Sunteți pe pagina 1din 14

CATEGORII DE PERSONAL

DIN SISTEMUL INSTANȚELOR JUDECĂTOREŞTI


ȘI AL PARCHETELOR DE PE LÂNGĂ ACESTEA

1. Magistratul. Noţiune şi statut.


§ Noţiune.
Etimologic, noţiunea de magistrat derivă din latinescul magistratus, ceea ce
desemna persoana învestită cu autoritate publică jurisdicţională.
Conform art. 1 din Statutul judecătorilor şi procurorilor (Legea nr. 303/2004),
magistratura1 este activitatea desfăşurată de judecători în scopul înfăptuirii justiţiei şi
de procurori în scopul apărării intereselor generale ale societăţii, a ordinii de drept şi
a drepturilor şi libertăţilor cetăţenilor.
După ce în forma iniţială a Legii de organizare judiciară nr. 304/2004 regăsim
termenul de magistrat, prin modificarea adusă de Legea nr. 247/2005, termenul nu se
mai regăseşte ca atare în lege, fiind înlocuit de sintagma judecător/procuror. În
schimb, activitatea acestora este în continuare desemnată prin termenul de
magistratură.
De lege lata, conceptul de magistrat are o sferă mai largă, desemnând atât pe
judecător cât şi pe procuror. În acest sens, se vorbeşte despre corpul magistraţilor.

§ Categorii de magistraţi
Judecătorul este persoana cu studii juridice superioare care, în condiţiile
prevăzute de lege, este învestită în funcţie de către stat prin reprezentanţii săi
constituţionali, cu drepturi şi obligaţii specifice derivând direct din Constituţie şi din
lege şi care au dreptul şi responsabilitatea aplicării legii în cadrul sistemului
instanţelor judecătoreşti.

Procurorul este persoana fizică absolventă de studii juridice superioare


învestită în funcţie în condiţiile specifice prevăzute de lege, de către stat prin
reprezentanţii săi legali, independentă, imparţială şi stabilă care are dreptul şi
responsabilitatea să asigure şi să supravegheze aplicarea legii în cadrul organizat al
parchetelor de pe lângă instanţele judecătoreşti.

1Termenul de magistrat a fost utilizat de toate legile de organizare judiciară, începând cu cea din 1865
şi terminând cu fosta lege de organizare judecătorească (Legea nr. 92/1992).
În privinţa naturii juridice a instituţiei procurorului, el este considerat
magistrat de legea în vigoare, cu drepturi şi obligaţii identice cu cele ale
judecătorului.
Procurorii îşi desfăşoară activitatea potrivit principiului legalităţii, al
imparţialităţii şi al controlului ierarhic, sub autoritatea ministrului justiţiei.

Judecătorii şi procurorii militari.


După ce Legea nr. 54/1993 privind organizarea instanţelor şi parchetelor
militare a fost abrogată prin Legea nr. 247/2005 şi Legea statutului magistraţilor
reconfigurează categoria magistraţilor militari.
Dispozițiile art. 32 din Legea 303/2004 arată că poate fi numită judecător sau
procuror militar persoana care îndeplinește condițiile prevăzute de lege pentru
intrarea în magistratură, cu avizul conform al Ministerului Apărării Naționale
privind îndeplinirea condițiilor legale pentru dobândirea calității de ofițer activ în
cadrul acestui minister.
Numirea ca judecător sau procuror militar, transferul de la instanțele sau
parchetele civile la instanțele ori parchetele militare, precum și acordarea gradelor
militare și înaintarea în grad a judecătorilor și procurorilor militari se fac potrivit
unui regulament comun al Consiliului Superior al Magistraturii și Ministerului
Apărării Naționale.

Judecătorii şi procurorii stagiari sunt numiţi în funcţie de către Consiliul


Superior al Magistraturii (C.S.M.), pe baza mediei generale de absolvire a Institutului
Naţional de Magistratură.
Ei pot fi numiţi numai la o judecătorie sau la un parchet de pe lângă
judecătorie, În funcţia lor ei se bucură de stabilitate. Durata stagiului este de 1 an.
Judecătorii stagiari judecă numai anumite categorii de litigii (art. 23 din
Statut).
Procurorii stagiari au dreptul să pună concluzii, să efectueze acte procedurale
numai sub coordonarea unui procuror definitiv şi cu contrasemnătura acestuia.
După încheierea perioadei de stagiu, judecătorii şi procurorii stagiari sunt
obligaţi să se prezinte la examenul de capacitate. Dacă este respins, se va prezenta la
sesiunea următoare. Lipsa nejustificată de la acest examen sau respingerea la două
sesiuni atrage pierderea calităţii de judecător/procuror stagiar. Examenul de
capacitate poate fi susţinut în cel mult 2 ani.
Auditorii de justiţie.
Conform art. 16 din Legea de organizare, cursanţii Institutului Naţional al
Magistraturii au calitatea de auditor de justiţie.
În perioada cursurilor, auditorii de justiţie efectuează stagii de practică la
instanţe şi parchete, asistă la activitatea de judecată şi de urmărire penală. Ei
beneficiază de o bursă cu cuantumul unei indemnizaţii lunare corespunzătoare
funcţiei de judecător sau procuror stagiar.

Magistraţii asistenţi sunt persoanele cu studii juridice superioare numite în


funcţie la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie de către Consiliul Superior al
Magistraturii care asigură profesional pregătirea şedinţelor de judecată şi judecarea
cauzelor, cu vot consultativ.
Statutul său este aproape identic cu cel al magistratului, reprezentând însă o
categorie profesională distinctă, cu caracteristici proprii în ceea ce priveşte recrutarea
şi atribuţiile.
Activitatea magistratului asistent nu se confundă cu cea a grefierului de
şedinţă.
Magistraţii asistenţi redactează încheierile hotărârile judecătoreşti. Poate
influenţa hotărârea nepronunţată prin prezentarea jurisprudenţei în materie, a
legislaţiei aplicabile şi a dreptului comparat2.

Asistenţii judiciari3.
Legea nr. 304/2004 prevede condiţiile de numire, drepturile şi îndatoririle
asistenţilor judiciari.
Conform art. 55 completul pentru soluţionarea, în primă instanţă, a cauzelor
privind conflictele de muncă şi asigurări sociale se constituie dintr-un judecător şi 2
asistenţi judiciari. Aceştia din urmă participă la deliberări cu vot consultativ şi
semnează hotărârea. În înfăptuirea actului de justiţie ei reprezintă asociaţiile
patronale şi sindicale.

Personalul de specialitate juridică asimilat magistraţilor


Dacă sub imperiul legilor de organizare anterioare anului 1992 personalul de
specialitate era asimilat magistratului doar în privinţa salarizării, Legea de

2Condiţiile generale de numire sunt aceleaşi cu cele prevăzute de lege pentru judecători şi procurori.
3Instituţia asistenţilor judiciari are rădăcini în istorie, în instituţia juraţilor, ca reprezentanţi ai
poporului la activitatea de justiţie şi nu se confundă din punct de vedere al statului cu asesorii
populari din reglementarea anterioară anului 1989.
organizare din 1992 a realizat o asimilare efectivă a personalului de specialitate
juridică din Ministerul Justiţiei, cu magistraţii4.
Magistraţii de carieră sunt numiţi de Preşedintele României, în timp ce
persoanele ce fac parte din personalul asimilat sunt numite de conducătorul
instituţiei din care fac parte. Acelaşi regim juridic se aplică şi în cazul sancţiunilor.

§ Formarea profesională iniţială a magistraţilor


Modul de recrutare5 a magistraţilor trebuie să fie o preocupare majoră pentru
legislaţia în domeniu întrucât aceştia trebuie să corespundă unor exigenţe tehnice
(cum ar fi pregătirea profesională, experienţa juridică) şi morale indiscutabile.
În legislaţia noastră, dobândirea calităţii este reglementată de Legea nr.
303/2004 în două modalităţi principale şi două secundare.
Principalele două modalităţi sunt:
a) dobândirea calităţii prin concurs la Institutul Naţional al Magistraturii; persoana
admisă dobândeşte calitatea de auditor de justiţie şi apoi pe cea de
judecător/procuror;
Admiterea la Institutul Naţional al Magistraturii se face cu respectarea
principiilor transparenţei, egalităţii şi numai pe bază de concurs. Institutul se
finalizează cu un examen de absolvire, în urma căruia se dobândeşte calitatea de
judecător sau procuror stagiar.
În prezent, dispoziţiile articolului 15 din Legea nr. 303/2004 privind statutul
judecătorilor şi procurorilor, republicată, cu modificările şi completările ulterioare au
următorul cuprins: „Concursul de admitere se organizează anual la data şi locul
stabilite de Institutul Naţional al Magistraturii, cu aprobarea Consiliului Superior al
Magistraturii. Data, locul, modul de desfăşurare a concursului de admitere şi numărul
de locuri scoase la concurs se publică în Monitorul Oficial al României, Partea a III-a,
pe pagina de Internet a Consiliului Superior al Magistraturii şi pe cea a Institutului

4 Conform art. 87 din Statut, pe durata îndeplinirii funcţiei, personalul de specialitate juridică din
Ministerul Justiţiei, Ministerul Public, Consiliul Superior al Magistraţilor, Institutul Naţional de
Magistratură, Institutul Naţional de Criminologie este asimilat judecătorilor şi procurorilor în ceea ce
priveşte drepturile şi obligaţiile, inclusiv în ceea ce priveşte admiterea în magistratură, susţinerea
examenului de capacitate şi de promovare.
5 Din perspectivă istorică, sistemele de recrutare a judecătorilor au fost diferite în timp în raport de

necesităţile impuse de dezvoltarea societăţii. Se pot distinge trei mari sisteme: 1) numirea de către
puterea executivă; 2) alegerea; 3) recrutarea chiar de către corpul magistraţilor.
Naţional al Magistraturii, cu cel puţin 60 de zile înainte de data stabilită pentru
concurs”6.
Calitatea de judecător/procuror definitiv de dobândeşte în urma examenului
de capacitate, care se organizează anual şi constă într-o probă scrisă şi una orală.
Media generală trebuie să fie 7.
În termeni de 30 de zile de la promovarea examenului, Consiliul Superior al
Magistraturii propune Preşedintelui României numirea în funcţie.
b) dobândirea calităţii prin concurs, cu posibilitatea numirii directe în funcţie7;
Pot fi numite în magistratură pe bază de concurs persoanele care au îndeplinit
funcţia de judecător/procuror şi care şi-au încetat activitatea din motive
neimputabile, personalul de specialitate juridică asimilat magistraţilor, avocaţii,
notarii, asistenţii judiciari, consilierii juridici, persoanele care au îndeplinit funcţii de
specialitate juridică în cadrul Parlamentului, administraţiei prezidenţiale,
Guvernului, Curţii Constituţionale, Avocatului poporului, Curţii de Conturi,
Consiliului Administrativ, cadre didactice din învăţământul juridic superior
acreditat, cu o vechime în specialitate de cel puţin 5 ani, precum şi magistraţi
asistenţi cu o vechime de 5 ani care şi-au încetat activitatea din motive neimputabile.

Modalităţi atipice de dobândire a calităţii de magistrat


- dobândirea funcţiei de magistrat civil de către magistratul militar;
- dobândirea funcţiei de judecător de către procuror şi invers;
- dobândirea calităţii de magistrat de către judecătorii Curţii Constituţionale
care la data numirii la Curtea Constituţională aveau funcţia de judecător sau
procuror.

§ Drepturile şi îndatoririle magistraţilor. Incompatibilităţi şi interdicţii.


Drepturile şi îndatoririle magistraţilor

6 Cu titlu de excepţie, motivat de faptul că sistemul judiciar se confruntă cu o acută lipsă de resurse umane,
pentru perioada 2010-2011, Plenul Consiliului Superior al Magistraturii a avizat favorabil proiectul legii
pentru instituirea unei măsuri referitoare la admiterea în magistratură. Proiectul de act normativ
prevede în articolul său unic că în perioada 2010-2011, concursul de admitere la Institutul Naţional al
Magistraturii se organizează ori de câte ori este necesar, cu respectarea celorlalte condiţii prevăzute de
art. 15 din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, republicată, cu modificările
şi completările ulterioare – comunicat de presă al Consiliului Superior al Magistraturii din postat on-line
pe data de 11 noiembrie 2010.
7 În vechea reglementare exista şi posibilitatea dobândirii calităţii de judecător/procuror, pe cale

excepţională, fără concurs.


Judecătorii numiţi de Preşedintele României sunt inamovibili8. Membrii
Ministerului Public şi procurorii stagiari se bucură de stabilitate.
Inamovibilitatea este o garanţie a independenţei judecătorilor care se prezintă
ca un drept complex din care decurg toate atributele relative la statutul magistraţilor:
transferarea, avansarea, delegarea, detaşarea şi eliberarea din funcţie. Tot în categoria
de drepturi ce ţin de inamovibilitate se cuprinde şi acela că magistraţii pot fi
percheziţionaţi, reţinuţi sau arestaţi preventiv numai cu încuviinţarea secţiilor
Consiliului Superior al Magistraturii. Numai în caz de infracţiune flagrantă,
magistraţii pot fi reţinuţi şi percheziţionaţi, Consiliul Superior al Magistraturii fiind
informat de îndată de organul care a dispus măsura.
Magistraţii au dreptul la o remuneraţie stabilită în raport de nivelul instanţei
sau al parchetului, cu funcţia deţinută, cu vechimea în magistratură şi alte criterii
prevăzute de lege. Salarizarea judecătorilor Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie se
stabileşte prin legea privind indemnizaţiile pentru persoanele care ocupă funcţii de
demnitate publică.
În scopul asigurării independenţei economice a magistraţilor legea le acordă
acestora şi alte drepturi cu caracter patrimonial: asigurare pentru risc profesional,
pentru viaţă, sănătate şi bunuri, asistenţă medicală gratuită , medicamente şi proteze,
dreptul la atribuirea locuinţelor e serviciu, care pot fi cumpărate după 10 ani de
vechime în magistratură. Magistraţii beneficiază anual de 6 călătorii în ţară dus-
întors, gratuite, la transportul pe calea ferată clasa I, auto, naval şi aerian.
Magistraţii sunt datori să se abţină de la orice acte sau fapte de natură să
compromită demnitatea lor în profesie şi în societate, sunt datori să rezolve lucrările
în termenele stabilite şi să soluţioneze cauzele în termen rezonabil.
Magistraţii sunt obligaţi să desfăşoare activitatea judiciară în mod
independent, să respecte secretul profesional şi să păstreze secretul deliberărilor.
Magistraţii sunt obligaţi să prezinte, în termenele legale, declaraţia de avere şi
declaraţia de interese.

Incompatibilităţi şi interdicţii
Funcţia de magistrat este incompatibilă cu orice altă funcţie publică sau
privată, cu excepţia funcţiilor didactice din învăţământul superior. În acest sens legea
privind statutul magistraţilor prevede că magistraţilor le este interzis:
a) să desfăşoare activităţi comerciale, direct sau prin persoane interpuse;

8 Se apreciază că inamovibilitatea este unul din corectivele cele mai puternice menite sa asigure
independenţa magistraţilor şi că, de fapt, garanţiile independenţei sunt dominate de acest principiu
esenţial, care le rezumă pe toate – detalii în Viorel Mihai Ciobanu, op. cit., p. 22-23
b) să desfăşoare activităţi de arbitraj în litigii civile, comerciale sau de altă natură;
c) să aibă calitatea de asociat sau membru în organele de conducere,
administrare sau control la societăţi civile, societăţi comerciale, bănci sau
instituţii de credit, societăţi de asigurare ori financiare, companii naţionale,
societăţi naţionale sau regii autonome;
d) să aibă calitatea de membru al unui grup de interes economic.
Magistraţii nu pot face parte din partide politice şi să desfăşoare activităţi cu
caracter politic9. De asemenea, în exercitarea funcţiilor, ei trebuie să se abţină de la
exprimarea sau manifestarea convingerilor politice.
Magistraţilor le este interzis să exprime public opinia cu privire la procese
aflate în curs de desfăşurare sau asupra unor cauze cu care a fost sesizat parchetul,
precum şi să comenteze sau să justifice în presă ori emisiuni audiovizuale hotărârile
sau soluţiile date în dosarele rezolvate de ei.
Magistraţii nu pot să dea consultaţii scrise sau verbale în probleme litigioase,
chiar dacă acestea se află pe rolul altor instanţe sau parchete decât cele la care
funcţionează respectivul magistrat. Ei nu pot îndeplini nici o altă activitate care,
potrivit legii, revine avocatului.
Totuşi, magistraţii pot să pledeze numai în cauzele lor personale, ale
ascendenţilor şi descendenţilor, ale soţilor, precum şi ale persoanelor puse sub tutela
sau curatela lor. Chiar şi în aceste cazuri, magistraţii nu trebuie să se folosească de
calitate ce o au pentru a influenţa soluţia instanţei sau a parchetului şi trebuie să evite
a se crea aparenţa că ar putea influenţa soluţia.
Magistraţii pot participa la elaborarea de publicaţii sau studii de specialitate, a
unor lucrări literare sau ştiinţifice sau la emisiuni audiovizuale fără caracter politic.
Magistraţii mai pot fi membri ai unor comisii de examinare sau de întocmire a
proiectelor de acte normative, a unor documente interne sau internaţionale, cu
acordul conducătorului instanţei sau al parchetului.
Magistraţii au dreptul de a se asocia în asociaţii care îşi propun promovarea
intereselor profesionale, pot fi membri ai societăţilor ştiinţifice sau academice,
precum şi ai asociaţiilor sau fundaţiilor care au scop ştiinţific ori profesional.
Potrivit legii privind statutul magistraţilor10, aceştia răspund civil, disciplinar,
administrativ şi penal.
Statul răspunde patrimonial pentru prejudiciile cauzate prin erorile judiciare.

9 Constituţia României, art. 40 alin.3 şi art. 8 alin 2 din Legea nr. 303/2004
10 Legea nr. 303/2004 publicată în Monitorul Oficial nr. 576 din 29 iunie 2004.
Codul de procedură penală stabileşte că statul, prin Ministerul Finanţelor
Publice, răspunde pentru repararea pagubei pricinuite în cazul condamnării sau al
luării unei măsuri preventive pe nedrept.
În alte cauze decât cele penale, cererea de repararea a prejudiciilor materiale
cauzate prin erori judiciare nu se va putea exercita decât în cazul în care s-a stabilit,
în prealabil, prin hotărâre judecătorească definitivă, răspunderea penală sau
disciplinară a magistratului pentru o faptă săvârşită în cursul judecăţii procesului şi
dacă această faptă este de natură să determine o eroare judiciară.
Nu poate primi repararea pagubei persoana care, în cursul procesului, a
contribuit în orice mod la săvârşirea erorii de către magistrat.
Persoana vătămată se poate îndrepta cu acţiune civilă numai împotriva
statului, reprezentat de Ministerul Finanţelor Publice. Numai după ce prejudiciul a
fost acoperit de stat, acesta se poate îndrepta cu o acţiune în despăgubiri împotriva
magistratului dacă eroarea judiciară cauzatoare de prejudicii a fost săvârşită de
magistrat cu rea-credinţă sau gravă neglijenţă.
Magistraţii răspund disciplinar pentru abaterile de la îndatoririle de serviciu,
precum şi pentru faptele care afectează prestigiul justiţiei. Abaterile disciplinare sunt
enunţiativ enumerate în legea privind statutul magistraţilor11.
Orice persoană poate sesiza Consiliul Superior al Magistraturii, direct sau prin
conducătorii instanţelor ori ai parchetelor, în legătură cu activitatea sau conduita
necorespunzătoare a unui magistrat, încălcarea obligaţiilor profesionale în
raporturile cu justiţiabilii ori săvârşirea de către acesta a unor abateri disciplinare.
Sancţiunile disciplinare12 se aplică de secţiile Consiliului Superior al
Magistraturii. Împotriva hotărârii date de acest organism în materie disciplinară,
magistratul poate exercita recurs în termen de 15 zile de la comunicarea. Recursul
suspendă executarea hotărârii. Competenţa soluţionării recursului aparţine

11 Între acestea, sunt de reţinut: încălcarea prevederilor legale referitoare la incompatibilităţi şi


interdicţii privind magistraţii; nerespectarea prevederilor cuprinse în codul deontologic al
magistraţilor; intervenţiile pentru soluţionarea unor cereri privind satisfacerea intereselor personale
sau ale membrilor familiei ori ale altor persoane, precum şi imixtiunea în activitatea altui magistrat;
desfăşurarea de activităţi publice cu caracter politic sau manifestarea convingerilor politice în
exercitarea atribuţiilor de serviciu; nerespectarea secretului deliberării; neglijenţa gravă sau repetată în
rezolvarea lucrărilor; efectuarea cu întârziere a lucrărilor; absenţe nemotivate, întârzierea sau plecare
de la program, în mod repetat; atitudini ireverenţioase în timpul exercitării atribuţiilor de serviciu faţă
de colegi, avocaţi, experţi, martori sau justiţiabili.
12 Sancţiunile ce se pot aplica pentru abateri disciplinare sunt expres şi limitativ prevăzute de lege:

a)avertismentul; b) diminuarea indemnizaţiei de încadrare lunare brute cu până la 15% pe o perioadă


de la o lună la 3 luni; c) mutarea disciplinară pentru o perioadă de la o lună la 3 luni la o instanţă sau
la un parchet, situate în circumscripţia aceleiaşi curţi de apel ori în circumscripţia aceluiaşi parchet de
pe lângă curtea de apel; d) revocarea din funcţia de conducere ocupată; e) excluderea din
magistratură.
Completului de 9 judecători al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, hotărârea acestuia
fiind irevocabilă.

2. Personalul auxiliar13 – grefierul şi alte categorii de personal asimilate


2.1. Note generale
Grefierul este un angajat al serviciului public al justiţiei, după caz, al
sistemului parchetelor integrate Ministerului Public.
În înfăptuirea actului de justiţie, munca personalului auxiliar de specialitate
constituie un sprijin pentru judecători şi procurori, competenţa acestei categorii de
personal şi îndeplinirea corectă a sarcinilor care le revin jucând un rol important în
buna desfăşurare a întregii activităţi a instanţelor judecătoreşti şi a parchetelor de pe
lângă acestea.
Grefierul întocmeşte numeroase acte procedurale, contribuind astfel
semnificativ la soluţionarea cu celeritate a cauzelor aflate pe rolul instanţelor
judecătoreşti. Fiind şi persoana cu care publicul justiţiabilul vine în contact direct,
rolul său substanţial este dublat de unul de imagine, la fel de important ca cel dintâi.
Până nu demult, profesia de grefier cunoştea o reglementare sumară, care nu era
în concordanţă cu importanţa rolului său în înfăptuirea justiţiei şi care era departe de
a configura un statut al grefierului din România.
Astfel, Legea nr. 92/1992 pentru organizarea judecătoreasca cuprindea doar
câteva dispoziţii generale cu privire la activitatea grefierului si a celuilalt personal
auxiliar de specialitate al instanţelor judecătoreşti si parchetelor. Aceste atribuţii erau
detaliate prin regulamentele de organizare si funcţionare ale instanţelor judecătoreşti
si parchetelor.
În aceeaşi lege erau si câteva dispoziţii privind drepturile si obligaţiile
personalului auxiliar de specialitate, fără nicio diferenţiere cu privire la specializarea
diferitelor categorii de personal, arătându-se doar ca beneficiază de toate drepturile
prevăzute de legislaţia aplicabila salariaţilor din unităţile bugetare, precum si de
asistenta medicala gratuita. Numirea în funcţie era de competenţa preşedintelui
curţii de apel sau a procurorul general al parchetului de pe lângă curtea de apel în a
cărei circumscripţie urmează să funcţioneze, cu excepţia executorilor judecătoreşti si
a contabililor-şefi, care erau numiţi prin ordin al ministrului justiţiei. Pregătirea şi
perfecţionarea profesională a personalului auxiliar de specialitate se făceau potrivit
regulamentului aprobat de ministrul justiţiei, iar până la 1 decembrie 2000 nu a

13 Titulatura are în vedere caracterul profesiei în raport cu esenţa judecăţii. Calificarea nu trebuie
înţeleasă în sens peiorativ, profesiile încadrate în această categorie fiind responsabile de un efort
esenţial pentru mersul judecăţii şi, implicit, pentru calitatea actului jurisdicţional.
existat o scoală care să se ocupe de formarea personalului auxiliar de specialitate din
instanţele judecătoreşti şi parchete.
În prezent, în contextul înfăptuirii reformei justiţiei în România, în condiţiile
schimbărilor care se manifestă tot mai pregnant pe plan european în acest domeniu,
creşterea rolului grefierului în cadrul activităţii instanţelor judecătoreşti a devenit o
necesitate si o soluţie pentru îmbunătăţirea calităţii actului judiciar şi evitarea
supraîncărcării judecătorilor. Astfel, s-a simţit nevoia creării unui statut al
grefierului, prin care să fie reglementate toate aspectele care ţin de exercitarea acestei
profesii14.

2.2. Sediul materiei


În prezent, activitatea grefierului şi a personalului asimilat acestuia este
reglementată de Legea nr. 567/2004 privind statutul personalului auxiliar de specialitate al
instanţelor judecătoreşti şi al parchetelor de pe lângă acestea15.
Ulterior anului apariţiei, Legea nr. 567/2004 avea să sufere modificări
succesive, ultima fiind recentă (legea nr. 130/2015).

2.3. Statutul grefierului16.


2.3.1. Recrutarea grefierului şi condiţii pentru ocuparea funcţiei
Recrutarea grefierilor se face, de regulă, prin Şcoala Naţională de Grefieri.
Întrucât Şcoala Naţională de Grefieri nu are capacitatea necesară pentru a forma
suficienţi noi grefieri, legea permite şi organizarea unor concursuri de ocupare
directă a posturilor de grefier, concursuri organizate de curţile de apel sau parchetele
de pe lângă acestea, ori de Înalta Curte de Casaţie si Justiţie sau parchetul de pe
lângă aceasta, în cazul în care, din pricina numărului mare de posturi vacante,
desfăşurarea activităţii este grav afectată.
Condiţiile cerute de lege unei persoane pentru ocuparea funcţiei de grefier
sunt următoarele:
a) are cetăţenia română, domiciliul în România şi capacitate deplină de exerciţiu;

14 Nevoie căreia s-a răspuns printr-un act normativ apărut în acelaşi an în care organizarea judiciară
din România dobândea un cadru juridic nou (2004).
15 Legea 567/2004 este primul act normativ prin care este reglementat un statut al grefierului din

România. Prin adoptarea acestei legi, s-a urmărit crearea unui model de statut al grefierului care sa fie
în concordanţă cu standardele europene de exercitare a acestei profesii, între acestea: evitarea
supraîncărcării activităţii judecătorilor prin trecerea unor atribuţii de la judecător la grefier precum şi
îmbunătăţirea imaginii justiţiei şi creşterea eficientei acesteia prin revalorizarea activităţii grefierilor.
16 Corpul grefierilor este format atât din grefieri cu studii superioare juridice cât şi din grefieri cu studii

medii.
b) nu are antecedente penale, nu are cazier fiscal şi se bucură de o bună
reputaţie;
c) cunoaşte limba română;
d) este aptă, din punct de vedere medical, pentru exercitarea funcţiei;
e) are studii superioare de specialitate sau studii medii, cunoştinţe de operare pe
calculator sau de dactilografiere;
f) este absolventă a Şcolii Naţionale de Grefieri
Înainte de a începe să îşi exercite funcţia, personalul auxiliar de specialitate
depune jurământul în faţa conducătorului instanţei judecătoreşti sau al parchetului la
care este numit17.

2.3.2. Promovarea, suspendarea şi eliberarea din funcţie


Promovarea grefierilor se face prin concurs sau examen, în funcţia imediat
superioară.
Promovarea în funcţii de conducere de prim-grefier, de grefier-sef, grefier şef
secţie sau de grefier informatician-şef se face prin concurs de verificare a pregătirii
profesionale şi a aptitudinilor manageriale ale candidaţilor. Concursul se organizează
la nivelul curţilor de apel, al parchetelor de pe lângă acestea sau, după caz, la Înalta
Curte de Casaţie şi Justiţie, la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie
sau la Direcţia Naţională Anticorupţie, în baza regulamentului aprobat de Consiliul
Superior al Magistraturii, avându-se în vedere următoarele criterii :
a) o vechime de minimum 3 ani în funcţia de grefier, respectiv de grefier
informatician, pentru grefierii cu studii medii. In cazul grefierilor cu studii
superioare juridice, este necesară o vechime de minimum 6 luni in funcţia de
grefier;
b) activitate profesională deosebită, evaluată cu calificativul «Foarte bine» în
ultimii 3 ani, respectiv 6 luni;
Numirea în funcţiile de prim-grefier sau grefier-sef se face pentru o perioada
de 5 ani, cu posibilitatea reinvestirii o singură dată, prin decizie a preşedintelui curţii
de apel sau a procurorului general al parchetului de pe lângă aceasta instanţa.
Suspendarea poate fi dispusă în următoarele situaţii :
- când a fost pusă în mişcare acţiunea penală împotriva sa;

17Personalul auxiliar de specialitate al instanţelor judecătoreşti si parchetelor, încadrat pentru prima


data după terminarea studiilor, cu excepţia absolvenţilor scolii care au obţinut media de absolvire cel
puţin 7, are calitatea de debutant o perioada de 6 luni de la încadrare, fiind definitivat în funcţie pe
baza de examen. Nepromovarea pentru a doua oară a examenului de definitivare atrage eliberarea din
funcţie ca necorespunzător profesional.
- când suferă de o boală psihică, care îl împiedică să îşi exercite funcţia în mod
corespunzător;
- când săvârşeşte o abatere disciplinară gravă, pe perioada cercetării prealabile.
Eliberarea din funcţie poate fi dispusă în caz de:
- demisie;
- pensionare, în condiţiile legii;
- constatare a lipsei pregătirii profesionale corespunzătoare (după caz,
îndeplinirea necorespunzătoare a atribuţiilor specifice funcţiei de conducere);
- neîndeplinire a oricăreia dintre condiţiile prevăzute pentru numirea în funcţie;
- sancţiune disciplinară;
- condamnare definitivă pentru săvârşirea unei infracţiuni.

2.3.3. Atribuţii18
Aşa cum am arătat, grefierul este o funcţiune comună, integrată atât
sistemului justiţiei (instanţelor judecătoreşti), cât şi sistemului parchetelor, multe
dintre elementele de statut juridic al profesiei fiind comune.
Cu titlu de excepţie, relativ la sfera atribuţiilor notele de specificitate impun
însă o delimitare între atribuţiile grefierului din instanţele judecătoreşti şi atribuţiile
grefierului din parchetele de pe lângă instanţele judecătoreşti

a) Grefierul din instanţele judecătoreşti are numeroase competenţe, atât în


managementul dosarelor cât şi în realizarea şedinţelor de judecată. În egală măsură,
rolul său poate fi asociat şi compartimentelor auxiliare ale instanţei (grefă, arhivă,
registratură).
Fără un enunţ limitativ, pot fi identificate ca atribuţii ale grefierului de şedinţă
din instanţele judecătoreşti următoarele19:
- întocmirea conceptelor pentru citarea părţilor din proces şi a altor acte de
procedură dispuse de completul de judecată;
- completarea borderourile şi predarea corespondenţei pentru expediere;
- pregătirea şedinţelor de judecată
- participarea la şedinţele de judecată;
- transcrierea înregistrările audio sau stenogramele şedinţelor de judecată, în
condiţiile legii.
- completarea condicii şedinţelor de judecată20

18 Sursa – www.grefieri.ro , actualizare 2011.


19 Ordinea enunţării lor în listă nu este aleatorie; ea încearcă un parcurs procedural.
- tehnoredactarea21 hotărârile judecătoreşti şi alte lucrări repartizate de
conducerea instanţei;
- comunicarea hotărârilor judecătoreşti în termenul prevăzut de lege;

b) Grefierul din parchetele de pe lângă instanţele judecătoreşti are numeroase


competenţe, mai ales în cadrul compartimentului registratura, cele mai importante
atribuţii referindu-se la:
- înregistrarea corespondenţei adresate parchetelor, a sesizărilor penale şi a
celorlalte plângeri, cereri, sesizări şi memorii ale cetăţenilor;
- înregistrarea, predarea ori expedierea lucrărilor potrivit rezoluţiei, după
efectuarea menţiunilor de scădere şi de închidere a poziţiilor;
- redactarea actelor procedurale şi procesuale precum şi a situaţiilor dispuse în
dosar, de netrimitere şi de trimitere în judecată;
- orice alte activităţi în completarea activităţii desfăşurate de procuror, dispuse de
lege sau prevăzute în regulamentul intern.

2.4. Categorii de personal asimilate grefierului


Personalul auxiliar de specialitate al instanţelor judecătoreşti şi al parchetelor
de pe lângă acestea funcţionează în cadrul compartimentelor auxiliare ale instanţelor
judecătoreşti şi parchetelor de pe lângă acestea şi se recrutează prin concurs pentru
ocuparea posturilor vacante.
Dispoziţiile legii 304/2004 privind organizarea judiciară cu modificările
ulterioare, stipulează că personalul de specialitate auxiliar este subordonat ierarhic
conducerii instanţelor sau parchetelor unde funcţionează.
Potrivit dispoziţiilor Legii nr. 567/2004, cu modificările ulterioare, personalul
auxiliar de specialitate al instanţelor judecătoreşti şi al parchetelor de pe lângă
acestea este format din:
• grefieri (de şedinţă);
• grefieri statisticieni;
• grefieri documentarişti;

20 Document în care se înscriu dosarele din şedinţa respectivă, în ordinea din lista cauzelor, cu
următoarele menţiuni: numărul curent, numele sau denumirea părţilor, numărul dosarului şi obiectul
cauzei, termenul acordat, cu indicarea motivului amânării cauzei.
21 Pentru a se reţine corect, trebuie insistat asupra termenului – tehnoredactare - în sensul preluării

tehnice a informaţiei şi punerii ei în pagină. Sunt astfel descurajate – cum este de dorit – eventuale
asimilări eronate care îi atribuie grefierului sarcina redactării hotărârii judecăterşi, sub aspectul
elaborării ei, atribuţie care îi revine în mod exclusiv judecătorului cauzei.
• grefieri arhivari;
• grefieri registratori;
• specialişti IT
Sunt conexe personalului auxiliar de specialitate al instanţelor judecătoreşti şi
al parchetelor de pe lângă acestea funcţiile de: agent procedural; aprod; şofer.
Salarizarea personalului auxiliar de specialitate, a funcţionarilor publici şi a
personalului contractual din cadrul instanţelor judecătoreşti, parchetelor de pe lângă
acestea, precum şi din cadrul Ministerului Justiţiei, Institutului Naţional al
Magistraturii şi Şcolii Naţionale de Grefieri se stabileşte prin lege specială.
Grefierii arhivari, registratorii şi personalul conex se recrutează prin concurs
pentru ocuparea posturilor vacante.
Concursul pentru ocuparea posturilor vacante se organizează la nivelul
fiecărei curţi de apel sau, după caz, la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Parchetul de
pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie sau la Parchetul Naţional Anticorupţie, cu
sprijinul Şcolii Naţionale de Grefieri, potrivit regulamentului de organizare şi
desfăşurare a concursului, aprobat de Consiliul Superior al Magistraturii. Grefierii
arhivari şi registratorii care promovează concursul vor efectua un stagiu de
specializare de două luni în cadrul Şcolii Naţionale de Grefieri.
Personalul auxiliar de specialitate al instanţelor judecătoreşti, ca şi al
parchetelor de pe lângă acestea răspunde civil, disciplinar, administrativ şi penal,
după caz, în condiţiile legii.