REGLEMENTAREA STATUTULUI DE JUDECĂTOR, ASISTENT, GREFIER

I. Corpul magistraților.
În doctrina de specialitate noțiunea de magistrat nu este unanim determinată.
Așadar unii, doctrinari consideră că magistrat este persoana ce ocupă o funcție
judiciară în cadrul autorității judecătorești (judecători, procurori), cât și persoana care
ocupă o funcție administrația centrală (deputat, ministru, ambasador). Respectivii
doctrinari își întemeiază opinia pe dreptul roman care a stat la baza acestui termen.
Alți autori consideră că magistrați sunt doar persoanele care ocupă o funcție
judiciară în cadrul autorității judecătorești (judecători, procurori, asistenții judecătorești
ai instanței superioare). Această opinie este reflectată în art. 2 al Legii României nr.
303/2004 privind statutul magistraților, cât și în prevederile art. 3 al Legii RM nr.
544/1995 cu privire la statutul judecătorului în vigoare până la 21.11.2008.
A treia categorie de autori consideră că magistrați sunt doar persoanele care dețin
statutul de judecător, fie național sau internațional. Această opinie este reflectată în art.
3 al Legii 544/1995 cu privire la statutul judecătorului în vigoare de la 21.11.2008.

Legislația în vigoare la art. art. 3 al Legii 544/1995 prevede că, au calitatea de

magistrat și fac parte din corpul magistraților judecătorii de la toate instanțele judecătorești din
țară și de la instanțele judecătorești internaționale.
Vechimea în magistratură constituie perioada în care persoana a îndeplinit funcția
de judecător, atât în cadrul instanțelor judecătorești din țară cât și cele internaționale.

II. Statutul judecătorilor.

Potrivit art. 1 al Legii 544/1995, puterea judecătorească se exercită numai prin instanța

judecătorească în persoana judecătorului, unicul purtător al acestei puteri.

Judecătorul este persoana învestită constituțional cu atribuții de înfăptuire a

justiției, pe care le execută în baza legii. Judecătorii instanțelor judecătorești sânt

independenți, imparțiali și inamovibili și se supun numai legii. Judecătorii iau decizii în

mod independent și imparțial și acționează fără niciun fel de restricții, influențe,

presiuni, amenințări sau intervenții, directe sau indirecte, din partea oricărei autorități,

inclusiv judiciare. Organizarea ierarhică a jurisdicțiilor nu poate aduce atingere

independenței individuale a judecătorului.

Judecătorii din toate instanțele judecătorești , au un statut unic și se disting între ei

numai prin împuterniciri și competentă.

Judecătorii au dreptul:
Pagină 1 din 8
 a) să beneficieze de drepturile și libertățile consacrate de Constituția și legislația

Republicii Moldova;

b) să fie aleși în organele autoadministrării judecătorești;

c) să beneficieze, în procesul înfăptuirii justiției, de drepturile procesuale stabilite

de legislația procesuală;

d) să întemeieze sindicate și să se afilieze la sindicate sau la alte organizații

naționale sau internaționale pentru reprezentarea intereselor lor, pentru perfecționare

profesională și apărarea statutului lor;

e) să beneficieze de instruire continuă în mod gratuit, în limitele stabilite de lege;

f) să participe la elaborarea de publicații ori studii de specialitate, de lucrări

literare sau științifice, cu excepția celor cu caracter politic;

g) să fie membri ai unor comisii de examinare sau de întocmire a proiectelor de

acte normative, a unor documente interne sau internaționale;

h) să fie membri ai societăților științifice sau academice, precum și ai asociațiilor

sau fundațiilor care au scop științific ori profesional.

Cerințele și dispozițiile judecătorilor legate de înfăptuirea activității judecătorești

sânt obligatorii pentru toate persoanele fizice și juridice. Neîndeplinirea lor atrage

răspunderea prevăzută de lege (ex. art. 220 Cod Penal).

III. Condițiile necesare pentru accederea în funcția de judecător.

Condițiile pentru accederea în funcție de judecător sunt prevăzute la art. 6 a Legii

nr. 544/1995.

Așadar, la funcţia de judecător poate candida persoana cu o reputaţie ireproşabilă,

care deţine cetăţenia Republicii Moldova, are domiciliul în ţară şi întruneşte

următoarele condiţii:

a) are capacitate de exerciţiu;

b) are diplomă de licenţiat în drept sau echivalentul acesteia;

Pagină 2 din 8
 c) a absolvit Institutul National al Justiției sau persoana care în ultimii 5 ani a

activat în calitate de judecător sau judecător-asistent al Curții Constituționale, judecător

în instanțele internaționale, procuror, profesor de drept titular în instituțiile de

învățământ superior acreditate, avocat, asistent judiciar sau grefier.

d) nu are antecedente penale;

e) cunoaște limba de stat;

f) corespunde cerințelor de ordin medical pentru exercitarea funcției.

g) a fost supusă testării cu utilizarea detectorului comportamentului simulat

(poligrafului).

Nu are reputație ireproșabilă și nu poate candida la funcția de judecător persoana

care:

a) are antecedente penale, inclusiv stinse, sau a fost absolvită de răspundere

penală printr-un act de amnistie sau de grațiere;

b) a fost concediată din organele de drept din motive compromițătoare sau a fost

eliberată, din aceleași motive, din funcțiile specificate la alin. (2);

c) are un comportament incompatibil cu normele Codului de etică al judecătorilor

sau desfășoară activitate incompatibilă cu normele acestui cod.

d) a fost sancționată disciplinar pentru nerespectarea prevederilor art. 7 alin. (2)

din Legea nr. 325 din 23 decembrie 2013 privind evaluarea integrității instituționale.

e) are interdicția de a ocupa o funcție publică sau de demnitate publică, ce derivă

dintr-un act de constatare al Autorității Naționale de Integritate.

Este incompatibil cu funcția de judecător:

a) orice altă funcţie sau activitate remunerată, cu excepţia activităţii didactice,

ştiinţifice și de creație;

b) mandatul de deputat în Parlament sau de consilier în autoritatea administraţiei

publice locale;

Pagină 3 din 8
 c) activitatea de întreprinzător, desfășurată personal sau prin intermediul unui

terţ;

d) calitatea de membru al organului de conducere al unei organizaţii comerciale.

IV. Formarea profesională inițială la INJ.

Potrivit art. 13 alin. (1) al Legii nr. 152/2006 privind institutul Național al Justiției,
formarea inițială a candidaților la funcțiile de judecător reprezintă una din condițiile obligatorii
pentru numirea în funcțiile de judecător și de procuror pentru persoanele care nu au o vechime
în muncă de 5 ani în specialitățile juridice prevăzute în Legea nr. 544-XIII din 20 iulie 1995 cu
privire la statutul judecătorului.
Durata cursurilor de formare inițială a candidaților la funcțiile de judecător și de
procuror este de 18 luni.
Persoana care a promovat concursul de admitere depune o declarație prin care se
obligă, după absolvirea cursurilor de formare inițială, să participe la concursurile
pentru suplinirea funcțiilor vacante de judecător sau de procuror timp de 5 ani, să
accepte funcția propusă și să activeze în această funcție cel puțin 3 ani.
Persoanele care au promovat concursul de admitere și au semnat declarația sânt
înmatriculate la Institut prin ordinul directorului și beneficiază de o bursă în mărime de
un salariu mediu pe economie realizat în anul precedent celui de gestiune. Persoanele
care au promovat concursul de admitere, din momentul de emitere a ordinului
directorului de admitere, capătă statutul de audient al cursurilor de formare inițială.
Cursurile de formare inițială se efectuează în conformitate cu planurile de formare
şi cu curriculum-urile disciplinare, aprobate de Consiliu. Consiliul are dreptul să decidă
formarea în grupe mixte a candidaților la funcțiile de judecător şi de procuror.
Cursurile de formare inițială durează un an, după care se începe stagiul de practică.
Audienţii cursurilor de formare iniţială desfăşoară stagii de practică, conform
curriculum-ului de practică, sub îndrumarea unui conducător de practică desemnat de
Institut în baza propunerii Consiliului Superior al Magistraturii.
După încheierea cursurilor de formare inițială, audienții susțin examenul de
absolvire în fața Comisiei pentru examenele de absolvire.

V. Transferul, suspendarea, detașarea judecătorilor.

Transferul. În cazul în care instanţele judecătoreşti nu pot funcţiona normal din
cauza incapacităţii din motive de sănătate a judecătorilor de a-şi exercita atribuţiile timp
de 6 luni, din cauza existenţei unor posturi vacante, din cauza volumului mare de
activitate al instanţei judecătoreşti sau din alte asemenea cauze, preşedintele instanţei
judecătoreşti poate solicita Consiliului Superior al Magistraturii transferul pe termen

Pagină 4 din 8
limitat al judecătorilor din cadrul altor instanţe. Transferul judecătorului se face doar cu
consimțământul acestuia și se dispune prin hotărârea CSM.
Transferarea se poate face pe o perioadă de cel mult 6 luni, care poate fi prelungită
cu consimțământul persoanei transferat pe o perioada de cel mult 6 luni.

Suspendarea din funcția de judecător. Judecătorul este suspendat de drept din

funcţie pînă la eliberarea sa din funcţie dacă:
a) evaluarea performanţelor sale a eşuat – din ziua adoptării hotărîrii
corespunzătoare a colegiului de evaluare a performanțelor judecătorilor;
b) colegiul disciplinar a propus eliberarea sa din funcţie – din ziua adoptării
hotărîrii corespunzătoare a colegiului disciplinar;
c) Consiliul Superior al Magistraturii a refuzat propunerea pentru numirea sa în
funcție pînă la atingerea plafonului de vîrstă – din ziua adoptării hotărîrii
corespunzătoare a Consiliului Superior al Magistraturii.

Judecătorul poate fi suspendat din funcție prin hotărîre a Consiliului Superior al

Magistraturii, dacă:
a) în privinţa lui se începe urmărirea penală, pînă la rămînerea definitivă a
hotărîrii în cauza respectivă;
b) este recunoscut absent fără veste prin hotărîre judecătorească definitivă;
c) participă la campania preelectorală în calitate de candidat pentru autoritatea
publică sau autoritatea administrației publice locale ;
d) i se acordă concediu de maternitate și pentru îngrijirea copilului pe un termen
de pînă la 3 ani.

Detașarea. Judecătorul poate fi detașat din funcție, cu consimțământul său, prin

hotărâre a Consiliului Superior al Magistraturii, în scopul îndeplinirii unei funcții în
cadrul secretariatului Consiliului Superior al Magistraturii sau al Institutului National
al Justiției, pe un termen de până la 18 luni, care poate fi prelungit cu cel mult 18 luni.
Pentru asigurarea activității Consiliului Superior al Magistraturii, judecătorii aleși în
calitate de membri ai consiliului și în funcția de inspector-judecător în inspecția
judiciară se detașează din funcție pentru toată perioada mandatului.
La expirarea termenului pentru care judecătorul a fost detașat din funcție prin
hotărâre a Consiliului Superior al Magistraturii, acestuia i se acordă funcția anterioară
de judecător pe care a deținut-o până la detașare sau, cu consimțământul său, i se
acordă o altă funcție de judecător echivalentă.

VI. Răspunderea disciplinară a judecătorilor.

Pagină 5 din 8
 Judecătorii poartă răspundere disciplinară în modul stabilit de Legea nr. 178 din
25 iulie 2014 cu privire la răspunderea disciplinară a judecătorilor.
Abaterile disciplinare ale judecătorilor sunt prevăzute la art. 4 alin. (1) al Legii nr.
178/2014.
Judecătorul poate fi tras la răspundere disciplinară în termen de 2 ani de la data
comiterii abaterii disciplinare.
Sancțiunile disciplinare care pot fi aplicate judecătorilor sânt:
a) avertismentul;
b) mustrarea;
c) reducerea salariului;
d) eliberarea din funcția de judecător.
Sancțiunile disciplinare se aplică judecătorilor în funcție și judecătorilor
demisionați pentru faptele comise în timpul exercitării mandatului de judecător.
Sancțiunile disciplinare se aplică proporțional gravității abaterii disciplinare comise de
judecător și de circumstanțele personale ale acestuia. Gravitatea abaterii disciplinare
este determinată de natura faptei comise și de consecințele produse. Consecințele
produse sânt evaluate având în vedere atât efectele asupra persoanelor implicate în
procesul judiciar în cadrul căruia s-a comis fapta, cât și efectele asupra imaginii și
prestigiului justiției.

Examinarea cauzelor disciplinare în privința judecătorilor se efectuează de către

Colegiul disciplinar ce activează pe lângă CSM.

VII. Eliberarea din funcție și demisia judecătorului și încetarea statutului de

judecător.
Judecătorul se eliberează di funcție de organul care l-a numit, în cazurile
prevăzute la art. 25 alin. (1) al Legii 544/1995.
Propunerea privind eliberarea judecătorului din funcție este înaintată de Consiliul
Superior al Magistraturii, Președintelui Republicii Moldova sau , după caz,
Parlamentului.
În cazul anulării hotărîrii de eliberare din funcţie a judecătorului acesta va fi repus
în toate drepturile avute anterior, plătindu-i-se, în modul stabilit de lege, drepturile
băneşti de care a fost lipsit.

Potrivit art. 25 alin. (1) lit. a) al Legii nr. 544/1995, judecătorul este eliberat din funcție
în cazul depunerii cererii de demisie. Se consideră demisie a judecătorului plecarea
onorabilă a acestuia din funcție dacă, în exercițiul funcțiunii și în afara relațiilor de

Pagină 6 din 8
serviciu, el nu a comis fapte care discreditează justiția sau compromit cinstea și
demnitatea de judecător.
Judecătorul este considerat demisionat atâta timp, cât respectă prevederile art.8 a
Legii nr. 544/1995, păstrează cetățenia Republicii Moldova și nu comite fapte ce
discreditează justiția sau compromit cinstea și demnitatea de judecător.
În cazul în care constată că judecătorul demisionat nu îndeplinește condițiile
prevăzute de prezenta lege, Consiliul Superior al Magistraturii sistează demisia
judecătorului, acesta fiind în drept să atace hotărârea de sistare în instanța
judecătorească într-un termen de 10 zile de la data primirii copiei de pe hotărâre.

VIII. Statutul juridic al asistentului judecătorului.

Potrivit art. 47 al Legii nr. 514/1995 asistentul judiciar este angajatul instanței
judecătorești care asistă judecătorul la exercitarea de către acesta a funcțiilor sale.
Fiecare judecător este asistat în activitatea sa de către un asistent judiciar. Poate fi
asistent judiciar persoana care are diplomă de licențiat în drept sau echivalentul
acesteia, cu o vechime în muncă în specialitate juridică de cel puțin un an, selectată în
baza prevederilor Legii nr. 158-XVI din 4 iulie 2008 cu privire la funcția publică și
statutul funcționarului public.
Asistenții judiciari sunt funcționari publici și se supune reglementărilor Legii nr.
158-XVI din 4 iulie 2008 cu privire la funcția publică și statutul funcționarului public

Asistentul judiciar este obligat să-și perfecționeze continuu calitățile profesionale,

urmând cursurile de formare continuă organizate de Institutul National al Justiției.
Asistentul judiciar are următoarele atribuții:
a) colectează actele normative necesare judecătorului și altă informație necesară
pentru judecarea dosarului distribuit judecătorului;
b) generalizează problemele de drept în dosarele distribuite judecătorului
respectiv și elaborează recomandări pe marginea problemelor legate de interpretarea și
aplicarea legii;
c) verifică prezența actelor care urmau a fi prezentate de către participanții la
proces;
d) elaborează, la indicația judecătorului, proiectele de acte procesuale;
e) asigură depersonalizarea hotărârilor judecătorești și publicarea lor pe pagina
web a instanței judecătorești;
f) participă în grupuri de lucru și în comisii, în limitele competenței sale;
g) îndeplinește, la indicația judecătorului, alte atribuții legate de înfăptuirea
justiției.

Pagină 7 din 8
 IX. Statutul juridic al grefierului.
Cauzele în materie civilă și penală, iar în cazurile prevăzute de lege și alte cauze,
se judecă cu participarea grefierului. Drepturile și obligațiile grefierilor sunt stabilite
prin legislația procedurală.
Așadar. potrivit art. 47 CPC, Grefierul, la însărcinarea judecătorului, îndeplinește
unele acte procedurale prin care contribuie la pregătirea și dezbaterea cauzei în ședința
de judecată, înștiințează participanții la proces despre locul, data și ora dezbaterilor,
verifică prezența lor în ședința de judecată, clarifică motivele neprezentării lor și le
notifică judecătorului, întocmește procesul-verbal al ședinței, îndeplinește indicațiile
judecătorului în vederea bunei organizări și desfășurări a acesteia.
Iar potrivit art. 83 al CPP, Grefier în ședința de judecată este funcționarul instanței
judecătorești, care nu are interes personal în cauză și întocmește procesul-verbal al
ședinței de judecată, înregistrează declarațiile părților și ale martorilor. Grefierul poartă
răspundere personală pentru caracterul complet și exactitatea procesului-verbal al
ședinței de judecată, la întocmirea căruia este independent de indicațiile oricărei
persoane în ceea ce privește conținutul înscrierilor din procesul-verbal.

Pagină 8 din 8