BOROI, Alexandru

S-a niscut la 20 octontbrie 1952, contuna Roata.-jude{ul GiLrrgiu. Alexandru Boroi

Studii: Facultalea de Drept. Unir,ersitatea Bucure;ti (1980); Doctor in drept cu teza,.lnfi.acliLrni
contravieJii"(I996).
Activitate: asistent universitar (198i-1991); lector universitar (1991-1996); conferen{iar
ttniversitar ); profesor universitar (din 200 I ); conducltor de doctorat (din 2004);
( I 996-200 I
condtrcitor master ,,$tiinfc penale" (din 2004); secretar qtiinlific al Facultalii de Drept
(1992-1996); ;ef catedrd drept penal (1996-1997 2000-2008); prodecan Facultatea de
Drept. Academia de Polilie ,,Alexandru Ioan Cuza"; ntembnr al Senatului Academiei gi al
ConsiliulLri Facult5lii; membru al Asociajiei Romdne de $tiinle Penale; membru al
Asocia{iei IntemaJionale de Drept Penal; membnr al Consiliului $tiinlific al Centrului
Intema{ional Biografic Cambridge; membru in Comisia de analizd a contesta{iilor pentlr
posturile didactice de profesor gi conlerenliar din cadrul Consiliului Na{ional de Ateitare a
Titlurilor, Diplomelor gi Certificatelor Universitare din cadrul Ministerului Educaliei gi
Drept penal. Partea speciall
cercetirii; membru al Institutului de $tiin{e Administrative ,,paul Negulescu,,, Sibii;
menlbru in comisia de specialitate a C.N.A.T.D.C.U. pentm confirmarea titlurilor de Doctor
$i a calitltii de I.O.S.U.D., la Ministerul Educa{iei pi Cercetarii.
Edifia 5
Cursuri qi specializlri: curs postuniversitar $tiin{e penale (1985); Drepturile omglui in - revizuita qi ad[ugita -
administrarea justi{iei - curs organizat la Bucuregti deNaliLrnile Unite (1993); Traficul de
stupefiante - curs (Stockholm, 1995); congresul Romdno-American (Montreal, 200
l);
Simpozion privind Dreptul penal european (Friburg, 2003); Curs la Centrul de pregatire
a
cadrelor de polilie (Munster, 2004); conferinfa internafionald organizati de trupul
European pentru Administra{ie Publicd (Bema, 2005); Conferinla inteiralionall
organizatd
de Institutul Internalional de gtiinte Administrative (Berlin, 2005 j.
Publicafii: Autor gi coautor a peste 80 de cursuri gi monografii, dintre care:
,,Drept penal.
Paftea generali"; ,,Drept penal. partea speciala";
,,lnfracliuni contra vielii,,i ,,o..pt
procesual penal"; ,,lnfracliuni contra unor rela{ii privind convieluirea
sociald,,; ,,The infan_
ticide and wilful murder in the romanian penal law',; ,,Dreptul penal al af-acerilor,';
,,lnfrac_
jiuni prevdzute de Legea nr. 14312000 privind prevenirea gi combaterea
traflcului ilicit de
judiciara internafionald in materie penali,,, in colaborare cu I.
!^r9qyri"; ,,cooperarea Rusu
(2008); ,,Drept penal. Partea generala. Conform Nourui cod penar" (2014);,,Drept
penar.
Partea speciald. conform Noului Cod penal" (201a);,,practicdlLrdiciara in
materie penalr_
Drept Penal. Partea GeneralS" (2013), Tratat de cooperare judiclard internationald
\. {t[" r,
in materie
penali (20 l6), Fiqe de drept penal pentru admiterea in magistraturi si avocaturd (20
l9).
Autor gi coautor a peste 90 articole qi studii. Prezentarea a peste 5l de comuniciri qtiin{ifice
in cadrul conferinlelor naJionale qi intemajionale. Director membru in mai multe proiecte
;i
de cercetare gtiin{ifi ca.
Distinc(ii: Pentru contribulii in domeniul dreptului penal a fost inclus de citre
Centrul
Interna{ional Biografic cambridge in lucrarea ,,who's who in the 2lrr,
Centurv,, cu
atribuirea medaliei aferente (200 l); premiul ,,vintiln Dongoroz,' in domeniul
or.p,rl,,i
penal acordat de Uniunea Jurigtilor din Rom6nia (2002,2006); premiul
,,vespasian peila,,in
domeniul Dreptului penal acordat de Uniunea Jurigtilor din Romdnia (200g), premiul
,,Vintild Dongoroz" in domeniul dreptului penal al Uniunii Juristilor din Rornania (2016).

Editura C.H. Beck

Bucureqti 2021
 21 I nfi'trt'l iu n i co n I ra pe rs ou nc i
$5. Latura subiectivl
l.
Sub aspectul.lbzrei de vinovtilre, infiacfiunile contra persoanei pot fi sdvargite
cu inten{ie (ornorr"rl), cu pruelerinten{ie (lovirile, vatamirile corporale
$i vatamarile
cauzatoare de moarle) sau din culpti (uciclerea din culpi, vdtamarea corporala clil
culpa). Stabilirea formei de vinovS{ie cLr care a ac{ionat fhptuitorul gi a modalitalilor
corespunzdtoare fiecdrei forme prezinta importanla pentru incadrarea juridica a faptei
qi, uneori, pentru individualizarea sancliunii.
B. De regula, mobilul cu care a ac{ionat infractorul sau scopul urmirit de
nu prezintd relevanfd pentru existen{a infrac{iunii, ci doar pentru dozarea pedepsei.
Numai ca excep{ie, uneori, legiuitorul cuprinde mobilul sau scopul, fie ca cerinfa
a con(inutului incriminarii, fie ca circumstan{r agravanti
[art. lg9 alin. (l) lit. b), c)
qi dt C.pen.l.
Omorul calificat este o variantd a omorului simplu,
zute elemente sau imprejurdri agravante.
$6. Forme. Modalitifi. Sancfiuni
A. Forme. Infrac{iunile contra persoanei sunt susceptibile, de regula, de o desf5-
gurare in timp; ca urrnare, pot avea forme imperfecte, cum ar fi actele pregititoare
sau tentativa.
Actele pregdtitoare, degi posibile la majoritatea infracliunilor contra persoanei,
totugi, nu sunt incriminate, iar in unele cazuri se absorb in tentativd, ca de, exemplu,
la infrac(iunea de lipsire de libertate in mod ilegal.
Tentativa, posibila la aproape toate infrac{iunile contra persoanei, nu se sanclio-
neazd decdt la o parle dintre acestea.
Consumarea infracliunilor contra persoanei are loc in momentul c6.nd se produce
urmarea imediata descrisi in norma de incriminare (rezultatul vdtimdtor sau starea de
pericol).
B. Modalitdli. Faptele contra persoanei pot fi incriminate sub numeroase moda-
lit51i normative: simple, calificate (atenuate sau agravate). Fiecare modalitate norrna-
tivl poate cunoaqte, la rdndul sdu, nenumdrate modalita{i faptice, de realizare con-
cretd, determinate de imprejurarile concrete in care faplaa fost comisd, in raport cu
mijloacele folosite, cu locul gi timpul, cu rela{iile dintre infractor gi victima, cu
mobilul, putand defini slvArqirea faptei.
C. Sancliuni. Pedeapsa difera in funclie de gravitatea infrac{iunii. Astfel, omorul
calificat este sancfionat cu pedeapsa deten(iunii pe via![, pe cdnd ameninlarea, cu
amendd. Atat detentriunea pe via{d, cat qi amenda, nu sunt prevdzute singure, ci
altemativ cu pedeapsa inchisorii. Pedeapsa inchisorii poate fi, insd, prevdzuta gi sin-
gurd (omor, viol, ucidere din culpd etc.).
La unele infrac{iuni se prevede gi pedeapsa complementard constdnd in interzi-
cerea unor drepturi; la altele, aceastd pedeapsa, fbri a fi previzutd expres, se aplicr in
baza Si in condiliile art. 65 C.pen.
acesta
in con{inutul lui sunt prevd-
Capitolul II
Infrac{iuni contra vie{ii
Sec(iunea 1. Omorul
g1. Con{inutul legal
Omonrl, a$a cum apare definit in ar1. 188 alin. (1) C.pen., constd in uciderect unei
exercitdrii
persoune Ei se pedepseqte cu inchisoare de la 10 la 20 de ani gi interzicerea
unor drePturi'
Tentcrtivcr se pedepse;te [alin. (2)].
Acest mod de exprimare nu reprezintd altceva decAt o explicare mai precisd a
denumirii marginale a infracliunii (omorul), Iird a reprezenta o descriere explicita a
tuturor elementelor constitutive ale infracqiunii.
Nici chiar fotmularea, in sensul td omorul ar reprezenta ,,fapta persoanei care, cu
inten{ie, ucide oalti persoand"l, sub un anumit aspect nu ar fi completd, deoarece nu ar
scoate in eviden!5 toate elementele conlinutuluijuridic al infracliunii de omor
(de pilda,
ar eviden{ia numai actul de violen{d asupra altei persoane, dar nu 9i rezultatul constAnd
in moafiea acelei persoane, precum gi raporlul de cauzalitate intre act 9i rezultat)2.
in definirea omorului, legiuitorul se foloseqte de insugirea obiectivd a substantilu-
lui provenit dintr-un verb (uciderea) pentru a comprima in el descrierea ac{iunii
(manifestarea de violen(5 fa{a de victima), rezultatul imediat (moarlea victimei), cdt
qi legdtura de cauzalitate dintre tapta qi rezultat gi de a exprima concludent aceste
realitali3.
Omorul a fost incriminat in toate legisla{iile, deoarece asemenea fapte au adus
dintotdeauna atingere celui mai important atribut al persoanei, viala; punerea in peri-
col sau suprimarea vie{ii persoanei au fost combdtute nu numai din punctul de vedere
al intereselor victimei, dar mai ales pentru cd asemenea fapte prezentau un pericol
pentru intreaga societate; {hrd respectarea vielii persoanei nu poate fi conceputd
existenla insagi a colectivitdlii Ei convie{uirea paqnicl a membrilor acesteiaa.
I
A se vedea V. Dongoroz Si colab., op. cit., vol' III, p. 180.
r A se vedea A. Boroi,lnfrac{iuni contra vielii, op. cit., p. 54.
I Este interesanti 9i defini{ia omorului dati de juristul englez L Cokein sec. al XVIl-lea:
,,cAnd un om cu memoria sdnitoasi gi la vArsta la care rdspunde pentru faptele sale uoide pe
nedrept, cu premeditare sau inten{ionat orice frin{i ra{ionald [...]" (,.Royal Common on Capital
Punishment", Report C.M.D., No. 8932 at 2611953, Codul penal Model American -
Philadelphia PA, The American Law lnstitute).
a
A se vedea A. Boroi,lnfiac{iuni contra vie{ii, Ed. AII Beck, Bucuregti' 1999' p' 20'
 26

$2. Condifii preexistente

I n/i'uc 1 iun i cotltru pc rs ou n e i
Y Infi'ut'littni contra via{ii
unii ar.ttori, desprinzandu-se concluzia
21

Acest punct de vedere a fbst reafirmat de

procesul naqterii, chiar dacd expulzarea
^, ",,nrinrarea copilultri dr-rpd ce s-a declanEat
A. Obiecrul infi'uc'litutii. u) Obiec'tul juritlic speciul a[ infracliunii de o1r-ror il ll*"i, prr a avut inca loc, constitr"tie omor, adicd o intiacfiure contra vieliir'
constituie rela(iile sociale a cAror lormare, desfhgurare gi dezvoltare normali implici "" in,.,potriuo acestei pdreri s-a sus{inut cd dreptul la via{5 implich existen{a vielii; or,
respectul acelei valori sociale, care este via{a omului. Prin incriminarea omorului este ,{pcnre accasta se poate vorbi nu din momentul inceperii procesuiui
fiziologic al na;-
ocrotita aceastd valoare sociala esen(iala gi prin mijlocirea acesteia sunt apdratc- ci abia din momentui cdnd acest proces, luAnd sfArqit, copilul este
relaliile sociale care se nasc qi se dezvoltd in jurul valorii sociale menlionate.
Lrii noturrt..
gi ili incepe via{a sa extrauterinar'
Omul este o valoare socialS fundamental5, fiindca prin om gi in jr-rrul sdr.r se for- "lnrlrrr
-"'Conr".in1a
acestui punct de vedere ar fi cI infracliunea de omor n-ar putea fi
meazd qi se dezvoltd imensa majoritate a relaliilor sociale; ocrotind aceste valori. sdvArqindu-se asupra copilului ndscut; daci ac{iunea s-a desligurat
conceputa decAt ca
implicit sunt apArate toate relaliile sociale la care ne-am referitr. A,"tui in curs de expulzare, qi pAnd \a lnalizarea procesului naqterii, fapta va
urupru
b) Ohiecnl moterial al omorului consti in corpul unui om in via15, indiferent de fdtului'
constitui infraciiunea de vdtf,mare a
vdrsta (copil sau nou-ndscut, tdnir, adult, batrdn), sex (brrbat sau femeie), starea sd- Exista gi opinia dupd care, nu ar fi posibil sd se fixeze, teoretic Ai in abstract,
nitalii (sdndtos, bolnav, muribund) sau a normalitalii bio-antropologice (normal, rnomentul apariliei viefii gi, implicit, a dreptului la viala al copilului, acest moment
anormal, viabil sau neviabil, cu malforma{ii sau monstruozitd{i anatomice sau antro- de particularitalile procesului na$terii in fiecare caz in parte3'
i,ina .onaltionat
pologice etc.). impotriva acestei pireri s-ar putea susline cd oricdte parlicularita{i ar prezenta
viala este un fenomen complex ca formd de migcare; ea are la bazir procese procesul naqterii unui individ sau altul, criteriul dupd care viala incepe este odatA cu
biologice gi psihice care subordoneazi procesele inferioare (chimice, fizice, meca- .xist"n1a autonomd a copilului qi cdnd acesta s-a desprins de via{a intrauterind
nice)2. Dacd inceteazdvia[ain sens biologic, inceteazd.qi viala ca valoare sociald, ca r6mAne valabil mai depafte, fiind impus de procesul natural al apariliei vie{ii.
relalie socialS, implicit relaliile legate de ea. De aceea, ne intereseazd nu numai problematica manipulSrilor genetice a constituit obiect de preocupare in mai
aspectul social al vie{ii, dar;i cel biologic. multe documente juridice interna(ionalea, principiile statuate fiind insa preluate in
Ocrotirea vie{ii se indreapta asupra tuturor persoanelor, fie ele sdndtoase, bolnave legislaliile na{ionale de cdtre numai cdteva state5.
qi muribunde, nefiind ingiduit niminui sd suprime via{a cuiva, oricdt de grele ar fi in actualul Cod pena16, nu existd dispozilii referitoare la incriminare a unor fapte
suferin(ele pe care le indurd, oricAt de pu{in timp ar mai avea de triit, acest lucru legate de manipularile genetice. De lege ferenda, ar fi de reflectat asupra introducerii
fiind valabil gi pentru cazul in care bolnavuligi d6 consim{dmAntul. in acrualul Cod penal a dispoziliilor in materie din fostul Cod penal (varianta din
viaJa este ocrotitd de legea penald din momentul apariliei gi pdni la incetare. 2005)7, Titlul I, capitolul IV, intitulat ,,crime gi delicte privind manipularea
Momentul de inceput al vie{ii persoanei este cel a[ nagterii. Degi s-ar pdrea cd geneticd" (art. 193-195), in care fuseserd incriminate faptele de alterarea genotipului,
detetminarea acestui moment este simplS, in realitate nu este aqa. Nagterea persoanei,
implicit a vielii, fiind un proces format din mai multe etape, in literatura de specia-
litate s-au exprimat mai multe pireri asupra momentului in care se poate considera cd
I A se vedea o.A. stoica, op. cit., p.64; C. Barbu, ocrotirea persoanei in dreptul penal,
un om este in viala. Dupa o opinie mai veche, omul era considerat in viala din
momentul in care litul a dobdndit, prin nagtere, existen{a extrauterini independentd, Ed. Scrisul RomAnesc, Craiova, 1916,p.35.
I A se vedea C. Bulai, op. cit., p. 116; lVI. Basarab, L. Moldovan, V. Suisan, Drept penal,
moment pe care il marcheazl respiralia copilului3.
Partea speciali, vol. I, Cluj-Napoca, 1985, p. 49.
In literatura noastrd de specialitate s-a exprimat gi punctul de vedere potrivit I A se vedea T. Vasilitr Si colab., Codul penal al Rominiei. Comentat 9i adnotat. Partea
cdruia, despre un om in via{d se poate vorbi nu neapdrat din momentul respiraliei speciald, vol. I, Ed. $tiin1ific6 9i Enciclopedicd, Bucuregti, 1975, p. 10; L Dobrinescu, lnfrac-
copilului, ci chiar din momentul in care copilul se angajeazd in procesul nagterii, prin liuni contra vielii persoanei, Ed. Academiei RomAne, Bucureqti, 1981 , p.23.
4
urmare, inainte ca acesta sd fie expulzat gi sa-gi inceapr existen{a sa extrauterinda. De pild6, Declaralia universali a genotipului uman gi a drepturilor omului, Conven{ia
europeani pentru proteclia drepturilor omului 9i a demnitdlii frinlei umane fa{5 de aplicaliile
biologiei gi medicinei, ConvenJia privind drepturile omului 9i biomedicina 9i Protocoalele
adilionale la aceasta.
5
Spre exemplu, in FranJa au fost interzise experimentele pe embrioni umani, precum 9i
rA vol. lll, p. 18.
se vedea V. Dongoroz Sicolab., op. cit., oblinerea de astf'el de embrioni pentru cercetare, iar in E,lve{ia Constitulia con{ine prevederi
IA se vedea Z Bel4, Medicina legal6, Ed. Teora, Bucureqti, 1992, p. lg; A. Boroi, referitoare la clonare, fecundarea in vitro [dreptul de a procrea qi reproducerea asistatd (este
op. cit., p. 17. admisS, in anumite condilii, in Fran{a)1.
t salteli, Romano-Di Falco, Nuovo codice penale comentato, U.T.E.T., Torino, 6
A se vedea Legea nr. 28612009 privind Codul penal (M.Of. nr. 5 I 0 din 24 iulie 2009), ctt
1940,
p.232. modificirile gi completdrile ulterioare.
I A se vedea Gr. Rdpeanu, Manual de drept penal al R.p.R., parlea
speciali, Bucuregti, 7
A se vedea A. Boroi, Drept penal, Partea speciald conform noului Cod penal (Crime 9i
1960, p. 73; B. Brcrunstein,Drept penal al R.p.R., partea speciala, Iagi, 1959, p. 135. delicte privind manipularea genetici), Ed. C.H. Beck, Bucure$i, 2005, p. 83.
 28 [trli'ot'Tiutti contrLt ptt'.\t)dnL i
crearea ilegala de errbrioni umani gi crearea prin clonarea unei fiinle ulnane genetic
identice r-utei alte fiinlc urnane, vii sarr ntoarte.
Motnentul cAnd se sfdrqeqte via{a, de asenreuea, a collstituit o problema pe larg
dezbatuta in literatura de specialitate. ir-r cir.rda aparen[elor gi cu excep{ia unor cazuri
rare, moartea persoanei nu constituie un fapt instantaneu, via{a nu paraseqte deodatd
intreaga erlisf-erd cerebrala gi, cu atat mai pu{in, celelalte organe sau lesuturil. Existi
situalii de tranzilie ale dispariliei vie{ii, caracterizate prin goc, colaps, sincopa, coma,
agonie, moarte aparentd, cand trecerea spre moartea definitd se desfEgoard in etape,
ca o succesiune de stari care ingreuneazd surprinderea ntomentului mo4iil. in morlile
violente, prin leziuni trautnatice sau diencef-alice, agonia poate lipsi, ca gi unele mor[i
subite. in alte cazuri insd, clrm sunt asfixiile, intoxica{iile cu cianurd, bolile cu evo-
lufie supraacutd, agonia este de scuftd duratd, iar in altele, cum sunt bolile cronice, ca
tuberculoza, cancerul qi unele intoxica{ii, ea este de lungi durati3.
In raport cu acest spectru larg de situa{ii concrete in care se desfEgoard procesul
rno(ii unei persoane, este dificil de adoptat reguli absolute; totugi, medicii iau in con-
siderare doua situalii distincte, qi anume: moartea clinica, determinata de incetarea
funcfiilor aparatului respirator gi ale aparatului circular, gi moartea cerebrala sau
biologici, care se instaleazd ceva mai tdrziu, dupi o stare de comd cu o durata mai
scurti sau mai lungd, in funclie de cauza mo4ii1. intre aceste doud momente, degi
funcliile sistemului neryos central, respirator gi circulator sunt oprite, se poate incd
interveni in unele cazuri prin metodele de reanimare ca viala sd fie salvata5. Inter-
ven{ia nu mai este posibila dupi ce a intervenit moartea cerebralf, sau biologic5. in
acest sens sunt gi prevederile Legii nr. 9512006, republicatd, privind reforma in
domeniul sanatatii.
Ceea ce este obiect material (corpul uman) nu se confunda cu subiectul pasiv care
este persoana in via{d careia i s-a suprimat ori s-a incercat sd i se suprime viafa. Dupa
consumarea omorului, persoana pierde calitatea de subiect pasiv qi devine o victimi;
din subiect pasiv devine obiect material al infracliunii. in acest caz, obiect material
este corpul lipsit de via{a al persoanei ucise. in caz de tentativi insd, persoana conti-
nuAnd sI triiasc5, trdsaturile sale, ca subiect pasiv, se confundd in totul cu cele ale
obiectului material.
in problematica definirii obiectului material al infracliunii de omor, doctrina gi
practica judiciara au relevat un aspect care este din ce in ce mai mult dezbatut qi in
alte pri, gi anume: considerarea ca tentativd de omor a unei situa{ii care, cel pulin in
dreptul nostru penal de pdnd acum, era consideratr un fapt putativ. Altfel spus, in
analiza valorii concrete protejate de legiuitor (obiectul material al infracliunii de
I A se vedea I. Dobrinesur,
op. cit., p. 23.
r A se vedea Gh. Scripcanr. M. Terbancea, Patologia medico-legald, E.D.p., Bucuregti,
1978, p. 33.
IA se vedea l. Kraus-Manolesctr, I. Preda, Tanatologie medico-tegali, Ed. Medicala,
Bucuregti,1967,p.63.
a A se vedea R. Kallmann, Rechtsproblen.re
bei der Organtransplantation Straf und
Zivilrechtliche Er'"vagungen. in Zeitschrifft fur das gesamte Familienrecht nr. 1111969,p.576;
V. Iftenie, D. Dermengiu, Medicinl legal5, Ed. C.H. Beck, Bucuregti, 2009,p.36.
5
A se vedea I. Dobrinescu, op. cit., p. 23.
L
Itfiaclittni contrLt viclii 29
ridicat chestiunea dacd reprezinta sau nu o condilie sine cltrct roil fhptttl ca
^mor). s-a
fi tbst in via(d in momentul in care s-a comis asupra ltti elementul
],',rri..t,.tt pasiv sd
..t.,.irt al fapteil. Considerinr cd victima trehuie sa fie irt viali pentrtr eristenla
al inf}acliunii'
obiectului material
in care inculpatul dezmembreaza ori incendiazi cadavrul, unndrind ascull-
in cazul
derea faptei
de omor sdvArqite anterior, vor fi comise doua inltactiuni in concurs real,
mormintel'
ir*i*ti*.u de omor qi infrac{iunea de profanare de cadavre saupoate fi orice persoand,
B. Strbiectii infrec{itmii. a) Subiect activ al infracliunii
nu este condilionata de vreo calitate speciald a subiec-
deoarece existen{a infrac{iunii
persoand care indepline;te
tutri. in consecinta, infrac{iunea poate fi sdvdrqiti de orice
condiliile generale ale rdspunderii penale.
participalia penalA in cazul omorului este posibil[ sub toate formele: coautorat,
instigare qi comPlicitate'
Astfet, in cazul coautoratului, in literatura juridicd se subliniazl necesitatea unei
contribu{ii nemijlocite la fapta a coautorului (fapta consumatd ori fapta tentata).
Exista o asemenea contribu{ie nemijlocita a coautorului cdnd acesta sivdr$e$te
acte
care apa(in ac{iunii tipice, specifice laturii obiective a infracliunii date, descrise sau
indicaie de verbttm regens din norma incriminatoare3. in cazul omorului vor fi deci
astfel de acte orice activitAli susceptibile sd producd moartea unei persoane.
Astfel, in practica judiciard s-a decis cd existl coautorat dacf, mai multe persoane au
lovit victima cu un instmment apt de a ucide (cu!it, topor, briceag, ciomag etc.), chiar
dac6 numai lovitura unuia dintre participanli a fost mortala; ac{ionind simultan, cu
aceeaqi inten{ie de a ucide gi completdndu-se unul pe altul, inculpalii sunt coautoria.
participalia la infracliunea de omor in forma complicitilii se poate concretiza
doar intr-o activitate cu caracter accesoriu, legatl in mod mijlocit ;i indirect de
activitatea care constituie elementul material al infracfiunii, unita, sub aspect subiec-
tiv. cu intenlia de a ajuta, inlesni etc. comiterea infracliunii de omor. Complicitatea
poate fi materiald, ca de exemplu, procurarea armei necesare uciderii victimei (com-
plicele cunoscAnd intenlia autorului qi urmarind sau accept0nd producerea rezul-
tatului), distrugerea ugii de la locuin{a persoanei vAt5mate, pentru a u$ura pitrunderea
autorului in scopul uciderii victimei, sau moralA, ca de pildd, intirirea inten{iei
autorului de a sdvdrqi omotul.
rA se vedea A. FilipaS, Despre converlirea faptului putativ in tentativi in materia infrac-
{iunii de omor, in R.D.P. nr. 211994,p.54.
21.c.c.J., Secliile Unite, Decizi a nr.3512008 (M.Of. nr. 158 din l3 martie 2009)
(www.legalis.ro).
r A se vedea A. Boroi, Drept penal. Partea general5, Ed. C.H. Beck, Bucuregti, 2008,
p. l3l; V. Papadopol, Delimitarea actelor de coautorat de cele de complicitate, in J.N.
nr.111963, p.70; V. Dongoroz Si colab., op. cit., p. 140; C. Bulai, Manual de drept penal,
op. cit., p. 187; I. Oancea, Drept penal. Partea generalA, E.D.P. Bucureqti, 1972,p.342.
1 I.C.C.J., Sec(ia penali, decizia nr. 473912004 (www.legalis.ro); Trib. Suprem, Sec{ia
penalS, decizia nr.36011919, in R.R.D. nr. 1011919, p. 66; Trib. Suprem, Sec{ia penald, decizia
nr. 46711918, in R.R.D. nr. 711978, p. 53; C.A. Bucureqti, Sec{ia I penal6, decizia nr. 2050/ 1996,
in R.D.P. nr. ll1991 , p. 120; C.A. Craiova, Sec{ia penal[ qi pentru cauze cu minori, decizia
nr. I t 9/20 l3 (tut,w,.rolii.ro).
30 ltr.fi'ctt'{iuni L'ottlt'd l)tt'i' ldttL i Inf)'ot'liutti conttlt viL'[ii 31

Activitatea unor persoane de a inso(i, inannate cu dif-erite obiecte contondeltte, pe h) Srrbiec.t pu.siv al omorului este persoana f-izica in viald ucisd ca urmare a
inculpat - care a cor.nis lapta de omor - cunoscAnd intenlia l-ri, constituie corn- ,ctirititii thptrritorului, deci cea care suferi rf,ul cauzat prin comiterea infiacliunii.
plicitate, deoarece, degi nu a avut o contribr"r(ie materiala in timpul agresiunii, acele de omor este suficient sd se constate
i"ntrLr existenla subiectului pasiv al infrac(iunii
persoane au inlesr-rit realizarea faptei prin intarirea qi intre{inerea hotardrii autorului
., p.rror'l, titulara a valorii ocrotite penal a suf-erit rdul produs prin sivArqirea
de a sdvargi infi'ac[iunea.
intractiunii, adicd moartea satt punerea in pericol a vielii'
In practicajudiciara s-a relinut cI fapta participantului la savArqirea infractiunii de Dup6 consumarea omorului, subiectul pasiv nu nrai este o persoand, ci o victimd.
omor, de a folosi impotriva victimei un spray paralizant, urmatd de lovirea repetatd a in iiteratLrra de specialitate s-a subliniat, pe drept cuvdnt, cd nu trebuie confundat
acesteia de cdtre cel de-al doilea participant cu un colp dur asupra zonei capului, adicl persoana v5timatd, cu subiectul pasiv de drept
subiectul pasiv al infracliunii,
cauzdndu-i leziuni care au dus la deces, constituie coautorat la omor. iar nu Distinclia
.iUf iniracliunii, respectiv persoana care a suferit paguba in infrac{iuner.
complicitate. Solu{ia se impune findnd seama cd liptuitorii au aclionat impreund, "f
importanta, fiindca, daca de cele mai multe ori, persoana vdtdmatd este in acelaqi
este
timp qi persoana pdgubita prin infracliune, existd cazuri in care
conjugat, amandoi intrAnd in casa victimei inarmali, unul cu un spray paralizant, iar gi cineva poate fi
cel de-al doilea cu o bard metalicS, ambele folosite la suprimarea vietii persoaneir. deci persoand vdtimatd, fEra sa fie insa qi persoand pdgubitd (de exem-
sublect pasiv,
in situalia instigatorului, rispunderea penalS a acestuia va fi angajatd numai in olu, copiii victimei unei infrac(iuni de omor au calitatea de persoane care au suferit o
mdsura in care acesta. prin activitatea sa, a determinat pe autor sa comitd sau sd pagubi prin infracqiune, insd nu au calitatea de persoane vltdmate, aceastd calitate
incerce a savdrqi omorul. Simplele indemnuri, care prin ele insele nu au fost de avand-o victima)-'
naturd sd determine in persoana autorului voin{a de a ucide sau care au fost atAt de Consim{amdntul victimei la comiterea omorului nu constituie cauza justificativa.
slabe incAt ;i-au pierdut influen{a p6na la comiterea faptei, nu vor putea fi consi- in cazul in care victima este membru de familie al liptuitorului, se va refine
derate instigarel. sdvArqirea infractiunii de violenla in familie (art. 199 C.pen').
Instigarea se regdsegte numai in latura sau actul psihic (latura subiectivd), nu qi in in situalia in care subiectul pasiv este un judecdtor, procuror, membru de familie
latura fizicd (obiectiva) a infracfiunii. Aceastl forma de participafie are mai multe al acestora sau avocat, iar infrac{ir.rnea se sivArgegte in timpul sau in legdturd cu
forme (categorii), intre care qi aceea a agentului provocator (in sensul instigator), exercitarea atribu{iilor de serviciu, se va re{ine infrac}iunea de ultraj
judiciar (art.219
formd care existd in cauzd. Sunt cuprinse in aceastd categorie acele persoane care, C.pen.). Cdnd subiectul pasiv este funclionar public, membru de familie al acestuia,
prin daruri, promisiuni, amenintdri, abuz de autoritate sau de putere, determind pe iar infracliunea se sdvdrgeqte in timpul sau in leg6turi cu exercitarea atribu{iilor de
autor sd sdvdrgeascd o fapta penala. in cazul de faf5, prin putere trebuie infeleasa serviciu, se va re{ine infracliunea de ultraj (afi..251 C.pen.). Pluralitatea de subiec{i
autoritatea de fapt gi de drept, pe care funclionarii civili sau militari o exercitd asupra pasivi atrage relinerea infracliunii de omor calificat3.
subalternilor, dar gi asupra unor persoane care se af'15 in stare de de(inere, acegtia
temdndu-se cd, in caz de neexecutare, s-ar putea lua mdsuri disciplinare impotriva
lor, dar gi ci executarea le poate aduce avantaje3. in cauzd, inculpafii s-au folosit de $3. Con{inutul constitutiv
ameninldri, dar gi de promisiuni fa15 de definutul M.C., qi anume inrauta{irea
A. Lahrra obiectivd. a) Elementul material se realizeazd, din punct de vedere
regimului de detenfie sau, dimpotrivd, de a beneficia de un regim mai relaxat gi a fi
obiectiv, prin uciderea unei persoane, adicd prin orice activitate materiald care are ca
liberat condilionat inainte de indeplinirea condiliilor legale, determindndu-l sI
rezultat moaftea unui om. Elementul material poate consta intr-o ac{iune (comisiune)
execute acte de violen{a impotriva lui U.G.E., aflat qi el in aceeagi camerA de arest.
sau intr-o inac{iune (omisiune); in oricare din ipotezele men{ionate, aceasta se referi
Actele de violenfd s-au qi savArqit, cauz6nd, in final, decesul victimei, aga cum s-a
la incriminare, nu la fapta concreta, fiind vorba de un act care sd posede o anume
ardtat mai inainte, astfel ca fapta celor doi inculpafi realizeazd, elemente constitutive
fo(5 distructivS, adic5, sd fie apt obiectiv sA provoace moartea persoanei in condiliile
ale instigarii la infrac{iunea de omor calificat (cu premeditare)4.
date1. O asemenea for-[6 distructivd exercitatd asupra victimei se poate manifesta sub
Incercarea de a determina (instigare negqtivo) o persoand, prin constrdngere sau
forma unor acliuni fizico-mecanice (sugrumare, lovire, tdiere, impugcare, in{epare,
corupere sd sdvArseasca o infracfiune de omor constituie infractiunea de incercare de a
electrocutare etc.), acliuni chimice (otravire), acliuni psihice (qocuri psihice) etc.5
determina sdvdrsirea unei infracliuni (art. 370 C.pen.); dacd infractiunea s-a Ei savArgit,
persoana care a exercitat actele de determinare este instigator la infracliunea de omor.
I
A se vedea V. Dongoroz Si colab., op. cit., vol. III, p. 206.
I C.S.J, Seclia penalS, decizia nr. 1262111997 (www.legalis.ro). 2
T.M.B., Sec{ia a ll-a penali, decizia nr. 506/1991, in Dreptul nr. 5/1992, p.68.
I A se vedea Z. Dobrinoiu. N. Neagtt, Drept penal, Partea speciali, Teorie gi practicd ) A.
Boroi, S. Anghel, Fiqe de drept penal pentru admiterea in magistraturd qi avocaturE,
judiciard, conform noului Cod penal, Ed. Universul Juridic, Bucureqti, 2012, p. 19. ed. a 2-a, Ed. Hamangiu, Bucureqti,2016,p.225.
r A se vedea M. Udroiu, Sinteze de Drept penal a
Partea specialS, Ed. C.H. Beck, Bucuresti, A se vedea A. Boroi, Drept penal. Partea special5 conform noului cod penal, op. cit.,
2020, p.6. p.2T .
r C.S.J., Sectia penala, decizia nr. 440412003 (v't,,,rt,.legalis.ro). 5
A se vedea O.A. Stoica, op. cit., p. 66.
32 Inli'ot'fiuni conlrLt pL,t'.\oLutLi
7 IttJt'ot'liutti conttit
Aceea;i tb4d distrr,rctivd este prezenta gi in cazul inac(iunii, atunci cdnd fhptuitorul
avea obligafia (legala, contractuald, sociala etc.) de a face sau a indeplini acfiunea
prin care s-ar fi pr-rtr-rt irnpiedica sau inldtura des{Equrarea unor procese de natr-rrd sd
provoace nloartea victinteil (de exernplu, prin omisitmea inten[ionati de hrdnire a
copih"rlui, a unui bolnav sau neputincios. prin lasarea lor in frig, prin neadministrarea
rnedicamentelor, neaplicarea tratamentului necesar unui bolnav etc.), qi a dat posibili-
tatea si ac{ioneze procesele naturale care au condus la moafiea victimei.
Acfiunea ucigdtoare poate fi savdrqitd in mod direct sau nemijlocit asupra victi-
mei, sau in mod indirect, mijlocit: prin folosirea sau antrenarea unor fo(e sau energii
neanimate sau animate (de exemplu, asmulirea unui cdine, folosirea unui animal sdl-
batic, a unei reptile veninoase etc.), sau chiar prin folosirea energiei fizice a victimei,
constranse fizic sau moral la aceasta (sa se impugte, sd se injunghie, sr se arunce de
la inillime etc.):.
Existd omor qi atunci cdnd fEptuitorul, gtiind ca victima suf-er5 de cord gi ca o
emo{ie putemicd ii va provoca moartea, in dorin{a de a o ucide, ii provoacd o aseme-
nea emo1ie3.
Fapta ucigatoare poate fi savdrqitd prin orice mijloace sau instrumente. Acestea
pot fi clasificate in: mijloace fizice (corpuri contondente, arme albe, arme de foc,
explozibile, instrumente taietoare, in{epatoare etc.), mijloace chimice (substan{e chi-
mice care exerciti o acliune toxicd sau corozivd cauzatoare de moarte asupra organis-
mului uman), precum gi mijloace psihice (prin care se provoacd un $oc psihic sau
stdri emotive intense care produc moartea victimei, ca de exemplu, amenin(area
gravd, surpriza, sperierea, intimidarea, durerea psihicd profund5, stresul psihic etc.)4.
Mijloacele sau instrumentele intrebuin(ate trebuie si fie apte pentru sdvdrgirea
unei activitdli ucigatoare, fie prin ele insele, fie prin intrebuinlarea lor in anumite mo-
duri, imprejurdri sau condiliis. Chiar mijloacele aparent inofensive ar putea fi folosite
pentru provocarea morJii unei persoane (de exemplu, faptul de a da cdte o bdutura
indulcitl cu zahdr unei persoane care suferd de diabet pentru a-i provoca treptat agra-
varea bolii gi moartea.).
b) Urmarea imediatd. Se gtie cd descrierea faptei incriminate mai poate cuprinde
pe l6nga descrierea ac{iunii (inacliunii) incriminate gi ardtarea rezultatului acolo unde
legiuitorul condilioneaza existen{a faptei incriminate de producerea unui rezultat
I A se vedea R. Pannain, Manuale di diritto penale. Parte generale,
vol. I, Torino, 1967,
p. 296, aptrd V. Dobrinoit, Drept penal. Partea speciald, Ed. Lumina Lex, Bucuregti,2008, p.27 .
r A se vedea V. Dongoroz Si colab., op. cit., vol. III, p.214; Trib. Suprem, Seclia penald,
decizia nr.15611992, in Dreptul nr. 5/1993, p. 80.
r A se vedea Gh. Matet(, Drept penal
special. Sintezi de teorie gi practicd judiciarS, vol. I,
Ed. Lumina Lex, Bucuresti, 1999, p.65; Trib. Suprem, Sec{ia penald, decizia nr.625ll98l ,in
C.D. 1987, p.265, opinia este unanim impdrta$ite in literatura noastri de specialitate;
T. Vasiliu si colctb., op. cit., vol. l, p. 74; O. Stoica, Unele considera{ii cu privire la inliac{iunea
de pnrncucidere, A.U.C., 1972, p.66; C.Bulai, op. cit., p. 100; Gh.Scripcam, M.Terbancea,
op. cit., p. 33.
a rA
A se vedea Gh. Scripcanr, M. Terbancea, op. cit., p.33.
5 r Idem, p.
A se vedea Gh. Scripcam, T. Ciornett, N. Ianovici, Medicina gi drept, Ed. Junirnea. Iagi,
1979. p. 54.
L-
tit'fii 33
o entitate exterioari conduitei, diteritn, cronologic qi logic, de
material, conceput_ca
..rirlnc 5i catrzati de aceasta.
"-''i,, caz. rezultatul face parte din descrierea ac(ir-rnii (din elementr-rl material al
r..r,
t,rrrrii obiective) gi constituie consecinla, rtrmarea acesteia; rezttltattrl face par1e, inr-
cs actiunea linacfiunea) din descrierea thptei incriminater gi se inl]liqeaza in
"*"", intiacliunii de omor sub forma unei modificari a substanJei obiectului material'
iaz,",t
uciderea unei persoane'
de exemplu.
in cuprinsul descrierii faptei incriminate, rezultatul, de care legiuitoml condilio-
neazA existenla incriminarii,
este ardtat, de regula, in mod explicit, prin anumite
.*pr.rii. in mod excep(ional insd, rezultatul poate s6 nu fie descris explicit, ci sa
aceasta sugereazd, prin
,prra .o o cons.ecinfi a modului cum este descrisd ac[iunea;
qi spaliu; in acest mod se
.a inraqi, necesitatea unui rezultat diferit de ac{iune in timp
in4rq",urarezultatul material la infraclir.rnea de omor. in acest caz, sr.tbstantivul fblo-
a actiunii
sit nu reda numai ac{iunea, ci gi rezultaful, uciderea victimei, consecinld
(incriminarea cu rezultat comprimat).
Incrimindrile in care legiuitorul a descris rezultatul explicit sau comprimat in
noma de incriminare se numesc incriminari de rezultat, spre deosebire de cele unde
lipsegte o atare cerin{a qi care se numesc incriminari de simplS ac{iune
(formale).
Delimitarea celor doui categorii de incriminiri nu este intotdeauna u;or de fbcut, mai
ales in ipoteza incrimindrilor cu rezultat comprimat. Unul dintre criterii ar
putea fi cel
al tentativei terminate; incriminarile la care se poate concepe o atare modalitate a
tentativei (chiar daca tentativa nu este pedepsibila), vor constitui, incontestabil, incri-
minlri de rezultat gi nu de simplS ac{iune, la care nu este posibila decdt tentativa
netetminatS2.
Delimitarea este imporlantd deoarece numai in cazul infracliunilor de rezultat este
necesarf, probarea existenlei rezultatului (la infrac{iunile de simpla ac{iune urrnarea
imediata este implicita acliunii); tot astfel, legdtura de cauzalitate nu trebuie stabilita
decAt in cazul in care norrna de incriminare prevede necesitatea producerii unui
rezultat; existd qi alte consecin{e legate de aceastd delimitare (de exemplu, in privin{a
prescrip{iei raspunderii penale, a aplicarii legii penale in timp etc.)3.
rA se vedea V. Dongoroz, op. cit., vol. I, p. 105; G. Bettiol, Diritto penale, Parte generale,
ottava editione, CEDAM, Padova, 1973, p. 225; G. $tefon, G. Levasseur, B. Botrloc, Droit
penal general, 3"*" dd., Dalloz, Paris, 1998, p. 226; R. Maurach, Oeutsehes Strafreeht,
Aligcmeiner Teil,3 Auflage, c.F. Muller, Karlsruhe, 1965, p. 159 H. Jescheck, Lehrbueh des
Strafrechts, Aligemeiner Teil, Vierte Auflage, Duncker und Humblot, Berlin, 1988, p. 237;
M. Donini,ll lecito e colpevolezza nell imputazione del reato, Giuffre editore, Milano, 1991,
p. 24i, subtiniazi cd acolo unde legiuitorul a pretins producerea unui rezultat separat de
ac{iune nu se poate nega caracterul autonom al acestuia; se legitimeazl astfel qi clasificarea
infracliunilor in infracliuni de rezultat 9i de simplS acfir.rne; G. Williams, Criminal Law, The
General Par1,2nd ed., Stevens and Sons Limited, London, 1961, p. 17, men{ioneazd cd moaftea
victimei in cazul omorului nu va fi suf-rcienti numai prin simpla ac{iune desl}guratd in
circumstan{ele cerute de lege, ci trebuie sd se produci gi rezultatul, precum 9i legltura de
cauzalitate intre acliune qi rezultat.
se vedea V. Dongoroz qi colab., op. cit., vol. I, p. 140.
142, 153;C. Btrlai, op. cit., p. 173; H. Jescheck, op. cit., p.202, arati cd deqi s-a
spus ci o fapta este incriminatd numai dacl a produs un rezultat trebuie si se {ini seama de
 31 lnfi'at.yiuni L.otltt.Lt pL't.5()LutL,i

irt cloctrina penala se clisclrtal despre un sens restrens al noliunii de rezultat (qi car-e
Y- o intiacliune de rezultat,
lnfi'ot'1iuni contt'd rirlii
se cere deci producerea ut.ttti rezultat determiuat,
35

ar coincide cu rezultatttl descris in non.na de incrintinare) qi de un sens larg a[ no{ir.rnii ^-or tiind
moarlea s-a produs chiar in timpul efectuirii activitltii de ucidere,
de rezultat, acela care ar putea ti conceput qi la incrirninlrile de simpla ac{iune gi care ,"nii*r.nr dacd
ar consta in sirnpla sdvArgire a acfiur-rii. Acest sens larg al no(iunii de rezultat estc
,-.aiat dtrpi aceasta satt ntai tarziu'
""'1,, L,,rrt,,,,t'Lt (lL'L'Lttt:u1il,rl.'. intre activitatca desligtrrata de lipttritor $i nloartea
folosit in legea penalS rornAnd atunci cAnd clefinegte intentia qi culpa prin expresia cauzalitate. in descrierea faptei de omor nu
,,prevede rezultatul" sau ,,nu prevede rezultatul". Dacd in aceste cazuri s-ar avea in ui.rlr"i irebuie sd existe un l'apoft de rezulta, impli-
qnrr€ o expresie anume care sa sugereze legdtura cauzali, insi aceasta
vedere no(iunea de rezultat in sens restrAns, ar fi exclusd posibilitatea ca in norma de acliunii (fiind o actiune cu rezultat comprimat). De exemplu, sub-
incriminare sa se prevadd cerinla vinov6{iei in raport cu incriminarile formale. ^1, ain descrierea
dintr-un verb - Llciderea - folosit in descrierea faptei de omor, aratd
In realitate, expresiile citate se ref-erd la no{iunea de rezultat in sens larg, gi anumc ,irrii*, derivat
nu nurnri in ce
consti ac{iunea incriminatd, dar gi rezultatul 9i, implicit, potenlele
rezultatul ca finalitate a aclitrnii, gi care cuprinde atdt ipoteza in care rezultatul este
cauzale ale acliunii''
urrnarea acfiunii, cat qi ipoteza cdnd rezultatul coincide cu insdgi acliunear. atunci cAnd in descrierea faptei incriminate este exprimatd explicit
Dar chiar
Aceste semnifica(ii ale no{iur-rii de rezultat trebuie diferen}iate de nofiunea de nu clarificd in niciun mod con{inutul acestei
rezultat conceput ca o rela{ie logico-juridicd intre ac[iune gi valoarea sociald protejata cerin{a legaturii cauzale, legiuitorul
aiare indatorire revine doctrinei penale. in acest sens, s-au exprimat multiple
de legea penala (obiectul juridic). Legiuitorul nu incrimineazd, d.ecdt acele acliuni ,.irlli; "
ndreri asupra modului de izolare a legaturii cavzale, considerAndu-se cd poate avea
(inac{iuni) care aduc atingere valorilor sociale ocrotite; in acest sens, toate incrimina- condiliilor fenomenului, condilia eficientE, condilia
iuru.r.. cauzal. din ansamblul
rile presupun ctb initio un rezultat logico-juridic, acela care se risfrAnge asupra valo- ilicita, condilia tipica, condilia indispensabila etc.2 in dreptul
rilor sociale ocrotiter. Acest rezultat, fiind implicat in orice incriminare, nu apare ne-
pr.p"ra.r.r,[, condi{ia
anglo-ume.i.an s-a exprimat ideea cd are caracter cauzal condi{ia cea mai apropiata
cesitatea de a fi probati nici existen{a sa gi nici a legaturii de cauzalitate intreac(iune gi imediata cu rezultatul Qtroximate causae)3.
gi rezultat. Nu s-ar putea opera cu sensul menlionat al noliunii de rezultat nici pentru fi in relalie directa
Teoria dominantd considerd cd, de1reguld, este cauzf, a rezultatului orice ac{iune
a defini inten{ia qi culpa, deoarece prevederea rezultatului care std \a baza acestor qua non)4.
care a constituit condilia necesard producerii rezultatului (condisia sine
procese psihice trebuie raportati la consecinlele firegti, nemijlocite ale acliunii (inac- pentru a nu se ajunge la concluzii absurde (regressus ad infinittrm), printr-o intetpre-
liunii) fEptuitorului ginu la valorile sociale ocrotite de leger. tare extensiva a sferei condiliilor necesare (de pilda, ar putea fi considera{i condi-
Actul de violen{a devine relevant, sub aspectul infracliunii de omor, in momentul a mo(ii victimei chiar pdrinlii subiectului, deoarece, frra existenla acestora
lie-cau75
in care se produce rezultatul, constdnd in moartea victimei. in lipsa lui, actul de vio-
lenjd poate fi luat in considerare ca element al tentativei de omor sau al altei infrac-
rA se vedea H. Btei, Strafrecht l, Allgemeiner Teil, l8 Auflage, C.H' Beck, Mi.inchen,
{iuni de violen{5, dar nu ca element constitutiv al infracliunii de omor. Infrac(iunea de p. 5J; F. Mantovani, op. cit., p. 170; nu trebuie sd se confunde fapta constdnd intr-o
1983,
ac{iune cu rezultat comprimat cu fapta incriminatd care se epuizeazi prin insdgi acJiunea
descrisi de tegiuitor gi a cirei existen{5 nu este condi{ionatd explicit sau implicit de produ-
realitatea legislativd care aratd ci unele fapte sunt incriminate liri a se cere existen{a unui
cerea unui rezultat. in aceste din urmd situa(ii nu este de conceput existenla legdturii cauzale.
rezultat (de exemplu, fapta are un caracter compromildtor) gi pe care legea le incrimineazi
S-ar putea sustine, prin urmare, cE legitura catzald nu este specificd oricirei incriminiri, ci
chiar fErd a agtepta si se producd un rezultat. in cazul acestor infracJiuni nu poate fi de con-
numai acelora in care acliunea descrisi este condi{ionatd de producerea unui rezultat distinct
ceputd decAt tentativa imperfectd.
r A se vedea F. Mantovani, de acliunea insdqi, fie ce acest rezultat apare explicit descris de legiuitor (regula generalS), fie
Diritto penale. Parte generale, seconda edizione, CEDAM, c5 el rezultS implicit dinverbum regens (exceptia); 1L Jescheck, op. cit., p.249, subliniazd cd
Padova, 1988, p. 166; T. Podovani, Diritto penale, Giuffre editore. Milano, 1990, p. 147;
acjiunea qi rezultatul in infracliunile de rezultat nu sunt autonome, ci legate intre ele prin lega-
acesta face deosebirea intre rezultatul in sensul naturalist gi rezultatul in sens juridic; tura de cauzalitate; G. Antoniu, Ocrotirea penald a vieJii persoanei, in R.D.P. nr. 112002, p.98.
H- Jescheck, op. cit., p.234, autorul subliniazi ciac{iuneainsSgi poate fi un rezultat, dioarece 2
A se vedea V. Dongoroz, Introducere in studiul aprofundat al dreptului penal, Bucure;ti,
este consecin{a impulsurilor volitive ale agentului; sub acest aspect se poate discuta despre 1928, p. 225; G. Antoniu, op. cit., p. 109; H. Blei, op. cit., p. 134; R. Mattrach, op. cit., p. l6l;
rezultat in sens larg gi in sens restrans, acesta din urmd avdnd o valoaie practic6, deoarecc F. Mantovani, op. cit., p. 172; R. Merle, A. Vitu, Traite de droit criminel, Cujas, Paris, 1967,
numai in acest caz se pune problema legiturii cauzale. M. Donini, op. cit., p. 15, arat6 ci p. 417; G. Beuiol, op. cit., p. 25 1.
rezultatul nu poate fi privit in af'ara ac{iunii; rezultatul capitd rezonanlA
;i sensuri semnifi- IA se vedea ,./. Hall, Cenerat principles of Criminal Law, edition Balabs Merriel,
cative nttmai prin rapoftare la actiune (de exemplu, suprimarea vielii unei persoane poate fi Indianapolis, New-York, 1960. p. 247; Model Penal Code and Commentaries, Parle lll,
rezultatul, in egald mdsurd, al unei f-apte inten{ionate, din culpii ori praeterintenjionate), numai op. cit., p.253, autorii americani mai noi incearcd si se elibereze de concep{ia cauzei apro-
actiunea va clarifica semnifica{ia juridicd a rezultatului. Tocmai pentru ca ac}iunea poartd in piate, adopt6nd o pozilie mai realisti in problema legdturii cauzale. Aceast6 pozi{ie este consa-
ea rezultatul, poate fi consideratd ea insdgi rezultat. cratd in afi.2,3 atin. ( I ) C.pen., model care adopt6, in principiu, teoria condi{iei necesare.
r
j AA sesevedea F. Mantovuni, op. cit., p. l6g; T. padovani,op. cit., p. ll7. a
in acelagi sens este gijurispruden{a romdn5: existd leglturd de cauzalitate dacd liri
exis-
vedea T. Prtlovani, op. cit., p. 150; v. Dongoro: si coral, op. cit., vol. I, p. l17, ten{a ac{iunii ilicite de a lovi pe victimd nu s-ar fi produs rezultatul mortal (Trib. Suprem,
autorul subliniazl cd prin ,,rezultatul faptei" se inJelege urmarea fireaici, imediat piodLrsn Seclia penali, decizia nr.9811971, in R.R.D. nr. l2ll9'74, p. 66; Trib. Suprem, Sec{ia penala,
printr-o modificare in lumea exterioari, C. Bulai, op. cit., p. l3l. decizia nr. 2068/1980, in R.R.D. nr.'711981, p. 6l).
 36 Inf)'ttc'1iuni L'otltr(t pL,t'.\()dnci I nfi'uc{ i u n i c cur tt'tt v i el i i 31
n-ar tl plltut apdrea pe lulne infractorul), s-a propus introducerea unor corective care
si limiteze cercul condi{iilor cauza. Acest rol, intr-o concepfie, ar putea sa-l joace vi- in calitate cle concatrze ar putea apirea atat o catIZS necesarA, cAt 9i o cattzd ne-
qi condilie nenecesard
novi{ia, itr ser-rsul ci nurnai condilia necesard creata de o persoand care a ac[ionat cu na..rrri cal'e s-a alitr.rrat celei necesare; ca Llrnlare, chiar o
."ot. tl considerata caLrzi (de exemplrr, daci mai multe persoane tlrmdresc Ai lovesc
vinov5{ie ar putea avea caracterul de cauza. O asemenea concep[ie ar conduce la o tutttror va fi consideratA catlza a rezultatului, deqi este posibil ca
evaluare subiectivd a relaliei cauzale, degi, principial, aceasta are caracter obiectivl. Ii.,i,,r,,. actiunea
unuia dintre participan{i sa fl fbst mortald qi si constituie carlza nece-
in doctrina s-a admis qi un alt corectiv, urr,-. al caracterului adecvat, al condiliei nrrnrai lovitura
cd cerin{a conditiei de a fi necesarA
necesare de a provoca rezultatul, in sensul de a se verifica, pe baza unei judeca[i ,.ra , r.rultotului). De asemenea, s-a remarcat
q,o non) p.oate fi indeplinita numai dacf,, in prealabil, s-a cunoscut cavza re-
ex anle daca, in rapoft cu experienla comuni de via{i, acliunea (inac{iunea) analizatd, lrinn
dacd o condi(ie a fost necesard producerii
drept condilie a rezultatului era in stare sd provoace, prin ea insagi, rezultatul:. )uttutrtui; numai atunci se poate afirma
(daci nu se cunoa$te cauza rczullatului), nu se
In aceastl viziune, de pild5, legdtura de cauzalitate nu ar fi inl5turata chiar dacl iezultatului sau nu. in ipoteza inversd
(aqa, de exemplu, pAni cdnd
noate alrrma dacd o anumitd condilie a fost necesarh
au survenit complica{ii ale bolii victimei, in mdsura in care se stabilegte cd ac}iunea la un acord in privinla efectului thalidomidei asupra embrionului
ixperlii nu au a.iuns
inculpatului a fbst apt5, prin ea ins6gi, sd conducd la producerea rezultatuluil, altf-el detetmina nici condi{ia necesarA a rezultatului ilicit)r'
zis, dacd ceea ce agentul arealizat se gisea, ca posibilitate, chiar in acJiunea comisil.
lu ,-u pu,u,
J,risprudenla a mai invederat situalii cdnd o condilie a atras rispunderea penald a
Tot ca un asemenea corectiv, pentru a evita excesele teoriei condiliei necesare, s-a sa fi
subiectllui fErd ca, in realitate, aceasta sa fi fost, cattzal, legata de rezultat {ira
qi
propus selectarea condiliei-cauzd din ansamblul condiliilor rezultatului, prin analiza din condi-
a!,ut loc o selec{ie prin procedura eliminarii , a cauzei necesare ansamblul
cerin{elor con(inutului incrimindrii, considerdnd cd acesta relevd cu suficien{d care acele situalii unde judec[torii au urmdrit si identifice
trebuie sd fie condilia completa cu rol cauzal (teoria relevan{ei), limitand corespun- liilor rezultatului. Dar chiar in
cavza reald a fenomenului dintr-un ansamblu complex de condilii,
s-a dovedit cd sim-
zdtor cercul persoanelor susceptibile si raspundi pentru o infracliune determinati5. nu suficientS, fiind necesar sd se apeleze la persoane de spe-
pla lor experienli este
Dar chiar qi cu aceste corective n-au fost remediate insuficienlele concepliei con- sd determine legdturarcauzali dintre acliune qi rezultat, orientAnd,
.iulitut" care
diliei necesare. Aqa, de pilda, s-a observat c6 rezultatul poate sd fie produs nu numai solulia juridica (de exemplu, dacd A qi B toarnd cdte o cantitate de otravi in
implicit,
printr-o cauzd unicd, ci gi printr-o pluralitate de cauze (concauze). in aceastd situalie, si altul victima moare, condilia care a produs
..ug.u lui C, {dra qtie unul de 9i
rezultatul nu poate fi stabilita decAt prin analiza cantitdlii qi calitalii otrdvii vlrsate de
I A se vedea G. Bettiol, op.
cit., p.251; R. Merle, A. vitu, op. cit., p.420; autorii arati cd fiecare dintre agen{i gi a efectului acesteia asupra organismului victimei; numai astfel
jurisprudenla francez.i folosegte frecvent criteriul vinovi{iei pentru a identifica cauza dintre se va stabili cine rdspunde pentru infrac{iunea consumata de omor gi cine pentru
condiliile necesare. in realitate, legitura de cauzalitate nu poate fi conceputd decdt intre tentativd la aceastd infrac[iune).
ac{iunea liptuitorului priviti in complexitatea ei psiho-fizica Ei rezultat, flrd a rezolva totodati Aceste insuficien{e ale teoriei condiliei necesare par sd justifice tendinla unor
9i problema vinoviliei; aceasta din urmi se rapofteazi la un rezultat care s-a dovedit ci a fost autori de a renunla la cerin{a unei legaturi cauzale a condiliei necesare cu rezultatul2.
deja cauzat de fEptuitor. Odatd cu analiza acliunii se va verifica gi dacd llptuitorul a avut
B. Lattrra subiectivd. Omorul se sdvArgeqte cu inten{ia de a suprima viala unei
reprezentarea legdturii de catrzalitate dintre acfiunea sa gi rezultat. A se vedea, in acest sens, qi
C. Bulai, op. cit., p. 138. Autorii americani igi propun, de asemenea, si separe problema rela- persoane, adicd, fie cu inten{ie directd, atunci cAnd frptuitorul a prevAzut rezultatul
fiei cauzale de ceaa vinov5fiei; Model Penal code and commentaries, I/1, op. cit., p.255. ac{iunii sale (moartea victimei) gi a urmarit producerea acestuia, fie cu intenlie indi'
r A se vedea R. Maurach, op.
cit., p. 167; H. Jeschech, op. cit., p.256; R. Merle, A. Vitu, rectd, cdnd f}ptuitorul a prevdzut rezultatul ac(iunii sale gi IdrI a-l urmdri, a acceptat
op. cif., p.417; F. Mantovani, op. cit., p. 173 apud G. Antonitt, op. cit., p. 172. totuqi posibilitatea survenirii acestuia.
3 in acest sens s-a
decis gi de instanlele romAne: nu intrerupe iegdtura de cauzalitate
neaplicarea unei terapii complete de cdtre organele medicale, dacd se constata cd fdrl acJiunea IA
se vedea Gh. Mateul, op. cit., p. 70.
inculpatului moartea victimei nu s-ar fi produs (Trib. Suprem, Sec{ia penald, decizia r A se vedea H. Jescheck, op. cit., p.249 autorul arati cd relalia dintre ac{iune gi rezultat
nr. 164211914, in R.R.D. nr.211975, p.59; tot astfel, nu are relevan{5 ci victima s-a intemat nu trebuie sd fle intotdeauna cauzali pentru a atrage rdspunderea agentului, mai ales cd o atare
tardiv in spital qi ci vasele craniului erau fbarte subliri, dacd moartea victimei s-a datorat relalie nu este intotdeauna suficientd pentru atribuirea rdspunderii penale, agentului. Dupd
lovirii de cdtre inculpat cu o cirdmid5, ceea ce a provocat un traumatism cranio-cerebral gi pdrerea sa, rela{ia cauzi-efect nu este esenJials pentru dreptul penal, ci numai chestiunea dacd
fractura osului frontal stdng (Trib. Suprem, Seclia penalr, decizia nr. 4ll5ll9:,5, in s-ar purea imputa agentului rezultatul din punctul de vedere al unei sanctioniri echitabile; or,
V. Papadopol, M. Popovici, Repertoriu alfabetic de practici juridicl in materie penala pe anii
aceasta presupune o verificare a realititii dupa criterii normative, nu cauzale. Atribuirea obiec-
1969-1975, Ed. gtiinlifici 9i Enciclopedicd, Bucuregti , p.272); la fel, este irelevanti impreju- tivi a unui rezultat agentului nu trebuie sd aibd la bazd intotdeauna cauzalitatea; uneori
rarea cd moartea victimei s-a produs datorite unor complica{ii septice, din moment ce ea a imputabilitatea trebuie recunoscuti chiar in afara cauzalit5tii; acesta nu constituie o condilie
survenit ca Llrmare a loviturii de culit aplicate victimei in abdomen de inculpat (Trib. Suprem, necesari imputabilitdlii. Acela care impiedicl pe altul sd dea ajutor unui accidentat, lisind sI
Sec{ia penal5, decizia nr.28911197 l, in R.R.D. nr.3ll9l2, p. 165). se produci rezultatul mortal, nu reprezintd o catzd reald a rezultatului, ci o cauzd ipoteticd,
I A se vedea C. Duvac, Drept penal, partea speciala, Ed. c.H. Beck,
Bucuregti, 2010, probabil[. Alteori, este imputabil un rezultat chiar daci numai pa(ial existi gi o legdtura
p. 66. cauzali ori daci rezultatul a fost provocat de agent impreuni cu alte persoane. acfiunea sa
5
A se vedea H. Jesc.hec.k, op. cit., p. 257. near dnd caracter necesar.

L-
 38 lttli'ot'Siutti cotllt'Lt l)L't'r'(,Lil1L i
Y-
in practica jLrdiciara s-a relinut faptLrI ci inculpatul a aplicat loviturile repetat, cu o
anr-rmiti intensitate gi la intdmplare, este de naturd sd conducd la ideea cI a previzut
si acceptat posibilitatea lezdrii unor regiuni cr,r potenfial morlal ridicat (cap, torace,
abdotnen, carotidi). Este adevirat ca orientarea expresd a loviturilor cAtre aceste
regiuni reliefeaza mai puternic intenlia de a ucide (care este directi), insa lipsa
acestei orientdri concretizati in loviri intArnplatoare a unor atari regiuni nu poate
constitui o prezumlie de inlaturare a intentiei indirecte. Intenfia indirectd de omor cu
care inculpatul a ac{ionat in cazul celor patru victime rezultd cu prisosintd din faptul
ci inculpatul cunoqtea ce obiect vulnerant fbloseqte - un cufit, qi a conqtientizat
aptitudinea acestuia de a produce moartea, din faptul cI inculpatul a lovit par{ile
vdtamate in zone vitale - abdomen gi torace - qi nu la extremitrfi, din profunzimea
plAgilor cauzate, ca qi din faptul incontestabil cd la momentul imediat ulterior lovirii
acestora inculpatul a conqtientizat urmdrile grave ale faptei sale, motiv pentru care a
qi parasit localul anterior sosirii organelor de polilie, obiectul yulnerant folosit de
inculpat nefi ind astfel recuperatl.
in practica judiciara, inten{ia de ucidere se deduce din materialitatea actului
(doltrs ex re) care, in cele mai multe cazuri, releva pozi[ia infractorului fa{a de rezul-
tat. Demonstreazd astfel intenlia de ucidere: perseverenta cu care inculpatul a aplicat
victimei numeroase lovituri cu piciorul gi cu un lemn care au cauzat leziuni osoase
grave qi ruperi pulmonare2; multitudinea loviturilor gi locul aplicirii lor, unele intere-
sdnd regiuni vitale ale corpului (cord, rinichi, ficat)l; aplicarea unei singure lovituri
in regiunea gAtului, in profunzimea; intensitatea cu care loviturile au fost aplicate qi
repetarea lor pe tot corpul victimei, folosindu-se un obiect durs.
omorul se sivdrgegte cu intentia de a suprima viafa unei persoane (animu,s
necandi), iar nu cu intentia generalS de a vdtima. Expresia ,,uciderea unei persoane",
utilizata de textul art. 188 C.pen. cuprinde implicit ideea orientlrii acliunii spre un
rezultat specific, const6nd in moartea victimei. Doctrina mai foloseqte noliunea de
,,dol special", definit ca voinla de a suprima viaja persoanei, sau ,,inten{ie precisd",
prevdzutd special de lege ca element constitutiv al unor infracfiuni cu privire la care
se incrimineazd producerea unui rezultat determinat. Anumite stdri ale infractorului
(stare de ebrietate avansatd) ori defectuozitatea mijloacelor folosite de el in execu-
tarea actului nu au relevantd in sine, intrucdt inten{ia de omor se deduce din modul in
care a actionat, iar nu din elemente exterioare. Forma gi modalitatea intentiei,
element al laturii subiective a infractiunii, rezulti din materialitatea actului, din
relafiile personale anterioare existente intre inculpat gi victima, din obiectul vulnerant
folosit, numSrul qi intensitatea loviturilor, zorra anatomicd vizatd, compoftamentul
ulterior al inculpatului. ( ) Probele testimoniale ale dosarului, administrate
nemijlocit in fala tribunalului, relevd fErd echivoc ca inculpalii au actionat cu inten{ia
indirectl de a ucide. Astfel, relevante sunt declaratiile persoanelor vitdmate ;i ale
maftorilor care atestd numdrul mare al loviturilor primite de crtre T.I.D. qi T.B.C., de
I I.C.C.J., Seclia penala, deciziapenali
nr. 93ll2Ol4 (wv,tt.scj.ro).
r C.S.J., Seclia penal5, decizia
nr. 130/1993, in Dreptul nr. 8/1993, p. 66.
r T.M.B., Sec{ia a ll-a penalS,
decizia nr. 52011992, in C.p.J.p. 1993, p. 152.
I T.M.B., SecJia a II-a penali, dccizia nr.616l1993,in
R.R.D. nr. 1211993,p.62
i C.S.J., Seclia penal5, decizia nr.3lll1992, in Dreptul
nr.411993, p.76.
L-.
hfi'ocliuni contru vielii 39 I
ct aglesorii i-au atacat pe t-tecare dintre acegtia fblosind obiecte tdietoare-
ronrul
ili.pitour", cd au tbst vizate zone superioare ale corpului, cd inten- sitatea loviturilor
;'fost ntare, condtrcand la strdpungerea gecii groase din piele a persoanei vitdmate
persoanei vdtdmate T.B.C. gi Ia producerea unor leziuni cu
?.f .p , la dezechitibrarea
gi de 1,5-2 cm., cu o lungime de pdni la 4 cm. Aceastd intenlie rezulti
o prothnzime
agresirii acestora dupl ce T.B.C. a parasit locul in care cele doui
si'din.ontinuarea
orrou.i s-atr intalnit, din urm6rirea celor doud persoane vdtdmate, din incercarea
maftorilor S.R.l. 9i T.T. pentru a-qi
inculpalilor de a pdtrtrnde in curtea in locuin[a
qi
nut.a dr." ta indeplinire dorinla de a-i suprima viala persoanei vitdmate T.B.C.'
la adresa celor doi (tata si fiu).
inclusiv din manifestarile verbale deosebit de agresive
inculpa{ii N.T' 9i D'S. au prevdzut
Toate aceste elemente conduc la concluzia ca
faptei lor cu toate cI nu l-au urmdrit, au acceptat posibilitatea producerii
rezultatul Ei,
lui, sivdr$ind astfel tentativd la omor cu intenfie indirecta, qi nu infracliunea de
de lovire sau
vdtdmare corporald gravd (fa{a de persoana vdtdmatd T.l.D.) sau cea
alte violenle (faJ[ de persoana vatamata T.B.C.), astfel cum au susfinut in mod
nefondat inculpalii, dar gi instanla de fond. Raportat la faptul ca ambii inculpa(i au
a!,ut asupra lor obiecte taietoare-in{epltoare, cd au exercitat violen{e asupra celor
doul persoane vdtdmate, ac{iondnd repetat gi concertat asupra lor, urmdrindu-le de la
locul in care s-au intdlnit cele doud grupuri pdna la locul in care s-a refugiat fiecare,
proferdnd tot timpul ameninldri cu moartea, curtea apreciazd cd in cauzd sunt
aplicabile dispoziliile agravante prevdzute de art. 189 alin. (1) lit. f1C.pen.r
Rezultatul, constdnd in moartea victimei, poate fi produs qi ca urmare a contri-
bu{iei unor procese naturale care se petrec in corpul victimei; avem in vedere trans-
formarile din organismul victimeiin momentul savdrgirii faptei; pentru batr6ni, copii,
femei, bolnavi, infirmi sunt suficiente acte minime de violen{a pentru producerea
rezultatului mortal; ca urrnare, intenlia de a ucide se relevi 9i din modul de a ac{iona
al f6ptuitorului, cunoscdnd starea victimei asupra cdreia aclioneazd. Astfel, inculpatul
care loveqte pe socrul sdu in vdrstd de 75 de ani cauzAndu-i o hemoragie meningo-
cerebralS, exteriorizeazd inten{ia de a ucide, nu de vdtdmare corporald2, faptul de a
lovi doar cu palma pe o fetila de doui luni, dar in mod repetat, ceea ce a provocat
fractura bollii craniene gi moartea ei, constituie infracliunea de omor, iar nu aceea de
loviri sau vatamari cauzaloare de moarte3.
Ceea ce deosebegte infrac(iunea de omor de infrac{iunea de loviri sau vdtdmdri
cauzatoare de moafte este latura subiectivd, respectiv pozilia psihicd a inculpatului'
Astfel, in cazul omorului, fEptuitorul aclioneazd cu intenfie - directa sau indirectd -
de a ucide, in vreme ce, in cazul infrac{iunii de loviri sau vf,tdmdri cauzatoare de
moarte el ac{ioneazd cu intenfia de a lovi sau vitdma integritatea cotporald sau
sinitatea victimei, moartea acesteia fiind un rezultat care depiqegte intenfia sa, forma
de vinov5fie, rapoftat la acest rezultat mai grav fiind culpa * simpla sau cu prevedere'
Atunci cAnd rezultatul grav, decesul victimei se produce exclusiv datoriti aciiunii
inculpatului nu existd dificultali in stabilirea formei de vinova{ie, aceasta neput6nd fi
I C.A. Clu.1, Seclia penald qi de minori, decizia nr. 1227 12018 (wrw.sintact.ro), in
M. Udroiu, op. cit., p.25.
r T.M.B.,
Sec{ia a II-a penald, decizia nr.33211992, in Dreptul nr.211993, p. 82.
r
Trib. Constanla, decizia penalS nr. 26811993, in Dreptul nr. 5/1994, p. 73.
40 lttli'ut'liuni L'ontr.t fL'r.\t)dttL'i
Y-_ Infiat'1iuni contt'.t t'i4ii 4l

decAt intenfia, directd sar"r indirecta, dupa cum fiptuitorul a urmdrit producerea
acestui rezultat sau a adoptat o pozilie de indif'erent[, acceptand cd actir-rnea sa va
produce decesul victimei. In situalia in care rezultatul este produs nu nutnai ca
Llrmare a acliunii flptuitorulLri, dar si datoritd interventiei altor cauze, mai intai
trebuie sd se stabileascd dacd aceqti f-actori au intrerr-rpt sau nu legitura cauzald intre
ac[iunea autorului qi rezultat (hotdritor fiind, in aceastA situafie, sd se stabileasca
daca frra acliunea inculpatului rezultatul s-ar mai fi produs sau nu), iar in cazul in
care se stabile;te cd intre acliune gi rezultat existd raport de cauzalitate, trebuie sa se
exarnineze pozilia psihica a inculpatului, modul in care s-a reflectat in congtiin{a sa
rela{ia cauzaldqi atitudinea adoptata fa{a de unndrile faptei comiser.
Atdt in literatura de specialitater, cAt qi in practica judiciara3, s-a aritat ca pozilia
psihica a lEptuitorului trebuie stabilita in fiecare caz,in raport cu imprejurdrile con-
crete gi, indeosebi, in raport cu instrumentul folosit de fEptuitor (instrument apt sau
nu de a produce moaftea), cu regiunea corpului lovita (o zonl vitali sau nu), cu
numdrul qi intensitatea loviturilor (o singurd loviturd sau mai multe lovituri aplicate
cu mare intensitate), raporturile dintre infractor gi victimf, anterioare slvdrqirii faptei
(raporturi de dugmanie sau raporturi de prietenie), atitudinea infractorului dupa savAr-
girea faptei (a incercat si dea un prim ajutor victimei sau a lasat-o in starea in care a
adus-o). De asemenea, s-a subliniat cd este necesard luarea in considerare a tuturor
acestor imprejurdri gi nu numai a unora, deoarece, chiar dacd unele imprejurdri par
concludente, privite in mod izolat, pot duce totuqi la o incadrare juridica gregita a
faptei. Astfel, de exemplu, imprejurarea ci fhptuitorul a folosit un cu{it, deci arma
albl apta de a produce moa(ea victimei, nu este suficientd pentru detetminarea
inten{iei de a ucide, deoarece cu un astfel de instrument se poate realiza qi inten{ia de
a produce numai vatamari corporale. Dacd acestei imprejurari i se adaugd qi altele, de
exemplu, lovirea victimei in zona inimii, in mod repetat qi cu mare intensitate - se va
reline, fdra nicio dificultate, cd fEptuitorul a aclionat cu inten{ia de a ucidea.
Latura subiectiva a omorului nu include cerinla savArqirii faptei dintr-un anumit
mobil. Aceasta inseamnd ca infrac{iunea exist6, chiar daca nu s-a stabilit mobilul
savdrgirii fapteis. Cu toate acestea, instan{a de judecatb va fi preocupatd sa stabi-
leascd, in fiecare caz, mobilul faptei, deoarece acesta influenteazd gravitatea faptei qi,
prin urmare, poate contribui la realizarea unei juste individualizari judiciare a
pedepsei. DacI pentru existen{a omorului simplu este indiferent mobilul sav6rgirii
faptei, in schimb, sSvdrqirea omorului din interes material, de pildd, este o impre-
jurare care atribuie infrac{iunii caracter calificat [art. 189 alin. (l) lit. b) C.pen.].
Onrorurl nu este condilionat, in fbrma sa simpld, nici de sivArgirea faptei intr-un
.sc.rrp. Chiar dacd scopul urmarit de fEptuitor consti, de exemplu, in cumarea
^numit tlzice ale victimei, care sut-erd de o boal[ incurabili, fhpta va constitui
l rferinlelor
intiactiurre'. lntrrrcAt
scopul, ca gi mobilul, influen{eazd periculozitatea sociali a taptei
ftpt,,itonrlui, instanla de judecata va fi preocupata sa-l stabileascl in fiecare caz, tot
.i a
in u.d.r". rrnei
juste individualizari judiciare a pedepsei. Un anumit scop care. potrivit
aprecierii leg.iuitorului,
conferd un grad de pericol social mai ridicat omorului, este
189 alin. (1) lit. c) 9i d) C.pen.].
oirevazrica circumstan{i agravantd [art.
Dupi unii autori, eroarea asupra persoanei victimei nu are nicio inf'luenf5 asupra
vinova{iei l}ptuitorului gi nu inlaturd rdspunderea sa penal6, deoarece aceastd eroare
nu are caracter-esenlial, adicd nu se refer6
la o imprejurare de care depinde caracterul
penal a[ fapteir. Se sus{ine cd legea penala apira via{a oricdrei persoane, in genere,
astfel ca eroarea agentului asupra identitAtii victimei nu are relevan{a penalS.
intr-o alta viziune, se susline cd eroarea asupra subiectului pasiv n-are relevanid
decAt atunci cind agentul aclioneazd cu voinla de a ucide orice persoand pe care ar
intAlni-o3. in acest caz, nu va interesa persoana victimei asupra cdreia s-a manifestat
voinla genericl de a ucide a subiectului; tot astfel, dacl agentul a ac{ionat cu inten{ie
indirecta, acceptAnd riscul sd ucidd orice altd persoand in locul aceleia pe care,
nemijlocit, urmdrea si o ucid5. in acrste cazuri, se poate vorbi despre existenla unui
dol impersonala. Se poate extinde insa ideea dolului impersonal dincolo de aceste
limite? Dacd in compunerea procesului psihic care a condus la decizia agentului de a
atinge un anumit rezultat (uciderea unei persoane), intri uneori traslturile unei per-
soane ,,in general" pe care urmdregte sd o suprime, n-ar putea exista 9i situa(ii in care
agentul si
urmdreasci suprimarea vielii unui subiect bine identificat, tocmai trA-
siturile specifice ale acestuia, rela(iile sale cu subiectul, sf, fie cele care sI determine,
hotlr6tor, pe agent de a ac[iona violent p6n[ la suprimarea vielii victimei. Ideea uci-
derii unei persoane ,,in general" n-ar putea fi factor dinamizator al voin{ei agentului
dec|t in cazuri rare qi numai la persoane la care uciderea a devenit o obiqnuin{d sau o
profesie; in toate celelalte cazuri, el igi concentreazi eforturile sale pentru a comite
un fapt istoric determinat (sa ucida o anumitd victima) qi nu sd producd un rezultat
echivalent celui tipic, prevdzut in norma de incriminare; ca urrnare, el n-ar putea rds-
punde dec6t pentru suprimarea inten{ionata a acestei persoane5.
s[ se refere la un
S-ar putea susline cd intenfia agentului trebuie sd fie concretd,
obiect individualizat dupa trasaturi obiective, ea nu se poate referi la categorii de
obiecte.

I C.A. Craiova, Sec{ia penali, decizia nr. 1617l2015 (wv,w.rolii.ro). I

rA se vedea Z Dongoroz, op. cit., p. 64; A. Muresan, Asemindri gi deosebiri intre
infracliunea de omor Ei infrac{iunea de loviri cauzatoare de moarte, A.U.C., 1959, p. 163;
I. Dobrinescu, op. cit., p. 37.
I C.S.J.. Sec{ia penal6, decizia nr.40311992, in Dreptul nr. l0/1993, p. 7l; Trib. Suprem.
Sec{ia penalS, decizia nr.62211989, in R.R.D. nr. 8/1989, p. 62.
r C.S.J., Sec{ia penala, decizia nr.22311993, in Dreptul nr. ll/1994, p.80; Gh. Mctteul.
op. cit., p.72;1.C.C.J., Seclia penald,, decizia nr.227 12013 (wl,u:.sc1.ro).
5 5
C.S.J., Sec{ia penald, decizia nr.32911993 (nepublicata).
Trib. Suprem, Sec{ia penal5, decizia nr.251511971, in R.R.D. nr. 4ll9l l, p. 167 .
2
A se vedea V. Dongoroz Si colab., op. cit., vol. III, p. 185; T. Vasilir.r si c'olab., op. cit.,
vol. I, p. 75 C. Bulai, op. cit., p.213.
I A se
vedea G. Antoniu, Vinov6{ia penald, Ed. Academiei Romdne, 1995, p. 596.
a
A se vedea R. Maurach, op. cit., p.239; M. Donini, op. cit., p.462; autorul subliniazl ci
atdt in cazul lui error in personam, cat $i in cazul lui aberratio icars, subiectul n-ar fi ac{ionat
dacd nu s-ar fi g5sit in eroare, ca atare ar trebui conceputi o solu{ie unitari pentru ambele
rpoteze apud G. Antoniu, op. cit., p. 596.
A se vedea G. Antoniu. op. cit., p. 597.
42 Infi'ac'litrni conlrd pat',\'()LutL'i
7 I nfi'at' { i tr rt i c on trl I iat i i +,
trnui fapt concret,
Chiar dacl i s-ar reproga agentului cd din vina h-ri s-a produs confuzia asupra iden- .ersoauei sLrbiectulLri pasiv, faptr"rl ca agenttrl a urmdrit sdvdrgirea
anrrme qi nu sa ajungd la ttu rezttltat echivalent
titalii subiectului pasiv. aceasta ar implica culpa acestuia. nu intenlia. I.t.r,.,ri,rn,. inrpotriva Llnei victinle
Aceste argurnente par sa justifice teza contrard in solu{ionarea ipotezelor de error dacd agentul ar ft avut in reprezentare 9i rezul-
J.tui a.r.rit in norma de incriminare;
in personunl, qi anume existenfa tentativei de omor in raport cu victima af]ati in iatul electiv produs,^ei ar fi rispuns pentrll omor ctt intenfie indirecta, ori pentru
reprezentarea agentului gi infrac{iunea de ucidere din culpa in ce priveqte victima previziune in raport cu victima et'ectiv lezatd daci nu a avut in vedere qi
culpa cu
efectiv suprintatdl. nnrit iti,u,"u acestui rezultat, extinderea inten{iei agentului constituite trumai in raport
Infrac{iunea de omor exista gi atunci cdnd frptuitorul iqi indreapta ac{iunea asupra aflati in reprezentarea sa, la victima ef-ectiv lezati apare la fel de dis-
iu victima
erorii identitdtii subiectuh-ri pasivl'
unei persoane pe care vrea s-o ucidd, dar, datoritd unei gregite manipul5ri a instru- .rrrUit, ca in cazul asupra
mentului folosit sau altor cauze accidentale, rezultatul urmlrit se produce asupra unei i. doctrina german5, ipoteza de mai sus este consideratd ca ddnd na$tere unui con-
alte persoane (uberratio iclus, ipoteza monoagresiva). Tot astfel, c6nd datoritd cau- (tentativa la infrac{iunea de omor, in rapoft cu victima aflatd
curs fbrmal de infracfiuni
zelor de mai sus are loc moafiea, atat a victimei aflate in reprezentarea agentului, cAt i,ir.pr.r"n,urea agentului, qi o infracliune din cuipa in raport cu victima reala)2.
qi a unei alte persoane (aberratio ictus, ipoteza biagresivi), sau cdnd agentul a lezat in doctrina italianA, reglementarea in vigoare (art. 82 C.pen. italian) care consacri
mai multe persoane pe l6ng[ victima iniliala (aberratio icttrs,ipoteza pluriagresiva):. lipsa de relevanli a erorii in cazul aberralio iclers este supusd
unor aspre critici, sus{i-
in conceplia unor autori, aberratio iclLts in forma sa monoagresivS, ar trebui sd fie cd ea consacrd, artificial, o formd de rdspundere obiectivd bazatd pe ideea
nindu-r"
asimilati cu error in personam gi sa primeascd aceeagi solulie juridicS. Agentul va versari in re illicita respondit etiam pro casu; dacd ar fi lipsit dispozilia in vigoare,
rdspunde, in raport cu victima reald, pentru infracliunea consumatd de omor qi care s-ar fi aplicat regulile concursului de infracfiuni; operAnd insl prevederile art. 82
s-ar fi re{inut 9i dacd nu se producea eroarea de execulie in raporl cu victima aflat6 in C.pen. italian, agentul ar urrna sd raspunda numai pentru infrac{iunea consumatd de
reprezentarea agentuluil. omor, chiar dacd, in rapoft cu victima aflata in reprezentarea sa n-ar fi fost intrunite
in realitate, intre cele doua situa{ii existd o anumitd deosebire; in cazul erorii asu- nici condiliile tentativei (de exemplu, arttorul pregate$te o bduturf, otrdvitoare pentru
pra persoanei, reprezentarea agentului este alteratd, insd executarea este perfectd, pe m6tuqa sa pe care urrna sA o mo$teneascd, femeia de serviciu o giseqte qi o bea
pro-
cAnd in cazul aberratio ictus reprezentarea agentului este corectS, insS execu{ia este vocAndu-qi moartea), solulie care incalcd principiul cogitationis poenam nemo
gregita. Este comun ins6, atAt situa{iei denumite aberratio ictus, c|r ;i erorii asupra patitttr, deoarece ar rf,spunde pentru ceea ce a gdndit, nu pentru ceea ce a realizat
Lfectiv. De asemenea, o atare rezolvare ar consacra rdspunderea autorului chiar
I Ibidem. pentru rezultatele imprevizibile din partea sa, sau chiar imposibil de previzut in
r Idem, p. 60 l. raport cu victima efectiv lezatd3.
3
A se vedea V. Dongoroz si colab., op. cit., p.225 G. Bettiol, op. cit., p.262; V. Manzini,
Diritto penale italiano, vol. VIII, Torino, 1937 , p. 367; R. Maurach, op. cit., p. 322; autorul
aratd ci aceasta era gi pozilia mai veche a doctrinei gerrnane (Liszt, Frank, Welzel) gi ci la
origine ideea a fost exprimati de Farinacius (stfficit animtrs occidendi si non in specie saltent
in genere). La aceleagi concluzii, in sensul cd exist[ o infracJiune unicd, ajunge gi jurispru-
denla francezd, precum Si G. Stefani, G. Levasseur, B. Bouloc, op. cit., 1995, p. 268; rA se vedea M. Donini, op. cit., p.462; autorul nu numai ci sugereazd si se admitd in
Donnedieu de Vabres, Traitd de droit crinrinel et de legislation penale compard 3i''" ed.. Sirey. cazul aberratio ictrrs solu{ia concursului de infracliuni, dar propune chiar si se extindd aceeaqi
Paris, 1947, p. 480; sus{ine cd solu{ia jurispruden{ei franceze ar trebui reevaluati dupi solulie qi la ipoteza error in personam; G. Williams, op. cit., p. 126, argumenteazl necesitatea
modelul doctrinei germane moderne, recunosc6ndu-se in cazul aberratio lcfrrs. existenfa unui adoptirii solu{iei concursului de infrac{iuni in ipoteza aberratio ictus.
concurs de infracliuni. Instan{ele romdne s-au pronllntat, de asemenea, in sensul cd in ipoteza
r A se vedea H. Blei, op. cit., p. 122; H. Jescheck, op. cit'' p. 281; autorul aratd ci in
aherratio rclrrs eroarea asupra persoanei nu este esentiali. Nu este relevant pentru existenla ipoteza aberratio icttrs este posibil ca, in raport cu victima desemnati, agentul si se afle in
infracjiunii de omor faptul ci in timpul luptei dintre inculpat qi fiul victimei, acesta s-a legitima apdrare, putAnd sd fie tras la rdspundere numai pentru infrac{iunea din culp[ comisl
interpus intre cei doi primind lovitura morlali destinatl fiului s5u (Trib. SLrprem, Sec{ia contra victimei neaflate in reprezentarea sa; M. Donini, op. cit., p.476, criticind solufia con-
penali, decizia nr.2l2lll976,in V. Papadopol, M. Popovici, op. cit., p.278); existd infrac- trari autorului, arati ci niciunjudecdtor n-ar putea condamna o persoani ci gi-a lovit cu inten-
{iunea de omor chiar daca, din eroare, lovitnra mortald a fost suportatd de altd persoand care {ie tatdl pe baza prezenlei de dol numai pentru cd tatil s-a aflat l6nga persoana cu care agentul
s-a interpus intre combatan{i (Trib. Suprem, Sec{ia penald, decizia nr. 130411979, in era in disculie gi pe care vrdnd si-l loveascd, acesta s-a ferit, fiind lovit tatil agentului apud
V. Papadopol, M. Popovici, op. cit., p.275); din moment ce inculpatul nu a avut intenJia sd G. Antoniu, op. cit., p.602.
r A se
ucidi, ci doar sd loveascd persoana asupra cireia a fost indreptati lovitura ce din eroare a fost vedea T. Padovani, op. cit., p.290; F. Marttovctni, op. cit., p.364; pentru a tempera
abitutd asupra altei persoane, care a decedat, fapta sa constituie infracliunea de loviri sau rigoarea soluJiei previzute in art. 82 C.pen., in doctrind s-a propus ca micar sA fie intrunite
vitdmdri cauzatoare de moarte, iar nu aceea de omor. Alta ar fi situalia daci in rapoft cu elementele tentativei in raporl cu victima desemnatd, iar circumstan{ele de agravare in raporl
persoana inilial vizatd, incr"rlpatul ar ti aclionat cu intenlia de a ucide; in acest caz, fapta ar fi cu aceasti victimd sd nu fie operante; ca atare, autorul sd rispundi pentru omor simplu, chiar
constituit infrac{iur.rea de omor (Trib. Suprem, Seclia penalS, decizia nr.46811977, in C.D. dacd victima desemnatd era so{ul (so1ia); tot astfel, sd rlspundd pentru omor simplu, daci,
t977, p.269). vrdnd si ucidi un trecitor oarecare, omoari pe so{ (so}ie), apud C. Antoniu, op. cit., p. 603.
41 Infi'ttr'{iuni conlrd pL'r.\(tLult'i Ittli'ctcliuni conrrcr t'iclii 45

$4. Forme. Modalitifi. Sancfiuni B Llotlutitatl. lnti'acfir,rnea de omor prevdztrtd in art. 188 C.pen. constituie forma
tinici. ,rodalitatea simpla a acliunii de ucidere. Infi'iicliunea de omor, in forma sa
A. Forme. Infiac{iLrnea de omor, fiind o infrac{iune comisivd (care poate fl reali- ,,li.e. ,u",. prczenta nulneroase gi variate modalitili laptice. determinate de impre-
zatd, atat prin crcliune, cdt gi prin inuc{iune) gi o infracliune materiala condilionatd de i,'"o,if. concrete in care aceasta a tbst sivArgita (mr.lloace fblosite, locLrl gi timpul
producerea unui rezultat distinct de ac{iune in timp gi spafiu gi determinat de aceasta, llrarririi. relaliile dirrtre liptuitor gi victim6, mobilul faptei). Sunt anumite imprejtrrdri
este susceptibila de desflqurare in tirnp qi deci de forme imperfecte, curr ar fi actele ',.rr. ""r""rl saviit'Eit capata totdeauna un grad de pericol social sporit. in Codui penal
preparatorii sau tentatival. impre.lurdri sunt prevdzute prin dispozilii care privesc modalitalile notmative ale
aceste
Actele preparatorii nu se pedepsesc, in schirnb, tentativa se pedepsegte potrivit au fost incriminate in texte separate ca variante
irllacliunii de omor. Aceste modalitili
art. 188 alin. (2) C.pen., fiind posibila in toate fbrmele sale. ,nravate, devenind astt'el, infracliuni de sine stltdtoare
(art. 189 C.pen.).
Tentativa la infracliunea de omor poate fi intreruptd atunci cdnd activitatea auto- ' C. Sanrsirrri. Infrac{iunea de omor in fbtma sau varianta sa tipicl se pedepseqte
rului a fost oprita gi impiedicatd sd se desligoare din cauze exterioare voin{ei fip-
cu inchisoare de la l0 la 20 de
ani gi interzicerea unor drepturi. Tentativa se pedep-
tuitorului. Spre exemplu, in practica judiciara s-a relinut tentativa intreruptd la infrac-
se$te.
{iunea de omor in sarcina unei persoane care a aplicat victimei doud lovituri de culit potrivit art. II din Legea nr. 2ll2Ol2t, aceasti infractriune este imprescriptibila atAt
in zona toracelui, dupS care a fost imobilizat de cdtre cei prezenli2. in ceea ce priveqte rdspunderea penald, cdt qi executarea
pedepsei'
Infracliunea de omor poate imbrdca gi forma tentativei perfecte, care se realizeazd, Acliunea penala pentru infracliunea de omor se pune in migcare din oficiu.
atunci cAnd ac{iunea tipica a fost executatd in intregime, dar rezultatul - moartea
victimei - nu s-a produs. Spre exemplu, in practica judiciara s-a decis cd existd o
asemenea modalitate cdnd lbptuitorul a aruncat victima de la etajul 5 al unei cl5diri, Secfiunea a 2-a. Omorul calificat
ac{iune care nu s-a soldat cu moartea victimei datorita faptului ca a cdzut intAmplator t
pe un sol afdnat qi cu vegeta{iel. De asemenea, s-a re{inut frecvent tentativa perfecti
$1. Confinutul legal
la infrac{iunea de omor in cazurile in care, prin modul in care a acfionat asupra
victimei, infractorul a pus intenlionat in pericol via{a acesteia, dar rezultatul social-
InfracJiunea de omor implici intotdeauna aceleaqi caracteristici, 9i anume exis-
mente periculos, respectiv moartea, nu s-a produs datorita interven{iilor medicale
tenla unei ac{iuni (inac{iuni) comise cu inten}ia de a suprima via{a unei persoane, ac-
prompte gi calificatea.
liune care are ca rezultat moaftea victimei. in realizarea sa concretd,
ac{iunea sau
Tentativa de omor poate fi comisi gi cu inten{ie indirecta, daci inculpatul a apli- particularitali, dupd cum, in jurul faptei tipice
inacliunea poate prezenta insd unele
cat victimei mai multe lovituri, cu obiecte grele, din care unele asupra capului, qi cu (omorul simplu) se grupeazd diferite elemente care, fErd a schimba substanla faptei, ii
intensitate, prevdzAnd posibilitatea morlii victimei, rezultat pe care, degi nu l-a dorit, pericol social. Aceste
dau acesteia o coloraturi diferita, sporindu-i vadit gradul de
l-a acceptats sau dacd inculpatul s-a indreptat cu tractorul asupra victimei in vitezd
imprejurari sunt valorificate de legiuitor gi prevdzute ca elemente circumstan{iale in
spre a o c5lca6 ori dacl inculpata a lovit victima cu cu{itul in abdomen provocdndu-i
con{inutul infracliunii de omor, reprezentAnd o modalitate normativi agravatd a
leziuni interneT.
acesteia2.
in practica judiciar6 s-a decis cd, dacd leziunile provocate printr-o loviturd la cap O astfel de variantd agravatd de omor care are la bazd anumite elemente cir-
au cauzat victimei o epilepsie post-traumaticd, cu repetate internari in spital, iar dupd
cumstan{iale descrise in notma de incriminare o constituie omorul calificat.
doi ani gi trei luni victima a decedat ca urrnare a insuficien{ei cardio-respiratorii, Potrivit art. 189 alin. (1) C.pen., omorul calificat constd in uciderea unei
datoritd unei bronhopneumonii survenite la o persoana cu epilepsie post-traumaticd, persoone in una din urmdtoarele impreitrrdri:
deqi intre agresiune qi deces existi o leglturd de cauzalitate secundarl, moartea a) cu premeditare;
datordndu-se unor complicalii tardive, fapta constituie infrac{iunea de omor, qi nu
b) din interes material;
tentativd la aceastd infractiune8. c) pentrtt q se sustrqge rtri penlnt ct suslrage pe altul de la tragerea la rdspundere
penald s(ru de la executarea unei pedepse,'
IA d) pentru a inlesni sau a ascunde sdvarSirea altei inJracSiuni,
se vedea V. Dongoroz si colab., op. cit., vol. lll, p. 184.
r C.S.J., Sec{ia penalS, decizianr.340l1992,
in Dreptul nr.411993,p.69. e) de cdtre o persoand care a mqi comis anterior o inJracliune de omor salt o ten-
I Trib. Suprem, Sec{ia penald, decizia nr. 898/1983, in R.R.D.
nr. 8/1983, p.60. lcttivd la inft'ac{iunea de omor;
1
T.M.B., Sec{ia a ll-a penala, decizia nr.25511991, in Dreptul nr. 711992, p. 73.
5 .fl awpra a doud s(ru mai muhor persoane,'
Trib. Suprem, Seclia penali, decizia nr. 1400/1988, in R.R.D. nr. 8/1988, p.68.
6
Trib. Suprem, Sec{ia penala, decizia nr. 127211982, in R.R.D. nr. 3/1983, p. 61.
7
T.M.B., Sec{ia a Il-a penala, decizia nr.62ll1992, in Dreptul nr.611993,p.73. ' M.Of. nr. 180 din 20 martie 2012.
s r
C.S.J., decizia nr.2l8zl/1993, in B.J. 1993, p. 173. A se vedea V. Dongorctz si colab., op. cit., vol. III, p. 186.

L-
 46

g) lsupru unei .fbmei grlvi(le,

I n/)'ucI iu n i L'on tt'(1 pe rsod ne i
Y Irtfi'ttc|iuni contro vit'1ii
date. ei nu au fbst in situalia de a cantdri posibilitalile de sivdrqire a faptei
41

h1prin c'ru:ittti. "ondiliile

.ont..in[ele legate de hotararea luatar'
ln/roclittneo tle ontor c'alilic'ut se petlepsesle ur tlelentiune pe victtti sau ittclti;;ourc t'"lni.i
pe l..ingi activitatea psihicd a Iiptuitorului, de reflectare, de chibzuire a modului
tle lu l5 la 25 de uni rsi interzic'erea exerc.itdrii unrtr tlrepturi. de timp cuprins intre momentul lulrii ho-
crrflt vi savargi infracqiunea, in intervalul
Potrivit ort. 189 alin. (2) C.pen., tentutiva se petlepserste. momentul inceperii executdrii acestei hot5rAri, premeditarea
,rrarii ,nn'r.lionale 9i
pr.rrprne sd se ti trecut la sdvArqirea unor acte de pregatire, de naturd sd int[-
mui
l.l. omorul sivarpit cu premeditare Iart. 189 arin. (l) lit. a) c.pen.l. preme-
,.ur.a nota.area luati sd asigure
gi realizarea ei2'
ditarea, in sensul literal al cuvAntului, inseamnd gAndire anticipata, chibzuire asupl.a precizarea acestor elemente are o mare importan{a pentru incadrarea juridicd
unei activitifi viitoare. Semnaldm una din aceste implicalii'
corecta a taptei.
Unii autori au preluat acest sens literal gi au considerat ca premeditarea, in sens
Agravanta premeditarii, presupundnd un proces care se desfbqoari in psihicul
juridic, inseamni comiterea faptei dupa o gdndire prealabila cu intensitate; durata in- personald subiectivd3, care, potrivit
f7ptultorului, s-ar pdrea cd este o circumstan{d
delungata qi chibzuin{a I}ptuitorului la rece sau cu stdpAnire de sine, netulburat de
art.50 alin. (l) C.pen., nu se rdsfrAnge asupra celorlalli
participan{i. Dacd cel care a
afecte sau emofii puternice, ar insemna premeditarel. sdvArgirea omorului a efectuat acte de pregatire impreuni cu alte persoane
premeditat
In realitate, premeditarea, in accep{iunea legii penale, presupune realizarea a ceva pregitirii, premeditarea se converte$te intr-o circumstan{d
,ur. u, cunoscut scopul
mai mult decdt o gdndire anticipati. Premeditarea inseamnd neindoios trecerea unui risfrdnge asupra participan{ilora exemplu, cel care il ajuta pe
reald qi, ca atare, se 1de
interval de timp din momentul luarii hotararii de a savargi ornorul gi pdna in mo- cd acesta pregdtea si foloseascd arma la comi-
autor sd-gi procure arma, cunoscAnd se
mentul executdrii infracliunii; durata acestui interval de timp nu este fixa gi nici nu
terea omorului, rdspunde pentru complicitate la omor calificat).
poate fi dinainte stabilita. in fiecare caz, instan{a
de judecata va constata dacd aceasti prin urmare, premeditarea, ca sd atragd rlspunderea pentru omor calificat, trebuie
condilie este sau nu indeplinita, {indnd seama de irnprejurlrile concrete ale cauzei gi,
sd intruneasca ambele cerinfe, gi anume: autorul trebuie sa fi chibzuit sivArqirea
fap-
indeosebi, de particularitalile fEptuitorului; in func{ie de aceste particularitili, pe qi sa fi luat mdsuri de pregatire a sdvdrgirii faptei, de creare a condi{iilor pentru
tei
cdnd o altd persoand poate avea nevoie de un interval mare de timp pentru a chibzui,
producerea rezultatului aflat in reprezentarea sa'
o anumitd persoanl poate sd se hotdrascd mai repede. in practica judiciara, s-a con- Circumstanta agravantf, a premeditdrii poate exista gi in cazul erorii asupra per-
siderat indeplinitd aceastd condi{ie gi s-a relinut omor sdv6rgit cu premeditare in cazul
soanei victimei, ca gi in cazul devierii loviturii (aberratio ictus), deoarece ceea ce in-
inculpatului care, in urma unui conflict cu victima, a plecat acasd, s-a inarmat cu un
tereseazdeste ca liptuitorul sa fi premeditat suprimarea vielii unui om5'
culit $i a revenit in acelagi loc dupd o ora, p6ndind-o gi aplicdndu-i o lovitura in S-a discutat in doctrina dacd este posibila coexistenfa premeditArii cu provocarea6.
inima, cu efect mortalr.
Degi premeditarea presupune o stare de calm, iar provocarea presupune o stare de tul-
S-a mai retinut aceastd circumstanld gi atunci cAnd IEptuitorul, dupa ameninlarea burare, totugi nu este exclusd posibilitatea sd fie indeplinite condi{iile ambelor
repetatd a unei persoane cu moartea pe o duratd mai mare de timp, s-a deplasat circumstan{e7. Astfel, este posibil ca lEptuitorul si premediteze omorul, condilionAnd
inarmat cu un topor gi un culit la domiciliul victimei pe care a ucis-o3. Premeditare sivflr;iirea acestuia de un act provocator comis de victim5. De asemenea, este posibil
s-a stabilit a exista cdnd fapta a fost sdvArgitl in ziua urmdtoare a unui conflict, ca cel provocat sA nu riposteze imediat prin savArgirea omorului, ci dupa scurgerea
mobilul fiind razbunarea, iar Idptuitorul a planuit agresiunea, a ascuns arma pentru a unui interval de timp, in care sd mediteze asupra hotardrii luate gi sd efectueze acte de
surprinde victima fErd ap6rare gi a agresat-oa.
Dimpotrivd, nu va exista premeditare daca inculpa{ii au comis fapta in urma unui 1
Trib. Suprem, Sec{ia penal6, decizia nr.2297 ll9'74, V. Papadopol, M. Popovici, op. cit.,
incident cu victima, produs intAmpl5tor, in afara localului unde se aflaser6 impreund,
p. 308.
gi pe care au lovit-o cu ciomegele gi cu cutitul, ce le aveau asupra lor, deoaiece, in 2
c.A. BraEov, decizia penali nr. 500/20 l8 (wtuw.sintact.ro); Trib. Suprem, Sec{ia penald,
decizia nr. l}4gl1982, Practicd judiciara penald, vol. III, G. Antoniu Si colab., Practica judi-
ciari penal6, vol. III, Ed. Academiei Romdne, Bucureqti, 1992, p.21 .

r A se vedea T. Toacler, op. cit., p. 36.

IA
a
A se vedea V. Dongoroz Si colab., op. cit., vol' I, p. 222; T. Vasiliu si colab., op. cit., vol. I,
se vedea A. Boroi, Drept penal. partea Speciali, Ed. c.H. Beck, Bucuresti, 2006, p.33.
p.74; o.A. stoica,op. cit., p. 70; R. pannain, Manuale di diritto penale. parte generale, vol. I, 5
A se vedea V. Dongoroz Si colab., op. cit., vol. III, p l89; T. Vasiliu Si colab., op' cit.,
Torino, 1967, p.378; R. Merle, A. vittr,Traite de droit criminel, paris, Cujas, 1967, p.446, vol. I, p. 83.
apud I. Dobrinescu, op. cit., p. 56. 6
A se vedea V. Dongoroz;i colab., op. cit., vol. III, p. 189; Trib. Suprem, Sectia penal5,
r C.S.J., Secfia penald,
decizia nr.622l 1993,in Dreptul nr. g/1994, p. 70. decizia nr. l3l/198 l; G. Antoniu, C. Bulai Si colab., Practica judiciari penala, vol. IIl, p. 79;
I I.C.C.J., Seclia penala, decizia
nr.458212005, in S.:. 2005 p. 906. Trib. Suprem, Seclia penal6, decizia nr. 1329/1985,in V. Papadopol, M. Popovici, Repertoriu
11.C.C.J., Sec{ia penal5,
decizia nr. 173012006, in Buletinul Jurispruden{ei Sec{iei penale, alfabetic de practici judiciara in materie penald pe anii 198 l- 1985, op. cit., p.207 .
Ctrlegere de decizii, 2006, Ed. C.Fl. Beck, Bucuresti, 2007, p. 642. 7
A se vedea O. Loghin, T. Toader, op. cit., p. 13l Gh. lv[ateul, op. cit., p. 88.
,+8 In/)'ut'(iuni conlrd ptr.\oLttte i
Y lrtfi'ut'liuni contt Lt vielii 19

pregdtire. Desigur, instanta de judecatd va aprecia in fiecare caz, examinAnd cu in cazul omorului din interes material, tlptr"ritorul intrd in folosinla
bttnurilor sau
aten{ie irnprejurdrile concrete ale cauzei, dacd sunt sau nu indeplinite condiliile ,l"rnturilor, invocand vocafia patrimoniald rezultati din f-aptul mo4ii victirnei 9i care
cerute de Iege pentru existen(a premeditlrii, gi daca aceasta se conciliazd cu existen[a ],,'.ort. t'i irrlaturata. in timp ce ir.r cazul insuqirii de bunuri prin mrjloace violente,
intrd in patrimoniul flptuitoruh,ri cu titltr
provocdri i. fii*,,f rnaterial este clandestin, bunLrrile ntrevidentd, iar iiptuitorul ascunde bunurile
Instan{a supremd, de asemenea, se situeazd pe pozilia ca, principial, cele doua il"rf rni.i chiar apalent), ci prin frauda
procese psihice nu sllnt inconciliabile. Degi premeditarea presupune chibzuin{a, sdn- i"i;il; rr,r le folosegre pe ascuns. tocmai pentrtr a nu fi descoperitd provenienla lorr'
ge rece, stapdnire de sine, pe cdnd provocarea se caracterizeaza prin impulsivitate, 'it.r.n,ut circumstan{ial de agravare, constAnd intr-un anumit mobil cu care ac{io-
"neazd ob{ine avantaje materiale se
spontaneitate, reac{ie incomplet controlatd, aceste procese ar putea sA se opund nu ,,in autorul, in cazul in care interesul {iptuitorului de a
general", ci numai in raport cu datele concrete ale spetei, fie cf, provocarea este ior.a.lt. a nereal (de exemplu, f'aptuitorul a considerat greqit ca are voca(ie succe-
1-r

Joratay,'cerinla legii este indeplinita, cici

anterioard premeditarii, fie posterioardl. relevant este mobilul cu care s-a contis
omorul, nu realizarea lui in concret'
1.2. Omorul slvirqit din interes material [art. 189 alin. (l) lit. b) C.pen.]. Nu intereseazd valoarea avantajelor sau bunurilor care pot fi oblinute. Este impor-
tant insa ca aceste avantaje sd fi constituit
Interesul material constituie un mobil de facturd egoista care, atunci cAnd sta labaza
mobilul comiterii omoruluir.
hotardrii de a ucide o persoand, conferd un pericol sporit faptei. inlelesul pe care il in mdsura in care exista mobilul sus aritat (interesul materiai), nu intereseazi
dacd autorul nu a putut si-gi realizeze mobilul urmdrit, deoarece a ucis o alta per-
are interesul material ca circumstan{a de calificare in materie de omor este oarecum
soani in locul aceleia a cdrei moarte i-ar fi satisfEcut un anumit interes (error in per-
diferit de cel comun, acela de folos sau avantaj material (respectiv bani sau bunuri
oblinute din activitali curente). sonam sau aherratio icttts)3.

Interesul material, care std labaza omorului agravat, se poate prezenta sub diverse
forme concrete; el se poate infrliga ca un avantaj sau beneficiu, de naturi materiald,
cum ar fi: bani, bunuri, titluri de valoare sau dob6ndirea unei succesiuni.
De asemenea, poate consta in stingerea unor datorii sau in oblinerea altor avantaje
(de exemplu, autorul omorului spera sd fie promovat dupd moartea victimei).
In toate aceste cazuri este vorba de interese materiale pe care autorul ;i le poate
satisface in urma omorului gi dupd comiterea faptei. Dacd omorul se comite cu ocazia
sustragerii unui bun material din posesia victimei, fapta va constitui infrac{iunea de
tAlharie.
in primul caz (omorul agravat), fEptuitorul valorificl drepturi sau obline bunuri
sau avantaje pe cale aparent legald, in urma mo(ii victimei. moartea acesteia deve-
nind un izvor de efecte juridice2, pe cdnd, in a doua situa{ie (tAlh5rie), bunul este
dobdndit ilegal prin smulgerea lui fo4ata din posesia victimei.
in doctrina s-a arltat ci omorul sivdrgit din interes material se deosebegte de
tdlharia care a avut ca urnare moaftea victimei (art.236 C.pen. raportat la art.233
C.pen.), deoarece, in cel dintdi caz, fEptuitorul nu actioneazd, astfel incAt interesul
material sa fie oblinut Ei prin sustragerea de bunuri cu ajutorul violenfei. in cazul
omorului din interes material, fEptuitorul dob6ndeqte bunurile sau drepturile
invocAnd voca{ia patrimoniala rezultati din faptul mor{ii victimei, in timp ce, in cazul
insuqirii de bunuri prin mijloace violente, folosul material este injust, bunurile nu
intrd in patrimoniul fhptuitorului cu titlu legal (nici chiar aparent), ci prin ilegalitate
evidentd, iar fbptuitorul ascunde bunurile jefuite sau le foloseqte pe ascuns, tocmai
pentru a nu fi descoperiti provenienla lot'.
I Trib. Suprem, Sec{ia penal6, decizia nr. l3ll1981, in R.R.D. nr. l21198 l, p. 109; T.M.B.,
Seclia a II-a penal6, decizia nr. 485/1989, in R.R.D. nr. 8/1989, p. 64.
: A se vedea T. Vasiliu colab., op. cit., vol. I, p. 83.
Si
r A se vedea T. Toacler, Drept penal romdn, Parlea special5, Vol. l, E,d. Universul Juridic,
Bucuresti, 20 1 9, p. 4 1 .
in practica judiciara s-au pronuntrat solulii in sensul cd nu orice mobil de ordin
patrimonial acoperi noliunea de intetes material. Nu este indeplinitd cerinla legii
iaca omorul a fost sdvargit ca urmare'a dlsputei intre fEptuitor gi victima pentru st6-
p6nirea unui bun sau ca urrnare a unui conflict in legaturd cu folosinla bunurilor. Aqa,
d. ex..plu, s-a decis ci uciderea victimei, deoarece aceasta nu i-a permis inculpa-
tului sd foloseascd un teren pentru pf,qunatul animalelora sau pentru cI aceasta i-a
interzis accesul la un drum de trecere5, nujustifica aplicarea agravantei.
Avem indoieli asupra acestor sol{ii. S-ar putea susline cd no{iunea de interes
material are o semnificalie largd atunci cAnd constituie mobilul omorului, legea nelE-
cAnd nicio precizare gi nicio limitare6. Dacd autorul a comis fapta, sperAnd si ob{ind
pe aceastd cale vreun avantaj, chiar sub forma unei servituli de trecere, ori folosinla
unui teren de pdgunat, interese care n-ar fi putut fi satisfEcute daci victima trdia,
agravanta ar trebui si oPereze.
in practica judiciard s-a statuat ci nu va exista omor calificat din interes material,
ci omor calificat pentru a inlesni sau a ascunde sdvArgirea altei infractiuni, in situalia
in care autorul sdvdrEeqte fapta pentru a comite sau a ascunde sdvArqirea unei tAlharii
sau piraterii, potrivit art. 189 alin. ( 1) lit. d) C.pen.7
Atunci c6nd omorul a fost comis din alt motiv (gelozie, rdzbunare etc.), agravanta
de la art. 189 alin. (1) lit. b) C.pen. nu este aplicabila, chiar dacd moadea victimei
i-ar aduce frptuitorului un avantaj material8.
r
A se vedea I. Dobrinesur, op. cit., p. 68.
I Trib. Suprem, Sec{ia penali, decizia nr.221011988 (nepublicata).
3
A se vedea Gh. Matettl, op. cit., p. 89.
a
Trib. Suprem, Sec{ia penali, decizia nr. 161311981 (nepublicatd).
5
Trib. Suprem, Sec{ia penali, decizia nr.151511914 (nepublicatd).
('A
se vedea V. Dongoroz Si colctb., op. cit., vol. lll, p. 190'
7
l.C.C.J., Sec!ia penali, decizia nr. 2080/2007, in Buletinul Jurisprudenlei Secliei penale,
Culegere de decizii, 2007, Ed. C.H. Beck, Bucureqti, 2008, p. 624.
I I. Vasiu, op. cit., p. 107.
 50 lt/i'uclitrni L'ot1tt.Lt l)L,rsuLtnai
Sivdrgirea omorttlui din interes material este o circumstanli personala, cleoarece
privegte latura strbiectiva a infiactriLrnii. in consecin{a, ea nu este transmisibili partici-
pantilor. Daca participanlii au ac{ionat insd din acelagi motiv, agravanta va fi apti-
cabila gi acestora.
omorul sivargit pentru a se sustrage ori pentru a sustrage pe altul de la
1.3.
tragerea la rrspundere penali sau de la executarea unei pedepse [art. lg9
alin. (1) lit. c) C.pen.l. Gravitatea omorului slvArqit in aceste con<Ii1ii decurge din
scopul urmdrit de liptuitor, qi anume de a se sustrage pe sine ori alte persoane de la
rdspunderea penala (de la urmarirea penala, de la arestarea preventivd sau de la
executarea unei pedepse). Termenul ,,urmdrire" are, credem, atat sensul de urmirire
fizica (fiptuitorul surprins in flagrant delict este urmdrit de o persoand pentru a fi
prins qi predat organelor de stat), cdt gi sensul de urmdrire penald (liptuitorul, de
exemplu, sSvdrqind o faptd pentru care s-a inceput urmdrirea penala contra sa, comite
un omor pentru a impiedica activitatea de tragere la rdspundere penala). Aceastd fazd
a procesului penal are ca obiect strdngerea probelor necesare cu privire la existen{a
infracliunilor, identificarea infractorilor gi stabilirea rdspunderii acestora.
intrucAt legea nu condilioneazd agravanta de existenla unei activitd{i de tragere la
rdspundere penala sau de executare a pedepsei care sd aiba un temei legal, inseamni
cd agravanta va opera in orice situalie. Eventualele nemul{umiri ale inculpatului
impotriva urmaririi penale, arestdrii, executirii pedepsei etc. vor fi supuse organelor
competente spre solu{ionare, in niciun caz nu este permis inculpatului sd evalueze
legalitatea mdsurilor luate impotriva sa ori a altor persoane.
In cazul agravantei previzute in art. 189 alin. (l) lit. c) C.pen., fapta inculpatului
nu aduce atingere numai rela(iilor sociale care formeaza obiectul juridic al
infrac{iunii de omor, dar gi rela{iilor sociale privitoare la inliptuirea justiliei, acestea
din urma fiind periclitate prin orice fapt care zdruncind, gtirbeqte increderea in aceste
organe 9i implicit aduce prejudicii prestigiului justiliei; are acest caracter orice act
prin care o persoand se opune mdsurilor luate de organele justi{iei. Aga cum, de pildd,
nu este apiratd de rdspunderea penald persoana care evadeazd dintr-un loc de
delinere, motivdnd cd este nevinovatd gi ca pedeapsa legal aplicatS ascunde o eroare
judiciara, tot astfel n-ar putea impiedica aplicarea agravantei pe care o analizrm
sus{inerea cI urmdrirea, arestarea ori executarea pedepsei la care inculpatul a fost
supus nu are, in fond, temei legall.
Pentru existen{a elementului circumstan{ial la care ne referim, nu intereseazd daci
scopul in care a ac{ionat liptuitorul a fost sau nu realizat; este suficient sd se constate
cd el a fost urmarit prin savdrgirea omorului. Dacd scopul lipsegte, agravanta nu poate
fi aplicata.
In practica judiciard, agravanta nu a fost aplicata, de exemplu, in cazul unui omor
savdrgit in urmdtoarele imprejurari: inculpatul fiind invitat de organele de polilie
pentru cercetdri intr-o cauzd penall, a p[rasit localul poliliei, deqi prezen{a sa era
I A se vedea v. Dongr.troz
si colab., op. cit., vol. IV, p.259. Autorul aratr ci nu se poate
admite control din partea celui re{inut sau arestat asupra oportunita(ii masurii luate, in iazul
r-rn
in care s-au respectat dispoziliile legale.
I trfi'ot'l i u n i c r.nr tro v ie{ i i 5l
-^-cqrh in continuare. Observand aceasta, victima, un elev practicant al qcolii de
la clomiciliul inculpatului, cerAndu-i sd revind la polilie. Ca
ffi"iCt s-a deplasataplicat victimei mai multe lovituri de cu1it.
lr'*unr inculpatul i-a
''"inst.n1n de judecata a considerat, pe drept cr.rvAnt, ca lipseqte scopul cerut de lege,
inculpatului nefrind luata nici misttra re(inerii Ei nici mdsura
d.our..", impotriva
nu se poate vorbi de un omor savdrgit in scopul sustragerii de la urmdrirea
.r*rrii.I
oenala .
' fhptuitorul in scop de evadare proprie din executarea unei
sdvdrqeEte omorul
DacA
gi se va re{ine infrac{iunea de
nedepse, se va face aplicarea agravantei men{ionate
Iruau* in concurs de infracliuni cu infracliunea de omor calificat.
Se va {ine seama,
L,odu,r, de prevederile ar1. 285 alin.
(4) C.pen.: ,,pedeapsa aplicatl pentru
de evadare se adauga la restul ramas neexecutat din pedeapsd la data
irfru.ti,,n.u
evadarii" DacI omorul s-a comis pentru inlesnirea evadlrii altei
persoane, autorul
qi pentru inlesnirea evaddrii. Persoana care a beneficiat de
omorului va rdspunde
pentru in condiliile art.285 C.pen.
aceste inlesniri va rlspunde evadare
1.4. Omorul sivffrqit pentru a inlesni sau a ascunde sivirgirea altei infrac-
(l) lit. d) C.pen.]. Exist5 aceasti circumstan{d agravantd indife-
fiuni [art. 189 alin.
ient daca infrac{iunea a cdrei sdvdrqire a fost inlesnitl sau ascuns[ a fost sdvdrqita
chiar de cel care a comis omorul sau de o altf, persoand. De asemenea, pentru
existen{a agravantei este necesara gi suficienta dovada scopului urmirit, indiferent
dacd acest scop s-a realizat ori nu.
in practicd, s-a re{inut omorul calificat in aceastd formd in sarcina unei persoane
care, urrnArind sa aibd raport sexual cu victima, a refuzat sd opreascd autovehiculul
pe care il conducea cu mare vitezd, cu toate insistenlele repetate ale victimei, deter-
mindnd-o astfel sa sard din magind gi si se accidenteze mortal2. Solulia este corectd
dacd avem in vedere cd pentru existen[a agravantei nu prezintd importanla daca
infrac{iunea a cdrei inlesnire s-a urmdrit prin slvArgirea omorului, s-a consumat sau a
rdmas in faza tentativei; de asemenea, nu intereseazi nici natura acelei infracliuni,
nici imprejurarea dacA, savArgind omorul, fbptuitorul a reugit ori nu sd inlesneascd
comiterea ori ascunderea ei, dupd cum nu prezintd importanti nici faptul daci mijlo-
cul ales pentru aceasta, comiterea omorului, era Sau nu adecvat scopului propus.
in spefa, nu este relevant cd inculpatul n-a reugit si consume violul, hotdrdtor
fiind scopul urmdrit, gi anume impiedicarea victimei de a se salva.
Textul de lege foloseqte expresia ,,altd infracliune" in sens larg, referindu-se la
orice fapti pe care legea o pedepsegte ca infrac{iune consumatd sau tentativd; prin
urrnarc, agravanta opereazd gi omorul se considerd calificat chiar in cazul in care
infrac{iunea a cirei ascundere s-a urmdrit a rdmas in faza de tentativd'
Legea pretinde ca inlesnirea sau ascunderea sivArgirii altei infractiuni sa fi alca-
tuit scopul suprimdrii vielii victimei. Dacd scopul s-a realizat, va exista un concurs de
infracliuni intre infracliunea de omor calificat qi infrac{iunea inlesniti prin sivArqirea
omorului.
' Trib. Suprem, Sec{ia penald, decizia nr. 1280/1984, in R.R.D. nr.6/1985, p.73.
r
Trib. Suprem, Seclia penali, decizia nr. 388/1979. in R.R.D. nr. l0/1979, p.63.
 52
1.5. Omorul
de omor sau o
Inli'ot'litrni L.ontt.Lt p.rsoLutLi
slvirqit de o persoanl care a mai comis anterior o infracfiune
tentativi la infracfiunea de omor Iart. lg9 alin. (l) lit. e) C.pen.l.
l-
Circumstan{a agravanta se refbrd la un antecedent al f}ptuitorului
- sivdrgirea
anterioari a altui omor, imprejurare care demonstreaza persisten(a autorului in ceea
ce privegte srvargirea laptei qi il caracterizeazd ca deosebit de periculos.
Aplicarea agravantei implica un omor anterior care sd r-ru fl fost sdvArgit intr-o
imprejurare care inlaturl caracterul justificat al faptei, ca de exemplu, in legitima
apdrare, deoarece, in caz contrar, nu se poate vorbi de omor, in sensul dispozitriilor
art. 188 C.pen.
Nu se va reline aceastd agravantd daca anterior fusese comisa o infractiune de
ucidere ori vitdmare a nou-niscutului de cdtre mamd, o ucidere din culpa sau ucidere
la cererea victimei, loviri sau vatamari cauzatoare de moafte, ori o altl infiactiune-
care a avut ca urmare praeterintentionati moartea victimei.
Nu intereseazd dacd pentru omorul savdrgit anterior liptuitorul a beneficiat sau nu
de vreo cauzd de atenuare a pedepsei. Dacd a beneficiat de o astfel de cauzd,, instan{a
de judecatd va (ine seama de aceasta la stabilirea pedepsei pentru omorul calificatr .
Incrimindnd omorul calificat, legiuitorul a avut in vedere un antecedent al 1iptui-
torului, ;i anume sdvdrqirea anterioari a altui omor ;i acest antecedent existl, carac-
terizAndu-l ca deosebit de periculos, indiferent dacl a intervenit sau nu reabilitarea,
amnistia ori prescrip{ia, cu at6t mai mult cu cAt aceste imprejurdri inldturd numai
rdspunderea penald sau consecin{ele condamnirii, nu qi fapta in realitatea ei.
In literatura juridici s-a exprimat qi punctul de vedere contrar, in sensul cd nu
existS agravanta pe care o analizim in cazui in care omorul anterior s-ar afla in vre-
una din situaliile la care se referi art.42 C.pen.; aceste cazuri, excluzdnd starea de
recidivd, impiedica gi luarea in considerare a omorului ca antecedent susceptibil sa
atr agd, aplicarea agravantei2.
Dacd omorurile sdv6.rqite constituie o pluralitate de infracliuni sub forma con-
cursului sau a recidivei, se aplicS, dupd, caz, qi dispoziliile referitoare la concursul de
infracliuni sau la recidiv5r. Astfel, dacd pentru omorul sau omorurile sivArqite ante-
rior fdptuitorul a fost condamnat definitiv, ultima faptd de omor se incadreazd in
dispoziliile art. 189 alin. (1) lit. e) c.pen., aplic6ndu-se totodatd 9i dispoziliile
referitoare la recidivS, iar daca, neexistAnd o hotdrAre definitivl de condamnaie, toate
aceste omoruri se judecd deodatd, primul este sanc{ionat, ca omor unic, in raport cu
condiliile in care s-a savdrgit, fiecare dintre celelalte incadrAndu-se in dispoziliile
aft. 189 alin. (l) lit. e) c.pen., cu aplicarea, in final, gi a dispozi{iilor referitoare la
concursul de inlracliuni.
Intr-o alta pdrere exprimati in literatura juridicd, s-a sus(inut cd nu sunt aplicabile
regulile recidivei gi ale concursului de infracliuni in raport cu omorul anterior,
deoarece legiuitorul a efectuat din aceste imprejurari un element circumstan(ial al
omorului; ca urrnare, in aceste cazuri se aplica pedeapsa prevdzutd pentru omorul
1
A se vedea V. Dongoroz Si colab., op. cit., vol. III, p. l9g.
r A se vedea V. Dongoroz
si colctb.,op. cit., p. l9g; I. Dobrinesctr. op. cit., p. 90.
r C.S.J., Seclia penali,
decizia nr.l4ll1999,in Dreptul nr..7 12000,p. OO
L--
calificat ;i nu aceea care ar
Inli'acI itr n i contrl I ieti i 53
fi rezultat din aplicarea dispoziliilor privitoare la concur-
;,.rritttiuni satr recidivar'
".,li'a.
intru.it tentativa la fbrma agravati a ttnei infracliuni presupune existen{a' irl
intrenrperii executdrii ori rimAnerii acesteia fhra rezultat, a imprejurdrii
-.,menttrl
,^^"'"
circumstanta agravantd, in cazul omorului calificat prevdzut de
"o,rrtit,rie
,n.-,t, alin. {l) 1it. e) C.pen. existi tentativi atunci cdnd o persoand, care a mai
I;rArsit un omor, incepe executarea unui alt omor, executare care este insd intreruptd
i,, ,arrra llrd rezultat, datorita ttnor imprejurari independente de voin{a ei2.
prin Decizia nr. 11l20l8, LC.C.J., Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de
penali, a admis sesizarea formulati de C.A. Alba lulia, Secfia
drept in materie
..rrta, prin care s-a solicitat pronuntarea unei hotdrdri prealabile pentru dezlegarea
a chestiunii de drept: daca in intetpretarea dispoziliilor aft. 189 alin. (l)
ie principil
ii, .) C.p"n. prin raportare la dispozitiile ar1. 169 C.pen., intervenirea reabilitarii sau
reabilitare cu privire Ia persoana unui inculpat, condamnat
implinirea termenului de
sau tentativd la infracliunea de omor,
anterior definitiv pentru o infracliune de omor
(1) lit. e) C.pen., in cazul
impiedicd relinerea agravantei prevdzute de art. 189 alin.
comiterii unei noi infrac(iuni de omor sau tentative la infracliunea de omor,
qi a
stabilit:,,in interpretarea aft. 189 alin. (1) lit. e) C.pen. si a art. 169 alin. (l) C.pen., in
cazul sivArqirii unei noi infrac(iuni ds omor sau de tentative la infracliunea de omor,
reabilitarea ori implinirea termenului de reabilitare cu privire la persoana condamnatd
definitiv care a comis anterior o infracfiune de omor sau o tentativa la infracliunea de
omor nu impiedica relinerea elementului circumstanf ial agravant prevlzut in ar1. 189
alin. (1) lit. e) C.Pen."3.
Este posibil ca subiectul pasiv al tentativei la omor sa coincida cu subiectul pasiv
al faptei ulterioare de omor calihcat, cu condilia ca cele doua fapte sd fie comise in
baza unor rezolu(ii infraclionale distincte gi la un interval de timp suficient pentru a
se putea individualiza, astfel inc6t tentativa sd nu fie absorbitd de fapta consumatd.
Este, spre exemplu, cazul celui care comite o tentativd de omor 9i, dupa executarea
pedepsei, ucide persoana care fusese anterior victima tentativei, deci aceeagi per-
soand. Dimpotriva, ,,dacd, de exemplu, cu aceeagi ocazie, dup[ o incercare nereuqiti
de a ucide o persoand, prin aplicarea unei lovituri de cufit, fbptuitorul repetd lovitura
qi, de data aceasta, suprimd via{a victimei, tentativa se absoarbe, necontestat, in mod
natural in omorul consumata.
Circumstanla este personala qi, in consecinld, nu se transmite participan{ilor.
Acegtia vor rispunde pentru omor calificat numai daca qi in persoana lor existd ante-
cedentul cerut de lege autorului.
1.6. Omorul slvirqit asupra a doui sau mai multor persoane [art. 189 alin. (1)
lit. f) C.pen.l. in doctrina penalf, s-a sus[inut cd legea noastra penal[ incrimineazd
distinct omorul savArqit prin ac(iuni diferite, in imprejurari diferite [respectiv, omorul
I
A se vedea V. Dongoroz si colab., op. cit., vol. III, p. 198.
rA
se vedea T. Toader, op. cit., p.44.
r M.Of.
nr. 1000 din 27 noiembrie 2018.
1
A se vedea V. Cioclei, Drept penal, Partea speciald, Infracfiuni contra persoanei 9i inflrac-
liuni contra patrimoniului, Ed. C.H. Beck, Bucureqti,20 19, p.28.
 54 lttfi'at'liutti t't.ttttt'u pet srtctuci
sdvdrgit de o persoani care a mai savargit un otnor, prevazut in art. 189 alin. (1) lit. f)
7 lnfi'acliuni contra
C.pen.], de omoruI asupra a doua sau mai multor persoane prin aceeaqi acliune. i1
cazul omorului comis in aceste din urmd condilii exista ca element specific nu o
pluralitate de victime, ci gi voin{a de a ucide in aceeagi imprejurare qi prin aceeaqi
acfiune doud sau tnai multe persoanel (de exemplu, aruncarea unei bombe care a ucis
tnai multe persoane, otrivirea mAnclrii sau a bduturii pe care au consurlat-o victi-
mele, descdrcarea unei arme automate asupra unui grup de persoane etc., cu conse-
cinfa uciderii a cel putrin doua persoane)].
Asupra interpretarii prevederilor de mai sus, in practica judiciard s-a decis, dim-
potriva, ci aceasti infrac{iune exista gi atunci c6nd doud sau mai multe persoane au
fbst ucise de infractor sau infiactori in aceeagi imprejurare sau cu aceeagi ocaziei,
indiferent daca omorul multiplu s-a produs printr-o singurd ac{iune, ca in exemplele
de mai sus, sau prin mai multe ac{iuni (de exemplu, trdgand succesiv focuri de arma
asupra mai multor victime, lovind cu culitul doui sau mai multe persoane etc.).
Aceastd din uma solu{ie s-ar putea motiva gi cu argumentul cd, intrucAt textul nu
face nicio precizare, s-ar putea concepe ci gi omorul comis prin ac{iuni diferite asu-
pra a doud sau mai multe persoane ar trebui sa aiba un tratament similar.
Agravanta se aplica numai daci se produce efectiv moartea a cel pu{in doud per-
soane, caz in care ne afl5m in prezen].;a omorului calificat in forma consumatd, sau
dacd activitatea de ucidere indreptati impotriva a doud sau mai multor persoane
rdmdne lird rezultatul cerut de lege, in sensul cd nu se produce moartea niciuneia
dintre aceste persoane, caz in care ne aflim in prezen{a tentativei la infrac}iunea de
omor calificat.
Pentru aplicarea agravantei, fiptuitorul trebuie sa aibi reprezentarea consecinlelor
const6nd in suprimarea vie{ii a doud sau mai multor persoane, sd urmireascl sau sd
accepte un asemenea rezultat in imprejurlrile in care ac{ioneazd.
Pentru stabilirea inten{iei de omor calificat, constdnd in uciderea a doud sau mai
multor persoane, se impune sd se procedeze la o analizit amdnunlitd asupra mijloa-
celor folosite de ldptuitor pentru a ucide, cdt qi asupra circumstan{elor gi impreju-
rdrilor cauzei susceptibile de a oferi indicafii asupra finalitatii acturuia.
Numai in situalia in care se ajunge la concluzia ca Iiptuitorul a aclionat astfel
incdt rezultatul, constdnd in uciderea a doud sau mai multor persoane a fost prevlzut
qi urmirit sau cel putin acceptat, iar rezultatul respectiv s-a gi produs ori, din motive
independente de liptuitor, a rdmas in fazd de tentativd, se re{ine inten{ia pentru omor
calificat, confom art. 189 alin. (l) lit. fl)c.pen. Nu este necesar ca inculpatul sd aiba
de la inceput intenlia de a ucide dou5 sau mai multe persoane, ci este suficient ca
inten{ia respectivd sd survind ulterior gi sa se releve in modul de sdvArqire ulterioara a
faptelor.
Astfel, dacd inculpatul aplica victimei mai multe lovituri de cu{it, iar ulterior,
cAnd altd persoand ii cere socotealS pentru fapta savArgita, aplicd qi acesteia doul
rA se vedea V. Dongoroz Si colab.,op. cit., vol. Ill, p. 198.
r Decizia de indrumare nr. 4ll9l0
a Trib. Suprem in C.D. 1910, p. 19.
r A se vedea G. Antoniu,
C. Bulai Si colab., op. cit., vol. I, p.93.
4
A se vedea $t. DaneS, Combaterea faptelor de violenJi prin mijloace de drept penal, in
R.R.D. nr. I l/1980, p. 7.
vielii
cu1it, rdspunderea se formuleazd in baza agravantei de omor asupra a doud
55
lovituri de
nr"i ntrrltor persoane, nefiind necesar ca ambele acte de ucidere sa f-ie rezultatr-rl
""r, unice anticipate, ci numai ca inculpatul sd dea dovada, in cadrul impre-
unei rezolrrtii
de inten{ia de a ucicle dott.1 sau mai multe persoanel.
prrril ,, care actioneaza,
1.7. Omorul slvirqit asupra unei femei gravide [art. 189 alin.
(1) lit. g)
C.pen.l. Ac{iunea de ucidere a unei femei gravide produce efecte adAnci in viaJa
periculoasd. O faptd cau-
*.iufi. fiind privita ca o manifestare deosebit de asemenea
doud fiinle gi lezeazd sim{Smdntul firesc al respectului fala de feno-
zeazd moafiea a
creatiei fiin1ei umane, avAnd totodatd consecin(e multiple la nivelul familiei gi
menul
social resPectiv.
"srupului
Graviditatea este o stare fiziologica ce se stabilegte medical sau prin orice alte
mijloace. Nu are semnificalie stadiul evolu{iei sarcinii, deoarece textul
foloseqte
expresia ,,femeie gravida", fEr[ nicio limitare.
F6tul reprezintd numai o speran{5 de via{a qi, ca urmare, nu se pretinde viabili-
tatea lui.
Starea de graviditate trebuie sI fie reald. Daca llptuitorul sdv6rgeqte omorul, con-
vins fiind cd victima este inslrcinatd, dar in realitate se constatl inexistenla sarcinii,
agravanta nu func{ioneazd. De asemenea, in caz de eroare asupra identitalii per-
soanei, dacd victima ucisi este alta femeie decAt cea insdrcinati gi vizati de infractor,
agravarftanu se aplicd. in situalia in care atdt femeia vizatd, cdt qi femeia ucisd sunt
gravide, textul de lege are aplicare, fiindci legea protej eazd vtala oriclrei femei
insircinate, indiferent de identitatea ei (a se vedea disculiile in legatura cu eruor in
personam).
Dacd acliunea este indreptata impotriva unei femei gravide, dar este deviatS
dintr-un motiv oarecare gi produce efecte asupra altei femei care nu este gravidS,
considerim cd,inbaza aceluiaqi principiu al realitAlii, agravanta nu are aplicare.
in momentul in care fEptuitorul sdvdrgegte actul de ucidere el trebuie sd cunoasci
starea de graviditate a victimei.
Nu este necesar ca IEptuitorul sa aibi la dispozilie o constatare de ordin medical,
ci este suficientd cunoagterea ca atare - indiferent din care sursd - a stirii de gravidi-
tate. Astfel, fapta inculpatului de a aplica victimei mai multe lovituri de cu{it in
regiunea gatului, cauzdndu-i moartea, se incadreazd in agravanta de calificare privind
omorul unei femei gravide, deoarece inculpatul cuno$tea cd victima era insdrcinati in
luna a 7-a, fiind ruda cu ea, iar sarcina era evident5.
1.8. Omorul slvirqit prin cruzimi [art. 189 alin. (1) lit. h) C.pen.]. Este una
dintre circumstan(ele omorului calificat, intAlnitl in practica judiciari mai des, din
pdcate, dec6t alte circumstanle agravante ale omuciderii.
Cu toate ca in(elesul termenului de cruzimi nu este determinat de lege, at6t din
lucrdrile de specialitate, cdt qi din soluliile pronun{ate de instan{ele judec6toreqti, se
desprinde o semnificalie care a intrunit consensul general. Astfel, dic{ionarul juridic
penal defineqte cruzimile ca o ,,manifestare de ferocitate in comiterea unei infracliuni
I
Trib. Suprem, Sec{ia penal[, decizia nr. I 128/ 1989 (nepublicatS)
 56 lttfi'at'liuni cotttrLt l)er.\ttLtnL'i Infi'ttclitni contru viclii 51

de naturd si provoace suferinte chinuitoare, preh-urgite, victimei"l; tot astt-el, in dic- victimei cdnd nu mai reac{ioneazd, tizic, provoacd oroare 9i
{ionarul limbii romdne, in{elesul cuvdntului ,,crud" este identic cr-r celjuridic:,,care se t5,.t 5i decapitarea
roporLrl
in norma cle incriminare a omorttlui savdrgit prin cruzimil.
si se ilcadleazd
desfata la suf'erinlele altuia"l sau ,,atitudine, fapta cruda, ferocitate, barbarie"]. "'"i,, claca cruzimile au dus, prin ele insele, la moaftea victimei sau daci
In practica judiciara, s-a considerat ca omonrl este savargit prin cruzimi, atunci [e-a folosit numai pentru a o chinui inainte
',.,,.r.seazi de a o ucide]. Exista agravanta
*;"triiorul
cAnd flptuitorul a conceput qi executat tapta, folosir-rd metode cauzatoare de sr.rferinle chiar dacd agresorul supune la chinuri victima, fira a urmdri s6 o
analizam
prelungite qi de maxima intensitate, realizdnd astf-el, alaturi de rezultatul constAnd in ^l.ur. oacest mod. dar care accepta qi posibilitatea acestor consecinle. Ne sprijinim
suprimarea vie(ii victimei gi un al doilea rezultat, constdnd in chinuirea ei fizica sar.r
IIia, in
din judiciarS, in s-a relinut cd existd
]."urta opinie pe unele solu{ii
practica care
moral5. Au fost socotite ca intrunind elementele omorului calificat s[v6rqit prin qi nu infracliunea de loviri cauzatoare de moarte atunci
cruzime: stropirea victirnei cu benzini, dupa care i s-a dat fbca, biciuirea victimei c1
iifru.(iun"u de omor calificat
.ana tZprrl,orul a aplicat
victimei, care, in cele din urmd a decedat, cu deosebitd
sarma impletita; aplicarea de multiple lovituri cu un corp taios ;i un timp indelungat, numeroase lovituri cu o curea peste tot corpul, lovituri care i-au provocat
intensitate,
astfel incat sd se provoace suferinle prelungite5: aplicarea de lovituri care zdrobesc echimoze, cuprinzdnd mai mult din jumatatea corpului, plagi, contuzii, frac-
multiple
globii oculari ai victimei6.
turi ale coastelorJ'
Dacd ac{iunea de ucidere se realizeazd prin actele convergente ale mai multor
Cu privire la inlelesul no[iunii de cruzime, in literatura
juridicd s-a evidentriat ne-
fdptuitori, actele acestora nu se frac{ioneazd in raport de fiecare frptuitor, ci se iau in de inerente provocate in
cesitatea de a nu se asimila actelor cruzime suferin(ele
considerare in ansamblu. Astfel, trei inculpa{i care au aplicat victimei, fiecare lovituri mijloace ca:
maioritatea cazurilor de omucidere, atunci cdnd se folosesc asemenea
repetate cu diferite obiecte, cu picioarele gi pumnii, cauzandu-i multiple leziuni, frac- numai acelea care
topor, otrava. glonla, putdnd avea caracterul unor acte de cruzime
turi qi suferinle prelungite, au fost condamna(i pentru infrac{iunea de omor sdvdrgit cetilenilor.
depigesc limita celor de mai sus, indiferent de ecoul faptei in r6ndul
prin cruzimi7. de cruzime trebuie sd existe inainte de deces sau inainte de cunoaqterea
Actele
In cazul actelor de violenla repetate, trebuie sd se facd distinc{ie intre situa{iile in t
decesului.
care aceste acte au semnifica{ia de a chinui victima qi de a-i prelungi suferin(ele in judiciar[ se considerd omor sdvArqit prin cruzimi si prin fapta de a
in practica
mod inutil, fald de situaliile in care repetarea loviturilor nu exprimd, prin specificul qi proiectil inflamabil prin geamul unui imobil, provocAnd arsuri persoanei
arunca un
obiectul folosit, decdt modalitatea de arealiza uciderea. in acest din urma caz nu se
aflate in imobil, intruneqte elementele constitutive ale tentativei la omor, cu refinerea
face aplicarea agravantei. Astfel, inculpatul a aplicat victimei, cu un polonic, mai elementului circumstanlial de agravare referitor la omorul savdrgit prin cruzimi.
multe lovituri in regiunea capului, cauzAndu-i o fracturd de bolta labaza craniului gi rJtllizarea unei substanle inflamabile - de naturd a cavza suferinle suplimentare
hemoragie meningo-ventriculard, care au dus la deces; de asemenea, a lovit victima victimei, intruc6t, in caz de incendiere, decesul nu survine instantaneu sau la scurt
qi cu picioarele. Toate acestea s-au desfEgurat intr-un interval scur1, din materialitatea
timp, ci dupa o suferinla prelungitd, de intensitate deosebit5, determinatd de arsurile
faptelor rezultAnd cd inculpatul a urmlrit sI suprime via(a victimei gi nu sd-i cauzeze corporale - se incadreazd in no{iunea de cruzimis.
suferin(e qi chinuri prelungite in timp. in aceste condilii, agravanta men{ionatd nu Nu se va reline circumstanla agravantl generalS de la art. 1'7 lit.b) teza I C.pen., dar
este aplicabila8. se va retine art.11 lit.b) teza a II-a C.pen. (supunerea victimei la tratamente degradante).
Actele de cruzime comise de fbptuitor cu prilejul omorului provoacl implicit qi un Sunt circumstanle reale, imprejurarile de la lit. l)-h) rdsfrdngdndu-se asupra
sentiment de oroare celor din jur ori de groazd, insotita de o puternicd reprobare a celorlalli participanli dacd acegtia le-au cunoscut sau le-au prevdzut.
josniciei gi a lipsei de omenie a infractorului. Astfel, aplicarea de lovituri repetate cu Sunt circumstanle personale, imprejurarile de la lit. a)-d), care nu se risfrAng asupra
celorlalli parlicipanli, dar pot deveni reale in mdsura in care ceilalli parlicipanli la
sS,vdrsirea infractiunii le-au cunoscut qi au aclionat in acelaqi scop cu autorul6'

I G. Antoniu, C. Bului, G.
Chiwlesc.u, op. cit., p. 84.
) L.
$eineanu, DicJionarul universal al limbii rom6ne, Ed. Scrisul RomAnesc, Bucuregti,
1992, p. 180.
3
Diclionarul limbii romdne, Ed. Academiei, Bucure;ti, 1975, p. 195. I Trib. Suprem, in compunerea previzutd de art. 39 alin. (2) li (3) din fosta Lege pentru
a
Trib. Suprem, Seclia penall, decizianr. 164/1989, in R.R.D. nr. l0/1989, p. 60; I.C.C.J., organizareajudecdtoreasci nr. 58/1968, decizia nr.911970, in C.D. 1970,p.334.
Sectia penali, decizia nr. 8412014 (www.scj.ro). 2
C.S.J., SecJia penali, decizia nr.20l12000,in Dreptul nr. 8/2000, p.51.
5Trib.Suprem,Secliapenald,decizianr. r Trib.
1306/l988,inR.R.D.nr.9/19g9,p.60. Suprem, Sec{ia penald, decizia nr.2611975, in C.D. 1975,p.342.
6 { A se vedea G. Antoniu, C. Bulai
Trib. Suprem, Seclia penald, decizia nr. 144711980, in C.D. 1980, p.2g6. si colab., op. cit., vol. I, p. 92; V. Dongoroz si colttb.,
7
C.S.J., Secfia penald, decizia nr. 321 I 1998, in Dreptul nr. 7 I 1999, p. lg. op. cit., vol. lll, p. 197.
8 Trib. Strprem, Sec{ia penala, decizia
nr. 26501 1982, in v. papaclopol, M. popovici, ' I.C.C.J., Seclia penald, decizia nr. 84/20 [4 (r'urrr'.sc7.ro).
Reperloriu alf-abetic de practicr j udiciara in materie penald pe an ii I 98 I - I 9g5, op. cit., p. 2 I 2. 6
A. Boroi. S. Anghel, op. cit., p.229.

L-
 58 I nfi'uc'l i tr n i co nlro pcr.soo ne i I trfi'ucl iu n i c o n lrtr v i el i i 59

$2. Forme. Modalitifi. Sanc{iuni speciale, fapta r.ru constituie infracliune, cLlm este aqa-numita
in arr,nrite situa{ii
'
A. F'orme. in ce priveqte fbrmele, rnodalitalile gi sancliunile aplicabile, observdnr eutanasie
'" lr.urti, problema a starnit multe disculii. atAt in lumea medical5, cdt qi in cea
ca, fiind o infracliune materiala, de rezultat, sLrsceptibilS de desfEqurare in tirnp, ip- nu acceptd eutanasia considerAnd, pe
fiac{iunea de omor calificat presupune $jbrrne itnperlecte. Actele preparatorii sunt i,,.ldlci. Concep{ia deontologica a medicinii
ll..,L-.u"ant, ca ntedicul este dator sd faca totul pentru salvarea vielii, chiar 9i irl
posibile, dar nu sunt incriminate. Tentativa este incriminatd gi sanc{ionati in art. l8t) de alecliuni grave qi nevindecabile. La baza acestei con-
l.|ll,i ,nor bolnavi sul'erind
alin. (2) C.pen. "-'1"-u' .r., posibilele erori de diagnostic, incertitudinea consimfimAntului bolnavului
B. Modctlitqli. Consumarea are loc in momentul in care, datorita acfiunii de uci-
dere, victima a decedat. Omorul calificat prezintd diferite moclalitali normative pre-
::;;i ales. arogarea de cdtre medic a unor drepturi in a decide asupra vie{ii sau
l,-,nii .u care nimeni nu l-a inzesl'ratr'
vdzute de ar1. 189 alin. (l) lit. a)-h) C.pen. in afara de aceste modalitali nonnative. " Un.t. legislalii penale, cum sunt cele olandeza qi belgiana, au legiferat eutanasia.
omorul calificat poate prezenta numeroase gi variate modalitSli faptice, determinate nu atrag rdspunderea penali a persoanelor implicate in
de imprejurarile concrete in care a fost savArqita fiecare faptd. ertt.t, in situaliile de mai sus
cu condilia ca suferinla sd fie ireversibilS 9i de nesupoftat,
C. sancliuni. omorul calificat se pedepsegte mai aspru decat omorul simplu, qi ,ou,t.u subiectului,
sa afitme, repetat gi voluntar cererea, acliunea sa fie justificatd medical, sd
anume, cu deten{iunea pe via}5 sau inchisoare de la 15 la 25 ani gi interzicerea "r.i.rtut o a doua opinie medicala din partea unui specialist independent in cazul
exercitari i unor drepturi.
I*irt.
resPectiv'
Potrivit art. II din Legea nr. 21120121 , aceastl infrac{iune este imprescriptibil[ atAr potrivit aft. 190 C.pen., ,,uciderea savarSitit la cererea explicita, serioctsd, con-
in ceea ce privegte rdspunderea penala, cdt gi executarea pedepsei. satr de o infirmitate
stienta Si repetatii a victimei care sufereq de o boald incurabild
grava ate.sloru medical, cauzotoare de suferinse permanente Si greu de ,suportat, se
pedepse;te cu inchisoarea de la untr la 5ani".
Secfiunea a 3-a. Uciderea la cererea victimei

$2. Condifii Preexistente

$1. Confinutul legal

in A. Obiectul infracliunii. o) Obiectil juridic special al infracliunii de ucidere 1a

actualul Cod penal a fost expres reglementata infracliunea de ucidere la
cererea victimei este similar cu cel de la infracliunile de omucidere 9i consta in
cererea victimei, ca o formi atenuatd a omorului, reinscriind astfel reglementarea nu
doar pe linia tradi{iei existente in dreptul nostru (art.468 c.pen. din 1936), ci gi in relaliile referitoare la dreptul la via!5'
tradi{ia majoritilii codurilor europene [afi. 216 c.pen. gerrnan, art. 7j c.pen. b) De asemetea, obiectul material este identic cu cel al infracliunilor de omu-
cidere, fiind reprezentat de corpul persoanei'
austriac, art. 143 alin. (4) c.pen. spaniol, afi. 134 c.pen. porlughez, art. l14 c.pen.
B. Strbieclii infracliunii. a) Subiect activ al infracliunii poate fi orice persoanf,
elve{ian, art. 235 C.pen. norvegian].
fizica care indeplineqte condiliile de vdrsta qi responsabilitate. Participa{ia penal5 este
Reintroducerea acestui text se impunea insd, inainte de toate, ca urnare a noului
posibila sub toate formele sale. Precizdm c[ forma coautoratului va exista 9i atunci
regim al circumstan{elor atenuante consacrat de Partea generalS. intr-adevdr, dacd in
cdnd fEptuitorii prin ac{iunile comise s-au completat reciproc.
reglementarea actualS, imprejurarea avutd in vedere in ar1. 190 C.pen. poate fi valo-
b) Strbiect pasiv al infrac{iunii este persoana in via{d care suferl de o boala
rificatd ca o circumstan{5 atenuanta judiciara, ducdnd astfel la aplicarea unei pedepse
incurabil5 sau de o infirmitate gravd atestatd medical, cauzatoare de suferinle perrna-
sub minimul special, in noua reglementare, chiar re{inand o atenuantd judiciara,
nente gi greu de supofiat.
pedeapsa aplicatd nu se va mai situa obligatoriu sub acest minim. De aceea, pentru a
Nu existi cerin{e speciale cu privire la timpul gi locul savdrqirii faptei.
permite aplicarea unei pedepse care sd corespurdd gravitSlii acestei fapte era necesard
Consimf[mAntul nu este cauzi justificativa (consim{amAntul victimei schimba
o reglementare legala distinctS. in fine, a fost preferatl denumirea marginali de ucidere
doar incadrarea juridicd).
la cererea victimei gi nu cea de omor la cererea victimei, pentru a exclude aceastd faptd
dintre antecedentele omorului calificat prevdzut de arI. 189 alin. ( l ) lit. e).
Sunt legisla{ii penale care au incriminat aceastd infrac{tune ca o forml atenuatd a
omorului, cum sunt codurile penale: german (art. 216), austriac (art. 177), spaniol
(art. 143), portughez (art. 134), elvelian (art. I l4), norvegian (art.235).

I A se vedea ,4. Boroi, Eutanasia - concept controverse gi reglementare, in R.D.P.

I M.OL nr. 180 din 20 marrie
2012. nr.2/1995. p. t6.
60 I nfi'oc' I i tr n i L'ot1l t'd perso.t tle i
Y-
$3. Con(inutul constitutiv
A. Lttturo obiectivci. u) Elententul muteriul al laturii obiective implica o ac{iune
sau o inac(iune de ucidere a persoanei in via15 care suferd de o boal5 incurabild sau
de o infirmitate gravd atestatA rnedical, cauzatoare de suferin[e permanente qi greu de
suportat. Pentru existen{a intiacliunii este necesar ca uciderea sd se facd la cererect
victimei. Legiuitorul a stabilit ci cererea victirnei trebuie sa indeplineascA umatoa-
rele condilii:
- sa fie explic'ita, adica sa nu lase loc de interpretiri din partea autorului;
- sa fie serioasi; nu va fi apreciatd ca fiind o cerere serioasi atunci cdnd ea este
licut5 in glurna;
- sa fie congtientd, victima sA fie responsabila in momentul cererii; responsa-
bilitatea victimei in momentul cererii se va aprecia de la caz la caz av6ndu-se in
vedere starea de fapt in care se afla victima la acel moment;
- sf, se facd in mod repetat.
Considerdm cd acele rugdmin{i, aqa-zise serioase gi repetate, nu trebuie si
constituie in realitate un apel la ingaduin{5 sau mild, intr-o asemenea situa}ie nefiind
vorba de o ucidere la cererea victimei, ci de o infrac{iune de omor (spre exemplu, un
pirinte batran, bolnav gi neputincios, deznaddjduit de felul neolnenos in care il trata
fiul sdu, il roaga insistent pe acesta sd il omoare)1.
De asemenea, problematica unui bolnav care nu se afld in fazd terminalS - insd
este blocat in propriul corp ca urmare a unui accident vascular cerebral, fiind pe
deplin conqtient, dar imobil gi capabil sd comunice doar prin clipirea ochilot' - a
ndscut vii controverse in Marea Britanie. Ceea ce s-a cerut in instan(d a fost nu numai
recunoagterea dreptului de a muri, ci gi dreptul pentru altcineva s5-l omoare. High
Courl Of Justice din Anglia gi Jara Galilor a respins acjiunea, ardtAnd cd situa{ia
bolnavului a generat o profundi dinamicd in societate gi acceptarea cererii sale ar
avea consecin{e mult mai largi decAt cazul sdu, iar o astfel de decizie de anvergurd ar
trebui sI he luatd exclusiv de c6tre legiuitor.
in doctrina qi jurispruden{a englezd a fost examinatf, corespondenla cu dispoziliile
ar1. 2 din Conven{ia europeand a opera{iei de separare a doi gemeni siamezis, care a
condus la moartea unuia dintre acegtia, concluzia desprinsa fiind, fhcdndu-se apel la
doctrina necesitalii, cd nu existd o incdlcare a dispoziliilor Conven{iei europene, cu
motivarea cd scopul operaliei nu a fost acela de a priva de viald pe geamdnul mai
vulnerabil. Decesul acestuia era o consecinlS inevitabila a opera{iei care urmdrea
salvarea vielii celuilalt siamez, iar decesul geamdnului mai vulnerabil ar fi survenit
I A se vedea C. Rdtesctt, H. A:novoian, I. Ionescu-Dolj, T. Pop' I. Gr. Perieteanu.
M. Papadopoltr, V. Dongoroz, N. Pavelescz, Codul penal Carol al ll-lea adnotat, vol. III.
parlea special5, Ed. Libririei Socec SA, Bucuregti , 1937, p. 102-
I A se vedea O. Predescu, N. Grofir, in Dreptul la via{5 qi eutanasia in lumina Convenliei
E,uropene pentru apdrarea drepturilor omului gi a libertdlilor fundamentale a practicii Cu(ii
Europene a drepturilor omuh-ri gi a dreptului penal romin, in volumul ConferinJei Interna-
{ionale a Institutullli de Cercetiri Juridice, E,d. Universul Juridic, Bucureqti, 2012, p. 171 .
r Analizele medicale aritau ci an.rbii siamezi ar fi murit in scurt timp daci rimineau uni{i.
dar cel mai dezvoltat dintre acegtia ar fi putut supravie{ui daci opera{ia de separare retl$ea.
Ittfi'crc'liuni contro rialii 6 1
corpul acestuia, in mod independent, ntl este qi nu a fost vreodatii
oricLtnt, intrucdt
I
r iabil
Avind in vedere cele de mai sus, subiectul ref-eritor la eutanasie, respectiv la legali-
gi, pe cale de consecin{a, [a depenalizarea ei, rdtndne in continttare r'tnul
zarea acesteia
Iontroyersat, intrucAt nu existd o opinie clar conturati intr-un sens sau altul.
Apreciem cle lege jerenda, raliindu-ne opiniei formulate in literatura romdni de
.necialitate:, cd ar fi de reflectat asupra dreptului bolnavului de a relilza orice terapie
niedicalal sau de a solicita o anumitd
conduitd din partea medicului sau a asistentului
.ure sa puni capdt suferinlei, cu consecinqe
implicite in domeniul reglementdrii in
materie penala. Pledoaria in sensul
lipsei caracterului penal al practicilor eutanasice,
exclusiv in condilii strict determinate, se susline prin aceea cA s-ar trasa o noui linie
de demarcalie intre via{a privata ;i viala publica, in condiliile recunoagterii de cdtre
smt a unui mai mare control asupra corpului qi vieqii persoanei.
prin aceastd infracliune se incrimineaza atdt eutanasia activ6, cdt gi eutanasia
pasiv6, dar care nu trebuie confundatd cu sinuciderea asistati medical, ce
presupune
a1utorut dat de cdtre un medic unui bolnav care incearcd s5 se sinucidS, oferindu-i sau
indicandu-i mijloacele letale. Intr-o asemenea situalie se va reline infracfiunea de
determinare sau inlesnire a sinuciderii (aft. 191 C.pen.).
b) Urmarea imediatd. in cazul infrac{iunii de ucidere la cererea victimei constd in
moartea victimei.
c) Legdtura de cauzalitate. Este necesar ca intre acliunea de ucidere la cererea
victimei gi rezultatul produs sd existe un raport de cauzalitate.
B. Latura subiectivd. Fapta de ucidere a persoanei la cererea victimei trebuie sd
fie savArqitd cu intenlie directd sau inclirectd, fiind necesar prin urrnare ca fdptuitorul
sd prevadd rezultatul acliunii sale, adicd moaftea victimei.
IA se vedea B. Emmerson, A. Ashworth, A. Macdonald, Human Rights and Criminal
Justice, 2"d ed. Sweet & Maxwell, London, 2001 , p.763; A. Ashtvorth, Principles of criminal
Law, 5'r'ed., Oxford University Press, 2006, p.251, apud M. [Jdroiu. O. Predescu, Protecfia
europeand a drepturilor omului gi procesul penal romAn, Ed. C.H. Beck, Bucureqti, p. 79.
2 A se l'edea Z. Hecser, Eutanasia
- reflec{ii medicale ;i socio-juridice, in Dreptul
nr. I l/2001, p. 93.
r in doctrina striind s-a aritat ci
,,refuzul (legitim) al recunoagterii unui drept de a nu muri
nu impiedici recunoaqterea dreptului unei persoane de a refuza un tratament medical nedorit,
chiar daci acest tratament este vital pentru ea. Negarea acestui drept ar reprezenta, IIri
indoiald, o atingere adusa, dacd nu art.2 din ConvenJie, cel pu{in art.3, respectiv art' 8, cu
precizarea cd Conven{ia europeand privind drepturile omului Ei biomedicina subordoneazd
consimlimintului libei 9i lucid al pacientului oiice intervenlie in domeniul s5nit6{ii (...) in
acest caz, este imperativ ca bolnavul sd fi tlcut cererea in mod congtient gi voluntar, ca starea
sa medicali si fie ireversibila qi si fie exercitat un control efectiv" (J.Fr. Rerutcci, Tratat de
drept european al drepturilor omului, Ed. Hamangiu, Bucureqti,2009, p. lll). Referitor la
cele de mai sus, existd insi gi o problemd, gi anume in situalia in care persoana este incongti-
enti sau incapabili de a-gi exprima vointa, evident cu excep{ia unei declara{ii anterioare.
62 ltrli'uc'liuni t'onlru ltt't'stt,utri
Y- hfi'acliuni contru vieyii 63
1

$4. Forme. Modalitifi. Sancfiuni ,,lisoerare atlate la limita, care nu-i permit intr-un anume moment sd intuiasci sem-
acttrlrri. In general, in absen(a fbrmelor tipice maladive, sinuciderea este un
niti..ti,
A. Fornte. Deqi infiacliunea de ucidere la celerea victirnei este susceptibila persoanele aflate intr-o stare de gravd depresie psihica gi care, din
de
a.t lu .ur. recurg
Ei valoarea vieliil. Labaza acestui
acte de pregdtire gi tentativd, aceste forme imperf-ecte de infiactriune nu se peclepsesc. ,o,tr. imaginare sau reale, ntt mai concep sensul care sd apard sinucigaqului
Fapta se consumd in monrentul in care uciderea a avut loc. oer not si stea imprejr-rriri dramatice, stari de dezamagire,
B. l,lodotitcili. Faptic, modalitatea norrnativA este susceptibil[ de a fi realizata i.rJrofurUit". dupa cum hotdrArea subiectului poate sd-gi aiba sorgintea in crize de
unor convingeri formate de-a lungul vie{ii,
conqtiinla de naturi
printr-o gama larga de acliuni. misticd, ca urmare a
C. Sanc{iuni. Pedeapsa prevdzutd pentru aceasta infrac{iune este inchisoarea de la f7otuitorul considerand cd ar fi mai fericit intr-o alta via1a. Oricare ar fi sursele
hotarArii de sinucidere, actul in sine contrazice
unu la 5 ani. datele naturii, se opune intereselor
societatrii, ntt numai
prin pierderea ca atare a individului, cAt 9i prin ceea ce expriml
actul respectiv, prin modul de rezolvare a conflictelor gi dramelor individuale la care
Sec(iunea a 4-a. Determinarea sau inlesnirea sinuciderii aoeleaza subiectul 9i care nu poate 9i nu trebuie sd fie o solulie demnd de urmat.
Slnuciderea devine o solulie a celor infrAnfi, a celor laqi, care se tem s[ infrunte
greutAtrile vieJii 9i s5-9i urmeze destinul propriu.
$1. Con(inutul legal

Potrivit alin. (1) din art. 191 C.pen.: ,,Fapla cle a determincr sau inlesni sintr-
ciclerea unei persoane, dacd sinuciderea q avul loc, se pedepseSte cu inchisoarea de
la3la7ani".
Cand fapta de determinare squ inlesnire a sinuciderii s-a sdvdrSit fa{d de un
minor ctt varstct cuprinsd intre l3 Si lB ani scrufa{ci de o persoand cu discerndmdnt
dimirurqt, pedeapsa este inchisoarea de la 5 la l0 ani [alin. (2)].
Determinaree scar inle.snirea ,sinuciderii, sdvdrSild fald de un minor cdrc nu Lt
implinit vdrsta de I3 ani saufald de o persoand care nu a puttrt sd-Si dea seamq de
consecinlele acliunilor sau inacliunilor sale ori ru putea sd le controleze, dacd siru-
ciderea q avut loc, se pedepseSte cu inchisoarea de la 10 la 20 de qni Si interzicerea
erercitdrii trnor drepturi [alin. (3)].
Dacd qctele de determinare selt inlesnire prezentate anterior au fost urmctte de o
incercare de sirucidere, limitele speciale ale pedepsei se reduc la jtrmdtate [alin. (a)].
intre infrac{iunile contra vielii, o pozilie speciali ocupd infiac{iunea de determi-
nare sau inlesnire a sinuciderii, reprezentand o modalitate particulard a omuciderii.
Pozilia deosebitd a acestei infrac{iuni constA in aceea cI ceea ce se incrimineazl nu
este ac(iunea unei persoane care in mod direct qi nemijlocit suprimd viala alteia (in
cazul de fa1a, viala proprie), deoarece sinuciderea nu constituie o incdlcare a drep-
tului la via{a (sinuciderea este o autolezare, ea nu dd nagtere unui conflictjuridic), ci
ceea ce in realitate se incrimineazd este o contribu{ie la omucidere, adica determi-
narea sau inlesnirea sinuciderii unei persoane, considerAndu-se pe drept ca asemenea
fapte aduc de asemenea atingere, intr-un fel, dreptului la via{5 al altei persoane. Fapta
de a determina pe cineva, in mod direct ori in ascuns, satt a-l ajLrta in orice fel sa
sdvArgeascd un act atAt de grav cum este sinuciderea, echivaleazlcu o interven{ie in
sfera valorilor protejate de lege - respectiv via{a persoanei - ceea ce nu poate fi indi-
ferent legii penaler.
Evident ci cel care apeleazd la un act de autoagresiune de naturd a-i cauza moar-
tea trebuie sd posede grave deficienle in structura lui psihofizici, unite cu motive de
I pune capdt vie{ii (Codul penal spaniol).
A se vedea V. Dongoro: qi colab., op. cit., p.212.
g2. Condi{ii Preexistente
a) Obiectul juridic special al infrac{iunii, care este o
A. Obiecrul infracliunii.
varianti de specie a omorului, este qi el siriilar infracfiunilor de omucidere qi constd
in relaJiile referitoare la dreptul la via{a; aceastd valoare sociald este ocrotitd prin
incriminarea faptei men{ionate gi prin aceasta sunt apdrate gi relaliile sociale care se
nasc qi se dezvoltd injurul valorii sociale respective.
b) Obiect moterial constd in corpul persoanei care s-a sinucis sau a incercat si se
sinucida.
B. SubiecSii infrac{iunii. a) Subiect activ poate fi orice persoand care indeplineqte
condiliile pentru a fi subiect activ al infracfiunii. Parlicipalia penala este posibila sub
toate formele (coautorat, instigare gi complicitate).
b) ,strbiecnl pasiv poate fi, de asemenea, orice persoanS^asupra cdreia se efec-
tueazd acJiunea de determinare sau de inlesnire a sinuciderii. In cazul formelor agra-
vate, subiectul pasiv nu poate fi decdt un minor sau o persoani care nu era in stare
sd-gi dea seama de fapta sa ori nu putea fi stdpAna pe actele sale.
$3. Con{inutul constitutiv
A. Lqtura obiectivd. a) Elementul material al laturii obiective implicd o ac{iune de
determinare sau inlesnire a sinuciderii unei persoane. Pentru existen{a infrac{iunii
este suficientd una dintre aceste ac{iuni. Prin determinarea la sinucidere se in{elege
acliunea de convingere a unei persoane de a se sinucide. Nu intereseazd dacd ideea
sinuciderii a fost sugeratl victimei de cdtre fEptuitor sau dacd aceastd idee apdruse in
I Cu exceplia
Codului penal francez, care nu con{ine nicio dispozilie speciald in legiturd
cu determinarea sau inlesnirea sinuciderii gi cu reglementirile pa(iale din Codul penal romAn
$l.german, alte legislalii penale de referin{5 consacrd un sistem in trei trepte, in ceea ce
privegte incriminarea participdrii unei persoane la formarea qi realizarea hotardrii altuia de a-9i
64 lrtfi'ut'1iuni ('onlrLt pL't'.\()LtnL'i
lnintea victirnei mai inainte, iar flptuitorul a reugit sa inliture eventualele ezitlri ale
victimei, determinand-o sA ia hotirdrea de a se sinucide; ceea ce intereseazd este ca
fiptr"ritorr-rl, prin activitatea sa, sd fi detemrinat victima sd ia hotararea de a se sinu-
cide. De asemenea, nu intereseazi mijloaceie prin care s-a realizat acliunea de deter-
minare (rugarnin(i, ordine, constrdngere fizicd etc.)1.
De asemenea, nu prezinta interes faptul ca sinuciderea este admisa tradilional ca
un mod de rezolvare a unor chestiuni de onoare in unele {ari (dacd un japonez in-
deamnd pe un conafional sd se sinucidd pe teritoriul {drii noastre pentru o chestiune
de onoare, fapta va constitui infrac{iunea previzuti in art. 191 C.pen.).
Determinarea la sinucidere se poate realiza agadar nu numai prin indemnuri sau
amdgire (de pilda prin exagerarea tendenfioasd a unor pericole, a unor necazuri, con-
flicte), ci gi prin acte de torturd, prin supunerea la chinuri repetate, scandaluri $i batAi,
care pot sd o aducl pe victimd in stare de disperare, culminAnd cu sinuciderea sau
incercarea de sinucidere. De exemplu, inculpatul a avut fa{d de solia sa o comportare
total necorespunzdtoare: intr-o zi a lovit-o qi a constr6ns-o sd doarma peste noapte, in
frig, intr-o camerd neamenajat5, Iird ferestre qi flra pat, in altd zi a lovit-o qi a
ameninfat-o cu moartea, iar in ziua urmdtoare, dupl alte ameninlari, i-a interzis sd se
culce in casi. Disperatd de comportamentul so{ului, victima a ingerat o cantitate de
sod5. Degi a observat starea gravd a so{iei, inculpatul nu i-a dat niciun ajutor gi nu a
solicitat interven{ia medicului, astfel incAt aceasta a decedat. Asemenea acte care
depdgesc cu totul limitele unor rela{ii c6t de pu{in umane au fost socotite ca intrunind
elementele infracliunii de determinare la sinucidere2.
Cdnd constrAngerea victimei este de asemenea naturl inc6t nu lasi acesteia nicio
posibilitate concretd de a actriona altfel, ori de a se impotrivi, fdptuitorul va rdspunde
pentru infrac{iunea de omor. cel care silegte o persoand sd se sinucidi (de pildd o
obligd sI se impuqte, sA ia otravd, sd sard de la etaj etc.) sdv6rgegte infrac{iunea de
omor; aceste metode nu difera cu nimic de orice ac{iune, de astd dati prin folosirea
energiei ftzice a victimei, prin care se suprimd viala unei persoane, de ucidere. Nu
este nicio deosebire intre faptul de a trage cu affna in victima sau a turna otravi in
mAncarea victimei gi a o sili sd mdnAnce3.
Practica judiciari confirmd aceeagi solu{ie. Inculpatul aflat sub influenla bautu-
rilor alcoolice gi dominat de gelozie, dupa ce gi-a lovit grav so{ia, i-a cerut sd plece
din casd sau sd se arunce pe geam. Degi victima voia sd plece, inculpatul a deschis
fereastra gi dupd ce a obligat-o sd se urce pe tocul acesteia i-a cerut: ,,ori te arunci
singurd, ori te arunc eu". in aceste condi{ii de violen}d, mai ales pentru ca inculpatul
stitea lAnga fereastri pentru a-gi pune amenin[area in aplicare, victima s-a aruncat de
la etajul 9, decedAnd. Fapta a fost incadratd in infracliunea de omor, deoarece vic-
tima, datoritd violen{elor, nu a avut posibilitatea sa decidl in mod liber asupra ac{iu-
nilor salea.
IA se vedea A. Boroi,Infiac{iunea de determinare sau inlesnirea sinuciderii, in Dreptul
nr.7/1998, p.60.
: Trib. Suprem, Sec{ia penalS, decizia nr. 1041 I 197i, in
C.D. 1971, p. 264.
r A se vedea V. Dongoroz
si colab., op. cit., p. 21,1.
+
Trib. Suprem, Seclia penali. decizia nr.3l0ll979, in C.D. 1979,p.397; l.C.C.J., Sec{ia
penali, dccizia nr.6567,2004. in R.D.P. nr. l/2006, p. 158.
L-.
[nli'uclittni (ontru rialii 65
prezenJa infiacliunii de determinare la sinucidere nici in situaqiile
Nrr ue afldm in
de constrangere imbracti forma altor inti'aclitrni, cllm ar fi privarea de
in ,ar" actele
i,n.nu* care a avut cA urmare sintrciderea victimei ori violul care a avltt drept urmare
r,ictimei sau altele. In asemenea situalii existd o unitate complexd intre
"l.,r.ia.r.. interl{ionatd de baza (privarea de Iibertate a persoanei, v^iolul) qi un.narea
infrr.ti'.,n".
.rreterintenlionatd constAnd in moaftea sau sinttciderea victimei. In consecinld, in
I*.r"n., situaqii, se va face aplicarea agravantelor de calificare men{ionate gi nu se
iu r.tin. infrac{iunea de determinare la sinucidere in concttrs cu violul sau privarea
de libertate a Persoanel''
acelaEi sens in practica judiciara s-a refinut cd inculpatul a exercitat astlpra
in
intensitate ce au determinat victima
victimei D.F. o presiLlne fizica Ei psihicd de mare
la acest gest extrem. Astfel, inculpatul, pe fondul consumului de alcool, a
sa recurg1
agresiv, a agresat in mod repetat victima cu doud cutite de bucatarie,
d.uenit foarle
gamlui, lipsit-o liberlate in mod nelegal (a incuiat u$a apar-
ounands-i-le in zona a de
iasa). Toate aceslea au fotmat convingerea
iamentulgi. nepermildndu-i acestuia sa
instanlei cd inculpatul a creat victimei o stare de profunda temere pe fondul cdreia,
oentru a scipa de inculpat qi de agresiunile acestuia s-a aruncat de la balcon,
cauzdndu-i-se leziuni ce au dus la moartea acestuia. S-a aritat ci infrac[iunea ce
trebuie refinuti in sarcina inculpatului este infracliunea de omor, deoarece moartea a
survenit ca urmare a acfiunii violente declangate de inculpat, ce a pus victima intr-o
situalie periculoasd, determindnd-o sd se arunce de la etaj. Astfel, fapta inculpatului
de a agresa victima cu doud cutite, ameninlAnd-o cA o omoard qi interzicdndu-i sa
pdrdseascd imobilul, inducdnd acesteia convingerea ci singura posibilitate de scipare
este sd se arunce de la balcon, intrunegte elementele constitutive ale infracliunii de
omor. Cufiea a apreciat cd aceastd concluzie se impune, intrucdt, din probele
administrate, rezultd faptul ci inculpatul a constrans psihic victima intr-o asemenea
m6sur6, incit nu a ldsat acesteia nicio posibilitate de a se impotrivi, neput6nd decide
liber, datoritd violen{elor la care a fost supus[, asupra gestului sAu extrem. S-a ardtat
ca nu existi nicio probi la dosarul cauzei, in sensul cI victima ar fi avut vreun motiv
s6 se sinucid5, datoritd actelor de agresiune ale inculpatului pentru a avea, eventual,
elementele constitutive ale infracliunii de inlesnire a sinucideri2.
inlesnirea sinuciderii unei persoane presupune orice ac{iune de sprijinire a subiec-
tului pasiv in realizarea hotardrii sale de a se sinucide. Hotdrdrea apa(ine deci
subiectului pasiv.
inlesnirea se poate realiza numai prin acte pozitive (comisiune), o atitudine pasiva
(omisiune) fa{5 de persoana care incearcd si se sinucida neputdnd fi consideratd o
inlesnire a sinuciderii qi deci susceptibila sd realizeze elementul material al infrac-
liunii (de exemplu, neimpiedicarea unei persoane de a siri de la etaj, de a se ineca).
Inlesnirea poate consta in procurarea sau pregltirea mijloacelor necesare, in darea
de sfaturi, in inl5turarea piedicilor materiale (de exemplu, {inerea de vorbl a supra-
veghetorului pus de familie), in aducerea la indeplinire a unor dorin{e sau condilii
puse de victima etc. inlesnirea nu se confundf, cu cooperarea la activitatea de sinu-
lTrib.Suprem,Secliapenal5,decizianr. 197/l980,inR.R.D.nr.9/1980,p.66.
r I.C.C.J.,
Seclia penala, decizia nr. 862/20 lzl (wwtt.scj.ro).
66 lrtfi'ut'|iuni conlt'd pLt'.\t)dnL'i In/i'ut'(iuni c'onlro vialii 61

cidere. in acest caz (de exemplu, clescircarea unui tbc de anra in sinucigagul care s-a
impugcat superficia[, pentru a asigura rezr-rltatul, deschiderea venelor cu o lamd, ttrr-
narea pe gAt a restului de otrava nebluta) fapta va constitui o infracliune de omor.
Atunci cAnd doua persoane se inleleg si-gi acorde r-rna alteia ajutor in vederea
suprintdrii vie(ii lor (sinuciderea prin consens), daca una dintre aceste persoane
rdrnAne in via1a, se ridicd problerna rdspunderii ei pentru inlesnirea sinuciderii celei-
lalte. De exemplu, o infirmiera, sub influen{a unei depresii sufletegti prelungite,
decide sd se sinucida ;i determind la aceasta gi pe alta infirmierd, hotardnd sd se
injecteze flecare cu o substan{a rnortala. Cea care se injecteaza prima moare, cealalt5.
mai stAngace, se salveazd gi este trimisa in judecata pentru refuz de ajutor cuvenit
unei persoane aflate in pericol. in comentariul spe{ei, se aratd ca ajutorul victimei se
impunea, dar este discutabil daci a existat aceastd posibilitate, ca urrnare, inculpata
n-ar fi putut si fle trasd la rispunderer.
In raport cu legislalia noastrS, de asemenea s-ar fi pronunJat o solu{ie de achitare,
deoarece inlesnirea sinuciderii celeilalte persoane putea fi comisd numai cu intenlie;
or, nereugita celei de-a doua sinucideri nu implicd automat inten[ia de inlesnire ori
determinare a sinuciderii primei persoane.
Numai dacl a doua persoand ar fi simulat sinuciderea pentru a o determina pe
prima sI se sinucidd s-ar fi putut incadra fapta acesteia in aft. 191 C.pen.
in doctrina italiand s-a discutat pe larg problema sinuciderii in doi. DupI unii
autori (lmpallomeni), dacd ambele persoane au lEcut acte comune de a se sinucide
(de pilda, au cump6rat cdrbuni gi le-au dat foc pentru a muri asfixia{i) gi amdndoi
supravie{uiesc, va fi tentativa reciprocl de omor, iar dacl numai unul supravie{uieqte
acesta va rdspunde pentru infracfiunea de omor. Al[i autori (V. Manzini) considerd cd
in cazul sinuciderii in doi este vorba de o instigare reciprocd la sinucidere, adeziunea
la sinucidere a unuia a fost cauza determinantd a hotardrii celuilalt2.
Atdt in cazul determinirii, c6t qi in cazul inlesnirii, activitatea de suprimare a vielii
trebuie sa fie in exclusivitate opera sinucigagului3. in mdsura in care suprimarea vielii
este rezultatul unei cooperdri cu o te{d persoan5, aceasta va raspunde pentru omor.
b) Urmarea imerJiata. in cazul infrac{iunii de determinare sau inlesnire a sinuci-
derii trebuie sd se producd un anumit rezultat, fie sinuciderea victimei, fie incercarea
de sinucidere a acesteia, rezultate pe care legea le prevede explicit in con{inutul
incriminarii. Deci, in situalia c6nd persoana respectivd, chiar daca a fost convinsS gi
determinatd sd se sinucidd sau i s-a inlesnit sinuciderea, nu trece la punerea in exe-
cutare a actului ori numai o simuleazd nu ne vom afla in prezenta acestei infrac{iuni.
c) Legdttrra de cauzqlitale. De asemenea, este necesar ca intre ac{iunea de deter-
minare sau inlesnire gi rezultatul produs sd existe un raport de cauzalitate. Dacd
sinuciderea sau incercarea de sinucidere s-a datorat altor cauze, fapta de determinare
sau inlesnire nu va constitui infracliune.
B. Lalura subiectivd. Fapta de determinare sau inlesnire a sinuciderii, pentru a fi
pedepsita, trebuie sa fie savdrgitd cu inten{ie directd sau indirectd, este necesar prin
fbptuitorul sd prevadd cd victima, ca urrnare a activitdtii sale, de indemnare
urnlare ca Inten{ia de
_..: inlesrire, se va srnucide gi sa doreasci sau sd accepte acest rezultat.
::1";;i;,rr. sau inlesnire a sinuciderii rezultd din caracterttl actelor sdvArqite, din
concrete in care s-a ac(ionat 9i starea psihica in care s-a aflat persoana
inrfr.j,rririt.
a incercat sd se sinr-rcidd'
.rra r-a sinucis satt care
g4. Forme. Modalitlfi. Sanc(iuni
unei per-
A. Fornte. Deqi infracliturea de determinare sau inlesnire a sinuciderii
este susceptibila de acte de pregatire qi tentativa, aceste forme imperf-ecte de
soane
iniru.llrn. nu se pedepsesc. Fapta se consumd in momentul in care sinuciderea sau
a avut loc'
incercarea de sinucidere
patru modalitali
B. Modctlitdli.in alin. (2) qi (3) ale art. 191 C.pen. sunt prevdzute
agravale ale infracliunii,
gi anume cind fapta s-a sivArqit fa{a de un minor cu versta
,iprinra intre 13 gi 18 ani sau fa{a de o persoand cu discemdmdntul diminuat
qf alin. (2) C.pen.l, cdnd fapta s-a sdvArqit fala de un minor care nu a implinit
iun. f
varsta de 13 ani sau fa!5 de o persoand care nu era in stare sa-gi dea seama de fapta
sa, ori nu putea fi stapAna pe actele sale [ar1..191
alin' (3) C'pen']'
Spre Jeosebire de Codul penal anteridr, in care legiuitorul folosea expresia
geneiala ,,minor", neficAnd vreo deosebire in raport cu vdrsta sau cu discemimdntul
fiptuitorului, actualul Cod penal face distinc{ie in ceea ce priveqte vArsta acestuia.
Astfel, dacd minorul are o vdrstd cuprinsd intre l3 9i 18 ani pedeapsa va fi mai micd
decdt in situa{ia in care victima minor nu a implinit vdrsta de l3 ani; aceste
doud
agravante se referd nu la voin{a sinucigaEului, ci la voinla liptuitorului care, in mod
impulsi-
diliberat, determini pe minor, speculdnd lipsa de experienld a acestuia 9i
vitatea fireasci vArstei de a acliona impotriva propriei sale vieli'
Rapoftarea acestor agravante la vdrsta victimei minor vin sd lSmureascd 9i unele
disculii existente in doctrina penala. Astfel, existau unii autori care opinau cd minorii
sub 14 ani qi cei intre 14-16 ani, fiind lipsili de discerndmdnt, nu pot fi determina[i sa
se sinucidd, ei putdnd fi cel mult ajuta{i sa-gi suprime viala, motiv.pentru care aceastd
agravanta nu s-ar putea aplica decAt minorilor cu discerndmAntr. Avand in vedere
prevederile actualului Cod penal putem afirma ca gi un minor lipsit de discemdmdnt
sau cu discernamdntul diminuat poate fi victima acestei infrac(iuni'
Cea de a treia modalitate agravantd se referi la situa{ia in care actiunea de determinare
sau inlesnire a sinuciderii s-a sf,vdrqit fap de o persoand cu discemdmdnt diminuat.
Ultima modalitate agravatd se referd la o persoand iresponsabild, in sensul in care
aceasta este definita in art. 28 C.pen., adicd la o persoana care nu este in stare sd-$i dea
seama de fapta sa ori nu poate fi stap6na pe actele sale.
Solu{ia legii romAne ar putea fi discutat5. S-ar putea susline ci determinarea unei
persoane care n-are capacitate de a in{elege Ei de a voi constituie omor, neputAndu-se
atribui niciun efect voinlei exprimate de o asemenea persoana' Numai dacd cel

I A se vedea G. Levasseur,Nota, in R.S.C.

nr. ll1969,p. 142.
: A se vedea V. Manzini, Diritto penale italiano, vol. VIll, Torino, 1937,p.92.
r A se vedea V. Dongoroz t'olctb., op. I
Si cit., vol. lll, p.214. A se vedea O.A. Stoica, op. cit., p. 86
 68
apli^carea ar1. l9l C.pen.r
I ttfi'ot'l iu n i con I rlt peN o0 n a
determinat igi pastreazd capacitatea, chiar pa4ial, de a inlelege gi voi, se poate face
In toate aceste modalitali a-uravate este necesar ca fiptuitorr-rl sd fi cunoscut cii
victima este un minor, o persoand cu discernamdnt diminuat ori o persoand irespop-
i
sabild sau sd fi existat suficiente indicii din care fbptuitorul sa-gi fi putut da seama de
condilia victimei. in lipsa acestei cerin{e esen{iale imprejurarea agravantl nu se poate
reline.
in ultimul alin. al ar1. l9l C.pen. este reglementatd o forml atenuantl a infracfiunii:
,,dacd actele de delerminore sau inle.snire prevdrute in otin. ( l )-(3) au.fost urntate cle 1
incercare de.sinucidere, limitele speciale ale pedepsei se recluc lo jutndtate".
Se va reline varianta atenuatd a infracliunii in forma sa tipic5, precum qi in forma
agravatd dacd utmarea imediatd a determindrii sau inlesnirii sinuciderii a fost doar
incercarea nereusitd a victimei de a se sinucide.
Daca dupa determinarea sau inlesnirea sinuciderii qi efectuarea de cltre sinucigaq a
unor acte prin care utmdreqte sd-gi suprime viaja, iiptLritorul interuine gi il salveaza pe
sinucigaq, nu se reline tentativa la infracliunea de determinare sau inlesnire a
sinuciderii, nici cauza de nepedepsire a tentativei constAnd in impiedicarea producerii
rezultatului, caci infrac{iunea s-a consumat deja in momentul incercdrii de sinucidere.
C. Sancliuni. in forma sa tipici, fapta de determinare sau inlesnire la sinucidere se
pedepsegte cu inchisoare de la 3 la 1 ani. in cazul formei agravate prevrzute in
alin. (2) al ar1. 191 C.pen. fapta se pedepseqte cu inchisoarea de la 5 la 10 ani. Daca fapta
s-arealizat in modalitatea reglementata de alin. (3) al art. l9l C.pen., atunci pedeapsa
aplicatd va fi inchisoarea de la l0la20 de ani gi interzicerea exercitdrii unor drepturi.
Secfiunea a 5-a. Uciderea din
Reglementarea uciderii din culpd a fost simplificata, renun{6ndu-se la o parte
dintre formele agravate care pot fi suplinite lira probleme prin aplicarea regulilor de
sanc{ionare a concursului de infracliuni. Ca urrnare, in cazul comiterii unei ucideri
din culpd de cdtre un conducdtor de vehicul cu tracliune mecanicd avdnd in sAnge o
imbibalie alcoolica ce depagegte limita legala se va re{ine in concurs uciderea din
culpS 9i infracliunea la regimul circula{iei pe drumurile publice. O reglementare
similar[ in cazul uciderii din culpa intdlnim in art. 589 c.pen. italian, in vreme ce
majoritatea legislaliilor europene nu consacrd forme agravate ale acestei infracliuni
@rt. 222 C.pen. gerrnan, art. 142 C.pen. spaniol, art. ll]- C.pen. elve{ian, art. 239
C.pen. norvegian)?.
$1. Confinutul legal
Potrivit art. 792 C.pen., infrocliunect c'onstd in ucidereq din culpa a unei persgane
;i se pedepseste cu inchisoure de lo unu la 5 ani falin. ( l)]. Fapta este mai gravd cdnd
I A se vedea V.
Manzini, op. cit., p. 94.
I Preluat din Expunerea dc motive a Proiectului
Legii privind Codul penal (t,wrtjtrst.ro).
r s-a
I nfi'uc( iu n i cont(l I i e{ i i
petrccut ce urmare e nerespectcirii tlispo:iliilrtr legule ttri cr ntti.strrilttr de
"^,lnr.)oJr,., pL'nlt'u t'.rerci;iul unei prolbsii scru meserii ori penlrtr efbc'ttrureu unei
l,i,i,,r,it, trt'tivitirli [alin. (2)]' Fapta este deosebit de
",1,111ri
.rrttt,,,,,i 11111llttr pers()(ttlL'
gravd dacd s-rr cutt:(tt moorted a
Ialin (3)l'
69
$2. Condi{ii Preexistente
A. Obiectul infrocliunii. a) Obiectuljuritlic spec'ial al acestei infracliunii il consti-
tuie relaliile sociale
a c6ror dezvoltare ;i desfiqLrrare nu este posibilS fErd ocrotirea
ptttea aduce atingere
vietii omului, chiar in raport cu faptele comise din culp5, care ar
acestei ralori sociale fundamentale.
Deqi infrac{iunile de ucidere din culpa au acelaqi
obiect juridic special ca gi omorul, cu toate acestea,
intre cele doua fapte penale
existl, Lrnele deosebiri evidente, atdt sub aspectul
gradului de pericol social care le
propriu, c6.t gi din punctul de vedere al tratamentului penal ce le-a fost rezervat
este
de legiuitor, ca urmare a consecin{elor pe care le produc - suprimarea vie{ii unei
persoane.
il Obiectul material este constituit din corpul frzic al omului asupra ciruia se
exercita ac{iunea (inac{iunea) fEptuitorului. -
B. SthiecSii infraclitmii. a) Subiect activ'poate orice persoanA care indeplineqte fi
condiliile legale pentru a rispunde penal. Uneori, legea cere sd existe o anumitd
calitate - persoana aflata in exerciliul profesiei sau al meseriei - a subiectului activ,
dar nu pentru existen(a variantei simple, ci a variantei agravate a infracliunii.
Dupa unii autori, la infrac(iunile din culpd ar fi posibil coautoratul ca formd de
participa{ie, atunci c6nd rezultatul este produs prin actele culpabile sdv6rgite simultan
culpl sau succesiv de mai multe persoane; in acest caz, toate persoanele care au produs
rezultatul comun vor fi socotite coautori ai faptei din culpal. Aceastd ipotezd trebuie
deosebita de situalia in care rezultatul este produs de mai multe persoane, dintre care
unele au ac{ionat cu intenlie, iar altele din culp5, deoarece, in acest caz. Ya exista par-
ticipalie improprie, in condiliile afi.52 alin. (1) C.pen. De observat insl cd in aceastd
ipoteza persoana care a comis fapta, din culp5, rdspunde autonom, rdspunderea sa
nefiind influenlata de cea a persoanei care a instigat sau ajutat inten{ionat la comi-
terea faptei din culp5. Forma de participa{ie improprie existd pentru persoanele care
au comis fapta cu inten{ie, deoarece acestea s-au folosit de existen{a unei ac}iuni din
culpd pentru arealiza scopuri proprii deliberate.
in legatura cu posibilitatea coautoratului la infracliunile din culpa s-au exprimat gi
alte puncte de vedere in doctrind, mai ales in leglturl cu solu{iile pronun{ate de
instan{a supremd care a re{inut existenla coautoratului in situalia conducdtorului auto
care a cedat volanul maginii sale unei alte persoane, despre care gtia cd nu are carnet
de conducere, iar acesta din urma a provocat rdsturnarea vehiculului qi accidentarea
sa mortald. S-au motivat aceste solu{ii sus}indndu-se ci intre fapta inculpatului 9i
moartea victimei existd raporl de cauzalitate, chiar dacl la producerea mo(ii a contri-
buit gi ac{iunea imprudenta a victimei deoarece, fEra incredinlarea volanului, acci-
dentui nu ar fi avut loc; de asemenea, cd existi qi vinovdlia inculpatului sub forma
rA
se vedea V. Dongoro: si colab., op. cit.. vol. I, p. 124.
L-
70 ln-/)'acliuni L'ontro pcr'\odttt'i Inliac{iuni contt'Lt viLlit 11

culpei deoarece, incredin{And volanul unei persoane necaliflcate, inculpatul a putut sa
prevadd rezultatul survenitl.
in suslinerea plrnctului cle veclere al instan(ei supreme s-ar putea adiugar ci incre-
din{area conducerii unui autovehicul (instrument susceptibil sa produci consecin{e
periculoase) unei persoane care nu are pregdtirea necesard qi care, prin nerespectarea
regulilor de circulaqie, cornite un accident mortal, constituie un f-actor cauzal evident
alproducerii accidentului qi ai morlii victimei.
Chiar daca autorul nu a avut reprezentarea acestor consecin!e, el trebuia qi putea
sd le prevadd fa{a de experienfa de viala obignuita, care aratd cd asemenea mijloace
devin periculoase dacf, nu sunt folosite cu griji gi cu respectarea regulilor de circu-
la(ie (pentru aceasta este necesard cunoaqterea regulilor respective qi formarea
deprinderilor corespunzdtoare), rezultat care se dobAndeqte, de regula, de acela care
se instruiegte in acest sens gi primegte atestatul respectiv. O asemenea impruden{d ar
putea fi aseminatd cu aceea de a pune in mAna unui nevdrstnic o armd de foc, qtiind
cd acesta o va folosi, degi nu cunoa$te modul in care func{ioneazd atma respectiv5.
Daci nevdrstnicul comite un omor cu arrna de foc, ar fi greu de exclus rdspunderea
(cel putrin pentru o faptl din culpa) celui care i-a incredin{at in mod imprudent atma.
Deqi in cazurile rezolvate de instan{a supremd exista atdt o culpl a celui care a
incredin(at vehiculul, cdt gi a celui care l-a condus, in mod imprudent, pe drumurile
publice, este discutabil daca ar fi posibil, aga cum motiveazd instan{a supremd' ca ei
sa raspunda in calitate de coautori la infracliunea de ucidere din culp5. in aceastd
chestiune unii autori qi-au exprimat pdrerea in sensul cI este posibil coautoratul la
infractiunile din culpa cdnd, datoritd unor acte efectuate simultan sau succesiv de mai
multe persoane, s-a produs un rezultat care intregeqte conlinutul unei fapte din
culpdl, alli autori exclud insd aceastd posibilitate, motivdnd cd participalia nu este
posibila decAt la infrac{iunile comise cu intenliea. Exist5 qi un punct de vedere inter-
mediar5 care, admitrAnd posibilitatea coautoratului la infracliunile din culp5, o limi-
teazd numai la cazurile in care mai multe persoane realizeazd simultan sau succesiv,
acte care intregesc con{inutul unei ac}iuni comune savdrgite din culpd. in aceastd vizi-
une, activitatea din culpa a coautorilor nu poate fi raporlata la rezultatul produs,
deoarece acesta nu s-a gasit in reprezentarea coautorilor (ori au indepdrtat posibili-
tatea producerii lui), ci numai la ac(iunea comund desfbgurat[ de ei. Daci am raporta
la spela citatA acest punct de vedere, ar urrna sa desprindem concluzia cd acela care
incredin{eazd vehiculul altei persoane spre a-l conduce, ca 9i acesta din urmd care
I Trib. Suprem, Sec{ia penald, decizia nr.262811981, in R.R.D. nr. l0/1982, p. 67; Trib.
Suprem, Sec{ia penal6, decizia nr. I 9/ 198 I , in C.D. 1 98 I , p. 26 I ; Trib. Suprem, Sec{ia penalS.
decizia nr.279ll914,in V. Papadopol, M. Popovici, Repertoriu alfabetic de practici judiciard
in materie penalS pe ami 1969-1915, op. cit., p.420.
: A se vedea G. Antoniu, C. Bulai Si colab., Practica judiciari penali, vol. IIl, Ed. Acade-
miei Romdne, Bucuregti, 1992, p.48.
3
A se vedea V. Dongoroz si colab., op. cit., vol. I, p. 19'1.
a A se vedea tr4 Papodopol, Condiiiile generale ale parlicipaJiei penale,
nr. 511970, p. 46.
s
A se vedea C. FiliSaru, Coautoratul in cazul infiac{iunilor din ctrlpa, in S.C.J. nr. l/1989.
p. 61.
desfbgoara acliuni dif-erite din culpa gi nu aceeaqi ac{iune; ca
cond,ce vehiculul,
,*rr.. nu ar putea exista in acest caz o par-ticipare sub fornla coar-ttoratului'
h) al infi'acliunii este persoana ucisd din culpa. Aceeaqi persoani
Strhir.t.t pLt.\iv
.oate fi upeori, in nrod concomitent, strbiect activ gi subiect pasiv al infrac{iunii de
I.;a.r. din crrlpa (de exemplu, in cazul unui accident de circula{ie catlzat din culpa
vehicul. accident in care 9i-a gdsit 9i el nroarlea).
londucarorulrri unui
$3. Confinutul constitutiv
A. Ltrhrra obiectivd. o) Elementul maleriul se realizeaz5, ca qi in cazul omorului,
orintr-o acliune sau inacliune. Aga crrm am mai ar6tat, existl o anumitd
asemlnare
persoane, indiferent daci sunt inten-
intre activitatile care au ca rezultat uciderea unei
reflectata gi in aceea ci legea foloseqte pentru
tionate sau neinten{ionate, asemdnare
,mbele activitali materiale substantivul provenit dintr-un verb ,,uciderea", indiferent
pierderea vielii; o
de modul in care s-a desfrqurat activitatea care a avut ca rezultat
tehnica de incriminare nu permite o diferen{iere intre actul in sens de omor
asemenea
exclusiv material, o
gi actul in sens de ucidere din culpa. Dintr-un punct de vedere
o in direc{ia victi-
ur.r"n.u diferen{a nici nu existd, deoarece armd este declangatd
mei printr-o migcare similarS, indiferent de caracterul inten{ionat sau neinten{ionat al
actului. Cu toate acestea, actul inten{ionat gi cel din culpa sunt esen{ial diferite.
Actul de omor inten{ionat dd expresie unei conduite violente, reprezentAnd o
formd de manifestare a fEptuitorului care a luat hotdrdrea de a suprima via{a unei per-
soane gi se folosegte de mijloace apte sI realizeze acest scop. in materie de ucidere
din culp5, nu avem un act de violen{5, ci o conduitd gregita a agentului intr-o situa{ie
periculoas5, susceptibili ca, in anume imprejurdri, sI producd consecin{e grave
I
pentru via{a persoanei .
Pe lfingi majoritatea manifestarilor umane care sunt lipsite de pericol pentru viala
in ce mai frecvente qi care pot
altor persoane, existd qi acliuni - care devin din ce
afecta profund viala omului - conlindnd intr-o mdsurd mai mare sau mai mici, o
potenfialitate de pericol (conducerea unui autovehicul, m6nuirea unui agregat, dispo-
zitiv mecanic, aparal, efectuarea unei operafii chirurgicale etc.); in rapod cu aceasta
situalie, se elaboreazd reguli de diligenla care trebuie respectate (semnalizarea unui
obstacol, presiunea vaporilor sau gazelor intr-un dispozitiv, luarea de misuri de pre-
caulie etc.), spre a line sub control pericolul care rezultd din desfEgurarea acestor
activitdli gi a evita producerea de consecin{e grave pentru via{a omului.
In cazul instalaliilor sau surselor de energie puse in migcare sau ac{ionate de IEp-
tuitor (magini, aparate, agregate, substan{e otrAvitoare, gaze, vapori, lucruri neinsu-
flelite, terasamente, construclii, poduri, garaje gi chiar animale), in mf,sura in care se
afla sub controlul omului, persoana care le are in grija trebuie sd manifeste maximum
de pruden{5 qi diligen!5 pentru supravegherea lor cu aten}ie gi urmdrirea continud a
bunei lor funclionari spre a nu da naEtere unor consecintre grave.
b) Urmarea imediqtd. Infrac{iunea de ucidere din culpa este o infrac{iune condi-
in R.R.D
lionata de producerea unui rezultat specific, moaftea victimei. Dacd acest rezultat nu
r
C.S.J., Seclia penalS, decizia nr. i231200 l, in Dreptul nr. 5/2002, p. 58.

i
12 Inli'ut'litrtri cotltt'u llLt'.\(lLtttL i Infi'ac1itrni contrlt vief ii
se produce, fhpta nu constituie infrac(iunea de ucidere din culpi. irr sitr.ralia in care un
accident se soldeazi cu vdtdmarea corporalI a unei persoane, iar tlptuitorul este
condamnat printr-o hotdrare deflnitiva pentru aceasti infrac{iune, dacd victirna moare
totuqi ca umare a accidentului. nu se mai poate reexamina solu{ia rirnasd det'initiva
pentru a se re(ine uciderea din culpa, intervenind autoritatea de h-rcrujudecat. in acest
cazopercazd prevederile afi.. l6 alin. (l) lit. i) C.proc.pen., care arata cd existd autori-
tate de lucru judecat, chiar daca faptei definitiv judecate i s-ar da o altd incadrare
juridicS.
c) Legdtura de c'auzelitole. In majoritatea situaliilor, acliunea sau inacliunea peri-
culoas5, prin modul gi condiliile in care este sdvdrqitd, relevd qi iegatura cauzali intre
acea acliune sau inacliune qi rezultatul survenit. Pe ldngd cele ardtate in legdturd cu
raportul de cauzalitate la infrac{iunea de omor, mai adiugam unele elemente legate
de uciderea din culp5.
C6nd {Eptuitorul aruncd de la etaj un colp greu in cldere gi ucide o persoand, ori
conduce o magind in mare viteza gi accidenteazl mortal un pieton sau manevreazdun
agregat fhra sa respecte normele de securitate qi un muncitor este ucis, in asemenea
situalii, stabilirea raporlului de cauzalitate, ca element necesar al rdspunderii penale,
nu comporti dificultali. in fiecare caz avem o ac{iune sau inacfiune intr-un domeniu
de potenlialitate periculoasi care se soldeazd cu uciderea unei persoane, iar corela{ia
dintre cauzd qi efect se impune cu eviden{5.
Exista insd situa{ii - gi la acestea ne referim in analiza care urmeazi - cdnd inter-
vin elemente sau factori adiacenli, fie anterior sau concomitent cu ac{iunea sau
inac{iunea {iptuitorului, fie mai tirziu, p6na la producerea rezultatului constAnd in
moartea persoanei, care se interfereazd gi provoacl o complexitate a legiturii cauzaTe.
Deoarece in domeniul dreptului penal nu este tras la rdspundere decdt acela care
sdvdrqeqte o ac{iune sau inac{iune care poate fi pusa in legiturd cauzald cu consecin{a
negativd prevdzutd in norma de incriminare, trebuie sI desprindem din multitudinea
de contribu{ii care alcdtuiesc acea complexitate, pe aceea care are valoare cauzald,
fiind expresia conduitei periculoase a subiectului cercetat. in acest scop va trebui sd
luam in considerare conexiunile care pot fi generate, fie de acliunile sau inacliunile
mai multor persoane, inclusiv victima, fie de interven{ia unor imprejurdri externel.
Interferen{a a doud sau mai multe ac{iuni sau inac{iuni apar{inAnd unor persoane
diferite, dar toate in strdnsd legdturd cu rezultatul, const6nd in moartea prin impru-
den{a a unei persoane, se intAlnegte destul de frecvent in traficul rutier gi in acciden-
tele de muncd (spre exemplu, coliziunea a doud autovehicule, mdnuirea de cdtre mai
multe persoane a unui dispozitiv periculos etc.). in toate asemenea situalii, contri-
bu{iile mai multor persoane la producerea rezultatului se ordoneazd succesiv intr-un
lan{ cauzal; degi toate aceste contribulii se produc simultan, nu toate au in mod egal
capacitatea de a constitui cauza rezultatului produs, fie cd unele sunt mult prea indepdr-
tate de rezultat, fie cd nu apar eficiente; se impune sI se stabileasca criteriile pentru
selectarea 1or, dar nu in general, ci potrivit circumstan(elor concrete ale fiec5rui caz2.
I A se vedea I. Dobrinescu, op. cit., p. 130
I lbidem.
13
in situatia in care ac{iunile sau inac{iunile mai multor
persoane sttnt concordante
sA rellizezc inrpreuna reztrltrtul inliaclional. toate aceste ac{iuni satr
.i de nlrtura
I"rctiuni alcituiesc anteceden(a cauzald a rezultatului produs. Mai mulli muncitori,
." un Santie., ridica impreuna un bloc de piatrd gi rupdndu-se dispozitivul de susli-
I.r...rt" ucisd o persoand. Toli au lucrat cu aceeaqi culpa, deci sunt rdsptrnzdtori,
trna unii autori, sunt coautori la infracliunea de ucidere din culpal.
Nu iltotdeauna actiunile sau inacliunile mai multor persoane sunt insi concordante
gi
sd alcdtuiascl impreund antecedenla cauzali a rezultatului survenit:.
deci capabile
Nu va exista legdtura de cauzalitate dacd intre acfiunea fhptr,ritorului qi rezultat se
factori care provoacd producerea morJii victimei. Aqa de pild[, inculpatul
interpun
-.ond.,.a
.rr. magina cu vitezi excesivd nu rdspunde pentru accidentarea mortal5 a
victimei, dacd se stabileqte ci aceasta s-a datorat risturndrii vehiculului ca urmare a
surparii nea$teptate a goselei pe porJiunea de teren in care s-a circulatl;
tot astfel,
inculpatul nu rdspunde de moafiea unei persoane pe care a fugariro qi care a murit ca
ulmare a spaimei produsi prin infarct miocardic, despre care inculpatul nu avea
cunogtinlSa; la fel, daca un conducdtor auto, in stare de ebrietate, intrd neregulamen-
tar intr-un viraj, in timp ce un biciclist venea din sens opus, iar pentru a evita coli-
ziunea, biciclistul pdtrunde pe trotuar, dar cade, Ibra sa se accidenteze, dupd care,
revoltat, se ridica gi pleaca in urmdrirea conducdtorului auto qi dup[ o cursd de
aproximativ 100 m sufera o crtzd cardiacf, gi moare. Conducdtorul auto a fost achitat,
cu motivarea ci moartea victimei nu a fost urrnarea accidentului initial, ci consecinla
acelei curse nerezonabile de 100 m, astfel incAt nu se poate stabili o legltura cauzala
intre gregeala comisd de inculpat, criza cardiaca 9i decesul victimeis.
B. Latura subiectivd. Uciderea din culpd, dupd cum o aratd gi denumirea, se
sivdrqegte dinculpd, fie in forma culpei ar previziune (ugurin{a), fie in forma culpei
simple (neglijen{a), aga cum sunt definite in art. 16 alin. (4) C.pen.
in cazul uciderii din culp5, fbptuitorul nu voieqte si se producd rezultatul, con-
stAnd in moartea persoanei, dar, intr-o primi ipotezd, speri in mod uquratic Ai lira
temei cd rezultatul aflat in reprezentarea sa nu se va produce, iar in a doua ipotez5,
nici nu-l prevede, degi trebuia gi putea s5-l prevada.
Criteriul previzibilitalii rezultatului, emis inca de autorii clasici, std la baza definiliei
culpei. Deqi se propun gi alte criterii6, el rdmdne criteriul general acceptat de autori.
in practica judiciara s-a re[inut cd inculpata P.O., in calitate de medic de gardi la
Unitatea de Primiri Urgenle din cadrul Spitalului Municipal din Reghin, in data de
6 decembrie 2009, in intervalul orar 00:30 - 0l:15, in mai multe rAnduri, nu a rectutoscut,
degi trebuia gi putea sd recunoasci un infarct miocardic acut postero-lateral declangat la
pacientul P.A. in momentul prezentdrii si efectulrii investigaliilor medicale qi pus in
evidenla in special de EKG-urile efectuate la orele 00:35, 02:00 si 07:00 qi, pe cale de
I Ibidem.
r ldem, p.
l3 l.
r
Trib. Dambovila, decizia penald nr. 5211996, in Dreptul nr. 611991 , p. 42.
a
Trib. Satu-Mare, decizia penali nr. 411912, in R.R.D. nr. I ll1972, p. 173.
i Cufiea de casalie francezi. Camera criminali, decizia din 9 iunie 1968, in R.S.C.
nr. 1/1968, p. 75.
6
A se vedea R. Pannain, op. cit., p.449.
11 I n/i'ut { itr n

consecinta, nu a aplicat procedura ce se impunea

i ('on I r(1 per.\ oune

in astfel
i

ministrultti sAnatalii nr. 1059/2009, respectiv neacordarea de prioritate diagnosticului

cle cazuri contbrm Ordinului

posibil cel mai sever, unnatd de transfbml pacientului la unitatea spitaliceascd colnpetental
a acorda tratatnentttl specific, ulterior pacientul decedind. (...) in ceea ce priveqte legatura
r g4. Forme.
I ttfi'oc'1i

Modalitifi. Sanc{iuni
t t n i t' on

A. Forme. Infi'ac{iunea de trcidere din cr.rlpd, ca 9i omorr-rl, este

atat dintr-o activitate pozitivd, cat gi din
t ru v iel

o taptd comisivd
atitudini
i

negative) gi o
i t5
\

rcare poate reztrlta

de caualitate, in mod corect s-a dezvoltat in cuprinsul dezbaterilor pe fbndul cauzei de rezultat). Cum, in principiu, la intiacliunile savArgite din
innacti,,ne tnateriala {de
cdtre procuror faptul ca acest aspect uu este un element de fapt, ci un element de naturir n,, existi o hotirdre infractrionald a cdrei realizare sd fie pregatitd qi pusa in
juridica. Aprecierea care se frace pentru a stabili existen{a sau inexistenla legaturii de ",,tra (acte pregatitoare sau ten-
Ixecutare. este exclusi posibilitatea formelor imperfecte
cauzalitate este juridica qi nu faptica. Prin faptul cA a constatat existenta le-elturii de inrplicit la infracliunea de ucidere din culpa nll vor exista aceste forme.
ir,ir1. Ei
cauzalitate, prima instan{a nu a inclus in situalia de fapt un element suplimentar fa{a de
Infracliunea se consumi in momentul producerii mo(ii persoanei ca rezultat al
situalia de fapt din rechizitoriu, ci a substituit propria sa apreciere, de naturajuridica, celei
activit[tii fiPtuitomlui'
pe care procurorul a fbcut-o in rechizitoriu cu privire la aceastd chestiune de cauzalitate.
B. Moctalitayi. In afara uciderii din culpa in formd simpla, legiuitorul a prevdzut,
(...) in actul de sesizare sunt cuprinse doud categorii de umrari, anume nerespectarea mai multe modalita{i normative agravate.
in alineatele urmAtoare ale ar1. 192 C.pen.,
dreptului la o ingrijire medicala adecvatd gi decesul pacientului. Prima este specifica prima modalitate agravatd se refer6 la nerespectarea dispozi{iilor legale refe-
inliacliunii de neglijenfa in serviciu, iar a doua celei de ucidere din culpa. Procurorul a
ritoare la exercitarea unei anumite profesii, meserii, activitAti. Potrivit art. 192
expiicat de ce a retinut una in detrimentul celeilalte. ReJinerea inliacliunii contra vie{ii
alin. (2) C.pen., pedeapsa pentru ucidere din culpa este mai mare in situalia in care
este posibila numai in cazul in care urmarea imediata mai gravd decurge in mod firesc din
este savArgita ,,ca urmare a nerespectdrii dispoziliilor legale ori a mdsurilor
de preve-
neacordarea tratamentului medical adecvat. Instan(a de control judiciar reaminteqte faptul pentru exerciliul unei profesii sau meserii ori pentru efectuarea unei anumite
dere
cd este adevdrat ci existd o diferen{a intre legitura de cauzalitate juridica qi cea nafurald, Aceastd modalitate agravati se refera, prin urmare, la caracterul activit5tii
activit6ti".
insd prima trebuie sa-gi gdseasca suportul in cea de-a doua. Cu alte cuvinte, nu poate
in legaturi cu care s-a slvdrgit fapta. Profesionistul sau meseriagul care nu sdvdrqeqte
exista o legitura de cauzalitate juridica intre o anumitd fapta qi o anumiti urmare, dacd fapta in exerciliul profesiei sau meseriei sale rdspunde pentru forma simplf, sau de
este imposibild cauzalitatea natural5. in cazul de fa1a, Comisia Superioara Medico-LegalS
bazit, in schimb cel care nu are nicio profesie sau meserie, dar exercitd in fapt o
din cadrul Institutului Nafional de Medicina Legal5 ,,Mina Minovici" a ardtat cd nu se activitate specificd qi IEra si respecte regulile acestei activitAti va rispunde pentru
poate stabili o legaturd certf, de cauzalitate intre nediagnosticarea afec{iunii miocardice gi ucidere din culpa in forma agravat5.
deces, avAnd in vedere amploarea, gravitatea gi localizarea infarctului miocardic acut, nici in practica judiciara s-a decis cd ori de cdte ori o persoand, cu sau lird cunoqtinle
cuantificarea sau garantarea qanselor de supravie{uire ale pacientului in condiliile minime, se angajeazd intr-un sector in care existd reguli specifice de exercitare a
intemarii qi tratarii acestuia la o clinica de specialitate. Chiar si in cazul teoriei acelei activitili, qi prin nerespectarea regulilor siv6rgeqte un accident mortal, rds-
echivalen{ei condi{iilor adoptatd de cdtre prima instan}6, stabilirea legaflrii de cauzalitate punde in baza agravantei de mai susl; cel care instaleazd un mecanism pentru curent
a contribu(iilor urmeazd sd fie realizatd cu ajutorul criteriului ,sine qua non, izoldndu-se electric, fErI s6 ia mdsurile de prevedere necesare, din care cauzd provoacl electro-
faptic fiecare contribu{ie, spre a se vedea dacd fhri aceasta rezultatul s-ar fi produs in cutarea unei persoane2, precum qi cel care conduce un electrostiluitor ldri a aYea
acelagi fel gi in aceleaqi propo(ii. Din interpretarea raportului efectuat de Comisia calificarea necesard qi face manevre gregite care au avut drept consecin{d moartea
Superioari Medico-Legald din cadrul Institutului Na(ional de Medicind Legala ,,Mina unei persoane, rdspund inbaza aceleiagi agravante3.
Minovici" rezultA cd, cercetdndu-se exclusiv conduita medicalS neadecvatS, rezultatul la Potrivit legii este necesar, prin urmare, ca subiectul sd fie un profesionist, un me-
fel care s-ar fi produs este lipsa unei ingnjiri medicale adecvate, nu insd gi decesul seriag, ori sa indeplineascd o activitate determinatd gi sd existe reguli, dispozilii
pacientului. Cu alte cuvinte, acest raport sus{ine cI rezultatul mai grav s-ar fi produs chiar legale, misuri de prevedere edictate prin diferite acte normative, referitoare la exerci-
dacd diagnosticul ar fi fost stabilit corect, ceea ce semnificd, in termeni juridici, cd fapta tarea aceiei profesii, meserii sau activitdti pe care subiectul sd nu le fi respectat.
inculpatei nu este condilie sine qua non a urmdrii imediate analizate. Pentru aceste Aqa de pildd, o persoand nu este vdndtor, dar exercitAnd la un moment dat aceastl
motive, instanfa de control judiciar constatd cd incadrarea juridica corectd a faptei este activitate, este obligata sE se conformeze regulilor specifice in materie; dacd va
aceea de neglijenlS in serviciu qi nu ucidere din culpdr. comite un ucidere din culpi in
exercitarea acestor activitali prin nerespectarea
regulilor amintite, va rdspunde potrivit afi. 192 alin. (2) C.pen.
Din punctul de vedere al con[inutului sf,u subiectiv, culpa profesionald se poate
infEliEa sub ambele modalitali de culpi definite de lege, adicd atAt ca uqurin{a, cdt 9i

I Trib.
Suprem, Plen, Decizia de indrumare nr. 8/1980, in C.D. 1980, p.48.
r Trib.
Dol.1, decizia penali nr. 4911975, in R.R.D. nr. 1111975,p.75.
I C.A. Tirgrr-Mures. Scc{ia penali, decizia
nr.1l412016,in ilt. tLclr.oiu, op. cit., p. 80, ' Trib. Suprem, Seclia penald, decizia nr. 1935/1985, in C.D. 1985, p. 350.

.i
16 lrtfi'ut'liuni ('ontt'u l)tt',\t'LtnL'i

ca neglijenle. Ca ttrntare, fhptuitoruI va raspunde dacd a cunoscut regulile domenir"rlui

dc activitate ;i a inleles flnalitatea [or, clar nu le-a respectat, sperdnd in ntod uguratic
ca rezultatr"rl nu se va produce; intr-un asemenea caz, culpa este evidenta qi putent
Y Inli'ac( it r n i t ortru v ial i i

.ecienttrluil;tot astt-el. in cazul medicului care a administrat r-rntti copil de notti atli
I., .nti,.,r,ric in cantitate mare gi flrd sa !ind, seamagravir
care. arrun{at telefonic despre situalia
de antecedentele copilultrir sau
a bolnavtrlui, nu se depla-
11
-t

.i meclicultri
afinua cd este vorba de o culpd gravd, dat fiind disprelul manifestat fa{i de norme. ci mullumegte dea explica{ii teleibnicc asistentei, iar n-rai tArziLt
,.rri t, spital. se sd
De asetnenea, el va rlspunde clacd a nesocotit regulile instituite, ddnd dovada de lipsi-r
Uofrouuf nlr
a mai putut fi salvatr; ori a medicului de garda care, degi solicitat, se
de interes tala de ele, sau le-a cunoscut gregit, vag sau trunchiat, fird o prezentare unei
Jr.hu.ura si dea ajutor bolnaver.
largd a firnciionalita{ii lor degi, cu un mai mare elbrt de voin(a, avea posibilitatea sal Chiar gi organizarea gregita sau dispozilii gregit date pot sd atragi rdspunderea
se documenteze gi sd evite incdlcarea lor; intr-un asemenea caz, subzistd culpa simplir
nentru ucidere din culp5. Chirr.rrgul care executd opera{ia lasd anestezistului
sarcina
(neglijen{a). Daca liptuitorul nu a cunoscut gi nici nu a avut posibilitatea sii gi
Iuoravegherii pana [a revenirea pacientului din anestezia generald constatand
cunoascd, in raporl de anr-rmi1i factori adiacenli, dispoziliile prescrise, insd el putea bolnavului, medicul anestezist trimite pe pacient in catnerd printr-un
,.d.gt.p,rt",
s5-qi dea seama de pericolul accidentarii unei persoane (de exemplu, un muncitor este jumatate de ori este rechemat pentru reanimare, dar era prea tArziu,
infirmier; dupa o
obligat sd lucreze la o magind pe care nu o stdpAnea suficient sau fala de care nu avezl
deoarece pacientul a murit datorita unei sincope cardio-respiratorii. Au fost condam-
capacitatea intelectuali sa in{eleaga toate manevrele) intr-un asemenea caz subzist5, revenirea la sta-
nali atdt anestezistul, cdt qi chirurgul; primul pentru cd nu a a$teptat
dupd pdrerea noastrS, culpa, insd intr-o fbrma mai ugoardl. a celui operat qi nu a mers in camerd sd vadd cum a evoluat.
rea de congtien{a
in practica judiciara s-a fdcut frecvent aplicarea aft. 192 alin. (2) C.pen. Astfel, Cdnd incdlcarea dispoziyiilor legale ori a mdsurilor de prevedere c'onstittrie prin
s-a decis cI existd rdspunderea penali a conducdtorului auto cdnd rezultatul constd in
ea insdsi o inJracyiune se aplicd regulile privind concurstrl de infracliuni.
uciderea din culpi a unei persoane. urrnare a nerespectdrii dispoziliilor legale, refe- Ultima modalitate normativi agravatd priveqte pluralitatea de victime, gi anume
ritoare la conducerea pe drumurile publice; in acest caz, opereazd prevederile art.192 daci prin fapta savdrqitA s-a cauzat moaftea a doul sau mai multe persoane.
alin. (2) C.pen. AceastS agravantd se aplica oricdrei persoane care conduce un auto- Ca urmare, dacd prin fapta savdrgita inculpatul a cavzat, din culpd, moartea a doui
vehicul (autoturism, autobuz, autocamion, troleibuz, tramvai) gi care, ca urrnare a persoane, existi o singurd infracfiune de ucidere din culpa, in forma agravata prevd-
nerespectirii dispoziliilor legale ori a mdsurilor de prevedere pentru exerciliul acelei n1a de art. 192 alin. (3) C.pen., iar nu douS infrac{iuni de ucidere din culpa, in
activitdti, sdvArgeqte un accident mortal. Nu are relevanla daci persoana respectiva concurs. Agravanta prevdzutd in textul men{ionat, constdnd in cauzarea mor{ii a doua
are sau nu cunogtin{e de conducere, daci este profesionist sau amator, daca poseda sau mai multor persoane, caracterizeaza o infracliune unic5, o unitate infrac{ionala
camet de conducere pentru acel tip de autovehicul sau altul2; nici daci conduce un legal6, compusa din fapte care, altfel, ar fi rdmas infrac{iuni distincte5.
tractor de brazdd care era destinat circulalieir; bicicliqtii gi cdru{agii indeplinesc, de C. Sanctriuni. in forma simpld, tipica, infrac(iunea de ucidere din culpa se pedep-
asemenea,,,o anumitd activitate" in sensul legii penale, deci rlspund inbaza textului se$te cu inchisoarea stricta de la I la 5 ani.
men{ionat, daca nu respectd regulile instituitel. Tot astfel, va rdspunde pentru agra- Formele agravate ale uciderii din culpa sunt pedepsite diferenliat. Astfel, forma
vanta menfionatl conducatorul auto care, IArA sa fi depagit viteza legala, a comis un prevdzutd de alin. (2) a|aft.192 C.pen. Se pedepseqte cu inchisoare de la2laJ ani,
accident mortal, deoarece nu a luat mdsurile necesare, degi a observat aglomera{ia de iar pentru forma previzutd de alin. (3) limitele speciale ale pedepsei prev5zute in
pe $osea care impunea o vitezd mai micas. alin. (l) 9i (2) se majoreazi cu jumdtate.
In activitatea medical6, de asemenea, s-a re(inut existenla culpei profesionale
atunci cdnd se comit acte de neglijen{a sau din neaten{ie, cAnd are loc o consultalie
superficiala a bolnavului sau orice alte acte care relevd indeplinirea necorespun-
zdtoare sau neindeplinirea indatoririlor care revin personalului sanitar. Astfel, de
exemplu, existd rdspunderea penald a chirurgului care, dupd efectuarea operaliei a
uitat o compresd gi un instrument in corpul bolnavului, ceea ce a condus la moartea

I A I. Dobrinescu, op. cit., p. l4l.

se vedea
: Trib. Suprem, Sec{ia militard, decizia nr.85/1984, in R.R.D. nr. ll/1985, p.72;Trlb.
Suprenr, Sec{ia penalS, decizia nr.74211982, in R.R.D. nr. 3/1983. p.1l; G. Antoniu, C. Bulai I
T.M.B., decizia penali nr. 61211984, in R.R.D. nr. 8/1985, p. 60.
si colab., op. cit., p. 40. r T.M.B.,
decizia nr.4l2l1999, in Dreptul nr. 5/2000.
I Trib. Bistrila Nisaud, decizia nr.488/1974, in R.R.D. nr. 1011974,p.74. r
Trib. Constan{a, decizia nr.27312001, in Dreptr.rl nr.812002, p. 62.
r A se vedea C. Barbu, op. cit., p. 130; Trib. Suprem, 4
Seclia penala, decizia nr.142ll98l, T.M.B., decizia nr.32112002, in Dreptul nr. 7/2003, p. 68.
in R.R.D. nr. 21 1982. p. 7 l. 'Trib. Suprem, Sec{ia penali, decizia nr.33 l/1983, in R.R.D. nr.5/1984, p.67; in acelaqi
5
C.S.J., Seclia penali, decizia nr.36ll1993, in Dreptul nr.511994,p.74. sens, a se vedea Trib. Suprem, Sec{ia penali, decizia nr.31711 1914, in R.R.D. nr.811915,p.72.