Viața este un cumul de momente fericite.

În copilărie, fericirea vine din lucruri

mărunte, aparent. Fericirea unui copil se compune din momentele în care
primește ceea ce își dorește. Asta poate însemna o jucărie, o ciocolată, libertatea
de a se juca împreună cu ceilalți copii sau sentimentul că este iubit ori plăcut de
ceilalți.  Așa traduce el fericirea, așa devine el plin de viață.  Interesant este că
pe un copil nu îl impresionează neapărat ciocolata sau playstation-ul primit, ci
faptul că simte că este iubit în momentul în care primește toate acestea.
Lucrurile, în esență nu se schimbă nici la maturitate. Oamenii fericiți sunt cei
care se simt plăcuți, iubiți sau apreciați. Ce este viata?

Viața este iubire. La maturitate, iubirea capătă sensuri ceva mai profunde. La fel
și fericirea. Dacă în copilărie fericirea vine de la o ciocolată, la maturitate
ciocolata capătă alte forme. Jocurile copilăriri se metamorfozează în apartenența
la grup, iar iubirea se canalizează către o singură persoană, la început. Cine
poate, oferă iubire tuturor. Nimic nu-l face pe om mai fericit decât sentimentul
de iubire.  Ce este viata?