Conf. univ. dr.

Norel NEAGU

Drept penal. Partea generali

Edilia a ll-a, revdzutd 5i adaugitd

' Y5b lil)

Universul |uridic
Bucuregti
-202t-

J

Capitolul II
INFMCTIUNEA $I TRASATURILE ESENTIALE ALE ACESTEI,A
42. Infrac(iunea cstc reglemcntatd in Titlul III din paftea gencrald, in 6 capitole
(dispozilii gcnerale, cauze justificativc, cauze de neirnputabilitate, tentativa, unitatea gi
pluralitatea de infracliuni, autorul q;i participanlii). in cele ce unneazd voi analiza no{iunea de
infrac(iLrne qi trdsAturilc esen[iale ale acesteia, um6nd ca, din considerente didactice, fonncle
infrac{iunii dupd fazele de desllgurare, unitatea dc infracliune, pluralitatea de infrac{iuni qi
parlicipalia pcnald sd fie analizate in capitole distincte.
Sec{iuneo I
No{iunea de infrac{iune
$1. No[iune
43. Provenind din latinescul ,,inf'rctctio, -cutis", care insearnnd a frdnge, a sparge,
cuvinful are in limbajul cotnun sensul de abatcrc, incSlcare a unor reguli, dar qi de faptd care
prezintd pericol social constAnd in incalcarea unei legi penalc, in sdvArgirea, cu vinovd{ie, a
unei abateri de la legea penala gi care este sanc{ionatd de leger.
In accep{iunea cca mai generald a tennenului, infrac{iunca este o faptl a ornului, un act
de conduita exterioard a acestuia, interzis de lcge sub o sancliune specific5, represivd, carc
este pcdeapsa2. La stabilirea faptelor care unrrcazd sd fie intcrzise, legiuitorul pomeqte de la
constatarea cd astfcl de fapte au fost cAndva sdvdrgite in rcalitate qi existl temerea ci ele ar
putea fi repetates.
Fapta juridicd generatoare de rdspundere penald poar15 nul.nele de infrac{iune. Degi
caracterul material al acesteia nu poate fi negat, o astfel de fapta nu poate atrage rdspunderca
persoanei care a s[v6rqit-o in dreptul penal modem dacd nu irnbracd gi un caracter fonnal. O
faptd antisociala constiruie temei legal al rdspunderii juridice penale numai daca dreptul
pozitiv ii conferd o asernenea calitate prin interrnediul nonnci de incrirninare, deoarece
rapoftul juridic de rdspundere nu se poate nagte altfel, adici in afara dreptului. Sfera faptelor
care sunt considerate de legiuitor infracliuni depinde de confinutul gi dinarnica regle-
rnentdrilor juridice ale diferitelor lrolnente, etapc sau epoci din evolu{ia societ6lii urnanet.
InfracJiunea ca faptd socialmcnte periculoasi se deosebcEte de alte fonne de ilicit pcnal
prin intensitatea atingerii aduse valorii sociale ocrotite. Pentru sanc{ionarea punerii in pericol
sau lezdrii valorii sociale nu este suficientd interven{ia altor ramuri de drept gi aplicarca
sanctiunilor specifice acestora (spre exernplu, civile, adrninistrative, disciplinare), ci estc
nevoie de aplicarea unor sancliuni pcnale pcntru reprirnarca compofialnentului ilicit gi
prevenirea apariliei unui astfel de compofiament viitor la liptuitor sau la alte persoane.
I V. Pagca, Drept penal, partea generald,
Ed. Universul Juridic, Bucuregi, 201 1, p. 1 14.
: C. Bulai, B.N. Bulai, Manual de drept penal, partea generald, Ed. Univcrsul Juridic, Bucuregti, 2007,
I 45.
3 V. Dongoroz, Drept penal, Bucuregti, Ed.
SocictAlii Tcmpus, Bucurcgti (recditarea cdiliei din r 939),
pp. 160-161.
a
M. Hotca, Drept pcnol, partea generold, Ed. Universul Juridic, Bucuregti,20l7, p. 138.
gi trisiturile esentiale ale acesteia 69
,nfrrcliunea
Dreoful perral trebuie sI intervind in ultirnd instanJd (ca o ullinto rolio), astfel ca legiuitorul
loarre alenl ce tip de cornporlalneltt va incritnina ca infi'ac{iune.
I.Uui. sa canlircascA
Infi-ac{iunea este deci o fapta sociahnente periculoasf, care aduce o atingere irnpoftantd
unei valori socialc ocrotite,
prin Iezarea sau punerea in pcricol a acesteia, necesitAnd
unei sancfiuni penale pentru prevenirea qi reprirnarea cotnportamentului interzis.
uolicarea
Deosebirea intre infrac(iune Ei alte
fonne ale ilicitului este calitativd, iar nu cantitativa.
$2. Definilie
44. in
literatura de specialitate se aratd cd dc-a lungul tirnpului au fost elaborate
definilii ale infrac{iunii, care sunt susceptibile de a fi clasificatc in doul mari
nulreroase
categorii: definilii fonnale, respectiv definilii materiale (substan{iale). Definiliile fonnale
sunt cele care pun accenful nu pe natura faptelor care constituie infrac{iuni, ci pe rnodul in
care ordinea juridica reac{ioneazd la comiterea lorr. Definiliilc substan}iale sunt cele care
incearcd sI surprindd caracteristicile substan(iale ale infracliunii, independent de rnodul
concret de fonnulare legislativS. Aceste definilii sunt diverse, mai ales in literatura juridicd a
statelor care nu au ales sd fonnuleze o definilie a infracliunii in codul penal, in raporl de
perspectiva filosofic5, sociologicd sau moral6 din care este analizatd infracliunea2.
Exist5 mai multe definilii dAte noliunii de infracfiur-re in doctrin5, unele av6nd caractcr
formal, altele rnaterial, iar altele folosind sistcrnul rnixt de definire, avdnd atAt elemente
fonnale cdt qi elernente materialc in defini1ie.
Infracliunea reprezintd o fapta contrard regulii dc conduitd generatoare de conflict social,
care atrage aplicarea sanc{iunii prevdzute de lege pentru sdvdrgirca ei3. in aceastd opinie,
infrac{iunea este un fenomen material, social-politic gijuridica: reprezintd un act de conduitS,
o manifestare de voinld exteriorizatd a persoanei fizice sau juridicc, care detemind o
schimbare in realitatea imediati (fenornen rnaterial); aduce atingere sau pune in pericol
valorile sociale, detennindnd astfel apariJia relaliilor sociale de conflict dintre fiptuitor qi
victimS, pe de o parte ;i dintre liptuitor qi stat, pe de alti parte (fenornen social); este o
manifestare a atitudinii subiectului fa{a de anumite valori sociale, fa{6 dc modul in care
societatea reglementeazd relatiile sociale cdrora li se aduce atingere prin fapta comisd
(fenomen moral-politic); reprezintd o incdlcare a unei obligalii juridice de confonnare
prevlzutd in norma de incrirninare gi deci produce consecin{e juridice (fenomen juridic)5.
intr-o opinie concordantS, infracliunea este o specie de faptd juridica ilicitd care poate fi
privitd sub trei accep{iuni. In abstracto, lato sensu, infrac{iunea este o faptd prevdzutl de
legea pena16, sdvArgita cu vinovdjie, nejustificatd qi imputabilS persoanei care a savArqit-o.
Tol in ab,stracto, stricto sensu, infracfiunea poate fi definita ca o faptd prevSzutd de legea
penald intr-o norma special6 de incrirninare. In concrelo, infrac{iunea este o faptd a unei
I Dcfinilia clasicd in matcrie cstc cea care aratd cf, infrac{iunea cstc orice faptd urnand cdrcia legea ii asociazi
o sanc{iune penal5. Pentru mai multe dctalii a se vedea F. Streteanu, D. Ni(u, Drept penal, partea generald,
vol. I. Ed. Univcrsul Juridic, Bucureqti, 20 I 4, p. 25 L
2
lbidenr.
r L. Leftcrach e, Drept penal, partea generald, ed. a 2-a, Ed. Ilamangiu, Br"rcureqti, 201 8, pp. 126-121 .
a V. Dongoroz, in Y. Dongoroz, S. Kahane, I. Oancea, I. Fodor, N. lliescu, C. Bulai, R. Stinoiu,
V. Ro$ca, Explicalii teoretice ale Codului pensl ronran. Partea generald, vol. I, ed. a 2-a, Ed. Acadernici,
Bucurc;ti,2003, p. 13.
5
L. Lefterach e, op. c.it., p. 127 .
 l-
70 Drept penal. Partea generalS
persoane prin care se ncsocotcgte prcceptul unci non.ne de incriminare gi pentru care legea
prevede o pcdeapsf,l.
Intr-o alta opinie, se afinni cd trdsdtura definitorie care deosebeEte ilicitul penal de altc
fonne ale ilicitului (civil, administrativ) cste una de ordin fomral: prevedcrea faptei in legea
penald,^condilic in carc cfortul de a elabora o definilie legalS a infracliunii apare ca fiind
inutil. In acest sens, utilitatea practica a unci dcfinilii lcgale a infracliunii este greu de
rnotivat2. S-a mai ardtat cd definilia legali a infracliunii a avut un efect de stagnare a
studiului doctrinar asupra conceptului de infracliune. In tirnp ce in doctrina europeand se
elaborau noi concepte precum cel de tipicitate sau antijuridicitate, doctrina penald rornAni se
epuizase in cornentariile privitoare la cele trei trasaturi esen{iale ale conceptului legal de
infracliune din vechea reglernentare: legalitatea incriminirii, pericolul social gi vinovd{iar.
Legiuitorul penal romAn a ales sd defineascd in codul penal no{iunca de infrac{iune.
Avdnd in vedere tradilia instauratd de codul penal anterior privind includerea unci definilii a
infrac{iunii intr-un text al codului - degi in rnajoritatea legislaJiilor o astfel de dcfinilie nu
existd, ea fiind consideratd ca intrAnd in competen{a doctrinei s-a decis rnen{inerea acestui
rnodcl de rcglcrnentare gi fomularea definiliei infrac{iunii in ar1. 15 C. pen.
Potrivit acestui text de lege, infracfiunea este fapta previzuti de Iegea penali,
sivArgiti cu vinovifie, nejustificati qi imputabill persoanei care a sivirgit-o.
Este de observat ca legiuitorul romAn a ales o definilie rnaterialS a conceptului de
infracJiune, llr[ a face vreo referire la sanc]iunea aplicabila pentru a reglementa no{iunca de
infracliune qi trisiturilc csen{iale ale acesteia.
Sec(iunea a II-a
Trdsdturile esen[iale ale infrac[iunii
$1. Trdsdturile esen[iale in concep[ia redactorilor codului penal
45. lnfrac{iunea este definitd in ar1. l5 C. pen. ca fiind fapta prevdzutd de legea penalS,
sdvdrgitd cu vinov6{ie, nejustificati qi irnputabilS persoanei care a sdvdrgit-o.
Pentru in{elegerea at6t a necesit5tii definirii infrac{iunii in noua reglementare, cAt gi a
evolu{iei conceptuale a acestei defini1ii, voi reda in cele ce urmeazl precizarile fonnulate in
expunerea de motive care a inso{it noul cod penal cu privire la definilia infrac{iunii.
Astfel, ,,avAnd in vedere tradi{ia instauratd de codul penal anterior privind includerea
unei definilii a infrac{iunii intr-un text al codului - deqi in rnajoritatea legislaliilor o astfel de
definilie nu exist6, ea fiind consideratd ca intr6nd in competenJa doctrinci s-a decis
rncnfinerea acestui model de reglementare gi fonnularea definiliei infrac{iunii in art. 15.
Definilia propusd este insd substan{ial modificatd fa{a de cea con{inuti in ar1. l7 din
Codul penal anterior. Astfel, s-a renunlat la pericolul social ca trdsdturd general5 a
infracliunii, trdsdturd specificd legisla{iilor de inspira(ie sovieticd, lbrd legdturd cu tradiliile
dreptului nostru penala. RenunJarea la reglernentarea pericolului social gi irnplicit
- la
I NI. Hotca, op. cit..pp.144-145.
2
V. Paqca, op. cit.,p. l17.
3
ldem,p. l16.
a in realitatc, pcricolul social al unei fapte incrin-rinatc ca infrac{iune rezultd din atingerea sau vdtdmarca
valorii socialc ocrotite gi din necesitatea incrirnindrii, fiind o trAs5turA intrinsecd a ficcdrei infracliuni gi stabilind
dclimitarca calitativd intre infrac{iuni gi altc forme ale ilicitului extrapenal, indiferent dacd este prcvdzut expres in
dcfinilia infrac{iunii sau nu.
trisJturile esentiale ale acesteia
prezintd pericolul social al infracJiunii nu atrage dupa sine
catcgoria faptelor care nu
in sfera infrac(iunii pedepsibilc a unor fapte vadit lipsite dc gravitate, cdci situalia
^ir."...u se va rezolva, in contextul reglementarilor unui nou Cod de procedurd penald, pe
icestora
baza prtncipiului oportunitSlii
umlririi penale, o aselrenea solu{ie fiind tradilionald in
leeislatiilc europene occidetttale'
Definilia infrac{iunii propusa in art. 1 5 a {inut cont at6t de traditria dreptului penal rorndn
interbelic, cAt qi de reglernentdri curopene care consacrd o asernenea definilic
in codul perral.
cste de subliniat cI incd in 1923, profesorul Traian Pop dcfinea infracliunea ca
in acest sens,
irnputabild gi sancJionatd de legea penald. Textul proplrs de proiect
o fapta antijuridicd,
oonregte de la aceastd definilie doctrinard
gi, avAnd in vedere gi reglemcntarea din afi". 14 al
grec. re{ine trei trdsdturi generale ale infrac{iunii, acccptate de rr,ajoritatea
bodului penal
europene: prevederea in legea penald, caracterul nejustificat (antijuridic) gi
sistemelor penale
caracterul imPutabil.
Prevederea faptei in legea penald presupune cerin{a ca fapta concret sdvdrqitS, ce
umeazd a fi calificatd ca infracliune, sd corespundd intrutotul descrierii pe care lcgiuitorul o
in nonrra de incrirninare. Aceastd coresponden{d se realizeazdatdt in planul elementelor
face
de facfurd obiectivd (ac{iune, unrrare, calitatea subiectului activ sau pasiv etc.) cdt qi al
elementelor de facturd subiectiva (fonna de vinova{ie).Ala de pild5, dacd se cornite din
culpd luarea unui bun al ahria, se va decide, prin rapofiare la infrac{iunea de furt, cI fapta
comisd nu este previzutd de legea penald, cdci legiuitorul a incriminat luarea unui bun al
altuia numai atunci cAnd este sdvArqitd cu intenlic.
Caracterul nejustificat al faptei prevdzute de legea penald presupune c5 aceasta nu este
pennisa de ordinea juridic5, cu alte cuvinte are un caracter ilicit. Astfel, este posibil ca o
fapta degi prevdzutl de lcgea penal5, sd nu fie ilicit5, intrucAt sdvArgirea ei este pennisd de o
normd legala. Spre exemplu, uciderea unei persoane in legitirnd apdrare corespunde intrutotul
descrierii realizate de legiuitor in textul care incrimineazd omorul, dar fapta nu arc caracter
ilicit pentru cI legea autorizeazia sdvdrqirea ei in condiliile date. irnprejurdrile care inlstur5
caracterul nejustificat al faptei sunt reglementate - sub denumirea de cauze justificative
intr-un capitol distinct.
Ultima trdsdturi generalS a infrac{iunii este caracterul irnputabil. Pentru ca o faptd sa
atraga rdspunderea penald, nu este suficient ca ea s5 corespundd descrierii realizate de legiui-
tor in nonna de incriminare gi sd fie nejustificat5, ci trebuie sd poati fi irnputatd liptuitorului,
adicd acestuia sd ii poati fi reprogatd sdvArqirea ei. Pentru ca aceastd irnputabilitate sd poata fi
adusl in discufie, sunt necesare anurnite premise, qi anume: liptuitorul sd fi avut
reprezentarea ac{iunilor sau inac{iunilor sale gi sd poata fi stdpAn pe elc (sd nu fi ac{ionat in
condiliile iresponsabilitSlii, intoxicaJiei sau minoritdlii); fbptuitorul sd fi avut posibilitatea sd
ac(ioneze in conforn-ritate cu cerin{ele legale (sd nu fi fost constrdns la corniterea faptei
prevdzute de legea penal[); llptuitorul sd fi avut reprezentarea caracterului ilicit al faptci (sd
nu se fi aflat in eroare). Cauzele care inldlurd premisele imputabilitdJii sunt reglementate
distinct, sub denumirea de cauze de neirnputabilitate.
Faptul c6 vinovd[ia nu mai apare men{ionati explicit in cuprinsul definiJiei infrac(iunii
nu inseamn5 insd cd aceasta gi-a pierdut in vreun fel din irnporlan{d, ci doar cd s-a dorit o
clarificare a funcliilor pe care ea le indeplineqte in cadrul infracliunii. De altfel in prezent este
unanim adrnis cd no(iunea de vinovdJie are o dubld accepJiune: ea reprezinti in primul rdnd
un sub-element al laturii subiective a infracfiunii, context in care se infi(iqeazi sub
forma inten(iei, a intenfiei deplqite Qtraeterintenliei) Si a culpei; intr-o a doua accep{iune,
11 Drept penal. Partea generalS
in noua reglementare, vinovlfia, in
vinov5{ia apare ca trdsdturd gcnerald a infrac{iunii.
prima sa accepfiune, joaci acelagi rol, ca element in structura internl a faptei
previzute de legea penal5, prin prisma clruia se analizeazl concordan{a faptei concret
comise cu modelul descris de legiuitor in norma de incriminare. Cdt priveqte a doua
acccp{iune, s-a considerat preferabild consacrarea unui tcnncn distinct - irnputabilitate -
pentru a o defini, din rnai multe raliuni:
a) evitarea unei confuzii tennrnologice cu vinovS{ia ca sub-elernent al laturii subiective,
confuzie nefericitd in condiliile in care, vinovS{ia privita ca trdslturd general5 a infrac(iunii,
fie exist6, fie nu exista, astfel incdt nu prezintd nicio irnporlanJd delirnitarea intre inten(ie qi
cu1p6. Astfel, sub aspectul trasArurii generale, o persoand, dupd cum este sau nu responsabila
penal, va ac(iona cu sau lird vinovd{ie, nefiind posibila o diferenliere intre intcnJie qi culpa
pe acest plan. Distinc{ia inten{ie/culpd prezintd relevan(5 doar in planul incadrdrii juridice,
adicS doar sub aspecful de sub-elernent al laturii subicctive.
b) deplasarea aborddrii vinovdJiei ca trdsdturi gencrala a infrac{iunii, dinspre teoria
psihologicd inspre teoria nonnativd, irnbrafigat6 ast[zi de rnajoritatea sistemelor penale
europene (dreptul gennan, austriac, elve{ian, spaniol, portughez, olandez etc.). Aqa curn s-a
mai men{ionat, potrivit tcoriei nonnative, vinovd[ia ca trdsdturd generalS este privitd ca un
repro$, ca o imputare flcutd infractorului pentru cd a ac(ionat altfel decAt ii ccrca lcgea deqi a
avut reprezentarea clard a faptei sale gi deplina libertatc ir-r manifestarea voinlei, ea
neconfundAndu-se cu sub-elernentul laturii subiective"r.
in dezbaterile parlamentare cu ocazia adoptarii noului cod penal, aceastd viziune a
redactorilor codului penal a fost rnodificati, in sensul cd s-a considerat cd {ine de tradilia
dreptului rot-nAnesc ca vinovd{ia sd se regdseascd in definilia infrac{iunii, astfel cd aceasta a
fost reintrodusd in prevederile art. I 5 C. pen. IIrd a se preciza legdtura acesteia cu tr[sdtura
esen{ial5 a irnputabilitalii.
$2. Trlsdturile esen[iale in concep[ia doctrinei
46. inainte de a discuta desprc distinc{iile privind trdsdturile esenJiale ale infrac(iunii in
doctrina strdinS, trebuie sd incercdm sd stabilirn sistemul in care opereazl aceste distinclii.
in general, privit in ansamblu gi din afara acestuia, sistemul dreptului penal prezinta
trasdturi universale comune: o persoand sdvArgeqte o faptd care este consideratd de societate
periculoasd, este adusd in fa(a justi{iei pentru a se stabili vinovd(ia sau nevinovd}ia sa, dupi
care, in caz de constatare a vinovS{iei persoanei, se stabileqte o pedeapsd gi se va indivi-
dualiza executarea acesteia. Vorbind metaforic, daci aserndndrn justi{ia penal5 cu un rndr,
acesta va ardta la fel privit din afar6, iar dupS ce l-am mAncat va rdmAne doar un cotor. in
schimb, rnodul de a-l rnAnca diferd de la persoand la persoand. O persoand prefcra sd mugte
din mdr, alta sd-l taie felii pentru a-l mdnca, alta s6-l secjioneze in doud bucd1i pe care sd le
mdndnce scparat gi la intervale de timp diferite.
Din acest motiv, este foafie dificil de analizat trdsiturile esen{iale ale infrac{iunii in
sisteme de drept diferite, llrd a in{elege aceste sisteme. incercdnd sd grefbm no{iunea de
infracliune dintr-un sistern de drept folosind no{iunile din sisten-rul nostru, este mai rnult
decAt probabil cd vorn ajunge la o inJelegere dacd nu gregita a acestei no{iuni, atunci cel pufin
imperfectd.
I Expunerea de motivc a noului Cod pcnal, wrlr just.ro.
-E
,nfrrctiunea
gi trSs5turile esentiale ale acesteia 73
Exista doud sisteme majore de drept la ora actual6: sisteurul anglo-saxon sau contmon
influen{at rnajor de doctrina gennand. Din punct de vedere
l,r, $i sistentul continental,
,.,,.ocedural, cclc doud
sisteme sunt cunoscute drept sistemul acuzatorial gi sisten-rul
acuzatorial acordd instanfei un ro1 de arbitru pasiv, ctt avocatul stalului
inchizitorial. Sisternul
din sisternul inchi,itorial) exercitdnd func{ia de acuzarc, iar avocatul inculpatului
torocurorul
func{ia de apf,rarc. Incd din faza unndririi penale existi egalitate de anne, fiecare
"xercitand probe, sd foloseascd investigatori (poli{iqti in cazul procurorului,
oarle putdnd sa adrninistreze
priva[i in cazul avocatLtlui apdrdrii), sd caute maftori gi sd administreze probe.
in'estigatori
Acestea vor fi prezentate in faza dejudecatd, in ordine, mai intdi de cdtre acuzare, apoi
de
cdtre apdrare, unxend ca in cazurile grave decizia asupra vinovd(iei sau nevinovi{iei
juratri, iar in cazurile mai pu{in grave de cdtre judecStor.
nersoanei sd se ia de un sistem de
i;lt.rior stabilirii vinov5{iei, intr-o alta fazd procesuald, se stabilegte pedeapsa aplicabilS
oentru faPta savdrqita.
' in acest sistern nu se face o distinc{ie clard intre institulii de drept substanlial, fie ele de
pa(e generala sau de parte speciald gi institutrii de procedurd penal[. GAndirea juridica in
acest sistern s-a dezvoltatpebaza precedentului judiciar, adicd a hotardrilor adoptate de cdtre
instan{e de-a lungul tirnpului, care constituie izvor de drept. Fiind adevarat cd in acest sistem
gtiin(a dreplului penal s-a dezvoltat oarecum empiric, aceasta arc insd un pronuntat caracter
in practica judiciarS. Cu alte cuvinte,
aplicat gi este foarte aproplatd de ce se intAmpla
realitatea practicd reflectl intr-o propo(ie covdrqitoare teoria juridicd in sistemul
anglo-saxon.
A vorbi in acest sistem de teoria infrac(iunii gi de aspectele teoreticc Ai practice ale
trlsSturilor esen{iale ale acesteia este foafte dificil fbra infelegerea sisternului gi lira a face
apel la no{iuni de procedur[ penald. incercdnd totugi sd adaptdr-r-r conccpJia anglo-saxond
asupra infrac(iunii la conceptele din dreptul continental putern afin a c5 specific acestui
sistem cste conceptul bipartit al infracliunii, axat pe teoria psihologica a vinova{iei.
Potrivit conccp{iei biparlite, infracJiunea con{ine doud elemente'. actus reus, care se
referd la ac{iunea sau inacJiunea incriminata qi nlens rea) care analizeazA atitudinea
fEptuitorului in raport cu fapta sdvArgitd gi unnarea socialmcnte periculoasd. Avocatul
statului (procurorul) trcbuie sd dovedeascd cele doud elemente ale infracliunii dincolo de
orice indoiald rezonabilS (considerate in dreptul anglo-saxon drept ,,offences"). Avocatul
apdrdrii are la dispozilie ,,defences", cu alte standarde de probd in func{ie de apdrarea
formulatS. Ceea ce este esenJial este cd printre apdrdrile fonnulate se regdsesc invocarea
nevinovS{iei pe baza legitirnei apdrdri, stdrii de necesitate, erorii sau constr6ngerii fizice
(cauze de excludere a infrac{iunii in dreptul continental, caracterizate drept cauzejustificative
sau de neimputabilitate)I. Dacd am caracteriza sistemul con1tllotl lqw in rapofi cu cel
I Ceea ce este interesant este faptul ca, dcgi pe hArtic noi suntcm adeplii sistemului continental qi cel pu{in la
nivel declarativ am adoptat sisternul tripartit al infracliunii prevazut in drcptul german gi cel spaniol (cu
diferenlierea intre cauze justificative gi cauze dc ncirnputabilitate, cu mutarea acccntului pc tcoria nonnativd a
vinovdliei), in practica judiciara se aplicl un sistem pur anglo-saxon. Procurorul trebuie s[ dovcdcascd doud
elemente (a*ul material gi forma dc vinovilic, in{eleasd ca atitudine psihicd), iar avocatul apirarii, dacd invocd
vreuna din cauzele justificative sau de neirnputabilitate, trebuie sI probeze existenla acestcia. Nu am vSzut in
nlclun proces vrcun procuror care, in acuzare, si facl analiza existenlci trdsiturilor esen{iale ale inliacliunii (sub
aspectul caractcrului nejustificat sau irnputabil), sau vreo hotlrAre a instan{ei care sE f-acd referire la accstc aspecte.
Mai mult, chiar legiuitorul vine gi arata ca atAt cauzclc justificativc, cAt gi cele de neirnputabilitat^e, de;i trisdturi
esen{iale, nu se prczurri (sic!), cu excepjia legitimei apirdri prczumatc [aft. l9 alin. (3) C. pcn.]. In mod nomal,
stabilind trdsdturile esen{iale ale inlracliunii in codul pcnal, pentru dovcdirca existcn{ci infi'acliunii dincolo dc
 74 Drept penal. Partea generalS
Y
continental, aln vedea cd in csen{6 instrtu{iile folosite produc acelaqi rczultat, dar modalitatea
de sistematizare gi caracterizare a acestor instirulii, prccuur gi aparlenen{a accstora la dreptul
penal substanfial saLr la instituliilc de proccdur5 per-rald, este diferitdr.
Sistemul continental pleaca de la o altd paradigr.nS, aceea a definirii teoretice qi a
conrpaftimentlrii gi analizei in detaliu a instituliilor, precuur qi a clasificarii acestora gi
stabilirii cfcctelor cu caracter general. Profund influen{at de q;coala genrand, sistemul conti-
nental este un sister.t-r in esen{d inchizitorial, cu o faz[ prclirninard judecd{ii (umdrirea
penala) care se exercitd de procuror (sau judccator de instrucJie in unele sistemc),
adrninistrdndu-se probc atdt in apdrare cAt ;i in acuzare. Rolul apdrdrii in accasta fazd este
pasiv gi lirnitat, putdnd asista la actcle de procedur5 qi propune probe, dar decizia apa(inAnd
celui care conduce ancheta (procuror sau judecdtor dc instruclie). Nu se poate vorbi de
egalitatea de anle (qi aceea lirnitata) intre apirarc gi acuzare dccAt din urornentul trirnerii in
judecatd a liptuitorului, motnent in care procurorul exercitd func{ia de acuzare, iar avocatul
inculpatului pe cea de apirare. Judecltorul arc rol activ gi dctenninant atat in conducerea
procesului, inclusiv administrarca probelor, cAt gi in stabilirea vinov[(iei sau nevinovf,Jiei
persoanei gi aplicarea sanc{iunii penale, dacd este cazul, care se realizeazd dc reguld in
aceeagi fazd sau etapd procesuala (nu in etape distincte ca in dreptul anglo-saxon)2. Izvoarcle
drcptului sunt scrisc in dreptul continental, fiind un caracter al principiului legalitalii (1ex
scriplu), iar aceastd desliqurare a procedurii a avut o influen{i detenninantd qi asupra teoriei
dreptului penal, care a fost obligatd sd se dezvoltc gi sd detemine pc cale de consecinld
schimblri legislative.
Sisternul continental, influen{at putemic dc doctrina gennanS, utilizeazd conccp{ia
tripafiitA a infracliunii, considerAnd ci orice infracliune arc trei trdsdturi esen{iale: tipicitatea
(prevederea faptei in legea pcnald), antijuridicitatea (caracterul nejustificat al acestcia) gi
vinovd{ia (in sensul teoriei nonnative). Analiza fieclrcia dintre cele trei trasdturi esenfialc
este sutprinsd destul de exact in expunerea de rnotive a redactorilor codului pcnal, drept
pcntru care nu o sa mai revin asupra acesteia in cele cc unneazd.
Dacd recalificarea trdsdturilor esenJialc nu este disputata in doctrina majoritard, stabilirea
fiecdrui element care aparfine fiecdrei categorii ;;i temrinologia utilizatd sunt uneori diferite,
astfel cd sunt de naturd sd creeze confuzii atunci cAnd sunt preluate in reglernentarea intemd.
Ceea ce se rcpro$eazd literaturii juridice rorndnegti este preluarea {brd dezbatere a unor
oricc indoialS r'ezonabild, acuzarea ar trcbui sd dovedeasci toatc tr5s5turile esen{ialc, iar inexistenla accstora sa se
prezume, pdnd la dovada contraric (aga cum cstc cazul vinoviliei). Prin simpla prevedcrc a lcgitirnei apiriri
prezumatc in codul penal, prin interpretarca per d contrario, rczLrltd ci celelalte cauzc justificative sau dc
ncimputabilitate nu sc prezumi, ci trcbuic dovedite. O astf'cl de interpretare cstc foafte aproape dc cca din sistemul
common /ar.r' privind definirea inliacliunii gi sarcinilc acuzirii, rcspcctiv ale aparirii. Fiind un caracter lnai
pragmatic, niciodatd nu mi-am ascuns admira{ia fala de accst sistem profund oricntat spre aspecte practice, in
opozilie cu sistemul nostru de drept, undc existl incd dif'crcnle intre orientarca doctrinari gi soluliilc din practica
judiciara.
I Pcntru mai multe dctalii, a se vedca
G. F'letcher, Rethinking Criminol Lat, Oxlbrd University Prcss, 2000,
J. Gardner, Fletcher on Olfences and Defences, Tulsa Law Revicw, vol. 39/2003-2004, p. 818 gi un'- .,
M. Dubber, Tlrc Promise of'Gerntan Crininal Ltnv: A Science o/'Crinte and Punishment, German Law Journal
vol. 6. nr. 7 1005. p. I 0219 5i urrn.
2 Pe
misura cvoluliei gtiinlei drcptului penal gi a con.rparirii diferitelor sistcme de drcpt, aspectele pozitivc
din ficcare sistem au fost prcluatc in celdlalt, influenldndu-se rcciproc, astlcl cd la acest moment putcm vorbi
despre sistcme prepondercnt acuzatoriale sau inchizitorialc, ncmaiputAnd vorbi despre sistelne pure. Sistemul
nostm cste prepondcrcnt inchizitorial, dar cu putcmice accente acuzatoriale introduse odatA cu rnodificarea
lcgislaJiei penale in anul 2014. Pentru o privire dc ansanrblu, a se vcdca M. Delmas-Nlarty, J. Spencer (ed.),
European Criminal Procedtu'es, Cambidgc Univcrsity Prcss, 2002.
L-
fErd analiza in dctaliu a modului in carc
^^+ouorii si a ur-rui sistern dc clasificare a infrac{iunii,
in tara de origine, precum gi incercarea de a grefa acest sistem pe gtiinla
li".ir,r"rr,
penal bazata pe analiza trdsdturilor esen{iale ale infracfiunii din vechiul sistetnr.
""'Voiri da in cele ce unneazA trei cxemple privind inJelegerea diferita a sistemului tripaltit
ll".i,,f
continental fa15 de cel tripartit na{ional anterior (in care trdsdturile esen{iale erau
prevederea
i^,.,tel ip legea penala, vinovS{ia gi pericolul social). Sisterrul triparlit anterior stabilea
pentru
trisitura esential5 un plan distinct (uridic, moral, social), cele trei trdsdturi esen{iale
dJ.rr.
iar lipsa uncia atr6gea, cel puJin in accepfiunca promotorilor accstui
frrnd analizate irnpreund,
tuturor trdsaturilor esenliale2. Dimpotrivd, sisternul triparlit genxan prevede
;i;;;r, lipsa
u*1o^ tidsdturilor esenJiale in trepte3 (intAi se analizcazd tipicitatea, iar dac6 nu sunt
purcede la analiza
intrunite condiliile acestcia nu se trece rnai deparle; in caz contrar se
antijuridicitalii, iar abia in final se pune problema analizei vinovdfiei sub aspect normativ),
Irp..t .ur., degi este analizat de rnai rnul{i autori in literatura noastrf, de specialitate4, nu se
$eeazdo disputd cu privirea la aplicabilitatea acestei reguli in dreptul penal roman, in special
a opofiunitAtii acesteia.
O a doua problemd se referd la tennenii utilizafi gi echivalentul lor in sisterrcle de drept
sffiine, dar gi la sernnifica{ia accstora in sistemul de drept rornanesc. Astfel, avAnd in vedere
inten{ia redactorilor codului, literatura de specialitate a dcpldns introducerea vinovd{iei
printre trdsdlurile esen(iale, considerdnd aceastd introducere o bulversare a sistemului tripanit
ionsiderat gcneral admis in dreptul continental. Totugi, degi termenii vinoviJie (ca atitudine
psihica) qi imputabilitate (ca repro$ adresat de societate llptuitorului) sunt definili diferili,
Lxista auiori care consideri prezen{a celor doud notiuni in defini{ia infrac{iunii o tautologie5.
Dincolo de acest aspect, trebuie fbcutd coresponden(a intre denurnirile tr[sdturilor csentiale
in dreptul rornen qi cele din doctrina strdinS, pentru a putea face referire la modele de
comparaJie. Astfel, prcvederea faptei in legea penal[ gi vinova(ia corespund no{iunii de
Totbestancl (tipicitate) din dreptul gennan, caracterul nejustificat al faptei no{iunii de
antijuridicitate (Rechtswidrigkeit), iar irnputabilitatea faptei no{iunii de vinovd(ie (Schulc{) in
sens nonnativ6.
I T. Avrigeanu, Pericol social, vinovdlie personald Si impulare penald, Ed. Woltcrs Kluwer, Buculcgti.
2010, pp. 173-183.
2
V. Dongoroz, in V. Dongoroz qi colab., op. cit.,p.8.
3 W. Naucke, An Insider's Perspective on the Signifcance of the Gerntan Criminql Theory's General
System/br Anctb,zing Criminal Ac'ts,BYU Law Rcvierv, 1984, pp. 305-308, citat in T. Avrigeanu, op. cit.,p. 176.
a F. Streteanu, D. Ni{u, op. cit.,pp.256-251 M. Hotca, op. cit., p. 176, M. Udroiu, Drept perutl. porteu
,
generald, cd. a 3-a, Ed. Univcrsul Juridic, Bucurcqti, 201 6, p. 66.
5 Din pdcatc, acegti autori nu mcrg mai departc in analiza lor criticd asupra tcorici infracliunii, pirdnd a
imbr5liga opinia doctrinard gemrani cu privire la cele trei trdsdturi esentialc ale inlracliunii.
6 Fire a discuta, ca, in f'unclie de diferili autori, aceste noliuni includ altele care pot producc conluzic in
tem-rinologia juridicd rornAneascd. Spre exen-rplu, Roxin analizcazd vinovSlia nomativd in rela{ic cu
responsabilitatea gi irnputabilitatea, considerAnd vinov5{ia normativd (reprogabilitate) o condilic a responsabilit[1ii,
iar imputabilitatea o condi{ie a vinovi{iei non.nativc (C. Roxin, Straf'echt, Allgemeiner Teil, Band I: Grundlagen.
Der AuJbau der Verbreclrcnslehre,4th edition. Verlag C.H. Beck, Miinchen 2006), iar clasificarea accstuia este
diferiti de cea anterioari a lui Welzel sub aspcctul exigibiliElii unei ac{iuni confotme cu prevederilc nolrnei
(H. Welzel, Um diefinole Handlungslehre eine AuseinandersetzLtng rnit ihren Kritikern, Mohr, 1949), carc la
rindul sdu rcdefinegte infi'acliunea in raport cu neokantienii, introduc6nd aspectele subiective (vinovS{ia in scns
psihologic) in tipicitate (pentru dctalii a se vedea E. Richi, La culpabilidad en materio penal, Ad Hoc, Buenos
Aires, 2003, pp. 80-90). La autorii romAni care analizeazd condiliile imputabilihtii (inlelcasi ca vinovi{ie
normativi - Shutct), aceasta cstc condi{ionatd dc existen{a rcsponsabilitSlii (cu o alta semnifica{ie dccAt cea dati de
Roxin), alSturi de posibilitatea cunoaqterii ilicitului nonnei gi posibilitatea ac{iunii libere (exigibilitatca ur.rci ac{iuni
confonne cu prevederilc nomei) (a se vedca in accst sens F. Streteanu, D. Ni(u, op. cit., p. a1 l).
76 Drept penal. Partea generalS i tr5siturile esentiale ale acesteia
A treia problernd se referd la trecerea la teoria nomativd a vinov5{iei, pe de o pafte, dar Sec{iunect a III-o
cantonarea in cxplica{ia naturalistd a legdturii de cauzalitate, pe de alta par1e, cu ignorarea
Fapta preadzutd de legea penald
faptului ca in doctrina gennanS, in dovcdirea reprogabilitalii, se purrc ulr accent irnportant pe
teoria ir-nputarii obiective pcntru stabilirea raportului de cauzalitate intre fapta savdr;ita gi
48. in concep{ia codului penal actual, fapta previzuti de legea penali (denurnitd in
unnarea produsd gi pentru atribuirea acelei fapte unei anurnite persoane, obiectiv gi subiectivr.
doctrinl qi tipicitatea obiectiva) reprezinti compararea modelului legal in ceea ce
condi(iile obiective de incriminare a infracfiunii cu fapta s5v6rqit5 in concret.
$3. Trisiturile esen[iale in reglementarea codului penal Dril'e$te
ca orice fapt[ sdvArqit[ trebuie s[ indeplineascd condi{iile de incrirninare
hceasta insearnrrd
47. lnfracJiunca este definitS in ar1. 15 C. pen. ca flind fapta prevdzuta dc legea penald, ale unei anumite infi'acliuni prevdzutc in pafiea speciald a codului penal sau intr-o lcgc
savdrqitd cu vinovSfie, nejustificati qi imputabila pcrsoanei care a sdvdrgit-o. speciala confindnd dispozilii penale, cu alte cuvinte fapta trebuie sd fie prevdzutd dc lcgca
Existd doud interpretlri in doctrind cu privire la trf,sdturile esen{iale ale infracJiunii. O penalS.
intctpretare umreazd acccpjiunea expunerii de motivc qi considerd ca existd la acest moment Aceasta prirni trdsdturd a infracliunii se constituie intr-o garan(ic a respectlrii unora
trci trdsdturi esenliale ale infrac{iunii: tipicitatca (prevederea faptei in legca penald), clintre principiile fundarnentale ale dreptului penal, asigurdnd in prin-rul rAnd respectarea
antijuridicitatea (caractcrul nejustificat al faptei) gi irnputabilitatea (vinovSlia nonnativd)2. principiului legalitSlii incrirnindrii, prin aceea cd o faptd concretd poate fi sancJionatd nurnai
'dacd
O a doua interprctare considerl c5, odat6 cu introducerea expres[ a vinovd{iei in ea se reglsegte in descrierea realizatd de o nonnd penaldl, iar pc de alti parte a
definilia infrac{iunii, aceasta nu mai poate fi inclusa in nofiunea de faptd prevdzutd de legea principiului ultima ratio, incrirninAnd nurnai categorii de fapte care nu pot fi prevenite
pcnald, astfel cd la acest rroment tipicitatea a fost irnpd(itd in douS: tipicitatca obiectivd eficient prin rnijloacele altor ramuri de drept.
(fapta prevan;itd in lcgca penal5) qi tipicitatea subiectiva (vinov6{ia in sens psihologic). in Fapta tipicd obiectiv nu constituie intotdeauna infracliune, fiind ncccsarl indeplinirea qi
consecin{6, la acest rnotnent existd 4 trdsaturi esenfiale ale infrac{iunii: prcvederea faptei in a celorlalte trdsdturi cseltiale, iar lipsa acestei trdsdturi face inutild in principiu analiza
legea penali (tipicitatea obiectivl), vinovd{ia (tipicitatea subiectivd sau vinovd{ia in sens celorlalte2.
psihologic), caracterul nejustificat (antijuridicitatea) gi caracterul irnputabil (vinovd{ia in sens De-a lungul tirnpului, condiliile obiective de incrirninare au fost clasificate diferit in
nonnativ)3. doctrind in stabilirea structurii obiective (tipice) a infrac{iunii. Astfel, in literatura juridicb s-a
Avdnd in vedere dispoziliile exprese ale codului penal, dar gi prevedcrile ar1. l6 alin. (1) vorbit de verificarea unor condifii preexistente sdvArgirii infracliunii, arltdndu-se cd existd
lit. b) C. pr. pen., care prevede doui situa{ii de irnpiedicare a exercitlrii ac{iunii penale (daci un obiectjuridic (valoarea social5 ocrotit5) gi un subiect activ sau pasiv care existd inainte de
fapta nu este prevdzutd de legea penalS gi dacd fapta nu a fost sivdrqitd cu fonna de vinoviJie savdrgirea faptei. S-a licut astfcl distinc{ia intre condilii preexistente qi condilii concomitente
prevdzutd de lcge), consider cd la ora actual5 legea penal5 romdnd prevede fonnal 4 tris[turi de sSvArgire a faptei, ultimele fiind calificate ca apar-finAnd con[inutului constitutiv al
escntiale ale infrac{iunii: prevederea faptei in legea penald, vinovd{ia, caracterul nejustificat infrac{iunii gi rnai precis laturii obiective a acestuia (alcdtuita din elernent material, unrlare
gi caracterul irnputabil al faptei sdvArgitel. imediatd gi legatura de cauzalitate intre accstea).

I Pentru dctalii, a se vedea F. Streteanu, D. Nifu, op. cit.,pp.304-314.

2 M. Udroiu, op. cit., p. 64, L. Lefterache, op. c'it., pp. 128-129, M. Hotca, op. cit., p. l5l,
M.I. Mirculescu-N1ichinici, M. Dunea, Drept penal, partea generola, curs teoretic in domeniul licenlei (l),
Ed. IJamangiu, Bucuregti, 2017, p. 320.
I F. Streteanu, D. Ni(u, op. cit.,pp.254-255, V. Pagca, op. cit.,p. ll8.
a Deqi, potrivit legii, exista 4 trisituri esenliale
ale inlracliunii, mI alitur autorilor (F. Streteanu, D. Nifu,
op. cit., p.254) care depldng accastd alegere a legiuitorului in raporl de conceplia redactorilor codului, dar gi
autorilor (T. Avrigeanu, op. cit., p. 183) carc consideri discutabili adoptarca sisten.rului tripaftit gemran in
lcgislalia noastrd, lird o dezbatere profundd asupra acestuia, pentru a 1l receptat corespunzitor gi in practica
judiciara, nu numai in literatura de specialitate. Considcr cd doctrina gennand a flcut o eroare la momentul
scinddrii vinoviliei, prin introducerea unor elcmcnte psihologice in tipicitatc la mijlocul secolului trccut (prin
Wclzel), ultcrior ncreugind sd mai rcparc aceastd scindare, oricAtc incerclri au fost flcute in pcrioada unnAtoare.
Noi preluarn in actuala reglemcntare o teorie de carc doctrinarii gemani incearcd si scapc, incercdnd sd ardtim,
chiar in expunerea dc n.rotive, cd existi o difcren{5 intre vinovi{ia psihologic[, aceasta apar-{indnd ripicitAtii $i
vinovlfia in sens nomativ, care apa4inc trdshturilor esen{iale. Din punctul rneu de vederc, cum nimeni nu s-a
gAndit sa scparc unnarea imediatd naturali de urmarca imediata juridici, cea de-a doua liind expresia qi rcllcctarca
printei in plan juridic, tot astlcl nimeni nu ar trcbui sI separe vinovi{ia in sens psihologic de vinovSlia in sens
nonnativ, cea de-a doua fiind condijionatd dc existen{a prirnci qi o rcflectarc normativd a acesteia. Nu se poatc
explica strict psihologic definilia culpci simple (neglijcnla), carc cuprinde aspcctc strict nomrative in definilie
(trcbuia sh prevada), nu se pot explica psihologic rcgulile nonrative stabilitc in art. 16, rcfcritoare la detenr.rinarea
fomelor vinovS{iei (intenlia sau culpa) in funcJie de prevederea accstora in norma de incriminare, dupi cum nu se
pot explica pur nonxativ cerinlele imputabilitajii refcritoarc la existcnla responsabilitdlii sau discemdmdntului, la
posibilitatca dc prcvcdcrc a rczultatului, respectiv la liberlatea de voin{d gi ac(iune a liptuitorului. Intr-o analizd
simpld, obserr,,[m cf, vinovi{ia, ala cum este prcvdzut5 in lcgislalia noastri actualS, caractcrizati ca tipicitatc
subiectivl gi reprezentAnd (cel pulin in intenlia legiuitorului) aspcctclc psihologice ale tipicitdtii, conlinc atAt
aspecte psihologice, cdt gi aspccte non.nati'"'c. Pc dc alta pafte, imputabilitatea, astlel curn cstc dcfinita de legiuitor
;i analizat5 in doctrina, conline de asemenea aspcctc psihologicc, dar gi aspecte norrnative. Din accstc motive, dar
gi din considercntc didacticc, voi analiza imprer.rnd vinovS{ia in sens psihologic gi vinovir{ia in sens normativ
(imputabilitatea), in opinia mea ncputAnd fi scparatc Ai alcdtuind (material) o singurd trisituri esen{ial5
(vinovilia). De asemcnca, consider ci pericolul social este o trasdturd intrinseci a tipicitltii obiectivc, iar lipsa
accstui pericol social in cazul unci faptc concrcte face ca aceasta si fie pcrmisi (ustificata) de lcgca pcnalh.
Astfcl, din perspectivd materiald, consider ci existi doud trhshturi esenliale ale infracliunii (prcvcdcrea faptei in
legea penald gi vinovSlia), cauzelc de excludere a infracliunii {lind cclc carc exclud prevederca faptci in legea
penald (cele care exclud condiliile de tipicitatc obicctivd, dar 9i cele care exclud pericolul social al faptei, definitc
in actuala reglementare drcpt cauze justificative), precum ;i ccle carc exclud vinov5{ia (cauzcle de neimpu-
tabilitate). Sunt de asemenea partizanul conccptului ci trdsdturile esen{iale trcbuic analizate imprcuni, fiind
condilionate una de cealalti, iar nu in trepte, cca din unnd concepJie ducAnd la o compafiimentare fomrald gi
nenaturali a trdsiturilor escn{ialc alc infrac{iunii.
Pentru a nu bulversa stuclenlii, voi prczcnta trisaturile esen{iale in structura fbnnal[ a definilici infrac{iunii,
pentru a permite accstora sfudicrca dreptului penal intr-o vcrsiunc c6t rnai apropiatd de cca a niajoritilii doctrinare,
dar 9i a legiuitorului, cu gruparca accstora insi astfel incet sA poatd 1l studiatc din punct dc vcdcre didactic rnai
u$or.
I F.
Streteanu, D. Nifu, op. cit.,p.264.
2
M. Udroiu, op. cit.,p.66.

-L
78 Drept penal. Partea generalS
,nfractiunea 5i
trlsiturile esentiale ale acesteia 79
De altfel, majoritatea cursurilor qi tratatelor de drept penal, pa(e speciald, analizeaza prin prisr-na incadrdrii juridice a
Cunoaqterea obiectului infrac{iunii este impofiantl
strlrctura tipicitdtii pomind dc la condilii preexistente (obiect, subiect), vorbind de con{inut intre unitatea gi pluralitatea de infrac{iuni, in stabilirca existenlei
taptei. a difcrenlierii
constitutiv (latura obiectiva, con{inind clernent rnaterial al infrac{iunii, unnare irnediatd ;i pericolului intinderii
iniractiunii. ori in stabilirca al faptci
concret sau a pagubci sufcrite gi a
leglturd de cauzalitate, laturd subiectiv5 a infracliunii, unde se vorbcgtc dcspre forrna de
pr.lrai.iutui produs prin sdvArqirea faptei gi care trebuie reparatr.
vinov5{ie, existen{a rnobilului sau scopului) qi tennindnd cu fonnele tipice sau atipicc de
slvArgire (acte pregatitoare, tentativa, fon-na consurnatd, fonna epuizata), variante atenuate
51.1. Obiectul material Ei obiectul juridic al infrac(iunii
sau agravate gi sancJionarea acestora.
Existd difercn{c intre autori in introducerea condiliilor dc tir-r-rp sau loc, ori a situa{iei 50. in func{ic de analiza obiectului in plan natural sau juridic, distingern intre obiect
premise care exist[ ca elemente constitutive la anumite infracfiuni in condilii preexistente sau nraterial gi obiectjuridic al inliacliunii.
in latura obiectivd a infrac{iuniir. a. Obiectul juridic al infrac(iunii
Din acest motiv, nu voi realiza in analiza tipicitAtii obiective o repafiizare a conditriilor in Obiectul juridic al infrac{iunii const[ in valoarea sociall ocrotitl de legea penali in
ccle doud mari categorii (condilii precxistente, respectiv condilii apa(inAnd laturii obiective), mod abstract, ce nu se identificl cu un bun determinat, corporal sau incorporal2.
ci le voi trata irnpreunS, considerdndu-le condilii ale tipicitSlii. Anurnite condilii trebuie sa Din ra{iuni de tehnicd legislativd, de politica penala qi datoritd aserninlrilor dintre
existe indiferent de natura infracliunii (obiect, subiect, elerlent rnaterial, unlare irnediatd, anuuite infrac{iuni, legiuitorul, in funcJie de o anumitd valoare sociald importantd, a grupat
lcg5turd de cauzalitate), alte condilii existd numai in legdturS cu anumite infrac{iuni (situalie infracliunile in titluri, capitole, secJiuni. Asocierea sau reunirea rnai multor infi"acliuni intr-un
prernisd, condilii de loc sau timp, alte condilii esen{iale pentru rcalizarea tipicitdtii). grup de infrac{iuni se face in raporl de valoarea sociald mai impofiantd (ca regul5) ;;i scrvcgte
ia ciasificarea infrac{iunilor in parlea speciald a codului penal sau in lcgilc penale speciales.
$1. Obiectul infrac[iunii in func1ie de gradul de abstractizare al valorii sociale ocrotite, se face distincJia intrc
obiectul juridic gcncric qi obieotul juridic special al infrac{iunii.
49. Obiectul infracliunii este definit in literatura de specialitate ca fiind valoarea socialS Obiectul juridic generic este alcdtuit dintr-un grup de valori sociale de acceaqi naturd
ocrotitd prin norma de incrirninare gi rela(iile sociale care se nasc in jurul acestei valori. care este colnun unei categorii de infracliunia, sau altfel spus, dintr-o valoare socialf, care
Pornind de la dreptul anglo-saxon (teoria vdtdrndrii) qi continudnd cu dreplul continental inglobeazd un fascicul de relaJii sociale reprezentAnd criteriul folosit de legiuitor pentru
(teoria bunurilor juridice), in literatura de specialitate s-a afinnat constant faptul cd o faptd asocierea mai multor infrac{iuni intr-un grups.
poate fi incrirninatd nutnai daca lezeazd sau pune in pericol de o manierd sernnificativd o Identificarea obicctului juridic generic sau a valorii sociale abstracte carc caractcrizeaz'a
valoare sociald ocrotitd (cum ar fi via(a, integritatea corporald, sdndtatea, liberlatea, patri- incriminarea unui grup de infrac{iuni se face de reguld in func{ie de repaftizarea infrac{iunilor
rnoniul persoanei etc.,;. pe titluriin partea speciald a coduluipenal. Constituie obiect juridic generic persoana (privita
O valoare sociald nu poate exista insd gi nici nu poate fi ocrotitl in abstract, ci numai in ca un ansarrblu de drepturi), patrirnoniul, inliptuirea justiliei, rela{iile de seruiciu, autoritatca
leglturd cu anumite relalii, interac(iuni sociale care se nasc in jurul acestei valori. in legea statului, increderea publicd, convie{uirea socialS, securitatea statului etc. Ficcare din aceste
fundamer-rtald se afinnd cd restrdngerea exerci{iului unor drepturi Ei liberla{i ale persoanei valori sociale cuprinde la rdndul s6u mai multe valori sociale cu un grad de abstractizare mai
trebuie sd fie propor-fional[ gi necesari intr-o societate democraticS (art. 53). Regula generald scdzut (spre exemplu, persoana ca valoare sociald include via{a, ori integritatea corporalS sau
este aceea a exercitdrii libere a propriilor drepturi pentru orice pcrsoand, dar aceastd exer- sdndtatea, ca atribut al persoanei, sccuritatea statului include unitatea, indivizibilitatea,
citare liberd nu trebuie la rdndul sau sd aducd atingere exercit[rii drepturilor altei persoane, suveranitatea, independen{a statului etc.). Acestor valori sociale subsumate 1e corcspunde
prin restrdngcrea sau afectarea accstora in alt rnod. Cu alte cuvinte, atingerea adusd unei obiectul juridic special.
valori sociale ocrotite de catre legea penald, fie prin lezarea, fie prin punerea acesteia in Obiectul juridic special este valoarea sociald ocrotitd de o anumiti nonnl de incri-
pericol, se poate realiza nuurai prin interac{iunea unor persoane in cadrul unei societdJi rninare. Obiectul juridic special se subsurneazi celui generic, rela{ia intre cele doud categorii
detenninatc, creAnd astfel anurnite rela[ii sociale in jurul unor valori sociale ocrotite. Relaliile fiind una specie-gen6.
sociale privind nonnala desflqurare a activitAlilor intr-o societate in legdturd cu o anurnitd Identificarea obiectului juridic special este impoftantd in prirnul rdnd pentm incadrarea
valoare social6 consideratd irnporlantl de societate in ansamblu trebuie ocrotite, inclusiv prin juridicd a unei fapte concrete sdv6rgite, in vedcrea analizei tipicitatii acesteia. Sprc exemplu,
incriminarea faptelor care aduc atingerc acestor relalii sociale prin nonnele dreptului penal. dacd o faptd a avut ca unnare moafiea unei persoane, aceastd fapta se va incadra in titlul I din
Obiectul infracliunii a suscitat mai multe clasificdri in literatura de specialitate, insi cu partea speciald a codului penal (infracfiuni contra persoanei), valoarea sociald generic
relevanJd in studiul acestuia sunt doui clasificdri: in funclie de analiza obiectului in plan afectatd fiind persoana. in titlul I sunt prevdzute mai rnulte capitole, caracterizAnd rnai rnulte
natural sau juridic, distingem intre obiect juridic Ai obiect material, iar in func{ie de nurnSrul
valorilor sociale ocrotite, distingern intre obiect sirnplu gi obiect complex al infracliunii. I I. Pascu, op. cit..p. 152.
2
l-. Streteanu, D. Ni(u, op. cit..p 266.
r M. Hotca,
op. cit.,p. 155.
I A se ve dca in accst sens M. Hotca, op. cit., pp. I 5 I - I 85, F. Streteanu, D. Ni(u, op. cit., pp. 234-314, a
F. Streteanu, D. Nifu, op. cit.,p 266.
I.Pascu, A. Uzliu, G. Muscalu, Drept penal, parteo generalri, Ed. Hamangiu,20l6, pp. 142-115, V. Pagca, s
M. Hotca, op. cit.,p. 155.
op. cit.,pp. 137-163. 5
lbidem.

E-
80 Drept penal. Partea generalS
atribute ale persoanei, ca valori sociale subsur-nate acesteia (via(a, intcgritatea corporala gi
sdndtatea, libcrlatea psihica, libertatea sexuald, viaJa privatd etc.). Fapta in concret afectdnd
via(a persoanei, pentru analiza tipicitatii acesteia se va analiza modelul de incriminare care sc
reglsegtc in infrac{iunile din capitolul I al titlului I (infracliuni contra vicJii) cu fapta in
concrct slvirgita. Uneori identificarea obiectului juridic special cste suficientd per-rtru inca-
drarea juridicd a faptei intr-un anumit text de incrirrinare (spre excurplu, dacd fapta aduce
atingere domiciliului persoanei, aceastd va fi analizati in raport cu textul de Iege prevlzut in
art. 224 C. pen. violarea de dorniciliu), alteori este necesard gi analiza fonnei de vinova(ie
pentru a stabili incadrarea juridica in concrct (spre exemplu, in cazul unei fapte care are ca
unrlare moaftea unei persoane, aceasta va putea constitui, in func[ie de fonna de vinovS{ie,
olnor- aft. 188 C. pen., ucidere din culpa -art. 192 C. pen., loviri sau vdtarnari cauzatoare
de moafte - ar1. 195 C. pen.).
b. Obiectul material al infracfiunii
Expresia valorii sociale ocrotite in mod abstract, juridic, in planul material,
concret, tangibil, poartl numele de obiect material al infracfiunii.
Obiectul material este reprezentat de bunul, lucrul sau corpul persoanei cdreia i sc aducc
atingere prin savdrgirea faptci prevdzute de legea penaldr (spre exer-nplu, la infracJiunea dc
omor obiectul material cste reprezcntat de corpul persoanei, la infrac{iunea dc fur1 este
reprezentat de bunul furat).
Dacd obiectul juridic trebuie sd existe in cazul fiecirei infrac{iuni, obicctul rnaterial nu
este necesar sd existe pentru intrunirea condiliilor de incrin-rinare. in funclie de existenJa sau
lipsa obiectului rnatcrial se face distincJia intrc infrac{iuni materiale gi infrac{iuni fomale.
Infrac{iunile materialc sunt categoriile de infracliuni care ncccsita pentru intrunirea
elementelor constitutive un anumit obiect material. Constituie infracliuni materiale ornorul,
vdtdmarea corporald, violul etc.
lnfrac{iunile fonnalc sunt cele la care obiectul rnaterial lipscgte2. Constituic infrac{iuni
fonnale, spre exemplu, amenin{area, nedenun{area, conducerea unui vehicul lird pennis de
conducerc etc.
in cazul infrac{iunilor tnateriale, inexisten{a obiectului material, implic6nd lipsa
obiectului juridic, duce la inexisten{a infrac1iunii (spre exen-rplu, putem fi in prezen{a unor
fapte putative, existente numai in mintea llptuitorului, ori a unei tentative absurde nepe-
depsibile)r. in schirnb, lipsa obiectului de la locul unde liptuitorul credea c6 se afld duce la
reJinerea fonnei atipice a infrac(iunii (tentativa)a. in doctrind se afinnd cd daci lcgea cere ca
obiectul material sa indeplineascd o anumitd condilie, lipsa acelei condilii exclude, de
aseltlenea, existen{a tipicit5tii obiective qi pe cale de consecinJi a infrac{iunii (spre exemplu,
in caz de fuft, sI fie un bun mobil gi sd apa(ina altuia5, in cazul infrac(iunii de sustragere sau
distrugere de inscrisuri, sd fie un inscris aflat in pdstrarea sau de{inerea unei institulii
publice6).
Obiectul material al infrac{iunii nu trebuie confundat cu instrumentele sau mijloacele
rnateriale cu ajutorul cdrora a fost cornisd infrac{iunea (de exemplu, o scrisoare folosita
I I. Pascu, op. cit.,p.l5l, V. Pagca, op. cit.,p. 139.
r M. Hotca, op. cit.,p.l56, F. Streteanu, D. Ni{u, op. cit.,pp.27l-272
I M. Hotca, op. cit.,p. 156.
a
M. Udroiu, op. cit.,p.69.
s V.
Paqca, op. cit.,p. 139.
6 'F. Streteanu, D. Ni(u, op. cit.,p.268.
M. Udroiu, op. cit.,p.69.
-^nrnr 3 sautaja, cufitul cu care a fost ucisd o persoand), nici cu lucrurile produse
prin
I'j.","1iu,,,. (spre exemplu, inscrisul contrafEcut in cazul infracliunii de fals rnaterial in
il..,.iirri oficialc nu este obiectul, ci produsul infracJiunii; tot astfel, in cazul infiacfiunilor de
i,,rr. ,u, dare de nrit5, banii sau bunurile oferite ori prirnite nu constituie obiect rnaterial, ci
.lJurrl infracqiunii). sau cu nTijloacele materiale de probd (spre exemplu, unnele de sdnge
unei infrac{iuni de vdtdt-nare corporald)r.
5."p. Irri,,, victirttei
51.2. Obiectul simplu Ei obiectul complex al infrac{iunii
51. in funclie de structura obiectului infrac{iunii (dupd curn acesta este constituit, in
abstract sau in concret,
din una sau mai multe valori socialc), distingern intre obiect simplu;i
obiect colnPlex al infracliunii'
Obiectul simplu al infracliunii existd atunci cdnd se aduce atingere unei singure valori
sociale ocrotite (spre exernplu, in cazul infrac{iunii de furt, existd un singur obiect, accsta
fiind patrirnoniul persoanei). InfracJiunile cu obiect sirnplu sunt denurxite in literatura de
specialitate infrac{iuni monoofensive2.
Obiect complex existd atunci cdnd prin sivArqirea faptei se aduce atingere la doud sau
mai rnulte valori sociale o.crotite. DupI icrarhia valorilor sociale in opinia legiuitorului gi in
func(ie de natura acestora, vom avea obiect principal qi secundar, obiect omogen sau obiect
eterogen. Exist[ obicct principal qi secundar, spre cxemplu, la infrac{iunea de furl calificat
(sav6rgit prin violare de dorniciliu), unde in principal se protejeaza patrirnoniul persoanei, iar
in secundar domiciliul acesteia, ori a infrac{iunea de tdlhdrie, unde in principal se protejeaza
patrimoniul, iar in secundar integritatea corporald, sdndtatea sau libertatea psihica a per-
soanei. In acest caz obiectul juridic este eterogen, valorile sociale protejatc fiind diverse.
Obiectul juridic este omogen atunci cdnd valorile sociale rnultiple protejate (in abstract sau in
concret) sunt identice (spre exernplu, in cazul infracliunii de omor calificat, sdvArqitd asupra a
doud sau rnai multe persoane, se protejeazi rnai multe valori sociale identice via{a
persoanelor).
Infrac(iunile cu obiect complex (in special cele cu obiect complex eterogen) sunt
denumite in doctrind infracliuni pluriofensive3.
in general, atunci cAnd vorbim de obiect cornplex, ne referim la obiectul juridic al
infracliunii. in acest sens, cornplexitatea (pluralitatea) obiectului juridic nu detennina in toate
cazurile gi o pluralitate de obiecte materiale (sprc exernplu, infracfiunca de ultraj aduce
atingere atet autorita{ii statului, c6t gi 1ibert61ii, integritdlii corporale, sAnAtdlii sau vielii
persoanei, dar aceasta poate sd nu aibd obiect material, ori acesta sd constea in corpul
persoanei)4.
Stabilirea obiectului complex al infracliunii estc imporlantd pentru delimitarea unitalii
de infrac{iune de o pluralitate de infrac}iuni, avdnd influen{d atAt asupra stabilirii incadr[rii
juridice, cdt gi a pedepsei aplicabile (mai mare in cazul reJinerii unui concurs de infracJiuni).
I M. Hotca, op. cit., p. 154, F. Streteanu, D. Ni(u, op. cit., p. 211, Y. Pa;ca, op. cit., pp. 119-140,
M. Udroiu, op. cit.,pp.68-69.
2
M. Hotca, op. cit.,p. 157, F. Streteanu, D. Ni(u, op. cit.,p.268.
a
M. Hotca, op. cit., p. 157.
82 Drept penal. Partea generalS
$2. Subiec[ii infrac[iunii
52. Constituie subicct al infracJiunii persoana care a sdvArgit fapta prevdzuta de legea
penald sau persoana asupra cdreia se executd acJiunea sau inacJiunea incriminatd $i se
produce unxarea irnediata a infracliunii.
Subieclii infracliunii sunt de doul feluri: subiect activ gi subicct pasiv. Persoana care
sdvArgegte fapta previzutd de legca pcnald poarla numele de subiect activ al acestcia.
Persoana asupra cdreia se executb ac(iunea sau inac{iunea incriminata gi sc produce unrarea
infracliunii poartd nurnele de subiect pasiv.
actia al infrac{iunii
52.1. Subiectul
53. Subiectul activ este persoar)a care sdvArgegte fapta prevdzutd de legea penald,
indiferent de rnodalitatea de sSv6rgire (direct sau indirect). Este subiect activ at6t autorul
infracliunii (persoana care sdvArgegte in rnod nernijlocit fapta prevdzutd de legea penalS), cAt
qi participantul la infrac{iune, indiferent de fonna de participa{ie (coautorat, instigare,
cornplicitate). Intr-adevdr, potrivit at1. 114 C. pcn., prin sdvArgirea unei infracliuni sau
comiterea unei infrac{iuni se inJelege sdvdrqirea oriclrcia din faptele pe care legea le
pedcpscgte ca infracJiune consurnatd sau ca tentativd, precum qi parliciparca la comiterea
acestora in calitatc de coautor, instigator sau complicc.
Subiectul activ poate fi orice persoani fizicd sau juridicd, legea penalS romAnd prev6-
zAud in general rdspunderca penal5 a oricdrei persoane (spre deosebire de anumite legislalii
care nu prevdd rSspunderea penald a persoanei juridice, ori dacd prevdd o astfel de rdspun-
derc,^aceasta este specialS Ei lirnitata la anumite infracliuni).
In literatura de specialitate se analizeazd in cadrul subiectului activ a condiliilor de
rdspundere a persoanei fizice sau juridice (pentru persoana fizicd, se analizeazd condifla de
vdrstS, responsabilitatea, libeftatea de voin{d gi ac{iune, iar pentru persoana juridicd dacd
cxistd o entitate cu pcrsonalitate juridicd, dacd fapta a fost sav6rgitd in numele, in interesul
sau in realizarea obiectului de activitate al persoanei juridice, persoanele juridice exceptate
de la raspundere penala). Fdra a nega interesul pe care aceste condifii generale de atragere a
rdspunderii le prezintd pentru subicctul activ, din considerente de structura a cursului voi
analiza condiliile rdspunderii penale a persoanei juridice separat, odatd cu toate aspcctele
care {in de pcrsoana juridica intr-un capitol distinct. Condiliile care tin de rdspunderea penald
a persoanei fizice vor fi analizate in cadrul condiliilor imputabilitS{ii, pentru cI lipsa
indeplinirii condiliilor respective va atrage nu lipsa tipicitalii faptei, ci lipsa imputabilit5tiir
(spre exernplu, dacd un lninor de 13 ani ucide o persoand, fapta este tipicS, fiind prevdzutd de
legea pcnald, dar nu este imputabild persoanei care nu indepline;te condiliile legale pentru a
rdspunde penal).
Majoritatea infracliunilor nu necesit5 conditii speciale ale subiectului activ, ceea ce
inseamnS cd in mare mdsurd subiectul activ al infracliunii este necalificat, put6nd fi orice
persoand fizicd sau juridica.
Existd insd qi infrac(iuni care prevdd anumite condilii referitoare la subiectul activ pentru
intrunirea tipicita(ii obiective a infrac{iunii. Aceste infracJiuni poarla nurnele de infrac{iuni
calificate sau cu subiect activ calificat (sau propriu)2. in general, cdnd discutarn de subiect
activ calificat, ne rapoftdm la subiectul activ nernijlocit (autorul faptei). Pentru intrunirea
I in acelaqi scns, F. Stretcanu, D. Ni{u, op. cit.,p.273
2
N{. Udroiu, op. cit.,p.75.
rinicitatii, acesta trcbuie sd indeplineasca condi(iile cerute de nouna de incriminare, condi!ii
.ir. nu trcbuie insa indeplinite de cornplici sau instigatori. Coautorul (persoana care
.averle,ite fapta ucrnijlocit alSturi de autor) care nu intruneqte condiliile specialc
de
incrimilarc va fi considerat complice la sdvdrqirea faptei, ori va sdvdrqi o fapt5 lirl relevan{d
nenala. dupa caz. Constituie infracliuni cu subiect activ calificat, sprc exetnplu, infrac{iunea
ie folosire a unui rninorin scop dc cerqetorie (arI.215 C. pen.), care trebuie sdvdrgit[ de un
secretului profesional (ar1. 221 C. pen.), care trebuie sdvAr$it[ de o
uraior, divulgarca
nersoana care a luat cuno;tinJi de infonna{ii privind viaJa privatd a unei pcrsoane in viftutea
functiei sau prolesiei care are obliga{ia
pi pdstrdrii confidenlialitdtii, abuzul de incredere prin
fraudarea creditorilor
(art. 239 C. pen.), care poate fi sivdrgit in calitatc de subiect activ
nernijlocit numai de cdtrc debitor, infracfiunea de ccrcetare abuzivd (ar1. 280 C. pen.), care
ca autor nernijlocit de un organ de cercetare penald, un procuror sau un
este sAvar$itd
infrac{iurrea de delapidare (art. 295 C. pen.), care poate fi savArEita numai de un
tudecator.
gestionar sau administrator etc.
funcfionar public care are calitatea de
Uneori varianta de bazd sau tip a infracliunii este necalificatd, fapta putAnd fi sdvArqitd
de orice persoand, in schirnb variantele agravate sau atenuate ale infrac{iunii prezintd caracter
calificatr fspre exemplu, infrac{iunea de omor calificat, prevdzutd de art. 189 alin. (l) lit. e)
trebuie sdvdrgitd de o persoanS care a mai cornis anterior o infrac{iur,e de orlor sau o
tentativd la infracjiunea de omdr, traficul de persoane, prevdzut de ar1.210 alin. (2) C. pen.
este mai grav dacd este sdvdrgit de un func(ionar public in exerciliul atribuJiilor de seruiciu,
exploatarea cerqetoriei, prevdzuti de ar1. 214 alin. (2) lit. a) este mai gravd dacl este sdvdrqitd
de parinte, tutore, curator ori dc cdtre cel care arc in ingrijire persoana care cergegte,
gestiunea frauduloasS, prevdzuti de ar1. 242 alin. (2) C. pen. se pedepscqtc rnai grav dacd cstc
sdvArgita de administratorul judiciar, de lichidatorul averii debitor-Lrlui sau de un reprezentant
sau prepus al acestora, sustragerea sau distrugerea dc inscrisuri, prevdzutd de art. 259 alin. (2)
C. pen. cste mai gravd dacd se sdvArqegte de un funclionar public etc.]. Uneori atdt varianta
tip cdt gi varianta agravatd sau atenuati sunt calificatc, dar circumstan{cle de calificare sunt
diferite in funclie de variantd. Spre exemplu, in cazul infracliunii dc bigarnie, varianta tip a
infrac{iunii prevdzutd de ar1. 316 alin. (l) C pen., presupune sdvdrgirea faptei de cdtre o
persoand cdsdtoritd, in schimb, varianta atenuatd prev[zutd de ar1. 3]6 alin. (2) C. pen.
presupune sdvdrqirea faptei de cdtre o persoand necisdtoritS, care incheie o cdsdtorie cu o
persoan[ pe care o gtie cdsdtoritd.
In func{ie de nurndrul persoanelor care pot sdvArgi in calitate de autor o anumit[
infrac{iune mai distingern intre infracfiuni cu subiec(i activi unici (singulari) gi infracfiuni
cu subiecfi activi plurali. Subiect activ unic (singular) este persoana care sdvdrgegte o
infracliune care nu poate avea decdt un singur autor (ln persona propriu)2. Constituie astfel
dc infrac{iuni nedenun{area (ar1. 266 C. pen.), ornisiunea sesizdrii (ar1. 267 C. pen.),
dezeftarea (art. 414 C. pen.). De regulS, la infracliunile cu subiect activ unic (in person(t
proprio), este posibil5 parlicipafia sub fonna instig[rii sau complicitltii. In schimb, existd
infracliuni cu subiect activ unic la care nu este posibild parlicipa{ia (de exernplu, in cazul
infracliunii de ucidere sau vdtdmare a nou-nAscutului de cStre tnatnd, prevdzutd de afi. 200
C. pen., subiect activ unic este rnama aflatd intr-o stare de tulburare pricinuitd de nagtere, in
r in doctrind s-a considerat cd atunci cind legea leagd dc o anurite calitatc a subiectului existenla sau
inexisten{a unei variante agravatc sau atenuate, vorbim de subiec{i activi spcciali (calificali) improprii. A se vedca
fn accst sens M. Hotca. op. cit..p. l6l.
' C. Bulai. B.N. Bulai. op. cir.. p.219.
84 Drept penal. Partea genera15
,nfractiunea 5i
tris5turile esenliale ale acesteia *t
schimb, cci care detennind llarna sd sdvdrgcascd infracJiunea sau o ajutd in sSvArgirea faptei
Diferentierea intre subiectul pasiv principal qi cel secundar este itrpoftantd prin prisrna
vor sdvdrgi infrac{iunea de complicitate sau instigare la orror, prevdzutd de ar1. 188 C. pen.). unitalii sau pluraliti{ii de infrac{iuni in cazul pluralitAtii dc subiecli pasivi. Astfbl,
Subicct activ plural, alcltuit din doi sau rnai mulli subiec{i, existd la acele infrac[iuni "rabilir.ii lit. bl din Lcgca nr. 18112012 pcntru punerea in aplicare a codului pcnal,
.,-,trivit ar1.238
care nu pot fi sivdr;;ite decAt de doud sau rnai rnulte persoanc impreund. Constituie astfel dc
innditia urritilii subiectului pasiv se considerd indeplinitd atunci cAnd infrac{iunea a adus
infrac{iuni incdierarea (ar1. 198 C. pen.), inccstul (afi..377 C. pen.), bigarnia (art.376 unor subiecli pasivi secundari diferili, dar subiectul pasiv principal este unic.
C. pen.). '
utin.q.r.
Jn literatura de spccialitate se mai facc distinc[ia intrc subiectul pasiv general (rnediat),
ca garant al valorilor socialc ocrotite qi subicctul pasiv special (irnediat), care
care este statul,
52.2. Subiectul pasia al infrac{iunii prin infi'aclitrner'
Jrr. p.ttouno viitimatd direct
54. Subiectul pasiv al infrac{iunii estc persoana fizicd sau juridica titulard a valorii Ilrporlan{a studiului subiectului pasiv al infraciiunii se relevd ir-r rapoft cu nulueroase
juridice, atunci c6nd subiectul pasiv
sociale vdtdmate sau periclitate prin s[vArqirea infi'ac{iunii, asupra cdreia se executd acJiunca institulii ale dreptului penal: pentru stabilirea incadrdrii
sau inac{iunea incriminatl qi asupra cdreia se rdsfrdnge unnarea sociahrcnte periculoasd. este calificat; pentru stabilirea pcrsoanei indreptd{itc sI depund plAngere prealabild sau sd se
Subiectul pasiv al infrac(iunii (persoana vdtdrnata) nu se identifica intotdeauna cu impace cu inculpatul, accasta putdnd fi numai subiectul pasiv al infrac(iunii; pentru stabilirea
pcrsoana prejudiciatl (lezatd) prin comiterca infrac{iunii, care este subiect de drept civil. in ,nitalil sau pluralitS{ii de infrac{iuni, in cazul unitalii sau pluralitatii de subiec(i pasivi, pentru
tirnp ce subiectul pasiv al infracJiunii sufcrl o vdtdmare prin atingerea adusd uneia din stabilirea inciden{ei cauzei justificative a consim{irnAntului persoanei vdtdmate; pentru
valorile sociale al cdrei titular este, persoana lezat6 suport[ o pagubd de nafurd civild ce-gi stabilirea re{inerii variantei tip sau agravate a infracJiunii in cazul erorii asupra calitalii
afld sursa in sdvArgirea infracliunii. De ccle rnai rnulte ori, subiectul pasiv al infrac{iunii este subiectului Pasiv2.
gi persoana lezati (de exemplu, in caz de furt, distrugere, inqeldciune etc.), dar existd gi
situalii cAnd aceste calitali nu se suprapun (de exemplu, in caz de ornor, subiect al infrac(iunii $3. Situatria premise r
cste persoana care gi-a pierdut via(a, pe cdnd persoanelezate pot fi sofia gi copiii victirnci)r.
55. Situalia prernisd presupune prccxisten{a unci anumite realit[1i (situa{ie, stare, rapofi,
In general, subiect pasiv al infrac{iunii poate fi orice persoand ftzicd sau juridicd
calitate) pe carc trebuie sd se grefeze sdvdrgirea faptei prevlzute de legea penald, {ird de care
(subiect pasiv necalificat). Existd insd anumite infrac{iuni care cer o anumitl calitate a
sav6rqirea faptei nu este posibild gi nu poate exista infracliunear.
subiectului pasiv (subiect pasiv calificat). Spre exemplu, in cazul infracliunii de violenla in
Situaqia premisd nu se intAlnegte la orice infrac(iune, ci numai la anumite infracliuni, la
farnilie, previzutd de ar1. 199 C. pen., subiectul pasiv trebuie sd fie membru de farnilie al
care devinc elemcnt al tipicitalii obiective iar in cazul acestor infrac{iuni lipsa situaJici
autorului faptei, in cazul infracliunii de intreruperea cursului sarcinii, prevdzutd de ar1. 199
prernisd detennind inutilitatca analizei celorlalte condilii ale tipicitalii obiective, pentru cd
C. pen., subiectul pasiv trebuie sd fie o femeie insdrcinatd, in cazul infracJiunii de ucidere ori
orice derners in continuare este lipsit de interes, dacd situafia premisd nu este realizatda.
vdtdtlare a nou-ndscutului de cdtre mam6, prevdzutd de ar1. 200 C. pen., subicctul pasiv in cazul sdvArgirii infracliunii dc abuz de
Existd situalie premisd, spre exemplu,
trebuie sd fie copilul nou-ndscut, in cazul infracliunii de trafic de rninori previzute dc ar1. 21 I
incredere (art. 238 C. pen.), care presupune preexisten{a unui raporl juridic in temeiul cdruia
C. pen., subiectul pasiv trebuie sI fie un rninor, in cazul infracliunii de exploatare a
subiectul de{inea bunul mobil al altuia, in cazul sdvArgirii infrac{iunii de abandon de familic
cergetoriei, fapta trebuie savArqitd asupra unui minor sau unei persoane cu dizabilitali fizice
(art. 378 C. pen.), care presupune preexistenla unei obligalii legale de intre{inere sau a
sau psihice, in cazul infracliunii de ultraj, prevdzutd de art. 257 C. pen., subiect pasiv este un
obliga{iei de plata a unei pensii (indernnizalii de intreJinere) stabilite pe cale judecdtoreascS,
func{ionar public ce indeplinegte o func{ie ce irnplici exerciliul autoritAtii de stat. Existd
in cazul infrac(iunii de evadare (art. 285 C. pen.), care presupune preexistenJa starii lcgale de
infrac{iuni cu subiect pasiv necalificat in varianta tip, dar calificat in varianta agravatd [spre
relinere sau de{inere in care se gdseqte subiectul activ, in cazul infrac{iunii de nerespectarea
exemplu, omorul calificat prevdzut de art. 189 alin. (1) lit. g) presupune ca victima sd fie o
hotdrdrilorjudecdtoregti (art.287 C. pen.), care presupune existen(a anterioard a unei hotdr6ri
femeie graviddl. judecdtoreqti definitive, in cazul infi'acJiunii de tulburare de posesie (art.256 C. pen.), care
SubiecJii pasivi ai infrac{iunii pot fi clasifica{i gi in func{ie de irnporlan{a valorii sociale
presupune ca persoana vdtamatd sd fi avut posesia de fapt a irnobiluluis, in cazul infracqiunii
ocrotite, in special la infracfiunile complexe eterogene. in acest caz, distingcm intre subiecfi
de sp[lare a banilor (art. 29 din Legea nr. 65612002t'1, care presupune existen{a anterioard a
pasivi principali, titulari ai valorii sociale ocrotite in principal de legiuitor (nu neapdrat a
unei infrac{iuni prin comitcrca cdreia s-au produs banii de spdlatT.
valorii sociale mai impoftante) qi subiecfi pasivi secundari, titulari ai valorii sociale ocrotite
in secundar de legiuitor (spre exemplu, in cazul infrac{iunii de tdlhdrie, subiect pasiv
I M. Udroiu, op. cit., p. 77 .
principal este proprietarul bunului sustras, iar subiect pasiv secundar este persona asupra
2
F. Streteanu, D, Ni{u, op. cit.,p.280.
cdreia s-au exercitat actele de violenjd sau ameninfare, in cazul infrac{iunii de ultraj, subiect r L. Lefterach e, op. cit., p. 153.
pasiv principal este statul, iar subiect pasiv secundar este persoana lovitl sau ameninJatS, a
M. Hotca, op. cit.,p. 176.
func{ionar public ce indeplineEte o func}ie ce irnplicd exerciliul autoritAtii de stat)2. : L. Lefterache,op. cit.,pp. 153-154.
6 Lcgca
w.65612002 pcntru prevenirca gi sanc{ionarca spllirii banilor, precurn gi pentru instituirca unor
misuri de prcvenirc gi combatere a finan{5rii terorisrnului, republicatd in M. Of. nr. 702 din 12 octon.rbrie 2012, cu
I V. Pagca, op. cit.,p. l5l. in acelagi sens, M. Udroiu, op. cit.,p.76,l, Pascu, op. cit.,p. 1(tl . modificdrile gi complctirile ulterioare.
2 in acelaqi sens, M. Hotca, rp. cit., p. 171. 7
M. Hotca, op. cit., p. 171 .
 86
$4. Elementul material
Drept penal. Partea generalS
56. Elementul material al infracliunii este reprezentat de actul de conduita interzis
r Elelrentul rnaterial, constdnd intr-o acJiune sau inac(iune, ar trcbui
(terbum regens), care indicl acfiunea sau inacfiunea interzisir.
Ac(iunea (sau comisiunca) este activitatea prin care corpul unei persoane iese din
pasivitate. Acliunea poate avea loc prin orice mijloace care detemrin[ rr-tigcarea corpului
otllcllesc cum ar fi schirnbarea poziliei anterioarc a mernbrclor, gesturi, cuvinte etc.2. Astfel.
pot fi realizatc prin cuvinte (vcrhis) infracliunile dc amenin{are (art. 206 C. pen.), gantaj
(art. 207 C. pen.), h5(uire [ar1. 208 alin. (2) C. pcn.], prin scris (sc'ripta) infrac{iunile de fals
material in inscrisuri oficiale (art.320 C. pcn.), fals intelectual (aft. 3221 C. pen.), prin acte
materiale ffoc'ta) infracliunile de lovire sau alte violen{e (ar1. 193 C. pen.), trafic de rnigranfi
(art.263 C. pen.), evadare (ar1. 285 C. pcn.)3.
In literatura de specialitate s-a pus problcrna daca ac{iunea trebuie sd aibd caracter
voluntar. Accasta semnificd o manifestare de voinld conqtientd a liptuitorului in sensul
desllgurarii ac(iunii (spre exernplu, vreau sI mut un scaun in buc[tirie), in opozilie cu o
migcare involuntard (un spasm tnuscular, un legin cauzat de o boala). Caracterul voluntar al
ac{iunii, se aratd in doctrind, nu prcsupune ca manifestarea dc voin{a sI fie in sensul
producerii rezultatului prevdzut de legea penald, cu alte cuvinte nu poate fi identificat cu
inten(ia cerutd de nonna de incriminarea. Cu alte cuvinte. manifcstarea voluntard trebuie sa
priveasc6 desfbgurarea ac(iunii. iar nu producerea rezultatului socialrnente periculos5. De
altfel, in anteproiectul Codului pcnal din 2004 sc aratd cd in sensul legii penale faptd
inseatnnd ult act de conduitd aflat sub controlul voin{ei llptuitorului gi rezultatul acesteia. Nu
au acest caracter actele rcflexe, actele sdvArqite ca unnare a constrdngerii liptuitorului sau in
stare de incongtien{d6. Sunt de pdrere cd aceste aspecte se pot rczolva pe tf,rdrnul analizci
aspectelor intelective gi volitive ale acliunii llptuitorului, care aparfin vinovafiei, astfel cd o
scindare a acestora in aspecte psihologice care privesc ac(iunea (incluse in tipicitatea
obiectivl) qi aspecte psihologice care privesc rezultatul (apa(in6nd vinovaJiei) nu este dc
dorit.
Inacfiunea (omisiunea) constd intr-un compoftament pasiv (negativ) pe carc persoana il
are, degi ea trebuie sd iasi din starea de pasivitate in care se afl57. Inac{iunea poate constitui
element material al unci infracJiuni doar in cazul in care existd o obligatrie legald generali sau
cu caracter special, de a nu rdmdne in pasivitate (de pild5, in cazul nedenun{drii unor
infracliuni, prevdzutd de ar1. 266 C. pen., exist[ o obliga{ie gencrald de dcnun{are pentru
anumite infracliuni, in vreme ce in cazul savArqirii infrac{iunii de omisiunea sesizdrii, prevd-
zutd de art.26l C. pcn., obligaJia de a denun{a este speciald gi incumbd nuurai funclionarului
public)8.
I L. Lefterache, op. cit..p. 155.
r N{. Hotca, op. cit.,p. 177.
r L. Lcfterach e, op. cit., p. 155.
a F, Streteanu,
D. Nifu, op. cit.,p.28l .
s in acelaq;i scns, N'l-K. Grtiu, Elenentul subiectiv
$i stt'uctltra inf'ac1iunii, Ed. Juridici, Bucuregti,2002,
p. 29. Pentr-u a face distincJia intre acliunca cu semnificalie penala gi inten{ia ca forml a vinovi{iei, autoarca
folosegte noliunea de intcnlionalitate pentru a defini caracterul voluntar al acliunii, ardtend ci o acJiunc involuntarl
nu are scmnificaliejuridicd specificd drcptului penal.
6
F. Stretcanu, D. Ni(u, op. cit., p.281 .
7
M. Hotca, op. cit., p. 177.
8
M, Udroiu, op. cit.,p.78.
;.nrirnirrare printr-uu verb. De cele mai rnultc ori insd din
indicat in non-na dc
ra{ionamente practice (pentru
pentru
.,rrf.t., textrrlui qi transmiterea infonna{iei in rrod concis),
verbul este substantivizat,
]",irji.. atit acliunea incriminatd cAt gi rezultatul produs (spre exemplu, in cazul infracliunii
i" nr.,or, prevdzuta in ar1. 188 C. pen. se aratd cf, uciderea unei persoane se pedepseqte,
atdt ac{iunea de a ucide, cAt gi rezultatul, moaftea victimei). Aceasta nu
in-ai.ana,nt. astfel
cd orice ac{iunc cu verb substantivizat este o infrac{iune de rczultat (spre
inr.unrna insa
conduccrea unui vehicul 1ir[ pennis de conducere, prevdzuta dc ar1. 335 C. pen.,
"*.,rptr,
pste o inlracliulte de Pericol)'
Elerneltul rnaterial al infracliunii poate fi prevdzut de legiuitor in formd unicd (spre
exemplu, infracfiunea de omor,
prevdzuti de ar1. 188 C. pen. are o singurd modalitate
no*utira, uciderea) sau in fonna altemativd, prin rnai multe modalitdli nomative de
pen.
.omit.re (spre exernplu, infracfiunea de delapidare, prevdzutd de ar1. 295 C. se poate
fie prin folosire, fie prin traficare). [n cazul realizarii tuturor
,ara.gi fie prin insugire,
modalitdlilor nonnative altemative, aceasta nu va afecta unitatea infracliunii.
Nu trebuie confundate insd infrac(iunilc care au mai multe modalitdli normative cu
infracJiunile complexe cu un element material pluralr (spre exemplu, in cazul infracliunii de
t6lhdrie, prevdzutd dc ar1. 233 C. pen. legiuitorul condilioneazd existen{a infracfiunii de
sdvirqirea cumulatd a ac(iunii'de luare a unui bun cu una din unndtoarele ac{iuni altemative:
o ac{iune violentd, o arncninlare, o punere a victimei in imposibilitate de a sc apdra sau de
a-gi exprirna voin{a, astfel cd realizarea nurnai a uneia din acliunile ccrute cumulativ de
no1.11a de incrirninare va conduce la inexistenla acestei infracliuni gi la reJinerea alteia
fufi,
lovire sau alte violenJe, amenin{are etc.).
in func1ie de modalitatea nonnativ6 a elementului rnaterial al infracliunii, aceste pot fi
clasificate in infracfiuni comisive qi infrac(iuni omisive.
Infracfiunile comisive sunt acele infracliuni care se sdvArgesc prin ac{iune (specifice
nonlelor prohibitive, care prevdd o obliga{ic de ablinere gi care se incalcd astfel printr-o
ac(iune). Majoritatea covArgitoare a infracJiunilor prevdzute in legisla{ia noastrd penald cste
alcatuitd din infrac{iuni cornisive (spre exernplu, otnorul, tAlhdria, violul, luarea de mitd,
falsul intelectual etc.).
Infracfiunile omisive sunt acele infrac{iuni care se sivArgesc prin inacJiune (specifice
normelor onerative, care impun o obligaJie de a acJiona qi care se incalcd, pe cale de
consecin{d, prin rdrnAnerea in pasivitate). Constituie infrac{iuni otnisive, spre exemplu,
l[sarea fErd ajutor a unei persoane aflate in dificultate (art. 203 C. pen.), nedenun{area
(art. 266 C. pen.), omisiunea sesizdrii (art. 267 C. pcn.). Infracfiunile care se slvArqesc prin
inacjiune ca rnodalitate nonnativd cerutd expres de legiuitor poartd numele in doctrind de
infracfiuni omisive proprii. Dacd in cazul acJiunii subiectul lezeazd sau pune in pericol
valoarea sociala protejatd, in cazul inac{iLrnii, de regul6, pericolul este preexistcnt, iar
lbptuitorul are obliga{ia de a-linldtura2.
Existd insd situalii in care modalitatea nonnativd constituie o ac{iune, dar modalitatea
practicd, concretd de realizare este o inac{iune. Spre exemplu, in cazul omorului, elementul
material cerut de norrna de incrirninare este ac{iunea de a ucide. Aceasta se poate realiza insi
in concret qi prin inac{iune (in cazul asistentei rnedicale care trebuie sd adrninistreze un
medicament de care depinde via(a unui pacient gi care rdmine in pasivitate, ori in cazul
rM. Hotca, op. cit.,p. 178.
2
F. Streteanu, D. Ni{u, op. cit.,p.283
88 Drept penal. Partea generalS
tnatnci care nu hrinegte nou nlscutul). Infrac{iunile cornisive (nonrativ) care se sdvAr$csc in
rnod concret printr-o inac{iune poartd numele de infracfiuni omisive improprii.
In cazul rnfrac{iunilor omisive irrproprii, se pune problerna atribuirii rezultatului liptui-
torului, in condiliile in care acesta nu a efectuat nicro activitate care sd rezulte in schiurbari in
realitatea inconjurdtoare, iar nonna de incriminare cere expres slvArgirea unei ac{iuni, ccea
ce liptuitorul nu a realizat. Pcntru a nu se ajunge la abuzuri, deoarece angajarea r[spunderii
penale pentru o inac{iune neprevdzutd de lege in mod expres se apropie ingrijorator de mult
de o analogie,,in malortl ltartent"l , Codul penal a reglementat expres in prevederile art. 17
sifualiile in care infracliunilc ornisive improprii (infracliunile comisive sdvdrqite prin orni-
siune) vor atrage atribuirea faptci comise persoanei care a rdmas in pasivitate.
Obliga(ia juridicd a subiectului de a ac(iona pentru irnpiedicarea producerea rezultatului
(in caz contrar acesta fiindu-i irnputabil) este denumitA in doctrinl obligafie de garanfie,
concept menit sd pcnniti delirnitarea acestei obligalii - care poate atrage, in caz de neinde-
plinire, rdspunderea penald a liptuitorului pentru rezultatul ilicit - de alte obligaqii asem6-
ndtoare, dar carc nu ar putea atrage rispunderea penald a acestuia2. Pozilia de garant irnplica
de reguld faptul cd intre subiectul tinut si ac{ioneze gi titularul valorii sociale ocrotite existd o
rcla{ie de dependen{d, care il obliga pe cel dintdi sd ac(ioneze atunci cdnd cel din unnd se afla
in imposibilitatea de a protcja el insuqi valoarea sociala al cdrui titular este3.
Reglementarea propusd de legiuitor este inspiratd de ar1. I 1 C. pen. spaniol, gi are in
vedere cele doul principale ipoteze in care inac{iunea poate fi asimilatd ac{iunii:
a) existen{a unei obliga{ii legale sau contractuale de a ac{iona (sprc excrnplu, rnama care
refuzd sd il mai aldpteze pe noul-niscut in scopul dc a-l ucide, iar victirna decedeazd, sau
func{ionarul dintr-un penitcnciar carc rcfuzS si ia rndsurile necesare pentru a asigura
tratamentul rncdical unui de{inut ce suferl dc o afec{iune gravd, iar de{inutul decedeazd, vor
rdspunde pcntru o infracliune dc omor sau omor calificat, dupd caz; la fel gi persoana care arc
in intre{inere contractualS o persoand irnobilizatd la pat qi ii suprin,i via{a prin ncacordare de
hrana).
I M. Ilotca, op. cit., p. 178. De altfel, in Expuncrea de motivc carc a insolit noul Cod penal (u,r.r'u,.7ast.ro), se
arat5 cxprcs cd,,asirnilarea inac{iunii cu ac(iunca, in absen{a unui text de lege, constituie o analogic in dclavoarca
incLrlpatului. Accsta cstc motivul pentru care unele sistemc juridicc, cum cste cazul dreptilui .fi'ancez Si belgian.
resping dc principiu admiterea accstor infracliuni. Majoritatea legislaliilor europenc admit insi infracliunilc
comisive prin omisiunc, dar includ in partea generali un tcxt carc prccizeazd in ce condilii inac{iunea poate fi
asimilatl acliunii. Aga se intdmpld in drcptul gcrrnan (\ l3 C. pen.), spaniol (arr. ll C. pcn.), porlughcz (ar1. l0
C. pen.), italian [art. 40 alin. (2)] etc. Este de rnen{ionat cd qi drcptul clvclian, aflat printre foarle pu{inele sisteme
in acceagi situalie cu dreptul romAn - in sensul ca practicajudiciarl rccuno;tca cxistcnla inlracliunii comisive prin
ornisiune in abscr-rla unui text legal a consacrat dc datd rccenti o reglementare legald accstei institulii (art. 1 I
C. pcn., ir.r vigoare de la I ianuaric 200'7)".
2 unei variante agravate sau atenuate a acesteia.
f. Pascu, op. cit.,p.166.
r F. Streteanu, D. Ni(u, op. cit., p. 286 gi urm. Autorii citali aprcciazi cd pozilia de garant presupune, in
cazul funcliei de protcc{ie a unei valori socialc o lcgdturd naturali intre subiectul {inut sa aclionczc qi titularul
valorii sociale ocrotite (cum ar 1l cazul mcmbrilor de farnilie), ori o asumarc volunlarl a obligaliei de proteclic
(cum ar fi cazul pompicrului solicitat s[ inten,inh pcntru salvarca unor persoane sau instructorului dc inot in
privinla copiilor care urmeazi cursurilc sub indrumarea sa). De asemenea, rispundcrca pcntru anumite surse dc
pcricol, din pozilia de garant, poate inten,eni in cazul unei acliuni prccedcnte periculoase a fEptuitorului (sprc
exemplu, accidentarea victimei unnatd dc nctransportarea acesteia la spital), in cazul obtigaliei de control a unei
sursc de pericol (sprc cxcmplu, de{indtorul unui cAinc carc nu utilizeaza lesa gi botnild in cazul plimbdrii acestuilr
in locuri publicc), sau in cazul rispunderii pentru ac{iunile unor tc4i (sprc cxernplu, invS{itoarca care nu intcruine
atunci cdnd un elev lovcqtc pe altul).
Y lnfractiunea ti
trSsSturile esentiale ale acesteia 89
b) o ac{iune anterioard a autorului, care a creat o stare de pericol pentru valoarca ocrotitd
si lezata ulterior ca cfcct al inac{iunii (spre exernplu, proprietaml care lasd liber un anirral
comite o ac{iune prin care estc pusd in pericol integritatea persoanelor
oericulos irtr-trn 1tarc.
public; dacd ulterior animalul rSnegte o persoand, proprictarul acestuia va
uflate in acel spatiu
rispunde pel)tru o infracJiune de vatarnare colporald, in fomra faptei comisive prin
Crearca unei stAri dc pcricol prin ac(iunea liptuitorului pentru valoarea sociala
ornisiune;r.
o obligalie subsecventl a acestuia dc a acJiona in vcdcrea inldturdrii starii
ocrotit6 detemin6
de pericol, iar rdmAnerea in inactivitate detenninf, produccrea rczultatului sociahrcnte
nericulos (spre exetuplu, dacd o persoanS decide sd facd un foc de tablra in curtea casei cu
orilelul zilei sale de nagtere, iar dupd apdnderea focului aceasta il las[ nesupravcgheat,
n6rasind locuiu{a, iar focul se extinde la o locuin{5 invecinatd, aceasta va rdspunde pentru
dir,,rg.r" din culpa, fiindu-i imputabilS inacfiunea de a nu inlStura starea de pericol pe care a
creat-o inilial2;tot astfel, un angajat al prirndriei care efectueazdo groapdpe carosabil pentru
arepara o conductd spaftd, iar la tenninarea programului pleacd acasd lird sd astupe groapa,
avdnd ca unlare vdtdmarea corporald a unei persoane care a intrat cu maqina in groapa de pe
carosabil nesemnalizatS, va rdspunde pentru inac{iunea sa de a nu astupa groapa, avAnd
obliga{ia inlSturdrii stdrii de pericol creatA prin propria actiune anterioarS, obligalie pe care
nu a indePliniro).
in doctrind se discutd dacd existd gi infracfiuni comisive improprii (infracliuni omisive
savdrgite prin cornisiune). Ma aldtur autorilor care afinnd cd relevanJd penald are rAmenerea
fEpluitorului in pasivitate, iar nu qi cd acesta a nrai comis gi o ac{iune pe l6ngd inacjiunea
sdvdrgita, care fie nu are relevantd penal6, fie determind corniterea unei alte infracliuni (spre
exemplu, daca in cazul infracliunii de nedenun{are llptuitorul nu rdmdne in pasivitate, ci
pentru a acopcri autorul faptei fonnuleaz[ un denunJ mincinos cu privire la savdrgirea faptei
de cdtre o altf, persoand, nu avern de a face cu o rdmAnere in pasivitate, specificd nede-
nunJdrii, ci cu denunlarea mincinoas5 a faptei, specificd infracliunii de inducere in eroare a
organelor judiciare)3.
$5. Condilii esen[iale pentru existen[a infrac[iunii
57. Nu orice infracliune presupune anumite condilii esenJiale pentru realizarea tipicitAtii
obiective. De reguld, pentru existen(a infracliunii este necesard doar indeplinirea condiliilor
referitoare la obiectul, subiecJii, elementul material, unnarea irnediatd gi legdtura de
cauzalitate, care trebuie sd existe in cazul oricarei infrac(iuni.
Existd insd anumite infrac{iuni care prevdd anumite condilii de loc, timp, mod impre-
jurari, condifii asociate fie obiectului, fie subieclilor, fie elementului material, fie urmdrii
imediate, care trebuie indeplinite fie pentru rcalizarea tipicitAtii faptei, fie pentru reJinerea
Astfel de cerinJe pot fi referitoare la:
-
savArgirea faptei intr-un anumit loc fspre exelnplu, conducerea unui vehicul lird
permis de conducere, prevdzutd de art. 335 C. pen., trebuie sd se realizeze pe un drurn public,
ultrajul contra bunelor moravuri, prevf,zut de ar1. 315 C. pen., trebuie sdvdrgit in public,
varianta agravatd a infracliunii de nerespectarea regimului armelor gi muniliilor, prevdzutd de
I Expunerea
dc n-rotive a Codului pertal,wwn,ju.st.ro.
2
M. Udroiu, ttp. tit..p.79.
' Penhu mai rnultc- dr-talii, a sc vcdca F. Streteanu, D. Nifu, op. cit.,p.283
90 Drept penal. Partea general5
l-
afi.312 alin. (4) C. pcn. sc realizeazd daca porlul an.nelor se realizeazd in sediul autoritdlilor
publice, a instituliilor publice sau al altor persoane juridice de interes public ori in spaliile
rczeryate desfbgurdrii proccsului electoral];
- ,.pr.ritrta exprcsia cotlcretd a valorii sociale ocrotitc
sdvdrgirea faptei intr-un anumit timp [spre exernplu, infiacgiunea de sustragere de la
serviciul militar prevdzutd de ar1. 432 C. pcn., trebuie sdvArgiti in timp dc razboi sau pe
durata stdrii de asediu, infracliunea de ucidcrc sau vdtdmare a nou-ndscutului de cf,tre marni,
prevdzutd de ar1. 200 C. pcn., trebuie sdvdrgitd in temen de cel rnult 24 de ore de la nagtere,
ir-rfrac{iunea de absenJa nejustificatd, prevdzutd de ar1.413 C. pcn. presupune absen{a rnai
t.nare de 4 ore, dar pAnd la 24 de ore, varianta agravatd a furtului (fuffLll calificat) prevdzutd
de art.229 alin. ( I ) lit. b) C. pen. presupune sdvdrqirea faptei in timpul nop{iil;
- sdvdrqirea faptei intr-un anumit mod sau cu anumite rnijloace [spre exernplu, priu
violen{i, at.ncninfare, prin desfiinlarea sau strdmutarea semnelor de hotar, in cazul infrac{iunii
de tulburare de posesie, prevdzutd de art. 256 C. pen., prin constrAngere, punere in irnpo-
sibilitate de a se apdra ori de a-gi exprima voin{a ori profitAnd de aceastd stare in cazul
infracliunii dc viol, prevdzutd de ar1.218 C. pen., prin constrdngere, corupere ori prin alta
faptd cu efcct vddit intimidant, in cazul infrac{iunii de influen{arc a declara{iilor, prevdzutd de
art. 272 C. pen., direct ori indirect, pentru sine sau pentru altul, in lcgaturd cu indeplinirea,
neindeplinirea, urgentarea ori intdrzierea indeplinirii unui act ce intrd in indatoririle sale de
serviciu sau in legdturd cu indcplinirea unui act contrar acestor indatoriri, in cazul infracJiunii
de luare de mitd, prev[zutd de art. 289 C. pen., de o pcrsoand rnascatd, deghizatd ori
travestitd, ori prin efrac{ie, escaladare sau prin folosirea 1}rI drept a unei chei adevdrate ori a
unei chei tnincinoase, in cazul variantelor agravate alc infrac{iunii de furt (calificat)
prevdzute dc ar1. 229 alin. (1) lit. c) qid) C. pen., prin folosire de calitalimincinoase, in cazul
variantei agravate a infracliunii de violare de domiciliu, prevdzutd de ar1. 224 alin. (2)
C. pen., cdnd uciderea se rcalizeazt la cererea explicitS, serioasd, congtienta gi repetatS a
victimei care suferea de o boald incurabila sau de o infim-ritate gravd atestatd rnedical, in
cazul variantei atenuate a ornorului (uciderea la cererea victimei), prevdzutd de aft. 190
C pe^n.1.
In lipsa indeplinirii acestor condilii esen{iale, fapta fie r-ru constiruie infrac}iune, dacf,
cerin{ele esen(iale sunt asociate variantei tip a infrac{iunii, fie va constitui infrac}iunea in
varianta tip, dacd cerin{ele esen{iale sunt asociate variantei agravate sau atenuate a infracliunii.
$6. Urmarea imediatd
58. Faptele socialmente periculoase sunt incriminate qi pedepsite numai in condiliile
vatdrndrii sau punerii in pericol a unei valori sociale ocrotite de legea penalS. Este o condilie
esen{iald a existen{ei infrac{iunii producerea unei vdtdrndri de o anurnitd gravitate (indiferent
de teoria folositd pentru incrirninare, fie cd aceasta este teoria ,,v6tf,mdrii" din dreptul
anglo-saxon sau teoria,,bunurilor juridice" din dreptul gennan). Aceastd vdtbmare trebuie sd
vizeze valoarea socialf, ocrotitd de legea penali (obiectul infracliunii).
Vdtdmarea valorii sociale ocrotite poafid numele de unnarea sau rezultatul infracliunii.
Codul penal, in analiza formelor vinovlJiei, vorbegte de ,,rezultatul infrac(iunii". Pentru a
face o distinc{ie intre infrac(iunile de pericol gi infrac(iunile de rezultat, doctrina folosegte
no{iunea de ,,unnare" sau ,,umare imediatd" pentru a identifica consecinJa penald a sdvdrqirii
infracliuniir.
I Pentru detalii, a se vedea F. Streteanu, D. Nifu, op. cit.,p.293
L=
trSsiturile esen{iale ale acesteia
Un-1area irncdiati se clasificd in un.nare natural5, fizic5 gi umrare jr-rridicd, care
exprcsia pe tdrdrnul dreptului penal a umdrii fizice, la fel cum obiectul material
reprezintd
juridicl.
Din punct de vcdere natural, infracJiunile prezintd o schimbare palpabila, materiald in
(spre exemplu, infrac{iunea de ornor are ca unr}are moatlca victin-rci), ori
realitatea obiectivd
o aselnellea schimbare (spre exemplu, infrac{iunea de conducerc a unui vehicul
nu prezintl
de conducere, prcvdzutd dc art. 335 C. pen. nu produce nicio schitrbare in
fbr6 pennis
realitatea obiectivd). Aceastl umrare fizici sc consideri cd iurbracd o fonnd juridicd,
delirnitdnd infrac{iunilc in infi-ac{iuni de rezultat (care produc o modificare concretd in
realitatea obiectiva) gi infrac{iuni de pericol (care nu produc o astfel de rnodificare).
in acest sens, constituic infracfiuni de pericol infracliunile la care nomra de incrirninare
solicita o punere in pericol a valorii sociale ocrotite. Infracfiunile de rezultat sunt
infracJiunil e car e lezeazd, atin g efectiv valoarea socialS ocrotitd.
Nonna de incrirninare poate conJine consecin{e altemative ca urrnare irnediatd (de pildd,
in cazul infrac{iunii de vitdrnare corporala, prevdzutd de ar1. 194 C. pen., se prcvad
unn6toarele consecin{e altemativc: o infinnitate, leziuni traumatice sau afectarea sAnatdtii
unei persoane, care au necesitat. pentru vindecare, mai mult de 90 de zile de ingrijiri
medicale, un prejudiciu estetic grav ;;i pcrrnanent, avoftul sau punerea in prirnejdic a viefii
persoanei)2. Realizarea cu,.,rJlata a doud sau mai rnulte din consecin{ele alternative ale
urmdrii, cu privire la aceeagi persoan5, nu va detennina re{inerea concursului de infrac{iuni,
ci a unei infracliuni sirnple.
Stabilirea unndrii imediate este esen{iald din rnai rnulte puncte de vedere. In prirnul
rdnd, este impoftant de culroscut urrnarca infracliunii pentru a putea delirnita fomrele
infiac{iunii dupd fazele de desl}Eurare (in cazul infrac{iunilor inten(ionate). Astfcl, existS
anumite infracliuni care se pedepsesc nurnai in cazul fonnei consumate a acestora, cAnd se
produce urmarea prevdzuta in nonna de incrirninare. Tentativa acestor infracliuni (cdnd
unltarea prevdzutd in norma de incriminare nu se produce) este lSsatd in afara incriminirii,
astfel cd sivdrqirea faptei in forma tentativci nu are relevanld penald (spre excmplu, in cazul
infi'ac{iunii de irnpiedicarea ajutorului, prevdzutl de art. 204 C. pen., ori in cazul infrac{iunii
de violare de dorniciliu, prevdzutd de ar1. 224 C. pen.). De asemenea, unele infrac{iuni sunt
susceptibile de epuizare, iar rnomentul consurnlrii nu coincide cu cel al epuizdrii, caz in care
stabilirea momentului producerii unndrii imediate este impofiant pentru detenninarca legii
penale aplicabile in timp, a incidenlei unor cauzc de nepedepsire (impiedicarea producerii
rezultatului), a curgerii tennenului de prescripJie a rdspunderii penale etc.r.
In al doilea rdnd stabilirea unndrii irncdiate ca fiind unnarea unei infrac{iuni de pericol
sau a unei infracJiuni de rezultat are relevan{d in necesitatea dovedirii legdturii dc cauzalitate
intre ac(iunea sau inacJiunea incriminatd gi rezultatul produs. Astfel, in cazul infrac(iunilor de
rezultat sau de pericol concret, aceastd legaturf, de cauzalitate trebuie dovcditd (spre
exemplu, la infrac{iunea de lovire sau alte violen{e, prevdzutd de art. 193 C. pen., unde
umarea este crearea unei suferin\e fizice victimei - lezarea integritAtii corporale sau a
sdndtalii, ori la infrac[iunea de hd4uire, prevdzutS de art. 208 C. pen., unde unnarea este
cauzarea unei stdri de temere). in cazul infracJiunilor de pericol abstract, umarea irnediatd se
prezumi prin insdqi sdvArgirea acliunii sau inacliunii incrirninate.
I M. Hotca,
op. cit.,p. 179.
2
M. Udroiu, op. cit.,p.81 .
I M. Hotca,
op. cit.,p. 179.
92 Drept penal. Partea generalS
in al treilea rdnd, detcnninarea unrdrii irnediate a infracliunii din punct de vedere
natural este de natur[ sd stabileascl unnarea juridicd a infrac{iunii, care poate detennina
stabilirea incadrlrii juridice a faptei (spre exemplu, violarca dc dorniciliu aduce atingcre
vie(ii private a persoanei, astfcl ca incadrarea juridica va fi in capitolul IX, titlul III din Codul
pcnal, paftea specialS). CAteodatd, sirnpla umrarc a infracliunii nu este de natur[ sd
stabileasci, prin ea insagi, incadrarea juridicS, fiind necesarf, apelarea gi la altc institulii de
drept penal (spre exen-rplu, in cazul in care urrnarea constd in punerea in pericol a vielii
persoanei, s[vArgita printr-o acliune violentd, fapta poate fi incadratd fie la infracJiunea de
vdtdnrare cotporald, prevdzutd de ar1. 194 C. pen., fie la infractriunea de tentativi de omor,
prevdzutd la ar1. 188 C. pen.; in cazul in care urrnarea constd in pierderea sarcinii de cdtre
femeia insdrcinatS, fapta poate fi incadratd fie la infrac[iunea de vdtdmare corporald,
prevdzutd in aft. 194 C. pen., fie la infracJiunea de intrerupcrea cursului sarcinii, prevdzuta de
afi.201 C. pen.). Totuqi, in aceste situalii, stabilirca unndrii irnediatd este de naturd sd reducd
posibilitalile de incadrare j uridi c5, aj ut6nd la r ealizar ea acesteia.
AvAnd in vedere ca exista infractriuni de pericol unde unnarea este indicatd expres in
noma de incrirninare, iar altele unde nu este indicatd o astfel de unnare, in doctrinl se face
distinc{ia intre infracfiuni de pericol abstract cdnd starea de pericol pentru valoarea socialS
protejatd este prezurnatdr dc legiuitor cd existd prin insaqi incriminarea faptei2 (spre exernplu,
nedenun{are, prevdzutd de ar1. 266 C. pen., infrac{iunea de conducerea unui vehicul llrd
pennis de conducere, prevdzutd de ar1. 335 C. pen.) gi infrac(iuni de pericol concret, cdnd
nonna de incrin-rinare prevede cerin{a ca infrac{iunea s5 produca efectiv o stare de pericol
pentru valoarea sociald protejat63 fspre exernplu, infracliunea de neindcplinirea indatoririlor
de serviciu sau indeplinirea 1or defectuoasd, prevdzutd de ar1. 329 alin. (1) C. pcn., unde se
prevede expres ca unrare punerea in pericol a siguran{ei circula{iei mijloacelor de transport].
In general, infracliunile materiale (care prezintd obiect matcrial) sunt infrac[iuni de
rezultat, iar infrac{iunile fomrale (cdrora le lipseqte obiectul rnatcrial) sunt infrac{iuni de
pericol. Identitatea nu cste insd absolutd, putAnd exista gi infrac{iuni matcriale care sunt
infrac{iuni de pericol, sau infrac{iuni formale care sunt infrac{iuni de rezultat (spre exemplu,
infrac{iunea de tentativd de ot.nor, prcvdzuti de aft. 188 C. pen. este susceptibild sd producd
un rezultat fizic qi sd aibd obiect material, constdnd in corpul victimei, dar unnarea juridicS
consti in punerea in pericol a vielii persoanei; infrac{iunea de nerespectarea regirnului
atmelor gi rnuniliilor, prevdzutd de ar1. 342 C. pen. are dc rcguli obiect rnaterial, constAnd in
anna gi munilia aferentd, dar unnarea juridicd constd in puncrea in pericol a relaJiilor privind
ordinea gi siguranJa publicd; pe de altd pafte, infrac{iunea de punere in circulalie a valorilor
falsificate, prevdzutd de art. 313 raporlat laart.310 C. pen. nu are obicct material, moneda
I V. Paqca, op. cit., p.
160. inccca cc privcqte prezumarea umlrii imediate la infracliunile de pericol
abstract, se pune problerna dach accastd prczurnfie este relativi sau absoluti. Cu altc cuvinte, odati dernonstrati
sdvArgirea acliunii sau inacliunii incriminate, dacd sc mai poatc pune in disculie producerea unei stiri dc pcricol
pentru valoarca social5 protejati prin norma dc incriminare. Dacf, prezurn{ia este absolutd (aga cur-r-r se apreciazi in
practica judiciari), atunci, odatd cu s5v6r;irea ac{iunii sau inacliunii incriminate se produce efectiv unnarea
imediata juridicd ccruti dc noma de incriminare, cu consccinla imposibilitelii suslinerii cf, fEptuitorul nu a unnirit
sau acccptat producerea acestei unndri. in accastA intelpretare, ne apropiern pdni la idcntitate de concep{ia din
dreptul anglo-saxon referitoare la stt'ict liability (infracliuni unde nu este necesari dovcdirca formei de vinovi{ie,
simpla comitcrc a acliunii detcmrindnd rispunderea pcnal[ a liptuitorului). AvAnd in vedere principiul prezurnlici
dc nevinovdJic prcvdzut in art.23 alin. (ll) din Constitulic;i aft.4 C. pr. pcn., aceastd concep{ie mi se parc
problcmaticd.
2 M. Udroiu, op. cit.,p.8l . I A se vcdea in acest scr.rs V. Paqca, op. c'It, pp. 161-162, C. Bulai, B.N. Bulai, o1t. cit., pp. 180-189,
3
in accla;;i sens, M. Hotca, op. cit.,p. 179, F. Streteanu, D. Ni{u, op. cit.,p.295.
L-
trisSturile esentiale ale acesteia
fiind produsuI infrac{iunii, dar fapta lezeazd valoarea sociald ocrotit5, increderea
fatsa
na{ional5, prin rezultatul concrct - lansarea monedelor false pe pia{a).
prUti.a in rnoneda
g7. Legatura de cauzalitate
59. intre acJiunea sau inac{iunea incriminatd qi urrnarea imcdiatd trebuie si existe o
leglturd d.e cauzalitate. Lipsa acestei legaturi de cauzalitate duce la inexisten{a
infracliunii,
sa"u la relinerea
unei alte infracliuni (sprc exer.nplu, nu existi legdturd de car.rzalitate intre
lovirea inten(ionatd a unci pr'rsoane cu culitul gi uoartea victitnci, dacl aceasta din umd s-a
datorat unci toxiinfec(ii alirnentare preexistente sau subsecvente lovirii victirnci; in acest caz
{bptuitorul nu va raspunde pentru on]or, ci pentru tentativd de omor sau vitdmare cotporald,
dup1 caz. in raport de intcn{ia cu care a lovit victirna).
in literatura de specialitate se aprectazd cd legltura de cauzalitate nu trebuie stabilita
strict obiectiv, ci gi subicctiv. Legdtura de cauzalitate obiectivd se apreciazd potrivit legilor
naturale, ftzice, stabilind o rela{ie de la cauzd la efect (dacd acfiunea sau inacliunea
incriminati este de naturd s5 conducd la rezultatul produs). Aceastd leglturd insd capdtd
semnificaJie penald dacd poate fi atribuitd qi subicctiv lIptuitorului.
in acest sens, au fost elaborate mai multe teorii privind stabilirea legdturii de cauzalitate
(tc-oria cauzei adecvate, teoria cauzci proxirne, tcoria condi{iei necesare, teoria echivalenJei
t
condiliilor etc.1r.
AvAnd in vedere faptul ci s-a dorit trecerea in noua reglementare dinspre vinov5{ia
psihologica spre vinovS(ia nonnativd, care constl in atribuirca unei fapte slvArgite in concret
unei anumite persoane, consider ci aspectele legate de atribuirea juridica a faptei nu mai
trebuie discutate pe tdrArnul tipicitatii obiective (al leglturii de cauzalitate), ci pe tdrAmul
vinovdliei. [n literatura de specialitatc striinS s-a conturat o teorie pentru atribuirea unui
anumit rezultat unei anumite persoane (teoria irnputdrii obicctive). Degi atribuirea nonnativd
a unei fapte este indisolubil legat[ de cauzalitatea fizicd, totuEi, prcdorninAnd aspectele
normative, din considerente didactice, voi analiza aceasti teorie atunci cAnd voi discuta
despre vinovd{ia nonnativd.
Cauzalitatea fizicd a unei anumite ac{iuni sau inac{iuni sdvdrgite se detennind, de reguld,
acolo unde se produce un rezultat concret, prin expertizd (rnedico-legald, grafoscopicd,
balisticd, traseologicd, fizico-chimicd, contabila etc.). Aceasta presllpune dcterminarea
cauzalit[1ii ftzice de cdtre specialigti in domeniu, unnAnd ca imputarea rezultatului sd se facS
umare aanalizei organelor jLrdiciare a condiliilor in care ac{iunea sau inacJiunea ce a catzat
fizic unnarea irnediatd poate fi irnputatd liptuitorului.
Sec[iunea o IV-o
Vinoud{ia
60. Prin vinovifie se infelege totalitatea aspectelor psihologice qi normative
referitoare la prevederea faptei slv6rgite Ei a urmirilor acesteia de cltre fdptuitor,
precum qi la atribuirea juridici a acestei fapte persoanei care a sivArqit-o.
Din considerente didactice, voi analiza in cele ce unneazd cele doud trdsaturi fonnale ale
infracliunii (vinovd{ia, in sensul aspectelor psiliice necesare caracteizdrli faptei ca infrac-
{iune gi irnputabilitatea, in{eleasd in sensul vinovd{iei normative).
I. Pascu, op. cit.,pp. 11l-175,M. Hotca, op. cit.,pp. 181-183, F. Streteanu, D. Ni(u, op. cit.,pp.299-314.
94 Drept penal. Partea generalS
Y-
Aga curn arr ardtat in celc cc preced, nu se poate explica strict psihologic definilia culpci
sirnple (neglijcn{a), care cuprinde aspecte strict nonnative in definilie (trebuia sd prevadd); de
aselncnea nu sc pot explica strict psihologic regulile norr.native stabilite in ar1. 16, referitoare
la detenrinarca fonrelor vinovdJiei (inten{ia sau culpa) in funclie de prevederea acestora ir.r
nonla de incriminare, dLrpd curn nu se pot explica pur nonnativ cerin(ele irnputabilitSlii
referitoare la existen{a responsabilitatii sau discerndmdntului, la posibilitatea dc prcvedcre a
rezultatului, respectiv la libcrlatea de voin{a qi ac{iune a I}ptuitorului. Intr-o analizd simplS,
obseruSm cd vinova{ia, aga culn este prevdzutl in lcgisla(ia noastrd actuald, caracterizatd ca
tipicitate subiectivd qi reprezcntdnd (cel pulin in inten[ia legiuitorului) aspectele psihologice
ale tipicitSlii, con(inc atAt aspecte psihologice, c6t gi aspecte nonnativc. Pc de alta par1e,
irnputabilitatea, astfel curn este definita de legiuitor gi analizatd in doctrind, con(ine de ase-
menea aspecte psihologicc, dar qi aspecte nonnative. Din aceste rnotivc, dar gi din conside-
rente didactice, voi analiza impreund vinovd{ia in scns psihologic gi vinovd{ia in sens nor-
mativ (irnputabilitatea).
Subsectiunea I rapofl dc laPta 9i utrttiri.
Condi[iile vinovi[iei
$1. Factorii vinovi[iei
61. in litcratura de specialitatc sc afinn5 cd procesele psiliice ce detennind fonnarea
vinovd{iei sunt caracterizate de interac{iunea a doi factori: con$tiinta (gdndirea) qi voinlar.
Congtiin{a sau factorul intelectiv presupune posibilitatea liptuitorului de a prevedea
unr-rdrile faptei sale. Ceea ce caracterizeazd liptuitorul este posibilitatea prevederii ("previ-
zibilitatea" faptci), iar nu neapdrat dacd llptuitorul a prevdzut in concret umdrile faptei sale.
Cu alte cuvinte, aprecierea factorului intclectiv nu se rezurnd la ceea ce a cunoscut cfcctiv
liptuitorul, ci cuprinde, de asernenea, acea cunoaqterc care trebuia sd existe, adicd acea
cunoagtere pe care ar fi avut-o un om nonnal qi diligent aflat intr-o situalie idcntica.
Voin{a sau factorul volitiv presupune liberlatea de voin{d gi ac{iune a l}ptuitorului, faptul
cd acesta trebuie sd execute acjiunea sau inac{iunea incriminatd din proprie voinJa, lira a fi
constrAns de o altd persoanf, sau de anurnili factori exteriori.
Cum existen{a acestor factori este strdns legatd de imputabilitatea faptei gi de existenJa
sau inexisten(a unor cauze de neimputabilitate, aceqti factori vor fi dezvoltali in sec{iunea
unndtoare, fiind suficient a ardta aici despre existcn[a acestora.
$2. Formele vinovi[iei
62. Vinova(ia presupune o anumitd atitudine psihicd a fEptuitorului in raporl cu acJiunea
sau inac{iunea sociahnente periculoasd gi unnlrile acesteia. Astfel, lbptuitorul poate si
prevadd sau nu rezultatul socialmente periculos, poate sa-l un-nlreascd sau nu, realizAndu-se
astfel conditriile unor fonne diferite ale vinovd{iei.
Pentru cxisten{a vinovS{iei legea irnpune comiterea faptei in trei fonne: cu inten{ie, din
culpd sau cu intenjie depaqita.
ln ceea ce priveqte incriminarea faptelor in legea penald, regula stabilita de legiuitor este
ca acestea sd se comitd cu inten{ie. Fapte comise din culpd sau cu intenlie depagitd sunt rnai
rar intAlnite in reglementarea penald.
I M-K. Guiu, ctp. cit.,p. 11.
trisiturile esenliale
Unele din accste fon.ne prezintd la rAndul lor modalita{i distincte: intcn(ia poate fi dircctd
sau indirect5, culpa poate fi cu prevedere sau fErd prevedere.
$2.l.IntenEia
63. Pentru existen{a inten{iei, legiuitorul prevcdc obligativitatca prcvcdcrii faptci, dar gi
a unei anurnite atitudini
psihicc cu privire la rezultatul acesteia: fie unndrirea acestuia, fie
acceptarea lui. Din acest
punct de vedere, distingem intre doud rnodalitdli ale inten{iei:
intenlia directd qi intenfia indirectS.
a. Inten(ia directl
64. Potrivit art. 16 alin. (3) lit. a) C. pen., existd intenfie dircctd cAnd liptuitorulprevede
rezultatul faptei sale, urmlrind producerea lui prin slv6rqirea acelei fapte.
Inten(ia direct5 este cea mai gravd fonnd a vinovd(iei, presupundnd legatura cca rnai
str6nsd intre ldptuitor qi unnarea faptei saler, irnplicdnd o atitudine psihicd mai periculoasl in
Inten{ia direct[ presupune doud aspecte: prevederea rczultatului, respectiv unndrirea
producerii acestuia prin sivdrgirea faptei.
Stabilirea proccselor psihice,care stau la baza fonnelor vinovdfiei presupunc o ccrcctarc,
pebaza interpretdrii actelor matcriale, a gAndului cu care {iptuitor-ul a sdvArqit ac{iunea sau
inacliunea incrirninatd2. Cum nu putem pltrundc in rnintea fEptuitorului, atitudinea psihic[ a
acestuia fa[5 de fapta gi unndri sc va deduce din rnodul concret de sdvdrqire a faptei
incriminate, dar gi din imprejurdrile sdv6rgirii acesteia.
Astfel, se aratd in literatura de specialitate, in stabilirea intenfiei de a ucidc, specificS
infrac(iunii de omor, prevdzutd dc art. 188 C. pen., cd deosebit de irnporlante pentru
caracterizarea poziliei subiective a liptuitorului fa15 de rezultat sunt gi imprejurdrile in carc
s-a produs actul de violen{d gi care, indifcrent de materialitatea actului, pot sd confirme sau sd
infinne inten{ia de ucidere. S-a precizat in acest sens cd existd inten{ia de a ucide dacd se
constatd o rnultitudine de lovituri aplicate in zonele vitale ale corpului (inim[, ficat, rinichi),
perseveren{a in aplicarea de lovituri cu un obiect dur in diverse regiuni ale corpului, lovirea
victirrei cu intensitate in cap, lovirea cu intensitate a unei persoane cu cu{itul in piept,
cauzdndu-i o leziune toracicd penetrantds.
Nu prezintd imporlanJd pentru refinerea intenJiei directe dacd producerea rezultatului
este probabild sau cefid, ci nurnai ca aceasta sd fi fost urmdritd de liptuitor (spre exernplu, o
persoand, dorind sd rdneascd victima, aruncd cu pietre dupd aceasta; fapful ca piatra poate sd
loveascd victima constituie o cerlitudine dacd victima se afla lAngd agresor dar poate
constitui gi o probabilitate, dacd victima se depdrlase in alergare de fEptuitor)4.
Dacd rezultatul este insd cert, inten{ia liptr.ritorului se conveftegte intotdeauna in inten[ie
directS. Spre exemplu, fbptuitorul dorcgte uciderea victirnei gi pentru aceasta acJioneazd
asupra cablului liftului pentru a o prdbugi in gol. Daci victirna urcd in lift irnprcund cu o altd
persoanS, pe care liptuitorul nu inten{iona sd o ucidd, iar acesta continuf, totuqi acJiunea,
I F.
Streteanu, D. Nifu, op. cit.,p.3l5.
2
M. Hotca, op. cit.,p. 190.
3 V.
Dobrinoiu, in V. Dobrinoiu, t. Pascu, M. Hotca, I. Chig, M. Gorunescu, C. Piun, M. Dobrinoiu,
N. Neagu, M. Sinescu, Noul cocl penol comentat Partea specialii, ed. a 3-a, Ed. Universul Juridic, Bucurcqti,
2016, p.23.
1M, Utfroiu,
op. cit.,p.84.
96 Drept penal. Partea generalS
prabuqind liftul, rczultatul fiind cert cu privire la arnbele persoane care sc aflau in lift, intenfia
acestuia va fi dirccta cu privire la arrbele persoaner. in acest caz, thptuitorul prefigureazd
necesitatea apariliei rezultatului din cauza modalitalii sau rnijloacelor de sdvdrgire a fapteiz.
Aspectclc ce {in de elementul intelectiv al intenliei unncazd a fi evaluate in funcJic de
profilul personal al lipruitorului, avdndu-se in vedere pregdtirea profesionala, vdrsta,
experien{a, aptitudinile acestuia ctc.'r.
In litcratura de specialitate se afin-r-rd cd anumite infracJiuni se cornit nunrai cu inten{ie
dircctd fsprc exerrplu, vdtdmarea corporal5 in varianta agravatf,, prevlzutd in art. 194
alin. (2) C. pen. - cdnd fapta se savdrqegte in scopul producerii uneia din consecinfele
prevlzute la alin. ( 1 ), gestiunea frauduloasd in varianta agravatd prevdzutl in afi. 242 alin. (3 )
C. pen. cdnd fapta se sdvdrgegte in scopul a dob6ndi un rezultat patrimonial, inqelaciunea,
prev[zutd de art. 244 C. pen. cAnd fapta se sdvArgeqte in scopul de a obline pentru sine sau
pentru altul un folos patrirnonial injust]. in principiu, dacd inten{ia este calificatA prin scop,
aceasta este o intenJic dircctd. Regula nu este valabild in orice situaqie, ci nurnai atunci cdnd
scopul prevf,zut de norra de incriminare are legdturd cu valoarea socialS ocrotit[, astfel ca
prin urmirirea scopului implicit f[ptuitorul va urmiri vdt6marea valorii sociale ocrotitc
qi deci va unrrdri qi producerea rezultatului infracfiunii. Dacd scopul nu are legdturd cu
valoarca socialf, ocrotitd, fapta poatc fi sdvdrgitd atAt cu intcn(ie directS, cAt gi cu inten[ie
indirectd, unndrirea scopului neinscmndnd cu necesitate gi unndrirea producerii rezultatului
infrac{iunii.
Ceea ce caracterizeazd inten{ia directa este atitudinea liptuitorului in raporl cu fapta
sdvdrqitd gi rezultatul acesteia: el cunoagte cA sdvdrqcqte o faptd interzisd, prevdzutd de legea
penal6, doregte sdvdrgirea acestei fapte gi unndregte producerea rezultatului.
In doctrind se considerd cd existd intenlie directd nu nurnai cdnd unnarea produsd
rcprezintd chiar scopul unnSrit de liptuitor, ci gi atunci c6nd aceastd unlare apare ca un
mijloc necesar pentru realizarea scopului propus (spre exemplu, dacd fEptuitorul ucide o
santineld pentru a sustrage anne dintr-un depozit, acesta nu unndregte neapdrat lnoaftea
santinclci, ci aceasta reprezintd un rnijloc necesar pentru atingerea scopului - sustragerea
amelor)4.
b. Intenfia indirecti
65. Potrivit ar1. l6 alin. (3) lit. b) C. pen., cxistd intenjie indirectd cAnd llptuitorul prevede
rezultatul faptei sale gi, deqi nu-l urmireqte, accepti posibilitatea producerii lui.
Inten{ia inclirecti rnai poartd numele de intenlie evcntuald. in cadrul acestei forme a
vinovS{iei, rezultaful nu este ceft, ci probabil, nefiind unndrit de llptuitor, ci doar acceptat in
eventualitatea producerii sale.
In cazul inten{iei indirecte llptuitorul anticipcazd doud unndri: una pe care o doregte,
care poate sau nu sd fie descrisd de legea penal5 qi alta pe care nu o unndreqte, dar care este
acceptatd de liptuitor qi care este prevdzuta de legea pcnala5 (spre exemplu, fiptuitorul,
avAnd o alterca{ie cu victima, o lovegte qi o lasd incongtientd intr-o zond nelocuiti; fiind iarna
gi frig, victima decedeazd ca urrnare a loviturilor primite gi a gerului. in acest caz, liptuitorul
I L. Lefterache , op. cit., p. 168.
2
M. Hotca, op. cit.,p. 194.
r M. Udroiu, op. cit.,p.84.
a F. Streteanu, D. Nifu, op. c'it., p.321
s : Cu cxceplia
M. Udroiu, r,tp. cit.,p.85.
,rfrrctiunea ti
trisiturile esentiale ale acesteia 97
victimei, care este un rezultat prevdzut de legea penald pentru o infrac{iune
rrrrudre$te lovirea
lovirea sau alte violenJe, dar nu unndregte moaftea victimci, insf, acccptd accastd
,.,.,ai u$oara,
prin lasatea victirnei in acea zond lir5 ajutor).
nosibilitate
' Daca rezullatul neunudril de fhptuitor esle cert. arunci rnodalitatea interrliei estc intenlia
iar nu inten{ia indirectd (spre exernplu, dacd inculpatul, dorind sa o ucida pe
directa,
locuia irnprcund cu alte doud colcgc, a incendiat carltcra in care acestea
corrcubiua sa. care
flrd a se intercsa dacd la acel tnotnent cele doud colege se aflau in camerd, rezultAnd
st6teau,
pcrsoane, va sdvdrgi fapta fala de concubina sa cu inten{ie directd, iar fafd
nloafiea celor trei
fi gtiut cu
de colegele acesteia cu inten{ie indirectd sau eventuald; dacd insa fhptuitorul ar
la momentul incendierii locuin{ei colegele concubinei se aflau in camcri,
cerlirudine cd
inten{ici este directd cu privire la moaftea tuturor celor trei persoane)1.
modalitatea
Ceea ce caracterizeazd inten{ia indirectd sau eventuald cste atitudinea indiferent[ a
{Iptuitorului fala de rezultatul socialmente periculos, posibil, dar ncunnlrit prin faptele sale
si acceptarea evcntualitdlii producerii acestuia2. Acesta nu unndregte rezultatul socialmente
periculos, dar nici nu face nimic pentru preintdrnpinarea acestuia, bazdndu-se pe hazard,
noroc, intAmplare pentru neproducerea acestui rezultat (spre exemplu, flptuitorul care, in
unna unui pariu cu prietenii, conduce cu ffrare vitezd intr-o zond aglomeratl trecdnd dc mai
n-rulte intersec{ii pc culoarea roqie a semaforului prevede faptul cd e posibil sd accidenteze o
persoand sau sd lovcasch o dlta magina, nu unniregte acest lucru, dar nttsebazcazd pe ninric
pentru a evita producerea rezultatului eventual; in cazul in care lovegte o persoan[
determindnd moaftea acesteia, fonna de vinovajie va fi inten{ia indirectd). in acest scns, spc-
ran{a llptuitorului cd un anumit rezultat socialmente periculos nll se va produce atAta tirnp
cAt aceastd speran(6 nu se intemciazd,pe elemente obiective, concrete, real existente de naturd
a o justifica - echivaleazd cu acceptarea acelui rezultat, pozilie psihica ce caracterizeazd
inten!ia indirectas.
Nu existd infrac(iuni care sd fie incrir-ninate numai dacd sunt savArqite cu intcn{ie indi-
rectd, iar legea nu prevede un tratament sanc{ionator special pentru infrac(iunile cornise cu
inten{ie indirecta, insd deten-r-rinarea modalitdlii inten{iei cu care a fost comisd fapta poate
prezenta relevan{d in procesul individualizdrii judiciare a pedepsei, intenjia direct6 relev6nd o
periculozitate sporitd a fhptuitorului gi atrdgAnd o sancliune mai asprda.
c. Alte clasificiri ale intenfiei
66. in afara de rnodalitdlile nonnative ale inten{iei, in doctrind se mai face distinc{ia intre
inten{ia spontand (repentin[), intenJie obignuitd gi intenJia premeditatd, intrc intcn{ie iniliala qi
inten{ie supravenitd (subsecventd), intrc intcn{ie sirnpld qi inten(ie calificatd, intre intenlie
detenninatd gi inten{ie altemativS.
Toate aceste rnodalit5li ale intenfiei au relevan{d in ceea ce privegte individualizarea
sancliunii aplicabile, pentru existen{a infracfiunii fiind suficient ca fapta sa fie sdvdrgitd cu
intentrie5, indiferent de clasificarea datd acesteia in literaturajuridicS.
Existd intenfie spontanl sau repentinI atunci cAnd liptuitorul ia hotdrdrea de a comite
fapta pe loc, sub stdpAnirea unei puternice tulburari sau erno{ii (spre exernplu, cdnd inculpatul
I F. Streteanu.
D. Ni{u. op. t it.. p. 323.
r L. Lefterach ttp.
t. cit.. p. 169.
r M.
Hotca, op. cit., p. 194.
4
M. Udroiu, op. cit.,p. 85, l-. Streteanu, D. Ni(u, op. cit.,pp.323-324
intcnlici calificatc plin scop.
98 Drept penar. partea gener--ft:-^
aplicand agresorului o lovitur, de culit)r. -..,",1ere. dar neacceptare a rezultatului socialmente
periculos, fie de nepreve<lere a acestuia,

caracteizald de trecerea unui interval dc timp intre momentul luarii hotadrii de a savdrsi -
Lli-*iiva a rezultanrluir.

acte de pregatire a infraclunii sau nur. Spre deosebire de intenlia spontand sau repcntine, ori ,,"uriitu'ii reglijenfa.
de intentia obi$nuitA, care pot fi savarSite in odcare din modalitdtile normative ale inten ei "utpa.i.pti.au
(directa sau indirecte), intenlia premeditate e$e intotdeauna o intentie directi, care se a. Culp, cu prcvedere ssu ulurinta
art. 189 alin (I)lit.a)1. nr€ved€ r€zultatul faptei sale, dal ,r-l socotind I?irI temei ci el nu s€ va
ln raport de momentul rcprezentArii rezultatului, inten(ia este initiali, cand fAptuitorul a L.ar"". """"pti,

infractiunea transformandu-se din lovircsau alte violenle in talharie). coniliile e*perientei sale bogate ca qofer profesionist, va putea evita producerca unui

intentia calificati prin scop in cazul inliacliunii de furt, unde fapta de luare a bunului trebuic '
,a p.odo"".

unei
^alte-infracliuni
sau a unei alte variante nonnative a infracfiunii. conducAtorul auto posedl permis di conducerc sau ilicif in cazul in carc acesta nu posedA

s22.cutpa [,.""f13;.:".,]i?:ffi:;:jiJ,,fi'-T&ffiff.:l};,?,,#xT;,t',l,I[l:i,';::1il::::
difrcil de realizal uririlc concrete ale prcducerii faplei'
67. Regula generala a incriminfuii faptelor socialmente periculoase privegte faptele ch iar analizand imprej

pe nimic pentru evitarea rezultatului socialmente periculos, sau se bazeaza pe hazard, pe

infuolare, denotand indiferenta faE de rezultat, fapta este comise cu intentie indirectd
f*.","""r. ,",h,-r-.,
rM.Hotci,D4./.r,p.195. Dimpotriva, daca exisd anumite motive care stau la baza convingerii lEptuitorului cd
r F.
"-rro.
Strel€anu, D. Nifu. op..i..
p.325. L. Lefterrche, op. cn, p- 1?1.
a
M. Hot a,dp.,r,p.l96. \M.Hotc.op.cit.,p.tg.t.
J
F. StretelDu, D. Nilu, op .n, p. 328. , pentru derat;i, a sc ;cdca F. Strei€.nu, D. Nitu, ,p c/, pp. 330 3l L
100 Drept penal. Partea generali |
rezultatul evcntual nu se va produce, fonna de vinov5fie caracteristica faptei este culpa cu
prevcdere. Aceasta rnai poaftd nurnele de ugurinla, arltdnd cd fEptuitorul nu a fost suficicrrt
de diligent in aprecierea riscului cventual al ac{iunii sau inac{iunii sdv6rgite, considcrdnd in
r-r-rod uquratic cd va putea evita producerea accstuia, spcranfi care se dovedegte in final a fi
lir5 tcmci justificat.
Spre exer-nplu, dacd o persoani aruncd o cdramidS, de pe blocul in care locuia, in strada,
noaptea, dupd ce se asigurd ci nu este prin imprejurirni nicio persoan6, dar totugi lovegte in
cap un locatar care tocuai iegea din scara blocului, va sdvArqi infracliunea de ucidere din
culp5. Acesta se bazeazd in cvitarea rezultatului sociahnente pcriculos pe faprul cd este
noapte gi pe faptul cd s-a asigurat inainte de aruncarea cardmizii cd nu va rani pe nirneni. irr
schirnb, dacl fhptuitorul arunci cdrdrnida de pe bloc in tirnpul zilei, fdrd sd aveftizeze pe
nitneni, iar strada este intcns circulatd, fiind in zond o pia{d alirnentard, in cazul in care
cararnida va lovi o persoand, fapta va constitui infrac{iunea de ornor, llptuitorul dovedind
indiferen{d fa{5 de produccrca rezultatului.
Irnprejurdrile care constituie temeiurile pe care se bazeaz'a fhptuitorul pentru a evita
producerea rezultatului sociahnente pcriculos trebuie sd fie percepute ca atare de cdtre
fEptuitor, nefiind neapdrat necesarl existen{a obicctivd a acestora. Ceea ce conteazd este
ursurinJa cu care acesta trateaza posibilitatca evitarii rczultatului, adicd pozilia sa psihicS in
rapoft cu fapta gi unndrilc acesteia, astfel cd se va re{ine culpa chiar qi in cazul in care
elcnrentele obiective pe care se bazeazd,liptuitorul nu existd in realitate. in schirnb, lirnita
pdnd la care aceste elemcnte iqi plstreazd voca{ia de a inlStura existenfa inten{iei este aceea a
riscului probabil. Daca riscul asumat devine din posibil probabil, apreciez c5 nu mai putcm
vorbi de culpi cu prevedere, ci dc inten{ie indirectdr. in acest sens, dacd o persoanS, in un.na
unui pariu, conducc cu vitczd o magini pe contrascns pe o stradd circulat6, nu mai putem
vorbi de tetneiuri obiective (cum ar fi expericn{a sa ca gofer) pe care acesta sebazeazdpentru
evitarea rezultatului, deoarcce produccrea unui accident soldat cu rdnirea unei persoane in
accste condilii este dacd nu cefid, mai mult decdt probabild, astfel cd acesta se bazeazd, it'r
aceste condilii pentru evitarea accidentului pe hazard sau pe intAmplare, pozilie psihicd
specificd intcn{iei indirecte, iar nu culpei cu prevedere sau uqurinlei2.
b. Culpa simpll sau neglijenfa
69. Cea mai uqoard rnodalitate a culpei este culpa simpld sau neglijen{a. Potrivit ar1. 16
alin. (4) lit. b), fapta este sdvdrqitd din culpd cAnd liptuitorul nu prevede rezultatul faptei
sale, deqi putea gi trebuia sI-l prevad5.
Ceea ce caracterizeazd culpa sirnpld este neprevederea de cdtre llpluitor a rezultatului
socialrnente periculos, in condiliile in care el avea datoria de a proceda cu toatd atenfia gi
diligenla pentru a prevedea acest rezultat qi totodatd avca posibilitatea sd-l prevadd in
condiliile concrete in care a savArqit acJiunea sau inacliunea sa3. Sdvdrqegte o infracliune din
culpd sirnpld sau neglijen{5 un farmacist care elibereazS din greEeald un alt rnedicament sau
prepard un medicament nociv din neaten{ie, ducdnd la vdtdmarea corporald sau moartea
pacientului, sau o persoand care manevreazd un utilaj llri si citeascd instruc{iunile de
folosire sau de protecJie a tnuncii, cauzdnd vdtdmarea corporal5 a unui coleg de munc5.
I F. Streteanu, D. Ni(u, op. cit.,p.335
) Ibidem.
r L. Lefterach e, op. cit., p. 172.
.L
a
.
tnea 5i trSsSturile esentiale ale acesteia _ l0l
perrtnr existenJa culpci simple sau r-rcglijcnlei trebuie in prirnul rdnd cd liptuitorul sd nu
a nJevizul rezultarul sociahrcnte periculos al faptei sale. In ce condilii este insd atrasd
ll"'.,,na.r., penala pentru fapta sdvArgitd in condiliile in care lipseqte factorul intclectiv'?
i^lari,u este socialmente periculoasd qi irrputabila persoanei carc a sdv6rqit fapta in
)-Jltiif. existenlei unei obligafii de prevcdcre (condilic obiectivd) 9i a unei posibilitali de
-i.r.a.r. lcondilie subiectivd). Ceea ce se repro$eaza liptuitorului este ncaten{ia, impctuo-
L,or"u ,..rtria. carc ac{ioneazd sau onlite sd ac{ioneze in lips[ de aten{ie, in condiliile in care
ir.a ,i-rr fi indcplinit obliga{ia de diligenld, ar fi putut prevedea qi in consecin{a ar fi
putut
sociallncntc periculos'
evita rczultarul
Obliga{ia de prevedere este sau prudcn{d menit[ si previn[
o obliga{ie de diligen(a
.roducerea unor unniri vdtdmdtoare pentru valorile sociale ocrotite dc legea pcnald. Aceasta
I.,ut. r.ruttu din incalcarea prevederilor legale care impun o anumiti conduit6 liptuitorului,
ir.al.rr.u nonnelor de securitate intr-un anumit dotneniu, incdlcarea unei reguli de conduitd
nescrisS.
O a doua condilie este de previzibilitate $i evitabilitate subiectivd a uru-drii. Astfel, in
rn6sura in care autorul nu putea sd prevind producerea utmdrii, fie
pentru cd nu era
nrevizibila, fie pentru cd, deqi previzibild, nu putea fi evitatd este exclusd posibilitatea
inguiarii raspunderii sale- cu titlu de culpdr. Pentru a putea stabili insd posibilitatea de
prJuld.r., de;i persoana ifi concret nu a prevdzut rezultatul, trebuie stabilit etalonul in raporl
.r.ur. se va stabili previzibilitatea qi cvitabilitatea. Raporlarea trebuie l}cutdla ornul Inediu,
prutlent gi diligent, in domeniul de activitate in care a ac{ionat (spre exemplu, existS un agent
inodel ca etalon de evaluare construit in func{ie de specificul activit5lii, irnprejurdrile
concrete in care s-a ac{ionat, vdrsta, pregdtirea profesionald, determinAnd o pluralitate de
modele - medic, alpinist, conducdtor auto, fatmacist etc.)2.
in acest sens, o infinnierd care adoanne in tin-rpul serviciului, detcnnindnd moaftea unui
pacient care ii era incredin{at in supravcghere va rdspunde pentru sdvArqirea faptei din culpd
frrd prevedere, deoarece infirrniera-model ar fi rirnas de veghe in accleagi condilii. Totuqi.
daci oboseala se datoreaza prelungirii peste mlsurd a programului de lucru din cauza
imposibilit[{ii asigurdrii unei persoane care sd o inlocuiascd, concluzia va fi diferitd, cSci 9i
infinniera-rnodel, pusi in aceleagi condilii, ar fi putut ceda psihic3.
in cazul in care nu existd posibilitatea de prevedere nici pentru omul prudent gi diligent,
nu discutdm despre culpd cu prevedere, ci fie despre lipsa vinovd{iei, fie dcspre inciden}a
cazului fortuit.
c. AIte clasificiri ale culpei
70. Cea mai comun6 clasificare a culpei este preluatd din dreptul civil, avAnd in vedere
gravitatea culpei gi distinge intre culpa lilu, culpa levis ;i culpa /eul'ssims. Se afinnd in
literatura juridica faptul cd existd culpa lota altnci cdnd rezultatul era previzibil pentru
oricine, existd o culpd levis cdnd rezultatul era previzibil pentru un orn de condilie rnedie r;i
existd o culpd /evlssl nta dacd rezultatul era previzibil doar pentru un olr-1 dotat cu cel mai inalt
nivel de cunogtin{e gi experienfd. in acest din umd caz, se va atrage rdspunderea doar dacd
fbptuitorul la rAndul sdu poseda acest nivel <le cunor;tin{E gi experienlda.
I F. Streteanu, D. Nifu, op. cit..p.33l.
) Idem,p.332.
-Iil laeilt,p. JJJ.
a
lctem, p.340.
102 Drept penal. Partea generalS
in funclie de conduita liptuitorului (acliune sau inacJiune) se face distincJie intre culpa
in agentlo gi culpa in omitendot .
In func{ie de sfera de cuprindere a obliga{iei de diligenld, se face distinc}ie intre culpa
generici (referitoarc la ttesocotirea unor rcguli comune de compofiament) qi culpa specifici
(referitoare la nerespectarea unor reguli aplicabilc intr-un anurnit dorncniu)2.
52.3. Intengia depaEita (praeterinten{ia)
71. Intenfia depagita Qtroeterittut{ia) nu era reglementatl in codul penal anterior. Fiind
insd gcneral acceptatd de practicd gi de doctrini in reglementarea anterioard, aceasta a fost
consacratd explicit in noua reglernentare ca fonnd de vinovd{ie.
Potrivit art. l6 alin. (5) C. pen., existi inten{ie depaqitd cdnd fapta constfind intr-o
acfiune sau inacfiune intenfionati produce un rezultat mai grav, care se datoreazi
culpei fiptuitorului.
Cu alte cuvinte, liptuitorul prevede gi um-rdregte un rezultat socialmente periculos
prevdzut de legea penalS, ori, degi nu-l unndregte, acceptd posibilitatea producerii lui, insd in
realitate sc produce un rezultat rnai grav, pe care liptuitorul fie il prevede, dar nu il accepta,
sperAnd lird ternei cd accsta nu se va producc, fie nu il prevede, deqi putea gi trebuia sd-l
prevadd.
Sivdrgeqte o fapt6 cu intenJie depdgitS, spre exemplu, lipfuitorul care loveqte victima cu
intenJia de a-i provoca o suferin[d fizicit (vdtdrnare corporala
- fapta sdvArqitd cu inten{ie),
insd aceasta se dezechilibreazd ca unnare a loviturii primite, se loveqte cu capul de bordurd ;;i
decedeazd (rezultatul rnai grav, rnoaftea victirnei, se datoreazd culpei fhptuitorului).
Inten(ia depSgitl presupune o cornbina{ie mixtd de inten{ie gi culpd: inten{ie in rapoft cu
un rezultat inilial (intotdeauna ilicit) rnai u;or, prevdzut, unndrit sau acceptat de lbptuitor,
respectiv culpd in rapoft cu rezultaful rnai grav produs, prevdzut dar neacceptat de fbptuitor,
sau neprevdzut, deEi previzibil.
In literatura de specialitate s-a apreciat faptul c5 inten{ia depdqitd cste in general
specificd infrac{iunilor progresive. Consider cd specific intcn{iei depaqite este pozi{ia psihicd
a autorului, iar nu agravarea progresivd a rezultatului, infrac{iunile progresive putAnd fi
comise cu toate fonnele de vinovd{ie (intcn{ie, culp5, inten{ie depaqita).
in general, lnarca inten(iei depSgite este data de fomrula ,,dac[ fapta are ca unnare..." din
con{inutul incrirnindrii. Constituie astfel de infracliuni lovirile sau vdtdmirile cauzatoare de
rnoafie (art. 195 C. pen.), violul unnat de moartea victimei [(art.218 alin. (4) C. pen.],
lipsirea de liberlate unnatd de moartea victimei [ar1. 205 alin. (4) C. pen.], agresiunea sexualS
unnatd dc moaftea victirnei fafi. 219 alin. (3) C. pen.], tdlharia sau pirateria unnatS de
moartea victirnei (afi..236 C. pen.), nerespectarea regirnului materialelor nucleare sau al altor
rnaterii radioactive care a avut ca un'nare moaftea uneia sau mai multor persoane lafi. 345
alin. (4) C. pen.], nerespectarea regimului materiilor explozive care a avut ca unlare moaftea
uneia sau mai multor persoane fart.34 alin. (4) C. pen.], traficul de droguri care a avut ca
unnare lnoartea victimei (ar1. I I din Legea nr. 14312000).
Intenlia depaqiti se deosebeqte de culpd prin ac{iunea sau inacliunea ini{iald ilicitd prin
care se prevede, utmdregte sau acceptd un rezultat socialmentc periculos. Acliunea ilicitd
ini1ia15, sivdr;itd cu inten{ie, trebuie si fie intotdeauna o infracJiune. Nu orice infrac(iune
I L. Lefterache,op. cit.,p. 172, M. Udroiu, op. cit.,p.88.
2
N{. Hotca, op. cit.,p. 199.
LE
insi care produce un rezultat rnai grav specific culpei va atrage incidenla unei
i,rtentionata
sdvirqite cu intcr-r{ie depagitS, ci numai infracfiunea inten{ionatl care produce
;"f.actiuni
i. mod natural un rezultat indreptat impotriva aceleiaqi valori sociale cu cea urmlriti
.au acceptati de fiptuitor, sau a unei valori sociale care o subsumeazl pe prima
iirfra.firne complexl natural). Spre exemplu, o acliune intenfionatd indreptatd irnpotriva
)","orita1ii corporale sau sdnatd{ii (lovirea victimei), dar care produce Inoartca subiectului
susceptibila si fie sdvArqitd cu intenlie depaqita, deoarece valoarea sociala irnpo-
.uri",
"rt. (intcgritatea corporald) se subsutneazd valorii sociale
iriva careia s-a ac{ionat cu inten{ie
final (via(a), rezultat fa{6 de care pozilia psihica a fbptuitorului este
l,ezate prin rezultatul
soecifica culpei. Dinrpotriva, o ac{iune inten{ionata initriala dc conducere lira
pennis
(siguranJa circLrla{iei pe drumurile publice), care
indreptata inrpotriva unei alte valori sociale
nroduce rnoartea victimei. rezultat spccific culpei thptuitorului. nu va atrage re!increa urtei
infracliuni unice slvargite cu intenfie depSgitd, ci a doud infracliuni distincte in concurs
(conducere lir5 pennis, prevdzutd de ar1. 335 C. pen. qi ucidere din culpd prevdzutd de
art. 192 C. pen.), deoarece viaJa, ca valoare sociald, nu se incadreazdin aceeagi categorie de
valori cu siguranJa circulaJiei pe drurnurile publice nu este de naturd si inglobezc aceastd
gi
din umlS valoare socialSl.
O a doua categorie de infrac(iuni inten{ionate care atrag re{inerea unei infrac{iuni
Droetcrintanlittnate este constituitA'din infracfiunile complexe legal. Prin voin{a legiuito-
lului, o anulnita ac(iune sau inacJiune intenfionatd periculoasd prcvede ca variantd agravatd
producerea rnor-{ii victimei, astfel cd daci acJiunea intenfionatd ini}iala conduce la acest
iezultaq iar fonna de vinovd{ie specificd acestui rezultat mai grav este culpa I}ptuitorului,
pentru varianta agravatd a infrac{iunii se va re{ine inten{ia depagita [un exernplu in acest scns
il constituie infrac{iunea de nerespectarea regimului materialelor nucleare sau al altor traterii
radioactive care a avut ca unrrare moartea uncia sau mai rnultor persoane, prevdzutd de
art.345 alin. (4) C. pen., unde nu se poate spune cd valoarea sociali iniliala in-rpotriva cdreia
se indreaptd ac{iunea inten{ionatd a liptuitorului se subsumeazd valorii sociale lezate prin
rezultatul mai grav produs].
Dacd nu se poate re(ine vrco infrac{iune inten{ionatd a llptuitorului care sd conducd la
rezultaful mai grav produs, in raporl cu care forma de vinovdlie este culpa, in condiliile
enun{ate rnai sus, fapta nu va fi sdvArgitd cu inten(ie depdgitd, ci din culpd.
Inten{ia depagita se deosebeqte de intenJie prin pozilia psihica fa{a de rezultatul mai grav
produs. Dacd rezultatul rnai grav produs este unndrit sau acceptat de ldptuitor, fapta nu va fi
s[vdrgitd cu intenJie depdgitd, ci cu inten{ie directd sau indirectS, conducdnd la o altd
incadrare juridica sau la reJinerea unui concurs de infracliuni intenlionate. Spre exet.nplu,
lovirea victirnei cu inten{ia de a o ucide nu va fi incadratd in prevederile arI. 195 C. pen.
(loviri sau vdtdrndri cauzatoare de moarle), ci in prevedcrile ar1. 188 C. pen. (omorul). De
asemenea, violul unnat de moartea victirnei, rezultat unnSrit sau acccptat de fbptuitor nu va
atrage re(inerea variantei agravate a infrac{iunii de viol, ci un concurs de infrac{iuni intre
infracJiunea de viol in varianta tip gi infracfiunea de omor.
$3. Mobilul Ei scopul
72. Cornponente ale proceselor psihice care alcdtuiesc vinoviJia sunt mobilul (irnboldul
interior careil detennind pe fbptuitor sd ac{ioneze) gi scopul (finalitatea comportamentului
r in
acelagi sens, dar cu o motiva(ic care yizeazd realizarea unei urmlri tipice infrac{iunii inlcnlionatc iniliale,
a se vedea F, Streteanu, D. Ni{u, op. cit.,pp. 344-345.
 Drept penal. Partea generalS
elemente de care se va line cont la individualizarea stabilirii, aplicarii sau cxccutdrii unei
pedepse ori a uneimAsuri dc siguranli.
C. pen., instanla poate dispune renunlarea la aplicarea pedepsei $i in funclie de motivul $i
scopul unnerit, potrivit prevederilor art. 139 alin. (l) lit. a) C. pen. persoanajuridica poarc
dizolvata daca s-a constituit in scopul sava$irii de inftactiuni, potrivit ar1. ll2 atin. (2)
adaitate in scopul sav6rgirii faptei prevazule de legca penalA.
53.1. Mobilul
73. Mobilul infracliunii cste cauza psihica a actului de conduitd incriminat (motivul
detenninant). Orice activitatc umand are labazd, o cauzd intentd, un impuls, irnbold (nevoie,
pasiune, dorinfd, emofic, sentirnent) care deten.lrind fhptuitorul sd sdvdrqcascd fapta conce-
putdr. Prezcn{a rnobilului in savdrqirea unei infrac{iuni este un indiciu al normalitdlii psihice
a fEptuitorului2, sdvAr,sirea faptei lbrd niciun motiv fiind de naturd sa indice o problemi
psihica a acestuia.
In situatria infracfiunilor s[v6rgite din culpd qi a majoritAtii infractiunilor intcn{ionate,
rnobilul va fi un element de care se va {ine cont la individualizarea pedcpsei, neavAnd rele-
vanfd dernonstrarea acesluia pentru existenJa infracliunii.
Existd totuqi anumite infrac{iuni la care mobilul este prcvdzut de legiuitor fie ca element
constitutiv al infrac{iunii, fie ca element al variantei agravate, fie ca circurnstanJs agravantd
generalS.
Mobilul ca element constitutiv al infracfiunii existd la varianta asirnilatd a abuzului in
sericiu, prevdzutd in afi. 291 alin. (2) C. pen., cdnd fapta trcbuie sd se comitd pe ternei de
rasd, naJionalitate, origine etnicS, limbd, religic, sex, orientare sexualS, apafienen{d politica,
avcre, vdrstS, dizabilitate, boal6 cronicd necontagioasl sau infec{ie HIV/SIDA. Fapta
sdvdrEitd din orice alt tnotiv nu va atrage refinerea acestei variante de comitere a infracliunii
de abuz in serviciu.
Mobilul ca element al variantei agravate a infracliunii existd spre exemplu la infrac-
{iunea de omor. Astfel, daca fapta se sdvArqegtc din interes material, se va re{ine varianta
agravat[ a otnorului, prcvdzutd in ar1. I 89 alin. ( I ) lit. b) (omorul calificat). Lipsa mobilului
va determina re{inerea variantei tip a infrac}iunii, iar nu a variantci agravate.
Mobilul ca circumstanfl agravant[ generalS este prevdzut in afi. 71 llt. h) C. pen.,
atunci c6nd fapta este sdvArqitd pentru motive legate de rasa, religie, na(ionalitate, etnie,
I N'1. Hotca, op. cit.,p. l9l.
2 L. Lefterach e, op. cit., p. 178.
r-
I
,nr,r"rirnea titr;*turite esentiate ate acesteia
,,:.I 1\:
X/)1.: t 105
l',:]^.t ."t"tu tt.,.
",
'"r"iiirt.utu mobilului in textul de incriminare va detennina cel mai adesea rejinerea
fi e12. ScoDul
rezultatul cerut de norma de incri,ninare sau diferit
de acesta (sprc exemplu, sdvarfirea
omorul este sava$it cu intentie indirecte, scopul nefiind identic cu rezultatul infracfiunii de
onror slvdrqite). r
Din acest motiv, consider cd la infrac{iunile calificate prin scop (cdnd scopul aparfinc
elementelor constilutive ale infrac{iunii), degi de rcgulS fonna de vinovd{ie este intenlia
directa, nu este exclusd sdvArgirea acestor fapte cu inten{ie indirectd, cAnd intre scop qi
renital existd diferen{e, deoarece la inten{ia direct[ ceea ce trebuie sd unndreascd llptuitorul
este rezultatul infracliunii, iar nu scopul prevdzut in noma de incrilninarcl.
La fel ca gi mobilul, in sirualia infrac(iunilor savAr;ite din culpd qi a majorit6{ii infrac[iu-
nilor inten{ionate, scopul va fi un elernent de care se va {ine cont la individualizarea pedepsci,
neavAnd relevanlS deuotrstrarea acestuia pentru existenJa infracfiunii.
Existd insd infrac{iuni la care scopul este element constitutiv al infracJiunii ori elernent al
variantei agravate, caz in care inexisten{a scopului (in sensul neunndrii acestuia, iar nu al
nerealizdrii lui) va duce la inexisten{a infracjiunii sau inexisten}a variantei agravate a
acesteia.
Exista scop ca element constitutiv al inliac{iunii la infracfiunea de gantaj, prev[zutd in
art.20l C. pen. (scopul este dobdndirea in rnod injust a unui folos nepatrimonial), la infrac-
{iunea de trafic de persoane, prevdzutd de ar1. 210 C. pen. (scopul este exploatarea persoanei,
in sensul art. 182 C. pen.), la infracliunea de fufi, prevdzutd de ar1. 228 alin. (l) C. pen.
(scopul este insugirea pe nedrept a bunului), la infrac{iunea de ingeldciune, prevdzuta de
art 244 C. pen. (scopul este ob{inerca pentru sine sau pentru altul a unui folos patrimonial
injust), la infracfiunea de constituire a unui grup infrac{ional organizat, prcvdzutd de afi. 36]
C. pen. (scopul este comiterea uneia sau mai multor infrac[iuni) etc.
Existd scop ca element al variantei agravate a infrac(iunii la infracJiunea de gantaj.
prev[zuta in art. 201 alin. (3) C. pen. (scopul este dobdndirea in rnod injust a unui folos
I A
se vcdea in accst sens N'1. Udroiu, op. cil., p. 91 .
2
in acclaqi scns, F. Streteanu, D. Nifu, op. cit.,p.348.
r iu doctrina sc rnri afinnd cd uneori scopul este prcvAzut in norma de incriurinare nu ca flnalitatc a acliunii
fhptuitorului, ci ca destina(ic obiectivd a accsteia, aparlindnd in accst sens tipicit[1ii obicctive. Nu sunt dc acord cu
aceasta distinc1ic gi consider cd scopul implica intotdcauna o anumitd pozilic psihici a liptLritorului, apar{inind
procesclor psihice.
106 Drept penal. Partea generali
patrirnonial), la infracliunea dc viol, prcvf,zutd de art. 218 alin. (3) lit. d) C. pen. (fapta a fost
sdvdrpita in scopul producerii dc rnateriale pornografice), la infracliunca de gcstiune
frauduloasa, prcvf,zutd de ar1. 242 alir. (3) C. pen. (scopul este de a dobAndi un folos patri-
n-ronial), la infracliunea de exploatarca patrirnoniala a unei pcrsoane vulncrabile, prevdzutd.
de ar1. 241 alin. (3) C. pen. (scopul este de a o dctcrrrina sd consirnta la constituirea sau
transmiterea unui drept rcal ori de crean{d sau sd renun{e la un drept) ctc.
Uneori scopul sdvArgirii faptei va detemina re{inerea unci cauze justificative speciale
fspre exernplu, in cazul infracliunii dc intreruperea cursului sarcinii, prevdzutc de art.201
alin. (6) C. pen., dacd fapta este savdrgitd in scop telapcutic, nu constituic infracliune].
$4. Reguli privind incriminarea in func[ie de formele vinovd[iei
75. Nu orice fonlf, a vinov[Jiei cu care sc sf,vArqegte o faptd prcvSzutS de legea penald
va atrage re{inerea unci infracfiuni. lncriminarea faptelor prevdzute de legea penald in parlea
speciald a codului penal sau in legile spcciale face rareori referire la fonna dc vinov[fie
cerutd pentru sivdrgirea faptei.
Aceasta se stabileqte pe baza regulilor generale prevdzutc in ar1. l6 alin. (6) teza I
C. pen., carc prcvede cd fapta const6nd intr-o acliune sau inacliune constituie irrfi'ac{iunc
cAnd estc sivArgita cu intenlie. Regula generald prevdzutd de rcglementarea noastra penalS
este deci sdvArrsirea faptelor cu inten{ie, astfel cd dacd nu se prevcde nirnic in textul de legc
din parlca speciald a codului penal ori in lcgile speciale cu dispozilii penale referitor la foma
de vinov5{ie, aceasta va fi intotdeauna inten{ia.
Potrivit ar1. 16 alin. (6) teza a ll-a, fapta comisd din culpa constituie infracfiune nurnai
c6nd legea o prevede in mod exprcs (spre exemplu, aft. 192 C. pen. - uciderea din culpi,
art. 196 C. pen. - vdtdmarea corporalS din culpd etc.). Estc nounal sd fie aqa, incriminarea
faptelor sivArgite din culpa constituind excep{ia dc la regula datoriti poziliei psihice a
llptuitorului raportatd la incdlcarea nonnei de incriminare, astfel cd este nccesard sanclio-
narea penald a faptclor s[vArgite din culpd numai in cazul unor atingeri grave aduse unor
valori sociale protejate de legea pena16.
Subsec[iunea a II-a
Imputabilitatea
76. Pentru ca o faptd sd atragd rlspunderea penald, nu este suficient ca ea sd corespundd
dcscrierii realizate de legiuitor in nonna de incrirninare, ci trcbuie sd poatd fi imputatd
lIptu^itorului, adicd acestuia sa ii poatS fi reprogatd sdvArqirea ei.
ln opinia redactorilor noului cod penal, s-a dorit deplasarea aborddrii vinovd(iei ca
trds6turd generalS a infrac(iunii, dinspre teoria psihologicd inspre teoria nonnativd, irnbra-
{iqatd astdzi de rnajoritatea sistcrnelor penale europene (dreptul gennan, austriac, elve{ian.
spaniol. portLrghcz. olandcz etc.). A$a curn s-a rnai rrrcntionat. potrivit teoriei non)tativc.
vinovifia ca trisiturl generall este priviti ca un reprof, ca o imputare fIcutI
infractorului pentru ci a acfionat altfel decdt ii cerea legea deqi a avut reprezentarea
clar[ a faptei sale qi deplini libertate in manifestarea voinfeir.
In concluzie, pentru analiza vinovi{iei din punct de vedere notmativ (irnputabilitate),
trebuie analizate atdt condiJiile acesteia (responsabilitatea, liberlatea de voinjd gi ac{iune,
I Expunerea dc rnotive a noului Cod pcnal, v,tt'ty.just.ro.
nosibilitatea
conditiilc unui
trJsiturile esen iale ale acesteia
prcvederii caracterului ilicit), dar gi condiliile exercitdrii ac{iunii sau inac{iunii in
risc petrnis sau nepenttis (teoria irnputarii obicctivc).
gl. Condiliile imputabi[te$i
ji.Pentru ca imputabilitatca sd poatd fi adusa in disculie, sunt necesare anunrite pre'nrise gi
l
anulle: flptuitor-ul s[ fi avut reprezcntarca acliunilor sau inacliunilor sale qi sd poati fi stdpAn
oe ele (sa uu fi ac{ionat in condiliile iresponsabilitdtii, intoxica{iei sau rninoritalii); fhptuitorul sd
h avut posibilitatca si acJioncze ir, confbnnitatc cu cerinJele legale (sd nu fi fost constrAns la
comiterea faptei prevdzute de legea penal6); liptuitorul sd fi ar.ut rcprezentarea caracterului
ilicit al faptei (sd nu se fi aflat in eroare). Cauzele care inlSturd premisele imputabilitilii sunt
reglementate distinct, sub denumirea de cauze de ncirnputabilitate.
Pornind de la aceste premise, in literatura de specialitate se afinnd cI irnputabilitatea
este incidentd in trei categorii rnari de situalii: daca exista capacitatca de rlspunderc penald
(dacd liptuitorul a avut reprczentarea acfiunilor sau inac]iunilor sale), daca a cxistat o
exigibilitate a conduitei fEptuitorului in confonnitate cu prevederile nonnei pcnale (daca a
existat posibilitatea pentru liptuitor sd ac{ioneze confonn cerin{elor legalc), rcspectiv dacd
{bptuitorul a avut reprezentarea caracterului ilicit al faptei sale.
Necontestdnd caracterul gt!n{ific qi judicios al acestei clasificari, consider cd in toatc
aceste imprejurdri, fapta este imputabild sau nu in func{ie de realizarea in concret a unor
procese psihice (factorul intelectiv gi factorul volitiv), care, in anumite condilii, atrag lipsa
iniputabilitalii. Nu trebuie sa uitdrn cd imputarea este o apreciere normativd a organelor
iudiciare ulterior sav6rgirii faptei, la data judecdrii, cdnd se apreciazd retroactiv asupra
existen(ei faptei, a sdv6rgirii acesteia de cdtre o anumitd persoand gi a atribuirii nonnative a
acesteia persoanei respective. Laacea datd se apreciazdpozitria pe care a avut-o lipluitorul in
rapoft cu nonna de conduitd, respectiv dacd fapta ii este irnputabild.
hnputabilitatea presupune, aga curr se aratd chiar in expunerea de motive, ca liptuitorul
sd fi avut reprezentarea clari a faptei sale qi deplinl libertate in manifestarea voin(ei in
momentul sdv6rgirii faptei. intr-adevdr, dacd analizdrn cauzele de neimputabilitate, obserudm
ci pentru fiecare dintre acestea lipseqte ori posibilitatea de prevedere, ori posibilitatea
lbptuitorului de a-gi dirija in mod liber voinfa. Astfel, constrAngerea ftzicd (art.24 C. pen.) gi
constrdngerea moralS (afi". 25 C. pen.) se relin in cazul in care liptuitorul nu dispune de
libertate de voinJd gi ac{iune, fiind constrdns sd sdvdrgeascd fapta prevdzutd de legea penalS,
excesul neirnputabil (aft. 26 C. pen.) se reline atunci cdnd fbptuitorul nu realizeazd cd
desfbqoarl o apSrare sau o ac{iune de salvare cu rezultate dispropor-{ionate in raport cu atacul
sau cu pericolul, rninoritatea flptuitorului (afi.27 C. pen.) intervine in cazul lipsei discem5-
ntdntului, iresponsabilitatea (afi. 28 C. pen.), dar gi intoxicaJia (arI. 29 C. pen.), se re(in atunci
cdnd fbptuitorul nu putea s5-qi dea seama de acJiunile sau inacfiunile sale sau nu putea sd le
controleze, eroarea (ar1. 30 C. pen.) apare atunci c6nd frptuitorul nu cunoagte o stare, situa{ie,
imprejurare de care dcpinde caracterul penal al faptei, ori nu cunoagte caracterul ilicit al
nonnei, cazul forluit (art. 31 C. pen.) intervine in situa{ia in care o imprejurare neprevdzutd
se suprapune peste acfiunea licitd a llptuitorului.
In concluzie, deEi se doregte deplasarea vinovS{iei dinspre teoria psihologica inspre
teoria nonnativd, nu s-a dorit de cdtre legiuitorul romAn o explica{ie pur nonnativd a
vinovd{iei. Aceasta rezult6 din irnbinarea, in defini{ia infrac1iunii, a teoriei psihologice (de
altfel, intentia, culpa qi inten{ia depdqitd sunt definite in codul penal in principal prin
raportare la procesele psihice care dctennind ac{iunea sau inac{iunea fbptuitorului) cu teoria