge pe art. 196 alin.(1), teza I.
A doua problemă care s-a pus este legată de cea de-a doua condiție, respectiv semnificația unei activități
care prin ea însăși constituie infracțiune. Avem de ex conducerea sub influența alcoolului, conducerea
fără permis (concurs între infracțiuni), infracțiune privind securitatea și sănătatea în muncă. Legiuitorul
nu face nicio delimitare sau restrângere, putând fi vorba de orice infracțiune care, în afară de cele legate
direct de vătămarea din culpă, se află în derulare şi care a contribuit la săvârșirea vătămării corporale.
Alin. (2) – varianta tip, necondiționată de alte împrejurări. Vătămarea corporală din culpă se raportează
la vătămarea corporală tip, adică la ipotezele de la art. 194 alin. (1). În momentul în care avem una dintre
acele consecințe, vom avea varianta tip a vătămării corporale. În această variantă nu trebuie să ne aflăm
în desfășurarea unei activități desfășurate în vreun fel. În ceea ce privește consecințele, ele sunt valabile
și aici.
 Criteriul curativ-terapeutic: de la 90 de zile de îngrijiri medicale în sus. A fost necesară o
hotărâre prealabilă care să stabilească dacă 90 de zile înseamnă și mai mult de atât (lol).
Probleme au existat pe situații tranzitorii (speță în care victima avea între 80 și 90 de zile de
îngrijiri şi se punea problema dacă faptele care au consecințe până în 90 de zile mai sunt sau nu
incriminate. Instanța a afirmat că în acel caz dacă nu avem vreuna din împrejurările de la alin. (1)
va opera o dezincriminare).
Alin. (3) – varianta agravată. Este vorba de fapt de culpa profesională de la uciderea din culpă (art. 192,
alin. 2). Sunt valabile explicațiile de acolo cu precizarea că există alte consecințe. Ne vom raporta doar la
alin. (2), deci nu la loviri sau la alte violenţe. În practică s-a pus o singură problemă, respectiv au existat
mai multe speţe în care autorii desfăşurau o activitate specifică unei meserii, dar nu aveau calificarea
necesară (manual, speţă cu G care lucrează la un acoperiş de casă şi prin manevrarea imprundetă a unor
materiale cade o grindă care loveşte pe cineva, provocând o vătămare corporală; problema era că G nu
are calificare de dulgher). Este important de semnala că în practică există deja speţe în care a fost
antrenată răspunderea penală a persoanei juridice (speţa bebeluşului uitat în incubator căruia i-au fost
produse arsuri destul de grave; spitalul a răspuns pentru infracţiunea de vătămare corporală din culpă).
Vătămarea corporală din culpă intră în concurs cu o infracţiune privind securitatea şi sănătatea din
muncă (vezi manual).
Alin. (4) – a doua varianta agravată. Este vorba de o variantă agravată similară cu cea de la uciderea din
culpă când există pluralitate de victime, deci de sub pasivi. În acest caz nu vom avea mai multe
infracțiuni, ci una singură în variantă agravată.
Alin. (5) – dispoziție care prevede ipoteza concursului de infracțiuni. A fost nevoie de o astfel de
prevedere deoarece pe VCP au existat numeroase discuții pe această situație și era vorba de accidentele
de circulație comise de persoanele care aveau îmbibație peste limita legală pentru că pe VCP aveam o
varianta agravată care se referea tocmai la vătămarea corporală din culpă comisă de persoane aflate sub
influența alcoolului. În contextul VCP era vorba tot de un concurs de infracţiuni şi a fost necesar un
recurs în interesul legii care nu mai are aplicabilitate acum. Poate fi, deci, vorba de un concurs cu o
infracţiune la circulaţia rutieră etc.
Alin. (6) – acţiunea penală se pune în mişcare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate.
Formele infracţiunii: nu există tentativă, fapta se consumă în momentul în care se produce rezultatul. În
situaţia agravării, trebuie să aşteptăm producere rezultatului pentru încadrare.
18
CURS 2016 - 2017
Sancţiuni mai mici decât cele de la celelalte infracţiuni.
RELELE TRATAMENTE APLICATE MINORULUI (art. 197)

Este vorba de o infracțiune importată din alt titlu al Codului Penal (infracțiuni contra familiei în veche
reglementare). Prin reevaluarea obiectului juridic această infracțiune a fost trecută la infracțiuni contra
persoanei căci și aici valoarea ocrotită este viața persoanei și sănătatea minorului. Infracțiunea a existat
la art. 306 din VCP într-o formă asemănătoare.
Obiectul juridic: relații privind integritatea corporală, sănătate, dezvoltarea unei vieți psihice, morale a
minorului.
Obiect material: corpul minorului în măsura în care se acționează prin violențe fizice asupra lui.
Subiectul activ este circumstanțiat şi poate fi ori unul dintre părinți, ori orice persoană în grija căreia se
află minorul. La sub activ avem o modificare fată de VCP, întrucât în vechea reglementare era vorba de
persoane cărora minorul le era încredințat. În noua reglementare sfera persoanelor se lărgește, întrucât
ne referim la persoanele în îngrijirea cărora se găsește minorul (de această dată includem și rudele).
Subiectul pasiv este minorul, indiferent de vârstă (sub 18 ani) care se află în familie sau se află în grija
altor persoane. Putem vorbi despre o situație premisă în acest caz care constă fie în relația părinte-copil,
fie în raporturile formale sau informale care se nasc între copil și persoanele în a căror grijă se află.
Elementul material se realizează prin măsuri sau tratamente de orice fel care pot să pună în pericol
dezvoltarea minorului. Poate fi vorba de acțiuni sau de inacțiuni: violențe fizice sau psihice (acțiuni), orice
acțiune prin care minorul este obligat să desfășoare anumite activități care sunt fie înjositoare, fie
umilitoare, fie duc la epuizarea acestuia. Prin inacțiune sunt și anumite modalități concrete: neacordarea
îngrijitor medicale, neacordarea hrănii, condiții mizere de viață etc. În general este vorba fie despre
cazuri de copii abuzați în familii sau în împrejurări normale, fie cele mai frecvente cazuri se referă la copii
crescuți într-un mediu dificil cu greutăți materiale neglijați. Paleta de realizare a elementului material
este extrem de largă.
Lovirea sau alte violențe și vătămarea corporală în ce raport se află cu relele tratamente aplicate
minorului? A fost nevoie de un recurs în interesul legii prin care instanța supremă a decis că vom avea
concurs de infracțiuni între loviri și alte violențe sau vătămare corporală sau lipsire de libertate pe de-o
parte și vătămare corporală pe de altă parte. Dacă am violențe fizice repetate care conduc și la punerea
în primejdie a dezvoltării fizice sau psihice a minorului, atunci vom avea concurs. Putem avea separat
violențe fizice și alte măsuri sau tratamente care pot pune în pericol copilul (două spețe, vezi manual).
Urmarea imediată este punerea gravă în primejdie a dezvoltării minorului (psihică sau fizică)
Legătura de cauzalitate rezultă din materialitatea faptei.
Latura subiectivă: fapta se consumă în momentul în care este pusă în primejdie dezvoltarea fizică,
intelectuală sau morală a minorului.
Sancțiuni: închisoarea de la 3 la 7 ani și interzicerea exercitării unor drepturi (interzicerea exercitării
drepturilor părintești sau a exercitării funcției despre care a fost vorba).
19
CURS 2016 - 2017
ÎNCĂIERAREA (art. 198)

Vezi manual.
Art. 198 are drept corespondent art. 320 VCP, o infracţiune pe care o găseam în titlul IX din vechiul cod
referitor la infracţiuni cu privire la convieţuirea socială. S-a reevaluat obiectul juridic pentru că şi aici este
vorba de aceeaşi valoare protejată, respectiv integritatea fizică şi sănătatea persoanei.
O variantă tip, două variante agravate şi o cauză de nepedepsire.
Subiecţii infracţiunii: specificitate a infracţiunii care rezultă din pluralitatea de subiecţi activi în sensul că
este nevoie de mai multe persoane pentru a avea o încăierare (cel puţin 4 persoane cf doctrinei) întrucât
trebuie să existe două tabere.
Element material: încăierarea sau rixul presupune o înfruntare între două tabere, violentă şi de regulă
spontană care se derulează de aşa manieră încât nu se poate stabili contribuţia fiecărui participant. Este
vorba de o „înfruntare în învălmăşeală, într-o dezordine foarte accentuată” astfel încât nu se poate
decela contribuţia fiecărui participant.
Varianta tip – consecinţele de la art. 193 care va absorbi lovirea sau alte violenţe.
Prima variantă agravată – condiţiile de la art. 194 (+consecinţele). Atunci când nu se poate stabili cine a
comis lovirile sau vătămarea corporală vom aplica tuturor aceeaşi pedeapsă. Dacă se poate stabili cine a
comis vătămarea corporală, acela care a dat lovitura respectivă va răspunde pentru art. 194, iar ceilalţi
participanţi la încăierare vor răspunde pe alin. (1). Aceeşi situaţie şi la alin. (3) unde se va reţine
încăierare dacă nu se poate stabili, dar dacă se poate stabili se va reţine omorul sau loviturile cauzatoare
de moarte. Dacă se stabileşte persoana care a comis fapta, acela va răspunde atât pentru omor, cât şi
pentru încăierare în varianta tip.
20
CURS 2016 - 2017
CAPITOLUL III. INFRACŢIUNI SĂVÂRŞITE ASUPRA UNUI

MEMBRU DE FAMILIE
VIOLENŢA ÎN FAMILIE (ART. 199)

Este o infracţiune nouă. În VCP aveam dispoziţii similare de agravare a pedepsei în cazul art. 175, lit. c) şi
găseam în acelaşi timp la art. 180 – 181 două variante agravate când fapta era comisă asupra membrului
de familie.
Este vorba despre variante agravate ale infracţiunilor la care se face referire. Altfel spus, este o normă de
referire care se completează cu norma la care face trimitere, respectiv cu art. 188, 189, 193, 194, 195. Nu
se mai impune, deci o nouă analiză.
Elementul circumstanţiat este dat de legătura de familie care se creează, de faptul că între subiectul activ
al infracţiunii şi subiectul pasiv trebuie să existe legătura de membru de familie cf. art 177 NCP
(ascendent, descendent, fraţi, surori precum şi copiii acestora, persoanele devenite membru prin
adopţie, soţul/soţia, precum şi alte persoane care stabilesc legături asemănătoare celor dintre soţ şi soţie
sau cele dintre părinţi). Această modificare a avut ca intenţie să ia în calcul şi nişte relaţii care sunt
dincolo de familia constituită în mod legal (situaţiile concubinilor precum şi a copiilor crescuţi de
concubini). Prin această lărgire a sferei noţiunii de membru de familie se lărgeşte şi sfera faptelor care
intră sub incidenţa acestor infracţiuni.
În cazul alin. (2) plângerea penală se poate pune în mişcare şi din oficiu ţinând cont de legătura de
membru de familie. Se va da astfel posibilitatea ca acţiunea penală să pornească din oficiu, dar în acest
caz împăcarea va împiedica începerea acţiunii.
UCIDEREA ORI VĂTĂMAREA NOU-NĂSCUTULUI SĂVÂRŞITĂ DE CĂTRE

MAMĂ (art. 200)
Este vorba de o infracţiune care are drept corespondent parţial art. 177 VCP, respectiv pruncuciderea.
Spunem parţial pentru că art. 177 era corespondentul parţial (reglementarea nu era identică) a variante
21
CURS 2016 - 2017
tip a infracţiunii de la art. 200. Era vorba doar de uciderea copilului în VCP. În Codul actual s-a extins sfera
infracţiunii şi sfera atenuării faptelor şi în cazul în care se exercită alte violenţe (art. 193 de ex). În VCP
aceste violenţe nu erau cuprinse şi se putea ajunge la o situaţie absurdă în sensul că în cazul când fapta
era comisă în acelaşi tipar, aveam o pedeapsă de la 2 la 7 ani. În schimb, dacă nu era o acţiune directă de
ucidere, ci doar loviri sau vătămări cauzatoare de moarte nu aveam varianta atenuată, ci doar o
pedeapsă de la 5 la 15 ani (ajungeam să avem pentru o faptă praeterintenţionată o pedeapsă mai mare).
Extidnerea sferei de aplicare a necesitat şi o rectificare a denumirii marginale pentru că în VCP fapta era
denumită „pruncuciderea”.
Obiectul juridic al infracţiunii: viaţa copilului nou-născut.
Obiectul material: corpul copilului nou-născut.
Subiectul activ: un subiect circumstanţiat/propriu, respectiv nu poate fi decât mama copilului NN.
!!! NU INTERESEAZĂ DACĂ MAMA ERA SAU NU CĂSĂTORITĂ, NU ARE IMPORTANŢĂ DACĂ FIIND
CĂSĂTORITĂ COPILUL ERA REZULTAT DIN RELAŢIILE CONJUGALE SAU DIN RELAŢIILE EXTRACONJUGALE,
NU ARE RELEVANŢĂ DACĂ RESPECTIVUL COPIL PROVENEA DIN RAPORTURI SEXUALE CONSIMŢITE SAU
NU !!!
Calificarea subiectului activ la această infracţiune exclude coautoratul, dar exclude şi celelalte forme de
participaţie penală: instigarea sau complicitatea la această infracţiune vor deveni instigare şi complicitate
la omor şi nu la uciderea copilului de către mamă.
Subiectul pasiv este copilul NN. Este vorba de copilul care păstrează pe corp urmele unei naşteri recente
şi care are anumite particularităţi morfologice (greutate, lungime etc.). Sub incidenţa VCP, pruncuciderea
se referea numai la copil NN imediat după naştere, dar nu exista termenul de 24 de ore care a fost
introdus nou în NCP şi din această cauză au existat foarte multe discuţii în doctrină legate de calitatea de
NN a copilului. Acest termen de 24 de ore fixează şi situaţia premisă, adică situaţia copilului NN după
naştere.
Pentru existenţa subiectului pasiv este nevoie de existenţa unui copil în viaţă, indiferent dacă acesta este
năsuct sănătos sau nu şi indiferent dacă este sau nu viabil (are sau nu are o speranţă de viaţă).
Situaţia premisă este existenţa unei naşteri recente care trebuie pusă în legătură cu calitatea subiectului
activ şi cu cea a subiectului pasiv. Acastă situaţie trebuie să ţină seama de acel termen de 24 de ore până
la care putem avea de-a face cu această infracţiune. Dincolo de acest termen vom vorbi despre o altă
infracţiune, respectiv omor şi nu se va mai putea reţine pruncuciderea sau vătămarea pruncului de către
mamă. Acest termen de 24 de ore reprezintă şi o condiţie a infracţiunii.
Elementul material al infracţiunii coincide cu cel de la omor, şi anume uciderea. Ca şi în cazul omorului,
elementul material se poate realiza atât prin acţiune cât şi prin inacţiune. Fiind vorba de uciderea
copilului NN vom avea de regulă ca modalitate concretă de realizare a elementului material acţiuni sau
inacţiuni specifice în sensul că dacă ne gândim la acţiuni, de regulă, acestea vor îmbrăca forma
ştrangulării, sugrumării, sufocării, lovirii, exercitării de violenţe şamd. Dacă ne referim la omisiune, cele
mai frecvente modalităţi se referă la abandonarea copilului într-un loc neprielnic, nealimentarea
copilului NN, neacordarea îngrijirilor medicale sau necesare imediat după naştere.
Poate fi vorba şi despre acţiuni/inacţiuni concrete infracţiunii de omor, dar specific vor fi cele de mai sus.
22
CURS 2016 - 2017
Termenul de 24 de ore reprezintă în acelaşi timp o condiţie a elementului material, în sensul că fapta
pentru a fi infracţiune trebuie să se realizeze în interiorul acestui termen. El este discutabil şi criticabil în
sensul că am putea să ne întrebăm de ce nu se va reţine fapta şi după depăşirea termeneului de 24 de
ore. Termenul nu a fost stabilit pe criterii juridice, ci pe criterii medico-legale. S-au reţinut astfel două
criterii importante:
- perioada în care putem vorbi despre un copil NN (dpdv medico-legal se poate vorbi despre copil
NN în interiorul unui termen de 24 de ore);
- tulburările care însoţesc şi care apar la naştere (conform observaţiilor medico-legale, acelaşi
termen de 24 de ore este valabil pentru că în această perioada există probabilitatea ca femeia să
prezinte anumite tulburări care nu sunt neapărat pricinuite de naştere. După 24 de ore, consimţ
femeii nu ar mai trebui să fie afectat).
În lipsa termenului de 24 de ore ar fi persistat soluţii contradictorii legate de noţiunea de NN.
Urmarea imediată a infracţiunii se referă la decesul copilului NN.
Legătura de cauzalitate trebuie stabilită cu foarte mare atenţie pentru că în unele cazuri, mai ales în
situaţia unor naşteri atipice şi mai ales în situaţia unor naşteri neasistate pot să intervină şi alte cauze
care să ducă la deces şi să întrerupe legătura de cauzalitate cu acţiunea/inacţiunea mamei. Au existat
speţe în care maladii congenitale preexistente (maladii cardiace sau neurologice) au dus la decesul
copilului, iar acţiunile sau inacţiunile mamei, chiar dacă s-ar fi încadrat în cele specifice, au rămas
ineficiente şi nu au dus la deces, acesta fiind cauzat de maladiile respective.
În ceea ce priveşte lautra subiectivă, fapta se comite cu intenţie directă sau indirectă, dar latura
subiectivă se caracterizează în plus printr-o condiţie ataşată elementului subiectiv, respectiv ca mama să
se afle într-o stare de tulburare psihică. Această stare are legătură cu naşterea, dar sub imperiul NCP nu
mai este direct legată de naştere sau provocată în mod nemijlocit de procesul naşterii. În VCP, pe lângă
tulburarea psihică, legiuitorul folosea sintagma „pricinuită de naştere”, motiv pentru care nu existau
decât două sau trei patologii care erau incluse în această variantă de tulburare psihică. Sfera în care se
putea reţine la vremea respectivă pruncuciderea era destul redusă întrucât expertizele ML în aceste
cazuri se făceau cu întârziere şi nu se mai putea stabili cu certitudine genul tulburării psihice, chiar dacă
existau semne evidente.
Poate fi vorba şi de alte probleme de ordin medical care pot apărea în perioada imediat de după naştere.
Vor putea fi avute în vedere şi acele tulburări psihice cauzate printr-o combinare de factori fiziopatologici
combinaţi cu factori sociali.
Tulburarea psihică diminuează discernământul, dar nu îl aboleşte. Nu se va face confuzie, deci, între
diminuarea discernământului şi lipsa completă a acestuia.
Formele infracţiunii: se consumă în momentul în care are loc decesul copilului NN. Tentativa este posibilă
dar nu se pedepseşte aî dacă nu se ajunge la decesul NN, fapta nu va reprezenta în principiu infracţiune.
În cazul în care se încearcă acţiunea copilului şi există consecineţele alin. (2) se poate reţine o infracţiune
dintre cele prevăzute aici.
23
CURS 2016 - 2017
Alin. (2) – variantă atenuată; face referire la infracţiunile prevăzute la art. 193-195 şi această variantă se
realizează în exact aceleaşi condiţii de la varianta tip cu consecinţe diferite prevăzute la art. 193-195. Pe
latură subiectivă, fapta se poate comite cu praeterinteţie.
Sancţiuni şi aspecte procesuale: varianta de la (1) reprezintă o variantă atenuată şi se sancţionează cu

pedepse mai mici. La (2) este vorba de o greşeală a legiuitorului. În ceea ce priveşte procedura este vorba
de o eroare din partea legiuitorului în PP în sensul că a uitat să treacă în infracţiunile de competenţa
procurorului art. 200 NCP.
CAPITOLUL IV. AGRESIUNI ASUPRA FĂTULUI

Întreruperea cursului sarcinii este echivalentul infracţiunii de provocare integrală a avortului prevăzută în
VCP. Este vorba de o infracţiune care are puţine corespondenţe în sistemele de drept penal european.
Prin crearea acestui nou capitol legiuitorul a urmărit să ofere protecţie şi produsului de concepţie adică
fiinţei umane în curs de devenire, mai exact fătului.
ÎNTRERUPEREA CURSULUI SARCINII (art. 201)

Art. 185 VPC – provocarea ilegală a avortului; incriminarea este asemănătoare, fără deosebiri majore:
- Se vorbeşte de un medic calificat în obstetrică-ginecologie cu drept de liberă practică în această

specialitate;
- Cauză de excludere a infracţiunii care reuneşte mai multe cauze din art. 185;
- Dispoziţie specială alin. (7) cf. căreia nu se pedepseşte femeia însărcinată care întrerupe cursul
sarcinii.
Obiectul juridic: este complex, fiind reprezentat de sănătatea, integritatea corporală, viaţa şi libertatea
femeii însărcinate de a duce la bun sfârşit o sarcină în condiţiile alin. (2). Avem ca obiect juridic şi relaţiile
care prevăd protejarea produsului de concepţie: naşterea unor copii sănătoşi.
Obiectul material: este reprezentat fie de corpul femeii însărcinate în momentul în care se acţionează
împotriva voinţei ei, fie de produsul de concepţie.
Subiectul activ: poate fi orice persoană, inclusiv medicul de specialitate în măsura în care realizează
întreruperea cursului sarcinii într-una din variantele prevăzute de alin.(1): în afara instituţiilor medicale
sau dacă vârsta sarcinii a depăşit paispreze săptămâni. Nu este vorba de o faptă care să fie comisă doar
de medici, ci poate fi comisă şi de o persoană care nu are vreo legătură cu activitatea medicală. Se
exclude din sfera subiectului activ femeia însărcinată. Aceasta, conform alineatului 7 nu se pedepseşte
24
CURS 2016 - 2017
(cauză de nepedepsire). În acest caz infracţiunea subzistă, iar cei care participă la săvârşirea faptei vor fi
sancţionaţi. Voinţa legiuitorului a fost ca femeia însărcinată să nu mai reprezinte subiect activ al
infracţiunii. Au existat şi soluţii diferite în jurisp şi din această cauză, la elaborarea NCP, legiuitorul a
exclus în mod expres femeia din sfera subiectului activ al infracţiunii.
Situaţia premisă: trebuie să fie vorba de o sarcină (femeie însărcinată).
Latura obiectivă: elementul material constă în întreruperea cursului sarcinii care se poate realiza numai
printr-o acţiune, iar modalităţile concrete pot fi diferite. Avem două ipoteze:
- Întreruperea cursului sarcinii se realizează prin manopere medicale clasice (chiuretaj uterin,
intrvenţie chirurgicală)
- Fapta se poate realiza şi prin manevre empirice care sunt şi ele în modalităţile lor concrete
extrem de variate
Pentru existenţa infracţiunii manoperele avortive trebuie să se realizeze în condiţiile de la alin. (1).
Acestea reprezintă o condiţie a laturii obiective, adică fie să se fac în afara instituţiilor medicale, fie să se
facă de o persoană care nu are calitatea de medic de specialitate sau fapta să se realizeze după perioada
de 14 săptămâni prevăzută de litera c) (această vârstă a sarcinii nu este aleasă întâmplător. Mai mult de
14 săpt reprezintă un pericol asupra vieţii femeii. Intervin aici şi nişte probleme de etică
medicală/biologică, probleme cu privire la vârsta sarcinii şi configuraţia fătului la 14 săpt. Ceea ce
contează este realizarea unui avort în condiţii de siguranţă pentru femeie).
Pentru varianta de la alin. (2) condiţia este dată în momentul în care fapta se realizează fără
consimţământul femeii însărcinate.
Urmarea imediată: există o confuzie. Urmarea este stoparea cursului sarcinii, ea se opreşte în cursul
evoluţiei ei. Rezultatul este oprirea evoluţiei sarcinii, indiferent dacă are loc expulzia procesului de
concepţie.
Legătura de cauzalitate trebuie stabilită pentru că uneori poate fi vorba despre o altă cauză a avortului
care să nu aibă legătură cu eventuale manopere care ar putea fi putative. Dacă se realizează anumite
manopere apte să producă rezultatul, dar acesta nu se produce, ne vom afla pe terenul tentativei în
momentul în care ne aflăm la ipotezele de la (1) şi (2).
Intenţie directă la (1) şi (2) şi praeterinţie la (3).
Formele infracţiunii: se consumă în momentul în care are loc rezultatul (oprirea cursului sarcinii cu sau
fărăr expulzie). Fapta este suceptibilă de tentativă în ceea ce priveşte alin. (1) şi (2).
O situaţie specială o reprezintă alineatul (3) unde avem forma agravată şi forma de vinovăţie este
praeterintenţia şi unde nu poate fi vorba de tentativă. Practic, este posibil să se realizeze rezultatul mai
grav, iar fapta în sine să rămână în forma tentative (se realizează acţiunea de întrerupere a cursului
sarcinii, dar acesta nu se opreşte, copilul se naşte, iar mama fie suferă o vătămare corporală, fie
decedează. Copilul se naşte viu). Această posibilitate există mai ales în varianta când se produce moartea
victimei când avem o vârstă a sarcinii mai mare pentru că este posibil să se nască un copil viu inclusiv la
vârsta de 5 luni jumătate. În această situaţie, când se produce rezultatul mai grav, dar avortul rămâne
„sub forma tentativei”, vom vorbi de art. 36 alin. (3) adică se va aplica pedeapsa pentru fapta consumată.
25
CURS 2016 - 2017
Variantă agravată la alin. (3) unde distincţia se face ca urmare a rezultatului: am în acelaşi timp o
vătămare corporală sau moartea femeii însărcinate.
O problemă de natură teoretică o ridică varianta de la alin. (2): fapta poate fi raportată şi la art. 201 alin.
(1). Se poate întâmpla să se respecte condiţiile de la alin. (1), dar împotriva femeii, caz în care nu ne mai
raportăm la alin. (1), fapta se va comite împotriva F însărcinate şi ne vom raporta la varianta tip de la
alin. (2).
VĂTĂMAREA FĂTULUI (ART. 202)

Infracţiune fără precedent în legislaţia anterioară şi foarte rar întâlnită în celelelate legislaţii europene.
Originea acestei infracţiune se află în realitatea socială, în faptul că a existat sub incidenţa VCP un vid
legislativ care trebuia acoperit în sensul că existau situaţii în care se acţiona împotriva fătului fie în timpul
sarcinii, fie în timpul naşterii şi se producea consecinţe negative asupra lui care nu aveau nicio
posibilitate de încadrare juridică în timpul sarcinii.
Obiectul juridic principal se referă la protecţia produsului de concepţie ca fiinţă în devenire. În acelaşi
timp se acordă protecţie şi viitorului copil care se naşte şi care prezintă leziuni în urma vătămării
corporale sau care decedează la naştere.
Obiectul material este corpul fatului asupra caruia se actionează direct sau indirect.
Subiecţii infracţiunii:
- Subiectul activ nu este circumstanţiat, oricine putând comite această infracţiune

- Subiectul pasiv al infracţiunii poate fi în ipoteza de la alin. (1) mama (dar nu ea aduce vătămare)
şi mai putem vorbi de subiect pasiv în cazul copilului care s-a născut viu şi suferă o vătămare
corporală sau decedează ulterior naşterii. Există şi ipoteza în care nu avem un subiect pasiv
direct, principal, ci subiectul pasiv generic, statul, în ipoteza de la alin. (1)
Situaţia premisă:
- O primă situaţie este naştere: infracţiunea este comisă în cursul procesului de naştere – alin. (1),
(2), (4).
- Alin. (3) – timpul sarcinii, perioada întregii sarcini din momentul concepţiei până în momentul
declanşării momentului de naştere.
Latura obiectivă: această infracţiune în toate variantele ei are ca element material acţiunea sau
inacţiunea de vătămare a fătului. Elementul material este identic cu cel de la art. 193 şi 194.
În timpul naşterii putem avea ca acţiune lovirea directă a fătului, încercarea de obturare a căilor
respiratorii; poate fi vorba şi de inacţiuni precum nerealizarea actelor necesare conform normelor
medicale în timpul naşterii de către medici sau de către o asistentă.
Pe timpul sarcinii putem avea o acţiune indirectă asupra fătului prin acţiune asupra corpului mamei fie
prin lovirea acesteia, fie prin prescripţia unui tratament greşit, prin injectarea unei substanţe care să
afecteze fătul etc. Poate fi vorba în timpul sarcinii inclusiv de manopere imprudente.
26
CURS 2016 - 2017
Urmarea imediată a infracţiunii este de asemenea diferită în funcţie de variantele infracţiunii. O primă
urmare imediată este cea la care se referă varianta tip, alin. (1), respectiv împiedicarea instalării vieţii
extrauterine. Acest lucru are în vedere faptul că fătul se naşte mort, nu ajunge la stadiul de viaţă
extrauterin. O a doua categorie de urmări imediate apare la alin. (2) şi alin. (3) unde avem două ipoteze
de urmare imediată: fie vătămarea corporală a copilului, fie moartea copilului. În ambele ipoteze se
exercită anumite violenţe asupra fătului, acesta se naşte viu şi fie suferă una dintre consecinţele de la art.
194, fie după ce s-a născut viu copilul decedează tot în urma violenţelor la care a fost supus. Este
important să reţinem că în aceste ipoteze copilul se naşte viu.
Legătura de cauzalitate trebuie dovedită şi, în principiu, şi în acest caz se va face o expertiză medico-
legală.
Formele infracţiunii: fapta se consumă în momentul în care se produce unul dintre rezultate, fie
împiedicarea instalării vieţii, fie vătămarea corporală, fie decesul copilului. Tentativa nu se pedepseşte.
În privinţa variantei de la alin. (3), legiuitorul a comis o eroare. Acest alineat este lipsit de consecinţa de
la alin. (1), respectiv împiedicarea vieţii extrauterine. Este vorba de situaţia din afacerea Veau când s-a
acţionat asupra fătului, acesta s-a născut mort şi nu am nicio altă infracţiune. Aceeaşi problemă se pune
şi în cazul accidentelor de circulaţie. Problema se pune în cazul unor sarcini avansate, respectiv peste 6
luni (24 de săpt) – dacă am o acţiune intenţionată asupra mamei şi înainte de 24 de săptămâni are loc un
avort, vom aplica art. 194 NCP. Dacă este vorba de o acţiune din culpă, vom avea tot vătămare corporală
din culpă. Problema se pune în momentul în care nu mai putem vorbi de avort după cele 24 de
săptămâni şi suntem obligaţi să vorbim de o naştere prematură. În această împrejurare textul nu este
acoperitor.
Alin. (6) – cauză de excludere a infracţiunii atunci când faptele sunt săvârşite de personalul medical în
cursul terapiei medicale respectând toate procedeele prevăzute de lege.
Alin. (7) – cauză de excludere a pedepsei
27
CURS 2016 - 2017
CAPITOLUL V. INFRACŢIUNI PRIVIND OBLIGAŢIA DE ASISTENŢĂ

A CELOR ÎN PRIMEJDIE
LĂSAREA FĂRĂ AJUTOR A UNEI PERSOANE ÎN DIFICULTATE (ART. 203)

Obiectul juridic se referă la acele obligaţii care presupun obligaţia de asistenţă a unei persoane aflate în
pericol.
Obiectul material este corpul persoanei.
Subiectul activ nu este circumstanţiat, dar nu poate comite această infracţiune autorul stării de pericol
(cel care pune persoana într-o stare de pericol).
Această faptă nu este susceptibilă de participaţie pentru că fiecare are obligaţia să acorde ajutorul unei
persoane aflate în dificultate.
Situaţia premisă este dată de existenţa unei stări de pericol cu privire la viaţa, integritatea corporală sau
sănătatea unei persoane. Cel care lasă fără ajutor trebuie să se întâlnească cu o persoană aflată în stare
de pericol. Fără această stare preexistentă nu există infracţiunea.
Elementul material: este vorba despre o inacţiune care are două modalităţi – fie prin omisiunea de a dat
ajutorul necesar, fie prin omisiunea de a anunţa autorităţile, ambele de îndată (într-un timp util).
Urmarea imediată este o stare de pericol cu privire la viaţa, integritatea corporală sau sănătatea unei
persoană care se adaugă la unui pericol deja existent.
Fapta se comite cu intenţie.
Tentativa nu este posibilă.
28
CURS 2016 - 2017
ÎMPIEDICAREA AJUTORULUI (ART. 204)

Idem 203.
Spre deosebire de infracţiunea anterioară, cel care realizează pericolul poate comite în concurs şi
infracţiunea de împiedicare a ajutorului.
Vezi manual.
CAPITOLUL VI. INFRACŢIUNI CONTRA LIBERTĂŢII PERSOANEI

Corespondent în VCP capitolul 2 din Titlul 2, dar nu au mai fost preluate în acest capitol toate
infracţiunile din capitolul corespondent din Codul anterior.
LIPSIREA DE LIBERTATE ÎN MOD ILEGAL (art. 205)

Această infracţiune are drept corespondent art. 189 VCP, dar infracţiunea a fost restructurată în aşa fel
încât să nu mai existe suprapuneri cu alte infracţiuni din vechiul text.
Obiectul juridic al infracţiunii se referă la libertate fizică a persoanei, libertatea de mişcare, libertatea de
deplasare. Obiect material avem doar în măsura în care se acţionează asupra corpului persoanei.
Subiecţii infracţiunii: subiect activ necircumstanţiat, participaţia penală se poate realiza în toate formele.
Subiectul pasiv este circumstanţiat într-una din variantale agravate, respectiv atunci când este vorba de
un minor sub 18 ani.
Latura obiectivă: elementul material al infracţiunii constă în lipsirea de libertate a unei persoane, această
restrângere fiind realizabilă atât prin acţiune, cât şi prin inacţiune, se poate realiza atât direct cât şi
indirect.
!!!În legătură cu elementul material este important factorul timp- atât pentru constatarea infracțiunii în
sine, cât și pentru delimitarea ei de alte infracțiuni. În principiu, lipsirea de libertate este o infracțiune
continuă ( trebuie să dureze o anumită de timp); practic, această durată poate fi și extrem de scurtă
( câteva minute, secunde), în anumite ipoteze, dacă persoana este împiedicată să-și realizeze un drept,
să întreprindă o acțiune la care era îndreptățită. Exemplu: G o ține pe M timp de câteva secunde cât să
rateze un tren, o prezentare, un examen. Trebuie să se creeze in concreto o restrângere de libertate.
Relaţia între viol şi lipsirea de libertate: în principiu, dacă privarea de libertate este realizată exclusiv în
scopul violului, atunci violul absoarbe lipsirea de libertate. În schimb, dacă lipsirea de libertate se
prelungeşte fără a mai avea legătură cu violul, atunci vom avea un concurs de infracţiuni.
29
CURS 2016 - 2017
Exemplu: G o leagă pe M de calorifer, o violează și o lasă acolo- este lipsire de libertate+ viol. O altă
ipoteză: G ia hotărârea de a avea acte sexuale repetate- o aduce pe M, are loc un viol, iar preț de câteva
ceasuri rămâne acolo ( e împiedicată să plece) și au loc alte acte de viol- viol în formă continuată- va fi
absorbită infracțiunea de lipsire de libertate. Dacă vorbim despre un timp îndelungat ( zile, săptămâni),
vom avea concurs viol- lipsire de libertate.
Relația tâlhărie – lipsire de libertate: în principiu, tâlhăria absoarbe infracțiunea de libertate. Dacă
lipsirea de libertate se situează în afara actelor specifice tâlhăriei (poate începe anterior- M este
sechestrată în cameră 2 zile, iar la eliberare, prin violență, i se sustrage un bun- concurs tâlhărie+lipsire
de libertate; sau ulterior- după tâlhărie este dusă și ținută sechestrată pentru a nu reclama).
Relația omor – lipsire de libertate: dacă lipsirea de libertate intră în mecanismul de ucidere a persoanie,
lipsirea de libertate va fi absorbită de omor. Dacă lipsirea de libertate se prelungește : speța 1- G o leagă
pe M de copac, îi aplică o lovitură de cuțit în inimă, ea moare pe loc- va fi doar omor; speța 2- autorul
imobilizează victima după ce îi aplică violențe, apoi, o leagă de un copac și o lasă acolo, iar victima moare
după un timp- concurs omor+ lipsire de libertate ( pentru că victima nu are posibilitatea de a se salva).
Urmarea imediată este privarea libertăţii fizice a persoanei.
Latura subiectivă: fapta se comite cu intenţie directă sau indirectă cu excepţia variantei de la alin. (3) lit.
c) când se pune în pericol sănătatea sau viaţa victimei. Dacă este pusă în pericol viaţa victimei este vorba
de praeterinteţie.
Formele infracţiunii: infracţiunea se consumă în momentul în care se creează lezarea libertăţii fizice a
persoanei. Tentativa la lipsirea de libertate cf. art. 5 se pedepseşte în privinţa alin. 1 şi 3. La varianta de la
litera c) avem intenţie depăşită. Este exclusă tentativa de la alin. (4) din același motiv- intenția depășită.
În principiu, nu sunt aplicabile nici dispozițiile art. 36 alin. (3)- nu este posibil ca rezultatul mai grav-
decesul, să se producă fără a avea lipsirea de libertate ( decesul trebuie să survină în urma condițiilor
privării de libertate; fapta este consumată din punct de vedere al lipsirii de libertate). În ceea ce privește
variantele, avem o variantă asimilată ( nou-introdusă): fapta comisă prin răpire împotriva unei persoane
ce se află în imposibilitatea de a se apăra/ de a-și exprima voința. Aceasta a fost introdusă deoarece în
practică exista un curent- răpirile copiilor din maternități- era un semi-vid legislativ ( în mod forțat,
trebuia să aplici analogia). Ea se poate aplica și altor persoane care, din cauza unei maladii sau ca urmare
a combinării vârstei cu maladia nu se pot apăra/ nu-și pot exprima voința.
Legătura de cauzalitate rezultă din materialitatea faptei. Fapta se comite cu intenție directă/ indirectă,
cu excepția variantei alin. (3) lit. c)- praterintenție; la fel și în ipoteza de la alin. (4)- fapta a avut ca
urmare moartea victimei ( praeterintenție, altfel, ar fi o infracțiune de omor).
În ceea ce privește varianta agravantă, avem mai multe ipoteze.
Ipoteza 1: alin. (1) lit. a) -trebuie să avem în vedere și art. 172 alin. (2)-arme:obiecte asimilate armelor. În
privința armelor ca atare este suficient ca persoana să poarte asupra sa o armă, dar în această ipoteză
trebuie să fie folosită arma.
30
CURS 2016 - 2017
Ipoteza 2: împotriva unui minor ( lit. b). Ipoteza 3: fapta pune în pericol sănătatea/viața victimei- se
realizează sub aspectul intenției depășite și trebuie să decurgă nemijlocit din maniera în care persoana
este privată de libertate ( nu în urma unor violențe exercitate asupra ei)- ex: M este sechestrată într-o
cameră lipsită de oxigen, nu i se oferă apă, mâncare etc. Trebuie ca decesul să survină în urma condițiilor
de privare de libertate ( ex. închide victima într-o cameră unde nu e oxigenare suficientă, după 3 zile
moare victima- avem decesul victimei; nu s-a urmărit uciderea victimei, rezultatul mai grav se produce
din culpă, nu a fost prevăzută moartea).
Dacă am violențe exercitate cu intenție pot avea un concurs loviri cauzatoare de moarte- lipsire de
libertate.
AMENINŢAREA (art. 206)

Este vorba de libertatea psihică a persoanei.
CAPITOLUL VII. TRAFICUL ȘI EXPLOATAREA PERSOANELOR

VULNERABILE
TRAFICUL DE PERSOANE (art. 210)

Are corespondent în legea specială.
Obiectul juridic e dat de relatiile sociale care privesc libertatea si demnitatea persoanelor vulnerabile,
relatii ce presupun interzicerea exploatarii.
Obiectul material poate sa aiba in masura in care se actioneaza prin cosntrangere fizica asupra persoanei
si voi avea corpul persoanei, dar e lipsita de obiect material in principiu
Subiectii
- Subiectul activ, in principiu, in varianta tip, nu e circumstantiat. Putem vorbi de o oarecare

cirumstantiere in varianta de la alin (1) lit a, ultima teza, unde se alfa intr-o pozitie de autoritate
fata de subiectul pasiv, la fel in ultima teza de la lit c, unde e o persoana care are o autoritate
fata de persoana traficata.
Avem un subiect activ circumstantiat in varianta agravata de la alin (2) unde subiectul activ e
functionarul public. Notiunea este explicata la art 175, unde avem 2 ipoteze, alin (1) functionarul
"autentic" si alin (2) despre cel "asimilat". In privinta alin (1) avem mai multe ipoteze, cel care isi
exercita atributiile intr-o putere din stat, exercita o demnitate publica sau care exercita atributii
in cadrul unor structuri de stat, regii autonome etc. In pricipiu, aceste notiuni sunt bine explicate
in doctrina si sunt multe decizii in practica, dar mai ales in cazul infractiunilor de serviciu.
31
CURS 2016 - 2017
- In privinta functionarului public asimilat, este vorba despre cei care exercita o functie publica
fiind desemnati: notari, executori, experti, interpreti, lichidatorul judiciar. Notiunea trebuie
interpetata in sensul codului penal, dar si in baza unor decizii, unde se precizeaza ca notiunea de
functionar este autonoma si trebuie inteleasa in sensul codului penal, nu al altor acte normative.
Spre exemplu, notiunea de medic din legile speciale exclud varianta unui functionar public, dar el
va raspunde totusi ca functioar in sensul codului penal. Subiectul pasiv este o persoane care se
afla sub autoritatea traficantului.
Latura obiectiva, elementul material se realizeaza printr-o actiune in una dintre modalitatile prevazute
expres de text, respectiv recrutate, transportate, adopastirea si primirea unei persoane. Prin recrutarare
intelegem ademenirea unei persoane pentru a face o anumita actiune.
Modalitatile sunt diverse, prin contact direct, prin mijloace electronice. In cele mai multe cazuri varianta
recrutarii se intalneste cand se propune fie un job in strainatate sau in tara, pretext pt a le exploata
ulterior. Transportarea, fireste, presupune deplasarea unei persoane dintr-un loc in altul, cu orice mijloc
de transport. Transferarea reprezinta ca si transportarea, deplasarea persoanei dintr-un loc in altul,
numai ca spre deosebire de transportare, deplasarea are loc dintr-un loc unde persoana se afla deja sub
autoritatea unui traficant. In momentul in care traficantul muta victima dintr-o tara in alta sau locuinta in
alta sau cand vinde victima (cersetorie, prostitutie). Adapostirea inseamna oferirea unei locuinte
temporare victimei, un loc unde aceasta se adaposteste vremelnic, poate fi vorba de o locuinta in sensul
propriu, dar si alt gen de spatiu in care persoana e adapostia. Spre deosebire de vechiul text se
inlocuieste o expresie care a fost critica in doctrina: "gazduire", care nu reprezenta ceea ce urmarea
legiuitorul sa acopere. Primirea unei persoane presupune receptionarea fizica a persoanei respectiva,
luarea ei in stapanire, victima intrand sub autoritatea celui care o primeste. Se leaga cu ideea de transfer.
Exista primire cand un traficant cumpara persoana traficata de la un alt traficant. Asta inseamna ca se va
ocupa de gazduirea si isi va exercita controlul asupra persoanei. Tuturor acestor modalitati ale elem
material le sunt atasate niste cerinte esentiale fara de care nu se realizeaza latura obiectiva a
elementului material. Acestea sunt lit a, b, c. Elementul material trebuie sa fie legat de acestea. Nu e
suficient sa transport o persoana daca nu am una dintre a, b, c.
a) Constrangerea poate fi fizica, de retinut ca in aceasta varianta, traficul de persoane absoarbe fie
infr de amenintare, fie cea de lipsire de libertate sau chiar infr de loviri si alte violente. La fel, la
rapire, care presupune deplasarea persoanei fara voia ei, va fi absorbita de traficul de persoane.
La inducerea in eroare, ea inlocuieste o alta formula din legea speciala, care se referea la "frauda
sau inselaciune" si in practica, aceasta ipoteza a ridicat uneel probleme, mai ales cand s-a pus
problema inselaciunii pentru ca aveam de-a face cu o infr complexa, care absorbea, dar trebuia
sa am toate elementele, nu numai inducerea in eroare. O simpla minciuna nu reprezinta infr
pana nu produce o paguba. In vechiul text, fara sa fie o paguba, se retinea trafic de persoane.
Teoretic nu puteam sa retin infractiunea pt ca am aici o infr a laturii obiective. Legiuitorul a
preferat aceasta formulare de inducere in eroare. Se poate retine infr in mom in care o persoana
e recrutata prin simpla inducere in eroare.
b) Am mai discutat, nu insistam. In general e vorba despre vulnerabilitati fizice sau psihice care fac
mai usor demersurile autorului traficului de persoane.
c) E vorba de "cumpararea" victimei de la o persoana care are autoritatea asupra ei. Sigur ca intr-o
astfel de varianta se realizeaza conditia laturii obiective.
32
CURS 2016 - 2017
Urmarea imediata este o stare pericol cu privire la libertatea si demnitatea victimei
Latura subiectiva: infr se comite cu intentie directa, deorarece fapta trebuie sa se realizeze in scopul
exploatarii unei persoane. Notiunea de exploatare a unei persoane este explicata in partea generala la
182, unde sunt mai multe varianta care privesc exploatarea persoanei si e vorba de ipotezele in care fie e
supusa la o munca fortata fie e tinuta in sclavie, fie e obligata la transportarea prostitutie, fie e obligata
sa cerseasca, fie de prelevarea ilegala de organe. In toate aceste ipoteze care presupun exploatarea unei
persoane, in mod evident libertatea si demnitatea unei pers sunt pagubite. Este inevitabil ca el sa
urmareasca, este intentie directa.
Formele infractiunii: Se consuma in mom in care se realizeaza oricare dintre modalitatile elem material.
Daca se realizeaza mai multe varianta ale elem material, infr nu isi pierde unitatea, avem o singura infr,
chiar daca are loc recrutarea si transportarea victimei. Fapta poate sa ia forma continua sau forma
continuata. Tentativa se pedespseste. In ceea ce priveste varianta agravata, este caracterizata printr-un
subiect activ circumstantiat.
Sanctiunea. Pedepse destul de mari, o fapta grava. Consimtamantul persoanei nu costituie cauza
justificativa.
Proceduri. Atat traficul de persoane, cat si de minori este de competenta DIICOT. Celelalte infractiuni din
capitol sunt de competenta DIICOT si ele, dar in masura in care faptele se realizeaza in conditiile
existentei unui grup infractional organizat.
TRAFICUL DE MINORI (art. 211)

Drept corespondent art 13 din legea 768. In pricipiu, aici sunt valabile in mare pt cel mai multe elemente
explicatiile de la traficul de persoane. Obiectul juridic, obiectul material, subiecti etc. Ceea ce e relevant
se refera la elementul material, spre deosebire de traficul de persoane, in cazul traficului de minori nu
mai avem conditia traficului in aceleasi conditii. Se transforma intr-o prima varianta agravata alin (2), lit
a, unde se face trimitere la 210 alin (1).
In cadrul traficului de minori elem material al laturii obiective nu mai e circumstantiat. Latura subiectiva
intentie directa cu aceleasi explicatii. Tentativa se pedespeste, consumarea cand se realizeaza elem
material. Variante, ultimele 3, nu au existat in codul penal de origine, ci au fost introduse prin OUG
18/2016. La lit. a avem fapta savarstia in conditiile de la 210, la fel si lit b. Dupa parerea mea sunt absolut
nejustificate ultimele 3, si vor crea confuzii.
Litera c) > Fapta a pus in pericol viata minorului. O astfel de varianta agravata exista si in legea speciala si
a fost scoasa pt a favoriza concursul de infr cu tentativa la omor, cu vatamare corporala din culpa etc. in
aceste cazuri trebuie sa opereze concursul in mod normal. Mai mult, in concret, este aproape imposibil
ca o astfel de consecinta sa apara din elementul material pur si simplu, o varianta praeterintentionata. In
privinta celorlalte 2 ipoteze, acestea sunt pe de-o parte redundante partial pt ca acopera aceleasi ipoteze
si in plus sunt redundante in raportr cu 210 alin. 1 lit. a), unde se vorbeste despre victima care se afla sub
autoritatea traficantului.
33
CURS 2016 - 2017
PROXENETISMUL (art. 213)

Are drept corespondent art. 329, care se afla si el la gramada in titlul 9. In VCP, in afara proxenetismului
mai exista prostitutia, care nu mai face parte din incriminarile NCP, fiind vorba despre o infractiune
dezincriminata. Modificarile nu sunt de amploare, au fost scoase niste varianta agravate care duceau la
suprapunere cu traficul de persoane.
Obiectul juridic. Dificultate de a distinge la alin. (1), fiind vorba de o persoana care practica liber
consimtit si este greu sa vorbesti despre o persoana vulnerabila, care nu trebuie incurajata determinata
sau ajutata la practicarea prostitutiei. Este evident cand persoana este constransa. In privinta obiectului
material putem aveam in aceasta situatie.
In privinta subiectului activ, nu avem unul circumstantiat, oricine poate fi subiect, existand posibilitatea
de a avea participatie penala, desi modalitatile de realizare ale infr sunt ele insele o "varianta" de
participitatie penala. In varianta agravata avem subiect pasiv circ, fiind un minor, sub 18 ani. In privinta
laturii obiective, elementul material se realizeaza printr-o actiune ce poate fi realizata in 3 modalitati
distincte, determinarea, inlesnirea sau obtinerea de foloase patrimoniale. Nu insistam.
Determinarea, avem de a face cu o instigare, dar cu ghilimelele de rigoare pt ca prostitutia nu mai e infr.
La fel si inlesnirea e o varianta a complicitatii, desi repet, nu avem de-a face cu o complicitate in
adevaratul sens al cuvantului. Obtinerea de foloase patrimoniale se refera la obtinerea unor beneficii din
partea proxenetului, taxa, procentul pe care il primeste din banii pe care persoana care se prostituieaza ii
obtine.
Prostituita este o conditie a proxenetimsului, ! Cel putin 2 acte sexuale, sa fie persoane diferite. Cand e
vorba de constrangere pot sa am si un singur act, daca se dovedeste ca actul sexual s-a realizat in scopul
obtinerii de foloase materiale.
Latura subiectiva, cu intentie. De completat. ! Dupa publicarea manualului a aparut o hot prealabila
unde s-a pus problema in cazul in care am si variatnta de la alin 1 si de la alin 2 e infr continuata sau un
concurs? Raspuns: Instanta suprema a decis: In mom in care in aceeasi imprejurare se comite fapta fata
de un major si un minor voi avea o singura infr, dar nu continuata, ci simpla, care va face trimitere atat la
alin 1 si cat si alin 3. Daca sunt in imprejurari diferite, va fi concurs. Intre 211 alin 1 si 211 alin 3, eventual
211 alin 1 si 3 impreuna. De vazut in manual despre infr continuata.
214, 215, 216 sunt si ele preluate din legea speciala, le gasim in manual.
! 216^1 este iarasi o creatie fabuloasa a oug 18/2016, este o prostie sinistra. De ce? Cineva care ar fi citit
cat de cat ce s-a scris in dreptul penal si-ar fi dat seama imediat pt ca a existat si in codul penal anterior,
la infr de act sexual cu un minor era o agravanta care pedeaspea mai grav daca ii oferea bani sau alte
foloase. De ce? Pt ca in contenxtul respectiv se ajungea la aberanta sitautiae in care un act sexual cu un
minor intre 15-18 ani fara bani nu era infractiune si daca il plateai era infractiune. In felul acesta se face
ca acum, daca ma un act sexual cu un minor de 17 si 11 luni fara sa ii ofer bani si fara sa fie in situatiiile
de la 220, nu voi avea infractiune, dar daca minorul se prostitueaza va fi infractiune. Mai aberant este ca
folosirea prostitutiei infantile se refera la act sexual de orice natura. Adica pe langa elem materiale orice
penetarare act sexual anal, oral, actele de natura sexuala inseamna altceva, mult mai mult si se regasesc
la infr de corupere a minorilor. Coruperea e un act obscen, cand se ating partile, organele genitale ale
unui minor, se face anumite gesturi obscene, dar nu exista act sexual la corupere. Si unde ajungem? In
34
CURS 2016 - 2017
situatia in care daca srpe exemplu un minor de 14 ani se realizeaza un act obscen in fata lui nu e nicio
problema.
CAPITOLUL VIII. INFRACȚIUNI CONTRA LIBERTĂȚII ȘI

INTEGRITĂȚII SEXUALE
Acest capitol este corespondetul partial al cap. 3 din titlul 2 din VCP, capitol care se intitula infr privitoare
la viata sexuala. Era o denumere parsiva pt ca in vechiul cod in afara de libertatea si integritatea sexuala,
legiutorul voia sa proteje si alte relatii, o pretinsa moralitate a relatiilor sexuale. In VCP erau violul, actul
sexual cu un minor in varianta de origine a codului din 69 era raporturi sexuale cu o minora, art 199
seductia, o infr de ev mediu :)), care proteja virginitatea femeii inainte de casatorie. Cap 3 a fost cea mai
slaba parte din codul penal de la 69 si pana in 89 cand s-au facut modificari. Era halucinant tot capitolul.
In 94 a publicat o carte Cicoclei despre aceste lucruri. La art 200 era o infr care se numea relatiile sexuale
intre persoane de acelasi sex, practic se incrimina homosexualitatea. La art 201 perversiuni sexuale, intr-
o prima faza sacntiona actele sexuale altele decat raportul sexual, inclusiv astfel de acte comise fara
niciun fel de constrangere si pe care se afla si reprezentau scandal public si au ramas pana la noul cod
penal. Art 202 era coruptia sexuala si art 203 incestul, care era relglementat tot la acest capitol, dar care
se referea la relatiile intre rude in linie directa, dar nu in varianta violenta pt ca era agravanta la viol. La
art 203^1 mai era o infractiune. Se observa ca sunt foarte multe modificari la acest capitol.
35
CURS 2016 - 2017
VIOLUL (art. 218)

Are drept corespondent art 197. Principala modificare adusa priveste elementul material al infractiunii pt
ca in VCP elementul material consta in actul sexual de orice natura. In NCP s-a detaliat elementul
material in ideea de a inlatura niste confuzii din vechiul cod. O alta modificare importanta este o variatna
asimilata la alin 2 care face referire la alin 1, "orice alte acte de penetrare anala sau vaginala" comise in
felul aliniatului 1. O alta modificare apare in zona variantelor agravate, dar vom reveni.
Obiectul juridic: retinem ca este dat de relatiile sociale privind libertatea si integritatea vietii sexuale,
adica libertatea persoanei de a decide cand, cu cine si in ce mod sa aiba relatii sexuale. Spre deosebire de
varianta de origine a codului penal, protectia privind libertatea vietii sexuale este acordata atat femeii,
cat si barbatului spre deosebire de vechiul text care se referea doar la raportul sexual si in contextul
respectiv subiectul putea fi doar barbatul. Sigur, observam ca in multe cazuri infr e complexa si vorbim
de un obiect juridic secundar, care consta in integritatea fizica sau chiar viata persoanei.
Obiectul material: în literatura de specialitate se vorbește despre coprul persoanei, dar avem rezerve pt
ca violul reprezinta o protectie a libertatii persoanei in acest sens precis, adica a libertatii sexuale. Este
hazardat, daca nu gresit, sa consideram ca libertatea sexuala poate fi cuprinsa in corpul persoanei. E
vorba de dimnesiunea psihica. E si trivial sa spunem ca avem obiect material. Exista unul secundar cand
avem agresiuni fizice. Violul se produce si prin constrnagere psihica.
Subiectii infractiunii: subiectul activ este necircumstantiat, poate fi orice persoana subiect activ si o
persoana de orice sex, adica poate fi si barbat si femeie, iarasi spre deosebire de varianta de origine. In
privinta subiectului activ, in doctrina, pe varianta veche, cand subiect activ putea fi doar barbatul si cand
elementul material era doar raportul sexual, se adauga o circumstantiere pe langa faptul ca era barbat,
acesta trebuia sa nu fie impotent. In aceeasi varianta de origine, din cauza specificului subiectului activ si
din cauza specificului elemtului material se spunea ca nu exista coautorat ca n-ar putea avea 2 raporturi
sexuale in acelasi timp. Nemaifiind vorba doar de raport sexual, pot avea loc in acelasi timp 2 fapte de
viol, 2 elemente materiale, un raport sexual si un act oral. Pe vechiul cod se spunea ca nu ar exista
coautorat, dupa parearea mea chiar daca pot exista simultatn, eu cred ca fiecare care realizeaza trebuie
sa raspunda in calitate de autor. Vom reveni la varianta agravata de 2 sau mai multe persoane.
Pluralitatea de subiect activ duce la varianta agravata. In privinta subiectului pasiv nici aceasta nu e
circumstantiat, sigur ca in anumite conditii avem o circumstantiere a subiectilor in cazul unor variante
agravate.
Latura obiectiva: elementul material, o referire la trecut pt ca aici lucrurile au evoluat. Initial, elem mat
era raportul sexual cu o femeie, intelegand prin raport sexual conjunctia intre organele genitale a
barbatului si a femeii. Tot ce nu era raport, intra la perversiuni, fie la relatii homosexuale, actele obscene,
dar violul era strict raportul sexual. Pt ca la un moment dat au intervenit modificarile respective, trebuia
facut in asa fel incat elementul material sa acopere si violentele homosexuale. "actul sexual de orice
natura intre persoane de acelasi sex sau de sex diferit", vechiul cod pana in 2009 a avut aceasta
sintagma. Din nefericire, s-a ajuns la o confuzie, nestiindu-se ce a vrut sa spuna legiuitorul. E o poveste
mai veche, avem istoria ei in manualul din 2013. A fost necesar si un RIL care sa explice "act sexual de
orice natura", care este un act ratat, care a adus mai multa confuzie. Nu se stie la momentul respectiv
daca prin act sexual de orice natura se intelege si cel anal si oral sua se intelege si orice alt act de natura
sexuaal. In prezent nu mai are nicio valoare RIL-ul. In contextul actul, in variatna tip, elem mat consta
36
CURS 2016 - 2017
intr-o actiune in una dintre urmatoarele modalitati: raportul sexual, actul sexual anal si oral. In variatna
asimilata consta in orice alte acte de penetrare vaginala sau anala. Foarte pe scurt despre modalitati.
Raport sexual = conjuctia intre organele sexuale ale celor 2 sexe, subiecti de sexe diferite, fapta se poate
realiza de catre un barbat sau de catre o femeie
Actul sexual oral = conjuctia intre un organ sexual si cavitatea orala a altei persoanei, subiectii pot sa fie
de acelasi sex sau de sex diferit, fata de prima varianta. Poate fi realizata in aceasta modalitate fie in
ipoteza in care autorul se foloseste de propriul sex , dar si cand se foloseste de organul sexual al
celeilalte persoane.
Actul sexual anal = conjuctia intre organul sexual barbatesc si cavitatea anala a unei alte persoane de
acelasi sex sau de sex opus. Pot sa fie inclusiv de acelasi sex.
In varianta asimilata, elem mat e dat de orice alte acte de penetrare vaginala sau anala. Din aceasta
formulare rezulta inclusiv ca in varianta tip avem de a face inttotdeauna cu acte de penetrare. In varianta
asimilata e vorba despre alte acte decat cele din varianta tip si e vorba de altele decat variatna tip.
Realitatea a demonstrat ca au existat fapte foarte grave impotriva libertatii si integritatii sexuale care nu
puteau fi incadrate la viol sau la alta infractiune sau chiar daca putteau, sanctiunea nu reprezenta
realitatea.
Alte acte de penetrare vaginala sau anala = penetrarea cu diferite segmente corporale (maini, degete,
alte obiecte).
Conditia atasata elem material pt toate modalitatile elem material, ca sa am infr de viol, ele trebuie sa se
realizeze fara consimntamantul victimei intr-una dintre variantele textului: fie prin constrangere, fie prin
imposibilitatea de a se apara sau de a-si manifesta vointa, fie prin profitarea de aceasta situatie.
Constrangere fizica sau morala (autorul loveste victima, o mobilizeaza, o agreseaza sau pur si simplu o
ameninta cu o arma sau verbal). Imposibilitatea victimei de a se apara se referea la o stare de
vulnerabilitate fizcia ce poate sa aiba mai multe surse (handicaapata, imobilizata intr-un loc, pozitie), iar
imposibilitatea de a-si manifesta vointa este o imposibilitate fizcia (o deficienta mentala patologica, o
intoxicatie cu alcool, stare hipnoza, somn profund). In vechiul cod, in afara de constrangere, era doar
profitarea de starea de neputinta. Pentru ca au existat discutii, desi in mod normal cand autorul pune el
insusi victima in starea respectiva exista o diferenta, ori o gaseste pe victima in aceasta imposibilitate,
dar se poate sa o provoace cu un somnifer etc. Sunt situatii diferite, dar in vechiul text nu era decat
varianta de punere in imposibilitate. Atat elementul material, cat si conditiile sunt alternative si orice
dintre ele se realizeaza, iar daca se realizeaza una sau mai multe faptae nu isi pierde unitatea. Daca are
loc in acealsi timp si un act sexual oral si un raport sexual avem o singura infractiune de viol, sau daca
exercita si constragneri fizicie si psihice avem o singura infr.
Urmarea imediata e lezarea liberatii si integritatii sexuale a victimei. Leg de cauzalitate rezulta in mod
direct
Latura subectiva: se comite cu intentie; atentie in ambele modalitati directa si indirecta. In general gasim
ideea conform careia se realizeaza doar cu intentie directa. Opinie gresita, desi majoritara. Se poate si
indirecta, altfel foarte multe fapte ar ramane nesanctionate. Trebuie sa ne raportam la urmarea
imediata. In mod evident, cand se realizeaza prin constrangere, unde am o impotrivire manifesta din
partea victimei, e clar ca e intentie directa, dar fapta se poate realiza si in contextul celorlalte 2 conditii,
37
CURS 2016 - 2017
adica fie autorul pune persoana in stare de a se apara fie profita de o astfel de stare. In aceste situatii, pt
ca nu avem un refuz explicit din partea victimei, ca ea nu se poate exprima, oricand autorul faptei ar
putea sa sustina ca din punctul lui de vedere a banuit ca exista consimtamant si ca nu a urmarit sa lezeze
libertatea sexuala, mai mult, un avocat bun ar admite ca putea sa accepte, dar nu a urmarit. S-ar putea
invoca lipsa intentiei. Cand e o persoana bolnava psihic autorul ar putea sa spuna ca a crezut ca ei ii face
placere. Daca nu admitem intentia indirecta sunt o groaza de fapte care ar ramane nesanctionate. Si
daca avem constrangere s-ar putea invoca un potential consimtamant din partea victimei. Viol in cupluri.
Intr-o relatie preexistenta. Exista viol si in cazul casatoriei. Autorul poata sa spuna ca e sotia mea, se
poate invoca lipsa intentiei indirecte.
Formele infractiunii: Fapta se consuma in momentul penetrarii. Tentativa e posibila si e pedepsita pt

faptele de la alin 1-3. E realizata cand exista constrangerea, dar nu se consuma faptul sexual. Victima e
pusa in inconstienta, autorul incearca, dar dintr-un motiv aceasta nu se realizeaza, nu are loc penetrarea.
Faptul ca textul se refera numai la alin 1-3, nu inseamna ca e exclusa tentativa la alin 4, numai ca e
preaterintentie, unde nu exista tentiva, dar e valabila explicatia de la partea generala.
Variantele: am vorbit deja de cea asimilata, care nu diferea de varianta tip decat prin elem material. La
alin 3 avem o variatna agaravata, care are mai multe ipoteze, lit a victima e ingrijirea, paza autorului.
Exista o interdependenta intre subiectul activ si pasiv, o oarecare circumstantiere. PE scurt, sunt
chestiuni simple. Ingrijirea se afla sub tutela, curatela, asistenta sociala, educarea la profesori, educatori,
paza se refera la orice persoana care asigura paza victimei, ex penitenciar, arest, iar tratament la medici,
persoanal medical. La lit b victima e ruda in linie directa, frate sau sora. Exista o diferenta fata de varianta
din codul vechi, unde victima era membru de familie. A dat nastere la multiple controverse, mai ales in
raport cu infr de incest. Se punea problema daca in acaesta variatna cadn am raport sexual, daca am sau
nu cocnurs cu incest sau violul absoarbe. RIL, cu absorbtie. Nu mai e valabil RILul pt ca in actuala
configuratie, incecstul e definit ca raport sexual liber consimtit. Practic in prezent sub imperiul noul cod,
cand am viol realizat prin raport sexual cu o ruda in linie directa sau cu un frate, sora, fapta e viol
agravat, nu se mai pune problema cu concursul. Ne referim la un "viol incestuos". Am renuntat la ideea
de membru de familie si pentru a rezolva aceasta problema, dar si o alta eroare, in sensul ca membru de
familie inseamna inclusiv sotul/sotia. Desi nu se specifica in mod direct, doctrina a convenit ca violul intre
soti nu exista. Asa a ramas multa vreme, pana cand, dupa 89, prin 2000, se introduce variatna agravata
membru de familie. Dintr-o data trecem dintr-o extrema in cealalata. De astazi e viol agravat. Fireste e o
nastrusnicie a legiuitorului. Astazi e in variatna tip. In codul anterior exista o prevedre prin care casatoria
atuorului cu victima inlatura raspunderea penala. G o bate, o violeaza si dupa amor ghebos si se
casatoreau si G nu mai raspundea. Partea nostima de abia venea. Cum o luai in casatorie, putea sa o
abuzeze la infinit, nestingherit, cu acte in regula.
Litera c), victima e un minor, una dintre modificarile cu oug 18/2016. Textul vechi se referea la minorul
care nu a implinit 16 ani, acum avem minorul pana la 18, dar e o inconsecventa fata de celelealte texte
din cod. Actul sexual a minorului, el poate de la 15 ani, legea recunoaste maturitatea sexuala de la 15
ani. Aici putem sa protejam imaturitatea sexuala, nu varsta. Este exagerat, dar nu e chiar atat de grav.
Lit d), materiale pornografice, legea 196/2003, activitatea de pornografie si retinem ca materialele
pornografice se refera la toate acele creatii de orice fel, care sugereaza sau reflecta explicit o activitate
sexuală (foto, filme) prin care se simuleaza sau realizeaza o activitate sexuala.
38
CURS 2016 - 2017
Lit e), fapta care a avut ca urmare vatamarea corporala, art 194, fie peste 90 de zile sau infirmitate etc.,
voi avea variantă agravata a violului, dar in conditiile in care lezarea integritatii se produce din culpa,
praeterintentionata. Daca G o violeaza pe M si cu buna stiinta cu intentie directa vrea sa ii produca o
infirmitate, atunci voi avea concurs intre viol tip si vatamare corporala. Avem o pedeapsa mai mare decat
variatna agravata. Daca fapta are consecintele de la 193, aceastea vor fi absorbita in viol in varianta
agravata.
Lit f), 2 sau mai multe persoane impreuna. Aceasta ipoteza a pluralitatii care exista in vechiul cod la mult
mai multe infr a fost pastrata doar la viol pt ca legiuitorul a considerat ca particularitatii
psihocrimonologice a violului in grup, fapta e foarte grava si trebuie tras un semnal de atentie chiar in
textul infractiunii, nu lasat sa opereze circ agravanta. Ne aduce iarasi in taramul discutiei cu cuaturatul,
ce se intampla cand exista 2 acte sexuale diferite asupra unei persoane in acelasi timp. Dupa parerea
mea, fiecare 2-3 persoane, fiecare comite autorat la viol in varianta agravata. Nu e autor/coautor, fiecare
raspunde pt viol pt ca libertatea sexuala e una speciala, care trebuie tratata cu toata seriozitatea si
protectia trebuie sa fie acordata persoanei vizavi de fiecare persoana in parte. Daca 5 o violeaza pe M,
am 5 violuri. E o lezare de fiecare fapta comisa, in raport cu fiecare autor. Chiar daca actele sexuale au
loc in acealsi timp, succesiv si fiecare acorda si sprijin, tot autorat, iar actele de complicitate se absorb in
actele de autorat. Aceeasi incadrare si daca e vorba de mai multe victime si mai multi autori, chiar daca
faptele au loc in locuri diferite. G si D se intalnescu cu M si V, autorii ii amentinta pe prieteni, care fug,
apoi pe fete. Alin 4, urmare moartea victimei, comisa cu intentie depasita, violente pt realizarea violului
si intensitatea fiind prea mare, scapand de sub controlul autorlui, care nu accespta rezultatul mai grav.
Violentele nu sunt apte in sine sa produca decesul, victima se loveste de un corp dur etc. Daca se
constata ca autorul urmareste sau doar accepta rezultatul mai grav, voi avea un omor calificat comis in
scopul savarsirii sau ascunderii violului. Pt variantele de la 1 si 2, actiunea se pune in miscare la plangerea
prealabila, multe ramana in zona cifrei negre. Nu exista o solutie mai buna, totusi. Sigur ca actiunea
penala se pune in miscare din oficiu pt celelalte variante.
AGRESIUNEA SEXUALĂ (art. 219)

E nou introdusă pentru a acoperi un vid legislativ. Sigura deosebire intre agres sexuala si viol e data de
elem material pt ca aici este vorba de un act de natura sexuala altul decat cel de la viol, in rest aceleasi
conditii, inclusiv variantele agravate sunt aceleasi.
Act de natura sexuala altul decat la viol = NU SUNT acte de penetrare, sunt tot felul de acte care au o
legatura directa sau indirectă cu organele sexuale si/sau cu activitatea acestora. Aici imaginatia
faptuitorului nu are limite. Alin 4, in ipoteza pt ca in general pot fi insotite de viol sau tentativa la viol, aici
se speficica ca actele de agresiune sexuala au fost precedate sau urmate de viol, fapta va fi absorbita de
viol. Viol in forma continuata sau nu? In acest caz, absorbtia functioneaza doar daca e viol consumat.
Legiuitorul nu s-a referit la infr sau fapta de viol. In acelasi timp nu se poate sa existe si viol si agresiune
sexuala in cazul in care violul se consuma, e cumva normal ca violul sa absoarba infr care prin natura lor
care contin alte fapte gen omorul care are diferite violente anterior, sunt de natura infr celelalte fapte,
cam asa si aici.
39
CURS 2016 - 2017
Ce se va intampla daca voi avea o tentativa la viol si alte acte de natura sexuala? Tentativa la viol in
concurs cu agresiune sexuala.
ACTUL SEXUAL CU UN MINOR (art. 220)

Aceasta infracțiune are acealași element material cu cel de la infracțiunea de viol numai că lipsesc
conditiile atasate elem material. Victima consimte la realizarea actului sexual care are aceeasi
configuratie ca la viol. Chiar daca e consimtamant, fapta e condamnabila. Nu e vorba de o constrangere.
Se considera ca persoana e imatura din punct de vedere psihic si nu poate sa decida asupra libertatii
sexuale.
Mergem la manual.
CAPITOLUL IX. INFRACȚIUNI CARE ADUC ATINGERE

DOMICILIULUI ȘI VIEȚII PRIVATE
VIOLAREA DE DOMICILIU (art. 224)

Obiectul juridic este reprezentat de relatiile sociale privind inviolabilitatea spatiului locuit de o persoana.
Ceea ce se ocroteste este un drept subiectiv, dreptul de a folosi nestingherit locuinta, iar nu spatiul în
sine (locuința).
Această infracțiune nu are obiect material tocmai din cauza faptului că este protejat un drept subiectiv.
Subiecții infracțiunii: nu avem circumstanțieri, participația este posibilă în toate formele ei.
40
CURS 2016 - 2017
Situația premisă: in cazul acestei infracțiuni, situația prem este dată de existența unui domiciliu în sensul
mai larg al legii penale, adică acel spațiu în care locuiește o persoană. Nu este noțiunea de „domiciliu”
din dreptul civil în care se vorbește de o locuință statornică, ci este vorba de spațiul în care o persoană
locuiește inclusiv în mod temporar. Textul, pentru a indica domiciliul, se refera la mai multe spații.
 Locuința este acel spațiu folosit de o persoană pentru a-și duce viața in locul respectiv, chiar
dacă este vorba și de spații care în mod normal au altă destinație, dar dacă este folosit spre
locuire devine o locuință în sensul legii penale (cortul, rulota, grajdul).
 Încăperea se referă la acea suprafață delimitată în cadrul mai amplu al unei locuinte (camera
dintr-o locuinta dintr-un apart cu mai multe camere).
 Depedința constituie acel loc aflat în prelungirea locuinței (poate fi vorba de o magazie, de o
pivniță, de orice altă construcție anexă la locuință; este important cine locuieste; se referă în
principiu la grădina din jurul casei sau la suprafața mai mare din jurul casei cu condiția ca aceasta
să fie îngrădită). Nu reprezintă domiciliu în sensul legii penale spațiile comune folosite de mai
multe persoane (holul scarii, casa scarii, liftul etc).
Infracțiunea de violare de domiciliu se poate realiza atat printr-o acțiune (pătrunderea fara drept), cât si
printr-o inacțiune (refuzul de a părăsi locuința). În privința pătrunderii, condiția atașată acestui element
material este ca fapta să se realizeze fără consimțământul persoanei în cauză. În modalitatea omisivă,
refuzul de a părăsi domiciliul este condiționat de existența unei cereri a persoanei care locuieste in
spatiul respectiv si poate fi altcineva decât proprietarul.
Urmarea imediată constă în lezarea libertății persoanei sub aspectul inviolabilității domiciliului. Legătura
de cauzalitate rezultă în mod direct.
Vinovăția este cerută sub forma intenției în ambele modalități. Mobilul si scopul nu au relevanță cu
privire la existența infracțiunii, dar, ca în orice alt caz, ele pot contura latura subiectivă si pot să aducă o
lumină asupra existenței sau inexistenței intenției.
Fapta se cosumă in momentul realizării elementului material fie in momentul pătrunderii, fie în
momentul refuzului de a părăsi locuința.
Infracțiunea poate avea forma continuă în momentul în care se realizează în varianta refuzului. Tentativa
este posibilă doar la varianta comisivă, dar nu este sancționată.
Ca si variante:
 Varianta agravata in alin. (2) care presupune mai multe ipoteze
o Fapta savarsita de o persoana inarmata (definitia data in partea general a codului
combinata cu definitia de partea speciala a notiunii de „arme”)
o Fapta savarsita in tmpul noptii
Sancțiuni: in ambele variante avem pedeapsa inchisorii alternativ cu amenda.
VIOLAREA SEDIULUI PROFESIONAL (art. 225)

Incriminare noua justificată prin realitățile sociale.
Situația premisă este dată de existența unui sediu al unei persoane jurdice sau persoane fizice.
Vezi manual.
41
CURS 2016 - 2017
VIOLAREA VIEȚII PRIVATE (art. 226)

Infractiune nou introdusa. Vezi manual pentru problemele teoretice.
DIVULGAREA SECRETULUI PROFESIONAL (art. 227)

Preluata din VCP fara a fi aduse modificari. Vezi manual.
42
CURS 2016 - 2017
TITLUL II
INFRACȚIUNI
CONTRA
PATRIMONIULUI
CAPITOLUL I. FURTUL
FURTUL (art. 228)

Obiectul juridic se referă la relatiile privind posesia si detentia bunurilor mobile aflate intr-un
patrimoniu. Ceea ce se protejează nu este neaparat proprietatea, ci situația de fapt a bunului, starea
fizica intr-un anumit patrimoniu. Sunt 3 aspecte esențiale care trebuiesc reținute:
43
CURS 2016 - 2017
 Posesia de bună-credință este protejata chiar si impotriva proprietarului (alin. 2). Daca
proprietarul bunului il sustrage de la o persoana careia i-l daduse in posesie sau detentie, va
comite furt.
 Per a contrario, posesia de rea-credinta nu este protejata impotriva proprietarului. Cu alte
cuvinte, proprietarul care sustrage bunul propriu de la persoana care i l-a sustras nu comite o
infractiune.
 Posesia de rea-credință este protejată in orice alta imprejurare decat cea referitoare la
proprietari, adica furtul de la hoț se pedepsește. De aici rezultă că, practic, ceea ce se ocroteste
nu este neaparat proprietatea, ci este starea de fapt a bunului, pozitia acestuia la un moment dat
intr-un patrimoniu, stapanirea fizica a bunului. Se protejeaza acel aspect al proprietatii care este
valabil si pentru posesie, dar si pentru detentie.
Obiectul material al infractiunii dupa cum rezulta din art. 228, este bunul mobil. Exista, insa, exceptii
referitor la acest aspect. Se considera ca pot fi obiect material al furtului imobilele prin destinatie.
 In privinta înscrisurilor, poate reprezenta obiect material al furtului orice înscris care aparține
unei persoane indiferent daca are sau nu o valoarea economica definita (o valoare estimabila
financiar).
 In ceea ce priveste energia, legiuitorul indica in primul rand energia electrica pentru ca acest tip
de energie se afla cel mai des la contactul cu infracțiunea de furt. Poate fi vorba de orice tip de
energie care poate fi captată, produsă sau folosită. În măsura în care este vorba despre energie
electrică și fapta se realizează fie prin degradarea anumitor sisteme electrice, fie printr-o
racordare ilegală sau prin defectarea anumitor mecanisme de înregistrare a energiei,
infractiunea de furt va intra in concurs cu art. 93 din legea 123/2012.
Atât în doctrină cât și în jurisprudență s-a considerat ca reprezintă obiect material al infractiunii de furt și
segmentele sau organele corporale dacă acestea apartin unei baze sau unei banci de astfel de organe.
Reprezintă obiect material si segmente corporale care sunt proteze (sunt detașate de corp sau
fătptuitorul le detașează și le sustrage el însuși).
Subiectii infractiunii NU SUNT CALIFICAȚI, participația penală este posibilă în toate formele. Au fost
cateva spețe legate de cele doua forme ale participatiei secundare (instigarea si complicitatea) care au
ridicat probleme. Pluralitatea de subiecti pasivi nu duce la pluralitate de infractiuni atunci cand e comisa
o singura infractiune de furt.
Situatia premisă: existenta detenției sau a posesiei asupra unui bun ce apartine unui patrimoniu. Nu este
realizata situata premisa in situatia in care bunul se afla in stapanirea unei persoane fara ca aceasta sa
stie. Este vorba de posesia asupra unui bun care face parte dintr-un patrimoniu si se afla in stapanirea
unei persoane, ceea ce inseamna ca nu avem situatie premisa a furtului atunci cand este vorba de bunuri
abandonate sau cand este vorba despre bunuri care nu apartin nimanui. Nu este o situatie premisa
pentru infractiunea de furt nici obiectul pierdut (vorbim despre insusirea bunului gasit, nu e de o
infractiune de furt). Pierderea vremelnica a contactului cu bunul nu semnifica pierderea acestuia si va fi
vorba de o infractiune de furt in cazul in care o peroana isi va insusi bunul.
Latura obiectivă, elementul material: luarea unui bun mobil din posesia altuia fără consimțământul
acestuia.
Luarea unui bun mobil = scoaterea bunului din sfera posesiei detentorului și trecerea în posesia
celeilalte persoane. Avem, pe de-o parte deposedarea și pe de altă parte imposedarea. Ca să existe
deposedare ar trebui ca bunul să se afle fizic în posesia subiectului pasiv. Nu întotdeauna se realizează
44
CURS 2016 - 2017
acest lucru pentru că pierderea bunului nu exclude posesia astfel încât există furt chiar dacă bunul se află
în sfera de stăpânire a făptuitorului dar într-un mod vremelnic.
De exemplu, fapta femeii de serviciu care are acces într-o locuință și cu această ocazie sustrage bunuri de
acolo va însemna că există infracțiunea de furt. Vom avea furt chiar dacă bunul nu se află fizic la posesor,
ca de exemplu în cazul în care G îi dă o pereche de pantofi pentru a-i proba lui M, iar M fuge cu ei. Se va
reține furt și nu abuz de încredere. Se va reține furt chiar în ipoteza în care posesorul nu știe că se află în
posesia acelui bun.
Pentru întregirea laturii obiective avem atașată o condiție esențială = luarea bunului să se facă fără
consimțământul posesorului sau detentorului. Aceasta este o condiție a laturii obiective, particularizând
elementul material (luarea) în sensul că prin lipsa consimțământului nu putem avea de a face decât cu 3
tipuri de luare:
 Luare prin ascuns – G se află în amfiteatru, M iese din amfiteatru iar G îi ia portofelul
 Luare prin viclenie
 Luare prin abuz – G ia geanta lui M și îi ia portofelul (fără violență). Dacă M nu își manifestă în mod
vădit lipsa consimțământului, adică fie rămâne în pasivitate sau consimte (prin consimțământ nu se
mai realizează latura obiectivă) trebuie văzut dacă se mai îndeplinește latura obiectivă.
Elementul material se poate realiza prin acțiune, dar și prin inacțiune. Inacțiunea reprezintă momentul în
care autorul ar trebui să predea un bun și nu o face sau predă o cantitate mai mică (în ultimul caz trebuie
verificat dacă este înșelăciune sau furt). Se va reține furt și în ipoteza în care șoferul de taxi nu dă toate
bagajele din mașină clientului.
URMAREA IMEDIATĂ: schimbarea situației de fapt a bunului prin scoaterea lui de sub stăpânirrea părții
vătămate și punerea acesteia în imposibilitatea de a mai dispune de bun.
În principiu, această schimbare de stare a bunului echivalează cu o pagubă, adică cu un prejudiciu
echivalent cu valoarea bunului. Acest lucru nu se îndeplinește întotdeauna deoarece există cazuri în care
bunul rămâne la făptuitor pentru o perioadă foarte scurtă. Din această cauză, urmarea imediată nu est o
pagubă ci simpla schimbare a situației de fapt a bunului. De aceea nici lipsa pagubelor nu înlătură
existența infracțiunii.
LEGĂTURA DE CAUZALITATE: rezultă în mod direct.
LATURA SUBIECTIVĂ: Infracțiunea de furt se comite numai cu intenție directă.
FORMELE INFRACȚIUNII: Fapta se consumă în momentul deposedării și al însușirii autorului. Fapta se

consumă independent dacă autorul reușește sau nu să rămână în posesia bunului o perioadă mai lungă,
indiferent dacă acesta stăpânește sau nu bunul.
Tentativa se pedepsește conform art. 232 NCP. Tentativa se realizează în momentul în care se începe
acțiunea de luare dar ea nu este dus la sfârșit din motive independente de voința autorului.
45
CURS 2016 - 2017
În ipoteza în care bunul estre sustras, dar rămâne în incita imobilului, fiind prins de paznici, există două
opinii:
 Fapta rămâne în poziția de tentativă
 Fapta este consumată – opinie corectă
Tot fapt consumat va fi și în ipoteza în care autorul faptei ia lucrurile și le ascunde în incită în ideea că le
va recupera.
VARIANTE: Varianta agravată a furtului este cea în care furtul are consecințe deosebit de grave.
SANCȚIUNI: Amenda/ închisoare și posibilitatea împăcării părților.
FURTUL CALIFICAT (art. 229)

Litera a: Mijloc de transport în comun = orice vehicul care asigură transportul persoanelor, fie terestru,
subteran, naval, aerian. Taxiul nu intră deoarece se consideră că reprezintă un mijloc de transport privat
în jurisprudență. Trebuie ca mijlocul în transport să fie în serviciu, adică să funcționeze în programul de
lucru. Dacă este în serviciu, nu are importanță dacă merge sau staționează. Nu contează dacă în
momentul respectiv în mijlocul de transport în afară de șofer și victimă mai erau alte persoane sau nu.
Litera b: În timpul nopții se referă la perioada în care nu mai există lumină naturală, perioada dintre
apus și răsărit. Ar trebui să se folosească criteriul realității, indiferent de oră. Contează dacă este vorba
de munte/câmpie, anotimp, perioadă. Odată ce s-a instalat întunericul, se păstrează elementul
circumstanțial chiar dacă locul este luminat sau există activitate (tură de noapte). Pe de altă parte, există
și decizii care nu au păstrat acest element în cazul menționat. Profu susține că trebuie păstrat principiul
realității . se reține furt în timpul nopții chiar dacă în locuință erau luminile aprinse.
Litera c:
Mascare = acoperirea feței sau schimbarea înfățișării astfel încât ea să nu poată fi văzută
Deghizare = reprezintă ceva mai mult decât mascare, fiind vorba de utilizarea unor accesorii astfel încât
să se creeze aparența unei alte persoane.
Travestire = ipoteza în care persoana vrea să pară de alt sex față de sexul adevărat.
Litera d:
Efracție = îndepărtare violentă a unui dispozitiv, mecanism care are drept menire protecția bunului. Se
referă la smulgerea lacătului, spargerea ușii, a ferestrei, etc. efracția presupune o distrugere, deci furtul
comis prin efracție va absorbi infracțiunea de distrugere.
Escaladare = depășirea obstacolului dintre autor și bun și presupune în mod normal cățărarea pe un
obstacol. Nu trebuie să fie o modalitate firească și trebuie să-l ajute pe autor să ajungă la bun iar nu să
părăsească locul!
Litera e:
Acest element circumstanțial nu se reține în care pur și simplu se obturează un echipament de
supraveghere, ci se referă la acele fapte comise prin blocarea funcționării sau întreruperea funcționării
46
CURS 2016 - 2017
unui aparat. Nu a fost vizată ipoteza în care G distruge sistemul de supraveghere întrucât aici se adaugă
și infracțiunea de distrugere care nu se absoarbe.
Alin. (2) litera a:
Bunurile ce fac din patrimoniul cultural se găsesc în legea nr. 182/2000.
Alin. (2) litera b:
Alin. (2) litera c:
(…)
Alin. (3): se referă la ipoteze în care sunt implicate bunuri prin care se poate produce o pagubă
colaterală.
*restul infractiunilor din carte*
CAPITOLUL II. TÂLHĂRIA

Este compus din 5 articole care cuprind 3 infracțiuni.
47
CURS 2016 - 2017
TÂLHĂRIA (art. 233)

Deosebirea fata de varianta tip din Codul anterior se afla la nivelul pedepsei, in noul cod fiind prevăzută o
pedeapsa mai mica.
Tâlhăria este o infracțiune complexa având consecințe asupra obiectului juridic si laturii obiective.
Obiectul juridic: fiind o infracțiune complexa, avem un obiect juridic principal (stăpânirea de fapt a
bunului), dar întâlnim si un obiect juridic secundar care se refera la relații privind libertatea fizica sau
psihica, integritatea corporala si sănătatea persoanei.
Obiectul material: avem același obiect material principal ca si la infracțiunea de furt, respectiv bunul
mobil cu precizările făcute la analiza infracțiunii respective. Exista si un obiect material secundar, corpul
persoanei in măsura in care sunt exercitate violente fizice asupra acestuia. Violentele fizica nu determina
existenta unui obiect material secundar. In doctrina se vorbește si despre diferite obiecte/lucruri/bunuri
care ar fi lezate prin violenta fizica (haine sau alte bunuri). Aceasta opinie este greșita întrucât obiectul
material trebuie sa reflecte întotdeauna valoarea lezata. In cazul nostru numai corpul persoanei poate fi
obiect material secundar.
Subiecții nu sunt circumstanțiați:
- Subiectul activ: participația este posibila sub toate formele cu precizarea ca in cazul
coautoratului participantul trebuie sa realizeze in mod concret una din acțiunile care intra in
componenta elementului material principal, fie in cel secundar.
- Subiectul pasiv: ne circumstanțiat; întâlnim, însă, un specific pentru ca poate fi vorba despre o
pluralitate de subiecți pasivi (un subiect pasiv poate fi victima infracțiunii, dar pot fi si doua
persoane diferite: unul care suferă violentele si celălalt care suporta deposedarea)
Latura obiectivă: avem un element material principal si un element material secundar
- Principal: coincide cu cel al furtului, adică luarea bunului din posesia sau detenția altuia fără
consimțământul victimei. Specificul infracțiunii complexe de tâlhărie se reflecta si in privința
elementului material principal deoarece exista posibilitatea ca dincolo de ceea ce se întâmpla in
mod normal la furt, bunul sa fie in posesie si sa fie luat de făptuitor, in cazul nostru se poate
realiza elementul material principal si in ip in care sub pasiv abandonează ea însăși bunul in urma
violentelor sau subiectul pierde contactul cu bunul in urma violentelor. In cazul remiterii bunului
de către victima in cazul violentelor exercitate, trebuie sa facem dif intre tâlhărie si șantaj,
principalul element distinctiv fiind momentul in timp la care se realizează preluarea bunului (la
tâlhărie avem o concomitenta intre exercitarea violentelor si luarea bunului, in timp ce la șantaj
mai întâi se exercita violentele, iar ulterior se preia bunul)
- Secundar: consta in exercitarea de violente. Deși legiuitorul s-a străduit sa acopere orice ipoteza
posibila, el s-a referit si la amenințări, punerea victimei in stare de neputința/inconștienta de a se
apară. Toate aceste variante reprezintă direct sau indirect violente. Practic, vom avea de regula
de a face fie cu elementul material specific art. 193, fie cu elementul material specific de la
amenințare. Se poate realiza infracțiunea de tâlhărie si prin violente fizice atipice cum ar fi cele
din cazul lipsirii de libertate (imobilizarea victimei, blocarea într-un anumit loc/punct etc.).
Punerea victimei in stare de inconștienta se poate realiza prin folosirea unor substanțe (daca
substanțe narcotice => varianta calificata a furtului), iar punerea in neputința de a se apară se
48
CURS 2016 - 2017
poate realiza prin violente fizice atipice (posibil vecine cu cele de la lipsirea de libertate sau prin
violente „psihice”).
Este important de reținut faptul ca aceste doua elemente materiale trebuie sa se afle într-o relație de
strânsă interdependenta, de la mijloc la scop, in sensul ca violentele trebuie exercitarea fie in scopul
luării bunului, fie in scopul de a păstra bunul furat, de a înlătura urmele infracțiunii sau in scopul ca
infractorul sa își asigure scăparea. Daca nu se stabilește aceasta legătura (in mod excepțional), nu vom
avea infracțiunea de tâlhărie.
Ex: M si G sunt prieteni, se duc la un picnic, la un moment dat G baga mana in cos si ii fura
telefonul.
Pot apărea dificultăți de încadrare si interpretare legate de latura obiectiva in mai multe ipoteze:
1) Cele doua elemente materiale se întrepătrund într-o oarecare măsura in sensul ca luarea bunului
este ea însăși violenta. Nu avem niște violente exercitate separat. Ex: smulgerea lănțișorului de la
gatul victimei, smulgerea telefonului din mana victimei. In general, in toate aceste ipoteze,
practica noua merge in mod constant pe ideea de tâlhărie, motivându-se ca acțiunea aceasta de
luare violenta reprezintă o amenințare la adresa persoanei si aceasta practic se vede paralizata in
posibilitatea de riposta tocmai din cauza acestei violente care se exercita indirect.
S-a afirmat in doctrina ca trebuie făcută distincția intre ipotezele in care victima resimte ca o
amenințare acest soc al violentei luării si ipoteza in care victima este surprinsa si nu are timp sa
reacționeze si nu poate afirma ca a existat o violenta psihica asupra ei, o amenințare.
Ex: povestea căciulii rusești
2) Ipoteza in care avem fie mai multe acțiuni specifice furtului, fie mai multe acțiuni specifice
exercitării de violente, fie o combinație intre aceste doua, adică mai multe fapte de sustragere si
mai multe victime. Le vom analiza pe rând:
a. Mai multe fapte specifice furtului fie in forma consumata, fie in forma de tentativa cu o
singura exercitare de violenta asupra unei singure persoane: daca actele specifice
furtului realizează conținutul unei singure acțiuni de furt, vom avea o singura acțiunea de
tâlhărie. Aceasta soluție are ca rațiune unicitatea furtului, iar nu unicitatea patrimoniului
pentru ca poate fi vorba de bunuri sustrase cu aceeași ocazie care aparțin diferitelor
patrimonii.
b. Pluralitate de victime ale violentelor, dar o singura sustragere: avem o singura
infracțiune de tâlhărie, motivul fiind acela ca in cadrul infracțiunii complexe, unicitatea
sau pluralitatea de infracțiuni se apreciază in funcție de elementul material principal sau
in funcție de infracțiunea principala care intra in complexitate
c. Pluralitate de acte specifice furtului + pluralitate de victime ale violentelor. Vom avea
atâtea infracțiuni de tâlhărie cate deposedări am avut si cate victime ale violentelor
legate de deposedarea respectiva. Aceasta soluție se bazează pe pluralitatea
infracțiunilor de furt care la rândul ei este realizata prin deposedări diferite, multiple
care autonomizează infracțiunile de furt ce intra in complexitate.
In cazul infracțiuni ide tâlhărie, unitatea sau pluralitatea de infracțiuni se stabilește in funcție de
existenta/inexistenta mai multor infracțiuni de furt, iar aceasta pluralitate sa unitate se bazează pe
pluralitatea/unitatea de patrimoniu (vezi manual).
49
CURS 2016 - 2017
Urmarea imediată coincide cu cea de la furt: schimbarea stării de fapt a bunului; urmarea secundara
este fie o lezare a integrității fizice, fie o lezare a sănătății. Pentru a ne păstra in limitele tâlhăriei simple,
consecințele de la violentele fizice trebuie sa se limiteze la articolul 193 C.Pen. Daca se depășesc cele 90
de zile de îngrijiri medicale sau daca apare o infirmitate, vor apărea consecințele de la art. 194 si vom
vorbi despre o tâlhărie calificata.
Latura subiectivă: INTENTIE DIRECTA calificata printr-un dublu scop: furt si scopul legat de elementul
material secundar si legătura dintre acesta si elementul principal => scopul luării bunului sau de a păstra,
asigura scăparea.
Formele infracțiunii: se consuma exact in aceleași condiții ca furtul atunci când se realizează
deposedarea cu condiția sa se exercite si violente. Pentru tentativa ne vom raporta la condițiile de la furt
cu condiția ca violentele sa fie consumate.
In privința variantelor, avem o varianta agravata.
Sancțiune: închisoarea de la 2 la 7 ani si interzicerea exercitării unor drepturi.
Procedura este cea normala.
TÂLHĂRIA CALIFICATĂ (art. 234)

Avem drept corespondent art. 211 alin. 2 si alin 2^1 din VCP. S-au păstrat o mare parte din elementele
circumstanțiale si s-a renunțat la tâlhăria comisa de doua sau mai multe persoane, s-a renunțat la
tâlhăria produsa in timpul unei calamitați, tâlhăria in public, toate din aceleași motive ca si la furt. Apar si
variantele noi sau cele modificate. Se aplica analiza făcută supra la tâlhărie.
Specific pentru tâlhăria calificata: armele se UTILIZEAZĂ faţă de furt. Trebuie luate in calcul si obiectele
asimilate armelor, adică acele obiecte care sunt folosite la atac spre deosebire de furt unde sunt excluse.
Daca este vorba de o arma de foc, trebuie analizata intenția autorului cu privire la exercitarea violentelor
pentru ca se poate întâmpla sa fie vorba de o tâlhărie in varianta simpla in concurs cu un omor calificat in
scopul săvârșirii altei infracțiuni (daca se determina infracțiunea de a ucide combinata cu luarea bunului).
Nu este suficienta simularea de calități oficiale, trebuie realizate elementele infracțiunii de tâlhărie,
inclusiv violenta.
Se pedepsește cu închisoarea de la 5 la 12 ani si interzicerea exercitării unor drepturi. Cu aceeași

sancțiune se pedepsește si tâlhăria care a avut ca urmare vătămarea corporala. In acest caz vom vorbi
despre săvârșirea unei infracțiuni cu praeterintentie.
Daca este vorba de un 229 in timpul nopții prin simulare de cal oficiale si vătămare corporala: 234
raportat 233 si avem o singura fapta.
ART. 235, 236, 237 (exclude tâlhăria urmata de moartea victimei) – vezi manual
50
CURS 2016 - 2017
CAPITOLUL 3. INFRACȚIUNI CONTRA

PATRIMONIULUI PRIN NESOCOTIREA
ÎNCREDERII
ABUZUL DE INCREDERE (art. 238)
Obiectul juridic este reprezentat de relațiile de încredere si corectitudine in raporturile patrimoniale,

obiectul material este un bun mobil in aceleași condiții ca la furt, subiectul activ este circumstanțiat in
sensul ca este persoana căreia i-a fost încredințat un bun mobil in baza unui titlu si cu un anumit scop.
Poate fi vorba si despre o persoana juridica. Subiectul pasiv este ne circumstanțiat.
! Situația premisa: data de existenta unui bun încredințat in baza unui titlu si cu un anumit scop. Este
vorba de un titlu care exprima un raport patrimonial netranslativ de proprietate (contract de mandat,
depozit, locațiune, transport, prestări servicii etc.). Este important sa reținem si ca exista o particularitate
la contractul de împrumut unde se poate realiza situația premisa numai in situația in care este vorba de
un împrumut de folosință si nu de un împrumut de consum (exemplu: împrumutul unei sume de bani; nu
avem abuz de încredere; nu se înapoiază suma de bani, ci un echivalent, deci litigiu civil; daca dau o suma
de bani cu alta destinație decât cea de consum, atunci vom putea vorbi de o infracțiune de abuz de
încredere).
ATENTIE LA URMAREA IMEDIATA !!!
Vezi manual.
51

Penal - Partea Specială, Curs

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Penal - Partea Specială, Curs

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

DREPT PENAL, PARTEA

DREPT PENAL - PARTEA SPECIALĂ

NOTIUNE. OBIECT. CORELATII

SCHEMA GENERALA DE ANALIZA

SISTEMUL PARTII SPECIALE A DREPTULUI PENAL

CAPITOLUL I. INFRACTIUNI CONTRA VIETII

Art. 188 OMORUL

supravietuieste cerebral pe baza mecanismului de glicoliza anaeroba (mecanism prin care

UCIDEREA LA CEREREA VICTIMEI (art. 190)

Putem vorbi si de o situatie premisa care se confunda cu calificarea subiectului pasiv.

DETERMINAREA SAU INLESNIREA SINUCIDERII (art. 191)

UCIDEREA DIN CULPA (art. 192)

CAPITOLUL II. INFRACŢIUNI CONTRA INTEGRITĂŢII CORPORALE

LOVIREA SAU ALTE VIOLENŢE

VĂTĂMAREA CORPORALĂ (art. 194)

LOVIRILE SAU VĂTĂMĂRILE CAUZATOARE DE MOARTE (art. 195)

VĂTĂMAREA CORPORALĂ DIN CULPĂ (art. 196)

Sancţiuni mai mici decât cele de la celelalte infracţiuni.

RELELE TRATAMENTE APLICATE MINORULUI (art. 197)

ÎNCĂIERAREA (art. 198)

CAPITOLUL III. INFRACŢIUNI SĂVÂRŞITE ASUPRA UNUI

VIOLENŢA ÎN FAMILIE (ART. 199)

UCIDEREA ORI VĂTĂMAREA NOU-NĂSCUTULUI SĂVÂRŞITĂ DE CĂTRE

Obiectul juridic al infracţiunii: viaţa copilului nou-născut.

Obiectul material: corpul copilului nou-născut.

În lipsa termenului de 24 de ore ar fi persistat soluţii contradictorii legate de noţiunea de NN.

Urmarea imediată a infracţiunii se referă la decesul copilului NN.

Sancţiuni şi aspecte procesuale: varianta de la (1) reprezintă o variantă atenuată şi se sancţionează cu

CAPITOLUL IV. AGRESIUNI ASUPRA FĂTULUI

ÎNTRERUPEREA CURSULUI SARCINII (art. 201)

- Se vorbeşte de un medic calificat în obstetrică-ginecologie cu drept de liberă practică în această

Situaţia premisă: trebuie să fie vorba de o sarcină (femeie însărcinată).

Intenţie directă la (1) şi (2) şi praeterinţie la (3).

VĂTĂMAREA FĂTULUI (ART. 202)

- Subiectul activ nu este circumstanţiat, oricine putând comite această infracţiune

Alin. (7) – cauză de excludere a pedepsei

CAPITOLUL V. INFRACŢIUNI PRIVIND OBLIGAŢIA DE ASISTENŢĂ

LĂSAREA FĂRĂ AJUTOR A UNEI PERSOANE ÎN DIFICULTATE (ART. 203)

Obiectul material este corpul persoanei.

Fapta se comite cu intenţie.

Tentativa nu este posibilă.

ÎMPIEDICAREA AJUTORULUI (ART. 204)

CAPITOLUL VI. INFRACŢIUNI CONTRA LIBERTĂŢII PERSOANEI

LIPSIREA DE LIBERTATE ÎN MOD ILEGAL (art. 205)

Urmarea imediată este privarea libertăţii fizice a persoanei.

În ceea ce privește varianta agravantă, avem mai multe ipoteze.

AMENINŢAREA (art. 206)

CAPITOLUL VII. TRAFICUL ȘI EXPLOATAREA PERSOANELOR

TRAFICUL DE PERSOANE (art. 210)

- Subiectul activ, in principiu, in varianta tip, nu e circumstantiat. Putem vorbi de o oarecare

Urmarea imediata este o stare pericol cu privire la libertatea si demnitatea victimei

TRAFICUL DE MINORI (art. 211)

PROXENETISMUL (art. 213)

CAPITOLUL VIII. INFRACȚIUNI CONTRA LIBERTĂȚII ȘI

VIOLUL (art. 218)

Formele infractiunii: Fapta se consuma in momentul penetrarii. Tentativa e posibila si e pedepsita pt

AGRESIUNEA SEXUALĂ (art. 219)

ACTUL SEXUAL CU UN MINOR (art. 220)

CAPITOLUL IX. INFRACȚIUNI CARE ADUC ATINGERE

VIOLAREA DE DOMICILIU (art. 224)

Sancțiuni: in ambele variante avem pedeapsa inchisorii alternativ cu amenda.

VIOLAREA SEDIULUI PROFESIONAL (art. 225)

VIOLAREA VIEȚII PRIVATE (art. 226)