Republica Moldova

Republica Moldova
PARLAMENTUL
LEGE Nr. 544
din 20.07.1995
cu privire la statutul judecătorului*
Publicat : 22.01.2013 în Monitorul Oficial Nr. 15-17 art Nr : 63
__________________________________
* Republicată în temeiul art.VIII, alin.(9) al Legii nr.153 din 5 iulie 2012 – Monitorul
Oficial al Republicii Moldova, 2012, nr.185, art.620.
Modificată şi completată prin legile Republicii Moldova:
LP140-XV din 21.03.03, MO67/11.04.03 art.293
LP191-XV din 08.05.03, MO97/31.05.03 art.432
LP206-XV din 29.05.03, MO149/18.07.03 art.598
LP136-XV din 06.05.04, MO91-95/11.06.04 art.482
LP174-XVI din 22.07.05, MO107-109/12.08.05 art.533
LP247-XVI din 21.07.06, MO174-177/10.11.06 art.796
LP399-XVI din 14.12.06, MO39-42/23.03.07 art.169
LP257-XVI din 29.11.07, MO14-15/22.01.08 art.46, în vigoare 01.07.08
LP44-XVI din 06.03.08, MO76-77/15.04.08 art.251
LP273-XVI din 07.12.07, MO84-85/13.05.08 art.288
LP65-XVI din 27.03.08, MO86-87/16.05.08 art.302
LP229-XVI din 06.11.08, MO208-209/21.11.08 art.768
LP306-XVI din 25.12.08, MO30-33/13.02.09 art.77
LP90-XVIII din 04.12.09, MO187-188/18.12.09 art.584
LP108-XVIII din 17.12.09, MO193-196/29.12.09 art.609; în vigoare 01.01.10
LP152 din 08.07.10, MO155-158/03.09.10 art.547
HCC28 din 14.12.10, MO254-256/24.12.10 art.30; în vigoare 14.12.10
LP48 din 26.03.11, MO53/04.04.01 art.114; în vigoare 04.04.11
HCC12 din 07.06.11, MO102/18.06.11 art.14; în vigoare 07.06.11
LP56 din 09.06.11, MO107-109/01.07.11 art.280; în vigoare 01.07.11
LP153 din 05.07.12, MO185/31.08.12 art.620
Parlamentul adoptă prezenta lege.
Capitolul I
STATUTUL JUDECĂTORULUI
Articolul 1. Judecătorul, purtător al puterii
judecătoreşti
(1) Puterea judecătorească se exercită numai prin instanţa judecătorească în persoana
judecătorului, unicul purtător al acestei puteri.
(2) Judecătorul este persoana învestită constituţional cu atribuţii de înfăptuire a justiţiei, pe
care le execută în baza legii.
(3) Judecătorii instanţelor judecătoreşti sînt independenţi, imparţiali şi inamovibili şi se
supun numai legii.
(4) Judecătorii iau decizii în mod independent şi imparţial şi acţionează fără nici un fel de
restricţii, influenţe, presiuni, ameninţări sau intervenţii, directe sau indirecte, din partea
oricărei autorităţi, inclusiv judiciare. Organizarea ierarhică a jurisdicţiilor nu poate aduce
atingere independenţei individuale a judecătorului.
Articolul 2. Unitatea statutului de judecător
Judecătorii din toate instanţele judecătoreşti au un statut unic şi se disting între ei numai
prin împuterniciri şi competenţă.
Capitolul II
CORPUL MAGISTRAŢILOR
Articolul 3. Magistraţii
Au calitatea de magistrat şi fac parte din corpul magistraţilor judecătorii de la toate
instanţele judecătoreşti din ţară şi de la instanţele judecătoreşti internaţionale.
Articolul 4. - abrogat.
Articolul 5. Vechimea în magistratură
Constituie vechime în magistratură perioada în care persoana a îndeplinit funcţiile
prevăzute la art.3.
Capitolul III
ÎNAINTAREA CANDIDATULUI ÎN FUNCŢIA DE JUDECĂTOR.
NUMIREA JUDECĂTORULUI ÎN FUNCŢIE
Articolul 6. Condiţii pentru a candida la funcţia
de judecător
(1) La funcţia de judecător poate candida persoana cu o reputaţie ireproşabilă, care deţine
cetăţenia Republicii Moldova, are domiciliul în ţară şi întruneşte următoarele condiţii:
a) are capacitate de exerciţiu;
b) are diplomă de licenţiat în drept sau echivalentul acesteia;
c) a absolvit Institutul Naţional al Justiţiei sau are vechimea în muncă prevăzută la alin. (2);
d) nu are antecedente penale;
e) cunoaşte limba de stat;
f) corespunde cerinţelor de ordin medical pentru exercitarea funcţiei.
(2) Se consideră vechime în muncă care oferă persoanei dreptul de a candida la funcţia de
judecător activitatea acesteia pe parcursul ultimilor 5 ani în calitate de judecător sau
judecător-asistent al Curţii Constituţionale, judecător în instanţele internaţionale, procuror,
profesor de drept titular în instituţiile de învăţămînt superior acreditate, avocat, asistent
judiciar sau grefier.
(3) Persoanele care au vechimea în muncă prevăzută la alin. (2), cu excepţia judecătorilor
în instanţele internaţionale şi a judecătorilor Curţii Constituţionale, susţin un examen în faţa
Comisiei de absolvire a Institutului Naţional al Justiţiei conform procedurii şi condiţiilor
prevăzute de Legea nr. 152-XVI din 8 iunie 2006 privind Institutul Naţional al Justiţiei.
(4) Se consideră că nu are reputaţie ireproşabilă, în sensul alin. (1), şi nu poate candida la
funcţia de judecător persoana care:
a) are antecedente penale, inclusiv stinse, sau a fost absolvită de răspundere penală printr-
un act de amnistie sau de graţiere;
b) a fost concediată din organele de drept din motive compromiţătoare sau a fost eliberată,
din aceleaşi motive, din funcţiile specificate la alin. (2);
c) are un comportament incompatibil cu normele Codului de etică al judecătorilor sau
desfăşoară activitate incompatibilă cu normele acestui cod.
(5) Poate candida la funcţia de judecător al curţii de apel sau de judecător al Curţii Supreme
de Justiţie persoana cu o vechime în muncă în funcţia de judecător de cel puţin 6 ani şi,
respectiv, 10 ani.
(6) Poate fi numită judecător militar persoana care întruneşte condiţiile prevăzute la alin.
(1) şi are calitatea de ofiţer activ. Persoanelor care nu au calitatea de ofiţer activ li se atribuie
grade militare.
Articolul 61. Verificarea stării de sănătate
a candidaţilor la funcţiile de judecător
şi a judecătorilor în funcţie
(1) Starea de sănătate a candidaţilor la funcţiile de judecător se verifică pînă la derularea
concursului pentru suplinirea funcţiei de judecător.
(2) Verificarea stării de sănătate a judecătorilor în funcţie are loc o dată la 5 ani.
(3) Verificarea stării de sănătate include de asemenea evaluarea psihologică şi psihiatrică a
candidaţilor la funcţiile de judecător şi a judecătorilor în funcţie.
(4) Exigenţele şi procedura de determinare a stării de sănătate a candidaţilor la funcţiile de
judecător şi a judecătorilor în funcţie, inclusiv lista bolilor care nu permit exercitarea funcţiei
de judecător, se aprobă prin ordin al ministrului sănătăţii după coordonare cu Consiliul
Superior al Magistraturii.
(5) Starea de sănătate a candidaţilor la funcţiile de judecător şi a judecătorilor în funcţie se
verifică de către o comisie specializată a Ministerului Sănătăţii care eliberează certificatul
medical privind starea sănătăţii şi concluziile privitor la corespunderea candidaţilor şi a
judecătorilor în funcţie exigenţelor pentru exercitarea funcţiei, care ulterior se prezintă
Consiliului Superior al Magistraturii.
Articolul 62. Registrul participanţilor la concursul
pentru suplinirea funcţiilor vacante
de judecător, de preşedinte sau
de vicepreşedinte al instanţei
judecătoreşti
(1) Candidaţii la funcţiile vacante de judecător, de preşedinte sau de vicepreşedinte al
instanţei judecătoreşti care întrunesc condiţiile prevăzute la art. 6 sînt înscrişi în Registrul
participanţilor la concursul pentru suplinirea funcţiilor vacante de judecător, de preşedinte sau
de vicepreşedinte al instanţei judecătoreşti, denumit în continuare Registru.
(2) Registrul se ţine de către secretariatul Consiliului Superior al Magistraturii şi este
compus din 4 secţiuni:
a) lista candidaţilor la funcţiile vacante de judecător;
b) lista judecătorilor care solicită transferul în altă instanţă judecătorească de acelaşi nivel
sau într-o instanţă judecătorească inferioară;
c) lista judecătorilor care solicită numirea în funcţia de preşedinte sau de vicepreşedinte al
instanţei judecătoreşti;
d) lista judecătorilor care solicită numirea sau promovarea într-o instanţă judecătorească
ierarhic superioară.
(3) Candidaţii se înscriu în Registru indiferent de faptul dacă a fost sau nu a fost anunţat
concursul pentru suplinirea funcţiilor de judecător.
(4) Procedura de includere a candidaţilor în Registru se aprobă de către Consiliul Superior
al Magistraturii.
(5) Registrul este public şi se plasează pe pagina web a Consiliului Superior al
Magistraturii.
Articolul 7. - abrogat.
Articolul 8. Restricţiile de serviciu ale judecătorului
(1) Judecătorul nu poate:
a) să ocupe orice altă funcţie publică sau privată, cu excepţia activităţii didactice şi
ştiinţifice;
b) să fie deputat în Parlament sau consilier în autoritatea administraţiei publice locale;
c) să facă parte din partide sau să desfăşoare activităţi cu caracter politic, inclusiv pe
perioada detaşării din funcţie;
d) să desfăşoare activitate de întreprinzător;
e) să dea consultaţii scrise sau verbale în probleme litigioase;
f) să efectueze orice activitate legată de îndeplinirea atribuţiilor de serviciu în cazuri care
presupun existenţa unui conflict între interesele lui şi interesul public de înfăptuire a justiţiei,
cu excepţia cazurilor cînd conflictul de interese a fost adus, în scris, la cunoştinţa
preşedintelui instanţei sau, după caz, a fost comunicat Consiliului Superior al Magistraturii.
(2) Judecătorul poate colabora la publicaţii de specialitate cu caracter literar, ştiinţific sau
social, ori la emisiuni audiovizuale, fiindu-i interzis ca în studiile, articolele şi intervenţiile
sale să se pronunţe cu privire la problemele curente de politică internă.
(3) Judecătorul nu este în drept să prezinte reprezentanţilor mass-media informaţii despre
cauzele aflate în procedură de examinare în instanţa judecătorească decît prin intermediul
persoanei responsabile pentru relaţiile cu mass-media.
(4) Judecătorul care a fost ales în funcţia de Preşedinte al Republicii Moldova, a fost ales
deputat în Parlament, consilier în autoritatea administraţiei publice locale sau a fost numit
membru al Guvernului, în termen de 30 de zile de la data validării/acceptării mandatului,
depune cerere de demisie în condiţiile art. 26. În cazul în care judecătorul nu depune cerere de
demisie, după expirarea termenului de 30 de zile acesta este eliberat de drept din funcţia de
judecător.
Articolul 9. Concursul pentru suplinirea funcţiilor
de judecător, de vicepreşedinte şi de
preşedinte al instanţei judecătoreşti
(1) Funcţiile de judecător, de vicepreşedinte şi de preşedinte al instanţei judecătoreşti sînt
ocupate în bază de concurs.
(2) Concursul pentru suplinirea funcţiilor de judecător, de vicepreşedinte şi de preşedinte al
instanţei judecătoreşti este organizat de către Consiliul Superior al Magistraturii în baza
regulamentului aprobat de acesta. La concurs participă persoanele înscrise în Registru.
(3) Concursul de selectare a candidaţilor pentru suplinirea funcţiilor vacante de judecător,
de vicepreşedinte şi de preşedinte al instanţei judecătoreşti sau a funcţiilor care urmează să
devină vacante de judecător, de vicepreşedinte şi de preşedinte al instanţei judecătoreşti se
organizează cu 3 luni înainte de apariţia postului vacant.
(4) Consiliul Superior al Magistraturii anunţă, prin intermediul publicării în Monitorul
Oficial al Republicii Moldova, în mass-media şi pe pagina sa web, lansarea concursului
pentru suplinirea funcţiilor vacante de judecător, de vicepreşedinte şi de preşedinte al instanţei
judecătoreşti şi stabileşte termenul-limită pentru iniţierea procesului de selectare a
candidaţilor.
(5) Persoanele înscrise în Registru vor informa în scris secretariatul Consiliului Superior al
Magistraturii despre participarea sau despre refuzul de a participa la concursul pentru
suplinirea funcţiilor vacante de judecător, de vicepreşedinte şi de preşedinte al instanţei
judecătoreşti.
(6) Candidaţii la funcţiile vacante de judecător, de vicepreşedinte şi de preşedinte al
instanţei judecătoreşti, înscrişi în Registru, participă la concurs doar după ce depun
următoarele acte:
a) cererea de participare la concurs;
b) curriculum vitae;
c) copia diplomei de licenţiat în drept sau echivalentul acesteia;
d) atestatul de absolvire a Institutului Naţional al Justiţiei sau, după caz, certificatul care
atestă susţinerea examenului în faţa Comisiei pentru examenele de absolvire a Institutului
Naţional al Justiţiei;
e) copia carnetului de muncă;
f) cazierul judiciar;
g) certificatul medical de sănătate;
h) declaraţia cu privire la venituri şi proprietate;
i) declaraţia de interese personale;
j) referinţa de la ultimul loc de muncă sau de studii.
(7) La momentul depunerii setului de acte, solicitantul este informat despre iniţierea
verificării conform Legii nr. 271-XVI din 18 decembrie 2008 privind verificarea titularilor şi
a candidaţilor la funcţii publice şi semnează declaraţia de verificare.
Articolul 10. Selectarea şi criteriile de selectare
a candidaţilor la funcţia de judecător
(1) Procesul de selectare a candidaţilor la funcţia de judecător se desfăşoară potrivit unor
criterii obiective bazate pe merit, ţinînd seama de pregătirea profesională, de integritatea,
capacitatea şi eficienţa candidaţilor.
(2) Candidaţii la funcţia de judecător sînt selectaţi de colegiul pentru selecţia şi cariera
judecătorilor în temeiul prezentei legi, al Legii nr. 154 din 5 iulie 2012 privind selecţia,
evaluarea performanţelor şi cariera judecătorilor şi al regulamentelor Consiliului Superior al
Magistraturii.
Articolul 11. Numirea judecătorului în funcţie
(1) Judecătorii judecătoriilor şi judecătorii curţilor de apel se numesc în funcţie, din
numărul candidaţilor selectaţi prin concurs, de către Preşedintele Republicii Moldova, la
propunerea Consiliului Superior al Magistraturii. Candidaţii selectaţi, care întrunesc condiţiile
specificate la art.6, se numesc în funcţia de judecător iniţial pe un termen de 5 ani. După
expirarea termenului de 5 ani, judecătorii sînt numiţi în funcţie pînă la atingerea plafonului de
vîrstă de 65 de ani.
(2) Judecătorii Curţii Supreme de Justiţie sînt numiţi de către Parlament, la propunerea
(3) Preşedintele Republicii Moldova poate respinge o singură dată candidatura propusă de
către Consiliul Superior al Magistraturii pentru numirea în funcţia de judecător pe 5 ani sau
pînă la atingerea plafonului de vîrstă şi numai în cazul depistării unor probe incontestabile de
incompatibilitate a candidatului cu funcţia respectivă, de încălcare de către acesta a legislaţiei
sau de încălcare a procedurilor legale de selectare şi promovare a lui.
(4) Refuzul de numire în funcţie sau de reconfirmare în funcţie trebuie să fie motivat şi se
face în termen de 30 de zile de la data parvenirii propunerii. În cazul apariţiei unor
circumstanţe care necesită o examinare suplimentară, Preşedintele Republicii Moldova anunţă
Consiliul Superior al Magistraturii despre prelungirea termenului indicat cu 15 zile.
(5) La propunerea repetată a Consiliului Superior al Magistraturii, Preşedintele Republicii
Moldova emite un decret privind numirea în funcţia de judecător pe 5 ani sau pînă la
atingerea plafonului de vîrstă în termen de 30 de zile de la data parvenirii propunerii repetate.
Articolul 12. Jurămîntul judecătorului
(1) Înainte de a începe să-şi exercite funcţia, judecătorul este obligat să depună următorul
jurămînt:
“Jur să respect Constituţia şi legile ţării, drepturile şi libertăţile omului, să-mi îndeplinesc
cu onoare, conştiinţă şi fără părtinire atribuţiile ce-mi revin”.
(2) Jurămîntul se depune în termen de 10 zile de la numirea în funcţie, în şedinţă solemnă
în faţa Consiliului Superior al Magistraturii, după citirea comunicării actului de numire.
(3) Despre depunerea jurămîntului se încheie un proces-verbal, care se semnează de
preşedintele Consiliului Superior al Magistraturii şi de persoana care a depus jurămîntul.
(4) Depunerea jurămîntului nu e necesară în cazul promovării sau transferării judecătorului
în altă funcţie în altă instanţă judecătorească.
(5) Actele efectuate de judecător înainte de depunerea jurămîntului sînt nule.
(6) Nu se admite la depunerea jurămîntului judecătorul care nu a îndeplinit condiţiile art. 8.
Articolul 13. Evaluarea performanţelor judecătorilor
(1) Performanţele judecătorilor se evaluează în scopul aprecierii nivelului de calificare şi
abilităţilor profesionale ale judecătorilor.
(2) Judecătorii în funcţie sînt supuşi evaluării periodice a performanţelor o dată la 3 ani.
(3) În condiţiile legii, judecătorii în funcţie sînt supuşi evaluării performanţelor şi în cazul:
a) numirii în funcţie pînă la atingerea plafonului de vîrstă;
b) promovării la o instanţă superioară;
c) numirii în funcţia de preşedinte sau de vicepreşedinte al instanţei;
d) transferării la o instanţă de acelaşi nivel sau la o instanţă inferioară.
(4) Judecătorii pot fi supuşi evaluării performanţelor şi în mod extraordinar în cazul în care
hotărîrile judecătoreşti adoptate de ei pun la îndoială nivelul de calificare şi abilităţile lor
profesionale.
(5) Performanţele judecătorilor se evaluează de către colegiul de evaluare a performanţelor
judecătorilor în temeiul prezentei legi, al Legii nr. 154 din 5 iulie 2012 privind selecţia,
evaluarea performanţelor şi cariera judecătorilor şi al regulamentelor Consiliului Superior al
Magistraturii.
(6) Nu sînt supuşi evaluării performanţelor judecătorii detaşaţi în interes de serviciu,
judecătorii instanţelor internaţionale şi judecătorii aflaţi în concediu de maternitate sau în
concediu pentru îngrijirea copilului.
(7) Procedura şi criteriile de evaluare a performanţelor judecătorilor sînt stabilite în
regulamentele Consiliului Superior al Magistraturii.
Articolul 131. Gradele de calificare ale judecătorilor
(1) Gradele de calificare ale judecătorilor au un caracter onorific şi sînt conferite pentru
înalt profesionalism, merite deosebite în domeniul justiţiei şi îndeplinirea exemplară a
atribuţiilor de serviciu.
(2) Modul şi condiţiile de acordare a gradelor de calificare se stabilesc prin regulament al
Capitolul IV
DREPTURILE ŞI OBLIGAŢIILE JUDECĂTORILOR
Articolul 14. Drepturile judecătorilor
(1) Judecătorii au dreptul:
a) să beneficieze de drepturile şi libertăţile consacrate de Constituţia şi legislaţia Republicii
Moldova;
b) să fie aleşi în organele autoadministrării judecătoreşti;
c) să beneficieze, în procesul înfăptuirii justiţiei, de drepturile procesuale stabilite de
legislaţia procesuală;
d) să întemeieze sindicate şi să se afilieze la sindicate sau la alte organizaţii naţionale sau
internaţionale pentru reprezentarea intereselor lor, pentru perfecţionare profesională şi
apărarea statutului lor;
e) să beneficieze de instruire continuă în mod gratuit, în limitele stabilite de lege;
f) să participe la elaborarea de publicaţii ori studii de specialitate, de lucrări literare sau
ştiinţifice, cu excepţia celor cu caracter politic;
g) să fie membri ai unor comisii de examinare sau de întocmire a proiectelor de acte
normative, a unor documente interne sau internaţionale;
h) să fie membri ai societăţilor ştiinţifice sau academice, precum şi ai asociaţiilor sau
fundaţiilor care au scop ştiinţific ori profesional.
(2) Cerinţele şi dispoziţiile judecătorilor legate de înfăptuirea activităţii judecătoreşti sînt
obligatorii pentru toate persoanele fizice şi juridice. Neîndeplinirea lor atrage răspunderea
prevăzută de lege.
Articolul 15. Obligaţiile judecătorilor
(1) Judecătorii sînt obligaţi:
a) să fie imparţiali;
b) să asigure apărarea drepturilor şi libertăţilor persoanelor, onoarei şi demnităţii acestora;
c) să respecte întocmai cerinţele legii la înfăptuirea justiţiei şi să asigure interpretarea şi
aplicarea uniformă a legislaţiei;
d) să se abţină de la fapte care dăunează intereselor serviciului şi prestigiului justiţiei, care
compromit cinstea şi demnitatea de judecător, provoacă îndoieli faţă de obiectivitatea lor;
e) să respecte prevederile Codului de etică al judecătorului;
f) să nu divulge secretul deliberării, informaţiile obţinute în şedinţă închisă, precum şi
datele urmăririi penale;
g) să depună declaraţia cu privire la venituri şi proprietate;
h) să depună declaraţia de interese personale;
i) să-şi verifice starea de sănătate în condiţiile prevăzute la art. 61.
(2) Judecătorii sînt obligaţi să informeze imediat preşedintele instanţei judecătoreşti şi
Consiliul Superior al Magistraturii despre orice tentativă de a fi influenţaţi în procesul de
examinare a cauzelor.
(3) Neîndeplinirea de către judecător a obligaţiilor sale atrage răspunderea prevăzută de
prezenta lege.
Articolul 16. Ţinuta vestimentară
(1) În şedinţe de judecată judecătorul este obligat să aibă ţinuta vestimentară prevăzută de
lege.
(2) Statul asigură judecătorului în mod gratuit ţinuta vestimentară.
Capitolul V
GARANTAREA INDEPENDENŢEI JUDECĂTORULUI
Articolul 17. Asigurarea independenţei judecătorului
Independenţa judecătorului este asigurată prin:
a) procedura de înfăptuire a justiţiei;
b) procedeul de numire, suspendare, demisie şi eliberare din funcţie;
c) declararea inviolabilităţii lui;
d) secretul deliberărilor şi interzicerea de a cere divulgarea lui;
e) stabilirea răspunderii pentru lipsa de stimă faţă de judecată, judecători şi pentru
imixtiune în judecarea cauzei;
f) alocarea resurselor adecvate pentru funcţionarea sistemului judiciar, crearea de condiţii
organizatorice şi tehnice favorabile activităţii instanţelor judecătoreşti;
g) asigurarea materială şi socială a judecătorului;
h) alte măsuri, prevăzute de lege.
Articolul 18. Inamovibilitatea judecătorului
(1) Judecătorul instanţei judecătoreşti este inamovibil pe perioada exercitării funcţiilor, cu
excepţia cazurilor prevăzute la art. 25.
(2) Împuternicirile lui pot fi suspendate în baza şi în modul stabilit de prezenta lege.
Articolul 19. Inviolabilitatea judecătorului
(1) Personalitatea judecătorului este inviolabilă.
(2) Inviolabilitatea judecătorului se extinde asupra locuinţei şi localului lui de serviciu,
vehiculelor şi mijloacelor de telecomunicaţie folosite de el, asupra corespondenţei, bunurilor
şi documentelor lui personale.
(3) Judecătorul nu poate fi tras la răspundere pentru opinia sa exprimată în înfăptuirea
justiţiei şi pentru hotărîrea pronunţată dacă nu va fi stabilită, prin sentinţă definitivă, vinovăţia
lui de abuz criminal.
(4) Urmărirea penală împotriva judecătorului poate fi pornită doar de către Procurorul
General, cu acordul Consiliului Superior al Magistraturii, în condiţiile Codului de procedură
penală. În cazul săvîrşirii de către judecător a infracţiunilor specificate la art. 324 şi art. 326
ale Codului penal al Republicii Moldova, acordul Consiliului Superior al Magistraturii pentru
pornirea urmăririi penale nu este necesar.
(5) Judecătorul nu poate fi reţinut, supus aducerii silite, arestat, percheziţionat fără acordul
Consiliului Superior al Magistraturii. Acordul Consiliului Superior al Magistraturii nu este
necesar în caz de infracţiune flagrantă şi în cazul infracţiunilor specificate la art. 324 şi art.
326 ale Codului penal al Republicii Moldova.
(6) - abrogat
Articolul 20. Cariera judecătorilor
(1) Cariera judecătorilor presupune promovarea în funcţia de judecător la o instanţă
superioară, numirea în funcţia de preşedinte sau de vicepreşedinte de instanţă şi transferarea
judecătorului la o instanţă de acelaşi nivel sau la o instanţă inferioară.
(2) Promovarea în funcţia de judecător la o instanţă superioară, numirea în funcţia de
preşedinte sau de vicepreşedinte de instanţă şi transferarea judecătorului la o instanţă de
acelaşi nivel sau la o instanţă inferioară vor fi precedate de evaluarea performanţelor
judecătorului în condiţiile art.13 al prezentei legi, Legii nr. 154 din 5 iulie 2012 privind
selecţia, evaluarea performanţelor şi cariera judecătorilor şi regulamentelor Consiliului
(3) Judecătorii pot solicita transferarea la o instanţă de acelaşi nivel doar după expirarea a 5
ani de la numirea în funcţie, iar judecătorii care deţin funcţia de preşedinte sau de
vicepreşedinte al instanţei judecătoreşti pot solicita transferarea la o instanţă de acelaşi nivel
sau la o instanţă inferioară doar după expirarea mandatelor respective sau revocarea din
funcţie.
(4) Promovarea în funcţia de judecător la o instanţă superioară, numirea în funcţia de
preşedinte sau de vicepreşedinte de instanţă şi transferarea judecătorului la o instanţă de
acelaşi nivel sau la o instanţă inferioară se fac numai cu consimţămîntul lui, la propunerea
Consiliului Superior al Magistraturii, de către Preşedintele Republicii Moldova sau, după caz,
de Parlament.
(5) În cazul reorganizării sau dizolvării instanţei judecătoreşti, judecătorul este transferat,
cu consimţămîntul lui, în temeiul legii, la altă instanţă judecătorească. Dacă refuză transferul
la altă instanţă, judecătorul are dreptul la demisie în condiţiile art. 26.
(6) Judecătorul se consideră promovat în funcţia de judecător la o instanţă superioară, se
consideră numit în funcţia de preşedinte sau de vicepreşedinte de instanţă sau se consideră
transferat la o instanţă de acelaşi nivel ori la o instanţă inferioară la data publicării decretului
respectiv al Preşedintelui Republicii Moldova sau a hotărîrii respective a Parlamentului.
(7) Judecătorul care a fost supus unei sancţiuni disciplinare sau căruia i-a fost acordat
calificativul „insuficient” ca rezultat al evaluării performanţelor nu poate fi promovat în
funcţia de judecător la o instanţă superioară, nu poate fi numit în funcţia de preşedinte sau de
vicepreşedinte de instanţă, nu poate fi transferat la o altă instanţă, nu poate fi ales în calitate
de membru al Consiliului Superior al Magistraturii şi al colegiilor sau al organelor din
subordinea acestuia pe durata unui an de la data adoptării hotărîrii de sancţionare.
Articolul 201. Transferul pe termen limitat
al judecătorilor în alte instanţe
(1) În cazul în care instanţele judecătoreşti nu pot funcţiona normal din cauza incapacităţii
din motive de sănătate a judecătorilor de a-şi exercita atribuţiile timp de 6 luni, din cauza
existenţei unor posturi vacante, din cauza volumului mare de activitate al instanţei
judecătoreşti sau din alte asemenea cauze, preşedintele instanţei judecătoreşti poate solicita
Consiliului Superior al Magistraturii transferul pe termen limitat al judecătorilor din cadrul
altor instanţe.
(2) Transferul pe termen limitat al judecătorilor în alte instanţe, în cazurile specificate la
alin. (1), se admite cu consimţămîntul scris al acestora, prin hotărîre a Consiliului Superior al
Magistraturii. Judecătorul se consideră transferat pe termen limitat doar după publicarea
hotărîrii Consiliului Superior al Magistraturii în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.
(3) Transferul pe termen limitat al judecătorilor se poate face pe o perioadă de cel mult 6
luni, care poate fi prelungită, cu consimţămîntul scris al acestora, cu încă cel mult 6 luni.
(4) În cazul expirării perioadei transferului pe termen limitat sau în cazul consumării
situaţiilor ce au servit drept temei pentru transferul judecătorului în altă instanţă, acesta revine
în instanţa în care a activat cu titlu permanent.
(5) Pe perioada transferului pe termen limitat în alte instanţe, judecătorii beneficiază de
toate drepturile prevăzute de lege pentru funcţia în care sînt transferaţi. În cazul cînd salariul
prevăzut pentru funcţia în care a fost transferat este mai mic, judecătorul beneficiază de
salariul stabilit pentru funcţia ocupată anterior.
Articolul 202. Listele judecătorilor care solicită
promovarea într-o instanţă
judecătorească ierarhic superioară,
numirea în funcţia de preşedinte sau
de vicepreşedinte al instanţei
judecătoreşti sau transferul
în altă instanţă judecătorească
de acelaşi nivel sau într-o instanţă
judecătorească inferioară
(1) Judecătorii care solicită promovarea într-o instanţă judecătorească ierarhic superioară,
numirea în funcţia de preşedinte sau de vicepreşedinte al instanţei judecătoreşti sau transferul
în altă instanţă judecătorească de acelaşi nivel sau într-o instanţă judecătorească inferioară se
includ în listele specificate la art. 62 alin. (2) lit. b)–d), care sînt parte integrantă a
Registrului.
(2) Informaţiile privind persoanele incluse în Registru se prezintă de către secretariatul
Consiliului Superior al Magistraturii colegiului pentru selecţia şi cariera judecătorilor şi
Capitolul VI
RĂSPUNDEREA DISCIPLINARĂ
A JUDECĂTORILOR
Articolul 21. Răspunderea disciplinară a judecătorilor
Judecătorii poartă răspundere disciplinară pentru încălcarea obligaţiilor prevăzute la art.15,
pentru comportamentul care dăunează intereselor serviciului şi prestigiului justiţiei, precum şi
pentru alte abateri disciplinare specificate la art. 22.
Articolul 211. - abrogat
Articolul 22. Abaterile disciplinare
(1) Constituie abatere disciplinară:
a) încălcarea obligaţiei de imparţialitate;
b) aplicarea neuniformă a legislaţiei, intenţionat sau din neglijenţă gravă, dacă acest fapt a
fost constatat de instanţa ierarhic superioară şi a condus la casarea hotărîrii defectuoase;
c) imixtiunea în activitatea altui judecător sau intervenţiile de orice natură pe lîngă
autorităţi, instituţii sau funcţionari pentru soluţionarea unor cereri, pretinderea sau acceptarea
rezolvării intereselor personale sau ale membrilor familiei altfel decît în limitele prevederilor
legale în vigoare;
d) nerespectarea secretului deliberării sau a confidenţialităţii lucrărilor care au acest
caracter;
e) activităţile publice cu caracter politic;
f) nerespectarea dispoziţiilor privind distribuirea aleatorie a dosarelor;
f1) încălcarea, din motive imputabile, a termenelor de examinare a cauzelor aflate în
procedură sau încălcarea normelor imperative ale legislaţiei;
g) încălcarea prevederilor legale referitoare la obligativitatea depunerii declaraţiei cu
privire la venituri şi proprietate şi declaraţiei de interese personale;
h) refuzul nejustificat de a îndeplini o atribuţie de serviciu;
h1) încălcarea termenelor de redactare a hotărîrilor judecătoreşti şi de transmitere a copiilor
de pe acestea participanţilor la proces;
h2) - abrogată;
i) absenţele nemotivate de la serviciu, întîrzierea ori plecarea de la program;
j) atitudinea nedemnă, în timpul exercitării atribuţiilor de serviciu, faţă de colegi, avocaţi,
experţi, martori sau alţi participanţi la proces;
k) încălcarea normelor Codului de etică al judecătorului;
l) nerespectarea de către preşedintele instanţei a obligaţiei de a raporta Consiliului Superior
al Magistraturii abaterile disciplinare ale judecătorilor;
m) exploatarea poziţiei de judecător în scopul obţinerii de foloase necuvenite;
n) încălcarea prevederilor referitoare la incompatibilităţile şi interdicţiile care îi privesc pe
judecători;
o) expunerea în public a acordului sau a dezacordului cu hotărîrea colegilor în scopul
imixtiunii în activitatea acestora.
p) - abrogată;
(2) Anularea sau modificarea hotărîrii judiciare nu atrage răspundere, dacă judecătorul care
a pronunţat-o nu a încălcat intenţionat legea. Excepţie fac cazurile în care legea a fost
încălcată cu neglijenţă, cauzînd persoanelor prejudicii materiale sau morale esenţiale.
Articolul 23. Sancţiunile disciplinare
(1) În condiţiile legii, judecătorului îi pot fi aplicate următoarele sancţiuni disciplinare:
a) avertisment;
b) mustrare;
c) mustrare aspră;
d) - abrogată;
e) eliberare din funcţie;
f) eliberare din funcţia de preşedinte sau vicepreşedinte.
(2) Eliberarea din funcţie se aplică în cazul comiterii de către judecător a unei abateri
disciplinare care dăunează intereselor serviciului şi prestigiului justiţiei, în cazul comiterii
repetate a abaterilor disciplinare specificate la art. 22, precum şi în cazul în care, la evaluarea
performanţelor, s-a stabilit necorespunderea lui evidentă funcţiei deţinute.
(3) În cazul în care, din motive neîntemeiate, preşedinţii (vicepreşedinţii) instanţelor
judecătoreşti nu îndeplinesc obligaţiile prevăzute la art. 161 al Legii nr. 514-XIII din 6 iulie
1995 privind organizarea judecătorească, au comis abaterea disciplinară specificată la art. 22,
alin. (1), lit. l) din prezenta lege ori au eşuat la evaluarea performanţelor, ei sînt eliberaţi din
funcţia de conducere în instanţă.
(4) Sancţiunea disciplinară se aplică în termen de 6 luni de la data constatării abaterii
disciplinare, dar nu mai tîrziu de un an de la data comiterii ei. În cazul în care dintr-o hotărîre
definitivă a unei instanţe judecătoreşti naţionale sau internaţionale rezultă comiterea de către
judecător a unei abateri disciplinare, sancţiunea disciplinară se aplică în termen de un an de la
data devenirii definitive a hotărîrii instanţei judecătoreşti naţionale sau internaţionale.
Capitolul VII
SUSPENDAREA, DETAŞAREA ŞI ELIBERAREA
DIN FUNCŢIE A JUDECĂTORULUI
Articolul 24. Suspendarea din funcţie
(1) Judecătorul poate fi suspendat din funcţie, prin hotărîre a Consiliului Superior al
Magistraturii, dacă:
a) în privinţa lui se începe urmărirea penală, pînă la rămînerea definitivă a hotărîrii în cauza
respectivă;
b) este recunoscut absent fără veste prin hotărîre judecătorească definitivă;
c) participă la campania preelectorală în calitate de candidat pentru autoritatea publică sau
autoritatea administraţiei publice locale;
d) i se acordă concediu de maternitate şi pentru îngrijirea copilului pe un termen de pînă la
3 ani.
(2) În cazul prevăzut la alin.(1) lit.b), salariul judecătorului se plăteşte familiei acestuia, iar
în cazurile prevăzute la lit.a), c) şi d) din acelaşi alineat, salariul se plăteşte judecătorului în
condiţiile legii.
(3) Suspendarea din funcţie a judecătorului din cauzele enumerate la alin. (1), cu excepţia
lit. a), nu atrage anularea inviolabilităţii personale şi a garanţiilor materiale şi sociale.
(4) În cazul prevăzut la alin.(1) lit.a), dacă nu a fost probată vinovăţia judecătorului sau a
fost pronunţată o hotărîre de achitare ori de încetare a procesului penal, suspendarea din
funcţie încetează şi judecătorul este repus în toate drepturile avute anterior.
(5) În cazurile prevăzute la alin.(1) lit.c) şi d), la expirarea termenului pentru care
judecătorul a fost suspendat din funcţie, acestuia i se acordă funcţia de judecător pe care a
deţinut-o pînă la suspendare sau, cu consimţămîntul judecătorului, i se acordă o altă funcţie de
judecător echivalentă.
(6) Hotărîrea privind suspendarea din funcţie a judecătorului poate fi atacată în Curtea
Supremă de Justiţie în condiţiile legii.
Articolul 241. Detaşarea judecătorului
(1) - abrogat
(2) Judecătorul poate fi detaşat din funcţie, cu consimţămîntul său, prin hotărîre a
Consiliului Superior al Magistraturii, în scopul îndeplinirii unei funcţii în cadrul
secretariatului Consiliului Superior al Magistraturii sau al Institutului Naţional al Justiţiei, pe
un termen de pînă la 18 luni, care poate fi prelungit cu cel mult 18 luni. Pentru asigurarea
activităţii Consiliului Superior al Magistraturii, judecătorii aleşi în calitate de membri ai
consiliului şi în funcţia de inspector-judecător în inspecţia judiciară se detaşează din funcţie
pentru toată perioada mandatului.
(3) - abrogat
(4) În cazul detaşării judecătorului în Consiliul Superior al Magistraturii, salariul acestuia
se stabileşte la nivelul salariului judecătorului Curţii Supreme de Justiţie. În cazul detaşării
judecătorului în inspecţia judiciară, în cadrul secretariatului Consiliului Superior al
Magistraturii sau în cadrul Institutului Naţional al Justiţiei, acestuia i se menţine salariul
mediu anterior pentru întreaga perioadă de activitate.
(5) Judecătorului detaşat i se menţine statutul de judecător, iar perioada de activitate în
instituţiile specificate la alin.(2) se include în vechimea în muncă în funcţia de judecător.
(6) La expirarea termenului pentru care judecătorul a fost detaşat din funcţie prin hotărîre a
Consiliului Superior al Magistraturii, acestuia i se acordă funcţia anterioară de judecător pe
care a deţinut-o pînă la detaşare sau, cu consimţămîntul său, i se acordă o altă funcţie de
judecător echivalentă.
Articolul 25. Eliberarea judecătorului din funcţie
(1) Judecătorul este eliberat din funcţie de organul care l-a numit în cazul:
a) depunerii cererii de demisie;
b) stabilirii necorespunderii evidente funcţiei deţinute, ca rezultat al evaluării
performanţelor;
c) - abrogată;
d) transferului într-o altă funcţie în condiţiile legii;
e) - abrogată;
f) comiterii unei abateri disciplinare specificate la art.22 alin.(1);
g) pronunţării hotărîrii definitive de condamnare;
h) pierderii cetăţeniei Republicii Moldova;
i) nerespectării prevederilor art.8;
j) constatării incapacităţii de muncă, dovedite prin certificat medical;
k) expirării împuternicirilor în legătură cu nenumirea judecătorului pînă la atingerea
plafonului de vîrstă, precum şi în legătură cu atingerea de către acesta a plafonului de vîrstă;
l) constatării, prin hotărîre judecătorească definitivă, a capacităţii de exerciţiu restrînse sau
a incapacităţii de exerciţiu;
m) - abrogată;
(2) Propunerea privind eliberarea judecătorului din funcţie este înaintată de Consiliul
Superior al Magistraturii Preşedintelui Republicii Moldova sau, după caz, Parlamentului.
(3) Modul de eliberare din funcţie a judecătorului şi de contestare a hotărîrii de eliberare se
stabileşte de legislaţie.
(31) Eliberarea din funcţie a judecătorului în baza temeiurilor specificate la alin. (1) lit. b),
f), g) şi i) atrage lipsirea acestuia de dreptul la indemnizaţia unică de concediere, prevăzută la
art. 26 alin. (3), şi la stabilirea pensiei în condiţiile art. 32. Judecătorii care cad sub incidenţa
prezentului alineat vor avea dreptul la pensie pentru limită de vîrstă conform condiţiilor
generale stabilite de Legea nr. 156-XIV din 14 octombrie 1998 privind pensiile de asigurări
sociale de stat.
(4) În cazul anulării hotărîrii de eliberare din funcţie a judecătorului acesta va fi repus în
toate drepturile avute anterior, plătindu-i-se, în modul stabilit de lege, drepturile băneşti de
care a fost lipsit.
(5) În caz de deces al judecătorului, Consiliul Superior al Magistraturii declară funcţia
vacantă.
Articolul 26. Demisia judecătorului
(1) Se consideră demisie a judecătorului plecarea onorabilă a acestuia din funcţie dacă, în
exerciţiul funcţiunii şi în afara relaţiilor de serviciu, el nu a comis fapte care discreditează
justiţia sau compromit cinstea şi demnitatea de judecător.
(2) Judecătorul are dreptul la demisie prin depunerea cererii de demisie, inclusiv în cazul
reorganizării sau dizolvării instanţei judecătoreşti.
(3) Judecătorului demisionat sau pensionat i se plăteşte o indemnizaţie unică de concediere
egală cu produsul înmulţirii salariului său mediu lunar la numărul de ani complet lucraţi în
funcţia de judecător. Totodată, în calculul indemnizaţiei unice de concediere pentru
judecătorul demisionat şi reîntors în funcţie se ia timpul activităţii în funcţia de judecător de la
data încetării ultimei demisii.
(4) Judecătorul demisionat are dreptul la pensie pentru vechime în muncă sau la o
indemnizaţie lunară viageră în condiţiile prezentei legi.
(5) Dacă judecătorul demisionat are o vechime în funcţia de judecător de cel puţin 20 de
ani, acesta beneficiază de o indemnizaţie lunară viageră de 80%; de la 25 la 30 de ani – de
85%; de la 30 la 35 de ani – de 90%; de la 35 la 40 de ani – de 95%; de la 40 de ani şi mai
mult – de 100% faţă de salariul mediu plătit în funcţia respectivă de judecător, ţinîndu-se cont
de indexarea salariului.
(6) Judecătorul este considerat demisionat atîta timp, cît respectă prevederile art.8,
păstrează cetăţenia Republicii Moldova şi nu comite fapte ce discreditează justiţia sau
compromit cinstea şi demnitatea de judecător.
(7) În cazul în care constată că judecătorul demisionat nu îndeplineşte condiţiile prevăzute
de prezenta lege, Consiliul Superior al Magistraturii sistează demisia judecătorului, acesta
fiind în drept să atace hotărîrea de sistare în instanţa judecătorească într-un termen de 10 zile
de la data primirii copiei de pe hotărîre.
(8) Demisia judecătorului se sistează şi în cazul numirii repetate a acestuia în funcţia de
judecător.
Articolul 261. Menţinerea împuternicirilor
judecătorului
Împuternicirile judecătorului transferat, detaşat, suspendat în perioada examinării de către
acesta a unei cauze penale sau civile aflate în faza de terminare se menţin pînă la încheierea
judecării cauzei respective.
Capitolul VIII
PROTECŢIA DE STAT A JUDECĂTORULUI,
ASIGURAREA LUI MATERIALĂ ŞI SOCIALĂ
Articolul 27. Protecţia de stat a judecătorului
şi a membrilor familiei lui
(1) Judecătorul, membrii familiei lui şi averea lor se află sub protecţia statului. La cererea
judecătorului sau a preşedintelui instanţei judecătoreşti, organele afacerilor interne sînt
obligate să ia măsurile de rigoare pentru asigurarea securităţii judecătorului şi a membrilor
familiei lui, integrităţii bunurilor acestora.
(2) Atentarea la viaţa şi sănătatea judecătorului, distrugerea sau deteriorarea bunurilor,
ameninţarea lui cu omor, violenţă sau cu deteriorarea bunurilor, calomnierea ori insultarea
acestuia, precum şi atentarea la viaţa şi sănătatea rudelor apropiate (părinţilor, soţiei, soţului,
copiilor), atrag răspunderea stabilită de lege. Judecătorul are dreptul să fie asigurat de către
organele afacerilor interne cu mijloace de apărare.
Articolul 28. Salarizarea judecătorului
(1) Judecătorii instanţelor judecătoreşti sînt salarizaţi în condiţiile şi în modul stabilite de
Legea nr.355-XVI din 23 decembrie 2005 cu privire la sistemul de salarizare în sectorul
bugetar.
(2) Salarizarea şi alte drepturi cuvenite personalului militar şi civil al instanţelor
judecătoreşti militare se asigură de către Ministerul Apărării, în conformitate cu legislaţia în
vigoare şi cu reglementările referitoare la drepturile materiale de care beneficiază militarii
activi. Ofiţerilor din rîndul magistraţilor militari care au lucrat fără întrerupere în instanţe
judecătoreşti, în organe de anchetă şi în procuratură sau care au fost aleşi în organele de stat
vechimea în muncă în aceste instanţe li se include în vechimea în serviciul militar şi se
calculează în conformitate cu legislaţia în vigoare referitoare la militari.
Articolul 29. Concediul judecătorului
(1) Judecătorul are dreptul la un concediu de odihnă anual de 30 de zile calendaristice.
(2) Dacă judecătorul are o vechime în funcţia publică de pînă la 5 ani, concediul lui se
majorează cu 2 zile lucrătoare, de la 5 ani la 10 ani - cu 5 zile lucrătoare, de la 10 la 15 ani -
cu 10 zile lucrătoare, de peste 15 ani - cu 15 zile lucrătoare.
(3) Concediul de odihnă anual se acordă judecătorilor de către preşedinţii instanţelor
respective, în conformitate cu programul concediilor de odihnă anuale aprobat de către
aceştia. Preşedinţilor şi vicepreşedinţilor instanţelor judecătoreşti concediul de odihnă anual
se acordă de către Consiliul Superior al Magistraturii.
(4) Concediul de odihnă anual se acordă judecătorului Curţii Supreme de Justiţie în
conformitate cu programul aprobat, cu cel puţin două săptămîni înainte de sfîrşitul fiecărui an
calendaristic, de către Plenul Curţii Supreme de Justiţie. Preşedintelui Curţii Supreme de
Justiţie concediul de odihnă anual se acordă prin hotărîre a Plenului Curţii Supreme de
Justiţie. Vicepreşedinţilor preşedinţi ai colegiilor, vicepreşedinţilor colegiilor şi judecătorilor
Curţii Supreme de Justiţie concediul de odihnă anual se acordă de către Preşedintele Curţii
Supreme de Justiţie.
(5) Judecătorul poate fi rechemat din concediul de odihnă anual numai cu consimţămîntul
scris al acestuia şi doar în situaţii neprevăzute, care fac necesară prezenţa lui la serviciu. În
acest caz, judecătorul nu este obligat să restituie indemnizaţia pentru zilele de concediu
nefolosite. Rechemarea din concediu se efectuează în ordinea stabilită pentru acordarea lui. În
lipsa preşedintelui judecătoriei, curţii de apel sau Curţii Supreme de Justiţie, inclusiv în cazul
interimatului, rechemarea din concediu se efectuează, după caz, de către Consiliul Superior al
Magistraturii sau Plenul Curţii Supreme de Justiţie.
Articolul 30. - abrogat
Articolul 31. Alte garanţii sociale
Judecătorul şi membrii familiei sale beneficiază de asistenţă medicală gratuită la nivel
minim necesar şi de alte garanţii sociale prevăzute de lege.
Articolul 32. Asigurarea cu pensie
Judecătorul are dreptul la pensie conform Legii privind pensiile de asigurări sociale de stat.
Articolul 321. Organele care efectuează stabilirea şi
plata indemnizaţiilor lunare viagere
(1) Indemnizaţiile lunare viagere se stabilesc şi se plătesc de organele de asigurări sociale.
(2) Organele de asigurări sociale au dreptul de control asupra autenticităţii actelor ce
confirmă stagiul de muncă şi venitul asigurat, eliberate de organele abilitate.
Articolul 322. Sursa de finanţare a indemnizaţiilor
lunare viagere
Cheltuielile pentru achitarea indemnizaţiilor lunare viagere sînt suportate după cum
urmează: 50% din mărimea stabilită – de la bugetul asigurărilor sociale de stat şi 50% – de la
bugetul de stat.
Articolul 33. Asigurarea de stat şi plăţile
de compensare
(1) Viaţa, sănătatea şi bunurile judecătorului sînt supuse asigurării de stat obligatorii de la
bugetul de stat. Viaţa şi sănătatea judecătorului sînt supuse asigurării de stat obligatorii la o
sumă egală cu suma mijloacelor lui băneşti de întreţinere pe 15 ani la ultimul loc de lucru.
(2) Suma de asigurare se plăteşte în caz de:
a) moarte violentă sau deces al judecătorului în exerciţiul funcţiunii, dacă decesul a
survenit ca urmare a unor leziuni corporale sau altei vătămări violente a sănătăţii ori a unui
accident de muncă, - succesorilor lui, sub forma unei indemnizaţii unice egale cu produsul
înmulţirii salariului mediu anual al decedatului la numărul de ani compleţi pe care acesta nu i-
a supravieţuit pînă la atingerea plafonului de vîrstă, dar nu mai puţin de 15 salarii medii
anuale;
b) mutilare a judecătorului sau de o altă vătămare violentă a sănătăţii ori mutilare, sau o altă
vătămare a sănătăţii judecătorului ca urmare a unui accident de muncă care exclude
posibilitatea de a continua activitatea profesională şi a provocat pierderea capacităţii depline
de muncă - sub forma unei indemnizaţii unice egale cu suma mijloacelor lui băneşti de
întreţinere pe 15 ani;
c) cauzare judecătorului în exerciţiul funcţiunii de leziuni corporale sau de o altă vătămare
violentă a sănătăţii ori cauzare de leziuni corporale ca urmare a unui accident de muncă ce nu
au provocat pierderea capacităţii de muncă, dar exclud posibilitatea de a continua activitatea
profesională - sub forma unei indemnizaţii unice egale cu suma mijloacelor lui băneşti de
întreţinere pe un an;
d) mutilare a judecătorului în exerciţiul funcţiunii sau de o altă vătămare violentă a sănătăţii
ori mutilare, sau o altă vătămare a sănătăţii judecătorului ca urmare a unui accident de muncă
ce exclude posibilitatea de a continua activitatea profesională - sub forma unei compensaţii
lunare egale cu salariul pe care l-a avut în funcţia de judecător. Pensia de invaliditate sau alte
tipuri de pensii stabilite pînă sau după pierderea capacităţii de a continua activitatea
profesională nu se includ în calculul despăgubirii. În această despăgubire nu se include nici
salariul primit de către judecător după vătămare şi despăgubirile de asigurare de stat;
e) moarte violentă sau deces al judecătorului ca urmare a unor leziuni corporale sau a altei
vătămări violente a sănătăţii, sau a unui accident de muncă - membrilor familiei acestuia
inapţi de muncă, aflaţi la întreţinerea lui, sub forma unei indemnizaţii lunare egale cu
diferenţa dintre partea ce le revenea din salariul celui decedat şi pensia stabilită în legătură cu
pierderea întreţinătorului, fără a se lua în calcul ajutorul unic.
(3) - abrogat.
(4) În caz de deces al judecătorului demisionat sau pensionat, familiei lui sau persoanei
care dovedeşte că a suportat cheltuielile ocazionate de deces i se plăteşte un ajutor de deces în
cuantumul echivalent cu cel stabilit anual prin legea bugetului asigurărilor sociale de stat.
(5) Prejudiciul material cauzat în legătură cu activitatea de serviciu a judecătorului prin
deteriorarea sau nimicirea bunurilor acestuia, bunurilor membrilor familiei lui sau ale rudelor
apropiate se repară integral de la bugetul de stat.
Articolul 34. Legitimaţia judecătorului
(1) Judecătorul primeşte legitimaţie de un model aprobat de Preşedintele Republicii
Moldova sau, după caz, de Parlament.
(2) Legitimaţia judecătorului este eliberată de Consiliul Superior al Magistraturii şi serveşte
ca document de identitate pe întreg teritoriul republicii.
(3) - abrogat
Capitolul X
DISPOZIŢII FINALE ŞI TRANZITORII
Articolul I
Prezenta lege intră în vigoare de la data publicării.
Articolul II
Legile şi alte acte normative rămîn în vigoare în partea care nu contravine prezentei legi.
Articolul III
(1) Se consideră că preşedinţii, vicepreşedinţii şi judecătorii din judecătoriile raionale,
municipale (de sector), în exerciţiul funcţiunii la data adoptării prezentei legi îndeplinesc toate
condiţiile prevăzute pentru aceste funcţii şi sînt inamovibili în perioada pentru care au fost
numiţi.
(2) Prevederile prezentei legi referitoare la indemnizaţii se extind asupra judecătorilor
pensionaţi sau eliberaţi după expirarea împuternicirilor, cu condiţia unei vechimi în funcţia de
judecător de cel puţin 15 ani.
(3) Sub incidenţa art. 26 şi art. 32 cad judecătorii pensionaţi din această funcţie, indiferent
de data pensionării.
(4) Persoanelor menţionate la alin. (3) li se stabileşte şi li se plăteşte o indemnizaţie lunară
viageră în condiţiile art. 26 şi 322.
Articolul IV
(1) Judecătorilor Curţii Supreme de Justiţie transferaţi în interes de serviciu, în condiţiile
prezentei legi, în funcţii cu nivel de salarizare mai mic li se păstrează salariul funcţiei,
adaosurile şi suplimentele anterioare.
(2) Funcţionarii din aparatul Curţii Supreme de Justiţie transferaţi în interes de serviciu în
funcţii cu nivel de salarizare mai mic beneficiază timp de 3 luni de la data transferului de
salariul funcţiei anterior.
Articolul V
Consiliul Superior al Magistraturii, pînă la 1 decembrie 1995, va prezenta Parlamentului
lista de candidaţi la funcţia de judecători ai Curţii Supreme de Justiţie şi Preşedintelui
Republicii Moldova lista de candidaţi la funcţia de judecători ai tribunalelor şi Curţii de Apel.
Articolul VI
Guvernul, în termen de 3 luni de la data adoptării prezentei legi:
- aduce actele sale normative în concordanţă cu prezenta lege.
PREŞEDINTELE PARLAMENTULUI Petru LUCINSCHI

Republica Moldova
PARLAMENTUL
LEGE Nr. 514
din 06.07.1995
privind organizarea judecătorească
Publicat : 19.10.1995 în Monitorul Oficial Nr. 58 art Nr : 641
MODIFICAT
LP153 din 05.07.12, MO185/31.08.12 art.620
LP37 din 07.03.12, MO60-62/30.03.12 art.195
LP163 din 22.07.11, MO146/28.08.11 art.448
LP15-XVI din 03.02.09, MO57-58/20.03.09 art.163
LP306-XVI din 25.12.08, MO30-33/13.02.09 art.77
LP258-XVI din 29.11.07, MO14-15/22.01.08 art.48; în vigoare 22.04.08
LP247-XVI din 21.07.06, MO174-177/10.11.06 art.796

LP64-XVI din 30.03.06, MO66-69/28.04.06 art.273
LP174-XVI din 22.07.05, MO107-109/12.08.05 art.533
LP145-XV din 14.05.2004, MO88-90/04.06.04 art.461
LP564 din 25.12.03, MO22-25/06.02.04 art.137
LP206 din 29.05.03, MO149/18.07.03 art.598
L191 din 08.05.03, MO97/31.05.03 art.432
LP1595 din 26.12.02, MO73/18.04.03 art.326
LP1144 din 20.06.02, MO110/01.08.02 art.835
LP486 din 28.09.01, MO121/05.10.01, art.865
LP373 din 19.07.01, MO129/23.10.2001 art.926
LP84 din 20.04.01 MO52-54 din 17.05.01
LP81 din 20.04.01, MO52-54/17.05.01
LP1089-XIV din 23.06.2000
LP762-XIV din 24.12.1999
LP474-XIV din 25.06.99
LP1363-XIII din 29.10.97
LP970-XIII din 24.07.96
Parlamentul adoptă prezenta lege

T i t l u l I
DISPOZIŢII GENERALE
Articolul 1. Puterea judecătorească
(1) Puterea judecătorească este independentă, separată de puterea legislativă şi puterea
executivă, are atribuţii proprii, exercitate prin instanţele judecătoreşti, în conformitate cu
principiile şi dispoziţiile prevăzute de Constituţie şi de alte legi.
(2) Justiţia se înfăptuieşte în numele legii.
Articolul 2. Baza juridică a organizării judecătoreşti
Organizarea judecătorească este reglementată de Constituţie, de prezenta lege şi de alte
acte legislative.
[Art.2 modificat prin LP247-XVI din 21.07.06, MO174-177/10.11.06 art.796]
Articolul 3. Formarea instanţelor judecătoreşti
Instanţele judecătoreşti se formează pe principiul numirii judecătorilor.
Articolul 4. Sarcinile instanţelor judecătoreşti
(1) Instanţele judecătoreşti înfăptuiesc justiţia în scopul apărării şi realizării drepturilor şi
libertăţilor fundamentale ale cetăţenilor şi ale asociaţiilor acestora, ale întreprinderilor,
instituţiilor şi organizaţiilor.
(2) Instanţele judecătoreşti judecă toate cauzele privind raporturile juridice civile, de
contencios administrativ, contravenţionale şi penale, precum şi orice alte cauze pentru care
legea nu stabileşte o altă competenţă.
[Art.4 al.(2) în redacţia LP153 din 05.07.12, MO185/31.08.12 art.620]
[Art.4 al.(2) modificat prin LP206 din 29.05.03, MO149/18.07.03 art.598]
[Art.4 al.(3) exclus prin LP247-XVI din 21.07.06, MO174-177/10.11.06 art.796]
Articolul 5. Înfăptuirea justiţiei în strictă conformitate
cu legislaţia
(1) Justiţia se înfăptuieşte în strictă conformitate cu legislaţia.
(2) Legile altor state se aplică numai în modul prevăzut de legislaţia Republicii Moldova şi de
tratatele internaţionale la care Republica Moldova este parte.
[Art.4 al.(2) modificat prin LP247-XVI din 21.07.06, MO174-177/10.11.06 art.796]
Articolul 6. Accesul liber la justiţie
(1) Orice persoană are dreptul la satisfacţie efectivă din partea instanţelor judecătoreşti
competente împotriva actelor care violează drepturile, libertăţile şi interesele sale legitime.
(2) Asociaţiile cetăţenilor, întreprinderile, instituţiile şi organizaţiile au dreptul, în modul
stabilit de lege, la acţiune în instanţă judecătorească pentru apărarea drepturilor şi intereselor
legitime care le-au fost încălcate.
Articolul 61. Distribuirea aleatorie a dosarelor
şi constituirea completelor de judecată
[Art.61titlul în redacţia LP153 din 05.07.12, MO185/31.08.12 art.620]
(1) Activitatea de judecare a cauzelor se desfăşoară cu respectarea principiului distribuirii
aleatorii a dosarelor prin intermediul programului electronic de gestionare a dosarelor. În
cazul în care judecătorul căruia i-a fost repartizată cauza este în imposibilitatea de a continua
judecarea acesteia, persoana responsabilă, în temeiul unei încheieri motivate a preşedintelui
instanţei judecătoreşti, prin intermediul programului electronic de gestionare a dosarelor,
asigură redistribuirea aleatorie a dosarului altui judecător. Fişa cu datele privind distribuirea
aleatorie a dosarelor se anexează în mod obligatoriu la fiecare dosar.
[Art.61al.(1) în redacţia LP153 din 05.07.12, MO185/31.08.12 art.620]
(11) Constituirea completelor de judecată şi desemnarea preşedinţilor acestora se fac la
începutul anului prin dispoziţie a preşedintelui instanţei. Schimbarea membrilor completului
se face în cazuri excepţionale, în baza unei încheieri motivate a preşedintelui instanţei
judecătoreşti şi potrivit criteriilor obiective stabilite de regulamentul aprobat de Consiliul
Superior al Magistraturii. Încheierea motivată privind schimbarea membrilor completului se
anexează la materialele dosarului.
[Art.61al.(11) introdus prin LP153 din 05.07.12, MO185/31.08.12 art.620]
(2) Cauzele repartizate unui complet de judecată nu pot fi trecute altui complet decît în
condiţiile prevăzute de lege.
[Art.61 introdus prin LP247-XVI din 21.07.06, MO174-177/10.11.06 art.796]
Articolul 7. Prezumţia nevinovăţiei
Orice persoană acuzată de un delict este prezumată nevinovată pînă cînd vinovăţia sa va fi
dovedită în mod legal, în baza sentinţei definitive a instanţei judecătoreşti.
Articolul 8. Egalitatea în faţa legii
Toţi cetăţenii Republicii Moldova sînt egali în faţa legii şi autorităţii judecătoreşti, fără
deosebire de rasă, naţionalitate, origine etnică, limbă, religie, sex, opinie, apartenenţă politică,
avere sau de origine socială, precum şi de alte împrejurări.
Articolul 9. Limba de procedură şi dreptul la interpret
(1) Procedura judiciară se desfăşoară în limba moldovenească.
(2) Persoanele care nu posedă sau nu vorbesc limba moldovenească au dreptul de a lua
cunoştinţă de toate actele şi lucrările dosarului, de a vorbi în instanţă prin interpret.
(3) În cazurile şi în modul prevăzute de legislaţia procesuală, procedura judiciară se poate
desfăşura şi în altă limbă, în condiţiile Legii cu privire la funcţionarea limbilor vorbite pe
teritoriul Republicii Moldova.
[Art.9 al.(3) în redacţia LP247-XVI din 21.07.06, MO174-177/10.11.06 art.796]
(4) În cazul cînd procedura judiciară se efectuează în altă limbă, documentele procesuale
judiciare se întocmesc în mod obligatoriu şi în limba moldovenească.
Articolul 10. Caracterul public al dezbaterilor judecăto-
reşti şi principiul contradictorialităţii
(1) Şedinţele de judecată sînt publice. Judecarea cauzelor în şedinţă închisă se admite numai
în cazurile stabilite prin lege, cu respectarea procedurii.
(2) Hotărîrile instanţelor judecătoreşti se pronunţă public.
(3) Judecarea cauzelor se efectuează pe principiul contradictorialităţii.
(4) Hotărîrile judecătoriilor, ale curţilor de apel şi ale Curţii Supreme de Justiţie se publică
pe pagina web din internet.
(5) Modul de publicare a hotărîrilor judecătoreşti este stabilit prin Regulamentul privind
modul de publicare a hotărîrilor judecătoreşti, aprobat de către Consiliul Superior al
Magistraturii
[Art.10 al. (4)-(5) introduse prin LP258-XVI din 29.11.07, MO14-15/22.01.08 art.48; va fi
pus în aplicare după crearea condiţiilor corespunzătoare, dar nu mai tîrziu de 1 ianuarie
2010]
Articolul 11. Asistenţa juridică la înfăptuirea justiţiei
(1) În tot cursul procesului părţile au dreptul să fie reprezentate sau, după caz, asistate de către
un apărător ales sau de către un avocat care acordă asistenţă juridică garantată de stat.
[Art.11 al.(2) abrogat prin LP153 din 05.07.12, MO185/31.08.12 art.620]
(3) Asistenţa juridică internaţională se solicită sau se acordă în condiţiile prevăzute de lege şi
de convenţiile internaţionale la care Republica Moldova este parte.
[Art.12 abrogat prin LP153 din 05.07.12, MO185/31.08.12 art.620]
Articolul 13. Inadmisibilitatea imixtiunii în înfăptuirea
justiţiei
(1) Imixtiunea în înfăptuirea justiţiei este interzisă.
(2) Exercitarea de presiune asupra judecătorilor cu scopul de a împiedica judecarea completă
şi obiectivă a cauzei sau de a influenţa emiterea hotărîrii judiciare atrage răspundere
contravenţională sau penală conform legii.
(3) Mitingurile, demonstraţiile şi alte acţiuni desfăşurate la o distanţă mai mică de 25 metri de
localul în care se înfăptuieşte justiţia, dacă se fac cu scopul de a exercita presiune asupra
judecătorilor, se califică drept imixtiune în activitatea lor.
Articolul 14. Înregistrarea şedinţelor
(1) Şedinţele de judecată se înregistrează prin utilizarea mijloacelor tehnice video sau audio
ori se consemnează prin stenografiere. Înregistrările şi stenogramele se transcriu de îndată.
Înregistrarea audio şi/sau video a şedinţelor de judecată se realizează în modul stabilit de
Consiliul Superior al Magistraturii.
(2) Grefierul sau specialistul în stenografie consemnează toate afirmaţiile, întrebările şi
susţinerile participanţilor la proces şi ale altor persoane care participă la judecarea cauzei,
precum şi ale judecătorilor.
(3) Înregistrarea audio şi video, fotografierea, precum şi utilizarea altor mijloace tehnice, de
către participanţii la proces şi de către alte persoane se admit numai în condiţiile legii
procesuale.
[Art.14 în redacţia LP247-XVI din 21.07.06, MO174-177/10.11.06 art.796; va fi pus în
aplicare după crearea condiţiilor corespunzătoare, dar nu mai tîrziu de 1 ianuarie 2008]
[Art.14 al. (2) modificat prin LP191 din 08.05.03, MO97/31.05.03 art.432]
[Art.14 al.(3)-(4) excluse prin LP191 din 08.05.03, MO97/31.05.03 art.432]
T i t l u l II
SISTEMUL JUDECĂTORESC
Capitolul 1
DISPOZIŢII PRINCIPALE
Articolul 15. Instanţele judecătoreşti
(1) Justiţia se înfăptuieşte prin intermediul următoarelor instanţe judecătoreşti:
a) Curtea Supremă de Justiţie;
b) curţile de apel;
c) judecătorii.
[Art. 15 al. (1) modificat prin LP191 din 08.05.03, MO97/31.05.03 art.432]
(2) Pentru anumite categorii de cauze pot funcţiona judecătorii specializate. În cadrul
instanţelor judecătoreşti pot funcţiona colegii sau complete de judecată specializate.
[Art.15 al. (2) în redacţia LP29 din 06.03.12, MO48/13.03.12 art.146; în vigoare13.03.12]
Notă: Legea №163 din 22.07.2011 (art.III-XV) declarate neconstituţionale prin HCC3
din 09.02.12, MO38-41/24.02.12 art.7; în vigoare 09.02.12
[Art.15 al. (2) în redacţia LP163 din 22.07.11, MO146/28.08.11 art.448; în vigoare
12.09.11]
(21) În cadrul judecătoriilor, din rîndul judecătorilor instanţei se numesc judecători de
instrucţie cu atribuţii proprii în desfăşurarea procesului penal. Numirea judecătorilor de
instrucţie se realizează potrivit procedurii şi condiţiilor prevăzute de regulamentul Consiliului
[Art.15 al.(21) introdus prin LP153 din 05.07.12, MO185/31.08.12 art.620]
(3) Înfiinţarea de instanţe extraordinare este interzisă.
(4) Instanţele judecătoreşti sînt persoane juridice, au ştampilă cu imaginea stemei de stat şi cu
denumirea lor.
Articolul 16. Preşedinţii şi vicepreşedinţii instanţelor
judecătoreşti
(1) Instanţele judecătoreşti sînt conduse de cîte un preşedinte.
(2) Preşedinţii instanţelor judecătoreşti sînt asistaţi de vicepreşedinţi. Funcţia de
vicepreşedinte se instituie în judecătoriile în care numărul de judecători este mai mare de 6,
iar în curţile de apel şi în Curtea Supremă de Justiţie, numărul de vicepreşedinţi se stabileşte
potrivit numărului de colegii.
(21) Vicepreşedinţii curţilor de apel şi ai Curţii Supreme de Justiţie exercită concomitent şi
funcţia de preşedinte al colegiilor formate în cadrul instanţelor.
(3) Preşedinţii şi vicepreşedinţii judecătoriilor şi ai curţilor de apel sînt numiţi în funcţie de
către Preşedintele Republicii Moldova, la propunerea Consiliului Superior al Magistraturii, pe
un termen de 4 ani.Aceştia pot deţine funcţiile respective pe durata a cel mult două mandate
succesiv.
[Art.16 al.(3) modificat prin LP486 din 28.09.01 MO121-123 din 05.10.01]
(4) Preşedintele Republicii Moldova poate respinge propunerea Consiliului Superior al
Magistraturii de numire în funcţia de preşedinte sau vicepreşedinte al judecătoriei sau al curţii
de apel doar în cazul depistării unor probe incontestabile de incompatibilitate a candidatului
cu funcţia respectivă, de încălcare a legislaţiei de către acesta sau de încălcare a procedurilor
legale de selectare şi promovare a lui. În cazul respingerii propunerii Consiliului Superior al
Magistraturii, Preşedintele Republicii Moldova va aduce la cunoştinţa acestuia motivele
temeinice ale respingerii.
[Art.16 al.(4) introdus prin LP174-XVI din 22.07.05, MO107-109/12.08.05 art.533]
(5) Refuzul de numire în funcţie sau de reconfirmare în funcţie se face în termen de 30 de zile
de la data parvenirii propunerii corespunzătoare. În cazul apariţiei unor circumstanţe care
necesită o examinare suplimentară, Preşedintele Republicii Moldova anunţă Consiliul
Superior al Magistraturii despre prelungirea termenului indicat cu 15 zile. La propunerea
repetată a Consiliului Superior al Magistraturii, Preşedintele Republicii Moldova emite un
decret privind numirea în funcţia de preşedinte sau vicepreşedinte al judecătoriei sau al curţii
de apel în termen de 30 de zile de la data parvenirii propunerii repetate.
[Art.16 al.(5) introdus prin LP174-XVI din 22.07.05, MO107-109/12.08.05 art.533]
(6) În cazul survenirii vacanţei funcţiei, inclusiv în cazul expirării mandatului
preşedintelui instanţei judecătoreşti, funcţiile acestuia, pînă la numirea unui nou preşedinte,
sînt exercitate de către un vicepreşedinte al instanţei sau de către un alt judecător, desemnat
de Consiliul Superior al Magistraturii.
Articolul 161. Competenţa preşedinţilor şi vicepreşedinţilor
instanţelor judecătoreşti
(1) Preşedintele instanţei judecătoreşti:
a) participă la examinarea cauzelor distribuite în condiţiile art. 61;
b) aprobă componenţa colegiilor şi coordonează activitatea acestora;
c) coordonează activitatea judecătorilor pentru a asigura judecarea cauzelor în termen
rezonabil, distribuie sarcinile între judecători;
d) delimitează atribuţiile vicepreşedinţilor;
e) propune Consiliului Superior al Magistraturii numirea unuia sau mai multor judecători
dintre judecătorii instanţei în calitate de judecător de instrucţie;
f) asigură specializarea şi perfecţionarea profesională a judecătorilor instanţei;
g) decide asupra necesităţii de a examina colegial unele cauze privind anumite materii sau
categorii de persoane;
h) constituie completele de judecată şi decide asupra schimbării membrilor acestora, în
condiţiile art. 61 alin. (11);
i) verifică procesul de repartizare aleatorie a dosarelor parvenite în instanţă spre examinare;
j) exercită controlul asupra întocmirii şi afişării, în termenul stabilit de norma procesuală, a
informaţiei privind cauzele fixate pentru judecare, inclusiv privind obiectul acestora;
k) conduce activitatea de generalizare a practicii judiciare şi de analiză a statisticii judiciare
şi prezintă informaţii asupra acestor activităţi Consiliului Superior al Magistraturii şi,
respectiv, Departamentului de administrare judecătorească în partea ce ţine de analiza
statisticii judiciare;
l) examinează petiţiile, în condiţiile legii, cu excepţia celor care ţin de acţiunile
judecătorilor în înfăptuirea justiţiei, precum şi de conduita acestora;
m) aprobă şi prezintă spre informare Consiliului Superior al Magistraturii programul
concediilor de odihnă anuale ale judecătorilor, acordă judecătorilor concediile de odihnă
anuale şi îi recheamă din concediu;
n) reprezintă instanţa de judecată în relaţiile cu autorităţile publice şi cu mass-media;
o) numeşte în funcţie funcţionarii publici, modifică, suspendă şi încetează, în condiţiile
legii, raporturile de muncă ale acestora, angajează, modifică, suspendă şi încetează raporturile
de muncă ale personalului contractual al secretariatului instanţei judecătoreşti;
p) aplică sancţiuni disciplinare şi adoptă măsuri de stimulare a personalului secretariatului
q) exercită alte atribuţii, conform legii.
(2) Vicepreşedintele instanţei judecătoreşti exercită funcţiile preşedintelui instanţei
judecătoreşti în cazul absenţei acestuia.
[Art.161 introdus prin LP153 din 05.07.12, MO185/31.08.12 art.620]
Articolul 17. Judecarea cauzelor
Cauzele în materie civilă, penală sau în alte materii se judecă de către instanţele
judecătoreşti în condiţiile normelor procesuale.
[Art.17 în redacţia LP153 din 05.07.12, MO185/31.08.12 art.620]
[Art.17 modificat prin LP206 din 29.05.03, MO149/18.07.03 art.598]
Articolul 20. Hotărîrile instanţei judecătoreşti
(1) Hotărîrile instanţei judecătoreşti se pronunţă în numele legii de către un singur judecător
sau, după caz, cu votul majorităţii judecătorilor din complet.
(2) Împotriva hotărîrilor judecătoreşti, părţile interesate şi organele de stat competente pot
exercita căile de atac, în condiţiile legii.
(3) Hotărîrile instanţei judecătoreşti sînt obligatorii şi neexecutarea lor atrage răspundere,
conform legii.
Articolul 21. Probleme organizatorice
Localităţile de reşedinţă, circumscripţia instanţelor judecătoreşti şi numărul lor, precum şi
numărul judecătorilor din judecătorii şi curţile de apel se stabilesc prin lege.
Articolul 21. Aspecte organizatorice
(1) Localităţile de reşedinţă şi circumscripţia instanţelor judecătoreşti sînt stabilite
conform anexelor la prezenta lege.
(2) Se stabileşte un număr de 504 posturi de judecător pentru toate instanţele
judecătoreşti din Republica Moldova, inclusiv 33 de posturi de judecător pentru Curtea
Supremă de Justiţie. Numărul total al posturilor de judecător include şi numărul
posturilor de judecător pentru instanţele judecătoreşti amplasate în stînga Nistrului.
(3) Instanţele judecătoreşti se asigură cu numărul necesar de judecători, precum şi cu
numărul necesar de personal în condiţiile prezentei legi şi ale hotărîrilor Consiliului
(4) Numărul necesar de judecători pentru fiecare instanţă se stabileşte în
corespundere cu Regulamentul privind criteriile de stabilire a numărului de judecători
în instanţele judecătoreşti, aprobat de Consiliul Superior al Magistraturii.
Regulamentul este public, se plasează pe pagina web a Consiliului Superior al
Magistraturii şi se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.
(5) În cazul în care buna funcţionare a instanţelor judecătoreşti este grav afectată din
cauza numărului de posturi vacante temporar, acestea pot fi ocupate pe o perioadă
nedeterminată, conform legii, în cazul în care posturile de judecător au devenit vacante
în urma:
a) detaşării;
b) suspendării din funcţie, în temeiul art. 24 al Legii nr. 544-XIII din 20 iulie 1995 cu
privire la statutul judecătorului;
c) altor cauze, pe o perioadă mai mare de un an.
(6) Numărul de posturi vacante temporar, care pot fi ocupate în cazurile prevăzute la
alin. (5), se aprobă pentru fiecare instanţă judecătorească de către Consiliul Superior al
Magistraturii, la propunerea preşedintelui instanţei, în termen de 15 zile după apariţia
vacanţei postului.
(7) După încetarea situaţiilor specificate la alin. (5), în cazul cînd judecătorul revine la
instanţa în care a activat anterior, Consiliul Superior al Magistraturii, la propunerea
preşedintelui instanţei judecătoreşti, este obligat să-i asigure de îndată un post vacant
din fondul de rezervă specificat la alin. (8) şi (9) în cazul în care nu mai există posturi
vacante la acea instanţă.
(8) Pentru asigurarea posturilor de judecător necesare la încetarea situaţiilor
specificate la alin. (5) se constituie un fond de rezervă de 15 posturi de judecător, care
poate fi actualizat prin revizuirea prezentei legi.
(9) Posturile din fondul de rezervă se repartizează instanţelor judecătoreşti prin
hotărîre a Consiliului Superior al Magistraturii dacă în instanţele unde judecătorul a
solicitat revenirea pe post nu există posturi vacante.
(10) În cazul apariţiei ulterioare a unor posturi vacante la instanţa respectivă,
temporar sau definitiv, posturile de judecător repartizate în condiţiile alin. (6) se
reinclud de drept, de la data apariţiei vacanţei postului, în fondul de rezervă, iar
judecătorul care a ocupat un astfel de post este considerat încadrat în postul care a
devenit vacant. Includerea postului vacant în fondul de rezervă se constată, la
propunerea preşedintelui instanţei, prin hotărîre a Consiliului Superior al
Magistraturii, în termen de 15 zile de la apariţia vacanţei postului.
(11) Sumele de bani corespunzătoare finanţării posturilor neocupate prevăzute la alin.
(5) se virează la bugetul de stat la sfîrşitul fiecărui an calendaristic.
[Art.21 în redacţia LP153 din 05.07.12, MO185/31.08.12 art.620; în vigoare 01.01.13]
Articolul 22. Cheltuielile pentru înfăptuirea justiţiei
(1) Mijloacele financiare necesare bunei funcţionări a instanţelor judecătoreşti sînt aprobate
de Parlament, la propunerea Consiliului Superior al Magistraturii, şi sînt incluse la bugetul de
stat. Aceste mijloace nu pot fi micşorate fără acordul Consiliului Superior al Magistraturii şi
se alocă în mod regulat.
(2) Cheltuielile de judecată sînt reglementate de lege şi se includ la capitolul cheltuieli în
bugetele instanţelor judecătoreşti respective, la un articol aparte.
[Art. 22 al.(1) modificat prin LP191 din 08.05.03, MO97/31.05.03 art.432]
[Art.23 în redacţia LP247-XVI din 21.07.06, MO174-177/10.11.06 art.796]
[Art.23 modificat prin L191 din 08.05.03, MO97/31.05.03 art.432]
[Art.23 completat prin LP84 din 20.04.01, MO52-54 din 17.05.01]
Articolul 231. Autoadministrarea judecătorească
(1) Independenţa instanţelor judecătoreşti reprezintă independenţa organizaţională şi
funcţională a acestora, care este realizată prin autoadministrare judecătorească.
(2) Autoadministrarea judecătorească este dreptul şi capacitatea reală a instanţelor
judecătoreşti şi a judecătorilor de a soluţiona problemele funcţionării sistemului judecătoresc
în mod autonom şi responsabil.
(3) Autoadministrarea judecătorească se realizează în baza principiilor reprezentativităţii şi
eligibilităţii organelor autorităţii judecătoreşti, precum şi în baza angajării răspunderii
organelor autoadministrării judecătoreşti pentru exercitarea în mod corespunzător a funcţiilor
delegate.
(4) Organele autoadministrării judecătoreşti sînt Adunarea Generală a Judecătorilor şi
Articolul 232. Adunarea Generală a Judecătorilor
(1) Adunarea Generală a Judecătorilor asigură realizarea practică a principiului
autoadministrării puterii judecătoreşti.
(2) Adunarea Generală a Judecătorilor este constituită din judecătorii tuturor instanţelor
judecătoreşti din Republica Moldova.
(3) Adunarea Generală a Judecătorilor se convoacă anual în şedinţă ordinară în prima
jumătate a lunii februarie. Adunarea poate fi convocată şi în cazuri excepţionale, la iniţiativa
Consiliului Superior al Magistraturii sau a cel puţin 50 de judecători, în cel mult 10 zile
lucrătoare de la data înregistrării solicitării.
(4) Consiliul Superior al Magistraturii anunţă data convocării şedinţei ordinare a Adunării
Generale a Judecătorilor cu cel puţin o lună înainte de data şedinţei, elaborează şi distribuie
judecătorilor proiectul agendei şedinţei, care se plasează şi pe pagina web a Consiliului, cu
anexarea materialelor ce urmează a fi examinate. Propunerile de modificare a agendei şedinţei
Adunării Generale a Judecătorilor se admit şi pe parcursul şedinţei.
(5) Şedinţa Adunării Generale a Judecătorilor este deschisă de către Preşedintele
Consiliului Superior al Magistraturii, care transmite apoi conducerea şedinţei preşedintelui
acesteia.
(6) Preşedintele şi secretarul şedinţei Adunării Generale a Judecătorilor se aleg la
propunerea judecătorilor prezenţi la şedinţă, cu votul deschis al majorităţii simple a acestora.
(7) Adunarea Generală a Judecătorilor este deliberativă dacă la ea participă majoritatea
simplă a judecătorilor în exerciţiu. Acelaşi cvorum este necesar şi pentru desfăşurarea
şedinţelor extraordinare ale Adunării Generale a Judecătorilor.
(8) Hotărîrile Adunării Generale a Judecătorilor se adoptă cu votul majorităţii simple a
judecătorilor prezenţi şi se semnează de către preşedintele şi secretarul şedinţei. Hotărîrile
Adunării Generale a Judecătorilor cu privire la alegerea membrilor Consiliului Superior al
Magistraturii, colegiului pentru selecţia şi cariera judecătorilor sau colegiului de evaluare a
performanţelor judecătorilor se adoptă prin vot secret. La decizia Adunării Generale a
Judecătorilor pot fi adoptate prin vot secret şi alte hotărîri.
(9) Hotărîrile Adunării Generale a Judecătorilor se execută de către organele
autoadministrării judecătoreşti şi de către judecători şi se publică pe pagina web a Consiliului
Articolul 233. Competenţa Adunării Generale
a Judecătorilor
(1) Adunarea Generală a Judecătorilor:
a) audiază raportul anual de activitate al Consiliului Superior al Magistraturii;
b) aprobă Codul de etică al judecătorului şi modificările operate în acesta;
c) aprobă Regulamentul de funcţionare a Adunării Generale a Judecătorilor;
d) alege, din rîndul judecătorilor, membrii permanenţi şi cîte 2 membri supleanţi în
Consiliul Superior al Magistraturii, în colegiul pentru selecţia şi cariera judecătorilor şi în
colegiul de evaluare a performanţelor judecătorilor şi ridică mandatul acestora;
e) examinează şi decide asupra altor chestiuni referitoare la activitatea instanţelor
judecătoreşti.
(2) Pentru organizarea procedurii de alegere a judecătorilor în Consiliul Superior al
Magistraturii, în colegiul pentru selecţia şi cariera judecătorilor şi în colegiul de evaluare a
performanţelor judecătorilor, Adunarea Generală a Judecătorilor constituie comisii speciale,
ale căror componenţă şi mod de activitate se aprobă la şedinţa Adunării Generale a
Judecătorilor.
Articolul 24. Consiliul Superior al Magistraturii
Consiliul Superior al Magistraturii este un organ independent, format în vederea constituirii
şi funcţionării sistemului judecătoresc, este garantul independenţei autorităţii judecătoreşti şi
asigură autoadministrarea judecătorească.
Capitolul 2
INSTANŢELE JUDECĂTOREŞTI
[Capitolul 2 titlul în redacţia LP153 din 05.07.12, MO185/31.08.12 art.620]
Articolul 25. Judecătoriile
(1) Judecătoriile funcţionează în sectoare stabilite prin lege. Judecătoriile şi localităţile din
raza de activitate a acestora se stabilesc conform anexei nr. 2.
(2) În cadrul sistemului judecătoresc funcţionează judecătorii specializate:
a) Judecătoria Militară;
b) Judecătoria Comercială de Circumscripţie.
(3) Judecătoria Militară şi Judecătoria Comercială de Circumscripţie judecă cauzele date în
competenţa lor prin lege şi îşi desfăşoară activitatea conform normelor generale de organizare
judecătorească, cu excepţiile prevăzute de lege.
(4) Structura şi statul de funcţii ale secretariatului Judecătoriei Militare se stabilesc de către
Ministerul Justiţiei de comun acord cu Ministerul Apărării.
(5) Crearea de condiţii pentru activitatea conformă a Judecătoriei Militare, asigurarea
tehnico-materială şi financiară a acesteia se efectuează de către Ministerul Apărării de comun
acord cu Ministerul Justiţiei.
(6) Judecătoria Militară dispune de un serviciu de pază militară, pus la dispoziţia sa de
către Ministerul Apărării în mod gratuit. Personalul de pază militară se stabileşte de către
Ministerul Justiţiei şi Ministerul Apărării de comun acord.
[Art.25 în redacţia LP373 din 19.07.01, MO129/23.10.01 art. 926]
[Art.25 modificat prin LP762-XIV din 24.12.99]
[Art.27 modificat prin LP258-XVI din 29.11.07, MO14-15/22.01.08 art.48; în vigoare
22.04.08]
[Art.27 modificat prin LP206 din 29.05.03, MO149/18.07.03 art.598 lit.h);i) devin
lit.i);j)]
[Art.27 modificat prinLP191 din 08.05.03, MO97/31.05.03 art.432]
[Art.27 modificat prin LP373 din 19.07.01, MO129/23.10.01 art. 926]
[Capitolul 3 exclus prin LP191 din 08.05.03, MO97/31.05.03 art.432]
[Capitolul 4 titlul exclus prin LP153 din 05.07.12, MO185/31.08.12 art.620]
Articolul 35. Curţile de apel
(1) Fiecare curte de apel îşi exercită competenţa într-o circumscripţie care cuprinde mai multe
judecătorii.
(2) Curţile de apel, judecătoriile din circumscripţia lor, localitatea lor de reşedinţă sînt
prevăzute la anexa nr.3.
Articolul 37. Componenţa Curţii de Apel
(1) Curţile de apel pot fi formate din mai multe colegii, după categoria cauzelor, sau dintr-un
singur colegiu mixt.
[Art.37 al.(1) modificat prin LP970-XIII din 24.07.96]
[Art.37 al.(2) esclus prin LP191 din 08.05.03, MO97/31.05.03 art.432]
(2) Colegiile se constituie din judecători ai curţilor de apel. Componenţa colegiilor se aprobă
de către preşedintele curţii, prin ordin, la începutul fiecărui an. Preşedintele curţii de apel are
dreptul să dispună, după caz, antrenarea judecătorilor dintr-un colegiu la judecarea unor cauze
în alt colegiu.
[Art.39 modificat prin LP258-XVI din 29.11.07, MO14-15/22.01.08 art.48; în vigoare
22.04.08]
[Art.40 modificat prin LP373 din 19.07.01, MO129/23.10.01 art. 926]
[Capitolul 5 abrogat prin LP153 din 05.07.12, MO185/31.08.12 art.620]
[Capitolul 5 în redacţia LP29 din 06.03.12, MO48/13.03.12 art.146; în vigoare13.03.12]
Notă: Legea №163 din 22.07.2011 (art.III-XV) declarate neconstituţionale prin HCC3 din
09.02.12, MO38-41/24.02.12 art.7; în vigoare 09.02.12]
[Capitolul 5 abrogat prin LP163 din 22.07.11, MO146/28.08.11 art.448; în vigoare
12.03.12]
[Capitolul 5 modificat prin LP191 din 08.05.03, MO97/31.05.03 art.432]
[Capitolul 6 titlul exlus prin LP153 din 05.07.12, MO185/31.08.12 art.620]
Articolul 43. Curtea Supremă de Justiţie
(1) Curtea Supremă de Justiţie este instanţa judecătorească supremă, care asigură aplicarea
corectă şi unitară a legilor de către toate instanţele judecătoreşti.
(2) Organizarea şi funcţionarea Curţii Supreme de Justiţie este reglementată prin lege.
Titlul III
ALTE ASPECTE ALE ORGANIZĂRII
INSTANŢELOR JUDECĂTOREŞTI
Capitolul 7
STRUCTURA INSTANŢELOR JUDECĂTOREŞTI
[Capitolul 7 titlul în redacţia LP153 din 05.07.12, MO185/31.08.12 art.620; în vigoare
01.09.12]
Articolul 45. Administrarea instanţelor judecătoreşti
(1) Activitatea instanţei judecătoreşti în domeniul înfăptuirii justiţiei este condusă de către
preşedintele instanţei judecătoreşti.
(2) Activitatea organizatorică şi cea administrativă a instanţei judecătoreşti este asigurată
de secretariatul instanţei judecătoreşti, condus de un şef numit în funcţie de către preşedintele
instanţei judecătoreşti în conformitate cu Legea nr. 158-XVI din 4 iulie 2008 privind funcţia
publică şi statutul funcţionarului public.
(3) Şeful secretariatului instanţei judecătoreşti are următoarele atribuţii:
a) organizează activitatea personalului legată de întocmirea şi afişarea, în termenul stabilit
de normele procesuale, a informaţiei privind cauzele fixate pentru judecare, inclusiv privind
obiectul acestora;
b) organizează activitatea personalului responsabil de asigurarea distribuirii aleatorii a
cauzelor parvenite în instanţa judecătorească;
c) gestionează mijloacele financiare alocate instanţei judecătoreşti;
d) coordonează şi verifică activitatea subdiviziunilor secretariatului instanţei judecătoreşti,
asigură administrarea şi utilizarea optimă a resurselor financiare, materiale, intelectuale şi
informaţionale în procesul implementării planurilor strategice de activitate a instanţei
judecătoreşti;
e) elaborează şi prezintă spre aprobare preşedintelui instanţei judecătoreşti planurile
strategice de activitate a instanţei judecătoreşti;
f) organizează şi coordonează dezvoltarea şi implementarea planurilor strategice de
activitate a instanţei judecătoreşti;
g) aprobă, după coordonarea cu preşedintele instanţei judecătoreşti, regulamentul de
organizare şi funcţionare a secretariatului instanţei judecătoreşti;
h) exercită alte funcţii atribuite prin lege sau delegate de către preşedintele instanţei
judecătoreşti.
(4) În caz de absenţă a şefului secretariatului instanţei judecătoreşti, funcţiile acestuia sau o
parte din ele sînt delegate de către preşedintele instanţei judecătoreşti unuia dintre
conducătorii subdiviziunilor secretariatului instanţei judecătoreşti.
Articolul 46. Structura, personalul şi salarizarea
personalului secretariatului instanţei
judecătoreşti
(1) Secretariatul instanţelor judecătoreşti se constituie din grefă şi serviciul administrativ.
(2) Grefa secretariatului instanţei judecătoreşti asistă judecătorii în procesul de înfăptuire a
justiţiei. În cadrul grefei se instituie, respectiv, subdiviziuni ale grefierilor, asistenţilor
judiciari, traducătorilor, interpreţilor, subdiviziuni pentru generalizarea statisticii judiciare,
pentru analiza, sistematizarea şi unificarea practicii judiciare, precum şi subdiviziuni pentru
documentarea şi asigurarea desfăşurării procesului judiciar. Personalul grefei este compus din
funcţionari publici supuşi reglementărilor Legii nr. 158-XVI din 4 iulie 2008 cu privire la
funcţia publică şi statutul funcţionarului public.
(3) Serviciul administrativ al secretariatului instanţei judecătoreşti asigură activitatea
organizatorică a instanţei judecătoreşti. În cadrul serviciului administrativ se instituie
subdiviziunile: financiar-economică, de tehnologii informaţionale, arhiva, biblioteca, precum
şi alte subdiviziuni necesare pentru activitatea instanţei judecătoreşti. Personalul serviciului
administrativ este compus din funcţionari publici, supuşi reglementărilor Legii nr. 158-XVI
din 4 iulie 2008 cu privire la funcţia publică şi statutul funcţionarului public, şi personal
contractual care desfăşoară activităţi auxiliare, supus reglementărilor legislaţiei muncii.
(4) Personalul secretariatului instanţei judecătoreşti este salarizat în condiţiile legii.
(5) Personalul secretariatului instanţei judecătoreşti este obligat să respecte atribuţiile de
serviciu, etica profesională şi confidenţialitatea informaţiei obţinute în cadrul exercitării
(6) Pentru nerespectarea atribuţiilor de serviciu şi pentru divulgarea informaţiei
confidenţiale de serviciu, personalul secretariatului instanţei judecătoreşti poartă răspundere
în condiţiile legii.
Articolul 47. Asistentul judiciar
(1) Asistentul judiciar este angajatul instanţei judecătoreşti care asistă judecătorul la
exercitarea de către acesta a funcţiilor sale. Fiecare judecător este asistat în activitatea sa de
către un asistent judiciar.
(2) Poate fi asistent judiciar persoana care are diplomă de licenţiat în drept sau echivalentul
acesteia, cu o vechime în muncă în specialitate juridică de cel puţin un an, selectată în baza
prevederilor Legii nr. 158-XVI din 4 iulie 2008 cu privire la funcţia publică şi statutul
funcţionarului public.
(3) Asistentul judiciar are următoarele atribuţii:
a) colectează actele normative necesare judecătorului şi altă informaţie necesară pentru
judecarea dosarului distribuit judecătorului;
b) generalizează problemele de drept în dosarele distribuite judecătorului respectiv şi
elaborează recomandări pe marginea problemelor legate de interpretarea şi aplicarea legii;
c) verifică prezenţa actelor care urmau a fi prezentate de către participanţii la proces;
d) elaborează, la indicaţia judecătorului, proiectele de acte procesuale;
e) asigură depersonalizarea hotărîrilor judecătoreşti şi publicarea lor pe pagina web a
f) participă în grupuri de lucru şi în comisii, în limitele competenţei sale;
g) îndeplineşte, la indicaţia judecătorului, alte atribuţii legate de înfăptuirea justiţiei.
Articolul 48. Grefierul instanţei judecătoreşti
(1) Cauzele în materie civilă şi penală, iar în cazurile prevăzute de lege şi alte cauze, se judecă
cu participarea grefierului.
(2) Modul de organizare a activităţii grefierilor, drepturile şi îndatoririle acestora se stabilesc
Articolul 481. Interpretul, traducătorul instanţei judecătoreşti
(1) În cazurile prevăzute de legea procesuală, cauzele se judecă cu participarea interpretului,
traducătorului. Modul de organizare a activităţii, drepturile şi îndatoririle interpretului,
traducătorului se stabilesc în condiţiile legii.
Articolul 50. Poliţia judecătorească
(1) Instanţele judecătoreşti dispun de poliţie judecătorească, pusă în serviciul lor de Ministerul
Justiţiei.
[Art.50 al.(1) modificat prin LP247-XVI din 21.07.06, MO174-177/10.11.06 art.796; în
vigoare 10.05.07]
(2) Necesarul de personal al poliţiei judecătoreşti, mijloacele pentru întreţinerea ei şi
regulamentul de serviciu se aprobă de Guvern la propunerea Ministerului Justiţiei şi
[Art.50 al.(2)modificat prin LP1595 din 26.12.02, MO73/18.04.03 art.326]
(3) Poliţia judecătorească:
a) asigură paza localurilor, a altor bunuri ale instanţelor judecătoreşti, securitatea
judecătorilor, a celorlalţi participanţi la proces, ordinea publică în sediul instanţei şi la
şedinţele de judecată;
b) execută aducerea forţată în instanţa judecătorească a persoanelor care se eschivează să se
prezinte;
c) exercită controlul persoanelor la intrarea şi la ieşirea din sediul instanţei judecătoreşti,
inclusiv controlul corporal, în condiţiile legii;
d) acordă asistenţă, potrivit legii, executorilor judecătoreşti în procesul efectuării actelor de
executare;
e) asigură interacţiunea cu serviciile de escortare în instanţele judecătoreşti a persoanelor
aflate sub arest, în probleme ce ţin de securitatea şi paza acestora;
f) preîntîmpină şi asigură curmarea infracţiunilor şi contravenţiilor administrative în instanţele
judecătoreşti şi în procesul efectuării actelor de executare;
g) execută deciziile şi indicaţiile preşedinţilor instanţelor judecătoreşti, iar în cazul şedinţelor
de judecată, deciziile şi indicaţiile preşedintelui completului de judecată;
h) îndeplineşte şi alte însărcinări legate de înfăptuirea justiţiei.
[Art.50 al.(3) în redacţia LP247-XVI din 21.07.06, MO174-177/10.11.06 art.796]
[Capitolul 8 abrogat prin LP37 din 07.03.12, MO60-62/30.03.12 art.195]
[Capitolul 8 modificat prin LP64-XVI din 30.03.06, MO66-69/28.04.06]
[Capitolul 8 modificat prin LP1363-XIII din 29.10.97]
Capitolul 9
Articolul 54. Informaţia statistică
Instanţele judecătoreşti prezintă Consiliului Superior al Magistraturii şi Departamentului de
administrare judecătorească informaţii statistice referitoare la cauzele examinate în materie
civilă, comercială, de contencios administrativ, contravenţională şi penală, în modul stabilit
de instanţe.
Articolul 55. Controlul
(1) Ministerul Justiţiei exercită controlul asupra judecătoriilor, curţilor de apel în probleme
organizatorice.
(11) Auditul la instanţele judecătoreşti se efectuează de către Curtea de Conturi în
conformitate cu procedura şi competenţele stabilite de lege.
(2) Controlul asupra încasării taxei de stat este exercitat de către organele fiscale de stat.
(3) Se interzice exercitarea de presiune, prin efectuarea controlului, asupra judecătorului la
înfăptuirea justiţiei sau îngrădirea independenţei judecătorilor şi a instanţelor judecătoreşti
prin alte metode.
(4) Încălcările depistate se elimină în modul stabilit.
Articolul 56. Relaţiile cu instituţii similare străine
Instanţele judecătoreşti întreţin relaţii cu instituţii similare din alte state, în modul stabilit.
Articolul 561. Simbolurile puterii judecătoreşti
(1) În sălile de şedinţe ale instanţelor judecătoreşti se asigură plasarea/afişarea Declaraţiei
de Independenţă, Stemei de Stat, Drapelului de Stat şi Constituţiei Republicii Moldova.
(2) În şedinţele de judecată, judecătorii instanţelor judecătoreşti şi ai curţilor de apel poartă
mantii de culoare neagră şi insigne cu imaginea Stemei de Stat. Mantiile şi insignele se
eliberează gratuit. Modelul ţinutei vestimentare şi al insignei se aprobă de către Consiliul
Articolul 562. Transparenţa activităţii instanţei
judecătoreşti
(1) În fiecare instanţă judecătorească este desemnat un angajat al secretariatului responsabil
de relaţiile cu publicul.
(2) Orice persoană are dreptul să solicite şi să primească informaţii referitoare la activitatea
instanţei judecătoreşti sau la o anumită cauză. Informaţia se acordă în forma solicitată
(telefon, fax, poştă, poştă electronică, precum şi în alte forme de furnizare a informaţiei), cu
respectarea normelor privind protecţia datelor cu caracter personal şi privind
confidenţialitatea procesului.
(3) Lista cauzelor fixate pentru judecare se plasează pe pagina web a instanţei judecătoreşti,
precum şi pe un panou public, cu cel puţin 3 zile înainte de data şedinţei de judecată,
indicîndu-se numărul dosarului, numele judecătorului (judecătorilor) care examinează cauza,
data, ora şi locul desfăşurării şedinţei, numele sau denumirea părţilor, obiectul cauzei, precum
şi alte date referitoare la publicitatea şedinţei de judecată.
T i t l u l IV
Articolul I
Prezenta lege intră în vigoare la data publicării, cu excepţia articolului 15 şi a capitolelor 3,
4, 5 şi 6, care se pun în aplicare de la 1 ianuarie 1996.
Articolul II
Legile şi celelalte acte normative rămîn în vigoare în măsura în care nu contravin legii de
faţă.
Articolul III
Guvernul:
- pune actele sale normative în concordanţă cu prezenta lege;
- prezintă Parlamentului spre examinare, în termen de 3 luni, proiectele de legi privind:
Consiliul Superior al Magistraturii; Colegiul de calificare; Colegiul de disciplină; Curtea
Supremă de Justiţie; puterea judecătorească; unele modificări şi completări în Codul de
procedură civilă, Codul de procedură penală şi Codul cu privire la contravenţiile
administrative; nomenclatorul de legi şi hotărîri care urmează să fie abrogate;
- prevede în proiectul bugetului pe anul 1996 alocarea de mijloace, luînd în considerare
executarea prezentei legi;
- la propunerea Ministerului Justiţiei, asigură finanţarea Curţii de Apel, a tribunalelor şi a
judecătoriilor, precum şi înzestrarea lor cu localuri, mobilă, tehnică, mijloace de transport şi
cu alte dotări.
Articolul IV
Instanţele judecătoreşti existente la data intrării în vigoare a prezentei legi rămîn în funcţiune
pînă la constituirea noilor instanţe.
Articolul V
Judecătoria Supremă şi Ministerul Justiţiei asigură continuitatea activităţii judecătoriilor în
perioada reformei judiciare, iar din 1996 - funcţionarea tuturor instanţelor judecătoreşti în
conformitate cu prezenta lege.
PREŞEDINTELE
PARLAMENTULUI Petru LUCINSCHI
Republica Moldova
PARLAMENTUL
LEGE Nr. 76
din 21.04.2016
cu privire la reorganizarea instanțelor judecătorești
Publicat : 01.07.2016 în Monitorul Oficial Nr. 184-192 art Nr : 387 Data intrarii in
vigoare : 01.07.2016
MODIFICAT
LP284 din 16.12.16, MO472-477/27.12.16 art.953
În vederea asigurării calității actului de justiție, a eficienței sistemului judecătoresc, a

distribuției echitabile a sarcinilor între instanțele judecătorești, a utilizării eficiente a
fondurilor publice, precum și în vederea creării premiselor pentru specializarea
judecătorilor,
Parlamentul adoptă prezenta lege organică.
Capitolul I
REORGANIZAREA SISTEMULUI INSTANȚELOR
JUDECĂTOREȘTI
Art. 1. – (1) Sistemul instanțelor judecătorești din Republica Moldova se reorganizează
după cum urmează:
a) judecătoriile Centru, Buiucani, Rîșcani, Botanica și Ciocana din municipiul Chișinău
fuzionează prin contopire, formînd Judecătoria Chișinău;
b) judecătoriile Fălești și Sîngerei fuzionează prin contopire cu Judecătoria Bălți, formînd
Judecătoria Bălți;
c) Judecătoria Bender fuzionează prin contopire cu Judecătoria Anenii Noi, formînd
Judecătoria Anenii Noi;
d) judecătoriile Basarabeasca și Leova fuzionează prin contopire cu Judecătoria Cimișlia,
formînd Judecătoria Cimișlia;
e) judecătoriile Briceni, Dondușeni și Ocnița fuzionează prin contopire cu Judecătoria
Edineț, formînd Judecătoria Edineț;
f) judecătoriile Cantemir și Taraclia fuzionează prin contopire cu Judecătoria Cahul,
formînd Judecătoria Cahul;
g) Judecătoria Călărași fuzionează prin contopire cu Judecătoria Strășeni, formînd
Judecătoria Strășeni;
h) Judecătoria Ștefan Vodă fuzionează prin contopire cu Judecătoria Căușeni, formînd
Judecătoria Căușeni;
i) judecătoriile Ceadîr-Lunga și Vulcănești fuzionează prin contopire cu Judecătoria
Comrat, formînd Judecătoria Comrat;
j) Judecătoria Dubăsari fuzionează prin contopire cu Judecătoria Criuleni, formînd
Judecătoria Criuleni;
k) judecătoriile Rîșcani și Glodeni fuzionează prin contopire cu Judecătoria Drochia,
formînd Judecătoria Drochia;
l) Judecătoria Florești fuzionează prin contopire cu Judecătoria Soroca, formînd
Judecătoria Soroca;
m) Judecătoria Ialoveni fuzionează prin contopire cu Judecătoria Hîncești, formînd
Judecătoria Hîncești;
n) Judecătoria Nisporeni fuzionează prin contopire cu Judecătoria Ungheni, formînd
Judecătoria Ungheni;
o) judecătoriile Șoldănești, Rezina și Telenești fuzionează prin contopire cu Judecătoria
Orhei, formînd Judecătoria Orhei.
(2) Drepturile și obligațiile judecătoriilor fuzionate se transmit judecătoriei nou-create
conform prevederilor Codului civil al Republicii Moldova.
(3) Judecătoria Comercială de Circumscripție și Judecătoria Militară își încetează
activitatea la 1 aprilie 2017.
Art. 2. – (1) Judecătoriile nou-create conform art. 1 alin. (1) își vor începe activitatea la 1
ianuarie 2017.
(2) Unificarea sediilor judecătoriilor se va efectua treptat, pînă în data de 31 decembrie
2027, pe măsura creării condițiilor pentru aceasta, conform planului aprobat de Parlament
la propunerea Guvernului.
(3) Pînă la crearea condițiilor de funcționare într-un sediu unic, judecătoriile nou-create
conform art. 1 alin. (1) vor avea mai multe sedii, sediul central al judecătoriei fiind sediul
judecătoriei nou-create, conform anexei la prezenta lege. Președintele, vicepreședintele și
șeful secretariatului judecătoriei vor activa în sediul central al acesteia.
(4) Fiecare sediu al judecătoriei, cu excepția sediului central, este administrat de către un
administrator al clădirii, desemnat de președintele judecătoriei.
(5) Configurarea Programului integrat de gestionare a dosarelor privind repartizarea
dosarelor în instanțele judecătorești se va realiza în funcție de unificarea sediilor
judecătoriilor nou-create.
[Art.2 al.(5) introdus prin LP284 din 16.12.16, MO472-477/27.12.16 art.953]
Art. 3. – (1) Judecătorii judecătoriilor fuzionate se consideră judecători ai judecătoriilor
nou-create conform art.1 alin. (1).
(2) După încetarea activității Judecătoriei Comerciale de Circumscripție și a Judecătoriei
Militare, judecătorilor acestora li se va propune transferul în funcțiile vacante din cadrul
judecătoriilor nou-create conform art. 1 alin. (1) din prezenta lege. Ca excepție de la art. 20
din Legea nr. 544-XIII din 20 iulie 1995 cu privire la statutul judecătorului, transferul
judecătorilor de la judecătoriile care își încetează activitatea în temeiul art. 1 alin. (3) din
prezenta lege nu este precedat de evaluarea performanțelor acestora.
(3) Pînă la crearea, conform art. 2, a condițiilor necesare pentru amplasarea în sediile
centrale ale judecătoriilor, judecătorii vor continua să activeze în sediile judecătoriilor
fuzionate.
(4) Consiliul Superior al Magistraturii, pînă în data de 1 ianuarie 2017:
a) va stabili și va aproba numărul de judecători din cadrul judecătoriilor, modul de
repartizare a acestora în sediile judecătoriilor potrivit sarcinii de muncă per sistem și va
asigura transferul judecătorilor;
b) va aproba regulile de bază privind specializarea judecătorilor.
(5) Pînă în data de 1 iulie 2017, președinții judecătoriilor create conform art. 1 alin. (1)
vor stabili modul de specializare a judecătorilor.
Art. 4. – (1) Mandatul tuturor președinților și vicepreședinților judecătoriilor nou-create
conform art. 1 alin. (1) încetează de drept la 1 ianuarie 2017.
(2) Dacă mandatul unui președinte sau vicepreședintele de instanță, pentru care acesta a
fost numit anterior, expiră după 1 ianuarie 2017, în cazul unei noi numiri, acesta nu va fi luat
în considerare la calculul numărului de mandate deținute consecutiv de către președintele
sau vicepreședintele respectiv.
(3) Unitățile de grefieri și de asistenți judiciari din cadrul judecătoriilor ce urmează să fie
fuzionate vor fi transferate pînă la 1 ianuarie 2017 la judecătoriile nou-create. Grefierii și
asistenții judiciari din cadrul judecătoriilor care urmează să fie fuzionate vor continua să
activeze în sediile acestora pînă la crearea, conform art. 2, a condițiilor necesare pentru
amplasarea lor în sediile centrale ale judecătoriilor.
(4) Grefierii și asistenții judiciari din cadrul judecătoriilor care își încetează activitatea
vor fi angajați în regim prioritar la judecătoriile nou-create.
(5) După modificarea statelor de personal, personalul din cadrul secretariatelor
judecătoriilor fuzionate și al celor care își încetează activitatea, cu excepția celui prevăzut la
alin. (3) și (4) din prezentul articol, va fi angajat în mod prioritar în secretariatele
judecătoriilor nou-create conform art. 1 alin. (1) din prezenta lege, în limita unităților de
personal vacante, cu respectarea Legii nr. 158-XVI din 4 iulie 2008 cu privire la funcția
publică și statutul funcționarului public și a legislației muncii.
(6) Numărul unităților de personal din secretariatele judecătoriilor se va modifica în
funcție de necesitate, pe măsura reorganizării instanţelor judecătoreşti şi creării condiţiilor
necesare pentru funcționarea acestora.
(7) Consiliul Superior al Magistraturii, pînă în data de 1 ianuarie 2017:
a) va organiza concursuri pentru suplinirea funcțiilor de președinți și vicepreședinți ai
judecătoriilor, conform prevederilor Legii nr. 514-XIII din 6 iulie 1995 privind organizarea
judecătorească;
b) va stabili și va aproba numărul de unități de personal pentru secretariatele
judecătoriilor, precum și modul de repartizare a personalului în toate sediile judecătoriilor.
Art. 5. – (1) Cererile pe cauzele civile, penale și contravenționale depuse la judecătoriile
care urmează să fie fuzionate vor fi examinate, în condițiile legii, de către judecătorii cărora
le-au fost repartizate.
(2) Cererile pe cauzele civile, penale și contravenționale, depuse la Judecătoria
Comercială de Circumscripție și la Judecătoria Militară pînă în data de 1 ianuarie 2017,
pentru care nu a fost fixată prima ședință de examinare, vor fi transmise spre examinare
instanțelor judecătorești conform competenței teritoriale, în termen de 10 zile lucrătoare de
la intrarea în vigoare a prezentei legi.
(3) De la data intrării în vigoare a prezentei legi, cererile pe cauzele civile și cauzele
penale ce ţineau de competenţa Judecătoriei Comerciale de Circumscripție și a Judecătoriei
Militare se vor depune, în condițiile legii, la instanţele judecătoreşti conform competenței
teritoriale.
(4) Cererile pe cauzele civile, penale și contravenționale, depuse la Judecătoria
Comercială de Circumscripție și la Judecătoria Militară pînă în data de 1 ianuarie 2017,
pentru care a fost fixată prima ședință de examinare, vor fi soluționate de către judecătorii
cărora le-au fost repartizate pînă în data de 1 aprilie 2017. Cauzele neexaminate pînă la 1
aprilie 2017 vor fi transmise spre examinare, în termen de 10 zile lucrătoare, la alte
judecătorii, conform competenței teritoriale.
(5) Hotărîrile judecătoriilor fuzionate, ale Judecătoriei Comerciale de Circumscripție și
ale Judecătoriei Militare, atacate în instanța de apel pînă în data de 1 ianuarie 2017, vor fi
examinate de către curțile de apel în ale căror circumscripții s-au aflat judecătoriile
respective pînă la reorganizare.
(6) Dosarele și alte documente aflate în arhiva judecătoriilor fuzionate se transmit spre
păstrare judecătoriilor nou-create. Dosarele și alte documente aflate în arhiva Judecătoriei
Comerciale de Circumscripție și Judecătoriei Militare se transmit spre păstrare Judecătoriei
Chișinău.
Art. 6. – (1) Președinții judecătoriilor care fuzionează sau ai celor care își încetează
activitatea vor efectua, pînă în data de 1 ianuarie 2017, inventarierea și evaluarea
elementelor de activ și de pasiv și vor întocmi situațiile financiare de fuziune ale
judecătoriilor respective.
(2) Transmiterea activelor și pasivelor, a mijloacelor fixe și a altor bunuri materiale ale
judecătoriilor ce urmează să fie fuzionate, ale Judecătoriei Comerciale de Circumscripție și
ale Judecătoriei Militare către judecătoriile nou-create se va efectua în baza actelor de
predare-primire întocmite conform Regulamentului cu privire la modul de transmitere a
bunurilor proprietate publică, aprobat prin Hotărîrea de Guvern nr. 901 din 31 decembrie
2015.
(3) În perioada 1 ianuarie 2017 – 31 decembrie 2027, investițiile capitale se vor efectua
conform unui plan aprobat de Guvern.
Capitolul II
MODIFICĂRI ŞI COMPLETĂRI LA UNELE
ACTE LEGISLATIVE
Art. 7. – Legea nr. 514-XIII din 6 iulie 1995 privind organizarea judecătorească
(republicată în Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2013, nr. 15–17, art. 62), cu
modificările ulterioare, se modifică şi se completează după cum urmează:
1. Articolul 15 se completează cu alineatul (5) cu următorul cuprins:
„(5) Instanța judecătorească poate avea unul sau mai multe sedii.”
2. La articolul 16, alineatul (2) va avea următorul cuprins:
„(2) Preşedinţii instanţelor judecătoreşti sînt asistaţi de vicepreşedinți. Președinții
judecătoriilor sînt asistați de un singur vicepreședinte. În cadrul Judecătoriei Chișinău,
numărul de vicepreședinți se stabilește potrivit cu numărul de sedii ale judecătoriei. În cadrul
curţilor de apel şi în Curtea Supremă de Justiţie, numărul de vicepreşedinţi se stabileşte
potrivit cu numărul de colegii.”
3. Articolul 21 se completează cu alineatele (11) și (12) cu următorul cuprins:
„(11) Reorganizarea sau încetarea activităţii instanţelor judecătoreşti poate fi făcută
doar prin lege organică. O instanţă judecătorească nu poate fi reorganizată sau activitatea
acesteia nu poate înceta dacă competenţele sale jurisdicţionale nu au fost transferate unei
alte instanţe judecătoreşti.
(12) Stabilirea circumscripțiilor judecătoriilor și a circumscripțiilor curților de apel se
face în baza evaluării cumulative după următoarele criterii:
a) numărul de dosare transmise judecătoriei spre examinare pe parcursul ultimilor 5 ani
și complexitatea acestora;
b) numărul de locuitori în regiune;
c) distanța pînă la cea mai apropiată instanță de judecată, inclusiv timpul necesar pentru
parcurgerea acesteia;
d) organizarea administrativ-teritorială;
e) starea clădirilor instanțelor de judecată.”
4. La articolul 25:
alineatele (2)–(6) se abrogă;
alineatul (1) devine alineat unic.
5. Anexa nr. 2 va avea următorul cuprins:
anexa nr.2
6. Anexa nr. 3 va avea următorul cuprins:
anexa nr.3
Art. 8. – Legea nr. 544-XIII din 20 iulie 1995 cu privire la statutul judecătorului
(republicată în Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2013, nr. 15–17, art. 63), cu
modificările ulterioare, se modifică după cum urmează:
1. La articolul 6, alineatul (6) se abrogă.
Art. 9. – Anexa la Legea nr. 853-XIII din 29 mai 1996 cu privire la reorganizarea
sistemului instanţelor judecătoreşti (Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 1996, nr. 46–
47, art. 415), cu modificările ulterioare, se abrogă.
Art. 10. – Codul de procedură penală al Republicii Moldova nr. 122-XV din 14 martie
2003 (republicat în Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2013, nr. 248–251, art. 699), cu
modificările ulterioare, se modifică după cum urmează:
1. Articolul 37 se abrogă.
2. La articolul 38 punctul 2), textul „ , inclusiv de judecătoria militară” se exclude.
Art. 11. – Codul de procedură civilă al Republicii Moldova nr. 225-XV din 30 mai 2003
(republicat în Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2013, nr. 130–134, art. 415), cu
modificările ulterioare, se modifică şi se completează după cum urmează:
2. Articolul 38 va avea următorul cuprins:
„Articolul 38. Competența teritorială generală
(1) Reclamantul poate intenta acțiunea în oricare din sediile instanței în a cărei rază
teritorială se află domiciliul pîrîtului.
(2) Acțiunea împotriva unei persoane juridice se intentează în unul dintre sediile instanței
în a cărei rază teritorială se află sediul persoanei juridice respective.”
3. În tot cuprinsul articolului 39, cuvintele „în instanţa” se substituie cu textul „în oricare
dintre sediile instanței”.
4. La articolul 44, alineatele (4) și (5) se abrogă.
5. Articolul 53:
se completează cu alineatul (11) cu următorul cuprins:
„(11) Propunerea de recuzare se examinează în modul în care se examinează cererea de
chemare în judecată.”
alineatul (2) se completează în final cu textul: „Cererea de recuzare se soluționează în cel
mult 5 zile din momentul depunerii.”
7. La articolul 477 alineatul (1), cuvintele „în judecată” se substituie cu textul „în
instanța care ar fi fost competentă să examineze cauza civilă în lipsa clauzei de arbitraj,”.
8. La articolul 482, cuvintele „de instanţă” se substituie cu textul „de instanța care ar fi
fost competentă să examineze cauza civilă în lipsa clauzei de arbitraj”.
Capitolul III
DISPOZIȚII FINALE ȘI TRANZITORII
Art. 12. – (1) Prezenta lege intră în vigoare la data publicării, cu excepția prevederilor
articolului 10 și ale articolului 11 punctele 1, 4 și 6, care vor intra în vigoare la 1 aprilie
2017.
(2) Guvernul și autoritățile publice locale vor întreprinde măsurile necesare, conforme
legislației în vigoare, pentru asigurarea funcționării prezentei legi.
(3) Guvernul, în termen de 2 luni, va elabora Planul de construire a clădirilor noi și/sau
de renovare a clădirilor existente necesare pentru buna funcționare a sistemului instanțelor
judecătorești.
(4) Consiliul Superior al Magistraturii va propune Institutului Naţional al Justiţiei să
includă în programele de formare continuă a judecătorilor subiectele necesare pentru
specializarea judecătorilor în examinarea:
– litigiilor cu caracter comercial;
– cauzelor penale privind infracțiunile săvîrșite de persoane din efectivul de soldaţi, din
corpul de sergenţi şi din corpul de ofiţeri ale Armatei Naţionale, din efectivul Trupelor de
Carabinieri şi al Serviciului Protecţiei Civile şi Situaţiilor Excepţionale din subordinea
Ministerului Afacerilor Interne, din efectivul Serviciului de Informaţii şi Securitate, al
Serviciului de Protecţie şi Pază de Stat, de persoane atestate din efectivul instituţiilor
penitenciare, de persoanele supuse serviciului militar în timpul concentrărilor, de alte
categorii de persoane în privința cărora există indicaţii exprese în legislaţie.
(5) Centrul de Telecomunicații Speciale va asigura configurarea în modul corespunzător
a Programului integrat de gestionare a dosarelor.
(6) Pînă la crearea condițiilor pentru funcționarea judecătoriilor reorganizate într-un
sediu unic, acțiunea depusă de reclamant în temeiul art. 38 sau 39 din Codul de procedură
civilă se va examina de către judecătorul sau, după caz, completul de judecători care
activează în sediul judecătoriei respective.
(7) Pînă la încetarea activității judecătoriei militare, salarizarea şi alte drepturi cuvenite
personalului militar şi civil se asigură de către Ministerul Apărării.
PREŞEDINTELE PARLAMENTULUI Andrian CANDU

Nr. 76. Chișinău, 21 aprilie 2016.
Republica MoldovaPARLAMENTULLEGE Nr. 789

din 26.03.1996
cu privire la Curtea Supremă de Justiţie*
Publicat : 12.09.2003 în Monitorul Oficial Nr. 196-199 art Nr : 764 Data intrarii in vigoare :
30.05.1996
MODIFICAT
LP153 din 05.07.12, MO185/31.08.12 art.620
LP163 din 22.07.11, MO146/28.08.11 art.448
LP306-XVI din 25.12.08, MO30-33/13.02.09 art.77
LP258-XVI din 29.11.07, MO14-15/22.01.08 art.48, în vigoare 22.04.08
LP447-XVI din 28.12.06, MO51-53/13.04.07 art.239

LP174-XVI din 22.07.05, MO107-109/12.08.05 art.533
LP159-XV din 20.05.04, MO88-90/04.06.04 art.467
LP371-XV din 26.09.03, MO215/17.10.03 art.821
* Republicată în temeiul Hotărîrii Parlamentului nr. 1546-XIII din 25.02.98 - Monitorul
Oficial, 1998, nr. 26-27, art. 176.
Modificată prin Legile Republicii Moldova:
1) nr. 1027-XIII din 06.12.96 - Monitorul Oficial, 1997, nr. 1-2, art.4;
2) nr. 263-XV din 15.06.01 - Monitorul Oficial, 2001, nr. 73-74, art. 551;
3) nr. 373-XV din 19.07.01 - Monitorul Oficial, 2001, nr. 129, art. 926;
6) nr.191-XV din 08.05.03 - Monitorul Oficial, 2003, nr. 97-98, art.432.

Titlul I
Articolul 1. Curtea Supremă de Justiţie - organul suprem al puterii judecătoreşti
(1) Justiţia în Republica Moldova se înfăptuieşte prin Curtea Supremă de Justiţie şi prin alte
instanţe judecătoreşti în conformitate cu Constituţia, Legea privind organizarea judecătorească,
Legea cu privire la statutul judecătorului şi alte acte legislative.
(2) Curtea Supremă de Justiţie este instanţa judecătorească supremă care asigură aplicarea
corectă şi uniformă a legislaţiei de către toate instanţele judecătoreşti, soluţionarea litigiilor
apărute în cadrul aplicării legilor, garantează responsabilitatea statului faţă de cetăţean şi a
cetăţeanului faţă de stat.
(3) Prin activitatea sa Curtea Supremă de Justiţie asigură respectarea principiului prezumţiei
nevinovăţiei şi principiului supremaţiei legii, contribuie la constituirea unui stat de drept.
(4) Curtea Supremă de Justiţie este unica instanţă judecătorească supremă. Sediul Curţii
Supreme de Justiţie este în municipiul Chişinău.
Articolul 2. Atribuţiile Curţii Supreme de Justiţie
Curtea Supremă de Justiţie:
a) judecă, ca instanţă de recurs, cauzele în materie civilă, de contencios administrativ, penală
sau în alte materii în condiţiile legii procesuale;
b) sesizează, din oficiu sau la propunerea instanţelor judecătoreşti, Curtea Constituţională
pentru a se pronunţa asupra constituţionalităţii actelor juridice;
c) generalizează practica judiciară şi analizează statistica judiciară proprie;
d) dă explicaţii din oficiu în chestiunile de practică judiciară ce nu ţin de interpretarea legilor
şi nu au caracter obligatoriu pentru judecători;
e) exercită, în limitele competenţei sale, atribuţii ce derivă din tratatele internaţionale la care
Republica Moldova este parte;
f) exercită alte atribuţii conform legii.
Articolul 3. Principiile de activitate ale Curţii Supreme
de Justiţie
Curtea Supremă de Justiţie îşi desfăşoară activitatea în baza principiilor:
a) legalităţii şi publicităţii;
b) separării puterii judecătoreşti de puterea legislativă şi cea executivă;
c) independenţei puterii judecătoreşti;
[Art.3 lit.d) abrogată prin LP153 din 05.07.12, MO185/31.08.12 art.620]
e) realizării dreptului său de a adopta hotărîri legale, întemeiate şi echitabile;
f)altor principii prevăzute de Legea privind organizarea judecătorească şi Legea cu privire la
statutul judecătorului.
Titlul II
ORGANIZAREA ŞI ACTIVITATEA CURŢII SUPREME DE JUSTIŢIE
Capitolul I
ORGANIZAREA CURŢII SUPREME DE JUSTIŢIE
Articolul 4. Componenţa Curţii Supreme de Justiţie
(1) Curtea Supremă de Justiţie este compusă din preşedinte, din 2 vicepreşedinţi, care sînt
concomitent preşedinţi ai Colegiului Civil, Comercial şi de Contencios Administrativ şi,
respectiv, ai Colegiului Penal, şi din judecători (dintre care doi judecători exercită concomitent şi
funcţia de vicepreşedinte al colegiului) care îşi desfăşoară activitatea în colegii şi în cadrul
Plenului Curţii.
(2) Fiecare judecător al Curţii Supreme de Justiţie este asistat de 3 asistenţi judiciari, care sînt
angajaţi şi activează în conformitate cu prevederile art. 47 din Legea nr. 514-XIII din 6 iulie
1995 privind organizarea judecătorească.
[Art.4 modificat prin LP29 din 06.03.12, MO48/13.03.12 art.146; în vigoare 13.03.12]
09.02.12, MO38-41/24.02.12 art.7; în vigoare 09.02.12
Articolul 5. Consiliul Ştiinţific Consultativ
(1) Pe lîngă Curtea Supremă de Justiţie activează Consiliul Ştiinţific Consultativ, format din
savanţi şi practicieni în domeniul jurisprudenţei.
(2) Regulamentul Consiliului Ştiinţific Consultativ se aprobă de către Plenul Curţii Supreme
de Justiţie.
09.02.12, MO38-41/24.02.12 art.7; în vigoare 09.02.12
Articolul 7. Atribuţiile Preşedintelui Curţii Supreme
de Justiţie
(1) Preşedintele Curţii Supreme de Justiţie exercită următoarele atribuţii:
a) convoacă şi prezidează şedinţele Plenului Curţii, asigură executarea hotărîrilor adoptate;
b) propune Plenului spre aprobare obligaţiile de serviciu ale vicepreşedinţilor Curţii preşedinţi
ai colegiului şi ale vicepreşedinţilor colegiilor;
c) numeşte membrii Curţii responsabili pentru întocmirea rapoartelor asupra cauzelor de
complexitate deosebită ce se vor judeca în colegii;
d) coordonează activitatea de generalizare a practicii judiciare şi face propuneri Plenului
privitor la emiterea hotărîrilor explicative;
e) organizează efectuarea altor lucrări ce ţin de competenţa Curţii;
f) reprezintă Curtea Supremă de Justiţie în relaţiile cu alte autorităţi şi instituţii publice atît din
ţară, cît şi de peste hotare;
g) numeşte în funcţie funcţionarii publici, modifică, suspendă şi încetează, în condiţiile legii,
raporturile de serviciu ale acestora, angajează, modifică, suspendă şi încetează raporturile de
muncă ale personalului contractual al secretariatului Curţii;
h) aplică sancţiuni disciplinare şi adoptă măsuri de stimulare pentru angajaţii secretariatului
Curţii;
i) exercită alte atribuţii prevăzute de lege.
(2) Preşedintele Curţii Supreme de Justiţie emite ordine şi dispoziţii.
(3) În absenţa Preşedintelui Curţii Supreme de Justiţie, atribuţiile acestuia le exercită unul
dintre vicepreşedinţi în temeiul unei dispoziţii emise de Preşedintele Curţii. În cazul cînd nu este
desemnat vicepreşedintele care va exercita funcţiile Preşedintelui Curţii Supreme de Justiţie în
absenţa acestuia, funcţiile în cauză sînt exercitate de către vicepreşedintele cu cea mai mare
vechime în muncă în Curtea Supremă de Justiţie.
Articolul 8. Atribuţiile preşedintelui şi vicepreşedintelui
colegiului
(1) Colegiul Civil, Comercial şi de Contencios Administrativ şi Colegiul Penal sînt conduse de
cîte un preşedinte şi un vicepreşedinte avînd următoarele atribuţii:
[Art.8 al.(1) modificat prin LP29 din 06.03.12, MO48/13.03.12 art.146; în vigoare 13.03.12]
09.02.12, MO38-41/24.02.12 art.7; în vigoare 09.02.12
[Art.8 al.(1) modificat prin LP163 din 22.07.11, MO146/28.08.11 art.448; în vigoare
12.09.11]
[Art.8 al.(1), lit.a) abrogată prin LP153 din 05.07.12, MO185/31.08.12 art.620]
b) fixează termenele de desfăşurare a şedinţelor de judecată în cauzele date prin lege în
competenţa colegiului, organizează pregătirea şi desfăşurarea şedinţelor de judecată, exercită
controlul asupra întocmirii, afişării şi publicării pe pagina web, în termenul stabilit de norma
procesuală, a informaţiei privind cauzele fixate pentru judecare, inclusiv esenţa cauzelor;
[Art.8 al.(1), lit.b) în redacţia LP153 din 05.07.12, MO185/31.08.12 art.620]
[Art.8 al.(1), lit.b) modificată prin LP258-XVI din 29.11.07, MO14-15/22.01.08 art.48; în
vigoare 22.04.08]
[Art.8 al.(1), lit.c) abrogată prin LP153 din 05.07.12, MO185/31.08.12 art.620]
[Art.8 al.(1), lit.d) exclusă prin LP306-XVI din 25.12.08, MO30-33/13.02.09 art.77]
e) informează Preşedintele Curţii asupra cauzelor de complexitate deosebită judecarea cărora,
conform legii, cere întocmirea rapoartelor de către membrii Curţii;
[Art.8 al.(1), lit.e) modificată prin LP306-XVI din 25.12.08, MO30-33/13.02.09 art.77]
f) organizează activitatea colegiului în limitele prevăzute de lege;
[Art.8 al.(1), lit.g) abrogată prin LP153 din 05.07.12, MO185/31.08.12 art.620]
h) organizează lucrul de generalizare a practicii judiciare şi prezintă rezultatele pentru
dezbateri la şedinţele colegiului, face propuneri Plenului privitor la darea hotărîrilor explicative;
[Art.8 al.(1), lit.h) modificată prin LP153 din 05.07.12, MO185/31.08.12 art.620]
i) organizează executarea dispoziţiilor Plenului şi Preşedintelui Curţii, în conformitate cu
legea;
j) prezintă Plenului informaţii privind activitatea colegiului;
k) exercită alte atribuţii prevăzute de lege.
(2) Repartizarea atribuţiilor între preşedintele şi vicepreşedintele colegiului se efectuează de
către Plen la propunerea Preşedintelui Curţii Supreme de Justiţie.
CAPITOLUL II
JUDECĂTORII CURŢII SUPREME DE JUSTIŢIE
[Capitolul II titlul modificat prin LP153 din 05.07.12, MO185/31.08.12 art.620]
Articolul 9. Numirea judecătorilor Curţii Supreme
de Justiţie
(1) Judecătorii Curţii Supreme de Justiţie sînt numiţi în funcţie de Parlament, la propunerea
Consiliului Superior al Magistraturii, în termen de 30 de zile de la data înregistrării propunerii în
Parlament.
(2) În cazul depistării unor probe incontestabile de incompatibilitate a candidatului la funcţia
de judecător al Curţii Supreme de Justiţie cu funcţia respectivă, de încălcare a legislaţiei de către
acesta sau de încălcare a procedurilor legale de selectare şi promovare a lui, Consiliul Superior al
Magistraturii, în interiorul termenului indicat la alin. (1), este informat de către Preşedintele
Parlamentului în temeiul unui aviz al Comisiei juridice, pentru numiri şi imunităţi. În cazul
apariţiei unor circumstanţe care necesită o examinare suplimentară sau în cazul vacanţei
Parlamentului, Consiliul Superior al Magistraturii este anunţat despre prelungirea acestui termen
cu 15 zile sau pînă la începutul sesiunii.
(3) Parlamentul examinează propunerea repetată a Consiliului Superior al Magistraturii în
termen de 30 de zile de la data înregistrării acesteia în Parlament.
[Art.9 în redacţia LP174-XVI din 22.07.05, MO107-109/12.08.05 art.533]
[Art.9 modificat prin L159-XV din 20.05.04, MO88-90/04.06.04 art.467]
[Art.9 modificat prin LP371 din 26.09.03 MO215/17.10.03 art.821]
Articolul 91. Numirea Preşedintelui şi vicepreşedinţilor
Curţii Supreme de Justiţie
(1) La funcţiile de Preşedinte, de vicepreşedinte al Curţii Supreme de Justiţie preşedinte al
colegiului şi de vicepreşedinte al colegiului pot candida judecătorii selectaţi în baza concursului
organizat de Consiliul Superior al Magistraturii, conform art. 9 al Legii nr. 544-XIII din 20 iulie
1995 cu privire la statutul judecătorului.
(2) Preşedintele, vicepreşedinţii Curţii Supreme de Justiţie preşedinţi ai colegiilor şi
vicepreşedinţii colegiilor se numesc, în condiţiile art. 9, pentru un mandat de 4 ani şi pot deţine
funcţiile respective pe durata a cel mult 2 mandate consecutive.
(3) În cazul survenirii vacanţei funcţiei, inclusiv în cazul expirării mandatului Preşedintelui
Curţii Supreme de Justiţie, interimatul funcţiei acestuia se asigură de către vicepreşedintele
Curţii cu cea mai mare vechime în muncă în Curtea Supremă de Justiţie.
(4) În cazul survenirii vacanţei funcţiei, inclusiv în cazul expirării mandatului
vicepreşedintelui Curţii Supreme de Justiţie preşedinte al colegiului, interimatul funcţiei acestuia
se asigură de către vicepreşedintele colegiului respectiv, iar în lipsa acestuia, de către judecătorul
membru al colegiului respectiv cu cea mai mare vechime în muncă în Curtea Supremă de
Justiţie.
Articolul 10. Durata mandatului judecătorilor
Judecătorii Curţii Supreme de Justiţie sînt numiţi în funcţie pînă la atingerea plafonului de
vîrstă - 65 de ani.
Articolul 11. Cerinţele înaintate judecătorilor
Pentru a fi numit în funcţia de judecător al Curţii Supreme de Justiţie judecătorul trebuie să
corespundă cerinţelor prevăzute de Legea cu privire la statutul judecătorului şi să aibă o vechime
în muncă în funcţia de judecător de cel puţin 10 ani.
Capitolul III
ACTIVITATEA CURŢII SUPREME DE JUSTIŢIE
Articolul 12. Colegiile Curţii Supreme de Justiţie
(1) În cadrul Curţii Supreme de Justiţie funcţionează Colegiul Civil, Comercial şi de
Contencios Administrativ, Colegiul Penal şi alte colegii constituite de către Plenul Curţii după
categoriile cauzelor.
13.03.12]
09.02.12, MO38-41/24.02.12 art.7; în vigoare 09.02.12
12.09.11]
(2) Colegiul Civil, Comercial şi de Contencios Administrativ şi Colegiul Penal activează
permanent.
13.03.12]
09.02.12, MO38-41/24.02.12 art.7; în vigoare 09.02.12
12.09.11]
(4) Durata mandatului celorlalte colegii este determinată de Plenul Curţii Supreme de Justiţie.
(5) Conducerea colegiilor este exercitată de către preşedinţii şi vicepreşedinţii colegiilor.
(6) Colegiile activează prin complete de judecată, prevăzute de lege.
Articolul 13. Competenţa colegiilor Curţii Supreme
de Justiţie
(1) Colegiul Civil, Comercial şi de Contencios Administrativ şi Colegiul Penal:
13.03.12]
09.02.12, MO38-41/24.02.12 art.7; în vigoare 09.02.12
12.09.11]
a) judecă cauzele în condiţiile legii procesuale;
[Art.13 al.(1), lit.a) în redacţia LP153 din 05.07.12, MO185/31.08.12 art.620]
[Art.13 al.(1), lit.b) abrogată prin LP153 din 05.07.12, MO185/31.08.12 art.620]
c) înaintează în plen propuneri cu privire la adoptarea hotărîrilor cu caracter explicativ;
d) judecă alte cauze prevăzute de lege.
Articolul 14. Completele de judecată
(1) Completele de judecată se constituie la începutul fiecărui an de către Preşedintele Curţii
Supreme de Justiţie, în condiţiile art. 61 din Legea nr. 514-XIII din 6 iulie 1995 privind
organizarea judecătorească. Completele de judecată se constituie din judecătorii Curţii Supreme
de Justiţie care fac parte din colegiul respectiv.
(2) Preşedintele Curţii Supreme de Justiţie are dreptul să dispună, după caz, antrenarea
judecătorilor dintr-un colegiu la judecarea unor cauze în alt colegiu.
(3) Schimbarea membrilor completului de judecată se face în cazuri excepţionale, în baza unei
încheieri motivate a Preşedintelui Curţii Supreme de Justiţie şi potrivit criteriilor obiective
stabilite de regulamentul aprobat de Consiliul Superior al Magistraturii. Încheierea motivată
privind schimbarea membrilor completului de judecată se anexează la materialele dosarului.
Articolul 15. Plenul Curţii Supreme de Justiţie
(1) Plenul Curţii Supreme de Justiţie îşi desfăşoară activitatea în componenţa tuturor
judecătorilor Curţii, este prezidat de preşedintele Curţii, iar în lipsa acestuia - de către unul din
preşedinţii colegiilor.
(2) La şedinţele Plenului Curţii Supreme de Justiţie pot participa, în funcţie de subiectul pus în
discuţie, ministrul justiţiei sau Procurorul General.
Articolul 16. Competenţa Plenului Curţii Supreme
de Justiţie
Plenul Curţii Supreme de Justiţie:
[Art.16 lit.a) abrogată prin LP153 din 05.07.12, MO185/31.08.12 art.620]
b) sesizează din oficiu sau la propunerea altor instanţe judecătoreşti Curtea Constituţională
pentru a se pronunţa asupra constituţionalităţii actelor juridice;
c) examinează rezultatele generalizării practicii judiciare şi adoptă hotărîri cu caracter
explicativ;
d) întru asigurarea uniformizării practicii judiciare, emite, la solicitarea instanţelor
judecătoreşti, avize consultative în cazul apariţiei problemelor legate de aplicarea legii;
[Art.16 lit.d) în redacţia LP153 din 05.07.12, MO185/31.08.12 art.620]
e) constituie, după caz, colegii conform categoriilor de cauze, determină durata activităţii lor;
[Art.16 lit.e) modificată prin LP153 din 05.07.12, MO185/31.08.12 art.620]
f) confirmă componenţele colegiilor;
g) confirmă componenţa Consiliului Ştiinţific Consultativ;
[Art.16 lit. h) exclusă prin LP263-XV din 15.06.01]
i) aprobă Regulamentul cu privire la organizarea şi funcţionarea Curţii Supreme de Justiţie, îl
modifică şi îl completează;
j) exercită alte atribuţii prevăzute de lege.
Articolul 17. Şedinţele Plenului Curţii Supreme
de Justiţie
(1) Plenul Curţii Supreme de Justiţie se convoacă ori de cîte ori este necesar, dar nu mai rar
decît o dată în trimestru. Data convocării Plenului şi chestiunile ce se prezintă spre examinare li
se comunică membrilor Plenului şi, după caz, Preşedintelui Consiliului Superior al Magistraturii,
ministrului justiţiei şi Procurorului General cu cel puţin 15 zile înainte de şedinţă.
(2) Proiectele de hotărîri ale Plenului Curţii Supreme de Justiţie se înmînează judecătorilor
Curţii Supreme de Justiţie şi, după caz, Preşedintelui Consiliului Superior al Magistraturii,
ministrului justiţiei şi Procurorului General cu cel puţin 15 zile înainte de şedinţă.
(3) Şedinţele Plenului Curţii sînt deliberative în prezenţa a nu mai puţin de două treimi din
numărul total al membrilor Curţii.
(4) Hotărîrile Plenului Curţii Supreme de Justiţie se adoptă cu majoritatea voturilor celor
prezenţi. Hotărîrile Plenului sînt semnate de Preşedintele Curţii.
[Capitolul IV exclus prin LP306-XVI din 25.12.08, MO30-33/13.02.09 art.77]
Capitolul V
SECRETARIATUL CURŢII SUPREME
DE JUSTIŢIE
[Capitolul V titlul în redacţia LP153 din 05.07.12, MO185/31.08.12 art.620]
Articolul 22. Secretariatul Curţii Supreme
de Justiţie
(1) Asistenţa organizatorică şi administrativă a activităţii Preşedintelui, vicepreşedinţilor,
judecătorilor Curţii Supreme de Justiţie, Plenului Curţii Supreme de Justiţie, colegiilor şi
Consiliului Ştiinţific Consultativ este asigurată de secretariatul Curţii Supreme de Justiţie,
condus de şeful secretariatului.
(2) Şeful secretariatului Curţii Supreme de Justiţie se numeşte în funcţie de către Preşedintele
Curţii Supreme de Justiţie în conformitate cu Legea nr. 158-XVI din 4 iulie 2008 privind funcţia
publică şi statutul funcţionarului public şi îşi exercită atribuţiile în conformitate cu art. 45 alin.
(3) din Legea nr. 514-XIII din 6 iulie 1995 privind organizarea judecătorească şi cu
Regulamentul cu privire la organizarea şi funcţionarea Curţii Supreme de Justiţie.
Articolul 23. Structura secretariatului Curţii

Supreme de Justiţie
(1) Secretariatul Curţii Supreme de Justiţie este constituit din grefă şi din serviciul
administrativ.
(2)Grefa secretariatului Curţii Supreme de Justiţie asistă judecătorii la exercitarea funcţiilor
lor. Grefa include subdiviziuni ale asistenţilor judiciari, subdiviziuni pentru efectuarea
traducerilor, pentru analiza, sistematizarea şi unificarea practicii judiciare, subdiviziuni pentru
documentarea şi asigurarea desfăşurării procesului judiciar şi alte subdiviziuni necesare
activităţii judiciare a Curţii Supreme de Justiţie.
(3) Serviciul administrativ al secretariatului Curţii Supreme de Justiţie asigură organizatoric
funcţionarea Curţii. Serviciul administrativ include subdiviziunile: financiar-economică, de
tehnologii informaţionale, arhiva, biblioteca, precum şi alte subdiviziuni necesare activităţii
extrajudiciare a Curţii Supreme de Justiţie.
[Art.231abrogat prin LP153 din 05.07.12, MO185/31.08.12 art.620]
Articolul 24. Personalul şi salarizarea personalului
secretariatului Curţii Supreme
de Justiţie
(1) Personalul grefei este compus din funcţionari publici supuşi reglementărilor Legii nr. 158-
XVI din 4 iulie 2008 cu privire la funcţia publică şi statutul funcţionarului public şi este salarizat
(2) Personalul serviciului administrativ este compus din funcţionari publici supuşi
reglementărilor Legii nr. 158-XVI din 4 iulie 2008 cu privire la funcţia publică şi statutul
funcţionarului public şi din personal contractual supus reglementărilor legislaţiei muncii care
desfăşoară activităţi auxiliare.
(3) Statul de personal al secretariatului Curţii Supreme de Justiţie se aprobă de către
Preşedintele Curţii Supreme de Justiţie şi este valabil după avizarea lui de către Plenul Curţii
Supreme de Justiţie.
(4) Personalul secretariatului Curţii Supreme de Justiţie este obligat să respecte atribuţiile de
serviciu, etica profesională şi confidenţialitatea informaţiei obţinute în cadrul exercitării
(5) Pentru nerespectarea atribuţiilor de serviciu şi divulgarea informaţiei confidenţiale de
serviciu, personalul secretariatului Curţii Supreme de Justiţie poartă răspundere în condiţiile
legii.
Articolul 26. Poliţia în Curtea Supremă de Justiţie
(1) Curtea Supremă de Justiţie dispune de poliţie, pusă în serviciul ei de Ministerul Afacerilor
Interne, care îndeplineşte funcţiile prevăzute de Legea privind organizarea judecătorească.
(2) Statul de personal al colaboratorilor poliţiei se stabileşte de Guvern la propunerea
Preşedintelui Curţii Supreme de Justiţie.
(3) Colaboratorii poliţiei puşi în serviciul Curţii Supreme de Justiţie se subordonează
Preşedintelui Curţii.
Articolul 27. Finanţarea activităţii Curţii Supreme de Justiţie
(1) Bugetul Curţii Supreme de Justiţie este parte componentă a bugetului sistemului
judecătoresc şi se formează din contul mijloacelor bugetului de stat.
(3) Reducerea cheltuielilor legate de activitatea Curţii Supreme de Justiţie sau folosirea
mijloacelor pentru asigurarea activităţii ei, pentru alte necesităţi se admite numai prin hotărîre a
Parlamentului.
(5) Preşedintele şi vicepreşedinţii Curţii Supreme de Justiţie sînt asiguraţi cu mijloace de
transport de serviciu.
Articolul 28. Simbolurile puterii judecătoreşti
(1) În sălile de şedinţe ale Curţii Supreme de Justiţie se află imaginea Stemei de Stat, iar în
sala de şedinţe a Plenului - şi Drapelul de Stat, şi Constituţia Republicii Moldova.
(2) La efectuarea justiţiei judecătorii Curţii Supreme de Justiţie se îmbracă în mantii de
culoare bordo şi poartă insigne cu imaginea Stemei de Stat. Mantiile şi insignele se eliberează
gratuit. Modelul ţinutei vestimentare este aprobat de Plenul Curţii.
Articolul 29. Sigiliul Curţii Supreme de Justiţie
Curtea Supremă de Justiţie are sigiliu cu imaginea Stemei de Stat şi cu denumirea sa.
Articolul 30. "Buletinul Curţii Supreme de Justiţie"
Curtea Supremă de Justiţie are publicaţia sa periodică - "Buletinul Curţii Supreme de Justiţie".
Cheltuielile pentru editarea Buletinului sînt prevăzute în bugetul Curţii Supreme de Justiţie.
Titlul III
Articolul 31
(1) Judecătoria Supremă se reorganizează în Curtea Supremă de Justiţie în termenul şi în
modul stabilit de Legea cu privire la reorganizarea sistemului judecătoresc.
(2) Judecătoria Supremă continuă să funcţioneze în componenţa actuală şi judecă cauzele date
prin lege în competenţa sa pînă la încheierea perioadei de constituire a noului sistem
judecătoresc, dar nu mai tîrziu decît pînă la 27 august 1996.
Articolul 32
Reorganizarea Judecătoriei Supreme în Curtea Supremă de Justiţie se efectuează conform
structurii şi componenţei numerice stabilite în anexă, care face parte integrantă din prezenta lege.
Articolul 33
Preşedintele, vicepreşedinţii şi judecătorii Curţii Supreme de Justiţie vor fi numiţi în funcţie de
Parlament la propunerea Consiliului Superior al Magistraturii după reorganizarea Judecătoriei
Supreme în Curtea Supremă de Justiţie, dar nu mai tîrziu de 27 august 1996.
Articolul 34
Pînă la reorganizarea Judecătoriei Supreme în Curtea Supremă de Justiţie asupra membrilor
Judecătoriei Supreme se extind prevederile art.28 al Legii cu privire la statutul judecătorului, iar
asupra consultanţilor Judecătoriei Supreme - prevederile alin. (6) al aceluiaşi articol. Plăţile
prevăzute la art. 28 se vor efectua de la 1 ianuarie 1996.
Articolul 35
Prezenta lege intră în vigoare la data publicării.
PREŞEDINTELE
Chişinău, 26 martie 1996.

Nr.789-XIII.
Anexă
la Legea cu privire la
Curtea Supremă de Justiţie
Structura şi componenţa numerică a

Preşedinte 1
Vicepreşedinţi - preşedinţi ai colegiilor 3
Vicepreşedinţi ai colegiilor 3
Judecători ai Curţii 42
[Poziţia "Judecători asistenţi" exclusă prin LP306-XVI din 25.12.08, MO30-33/13.02.09
art.77]
Referenţi ai judecătorilor 48
Aparatul Preşedintelui Curţii 11
Direcţia de generalizare a practicii judiciare
şi analiză a statisticii judiciare 13
Direcţia de evidenţă a legislaţiei şi informatică 11
Direcţia grefei 15
Direcţia documentare 42
Direcţia economico-administrativă 32
Anexă
Structura şi componenţa numerică
a secretariatului Curţii Supreme de Justiţie
Asistenţi judiciari 99
Funcţionari publici şi personal contractual 121
[Anexa în redacţia LP153 din 05.07.12, MO185/31.08.12 art.620; prevederile
privind majorarea numărului de asistenţi judiciari se va pune în aplicare de la 1 ianuarie 2013
pînă la 31 decembrie 2015]
[Anexa modificată prin LP306-XVI din 25.12.08, MO30-33/13.02.09 art.77]

din 19.07.1996
cu privire la Consiliul Superior al Magistraturii*
MODIFICAT
LP48 din 07.06.18, MO235-244/29.06.18 art.364
LP253 din 01.12.17, MO1-6/05.01.18 art.12
LP107 din 28.05.15, MO161-165/26.06.15 art.341
LP177 din 25.07.14, MO231-237/08.08.14 art.535
LP280 din 21.11.13, MO284-289/06.12.13 art.782
_____________________________
*Republicată în temeiul art. VIII alin. (9) al Legii nr. 153 din 5 iulie 2012 - Monitorul Oficial
al RM, 2012, nr. 185, art. 620
Modificată prin Legile Republicii Moldova:
LP174-XVI din 22.07.05, MO107-109/12.08.05 art.533
LP154-XVI din 21.07.05, MO126-128/23.09.05 art.611
LP247-XVI din 21.07.06, MO174-177/10.11.06 art.796
LP65-XVI din 27.03.08, MO86-87/16.05.08 art.302
LP229-XVI din 06.11.08, MO208-209/21.11.08 art.768
LP306-XVI din 25.12.08, MO30-33/13.02.09 art.77
LP115 din 17.06.10, MO117-118/09.07.10 art.365
LP152 din 08.07.10, MO155-158/03.09.10 art.547
LP153 din 05.07.12, MO185/31.08.12 art.620

Capitolul I
Articolul 1. Consiliul Superior al Magistraturii - organ
de autoadministrare judecătorească
(1) Consiliul Superior al Magistraturii este un organ independent, format în vederea
organizării şi funcţionării sistemului judecătoresc, şi este garantul independenţei autorităţii
judecătoreşti.
(2) Consiliul Superior al Magistraturii exercită autoadministrarea judecătorească.
Articolul 2. Cadrul juridic
Modul de organizare şi de funcţionare ale Consiliului Superior al Magistraturii este
reglementat de Constituţie, de legile privind organizarea judecătorească, cu privire la statutul
judecătorului, de prezenta lege şi de alte acte normative.
Articolul 3. Componenţa
(1) Consiliul Superior al Magistraturii este constituit din12 membri.
(2) În componenţa Consiliului Superior al Magistraturii intră judecători şi profesori de drept
titulari, precum şi Preşedintele Curţii Supreme de Justiţie, ministrul justiţiei şi Procurorul
General care sînt membri de drept.
(3) Trei membri ai Consiliului Superior al Magistraturii din rîndul profesorilor de drept
titulari, selectaţi în mod deschis şi transparent de către Comisia juridică, numiri şi imunităţi a
Parlamentului în urma unui concurs public, se aleg de către Parlament cu votul majorităţii
deputaţilor aleşi.
[Art.3 al.(3) modificat prin LP137 din 27.09.18, MO398-399/19.10.18 art.618; în vigoare
19.10.18]
[Art.3 al.(3) în redacţia LP280 din 21.11.13, MO284-289/06.12.13 art.782]
(4) Şase membri din rîndul judecătorilor, inclusiv 2 membri supleanţi, sînt aleşi în Consiliul
Superior al Magistraturii prin vot secret de către Adunarea Generală a Judecătorilor, aceştia
reprezentînd toate nivelurile instanţelor judecătoreşti. Se consideră aleşi membri şi membri
supleanţi ai Consiliului Superior al Magistraturii judecătorii care au acumulat mai mult de
jumătate din voturile celor prezenţi la adunare, conform ordinii descrescătoare a voturilor
obţinute.
(5) Pentru asigurarea activităţii Consiliului Superior al Magistraturii, judecătorii aleşi de
Adunarea Generală a Judecătorilor sînt detaşaţi pe durata exercitării mandatului de membru al
Consiliului.
(6) Membrii Consiliului Superior al Magistraturii, cu excepţia membrilor de drept, nu pot
exercita o altă activitate remunerată decît cea didactică şi ştiinţifică.
(7) La alegerea în calitate de membru al Consiliului Superior al Magistraturii, persoanele care
ocupă funcţii administrative, în termen de 30 de zile de la data alegerii, depun cerere de
suspendare a activităţii administrative pe perioada exercitării mandatului de membru al
Articolul 4. Competenţa Consiliului Superior al Magistraturii
(1) Întru exercitarea funcţiilor sale, Consiliul Superior al Magistraturii are următoarele
competenţe referitoare la cariera judecătorilor:
a) face propuneri Preşedintelui Republicii Moldova sau, respectiv, Parlamentului de numire,
promovare la o instanţă superioară, transferare la o instanţă de acelaşi nivel sau la o instanţă
inferioară, de numire în funcţia de preşedinte sau de vicepreşedinte de instanţă ori de eliberare
din funcţie a judecătorilor, preşedinţilor şi vicepreşedinţilor instanţelor judecătoreşti;
b) primeşte jurămîntul judecătorilor;
c) aprobă regulamentele privind criteriile şi procedura de selectare a candidaţilor la funcţia de
judecător, de promovare în funcţia de judecător la o instanţă superioară, de numire în funcţia de
preşedinte sau de vicepreşedinte al instanţei şi de transferare a judecătorului la o instanţă de
acelaşi nivel sau la o instanţă inferioară;
d) aprobă regulamentul de desfăşurare a concursului pentru suplinirea funcţiilor vacante de
judecător, de preşedinte sau de vicepreşedinte al instanţei şi asigură organizarea şi desfăşurarea
concursului;
e) dispune interimatul funcţiei de preşedinte sau de vicepreşedinte al judecătoriei, al Curţii de
Apel sau al Curţii Supreme de Justiţie, în cazul vacanţei funcţiei sau suspendării din funcţie a
acestora, pînă la completarea funcţiei vacante în modul stabilit de lege sau anularea suspendării;
f) aplică măsuri de încurajare în privinţa judecătorilor;
g) numeşte membrii colegiului pentru selecţia şi cariera judecătorilor şi ai colegiului de
evaluare a performanţelor judecătorilor, conform competenţei sale.
competenţe în domeniul instruirii iniţiale şi continue a judecătorilor şi a personalului
secretariatului instanţelor judecătoreşti:
a) desemnează judecătorii în cadrul Consiliului Institutului Naţional al Justiţiei;
b) aprobă strategia privind formarea iniţială şi continuă a judecătorilor, prezintă opinia asupra
planului de acţiuni pentru implementarea acesteia;
c) examinează şi prezintă opinia asupra regulamentului de organizare a concursului de
admitere în Institutul Naţional al Justiţiei, asupra programelor didactice şi a planurilor de
învăţămînt pentru cursurile de formare iniţială şi continuă în cadrul Institutului, asupra
regulamentului de organizare a concursului pentru suplinirea posturilor didactice, precum şi
asupra componenţei comisiilor pentru examenele de admitere şi de absolvire a Institutului
Naţional al Justiţiei;
c2) deleagă judecătorii pentru participare la seminare, conferinţe, cursuri de instruire şi
deplasări în interes de serviciu;
d) prezintă, anual, pînă la 31 martie, Institutului Naţional al Justiţiei propunerile privind
numărul de locuri ce vor fi scoase la concursul de admitere pentru formarea iniţială a
candidaţilor la funcţia de judecător în anul următor;
[Art.4 al.(2), lit.d) în redacția LP85 din 28.04.16, MO256-267/12.08.16 art.545; în vigoare
01.01.17]
e) examinează contestaţiile la hotărîrile colegiului pentru selecţia şi cariera judecătorilor şi ale
colegiului de evaluare a performanţelor judecătorilor.
competenţe în domeniul respectării disciplinei şi eticii judecătorilor:
a) adoptă hotărîri privind petiţiile cetăţenilor în problemele ce ţin de etica judecătorilor;
b) examinează contestaţiile hotărîrilor emise de colegiul disciplinar;
c) în baza hotărîrii colegiului disciplinar, înaintează Preşedintelui Republicii Moldova sau,
după caz, Parlamentului propunerea privind eliberarea din funcţia de preşedinte sau
vicepreşedinte al instanţei de judecată sau privind eliberarea din funcţia de judecător;
[Art.4 al.(3), lit.c) în redacţia LP107 din 28.05.15, MO161-165/26.06.15 art.341]
[Art.4 al.(3), lit.d) abrogat prin LP107 din 28.05.15, MO161-165/26.06.15 art.341]
[Art.4 al.(3), lit.e) abrogată prin LP134 din 17.06.16, MO245-246/30.07.16 art.515; în
vigoare 01.08.16]
[Art.4 al.(3), lit.f) abrogată prin LP134 din 17.06.16, MO245-246/30.07.16 art.515; în
vigoare 01.08.16]
[Art.3 al.(3), lit.g) abrogată prin LP137 din 27.09.18, MO398-399/19.10.18 art.618; în
vigoare 19.10.18]
[Art.4 al.(3), lit.g) modificată prin LP134 din 17.06.16, MO245-246/30.07.16 art.515; în
vigoare 01.08.16]
competenţe în domeniul administrării instanţelor judecătoreşti:
a) audiază informaţia Ministerului Justiţiei referitoare la activitatea privind asigurarea
organizatorică, materială şi financiară a instanţelor judecătoreşti;
b) aprobă Regulamentul privind modul de repartizare aleatorie a dosarelor pentru examinare în
instanţele judecătoreşti, care asigură transparenţa, obiectivitatea şi imparţialitatea acestui proces;
c) examinează, confirmă şi propune, în modul stabilit de legislaţia în vigoare, proiectul
bugetelor instanţelor judecătoreşti;
d) prezintă anual, dar nu mai tîrziu de 1 aprilie, Parlamentului şi Preşedintelui Republicii
Moldova un raport asupra modului de organizare şi funcţionare a instanţelor judecătoreşti în anul
precedent;
d1) colaborează cu societatea civilă și mass-media pentru informarea publicului despre
activitatea Consiliului Superior al Magistraturii și a instanțelor judecătorești;
[Art.3 al.(4), lit.d1) introdusă prin LP137 din 27.09.18, MO398-399/19.10.18 art.618; în
vigoare 19.10.18]
e) aprobă structura aparatului Consiliului Superior al Magistraturii, numeşte, promovează,
transferă şi eliberează din funcţie angajaţii aparatului, aplică faţă de aceştia măsuri de încurajare
şi sancţiuni disciplinare;
f) acordă concediile de odihnă anuale preşedinţilor şi vicepreşedinţilor instanţelor
judecătoreşti.
(5) În scopul realizării funcţiilor sale, Consiliul Superior al Magistraturii poate avea şi alte
competenţe în condiţiile legii.
(6) În vederea realizării corespunzătoare a funcţiilor sale, Consiliul Superior al Magistraturii
aprobă acte normative întru executarea prevederilor legislaţiei din domeniul organizării şi
funcţionării sistemului judecătoresc.
(7) Consiliul Superior al Magistraturii întocmeşte şi păstrează dosarele personale ale
judecătorilor din instanţele judecătoreşti.
Articolul 5. Preşedintele
(1) Preşedintele Consiliului Superior al Magistraturii este ales prin vot secret, pe durata
mandatului, cu votul majorităţii membrilor Consiliului şi îşi exercită activitatea pe bază
permanentă.
(2) În absenţa preşedintelui, funcţiile lui sînt exercitate de un membru al Consiliului, numit
prin hotărîre a Consiliului Superior al Magistraturii.
(3) Funcţia de preşedinte al Consiliului Superior al Magistraturii nu poate fi deţinută sau
exercitată de către membrii de drept specificaţi la art.3 alin. (2) din prezenta lege.
Articolul 6. Atribuţiile Preşedintelui
Preşedintele Consiliului Superior al Magistraturii:
a) convoacă şi prezidează şedinţele Consiliului;
b) coordonează activitatea Consiliului şi repartizează materialele spre examinare, desemnează
un raportor pentru prezentarea materialelor examinate;
c) reprezintă Consiliul în faţa autorităţilor publice din ţară şi din străinătate;
d) organizează și implementează sistemul de management financiar și control intern și poartă
răspundere managerială pentru administrarea bugetului instituției și a patrimoniului public aflat
în gestiune;
[Art.6 lit.d) în redacția LP172 din 27.07.18, MO321-332/27.08.18 art.529; în vigoare
24.08.18]
e) exercită alte atribuţii în condiţiile legii.
Articolul 7. Organele specializate
[Art.7 denumirea în redacția LP137 din 27.09.18, MO398-399/19.10.18 art.618; în vigoare
19.10.18]
(1) În subordinea Consiliului Superior al Magistraturii funcţionează:
a) colegiul pentru selecţia şi cariera judecătorilor;
b) colegiul de evaluare a performanţelor judecătorilor;
c) colegiul disciplinar;
d) inspecţia judiciară.
(2) Competenţa, modul de organizare şi de funcţionare a colegiilor sînt stabilite prin legi şi
prin regulamentele aprobate de Consiliul Superior al Magistraturii.
Articolul 71. Inspecţia judiciară
(1) Inspecţia judiciară este alcătuită din 5 inspectori-judecători.
(1) Inspecția judiciară este un organ independent, constituit din 7 inspectori-judecători,
care dispune de autonomie funcțională.
[Art.71 al.(1) în redacția LP137 din 27.09.18, MO398-399/19.10.18 art.618; în vigoare
01.01.19]
(2) Durata mandatului de inspector-judecător este de 6 ani. Inspectorul-judecător poate fi
numit doar pentru un singur mandat.
19.10.18]
(3) Poate fi aleasă în funcţia de inspector-judecător persoana care deţine diploma de licenţiat
în drept sau echivalentul acesteia, cu o vechime în specialitatea juridică de cel puţin 7 ani şi o
reputaţie ireproşabilă, în condiţiile stabilite la art. 6 alin. (4) din Legea nr. 544-XIII din 20 iulie
1995 cu privire la statutul judecătorului, și care nu a exercitat funcția de judecător pe parcursul
ultimilor 3 ani. Este declarat ales candidatul care a acumulat mai mult de jumătate din voturile
membrilor Consiliului Superior al Magistraturii.
19.10.18]
(4) Inspecţia judiciară este condusă de către un inspector-judecător principal, desemnat de
Consiliul Superior al Magistraturii, pe durata mandatului, din rîndul inspectorilor-judecători.
19.10.18]
(41) Salariul inspectorului-judecător și al inspectorului-judecător principal se stabilește
conform legislației privind sistemul de salarizare în sectorul bugetar.
01.12.18]
(5) În exerciţiul atribuţiilor sale, inspectorul-judecător beneficiază de inviolabilitatea prevăzută
la art.19 din Legea cu privire la statutul judecătorului.
(6) Inspecţia judiciară are următoarele competenţe:
a) verifică activitatea organizatorică a instanţelor judecătoreşti la înfăptuirea justiţiei;
a1) verifică corectitudinea repartizării aleatorii a dosarelor pentru examinare în instanţele
judecătoreşti;
[Art.71 al.(6), lit.a1) introdusă prin LP137 din 27.09.18, MO398-399/19.10.18 art.618; în
vigoare 19.10.18]
b) examinează petiţiile cetăţenilor în probleme ce ţin de etica judiciară, adresate Consiliului
Superior al Magistraturii, solicitînd în mod obligatoriu explicaţia scrisă a judecătorului vizat în
petiţie;
b1) verifică sesizările privind faptele care pot constitui abateri disciplinare;
[Art.71 al.(6), lit.b1) introdusă prin LP107 din 28.05.15, MO161-165/26.06.15 art.341]
c) verifică demersurile care au ca obiect acordul Consiliului Superior al Magistraturii privind
pornirea urmăririi penale împotriva judecătorului;
d) studiază temeiurile respingerii de către Preşedintele Republicii Moldova sau de către
Parlament a candidaturii propuse de Consiliul Superior al Magistraturii pentru numirea în funcţia
de judecător sau pentru numirea în funcţia de vicepreşedinte ori de preşedinte al instanţei
judecătoreşti, cu prezentarea unei note informative Consiliului Superior al Magistraturii.
(7) Asigurarea tehnico-materială a activităţii inspecţiei judiciare se efectuează de Consiliul
Superior al Magistraturii în conformitate cu legea bugetului.
Articolul 72. Verificarea activităţii organizatorice a instanţelor
judecătoreşti la înfăptuirea justiţiei
(1) Activitatea organizatorică a instanţelor judecătoreşti la înfăptuirea justiţiei se verifică cu
scopul de a asigura:
a) celeritatea procesului;
b) transparenţa activităţii de înfăptuire a justiţiei şi deschiderea faţă de societate;
c) eficienţa activităţii instanţelor judecătoreşti, a judecătorilor şi a personalului instanţelor;
d) respectarea Codului de etică al judecătorului;
e) conduita profesională înaltă a personalului instanţelor judecătoreşti;
f) perfecţionarea continuă a performanţelor judecătorilor şi ale personalului instanţelor
judecătoreşti.
(2) Activitatea organizatorică a instanţelor judecătoreşti la înfăptuirea justiţiei poate fi
verificată în două forme:
a) control ordinar – pentru examinarea unui caz concret sau a unui domeniu de activitate
distinct;
b) control complex – pentru examinarea întregii activităţi de înfăptuire a justiţiei.
(3) Controalele ordinare şi cele complexe pot avea caracter planificat sau inopinat.
(4) În scopul desfăşurării controalelor planificate ale activităţii organizatorice a instanţelor
judecătoreşti se elaborează şi se aprobă planuri anuale de verificare a instanţelor.
(5) Controalele complexe planificate ale activităţii organizatorice a fiecărei instanţe
judecătoreşti, în modul stabilit de prezentul articol, se desfăşoară cel puţin o dată la 3 ani.
(6) După încheierea controlului, dar nu mai tîrziu de o lună de la data încheierii, se întocmeşte
un proiect al actului de control, care este prezentat spre informare instanţei supuse controlului,
aceasta fiind în drept să prezinte comentarii şi obiecţii pe marginea proiectului în cauză.
(7) Actul final al controlului se întocmeşte în termen de 10 zile lucrătoare de la data
prezentării obiecţiilor sau de la data expirării termenului pentru prezentarea acestora şi se publică
pe pagina web a Consiliului Superior al Magistraturii.
(8) Subiecţii care nu sînt de acord cu rezultatele controlului, în termen de 10 zile lucrătoare de
la data prezentării acestora pentru informare, sînt în drept să prezinte în formă scrisă obiecţiile
lor Consiliului Superior al Magistraturii. În acest caz, rezultatele controlului vor fi examinate la
şedinţa Consiliului Superior al Magistraturii.
(9) Volumul, metodele, temeiurile şi procedura de verificare a activităţii organizatorice a
instanţelor judecătoreşti la înfăptuirea justiţiei se aprobă de Consiliul Superior al Magistraturii.
Articolul 8. Relaţiile cu alte autorităţi
(1) În relaţiile cu autorităţile publice, Consiliul Superior al Magistraturii este independent şi se
supune în activitatea sa doar Constituţiei şi legilor.
(2) Consiliul Superior al Magistraturii poate sesiza Parlamentul, Preşedintele Republicii
Moldova şi Guvernul cu privire la orice problemă care, potrivit legii, ţine de competenţa sa.
(3) Consiliul Superior al Magistraturii întreţine legături cu organisme similare din alte ţări în
probleme de funcţionare şi administrare a justiţiei.
Articolul 81. Transparenţa activităţii Consiliului Superior
al Magistraturii
(1) Activitatea Consiliului Superior al Magistraturii este transparentă şi se realizează prin
asigurarea accesului societăţii şi al mass-media la informaţiile privind activitatea Consiliului.
(2) Ședințele Consiliului Superior al Magistraturii sînt publice, cu excepția cazurilor în care, la
cererea motivată a președintelui sau a cel puțin trei membri, se hotărăște ca ședințele să fie
închise în vederea protejării informației ce constituie secret de stat sau a cazului în care, datorită
unor împrejurări speciale, caracterul public poate prejudicia interesele justiției sau poate aduce
atingere vieţii private a persoanelor. Hotărîrea motivată cu privire la declararea ședinței închise
se adoptă cu votul majorității membrilor prezenți.
19.10.18]
(3) Consiliul Superior al Magistraturii creează condiţii şi întreprinde măsurile necesare pentru
a asigura participarea reprezentanţilor mass-media şi a persoanelor interesate la şedinţele sale.
(4) Agenda şedinţei Consiliului Superior al Magistraturii, proiectele de hotărîri şi materialele
adiţionale care urmează a fi supuse examinării în partea ce nu conţine informaţii care nu pot fi
publicate se plasează pe pagina web a Consiliului cu cel puţin 3 zile înainte de şedinţă.
19.10.18]
(5) Şedinţele Consiliului Superior al Magistraturii se înregistrează prin utilizarea mijloacelor
video şi audio şi se consemnează în procese-verbale, care se plasează pe pagina web a
Consiliului.
(6) Regulamentele aprobate de Consiliul Superior al Magistraturii şi anunţurile privind
lansarea concursurilor pentru suplinirea funcţiilor de judecător se publică în Monitorul Oficial al
Republicii Moldova.
(7) Hotărîrile adoptate de Consiliul Superior al Magistraturii, de organele specializate, inclusiv
cele adoptate în cadrul ședințelor închise, opiniile separate ale membrilor Consiliului, precum şi
rapoartele anuale ale Consiliului se publică pe pagina web oficială a Consiliului Superior al
Magistraturii. Hotărîrile Consiliului Superior al Magistraturii prin care acesta își expune acordul
sau dezacordul pentru pornirea urmăririi penale în condițiile art. 19 alin. (4) din Legea nr.
544/1995 cu privire la statutul judecătorului se publică pe pagina web oficială a Consiliului
Superior al Magistraturii, cu anonimizarea datelor cu privire la identitatea judecătorului.
19.10.18]
Capitolul II
STATUTUL DE MEMBRU AL CONSILIULUI
SUPERIOR AL MAGISTRATURII
Articolul 9. Durata mandatului
(1) Durata mandatului de membru al Consiliului Superior al Magistraturii este de 4 ani.
Membrii Consiliului Superior al Magistraturii nu pot fi aleși pentru 2 mandate consecutive.
19.10.18]
(2) Sub incidenţa alin. (1) nu cad membrii care fac parte de drept din Consiliul Superior al
Magistraturii.
Articolul 10. Drepturile
Membrul Consiliului Superior al Magistraturii este în drept:
a) să ia cunoştinţă de materialele prezentate Consiliului spre examinare;
b) să participe la examinarea lor;
c) să facă demersuri, să-şi expună argumentele şi să prezinte materiale suplimentare;
d) să solicite instanţelor judecătoreşti, Ministerului Justiţiei, altor instituţii şi organizaţii
informaţiile şi documentele necesare îndeplinirii atribuţiilor sale;
e) să propună spre examinare în şedinţă probleme ce ţin de competenţa Consiliului;
f) să participe la adoptarea de hotărîri prin vot şi să-şi expună, după caz, opinia separată;
g) să beneficieze de alte drepturi în condiţiile legii.
Articolul 11. Obligaţiunile
(1) Membrul Consiliului Superior al Magistraturii este obligat:
a) să-şi exercite atribuţiile în conformitate cu legea;
b) să asigure ocrotirea drepturilor şi libertăţilor magistraţilor, onoarei şi demnităţii lor în
condiţiile legii;
c) să contribuie la promovarea principiului independenţei autorităţii judecătoreşti;
d) să păstreze secretul deliberărilor şi confidenţialitatea lucrărilor;
e) să voteze pro sau contra la adoptarea de hotărîri;
f) să depună, în condițiile legii, declarația de avere și interese personale;
[Art.11 al.(1), lit.f) introdusă prin LP134 din 17.06.16, MO245-246/30.07.16 art.515; în
vigoare 01.08.16]
g) să respecte prevederile legale privind conflictul de interese și regimul juridic al
incompatibilităților și interdicțiilor.
[Art.11 al.(1), lit.g) introdusă prin LP134 din 17.06.16, MO245-246/30.07.16 art.515; în
vigoare 01.08.16]
(2) Membrii Consiliului Superior al Magistraturii din rîndul profesorilor titulari sînt obligaţi să
respecte incompatibilitățile și interdicţiile specificate la art.8 din Legea cu privire la statutul
judecătorului.
01.08.16]
Articolul 12. Încetarea mandatului
(1) Mandatul de membru al Consiliului Superior al Magistraturii încetează în caz de:
a) expirare;
b) demisie;
c) cerere proprie;
d) ridicare a mandatului, trecere la alt lucru, eliberare din funcţie;
e) deces.
(2) Ridicarea mandatului de membru al Consiliului Superior al Magistraturii se efectuează:
a) în caz de rămînere definitivă a actului de constatare prin care s-a stabilit emiterea/adoptarea
de către acesta a unui act administrativ, încheierea directă sau prin intermediul unei persoane
terțe a unui act juridic, luarea sau participarea la luarea unei decizii cu încălcarea dispoziţiilor
legale privind conflictul de interese;
[Art.12 al.(2), lit.a) modificată prin LP134 din 17.06.16, MO245-246/30.07.16 art.515; în
vigoare 01.08.16]
b) în caz de aflare în incompatibilitate, fapt stabilit prin actul de constatare rămas definitiv;
b1) în caz de nedepunere de către acesta a declarației de avere și interese personale sau refuz
de a o depune, în condițiile art. 27 alin. (8) din Legea nr. 132 din 17 iunie 2016 cu privire la
Autoritatea Națională de Integritate;
[Art.12 al.(2), lit.b1) introdusă prin LP134 din 17.06.16, MO245-246/30.07.16 art.515; în
vigoare 01.08.16]
b2) în caz de dispunere de către instanța de judecată, prin hotărîre irevocabilă, a confiscării
averii nejustificate;
[Art.12 al.(2), lit.b2) introdusă prin LP134 din 17.06.16, MO245-246/30.07.16 art.515; în
vigoare 01.08.16]
c) la propunerea Consiliului, în caz de neîndeplinire fără motive întemeiate a obligaţiunilor de
membru stabilite de prezenta lege, precum şi în caz de încălcare a incompatibilităților și
interdicţiilor specificate la art. 8 din Legea nr. 544-XIII din 20 iulie 1995 cu privire la statutul
judecătorului.
[Art.12 al.(2), lit.c) modificată prin LP134 din 17.06.16, MO245-246/30.07.16 art.515; în
vigoare 01.08.16]
(3) Ridicarea mandatului de membru al Consiliului Superior al Magistraturii se efectuează de
către organul care a ales persoana în această calitate.
Articolul 13. Completarea vacanţei
(1) În caz de încetare a mandatului de membru al Consiliului Superior al Magistraturii în
temeiul art. 12 alin. (1) lit. b)–e), mandatul va fi continuat de către membrul supleant ales în
condiţiile art. 3 alin. (4).
(2) În caz de vacanţă a funcţiei de membru al Consiliului Superior al Magistraturii din rîndul
profesorilor de drept titulari, vacanţa se completează urmînd aceeaşi procedură ca şi în cazul
numirii.
Articolul 14. Legitimaţia
Membrul Consiliului Superior al Magistraturii primeşte legitimaţie de un model aprobat de
Parlament.
Capitolul III
ORGANIZAREA ACTIVITĂŢII CONSILIULUI
Articolul 15. Şedinţele
(1) Consiliul Superior al Magistraturii ca organ colegial îşi exercită atribuţiile în plen.
(2) Şedinţa Consiliului Superior al Magistraturii este deliberativă dacă la ea participă cel puţin
două treimi din membrii lui.
(3) - abrogat
(4) La şedinţele Consiliului Superior al Magistraturii se citează în mod obligatoriu persoanele
a căror problemă se examinează.
(5) - abrogat
(6) - abrogat
Articolul 16. Convocarea
(1) Convocarea în şedinţă a Consiliului Superior al Magistraturii se face la iniţiativa
Preşedintelui acestuia.
(2) Consiliul Superior al Magistraturii poate fi convocat şi la iniţiativa a cel puţin 3 membri ai
lui.
(3) Data, ora şi locul şedinţei, ordinea de zi, proiectele hotărîrilor ce urmează a fi adoptate şi
materialele justificative ale acestora sînt aduse la cunoştinţa membrilor Consiliului Superior al
Magistraturii cel mai tîrziu cu 3 zile înainte de şedinţă, cu excepţia cazurilor extraordinare.
Articolul 17. Procedura de examinare a problemelor
Examinarea problemelor ce urmează a fi soluţionate în şedinţă începe cu raportul Preşedintelui
Consiliului Superior al Magistraturii sau al unui membru al lui, care a studiat în prealabil
documentele şi materialele prezentate, după care sînt ascultate persoanele invitate la şedinţă, se
cercetează documentele şi materialele necesare.
Articolul 18. Recuzarea şi autorecuzarea
(1) Membrul Consiliului Superior al Magistraturii nu poate participa la examinarea problemei
şi urmează să fie recuzat dacă există împrejurări care exclud participarea lui la examinare sau
împrejurări ce ar trezi îndoieli privind obiectivitatea lui. În cazul în care există astfel de
împrejurări, membrul Consiliului este obligat să declare autorecuzarea.
(2) Pentru aceleaşi motive, recuzarea poate fi făcută de persoana a cărei problemă se
examinează, precum şi de persoana care a prezentat materialele spre examinare.
(3) Recuzarea trebuie să fie motivată prin cerere scrisă sau verbală.
(4) Membrul recuzat al Consiliului Superior al Magistraturii nu participă la votarea cererii de
recuzare.
(5) Dacă, în urma admiterii cererii de recuzare a mai multor membri ai Consiliului Superior al
Magistraturii, ședința nu este deliberativă, aceștia sînt substituiți de membrii supleanți, prioritate
avînd membrul care a acumulat un număr mai mare de voturi.
[Art.18 al.(5) introdus prin LP137 din 27.09.18, MO398-399/19.10.18 art.618; în vigoare
19.10.18]
Articolul 19. Propunerea pentru numirea în funcţia de judecător,
de preşedinte sau vicepreşedinte al instanţei judecătoreşti
(1) Consiliul Superior al Magistraturii face propuneri Preşedintelui Republicii Moldova sau,
după caz, Parlamentului referitor la numirea în funcţia de judecător a candidaţilor pentru aceste
funcţii, precum şi la numirea în funcţia de preşedinte sau vicepreşedinte al instanţei judecătoreşti.
(2) Selectarea candidaţilor pentru funcţia de judecător, de preşedinte sau de vicepreşedinte al
instanţei judecătoreşti se face de către Consiliul Superior al Magistraturii în baza hotărîrii
colegiului pentru selecţia şi cariera judecătorilor. Hotărîrea Consiliului Superior al Magistraturii
privind selectarea candidaţilor pentru funcţia de judecător, de preşedinte sau de vicepreşedinte al
instanţei judecătoreşti trebuie să fie motivată şi se adoptă prin votul deschis al membrilor
Consiliului.
(3) Hotărîrea Consiliului Superior al Magistraturii cu propunerea respectivă de numire în
funcţia de judecător, de preşedinte sau vicepreşedinte al instanţei judecătoreşti, dosarul personal
al candidatului însoţit de curriculum vitae din care să rezulte activitatea lui şi de proiectul de
decret sau de hotărîrea privind numirea în funcţie, se înaintează de către preşedintele Consiliului.
(4) În cazul în care Preşedintele Republicii Moldova sau, după caz, Parlamentul respinge
candidatura propusă, Consiliul Superior al Magistraturii, în condiţiile art.11 din Legea cu privire
la statutul judecătorului, art. 16 din Legea privind organizarea judecătorească şi art.9 din Legea
cu privire la Curtea Supremă de Justiţie, poate propune aceeaşi sau altă candidatură pentru
funcţia vacantă cu votul a două treimi din membrii săi.
Articolul 20. Promovarea la o instanţă superioară, transferarea
la o instanţă de acelaşi nivel sau la o instanţă inferioară,
detaşarea, suspendarea, demisia şi eliberarea din
funcţie a judecătorului
(1) Chestiunile ce ţin de promovarea la o instanţă superioară, transferarea la o instanţă de
acelaşi nivel sau la o instanţă inferioară, detaşarea, suspendarea, demisia şi eliberarea din funcţie
a judecătorului sînt examinate de Consiliul Superior al Magistraturii în condiţiile legii.
(2) Transferarea judecătorului la o instanţă de acelaşi nivel pe un termen limitat se efectuează
de către Consiliul Superior al Magistraturii, în condiţiile art. 20 din Legea cu privire la statutul
judecătorului.
(3) Judecătorul poate fi detaşat din funcţie de către Consiliul Superior al Magistraturii în
condiţiile art. 241 din Legea cu privire la statutul judecătorului.
(31) Transferarea judecătorului la o instanţă de acelaşi nivel sau la o instanţă inferioară,
promovarea judecătorului la o instanţă superioară, numirea în funcţia de preşedinte sau de
vicepreşedinte al instanţei judecătoreşti şi eliberarea lui din funcţie se fac în baza recomandărilor
colegiului pentru selecţia şi cariera judecătorului. Hotărîrea Consiliului Superior al Magistraturii
privind transferarea judecătorului la o instanţă de acelaşi nivel sau la o instanţă inferioară,
promovarea judecătorului la o instanţă superioară, numirea în funcţia de preşedinte sau de
vicepreşedinte al instanţei şi eliberarea lui din funcţie trebuie să fie motivată şi este adoptată prin
votul deschis al membrilor Consiliului.
(32) Participarea la concursul pentru promovarea într-o instanță superioară, transferarea la o
instanţă judecătorească de același nivel a membrilor Consiliului Superior al Magistraturii din
rîndul judecătorilor, precum și a judecătorilor detașați la Institutul Național al Justiției și
Secretariatul Consiliului Superior al Magistraturii, se interzic pe perioada exercitării mandatului
și timp de 6 luni după încetarea calității de membru sau, după caz, expirarea termenului pentru
care a fost detașat.
19.10.18]
(4) Hotărîrile privind transferarea pe un termen nelimitat a judecătorului la o instanţă de
acelaşi nivel sau la o instanţă inferioară, promovarea judecătorului la o instanţă superioară,
demisia şi eliberarea lui din funcţie, însoţite de curriculum vitae din care să rezulte activitatea lui
şi de proiectul de decret sau de hotărîre, se înaintează Preşedintelui Republicii Moldova sau,
după caz, Parlamentului de către Preşedintele Consiliului Superior al Magistraturii.
(5) Suspendarea din funcţie a judecătorului se efectuează de Consiliul Superior al
Magistraturii în condiţiile art.24 din Legea cu privire la statutul judecătorului.
(6) În cazul în care au decăzut circumstanţele care au servit ca temei pentru suspendarea din
funcţie a judecătorului, Consiliul Superior al Magistraturii adoptă o hotărîre privind anularea
suspendării lui din funcţie.
(7) Hotărîrea Consiliului Superior al Magistraturii privind suspendarea din funcţie sau
anularea suspendării din funcţie a judecătorului se prezintă neîntîrziat Preşedintelui Republicii
Moldova sau, după caz, Parlamentului.
(8) Consiliul Superior al Magistraturii sistează demisia judecătorului şi dispune încetarea plăţii
indemnizaţiei viagere lunare în condiţiile art.26 din Legea cu privire la statutul judecătorului.
(9) - abrogat
[Art.21 abrogat prin LP107 din 28.05.15, MO161-165/26.06.15 art.341]
Articolul 22. Examinarea contestațiilor împotriva hotărîrilor
organelor specializate
[Art.22 denumirea în redacția LP137 din 27.09.18, MO398-399/19.10.18 art.618; în vigoare
19.10.18]
(1) Contestaţiile împotriva hotărîrilor adoptate de colegiul pentru selecţia şi cariera
judecătorilor şi colegiul de evaluare a performanţelor judecătorilor se examinează în cel mult 30
de zile lucrătoare de la data înregistrării lor în Consiliul Superior al Magistraturii.
19.10.18]
[Art.22 al.(1) modificat prin LP107 din 28.05.15, MO161-165/26.06.15 art.341]
(2) Data, ora şi locul examinării contestaţiilor se comunică din timp persoanelor interesate.
(3) După examinarea contestaţiilor, Consiliul Superior al Magistraturii decide:
a) menţinerea fără modificare a hotărîrilor colegiului pentru selecţia şi cariera judecătorilor,
ale colegiului de evaluare a performanţelor judecătorilor;
[Art.22 al.(3), lit.a) modificată prin LP107 din 28.05.15, MO161-165/26.06.15 art.341]
[Art.22 al.(3), lit.b) abrogat prin LP107 din 28.05.15, MO161-165/26.06.15 art.341]
c) admiterea contestaţiei şi remiterea hotarîrii spre reexaminare colegiului pentru selecţia şi
cariera judecătorilor sau, după caz, colegiului de evaluare a performanţelor judecătorilor, în cazul
în care s-a constatat încălcarea procedurii de selectare sau de evaluare;
[Art.22 al.(3), lit.d) abrogat prin LP107 din 28.05.15, MO161-165/26.06.15 art.341]
(4) Contestaţiile împotriva hotărîrilor adoptate de colegiul disciplinar se examinează conform
prevederilor Legii nr. 178 din 25 iulie 2014 cu privire la răspunderea disciplinară a judecătorilor.
Articolul 221. Examinarea informaţiilor privind comunicarea
interzisă cu judecătorii
(1) Informaţiile privind comunicarea interzisă dintre un judecător cu un participant la proces
sau cu alte persoane, inclusiv cu persoane cu funcţii de demnitate publică, prezentate în condiţiile
stabilite la art. 15 alin. (2) din Legea nr. 544-XIII din 20 iulie 1995 cu privire la statutul
judecătorului, precum şi informaţiile despre comunicarea interzisă prezentate de alte persoane
interesate se examinează în cel mult 15 zile de la data înregistrării lor în Consiliul Superior al
Magistraturii.
(2) După examinarea informaţiilor, Consiliul Superior al Magistraturii decide privind:
a) transmiterea informaţiei la adresa Procuraturii Generale în cazul în care sînt prezente
elementele constitutive ale infracţiunii prevăzute la art. 303 din Codul penal sau ale contravenţiei
prevăzute la art. 317 alin. (2) din Codul contravenţional;
b) informarea conducerii autorităţii sau a organelor de autoadministrare competente în cadrul
cărora activează persoanele care au admis comunicarea interzisă cu judecătorul;
c) remiterea materialelor, conform procedurii stabilite de lege, pentru pornirea urmăririi
disciplinare împotriva judecătorului în cazul în care acesta a admis comunicarea interzisă sau nu
a informat în modul stabilit Consiliul Superior al Magistraturii despre comunicarea interzisă sau
despre tentativa de comunicare interzisă.
[Art.221 introdus prin LP326 din 23.12.13, MO47-48/25.02.14 art.92; în vigoare 25.02.14]
Articolul 23. Asigurarea inviolabilităţii judecătorului
(1) Propunerea Procurorului General sau a prim-adjunctului, iar în lipsa acestuia – a
adjunctului desemnat prin ordinul Procurorului General de pornire a urmăririi penale, de reţinere,
de aducere silită, de arestare sau de percheziţie a judecătorului se examinează de către Consiliul
Superior al Magistraturii imediat, dar nu mai tîrziu de 5 zile lucrătoare.
(2) Consiliul Superior al Magistraturii examinează propunerea Procurorului General sau a
prim-adjunctului, iar în lipsa acestuia – a adjunctului desemnat prin ordinul emis de Procurorul
General doar sub aspectul respectării condiţiilor sau a circumstanţelor prevăzute de Codul de
procedură penală pentru dispunerea pornirii urmăririi penale, reţinerii, aducerii silite, arestării
sau percheziţiei judecătorului, fără a-şi aroga atribuţiile unei instanţe judecătorești.
19.10.18]
[Art.23 al.(2) textul „fără a da apreciere calităţii şi veridicităţii materialelor prezentate”
declarat neconstituțional prin HCC23 din 27.06.17, MO340-351/22.09.17 art.91; în vigoare
27.06.17]
(3) Procurorul General nu participă la deliberare.
[Pct.23 în redacția LP177 din 25.07.14, MO231-237/08.08.14 art.535]
Articolul 24. Adoptarea de hotărîri
(1) Consiliul Superior al Magistraturii adoptă hotărîri cu votul deschis al majorităţii membrilor
săi, cu excepţia cazului prevăzut la art. 19 alin. (4). La adoptarea hotărîrilor cu privire la cariera
judecătorilor, răspunderea disciplinară a acestora, sancționarea și eliberarea din funcție a
judecătorilor, membrii de drept ai Consiliului Superior al Magistraturii participă fără drept de
vot.
19.10.18]
(2) Votarea se efectuează în lipsa persoanei al cărei caz este examinat şi în lipsa celorlalţi
invitaţi.
(3) Consiliul Superior al Magistraturii, în urma deliberării, pronunță public dispozitivul
hotărîrii, fapt care se consemnează într-un proces-verbal. Hotărîrea motivată, care conține și
numărul de voturi, se redactează în cel mult 30 de zile și se semnează de președintele ședinței.
19.10.18]
(4) În cazul în care un membru al Consiliului Superior al Magistraturii face opinie separată,
aceasta va fi motivată şi se va anexa la hotărîre fără a i se da citire.
(5) În cazul în care Consiliul Superior al Magistraturii îşi exercită atribuţiile prevăzute la art.
22 alin. (4), membrul Consiliului care a înaintat sesizarea privind faptele ce pot constitui abateri
disciplinare nu participă la deliberare.
(6) - abrogat
Articolul 25. Contestarea hotărîrilor Consiliului Superior
al Magistraturii
(1) Hotărîrile Consiliului Superior al Magistraturii pot fi contestate la Curtea Supremă de
Justiţie de orice persoană interesată, în termen de 15 zile de la data comunicării.
19.10.18]
[Art.25 al.(1) textul […] doar în partea ce se referă la procedura de emitere/adoptare
declarat neconstituțional prin HCC13 din 14.05.18, MO235-244/29.06.18 art.107; în vigoare
14.05.18]
(2) Contestaţiile se examinează de un complet format din 5 judecători.
(3) Hotărîrile Curţii Supreme de Justiţie adoptate în condiţiile alin. (2) sînt irevocabile şi intră
în vigoare la data adoptării.
[Art.25 în redacția LP253 din 01.12.17, MO1-6/05.01.18 art.12]
[Art.25 modificat prin LP107 din 28.05.15, MO161-165/26.06.15 art.341]
Capitolul IV
ASIGURAREA ACTIVITĂŢII CONSILIULUI
Articolul 26. Lucrările de secretariat
(1) Lucrările de secretariat ale Consiliului Superior al Magistraturii se ţin de către angajaţii
secretariatului.
(2) Ședinţele Consiliului Superior al Magistraturii se înregistrează prin mijloace video/audio și
se consemnează în proces-verbal.
19.10.18]
(3) În procesul-verbal se consemnează prezenţa membrilor Consiliului Superior al
Magistraturii şi a altor participanţi la şedinţă, subiectele puse la vot, rezultatele votării şi
hotărîrea adoptată.
19.10.18]
(4) Procesul-verbal se întocmeşte în decursul a 3 zile, se semnează de preşedintele şedinţei şi
de secretar.
Articolul 27. Asigurarea activităţii Consiliului Superior
al Magistraturii
(1) Consiliul Superior al Magistraturii se finanțează de la bugetul de stat în limita alocațiilor
bugetare aprobate prin legea bugetară anuală.
24.08.18]
(11) Bugetul Consiliului Superior al Magistraturii se elaborează, se aprobă și se administrează
în conformitate cu principiile, regulile și procedurile prevăzute de Legea finanțelor publice și
responsabilității bugetar-fiscale nr. 181/2014.
24.08.18]
[Art.27 al.(2) abrogat prin LP271 din 23.11.18, MO441-447/30.11.18 art.717; în vigoare
01.12.18]
[Art.27 al.(2) în redacția LP48 din 07.06.18, MO235-244/29.06.18 art.364]
Articolul 271. Secretariatul Consiliului Superior al Magistraturii
(1) Asistenţa organizatorică şi administrativă a activităţii Consiliului Superior al Magistraturii
şi a organelor specializate este asigurată de secretariatul Consiliului Superior al Magistraturii,
condus de şeful secretariatului.
19.10.18]
(2) Şeful secretariatului este numit în funcţie de către Consiliul Superior al Magistraturii şi îşi
exercită atribuţiile în conformitate cu regulamentul aprobat de Consiliul Superior al
Magistraturii.
Articolul 272. Structura secretariatului Consiliului Superior
al Magistraturii
(1) Secretariatul Consiliului Superior al Magistraturii se constituie din Direcţia generală
autoadministrare judecătorească şi Direcţia administrativă.
(2) Direcţia generală autoadministrare judecătorească a secretariatului Consiliului Superior al
Magistraturii asistă membrii Consiliului şi organele specializate la exercitarea funcţiilor lor. În
cadrul Direcţiei generale autoadministrare judecătorească pot fi instituite direcţii, secţii şi
servicii.
19.10.18]
(3) Direcţia administrativă a secretariatului Consiliului Superior al Magistraturii asigură
funcţionarea administrativ-economică a Consiliului. Direcţia administrativă include
subdiviziunile: financiar-economică, de tehnologii informaţionale, arhiva, biblioteca, precum şi
alte subdiviziuni necesare activităţii Consiliului.
Articolul 273. Personalul şi salarizarea personalului secretariatului
Consiliului Superior al Magistraturii
(1) Personalul Direcţiei generale autoadministrare judecătorească a secretariatului Consiliului
Superior al Magistraturii este compus din funcţionari publici supuşi reglementărilor Legii nr.
158-XVI din 4 iulie 2008 cu privire la funcţia publică şi statutul funcţionarului public şi este
salarizat în condiţiile legii.
(2) Personalul Direcţiei administrative a secretariatului Consiliului Superior al Magistraturii
este compus din funcţionari publici, supuşi reglementărilor Legii nr. 158-XVI din 4 iulie 2008 cu
privire la funcţia publică şi statutul funcţionarului public, şi din personal contractual supus
reglementărilor legislaţiei muncii care desfăşoară activităţi auxiliare, fiind salarizat în condiţiile
legii.
(3) Statul de personal al secretariatului Consiliului Superior al Magistraturii se aprobă de
(4) Personalul secretariatului Consiliului Superior al Magistraturii este obligat să respecte
atribuţiile de serviciu, etica profesională şi confidenţialitatea informaţiei obţinute în cadrul
exercitării atribuţiilor de serviciu.
(5) Pentru nerespectarea atribuţiilor de serviciu şi pentru divulgarea informaţiei confidenţiale
de serviciu, personalul secretariatului poartă răspundere în condiţiile legii.
Articolul 28. Sigiliul şi sediul
(1) Consiliul Superior al Magistraturii este persoană juridică şi are sigiliu cu imaginea Stemei
de Stat şi cu denumirea sa.
(2) Consiliul Superior al Magistraturii îşi are sediul în municipiul Chişinău.
Articolul 29. Raportul Consiliului Superior al Magistraturii
(1) Consiliul Superior al Magistraturii întocmeşte anual, pînă la data de 1 februarie, un raport
referitor la activitatea sa, precum şi referitor la activitatea sistemului judecătoresc în anul
precedent.
(2) Raportul de activitate este prezentat public şi supus dezbaterilor la Adunarea Generală a
Judecătorilor.
(3) Cîte o copie a raportului se remite Preşedintelui Republicii Moldova şi Parlamentului
pentru informare.
Capitolul V
DISPOZIŢII FINALE
Articolul 30
Prezenta lege intră în vigoare la data publicării.
PREŞEDINTELE PARLAMENTULUI Petru LUCINSCHI
Nr. 947-XIII. Chişinău, 19 iulie 1996.

din 05.07.2012
privind selecţia, evaluarea performanţelor şi cariera judecătorilor
14.12.2012
MODIFICAT
LP126 din 09.06.16, MO204-205/12.07.16 art.441

Titlul I
SELECŢIA CANDIDAŢILOR ŞI CARIERA
JUDECĂTORILOR
Capitolul 1
Articolul 1. Selecţia candidaţilor la funcţia de judecător şi cariera
judecătorilor
(1) Reglementarea procedurii de selecţie a candidaţilor la funcţia de judecător are drept scop
asigurarea unui proces de selecţie obiectiv, imparţial şi transparent care să garanteze selectarea
celor mai buni candidaţi pentru funcţia respectivă.
(2) Cariera judecătorului presupune promovarea sa în funcţia de judecător la o instanţă
judecătorească superioară, numirea sa în funcţia de preşedinte sau de vicepreşedinte de instanţă
judecătorească, precum şi transferul judecătorului la o instanţă judecătorească de acelaşi nivel
sau la o instanţă judecătorească inferioară.
Articolul 2. Criteriile de selecţie, transfer şi numire în funcţia
de preşedinte sau de vicepreşedinte de instanţă
judecătorească şi promovarea în funcţii
(1) Selecţia candidaţilor pentru funcţia de judecător, promovarea în funcţia de judecător la o
instanţă judecătorească superioară, numirea în funcţia de preşedinte sau de vicepreşedinte de
instanţă judecătorească, precum şi transferul judecătorului la o instanţă de acelaşi nivel sau la o
instanţă inferioară se efectuează de către colegiul pentru selecţia şi cariera judecătorilor (în
continuare – colegiul pentru selecţie), în baza unor criterii clare, transparente, obiective şi bazate
pe merit.
(11) Prin regulamentele adoptate de Consiliul Superior al Magistraturii se poate prevedea ca
toți candidații la funcția de judecător, de președinte sau vicepreședinte al instanței de judecată, la
promovarea într-o instanță judecătorească superioară sau la transferul la altă instanță
judecătorească, să fie evaluați şi de către Consiliul Superior al Magistraturii. Ponderea
rezultatului evaluării în media de concurs nu poate depăși 20%.
19.10.18]
(2) În cadrul proceselor de selecţie a candidaţilor pentru funcţia de judecător, de promovare în
funcţia de judecător la o instanţă judecătorească superioară, de numire în funcţia de preşedinte
sau de vicepreşedinte de instanţă judecătorească şi de transfer al judecătorului la o instanţă
judecătorească de acelaşi nivel sau la o instanţă inferioară se va ţine cont de următoarele criterii
de bază:
a) nivelul de cunoştinţe şi aptitudinile profesionale;
b) capacitatea de aplicare în practică a cunoştinţelor;
c) vechimea în funcţia de judecător sau în alte funcţii de specialitate juridică;
d) indicatorii calitativi şi cantitativi ai activităţii desfăşurate în funcţia de judecător sau, după
caz, în alte funcţii de specialitate juridică;
e) respectarea standardelor etice;
f) activitatea didactică şi ştiinţifică.
(3) În regulamentele Consiliului Superior al Magistraturii sînt stabilite detaliat procedura şi
criteriile:
a) de selecţie a candidaţilor pentru funcţia de judecător;
b) de promovare în funcţia de judecător la o instanţă judecătorească superioară;
c) de numire în funcţia de preşedinte sau de vicepreşedinte de instanţă judecătorească;
d) de transfer al judecătorului la o instanţă judecătorească de acelaşi nivel sau la o instanţă
judecătorească inferioară.
(4) Regulamentele Consiliului Superior al Magistraturii menţionate la alin. (3) se publică în
Monitorul Oficial al Republicii Moldova şi pe pagina web a Consiliului Superior al
Magistraturii.
Capitolul 2
COLEGIUL PENTRU SELECŢIE
Articolul 3. Componenţa şi durata mandatului
(1) Colegiul pentru selecţie are drept scop asigurarea selecţiei candidaţilor pentru funcţia de
judecător, promovării judecătorilor la instanţe judecătoreşti superioare, numirii judecătorilor în
funcţia de preşedinte sau de vicepreşedinte de instanţă judecătorească şi transferului judecătorilor
la instanţe judecătoreşti de acelaşi nivel sau la instanţe judecătoreşti inferioare.
19.10.18]
(2) Colegiul pentru selecţie activează în următoarea componenţă:
a) 4 judecători de la instanţele de toate nivelurile, după cum urmează: 2 judecători de la Curtea
Supremă de Justiţie, 1 judecător de la curţile de apel şi 1 judecător de la judecătorii;
b) 3 reprezentanţi ai societăţii civile.
(3) Judecătorii membri ai colegiului pentru selecţie îşi menţin salariul la locul de muncă, avînd
însă volumul de lucru redus în funcţie de sarcinile de activitate din cadrul colegiului pentru
selecţie. Membrii colegiului din rîndul reprezentanţilor societăţii civile beneficiază, pentru
fiecare şedinţă la care participă, de o indemnizaţie echivalentă cu a douăzecea parte (1/20) din
salariul judecătorului Curţii Supreme de Justiţie.
(4) Mandatul membrului colegiului pentru selecţie este de 4 ani. Un membru al colegiului nu
poate fi ales sau numit pentru 2 mandate consecutiv.
Articolul 4. Alegerea şi numirea membrilor colegiului pentru
selecţie
(1) Membrii colegiului pentru selecţie din rîndul judecătorilor sînt aleşi de Adunarea Generală
a Judecătorilor.
(2) Membrii colegiului pentru selecţie din rîndul reprezentanţilor societăţii civile sînt numiţi
de către Consiliul Superior al Magistraturii, fiind selectaţi prin concurs public, organizat de
Consiliu.
(3) Membrii colegiului pentru selecţie din rîndul societăţii civile trebuie să aibă o reputaţie
ireproşabilă şi un statut bun în societate. Pentru verificarea acestor calităţi, informaţiile despre
candidaţii propuşi spre a fi desemnaţi vor fi publicate pe pagina web a Consiliului Superior al
Magistraturii.
(4) Membrii colegiului pentru selecţie din rîndul reprezentanţilor societăţii civile sînt obligaţi
să respecte restricţiile specificate la art. 8 alin. (1) lit. b) şi c) şi alin. (3) din Legea cu privire la
(5) În cazul imposibilităţii unui membru al colegiului pentru selecţie de a-şi exercita funcţiile,
organul care l-a ales sau l-a desemnat va asigura, în termen de 30 de zile, alegerea sau
desemnarea unui nou membru al colegiului pentru restul perioadei mandatului.
(6) În componenţa colegiului pentru selecţie nu pot fi aleşi membri ai Consiliului Superior al
Magistraturii, membri ai colegiului disciplinar, membri ai colegiului de evaluare a
performanţelor judecătorilor şi nici inspectori-judecători.
Articolul 5. Competenţa colegiului pentru selecţie
(1) Colegiul pentru selecţie:
a) examinează dosarele candidaţilor la funcţia de judecător, actele prezentate de către
candidaţi şi cele referitoare la candidaţi;
b) examinează dosarele şi actele prezentate de către judecătorii care solicită promovarea la
instanţe judecătoreşti superioare, numirea în funcţia de preşedinte ori de vicepreşedinte de
instanţă judecătorească, transferul la o instanţă judecătorească de acelaşi nivel sau la o instanţă
judecătorească inferioară, cît şi actele referitoare la judecătorii în cauză;
c) organizează şi desfăşoară interviuri cu candidaţii la funcţia de judecător, cu judecătorii care
solicită promovarea la o instanţă judecătorească superioară, cu cei care solicită numirea în
funcţia de preşedinte ori de vicepreşedinte de instanţă judecătorească, precum şi cu cei care
solicită transferul la o instanţă judecătorească de acelaşi nivel sau la o instanţă judecătorească
inferioară;
d) oferă punctaj candidaţilor la funcţia de judecător potrivit criteriilor de selecţie;
e) oferă punctaj judecătorilor care solicită promovarea la o instanţă judecătorească superioară,
potrivit criteriilor de promovare corespunzătoare;
f) oferă punctaj judecătorilor care solicită numirea în funcţia de preşedinte sau de
vicepreşedinte de instanţă judecătorească, conform criteriilor de numire în funcţiile respective;
g) oferă punctaj judecătorilor care solicită transferul la o instanţă judecătorească de acelaşi
nivel sau la o instanţă judecătorească inferioară, conform criteriilor de transfer corespunzătoare;
h) adoptă hotărîri motivate privind acceptarea sau respingerea candidaţilor pentru ocuparea
funcţiei de judecător, privind promovarea judecătorilor la o instanţă judecătorească superioară,
privind numirea judecătorilor în funcţia de preşedinte sau de vicepreşedinte de instanţă
judecătorească şi privind transferul judecătorilor la o instanţă judecătorească de acelaşi nivel sau
la o instanţă judecătorească inferioară şi le prezintă Consiliului Superior al Magistraturii spre
examinare a doua zi după expirarea termenului de contestare a hotărîrilor.
(2) La selecția candidaților care urmează a fi numiți pentru prima dată în funcția de judecător,
media de concurs se calculează după cum urmează: cel puţin 50% se constituie din nota obținută
la examenul susținut în fața Comisiei pentru examenele de absolvire a Institutului Național al
Justiției și nu mai mult de 50% din punctajul acordat de colegiul pentru selecție și, după caz, de
19.10.18]
(3) În procesul de selecţie a judecătorilor pentru promovarea la o instanţă judecătorească
superioară, numirea în funcţia de preşedinte ori de vicepreşedinte de instanţă judecătorească sau
transferul la o instanţă judecătorească de acelaşi nivel ori la o instanţă judecătorească inferioară,
cel puțin 50% constituie rezultatul evaluării performanțelor și nu mai mult de 50% din punctajul
acordat de colegiul pentru selecție și, după caz, de Consiliul Superior al Magistraturii.
19.10.18]
Articolul 6. Preşedintele colegiului pentru selecţie
(1) Preşedintele colegiului pentru selecţie este ales prin vot deschis la prima şedinţă a
colegiului. Se consideră ales candidatul care a acumulat majoritatea de voturi ale membrilor
aleşi/desemnaţi ai colegiului.
(2) Preşedintele colegiului pentru selecţie:
a) organizează activitatea colegiului, distribuie obligaţiile între membrii acestuia;
b) prezidează şedinţele colegiului;
c) convoacă şedinţele colegiului;
d) semnează hotărîrile şi procesele-verbale ale şedinţelor colegiului;
e) dă citire hotărîrilor colegiului;
f) soluţionează alte chestiuni legate de activitatea colegiului.
(3) În cazul vacanţei funcţiei de preşedinte sau al absenţei temporare a preşedintelui, atribuţiile
acestuia sînt exercitate de către membrul cel mai în vîrstă al colegiului pentru selecţie.
Articolul 7. Drepturile şi obligaţiile membrilor colegiului pentru
selecţie
(1) Membrii colegiului pentru selecţie au dreptul să recepţioneze în prealabil materialele
prezentate colegiului spre examinare şi să le studieze.
(2) Membrii colegiului pentru selecţie sînt obligaţi:
b) la solicitarea preşedintelui colegiului, să pregătească materialele necesare pentru şedinţă;
c) să voteze pro sau contra în chestiunile incluse pe agenda şedinţei şi să-şi motiveze opţiunea;
d) în caz de dezacord cu hotărîrea colegiului, să-şi motiveze opţiunea.
Articolul 8. Recuzarea şi abţinerea
(1) Un membru al colegiului pentru selecţie trebuie să declare că se abţine de la participarea în
activitatea colegiului în cazul în care aceasta poate provoca îndoieli privind obiectivitatea şi
imparţialitatea hotărîrilor sale. Pentru aceleaşi motive, persoana al cărei dosar se examinează
poate cere recuzarea unui membru al colegiului pentru selecţie.
(2) Recuzarea sau abţinerea urmează să fie argumentată şi expusă în formă scrisă înainte de
examinarea candidaturii.
(3) Decizia privind recuzarea sau abţinerea se adoptă prin votul majorităţii membrilor
colegiului pentru selecţie prezenţi în şedinţă şi în lipsa membrului a cărui recuzare sau abţinere
se soluţionează.
Articolul 9. Şedinţele colegiului pentru selecţie
(1) Colegiul pentru selecţie se întruneşte în şedinţe în funcţie de necesităţi.
(2) Şedinţele colegiului pentru selecţie sînt publice; acestea sînt deliberative dacă la ele
participă cel puţin 5 membri.
(3) Colegiul pentru selecţie examinează, în termen de o lună, materialele prezentate de către
secretariatul Consiliului Superior al Magistraturii.
(4) Activitatea colegiului pentru selecţie este reglementată printr-un regulament aprobat de
(5) Dezbaterile din şedinţele colegiului pentru selecţie se consemnează într-un proces-verbal şi
se înregistrează audio. Înregistrarea audio a şedinţei se anexează la procesul-verbal. Procesul-
verbal se întocmeşte în termen de 3 zile lucrătoare, fiind semnat de preşedintele şedinţei şi de
secretar.
Articolul 10. Adoptarea hotărîrilor
(1) Hotărîrile colegiului pentru selecţie se adoptă cu votul deschis al majorităţii membrilor
aleşi/desemnaţi ai colegiului, în lipsa persoanelor invitate la şedinţă, cît şi în lipsa persoanei a
cărei candidatură se examinează.
(2) În cazul în care colegiul pentru selecţie examinează într-o şedinţă candidatura unui
membru al colegiului în vederea ocupării funcţiei de judecător, promovării la o instanţă
judecătorească superioară, numirii în funcţia de preşedinte ori de vicepreşedinte de instanţă
judecătorească sau transferului la o instanţă judecătorească de acelaşi nivel sau la o instanţă
judecătorească inferioară, persoana respectivă nu va participa la examinare.
(3) Hotărîrile colegiului pentru selecţie se emit în formă scrisă şi trebuie să fie motivate. Dacă
un membru al colegiului are o opinie separată faţă de hotărîrea emisă, acesta o expune în scris,
cu indicarea motivelor, documentul fiind anexat la dosar. Hotărîrile sînt semnate de preşedintele
şi membrii colegiului pentru selecţie care au participat la şedinţă. Hotărîrile colegiului se publică
pe pagina web a Consiliului Superior al Magistraturii în termen de 5 zile lucrătoare de la data
adoptării.
(4) Copia scanată a originalului hotărîrii se expediază prin poşta electronică persoanei a cărei
candidatură a fost examinată a două zi după adoptarea hotărîrii.
Articolul 11. Contestarea hotărîrilor colegiului pentru selecţie
Hotărîrile colegiului pentru selecţie pot fi contestate la Consiliul Superior al Magistraturii, prin
intermediul colegiului, în termen de 10 zile lucrătoare de la data adoptării acestora, de către
persoanele în privinţa cărora colegiul a adoptat hotărîrile şi doar în partea ce se referă la
procedura de emitere şi adoptare.
Titlul II
EVALUAREA PERFORMANŢELOR JUDECĂTORILOR
Capitolul 1
Articolul 12. Scopul şi rezultatele evaluării performanţelor
judecătorilor
judecătorilor (în continuare – colegiul de evaluare), evaluarea avînd ca scop stabilirea nivelului
de cunoştinţe şi aptitudini profesionale ale judecătorilor, cît şi a capacităţii de a aplica
cunoştinţele teoretice şi aptitudinile necesare în practica profesiei de judecător, stabilirea
aspectelor slabe şi aspectelor forte din activitatea judecătorilor, stimularea tendinţei de
perfecţionare a abilităţilor profesionale şi sporirea eficienţei activităţii judecătorilor la nivel
individual şi la nivel de instanţe judecătoreşti.
(2) Rezultatele evaluării performanţelor judecătorilor sînt utilizate pentru:
a) organizarea formării profesionale adecvate a judecătorilor (stabilirea direcţiilor de formare
profesională, dezvoltarea şi îmbunătăţirea programelor de instruire continuă a judecătorilor,
selectarea formelor de instruire);
b) stabilirea obiectivă a gradului de corespundere a judecătorilor cu funcţiile pe care le deţin
sau la care pretind pe parcursul carierei lor;
c) asigurarea unei comparaţii obiective între mai mulţi judecători în cazul promovării;
d) stimularea judecătorilor pentru a-şi perfecţiona nivelul de pregătire şi abilităţile
profesionale;
e) perfecţionarea administrării instanţelor;
f) formularea propunerilor de acordare a gradelor de calificare pentru judecători.
Articolul 13. Formele evaluării performanţelor judecătorilor
(1) Evaluarea performanţelor judecătorilor se desfăşoară în două forme:
a) evaluarea periodică;
b) evaluarea extraordinară.
(2) Judecătorul este supus evaluării periodice a performanţelor o dată la 3 ani. În cazul
acordării calificativului „insuficient”, judecătorul este supus evaluării extraordinare în termenul
stabilit de colegiul de evaluare. Acordarea calificativului „insuficient” la două evaluări
consecutive constituie temei pentru iniţierea, din partea Consiliului Superior al Magistraturii, a
procedurii de eliberare din funcţie a judecătorului.
19.10.18]
(3) Judecătorul este supus evaluării performanţelor în mod extraordinar fie din propria
iniţiativă a acestuia, fie în cazul obţinerii calificativului „insuficient” la evaluarea periodică.
(4) Judecătorul este supus evaluării performanţelor în mod extraordinar şi în cazul:
c) numirii în funcţia de preşedinte sau de vicepreşedinte de instanţă;
d) transferului la o instanţă de acelaşi nivel sau la o instanţă inferioară.
(5) În cazurile prevăzute la alin. (4) lit. b)–d), evaluarea extraordinară nu se va efectua dacă în
ultimii 2 ani judecătorul a fost supus evaluării periodice.
(6) Evaluarea performanţelor judecătorului se iniţiază:
a) de către preşedintele instanţei în care activează judecătorul care urmează să fie supus
evaluării – în cazurile prevăzute la alin. (2);
b) fie de către judecătorul care solicită evaluarea performanţelor, fie de către membrii
Consiliului Superior al Magistraturii, din oficiu sau la propunerea inspectorului judiciar, fie de
către preşedintele instanţei judecătoreşti – în cazurile prevăzute la alin. (3);
c) de către membrii Consiliului Superior al Magistraturii sau de către preşedintele instanţei de
judecată în care activează judecătorul, cu indicarea motivelor pentru care este necesară evaluarea
– în cazurile prevăzute la alin.(4).
Articolul 14. Procedura de evaluare a performanţelor
judecătorilor
(1) În procesul de evaluare a performanţelor judecătorilor se urmăreşte analiza complexă a
activităţii profesionale şi a calităţilor personale ale judecătorilor, îmbunătăţirea performanţelor
profesionale ale acestora, creşterea eficienţei activităţii instanţelor de judecată şi a încrederii
publice în autoritatea judecătorească, menţinerea şi consolidarea calităţii sistemului judecătoresc.
(2) Procedura şi criteriile detaliate de evaluare a performanţelor judecătorilor se stabilesc prin
regulamentul Consiliului Superior al Magistraturii, care se publică în Monitorul Oficial al
Republicii Moldova şi pe pagina web a Consiliului.
(3) Procedura de evaluare a performanţelor judecătorilor trebuie să respecte principiul
corectitudinii juridice, principiul aşteptărilor legitime şi alte principii fundamentale, să creeze
condiţii pentru o evaluare obiectivă şi multidimensională a activităţii profesionale a judecătorilor.
Actele normative privind evaluarea performanţelor judecătorilor vor prevedea în mod expres şi
detaliat:
a) limitele extinderii procesului de evaluare a performanţelor judecătorilor;
b) metodologia, procedura şi durata evaluării performanţelor judecătorilor;
c) criteriile de evaluare şi indicatorii de performanţă a activităţii judecătorilor;
d) sursele de informare şi mijloacele de colectare a informaţiilor necesare evaluării
performanţelor judecătorilor.
Capitolul 2
COLEGIUL DE EVALUARE
(1) Colegiul de evaluare are drept scop asigurarea evaluării performanţelor judecătorilor.
19.10.18]
(2) Colegiul de evaluare activează în următoarea componenţă:
Supremă de Justiţie, 2 judecători de la curţile de apel şi 1 judecător de la judecătorii;
(3) Judecătorii membri ai colegiului de evaluare îşi menţin salariul la locul de muncă, avînd
însă volumul de lucru redus în funcţie de sarcinile de activitate din cadrul colegiului. Membrii
colegiului din rîndul reprezentanţilor societăţii civile beneficiază, pentru fiecare şedinţă la care
participă, de o indemnizaţie echivalentă cu a douăzecea parte (1/20) din salariul judecătorului
Curţii Supreme de Justiţie.
(4) Mandatul membrului colegiului de evaluare este de 4 ani. Un membru al colegiului nu
Articolul 16. Alegerea şi numirea membrilor colegiului de evaluare
(1) Membrii colegiului de evaluare din rîndul judecătorilor sînt aleşi/numiţi după cum
urmează:
a) 3 sînt aleşi de Adunarea Generală a Judecătorilor;
b) 2 sînt numiţi de Consiliul Superior al Magistraturii.
(2) Membrii colegiului de evaluare din rîndul reprezentanţilor societăţii civile sînt numiţi de
către Consiliul Superior al Magistraturii, fiind selectaţi prin concurs public, organizat de
Consiliu.
(3) Membrii colegiului de evaluare din rîndul societăţii civile trebuie să aibă o reputaţie
Magistraturii.
(4) Membrii colegiului de evaluare din rîndul reprezentanţilor societăţii civile sînt obligaţi să
respecte restricţiile specificate la art. 8 alin. (1) lit. b) şi c) şi alin. (3) din Legea cu privire la
(5) În cazul imposibilităţii unui membru al colegiului de evaluare de a-şi exercita funcţiile,
organul care l-a ales/desemnat va asigura, în termen de 30 de zile, alegerea/desemnarea unui nou
membru al colegiului pentru restul perioadei mandatului.
(6) În componenţa colegiului de evaluare nu pot fi aleşi membri ai Consiliului Superior al
Magistraturii, membri ai colegiului disciplinar, membri ai colegiului pentru selecţie şi nici
inspectori-judecători.
Articolul 17. Competenţa colegiului de evaluare
(1) Colegiul de evaluare:
a) examinează dosarele judecătorilor supuşi evaluării, actele prezentate de către aceştia şi
actele referitoare la aceştia;
b) organizează şi desfăşoară interviuri cu judecătorii supuşi evaluării;
c) adoptă hotărîri cu privire la judecătorii supuşi evaluării;
d) desemnează membrii colegiului responsabili de observarea activităţii desfăşurate de
judecătorii evaluaţi în cadrul şedinţelor de judecată;
e) prezintă colegiului pentru selecţie hotărîrile privind judecătorii supuşi evaluării în cazurile
prevăzute la art. 5 alin. (3);
f) prezintă Institutului Naţional al Justiţiei propuneri pentru dezvoltarea şi îmbunătăţirea
programelor de formare continuă a judecătorilor.
vigoare 12.11.16]
(2) În procesul evaluării performanţelor judecătorilor, colegiul de evaluare trebuie să fie
obiectiv, să respecte principiile echităţii şi rezonabilităţii şi să adopte hotărîri motivate.
Articolul 18. Preşedintele colegiului de evaluare
(1) Preşedintele colegiului de evaluare este ales prin vot deschis la prima şedinţă a colegiului.
Se consideră ales candidatul care a acumulat majoritatea de voturi ale membrilor aleşi/desemnaţi.
(2) Preşedintele colegiului de evaluare:
acestuia sînt exercitate de către membrul cel mai în vîrstă al colegiului de evaluare.
Articolul 19. Drepturile şi obligaţiile membrilor colegiului
de evaluare
(1) Membrii colegiului de evaluare au dreptul să recepţioneze în prealabil materialele
(2) Membrii colegiului de evaluare sînt obligaţi:
(1) Un membru al colegiului de evaluare trebuie să declare că se abţine de la participarea în
imparţialitatea hotărîrilor sale. Pentru aceleaşi motive, judecătorul supus evaluării poate cere
recuzarea unui membru al colegiului de evaluare.
examinarea dosarului candidatului.
colegiului de evaluare prezenţi la şedinţă şi în lipsa membrului a cărui recuzare sau abţinere se
soluţionează.
Articolul 21. Şedinţele colegiului de evaluare
(1) Colegiul de evaluare se întruneşte în şedinţe periodic şi în funcţie de necesităţi.
(2) Şedinţele colegiului de evaluare sînt publice. Acestea sînt deliberative dacă la ele participă
cel puţin 5 membri. La şedinţele colegiului participă, în mod obligatoriu, judecătorii supuşi
evaluării, de asemenea pot participa persoanele care au solicitat iniţierea procedurii de evaluare a
(3) Colegiul de evaluare examinează, în termen de o lună, materialele prezentate de
(4) Activitatea colegiului de evaluare este reglementată printr-un regulament aprobat de
(5) Dezbaterile din şedinţele colegiului de evaluare se consemnează într-un proces-verbal şi se
înregistrează audio. Înregistrarea audio a şedinţei se anexează la procesul-verbal. Procesul-verbal
se întocmeşte în decurs de 3 zile lucrătoare, fiind semnat de preşedintele şedinţei şi de secretar.
(1) Hotărîrile colegiului de evaluare se adoptă cu votul deschis al majorităţii membrilor
aleşi/desemnaţi, în lipsa persoanelor invitate la şedinţă şi în lipsa judecătorului evaluat.
(2) În cazul în care colegiul de evaluare supune evaluării performanţele unui judecător care
este şi membru al colegiului, acesta nu participă la examinarea subiectului respectiv de pe
agenda şedinţei.
(3) Hotărîrile colegiului de evaluare trebuie să conţină:
a) descrierea activităţii judecătorului în perioada supusă evaluării;
b) deficienţele de ordin profesional, administrativ sau organizaţional din activitatea
judecătorului, în cazul existenţei acestora, şi recomandările colegiului privind evitarea sau
excluderea acestor deficienţe;
c) orice altă informaţie importantă în opinia colegiului.
(4) Hotărîrile colegiului de evaluare se emit în formă scrisă şi trebuie să fie motivate. Dacă un
membru al colegiului are o opinie separată faţă de hotărîrea emisă, acesta o expune în scris, cu
indicarea motivelor, documentul fiind anexat la dosar. Hotărîrile sînt semnate de preşedintele şi
membrii colegiului care au participat la şedinţă. Hotărîrile colegiului de evaluare se transmit
Consiliului Superior al Magistraturii şi, după caz, colegiului pentru selecţie a doua zi după
expirarea termenului de contestare a hotărîrilor. Hotărîrile colegiului de evaluare se publică pe
pagina web a Consiliului Superior al Magistraturii în termen de 5 zile lucrătoare de la data
adoptării.
(5) Copia scanată a originalului hotărîrii se expediază prin poşta electronică persoanei care a
fost supusă evaluării a două zi după adoptarea hotărîrii.
Articolul 23. Hotărîrea privind evaluarea performanţelor
(1) În urma evaluării performanţelor judecătorului, colegiul de evaluare adoptă, după caz, una
din următoarele hotărîri:
a) hotărîrea privind susţinerea evaluării performanţelor, fiind acordat unul din calificativele:
„insuficient”, „bine”, „foarte bine” sau „excelent”;
b) hotărîrea privind eşuarea evaluării performanţelor.
(2) Hotărîrea privind eşuarea evaluării performanţelor judecătorului sau, după caz, a
preşedintelui/vicepreşedintelui de instanţă judecătorească se adoptă de către colegiul de evaluare
în cazul în care:
a) se stabileşte necorespunderea evidentă a judecătorului cu funcţia pe care o deţine;
b) preşedintele/vicepreşedintele de instanţă judecătorească îşi îndeplineşte în mod
necorespunzător funcţiile de conducere.
(3) În cazul stabilirii circumstanţelor prevăzute la alin. (2) lit. a) şi b), hotărîrea colegiului de
evaluare constituie temei de drept pentru suspendarea din funcție și pentru iniţierea de către
Consiliul Superior al Magistraturii a procedurii de eliberare a persoanei din funcţia de judecător
sau din cea de preşedinte/vicepreşedinte de instanţă judecătorească.
(4) În cazul depistării unor temeiuri de tragere la răspundere disciplinară a judecătorului
evaluat, colegiul de evaluare suspendă procedura de evaluare a judecătorului în cauză şi
sesizează Consiliul Superior al Magistraturii în vederea examinării oportunităţii de a intenta
procedura disciplinară. Procedura de evaluare a performanţelor judecătorului va fi reluată după
recepţionarea unui răspuns din partea Consiliului Superior al Magistraturii privind refuzul de a
intenta procedura disciplinară sau, după caz, după finalizarea procedurii disciplinare în privinţa
judecătorului evaluat, cu excepţia cazului în care judecătorul în cauză este eliberat din funcţie.
Articolul 24. Contestarea hotărîrilor colegiului de evaluare
Hotărîrile colegiului de evaluare pot fi contestate la Consiliul Superior al Magistraturii, prin
judecătorii în privinţa cărora colegiul a adoptat hotărîri şi doar în partea ce se referă la procedura
de emitere şi adoptare.
Titlul III
ASIGURAREA ACTIVITĂŢII COLEGIULUI PENTRU
SELECŢIE ŞI COLEGIULUI DE EVALUARE
Articolul 25. Asigurarea activităţii colegiului pentru selecţie
şi colegiului de evaluare
(1) În vederea exercitării atribuţiilor lor, colegiul pentru selecţie şi colegiul de evaluare au
dreptul să solicite preşedinţilor instanţelor de judecată, Ministerului Justiţiei, altor autorităţi
publice, persoanelor juridice de drept public sau de drept privat toate actele şi informaţiile
necesare.
(2) Preşedinţii instanţelor de judecată, Ministerul Justiţiei, autorităţile publice, persoanele
juridice de drept public sau de drept privat au obligaţia să transmită colegiului pentru selecţie şi
colegiului de evaluare, în termenul stabilit de acestea, actele şi informaţiile solicitate. Colegiul
pentru selecţie şi colegiul de evaluare au obligaţia să respecte caracterul confidenţial al actelor şi
informaţiilor primite, în condiţiile legii.
(3) Baza tehnico-materială a colegiului pentru selecţie şi colegiului de evaluare este asigurată
de către Consiliul Superior al Magistraturii.
(1) Lucrările de secretariat ale colegiului pentru selecţie şi colegiului de evaluare se efectuează
de către angajaţii secretariatului Consiliului Superior al Magistraturii.
(2) Secretarii colegiului pentru selecţie şi colegiului de evaluare se desemnează din rîndul
angajaţilor secretariatului Consiliului Superior al Magistraturii de către şeful secretariatului.
Articolul 27. Informaţia privind activitatea colegiului
pentru selecţie şi colegiului de evaluare
Colegiul pentru selecţie şi colegiul de evaluare prezintă, anual, Consiliului Superior al
Magistraturii informaţii privind activităţile desfăşurate, care ulterior se publică pe pagina web a
acestuia.
Titlul IV
Articolul 28
Prezenta lege intră în vigoare la expirarea termenului de 3 luni de la data publicării.
Articolul 29
La data intrării în vigoare a prezentei legi se abrogă:
Legea nr. 949-XIII din 19 iulie 1996 cu privire la colegiul de calificare şi atestarea
judecătorilor (republicată în Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2003, nr. 170–172, art.
693);
articolul IV din Legea nr. 247-XVI din 21 iulie 2006 pentru modificarea şi completarea unor
acte legislative (Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2006, nr. 174–177, art. 796);
articolul V din Legea nr. 306-XVI din 25 decembrie 2008 pentru modificarea şi completarea
unor acte legislative (Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2009, nr. 30–33, art. 77).
Articolul 30
(1) Înainte de intrarea în vigoare a prezentei legi, Consiliul Superior al Magistraturii:
a) va adopta actele normative prevăzute de prezenta lege;
b) va aduce actele sale normative în concordanţă cu prezenta lege.
(2) Colegiul pentru selecţia şi cariera judecătorilor şi colegiul de evaluare a performanţelor
judecătorilor vor fi constituite în termen de 3 luni de la data publicării legii.
(3) La data intrării în vigoare a prezentei legi, colegiul de calificare îşi încetează activitatea şi
se dizolvă de drept.
(4) În termen de 2 ani de la intrarea în vigoare a prezentei legi, judecătorii de la toate
instanţele judecătoreşti vor fi supuşi evaluării performanţelor în condiţiile prevăzute de prezenta
lege, conform unui grafic aprobat de Consiliul Superior al Magistraturii.
PREŞEDINTELE PARLAMENTULUI Marian LUPU
Nr. 154. Chişinău, 5 iulie 2012.

din 05.07.2012
privind selecţia, evaluarea performanţelor şi cariera judecătorilor
14.12.2012
MODIFICAT
LP126 din 09.06.16, MO204-205/12.07.16 art.441
Titlul I
SELECŢIA CANDIDAŢILOR ŞI CARIERA
JUDECĂTORILOR
Capitolul 1
Articolul 1. Selecţia candidaţilor la funcţia de judecător şi cariera
judecătorilor
(1) Reglementarea procedurii de selecţie a candidaţilor la funcţia de judecător are drept scop
asigurarea unui proces de selecţie obiectiv, imparţial şi transparent care să garanteze selectarea
celor mai buni candidaţi pentru funcţia respectivă.
(2) Cariera judecătorului presupune promovarea sa în funcţia de judecător la o instanţă
judecătorească superioară, numirea sa în funcţia de preşedinte sau de vicepreşedinte de instanţă
judecătorească, precum şi transferul judecătorului la o instanţă judecătorească de acelaşi nivel
sau la o instanţă judecătorească inferioară.
Articolul 2. Criteriile de selecţie, transfer şi numire în funcţia
de preşedinte sau de vicepreşedinte de instanţă
judecătorească şi promovarea în funcţii
(1) Selecţia candidaţilor pentru funcţia de judecător, promovarea în funcţia de judecător la o
instanţă judecătorească superioară, numirea în funcţia de preşedinte sau de vicepreşedinte de
instanţă judecătorească, precum şi transferul judecătorului la o instanţă de acelaşi nivel sau la o
instanţă inferioară se efectuează de către colegiul pentru selecţia şi cariera judecătorilor (în
continuare – colegiul pentru selecţie), în baza unor criterii clare, transparente, obiective şi bazate
pe merit.
(11) Prin regulamentele adoptate de Consiliul Superior al Magistraturii se poate prevedea ca
toți candidații la funcția de judecător, de președinte sau vicepreședinte al instanței de judecată, la
promovarea într-o instanță judecătorească superioară sau la transferul la altă instanță
judecătorească, să fie evaluați şi de către Consiliul Superior al Magistraturii. Ponderea
rezultatului evaluării în media de concurs nu poate depăși 20%.
19.10.18]
(2) În cadrul proceselor de selecţie a candidaţilor pentru funcţia de judecător, de promovare în
funcţia de judecător la o instanţă judecătorească superioară, de numire în funcţia de preşedinte
sau de vicepreşedinte de instanţă judecătorească şi de transfer al judecătorului la o instanţă
judecătorească de acelaşi nivel sau la o instanţă inferioară se va ţine cont de următoarele criterii
de bază:
a) nivelul de cunoştinţe şi aptitudinile profesionale;
b) capacitatea de aplicare în practică a cunoştinţelor;
c) vechimea în funcţia de judecător sau în alte funcţii de specialitate juridică;
d) indicatorii calitativi şi cantitativi ai activităţii desfăşurate în funcţia de judecător sau, după
caz, în alte funcţii de specialitate juridică;
e) respectarea standardelor etice;
f) activitatea didactică şi ştiinţifică.
(3) În regulamentele Consiliului Superior al Magistraturii sînt stabilite detaliat procedura şi
criteriile:
a) de selecţie a candidaţilor pentru funcţia de judecător;
b) de promovare în funcţia de judecător la o instanţă judecătorească superioară;
c) de numire în funcţia de preşedinte sau de vicepreşedinte de instanţă judecătorească;
d) de transfer al judecătorului la o instanţă judecătorească de acelaşi nivel sau la o instanţă
judecătorească inferioară.
(4) Regulamentele Consiliului Superior al Magistraturii menţionate la alin. (3) se publică în
Monitorul Oficial al Republicii Moldova şi pe pagina web a Consiliului Superior al
Magistraturii.
Capitolul 2
COLEGIUL PENTRU SELECŢIE
(1) Colegiul pentru selecţie are drept scop asigurarea selecţiei candidaţilor pentru funcţia de
judecător, promovării judecătorilor la instanţe judecătoreşti superioare, numirii judecătorilor în
funcţia de preşedinte sau de vicepreşedinte de instanţă judecătorească şi transferului judecătorilor
la instanţe judecătoreşti de acelaşi nivel sau la instanţe judecătoreşti inferioare.
19.10.18]
(2) Colegiul pentru selecţie activează în următoarea componenţă:
Supremă de Justiţie, 1 judecător de la curţile de apel şi 1 judecător de la judecătorii;
(3) Judecătorii membri ai colegiului pentru selecţie îşi menţin salariul la locul de muncă, avînd
însă volumul de lucru redus în funcţie de sarcinile de activitate din cadrul colegiului pentru
selecţie. Membrii colegiului din rîndul reprezentanţilor societăţii civile beneficiază, pentru
fiecare şedinţă la care participă, de o indemnizaţie echivalentă cu a douăzecea parte (1/20) din
salariul judecătorului Curţii Supreme de Justiţie.
(4) Mandatul membrului colegiului pentru selecţie este de 4 ani. Un membru al colegiului nu
Articolul 4. Alegerea şi numirea membrilor colegiului pentru
selecţie
(1) Membrii colegiului pentru selecţie din rîndul judecătorilor sînt aleşi de Adunarea Generală
a Judecătorilor.
(2) Membrii colegiului pentru selecţie din rîndul reprezentanţilor societăţii civile sînt numiţi
de către Consiliul Superior al Magistraturii, fiind selectaţi prin concurs public, organizat de
Consiliu.
(3) Membrii colegiului pentru selecţie din rîndul societăţii civile trebuie să aibă o reputaţie
Magistraturii.
(4) Membrii colegiului pentru selecţie din rîndul reprezentanţilor societăţii civile sînt obligaţi
să respecte restricţiile specificate la art. 8 alin. (1) lit. b) şi c) şi alin. (3) din Legea cu privire la
(5) În cazul imposibilităţii unui membru al colegiului pentru selecţie de a-şi exercita funcţiile,
organul care l-a ales sau l-a desemnat va asigura, în termen de 30 de zile, alegerea sau
desemnarea unui nou membru al colegiului pentru restul perioadei mandatului.
(6) În componenţa colegiului pentru selecţie nu pot fi aleşi membri ai Consiliului Superior al
Magistraturii, membri ai colegiului disciplinar, membri ai colegiului de evaluare a
performanţelor judecătorilor şi nici inspectori-judecători.
Articolul 5. Competenţa colegiului pentru selecţie
(1) Colegiul pentru selecţie:
a) examinează dosarele candidaţilor la funcţia de judecător, actele prezentate de către
candidaţi şi cele referitoare la candidaţi;
b) examinează dosarele şi actele prezentate de către judecătorii care solicită promovarea la
instanţe judecătoreşti superioare, numirea în funcţia de preşedinte ori de vicepreşedinte de
instanţă judecătorească, transferul la o instanţă judecătorească de acelaşi nivel sau la o instanţă
judecătorească inferioară, cît şi actele referitoare la judecătorii în cauză;
c) organizează şi desfăşoară interviuri cu candidaţii la funcţia de judecător, cu judecătorii care
solicită promovarea la o instanţă judecătorească superioară, cu cei care solicită numirea în
funcţia de preşedinte ori de vicepreşedinte de instanţă judecătorească, precum şi cu cei care
solicită transferul la o instanţă judecătorească de acelaşi nivel sau la o instanţă judecătorească
inferioară;
d) oferă punctaj candidaţilor la funcţia de judecător potrivit criteriilor de selecţie;
e) oferă punctaj judecătorilor care solicită promovarea la o instanţă judecătorească superioară,
potrivit criteriilor de promovare corespunzătoare;
f) oferă punctaj judecătorilor care solicită numirea în funcţia de preşedinte sau de
vicepreşedinte de instanţă judecătorească, conform criteriilor de numire în funcţiile respective;
g) oferă punctaj judecătorilor care solicită transferul la o instanţă judecătorească de acelaşi
nivel sau la o instanţă judecătorească inferioară, conform criteriilor de transfer corespunzătoare;
h) adoptă hotărîri motivate privind acceptarea sau respingerea candidaţilor pentru ocuparea
funcţiei de judecător, privind promovarea judecătorilor la o instanţă judecătorească superioară,
privind numirea judecătorilor în funcţia de preşedinte sau de vicepreşedinte de instanţă
judecătorească şi privind transferul judecătorilor la o instanţă judecătorească de acelaşi nivel sau
la o instanţă judecătorească inferioară şi le prezintă Consiliului Superior al Magistraturii spre
examinare a doua zi după expirarea termenului de contestare a hotărîrilor.
(2) La selecția candidaților care urmează a fi numiți pentru prima dată în funcția de judecător,
media de concurs se calculează după cum urmează: cel puţin 50% se constituie din nota obținută
la examenul susținut în fața Comisiei pentru examenele de absolvire a Institutului Național al
Justiției și nu mai mult de 50% din punctajul acordat de colegiul pentru selecție și, după caz, de
19.10.18]
(3) În procesul de selecţie a judecătorilor pentru promovarea la o instanţă judecătorească
superioară, numirea în funcţia de preşedinte ori de vicepreşedinte de instanţă judecătorească sau
transferul la o instanţă judecătorească de acelaşi nivel ori la o instanţă judecătorească inferioară,
cel puțin 50% constituie rezultatul evaluării performanțelor și nu mai mult de 50% din punctajul
acordat de colegiul pentru selecție și, după caz, de Consiliul Superior al Magistraturii.
19.10.18]
Articolul 6. Preşedintele colegiului pentru selecţie
(1) Preşedintele colegiului pentru selecţie este ales prin vot deschis la prima şedinţă a
colegiului. Se consideră ales candidatul care a acumulat majoritatea de voturi ale membrilor
aleşi/desemnaţi ai colegiului.
(2) Preşedintele colegiului pentru selecţie:
acestuia sînt exercitate de către membrul cel mai în vîrstă al colegiului pentru selecţie.
Articolul 7. Drepturile şi obligaţiile membrilor colegiului pentru
selecţie
(1) Membrii colegiului pentru selecţie au dreptul să recepţioneze în prealabil materialele
(2) Membrii colegiului pentru selecţie sînt obligaţi:
(1) Un membru al colegiului pentru selecţie trebuie să declare că se abţine de la participarea în
imparţialitatea hotărîrilor sale. Pentru aceleaşi motive, persoana al cărei dosar se examinează
poate cere recuzarea unui membru al colegiului pentru selecţie.
examinarea candidaturii.
colegiului pentru selecţie prezenţi în şedinţă şi în lipsa membrului a cărui recuzare sau abţinere
se soluţionează.
Articolul 9. Şedinţele colegiului pentru selecţie
(1) Colegiul pentru selecţie se întruneşte în şedinţe în funcţie de necesităţi.
(2) Şedinţele colegiului pentru selecţie sînt publice; acestea sînt deliberative dacă la ele
participă cel puţin 5 membri.
(3) Colegiul pentru selecţie examinează, în termen de o lună, materialele prezentate de către
(4) Activitatea colegiului pentru selecţie este reglementată printr-un regulament aprobat de
(5) Dezbaterile din şedinţele colegiului pentru selecţie se consemnează într-un proces-verbal şi
se înregistrează audio. Înregistrarea audio a şedinţei se anexează la procesul-verbal. Procesul-
verbal se întocmeşte în termen de 3 zile lucrătoare, fiind semnat de preşedintele şedinţei şi de
secretar.
(1) Hotărîrile colegiului pentru selecţie se adoptă cu votul deschis al majorităţii membrilor
aleşi/desemnaţi ai colegiului, în lipsa persoanelor invitate la şedinţă, cît şi în lipsa persoanei a
cărei candidatură se examinează.
(2) În cazul în care colegiul pentru selecţie examinează într-o şedinţă candidatura unui
membru al colegiului în vederea ocupării funcţiei de judecător, promovării la o instanţă
judecătorească superioară, numirii în funcţia de preşedinte ori de vicepreşedinte de instanţă
judecătorească sau transferului la o instanţă judecătorească de acelaşi nivel sau la o instanţă
judecătorească inferioară, persoana respectivă nu va participa la examinare.
(3) Hotărîrile colegiului pentru selecţie se emit în formă scrisă şi trebuie să fie motivate. Dacă
un membru al colegiului are o opinie separată faţă de hotărîrea emisă, acesta o expune în scris,
cu indicarea motivelor, documentul fiind anexat la dosar. Hotărîrile sînt semnate de preşedintele
şi membrii colegiului pentru selecţie care au participat la şedinţă. Hotărîrile colegiului se publică
pe pagina web a Consiliului Superior al Magistraturii în termen de 5 zile lucrătoare de la data
adoptării.
(4) Copia scanată a originalului hotărîrii se expediază prin poşta electronică persoanei a cărei
candidatură a fost examinată a două zi după adoptarea hotărîrii.
Articolul 11. Contestarea hotărîrilor colegiului pentru selecţie
Hotărîrile colegiului pentru selecţie pot fi contestate la Consiliul Superior al Magistraturii, prin
persoanele în privinţa cărora colegiul a adoptat hotărîrile şi doar în partea ce se referă la
procedura de emitere şi adoptare.
Titlul II
EVALUAREA PERFORMANŢELOR JUDECĂTORILOR
Capitolul 1
Articolul 12. Scopul şi rezultatele evaluării performanţelor
judecătorilor
judecătorilor (în continuare – colegiul de evaluare), evaluarea avînd ca scop stabilirea nivelului
de cunoştinţe şi aptitudini profesionale ale judecătorilor, cît şi a capacităţii de a aplica
cunoştinţele teoretice şi aptitudinile necesare în practica profesiei de judecător, stabilirea
aspectelor slabe şi aspectelor forte din activitatea judecătorilor, stimularea tendinţei de
perfecţionare a abilităţilor profesionale şi sporirea eficienţei activităţii judecătorilor la nivel
individual şi la nivel de instanţe judecătoreşti.
(2) Rezultatele evaluării performanţelor judecătorilor sînt utilizate pentru:
a) organizarea formării profesionale adecvate a judecătorilor (stabilirea direcţiilor de formare
profesională, dezvoltarea şi îmbunătăţirea programelor de instruire continuă a judecătorilor,
selectarea formelor de instruire);
b) stabilirea obiectivă a gradului de corespundere a judecătorilor cu funcţiile pe care le deţin
sau la care pretind pe parcursul carierei lor;
c) asigurarea unei comparaţii obiective între mai mulţi judecători în cazul promovării;
d) stimularea judecătorilor pentru a-şi perfecţiona nivelul de pregătire şi abilităţile
profesionale;
e) perfecţionarea administrării instanţelor;
f) formularea propunerilor de acordare a gradelor de calificare pentru judecători.
Articolul 13. Formele evaluării performanţelor judecătorilor
(1) Evaluarea performanţelor judecătorilor se desfăşoară în două forme:
a) evaluarea periodică;
b) evaluarea extraordinară.
(2) Judecătorul este supus evaluării periodice a performanţelor o dată la 3 ani. În cazul
acordării calificativului „insuficient”, judecătorul este supus evaluării extraordinare în termenul
stabilit de colegiul de evaluare. Acordarea calificativului „insuficient” la două evaluări
consecutive constituie temei pentru iniţierea, din partea Consiliului Superior al Magistraturii, a
procedurii de eliberare din funcţie a judecătorului.
19.10.18]
(3) Judecătorul este supus evaluării performanţelor în mod extraordinar fie din propria
iniţiativă a acestuia, fie în cazul obţinerii calificativului „insuficient” la evaluarea periodică.
(4) Judecătorul este supus evaluării performanţelor în mod extraordinar şi în cazul:
c) numirii în funcţia de preşedinte sau de vicepreşedinte de instanţă;
d) transferului la o instanţă de acelaşi nivel sau la o instanţă inferioară.
(5) În cazurile prevăzute la alin. (4) lit. b)–d), evaluarea extraordinară nu se va efectua dacă în
ultimii 2 ani judecătorul a fost supus evaluării periodice.
(6) Evaluarea performanţelor judecătorului se iniţiază:
a) de către preşedintele instanţei în care activează judecătorul care urmează să fie supus
evaluării – în cazurile prevăzute la alin. (2);
b) fie de către judecătorul care solicită evaluarea performanţelor, fie de către membrii
Consiliului Superior al Magistraturii, din oficiu sau la propunerea inspectorului judiciar, fie de
către preşedintele instanţei judecătoreşti – în cazurile prevăzute la alin. (3);
c) de către membrii Consiliului Superior al Magistraturii sau de către preşedintele instanţei de
judecată în care activează judecătorul, cu indicarea motivelor pentru care este necesară evaluarea
– în cazurile prevăzute la alin.(4).
Articolul 14. Procedura de evaluare a performanţelor
judecătorilor
(1) În procesul de evaluare a performanţelor judecătorilor se urmăreşte analiza complexă a
activităţii profesionale şi a calităţilor personale ale judecătorilor, îmbunătăţirea performanţelor
profesionale ale acestora, creşterea eficienţei activităţii instanţelor de judecată şi a încrederii
publice în autoritatea judecătorească, menţinerea şi consolidarea calităţii sistemului judecătoresc.
(2) Procedura şi criteriile detaliate de evaluare a performanţelor judecătorilor se stabilesc prin
regulamentul Consiliului Superior al Magistraturii, care se publică în Monitorul Oficial al
Republicii Moldova şi pe pagina web a Consiliului.
(3) Procedura de evaluare a performanţelor judecătorilor trebuie să respecte principiul
corectitudinii juridice, principiul aşteptărilor legitime şi alte principii fundamentale, să creeze
condiţii pentru o evaluare obiectivă şi multidimensională a activităţii profesionale a judecătorilor.
Actele normative privind evaluarea performanţelor judecătorilor vor prevedea în mod expres şi
detaliat:
a) limitele extinderii procesului de evaluare a performanţelor judecătorilor;
b) metodologia, procedura şi durata evaluării performanţelor judecătorilor;
c) criteriile de evaluare şi indicatorii de performanţă a activităţii judecătorilor;
d) sursele de informare şi mijloacele de colectare a informaţiilor necesare evaluării
Capitolul 2
COLEGIUL DE EVALUARE
(1) Colegiul de evaluare are drept scop asigurarea evaluării performanţelor judecătorilor.
19.10.18]
(2) Colegiul de evaluare activează în următoarea componenţă:
Supremă de Justiţie, 2 judecători de la curţile de apel şi 1 judecător de la judecătorii;
(3) Judecătorii membri ai colegiului de evaluare îşi menţin salariul la locul de muncă, avînd
însă volumul de lucru redus în funcţie de sarcinile de activitate din cadrul colegiului. Membrii
colegiului din rîndul reprezentanţilor societăţii civile beneficiază, pentru fiecare şedinţă la care
participă, de o indemnizaţie echivalentă cu a douăzecea parte (1/20) din salariul judecătorului
Curţii Supreme de Justiţie.
(4) Mandatul membrului colegiului de evaluare este de 4 ani. Un membru al colegiului nu
Articolul 16. Alegerea şi numirea membrilor colegiului de evaluare
(1) Membrii colegiului de evaluare din rîndul judecătorilor sînt aleşi/numiţi după cum
urmează:
a) 3 sînt aleşi de Adunarea Generală a Judecătorilor;
b) 2 sînt numiţi de Consiliul Superior al Magistraturii.
(2) Membrii colegiului de evaluare din rîndul reprezentanţilor societăţii civile sînt numiţi de
către Consiliul Superior al Magistraturii, fiind selectaţi prin concurs public, organizat de
Consiliu.
(3) Membrii colegiului de evaluare din rîndul societăţii civile trebuie să aibă o reputaţie
Magistraturii.
(4) Membrii colegiului de evaluare din rîndul reprezentanţilor societăţii civile sînt obligaţi să
respecte restricţiile specificate la art. 8 alin. (1) lit. b) şi c) şi alin. (3) din Legea cu privire la
(5) În cazul imposibilităţii unui membru al colegiului de evaluare de a-şi exercita funcţiile,
organul care l-a ales/desemnat va asigura, în termen de 30 de zile, alegerea/desemnarea unui nou
membru al colegiului pentru restul perioadei mandatului.
(6) În componenţa colegiului de evaluare nu pot fi aleşi membri ai Consiliului Superior al
Magistraturii, membri ai colegiului disciplinar, membri ai colegiului pentru selecţie şi nici
inspectori-judecători.
Articolul 17. Competenţa colegiului de evaluare
(1) Colegiul de evaluare:
a) examinează dosarele judecătorilor supuşi evaluării, actele prezentate de către aceştia şi
actele referitoare la aceştia;
b) organizează şi desfăşoară interviuri cu judecătorii supuşi evaluării;
c) adoptă hotărîri cu privire la judecătorii supuşi evaluării;
d) desemnează membrii colegiului responsabili de observarea activităţii desfăşurate de
judecătorii evaluaţi în cadrul şedinţelor de judecată;
e) prezintă colegiului pentru selecţie hotărîrile privind judecătorii supuşi evaluării în cazurile
prevăzute la art. 5 alin. (3);
f) prezintă Institutului Naţional al Justiţiei propuneri pentru dezvoltarea şi îmbunătăţirea
programelor de formare continuă a judecătorilor.
vigoare 12.11.16]
(2) În procesul evaluării performanţelor judecătorilor, colegiul de evaluare trebuie să fie
obiectiv, să respecte principiile echităţii şi rezonabilităţii şi să adopte hotărîri motivate.
Articolul 18. Preşedintele colegiului de evaluare
(1) Preşedintele colegiului de evaluare este ales prin vot deschis la prima şedinţă a colegiului.
Se consideră ales candidatul care a acumulat majoritatea de voturi ale membrilor aleşi/desemnaţi.
(2) Preşedintele colegiului de evaluare:
acestuia sînt exercitate de către membrul cel mai în vîrstă al colegiului de evaluare.
Articolul 19. Drepturile şi obligaţiile membrilor colegiului
de evaluare
(1) Membrii colegiului de evaluare au dreptul să recepţioneze în prealabil materialele
(2) Membrii colegiului de evaluare sînt obligaţi:
(1) Un membru al colegiului de evaluare trebuie să declare că se abţine de la participarea în
imparţialitatea hotărîrilor sale. Pentru aceleaşi motive, judecătorul supus evaluării poate cere
recuzarea unui membru al colegiului de evaluare.
examinarea dosarului candidatului.
colegiului de evaluare prezenţi la şedinţă şi în lipsa membrului a cărui recuzare sau abţinere se
soluţionează.
Articolul 21. Şedinţele colegiului de evaluare
(1) Colegiul de evaluare se întruneşte în şedinţe periodic şi în funcţie de necesităţi.
(2) Şedinţele colegiului de evaluare sînt publice. Acestea sînt deliberative dacă la ele participă
cel puţin 5 membri. La şedinţele colegiului participă, în mod obligatoriu, judecătorii supuşi
evaluării, de asemenea pot participa persoanele care au solicitat iniţierea procedurii de evaluare a
(3) Colegiul de evaluare examinează, în termen de o lună, materialele prezentate de
(4) Activitatea colegiului de evaluare este reglementată printr-un regulament aprobat de
(5) Dezbaterile din şedinţele colegiului de evaluare se consemnează într-un proces-verbal şi se
înregistrează audio. Înregistrarea audio a şedinţei se anexează la procesul-verbal. Procesul-verbal
se întocmeşte în decurs de 3 zile lucrătoare, fiind semnat de preşedintele şedinţei şi de secretar.
(1) Hotărîrile colegiului de evaluare se adoptă cu votul deschis al majorităţii membrilor
aleşi/desemnaţi, în lipsa persoanelor invitate la şedinţă şi în lipsa judecătorului evaluat.
(2) În cazul în care colegiul de evaluare supune evaluării performanţele unui judecător care
este şi membru al colegiului, acesta nu participă la examinarea subiectului respectiv de pe
agenda şedinţei.
(3) Hotărîrile colegiului de evaluare trebuie să conţină:
a) descrierea activităţii judecătorului în perioada supusă evaluării;
b) deficienţele de ordin profesional, administrativ sau organizaţional din activitatea
judecătorului, în cazul existenţei acestora, şi recomandările colegiului privind evitarea sau
excluderea acestor deficienţe;
c) orice altă informaţie importantă în opinia colegiului.
(4) Hotărîrile colegiului de evaluare se emit în formă scrisă şi trebuie să fie motivate. Dacă un
membru al colegiului are o opinie separată faţă de hotărîrea emisă, acesta o expune în scris, cu
indicarea motivelor, documentul fiind anexat la dosar. Hotărîrile sînt semnate de preşedintele şi
membrii colegiului care au participat la şedinţă. Hotărîrile colegiului de evaluare se transmit
Consiliului Superior al Magistraturii şi, după caz, colegiului pentru selecţie a doua zi după
expirarea termenului de contestare a hotărîrilor. Hotărîrile colegiului de evaluare se publică pe
pagina web a Consiliului Superior al Magistraturii în termen de 5 zile lucrătoare de la data
adoptării.
(5) Copia scanată a originalului hotărîrii se expediază prin poşta electronică persoanei care a
fost supusă evaluării a două zi după adoptarea hotărîrii.
Articolul 23. Hotărîrea privind evaluarea performanţelor
(1) În urma evaluării performanţelor judecătorului, colegiul de evaluare adoptă, după caz, una
din următoarele hotărîri:
a) hotărîrea privind susţinerea evaluării performanţelor, fiind acordat unul din calificativele:
„insuficient”, „bine”, „foarte bine” sau „excelent”;
b) hotărîrea privind eşuarea evaluării performanţelor.
(2) Hotărîrea privind eşuarea evaluării performanţelor judecătorului sau, după caz, a
preşedintelui/vicepreşedintelui de instanţă judecătorească se adoptă de către colegiul de evaluare
în cazul în care:
a) se stabileşte necorespunderea evidentă a judecătorului cu funcţia pe care o deţine;
b) preşedintele/vicepreşedintele de instanţă judecătorească îşi îndeplineşte în mod
necorespunzător funcţiile de conducere.
(3) În cazul stabilirii circumstanţelor prevăzute la alin. (2) lit. a) şi b), hotărîrea colegiului de
evaluare constituie temei de drept pentru suspendarea din funcție și pentru iniţierea de către
Consiliul Superior al Magistraturii a procedurii de eliberare a persoanei din funcţia de judecător
sau din cea de preşedinte/vicepreşedinte de instanţă judecătorească.
(4) În cazul depistării unor temeiuri de tragere la răspundere disciplinară a judecătorului
evaluat, colegiul de evaluare suspendă procedura de evaluare a judecătorului în cauză şi
sesizează Consiliul Superior al Magistraturii în vederea examinării oportunităţii de a intenta
procedura disciplinară. Procedura de evaluare a performanţelor judecătorului va fi reluată după
recepţionarea unui răspuns din partea Consiliului Superior al Magistraturii privind refuzul de a
intenta procedura disciplinară sau, după caz, după finalizarea procedurii disciplinare în privinţa
judecătorului evaluat, cu excepţia cazului în care judecătorul în cauză este eliberat din funcţie.
Articolul 24. Contestarea hotărîrilor colegiului de evaluare
Hotărîrile colegiului de evaluare pot fi contestate la Consiliul Superior al Magistraturii, prin
judecătorii în privinţa cărora colegiul a adoptat hotărîri şi doar în partea ce se referă la procedura
de emitere şi adoptare.
Titlul III
ASIGURAREA ACTIVITĂŢII COLEGIULUI PENTRU
SELECŢIE ŞI COLEGIULUI DE EVALUARE
Articolul 25. Asigurarea activităţii colegiului pentru selecţie
şi colegiului de evaluare
(1) În vederea exercitării atribuţiilor lor, colegiul pentru selecţie şi colegiul de evaluare au
dreptul să solicite preşedinţilor instanţelor de judecată, Ministerului Justiţiei, altor autorităţi
publice, persoanelor juridice de drept public sau de drept privat toate actele şi informaţiile
necesare.
(2) Preşedinţii instanţelor de judecată, Ministerul Justiţiei, autorităţile publice, persoanele
juridice de drept public sau de drept privat au obligaţia să transmită colegiului pentru selecţie şi
colegiului de evaluare, în termenul stabilit de acestea, actele şi informaţiile solicitate. Colegiul
pentru selecţie şi colegiul de evaluare au obligaţia să respecte caracterul confidenţial al actelor şi
informaţiilor primite, în condiţiile legii.
(3) Baza tehnico-materială a colegiului pentru selecţie şi colegiului de evaluare este asigurată
de către Consiliul Superior al Magistraturii.
(1) Lucrările de secretariat ale colegiului pentru selecţie şi colegiului de evaluare se efectuează
de către angajaţii secretariatului Consiliului Superior al Magistraturii.
(2) Secretarii colegiului pentru selecţie şi colegiului de evaluare se desemnează din rîndul
angajaţilor secretariatului Consiliului Superior al Magistraturii de către şeful secretariatului.
Articolul 27. Informaţia privind activitatea colegiului
pentru selecţie şi colegiului de evaluare
Colegiul pentru selecţie şi colegiul de evaluare prezintă, anual, Consiliului Superior al
Magistraturii informaţii privind activităţile desfăşurate, care ulterior se publică pe pagina web a
acestuia.
Titlul IV
Articolul 28
Prezenta lege intră în vigoare la expirarea termenului de 3 luni de la data publicării.
Articolul 29
La data intrării în vigoare a prezentei legi se abrogă:
Legea nr. 949-XIII din 19 iulie 1996 cu privire la colegiul de calificare şi atestarea
judecătorilor (republicată în Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2003, nr. 170–172, art.
693);
articolul IV din Legea nr. 247-XVI din 21 iulie 2006 pentru modificarea şi completarea unor
acte legislative (Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2006, nr. 174–177, art. 796);
articolul V din Legea nr. 306-XVI din 25 decembrie 2008 pentru modificarea şi completarea
unor acte legislative (Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2009, nr. 30–33, art. 77).
Articolul 30
(1) Înainte de intrarea în vigoare a prezentei legi, Consiliul Superior al Magistraturii:
a) va adopta actele normative prevăzute de prezenta lege;
(2) Colegiul pentru selecţia şi cariera judecătorilor şi colegiul de evaluare a performanţelor
judecătorilor vor fi constituite în termen de 3 luni de la data publicării legii.
(3) La data intrării în vigoare a prezentei legi, colegiul de calificare îşi încetează activitatea şi
se dizolvă de drept.
(4) În termen de 2 ani de la intrarea în vigoare a prezentei legi, judecătorii de la toate
instanţele judecătoreşti vor fi supuşi evaluării performanţelor în condiţiile prevăzute de prezenta
lege, conform unui grafic aprobat de Consiliul Superior al Magistraturii.
Republica Moldova
PARLAMENTUL
LEGE Nr. 136
din 19.07.2018
pentru modificarea Legii nr. 178/2014

cu privire la răspunderea disciplinară a judecătorilor

Art. I. – Legea nr. 178/2014 cu privire la răspunderea disciplinară a judecătorilor
(Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2014, nr. 238–246, art. 557), cu modificările
ulterioare, se modifică după cum urmează:
1. La articolul 4:
alineatul (1):
la litera a), după cuvîntul „nerespectarea” se introduc cuvintele „intenționată sau din
neglijență gravă a”;
litera b) va avea următorul cuprins:
„b) adoptarea unei hotărîri judecătorești prin care, intenționat sau din neglijență gravă, au
fost încălcate drepturile și libertățile fundamentale ale persoanelor fizice sau juridice,
garantate de Constituția Republicii Moldova și de tratatele internaționale privitoare la
drepturile fundamentale ale omului la care Republica Moldova este parte;”
la litera d), cuvintele „a altui” se substituie cu cuvintele „de către un alt”;
litera g) se completează în final cu textul „ , dacă aceasta a afectat în mod direct drepturile
participanților la proces sau ale altor persoane”;
litera j) va avea următorul cuprins:
„j) neîndeplinirea sau îndeplinirea cu întîrziere sau necorespunzătoare a unei obligații de
serviciu, fără o justificare rezonabilă, dacă aceasta a afectat în mod direct drepturile
participanților la proces sau ale altor persoane;”
literele m) și o) se abrogă;
litera p) va avea următorul cuprins:
„p) alte fapte care aduc atingere onoarei sau probității profesionale ori prestigiului justiției
în așa măsură încît se afectează încrederea în justiție, comise în exercitarea atribuțiilor de
serviciu sau în afara acestora, care, după gravitatea lor, nu pot fi calificate doar ca încălcări
ale Codului de etică și conduită profesională a judecătorilor.”
la alineatul (2), cuvintele „din motive imputabile acestora” se substituie cu cuvintele „fără
o justificare rezonabilă”;
articolul se completează cu alineatul (3) cu următorul cuprins:
„(3) Răspunderea disciplinară nu depinde de faptul că actul emis de judecătorul subiect al
cauzei disciplinare a fost sau nu a fost contestat ori de rezultatul examinării apelului sau a
recursului.”
2. Articolul 6:
la alineatul (2), după textul „la alin. (1)” se introduce textul „lit. a)–c)”;
la alineatul (6), după cuvintele „abateri disciplinare” se introduc cuvintele „grave sau
repetate”;
la alineatul (7), după cuvintele „abaterile disciplinare” se introduce textul „grave sau
repetate,”;
alineatul (8) se abrogă.
3. Articolul 8:
la alineatul (1), după cuvîntul „judecătorilor” se introduce textul „în funcție și judecătorilor
demisionați, pentru faptele comise în timpul exercitării funcției de judecător,”;
alineatul (2):
la litera a), cuvintele „de admisibilitate” se substituie cu cuvintele „de examinare a
contestațiilor”;
litera b) se abrogă.
4. La articolul 10:
alineatul (1) va avea următorul cuprins:
„(1) Membrii colegiului disciplinar din rîndul judecătorilor se aleg prin vot secret de
Adunarea Generală a Judecătorilor după cum urmează: 1 judecător din cadrul Curții Supreme
de Justiție, 2 judecători din cadrul curților de apel și 2 judecători din cadrul judecătoriilor.
Judecătorii din cadrul judecătoriilor pot fi aleși în colegiul disciplinar doar dacă au vechime în
muncă în funcția de judecător de cel puțin 6 ani.”
„(11) Consiliul Superior al Magistraturii convoacă Adunarea Generală a Judecătorilor cu 3
luni pînă la expirarea mandatului membrilor colegiului disciplinar. În cazul în care nu este
ales numărul necesar de membri ai colegiului disciplinar, Adunarea Generală a Judecătorilor
se convoacă repetat cu cel puțin o lună pînă la expirarea mandatului membrilor colegiului
disciplinar. Dacă după a doua Adunare Generală a Judecătorilor nu sînt aleși toți membrii
colegiului disciplinar din rîndurile judecătorilor, Consiliul Superior al Magistraturii
desemnează membrii din rîndul judecătorilor în numărul necesar, cu cel puțin 10 zile pînă la
data expirării mandatului membrilor colegiului disciplinar.”
la alineatul (2), după textul „la alin. (1)” se introduc cuvintele „și a procedurii stabilite
pentru alegerea membrilor de bază ai colegiului disciplinar”;
„(4) Ministrul Justiției este în drept să refuze propunerea comisiei de selectare a
candidaților numai în cazul în care nu a fost respectată procedura sau candidații selectați nu
corespund criteriilor stabilite prin lege. În acest caz, comisia organizează concurs repetat
pentru selectarea membrilor sau a membrilor supleanți ai colegiului disciplinar din rîndul
reprezentanților societății civile.”
5. Articolul 11:
la alineatul (1) litera e), textul „la propunerea motivată a colegiului disciplinar, adoptată cu
votul a cel puţin 2/3 din membrii acestuia,” se exclude;
„(2) Mandatul de membru al colegiului disciplinar poate fi revocat prin hotărîre motivată a
colegiului disciplinar, adoptată cu votul a 2/3 din numărul total al membrilor. Hotărîrea
motivată a colegiului disciplinar privind revocarea mandatului unui membru al colegiului
disciplinar se transmite Consiliului Superior al Magistraturii sau, după caz, Ministerului
Justiției în privința membrilor din rîndul societății civile pentru ca unul dintre aceștia să fie
substituit cu un alt membru din rîndul membrilor supleanți.”
alineatul (3) se completează în final cu cuvintele „conform ordinii stabilite în Regulamentul
cu privire la activitatea colegiului disciplinar”.
6. La articolul 12 alineatul (4), după textul „3 membri ai colegiului disciplinar,” se
introduce textul „cu votul a 2/3 din numărul membrilor aleși,”.
7. La articolul 13:
alineatul (1) se completează în final cu textul: „În caz de dezacord cu hotărîrea colegiului
disciplinar, membrul colegiului disciplinar este în drept să își expună opinia separată
motivată, care se anexează la cauza disciplinară.”
la alineatul (2), litera d) se abrogă;
la alineatul (3), cuvintele „avînd însă un volum de lucru redus, în funcție de sarcinile de
activitate din cadrul colegiului disciplinar” se substituie cu cuvintele „volumul de lucru al
acestora fiind redus în funcție de activitatea din cadrul colegiului disciplinar, în modul stabilit
de Consiliul Superior al Magistraturii”.
„(5) Dacă ședința colegiului disciplinar nu este deliberativă ca urmare a declarării abținerii
sau admiterii cererii de recuzare a membrului colegiului disciplinar, acesta se substituie cu
membrul supleant respectiv.”
9. Articolul 15:
la alineatul (1), cuvintele „de admisibilitate” se substituie cu cuvintele „de examinare a
contestaților”;
contestaților”, iar textul „ , în dependență de numărul sesizărilor, dar nu mai rar decît o dată în
lună” se substituie cu cuvintele „și de numărul contestațiilor”;
contestaților”;
la alineatul (6), cuvintele „și ale completelor de admisibilitate” se exclud.
10. La articolul 18:
litera b) se completează în final cu cuvintele „și cercetarea disciplinară”;
litera c) se abrogă.
11. Articolul 19:
la alineatul (1), litera a) va avea următorul cuprins:
„a) persoana ale cărei drepturi au fost încălcate ca urmare a faptei comise de judecător sau
o altă persoană care poate invoca un interes legitim;”
alineatul (4) se completează în final cu textul „în condițiile prezentei legi, dacă colegiul
disciplinar consideră că există un interes public de natură să afecteze prestigiul justiției”.
„(2) Inspectorul-judecător principal repartizează sesizările în mod aleatoriu inspectorilor-
judecători pentru verificarea acestora.”
13. Articolul 22:
în denumire, cuvintele „și respingerea” se exclud;
alineatul (2) se abrogă.
14. Articolul 23:
denumirea va avea următorul cuprins:
„Articolul 23. Verificarea sesizării și cercetarea disciplinară”;
alineatul (1) se completează în final cu textul: „Verificarea sesizării se efectuează de către
inspectorii-judecători în termen de cel mult 20 de zile lucrătoare de la data înregistrării
sesizării. Termenul de verificare a sesizării poate fi prelungit de inspectorul principal cu cel
mult 15 zile, la cererea inspectorului-judecător care verifică sesizarea, dacă există motive
întemeiate care justifică prelungirea termenului.”
1 2
articolul se completează cu alineatele (1 ) și (1 ) cu următorul cuprins:
„(11) Dacă nu se întrunesc elementele constitutive ale abaterii disciplinare sau faptele
invocate în sesizare nu se confirmă prin probele administrate în procesul verificării prealabile,
inspectorul-judecător căruia i-a fost repartizată sesizarea, printr-o decizie motivată, respinge
sesizarea ca fiind neîntemeiată. Decizia cu privire la respingerea sesizării poate fi contestată
de autorul sesizării în completul de examinare a contestațiilor al colegiului disciplinar în
decurs de 15 zile de la data recepționării deciziei motivate.
(12) În cazul în care inspectorul-judecător constată existența elementelor constitutive ale
abaterilor disciplinare, acesta dispune prin rezoluție pornirea procedurii disciplinare,
începerea cercetării disciplinare, care se efectuează în termen de 30 de zile lucrătoare de la
data dispunerii acestora, cu posibilitatea prelungirii termenului de către inspectorul-judecător
principal cu cel mult 15 zile, la cererea inspectorului-judecător care verifică sesizarea, dacă
există motive întemeiate care justifică prelungirea termenului.”
la alineatul (2):
litera b) va avea următorul cuprins:
„b) să solicite judecătorului subiect al sesizării opinia scrisă cu privire la circumstanțele
invocate în sesizare;”
la litera c), după textul „abateri disciplinare,” se introduce textul „opinia scrisă a
judecătorului subiect al sesizării,”;
alineatul se completează cu literele d)–f) cu următorul cuprins:
„d) să examineze admisibilitatea sesizării pentru pornirea procedurii disciplinare, cu
încadrarea juridică a faptelor invocate în sesizare, în conformitate cu prevederile art. 4 alin.
(1);
e) să transmită dosarul disciplinar colegiului disciplinar și să susțină raportul cu privire la
rezultatele cercetării disciplinare;
f) să se abțină de la verificarea sesizării și cercetarea disciplinară dacă se află în raporturi
de rudenie pînă la al patrulea grad inclusiv sau de afinitate pînă la al treilea grad inclusiv cu
judecătorul subiect al procedurii disciplinare sau cu persoana care a depus sesizarea, precum
și în cazul în care are un interes personal, direct sau indirect, în soluționarea cauzei
disciplinare sau există alte împrejurări care pun la îndoială obiectivitatea și imparțialitatea sa.
Pentru aceleași motive, judecătorul subiect al procedurii disciplinare sau persoana care a
depus sesizarea poate cere recuzarea inspectorului-judecător.”
articolul se completează cu alineatele (21) și (22) cu următorul cuprins:
„(21) Abținerea sau recuzarea înaintată unui inspector-judecător se examinează de către
inspectorul-judecător principal, iar în privința inspectorului-judecător principal se examinează
de către un inspector-judecător numit ad-hoc de către președintele Consiliului Superior al
Magistraturii.
(22) În cazul în care inspectorul-judecător căruia i-a fost repartizată sesizarea este în
imposibilitate de a continua verificarea ori în cazul admiterii recuzării sau abținerii
inspectorului-judecător, inspectorul-judecător principal sau, după caz, inspectorul-judecător
numit ad-hoc de către președintele Consiliului Superior al Magistraturii, prin dispoziție
motivată, redistribuie aleatoriu sesizarea respectivă unui alt inspector-judecător care va
continua activitatea de verificare. Dispoziția inspectorului-judecător principal privind
distribuirea sesizărilor sau, după caz, dispoziția motivată privind redistribuirea sesizării se
anexează la dosarul cauzei disciplinare.”
16. La articolul 26, alineatele (1) și (2) vor avea următorul cuprins:
„(1) După finalizarea cercetării disciplinare, în cazul constatării existenței elementelor
constitutive ale abaterii disciplinare, inspectorul-judecător întocmește un raport, care,
împreună cu dosarul cauzei disciplinare, se prezintă în termen de 3 zile colegiului disciplinar
pentru examinare. În cazul în care nu se constată existența elementelor constitutive ale
abaterii disciplinare, inspectorul-judecător întocmește o decizie motivată de respingere a
sesizării, care poate fi contestată în modul stabilit la art. 23 alin. (11).
(2) Raportul întocmit de inspectorul-judecător trebuie să conțină descrierea succintă a
faptelor invocate de autorul sesizării, informația prezentată de judecătorul subiect al sesizării,
descrierea faptelor constatate de inspectorul-judecător, a probelor prezentate de autorul
sesizării și a probelor colectate în timpul verificării și cercetării disciplinare de către
inspectorul-judecător, a faptelor imputate judecătorului și încadrarea juridică a acestora.
Copia raportului se remite judecătorului.”
17. Denumirea secțiunii a 3-a va avea următorul cuprins:
„Secțiunea a 3-a
Examinarea contestațiilor împotriva deciziilor
inspecției judiciare”
18. Articolul 27:
în denumire, cuvintele „de admisibilitate” se substituie cu cuvintele „de examinare a
contestațiilor”;
„(1) Completele de examinare a contestațiilor ale colegiului disciplinar (în continuare
– complete de contestație) verifică contestațiile împotriva deciziilor inspecției judiciare de
respingere a sesizărilor.”
la alineatul (2), cuvintele „Completele de admisibilitate ale colegiului disciplinar” se
substituie cu cuvintele „Completele de contestație”, iar cuvintele „completul de
admisibilitate” se substituie cu cuvintele „completul de contestație”;
la alineatul (3), cuvintele „completelor de admisibilitate ale colegiului disciplinar” se
substituie cu cuvintele „completelor de contestație”.
„Articolul 28. Examinarea contestației
(1) Completele de contestație examinează contestațiile împotriva deciziilor inspecției
judiciare de respingere a sesizării. Procedura în fața completelor de contestație este scrisă.
(2) La necesitate, membrii completelor de contestație pot solicita inspecției judiciare
efectuarea unor verificări suplimentare și/sau colectarea unor documente sau probe noi.
(3) Completele de contestație decid:
a) admiterea contestației și restituirea cauzei inspecției judiciare pentru verificări
suplimentare;
b) respingerea contestației ca neîntemeiată.”
„Articolul 29. Hotărîrile completelor de contestație
(1) Hotărîrea privind admiterea contestației se consideră adoptată dacă pentru admitere a
votat cel puțin un membru al completului de contestație. Hotărîrea privind respingerea
sesizării se adoptă cu votul unanim al membrilor completului de contestație.
(2) Hotărîrea privind respingerea contestației se motivează în mod obligatoriu cu indicarea
circumstanțelor în baza cărora sesizarea a fost respinsă.
(3) Hotărîrea privind admiterea contestației este obligatorie pentru inspecția judiciară, care
urmează să efectueze cercetarea disciplinară în conformitate cu art. 23. Hotărîrea privind
respingerea contestației împotriva deciziei inspecției judiciare de respingere a sesizării este
definitivă.
(4) Hotărîrile completelor de contestație se aduc la cunoștința persoanei care a depus
contestația și a judecătorului subiect al sesizării în termen de 7 zile de la data adoptării.”
21. La articolul 31 alineatul (5), după cuvintele „colegiului disciplinar” se introduce textul
„ , precum și judecătorul subiect al sesizării”.
22. La articolul 33, textul „Cauza disciplinară se examinează de colegiul disciplinar în
termen de 45 de zile din ziua emiterii hotărîrii cu privire la admisibilitatea sesizării.” se
substituie cu textul: „Cauza disciplinară se examinează de colegiul disciplinar în termen de 60
de zile de la data transmiterii de către inspecția judiciară a raportului și a dosarului cauzei
disciplinare.”
23. La articolul 34, alineatele (3) și (5) vor avea următorul cuprins:
„(3) Examinarea cauzei disciplinare începe cu susținerea de către inspectorul-judecător a
raportului privind rezultatele verificării sesizării.”
„(5) Cauza disciplinară se examinează doar în limitele raportului inspecției judiciare,
întocmit în conformitate cu prevederile art. 26 alin. (2).”
24. La articolul 35 alineatul (3), cuvintele „Membrul colegiului desemnat raportor pe cauza
disciplinară respectivă” se substituie cu cuvintele „Președintele colegiului disciplinar”.
25. Articolul 36:
alineatul (1) se completează cu litera d) cu următorul cuprins:
„d) încetarea procedurii disciplinare în cazul revocării sesizării depuse, cînd părțile nu
insistă la examinarea sesizării pe fond, cu excepția cazurilor prevăzute la art. 19 alin. (4).”
1
„(1 ) Colegiul disciplinar poate constata abaterea disciplinară și poate aplica sancțiuni
disciplinare judecătorilor în funcție, judecătorilor demisionați, președinților, vicepreședinților
instanțelor judecătorești doar în cazul în care constată că fapta imputată a fost săvîrșită cu
intenție sau din neglijență gravă.”
26. Articolul 39:
la alineatul (1), după textul „La expirarea acestui termen, hotărîrile” se introduc cuvintele
„necontestate ale”;
1 1
articolul se completează cu alineatele (1 ) și (2 ) cu următorul cuprins:
„(11) Dosarele disciplinare contestate se repartizează în mod aleatoriu membrilor
Consiliului Superior al Magistraturi, cu excepția membrilor din oficiu.”
„(21) Dacă sesizarea a fost depusă de către unul dintre membrii Consiliului Superior al
Magistraturii, atunci acesta nu va participa la examinarea contestației.”
27. La articolul 40 alineatul (1), textul „ , doar în partea ce se referă la procedura de
emitere/adoptare” se exclude.
Art. II. – Sesizările cu privire la abaterile disciplinare depuse la Consiliul Superior al
Magistraturii pînă la intrarea în vigoare a prezentei legi, precum și contestațiile aflate în
procedura completelor de admisibilitate și cele ale colegiului disciplinar vor fi examinate
conform procedurilor existente pînă la data intrării în vigoare a prezentei legi.
din 15.03.2007
privind statutul şi organizarea activităţii grefierilor
din instanţele judecătoreşti
01.01.2008
MODIFICAT
LP222 din 17.09.10, MO210/26.10.10 art.696
Capitolul I
Statutul şi obligaţiile grefierului
Articolul 1. Grefierul
(1) Cauzele în materie civilă şi penală, iar în cazurile prevăzute de lege, şi alte cauze, se judecă
cu asistenţa grefierului.
(2) La înfăptuirea actului de justiţie, munca grefierului constituie un sprijin în activitatea
magistraţilor, competenţa şi îndeplinirea corectă a sarcinilor ce îi revin jucînd un rol important în
buna funcţionare a instanţei judecătoreşti.
Articolul 2. Atribuţiile grefierului
(1) Grefierul asigură, sub conducerea judecătorului sau preşedintelui instanţei judecătoreşti,
suportul administrativ şi organizaţional pentru desfăşurarea eficientă a procesului de judecată.
(2) Grefierul îndeplineşte şi alte atribuţii procedurale prevăzute de codurile de procedură
civilă, de procedură penală şi cu privire la contravenţiile administrative.
Articolul 3. Statutul juridic al grefierului
(1) Grefierul are statut de funcţionar public. Drepturile şi obligaţiile grefierului sînt
reglementate de prezenta lege, de prevederile Codului muncii al Republicii Moldova şi de cele
ale Legii nr. 158-XVI din 4 iulie 2008 cu privire la funcţia publică şi statutul funcţionarului
public.
(2) Funcţia de grefier se include în Clasificatorul unic al funcţiilor publice.
Articolul 4. Independenţa grefierului
(1) Funcţia de grefier este o funcţie publică, fiind exercitată, în mod independent, sub
autoritatea judecătorului aflat în exerciţiul funcţiunii.
(2) Nu se admite nici o influenţă asupra îndeplinirii de către grefier a atribuţiilor sale.
(3) În activitatea sa, grefierul se supune doar legii.
Articolul 5. Profesionalismul, imparţialitatea şi fidelitatea
Grefierul are obligaţia să-şi îndeplinească atribuţiile în mod profesional, imparţial şi cu
fidelitate, în condiţiile legii, şi să se abţină de la orice faptă care ar putea prejudicia interesele
persoanelor fizice sau juridice ori prestigiul justiţiei.
Articolul 6. Obligaţiile grefierului
(1) Grefierul este obligat, prin întreaga sa activitate, să respecte drepturile şi libertăţile
persoanelor, precum şi egalitatea lor în faţa legii şi să asigure un tratament juridic
nediscriminatoriu tuturor participanţilor la procesul judiciar, indiferent de statutul acestora din
urmă.
(2) Grefierul are următoarele obligaţii:
a) să respecte disciplina de muncă;
b) să nu divulge datele şi informaţiile la care are acces în exerciţiul funcţiunii;
c) în şedinţele de judecată să aibă o ţinută vestimentară corespunzătoare;
d) să respecte normele deontologice ale profesiei;
e) să participe, în modul stabilit, la formarea continuă.
Articolul 7. Păstrarea secretului profesional
(1) Grefierul este obligat să păstreze secretul profesional, confidenţialitatea asupra faptelor şi
informaţiilor de care a luat cunoştinţă în exerciţiul funcţiunii. Judecata poate să-l elibereze de
această obligaţie dacă împotriva lui este intentat dosar penal.
(2) Grefierul nu are dreptul să comenteze sau să conteste în mass-media hotărîrile şi alte
decizii pronunţate pe marginea dosarelor de care a luat cunoştinţă în exerciţiul funcţiunii.
Articolul 8. Declaraţia de avere și interese personale
Grefierul este obligat să prezinte, în condiţiile şi în termenele prevăzute de lege, declaraţia de
avere și interese personale.
[Art.8 modificat prin LP134 din 17.06.16, MO245-246/30.07.16 art.515; în vigoare 01.08.16]
Articolul 9. Incompatibilităţi şi restricţii
[Art.9 titlul în redacţia LP222 din 17.09.10, MO210/26.10.10 art.696]
(1) Funcţia de grefier este incompatibilă cu orice alte funcţii publice sau private, cu excepţia
celor didactice şi ştiinţifice, inclusiv din cadrul Institutului Naţional al Justiţiei.
(2) Grefierul nu are dreptul să activeze în instanţele judecătoreşti în care una din rudele lui
directe (părinţii, fraţii, surorile, copiii) sau prin alianţă (soţul/soţia, părinţii, fraţii, surorile
soţului/soţiei) deţine funcţia de judecător.
(3) Funcţiei de grefier i se aplică şi alte restricţii prevăzute de Legea nr. 158-XVI din 4 iulie
2008 cu privire la funcţia publică şi statutul funcţionarului public.
Articolul 10. Organizarea, supravegherea şi controlul activităţii
de grefier
Selectarea candidaţilor la funcţia de grefier, în condiţiile regulamentului aprobat de Consiliul
Superior al Magistraturii, organizarea activităţii grefierilor, supravegherea şi controlul activităţii
acestora se efectuează de către preşedintele instanţei judecătoreşti.
Capitolul II
Candidatul la funcţia de grefier
Articolul 11. Cerinţele faţă de candidatul la funcţia de grefier
Candidatul la funcţia de grefier trebuie să îndeplinească următoarele cerinţe:
a) să aibă cetăţenia Republicii Moldova şi să domicilieze permanent pe teritoriul ei;
b) să aibă studii superioare absolvite cu diplomă de licență sau echivalentă ori studii medii de
specialitate absolvite cu diplomă;
[Art.11 lit.b) în redacția LP272 din 29.11.18, MO462-466/12.12.18 art.776; în vigoare
12.01.19]
c) să aibă capacitatea deplină de exerciţiu;
d) să nu aibă antecedente penale;
e) să cunoască limba de stat;
f) să fie apt, din punct de vedere medical, conform certificatului medical de sănătate, pentru
exercitarea funcţiei în cauză.
Articolul 12. Concursul pentru ocuparea funcţiei de grefier
(1) Concursul pentru ocuparea funcţiei vacante de grefier se desfăşoară, în cadrul fiecărei
instanţe judecătoreşti, între candidaţii selectaţi, potrivit unui regulament aprobat de Consiliul
(2) Persoana care a promovat concursul pentru ocuparea funcţiei vacante de grefier în modul
stabilit şi care întruneşte condiţiile stipulate la art.11 poate fi numită în funcţia de grefier.
(3) În cazul în care candidatul la funcţia vacantă de grefier nu este de acord cu rezultatele
concursului, el are dreptul să-l conteste în condiţiile legislaţiei în vigoare.
Capitolul III
Numirea în funcţie şi evaluarea performanţelor
profesionale ale grefierului
[Capitolul III titlul modificat prin LP222 din 17.09.10, MO210/26.10.10 art.696]
Articolul 13. Numirea în funcţie
Grefierul este numit în funcţie de către preşedintele instanţei judecătoreşti în urma rezultatelor
concursului prevăzut la art.12, precum şi prin alte modalităţi prevăzute de Legea nr. 158-XVI din
4 iulie 2008 cu privire la funcţia publică şi statutul funcţionarului public.
[Art.14 abrogat prin LP85 din 28.04.16, MO256-267/12.08.16 art.545; în vigoare 12.11.16]
Articolul 16. Formarea continuă a grefierului
(1) Grefierul, cel puţin o dată la 3 ani, participă la formarea continuă, organizată de Institutul
Naţional al Justiţiei.
12.11.16]
(2) Formarea continuă se desfăşoară sub formă de seminare, sesiuni de pregătire, conferinţe,
vizite de lucru, stagii în străinătate şi alte activităţi.
(3) Cursurile de formare continuă a grefierilor se organizează conform planului de formare
aprobat de Consiliul Institutului Naţional al Justiţiei, după coordonarea cu Consiliul Superior al
Magistraturii. Planul este comunicat tuturor instanţelor judecătoreşti în luna decembrie a anului
anterior desfășurării cursurilor.
12.11.16]
(4) Grefierii au acces egal, pentru locurile disponibile, la activităţile de formare continuă care
îi interesează.
Articolul 17. Dreptul la formarea continuă
(1) Grefierul are dreptul la perfecţionarea continuă a calităţilor sale profesionale prin
intermediul cursurilor de formare continuă.
(2) Pe durata cursurilor de formare continuă, grefierul beneficiază de salariul cuvenit dacă
acestea:
a) sînt organizate din iniţiativa ori în interesul instanţei judecătoreşti în care este încadrat;
b) sînt frecventate din iniţiativa grefierului, cu acordul preşedintelui instanţei judecătoreşti în
care activează;
c) sînt organizate, în condiţiile legii, de Institutul Naţional al Justiţiei sau de alte instituţii
specializate din ţară sau din străinătate.
(3) Instanţele judecătoreşti şi Institutul Naţional al Justiţiei au obligaţia să prevadă în bugetele
proprii sumele necesare pentru acoperirea cheltuielilor aferente programelor de formare continuă
a grefierilor, organizate în condiţiile alin.(2) lit.a) şi c).
12.11.16]
Articolul 18. Evaluarea performanţelor profesionale ale grefierului
Grefierul este supus procedurii de evaluare a performanţelor profesionale în condiţiile Legii
nr. 158-XVI din 4 iulie 2008 cu privire la funcţia publică şi statutul funcţionarului public.
[Art.18 în redcaţia LP222 din 17.09.10, MO210/26.10.10 art.696]
Capitolul IV
Drepturile grefierului
Articolul 19. Dreptul de asociere în sindicate
Grefierul are dreptul să se asocieze ori să adere la organizaţii sindicale, precum şi la alte
organizaţii profesionale, locale, naţionale sau internaţionale, în scopul apărării intereselor sale
legitime.
Articolul 20. Dreptul la concediu
Grefierul beneficiază de concediu de odihnă anual plătit, de concedii neplătite din motive
familiale sau din alte motive întemeiate, precum şi de alte concedii acordate în condiţiile legii.
Articolul 21. Dreptul la ţinută vestimentară
(1) Grefierul are dreptul la asigurarea, în mod gratuit, cu ţinută vestimentară corespunzătoare
instanţei judecătoreşti în cadrul căreia îşi desfăşoară activitatea, potrivit legislaţiei.
(2) Ţinuta vestimentară a grefierului se stabileşte prin hotărîre de Guvern.
Articolul 22. Alte drepturi şi obligaţii
Pe lîngă drepturile prevăzute de prezenta lege, grefierul beneficiază şi de alte drepturi
prevăzute de legislaţia muncii şi de cea a serviciului public.
Capitolul V
Răspunderea grefierului şi încetarea raporturilor
de serviciu ale acestuia
[Capitolul V titlul modificat prin LP222 din 17.09.10, MO210/26.10.10 art.696]
Articolul 23. Formele răspunderii
(1) Grefierul poate fi tras la răspundere disciplinară, materială, administrativă sau penală
numai în temeiul şi în modul stabilit de lege.
(2) Sancţiunile disciplinare şi modul lor de aplicare se stabilesc în conformitate cu Legea
nr.158-XVI din 4 iulie 2008 cu privire la funcţia publică şi statutul funcţionarului public.
Articolul 24. Încetarea raporturilor de serviciu
(1) Raporturile de serviciu ale grefierului încetează în condiţiile prevăzute de Legea nr. 158-
XVI din 4 iulie 2008 cu privire la funcţia publică şi statutul funcţionarului public.
(2) Încetarea raporturilor de serviciu se dispune prin decizia preşedintelui instanţei
judecătoreşti care are dreptul de numire în funcţie.
(3) Decizia de încetare a raporturilor de serviciu poate fi contestată în instanţa de contencios
administrativ competentă.
Capitolul VI
Dispoziţii finale şi tranzitorii
Articolul 25
(1) Grefierul aflat în funcţie la data intrării în vigoare a prezentei legi se consideră că
întruneşte condiţiile legale pentru ocuparea funcţiei respective.
(2) Perioada în care grefierul a exercitat funcţii de aceeaşi natură în cadrul Curţii
Constituţionale sau în fostele arbitraje de stat constituie vechime în specialitate.
Articolul 26
Prezenta lege intră în vigoare la data de 1 ianuarie 2008.
Nr.59-XVI. Chişinău, 15 martie 2007.

Republica Moldova
PARLAMENTUL
LEGE Nr. 152
din 08.06.2006
privind Institutul Naţional al Justiţiei
MODIFICAT
LP153 din 05.07.12, MO185/31.08.12 art.620
LP36-XVIII din 15.10.09, MO158/30.10.09 art.453

Capitolul I
Dispoziţii generale
Articolul 1. Scopul legii
Scopul prezentei legi este determinarea statutului juridic al Institutului Naţional al Justiţiei,
stabilirea principiilor de organizare şi funcţionare a acestuia, a modului de formare iniţială a
candidaţilor la funcţiile de judecător şi de procuror, a modului de formare continuă a
judecătorilor în funcție şi a procurorilor în funcţie, a grefierilor, a asistenţilor judiciari, a
şefilor secretariatelor instanţelor judecătoreşti, a consultanţilor procurorului, a consilierilor de
probaţiune, a avocaților care acordă asistență juridică garantată de stat, precum şi a modului
de formare inițială și continuă a altor persoane care activează în sectorul justiţiei, în cazurile
prevăzute de legislaţie.
[Art.1 în redacția LP85 din 28.04.16, MO256-267/12.08.16 art.545; în vigoare 12.11.16]
Articolul 2. Institutul Naţional al Justiţiei
(1) Institutul Naţional al Justiţiei (denumit în continuare Institut) este o instituţie publică ce
realizează formarea iniţială a candidaţilor la funcţiile de judecător şi de procuror, formarea
continuă a judecătorilor în funcție şi a procurorilor în funcţie, a grefierilor, a asistenţilor
judiciari, a şefilor secretariatelor instanţelor judecătoreşti, a consultanţilor procurorului, a
consilierilor de probaţiune, a avocaților care acordă asistență juridică garantată de stat,
precum şi formarea inițială și continuă a altor persoane care activează în sectorul justiţiei, în
cazurile prevăzute de legislaţie.
12.11.16]
(2) Institutul are personalitate juridică, dispune de ştampilă cu imaginea Stemei de Stat a
Republicii Moldova şi cu denumirea Institutului de patrimoniu propriu, de autonomie
administrativă, ştiinţifică şi didactică.
12.11.16]
(3) Cheltuielile pentru întreţinerea şi funcţionarea Institutului sînt finanţate din contul
mijloacelor prevăzute distinct în bugetul de stat. Alte surse de finanţare, neinterzise de lege,
pot fi acceptate doar în cazul în care acestea nu prejudiciază autonomia Institutului şi nu
împiedică realizarea atribuţiilor stabilite la art. 4 alin. (1).
12.11.16]
(4) Institutul nu face parte din sistemul naţional de învăţămînt şi educaţie, nu este supus
dispoziţiilor legale în vigoare cu privire la acreditarea şi licenţierea instituţiilor de învăţămînt
şi celor privind sfera ştiinţei şi inovării.
(5) Institutul activează în baza prezentei legi şi a statutului său, aprobat de Consiliul
Institutului, denumit în continuare Consiliu.
(6) Sediul Institutului este în municipiul Chişinău.
Articolul 3. Patrimoniul Institutului
(1) Pentru realizarea atribuţiilor prevăzute de prezenta lege, Institutul dispune de
patrimoniu, care se constituie din:
a) bunurile transmise în folosinţă în modul stabilit;
b) bunurile dobîndite din contul mijloacelor proprii;
c) rezultatele activităţii desfăşurate pe bază de contract;
d) donaţiile şi sponsorizările persoanelor fizice şi juridice din ţară şi de peste hotare;
e) alte surse neinterzise de lege.
(2) Bunurile Institutului pot fi înstrăinate doar cu acordul Consiliului, în condiţiile legii.
Capitolul II
Organizarea şi funcţionarea Institutului
Articolul 4. Atribuţiile Institutului
(1) Institutul exercită următoarele atribuţii de bază:
a) formarea iniţială a candidaţilor la funcţiile de judecător şi de procuror;
b) formarea continuă a judecătorilor în funcție şi a procurorilor în funcţie;
c) formarea continuă a grefierilor, asistenţilor judiciari, şefilor secretariatelor instanţelor
judecătoreşti, consultanţilor procurorului, consilierilor de probaţiune, avocaților care acordă
asistență juridică garantată de stat;
d) organizarea şi desfăşurarea examenelor pentru persoanele care au vechime în muncă de
5 ani în specialitățile juridice, prevăzute de Legea nr. 544-XIII din 20 iulie 1995 cu privire la
statutul judecătorului şi de Legea nr. 3 din 25 februarie 2016 cu privire la Procuratură
(denumite în continuare – persoane care candidează la funcţia de judecător sau de procuror
în temeiul vechimii în muncă);
e) formarea formatorilor.
12.11.16]
[Art.4 al.(1), lit.d) modificată prin LP153 din 05.07.12, MO185/31.08.12 art.620]
(2) Institutul poate exercita şi atribuţii privind:
a) formarea iniţială şi continuă, pe baze contractuale, a altor persoane care activează în
sectorul justiţiei, în cazurile prevăzute de legislaţie;
[Art.4 al.(2), lit.a) modificată prin LP85 din 28.04.16, MO256-267/12.08.16 art.545; în
vigoare 12.11.16]
b) cooperarea internaţională în domeniu;
c) efectuarea unor studii de cercetare științifică în domeniul dreptului şi al justiţiei,
publicarea studiilor realizate, a materialelor didactice şi a altor materiale elaborate în procesul
activităţii.
[Art.4 al.(2), lit.c) în redacția LP85 din 28.04.16, MO256-267/12.08.16 art.545; în vigoare
12.11.16]
(3) Institutul poate desfăşura şi alte activităţi necesare pentru exercitarea funcţiilor sale.
(4) În scopul realizării atribuţiilor stabilite de prezenta lege, Institutul are dreptul să
prelucreze date cu caracter personal.
12.11.16]
Articolul 5. Organele de conducere ale Institutului
Organele de conducere ale Institutului sînt Consiliul şi directorul.
[Art.5 modificat prin LP85 din 28.04.16, MO256-267/12.08.16 art.545; în vigoare
12.11.16]
Articolul 6. Consiliul
(1) Consiliul este organul suprem de conducere al Institutului.
(2) Consiliul este alcătuit din 13 membri, din care:
a) 7 membri desemnaţi de Consiliul Superior al Magistraturii din rîndul judecătorilor
instanţelor judecătoreşti de diferite niveluri;
b) 4 membri desemnaţi de Consiliul Superior al Procurorilor din rîndul procurorilor de
diferite niveluri;
[Art.6 al.(2), lit.b) în redacția LP85 din 28.04.16, MO256-267/12.08.16 art.545; în
vigoare 12.11.16]
[Art.6 al.(2), lit.b) în redacţia LP36-XVIII din 15.10.09, MO158/30.10.09 art.453]
c) un membru desemnat de Ministerul Justiţiei;
d) un membru, profesor titular de drept, desemnat de Consiliul Rectorilor din Republica
Moldova. Procedura de organizare şi desfăşurare a concursului, criteriile de selectare a
candidaţilor se stabilesc prin regulament aprobat prin ordinul ministrului justiţiei.
[Art.6 al.(2), lit.d) modificat prin LP85 din 28.04.16, MO256-267/12.08.16 art.545; în
vigoare 12.11.16]
(3) Mandatul membrilor Consiliului este de o durată de 4 ani şi poate fi reînnoit doar o
singură dată.
(4) Calitatea de membru al Consiliului încetează la expirarea mandatului, la cerere sau în
caz de deces. Membrul Consiliului poate fi revocat de către autoritatea care l-a desemnat în
cazul existenţei circumstanţelor care exclud posibilitatea executării mandatului, precum şi la
cererea Consiliului, adoptată cu votul a două treimi din numărul membrilor, în cazul
neîndeplinirii sau îndeplinirii necorespunzătoare a atribuţiilor.
(5) Preşedintele Consiliului se alege prin vot secret din rîndul membrilor Consiliului, pe
durata mandatului. Preşedintele Consiliului poate fi revocat la cererea a o treime din numărul
membrilor. Hotărîrea de revocare a preşedintelui Consiliului se adoptă prin vot secret, cu
votul a două treimi din numărul membrilor.
(6) Lucrările de secretariat ale Consiliului sînt asigurate de către Institut.
12.11.16]
(7) Membrii Consiliului beneficiază, pentru fiecare şedinţă la care participă, de o
indemnizaţie echivalentă cu a zecea parte din salariul mediu pe economie realizat în anul
precedent celui de gestiune drept unitate de referință.
12.11.16]
Articolul 7. Atribuţiile Consiliului
(1) În domeniul organizării activităţii Institutului, Consiliul are următoarele atribuții de
bază:
a) aprobă strategia de dezvoltare a Institutului, precum şi planul de acţiuni pentru
implementarea acesteia;
b) aprobă Regulamentul de ordine interioară şi alte acte necesare pentru buna funcţionare a
Institutului;
c) aprobă structura, statul de personal şi efectivul-limită ale Institutului;
d) organizează concursul pentru suplinirea funcției de director;
e) numeşte şi eliberează din funcţie directorul şi directorul adjunct în condiţiile art. 9;
f) dispune interimatul funcţiei de director sau al celei de director adjunct, în caz de vacanţă
a funcţiei, pînă la suplinirea funcţiei vacante, în modul stabilit de lege;
g) aprobă Statutul formatorilor;
h) aprobă rezultatele concursului pentru selectarea formatorilor;
i) aprobă şi prezintă Ministerului Finanţelor, în modul stabilit, proiectul de buget al
Institutului;
j) autorizează acorduri/memorandumuri de cooperare cu instituţii similare din alte state şi
de contribuţie a donatorilor;
k) aprobă, anual, pînă la 31 iulie, raportul de activitate al Institutului, care se înaintează
Consiliului Superior al Magistraturii, Consiliului Superior al Procurorilor şi Ministerului
Justiţiei pentru informare şi se plasează pe pagina web oficială a Institutului;
l) aprobă Metodologia de evaluare a calităţii programelor de formare.
(2) În domeniul asigurării formării iniţiale a candidaţilor la funcţiile de judecător şi de
procuror, a formării continue a judecătorilor în funcție şi a procurorilor în funcţie, a
grefierilor, a asistenţilor judiciari, a şefilor secretariatelor instanţelor judecătoreşti, a
consultanţilor procurorului, a consilierilor de probaţiune, a avocaților care acordă asistență
juridică garantată de stat, precum şi al organizării examenului pentru persoanele care
candidează la funcţia de judecător sau de procuror în temeiul vechimii în muncă, Consiliul are
următoarele atribuții de bază:
a) aprobă, anual, pînă la 31 martie, ţinînd cont de mijloacele disponibile și de propunerile
Consiliului Superior al Magistraturii și ale Consiliului Superior al Procurorilor, numărul de
locuri care vor fi scoase la concursul de admitere pentru formarea iniţială a candidaţilor la
funcţiile de judecător şi de procuror în anul următor;
b) aprobă Regulamentul de organizare şi desfăşurare a concursului de admitere pentru
formarea iniţială a candidaţilor la funcţiile de judecător şi de procuror;
c) aprobă componenţa Comisiei pentru examenele de admitere, a Comisiei pentru
examenele de absolvire şi a Comisiei de contestaţii;
d) aprobă rezultatele concursului de admitere pentru formarea iniţială a candidaţilor la
funcţiile de judecător şi de procuror, precum şi listele candidaţilor pentru formarea iniţială
care au promovat concursul;
e) aprobă, anual, pînă la 1 septembrie, planul de formare inițială şi curriculum-urile
disciplinare pentru cursurile de formare iniţială a candidaţilor la funcţiile de judecător şi de
procuror;
f) validează rezultatele examenului de absolvire a cursurilor de formare iniţială a
candidaţilor la funcţiile de judecător şi de procuror şi ale examenului pentru persoanele care
candidează la funcţia de judecător sau de procuror în temeiul vechimii în muncă;
g) aprobă metodologiile de determinare a necesităţilor de formare iniţială şi continuă;
h) aprobă, anual, pînă la 30 noiembrie, planurile de formare continuă;
i) aprobă modelul atestatului pentru cursurile de formare iniţială, al certificatului pentru
cursurile de formare continuă şi al certificatului ce atestă susținerea examenului în fața
Comisiei pentru examenele de absolvire de către persoanele care candidează la funcţia de
judecător sau de procuror în temeiul vechimii în muncă;
j) aprobă, anual, pînă la 30 noiembrie, planul de formare a formatorilor.
(3) Consiliul are următoarele atribuții de bază ce ţin de formarea iniţială şi continuă a altor
persoane care activează în sectorul justiţiei:
a) aprobă planurile de formare iniţială şi continuă a altor persoane care activează în sectorul
justiţiei;
b) aprobă Regulamentul privind modul de organizare şi condiţiile de desfăşurare a formării
iniţiale şi continue a altor persoane care activează în sectorul justiţiei.
(4) Consiliul exercită şi alte atribuţii prevăzute de prezenta lege.
(5) Pentru adoptarea hotărîrilor în chestiunile prevăzute la alin. (1) lit. l) și la alin. (2) lit.
b), e), h), i) şi j) este obligatorie consultarea opiniei Consiliului Superior al Magistraturii,
Consiliului Superior al Procurorilor, Ministerului Justiţiei și a Consiliului Național pentru
Asistență Juridică Garantată de Stat.
(6) Pentru adoptarea hotărîrilor în chestiunea prevăzută la alin. (2) lit. a) este obligatorie
consultarea opiniei Consiliului Superior al Magistraturii şi a Consiliului Superior al
Procurorilor, iar pentru adoptarea hotărîrilor în chestiunile prevăzute la alin. (3) este
obligatorie consultarea opiniei organelor de autoadministrare a profesiilor conexe sistemului
justiției.
Articolul 8. Şedinţele Consiliului
(1) Consiliul se convoacă în şedinţe ordinare o dată în trimestru.
(2) Consiliul se convoacă în şedinţe extraordinare la cererea preşedintelui Consiliului sau a
o treime din membri.
(21) Data, ora şi locul şedinţei, ordinea de zi, proiectele documentelor ce urmează a fi
adoptate şi materialele aferente acestora se aduc la cunoştinţa membrilor Consiliului cu cel
puţin 3 zile înainte de şedinţă. În cazul şedinţelor extraordinare, materialele se aduc la
cunoştinţa membrilor Consiliului cu cel puţin o zi înainte de şedinţă.
12.11.16]
(3) Şedinţele Consiliului sînt prezidate de preşedintele Consiliului. În lipsa preşedintelui,
şedinţa este prezidată de membrul desemnat de preşedintele Consiliului sau, după caz, de
membrul ales din rîndul celor prezenţi la şedinţă.
(4) Şedinţele Consiliului sînt publice. La cererea motivată a preşedintelui Consiliului sau a
cel puţin 5 membri ai acestuia, Consiliul poate decide ca şedinţa să fie închisă. Şedinţele au
caracter deliberativ dacă participă majoritatea membrilor acestuia.
12.11.16]
(5) Directorul este obligat să asiste la şedinţele Consiliului, avînd drept de vot consultativ.
12.11.16]
(6) La cererea preşedintelui Consiliului sau a o treime din membrii acestuia, la şedinţele
Consiliului pot asista reprezentanţi ai instituţiilor donatoare şi experţi invitaţi.
(7) Hotărîrile Consiliului se adoptă cu votul majorității membrilor Consiliului și se
semnează de președintele acestuia. Hotărîrile în privinţa programelor de instruire a
judecătorilor şi procurorilor se consideră adoptate dacă pentru acestea au votat majoritatea
membrilor Consiliului din rîndul judecătorilor, respectiv din rîndul procurorilor.
12.11.16]
(8) Lucrările şedinţelor Consiliului sînt consemnate într-un proces-verbal, care se semnează
de către preşedinte şi secretar.
12.11.16]
(9) Toate hotărîrile adoptate de Consiliu se plasează pe pagina web oficială a Institutului.
Regulamentele aprobate de Consiliu în vederea exercitării atribuțiilor prevăzute la art. 4 se
publică și în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.
12.11.16]
Articolul 9. Directorul
(1) Candidatura directorului este selectată pe bază de concurs, din rîndul persoanelor care
au diplomă de studii superioare complete în drept, administraţie publică sau management, fie
echivalentul acesteia, şi ale căror calificare profesională şi experienţă de lucru din ultimii 7
ani sînt corespunzătoare pentru realizarea atribuţiilor Institutului.
(2) Directorul se numeşte în funcţie de către Consiliu pentru un mandat de 5 ani, fără
posibilitatea de a exercita două mandate consecutive.
(3) Directorul îşi încetează activitatea la expirarea mandatului, în caz de demisie sau de
deces. Directorul poate fi revocat, în baza hotărîrii Consiliului, la propunerea a o treime din
numărul membrilor Consiliului în cazurile de încălcare gravă a legislaţiei, de constatare a
calificării insuficiente sau a comiterii sistematice de abateri disciplinare.
(4) Directorul asigură conducerea curentă a activităţii Institutului şi are următoarele
atribuţii principale:
a) reprezintă Institutul în relaţiile cu autorităţile publice, cu persoanele fizice şi juridice din
ţară şi din străinătate;
b) asigură activitatea organizatorică a Consiliului;
c) organizează îndeplinirea hotărîrilor Consiliului;
d) numeşte în funcţie formatorii după aprobarea de către Consiliu a rezultatelor concursului
pentru suplinirea acestor posturi;
e) asigură elaborarea Regulamentului de ordine interioară al Institutului şi a altor acte
necesare pentru buna funcţionare a Institutului;
f) emite ordine de înmatriculare, promovare şi exmatriculare a audienţilor cursurilor de
formare iniţială;
g) asigură elaborarea şi îndeplinirea planurilor de formare;
h) organizează și implementează sistemul de management financiar și de control intern,
poartă răspundere managerială pentru administrarea bugetului Institutului și a patrimoniului
public aflat în gestiune;
i) asigură elaborarea proiectului de buget al Institutului şi îl prezintă Consiliului spre
aprobare;
j) asigură elaborarea raportului anual de activitate a Institutului și îl prezintă Consiliului
pentru aprobare;
k) asigură elaborarea proiectului statului de personal şi a proiectului efectivului-limită al
Institutului;
l) numește și eliberează din funcţie personalul administrativ şi auxiliar al Institutului;
m) încheie acorduri/memorandumuri, autorizate de Consiliu, de cooperare cu instituţii
similare de peste hotare şi de contribuţie a donatorilor, întreţine relaţii cu organismele
internaţionale în problemele ce ţin de competenţa Institutului, cu aprobarea ulterioară de
Consiliu;
n) exercită alte atribuţii necesare bunei organizări şi desfăşurări a activităţii Institutului.
Articolul 91. Directorul adjunct
(1) Directorul este asistat de către un director adjunct, numit de Consiliu, la propunerea
directorului, din rîndul persoanelor care au diplomă de studii superioare complete în drept şi
ale căror calificare profesională şi experienţă de lucru din ultimii 5 ani sînt corespunzătoare
pentru realizarea atribuţiilor Institutului.
(2) Directorul Institutului stabileşte, prin ordin, atribuţiile directorului adjunct.
(3) În absenţa directorului, directorul adjunct exercită atribuţiile acestuia.
[Art.91 introdus prin LP85 din 28.04.16, MO256-267/12.08.16 art.545; în vigoare
12.11.16]
Articolul 10. Structura şi personalul Institutului
(1) Structura Institutului, statul de personal şi efectivul-limită ale Institutului se aprobă de
Consiliu.
(2) Personalul Institutului este constituit din formatori, personalul administrativ şi
personalul auxiliar.
12.11.16]
(21) Formatorii Institutului sînt selectați pe bază de concurs, conform unei proceduri
transparente stabilite de Consiliu, și se includ în rețeaua de formatori a Institutului.
12.11.16]
(22) Formatorii sînt selectați din cei mai buni profesionişti din rîndul judecătorilor,
procurorilor, cadrelor didactice din învăţămîntul juridic superior, precum şi al altor specialişti
care activează în domenii ce fac obiect al cursurilor de formare iniţială și de formare continuă
organizate de Institut.
12.11.16]
(23) Selectarea formatorilor se face după următoarele criterii:
a) experienţa didactică în domeniile specificate în planurile de formare aprobate de
Consiliu;
b) experienţa profesională;
c) lucrările publicate;
d) reputaţia ireproşabilă în domeniul în care activează;
e) integritatea.
12.11.16]
(24) Pentru asigurarea formării iniţiale sau a formării continue se invită specialişti într-un
anumit domeniu. Directorul Institutului dispune invitarea acestora pe baze contractuale.
12.11.16]
(3) Față de formatorii care activează în Institut se aplică regulile stabilite pentru cadrele
didactice din învăţămîntul superior în măsura în care nu sînt stabilite reguli speciale. Norma
didactică pentru formatorii Institutului se stabilește de Guvern.
12.11.16]
(4) Pentru a activa în cadrul Institutului pot fi detaşaţi judecători şi procurori.
(5) Drepturile şi atribuţiile personalului Institutului se stabilesc în Regulamentul de ordine
interioară al Institutului.
12.11.16]
Articolul 11. Salarizarea personalului Institutului
(1) Directorul, directorul adjunct, personalul administrativ şi personalul auxiliar sînt
salarizaţi în conformitate cu prevederile Legii nr. 355-XVI din 23 decembrie 2005 cu privire
la sistemul de salarizare în sectorul bugetar.
(2) Judecătorii și procurorii detașați pentru îndeplinirea unor funcții în cadrul Institutului
sînt salarizați conform prevederilor legilor speciale care reglementează statutul acestora.
(3) Dacă judecătorul sau procurorul numit în calitate de director sau de director adjunct al
Institutului, în perioada exercitării acestor atribuţii, demisionează din funcţia de judecător sau
de procuror în legătură cu atingerea plafonului de vîrstă dar continuă activitatea în cadrul
Institutului acestuia i se achită salariul în condiţiile alin. (1).
(4) Directorul, directorul adjunct şi alt personal administrativ din cadrul Institutului care
întrunesc condiţiile stabilite pentru formatori pot profesa activitatea didactică prin cumul.
(5) Formatorii Institutului sînt remunerați pe baze contractuale, în modul stabilit de
Guvern.
Capitolul III
FORMAREA INIŢIALĂ A CANDIDAŢILOR LA FUNCŢIILE
DE JUDECĂTOR ŞI DE PROCUROR, FORMAREA CONTINUĂ
A JUDECĂTORILOR ÎN FUNCȚIE ŞI A PROCURORILOR ÎN
FUNCŢIE ŞI EXAMENUL PENTRU PERSOANELE CARE
CANDIDEAZĂ LA FUNCŢIA DE JUDECĂTOR SAU DE
PROCUROR ÎN TEMEIUL VECHIMII ÎN MUNCĂ
Secţiunea 1
Concursul de admitere și modul de organizare şi desfăşurare
a cursurilor de formare iniţială a candidaţilor la funcţiile
de judecător şi de procuror
Articolul 12. Formarea iniţială a candidaţilor
la funcţiile de judecător şi de procuror
(1) Formarea iniţială a candidaţilor la funcţiile de judecător şi de procuror reprezintă una
din condiţiile obligatorii pentru numirea în funcţiile de judecător şi de procuror pentru
persoanele care nu au o vechime în muncă de 5 ani în specialitățile juridice prevăzute în
Legea nr. 544-XIII din 20 iulie 1995 cu privire la statutul judecătorului şi în Legea nr. 3 din
25 februarie 2016 cu privire la Procuratură.
(2) Durata cursurilor de formare iniţială a candidaţilor la funcţiile de judecător şi de
procuror este de 18 luni.
Articolul 13. Concursul de admitere pentru formarea
iniţială a candidaţilor la funcţiile de judecător
şi de procuror
(1) Admiterea pentru formarea iniţială a candidaţilor la funcţiile de judecător şi de procuror
se realizează în bază de concurs.
(2) Concursul de admitere pentru formarea iniţială a candidaţilor la funcţiile de judecător şi
de procuror (denumit în continuare concurs de admitere) este organizat de Institut cu
respectarea principiilor transparenţei, egalităţii în drepturi şi este bazat pe aptitudinile
participanţilor la concurs.
(3) Data, locul, modul de desfăşurare a concursului de admitere şi numărul de locuri scoase
la concurs se aduc la cunoştinţă prin anunțul de concurs, care se publică pe pagina web
oficială a Institutului şi în mass-media cu cel puţin 60 de zile înainte de data concursului.
Articolul 131. Condiţiile pentru înscrierea la concursul
de admitere
(1) La concursul de admitere au dreptul să participe numai persoanele care întrunesc
condiţiile prevăzute de Legea nr. 544-XIII din 20 iulie 1995 cu privire la statutul
judecătorului pentru ocuparea funcţiei de judecător și de Legea nr. 3 din 25 februarie 2016 cu
privire la Procuratură pentru ocuparea funcţiei de procuror. Persoanele care solicită admiterea
la cursurile de formare iniţială a candidaţilor la funcţia de judecător trebuie să aibă o vechime
în muncă de cel puţin 2 ani în specialitățile juridice.
(2) Cererea de înscriere la concursul de admitere se depune la Institut în termenele indicate
în anunţul de concurs, cu anexarea următoarelor acte:
a) copia de pe actul de identitate;
b) copia de pe diploma de licenţiat în drept sau de pe echivalentul acesteia;
c) copia de pe carnetul de muncă (după caz);
d) cazierul judiciar;
e) referinţa de la ultimul loc de muncă (după caz).
(3) La concursul de admitere sînt acceptați doar candidaţii care au depus dosarele complete,
corespunzătoare condiţiilor prevăzute la alin. (2).
(4) La momentul depunerii setului de acte, candidatului i se solicită acordul cu privire la
examinarea medicală, în cazul promovării examenului de admitere, pe care îl va exprima în
formă scrisă.
(5) Certificatul medical de sănătate se eliberează de comisia specializată a Ministerului
Sănătăţii.
Articolul 132. Modul de desfăşurare a concursului
de admitere
(1) Concursul de admitere se desfăşoară în faţa Comisiei pentru examenele de admitere,
care se formează în baza hotărîrii Consiliului pe perioada desfăşurării concursului şi care
constă din 7 membri, dintre care doi membri desemnaţi de către Consiliul Superior al
Magistraturii, doi membri desemnaţi de Consiliul Superior al Procurorilor şi trei membri
numiţi din rîndul profesorilor universitari care deţin titlul de doctor în drept, sau unul superior
acestuia, din domeniile de drept ale disciplinelor incluse în probele de concurs. Profesorii
universitari sînt selectaţi de Institut.
(2) Comisia pentru examenele de admitere are următoarele atribuţii:
a) examinează lucrările participanţilor la concurs şi evaluează participanţii la concurs în
cadrul fiecărei etape a concursului de admitere;
b) anunţă rezultatele examenelor de admitere;
c) ia măsuri pentru ca în sălile în care se desfăşoară concursul să nu aibă acces persoane
străine neautorizate;
d) pregăteşte şi transmite Consiliului spre aprobare listele participanţilor la concurs care au
promovat concursul de admitere, în ordinea descrescătoare a mediei obţinute la proba orală şi
scrisă, şi raportul privind desfăşurarea examenului;
e) exercită orice alte atribuţii necesare bunei organizări şi desfăşurări a concursului de
admitere.
(3) Din componenţa Comisiei pentru examenele de admitere nu pot face parte membrii
Consiliului Superior al Magistraturii, Consiliului Superior al Procurorilor, Colegiului pentru
selecţia şi cariera judecătorului, Colegiului pentru selecția și cariera procurorilor şi persoanele
care sînt în conflict de interese. Membrii Comisiei vor semna declaraţii pe propria răspundere
în acest sens.
(4) În cazul în care incompatibilitatea se depistează după desemnarea membrilor Comisiei,
membrul în cauză trebuie să se retragă şi să comunice îndată această situaţie Consiliului
pentru înlocuirea sa în ordinea prevăzută la alin. (1).
Articolul 133. Procedura de evaluare a rezultatelor
concursului de admitere
(1) Concursul de admitere se desfăşoară sub forma unui examen de admitere care constă
din proba orală și scrisă.
(2) Pentru fiecare probă, participantul la concurs este evaluat cu note de la 1 la 10. Se
consideră că participantul a promovat proba orală sau scrisă dacă acesta a obţinut minimum
nota 5 (cinci) la fiecare din ele.
(3) Proba orală se înregistrează audio și video. Înregistrările audio și video ale probei orale
şi lucrările în scris ale participanţilor la concurs se păstrează de Institut pînă la încetarea
procedurii de examinare a contestaţiilor prevăzute la art. 134, după care se distrug în modul
stabilit de legislaţie.
(4) Trişatul la examen atrage eliminarea din concursul de admitere.
(5) În cadrul examenului de admitere, Comisia pentru examenele de admitere evaluează
concurenții după următoarele criterii:
a) calitatea prezentări şi argumentării răspunsului la subiectele respective;
b) capacitatea de interpretare şi aplicare a dreptului material şi procesual;
c) capacitatea de analiză şi sinteză;
d) capacitatea de a răspunde prompt şi corect la întrebări.
Articolul 134. Anunţarea, contestarea şi aprobarea
rezultatelor examenului de admitere
(1) Comisia pentru examenele de admitere anunţă rezultatele examenului nu mai tîrziu de
24 de ore de la încheierea acestuia, iar informaţia privind rezultatele examenului se afişează
imediat la sediul Institutului şi pe pagina web oficială a acestuia. Informaţia trebuie să
cuprindă numele şi prenumele deplin ale participanţilor la concurs şi notele primite de aceştia
la fiecare probă.
(2) Rezultatele examenului de admitere pot fi contestate în termen de 48 de ore de la
afişarea lor la Comisia de contestaţii, care se desemnează de Consiliu şi activează în
conformitate cu regulamentul aprobat de către acesta.
(3) Contestaţiile se examinează de Comisia de contestaţii în termen de 3 zile de la
înregistrarea lor. Comisia întocmeşte un proces-verbal privind rezultatele examinării
contestaţiei, care se aduce la cunoştinţa contestatorului sub semnătură. Deciziile Comisiei sînt
definitive.
(4) Nota obţinută la contestaţie este definitivă şi nu poate fi mai mică decît nota contestată.
(5) Luînd în considerare deciziile pe marginea contestațiilor, Comisia pentru examenele de
admitere întocmeşte listele și raportul prevăzute la art. 132 alin. (2) lit. d) și le transmite
Consiliului.
(6) Se consideră că au promovat concursul de admitere participanţii la concurs a căror
medie, exprimată pînă la sutimi, le permite să se încadreze în limitele numărului de locuri
scoase la concurs.
(7) În cazul în care candidaţii pentru formarea iniţială au obţinut medii egale, în calitate de
criterii de departajare vor servi cea mai mare vechime în muncă în specialitățile juridice, titlul
de doctor în drept, studiile de master în drept sau alte studii realizate.
(8) Consiliul aprobă rezultatele concursului şi listele candidaţilor pentru formarea iniţială
care au promovat concursul.
(9) Listele candidaţilor pentru formarea iniţială care au promovat concursul de admitere se
afişează la sediul Institutului şi se publică pe paginile web oficiale ale Consiliului Superior al
Magistraturii, Consiliului Superior al Procurorilor şi pe cea a Institutului în termen de 24 de
ore de la aprobarea acestora de Consiliu.
Articolul 135. Admiterea pentru formarea iniţială
a candidaţilor la funcţiile de judecător
şi de procuror
(1) Persoana care a promovat concursul de admitere depune o declaraţie prin care se obligă,
după absolvirea cursurilor de formare iniţială, să participe la concursurile pentru suplinirea
funcţiilor vacante de judecător sau de procuror timp de 5 ani, să accepte funcţia propusă şi să
activeze în această funcție cel puțin 3 ani.
(2) Persoanele care au promovat concursul de admitere şi au semnat declaraţia prevăzută la
alin. (1) sînt înmatriculate la Institut prin ordinul directorului şi beneficiază de o bursă în
mărime de un salariu mediu pe economie realizat în anul precedent celui de gestiune.
(3) Persoanele care au promovat concursul de admitere, din momentul de emitere a
ordinului directorului de admitere, capătă statutul de audient al cursurilor de formare iniţială.
Articolul 136. Drepturile şi obligaţiile audienţilor
cursurilor de formare iniţială
(1) Audienţii cursurilor de formare iniţială au dreptul:
a) la pregătire teoretică şi practică în conformitate cu curriculum-urile disciplinare şi cu
planurile de formare aprobate de Consiliu;
b) să beneficieze de baza tehnico-materială a Institutului;
c) să-şi expună părerea asupra calităţii orelor de curs şi a orelor practice;
d) să facă propuneri pentru perfecţionarea procesului de formare;
e) să participe la activitatea de cercetare ştiinţifică, să publice articole ştiinţifice și să
participe la elaborarea altor materiale;
f) să participe la conferinţe, simpozioane şi la alte activităţi;
g) să exercite alte drepturi prevăzute de lege.
(2) Audienţii cursurilor de formare iniţială sînt obligaţi:
a) să frecventeze orele de studiu conform orarului stabilit şi să participe la stagiile de
practică;
b) să studieze continuu şi să îndeplinească în termenele stabilite sarcinile prevăzute de
planurile de formare;
c) să participe la activităţile ştiinţifice preconizate;
d) să respecte regulamentele de ordine interioară ale Institutului şi ale instituţiilor în care
vor desfăşura stagii de practică;
e) să se folosească de resursele şi mijloacele materiale care le sînt puse la dispoziţie,
conform destinaţiei lor, exclusiv în interesul dobîndirii de cunoştinţe profesionale;
f) să se abţină de la acţiuni ce îi împiedică pe alți audienţi să însuşească materialul teoretic
şi practic;
g) să îndeplinească alte obligaţii prevăzute de lege.
(3) Audienţilor cursurilor de formare iniţială le este interzis:
a) să facă parte din partide sau să desfăşoare activităţi cu caracter politic;
b) să desfăşoare orice activitate remunerată, cu excepţia activităţilor didactice, ştiinţifice
sau de creaţie, practicate în afara orelor de formare iniţială.
Articolul 137. Răspunderea disciplinară a audienţilor
(1) Audienţii cursurilor de formare iniţială răspund disciplinar pentru abaterile de la
îndatoririle ce le revin potrivit legii şi Regulamentului de ordine interioară a Institutului.
(2) Constituie abateri disciplinare:
a) desfăşurarea de activităţi publice cu caracter politic sau manifestarea convingerilor
politice în perioada de formare;
b) atitudinea necuviincioasă faţă de colegi, formatori sau față de personalul Institutului,
precum şi faţă de persoanele cu care intră în contact în perioada efectuării stagiului de
practică;
c) absenţele nemotivate de la orele de studiu şi de stagiu, dacă acestea depăşesc 8 ore
academice pe lună;
d) frauda la examene.
(3) Se consideră motivate absențele de la orele de studiu și de stagiu în caz de boală a
audientului sau în caz de deces al unei rude de pînă la gradul IV inclusiv, confirmate
documentar.
(4) Constituie sancţiuni disciplinare:
a) avertismentul;
b) diminuarea bursei cu pînă la 15% pe o perioadă de la o lună la 3 luni;
c) exmatricularea din Institut.
(5) Sancţiunea prevăzută la alin. (4) lit. a) se stabilește în scris și se aplică de către director
şi poate fi contestată la Consiliu.
(6) Sancţiunile prevăzute la alin. (4) lit. b) şi c) se aplică prin hotărîre a Consiliului şi pot fi
contestate în ordinea stabilită de lege.
(7) În cazul săvîrşirii de către audientul cursurilor de formare iniţială a abaterii disciplinare
prevăzute la alin. (2) lit. d) se aplică sancţiunea disciplinară exmatricularea din Institut.
Articolul 138. Încetarea statutului de audient al
(1) Statutul de audient al cursurilor de formare iniţială încetează în următoarele cazuri:
a) depunerea cererii respective de către audientul cursurilor de formare iniţială;
b) evaluarea negativă repetată la aceeaşi disciplină a audientului cursurilor de formare
iniţială sau nepromovarea examenului de absolvire;
c) pronunţarea unei hotărîri definitive de condamnare a audientului cursurilor de formare
iniţială;
d) constatarea faptului că audientul cursurilor de formare iniţială nu mai întruneşte
condiţiile pentru a candida la funcţia de judecător sau de procuror;
e) aplicarea sancţiunii disciplinare prevăzute la art. 137 alin. (4) lit. c);
f) absolvirea cursurilor de formare iniţială;
g) decesul audientului cursurilor de formare iniţială.
(2) În cazurile menţionate la alin. (1) lit. a)–e), Consiliul adoptă o hotărîre de exmatriculare
din Institut şi dispune restituirea bursei achitate în condiţiile legii pe perioada formării iniţiale.
În cazul refuzului de a restitui bursa primită, aceasta se încasează în baza hotărîrii
judecătoreşti, la cererea Institutului.
(3) Consiliul nu va dispune încasarea bursei primite pe perioada de formare iniţială în caz
de deces al audientului cursurilor de formare iniţială, de pierdere de către acesta a capacităţii
de exerciţiu sau din cauza stării de sănătate, constatată prin decizie a organelor competente
de expertiză medicală a vitalităţii, care nu îi mai permite acestuia să-şi exercite, ulterior,
funcţia de judecător sau de procuror.
(4) În cazul menţionat la alin. (1) lit. f), Consiliul adoptă o hotărîre privind absolvirea
cursurilor de formare iniţială.
Articolul 14. Organizarea cursurilor de formare
iniţială
(1) Cursurile de formare iniţială se efectuează în conformitate cu planurile de formare şi cu
curriculum-urile disciplinare, aprobate de Consiliu.
(2) Consiliul are dreptul să decidă formarea în grupe mixte a candidaţilor la funcţiile de
judecător şi de procuror.
Articolul 15. Stagiile de practică
(1) Audienţii cursurilor de formare iniţială desfăşoară stagii de practică, conform
curriculum-ului de practică, sub îndrumarea unui conducător de practică desemnat de Institut
în baza propunerii Consiliului Superior al Magistraturii, Consiliului Superior al Procurorilor
sau a conducătorului organului de urmărire penală.
(2) Stagiile de practică se desfăşoară în cadrul instanţelor judecătoreşti, procuraturilor şi al
organelor de urmărire penală.
(3) Conducătorii instanţelor judecătoreşti, ai procuraturilor şi ai organelor de urmărire
penală asigură condiţiile necesare pentru buna desfăşurare a stagiului de practică.
(4) Conducătorii de practică trebuie să aibă o vechime în muncă în activitatea respectivă de
cel puţin 5 ani şi să aibă o reputaţie ireproşabilă. La desemnarea conducătorului de practică se
va ţine cont şi de criteriile stabilite de prezenta lege pentru formatori.
(5) Conducătorul de practică este remunerat la nivelul formatorului. Plafonul maximal de
plată lunară este de 2,5 ore academice pe săptămînă pentru un stagiar.
(6) Conducătorul de practică întocmeşte, la încheierea stagiului de practică, un raport
privind activitatea stagiarului, care trebuie să corespundă cerinţelor stabilite de Consiliu.
(7) Institutul organizează anual formarea conducătorilor de practică.
Articolul 16. Evaluarea cunoştinţelor în perioada
desfăşurării cursurilor de formare
iniţială
(1) Audienţii cursurilor de formare iniţială se evaluează periodic, iar disciplinele la care
sînt evaluaţi, precum şi modalităţile de evaluare se stabilesc de Consiliu.
(2) Evaluarea cunoştinţelor audienţilor se face transparent, obiectiv şi imparţial, după
următoarele criterii:
a) abilităţile de analiză, sinteză şi de interpretare a dreptului material şi procesual;
b) competenţele de elaborare a documentelor procesuale, de apreciere și de soluţionare a
situaţiilor de caz;
c) calitatea prezentării, corectitudinea şi argumentarea răspunsului.
(3) În cazul evaluării negative repetate la aceeaşi disciplină, audientul cursurilor de formare
iniţială, la propunerea directorului, poate fi exmatriculat din Institut prin hotărîrea Consiliului.
(4) Rezultatele evaluărilor pot fi contestate în condiţiile art. 134.
Articolul 17. Examenul de absolvire a cursurilor
de formare inițială
(1) După încheierea cursurilor de formare inițială, audienții susțin examenul de absolvire în
fața Comisiei pentru examenele de absolvire.
(2) Din componența Comisiei pentru examenele de absolvire nu pot face parte membrii
Consiliului Superior al Magistraturii, Consiliului Superior al Procurorilor, Colegiului pentru
selecția și cariera judecătorului, Colegiului pentru selecția și cariera procurorilor, Comisiei
pentru examenele de admitere, nici soţul, rudele sau afinii pînă la gradul IV inclusiv ai
participanților la examen. Membrii Comisiei vor semna declarații pe propria răspundere în
acest sens.
(3) Data, locul, modul de desfășurare a examenului de absolvire se comunică pe paginile
web oficiale ale Institutului, Consiliului Superior al Magistraturii şi Consiliului Superior al
Procurorilor.
(4) Probele examenului de absolvire şi disciplinele pentru acestea sînt stabilite de Consiliu.
Probele sînt înregistrate audio și video.
(5) Rezultatele probelor examenului de absolvire se afișează la sediul Institutului şi se
publică pe pagina web oficială a acestuia nu mai tîrziu de 24 de ore de la încheierea fiecărei
probe şi pot fi contestate în modul și în termenele prevăzute la art. 134.
(6) Audientul care nu a susținut examenul de absolvire sau care a lipsit din motive
întemeiate la examenul de absolvire poate fi admis încă o dată la susținerea acestuia în cadrul
sesiunii următoare organizate de Institut.
(7) În cazul absenței din motive neîntemeiate a audientului la examenul de absolvire sau
nepromovării examenului la sesiunea repetată, acesta este obligat să restituie Institutului bursa
achitată în condițiile legii pe perioada formării inițiale. În cazul refuzului de a restitui bursa
primită, aceasta se încasează în baza hotărîrii judecătorești, la cererea Institutului.
(8) Absolvenților Institutului li se eliberează un atestat în care se indică anul de absolvire,
media generală obținută, în baza căreia vor participa la concursul pentru suplinirea funcției
vacante de judecător sau de procuror în condițiile legii.
Articolul 18. Participarea la concursul pentru
suplinirea funcției de judecător
sau de procuror
(1) Absolventul Institutului, după absolvirea cursurilor de formare inițială, este obligat timp
de 5 ani să participe la concursurile pentru suplinirea funcției de judecător sau de procuror, în
modul prevăzut de Legea nr. 544-XIII din 20 iulie 1995 cu privire la statutul judecătorului și,
respectiv, de Legea nr. 3 din 25 februarie 2016 cu privire la Procuratură.
(2) Dacă absolventul Institutului nu participă la concursurile pentru suplinirea funcției de
judecător sau de procuror timp de 5 ani după absolvirea cursurilor de formare inițială sau
refuză nemotivat de cel mult 2 ori funcțiile vacante propuse, acesta este exclus din Registrul
participanților la concursul pentru suplinirea funcției vacante de judecător sau de procuror și
este obligat să restituie bursa achitată în condițiile legii pe perioada formării inițiale. Excepție
se face pentru cei care nu participă la concursuri din motive obiective. În cazul refuzului de a
restitui bursa primită, aceasta se încasează în baza hotărîrii judecătorești, la cererea
Institutului. Consiliul Superior al Magistraturii şi Consiliul Superior al Procurorilor
informează Institutul despre persoanele care nu şi-au onorat aceste angajamente.
(3) Restituirea bursei achitate în condițiile legii pe perioada formării inițiale va fi dispusă
de Consiliu și în privința absolvenților care au activat în funcția de judecător sau de procuror
ori în altă funcție publică mai puțin de 3 ani de la numire.
Secțiunea a 2-a
Procedura de organizare şi desfășurare a examenului
pentru persoanele care candidează la funcția de judecător
sau de procuror în temeiul vechimii în muncă
Articolul 181. Examenul pentru persoanele care candidează
la funcția de judecător sau de procuror în temeiul
vechimii în muncă
(1) Examenul pentru persoanele care candidează la funcția de judecător sau de procuror în
temeiul vechimii în muncă se organizează de Institut concomitent cu examenul de absolvire a
cursurilor de formare inițială şi se susține în fața Comisiei pentru examenele de absolvire.
(2) Pentru participarea la examen, persoanele specificate la alin. (1) depun la Comisia
pentru examenele de absolvire o cerere de participare la examen, cu anexarea copiei de pe
carnetul de muncă.
(3) Comisia pentru examenele de absolvire verifică dacă persoanele care candidează la
funcția de judecător sau de procuror în temeiul vechimii în muncă întrunesc condițiile
prevăzute la art. 6 alin. (2) din Legea nr. 544-XIII din 20 iulie 1995 cu privire la statutul
judecătorului și, respectiv, la art. 20 alin. (3) din Legea nr. 3 din 25 februarie 2016 cu privire
la Procuratură şi aprobă lista persoanelor admise la examen.
Articolul 182. Organizarea şi desfășurarea examenului
pentru persoanele care candidează la funcția
de judecător sau de procuror în temeiul
vechimii în muncă
(1) Modul de organizare şi de desfășurare a examenului pentru persoanele care candidează
la funcția de judecător sau de procuror în temeiul vechimii în muncă se stabilește prin
regulament aprobat de Consiliu.
(2) Examenul pentru persoanele care candidează la funcţia de judecător sau de procuror în
temeiul vechimii în muncă se susţine în aceleaşi condiţii prevăzute pentru examenul de
absolvire susţinut de audienţii cursurilor de formare iniţială, fiind aplicate corespunzător
prevederile art. 17.
(3) Rezultatele examenului se indică într-un proces-verbal separat şi se aprobă de Consiliu.
(4) După validarea rezultatelor examenului, persoanelor care candidează la funcţia de
judecător sau de procuror în temeiul vechimii în muncă li se eliberează un certificat ce atestă
susţinerea examenului în faţa Comisiei pentru examenele de absolvire, în care se indică anul
de susţinere şi media generală obţinută.
(5) Rezultatele examenului susţinut în faţa Comisiei pentru examenele de absolvire sînt
valabile pe o perioadă de 5 ani. După expirarea termenului de 5 ani, persoanele care
candidează la funcţia de judecător sau de procuror în temeiul vechimii în muncă urmează să
susţină un nou examen în faţa Comisiei pentru examenele de absolvire.
Secţiunea a 3-a
Formarea continuă a judecătorilor în funcție
şi a procurorilor în funcţie
Articolul 19. Formarea continuă a judecătorilor
în funcție şi a procurorilor în funcţie
(1) Formarea continuă a judecătorilor în funcție şi a procurorilor în funcţie constă anual din
cel puţin 40 de ore.
(2) Institutul organizează formarea continuă a judecătorilor în funcție şi a procurorilor în
funcție conform planului de formare aprobat anual de către Consiliu.
(3) Planul de formare continuă a judecătorilor în funcție şi a procurorilor în funcţie se
elaborează în conformitate cu Metodologia de determinare a necesităţilor de formare continuă
a judecătorilor în funcție şi a procurorilor în funcţie, avînd la bază solicitările judecătorilor în
funcție şi ale procurorilor în funcţie, propunerile remise de Colegiul de evaluare a
performanţelor judecătorilor, de Colegiul pentru selecția și cariera procurorilor, de Consiliul
Superior al Magistraturii şi de Consiliul Superior al Procurorilor.
(4) Planul de formare poate include cursuri obligatorii pentru judecători şi procurori
propuse de Consiliul Superior al Magistraturii şi de Consiliul Superior al Procurorilor.
(5) Planul de formare continuă a judecătorilor în funcție şi a procurorilor în funcție aprobat
este publicat pe pagina web oficială a Institutului şi este comunicat Consiliului Superior al
Magistraturii şi Consiliului Superior al Procurorilor în luna decembrie a anului anterior
desfășurării cursurilor de formare.
Articolul 191. Organizarea formării continue a judecătorilor
în funcție şi a procurorilor în funcție
(1) Consiliul Superior al Magistraturii şi Consiliul Superior al Procurorilor au obligația de a
delega judecătorii şi procurorii la cursurile de formare continuă ținînd cont de opțiunile
judecătorilor şi ale procurorilor.
(2) Formarea continuă se desfășoară sub formă de seminare, cursuri multidisciplinare,
cursuri tematice, conferințe etc.
(3) Modul de organizare şi desfășurare a formării continue a judecătorilor în funcție şi a
procurorilor în funcție este reglementat de prezenta lege şi de regulamentul aprobat de
Consiliu.
(4) Instituția care deleagă judecătorul sau procurorul la cursurile de formare continuă
menține locul de muncă (funcția) şi salariul mediu al acestora, compensează cheltuielile
legate de deplasare, inclusiv a celor de transport, în conformitate cu prevederile legislației.
(5) Cheltuielile legate de organizarea şi desfășurarea cursurilor de formare continuă se
suportă din bugetul Institutului.
(6) Institutul poate organiza formarea continuă a judecătorilor în funcție şi a procurorilor în
funcție la distanță în conformitate cu regulamentul aprobat de Consiliu.
(7) Judecătorilor în funcție şi procurorilor în funcție participanți la formarea continuă li se
eliberează un certificat de participare, în care se indică, obligatoriu, denumirea activității de
formare continuă, durata ei în ore, perioada în care a avut loc activitatea de formare continuă.
(8) Datele privind activitățile de formare continuă organizate de Institut la care au participat
judecătorii în funcție şi procurorii în funcție sînt introduse în baza de date electronică a
Institutului cu privire la formarea continuă. Aceasta include informația privind numărul de ore
de formare continuă acumulate anual de fiecare judecător sau procuror, denumirea
activităților frecventate, precum şi alte date ce țin de formarea continuă.
(9) Consiliul Superior al Magistraturii, Colegiul de evaluare a performanțelor judecătorilor,
Consiliul Superior al Procurorilor şi Colegiul pentru selecția și cariera procurorilor au acces la
datele privind formarea continuă la care au participat judecătorii şi procurorii.
[Capitolul III în redacția LP85 din 28.04.16, MO256-267/12.08.16 art.545; în vigoare
12.11.16]
[Capitolul III titlul modificat prin LP153 din 05.07.12, MO185/31.08.12 art.620]
[Art.18 al.(3) sintagma „La expirarea acestui termen, absolventul nu mai poate participa
la concurs în baza mediei generale obţinute la examenele de absolvire a Institutului.”
declarată neconstuţională prin HCC15 din 13.09.11, MO166-169/07.10.11 art.22; în vigoare
13.09.11]
Capitolul IV
FORMAREA CONTINUĂ A GREFIERILOR, ASISTENȚILOR JUDICIARI,
ȘEFILOR SECRETARIATELOR INSTANȚELOR JUDECĂTOREȘTI,
CONSULTANȚILOR PROCURORULUI, A CONSILIERILOR DE PROBAȚIUNE
ȘI A AVOCAȚILOR CARE ACORDĂ ASISTENȚĂ JURIDICĂ GARANTATĂ
DE STAT, PRECUM ȘI FORMAREA INIȚIALĂ ȘI CONTINUĂ A ALTOR
PERSOANE CARE ACTIVEAZĂ ÎN SECTORUL JUSTIȚIEI”
[Capitolul IV în redacția LP85 din 28.04.16, MO256-267/12.08.16 art.545; în vigoare
12.11.16]
[Capitolul IV titlul modificat prin LP153 din 05.07.12, MO185/31.08.12 art.620]
[Art.20 abrogat prin LP85 din 28.04.16, MO256-267/12.08.16 art.545; în vigoare
12.11.16]
Articolul 21. Formarea continuă a grefierilor,
asistenţilor judiciari, şefilor
secretariatelor instanţelor
judecătoreşti, consultanților
procurorului, consilierilor
de probaţiune și a avocaților
care acordă asistență
juridică garantată de stat
(1) Institutul organizează formarea continuă a grefierilor, asistenţilor judiciari, şefilor
secretariatelor instanţelor judecătoreşti, consultanților procurorului, consilierilor de
probaţiune și a avocaților care acordă asistență juridică garantată de stat, conform planului de
formare aprobat de Consiliu, după coordonarea cu Consiliul Superior al Magistraturii,
Consiliul Superior al Procurorilor, Ministerul Justiţiei și cu Consiliul Național pentru
Asistență Juridică Garantată de Stat.
(2) Grefierii, asistenţii judiciari, şefii secretariatelor instanţelor judecătoreşti, consultanții
procurorului, consilierii de probaţiune și avocații care acordă asistență juridică garantată de
stat sînt obligaţi să urmeze cursurile de formare continuă.
(3) Numărul de ore de formare continuă pe care trebuie să îl acumuleze anual grefierii,
asistenţii judiciari, şefii secretariatelor instanțelor judecătorești, consultanţii procurorului,
consilierii de probaţiune și avocații care acordă asistență juridică garantată de stat se stabileşte
de Consiliu după consultarea opiniei Consiliului Superior al Magistraturii, Consiliului
Superior al Procurorilor, Ministerului Justiţiei și a Consiliului Național pentru Asistență
Juridică Garantată de Stat.
(4) Instituţia care deleagă persoanele menţionate la alin. (2) la cursurile de formare
continuă menţine locul de muncă (funcţia) şi salariul mediu ale persoanei delegate,
compensează cheltuielile legate de deplasare, inclusiv cele de transport, în conformitate cu
prevederile legislaţiei.
(5) Cheltuielile legate de organizarea şi desfăşurarea cursurilor de formare continuă se
suportă din bugetul Institutului, iar plafonul maximal al acestor cheltuieli se stabileşte de
Guvern.
(6) Grefierilor, asistenţilor judiciari, şefilor secretariatelor instanțelor judecătorești,
consultanţilor procurorului, consilierilor de probaţiune și avocaților care acordă asistență
juridică garantată de stat care participă la activităţile de formare continuă li se eliberează un
certificat de participare, în care se indică, obligatoriu, denumirea activităţii de formare
continuă, durata ei în ore, perioada în care a avut loc activitatea de formare continuă.
(7) Institutul poate organiza formarea continuă la distanţă a grefierilor, asistenţilor judiciari,
şefilor secretariatelor instanțelor judecătorești, consultanţilor procurorului, consilierilor de
probaţiune și a avocaților care acordă asistență juridică garantată de stat în conformitate cu
regulamentul aprobat de Consiliu.
(8) Datele privind activităţile de formare continuă, organizate de Institut, la care au
participat grefierii, asistenţii judiciari, şefii secretariatelor instanțelor judecătorești,
consultanţii procurorului, consilierii de probaţiune și avocații care acordă asistență juridică
garantată de stat sînt introduse în baza de date electronică a Institutului cu privire la formarea
continuă. Aceasta include informaţia privind numărul de ore de formare continuă acumulate
anual de fiecare participant, denumirea activităţilor frecventate, precum şi alte date ce ţin de
formarea continuă.
[Art.21 în redacția LP85 din 28.04.16, MO256-267/12.08.16 art.545; în vigoare
12.11.16]
Articolul 211. Modul de organizare a formării iniţiale
şi continue a altor persoane care
activează în sectorul justiţiei
(1) Modul de organizare a cursurilor de formare iniţială și continuă a altor persoane care
activează în sectorul justiţiei se stabileşte prin regulament aprobat de Consiliu. Normativele
de cheltuieli pentru organizarea acestor cursuri se stabilesc de Guvern.
(2) Cursurile de formare iniţială sau continuă a altor persoane care activează în sectorul
justiției se organizează pe baze contractuale, la solicitare sau din iniţiativa Institutului.
12.11.16]
Articolul 212. Desfăşurarea cursurilor de formare
iniţială şi continuă a altor persoane
care activează în sectorul justiţiei
(1) Cursurile de formare iniţială se organizează de Institut pentru alte persoane care
activează în sectorul justiţiei pentru care legislaţia prevede obligativitatea absolvirii cursurilor
de formare iniţială şi se desfășoară în conformitate cu planurile de formare şi curriculum-urile
disciplinare, aprobate de Consiliu după coordonarea acestora cu organele de autoadministrare
a profesiilor conexe sistemului justiției.
(2) Curriculum-urile disciplinare, elaborate sau, după caz, revizuite de către formatori, se
examinează şi se aprobă anual de Consiliul Institutului.
(3) După încheierea cursurilor de formare iniţială, audienții susţin un examen de absolvire a
cursurilor.
(4) Audienților care au susţinut examenul li se eliberează un certificat de absolvire a
cursurilor de formare iniţială, care face parte din setul de acte ce se depune pentru a fi admişi
în profesie.
(5) Cursurile de formare continuă a altor persoane care activează în sectorul justiţiei se
desfăşoară în conformitate cu planul de formare aprobat anual de Consiliu după coordonarea
cu organele de autoadministrare a profesiilor conexe sistemului justiției. Institutul poate
organiza formarea continuă a altor persoane care activează în sectorul justiţiei în conformitate
cu regulamentul aprobat de Consiliu.
(6) Persoanelor care au participat la cursurile de formare continuă organizate de către
Institut li se eliberează un certificat de participare, în care se indică, obligatoriu, denumirea
activității de formare continuă, durata ei în ore, perioada în care a avut loc activitatea de
formare continuă.
(7) Institutul remite anual asociațiilor profesionale, legal constituite, ale persoanelor care
activează în sectorul justiției lista persoanelor care au urmat cursuri de formare în cadrul
Institutului, indicîndu-se numărul de ore de formare acumulate de fiecare persoană.
12.11.16]
Capitolul IV1
EVALUAREA CALITĂȚII PROGRAMELOR DE
FORMARE ORGANIZATE DE INSTITUT ŞI EVALUAREA
PERFORMANȚELOR FORMATORILOR
Articolul 213. Procedura de evaluare a calității
programelor de formare
(1) Evaluarea calităţii programelor de formare se efectuează de către Institut în
conformitate cu Metodologia de evaluare a calității programelor de formare, aprobată de
Consiliu.
(2) Consiliul analizează rezultatele evaluării, face propuneri de îmbunătățire a planurilor de
formare și, după caz, recomandă aplicarea unor noi metode de formare.
Articolul 214. Evaluarea performanţelor formatorilor
(1) Evaluarea profesională a formatorilor este efectuată o dată la 2 ani. Criteriile şi
procedura de evaluare a formatorilor sînt stabilite de Consiliu.
(2) Formatorii Institutului beneficiază, obligatoriu, de formare în domeniul metodelor şi
tehnicilor didactice dacă nu au urmat un asemenea curs în ultimii 2 ani.
(3) În cazul evaluării negative repetate sau neparticipării din motive neîntemeiate la
activităţile de formare, formatorul se revocă prin hotărîre de Consiliu.
[Capitolul IV1 introdus prin LP85 din 28.04.16, MO256-267/12.08.16 art.545; în vigoare
12.11.16]
Capitolul V
Articolul 22
(1) Formarea iniţială este una din condiţiile obligatorii pentru numirea în funcţia de
judecător sau de procuror a persoanelor care nu au vechimea în specialitatea juridică
prevăzută de lege de la data aprobării de către Consiliu a rezultatelor examenelor de absolvire
a primei promoţii a Institutului.
(2) Numărul de ore la formarea continuă stabilit la art.19 alin.(2) este obligatoriu cu
începere de la 1 ianuarie 2008.
(3) Autorităţile prevăzute la art.6 alin.(2) vor desemna membrii Consiliului în termen de 2
luni de la publicarea prezentei legi. În termen de 10 zile de la data desemnării tuturor
membrilor, Ministerul Justiţiei convoacă prima şedinţă a Consiliului.
(4) Consiliul este obligat să organizeze concursul pentru suplinirea funcţiei de director
executiv în termen de 45 de zile de la data desemnării tuturor membrilor Consiliului.
(5) Institutul Naţional al Justiţiei va începe să funcţioneze cel tîrziu la 1 septembrie 2007.
(6) Guvernul, în termen de 6 luni:
va prezenta Parlamentului propuneri privind aducerea legislaţiei în concordanţă cu prezenta
lege;
va aduce actele sale normative în corespundere cu prezenta lege.
PREŞEDINTELE
PARLAMENTULUI Marian LUPU
Republica Moldova
PARLAMENTUL
LEGE Nr. 159
din 07.07.2016
cu privire la procuraturile specializate
vigoare : 01.08.2016

Capitolul I
Articolul 1. Sfera de reglementare şi cadrul juridic
(1) Prezenta lege stabilește modul de organizare și funcționare a procuraturilor specializate,
instituite prin Legea nr. 3 din 25 februarie 2016 cu privire la Procuratură.
(2) Activitatea procuraturilor specializate este reglementată de prezenta lege, de Legea cu
privire la Procuratură, de alte acte normative, precum şi de tratatele internaţionale la care
Republica Moldova este parte.
Articolul 2. Independența organizaţională
şi funcţională a procuraturii specializate
şi a procurorilor din cadrul acesteia
(1) Procuratura specializată este o entitate independentă în cadrul Procuraturii, care își
desfășoară activitatea în baza principiilor de organizare şi de activitate a Procuraturii şi a
procurorului, prevăzute de Legea cu privire la Procuratură.
(2) Activitatea procuraturii specializate este organizată şi coordonată de către procurorul-
şef al procuraturii specializate.
(3) Bugetul procuraturii specializate se reflectă separat în bugetul Procuraturii şi este
administrat de către procurorul-şef al procuraturii specializate.
(4) Procurorii din cadrul procuraturii specializate sînt independenţi procesual în condiţiile
stipulate de Codul de procedură penală al Republicii Moldova şi de Legea cu privire la
Procuratură.
Articolul 3. Domeniul de competență
al procuraturii specializate
(1) Atribuţiile procuraturii specializate sînt stabilite prin Legea cu privire la Procuratură,
Codul de procedură penală al Republicii Moldova şi regulamentul propriu de activitate.
(2) Procuratura specializată asigură, în limita atribuțiilor sale, realizarea funcţiilor
Procuraturii.
Capitolul II
ORGANIZAREA ŞI FUNCŢIONAREA
PROCURATURII SPECIALIZATE
Articolul 4. Organizarea procuraturii specializate
(1) Procuratura specializată are statut de persoană juridică, dispune de cont trezorerial, de
siglă și de ștampilă cu însemnele sale distincte. Sigla şi modelul ştampilei procuraturii
specializate se aprobă de către Procurorul General la propunerea procurorului-șef al
procuraturii specializate.
(2) Procuraturile specializate își au sediul în municipiul Chișinău şi îşi exercită atribuţiile
pe întreg teritoriul Republicii Moldova.
(3) Structura procuraturii specializate se stabileşte și se modifică de către Procurorul
General, la propunerea procurorului-şef al procuraturii specializate, cu acordul scris al
Consiliului Superior al Procurorilor.
(4) Procuratura specializată poate avea oficii teritoriale sau reprezentanţe în teritoriu care
sînt înfiinţate de către Procurorul General, la propunerea procurorului-şef al procuraturii
specializate, cu acordul scris al Consiliului Superior al Procurorilor.
(5) Procuratura specializată este organizată în subdiviziuni interne, care contribuie la
realizarea atribuţiilor acesteia, de asemenea are subdiviziuni ce îi oferă suport administrativ și
tehnic.
(6) Activitatea subdiviziunilor interne ale procuraturii specializate şi ale oficiilor sau
reprezentanţelor sale teritoriale este organizată şi coordonată de procurorul-şef al procuraturii
specializate sau de adjuncţii acestuia potrivit competenţei stabilite.
(7) Pentru asigurarea comunicării interne şi externe a procuraturii specializate, precum şi
pentru gestionarea eficientă a relaţiilor sale cu publicul şi cu reprezentanţii mass-media, în
cadrul procuraturii specializate funcţionează o unitate de informare şi comunicare cu mass-
media.
(8) Activităţile economico-financiară, administrativă, de secretariat și de arhivă ale
procuraturii specializate sînt asigurate de subdiviziunile interne corespunzătoare ale acesteia.
(9) Procuratura specializată deține o pagină web oficială.
Articolul 5. Conducerea procuraturii specializate
(1) Procuratura specializată este condusă de un procuror-şef, ajutat de un adjunct ori, după
caz, de cîțiva adjuncți.
(2) În exercitarea atribuţiilor ce îi revin, procurorul-şef al procuraturii specializate emite
ordine și alte tipuri de acte prevăzute de regulamentul de activitate al procuraturii specializate.
(3) Procurorul-șef al procuraturii specializate exercită următoarele atribuţii:
a) organizează şi coordonează activitatea procuraturii specializate, inclusiv a oficiilor sau
reprezentanţelor sale teritoriale şi este responsabil de exercitarea corespunzătoare a
atribuţiilor procuraturii specializate;
b) stabileşte şi repartizează atribuţiile procurorilor și ale altui personal din cadrul
procuraturii specializate;
c) elaborează și propune Procurorului General proiectul de buget anual al procuraturii
specializate;
d) elaborează și propune spre aprobare Procurorului General proiectul regulamentului de
activitate al procuraturii specializate;
e) organizează selecția personalului procuraturii specializate, cu excepția procurorilor;
f) asigură respectarea, în cadrul procuraturii specializate, a cerințelor privind protecția
secretului de stat și a altor informaţii cu acces limitat;
g) face propuneri privind stimularea ori sancţionarea disciplinară a procurorilor din cadrul
procuraturii specializate;
h) numeşte, promovează, transferă şi eliberează din funcţie, aplică măsuri de încurajare şi
sancţiuni disciplinare personalului procuraturii specializate, cu excepţia procurorilor;
i) reprezintă procuratura specializată în relaţiile cu alte autorităţi publice din ţară şi cu
instituții similare din alte state, iniţiază şi semnează, în condiţiile legii, acorduri de cooperare
cu instituţii similare din alte state, avînd acordul Procurorului General;
j) organizează și implementează sistemul de management financiar și control intern în
cadrul procuraturii specializate și poartă răspundere managerială pentru administrarea
bugetului instituției și a patrimoniului public aflat în gestiunea procuraturii specializate;
k) pregătește raportul anual privind activitatea procuraturii specializate;
l) exercită alte atribuții prevăzute de lege și actele normative subordonate legii.
(4) Procurorul-şef al procuraturii specializate transmite Procurorului General, anual, pînă în
data de 15 februarie a anului în curs, un raport despre activitatea procuraturii specializate în
anul precedent. Raportul este plasat pe pagina web oficială a procuraturii specializate.
(5) În lipsa procurorului-șef al procuraturii specializate, atribuţiile acestuia sînt exercitate
de un adjunct desemnat prin ordinul procurorului-șef al procuraturii specializate.
(6) Adjuncţii procurorului-șef se subordonează nemijlocit procurorului-șef şi organizează
activitatea procuraturii specializate în limita împuternicirilor ce le sînt atribuite de procurorul-
șef al procuraturii specializate.
Capitolul III
PERSONALUL PROCURATURII SPECIALIZATE
Articolul 6. Personalul procuraturii specializate
(1) În cadrul procuraturii specializate activează ofițeri de urmărire penală, ofițeri de
investigații, consultanți, specialişti, personal tehnic și administrativ în limita posturilor
prevăzute în statul de personal aprobat de procurorul-şef al procuraturii specializate.
(2) Numărul procurorilor din cadrul procuraturii specializate este stabilit de către Consiliul
Superior al Procurorilor la propunerea Procurorului General, în coordonare cu procurorul-şef
al procuraturii specializate.
(3) Transferul procurorului dintr-un oficiu sau o reprezentanţă teritorială a procuraturii
specializate în alta se face prin ordinul procurorului-şef, cu acordul procurorului vizat.
(4) Salarizarea personalului procuraturii specializate, inclusiv a celui detașat, se efectuează
din bugetul procuraturii specializate.
Articolul 7. Personalul detașat
(1) Ofițerii de urmărire penală, ofițerii de investigații și specialiștii care urmează să
activeze în procuratura specializată sînt selectați în mod individual de către procurorul-șef al
procuraturii specializate și sînt detașați de la alte instituții pentru o perioadă de pînă la 5 ani,
care poate fi reînnoită pe o altă perioadă de pînă la 5 ani. Detașarea se face prin ordinul
Procurorului General, cu avizul prealabil al conducătorului instituției în care activează
persoana detașată și cu acordul scris al acesteia din urmă.
(2) Ofițerii de urmărire penală, ofițerii de investigații și specialiștii care urmează să
activeze în procuratura specializată, în procesul de selecție, sînt supuși testării privind
aptitudinile psihologice pentru exercitarea atribuţiilor, de asemenea testării la detectorul
comportamentului simulat (poligraf).
(3) Ofițerii de urmărire penală, ofițerii de investigații şi specialiştii detașați de la alte
instituții îşi desfăşoară activitatea numai în cadrul procuraturii specializate la care au fost
detaşaţi și se subordonează din punct de vedere administrativ procurorului-șef al procuraturii
specializate.
(4) Ofițerii de urmărire penală, ofițerii de investigații şi specialiştii detașați îşi desfăşoară
activitatea numai la indicația și sub controlul procurorilor din cadrul procuraturii specializate
și efectuează doar acţiunile de urmărire penală și măsurile speciale de investigații dispuse de
aceşti procurori.
(5) Detaşarea ofițerilor de urmărire penală, ofițerilor de investigații şi a specialiştilor la
procuratura specializată încetează înainte de termen prin revocarea acestora din funcţie de
către Procurorul General la propunerea procurorului-șef al procuraturii specializate.
(6) Legislația privind statutul ofițerilor de urmărire penală și al ofițerilor de investigații se
aplică acestora pe perioada detașării la procuratura specializată în măsura în care nu
contravine prevederilor prezentei legi.
(7) Personalului detașat i se conferă grade speciale în condițiile legii, de către conducătorii
instituțiilor de la care persoanele respective sînt detașate, la propunerea procurorului-şef al
procuraturii specializate în care acestea îşi desfăşoară activitatea.
Articolul 8. Legitimația personalului procuraturii
specializate
(1) Odată cu numirea în funcţie sau detașarea la procuratura specializată, procurorii, ofițerii
de urmărire penală, ofițerii de investigații și specialiștii primesc legitimații al căror model se
aprobă de Consiliul Superior al Procurorilor.
(2) Odată cu încetarea raporturilor de serviciu ale personalului procuraturii specializate,
precum și în perioada suspendării din funcție sau a înlăturării acestuia de la îndeplinirea
obligațiilor de serviciu, legitimația se retrage.
Capitolul IV
COOPERAREA LA NIVEL NAŢIONAL
ŞI INTERNAŢIONAL
Articolul 9. Cooperarea la nivel naţional şi internaţional
a procuraturii specializate
(1) Procuratura specializată, în limita atribuțiilor sale și în realizarea activităţii sale,
cooperează şi poate institui parteneriate cu organizații şi instituţii publice naţionale, străine și
internaționale.
(2) Procuratura specializată poate coopera direct cu organizații sau instituţii publice străine
similare în vederea consultărilor reciproce privind infracţiunile date în competenţa lor,
precum şi pentru schimbul de date şi informaţii privind investigarea acestor infracţiuni.
Capitolul V
Articolul 10. Intrarea în vigoare
Prezenta lege intră în vigoare la 1 august 2016.
Articolul 11. Organizarea executării prezentei legi
(1) Pînă în data de 31 decembrie 2016, Procuratura Generală, în cooperare cu procuraturile
specializate instituite prin Legea cu privire la Procuratură, va asigura crearea paginilor web
oficiale ale procuraturilor specializate. Pînă la crearea paginilor oficiale ale procuraturilor
specializate, informaţiile referitoare la organizarea şi funcţionarea procuraturilor specializate
se vor publica pe pagina web oficială a Procuraturii Generale.
(2) În termen de 2 luni de la intrarea în vigoare a prezentei legi:
a) Procurorul General va aproba regulamentele de activitate ale procuraturilor specializate;
b) procurorii-șefi ai procuraturilor specializate vor aproba statele de personal ale acestora în
condițiile legii.
(3) Guvernul va asigura sedii pentru Procuratura Anticorupţie și Procuratura pentru
Combaterea Criminalității Organizate și Cauze Speciale.
Republica Moldova
PARLAMENTUL
LEGE Nr. 1260
din 19.07.2002
cu privire la avocatură*
MODIFICAT
LP133 din 15.11.18, MO467-479/14.12.18 art.784, în vigoare 14.01.19
LP238 din 08.11.18, MO441-447/30.11.18 art.709
LP160 din 07.07.16, MO306-313/16.09.16 art.647
LP219 din 19.10.12, MO248-251/07.12.12 art.806
LP66 din 07.04.11, MO110-112/08.07.11 art.299
_____________________
*  Republicată în temeiul alin. (7) art. V al Legii nr. 102 din 28 mai 2010 – Monitorul
Oficial al Republicii Moldova, 2010, nr. 135-137, art. 476.
Modificată şi completată prin legile Republicii Moldova :
1) nr. 206-XV din 29.05.2003 – Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2003, nr. 149-
152, art.598;
2) nr. 215-XVI din 13.07.2006 – Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2006, nr.126-
130, art.611;
3) nr. 268-XVI din 28.07.2006 – Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2006, nr.142-
145, art.702;
4) nr. 7-XVI din 14.02.2008 – Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2008, nr. 55-56,
art.180;
art.366;
art.77;
7) nr. 102 din 28.05.2010 – Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2010, nr. 135-137,
art.476.

Capitolul   I
Articolul 1. Noţiunea profesiei de avocat
(1) Profesia de avocat este exercitată de persoane calificate şi abilitate, conform legii, să
pledeze şi să acţioneze în numele clienţilor lor, să practice dreptul, să apară în faţa unei
instanţe judecătoreşti sau să consulte şi să reprezinte în materie juridică clienţii lor.
(2) Profesia de avocat este liberă şi independentă, cu organizare şi funcţionare autonomă, în
condiţiile prezentei legi şi ale statutului profesiei de avocat. Activitatea avocatului nu este
activitate de întreprinzător.
Articolul 2. Reglementarea activităţii de avocat
Reglementarea activităţii de avocat constă în:
a) stabilirea condiţiilor de bază şi a modului de acordare a asistenţei juridice profesionale
persoanelor fizice şi juridice în Republica Moldova;
b) determinarea formelor de organizare a activităţii de avocat;
c) stabilirea genurilor de asistenţă juridică;
d) stabilirea garanţiilor pentru activitatea de acordare a asistenţei juridice calificate;
e) stabilirea modului de admitere în profesia de avocat.
Articolul 3. Principiile avocaturii
Avocatura se bazează pe următoarele principii:
a) asigurarea dreptului la apărare garantat de Constituţie;
b) libertate şi independenţă în activitatea de avocat;
c) democratism şi colegialitate în raporturile dintre avocaţi;
d) apartenenţă benevolă la asociaţiile profesionale de avocaţi;
e) asigurarea legalităţii şi umanismului.
Articolul 4. Cadrul juridic al activităţii de avocat
Cadrul juridic al activităţii de avocat se constituie din Constituţia Republicii Moldova,
prezenta lege, alte legi care reglementează activitatea menţionată din statutul profesiei de
avocat, precum şi din tratatele internaţionale la care Republica Moldova este parte.
Articolul 5. Dreptul la asistenţă juridică calificată
(1) Orice persoană are dreptul să îşi aleagă în mod liber avocatul pentru a fi consultată şi
reprezentată de acesta în materie juridică.
(2) Statul asigură accesul la asistenţa juridică calificată tuturor persoanelor în condiţiile
prezentei legi.
(3) Persoanele fizice şi juridice sînt în drept să beneficieze, în modul stabilit, de asistenţa
juridică a oricărui avocat  în bază de acord al părţilor.
(4) În cazurile prevăzute de lege, plata pentru asistenţa juridică calificată se achită de la
bugetul de stat.
(5) Pornind de la starea materială a persoanei, avocatul îi poate acorda acesteia asistenţă
juridică în mod gratuit.
(6) Avocaţii din Republica Moldova sînt în drept să îndeplinească unele delegaţii sau să
exercite profesia de avocat în alte state, dacă aceasta este prevăzut de legislaţia statului
respectiv.
Articolul 6. Exercitarea profesiei de avocat de către avocaţii din alte state
(1) Avocaţii din alte state pot exercita profesia de avocat pe teritoriul Republicii Moldova
dacă întrunesc condiţiile prevăzute de lege, cu excepţia condiţiei privind deţinerea cetăţeniei.
(2) Avocatul din alt stat poate desfăşura activitate pe teritoriul Republicii Moldova dacă
certifică calitatea de avocat în statul său de origine şi este înscris în registrul special ţinut de
Consiliul Uniunii Avocaţilor din Republica Moldova, denumită în continuare Uniunea
Avocaţilor.
(3) Avocatul din alt stat nu poate reprezenta interesele persoanelor fizice sau juridice în
instanţele de judecată şi în relaţiile cu alte autorităţi publice decît în arbitrajul comercial
internaţional. În cazul cînd interesele clientului o cer, precum şi la solicitarea acestuia,
avocatul din alt stat poate asista avocatul din Republica Moldova.
(4) Avocatul din alt stat poate desfăşura activitate în cadrul cabinetului avocatului sau în
cadrul biroului asociat de avocaţi în bază de contract.
(5) Registrul avocaţilor din alte state care au dreptul să exercite profesia de avocat pe
teritoriul Republicii Moldova se publică pe pagina oficială de Internet a Uniunii Avocaţilor.
Articolul 7. Acordarea asistenţei juridice garantate de stat
Condiţiile, volumul şi modul de acordare de către avocaţi a asistenţei juridice garantate de
stat se stabilesc prin Legea cu privire la asistenţa juridică garantată de stat.
Articolul 8. Genurile de asistenţă juridică calificată
(1) Avocaţii acordă persoanelor fizice şi juridice următoarele genuri de asistenţă juridică
calificată:
a) oferă consultaţii şi explicaţii, expun concluzii cu privire la problemele juridice, prezintă
informaţii verbale şi în scris referitoare la legislaţie;
b) întocmesc documente cu caracter juridic;
c) reprezintă interesele lor în instanţele de judecată;
d) reprezintă interesele lor în materie juridică în relaţiile cu autorităţile publice, notarii
publici, executorii judecătoreşti şi cu alte persoane fizice şi juridice;
e) participă la urmărirea penală şi la dezbateri judiciare în cauzele penale în calitate de
apărător sau reprezentant al victimei, al părţii civile, al părţii civilmente responsabile şi al
martorilor;
f) desfășoară activitate de fiduciar.
[Art.8 al.(1), lit.f) introdusă prin LP133 din 15.11.18, MO467-479/14.12.18 art.784, în
vigoare 14.01.19]
(2) Acordarea asistenţei juridice calificate prevăzute la alin. (1) lit.c) şi e) de către o
persoană fizică sau juridică care nu are calitatea de avocat se pedepseşte, dacă legea nu
prevede altfel.
[În vigoare din 1 ianuarie 2012]
(3) Avocaţii acordă persoanelor fizice şi juridice şi alte genuri de asistenţă juridică,
neinterzise de lege, atît în cazul unor delegaţii unice, cît şi în cazul delegaţiilor pe termen
lung.
(4) În procedura de acordare a asistenţei juridice, avocatul poate adeveri copii şi extrase din
acte şi poate certifica semnăturile de pe actele necesare pentru acordarea asistenţei juridice.
Avocatul nu poate efectua aceste acţiuni pentru sine, pentru membrii familiei sale, pentru rude
sau afini.
(5) Acţiunile specificate la alin. (4) se certifică prin semnătura şi ştampila avocatului, în
cazul în care dispune de aceasta, cu indicarea datei şi menţionarea corespunderii cu originalul.
Articolul 9. Calitatea serviciilor de asistenţă juridică
Asistenţa juridică acordată de avocat trebuie să corespundă bunelor practici profesionale în
materie juridică, normelor materiale şi procedurale şi să rezulte dintr-o conduită profesională
şi corectă.
Capitolul II
AVOCAŢII
Articolul 10. Cerinţe pentru exercitarea profesiei de avocat   
(1)  Profesia de avocat poate fi exercitată de persoana care are cetăţenia Republicii
Moldova, în privința căreia nu a fost instituită o măsură de ocrotire judiciară sub forma
tutelei, are diplomă de licenţiat în drept sau echivalentul acesteia, se bucură de o reputaţie
ireproşabilă şi a fost admisă în profesia de avocat după susţinerea examenului de calificare.
(2) Sînt scutite de efectuarea stagiului  profesional şi de examenul de calificare persoanele
care deţin titlul de doctor, precum şi cele care au cel puţin 10 ani vechime în muncă în funcţia
de judecător sau procuror dacă, în termen de 6 luni după demisia din funcţiile respective, au
solicitat eliberarea licenţei pentru exercitarea profesiei de avocat. De aceleaşi drepturi şi în
aceleaşi condiţii beneficiază şi persoanele care, după demisia din funcţia de judecător şi
procuror, au continuat să activeze în domeniul dreptului.
(3) Persoana care a depus cerere de eliberare a licenţei pentru exercitarea profesiei de
avocat nu se consideră persoană cu reputaţie ireproşabilă şi cererea ei nu se admite în cazul în
care:
a) a fost condamnată anterior pentru infracţiuni grave, deosebit de grave, excepţional de
grave săvîrşite cu intenţie, chiar dacă au fost stinse antecedentele penale;
b) nu au fost stinse antecedentele penale pentru comiterea altor infracţiuni;
c) anterior a fost exclusă din avocatură sau i s-a retras licenţa pentru acordarea asistenţei
juridice din motive compromiţătoare;
d) a fost concediată din cadrul organelor de drept din motive compromiţătoare sau a fost
eliberată, din aceleaşi motive, din funcţia de judecător, notar, consultant juridic sau funcţionar
public;
e) comportamentul sau activitatea ei este incompatibilă cu normele Codului deontologic al
avocatului;
f) prin hotărîrea instanţei judecătoreşti, s-a stabilit un abuz prin care ea a încălcat drepturile
şi libertăţile fundamentale ale omului.
(4) Prevederile alin.(3) se aplică şi avocaţilor stagiari.
(5) Avocatul are dreptul să deţină ştampilă personală.
[Art.10 al.(5) în redacția LP160 din 07.07.16, MO306-313/16.09.16 art.647]
Articolul 11. Activităţi incompatibile cu profesia de avocat
(1) Profesia de avocat este incompatibilă cu:
a) oricare funcţie retribuită, cu excepţia funcţiilor legate de activitatea ştiinţifică şi
didactică, precum şi de activitatea în calitate de arbitru al judecăţii arbitrale (arbitrajului);
b) activitatea de întreprinzător;
c) activitatea de notar;
d) alte activităţi ce lezează demnitatea şi independenţa profesiei de avocat sau bunele
moravuri.
(2) Nu se admite acordarea de către avocat a asistenţei juridice de reprezentare a intereselor
în instanţele de judecată în alt temei decît în baza contractului de asistenţă juridică înregistrat
la cabinetul avocatului sau la biroul asociat de avocaţi. Excepţie fac cazurile  de reprezentare
a intereselor soţului/soţiei şi ale rudelor pînă la gradul al patrulea inclusiv.
Articolul 12. Dreptul de a desfăşura activitatea de avocat
(1) Pentru desfăşurarea activităţii de avocat, solicitantul care a susţinut examenul de
calificare adresează o cerere scrisă  ministrului justiţiei privind eliberarea licenţei pentru
exercitarea profesiei de avocat.
(2) După primirea licenţei, avocatul este în drept să desfăşoare activitatea de avocat doar
după:
a) depunerea jurămîntului;
b) înregistrarea unei forme de organizare a activităţii de avocat în condiţiile art.32.
Articolul 13. Suspendarea activităţii de avocat
(1) Activitatea de avocat se suspendă de drept:
a) la cererea scrisă a avocatului, în cazul existenţei unor motive întemeiate;
b) în caz de incompatibilitate, pe durata existenţei acestei stări;
c) pe perioada interdicţiei de a activa, dispuse prin hotărîre judecătorească sau disciplinară;
d) în cazul neefectuării de către avocat a defalcărilor în bugetul Uniunii Avocaţilor la
expirarea a 6 luni de la termenul scadent,  pînă la achitarea integrală a restanţei;
e) pînă la achitarea sumei amenzii, de la termenul scadent prevăzut la art. 57 alin. (1) lit. c).
(2) Licenţa şi legitimaţia avocatului a cărui activitate este suspendată se transmit, în termen
de 10 zile, Consiliului Uniunii Avocaţilor, unde se păstrează pe parcursul perioadei de
suspendare a activităţii de avocat.
(3) Consiliul Uniunii Avocaţilor este obligat, în termen de 10 zile de la data suspendării
activităţii de avocat, să consemneze acest fapt în Lista avocaţilor care au dreptul de a exercita
profesia de avocat şi să publice această informaţie în Monitorul Oficial al Republicii
Moldova.
Articolul 14. Încetarea activităţii de avocat
(1) Activitatea de avocat încetează:
a) prin renunţare în scris la exerciţiul profesiei;
b) în cazul retragerii licenţei;
c) în caz de deces;
d) în cazul în care avocatul a fost condamnat definitiv pentru o faptă prevăzută de legea
penală şi incompatibilă cu normele deontologice ale activităţii de avocat.
(2) Avocatul a cărui activitate a încetat este obligat să restituie Consiliului Uniunii
Avocaţilor, în termen de 10 zile, licenţa şi legitimaţia de avocat.
(3) Consiliul Uniunii Avocaţilor este obligat, în termen de 10 zile de la data încetării
activităţii de avocat, să consemneze acest fapt în Lista avocaţilor care au dreptul de a exercita
profesia de avocat şi să publice această informaţie în Monitorul Oficial al Republicii
Moldova.
Articolul 15. Avocatul stagiar
(1) Avocat stagiar poate fi cetăţeanul Republicii Moldova, licenţiat în drept, în privința
căruia nu a fost instituită o măsură de ocrotire judiciară sub forma tutelei și care are o
reputaţie ireproşabilă, care a promovat examenul de admitere la stagiu şi care a încheiat cu
unul dintre avocaţi contract de efectuare a stagiului profesional.
(2) Avocatul stagiar activează sub supravegherea avocatului îndrumător.
(3) Avocatului stagiar i se permite să acorde, contra plată, asistenţă juridică clientului în
cadrul judecătoriilor, curţilor de apel şi autorităţilor publice.
(31) Remunerarea avocatului stagiar se efectuează în condiţiile art. 63.
(4) Avocatul stagiar poartă răspundere personală pentru calitatea asistenţei juridice
acordate şi răspunde disciplinar în modul prevăzut la capitolul IX.
(5) Avocatul stagiar se supune regimului fiscal aplicabil avocaţilor.
(6) Avocatul stagiar este obligat:
a) să achite taxa pentru efectuarea stagiului profesional;
b) să urmeze cursuri de formare iniţială. Durata cursurilor de formare iniţială nu poate fi
mai mică decît 80 de ore în decursul stagiului profesional;
c) să acorde asistenţă juridică clientului în baza contractului de asistenţă juridică, încheiat
în modul prevăzut la art. 60 alin. (1) şi validat de avocatul îndrumător;
d) să ţină dosarele de asistenţă juridică;
e) să păstreze secretul profesional.
(7) Dosarele personale ale avocaţilor stagiari se păstrează la Consiliul Uniunii Avocaţilor.
Articolul 16. Specialiştii
(1) Pentru îndeplinirea unor activităţi auxiliare în procesul de acordare a asistenţei juridice,
biroul asociat de avocaţi sau cabinetul avocatului poate angaja specialişti din diferite domenii,
conform specificului acestor activităţi.
(2) Angajarea în calitate de specialist este imposibilă în cazul existenţei unuia din
temeiurile specificate la art.10 alin.(3).
(3) Specialistul nu dispune de drepturile avocatului şi nu poate fi admis la îndeplinirea de
sine stătător a însărcinărilor de acordare a asistenţei juridice.
(4) Specialistul angajat este obligat să păstreze secretul profesional.
(5) Condiţiile de activitate şi modul de remunerare a specialistului se stabilesc în bază de
contract.
Articolul 17. Legitimaţia
(1) Legitimaţiile pentru avocaţi şi avocaţii stagiari se eliberează de către Consiliul Uniunii
Avocaţilor.
(2) Modelele legitimaţiilor se aprobă de către Consiliul Uniunii Avocaţilor.
Capitolul III
ADMITEREA ÎN PROFESIA DE AVOCAT
Articolul 18. Admiterea la stagiul profesional
(1) Admiterea la stagiul profesional se face în bază de examen, cu respectarea principiilor
transparenţei şi egalităţii în drepturi. Modul de organizare a examenului de admitere la stagiu
se stabileşte în statutul profesiei de avocat.
(2) La examenul de admitere la stagiu pot participa numai persoanele care întrunesc
condiţiile prevăzute de lege pentru exercitarea profesiei de avocat.
(3) Examenul de admitere la stagiu este organizat de Comisia de licenţiere a profesiei de
avocat.
(4) Rezultatele examenelor de admitere la stagiu sînt aprobate prin hotărîre a Comisiei de
licenţiere a profesiei de avocat.
(5) Hotărîrea privind admiterea la stagiul profesional se adoptă şi se comunică persoanei
care a susţinut examenul de admitere la stagiu în termen de 10 zile de la data susţinerii.
Articolul 19. Stagiul profesional
(1) Persoana care a promovat examenul de admitere la stagiu efectuează în mod obligatoriu
un stagiu de pregătire profesională cu durata de 18 luni, avînd, în acest timp, calitatea de
avocat stagiar.
(2) Condiţiile efectuării stagiului profesional, drepturile şi obligaţiile avocatului stagiar, ale
avocatului îndrumător, precum şi ale baroului faţă de aceştia, sînt reglementate în statutul
profesiei de avocat.
(3) Stagiul profesional se desfăşoară în baza contractului încheiat între avocatul stagiar şi
avocatul îndrumător, înregistrat la Consiliul Uniunii Avocaţilor.
(4) Avocatul îndrumător trebuie să dispună de birou cu un spaţiu suficient pentru asigurarea
stagiului profesional, să aibă o vechime în profesia de avocat de cel puţin 5 ani şi o reputaţie
ireproşabilă. Un avocat îndrumător poate avea concomitent cel mult 2 avocaţi stagiari.
(5) Stagiul profesional se suspendă pe timpul serviciului militar sau al concentrării, în caz
de absenţă motivată a avocatului stagiar ori în caz de încetare a îndrumării profesionale fără
culpa acestuia. Perioada de stagiu efectuată anterior se include în durata stagiului profesional.
(6) După efectuarea stagiului profesional, avocatul stagiar susţine examenul de calificare.
După expirarea a 3 ani de la data finalizării stagiului profesional, avocatul stagiar poate
participa la examenul de calificare doar cu condiţia executării repetate a stagiului profesional
cu o durată minimă de 3 luni.
Articolul 20. Admiterea în profesia de avocat
(1) Pentru a fi admis în profesie, avocatul stagiar susţine examenul de calificare în faţa
Comisiei de licenţiere a profesiei de avocat.
(2) Persoana care nu a promovat examenul de calificare poate solicita admiterea repetată la
examen după expirarea a 6 luni de la data primului examen. Avocatul stagiar respins de două
ori la examenul de calificare va fi admis în profesie în condiţiile art. 18 şi 19.
(3) Modul de organizare a examenului de calificare se stabileşte în statutul profesiei de
avocat.
(4) Rezultatele examenelor de calificare sînt aprobate prin hotărîre a Comisiei de licenţiere
a profesiei de avocat.
(5) Hotărîrea privind admiterea în profesia de avocat se adoptă şi se comunică persoanei
care a susţinut examenul de calificare în termen de 10 zile de la data susţinerii.
Articolul 21. Actele necesare pentru admiterea în profesia de avocat
(1) Pentru admiterea la stagiul profesional, solicitantul prezintă Comisiei de licenţiere a
profesiei de avocat:
a) cererea de primire la examenul de admitere la stagiu;
b) copia buletinului de identitate;
c) copia diplomei de licenţiat în drept sau a echivalentului acesteia;
d) copia carnetului de muncă, după caz;
e) cazierul judiciar;
f) certificatul medical;
g) avizul avocatului care acceptă să-i fie îndrumător.
(2) Pentru admiterea la examenul de calificare, avocatul stagiar prezintă Comisiei de
licenţiere a profesiei de avocat:
a) cererea de admitere la examenul de calificare;
b) declaraţia despre faptul că în perioada stagiului profesional el nu a desfăşurat activităţi
incompatibile cu profesia de avocat, specificate la art. 11;
c) declaraţia sub jurămînt, la care se anexează chestionarul de evaluare a bunei reputaţii;
d) raportul de activitate întocmit de către avocatul stagiar conform cerinţelor stabilite în
statutul profesiei;
e) referinţa eliberată de avocatul îndrumător;
f) legitimaţia de avocat stagiar.
(3) Pentru eliberarea licenţei de exercitare a profesiei de avocat, persoanele specificate la
art. 10 alin. (2) prezintă Comisiei de licenţiere a profesiei de avocat actele menţionate la alin.
(1) lit. b)–f) din prezentul articol, precum şi:
a) declaraţia sub jurămînt, la care se anexează chestionarul de evaluare a bunei reputaţii;
b) scrisoarea de motivaţie;
c) copia diplomei de doctor în drept, după caz.
(4) Prezentarea unor acte ce conţin informaţii neveridice poate servi drept temei pentru
neadmiterea în profesia de avocat.
Capitolul  IV
LICENŢIEREA PROFESIEI DE AVOCAT
Articolul 22. Eliberarea licenţei
(1) Licenţa pentru exercitarea profesiei de avocat este unicul act care confirmă statutul
avocatului.
(2) Licenţa pentru exercitarea profesiei de avocat se eliberează de către Ministerul Justiţiei
în termen de 10 zile de la data depunerii cererii.
(3) Licenţa pentru exercitarea profesiei de avocat se eliberează pe termen nelimitat şi este
valabilă pe întreg teritoriul Republicii Moldova.
(4) Hotărîrea privind refuzul de eliberare a licenţei pentru exercitarea profesiei de avocat
poate fi atacată în contencios administrativ.
(5) Licenţa pentru exercitarea profesiei de avocat se eliberează contra unei plăţi în mărime
de 450 de lei, achitate în contul Ministerului Justiţiei.
Articolul 23. Conţinutul licenţei
(1) Licenţa pentru exercitarea profesiei de avocat trebuie să conţină:
a) denumirea autorităţii de licenţiere;
b) seria şi numărul formularului;
c) menţiunea despre exercitarea profesiei de avocat;
d) numele şi prenumele avocatului;
e) codul de identificare;
f) numărul de înregistrare şi data eliberării licenţei;
g) semnătura ministrului justiţiei, certificată prin aplicarea ştampilei.
(2) Formularul licenţei este un document de strictă evidenţă.
(3) Forma licenţei este aprobată de Ministerul Justiţiei.
Articolul 24. Registrul licenţelor
(1) Registrul licenţelor pentru exercitarea profesiei de avocat eliberate se ţine de către
Ministerul Justiţiei.
(2) Registrul licenţelor cuprinde următoarele informaţii:
a) numele şi prenumele avocatului;
b) codul de identificare;
c) data emiterii, de către Comisia de licenţiere a profesiei de avocat, a hotărîrii privind
susţinerea examenului de calificare;
d) numărul de înregistrare al licenţei;
e) data eliberării licenţei;
f) semnătura avocatului de primire a licenţei.
Articolul 25. Retragerea licenţei pentru exercitarea profesiei de avocat
(1) Licenţa pentru exercitarea profesiei de avocat se retrage în cazul:
a) neexercitării repetate, în decursul unui an, a atribuţiilor, dacă anterior avocatului i s-au
aplicat sancţiuni disciplinare;
b) exercitării profesiei de avocat după suspendarea de drept a activităţii avocatului sau
netransmiterii, de către avocatul a cărui activitate este suspendată, la Consiliul Uniunii
Avocaţilor a licenţei şi a legitimaţiei în termenul stabilit;
c) încălcării sistematice de către avocat a condiţiilor de acordare a asistenţei juridice
garantate de stat;
d) refuzului repetat, nemotivat, de a acorda asistenţă juridică garantată de stat la solicitarea
oficiilor teritoriale ale Consiliului Naţional pentru Asistenţă Juridică Garantată de Stat;
e) depistării circumstanţelor care adeveresc acţiunile nelegitime ale avocatului la obţinerea
licenţei;
f) încălcării grave, de o singură dată, a normelor Codului deontologic al avocatului;
g) rămînerii definitive a sentinţei instanţei judecătoreşti de condamnare a avocatului;
h) pierderii, de către avocat, a cetăţeniei Republicii Moldova după obţinerea licenţei pentru
exercitarea profesiei de avocat;
i) încălcării grave a prevederilor contractului de asistenţă juridică;
j) neindicării, în contractul de asistenţă juridică, a onorariilor încasate de la client sau
indicării unor sume diminuate.
(2) Licenţa pentru exercitarea profesiei de avocat se retrage de către Ministerul Justiţiei în
temeiul hotărîrii Comisiei pentru etică şi disciplină. Pentru cazul prevăzut la alin.(1) lit.d),
licenţa pentru exercitarea profesiei de avocat se retrage de Ministerul Justiţiei, la propunerea
Consiliului Naţional pentru Asistenţă Juridică Garantată de Stat şi după consultarea opiniei
Comisiei pentru etică şi disciplină.
(3) Hotărîrea privind retragerea licenţei pentru exercitarea profesiei de avocat poate fi
atacată în contencios administrativ.
Articolul 26. Jurămîntul avocatului
(1) Avocatul depune următorul jurămînt:
"Eu, avocatul (numele, prenumele), jur să-mi aduc aportul la apărarea drepturilor,
libertăţilor şi intereselor legitime ale omului, să-mi îndeplinesc conştiincios şi onest
îndatoririle de avocat, să păstrez secretul profesional şi, prin comportamentul meu, să nu
compromit onoarea profesională a avocatului."
(2) Textul jurămîntului este semnat de avocat.
Articolul 27. Dosarul personal al avocatului
Dosarul personal al avocatului se păstrează la Consiliul Uniunii Avocaţilor. Dosarul
personal include copia licenţei pentru exercitarea profesiei de avocat, textul jurămîntului,
precum şi copiile hotărîrilor emise de Comisia de licenţiere a profesiei de avocat şi de
Comisia pentru etică şi disciplină.
Articolul 28. Lista avocaţilor care au dreptul de a exercita profesia 
de avocat
(1) Consiliul Uniunii Avocaţilor, în termen de cel mult 10 zile de la data admiterii în
profesia de avocat în condiţiile art.12, include avocatul în Lista avocaţilor care au dreptul de a
exercita profesia de avocat.
(2) Consiliul Uniunii Avocaţilor publică anual, nu mai tîrziu de data de 25 decembrie, în
Monitorul Oficial al Republicii Moldova Lista avocaţilor care au dreptul de a exercita
profesia de avocat. Lista avocaţilor se publică şi pe pagina oficială de Internet a Uniunii
Avocaţilor. Concomitent copia se remite Ministerului Justiţiei.
(3) Avocatul a cărui activitate a încetat se exclude, de către Consiliul Uniunii Avocaţilor,
din Lista avocaţilor care au dreptul de a exercita profesia de avocat.
Capitolul  V
FORMELE DE ORGANIZARE A ACTIVITĂŢII DE AVOCAT
Articolul 29. Formele de organizare
(1) Profesia de avocat se exercită, la discreţia fiecărui avocat, în una din următoarele forme:
a) cabinet al avocatului;
b) birou asociat de avocaţi.
(2) Avocatul poate fi fondator doar al unui cabinet sau al unui birou asociat de avocaţi.
(3) Denumirea cabinetului avocatului include numele şi prenumele acestuia. Biroul asociat
de avocaţi poate avea denumire.
(4) Dizolvarea cabinetului avocatului sau a biroului asociat de avocaţi se efectuează în
conformitate cu legislaţia civilă.
(5) Cabinetul avocatului şi biroul asociat de avocaţi ţin registrul contractelor de asistenţă
juridică încheiate de către avocaţi şi avocaţii stagiari cu clienţii lor.
(6) Cabinetul avocatului şi biroul asociat de avocaţi activează în condiţii juridice şi
economice egale şi nu pot fi discriminate unul faţă de altul sub aspect financiar, fiscal ori de
altă natură.
Articolul 30. Cabinetul avocatului
(1) În cabinetul avocatului îşi exercită profesia un singur avocat (fondatorul cabinetului).
(2) Cabinetul avocatului activează şi se prezintă în raporturile juridice ca persoană fizică.
Articolul 31. Biroul asociat de avocaţi
(1) Biroul asociat de avocaţi este fondat de doi şi mai mulţi avocaţi (fondatori ai biroului).
Avocaţii îşi exercită profesia de sine stătător.
(2) Biroul asociat de avocaţi este persoana juridică.
(3) Biroul asociat de avocaţi dispune de conturi în bancă şi are dreptul să deţină ştampilă.
(4) Raporturile dintre avocaţii biroului asociat de avocaţi sînt reglementate în bază de
contract.
(5) Biroul asociat de avocaţi este condus de un avocat ales de membrii biroului.
Articolul 32. Înregistrarea formelor de organizare
(1) Cabinetele avocaţilor şi birourile asociate de avocaţi se înregistrează de către Ministerul
Justiţiei în termen de o lună de la data prezentării:
a) cererii de înregistrare;
b) declaraţiei de fondare a cabinetului avocatului sau a biroului asociat de avocaţi. Forma
declaraţiei se aprobă de către  Ministerul Justiţiei;
c) copiilor licenţelor pentru exercitarea profesiei de avocat;
d) copiilor actelor care confirmă adresa sediului cabinetului avocatului sau a biroului
asociat de avocaţi;
e) datelor de contact (număr de telefon, adresă electronică şi poştală);
f) confirmării privind notificarea baroului de avocaţi despre intenţia înregistrării.
(2) Înregistrarea cabinetelor avocaţilor şi birourilor asociate de avocaţi se efectuează prin
introducerea datelor în registrul ţinut de Ministerul Justiţiei. În caz de modificare a numărului
de avocaţi, de schimbare a denumirii sau a sediului, noile date se consemnează în registru.
(3) Cabinetului avocatului sau biroului asociat de avocaţi i se eliberează un extras din
registru, care serveşte drept temei pentru punerea la evidenţa fiscală, pentru confecţionarea
ştampilei şi deschiderea conturilor bancare.
(4) Refuzul de înregistrare a cabinetului avocatului sau a biroului asociat de avocaţi poate fi
atacat în contencios administrativ.
(5) Avocatul este în drept să modifice forma de organizare a activităţii de avocat în
condiţiile prezentei legi.
Capitolul  VI
ASOCIAŢIILE DE AVOCAŢI
Articolul 33. Asociaţiile de avocaţi
(1) În scopul apărării drepturilor şi intereselor lor, avocaţii sînt în drept să se asocieze, pe
principii benevole, conform legislaţiei cu privire la organizaţiile necomerciale, în asociaţii
profesionale locale, centrale şi internaţionale, în baza calităţii de membru individual sau
colectiv, şi să se înregistreze în modul stabilit.
(2) Asociaţiile de avocaţi, specificate la alin.(1), pot acorda asistenţă materială  avocaţilor
din cadrul acestor asociaţii şi membrilor familiilor acestora.
(3) Asociaţiile de avocaţi centrale şi cele internaţionale pot avea structuri regionale.
Capitolul VII
ORGANELE DE AUTOADMINISTRARE ALE AVOCAŢILOR
Articolul 34. Organizarea şi funcţionarea organelor de autoadministrare
ale avocaţilor
(1) Organele de autoadministrare ale avocaţilor sînt organizate şi funcţionează în baza
principiului autonomiei, în limitele competenţelor prevăzute de prezenta lege.
(2) Alegerea organelor de conducere ale profesiei de avocat se face prin vot secret.
(3) Organele de conducere colegiale adoptă hotărîri prin vot deschis. Deliberările şi votul
constituie secret profesional.
Articolul 35. Uniunea Avocaţilor
(1) Uniunea Avocaţilor este organul de autoadministrare al avocaţilor, din care fac parte
toţi membrii barourilor din ţară, şi are sediul în municipiul Chişinău.
(2) Uniunea Avocaţilor este persoană juridică, are patrimoniu şi buget propriu. Patrimoniul
Uniunii Avocaţilor poate fi folosit şi în activităţi producătoare de venituri, în condiţiile legii.
(3) Bugetul Uniunii Avocaţilor se formează din:
a) contribuţiile avocaţilor;
b) taxele pentru examenele de admitere la stagiu şi de calificare;
c) taxele pentru efectuarea stagiului profesional;
d) amenzile achitate de avocaţi în calitate de sancţiuni disciplinare;
e) alte plăţi neinterzise de lege.
(4) Modul de gestionare a mijloacelor acumulate în bugetul Uniunii Avocaţilor se verifică o
dată la 4 ani printr-un audit independent.
(5) Organele de conducere ale Uniunii Avocaţilor sînt:
a) Congresul;
b) Consiliul Uniunii Avocaţilor;
c) preşedintele Uniunii Avocaţilor;
d) secretarul general al Uniunii Avocaţilor.
(6) În cadrul Uniunii Avocaţilor se constituie şi funcţionează:
a) Comisia de licenţiere a profesiei de avocat;
b) Comisia pentru etică şi disciplină;
c) Comisia de cenzori;
d) secretariatul.
Articolul 36. Congresul
(1) Congresul este organul suprem al Uniunii Avocaţilor. Congresul se constituie din
avocaţii delegaţi de fiecare barou, conform normei de reprezentare stabilite în statutul
profesiei de avocat, şi din membrii Consiliului Uniunii Avocaţilor.
(2) Congresul se întruneşte anual în sesiune ordinară, fiind convocat de Consiliul Uniunii
Avocaţilor. Convocarea Congresului se face cu cel puţin o lună înainte de data stabilită, prin
publicare a avizului în Monitorul Oficial al Republicii Moldova şi prin înştiinţarea în scris a
barourilor, cu plasarea pe pagina oficială de Internet a Uniunii Avocaţilor a ordinii de zi şi a
materialelor ce urmează a fi examinate.
(3) Barourile sînt obligate să îşi aleagă delegaţii cu cel puţin 10 zile înainte de Congres.
(4) În situaţii excepţionale, la cererea a cel puţin 1/3 din numărul barourilor sau din proprie
iniţiativă, Consiliul Uniunii Avocaţilor convoacă Congresul în sesiune extraordinară în cel
mult 10 zile de la data solicitării sau de la data survenirii evenimentului justificativ.
(5) Congresul se consideră legal constituit dacă la lucrările lui sînt prezenţi 2/3 din numărul
membrilor. Congresul adoptă hotărîri cu votul majorităţii membrilor prezenţi. Hotărîrile
Congresului pot fi contestate în modul stabilit de lege.
Articolul 37. Competenţa Congresului
Congresul are următoarele atribuţii:
a) alege, dintre membrii săi, şi revocă preşedintele Uniunii Avocaţilor şi membrii Comisiei
pentru etică şi disciplină;
b) elaborează propuneri pentru perfecţionarea legislaţiei;
c) aprobă şi modifică Codul deontologic al avocatului şi statutul profesiei de avocat;
d) aprobă bugetul anual al Uniunii Avocaţilor şi execuţia bugetară anuală a acestuia;
e) stabileşte cota de contribuţie a avocaţilor la formarea bugetului Uniunii Avocaţilor;
f) stabileşte cuantumul taxelor pentru examenele de admitere la stagiu şi pentru examenele
de calificare, cuantumul taxei pentru efectuarea stagiului profesional;
g) audiază şi aprobă rapoartele anuale privind activitatea Consiliului, secretarului general şi
a comisiilor Uniunii Avocaţilor;
h) adopta hotărîri privind relaţiile dintre barouri;
i) adoptă alte hotărîri privind activitatea Uniunii Avocaţilor, prevăzute de prezenta lege.
Articolul 38. Consiliul Uniunii Avocaţilor
(1) Consiliul Uniunii Avocaţilor este organul reprezentativ şi deliberativ al avocaţilor din
ţară şi asigură activitatea permanentă a Uniunii Avocaţilor.
(2) Consiliul Uniunii Avocaţilor este format din preşedintele Uniunii Avocaţilor, decanii
barourilor şi avocaţii delegaţi de barouri conform normei de reprezentare, stabilită în statutul
profesiei de avocat.
(3) Mandatul de membru al Consiliului Uniunii Avocaţilor este de 4 ani. În cazul încetării
mandatului unuia dintre membrii Consiliului, înlocuitorul lui execută diferenţa de mandat.
(4) Consiliul Uniunii Avocaţilor se întruneşte o dată în lună. Convocarea Consiliului se
face cu cel puţin 15 zile înainte de data şedinţei, prin înştiinţarea în scris a membrilor şi cu
plasarea pe pagina oficială de Internet a Uniunii Avocaţilor a ordinii de zi şi a materialelor ce
urmează a fi examinate.
(5) În situaţii excepţionale, la cererea a cel puţin 1/3 din numărul membrilor Consiliului
Uniunii Avocaţilor sau din proprie iniţiativă, preşedintele Uniunii Avocaţilor convoacă
Consiliul în şedinţă extraordinară în cel mult 5 zile de la data solicitării sau de la data
survenirii evenimentului justificativ.
(6) Consiliul Uniunii Avocaţilor adoptă hotărîri cu votul majorităţii membrilor. Hotărîrile
Consiliului Uniunii Avocaţilor pot fi contestate în modul stabilit de lege.
Articolul 39. Competenţa Consiliului Uniunii Avocaţilor
Consiliul Uniunii Avocaţilor are următoarele atribuţii:
a) asigură executarea hotărîrilor Congresului;
b) soluţionează, în perioada dintre sesiunile Congresului, problemele privind exercitarea
profesiei de avocat, cu excepţia celor date în competenţa Congresului;
b1) asigură accesul avocaţilor la secretul de stat şi decide asupra perfectării dreptului de
acces la secretul de stat, potrivit prevederilor Legii nr. 245-XVI din 27 noiembrie 2008 cu
privire la secretul de stat;
[Art.39 lit.b1) introdusă prin LP66 din 07.04.11, MO110-112/08.07.11 art.299]
c) ţine Lista avocaţilor care au dreptul de a exercita profesia de avocat;
d) adoptă hotărîri în problemele privind pregătirea şi perfecţionarea profesională a
avocaţilor; aprobă programul de formare iniţială pentru avocaţii stagiari şi de formare
continuă pentru avocaţi; aprobă lista instituţiilor care oferă servicii de instruire profesională;
e) formulează  recomandări privind relaţiile dintre barouri;
f) asigură caracterul unitar al examenelor de admitere la stagiu şi al examenelor de
calificare;
g) înregistrează contractele privind efectuarea stagiului profesional;
h) soluţionează conflictele şi litigiile ce ţin de efectuarea stagiului profesional;
i) aprobă şi publică bunele practici profesionale pentru avocaţi şi mecanismul de asigurare
a calităţii serviciilor de asistenţă juridică;
j) aprobă forma unică a inscripţiilor pe ştampilele avocaţilor şi rechizitele antetului, ţinînd
cont de forma de organizare a activităţii de avocat;
k) desemnează membrii Consiliului Naţional pentru Asistenţă Juridică Garantată de Stat
din rîndul avocaţilor;
l) întocmeşte raportul anual de activitate şi îl prezintă spre aprobare Congresului;
m) aprobă contractele încheiate de secretarul general al Uniunii Avocaţilor a căror valoare
depăşeşte suma de 50 mii de lei;
n) aprobă statul de funcţie al secretariatului;
o) îndeplineşte alte atribuţii prevăzute de lege sau delegate de Congres.
Articolul 40. Preşedintele Uniunii Avocaţilor
(1) Preşedintele Uniunii Avocaţilor este ales pe un termen de 2 ani dintre avocaţi cu o
vechime în profesie de cel puţin 5 ani. Una şi aceeaşi persoană poate fi aleasă preşedinte al
Uniunii Avocaţilor pentru cel mult 2 mandate consecutive.
(2) Preşedintele Uniunii Avocaţilor are următoarele atribuţii:
a) reprezintă Uniunea Avocaţilor în relaţiile cu persoanele fizice şi juridice din ţară şi din
străinătate;
b) prezidează şedinţele Consiliului Uniunii Avocaţilor;
c) semnează actele Consiliului Uniunii Avocaţilor;
d) supraveghează relaţiile dintre Uniunea Avocaţilor şi barouri, precum şi relaţiile dintre
barouri;
e) acordă sprijin barourilor în relaţiile acestora cu autorităţile centrale şi cele locale;
f) veghează la asigurarea condiţiilor corespunzătoare de desfăşurare a activităţii avocaţilor
în instanţele judecătoreşti, în organele de urmărire penală şi în autorităţile publice.
(3) În absenţă, sau la cerere, preşedintele Uniunii Avocaţilor este înlocuit de un
vicepreşedinte, pe care îl desemnează în acest scop din numărul membrilor Consiliului
Uniunii Avocaţilor.
Articolul 41. Secretarul general al Uniunii Avocaţilor
(1) Activitatea organizatorico-administrativă şi economico-financiară a Uniunii Avocaţilor
este asigurată de către secretarul general.
(2)  Secretarul general este angajat în funcţie de către Consiliul Uniunii Avocaţilor, în bază
de concurs, pentru un termen de 5 ani, ce poate fi prelungit o singură dată.
(3) În funcţia de secretar general poate fi angajată persoana care are studii economice sau
juridice superioare şi o vechime în activitate de cel puţin 5 ani.
(4)  Modul de organizare a concursului pentru ocuparea funcţiei de secretar general se
stabileşte în statutul profesiei de avocat.
(5) Secretarul general are următoarele atribuţii:
a) poartă răspundere pentru gestiunea economico-financiară a Uniunii Avocaţilor;
b) încheie acorduri şi contracte în numele Uniunii Avocaţilor;
c) ordonează cheltuielile bugetare ale Uniunii Avocaţilor;
d) organizează elaborarea, fundamentarea şi prezentarea la Congres a proiectului bugetului
anual al Uniunii Avocaţilor;
e)  prezintă Congresului raportul privind execuţia anuală a bugetului Uniunii Avocaţilor;
f) participă, fără drept de vot, la sesiunile Congresului şi la şedinţele Consiliului Uniunii
Avocaţilor;
g) elaborează proiectul agendei şi pregăteşte materialele de lucru ale Congresului şi ale
Consiliului Uniunii Avocaţilor, după consultare cu Consiliul;
h) angajează personalul secretariatului şi conduce activitatea acestuia;
i) organizează ţinerea evidenţei tuturor imobilelor din proprietatea sau din administrarea
Uniunii Avocaţilor, precum şi a celorlalte bunuri aflate în patrimoniul acesteia;
j) îndeplineşte alte atribuţii la indicaţia Congresului şi a Consiliului Uniunii Avocaţilor.
(6) Funcţia de secretar general este remunerată. Cuantumul remunerării este stabilit de
Consiliul Uniunii Avocaţilor.
(7) Pe perioada mandatului, secretarul general nu este în drept să cumuleze alte funcţii sau
activităţi remunerate, cu excepţia celor ştiinţifice şi didactice.
Articolul 42.  Comisiile Uniunii Avocaţilor
(1) Activitatea comisiilor Uniunii Avocaţilor este organizată de preşedinţii acestora, aleşi la
şedinţele comisiilor din membrii acestora. Membrii comisiilor Uniunii Avocaţilor sînt aleşi
sau delegaţi  pe un termen de 4 ani.
(2) Comisiile Uniunii Avocaţilor se convoacă în şedinţe ori de cîte ori este necesar, dar cel
puţin o dată în lună.
(3) Comisiile Uniunii Avocaţilor decid independent asupra modului de desfăşurare a
şedinţelor (deschise sau închise).
(4) La şedinţele comisiilor Uniunii Avocaţilor pot fi invitaţi reprezentanţi ai cabinetelor
avocaţilor, ai birourilor asociate de avocaţi şi ai asociaţiilor de avocaţi, precum şi alte
persoane.
(5) Hotărîrile comisiilor Uniunii Avocaţilor se adoptă cu votul majorităţii membrilor lor şi
sînt executorii pentru toţi avocaţii. Comisiile Uniunii Avocaţilor publică hotărîrile adoptate pe
pagina oficială de Internet a Uniunii Avocaţilor.
Articolul 43. Comisia de licenţiere a profesiei de avocat
(1) Comisia de licenţiere a profesiei de avocat este compusă din 11 membri, aleşi în bază
de concurs, dintre care 8 sînt avocaţi cu o vechime în profesie de cel puţin 5 ani şi 3 sînt
profesori titulari de drept.
(2) Concursul pentru alegerea membrilor Comisiei de licenţiere a profesiei de avocat se
organizează de către o comisie specială, numită în acest sens de Consiliul Uniunii Avocaţilor.
Modul de organizare a concursului se stabileşte în statutul profesiei de avocat.
(3) Comisia de licenţiere a profesiei de avocat:
a) adoptă hotărîri privind admiterea la examene;
b) organizează examenele de admitere la stagiu şi de calificare;
c) aprobă rezultatele examenelor de admitere la stagiu şi adoptă hotărîri privind admiterea
la stagiul profesional;
d) aprobă rezultatele examenelor de calificare şi adoptă hotărîri privind admiterea în
profesie.
(4) Hotărîrile Comisiei de licenţiere a profesiei de avocat pot fi contestate în contencios
administrativ în partea ce ţine de procedura de organizare a examenelor. Calificativul acordat
nu poate fi contestat.
[Art.43 al.(4) textul „în partea ce ţine de procedura de organizare a examenelor.
Calificativul acordat nu poate fi contestat” declarat neconstituțional prin HCC18 din
03.07.18, MO277-284/27.07.18 art.124; în vigoare 03.07.18]
Articolul 44. Comisia pentru etică şi disciplină
(1) Comisia pentru etică şi disciplină este compusă din 11 avocaţi, dintre care 6 sînt aleşi de
Congres dintre avocaţii cu o vechime în profesie de cel puţin 5 ani, iar 5 sînt delegaţi de
barouri.
(2) Comisia pentru etică şi disciplină:
a) examinează plîngerile privind acţiunile avocaţilor şi avocaţilor stagiari;
b) analizează cazurile de încălcare de către avocaţi şi avocaţii stagiari a disciplinei şi a
normelor de etică profesională;
c) intentează proceduri disciplinare în privinţa avocaţilor şi avocaţilor stagiari;
d) adoptă decizii corespunzătoare în procedura disciplinară;
e) aprobă modelul declaraţiei sub jurămînt şi al chestionarului de evaluare a bunei reputaţii.
(3) Membrii Comisiei pentru etică şi disciplină sînt obligaţi să păstreze secretul profesional
şi să nu divulge informaţia aflată în procesul procedurii disciplinare intentate.
Articolul 45. Comisia de cenzori
(1) Comisia de cenzori este compusă din 5 avocaţi cu o vechime în profesie de cel puţin 5
ani, delegaţi de barouri.
(2) Comisia de cenzori exercită controlul activităţii economico-financiare a Uniunii
Avocaţilor şi se subordonează Congresului.
Articolul 46. Secretariatul
În exercitarea atribuţiilor, organele de autoadministrare ale avocaţilor sînt asistate de
personalul secretariatului. Condiţiile de angajare şi atribuţiile personalului  secretariatului se
stabilesc în statutul profesiei de avocat.
Articolul 47. Baroul
(1) Baroul se constituie şi funcţionează numai în cadrul Uniunii Avocaţilor, potrivit
prezentei legi. Se interzice constituirea de barouri şi funcţionarea acestora în afara Uniunii
Avocaţilor. Actele de constituire şi de înregistrare a unor astfel de barouri sînt nule.
(2) Baroul activează în circumscripţia unei curţi de apel. Din componenţa baroului fac parte
toţi avocaţii din circumscripţia respectivă.
(3) Sediul baroului se află în localitatea de reşedinţă a curţii de apel.
(4) Organele de conducere ale baroului sînt:
a) adunarea generală;
b) decanul.
Articolul 48. Adunarea generală
(1) Adunarea generală este formată din toţi avocaţii înscrişi în lista membrilor baroului din
circumscripţia respectivă.
(2) Adunarea generală ordinară se întruneşte anual, fiind convocată de decan. Convocarea
adunării generale se face cu cel puţin o lună înainte de data stabilită, prin înştiinţarea în scris a
membrilor baroului şi prin afişarea ordinii de zi la sediul baroului.
(3) În situaţii excepţionale, la cererea a cel puţin 1/3 din numărul total al membrilor
baroului sau din proprie iniţiativă, decanul convoacă adunarea generală în şedinţă
extraordinară în cel mult 10 zile de la data solicitării sau de la data survenirii evenimentului
justificativ.
(4) Adunarea generală este legal constituită dacă la ea participă majoritatea membrilor
baroului.
(5) În cazul în care numărul legal nu este întrunit, decanul stabileşte o nouă adunare
generală în cel mult 10 zile. Adunarea generală convocată în aceste condiţii este legal
constituită cu participarea a cel puţin 1/3 din numărul total al membrilor baroului.
(6) Adunarea generală adoptă hotărîri cu votul majorităţii membrilor prezenţi. Hotărîrile
adunării generale pot fi contestate în modul stabilit de lege.
Articolul 49. Competenţa adunării generale
Adunarea generală are următoarele atribuţii:
a) alege şi revocă decanul şi prodecanul baroului;
b) alege delegaţii baroului la Congres, în componenţa Consiliului Uniunii Avocaţilor,
Comisiei pentru etică şi disciplină şi Comisiei de cenzori;
c) îndeplineşte alte atribuţii prevăzute de lege sau date în competenţa sa.
Articolul 50. Decanul
(1) Decanul este ales pentru un mandat de 2 ani şi poate fi reales o singură dată.
(2) Decanul are următoarele atribuţii:
a) asigură organizarea activităţii avocaţilor din circumscripţie prin coordonare cu organele
Uniunii Avocaţilor; 
b) reprezintă baroul în relaţiile cu persoanele fizice şi juridice din ţară şi din străinătate;
c) convoacă şi prezidează şedinţele adunării generale;
d) execută hotărîrile Congresului, Consiliului Uniunii Avocaţilor şi ale adunării generale;
e) anual, dar nu mai tîrziu de 25 decembrie, face publică Lista membrilor baroului prin
afişare la sediul baroului şi prin plasare pe pagina oficială de Internet a Uniunii Avocaţilor;
f) sesizează Comisia pentru etică şi disciplină privind organizarea controlului profesional,
disciplinar şi deontologic al activităţii avocaţilor;
g) îndeplineşte alte atribuţii prevăzute de lege sau date în competenţa sa.
(3) În cazul absenţei temporare a decanului sau în cazul imposibilităţii acestuia de a-şi
exercita atribuţiile, interimatul funcţiei este asigurat de către prodecan.
Capitolul VIII
GARANŢIILE PROFESIEI DE AVOCAT.
DREPTURILE ŞI OBLIGAŢIILE AVOCAŢILOR
Articolul 51. Independenţa avocatului
În exercitarea profesiei sale, avocatul este independent şi se supune numai legii, statutului
profesiei de avocat şi Codului deontologic al avocatului. Avocatul este liber în alegerea
poziţiei sale şi nu este obligat să coordoneze această poziţie cu nimeni, în afară de client.
Articolul 52. Garantarea independenţei
(1) Se interzice imixtiunea în exercitarea profesiei de avocat. Statul asigură respectarea şi
protejarea libertăţii în exercitarea profesiei de avocat, fără discriminare şi fără intervenţii
nejustificate din partea autorităţilor sale sau a publicului.
(2) Percheziţionarea domiciliului sau a spaţiului în care avocatul acordă asistenţă juridică, a
transportului utilizat de acesta, ridicarea obiectelor şi documentelor ce aparţin avocatului,
controlul şi ridicarea corespondenţei poştale şi telegrafice, interceptarea convorbirilor
telefonice şi de alt gen nu pot fi făcute decît prin hotărîre a instanţei de judecată.
(3) Avocatul nu poate fi supus percheziţiei corporale sau controlului personal în timpul
exercitării atribuţiilor profesionale, cu excepţia cazurilor de infracţiune flagrantă.
(4) În caz de reţinere a avocatului sau de tragere la răspundere penală, organul care a
efectuat măsurile în cauză este obligat să informeze Ministerul Justiţiei şi Consiliul Uniunii
Avocaţilor în decurs de 6 ore din momentul reţinerii sau tragerii la răspundere penală.
(5) Insultarea, calomnierea  avocatului, ameninţările la adresa acestuia, actele de violenţă
comise împotriva lui în timpul exercitării atribuţiilor profesionale şi în legătură cu aceasta se
pedepsesc conform legii.
(6) Avocatul nu poate fi interogat referitor la esenţa raporturilor sale cu persoana căreia îi
acordă sau i-a acordat asistenţă juridică.
(7) Instanţele judecătoreşti şi organele de urmărire penală îi asigură avocatului spaţiu
pentru exercitarea atribuţiilor profesionale în incinta instituţiilor respective.   
(8) Nici o autoritate publică nu poate influenţa direct sau indirect şi nu poate controla
contractul dintre avocat şi client.
Articolul 53. Drepturile avocatului
(1) Avocatul are dreptul:
a) să reprezinte interesele legitime ale clientului în instanţele de judecată, în organele de
drept, în autorităţile publice, în alte organizaţii;
b) să ia cunoştinţă de toate materialele cauzei încredinţate din momentul încheierii
contractului de acordare a asistenţei juridice, să facă notiţe şi copii;  
c) să colecteze independent, să fixeze şi să prezinte informaţii referitoare la circumstanţele
cauzei;
d) să solicite informaţii, referinţe şi copii ale actelor necesare pentru acordarea asistenţei
juridice instanţelor judecătoreşti, organelor de drept, autorităţilor publice, altor organizaţii,
care sînt obligate să elibereze actele solicitate în conformitate cu legislaţia în vigoare;
[Art.53 al.(1), lit.d) modificată prin LP208 din 21.10.11, MO222-226/16.12.11 art.619; în
vigoare 16.05.12]
e) să solicite, cu acordul clientului, concluziile specialiştilor în soluţionarea problemelor
care au apărut în legătură cu acordarea asistenţei juridice şi care necesită cunoştinţe speciale
în diferite domenii de activitate;
f) să prezinte organelor competente şi mass-mediei cereri şi demersuri, să depună în modul
stabilit contestaţii şi petiţii privind acţiunile şi deciziile prin care se încalcă drepturile
clientului şi drepturile avocatului în exercitarea profesiei sale.
(2) Nerespectarea de către persoanele cu funcţie de răspundere a prevederilor alin.(1) lit.d)
atrage răspunderea stabilită de lege.
(3) La acordarea asistenţei juridice unei persoane reţinute, deţinute în stare de arest sau
condamnate, avocatului i se asigură, la orice etapă a procesului penal sau administrativ,
condiţiile necesare pentru întrevederi şi consultaţii, cu respectarea confidenţialităţii, fără a
limita durata şi numărul întrevederilor şi consultaţiilor.
(4) Persoanele cu funcţie de răspundere ale organelor abilitate cu supravegherea
persoanelor reţinute, deţinute în stare de arest sau condamnate sînt obligate să permită accesul
liber al avocatului la aceste persoane în temeiul contractului de acordare a asistenţei juridice.
(5) Nerespectarea prevederilor alin.(3) şi (4) constituie o încălcare a dreptului la apărare şi
atrage răspunderea stabilită de lege.
(6) Cererea avocatului privind încălcarea prevederilor alin.(3) şi (4) este examinată de
instanţa de judecată.
(7) Avocatul poate să se specializeze în anumite ramuri ale dreptului şi să-şi exercite
profesia conform specializării.
(8) În cadrul organelor de autoadministrare ale avocaţilor, avocatul este în drept:
a) să aleagă şi să fie ales în organele de autoadministrare ale avocaţilor în condiţiile
prezentei legi;
b) să prezinte organelor de autoadministrare ale avocaţilor spre examinare demersuri
referitor la activitatea acestora, să înainteze propuneri referitor la îmbunătăţirea condiţiilor
pentru exercitarea profesiei sale şi să participe la examinarea lor;
c) să participe personal la şedinţele organelor de autoadministrare ale avocaţilor în cazurile
cînd se examinează activitatea sau comportamentul său;
d) să primească de la organele de autoadministrare ale avocaţilor asistenţa metodologică şi
juridică necesară pentru exercitarea profesiei.
Articolul 54. Obligaţiile avocatului
(1) Avocatul este obligat:
a) să pledeze pentru liberul acces la justiţie, pentru un proces echitabil realizat într-un
termen rezonabil;
b) să acorde asistenţă juridică conform contractului încheiat cu clientul sau cu oficiul
teritorial al Consiliului Naţional pentru Asistenţă Juridică Garantată de Stat;
c) să acorde asistenţă juridică garantată de stat în volumul solicitat de oficiile teritoriale ale
Consiliului Naţional pentru Asistenţă Juridică Garantată de Stat;
d) să aplice, în exercitarea profesiei sale, mijloacele şi metodele prevăzute de lege pentru
apărarea drepturilor şi intereselor legitime ale clientului;
e) să ţină dosarele de asistenţă juridică în modul stabilit de statutul profesiei de avocat;
f) să ţină registrul actelor certificate în condiţiile art. 8 alin. (4). Forma şi conţinutul
registrului se aprobă de către Consiliul Uniunii Avocaţilor;
g) să dispună de spaţiu necesar pentru acordarea asistenţei juridice;
h) să informeze Ministerul Justiţiei şi Consiliul Uniunii Avocaţilor, în termen de 10 zile,
despre schimbarea datelor de contact, a sediului cabinetului sau biroului asociat de avocaţi;
i) să urmeze anual cursuri de formare profesională continuă, în volum de cel puţin 40 de
ore, conform planului aprobat de Consiliul Uniunii Avocaţilor, aceste cursuri finalizînd cu
prezentarea unui raport;
j) să prezinte Consiliului Uniunii Avocaţilor, în termen de 5 zile de la scadenţă, dovada
achitării amenzii;
k) să respecte normele Codului deontologic al avocatului şi prevederile statutului profesiei
de avocat.
(2) Avocatul nu este în drept să acorde asistenţă juridică persoanei dacă:
a) în cauza dată, el acordă sau a acordat asistenţă juridică unor persoane ale căror interese
vin în contradicţie cu interesele persoanei în cauză;
b) în cauza dată, el a participat în calitate de judecător, procuror, persoană care efectuează
urmărirea penală, expert, specialist, traducător, martor sau martor asistent;
c) la urmărirea penală sau la examinarea cauzei date, a participat o persoană cu care
avocatul se află în raporturi de familie, de rudenie sau care îi este afin.
(3) Avocatul nu are dreptul să acţioneze contrar intereselor legitime ale clientului, să ocupe
o poziţie juridică fără a o coordona cu acesta (cu excepţia cazurilor cînd clientul îşi recunoaşte
vina), să refuze, fără motive întemeiate, apărarea bănuitului, învinuitului, inculpatului sau a
condamnatului, la care s-a obligat.
(4) Avocatul nu este în drept să declare vinovat clientul dacă acesta nu-şi recunoaşte
vinovăţia. Recunoaşterea de către client a vinovăţiei nu privează avocatul de dreptul de a
contesta acuzaţia şi de a cere achitarea clientului.
(5) Avocatului i se interzice să participe la proces fără a lua cunoştinţă în prealabil de
materialele dosarului.
(6) În cadrul organelor de autoadministrare ale avocaţilor, avocatul:
a) participă la lucrările Congresului şi ale adunării generale;
b) varsă la timp contribuţiile în bugetul Uniunii Avocaţilor;
c) îndeplineşte unele misiuni ale organelor de autoadministrare ale avocaţilor dacă aceasta
nu prejudiciază exercitarea profesiei sale.
Articolul 55. Secretul profesional
(1) Avocatul nu este în drept să divulge informaţiile confidenţiale ce i-au fost comunicate
în timpul acordării asistenţei juridice, precum şi să transmită, fără acordul clientului, unor terţi
documentele legate de exercitarea delegaţiei.
(2) Obligaţia de a păstra secretul profesional nu este limitată în timp.
Capitolul IX
RĂSPUNDEREA DISCIPLINARĂ A AVOCAŢILOR
Articolul 56. Răspunderea disciplinară
(1) Avocaţii răspund disciplinar pentru acţiunile prin care se încalcă prevederile prezentei
legi, normele Codului deontologic al avocatului şi prevederile altor acte normative ce
reglementează activitatea avocaturii.
(2) Petiţiile referitoare la acţiunile avocaţilor, precum şi informaţia cu privire la abaterile
disciplinare comise de avocat în timpul exercitării atribuţiilor profesionale, se examinează de
către Comisia pentru etică şi disciplină. În cazul existenţei unor temeiuri suficiente, comisia
dispune efectuarea unui control. Controlul se efectuează de către membrii comisiei sau se
pune în sarcina baroului.
(3) Comisia pentru etică şi disciplină trebuie să solicite avocatului căruia i-a fost intentată
procedura disciplinară explicaţii în scris, acte şi altе materiale necesare pentru adoptarea unei
decizii obiective.
(4) În cazul în care se adeveresc unele abateri comise de avocat, preşedintele Comisiei
pentru etică şi disciplină prezintă materialele despre avocatul în cauză spre examinare
comisiei.
(5) Examinarea de către Comisia pentru etică şi disciplină a materialelor ce ţin de abaterile
disciplinare constituie o procedură disciplinară.
(6) Comisia pentru etică şi disciplină adoptă una din următoarele decizii:
a) privind aplicarea sancţiunii disciplinare;
b) privind efectuarea unui control suplimentar;
c) privind lipsa încălcărilor în acţiunile avocatului.
(7) Decizia Comisiei pentru etică şi disciplină se face publică.
(8) Avocatul căruia i s-a intentat o procedură disciplinară este în drept să asiste la
examinarea chestiunii privind tragerea lui la răspundere disciplinară şi să dea explicaţii
nemijlocit Comisiei pentru etică şi disciplină.
Articolul 57. Sancţiunile disciplinare
(1) Sancţiuni disciplinare sînt:
a) avertizarea;
b) mustrarea;
c) amenda de la 1000 la 3000 de lei, care se face venit la bugetul Uniunii Avocaţilor. Plata
amenzii se face în termen de 30 de zile de la data emiterii deciziei privind aplicarea sancţiunii
disciplinare sub formă de amendă;
d) suspendarea activităţii de avocat (în temeiul art. 13 alin.(1) lit. c) şi d);
e) retragerea licenţei pentru exercitarea profesiei de avocat (în temeiul art.25 alin.(1).
(2) La aplicarea sancţiunii disciplinare se ţine cont de gravitatea abaterii, de circumstanţele
în care a fost comisă, de activitatea şi comportamentul avocatului.
(3) Decizia Comisiei pentru etică şi disciplină privind aplicarea sancţiunii disciplinare
poate fi contestată în contencios administrativ.
Articolul 58. Termenele de prescripţie
(1) Procedura disciplinară nu poate fi intentată, iar cea intentată se clasează, dacă din
momentul comiterii abaterii a trecut un an. În acest caz nu se ia în calcul perioada pierderii
temporare de către avocat a capacităţii de muncă, aflării acestuia în concediu şi timpul aflării
cauzei în procedură disciplinară.
(2) Sancţiunea disciplinară se aplică cel mult peste 2 luni de la data constatării abaterii, fără
a se lua în calcul perioada  pierderii temporare de către avocat a capacităţii de muncă şi aflării
acestuia în concediu.
Articolul 59. Anularea sancţiunii disciplinare
(1) Dacă în decurs de un an de la data aplicării sancţiunii disciplinare avocatul sancţionat
nu comite o nouă abatere, se consideră că acesta nu a fost supus sancţiunii disciplinare.
(2) Comisia pentru etică şi disciplină este în drept să anuleze sancţiunea disciplinară, pînă
la expirarea termenului de un an, din proprie iniţiativă, la solicitarea avocatului, în temeiul
demersului baroului sau al asociaţiei de avocaţi.
Capitolul  X
ORGANIZAREA ŞI REMUNERAREA
ACTIVITĂŢII DE AVOCAT. 
ASIGURAREA ŞI IMPOZITAREA
Articolul 60. Organizarea activităţii de avocat
(1) Avocatul acordă asistenţă juridică clientului în baza contractului de asistenţă juridică,
încheiat în formă scrisă.
(2) Împuternicirile avocatului şi ale avocatului stagiar se confirmă prin mandat. Formularul
mandatului este un document de strictă evidenţă. Conţinutul, forma şi modul de utilizare a
mandatului se aprobă de către Guvern.
(3) Avocatul beneficiază de dreptul la concediu, la indemnizaţiile de asigurare socială şi la
pensie de stat.
(4) Stabilirea şi achitarea indemnizaţiilor de asigurare socială şi asigurarea cu pensii de stat
a avocaţilor se efectuează conform legii.
(5) Avocaţii sînt în drept să instituie, în modul stabilit de lege, fonduri pentru necesităţi
sociale (de pensionare, de asigurare etc.).
(6) Perioada exercitării profesiei de avocat se include în vechimea în muncă.
Articolul 61. Asigurarea de răspundere civilă
(1) Pentru a asigura repararea prejudiciului material cauzat în procesul exercitării profesiei,
avocatul este în drept  să încheie, în condiţiile legii, contract de asigurare de răspundere civilă.
(2) Suma minimă asigurată pentru un an de activitate se stabileşte de către Consiliul
Uniunii Avocaţilor.
Avocatul este obligat să se prezinte la şedinţele de judecată în ţinută vestimentară ce
corespunde normelor Codului deontologic al avocatului.
[În vigoare pîna la 1 ianuarie 2011]
(1) Avocatul este obligat să poarte robă în faţa instanţelor judecătoreşti.
(2) Modelul robei se aprobă de către Consiliul Uniunii Avocaţilor.
(3) Purtarea robei în afara incintei instanţei judecătoreşti este interzisă, cu excepţia
cazurilor cînd avocatul este delegat de organele baroului să reprezinte profesia într-o ocazie
ce impune această ţinută.
[În vigoare din cel tîrziu 1 ianuarie 2011]
Articolul 63. Remunerarea activităţii de avocat
(1) Munca avocatului este remunerată din contul onorariilor primite de la persoanele fizice
şi juridice.
(2) Mărimea onorariului se stabileşte prin acordul părţilor şi nu poate fi schimbată de
autorităţile publice sau de instanţa de judecată.
(3) Statul asigură avocaţilor retribuirea asistenţei juridice acordate în conformitate cu Legea
cu privire la asistenţa juridică garantată de stat.
(4) Cheltuielile suportate de client în legătură cu acordarea de către avocat a asistenţei
juridice la apărarea drepturilor şi intereselor lui legitime în cauzele penale, civile şi
administrative urmează a fi compensate integral şi proporţional cerinţelor admise (respinse)
de partea adversă.
(5) Cheltuielile suportate în legătură cu acordarea de către avocat a asistenţei juridice în
organele de urmărire penală şi instanţele de judecată în cauzele penale, civile şi administrative
se încasează concomitent cu soluţionarea cauzei în fond, fără o procedură litigioasă
prealabilă.
Articolul 64. Restricţii la publicitate
(1) Avocatului i se interzice să folosească, nemijlocit sau prin intermediul unei alte
persoane, procedee incompatibile cu demnitatea profesiei în scopul dobîndirii clientelei.
(2) Avocatului i se interzice să folosească mijloace de reclamă sau de publicitate prin
procedeele menţionate la alin. (1).
(3) Uniunea Avocaţilor stabileşte cazurile şi măsura în care avocatul poate informa publicul
cu privire la exercitarea profesiei sale.
Articolul 65. Raporturile avocaturii cu autorităţile publice
(1) Statul garantează avocaţilor posibilitatea de exercitare a profesiei şi contribuie la
crearea de condiţii favorabile în acest scop.
(2) Ministerul Justiţiei, în limitele competenţei sale:
a) acordă sprijin avocaţilor şi organelor lor de autoadministrare în exercitarea profesiei de
avocat;
b) contribuie la reciclarea avocaţilor;
c) acordă asistenţă metodologică la solicitarea avocatului şi asociaţiilor de avocaţi;
d) eliberează licenţe pentru exercitarea profesiei de avocat şi ţine registrul  licenţelor;
e) înregistrează şi ţine registrul cabinetelor avocaţilor şi birourilor asociate de avocaţi;
f) aprobă documentele prevăzute de prezenta lege.
(3) Autorităţile administraţiei publice locale:
a) contribuie la asigurarea birourilor de avocaţi cu spaţii adaptate pentru desfăşurarea
activităţii;
b) în caz de necesitate, acordă  birourilor şi asociaţiilor de avocaţi înlesniri, inclusiv la
achitarea arendei spaţiilor;
c) realizează, în colaborare cu organele de autoadministrare ale avocaţilor, alte măsuri în
scopul asigurării liberului acces la asistenţa juridică calificată.
Capitolul XI
RELAŢIILE CU ORGANIZAŢIILE SIMILARE DIN ALTE
ŢĂRI ŞI CU ORGANIZAŢIILE INTERNAŢIONALE
Articolul 66. Relaţiile cu organizaţiile similare din alte ţări şi cu organizaţiile
internaţionale
Consiliul Uniunii Avocaţilor şi asociaţiile de avocaţi stabilesc relaţii cu organizaţii similare
din alte ţări şi cu organizaţiile internaţionale ale avocaţilor şi juriştilor.
Capitolul XII
Articolul 67
(1) La data intrării în vigoare a prezentei legi, se consideră avocaţi  persoanele care au
primit licenţe în condiţiile Legii nr.395-XIV din 13 mai 1999 cu privire la avocatură. Membrii
Uniunii Avocaţilor, precum şi persoanele care exercită profesia de avocat în baza licenţei
pentru acordarea asistenţei juridice, în termen de 3 luni de la data publicării prezentei legi, vor
obţine licenţă pentru exercitarea profesiei de avocat fără a susţine examenul de calificare,
contra unei plăţi în mărime de 360 de lei, achitate în contul Ministerului Justiţiei.
(2) Eliberarea de licenţe persoanelor specificate la alin.(1) se va efectua de către Comisia
de licenţiere, constituită de Ministerul Justiţiei în condiţiile Legii nr.332-XIV din 26 martie
1999 privind acordarea de licenţe pentru unele genuri de activitate.
(3) Birourile de avocaţi, înregistrate la Uniunea Avocaţilor, se vor reînregistra, în termen de
3 luni de la data publicării prezentei legi, la Ministerul Justiţiei. Birourile de avocaţi care nu
se vor reînregistra îşi vor pierde statutul.
(4) Ministerul Justiţiei, în termen de 10 zile de la data publicării prezentei legi, va forma
din numărul avocaţilor, sub conducerea unui viceministru al justiţiei, o comisie pentru
pregătirea şi convocarea Congresului avocaţilor. Comisia în cauză va  convoca Congresul pînă
la intrarea în vigoare a prezentei legi.
(5) Prima şedinţă a Congresului, pînă la alegerea preşedintelui Consiliului Uniunii
Avocaţilor, va fi prezidată de preşedintele comisiei specificate la alin.(4).
(6) Contractele de efectuare a stagiului profesional, încheiate pînă la data intrării în vigoare
a prezentei legi, vor fi înregistrate în termen de o lună la Comisia de licenţiere a profesiei de
avocat. Contractele neînregistrate nu vor fi luate în considerare la susţinerea de către stagiari a
examenului de calificare.
va prezenta Parlamentului propuneri privind aducerea legislaţiei în vigoare în concordanţă
cu prezenta lege;
va aduce actele sale normative în concordanţă cu prezenta lege;
va adopta actele normative necesare pentru realizarea prezentei legi.
(8) Se stabileşte că, pînă la operarea în legislaţia în vigoare a modificărilor rezultate din
prezenta lege, în cazul existenţei de contradicţii între legislaţia în vigoare şi prezenta lege, se
vor aplica prevederile prezentei legi.
Articolul 68
Prezenta lege intră în vigoare peste 3 luni de la data publicării, cu excepţia art.67 care intră
în vigoare la data publicării.
Articolul 69
La data intrării în vigoare a prezentei legi, se abrogă Legea nr.395-XIV din 13 mai 1999 cu
privire la avocatură.
PREŞEDINTELE  PARLAMENTULUI                        Eugenia OSTAPCIUC 
Republica Moldova
PARLAMENTUL
LEGE Nr. 198
din 26.07.2007
cu privire la asistenţa juridică garantată de stat
MODIFICAT
LP238 din 08.11.18, MO441-447/30.11.18 art.709
LP196 din 28.07.16, MO306-313/16.09.16 art.661
LP225 din 10.12.15, MO2-12/15.01.16 art.17
LP196 din 12.07.13, MO167-172/02.08.13 art.556
LP112 din 18.05.12, MO149-154/20.07.12 art.488
LP306-XVI din 25.12.08, MO30-33/13.02.09 art.77
Avînd în vedere necesitatea protejării dreptului la un proces echitabil, stabilit de articolul 6
din Convenţia europeană pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale,
inclusiv necesitatea asigurării accesului liber şi egal la asistenţă juridică, prin organizarea şi
acordarea de asistenţă juridică garantată de stat, prin diminuarea impedimentelor economico-
financiare din realizarea accesului la justiţie,
Capitolul I
Dispoziţii generale
Articolul 1. Obiectul legii
Prezenta lege reglementează condiţiile, volumul şi modul de acordare a asistenţei juridice
garantate de stat întru apărarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului, intereselor
lui legitime.
Articolul 2. Noţiuni principale
În sensul prezentei legi, următoarele noţiuni principale semnifică:
asistenţă juridică garantată de stat - acordare a serviciilor juridice prevăzute în prezenta
lege din contul mijloacelor destinate acordării unor astfel de servicii persoanelor care nu
dispun de suficiente mijloace financiare pentru plata lor şi care întrunesc condiţiile stipulate în
prezenta lege;
asistenţă juridică primară - furnizare de informaţii privind sistemul de drept al Republicii
Moldova, privind actele normative în vigoare, drepturile şi obligaţiile subiecţilor de drept,
privind modalitatea de realizare şi de valorificare a drepturilor pe cale judiciară şi
extrajudiciară; acordare de consultanţă în probleme juridice; acordare de asistenţă în vederea
întocmirii actelor juridice; acordare a altor forme de asistenţă, care nu intră în categoria de
asistenţă juridică calificată;
asistenţă juridică calificată - acordare a serviciilor juridice de consultanţă, reprezentare
şi/sau apărare în organele de urmărire penală, în instanţele judecătoreşti pe cauze penale,
contravenţionale, civile sau de contencios administrativ, reprezentare în faţa autorităţilor
administraţiei publice;
avocat public - persoană avînd dreptul de a desfăşura activitate de avocat în condiţiile Legii
cu privire la avocatură, admis în baza unor criterii de selectare să acorde gratuit sau parţial
gratuit asistenţă juridică calificată din contul mijloacelor destinate acordării asistenţei juridice
garantate de stat;
para-jurist - persoană care se bucură de o înaltă stimă din partea comunităţii locale, avînd
studii juridice incomplete sau studii superioare complete, care nu practică activitate de avocat
şi care, după o instruire specială, este calificat să acorde asistenţă juridică primară membrilor
comunităţii din contul mijloacelor destinate acordării de asistenţă juridică garantată de stat,
conform unui regulament referitor la statutul şi la calificarea para-juriştilor.
Articolul 3. Tipurile de asistenţă juridică garantată de stat
În condiţiile prezentei legi, persoanele autorizate acordă următoarele tipuri de asistenţă
juridică garantată de stat:
a) asistenţă juridică primară;
b) asistenţă juridică calificată.
Articolul 4. Principiile asistenţei juridice garantate de stat
Asistenţa juridică garantată de stat se acordă pe principiul:
a) egalităţii în drepturi a tuturor persoanelor care beneficiază de ea;
b) competenţei profesionale a persoanelor care o acordă;
c) calităţii, eficienţei şi economicităţii serviciilor acordate;
d) confidenţialităţii;
e) inadmisibilităţii conflictului de interese.
Articolul 5. Garanţiile statului
Pentru realizarea principiului liberului acces la asistenţă juridică, statul asigură organizarea
şi funcţionarea instituţiilor responsabile de acordarea asistenţei juridice garantate de statși
alocă mijloacele bugetare necesare retribuirii serviciilor juridice prestate în conformitate cu
prezenta lege.
24.08.18]
Articolul 6. Persoanele care au dreptul la asistenţă juridică
garantată de stat

(1) Se acordă asistenţă juridică garantată de stat cetăţenilor Republicii Moldova în limitele
stabilite de prezenta lege.
(2) Cetăţenii străini şi apatrizii beneficiază de asistenţă juridică garantată de stat, în
conformitate cu prezenta lege, în procedurile sau în cauzele ce ţin de competenţa autorităţilor
administraţiei publice şi a instanţelor judecătoreşti ale Republicii Moldova.
Articolul 7. Formele de asistenţă juridică garantată de stat
Se acordă asistenţă juridică garantată de stat prin:
a) furnizare de informaţii, prin consultaţii şi explicaţii în probleme juridice;
b) întocmire de acte juridice;
c) reprezentare în faţa autorităţilor administraţiei publice;
d) apărare a intereselor bănuitului, învinuitului, inculpatului în proces penal;
e) apărare şi reprezentare a intereselor condamnatului;
e1) apărare şi reprezentare a intereselor copiilor victime ale infracţiunilor, precum şi
victimelor violenţei în familie;
[Art.7 lit. e1) modificată prin LP196 din 28.07.16, MO306-313/16.09.16 art.661]
[Art.7 lit. e1) introdusă prin LP196 din 12.07.13, MO167-172/02.08.13 art.556]
f) apărare a intereselor persoanei în cadrul procedurii pe cauze contravenţionale;
g) apărare şi reprezentare a intereselor persoanei în cadrul procesului civil;
h) apărare şi reprezentare a intereselor persoanei în instanţă de contencios administrativ.
Capitolul II
Administrarea procesului de acordare
a asistenţei juridice garantate de stat
Articolul 8. Organele de administrare a sistemului de acordare
a asistenţei juridice garantate de stat

Sistemul de acordare a asistenţei juridice garantate de stat este administrat de:
a) Ministerul Justiţiei;
b) Baroul Avocaţilor;
c) Consiliul Naţional pentru Asistenţă Juridică Garantată de Stat şi oficiile lui teritoriale.
Articolul 9. Funcţiile Ministerului Justiţiei în domeniul
asistenţei juridice garantate de stat
Ministerul Justiţiei exercită următoarele funcţii în domeniul asistenţei juridice garantate de
stat:
a) elaborează politica de stat în domeniul asistenţei juridice garantate de stat;
b) elaborează proiecte de acte normative în domeniul asistenţei juridice garantate de stat;
c) monitorizează procesul de implementare a normelor în domeniul asistenţei juridice
garantate de stat şi procesul de evaluare a calităţii acestei asistenţe;
d) elaborează şi prezintă Ministerului Finanţelor proiectul bugetului acordării de asistenţă
juridică garantată de stat;
e) exercită alte funcţii, stabilite de prezenta lege.
Articolul 10. Funcţiile Baroului Avocaţilor în domeniul
asistenţei juridice garantate de stat
Baroul Avocaţilor exercită următoarele funcţii în domeniul asistenţei juridice garantate de
stat:
a) participă la elaborarea criteriilor de selectare a avocaţilor care să acorde o astfel de
asistenţă;
b) participă la stabilirea criteriilor de evaluare a calităţii acestei asistenţe;
c) participă la monitorizarea activităţii avocaţilor care acordă o astfel de asistenţă;
d) aplică sancţiuni disciplinare avocaţilor, în condiţiile Legii cu privire la avocatură şi ale
prezentei legi;
e) exercită alte funcţii, stabilite de prezenta lege.
Articolul 11. Consiliul Naţional pentru Asistenţă Juridică
Garantată de Stat
(1) Consiliul Naţional pentru Asistenţă Juridică Garantată de Stat (denumit în
continuare Consiliu Naţional) este un organ colegial cu statut de persoană juridică de drept
public, format din 7 membri, instituit pentru administrarea procesului de acordare a asistenţei
juridice garantate de stat.
(2) Din componenţa Consiliului Naţional fac parte:
2 membri desemnaţi de Ministerul Justiţiei, 2 membri desemnaţi de Baroul Avocaţilor, un
membru desemnat de Ministerul Finanţelor, un membru desemnat de Consiliul Superior al
Magistraturii şi un membru din partea asociaţiilor obşteşti sau a mediului academic.
(3) În calitate de membru al Consiliului Naţional poate fi desemnată persoana licenţiată în
drept sau în economie (pentru membrul desemnat de Ministerul Finanţelor), cu experienţă de
5 ani în domeniu, care se bucură de un înalt respect din partea societăţii. Mandatul de membru
al Consiliului Naţional este de 4 ani şi poate fi reînnoit doar o singură dată.
(4) Calitatea de membru al Consiliului Naţional încetează la expirare a mandatului, la
cerere sau în caz de deces. Membrul Consiliului Naţional poate fi revocat, de organul care l-a
desemnat, în circumstanţe care exclud posibilitatea executării mandatului sau la cererea
consiliului adoptată cu votul a două treimi din numărul membrilor, în cazul neîndeplinirii sau
îndeplinirii necorespunzătoare a atribuţiilor. Noul membru al Consiliului Naţional exercită
funcţiile membrului revocat pînă la expirarea mandatului acestuia.
(5) Preşedintele Consiliului Naţional este ales prin vot secret, dintre membrii acestuia, pe
durata mandatului şi poate fi revocat la cererea unei treimi din numărul membrilor. Hotărîrea
de revocare a preşedintelui Consiliului Naţional se adoptă cu votul secret a două treimi din
numărul membrilor.
(6) Hotărîrile Consiliului Naţional sînt obligatorii pentru toate oficiile lui teritoriale, pentru
avocaţii care acordă asistenţă juridică garantată de stat şi pentru para-jurişti.
(7) Regulamentul Consiliului Naţional se aprobă de Ministerul Justiţiei.
(71) Funcţionarea Consiliului Naţional este asigurată de aparatul administrativ, din care fac
parte directorul executiv al Consiliului Naţional (denumit în continuare director executiv) şi
alţi angajaţi. Regulamentul de activitate al aparatului administrativ se aprobă de către
Consiliul Naţional.
(8) Asistenţa tehnico-materială a Consiliului Naţional este asigurată de Ministerul Justiţiei
de la bugetul de stat şi din alte surse neinterzise de lege.
Articolul 12. Competenţa Consiliului Naţional
(1) Consiliul Naţional are următoarele sarcini:
a) realizarea politicii în domeniul asistenţei juridice garantate de stat;
b) asigurarea instruirii iniţiale şi continue, inclusiv prin intermediul Institutului Naţional al
Justiţiei, a persoanelor antrenate în sistemul de acordare a asistenţei juridice garantate de stat;
c) analiza practicii de implementare a prezentei legi şi adoptarea de recomandări în
vederea aplicării ei uniforme;
[Art.12 al.(1), lit.c) în redacţia LP112 din 18.05.12, MO149-154/20.07.12 art.488]
d) ţinerea registrului naţional al persoanelor care acordă asistenţă juridică garantată de stat;
e) asigurarea funcţionării aparatului administrativ şi a oficiilor sale teritoriale;
[Art.12 al.(1), lit.e) modificată prin LP112 din 18.05.12, MO149-154/20.07.12 art.488]
f) aprobarea raportului anual de activitate în sistemul de acordare a asistenţei juridice
garantate de stat şi prezentarea lui Ministerului Justiţiei, Guvernului şi Parlamentului;
[Art.12 al.(1), lit.f) modificată prin LP112 din 18.05.12, MO149-154/20.07.12 art.488]
g) prezentarea către Ministerul Justiţiei a raportului trimestrial privind utilizarea
mijloacelor financiare alocate pentru acordarea de asistenţă juridică garantată de stat;
h) colaborarea cu organizaţii străine, cu organizaţii internaţionale şi cu asociaţii obşteşti
care activează în domeniul asistenţei juridice garantate de stat;
i) asigurarea implementării modelelor-pilot de acordare a asistenţei juridice garantate de
stat.
(2) Întru realizarea sarcinilor sale, Consiliul Naţional exercită următoarele funcţii
principale:
a) conduce procesul de acordare a asistenţei juridice garantate de stat;
b) prezintă Ministerului Justiţiei propuneri privind cheltuielile de acordare a asistenţei
juridice garantate de stat pentru a fi incluse în bugetul de stat;
[Art.12 al.(2), lit.b) în redacţia LP112 din 18.05.12, MO149-154/20.07.12 art.488]
c) exercită controlul asupra administrării mijloacelor bugetare alocate pentru acordarea de
asistenţă juridică garantată de stat;
[Art.12 al.(2), lit.c) modificată prin LP112 din 18.05.12, MO149-154/20.07.12 art.488]
d) stabileşte modul de desfăşurare a concursurilor de selectare a coordonatorilor oficiilor
teritoriale şi organizează astfel de concursuri;
d1) stabileşte modul de desfăşurare a concursului pentru selectarea candidatului la funcţia
de director executiv, organizează acest concurs, numeşte şi eliberează din funcţie directorul
executiv;
[Art.12 al.(2), lit.d1) introdusă prin LP112 din 18.05.12, MO149-154/20.07.12 art.488]
e) elaborează metodologia de calcul al venitului, determină nivelul lui care permite
acordarea asistenţei juridice calificate şi le propune Guvernului spre aprobare;
f) aprobă formele actelor de obţinere şi de acordare a asistenţei juridice garantate de stat,
stabilite de prezenta lege;
g) aprobă criteriile de selectare a avocaţilor pentru acordarea asistenţei juridice calificate, în
coordonare cu Baroul Avocaţilor;
[Art.12 al.(2) lit.g) modificată prin LP112 din 18.05.12, MO149-154/20.07.12 art.488]
h) stabileşte modul de desfăşurare a concursurilor de selectare a avocaţilor care să acorde
asistenţă juridică calificată;
[Art.12 al.(2), lit.h) modificată prin LP112 din 18.05.12, MO149-154/20.07.12 art.488]
i) stabileşte modul şi condiţiile de remunerare a persoanelor care acordă asistenţă juridică
garantată de stat;
[Art.12 al.(2), lit.i) modificată prin LP112 din 18.05.12, MO149-154/20.07.12 art.488]
j) stabileşte şi revizuieşte periodic standardele de activitate şi de perfecţionare profesională
a avocaţilor, para-juriştilor, altor categorii de persoane care acordă asistenţă juridică garantată
de stat;
k) stabileşte, în coordonare cu Baroul Avocaţilor, criteriile de evaluare a calităţii asistenţei
juridice garantate de stat;
l) monitorizează procesul de acordare a asistenţei juridice calificate, şi procesul de evaluare
a calităţii asistenţei juridice garantate de stat, acordate de persoanele autorizate;
[Art.12 al.(2), lit.l) modificată prin LP112 din 18.05.12, MO149-154/20.07.12 art.488]
m) analizează informaţii despre asistenţa juridică acordată şi examinează propuneri de
îmbunătăţire a sistemului de acordare a asistenţei juridice garantate de stat.
[Art.12 al.(2), lit.m) în redacţia LP112 din 18.05.12, MO149-154/20.07.12 art.488]
(3) Consiliul Naţional poate îndeplini şi alte funcţii în conformitate cu prezenta lege şi cu
alte acte normative din domeniul asistenţei juridice garantate de stat.
Articolul 13. Şedinţele Consiliului Naţional
(1) Consiliul Naţional se convoacă în şedinţe ordinare o dată în trimestru.
(2) Consiliul Naţional se convoacă în şedinţe extraordinare la cererea preşedintelui său, a
ministrului justiţiei sau a cel puţin 3 membri ai săi.
(3) Şedinţa Consiliului Naţional este prezidată de preşedinte. În cazul absenţei
preşedintelui, şedinţa este prezidată de un membru desemnat de acesta sau, după caz, de un
membru ales la şedinţă.
(4) Şedinţa Consiliului Naţional este deliberativă dacă la ea sînt prezenţi majoritatea
membrilor lui.
(5) Hotărîrile Consiliului Naţional se adoptă cu votul majorităţii membrilor lui, se semnează
de preşedintele şi de secretarul şedinţei şi se publică pe pagina web a consiliului.
(6) Lucrările şedinţei Consiliului Naţional sînt consemnate în proces-verbal, semnat de
membrii prezenţi la ea.
Articolul 131. Directorul executiv
(1) Directorul executiv se numeşte în funcţie de către Consiliul Naţional, prin concurs de
angajare, pe o perioadă de 5 ani. Mandatul său poate fi reînnoit o singura dată. Modul de
selectare a candidaţilor la funcţia de director executiv şi procedura de desfăşurare a
concursului se stabilesc de Consiliul Naţional.
(2) Activitatea directorului executiv încetează la expirarea mandatului, la cerere sau în caz
de deces. Directorul executiv poate fi eliberat din funcţie de către Consiliul Naţional în cazul
neîndeplinirii sau îndeplinirii necorespunzătoare a atribuţiilor, al constatării calificării lui
insuficiente sau al comiterii sistematice de abateri disciplinare.
(3) Directorul executiv asigură funcţionarea aparatului administrativ al Consiliului Naţional
şi are următoarele atribuţii principale:
a) asigură activitatea Consiliului Naţional şi exercită controlul asupra funcţionării
sistemului de acordare a asistenţei juridice garantate de stat;
b) realizează evaluarea calităţii asistenţei juridice garantate de stat, acordată de persoanele
autorizate, în modul stabilit de prezenta lege;
c) administrează mijloacele bugetare alocate pentru acordarea asistenţei juridice garantate
de stat;
d) evaluează costurile, planifică cheltuielile de acordare a asistenţei juridice garantate de
stat şi le prezintă Consiliului Naţional spre aprobare;
e) întocmeşte raportul anual de activitate în sistemul de acordare a asistenţei juridice
garantate de stat şi îl prezintă Consiliului Naţional spre aprobare;
f) asigură desfăşurarea concursului de selectare a coordonatorilor oficiilor teritoriale ale
Consiliului Naţional şi prezintă rezultatele acestui concurs Consiliului Naţional spre aprobare;
g) încheie, în numele Consiliului Naţional, contracte individuale de muncă cu candidaţii
selectaţi pentru funcţia de coordonator al oficiului teritorial;
h) asigură desfăşurarea concursului de selectare a avocaţilor care să acorde asistenţă
juridică garantată de stat şi prezintă rezultatele acestui concurs Consiliului Naţional spre
aprobare;
i) asigură remunerarea persoanelor care acordă asistenţă juridică garantată de stat, în modul
prevăzut de prezenta lege;
j) elaborează formele actelor de obţinere şi de acordare a asistenţei juridice garantate de
stat, stabilite de prezenta lege, şi le prezintă Consiliului Naţional spre aprobare;
k) elaborează formele rapoartelor privind utilizarea mijloacelor financiare alocate pentru
acordarea de asistenţă juridică garantată de stat şi le prezintă Consiliului Naţional spre
aprobare;
l) elaborează propuneri privind standardele de activitate şi de perfecţionare profesională a
avocaţilor, parajuriştilor, altor categorii de persoane care acordă asistenţă juridică garantată de
stat;
m) elaborează propuneri privind modul de analiză a criteriilor şi a condiţiilor de acordare a
asistenţei juridice calificate şi le prezintă Consiliului Naţional spre aprobare;
n) examinează plîngerile parvenite de la beneficiarii de asistenţă juridică calificată şi de la
alte instituţii interesate, precum şi refuzurile de acordare a unei astfel de asistenţe, şi prezintă
periodic Consiliului Naţional rapoarte privind aceste examinări;
o) generalizează practica de implementare a prezentei legi şi elaborează recomandări în
vederea aplicării ei uniforme;
p) colectează de la oficiile teritoriale date statistice referitor la necesităţile de asistenţă
juridică garantată de stat, le analizează şi prezintă în baza lor propuneri de perfecţionare a
sistemului de acordare a asistenţei juridice garantate de stat;
q) elaborează regulamentul de activitate al aparatului administrativ şi îl prezintă Consiliului
Naţional spre aprobare;
r) asigură mediatizarea activităţii Consiliului Naţional prin publicare de informaţii de
interes public pe pagina web a Consiliului Naţional.
(4) Angajaţii aparatului administrativ al Consiliului Naţional asigură activitatea de
secretariat a Consiliului Naţional.
(5) În lipsa directorului executiv, Consiliul Naţional poate desemna o altă persoană care să
asigure îndeplinirea funcţiilor acestuia în perioada absenţei.
(6) Salarizarea directorului executiv şi a personalului din cadrul aparatului administrativ se
efectuează din mijloacele destinate asistenţei juridice garantate de stat.
[Art.131 introdus prin LP112 din 18.05.12, MO149-154/20.07.12 art.488]
Articolul 14. Oficiile teritoriale ale Consiliului Naţional
(1) Oficiile teritoriale ale Consiliului Naţional (denumite în continuare oficii teritoriale) sînt
persoane juridice de drept public şi funcţionează în oraşele (municipiile) de reşedinţă a
curţilor de apel.
(2) Oficiile teritoriale asigură acordarea de asistenţă juridică garantată de stat în raza de
activitate a curţii de apel, prin exercitarea următoarelor funcţii:
a) organizarea acordării de asistenţă juridică garantată de stat; încheierea de contracte cu
avocaţii din listele celor care acordă asistenţă juridică garantată de stat;
b) examinarea cererilor şi documentelor prezentate de solicitanţii de asistenţă juridică
garantată de stat, deciderea asupra acordării unei astfel de asistenţe;
c) numirea avocaţilor care să acorde asistenţă juridică calificată, inclusiv asistenţă juridică
de urgenţă; încheierea de contracte de colaborare cu para-juriştii şi cu asociaţiile obşteşti care
acordă asistenţă juridică garantată de stat;
d) colectarea de date statistice referitor la necesităţile de asistenţă juridică garantată de stat
şi la nivelul lor de acoperire în teritoriu;
d1) reprezentarea intereselor statului în procesele ce țin de contestarea deciziei privind
recuperarea cheltuielilor pentru acordarea asistenţei juridice garantate de stat;
d2) solicitarea intentării procedurii de executare silită a deciziei privind recuperarea
cheltuielilor pentru acordarea asistenţei juridice garantate de stat;
e) îndeplinirea altor funcţii, în conformitate cu prezenta lege.
(3) Oficiile teritoriale prezintă trimestrial Consiliului Naţional raport de activitate.
(4) Lucrul de asigurare a acordării asistenţei juridice calificate este efectuat nemijlocit de
coordonatorul oficiului teritorial, selectat şi desemnat de Consiliul Naţional prin concurs,
organizat în modul stabilit.
(5) Coordonatorul oficiului teritorial activează în bază de contract, în care sînt stipulate
drepturile şi obligaţiile lui, modul de activitate.
(51) Coordonatorii oficiilor teritoriale au dreptul să solicite şi să primească gratuit, în regim
online, din partea autorităţilor administraţiei publice centrale şi locale, a instituţiilor posesoare
de registre de stat informaţia necesară pentru verificarea veniturilor solicitanţilor de asistenţă
juridică garantată de stat. Condiţiile de accesare a informaţiei menţionate vor fi stabilite prin
acordurile încheiate între oficiile teritoriale ale Consiliului Naţional şi posesorul registrului de
stat, conform legislaţiei cu privire la registre şi protecţia datelor cu caracter personal.
Coordonatorii oficiilor teritoriale pot solicita eliberarea informaţiei din registrele de stat şi pe
suport de hîrtie. În acest caz, posesorul de registru de stat va putea încasa plata pentru
eliberarea informaţiei în condiţiile stabilite de lege.
(6) Consiliul Naţional notifică instanţele judecătoreşti, organele de urmărire penală şi alte
autorităţi interesate despre desemnarea coordonatorilor.
(7) Guvernul, în comun cu autorităţile administraţiei publice locale, asigură oficiile
teritoriale cu localurile necesare activităţii lor.
(8) În cadrul oficiului teritorial, activează un coordonator şi personal administrativ.
Regulamentul funcţionării oficiilor teritoriale se aprobă de Consiliul Naţional, iar limita
numerică a personalului, de Ministerul Justiţiei.
(9) Salarizarea coordonatorului şi personalului administrativ al oficiului teritorial se
efectuează din mijloacele destinate asistenţei juridice garantate de stat.
Capitolul III
Asistenţa juridică primară
Articolul 15. Asistenţa juridică primară
(1) Se acordă asistenţă juridică primară persoanelor menţionate la art.6, indiferent de
nivelul veniturilor lor.
(2) Poate fi acordată asistenţă juridică primară, în condiţiile prezentei legi, de para-jurişti şi
de asociaţiile obşteşti specializate în acordarea de asistenţă juridică.
(3) Coordonarea procesului de acordare a asistenţei juridice primare şi organizarea
controlului asupra calităţii serviciilor le efectuează Consiliul Naţional.
Articolul 16. Para-juriştii
(1) Para-juriştii activează în baza unui regulament, aprobat de Consiliul Naţional.
(2) Para-juriştii se pot asocia în oficii de consultanţă.
(3) Instruirea para-juriştilor o efectuează Consiliul Naţional din contul mijloacelor bugetare
şi al mijloacelor provenite din alte surse neinterzise de lege, alocate în acest scop.
(4) Remunerarea para-juriştilor se efectuează de la bugetul de stat, din alte surse neinterzise
de lege, în bază de contract de colaborare încheiat cu oficiul teritorial în a cărui rază de
activitate se acordă serviciile.
(5) Autorităţile administraţiei publice locale pot asigura para-juriştii cu încăperi şi mijloace
tehnico-materiale necesare.
Articolul 17. Acordarea de asistenţă juridică primară de
către asociaţiile obşteşti
(1) Asociaţiile obşteşti specializate în acordarea de asistenţă juridică sînt în drept să acorde
servicii de asistenţă juridică primară.
(2) Consiliul Naţional poate încheia contracte de colaborare cu asociaţii obşteşti în vederea
acordării de asistenţă juridică primară în condiţiile prezentei legi.
(3) Statul acordă asociaţiilor obşteşti sprijinul necesar, în condiţiile Legii cu privire la
asociaţiile obşteşti.
Articolul 18. Modul de acordare a asistenţei juridice primare
(1) Pentru asistenţă juridică primară, solicitantul adresează subiectelor autorizate,
specificate la art.15 alin.(2), din raza domiciliului său cerere scrisă sau orală.
(2) Asistenţa juridică primară se acordă imediat, la momentul adresării. În cazul
imposibilităţii de acordare imediată a asistenţei, solicitantului i se va comunica data şi ora
audienţei ce urmează să aibă loc în cel mult 3 zile de la data adresării cererii scrise sau orale.
(3) Solicitantul de asistenţă juridică primară are dreptul să se adreseze o singură dată în
privinţa aceleiaşi probleme, cu excepţia cazului în care se descoperă noi circumstanţe
relevante.
(4) Dacă se constată existenţa unui conflict de interese, subiectul care acordă asistenţă
juridică primară este în drept, cu acordul solicitantului, să continue acordarea acestei asistenţe
ori să indice posibilităţile existente pentru obţinerea ei la alte organe sau de la alte persoane
competente.
(5) În cazul în care, în procesul de acordare a asistenţei juridice primare, se constată
necesitatea acordării de asistenţă juridică calificată, solicitantul este informat despre condiţiile
beneficierii de o astfel de asistenţă şi, la solicitare, va fi asistat la întocmirea cererii de
asistenţă juridică calificată.
(6) Evidenţa asistenţei juridice primare se ţine într-un registru, de subiectul care o acordă,
în care se înscrie numele şi prenumele solicitantului, datele lui personale, adresa de la
domiciliu, problema în legătură cu care a solicitat asistenţă juridică primară, durata audienţei,
rezultatul consultaţiei acordate. Dacă solicitantul adresează cerere orală, dovada acordării
asistenţei juridice primare se consemnează prin semnătura lui în registru.
Capitolul IV
Asistenţa juridică calificată
Secţiunea 1. Criteriile de acordare a asistenţei juridice calificate
Articolul 19. Persoanele care au dreptul la asistenţă juridică
calificată
(1) Au dreptul la asistenţă juridică calificată persoanele specificate la art.6, care:
a) au nevoie de asistenţă juridică pe cauze penale, şi interesele justiţiei o cer, însă nu dispun
de suficiente mijloace pentru a plăti acest serviciu;
b) au nevoie de asistenţă juridică de urgenţă în cazul reţinerii în cadrul unui proces penal
sau al unei proceduri contravenţionale;
c) au dreptul la asistenţă juridică obligatorie în temeiul art. 69 alin. (1) pct. 2)–13) din
Codul de procedură penală al Republicii Moldova;
d) au dreptul la asistenţă juridică obligatorie conform art. 77 lit. a) și c) din Codul de
procedură civilă al Republicii Moldova, precum şi art. 4887 din Codul civil al Republicii
Moldova;
[Art.19 al.(1), lit.d) în redacția LP238 din 08.11.18, MO441-447/30.11.18 art.709]
[Art.19 al.(1), lit.d) modificată prin LP112 din 18.05.12, MO149-154/20.07.12 art.488]
e) au nevoie de asistenţă juridică în cauze contravenţionale, civile şi de contencios
administrativ, însă nu dispun de suficiente mijloace pentru a plăti aceste servicii, cauzele fiind
complexe din punct de vedere juridic sau procesual.
(11) Au dreptul la asistenţă juridică calificată copiii victime ale infracţiunilor şi victimele
violenţei în familie.
(2) Poate fi solicitată asistenţă juridică calificată la orice etapă a procesului penal, iar în
cauze civile, şi pînă la iniţierea procesului.
(3) Persoana care beneficiază de asistenţă juridică calificată este obligată:
a) să colaboreze cu subiectul autorizat să îi acorde o astfel de asistenţă;
b) să furnizeze informaţii veridice în cauza pentru care solicită asistenţă;
c) să prezinte neîntîrziat subiectului autorizat să îi acorde asistenţă juridică calificată sau
organului care efectuează acţiuni procedurale orice informaţie despre modificarea
circumstanţelor care au determinat acordarea asistenţei juridice calificate.
Articolul 20. Acordarea asistenţei juridice calificate indiferent
de nivelul veniturilor
Se acordă asistenţă juridică calificată indiferent de nivelul veniturilor:
a) persoanelor specificate la art. 19 alin. (1) lit. b)–d) şi la alin. (11);
[Art.20 lit. a) modificată prin LP196 din 12.07.13, MO167-172/02.08.13 art.556]
b) persoanelor suspectate de săvîrşirea unei contravenţii pentru care se prevede sancţiunea
arestului contravenţional;
c) persoanelor în a căror privinţă există riscul aplicării sancţiunii de expulzare în cadrul
procedurilor contravenţionale;
d) persoanelor în a căror privinţă se solicită înlocuirea sancţiunii amenzii sau a muncii
neremunerate în folosul comunităţii cu închisoare sau cu arest contravenţional;
e) persoanelor care au beneficiat de ajutor social, stabilit în conformitate cu legislaţia în
vigoare, pe parcursul a 6 luni calendaristice anterioare lunii în care a fost depusă solicitarea.
[Art.20 în redacţia LP112 din 18.05.12, MO149-154/20.07.12 art.488]
Articolul 21. Acordarea asistenţei juridice calificate în dependenţă
de nivelul veniturilor
(1) În cazurile prevăzute la art.19 alin.(1) lit.a) şi e), se acordă asistenţă juridică calificată
persoanelor al căror venit este mai mic de nivelul venitului stabilit de Guvern pentru
beneficiere de asistenţă juridică în conformitate cu prezenta lege.
(2) La calcularea venitului solicitantului de asistenţă juridică garantată de stat, se iau în
considerare veniturile şi cîştigurile lunare medii din 6 luni calendaristice anterioare lunii în
care a fost depusă solicitarea.
(3) Metodologia de calcul al venitului şi nivelul venitului care permite acordarea asistenţei
juridice calificate, precum şi forma declaraţiei cu privire la venit, se aprobă de Guvern.
(4) Nivelul venitului care permite acordarea asistenţei juridice calificate se determină
periodic, ţinîndu-se cont, în special, de indexarea veniturilor băneşti.
(5) În vederea beneficierii de asistenţă juridică calificată, persoana din categoria specificată
la alin.(1) prezintă declaraţie cu privire la venit de o formă stabilită de Guvern.
Articolul 22. Asistenţa juridică calificată gratuită parţial
(1) Se acordă asistenţă juridică calificată şi în cazul în care persoana al cărei venit este mai
mare decît nivelul venitului stabilit de Guvern pentru a beneficia de asistenţă juridică în
conformitate cu prezenta lege este capabilă să achite o parte din cheltuielile de asistenţă
juridică. În acest caz, poate fi acordată asistenţă juridică calificată cu contribuţia financiară a
beneficiarului dacă această contribuţie nu depăşeşte posibilităţile lui financiare şi materiale.
(2) Modul şi condiţiile de acordare a asistenţei juridice calificate gratuite parţial se stabilesc
de Consiliul Naţional.
Articolul 23. Restituirea cheltuielilor de acordare
a asistenţei juridice calificate
(1) În cazul emiterii unei hotărîri judecătoreşti pe cauze civile sau de contencios
administrativ în folosul beneficiarului de asistenţă juridică calificată, plata cheltuielilor de
acordare a asistenţei juridice calificate revine părţii care a pierdut procesul.
(2) Beneficiarul care a obţinut asistenţă juridică calificată în urma prezentării unor
informaţii false sau neveridice, inclusiv despre starea sa financiară, inducînd în eroare oficiul
teritorial, este obligat să restituie cheltuielile de acordare a asistenţei juridice.
(3) Dacă, pe parcursul procesului sau al executării hotărîrii judecătoreşti, situaţia financiară
s-a modificat în sensul pierderii totale sau parţiale a dreptului la asistenţă juridică calificată,
fapt despre care nu a fost informat oficiul teritorial, persoana este obligată să restituie
cheltuielile de acordare a asistenţei juridice garantate de stat, suportate din momentul
îmbunătăţirii situaţiei financiare a acesteia.
(4) Sumele de restituire a cheltuielilor specificate la alin.(1)-(3) se transferă în contul
oficiului teritorial.
Articolul 231. Modalitatea de recuperare a cheltuielilor pentru
acordarea asistenţei juridice garantate de stat
(1) În cazurile prevăzute la art. 22 şi art. 23 alin. (2) şi (3), coordonatorul oficiului teritorial
emite o decizie privind recuperarea cheltuielilor pentru acordarea asistenţei juridice garantate
de stat, care se expediază persoanei vizate în termen de 3 zile de la data emiterii, prin
scrisoare recomandată cu aviz de primire sau orice alt mijloc care permite confirmarea
primirii acesteia.
(2) În decurs de 30 de zile de la data indicată în avizul de primire sau în confirmarea
transmiterii deciziei emise de coordonatorul oficiului teritorial, persoana vizată poate:
a) recunoaşte datoria şi achita benevol suma solicitată în contul oficiului teritorial;
b) adresa o cerere oficiului teritorial privind revocarea, în tot sau în parte, a deciziei privind
recuperarea cheltuielilor pentru acordarea asistenței juridice garantate de stat.
(3) În cazul recunoașterii datoriei, persona vizată în decizie trebuie să prezinte oficiului
teritorial dovada achitării sumei pînă la expirarea termenului indicat la alin. (2). În cazul
respingerii cererii prevăzute la alin. (2) lit. b) sau în cazul lipsei răspunsului oficiului
teritorial, persoana vizată poate contesta decizia emisă de coordonator în instanța de
contencios administrativ.
(4) Decizia coordonatorului oficiului teritorial devine executorie:
a) la expirarea termenului stabilit la alin. (2), dacă nu a fost depusă cererea privind
revocarea deciziei coordonatorului oficiului teritorial sau nu a fost prezentată dovada achitării
sumei indicate în decizie;
b) la data rămînerii definitive și irevocabile a hotărîrii instanței de judecată, în măsura în
care decizia privind recuperarea cheltuielilor pentru acordarea asistenței juridice garantate de
stat nu a fost anulată drept urmare a contestării acesteia.
(5) Decizia executorie a coordonatorului oficiului teritorial privind recuperarea
cheltuielilor pentru acordarea asistenței juridice garantate de stat se execută silit după
depunerea acesteia la executorul judecătoresc în conformitate cu prevederile Codului de
executare al Republicii Moldova.
[Art.231 introdus prin LP225 din 10.12.15, MO2-12/15.01.16 art.17]
Articolul 24. Temeiurile refuzului de acordare a asistenţei juridice
calificate
(1) Persoanelor specificate în prezenta secţiune nu li se acordă asistenţă juridică calificată
dacă:
a) cererea de acordare a asistenţei juridice este vădit nefondată;
b) nu dispun de dreptul pentru a cărui apărare solicită asistenţă juridică, fapt ce rezultă din
documentele prezentate;
[Art.24 al.(1), lit.c) abrogată prin LP112 din 18.05.12, MO149-154/20.07.12 art.488]
d) au posibilitatea să acopere integral cheltuielile de acordare a serviciilor juridice din
contul patrimoniului lor, cu excepţia bunurilor care, conform legislaţiei în vigoare, nu pot fi
urmărite.
(11) Acordarea de asistenţă juridică calificată în cauze contravenţionale, civile şi de
contencios administrativ se refuză dacă:
a) cererea de acordare reiese din activitatea comercială a solicitantului;
b) valoarea acţiunii este mai mică de 1/2 din minimul de existenţă, calculat în conformitate
cu modul aprobat de Guvern;
c) solicitantul beneficiază deja de asistenţă juridică calificată pe aceeaşi cauză;
d) cererea se referă la repararea prejudiciului cauzat prin lezarea onoarei, demnităţii şi
reputaţiei profesionale;
e) cererea se referă la încălcarea dreptului de vecinătate, cu excepţia cazurilor în care se
referă la înlăturarea pericolului de prăbuşire, la respectarea distanţei pentru construcţii, la
litigiile privind hotarul.
(2) Refuzul de acordare a asistenţei juridice calificate trebuie să fie motivat şi poate fi
contestat în instanţă de contencios administrativ în decursul a 15 zile lucrătoare de la
comunicarea deciziei.
Secţiunea a 2-a. Modul de acordare a asistenţei juridice
calificate
Articolul 25. Cererea de acordare a asistenţei juridice calificate
(1) Cererea de acordare a asistenţei juridice calificate se înaintează de persoana care
întruneşte condiţiile specificate la art.19.
(2) Cererea de acordare a asistenţei juridice calificate se întocmeşte după un model aprobat
de Consiliul Naţional.
(3) Persoanele menţionate la art.19 alin.(1) lit.a) şi e) trebuie să anexeze la cerere o
declaraţie cu privire la venit pentru a beneficia de asistenţă juridică garantată de stat.
(31) La depunerea cererii, persoana care solicită asistenţă juridică calificată trebuie să îşi
dea consimţămîntul în scris pentru prelucrarea datelor cu caracter personal, în conformitate cu
Legea nr. 133 din 8 iulie 2011 privind protecţia datelor cu caracter personal, în scopul
verificării veniturilor acesteia de către coordonatorii oficiilor teritoriale ale Consiliului
Naţional.
(32) La depunerea cererii, în cazurile prevăzute la art. 22 și art. 23 alin.(2) şi (3), persoanele
care solicită asistenţă juridică calificată trebuie să își asume în scris obligația de restituire a
cheltuielilor pentru acordarea asistenţei juridice garantate de stat.
(4) Cererea de acordare a asistenţei juridice calificate poate fi prezentată oficiului teritorial
şi de rudele sau de reprezentanţii solicitantului, personal ori prin poştă.
Articolul 26. Înaintarea cererii sau solicitării de acordare a asistenţei
juridice calificate
(1) În cazul prevăzut la art.19 alin.(1) lit.a), solicitantul asistenţei juridice calificate poate să
depună cerere la oficiul teritorial, la organul de urmărire penală sau la instanţa judecătorească.
Organul de urmărire penală sau instanţa judecătorească va remite oficiului teritorial, în cel
mult 3 zile lucrătoare de la data recepţionării, cererea şi documentele anexate. Decizia de
acordare a asistenţei juridice calificate se emite de către coordonatorul oficiului teritorial şi se
aduce la cunoştinţă solicitantului în cel mult 3 zile lucrătoare.
(2) În cazul prevăzut la art.19 alin.(1) lit.b), persoana care a efectuat reţinerea solicită în
termen de o oră oficiului teritorial numirea unui avocat de serviciu. Coordonatorul oficiului
teritorial va desemna avocatul de serviciu şi va aduce numele avocatului la cunoştinţă
persoanei sau organului care a efectuat reţinerea, în decursul a 3 ore din momentul
recepţionării solicitării de numire a avocatului de serviciu.
(3) În cazurile prevăzute la art.19 alin.(1) lit.c) şi d), oficiului teritorial i se prezintă
solicitarea organului de urmărire penală sau a instanţei judecătoreşti privind numirea
apărătorului, fără a fi necesară înaintarea cererii prevăzute la art.25. Decizia coordonatorului
oficiului teritorial privind acordarea asistenţei juridice calificate se aduce la cunoştinţă
solicitantului în decursul unei zile lucrătoare din momentul emiterii.
(31) În cazul prevăzut la art. 19 alin. (11), copilul victimă a infracţiunii sau reprezentantul
legal al acesteia şi victima violenţei în familie pot să depună cerere la oficiul teritorial, la
organul de urmărire penală sau la instanţa judecătorească. Organul de urmărire penală sau
instanţa judecătorească va remite cererea şi documentele anexate oficiului teritorial în cel
mult 3 zile lucrătoare de la data recepţionării. Decizia de acordare a asistenţei juridice
calificate se emite de către coordonatorul oficiului teritorial şi se aduce la cunoştinţa
solicitantului în cel mult 3 zile lucrătoare.
(4) În cazul prevăzut la art.19 alin.(1) lit.e), solicitantul asistenţei juridice calificate prezintă
oficiului teritorial o cerere cu respectarea prevederilor art.25. Decizia privind acordarea
asistenţei juridice calificate se adoptă de către coordonatorul oficiului teritorial şi se comunică
solicitantului în decursul a 3 zile lucrătoare.
Articolul 27. Decizia privind acordarea asistenţei juridice
calificate
(1) Decizia privind acordarea asistenţei juridice calificate va conţine:
a) data şi locul emiterii;
b) numele şi prenumele persoanei care a emis-o;
c) denumirea organului emitent;
d) numele şi prenumele solicitantului;
e) forma asistenţei juridice solicitate;
f) temeiurile de acordare sau refuzul de a acorda asistenţă juridică calificată;
g) numele, prenumele, coordonatele avocatului desemnat să acorde asistenţă juridică
calificată;
h) modul şi termenul de contestare a deciziei;
i) altă informaţie relevantă.
(2) La numirea avocatului, coordonatorul oficiului teritorial va ţine cont de cererea
solicitantului privind desemnarea unui anumit avocat, gradul lui de antrenare în executarea
unor alte decizii privind acordarea asistenţei juridice calificate, precum şi de alte circumstanţe
relevante.
(3) Drepturile şi obligaţiile avocatului care acordă asistenţă juridică calificată se atestă prin
decizie privind acordarea de asistenţă juridică, emisă în condiţiile prezentei legi.
(4) Avocatul desemnat să acorde asistenţă juridică calificată pe o anumită cauză poate fi
înlocuit, prin decizie a coordonatorului oficiului teritorial, în următoarele cazuri:
a) la cererea scrisă, întemeiată, a solicitantului de asistenţă juridică calificată;
b) la cererea scrisă, întemeiată, a avocatului care acordă asistenţă juridică calificată;
c) în cazul depistării unui conflict de interese sau unor alte circumstanţe în a căror virtute
avocatul desemnat nu poate acorda asistenţă juridică calificată pe o anumită cauză.
Articolul 28. Asistenţa juridică de urgenţă
(1) În cazul în care persoana necesită asistenţă juridică de urgenţă, în conformitate cu art.19
alin.(1) lit.b), la solicitarea persoanei sau a organului care a efectuat reţinerea, oficiul teritorial
este obligat să acorde asistenţă juridică de urgenţă prin numirea unui avocat de serviciu.
Oficiul teritorial poate delega funcţia de numire a avocaţilor de serviciu în alte localităţi decît
cele de reşedinţă, altor persoane, informînd despre acest fapt instanţele judecătoreşti, organele
de urmărire penală, alte autorităţi interesate.
(2) Avocatul înscris în lista avocaţilor care acordă asistenţă juridică calificată, prevăzută la
art.33, este înscris în lista avocaţilor de serviciu, dacă şi-a dat acordul, care poate fi pentru cel
puţin o lună, şi exprimă disponibilitatea de a fi numit în calitate de avocat de serviciu în orice
timp în decursul a 24 de ore.
(3) Fiecare oficiu teritorial dispune de o listă proprie a avocaţilor de serviciu.
(4) Solicitarea de a numi un avocat de serviciu va fi prezentată oficiului teritorial în scris,
inclusiv prin fax, sau la telefon.
(5) Avocatul de serviciu acordă asistenţa juridică în perioada reţinerii persoanei.
Secţiunea a 3-a. Subiectele autorizate să acorde
asistenţă juridică calificată
Articolul 29. Acordarea de către avocaţi a asistenţei juridice calificate
(1) Asistenţa juridică calificată se acordă de către avocaţi publici şi avocaţi care acordă
asistenţă juridică la cerere.
(2) Selectarea avocaţilor pentru acordarea asistenţei juridice calificate se efectuează în bază
de concurs, organizat de Consiliul Naţional.
(3) Criteriile de selectare a avocaţilor pentru acordarea asistenţei juridice calificate se
stabilesc de Consiliul Naţional în coordonare cu Baroul Avocaţilor.
(4) Pentru asigurarea acordării asistenţei juridice calificate, oficiul teritorial încheie, cu
avocatul public sau cu avocatul care urmează să acorde astfel de servicii la cerere, contract
după modelele aprobate de Consiliul Naţional.
(5) În contractul menţionat la alin.(4), se stipulează obligaţia avocatului în vederea
acordării de asistenţă juridică, modul şi condiţiile exercitării acestei obligaţii, dreptul statului
de a exercita controlul asupra calităţii serviciilor acordate.
(6) Consiliul Naţional organizează cursuri de instruire iniţială şi de instruire continuă pentru
avocaţii autorizaţi să acorde asistenţă juridică calificată, inclusiv prin intermediul Institutului
Naţional al Justiţiei.
(7) Avocaţii care acordă asistenţă juridică calificată activează în baza standardelor de
calitate şi normelor privind volumul de lucru stabilite de Consiliul Naţional, beneficiază de
garanţiile de independenţă prevăzute în Legea cu privire la avocatură.
Articolul 30. Avocatul public
(1) În localitatea de reşedinţă a oficiului teritorial, asistenţa juridică calificată este acordată,
de regulă, de către avocaţi publici. În caz de necesitate, Consiliul Naţional poate selecta
avocaţi publici şi pentru alte localităţi.
(2) Avocatul public activează în baza Regulamentului de activitate al avocaţilor publici,
aprobat de Consiliul Naţional.
(3) Avocatul public activează în birou individual sau în birou asociat de avocaţi constituit
în conformitate cu Legea cu privire la avocatură.
Articolul 31. Avocatul care acordă asistenţă juridică la cerere
(1) Avocatul care acordă asistenţă juridică la cerere este persoana care, în condiţiile Legii
cu privire la avocatură, a obţinut dreptul de a practica activitate de avocat şi care poate fi
solicitată să acorde asistenţă juridică calificată din contul mijloacelor destinate acordării
asistenţei juridice garantate de stat.
(2) Avocatul care doreşte să fie înscris în lista avocaţilor care acordă asistenţă juridică la
cerere va depune actele necesare la Consiliul Naţional.
(3) Oficiul teritorial încheie contracte cu avocaţii înscrişi în lista avocaţilor care acordă
asistenţă juridică la cerere în conformitate cu art.29 alin.(4). Pot fi încheiate astfel de
contracte cu avocaţii care activează în birouri individuale sau în birouri asociate.
Articolul 311. Avocatul desemnat de oficiul teritorial
(1) În cazul în care în circumscripţia unei judecătorii nu activează avocaţi înscrişi în lista
avocaţilor care acordă asistenţă juridică la cerere sau cei înscrişi nu pot răspunde solicitării,
oficiul teritorial desemnează din oficiu un avocat din rîndul celor care nu sînt înscrişi în lista
avocaţilor care acordă asistenţă juridică la cerere, al cărui birou îşi are sediul în raza de
activitate a oficiului teritorial respectiv.
(2) Avocatul desemnat în condiţiile alin.(1) este obligat să acorde asistenţă juridică
calificată în volumul solicitat, dar care nu poate depăşi 120 de ore pe an, beneficiind de
remunerare în aceleaşi condiţii ca şi avocaţii care acordă asistenţă juridică la cerere.
Articolul 32. Remunerarea pentru acordarea asistenţei juridice
calificate
(1) Pentru acordarea asistenţei juridice calificate, avocatul este remunerat conform
clauzelor contractului prevăzut la art.29 alin.(4).
(2) Avocatul public primeşte remuneraţie fixă.
(3) Avocatul care acordă asistenţă juridică la cerere primeşte remuneraţie stabilită pentru
fiecare caz aparte, potrivit tarifelor aprobate de Consiliul Naţional.
Articolul 33. Lista avocaţilor
(1) Consiliul Naţional elaborează şi ţine lista avocaţilor publici şi lista avocaţilor care
acordă asistenţă juridică la cerere în raza de activitate a oficiilor teritoriale. Periodic, către
data de 30 iunie şi 31 decembrie, listele se actualizează şi sînt făcute publice.
(2) Oficiul teritorial elaborează şi actualizează lunar lista avocaţilor de serviciu şi graficul
lor de activitate, care se aduc la cunoştinţă instanţelor judecătoreşti, organelor de urmărire
penală, altor autorităţi interesate.
Articolul 34. Registrul serviciilor acordate şi dările de seamă
(1) Avocatul care acordă asistenţă juridică calificată are obligaţia de a păstra probele scrise
ale tuturor acţiunilor efectuate în baza cazului repartizat sau în legătură cu el.
(2) Avocatul are obligaţia de a ţine registrul serviciilor acordate în care se înscriu datele de
identificare a persoanei care solicită asistenţă juridică, acţiunile procesuale efectuate,
indicîndu-se data, locul, părţile, alte informaţii relevante, numărul de ore în care s-au efectuat
acţiunile, alte menţiuni importante. Avocatul este obligat să înscrie în registru toate acţiunile
în cel mult 3 zile lucrătoare de la efectuarea lor.
(3) Forma registrului şi durata păstrării informaţiei sînt stabilite de Consiliul Naţional.
(4) Anual sau la cererea oficiului teritorial, avocatul prezintă dare de seamă despre
activitatea desfăşurată, în forma stabilită de Consiliul Naţional.
Articolul 35. Acordarea asistenţei juridice calificate de către
asociaţiile obşteşti
(1) Asociaţiile obşteşti sînt în drept să acorde asistenţă juridică calificată, cu excepţia
reprezentării în cadrul procesului penal şi contravenţional.
(2) Prin intermediul oficiilor teritoriale, Consiliul Naţional poate încheia contracte cu
asociaţii obşteşti în vederea acordării asistenţei juridice calificate în condiţiile prezentei legi.
Articolul 36. Asigurarea calităţii asistenţei juridice calificate
(1) Consiliul Naţional asigură calitatea asistenţei juridice calificate prin monitorizare, prin
solicitarea şi verificarea informaţiilor de la oficiile teritoriale despre volumul şi tipul asistenţei
juridice acordate, prin examinarea plîngerilor parvenite de la beneficiarii de asistenţă juridică
calificată şi de la alte instituţii interesate, prin controlul calităţii serviciilor.
(2) Controlul calităţii asistenţei juridice este efectuat în modul şi în termenele stabilite de
Consiliul Naţional.
(3) Consiliul Naţional monitorizează, cu participarea Baroului Avocaţilor, procesul de
acordare a asistenţei juridice calificate de către avocaţi. Datele obţinute în urma monitorizării
şi controlului se remit Baroului Avocaţilor şi pot servi drept temei pentru aplicarea
sancţiunilor disciplinare prevăzute în Legea cu privire la avocatură.
(4) Acordarea de asistenţă juridică necalitativă poate servi drept temei de reziliere a
contractelor prevăzute la art.29 alin.(4) şi la art.35 alin.(2).
Capitolul V
Articolul 37
(1) Prezenta lege intră în vigoare pe măsura creării condiţiilor necesare, dar nu mai tîrziu de
1 iulie 2008, cu excepţia art.19 alin.(1) lit.e), care intră în vigoare la 1 ianuarie 2012.
(2) În termen de 6 luni de la data publicării prezentei legi, entităţile prevăzute la art.11 alin.
(2) vor desemna membrii Consiliului Naţional, iar în termen de 10 zile de la data desemnării
tuturor membrilor, Ministerul Justiţiei va convoca prima şedinţă a consiliului.
(3) În termen de 6 luni de la data publicării prezentei legi, Ministerul Justiţiei va elabora şi
va aproba Regulamentul Consiliului Naţional pentru Asistenţă Juridică Garantată de Stat.
(4) Consiliul Naţional va elabora şi va adopta actele necesare executării prezentei legi pînă
la iniţierea acordării de asistenţă juridică garantată de stat.
(5) În termen de 6 luni de la data publicării, Guvernul:
a) va prezenta Parlamentului propuneri de aducere a legislaţiei în vigoare în conformitate
cu prezenta lege;
b) va aduce actele sale normative în conformitate cu prezenta lege.
Republica Moldova
PARLAMENTUL
LEGE Nr. 86
din 28.04.2016
pentru modificarea şi completarea Legii nr. 113 din 17 iunie 2010

privind executorii judecătoreşti
vigoare : 01.07.2016

Art. I. – Legea nr. 113 din 17 iunie 2010 privind executorii judecătoreşti (Monitorul Oficial
al Republicii Moldova, 2010, nr. 126–128, art. 406), cu modificările ulterioare, se modifică şi
se completează după cum urmează:
1. La articolul 3:
alineatul unic devine alineatul (1);
„(2) Anularea actului executorului judecătoresc poate servi drept temei pentru inițierea
procedurii de tragere la răspundere disciplinară a acestuia doar în condițiile art. 21 alin. (2) lit.
i).”
2. La articolul 4:
alineatul (1) se completează cu literele h) și i) cu următorul cuprins:
„h) nu a atins plafonul de vîrstă de 65 de ani;
i) corespunde cerințelor de ordin medical pentru exercitarea funcției.”
alineatul (2) se completează cu litera d) cu următorul cuprins:
„d) anterior i-a fost retrasă licența din motive compromițătoare.”
3. La articolul 5:
alineatul unic devine alineatul (1) și se completează în final cu cuvintele „ , precum și de
mediator sau arbitru”;
articolul se completează cu alineatele (2) şi (3) cu următorul cuprins:
„(2) Situaţia de incompatibilitate prevăzută la alin. (1) trebuie să înceteze pe parcursul unei
luni din momentul apariţiei acesteia.
(3) Dacă executorul judecătoresc nu a eliminat situaţia de incompatibilitate în condiţiile
stabilite la alin. (2), activitatea în calitate de executor încetează.”
4. Articolul 8:
la litera e), după cuvîntul „comercial” se introduce cuvîntul „ , fiscal”;
litera f) va avea următorul cuprins:
„f) să întocmească, să emită și să înregistreze toate documentele executorii în registrul
electronic al procedurilor de executare, conform regulamentului de ţinere a acestuia, aprobat
de Ministerul Justiţiei. Toate plățile încasate/facturate se emit exclusiv prin sistemul
operațional e-executor;”
articolul se completează cu litera k1) cu următorul cuprins:
„k1) să prezinte, la solicitarea scrisă a Ministerului Justiţiei, Uniunii Naţionale a
Executorilor Judecătoreşti sau Colegiului disciplinar, copia de pe dosarul de executare,
autentificată de către executorul judecătoresc, și/sau alte informaţii privitor la activitatea sa
profesională, iar în cazul prevăzut la art. 33 alin. (3) – originalele;”.
„Articolul 9. Executorul judecătoresc stagiar
(1) Executor judecătoresc stagiar poate fi persoana care îndeplineşte condiţiile prevăzute la
art. 4 alin. (1) lit. a)–c), e), f), h) şi i) şi care nu desfăşoară alte activităţi remunerate, cu
excepţia activităţii didactice, ştiinţifice, de creaţie, de mediere și arbitraj.
(2) Pentru a fi admisă în calitate de executor judecătoresc stagiar, persoana va susţine un
concurs organizat de Uniunea Naţională a Executorilor Judecătoreşti şi va achita în contul
Uniunii Naţionale a Executorilor Judecătoreşti taxa de participare la concurs în mărimea
stabilită de Uniunea Naţională a Executorilor Judecătoreşti.
(3) Condiţiile de efectuare a stagiului profesional se stabilesc printr-un regulament aprobat
de Consiliul Uniunii Naţionale a Executorilor Judecătoreşti.”
6. Legea se completează cu articolul 91 cu următorul cuprins:
„Articolul 91. Stagiul profesional al executorului
judecătoresc stagiar
(1) Stagiul profesional durează cel puțin 18 luni şi cuprinde formarea iniţială şi stagiul
practic sub controlul executorului judecătoresc.
(2) Formarea iniţială a executorului judecătoresc stagiar durează o lună și este organizată
de Institutul Naţional al Justiţiei, la cererea Uniunii Naţionale a Executorilor Judecătoreşti, în
bază de contract.
(3) După încheierea cursurilor de formare iniţială, executorii judecătoreşti stagiari sînt
repartizaţi executorilor judecătoreşti, pentru efectuarea stagiului practic, de către Consiliul
Uniunii Naţionale a Executorilor Judecătoreşti în funcţie de teritoriul solicitat. Executorul
judecătoresc care asigură desfăşurarea stagiului practic nu poate avea concomitent mai mult
de doi executori judecătoreşti stagiari.
(4) Stagiul practic se desfăşoară în baza contractului încheiat între executorul judecătoresc
stagiar şi executorul judecătoresc care asigură efectuarea stagiului. În cazul în care executorul
judecătoresc stagiar are un regim de muncă redus, termenul de efectuare a stagiului practic va
fi extins proporţional.
(5) Executorul judecătoresc stagiar asistă executorul judecătoresc la exercitarea de către
acesta a funcţiilor sale, fiind în drept să semneze citații/înștiințări și acte constatatoare
referitoare la situația patrimonială a debitorului și la locul aflării lui.
(6) Pe perioada stagiului profesional, executorul judecătoresc stagiar beneficiază de o
remunerare, achitată acestuia de către executorul judecătoresc, în mărime ce nu poate fi mai
mică decît cuantumul minim garantat al salariului în sectorul real.”
7. Articolul 10:
la alineatul (2), textul „lit. a) – f)” se substituie cu textul „ lit. a) – f), h) și i)”;
„(3) Procedura de desfăşurare a concursului de admitere în profesia de executor
judecătoresc şi criteriile de selectare a candidaţilor se stabilesc printr-un regulament, aprobat
de Ministerul Justiţiei după consultarea Uniunii Naţionale a Executorilor Judecătoreşti.”
„Articolul 11. Comisia de licenţiere
(1) Comisia de licenţiere a executorilor judecătoreşti se formează prin ordinul ministrului
justiţiei şi se compune din 7 membri: 3 membri desemnaţi de Uniunea Naţională a
Executorilor Judecătoreşti, doi membri desemnaţi de Ministerul Justiţiei, un reprezentant al
mediului academic din domeniul dreptului şi un reprezentant al societăţii civile.
Reprezentantul mediului academic şi cel al societăţii civile sînt selectaţi în comun de
Ministerul Justiţiei și Uniunea Naţională a Executorilor Judecătoreşti, prin concurs.
(2) Prin ordinul ministrului justiţiei de constituire a Comisiei de licenţiere sînt desemnaţi şi
7 membri supleanţi în modul stabilit la alin. (1).
(3) Baza tehnico-materială şi lucrările de secretariat ale Comisiei de licenţiere se asigură de
către Uniunea Naţională a Executorilor Judecătoreşti. Secretarul Comisiei de licențiere şi
supleantul acestuia se desemnează din rîndul angajaților Uniunii Naţionale a Executorilor
Judecătoreşti.
(4) Comisia de licenţiere adoptă hotărîri privind admiterea la concursul pentru admiterea în
profesia de executor, privind aprobarea rezultatelor concursului pentru admiterea în profesia
de executor şi privind eliberarea licenţei pentru activitatea de executor judecătoresc.
(5) Activitatea Comisiei de licenţiere este reglementată de prezenta lege şi de
Regulamentul de activitate al Comisiei de licenţiere, aprobat de Ministerul Justiţiei după
consultarea Uniunii Naţionale a Executorilor Judecătoreşti.”
„Articolul 111. Mandatul de membru al Comisiei
de licenţiere
(1) Mandatul membrului Comisiei de licenţiere este de 4 ani, nu poate fi reînnoit şi este
incompatibil cu calitatea de membru al Colegiului disciplinar, al Comisiei de cenzori și al
Consiliului Uniunii Naţionale a Executorilor Judecătoreşti.
(2) Mandatul membrului Comisiei de licenţiere încetează în caz de:
a) expirare a termenului mandatului;
b) renunţare benevolă la calitatea de membru;
c) revocare a mandatului de către organul care a desemnat membrul respectiv, în condiţiile
alin. (3);
d) condamnare de către instanţa de judecată printr-o hotărîre irevocabilă pentru săvîrşirea
unei infracţiuni;
e) deces.
(3) Revocarea mandatului membrului Comisiei de licențiere intervine în cazul:
a) neîndeplinirii, din motive neîntemeiate, a obligaţiilor stabilite în prezenta lege sau al
imposibilității temporare de exercitare a atribuţiilor;
b) participării la luarea unei decizii în condiţiile existenței unui conflict de interese;
c) apariţiei unei situaţii de incompatibilitate prevăzute la alin. (1);
d) altor temeiuri stabilite de Statutul Uniunii Naţionale a Executorilor Judecătoreşti –
pentru membrii desemnați de Uniunea Naţională a Executorilor Judecătoreşti.
(4) Mandatul membrului Comisiei de licenţiere se suspendă în caz de începere a urmăririi
penale împotriva acestuia, dacă au fost aplicate măsuri procesuale de constrîngere ce
împiedică exercitarea mandatului.
(5) Suspendarea calităţii de membru al Comisiei nu întrerupe/suspendă curgerea duratei
mandatului respectiv.
(6) În cazul suspendării sau încetării mandatului unui membru al Comisiei de licenţiere, cu
excepţia cazului prevăzut la alin. (2) lit. a), locul acestuia este preluat de către membrul
supleant.
(7) În cazul încetării mandatului de membru al Comisiei de licenţiere, desemnarea unui
membru supleant al comisiei în locul celui vacant se efectuează în termen de o lună de la data
survenirii vacanţei, în modul stabilit la art. 11 alin. (1). Membrul supleant îşi va exercita
atribuţiile pe durata rămasă a mandatului.
(8) Cu cel puţin două luni înainte de expirarea mandatului membrilor Comisiei de
licenţiere, Uniunea Naţională a Executorilor Judecătoreşti şi Ministerul Justiţiei vor desemna
noii membri, inclusiv membrii supleanţi ai Comisiei.”
10. La articolul 12 alineatul (5), cuvintele „la contul bancar” se substituie cu cuvintele „ ,
care se transferă la contul trezorerial”.
11. La articolul 14 alineatul (1), cuvintele „și sînt propuse de Comisia de licențiere” se
exclud.
12. Articolul 15:
la alineatul (2), litera b) va avea următorul cuprins:
„b) denumirea, forma de organizare a biroului executorului judecătoresc şi adresa
sediului;”
„(5) Birourile individuale și birourile asociate ale executorilor judecătorești se înregistrează
la Ministerul Justiției.”
13. La articolul 16, după textul „(pornind de la proporția: o unitate de executor judecătoresc
la 22 de mii de locuitori)” se introduc cuvintele „ , precum şi de numărul locurilor vacante de
executori judecătoreşti”.
14. La articolul 17, cuvintele „şi de Colegiul disciplinar” se substituie cu cuvintele „şi
deciziile emise de Colegiul disciplinar, alte materiale ce ţin de exercitarea şi încetarea
activităţii executorului judecătoresc”.
15. Articolul 18:
la alineatul (1):
litera c1) se abrogă;
litera d) va avea următorul cuprins:
„d) aplicării sancţiunii disciplinare prevăzute la art. 24 lit. d);”
la litera e), cuvîntul „contribuţiilor” se substituie cu cuvîntul „plăţilor”;
alineatul se completează cu litera e1) cu următorul cuprins:
„e1) neîndeplinirii obligaţiei de participare anuală la cursuri de instruire şi perfecţionare
profesională – pînă la acumularea numărului de ore stabilit la art. 8 lit. k), dar nu mai mult de
3 luni;”
litera g) se completează în final cu cuvintele „sau, în cazul în care s-a pronunţat o hotărîre
judecătorească de condamnare la o pedeapsă privativă de libertate în prima instanţă – pînă la
terminarea procesului penal, în conformitate cu legislaţia procesuală penală”;
alineatul se completează cu literele h) şi i) cu următorul cuprins:
„h) necorespunderii biroului executorului judecătoresc cu cerinţele stabilite de Uniunea
Naţională a Executorilor Judecătoreşti – pînă la îndeplinirea acestor cerinţe, dar nu mai mult
de 3 luni;
i) neachitării amenzii în termen de 30 de zile de la data publicării, conform art. 231 alin.
(6), a deciziei de aplicare a amenzii – pînă la achitarea integrală a acesteia.”
la alineatul (4), textul „În cazurile prevăzute la alin. (1) lit. a), d) şi g)” se substituie cu
textul „În cazul prevăzut la alin. (1) lit. a)”;
„(51) În cazul prevăzut la alin. (1) lit. d), suspendarea se dispune prin decizia Colegiului
disciplinar.”
„(52) În cazul prevăzut la alin. (1) lit. g), suspendarea se dispune prin ordin al ministrului
justiţiei din oficiu, la demersul motivat al procurorului sau la cererea Uniunii Naţionale a
Executorilor Judecătoreşti.”
la alineatul (6), textul „şi f)” se substituie cu textul „ , e1), f), h) şi i)”.
16. La articolul 19:
alineatul (1):
se completează cu literele a1) şi c1) cu următorul cuprins:
„a1) în caz de neeliminare a situaţiei de incompatibilitate în condiţiile art. 5 alin. (2);”
„c1) la expirarea termenului indicat la art. 18 alin. (1) lit. e), e1) și f);”
„d) la data rămînerii irevocabile a deciziei Colegiului disciplinar privind retragerea
licenței;”
litera f) va avea următorul cuprins:
„f) în cazul neîndeplinirii în termenul stabilit a cerinţelor indicate la art. 18 alin. (1) lit. h);”
alineatul se completează cu litera h) cu următorul cuprins:
„h) în cazul condamnării executorului judecătoresc de către instanţa de judecată printr-o
hotărîre irevocabilă pentru săvîrşirea unei infracţiuni cu intenție.”
„(21) În cazul încetării activității urmare a aplicării sancțiunii disciplinare, ordinul
ministrului justiției privind încetarea activității executorului judecătoresc se emite după
rămînerea irevocabilă a deciziei Colegiului disciplinar și nu poate fi contestat.”
alineatul (3) se completează în final cu textul: „Ordinul ministrului justiției și decizia
irevocabilă a Colegiului disciplinar privind încetarea activității executorului judecătoresc
servesc drept temei pentru radierea executorului judecătoresc din registrul prevăzut la art. 15
și pentru nimicirea sigiliului executorului judecătoresc.”
„Articolul 20. Acțiunile executorului judecătoresc în caz
de suspendare sau de încetare a activității
(1) Din momentul emiterii ordinului ministrului justiţiei privind suspendarea sau încetarea
activităţii executorului judecătoresc sau a deciziei Colegiului disciplinar de aplicare a
sancțiunii de suspendare sau încetare a activității, executorul judecătoresc pierde dreptul de a
gestiona contul curent special și de a întreprinde acțiuni specifice funcției de executor
judecătoresc, cu excepția celor aferente realizării acțiunilor indicate la alin. (2).
(2) În caz de suspendare sau de încetare a activităţii sale, executorul judecătoresc depune,
în termen de 5 zile de la data publicării în Monitorul Oficial al Republicii Moldova a actului
corespunzător, sigiliul, licența, legitimaţia, documentele pentru procedurile de executare,
precum şi arhiva, la camera teritorială a executorilor judecătoreşti în a cărei circumscripţie îşi
are biroul. În cazul în care depunerea celor indicate nu a avut loc, Uniunea Naţională a
Executorilor Judecătoreşti va desemna executorul judecătoresc/executorii judecătorești care
vor asigura continuarea lucrărilor neexecutate pe procedurile nefinalizate, va transmite dreptul
de gestionare a contului curent special şi va stabili condiţiile de păstrare a arhivei.”
18. Articolul 21:
„(1) Executorul judecătoresc răspunde disciplinar pentru săvîrşirea unei abateri
disciplinare.”
la alineatul (2):
partea introductivă va avea următorul cuprins:
„(2) Constituie abatere disciplinară:”
litera b) se abrogă;
litera b1) va avea următorul cuprins:
„b1) încălcare gravă sau sistematică a obligaţiilor profesionale stabilite de lege;”
alineatul se completează cu litera b2) cu următorul cuprins:
„b2) încălcarea modului şi a termenelor de comunicare a actelor întocmite de executorul
judecătoresc părţilor în procedura de executare şi/sau reprezentanţilor acestora, neacordarea
posibilităţii de a lua cunoştinţă sau de a efectua copii de pe materialele din dosarul de
executare;”
la litera d), cuvintele „şi neglijența” se substituie cu cuvintele „sau neglijența gravă”;
litera e) va avea următorul cuprins:
„e) încălcarea, din motive imputabile executorului judecătoresc, a termenului de îndeplinire
a acţiunilor procedurale sau refuzul nemotivat de a efectua acte de executare;”
alineatul se completează cu litera e1) cu următorul cuprins:
„e1) încălcarea modului de evidenţă, pregătire şi păstrare a arhivei;”
la litera f), după cuvîntul „încălcarea” se introduce cuvîntul „gravă”;
alineatul se completează cu literele j), k) și l) cu următorul cuprins:
„j) neprezentarea materialelor solicitate de către Ministerul Justiţiei, Uniunea Naţională a
Executorilor Judecătoreşti sau Colegiul disciplinar în vederea exercitării de către acestea a
atribuțiilor lor legale/statutare;
k) obstrucţionarea în orice mod a exercitării atribuţiilor controlorilor de supraveghere a
activităţii executorului judecătoresc;
l) exercitarea calităţii de executor judecătoresc pe durata suspendării activităţii sau
exercitarea activităţii de executor judecătoresc contrar prevederilor legale privind competenţa
teritorială.”
„Articolul 211. Termenul de prescripţie pentru tragerea
la răspundere disciplinară a executorului
judecătoresc
(1) Executorul judecătoresc poate fi tras la răspundere disciplinară în termen de un an de la
data cînd săvîrşirea abaterii disciplinare a devenit sau trebuia să devină cunoscută, dar nu mai
tîrziu de doi ani de la săvîrşirea acesteia.
(2) Prin derogare de la prevederile alin. (1), în cazul în care dintr-o hotărîre a unei instanţe
judecătoreşti naţionale sau internaţionale rezultă săvîrşirea unei abateri disciplinare de către
executorul judecătoresc, sancţiunea disciplinară se aplică în termen de un an de la data
devenirii irevocabile a hotărîrii instanţei judecătoreşti naţionale sau internaţionale.
(3) Curgerea termenului de prescripţie pentru tragerea la răspundere disciplinară se
suspendă pentru perioada aflării executorului judecătoresc în concediul de odihnă anual,
concediul medical, concediul pentru îngrijirea copilului sau pe durata procedurii penale.
Termenul continuă să curgă după încetarea împrejurărilor care au determinat suspendarea
termenului.”
„Articolul 22. Colegiul disciplinar
(1) Colegiul disciplinar se constituie pe lîngă Uniunea Națională a Executorilor
Judecătorești şi are drept scop examinarea cazurilor privind tragerea la răspundere
disciplinară a executorului judecătoresc.
(2) Colegiul disciplinar este format din 7 membri:
3 membri desemnaţi de Uniunea Națională a Executorilor Judecătorești, doi membri
desemnați de Ministerul Justiţiei, un reprezentant al mediului academic din domeniul
dreptului şi un reprezentant al societăţii civile. Reprezentantul mediului academic şi cel al
societăţii civile sînt selectaţi în comun de Ministerul Justiţiei și Uniunea Naţională a
Executorilor Judecătoreşti, prin concurs. Uniunea Naţională a Executorilor Judecătoreşti și
Ministerul Justiției vor desemna în același mod supleanți pentru fiecare membru al Colegiului
disciplinar. Secretarul Colegiului disciplinar va fi desemnat din rîndul angajaților Uniunii
Naţionale a Executorilor Judecătoreşti.
(3) Prin ordinul ministrului justiției privind constituirea Colegiului disciplinar se
desemnează și membrii supleanți în modul stabilit la alin. (2).
(4) Mandatul membrului Colegiului disciplinar este de doi ani de la desemnare. Un
membru al Colegiului disciplinar poate fi desemnat cel mult pentru două mandate
consecutive. Mandatul de membru al Colegiului disciplinar nu este compatibil cu calitatea de
membru al Comisiei de licențiere, al comisiei de cenzori și al Consiliului Uniunii Naţionale a
Executorilor Judecătoreşti.
(5) Membrii Colegiului disciplinar reprezentanţi ai mediului academic și ai societăţii civile
beneficiază de o indemnizaţie al cărei mod de calcul este stabilit de Uniunea Naţională a
Executorilor Judecătoreşti.
(6) Executorii judecătoreşti cărora le-au fost aplicate sancţiuni disciplinare în ultimii 3 ani
nu pot fi membri ai Colegiului disciplinar. Dacă unul dintre membrii colegiului este subiect al
procedurii disciplinare, acesta va fi înlocuit de membrul supleant.
(7) Ședințele Colegiului disciplinar sînt deliberative dacă sînt prezenți 5 membri ai
acestuia. Sub sancțiunea nulității, deciziile colegiului se adoptă cu cel puțin 4 voturi.
(8) Membrii Colegiului disciplinar sînt obligaţi să păstreze secretul deliberărilor, să nu
divulge informaţia aflată în cursul procedurilor disciplinare şi să nu dezvăluie nicio opinie
exprimată pe parcursul procedurii disciplinare, cu excepțiile prevăzute de lege.
(9) Regulamentul de activitate al Colegiului disciplinar este aprobat de Ministerul Justiției,
după consultarea cu Uniunea Naţională a Executorilor Judecătoreşti.”
21. Legea se completează cu articolele 221 și 222 cu următorul cuprins:
„Articolul 221. Încetarea şi suspendarea mandatului
de membru al Colegiului disciplinar
(1) Mandatul membrului Colegiului disciplinar încetează în caz de:
a) expirare a termenului mandatului;
b) renunţare benevolă la calitatea de membru;
c) revocare a mandatului de către organul care a desemnat membrul respectiv, în condiţiile
alin. (2);
d) aplicare a unei sancţiuni disciplinare pentru abaterile comise în cadrul exercitării
atribuţiilor profesionale;
e) condamnare de către instanţa de judecată printr-o hotărîre irevocabilă pentru săvîrşirea
unei infracţiuni;
f) deces.
(2) Revocarea mandatului membrului Colegiului disciplinar intervine în cazul:
a) absenței nemotivate la trei şedinţe consecutive ale colegiului sau al neîndeplinirii, din
motive neîntemeiate, a obligaţiilor de membru stabilite în prezenta lege sau în Regulamentul
de activitate al Colegiului disciplinar;
b) participării la examinarea sesizării în condițiile existenței unui conflict de interese;
c) apariţiei situaţiei de incompatibilitate prevăzute la art. 22 alin. (6);
d) altor temeiuri stabilite de Statutul Uniunii Naţionale a Executorilor Judecătoreşti –
pentru membrii desemnați de Uniunea Naţională a Executorilor Judecătoreşti.
(3) Calitatea de membru al Colegiului disciplinar se suspendă în caz de începere a urmăririi
penale împotriva membrului colegiului, dacă au fost aplicate măsuri procesuale de
constrîngere ce împiedică exercitarea mandatului.
(4) Suspendarea calităţii de membru al Colegiului disciplinar nu suspendă curgerea duratei
mandatului respectiv.
(5) În cazul încetării sau suspendării mandatului de membru al Colegiului disciplinar, cu
excepţia cazului prevăzut la alin. (1) lit. a), locul acestuia este preluat de către membrul
supleant.
(6) În cazul încetării mandatului de membru al Colegiului disciplinar, desemnarea unui
membru supleant al colegiului în locul celui vacant se efectuează în termen de o lună de la
data survenirii vacanţei, în modul stabilit la art. 22 alin. (2). Membrul supleant îşi va exercita
atribuţiile pentru durata rămasă a mandatului.
(7) Cu cel puţin două luni înainte de expirarea mandatului membrilor Colegiului
disciplinar, Uniunea Naţională a Executorilor Judecătoreşti şi Ministerul Justiţiei vor desemna
noii membri, inclusiv membrii supleanţi ai colegiului.
Articolul 222. Sesizarea Colegiului disciplinar
(1) Sesizarea privind tragerea la răspundere disciplinară a executorului judecătoresc se
înaintează Colegiului disciplinar de către ministrul justiţiei, Consiliul Uniunii Naţionale a
Executorilor Judecătoreşti şi persoanele care invocă lezarea drepturilor sau intereselor lor
legitime în procedura de executare, în formă scrisă, indicîndu-se motivele care au stat la baza
sesizării.
(2) Dacă, în procesul de examinare a sesizării privind tragerea la răspundere disciplinară a
executorului judecătoresc, Colegiul disciplinar identifică semnele altor abateri disciplinare
decît cele invocate în sesizare, colegiul va informa ministrul justiției și Consiliul Uniunii
Naţionale a Executorilor Judecătoreşti.
(3) În cazul în care sînt mai multe sesizări care privesc aceeaşi faptă şi acelaşi executor
judecătoresc, acestea se conexează.”
„Articolul 23. Procedura disciplinară
(1) În termen de cel mult 30 de zile de la înregistrarea sesizării privind tragerea la
răspundere disciplinară a executorului judecătoresc va fi numită data examinării ei, care va fi
comunicată autorului sesizării, executorului judecătoresc şi membrilor Colegiului disciplinar.
În acelaşi termen, copia de pe sesizare este remisă executorului judecătoresc prin una dintre
modalitățile stabilite de Consiliul Uniunii Naționale a Executorilor Judecătorești sau prin
orice mijloc ce permite confirmarea recepționării.
(2) În termenul indicat la alin. (1), copia de pe sesizare este remisă membrilor Colegiului
disciplinar.
(3) Şedinţele Colegiului disciplinar sînt publice, cu excepţia cazurilor în care Colegiul
disciplinar decide, din oficiu sau în baza cererii scrise a executorului judecătoresc ori a
autorului sesizării, examinarea cauzei în şedinţă închisă pentru a preveni divulgarea unor
informaţii confidenţiale din cadrul procedurii de executare sau pentru protecţia vieţii private.
(4) Secretarul Colegiului disciplinar asigură accesul executorului judecătoresc şi al
autorului sesizării privind tragerea la răspundere disciplinară a executorului judecătoresc,
precum şi al reprezentanţilor acestora, la sesizare şi la materialele care o însoţesc.
(5) Executorul judecătoresc este obligat să prezinte Colegiului disciplinar copia
autentificată de pe materialele din dosarul de executare care este obiect al sesizării şi orice
alte acte relevante pentru pretenţiile invocate în sesizare în termen de cel mult 5 zile
lucrătoare de la data primirii copiei de pe sesizare.
(6) Membrii Colegiului disciplinar sînt în drept să solicite executorului judecătoresc
prezentarea opiniei şi a altor probe necesare pentru elucidarea faptelor invocate în sesizarea
privind tragerea la răspundere disciplinară.
(7) În timpul examinării sesizării privind tragerea la răspundere disciplinară a executorului
judecătoresc, prezenţa la şedinţă a executorului judecătoresc vizat este obligatorie. Dacă
executorul judecătoresc lipseşte în mod nejustificat, Colegiul disciplinar poate examina
sesizarea în lipsa acestuia.
(8) În cadrul şedinţelor Colegiului disciplinar, executorul judecătoresc şi autorul sesizării
pot fi asistaţi de avocat sau un reprezentant. Executorul judecătoresc, avocatul acestuia sau
reprezentantul au dreptul să dea explicaţii, să prezinte probe şi să formuleze în orice moment
demersuri.
(9) La decizia Colegiului disciplinar pot fi audiate şi alte persoane, invitate la propunerea
executorului judecătoresc sau a Colegiului disciplinar, pot fi studiate documente şi alte
materiale atît din dosarul de executare, cît şi prezentate suplimentar de participanţii în cadrul
procedurii disciplinare.
(10) În cazul în care, pe parcursul examinării sesizării privind tragerea la răspundere
disciplinară a executorului judecătoresc, se constată că actele executorului judecătoresc care
constituie obiect al sesizării sînt în acelaşi timp obiect al unui litigiu în instanţa de judecată,
Colegiul disciplinar, după caz, suspendă examinarea sesizării pînă la pronunţarea unei decizii
irevocabile a instanţei judecătoreşti.
(11) Retragerea sesizării privind tragerea la răspundere disciplinară a executorului
judecătoresc poate constitui temei de încetare a procedurii disciplinare doar în cazul în care în
procesul examinări sesizării nu sînt constatate fapte care au dus la lezarea drepturilor altor
persoane interesate sau a altor interese ocrotite de lege.”
„Articolul 231. Deciziile Colegiului disciplinar
(1) Colegiul disciplinar emite una dintre următoarele decizii privind:
a) constatarea abaterii disciplinare şi aplicarea unei sancţiuni disciplinare;
b) respingerea sesizării privind tragerea la răspundere disciplinară a executorului
judecătoresc, în cazul în care s-a constatat lipsa temeiurilor pentru tragerea la răspundere
disciplinară;
c) încetarea procedurii disciplinare, în cazul în care Colegiul disciplinar constată expirarea
termenelor de tragere la răspundere disciplinară prevăzute la art. 211.
(2) În cazul în care Colegiul disciplinar s-a pronunțat anterior asupra unei sesizări avînd
aceleași temeiuri, aceleași persoane vizate și acte, acesta dispune încetarea examinării
sesizării cu elemente identice.
(3) Dacă Colegiul disciplinar constată că faptele invocate în sesizarea privind tragerea la
răspundere disciplinară a executorului judecătoresc nu ţin de competenţa colegiului, acesta
dispune respingerea sesizării și transmite materialele autorităţilor competente.
(4) Dispozitivul deciziei privind examinarea sesizării pentru tragerea la răspundere
disciplinară a executorului judecătoresc se pronunţă în mod public de preşedintele şedinţei
Colegiului disciplinar. Dacă un membru al Colegiului disciplinar are o opinie separată faţă de
decizia colegiului, acesta o expune în scris, cu indicarea motivelor. Opinia separată nu se
citeşte şi se anexează la dosar.
(5) În termen de pînă la 15 zile lucrătoare de la pronunţarea dispozitivului, Colegiul
disciplinar întocmeşte decizia motivată, care se semnează de către preşedintele şedinţei şi
membrii Colegiului disciplinar care au participat la şedinţă. Acelaşi termen se aplică şi pentru
întocmirea opiniei separate.
(6) În termen de 3 zile lucrătoare de la data întocmirii deciziei motivate, decizia
depersonalizată a Colegiului disciplinar, însoţită, dacă e cazul, de opinia separată
depersonalizată, se publică pe pagina web oficială a Ministerului Justiţiei şi a Uniunii
Naţionale a Executorilor Judecătoreşti în compartimentul dedicat Colegiului disciplinar, fără a
mai fi necesară comunicarea ei prin alte metode executorului judecătoresc vizat și autorului
sesizării. Textul deplin al deciziei va putea fi primit de partea interesată, în termen de 3 zile
lucrătoare de la solicitare, de la secretariatul colegiului. În cazul anulării prin hotărîre
judecătorească definitivă a deciziei Colegiului disciplinar, această informație va fi reflectată
pe pagina web oficială a Ministerului Justiției și a Uniunii Naționale a Executorilor
Judecătorești.”
24. Articolul 24:
la alineatul (1):
literele a) și b) vor avea următorul cuprins:
„a) avertisment, cu obligația de a se instrui, pe cheltuială proprie, pe o durată de la 4 pînă la
8 ore academice;
b) mustrare, cu obligația de a se instrui, pe cheltuială proprie, pe o durată de la 8 pînă la 24
de ore academice;”
„d) suspendarea activităţii executorului judecătoresc pe un termen de la o lună pînă la 6
luni;”
„(11) Sancțiunile prevăzute la alin. (1) lit. a) și b) se execută în termen de cel mult 30 de
zile de la data rămînerii definitive a deciziei Colegiului disciplinar. În cazul neexecutării
acestora în termenul indicat, se vor aplica prevederile art. 18 alin. (1) lit. e1).”
la alineatul (2), cifrele „300” se substituie cu cifrele „600”, iar cuvintele „pînă la achitare”
– cu cuvintele „în condiţiile art. 18”;
alineatul (3) se abrogă;
„(4) Sancțiunea disciplinară se aplică prin decizie a Colegiului disciplinar.”
alineatele (5) și (6) se abrogă;
„(7) Decizia Colegiului disciplinar poate fi contestată, fără a fi necesară procedura
prealabilă, în instanţa de judecată în a cărei jurisdicție își are sediul Uniunea Naţională a
Executorilor Judecătoreşti, în termen de 30 de zile de la comunicare, în modul prevăzut la art.
231 alin. (6). Hotărîrea judecătorească se contestă cu apel în condițiile Codului de procedură
civilă. Deciziile instanței de apel nu se supun recursului, fiind definitive și irevocabile de la
pronunțare.”
25. Articolul 28:
alineatul (3) se completează în final cu cuvintele „ce ţin de administrarea şi dispunerea de
un cont special, dar rămîne responsabil pentru consecințele acțiunilor acesteia”;
„(4) La încetarea activităţii, contul curent special al executorului judecătoresc se transmite
în administrarea executorului judecătoresc desemnat de Uniunea Națională a Executorilor
Judecătorești.”
26. Articolul 33:
la alineatul (2), după cuvintele „prin verificarea” se introduc cuvintele „dosarelor de
executare,”, iar după cuvintele „păstrării documentelor” – cuvintele „şi arhivei”;
„(3) La solicitarea persoanei care efectuează controlul, executorul judecătoresc este obligat
să prezinte pentru verificare dosarele de executare, arhiva, registrele de evidenţă contabilă ce
ţin de contul curent special şi alte documente ce ţin de activitatea executorului judecătoresc.”
27. La articolul 38 alineatul (4), cuvintele „persoanei interesate” se substituie cu cuvintele
„creditorului persoană fizică”, iar cuvîntul „achitării” – cu cuvîntul „avansării”.
28. Articolul 40:
„(3) Uniunea Naţională a Executorilor Judecătoreşti are următoarele atribuţii:
a) supraveghează activitatea executorilor judecătoreşti vizînd îndeplinirea obligaţiilor
profesionale ce le revin şi respectarea eticii profesionale;
b) generalizează practica de executare silită a hotărîrilor judecătoreşti;
c) prezintă din oficiu Colegiului disciplinar opinia vizînd sesizările privind tragerea la
răspundere disciplinară a executorilor judecătoreşti;
d) organizează concursul de admitere în calitatea de executor judecătoresc stagiar;
e) organizează cursuri de instruire şi perfecţionare profesională a executorilor judecătoreşti
şi cursuri de formare iniţială a executorilor judecătoreşti stagiari;
f) ţine evidenţa cursurilor de instruire şi perfecţionare profesională la care au participat
anual executorii judecătoreşti, cu informarea Ministerului Justiţiei;
g) verifică modul în care se respectă condiţiile de efectuare a stagiului profesional de către
executorii judecătoreşti stagiari;
h) verifică modul în care sînt exercitate atribuţiile camerelor teritoriale ale executorilor
judecătoreşti;
i) adoptă acte cu caracter obligatoriu pentru toţi membrii Uniunii Naţionale a Executorilor
Judecătoreşti în limitele competenţei prevăzute de lege și statut;
j) organizează, promovează și îndeplinește activități de susținere a măsurilor alternative
executării silite;
k) îndeplinește alte atribuţii prevăzute de lege şi de statut.”
„(5) La elaborarea oricăror acte de dispoziție, acte normative sau legislative legate de
activitatea de executare silită, autoritățile vor solicita opinia și propunerile Uniunii Naționale
a Executorilor Judecătorești.”
la alineatul (7) partea introductivă, cuvintele „de conducere ale” se exclud.
29. Articolul 42 alineatul (3):
la litera f), cuvintele „mărimea salariului acestora” se substituie cu cuvintele „mărimea
fondului de salarizare”;
litera g) se completează în final cu cuvintele „şi le remite pentru informare Ministerului
Justiţiei”;
alineatul se completează cu litera h1) cu următorul cuprins:
„h1) examinează contestațiile la actele de dispoziție emise de camerele teritoriale ale
executorilor judecătorești;”.
30. La articolul 44 alineatul (6), cuvintele „Pe perioada mandatului, secretarul general” se
substituie cu cuvintele „Secretarul general”.
31. La articolul 46, litera a) va avea următorul cuprins:
„a) contribuțiile obligatorii achitate lunar de executorii judecătorești, care nu pot fi mai
mici de 3% din sumele încasate cu titlu de onorariu;”.
32. La articolul 48, litera d) va avea următorul cuprins:
„d) examinează petiţiile referitoare la activitatea şi etica profesională a executorilor
judecătoreşti din circumscripţia sa teritorială şi informează Uniunea Naţională a Executorilor
Judecătoreşti despre abaterile depistate în vederea deciderii necesităţii sesizării Colegiului
disciplinar;”.
Art. II. – (1) Prezenta lege intră în vigoare la data publicării, cu excepţia:
a) prevederilor art. I pct. 4, privind modificarea art. 8 lit. f), care se pun în aplicare începînd
cu 1 octombrie 2017;
b) prevederilor art. I pct. 5, privind modificarea art. 9, și ale art. I pct. 6, privind art. 91 alin.
(1)–(3) şi (6), care se pun în aplicare după organizarea concursului de selectare a executorilor
judecătoreşti stagiari conform prevederilor prezentei legi.
(2) Sesizările privind tragerea la răspundere disciplinară a executorului judecătoresc depuse
în conformitate cu prevederile art. 22 alin. (1) din Legea nr. 113 din 17 iunie 2010 privind
executorii judecătoreşti pînă la intrarea în vigoare a prezentei legi urmează a fi examinate în
conformitate cu prevederile legii în vigoare la momentul examinării sesizării.
(3) Sesizările privind tragerea la răspundere disciplinară a executorului judecătoresc depuse
după intrarea în vigoare a prezentei legi, care nu corespund prevederilor art. I pct. 22, privind
art. 222 alin. (1), urmează a fi respinse de către Colegiul disciplinar.
(4) În termen de 6 luni de la intrarea în vigoare a prezentei legi, Ministerul Justiţiei:
a) va asigura republicarea Legii nr. 113 din 17 iunie 2010 privind executorii judecătoreşti,
cu toate modificările şi completările ulterioare;
b) va elabora, va modifica şi va aproba actele normative necesare implementării prezentei
legi.

Versiunea originala
Fişa actului juridic

din 03.07.2015
cu privire la mediere
21.08.2015
MODIFICAT
LP238 din 08.11.18, MO441-447/30.11.18 art.709
LP31 din 16.03.18, MO126-132/20.04.18 art.247

Capitolul I
DISPOZIȚII GENERALE
Articolul 1. Sfera de reglementare
Prezenta lege determină statutul mediatorului, formele de organizare a activităţii de mediator
şi cerinţele pentru înregistrarea organizaţiilor de mediere, principiile desfăşurării procesului de
mediere şi efectele acestuia, particularităţile medierii în domenii specifice, precum şi competenţa
autorităților și a instituţiilor statului în domeniul medierii.
Articolul 2. Noţiuni
În sensul prezentei legi, următoarele noţiuni semnifică:
contract de mediere – acord încheiat între mediator, pe de o parte, și părțile aflate în litigiu, pe
de altă parte, prin care mediatorul se obligă să medieze un litigiu în procedura stabilită de
prezenta lege;
convenție de mediere – acord prin care părțile se angajează să supună medierii un litigiu
existent sau unul care ar putea să apară între părți cu privire la un raport juridic contractual sau
necontractual;
furnizor de formare – persoană juridică care este acreditată de către Consiliul de mediere și
care organizează cursuri de formare iniţială şi/sau continuă a mediatorilor conform standardelor
de formare în domeniu aprobate de Consiliul de mediere;
litigiu – conflict între două sau mai multe persoane fizice și/sau juridice, care este sau poate fi
obiect de examinare în instanța de judecată sau arbitraj;
mediator – persoană terţă, atestată în condiţiile prezentei legi, care asigură desfășurarea
procesului de mediere în vederea soluționării litigiului dintre părți;
mediere – modalitate de soluţionare alternativă a litigiilor pe cale amiabilă, în cadrul unui
proces structurat, flexibil şi confidenţial, cu asistenţa unui sau mai multor mediatori;
organizaţie de mediere – persoană juridică cu scop nelucrativ (necomercial), care este
înregistrată de Agenția Servicii Publice și care asigură, în condițiile prezentei legi, desfășurarea
eficientă a activității de mediator, promovarea serviciilor de mediere, stabilirea regulilor
procesului de mediere, a modului de calculare a onorariilor mediatorilor, asigură spaţii pentru
şedințele de mediere și acordă alte servicii pentru desfășurarea eficientă a activității de mediator;
[Art.2 noțiunea modificată prin LP31 din 16.03.18, MO126-132/20.04.18 art.247]
parte – persoană fizică sau juridică, inclusiv autoritate publică, care îşi exprimă acordul de a
soluţiona un litigiu prin mediere.
Articolul 3. Activitatea de mediator
(1) Mediatorul desfăşoară activitate de liber-profesionist, de interes public, care nu constituie
activitate de întreprinzător şi nu poate fi raportată la o astfel de activitate.
(2) Activitatea de mediator se înfăptuieşte în mod egal pentru toate persoanele, fără deosebire
de rasă, culoare, naţionalitate, origine etnică, limbă, religie, sex, opinie, apartenenţă politică,
avere, origine socială sau orice alt criteriu similar.
(3) Activitatea de mediator poate fi exercitată cu titlu oneros sau cu titlu gratuit.
(4) Activitatea de mediator este compatibilă cu orice altă profesie sau activitate, dacă actele
legislative care reglementează profesiile sau activităţile respective nu prevăd altfel.
(5) Mediatorul îşi poate desfăşura activitatea în cadrul unui birou de mediere sau al unei
organizaţii de mediere.
Articolul 4. Principiile de bază ale medierii
Medierea se efectuează în baza următoarelor principii:
a) participarea benevolă la mediere;
b) confidenţialitatea;
c) libera alegere a mediatorului;
d) egalitatea părţilor în proces;
e) independenţa, neutralitatea şi imparţialitatea mediatorului;
f) flexibilitatea procesului de mediere.
Articolul 5. Conflictul de interese
(1) Dacă, la etapa de iniţiere sau pe parcursul procesului de mediere, apare o circumstanţă de
natură să afecteze scopul medierii, neutralitatea sau imparţialitatea mediatorului, acesta este
obligat să se abțină de la medierea litigiului și să aducă acest fapt la cunoştinţa părţilor.
(2) Mediatorul nu este în drept să acţioneze în calitate de arbitru în rezolvarea litigiului în care
a fost desemnat ca mediator.
(3) Nu poate fi aleasă în calitate de mediator persoana care a reprezentat anterior interesele
uneia dintre părți în instanța de judecată sau arbitraj ori a acordat alt gen de asistență în legătură
cu obiectul litigiului.
(4) După încetarea procesului de mediere, mediatorul nu poate reprezenta părțile sau una
dintre părţi la soluţionarea în instanţa de judecată sau arbitraj a litigiului pentru care a fost
desemnat ca mediator. În cazul în care a fost ales în calitate de mediator un avocat, acesta nu este
în drept să accepte asistenţa sau reprezentarea ulterioară a intereselor oricărei dintre părţile
procesului de mediere în legătură cu litigiul mediat.
(5) În cazul în care mediatorul este un notar, acesta nu este în drept să învestească cu formulă
executorie tranzacția încheiată de părţi în procesul medierii.
Articolul 6. Confidenţialitatea
(1) Procesul de mediere nu este public, cu excepția cazului în care părțile au convenit altfel.
(2) Mediatorul este obligat să respecte confidențialitatea informației aflate pînă la începerea
și/sau în cadrul procesului de mediere, precum și după suspendarea sau încetarea activității de
mediator. Mediatorul este obligat să atenţioneze participanţii la procesul de mediere asupra
obligaţiei de păstrare a confidenţialităţii informaţiei, fiind în drept, după caz, să solicite semnarea
unui acord sau a unei clauze de confidenţialitate.
(3) În procesul medierii, mediatorul nu are dreptul să divulge informaţiile de care a luat
cunoştinţă în decursul sesiunilor separate cu părţile şi nu are dreptul să discute asemenea
informaţii cu cealaltă parte fără acordul părţii vizate.
(4) În cazul în care litigiul supus medierii prezintă aspecte dificile, mediatorul, cu acordul
părților, poate să solicite punctul de vedere al unui sau al mai multor specialiști în domeniul
respectiv.
(5) Mediatorul nu este obligat să respecte confidenţialitatea informaţiei de care ia cunoştinţă în
cadrul procesului de mediere atunci cînd divulgarea informaţiei are drept scop protejarea
interesului superior al copilului sau prevenirea și/sau curmarea unei infracțiuni, cu excepţia
situaţiilor prevăzute la art. 276 din Codul de procedură penală, fapt despre care mediatorul este
obligat să sesizeze autorităţile competente.
Articolul 7. Interzicerea divulgării informației și audierii
participanţilor la procesul de mediere
(1) În scopul asigurării confidenţialităţii procesului de mediere, părţile, mediatorul sau oricare
altă persoană care a participat la procesul de mediere nu poate divulga şi nu poate invoca în alt
proces de mediere, în instanţa de judecată sau arbitraj ori în afara unui proces informaţiile de
care a luat cunoştinţă în cadrul procesului de mediere sau în legătură cu acesta. Este interzisă, de
asemenea, divulgarea următoarelor informaţii:
a) propunerea unei părţi de a iniţia procesul de mediere sau exprimarea acordului unei părţi de
a participa la procesul de mediere;
b) opiniile sau propunerile enunţate de către una dintre părţi cu privire la o eventuală
soluţionare amiabilă a litigiului;
c) declaraţiile făcute de către o parte în cadrul procesului de mediere;
d) exprimarea acordului unei părţi de a accepta propunerile înaintate de către mediator;
e) actele întocmite exclusiv în scopurile procesului de mediere.
(2) Prin derogare de la prevederile alin. (1), divulgarea informaţiei confidenţiale este permisă,
prin acordul scris al părţilor, în cazul în care aceasta este necesară în cadrul procedurilor legale
privind executarea drepturilor care rezultă din tranzacție.
(3) Cu consimţămîntul scris al părţilor, mediatorul este în drept să facă declaraţii în favoarea
acestora, însă darea declaraţiilor, în aceste cazuri, exclude participarea lui ulterioară în procesul
de mediere.
(4) În scopul asigurării confidenţialităţii procesului de mediere, în temeiul şi în condiţiile legii,
mediatorul şi participanţii la mediere nu pot fi audiaţi în privinţa faptelor sau actelor de care au
luat cunoştinţă în cadrul procesului de mediere. Ca excepţie, în condiţiile art. 6 alin. (5),
mediatorul poate fi chemat în calitate de martor.
Capitolul II
COMPETENȚA INSTITUȚIILOR STATULUI ÎN
DOMENIUL MEDIERII
Articolul 8. Atribuțiile Ministerului Justiţiei
Ministerul Justiţiei are următoarele atribuţii în domeniul medierii:
a) elaborează, coordonează şi monitorizează implementarea documentelor de politici în
domeniul medierii;
b) instituie Consiliul de mediere şi aprobă, după consultarea acestuia, Regulamentul privind
organizarea şi funcţionarea Consiliului de mediere;
c) după consultarea Consiliului de mediere, aprobă Regulamentul privind atestarea
mediatorilor;
d) după consultarea Consiliului de mediere, aprobă Regulamentul privind acreditarea
furnizorilor de formare a mediatorilor;
e) eliberează atestatele de mediator;
f) suspendă şi încetează activitatea de mediator;
g) aprobă Regulamentul privind înregistrarea birourilor și organizațiilor de mediere;
h) ține Registrul de stat al mediatorilor;
i) la propunerea Consiliului de mediere, elaborează şi prezintă Ministerului Finanţelor
proiectul bugetului destinat medierii garantate de stat;
j) îndeplineşte alte atribuţii prevăzute de prezenta lege.
Articolul 9. Consiliul de mediere
(1) Consiliul de mediere (denumit în continuare Consiliu) este un organ colegial, cu statut de
persoană juridică de drept public, instituit în condiţiile prezentei legi pentru implementarea
politicilor în domeniul medierii.
Consiliul dispune de ștampilă cu denumirea sa în limba de stat.
(2) Consiliul este format din 9 membri, după cum urmează:
a) cinci mediatori;
b) un reprezentant al societății civile;
c) un membru desemnat de Consiliul Naţional pentru Asistenţă Juridică Garantată de Stat;
d) un reprezentant al avocaţilor desemnat de Consiliul Uniunii Avocaților;
e) un notar delegat de adunarea generală a notarilor.
(3) Membrii Consiliului prevăzuți la alin. (2) lit. a) și b) sînt selectați de către Ministerul
Justiției, prin concurs public, conform unui regulament aprobat de acesta. Pentru membrii
Consiliului indicați la alin. (2) lit. c)–e), instituția responsabilă desemnează cîte un supleant.
(4) Durata mandatului membrilor Consiliului este de 4 ani. Membrii Consiliului nu pot
exercita mai mult de două mandate consecutiv.
(5) Consiliul se convoacă în ședințe ordinare o dată pe lună. Şedinţele Consiliului sînt
deliberative în prezenţa a cel puţin 7 membri. Membrii Consiliului beneficiază, pentru fiecare
ședință ordinară la care participă, de o indemnizație echivalentă cu a zecea parte din salariul
mediu pe economie.
(6) Consiliul adoptă hotărîri cu votul majorităţii membrilor prezenţi. În procedura de votare nu
este admisă abţinerea de la vot. Opinia separată a membrului Consiliului se anexează la hotărîre,
la cererea acestuia.
(7) Calitatea de membru al Consiliului încetează:
a) la expirarea mandatului;
b) la cerere;
c) în caz de deces;
d) prin revocare.
(8) Membrul Consiliului poate fi revocat înainte de expirarea mandatului în situația în care
acesta nu corespunde cerințelor pentru candidații la funcția de membru al Consiliului, stabilite în
Regulamentul privind organizarea și funcționarea Consiliului de mediere, sau dacă acesta nu mai
face parte din instituția care l-a desemnat. Revocarea are loc prin decizia instituției care l-a
desemnat, la demersul Consiliului, aprobat prin hotărîre cu votul secret al majorității membrilor
acestuia. Noul membru al Consiliului este desemnat pentru un nou mandat.
(9) În vederea exercitării atribuţiilor sale, Consiliul poate forma comisii specializate.
Competenţa, modul de formare şi de funcţionare a comisiilor sînt stabilite prin regulamente
aprobate de Ministerul Justiţiei, la propunerea Consiliului.
(10) Asistența tehnico-materială și activitatea de secretariat a Consiliului sînt asigurate de
către Ministerul Justiției.
Articolul 10. Atribuţiile Consiliului
(1) Consiliul are următoarele atribuţii:
a) promovează medierea ca modalitate de soluţionare alternativă a litigiilor;
b) înaintează propuneri și participă la elaborarea politicilor şi perfecţionarea cadrului normativ
în domeniul medierii;
c) implementează politicile în domeniul medierii, inclusiv al medierii garantate de stat;
d) elaborează proiecte de acte normative necesare pentru asigurarea funcţionării Consiliului şi
pentru desfăşurarea activităţii de mediator și le prezintă Ministerului Justiției pentru promovare;
e) aprobă Codul deontologic al mediatorului;
f) stabileşte şi aprobă standardele de formare iniţială şi continuă a mediatorilor şi acreditează
furnizorii de formare a mediatorilor conform regulamentului aprobat de Ministerul Justiției;
g) verifică modul de organizare şi desfăşurare a cursurilor de mediere, precum şi modul de
respectare a standardelor de pregătire iniţială şi continuă a mediatorilor;
h) organizează examenul de atestare a mediatorilor;
i) decide cu privire la eliberarea atestatelor de mediator, precum şi cu privire la suspendarea,
încetarea și reluarea activității de mediator;
j) examinează plîngerile privind activitatea mediatorilor, constată abaterile disciplinare şi
decide cu privire la sancţionarea disciplinară a mediatorilor;
k) ține lista furnizorilor de formare a mediatorilor, precum și alte materiale informative, și
asigură accesul persoanelor interesate, autorităţilor publice, instanţelor de judecată şi organelor
de urmărire penală la acestea;
l) prezintă Ministerului Justiţiei propuneri privind cheltuielile destinate medierii pentru a fi
incluse în bugetul de stat;
m) prezintă Ministerului Justiției rapoarte semestriale privind utilizarea mijloacelor financiare
destinate medierii garantate de stat;
n) elaborează şi implementează programe-pilot şi alte programe în domeniul medierii;
o) exercită alte atribuţii în condiţiile prezentei legi.
(2) Consiliul prezintă, la solicitarea Ministerului Justiției, rapoarte de activitate. În luna
februarie a fiecărui an, Consiliul publică pe pagina sa web oficială raportul anual cu privire la
implementarea politicilor de mediere şi, în acest scop, solicită informaţii de la mediatori,
organizaţiile de mediere, instanţele de judecată, organele de urmărire penală, autorităţile publice
și alte instituții și organizații.
Articolul 11. Preşedintele Consiliului
(1) Consiliul este condus de un preşedinte, ales prin vot secret de către majoritatea membrilor
acestuia pe o durată de 2 ani. Președintele Consiliului poate fi ales pentru două mandate
consecutive.
(2) Pe perioada mandatului său, președintele poate fi revocat prin ordinul ministrului justiției,
la propunerea majorității membrilor aleși ai Consiliului, daca nu își exercită atribuțiile conform
legislației.
(3) Preşedintele Consiliului are următoarele atribuţii:
a) reprezintă Consiliul în relaţiile acestuia cu persoanele fizice şi juridice din ţară şi din
străinătate;
b) organizează şi conduce şedinţele Consiliului;
c) semnează hotărîrile adoptate de Consiliu;
d) organizează executarea hotărîrilor Consiliului;
e) exercită alte atribuţii prevăzute în Regulamentul privind organizarea și funcționarea
Consiliului de mediere.
Capitolul III
STATUTUL MEDIATORULUI ŞI FORMELE DE
ORGANIZARE A ACTIVITĂŢII DE MEDIATOR
Articolul 12. Condiţiile de dobîndire a calităţii de mediator
(1) Poate deveni mediator persoana care îndeplineşte cumulativ următoarele condiţii:
a) în privinţa ei nu este instituită o măsură de ocrotire judiciară sub forma tutelei;
[Art.12 al.(1), lit.a) în redacția LP238 din 08.11.18, MO441-447/30.11.18 art.709]
b) deţine diplomă de studii superioare de licență;
c) nu a fost condamnată anterior pentru infracţiuni grave, deosebit de grave, excepţional de
grave, săvîrşite cu intenţie;
d) nu are antecedente penale pentru infracțiuni ușoare și mai puțin grave;
e) are reputație ireproșabilă;
f) este aptă, din punct de vedere medical, pentru exercitarea acestei profesii;
g) a absolvit cursurile de formare iniţială a mediatorilor;
h) a susținut examenul de atestare a mediatorilor.
(2) Calitatea de mediator se confirmă prin atestatul eliberat de Ministerul Justiţiei în
conformitate cu prevederile Regulamentului privind atestarea mediatorilor. Atestatul de mediator
se eliberează contra unei plăţi în mărime de 450 de lei, achitate în contul Ministerului Justiţiei.
(3) Persoana care întruneşte condiţiile de la alin. (1) lit. a)–d) şi care a dobîndit calitatea de
mediator în străinătate este în drept să solicite Consiliului recunoaşterea calităţii de mediator
conform Regulamentului privind atestarea mediatorilor.
(4) Cetăţeanul străin sau apatridul poate dobîndi calitatea de mediator în Republica Moldova
dacă corespunde cerinţelor prevăzute la alin. (1).
Articolul 13. Formarea iniţială şi continuă a mediatorilor
(1) Formarea iniţială şi continuă a mediatorilor se asigură prin organizarea cursurilor de
instruire de către furnizorii de formare acreditaţi de Consiliu.
(2) Formarea iniţială și continuă a mediatorilor se desfășoară conform standardelor de formare
aprobate de Consiliu.
(3) Mediatorul este obligat să urmeze instruirea continuă cu o durată de cel puţin 20 de ore
academice anual în primii 5 ani de activitate şi de cel puţin 10 ore academice anual în fiecare an
următor, avînd obligaţia să prezinte Consiliului, pînă la data de 25 decembrie a fiecărui an,
documentele privind efectuarea instruirii continue. În cadrul formării continue, mediatorii se pot
specializa într-un anumit domeniu.
Notă: Art.13 alin.(3) intră în vigoare din 21.08.16
(4) În cazul în care mediatorul a absolvit un curs de formare iniţială sau continuă organizat în
Republica Moldova sau în alt stat de către un furnizor de formare acreditat în statul respectiv,
certificatul care confirmă instruirea este supus procedurii de recunoaştere conform
Regulamentului privind atestarea mediatorilor.
Articolul 14. Registrul de stat al mediatorilor
(1) Mediatorii care desfăşoară activitate de mediator în cadrul unui birou de mediere sau în
cadrul unei organizaţii de mediere sînt înscrişi în Registrul de stat al mediatorilor, ținut de
Ministerul Justiției. Informația din Registrul de stat al mediatorilor se publică pe pagina web
oficială a Ministerului Justiţiei şi cea a Consiliului, cu respectarea legislației privind protecția
datelor cu caracter personal.
(2) Structura și modalitatea de ținere a Registrului de stat al mediatorilor se stabilesc de
Guvern.
(3) Mediatorul are obligaţia de a informa Consiliul despre locul desfăşurării activităţii și
despre schimbarea datelor înscrise în Registrul de stat al mediatorilor în termen de cel mult 30 de
zile de la data modificării acestora.
(4) Instanţele de judecată, autorităţile administraţiei publice locale şi organele de urmărire
penală vor asigura plasarea la sediul lor, în locurile uşor accesibile publicului, a informaţiei
despre mediatori, birourile şi organizaţiile de mediere.
Articolul 15. Biroul de mediere
(1) Biroul de mediere poate fi creat de unul sau mai mulți mediatori asociați în baza
contractului de societate civilă. Biroul de mediere nu dispune de capacitate juridică şi nu
participă în raporturile juridice, reprezentînd sediul profesional al mediatorilor.
(2) Sediul biroului de mediere se înregistrează în Registrul de stat al mediatorilor.
(3) Mediatorul poate contracta, în condițiile legii, personalul și serviciile necesare pentru
desfăşurarea activităţii biroului de mediere.
(4) Mediatorul poate fi inclus, în baza cererii scrise, în una sau mai multe liste ale
mediatorilor, ținute de organizaţiile de mediere, necondiționat de faptul că îşi desfăşoară sau nu
activitatea în cadrul unui birou de mediere.
(5) Avocaţii şi notarii care au dobîndit calitatea de mediator pot desfăşura activitatea de
mediator fără constituirea unui birou de mediere și fără includerea lor în lista mediatorilor ţinută
de o organizaţie de mediere.
Articolul 16. Organizaţia de mediere
(1) Organizaţia de mediere este creată de persoane fizice și/sau juridice.
(2) Organizația de mediere este înregistrată de Agenția Servicii Publice, conform prevederilor
Legii nr. 837-XIII din 17 mai 1996 cu privire la asociațiile obștești. Pentru înregistrarea
organizației de mediere este obligatorie prezentarea avizului Consiliului.
(3) Consiliul își exprimă acordul privind înregistrarea organizației de mediere, cu condiția că
aceasta va anexa la actele de constituire următoarele:
a) lista de cel puţin 2 mediatori care întrunesc criteriile de calificare, stabilite de organizaţie, şi
care au consimţit înscrierea pe listă;
b) regulile privind desfășurarea procesului de mediere în condiţiile prezentei legi;
c) regulile privind evaluarea şi controlul calităţii serviciilor prestate de mediatorii înscrişi pe
lista aprobată de organizaţie, în conformitate cu Codul deontologic al mediatorului şi legislaţia în
vigoare.
(4) Actele de constituire a organizaţiei de mediere, actele ce reglementează prestarea
serviciilor de mediere de către mediatorii din cadrul organizaţiei şi lista mediatorilor aprobată de
aceasta sînt publice.
(5) Organizația de mediere, la solicitarea părților, recomandă sau desemnează unul sau mai
mulți mediatori pentru medierea litigiului.
(6) Organizaţia de mediere poate fi acreditată ca furnizor de formare iniţială sau continuă a
mediatorilor în anumite domenii ale medierii, în condițiile prezentei legi.
(7) Modificările şi completările în statutul organizaţiei de mediere, în partea ce se referă la
modificarea domeniului de activitate, se efectuează cu informarea Consiliului.
(8) Certificatul de înregistrare a organizaţiei de mediere poate fi retras în temeiul hotărîrii
instanţei de judecată sau hotărîrii Consiliului. Certificatul de înregistrare se retrage, prin hotărîre
a Consiliului, în următoarele situații:
a) la solicitarea organizaţiei de mediere, drept urmare a renunțării la activitatea în domeniu;
b) în cazul în care organizația de mediere nu mai întruneşte criteriile stabilite pentru
înregistrare.
Articolul 17. Drepturile şi obligaţiile profesionale
ale mediatorului
(1) Mediatorul este obligat să acţioneze cu profesionalism, promptitudine, diligenţă şi bună-
credinţă, în conformitate cu legislaţia Republicii Moldova, bunele moravuri şi normele
deontologice.
(2) Mediatorul are dreptul de a informa publicul cu privire la exercitarea activității sale, cu
respectarea principiului confidențialității. Condițiile în care se poate face publicitate profesiei
sînt stabilite de Consiliu.
(3) Mediatorul nu este în drept să ofere consultaţii juridice părţilor cu privire la litigiul supus
medierii.
(4) Mediatorii se pot asocia în asociaţii profesionale locale, naționale și/sau internaționale.
(5) Mediatorii sînt obligați să țină arhivă și registre proprii, precum și să asigure evidența
financiar-contabilă a plăților încasate.
(6) Mediatorul are dreptul să aplice un model propriu de organizare a procesului de mediere,
cu respectarea dispozițiilor și principiilor prevăzute de prezenta lege.
(7) Mediatorul poate avea și alte drepturi și obligații prevăzute de legislație și de contractul de
mediere.
Articolul 18. Plata pentru activitatea de mediere
(1) Mediatorul are dreptul la onorariu, precum şi la compensarea cheltuielilor ocazionate de
mediere, în mărimea stabilită prin acord cu părţile. Mediatorul poate negocia cu partea care l-a
contactat avansarea cheltuielilor legate de căutarea și contactarea celeilalte părți.
(2) În cazul medierii garantate de stat, remunerarea mediatorilor se efectuează în modul stabilit
de Guvern.
(3) Mediatorul nu este în drept să perceapă onorarii pentru sesiunea de informare cu privire la
mediere, explicaţiile sau recomandările oferite părţilor cu privire la procesul medierii pînă la
încheierea contractului de mediere.
(4) În cazul în care procesul de mediere nu are loc sau mediatorul s-a retras din procesul de
mediere în condiţiile art. 5 alin. (1), el este obligat să restituie plăţile percepute în termenul şi
mărimea stabilite în contractul de mediere, dacă părţile nu au convenit altfel.
(5) Onorariul mediatorului și alte cheltuieli legate de procesul de mediere sînt suportate de
părţi în proporţii egale, dacă prin contractul de mediere nu s-a stabilit altfel.
Articolul 19. Răspunderea disciplinară a mediatorului
(1) Mediatorul poartă răspundere pentru:
a) încălcarea obligaţiilor profesionale prevăzute de lege şi de normele deontologice;
b) încălcarea reglementărilor privind conflictul de interese, confidenţialitatea, neutralitatea şi
imparţialitatea.
(2) Mediatorul nu poartă răspundere pentru eşecul părţilor de a ajunge la un compromis
privind soluţionarea amiabilă a litigiului şi nici pentru neexecutarea condiţiilor tranzacției
încheiate de părţi.
(3) Orice persoană interesată poate sesiza Consiliul în legătură cu nerespectarea de către
mediator a obligaţiilor sale. Consiliul este în drept să se autosesizeze. Procedura de examinare a
sesizărilor este stabilită de către Consiliu. Rezultatele examinării sesizării se aduc la cunoştinţa
mediatorului şi autorului sesizării.
(4) Mediatorului i se pot aplica, în raport cu gravitatea abaterii, următoarele sancţiuni
disciplinare:
a) avertisment;
b) mustrare;
c) suspendarea activităţii de mediator pe o durată de la o lună la 6 luni;
d) retragerea atestatului de mediator.
(5) Sancţiunea disciplinară se aplică, prin hotărîre a Consiliului, în termen de 6 luni de la data
constatării abaterii disciplinare, dar nu mai tîrziu de un an de la data comiterii acesteia. În cazul
în care dintr-o hotărîre definitivă a unei instanţe judecătoreşti naţionale sau internaţionale rezultă
săvîrşirea unei abateri disciplinare, sancţiunea disciplinară se aplică în termen de un an de la data
în care a devenit definitivă hotărîrea instanţei judecătoreşti naţionale sau internaţionale. Hotărîrea
Consiliului privind aplicarea sancțiunilor disciplinare poate fi contestată în instanţa de contencios
administrativ.
(6) Răspunderea disciplinară pentru cauzarea de prejudicii prin încălcarea obligaţiilor sale
profesionale nu scuteşte mediatorul de răspunderea civilă, penală sau contravențională.
(7) Pentru a asigura repararea prejudiciului material cauzat în procesul exercitării profesiei,
mediatorul este în drept  să încheie, în condiţiile legii, contract de asigurare de răspundere civilă.
Suma minimă asigurată pentru un an de activitate se stabileşte de către Consiliu.
Articolul 20. Suspendarea şi încetarea activităţii de mediator
(1) Activitatea de mediator se suspendă:
a) în cazul unei incompatibilități prevăzute de lege;
b) la cererea scrisă a mediatorului, pentru un termen nelimitat, dacă acesta nu a indicat un
termen;
c) în cazul aplicării sancţiunii disciplinare de suspendare a activității de mediator;
d) pentru un termen de cel mult un an, în cazul neparticipării la programele de formare
continuă în conformitate cu art. 13, pînă la prezentarea dovezilor de participare la cursurile
respective;
e) pentru un termen de cel mult 2 ani, în cazul neexercitării profesiei de mediator în cadrul
unui birou de mediere şi/sau al unei organizaţii de mediere în condiţiile stabilite la art. 15 şi/sau
art. 16, pînă la prezentarea dovezilor corespunzătoare;
f) dacă în privința mediatorului se începe urmărirea penală, pînă la rămînerea definitivă a
hotărîrii instanței judecătorești.
(2) Activitatea de mediator încetează:
a) la cerere, prin renunţarea scrisă a mediatorului;
b) în cazul în care rămîne definitivă hotărîrea judecătorească privind instituirea măsurii de
ocrotire judiciare sub forma tutelei în privinţa mediatorului;
[Art.20 al.(2), lit.b) în redacția LP238 din 08.11.18, MO441-447/30.11.18 art.709]
c) în cazul aplicării sancţiunii disciplinare de retragere a atestatului de mediator;
d) în cazul neprezentării, timp de un an de la data suspendării activității de mediator în temeiul
alin. (1) lit. d), a dovezilor de participare la programele de formare continuă;
e) în cazul neprezentării, timp de 2 ani de la data suspendării activităţii de mediator în temeiul
alin. (1) lit. e), a dovezilor de exercitare a profesiei de mediator în condiţiile stabilite la art. 15
şi/sau art.16;
f) odată cu rămînerea definitivă şi irevocabilă a unei hotărîri judecătoreşti de condamnare
pentru săvîrşirea unei infracţiuni.
(3) Cererea privind suspendarea, reluarea sau încetarea activităţii de mediator se adresează
Consiliului şi se examinează în termen de 30 de zile de la data depunerii.
(4) Hotărîrile Consiliului privind suspendarea, reluarea sau încetarea activităţii de mediator se
publică pe pagina web oficială a Ministerului Justiţiei şi cea a Consiliului. În termen de 10 zile,
Consiliul va efectua modificările corespunzătoare în Registrul de stat al mediatorilor.
(5) Hotărîrile Consiliului privind suspendarea sau încetarea activităţii de mediator pot fi
contestate în instanţa de contencios administrativ.
Capitolul IV
PROCESUL DE MEDIERE
Articolul 21. Inițierea medierii
(1) Medierea poate fi iniţiată de către oricare dintre părţi, din proprie iniţiativă, precum şi la
recomandarea autorităţilor publice, instanţelor judecătoreşti sau organului de urmărire penală. În
cadrul procesului judiciar, instanţa propune părţilor să participe la o şedinţă de informare cu
privire la soluţionarea litigiilor prin mediere.
(2) Inițierea medierii în condițiile prezentei legi constituie temei pentru suspendarea
procesului civil sau procedurii arbitrale de la data semnării contractului de mediere.
(3) Părţile pot desemna prin acord comun unul sau mai mulţi mediatori sau pot solicita unei
organizaţii de mediere desemnarea unui mediator conform regulilor aprobate de organizaţia
respectivă.
(4) Părțile se pot prezenta împreună la mediator. În cazul în care se prezintă doar una dintre
părți, mediatorul, la cererea acesteia, va adresa celeilalte părți invitația scrisă în vederea
informării și acceptării medierii, stabilind un termen de cel mult 15 zile, dacă în convenţia de
mediere nu este prevăzut alt termen. În litigiile cu element de extraneitate, acest termen este de
30 de zile. Invitaţia se transmite prin orice mijloace care asigură confirmarea primirii acesteia.
Partea solicitantă va furniza mediatorului datele necesare contactării celeilalte părţi.
(5) Părţile sînt în drept de a determina prin acord comun toate aspectele ce ţin de iniţierea,
derularea şi finalizarea procesului de mediere.
(6) Mediatorul, pînă la încheierea contractului de mediere, este obligat să informeze părţile
despre scopul medierii, procedură, drepturile şi obligaţiile mediatorului şi ale părţilor, precum şi
despre consecinţele procesului de mediere, efectele semnării unei tranzacţii şi despre
consecinţele nerespectării prevederilor tranzacţiei semnate.
(7) Procesul de mediere începe la data semnării contractului de mediere. Dacă partea nu a
acceptat invitația scrisă conform prevederilor alin. (4) sau a refuzat participarea la mediere,
procesul de mediere se consideră neînceput.
(8) Contractul de mediere se încheie în formă scrisă. Contractul de mediere nu poate cuprinde
clauze care contravin legii sau ordinii publice și trebuie să corespundă cerinţelor minime stabilite
de Consiliu.
Articolul 22. Desfăşurarea medierii
(1) Medierea se întemeiază pe cooperarea părţilor şi utilizarea de către mediator a unor metode
şi tehnici specifice, bazate pe comunicare şi negociere.
(2) Medierea litigiului are loc într-un termen care nu va depăşi 3 luni de la data încheierii
contractului de mediere, dacă părţile nu au stabilit de comun acord alt termen. Pînă la expirarea
termenului stabilit inițial, părțile pot solicita prelungirea acestuia. În cazul în care litigiul este
deferit medierii în cadrul unui proces judiciar, termenul de mediere poate fi prelungit doar cu
acordul organului de urmărire penală sau al instanței de judecată.
(3) Mediatorul este în drept să se informeze în privinţa fondului cauzei.
(4) Părţile decid, de comun acord şi cu asistenţa mediatorului, asupra regulilor şi duratei
procesului de mediere. Dacă părţile nu au ajuns la o înţelegere privind regulile de desfăşurare a
procesului de mediere, mediatorul este în drept să desfăşoare procesul de mediere în maniera pe
care acesta o consideră potrivită, fiind luate în considerare circumstanţele litigiului, doleanţele
părţilor şi necesitatea desfăşurării procedurii într-un termen rezonabil.
(5) Părţile sînt în drept să renunţe la mediere în orice moment.
(6) Părţile participă la procesul de mediere personal. În cazul în care una dintre parți, din
motive întemeiate, nu poate participa personal la procesul de mediere, ea va împuternici un
reprezentant dacă partea adversă acceptă desfăşurarea medierii cu participarea reprezentantului.
(7) Pe parcursul procesului de mediere, părţile pot fi asistate de avocați, traducători și/sau
interpreţi, precum și de specialiști în domeniul respectiv. Cu consimţămîntul părţilor, la procesul
de mediere pot participa şi alte persoane.
(8) Pe durata desfăşurării procesului de mediere, mediatorul se poate întruni în sesiuni
comune, cu ambele părţi, sau în sesiuni separate, cu fiecare parte.
Articolul 23. Încetarea medierii
(1) Medierea încetează:
a) la semnarea de către părţi a tranzacţiei;
b) la constatarea de către mediator a imposibilităţii părţilor de a ajunge la un acord;
c) la renunțarea uneia sau a ambelor părţi la mediere;
d) la expirarea termenului stabilit pentru procesul de mediere, dacă părțile nu au solicitat
prelungirea acestuia;
e) la retragerea mediatorului din procesul de mediere în condiţiile art. 5 alin. (1);
f) în caz de deces al părţii persoană fizică sau de lichidare a părţii persoană juridică.
(2) Încetarea medierii se consemnează într-un proces-verbal, potrivit modelului aprobat de
Consiliu, semnat de mediator, care se înmînează părţilor şi, după caz, se prezintă instanţei de
judecată, de arbitraj sau organului de urmărire penală. În procesul-verbal nu se include
informația referitoare la conținutul sesiunilor de mediere, opinia mediatorului referitoare la
comportamentul părților, precum și altă informație a cărei divulgare contravine principiului
confidențialității.
(3) Mediatorul este obligat să asigure păstrarea procesului-verbal şi a materialelor aferente
procesului de mediere timp de 4 ani de la data încetării procesului de mediere, conform unui
regulament aprobat de Consiliu.
(4) Reluarea procesului de mediere cu atragerea aceluiaşi sau a unui alt mediator are loc în
condiţiile art. 21.
Articolul 24. Soluționarea litigiului
(1) Părţile convin, de comun acord, asupra condițiilor de soluționare a litigiului. Mediatorul nu
are putere de decizie asupra acestor condiţii, dar, la cererea părţilor, poate înainta propuneri
privind opțiunile de soluţionare a litigiului.
(2) Înainte ca tranzacția să fie semnată, părţile sînt în drept, de comun acord, să solicite o
pauză pentru a consulta opinia unor experţi şi pentru a face comentarii, astfel încît să-şi poată
exprima consimţămîntul liber şi în cunoştinţă de cauză.
(3) Părțile sînt în drept să formuleze în scris condițiile de soluționare a litigiului. Condițiile de
formă, conținut și caracterul obligatoriu al tranzacției sînt reglementate de prezenta lege și alte
acte normative.
Capitolul V
MEDIEREA ÎN DOMENII SPECIFICE
Secțiunea 1
Medierea în litigiile civile
Articolul 25. Medierea în litigiile civile
(1) Pot fi supuse medierii litigiile civile cu privire la drepturile şi obligaţiile care sînt sau pot
face obiect de examinare în instanţa de judecată sau arbitraj şi de care părţile pot dispune liber
prin tranzacţie, în condiţiile legii.
(2) Medierea în litigiile civile poate avea loc în afara procesului judiciar sau arbitral, precum și
în cadrul procesului judiciar sau arbitral.
Articolul 26. Medierea în litigiile civile cu element
de extraneitate
(1) Litigiile civile cu element de extraneitate pot fi supuse medierii în condițiile prezentei legi.
(2) În sensul prezentei legi, este cu element de extraneitate un litigiu în care cel puţin una
dintre părţi îşi are domiciliul sau sediul în afara Republicii Moldova la data la care:
a) părţile au încheiat o convenţie de mediere în condiţiile art. 31;
b) părţile au fost obligate, de către instanţa de judecată din statul unde a fost depusă cererea de
chemare în judecată, să recurgă la mediere potrivit prevederilor legale ale statului respectiv.
(3) Un litigiu civil este, în egală măsură, cu element de extraneitate dacă, la data menţionată la
alin. (2) lit. a) sau b), părţile îşi au domiciliul sau sediul în Republica Moldova, dar:
a) procedurile judiciare pentru soluţionarea litigiului urmează a fi iniţiate într-un alt stat;
b) obiectul litigiului se referă la obligaţii ce urmează a fi executate într-un alt stat sau bunurile
care constituie obiectul litigiului se află pe teritoriul altui stat;
c) locul desfăşurării activităţii de bază a uneia dintre părţi se află într-un alt stat.
Articolul 27. Particularităţile medierii în litigiile de familie
(1) Pot fi supuse medierii neînţelegerile dintre soţi privind continuarea căsătoriei, exercitarea
drepturilor şi obligaţiilor părinteşti, stabilirea domiciliului copiilor, întreţinerea copiilor şi a altor
membri ai familiei inapţi de muncă, precum şi orice alte neînţelegeri ce apar în raporturile
familiale.
(2) Clauza de mediere poate fi inclusă în contractul matrimonial.
(3) În litigiile de familie care vizează interesele copilului, părţile sînt în drept să prezinte
avizul autorităţii tutelare.
(4) Dacă în procesul de mediere a unui litigiu de familie apar circumstanțe care creează sau ar
putea crea un pericol pentru creșterea și dezvoltarea normală a copilului sau care lezează
interesele lui legale, mediatorul este obligat să informeze autoritatea tutelară şi este în drept să se
retragă din procesul de mediere.
(5) Tranzacția cu privire la soluţionarea litigiului de familie, care vizează creșterea și
dezvoltarea normală sau interesul superior al copilului, se depune de către părţi la autoritatea
tutelară competentă pentru informare.
Articolul 28. Particularităţile medierii în litigiile
privind protecţia consumatorilor
(1) Pot fi supuse medierii litigiile în domeniul protecţiei consumatorilor în cazul în care
consumatorul invocă existenţa unui prejudiciu ca urmare a achiziţionării unor produse sau
servicii defectuoase, nerespectarea clauzelor contractuale ori a garanţiilor acordate, existenţa
unor clauze abuzive cuprinse în contractul încheiat între consumator şi agentul economic ori
încălcarea altor drepturi stabilite de legislaţia privind protecția consumatorilor.
(2) Asociațiile obștești pentru protecția consumatorilor pot fi înregistrate în calitate de
organizații de mediere și/sau acreditate în calitate de furnizori de formare, în condițiile prezentei
legi.
(3) Standardele de formare continuă a mediatorilor în domeniul protecției consumatorilor se
elaborează și se aprobă de către Consiliu, cu consultarea Agenţiei pentru Protecția
Consumatorilor şi Supravegherea Pieţei.
27.10.17]
Articolul 29. Particularităţile medierii în litigiile de muncă
(1) Pot fi supuse medierii următoarele litigii de muncă:
a) litigiile individuale de muncă ce ţin de plata despăgubirilor, în cazul neîndeplinirii sau
îndeplinirii necorespunzătoare a obligaţiilor de către una dintre părţile contractului individual de
muncă;
b) litigiile individuale de muncă privind încheierea, executarea, modificarea, suspendarea,
încetarea şi nulitatea contractului individual de muncă;
c) conflictele colective de muncă, în cazul în care părţile conflictului nu au ajuns la o
înţelegere sau nu sînt de acord cu decizia comisiei de conciliere.
(2) Standardele de formare continuă a mediatorilor în domeniul litigiilor de muncă se
elaborează și se aprobă de către Consiliu, cu consultarea Confederației Naționale a Sindicatelor
din Moldova.
Articolul 30. Medierea în litigiile de contencios administrativ
(1) În litigiile izvorîte din raporturile de contencios administrativ, dispoziţiile prezentei legi se
aplică în măsura în care nu contravin legislaţiei care reglementează negocierea tranzacţiilor cu
participarea persoanelor juridice de drept public şi condiţiile de încheiere a acestor tranzacţii.
(2) Autoritățile publice și organizațiile de mediere care organizează servicii de mediere în
domeniul litigiilor de contencios administrativ pot stabili criterii suplimentare privind calificarea
mediatorilor care urmează a fi antrenați în medierea acestor litigii și pot aproba liste de
mediatori.
Articolul 31. Convenţia de mediere
(1) Convenţia de mediere se încheie în formă scrisă, înainte sau după apariţia litigiului, şi
poate să îmbrace una din următoarele forme:
a) clauză de mediere inserată în contract;
b) acord de mediere de sine stătător.
(2) Validitatea clauzei contractuale prin care părţile consimt de a supune medierii litigiile
legate de valabilitatea, încheierea, interpretarea, executarea sau desfacerea contractului este
independentă de validitatea contractului în care a fost înscrisă clauza. Referinţa dintr-un contract
la un alt înscris încheiat de aceleași părți, ce conţine o clauză de mediere, valorează ca o
convenţie de mediere scrisă dacă referinţa este suficientă de a face clauza parte din contract.
(3) În cazul în care părţile în proces au încheiat o convenţie de mediere şi una dintre ele o
invocă în instanţa de judecată, aceasta din urmă îşi verifică competenţa. Instanţa va reţine spre
soluţionare cauza dacă:
a) pîrîtul şi-a formulat apărarea în fond fără nicio rezervă, întemeiată pe convenţia de mediere;
b) convenţia de mediere este lovită de nulitate, şi-a pierdut valabilitatea ori este nesusceptibilă
de executare;
c) procesul de mediere nu poate avea loc din cauze vădit imputabile pîrîtului.
(4) În alte cazuri decît cele prevăzute la alin. (3), instanţa de judecată, la cererea uneia dintre
părţi, îşi va declina competenţa dacă va constata existenţa unei convenţii de mediere.
(5) Partea pierde dreptul să invoce convenţia de mediere în instanţa de judecată dacă:
a) nu a acceptat invitația celeilalte părţi sau a mediatorului de a participa la mediere;
b) a refuzat anterior participarea la mediere.
Articolul 32. Tranzacţia
(1) Tranzacţia este acordul încheiat de părţi şi contrasemnat de mediator, ca urmare a
procesului de mediere, prin care părţile consimt asupra soluţionării amiabile a unui litigiu.
(2) Tranzacţia trebuie să corespundă condiţiilor de valabilitate prevăzute de prezenta lege,
Codul civil şi de alte acte legislative.
(3) Nu se admite includerea în tranzacţie a clauzelor care:
a) se referă la drepturi şi obligaţii de care părţile nu pot dispune liber prin tranzacţie;
b) încalcă normele imperative ale legii, ordinea publică şi bunele moravuri;
c) sînt în mod evident inechitabile;
d) prejudiciază interesul superior al copilului;
e) încalcă drepturile unor terţe persoane neantrenate în procesul medierii.
Articolul 33. Executarea tranzacției
(1) Tranzacția este obligatorie pentru părți și se execută benevol în termen de 20 de zile, dacă
părțile nu au stabilit altfel.
(2) Dacă tranzacția încheiată în cadrul unui proces de mediere, care a avut loc în afara
procesului civil, nu este executată benevol, pentru a fi executată silit, aceasta poate fi, după caz:
a) confirmată de către instanța de judecată în condiţiile Codului de procedură civilă; sau
b) învestită cu formulă executorie de către notar, în condițiile stabilite de lege, dacă a fost
încheiată între persoane juridice.
(3) În cazul în care litigiul a fost soluţionat prin mediere în cadrul procesului judiciar, dar
tranzacția nu a fost executată benevol, pentru a fi pasibilă de executare silită, la solicitarea părții
interesate, tranzacția este confirmată de către instanța de judecată în condiţiile Codului de
procedură civilă.
(4) În cazul în care litigiul a fost soluţionat prin mediere în cadrul procesului arbitral, dar
tranzacția nu a fost executată benevol, pentru a fi pasibilă de executare silită, la solicitarea părții
interesate, tranzacţia se aprobă prin hotărîre arbitrală în condiţiile legii.
Articolul 34. Suspendarea termenelor de prescripţie
pe durata medierii
(1) Iniţierea medierii în condiţiile prezentei legi suspendă termenele de prescripţie pentru părţi
pe durata desfăşurării procesului de mediere, în condiţiile art. 274 din Codul civil.
(2) Dacă părţile nu încheie tranzacția, termenul de prescripţie continuă să curgă de la data
încetării medierii în condiţiile art. 23.
Secțiunea a 2-a
Medierea în cauzele penale și contravenționale
Articolul 35. Generalităţi privind medierea
în cauzele penale şi contravenţionale
(1) Procesul de mediere în cauzele penale şi contravenţionale este reglementat de prezenta
lege, Codul penal, Codul de procedură penală şi Codul contravenţional.
(2) Părţi la medierea în cauzele penale şi contravenţionale sînt victima şi făptuitorul.
(3) Dacă la medierea în cauzele penale una dintre părţi este minor, participarea pedagogului
sau psihologului este obligatorie.
(4) Procesul de mediere nu substituie procesul penal sau contravenţional.
(5) Faptul participării la mediere nu poate servi ca dovadă a recunoaşterii vinovăţiei.
(6) La medierea dintre partea civilă şi partea civilmente responsabilă se aplică corespunzător
prevederile prezentei legi referitoare la medierea litigiilor civile.
Articolul 36. Mediatorul în cauzele penale
şi contravenţionale
Nu poate fi admis în calitate de mediator în cauzele penale şi contravenţionale: ofiţerul de
urmărire penală, procurorul, judecătorul, avocatul uneia dintre părţi, precum şi persoana
incompatibilă în baza unor prevederi legale speciale.
Articolul 37. Informaţia oferită mediatorului
în cauzele penale şi contravenţionale
(1) Organul de urmărire penală sau instanța de judecată trebuie să informeze mediatorul,
înainte de începerea procesului de mediere, despre elementele semnificative ale cazului conform
normelor Codului de procedură penală şi Codului contravenţional.
(2) Mediatorul poartă răspundere, în condiţiile legii, pentru divulgarea informaţiei puse la
dispoziţia lui la etapa de urmărire penală sau de judecare a cauzei penale ori de judecare a cauzei
contravenționale.
Articolul 38. Tranzacția în cauzele penale
şi contravenţionale
(1) Mediatorul trebuie să prezinte organului de urmărire penală sau instanței de judecată
procesul-verbal în care a fost consemnat temeiul încetării procesului de mediere.
(2) Tranzacția se întocmește în condiţiile Codului de procedură penală sau ale Codului
contravenţional și se anexează la procesul-verbal întocmit de mediator.
(3) Nesemnarea tranzacției în cauzele penale sau contravenționale nu poate prejudicia situaţia
părţilor.
Capitolul VI
SUSŢINEREA MEDIERII DE CĂTRE STAT
Articolul 39. Motivarea părţilor pentru recurgerea
la soluţionarea litigiului prin mediere
(1) Părţile care recurg la mediere sînt scutite de achitarea taxei de stat pentru confirmarea sau
învestirea cu formulă executorie a tranzacției în condițiile art. 33.
(2) În cazul în care, pînă la depunerea cererii de chemare în judecată, părţile au participat la
procesul de mediere, dar procesul de mediere a încetat fără încheierea tranzacţiei, atunci, la
depunerea cererii de chemare în judecată, taxa de stat se reduce cu 25%.
(3) Părţile care recurg la mediere după depunerea cererii de chemare în judecată beneficiază de
următoarele facilităţi:
a) eşalonarea achitării taxei de stat;
b) în cazul finalizării procesului de mediere prin tranzacţia asupra tuturor pretenţiilor, taxa de
stat se restituie în proporţie de:
100% – pentru împăcarea în instanţa de fond;
75% – pentru împăcarea în instanţa de apel;
50% – pentru împăcarea în instanţa de recurs;
c) în cazul finalizării procesului de mediere cu împăcarea parţială a părţilor asupra pretențiilor
patrimoniale, taxa de stat se reduce și se restituie proporţional valorii pretenției soluționate prin
împăcare.
(4) Cererea privind confirmarea tranzacţiei se examinează în regim de urgenţă, în cel mult 15
zile lucrătoare de la data depunerii acesteia.
(5) Părţile beneficiază de facilităţile prevăzute în prezentul articol, în modul stabilit de Legea
taxei de stat nr. 1216-XII din 3 decembrie 1992 şi Codul de procedură civilă.
Articolul 40. Medierea garantată de stat
În cadrul procesului de mediere, o parte sau ambele părți au dreptul de a beneficia de serviciile
garantate de stat ale unui mediator în modul prevăzut de lege.
Capitolul VII
Articolul 41. Dispoziţii finale
(1) Prezenta lege intră în vigoare la data publicării, cu excepția prevederilor art. 9 alin. (2) și
(3), precum și a celor de la alin. (5) în partea ce se referă la remunerarea membrilor Consiliului,
care vor intra în vigoare la data expirării mandatului Consiliului de mediere în exercițiu.
(2) Prevederile art. 13 alin. (3) intră în vigoare la expirarea a 12 luni de la data publicării
prezentei legi.
(3) Guvernul, în termen de 3 luni de la intrarea în vigoare a prezentei legi:
a) va prezenta Parlamentului propuneri privind aducerea legislaţiei în vigoare în concordanţă
cu prezenta lege;
b) va aduce actele sale normative în concordanţă cu prezenta lege;
c) va elabora actele normative necesare implementării prezentei legi.
(4) Ministerul Justiției, în termen de 2 luni de la data publicării prezentei legi, va aproba actele
necesare executării prezentei legi.
(5) Consiliul, în termen de 2 luni de la intrarea în vigoare a prezentei legi:
a) va aproba actele necesare executării prezentei legi;
b) va elabora și va prezenta Ministerului Justiţiei proiectele actelor normative ce ţin de
competenţa acestuia, necesare pentru buna desfăşurare a activităţii de mediator;
c) va transmite Ministerului Justiției Tabelul mediatorilor și Lista birourilor de mediatori.
(6) Se abrogă Legea nr. 134-XVI din 14 iunie 2007 cu privire la mediere (Monitorul Oficial al
Republicii Moldova, 2007, nr. 188–191, art. 730).
Articolul 42. Dispoziţii tranzitorii
(1) Membrii Consiliului, desemnați conform Legii nr. 134-XVI din 14 iunie 2007 cu privire la
mediere, își continuă mandatul pînă la expirarea acestuia.
(2) Persoanele care, la data intrării în vigoare a prezentei legi, dispun de atestat de mediator își
vor continua activitatea de mediator în baza acestor atestate.
PREȘEDINTELE PARLAMENTULUI ANDRIAN CANDU
Nr. 137. Chișinău, 3 iulie 2015.

din 15.11.2018
privind procedura notarială
01.03.2019
Capitolul I
Articolul 1. Domeniul de reglementare
(1) Prezenta lege stabileşte principiile procedurii notariale, competenţa notarului, procedura de
întocmire a actelor notariale şi de îndeplinire a acţiunilor notariale, cerinţele înaintate faţă de
acestea.
(2) Prevederile prezentei legi se aplică notarilor şi altor persoane abilitate prin lege cu atribuţii
de autentificare a actelor juridice și legalizare a copiilor, extraselor și semnăturilor de pe
documente.
Articolul 2. Principiile procedurii notariale
Procedura notarială este guvernată de următoarele principii:
a) legalitatea;
b) independenţa notarului şi supunerea numai legii;
c) întocmirea actelor notariale în mod egal pentru toate persoanele, fără discriminare;
d) imparţialitatea;
e) confidenţialitatea;
f) caracterul nelitigios al procedurii notariale.
Articolul 3. Asigurarea confidenţialităţii
(1) Notarul creează în cadrul biroului notarului condiţiile necesare pentru asigurarea
confidenţialităţii. Dacă actul notarial este întocmit în afara sediului biroului notarului, solicitantul
actului notarial este obligat să asigure crearea condiţiilor necesare pentru păstrarea
confidenţialităţii.
(2) Notarul, notarul stagiar şi personalul care asigură activitatea notarului au obligaţia să
păstreze secretul profesional cu privire la actele şi faptele despre care au luat cunoştinţă în cadrul
activităţii lor, chiar şi după încetarea funcţiei, respectiv după încetarea raporturilor de muncă, cu
excepţia cazurilor în care legea, persoanele care au oferit informațiile, după caz, subiecții datelor
cu caracter personal sau instanţa de judecată îl eliberează de această obligaţie.
(3) Terţele persoane pot asista la întocmirea actului notarial dacă solicitantul actului notarial a
solicitat prin cerere acest fapt. În acest caz, notarul va stabili identitatea terţilor care asistă la
întocmirea actului şi va cere acestora depunerea declaraţiei de confidenţialitate.
(4) Modelul declaraţiei de confidenţialitate este aprobat de către Camera Notarială.
Articolul 4. Activitatea notarială
Activitatea notarială se realizează prin întocmirea de către notar a actelor notariale, prin
îndeplinirea acţiunilor și procedurilor notariale şi oferirea consultaţiilor notariale, în vederea
exercitării atribuţiilor prevăzute de lege.
Articolul 5. Actul notarial și acțiunea notarială
(1) Actul juridic este încheiat în formă autentică în baza legii sau la cererea persoanei
interesate.
(2) Actul notarial se întocmește în formă scrisă, la cererea părţilor, dacă legea nu prevede
altfel.
(3) Actul notarial se întocmește în formă de autentificare, legalizare şi certificare.
(4) Actul notarial, pe lîngă textul care expune conținutul actului juridic, include obligatoriu
numele, prenumele, semnătura şi ștampila notarului, inclusiv concluziile privind constatările şi
circumstanţele stabilite de către notar, personal, fără de care actul notarial este nul.
(5) În procedura succesorală, de certificare a faptelor prevăzute de lege, de primire în depozit a
mijloacelor financiare, documentelor şi instrumentelor financiare, de primire a documentelor la
păstrare şi în alte cazuri prevăzute de lege se eliberează certificatul respectiv.
(6) Actul notarial şi girul notarial sînt întocmite pe suport de hîrtie sau în formă de document
electronic, avînd aceeași forță juridică.
(7) În cazul întocmirii actelor notariale pe blanchete speciale de strictă evidență, acestea se
înregistrează la Ministerul Justiţiei. Forma şi conţinutul blanchetelor speciale pe care se
întocmesc actele notariale se aprobă de către Ministerul Justiției.
(8) Actul notarial purtînd ștampila şi semnătura notarului este de autoritate publică, se
prezumă legal, veridic şi are forţă probantă şi, după caz, forţă executorie prevăzută de lege.
(9) Acţiunea notarială reprezintă o totalitate de fapte întreprinse și acte emise de notar,
îndreptate spre stabilirea faptelor şi împrejurărilor necesare întocmirii şi executării actului
notarial sau îndeplinirii procedurii notariale. Dispozițiile prezentei legi cu privire la actul notarial
sînt aplicabile și acțiunilor notariale, în măsura în care legea nu prevede altfel.
Capitolul II
REGULI GENERALE DE ÎNTOCMIRE
A ACTELOR NOTARIALE
Articolul 6. Locul întocmirii actelor notariale
(1) Actele notariale se întocmesc în biroul notarului, în timpul zilelor lucrătoare şi programului
de lucru afişat în incinta sediului biroului.
(2) Cu titlu de excepție și în mod justificat, atunci cînd o cer circumstanţele cazului, iar actele
notariale nu pot fi întocmite altfel, la cererea persoanelor, actul notarial poate fi întocmit în afara
zilelor lucrătoare şi/sau programului de lucru și în afara sediului biroului, în limitele teritoriului
de activitate.
(3) Solicitantul întocmirii actului notarial în afara sediului biroului notarului şi/sau în afara
programului de lucru suportă cheltuielile aferente conform legii.
Articolul 7. Termenul de întocmire a actului notarial
(1) Actul notarial se întocmește într-un termen rezonabil stabilit de către notar împreună cu
solicitantul actului notarial conform programării prealabile. Termenul rezonabil se determină în
funcție de complexitatea actului, de timpul necesar obţinerii şi prezentării documentelor
necesare, de posibilităţile de prezentare în faţa notarului a părţilor actului şi, după caz, de alte
circumstanţe.
(2) În funcție de complexitatea sau de necesitatea întreprinderii anumitor măsuri şi acţiuni în
vederea verificării unor date suplimentare necesare întocmirii actului notarial, notarul sau părţile
pot solicita amînarea întocmiriii acestuia pentru un termen rezonabil, care se aduce la cunoştinţa
solicitanţilor actului notarial.
Articolul 8. Refuzul întocmirii actului notarial și îndeplinirii acțiunii
notariale
(1) Notarul refuză întocmirea actului notarial sau îndeplinirea acțiunii notariale solicitate dacă:
a) acestea sînt contrare legii, bunelor moravuri sau nu corespund cerințelor legale pentru
întocmirea/îndeplinirea lor;
b) acestea urmează a fi întocmite/îndeplinite de către un alt notar;
c) părțile actului notarial, solicitantul nu dispun de autorizarea cerută de lege sau
reprezentantul nu dispune de împuternicirile necesare;
d) legea prevede expres obligația de a refuza întocmirea actului notarial sau îndeplinirea
acțiunii notariale.
(2) Notarul poate refuza întocmirea unui act notarial sau îndeplinirea unei acțiuni solicitate de
parte dacă:
a) este solicitată întocmirea/îndeplinirea lor în afara programului de lucru;
b) nu sînt achitate taxele şi plăţile stabilite, precum şi nu sînt suportate toate cheltuielile
necesare pentru întocmirea actului notarial sau îndeplinirea acțiunii notariale;
c) nu sînt prezentate documentele necesare sau documentele prezentate sînt incomplete;
d) datele din documentele prezentate nu coincid cu datele din registrele de publicitate ținute în
formă electronică;
e) nu poate identifica partea sau stabili discernămîntul acesteia, dacă această stare rezultă din
comportamentul acesteia.
(3) Dacă solicitantul insistă asupra introducerii în actul notarial a unor clauze care trezesc
îndoieli cu privire la autenticitatea sau la veridicitatea datelor pe care le conține, iar întocmirea
actului notarial nu poate fi refuzată sau suspendată, notarul va atrage atenţia asupra posibilelor
consecinţe juridice şi va face menţiune expresă în act. Dacă partea se opune la inserarea
menţiunii, notarul va refuza întocmirea actului.
Articolul 9. Suspendarea sau amînarea întocmirii actului notarial și îndeplinirii
acțiunii notariale
(1) Întocmirea actului notarial se suspendă în baza încheierii instanţei de judecată.
(2) Suspendarea întocmirii actului notarial încetează în baza încheierii irevocabile de anulare a
măsurii de asigurare a acțiunii notariale sau în temeiul hotărîrii judecătoreşti definitive.
(3) La cererea scrisă a persoanei care justifică un interes legitim, notarul, prin încheiere, poate
suspenda pentru o singură dată întocmirea actului notarial pe un termen de pînă la 30 de zile,
informînd solicitantul despre necesitatea prezentării încheierii instanţei de judecată privind
suspendarea întocmirii actului notarial. Dacă pînă la expirarea termenului, persoana interesată nu
va prezenta notarului încheierea instanţei de judecată privind suspendarea întocmirii actului
notarial sau îndeplinirii acțiunii notariale, notarul întocmește actul sau îndeplinește acțiunea
notarială solicitată.
(4) Notarul din oficiu, prin încheiere, amînă întocmirea actului notarial sau a acțiunii notariale
dacă documentele prezentate trezesc îndoieli cu privire la autenticitatea sau valabilitatea lor. În
acest caz, notarul va reţine actele prezentate şi va expedia autorităţilor competente demersurile
necesare. Întocmirea actului notarial sau îndeplinirea acțiunii notariale amînate va fi reluată după
primirea răspunsului privind autenticitatea sau valabilitatea actelor.
(5) În cazul în care, în urma confruntării informațiilor din registrele de publicitate, a celor
comunicate de sursele primare („furnizorii de informații” – în sensul Legii nr. 982/2000 privind
accesul la informații), inclusiv a informațiilor comunicate de solicitant, precum și a situației de
fapt constatate de către notar în cadrul procedurii de întocmire a actului notarial și îndeplinire a
acțiunii notariale, rezultă că documentele prezentate nu sînt autentice, notarul va reține actele și
va sesiza organele de drept.
Articolul 10. Încheierea de amînare, suspendare sau refuz al întocmirii
actului notarial sau îndeplinirii acțiunii notariale
(1) Amînarea, suspendarea sau refuzul poate fi exprimat părţilor în formă verbală sau, în scris,
sub formă de încheiere.
(2) În termen de 10 zile din momentul comunicării cererii de eliberare a încheierii de amînare,
suspendare sau refuz, notarul va emite încheierea care va cuprinde obligatoriu data emiterii,
numele şi prenumele notarului, datele solicitantului actului notarial, actul notarial solicitat,
motivele de fapt şi de drept ale amînării, suspendării sau refuzului, cu invocarea temeiului legal,
calea de atac şi termenul de exercitare a încheierii.
(3) Cererea de eliberare a încheierii de amînare, suspendare sau refuz va cuprinde: informaţia
cu privire la tipul actului sau acţiunii solicitate şi documentele prezentate pentru întocmirea
actului notarial sau îndeplinirea acţiunii notariale. Documentele enumerate în cerere se anexează
la aceasta.
(4) Încheierea se întocmeşte în 2 exemplare şi se înregistrează în registrul de corespondenţă al
notarului. Un exemplar, împreună cu actele anexate la cererea de eliberare a încheierii, se
înmînează sau se expediază prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire solicitantului,
iar al doilea exemplar, împreună cu copia actelor prezentate, se păstrează în arhiva notarului.
(5) Încheierea de amînare, suspendare sau refuz poate fi atacată în procedura de contencios
administrativ, conform legislaţiei în vigoare.
Articolul 11. Competenţa notarului
(1) Notarul întocmește și îndeplinește următoarele acte şi acțiuni notariale:
a) redactarea înscrisurilor cu conţinut juridic, la solicitarea părţilor;
b) autentificarea înscrisurilor;
c) procedura succesorală notarială;
d) eliberarea certificatului de moştenitor;
e) eliberarea certificatelor de proprietate;
f) certificarea unor fapte, în cazurile prevăzute de lege;
g) legalizarea semnăturilor de pe documente;
h) legalizarea semnăturii traducătorului sau interpretului autorizat;
i) actele de protest al cambiilor și al cecurilor;
j) numirea, în cazurile prevăzute de lege, a custodelui sau a administratorului masei
succesorale;
k) legalizarea copiilor de pe documente şi a extraselor din ele;
l) efectuarea și certificarea traducerilor;
m) transmiterea înscrisurilor persoanelor fizice şi juridice altor persoane fizice şi juridice şi,
după caz, eliberarea certificatului;
n) primirea în depozit a mijloacelor financiare, documentelor şi instrumentelor financiare;
o) somarea publică a creditorilor;
p) asigurarea probelor;
q) organizarea şi desfășurarea licitaţiilor, certificarea etapelor procedurale ale licitaţiilor sau
ale rezultatelor acestora;
r) desfacerea căsătoriei prin acordul soţilor;
s) eliberarea duplicatelor actelor notariale;
t) medierea în condiţiile legii;
u) învestirea cu formulă executorie;
v) orice alte acte şi acţiuni prevăzute de actele normative.
(2) Notarii pot da şi consultaţii juridice în materie notarială altele decît cele privind conţinutul
actelor pe care le întocmesc şi pot participa, în calitate de specialişti desemnaţi de solicitanți, la
pregătirea şi întocmirea unor acte juridice care pot fi supuse autentificării notariale.
(3) În exercitarea atribuţiilor ce îi revin, notarul are competenţă generală, cu următoarele
excepţii:
a) procedura succesorală notarială este de competenţa notarului care îşi desfăşoară activitatea
pe teritoriul locului deschiderii succesiunii;
b) în cazul moştenirilor succesive, moştenitorii pot alege pe oricare dintre notarii care
desfăşoară activitate pe teritoriul ultimului domiciliu al celui ce a lăsat moștenirea;
c) actele de protest al cambiilor şi al cecurilor se întocmesc de către notarul care desfăşoară
activitate pe teritoriul unde se află debitorul;
d) eliberarea duplicatului de pe actul notarial se face de către notarul în a cărui arhivă se
păstrează originalul acestuia;
e) în alte cazuri prevăzute de lege.
(4) Conflictele de competenţă între notari se soluţionează de către Consiliul Camerei
Notariale, la sesizarea notarului sau a părţii interesate.
Articolul 12. Stabilirea identităţii participanților la procedura de întocmire
a actului notarial
(1) Notarul stabileşte identitatea solicitantului actului notarial și a altor participanţi la
procedura de întocmire a actului notarial.
(2) Identitatea se stabileşte în baza actelor de identitate. În cazul în care există dubii în privința
identității sau a veridicității actului de identitate, notarul stabilește identitatea persoanei, cu
acordul scris al acesteia, în baza informației din Registrul de stat al populației.
(3) Identitatea cetăţenilor străini și apatrizi se stabileşte de către notar în baza documentului de
călătorie valabil, recunoscut sau acceptat de Republica Moldova, sau în baza actelor de identitate
eliberate în conformitate cu Legea nr. 273/1994 privind actele de identitate din sistemul naţional
de paşapoarte.
(4) Elementele obligatorii de identificare a persoanelor sînt:
a) pentru cetățenii Republicii Moldova și rezidenții permanenți ai Republicii Moldova:
numele, prenumele, numărul de identificare de stat al persoanei fizice (IDNP), cu excepțiile
prevăzute de lege, cetățenia, domiciliul sau, în lipsa acestuia, reşedinţa temporară;
b) pentru cetățenii străini, apatrizi, persoanele fizice nerezidente în Republica Moldova:
numele, prenumele, numărul de identificare de stat al persoanei fizice (IDNP), seria și numărul
actului de identitate, cetăţenia cetățenilor străini şi reşedinţa declarată, dacă nu reiese din actul în
baza căruia s-a stabilit identitatea;
c) pentru persoana juridică autohtonă: denumirea, sediul şi numărul de identificare de stat al
unității de drept (IDNO) sau numărul de înregistrare în registrele speciale, pentru asociaţii şi
fundaţii, după caz;
d) pentru persoana juridică străină: denumirea, sediul, rezidența fiscală şi numărul de
înregistrare emis de autoritatea competentă din ţara de origine;
e) pentru persoana fizică autorizată: numele, prenumele, codul fiscal, domiciliul și sediul
profesional, cu specificarea activităţii desfăşurate.
Articolul 13. Stabilirea capacităţii de exerciţiu și a discernămîntului
(1) În vederea stabilirii capacității de exercițiu și a discernămîntului, suplimentar criteriului de
vîrstă și cazurilor de emancipare, notarul este obligat să verifice în registrul de publicitate
respectiv informația despre existența în privința părților actului notarial și a solicitanților adulți a
măsurilor de ocrotire contractuale sau judiciare și să verifice necesitatea autorizării cerute de lege
pentru încheierea actelor juridice solicitate, iar în cazul în care notarul constată lipsa unei astfel
de autorizări sau condițiile măsurilor de ocrotire nu permit întocmirea actului notarial solicitat,
emite o încheiere de refuz al întocmirii actului notarial sau îndeplinirii acțiunii notariale.
Prevederile art.13 al.(1) privind verificarea de către notar a datelor în registrele de
publicitate intră în vigoare la expirarea a 6 luni din data publicării prezentei legi în Monitorul
Oficial al Republicii Moldova.
(2) Notarul verifică dacă solicitantul actului notarial poate să-şi exprime în mod expres
consimţămîntul, să conştientizeze acţiunile sale, să le dirijeze, fiind în stare să aprecieze efectele
juridice ale actului notarial solicitat și ale acţiunilor sale la momentul întocmirii actului.
(3) Notarul în condițiile art. 224 alin. (2) al Codului civil nu va refuza întocmirea actului
notarial la solicitarea persoanei.
Articolul 14. Verificarea capacităţii juridice a persoanei juridice
(1) Pentru autentificarea actului juridic în numele persoanei juridice sau cu participarea
acesteia, notarul va accesa registrul de publicitate respectiv pentru confirmarea înregistrării
persoanei juridice şi, după caz, a componenței organelor de conducere a acesteia, va verifica
actul de constituire şi competenţa organului de conducere, documentele care confirmă
împuternicirile de reprezentare şi limitele mandatului reprezentantului, inclusiv prin verificarea
registrului electronic unic al procurilor.
(2) În lipsa informației în registrul de publicitate respectiv, precum și în cazul persoanelor
juridice nerezidente, faptele prevăzute la alin. (1) se vor verifica în baza actelor prezentate.
(3) În cazul în care actele prezentate de persoanele juridice rezidente nu corespund cu
informațiile pasibile de înregistrare în registrele de publicitate respective, notarul va întocmi
actul notarial sau va îndeplini acțiunea notarială solicitată doar în baza informației actualizate din
registrele de publicitate.
Articolul 15. Semnarea actelor notariale
(1) Actul notarial, inclusiv anexele care fac parte integrantă din actul respectiv, se semnează în
faţa notarului de către părţi sau reprezentanţii lor şi, după caz, de cei chemaţi a încuviinţa actele
pe care părţile le întocmesc, de martori, traducători autorizați, interpreţi autorizați şi alte
persoane, dacă este cerută prezenţa lor.
(2) Încuviinţarea reprezentantului legal pentru încheierea actului juridic se exprimă nemijlocit
prin semnarea actului notarial de către reprezentant. În lipsa unuia dintre reprezentanţi,
încuviinţarea celuilalt reprezentant, dacă este cerută de legislație, se exprimă printr-o declaraţie
autentificată, cu indicarea tuturor condiţiilor esenţiale ale actului juridic.
(3) În cazul în care solicitantul actului notarial este analfabet, nevăzător sau din pricina
dizabilității fizice, a bolii sau din alte cauze întemeiate nu poate semna personal actul, după ce a
fost citit actul notarial şi a fost exprimat consimţămîntul la semnarea lui, acesta desemnează o
altă persoană să semneze actul în numele său, consemnîndu-se acestea în girul notarial.
(4) În cazul în care solicitantul surd, mut sau surdomut este analfabet, la întocmirea actelor
notariale este obligatorie prezenţa unui interpret autorizat al semnelor celor surzi, muţi ori
surdomuţi, care va comunica solicitantului conţinutul înscrisului notarial şi îl va semna,
consemnîndu-se acestea în girul notarial.
(5) În cazul în care solicitantul surd, mut sau surdomut este cărturar, el va depune o cerere
scrisă prin care solicită întocmirea actului notarial. Solicitantul va semna personal înscrisul
notarial după ce a citit conţinutul acestuia.
(6) Se interzice semnarea actului notarial pentru solicitantul surd, mut, surdomut, analfabet,
sau participarea în calitate de interpret al solicitantului, sub sancţiunea nulităţii, de către persoana
care:
a) este minoră sau persoana în privința căreia este insituită o măsură de ocrotire judiciară;
b) nu are discernămînt la momentul întocmirii actului;
c) este mută, surdă, surdomută, oarbă sau slab văzătoare;
d) este analfabetă;
e) este parte a actului notarial, reprezentantul solicitantului sau persoana pe numele căreia se
întocmeşte actul notarial;
f) obţine un avantaj în rezultatul întocmirii actului;
g) este rudă sau afin în linie dreaptă sau în linie colaterală, pînă la gradul doi inclusiv, cu
solicitantul actului notarial sau soţul/soția acestuia;
h) este rudă sau afin în linie dreaptă sau în linie colaterală, pînă la gradul doi inclusiv, cu
notarul la care se întocmește actul notarial sau soţul/soția acestuia;
i) este angajată sau notar-stagiar în cadrul biroului notarului în care se întocmeşte actul
notarial.
(7) Nu se admite trecerea semnăturilor părţilor actului notarial pe o foaie fără text.
(8) Notarul informează semnatarul despre interdicțiile prevăzute la alin. (6) și despre
consecinţele necomunicării acestora, cu efectuarea menţiunilor respective de preîntîmpinare în
girul notarial.
Articolul 16. Actele notariale întocmite prin reprezentant
(1) La autentificarea actului notarial prin reprezentant, notarul verifică împuternicirile de
reprezentare, păstrînd în arhivă originalul sau copia legalizată a actului ce confirmă
împuternicirile de reprezentare.
(2) Stabilirea identităţii, capacităţii de exerciţiu și a discernămîntului reprezentantului la
întocmirea actului notarial se efectuează în aceleaşi condiţii ca şi pentru solicitantul care
acţionează în nume propriu, conform prezentei legi.
(3) Se interzice semnarea actului în numele solicitantului reprezentat de către persoana care:
a) este minoră, cu excepția celor emancipați, sau persoana în privința căreia este insituită o
măsură de ocrotire juridică;
b) nu are discernămînt la momentul întocmirii actului;
c) la momentul semnării actului, este mută, surdă, surdomută, oarbă sau slab văzătoare;
d) este analfabetă;
e) este angajată sau notar-stagiar în cadrul biroului notarului în care se întocmeşte actul
notarial;
f) este rudă sau afin în linie dreaptă sau în linie colaterală, pînă la gradul doi inclusiv, cu
notarul la care se întocmeşte actul notarial sau soţul/soția acestuia.
Articolul 17. Documentele necesare pentru întocmirea actelor notariale
şi cerinţele faţă de acestea
(1) Notarul va cere părţilor, după caz, înscrisurile confirmative necesare, autorizaţiile și
avizele prevăzute de lege pentru întocmirea actului notarial sau îndeplinirea acțiunii notariale, cu
excepția documentelor care confirmă datele din registrele de publicitate, ținute în formă
electronică. La cererea acestora, notarul poate acorda servicii de colectare şi obţinere a
documentaţiei necesare.
(2) În vederea exercitării atribuțiilor ce-i revin potrivit prezentei legi, notarul verifică datele
din registrele de publicitate, ținute în formă electronică, la data întocmirii actelor notariale,
respectînd prevederile Legii nr. 133/2011 privind protecţia datelor cu caracter personal. În
același scop, notarul, după caz, va solicita deținătorilor registrelor publice accesul la actele în
original şi informaţiile necesare îndeplinirii procedurilor notariale, va ridica personal sau prin
angajații săi duplicatele documentelor sau copiile acestora și în același mod va face cunoştinţă cu
actele în original păstrate la autorităţile competente, inclusiv cu dosarul cadastral.
(3) Notarul nu acceptă documentele prezentate care:
a) nu corespund condiţiilor de fond şi de formă stabilite de lege;
b) nu pot fi în totalitate citite, din cauza deteriorării, conțin text indescifrabil sau documentul
compus din mai multe foi este desigilat, descusut sau alte circumstanțe indică asupra intervenției
la textul sau forma originală a acestuia, sînt scrise în creion, întocmite incomplet, conţin
ştersături, text tăiat, modificări, cuvinte suprimate, corectări sau adăugiri nespecificate, dacă
acestea afectează valabilitatea documentului.
(4) Notarul poate solicita traducerea legalizată în limba română a documentelor prezentate
întocmite într-o limbă străină.
Articolul 18. Acordarea asistenţei şi informaţiei necesare
(1) Organele de ocrotire a ordinii publice vor acorda asistență notarilor în cazul în care aceştia
sînt împiedicaţi să-şi exercite atribuţiile. De asemenea, autorităţile administraţiei publice au
obligaţia ca, în limita atribuţiilor lor, să acorde notarilor asistența solicitată pentru întocmirea
actelor notariale și pentru îndeplinirea acțiunilor și procedurilor notariale.
(2) La solicitarea notarului, persoanele juridice de drept public şi privat au obligaţia să
furnizeze, în condiţiile legii, informaţiile pe care acesta este obligat să le verifice, potrivit legii, la
îndeplinirea procedurilor notariale.
(3) În toate celelalte cazuri, instituţiile prevăzute la alin. (2) vor furniza informaţii în baza
acordurilor încheiate cu Camera Notarială.
Articolul 19. Cerinţe pentru redactarea actelor notariale
(1) Actul notarial poate fi redactat de către notar sau de către părţi.
(2) Notarul redactează actul potrivit voinţei părţilor în condiţiile prevăzute de lege.
(3) Notarul acceptă actul redactat de părţi sau, după caz, de reprezentanţii lor numai dacă
conţinutul acestuia nu contravine legislaţiei şi îndeplineşte condiţiile de fond şi formă prevăzute
de lege. Notarul poate modifica sau completa textul actului prezentat numai cu acordul părţilor.
(4) Actul va fi redactat citeţ, îngrijit şi fără prescurtări. Menţiunile în cifre (date calendaristice
de care este legată apariția, modificarea sau stingerea drepturilor, termene, mărimea sau valoarea
bunurilor, sume băneşti) se vor înscrie şi cu litere luate între paranteze, iar spațiile goale dintre
rînduri şi din rîndurile care nu sînt completate pînă la sfîrşit se vor completa prin trasare de linii.
(5) Bunurile care fac obiectul contractului se individualizează prin caracteristicile sale,
numărul cadastral, suprafaţa, mărimea, adresa, cantitatea, destinaţia şi, după caz, prin alte
însuşiri.
(6) Actul notarial alcătuit din mai multe file va fi cusut, capsat sau broşat, aplicîndu-se
ștampila notarului pe marginile alăturate a două file, astfel încît ștampila de legătură să fie
aplicată pe toate filele înscrisului.
Articolul 20. Citirea actului notarial şi exprimarea consimţămîntului
(1) Actul juridic întocmit, înainte de a fi semnat, se prezintă părţilor pentru a face cunoştinţă
cu conţinutul acestuia. După aceasta notarul este obligat să dea citire în glas textul actului juridic.
(2) După citirea actului, notarul întreabă părţile dacă cele cuprinse în acesta exprimă voinţa
lor. Consimţămîntul părților se exteriorizează prin declarație și se confirmă prin semnătură.
(3) Consimţămîntul persoanei cu dizabilitate fizică, al surdului, mutului sau surdomutului,
dacă sînt cărturari, se va da în scris în faţa notarului, prin înscrierea de către parte, înainte de a
semna, a menţiunii despre exprimarea consimţămîntului la semnarea actului.
(4) Daca surdul, mutul sau surdomutul se găsește din orice motiv în imposibilitate de a scrie,
consimţămîntul se va da prin interpret, consemnînd acestea în girul notarial.
(5) Dacă persoana cu dizabilitate fizică se găseşte, din orice motiv, în imposibilitate de a scrie,
consimţămîntul, la cererea sa, se va confirma prin semnătura persoanei împuternicite să semneze
în numele său.
(6) Pentru exprimarea consimţămîntului unui orb sau slab văzător, notarul îi va citi acestuia
actul şi îl va întreba dacă cele auzite reprezintă voinţa sa, consemnînd acestea în girul notarial.
(7) În cazul în care actul notarial conţine anexe care fac parte integrantă a actului notarial,
acestea se citesc şi se transmit participanţilor pentru a face cunoştinţă cu ele. Dacă actul notarial
face referinţă la hărţi, desene, planuri, imagini, acestea se prezintă participanţilor pentru a face
cunoştinţă cu ele.
Articolul 21. Limba întocmirii actelor notariale şi îndeplinirii lucrărilor
de secretariat
(1) Actele notariale şi lucrările de secretariat în biroul notarului se îndeplinesc în limba
română.
(2) Persoanele care nu cunosc limba română au dreptul să facă cunoştinţă cu cuprinsul actului
printr-un interpret sau traducător autorizat.
(3) La cererea părţilor, notarul poate întocmi actele notariale într-o altă limbă decît cea română
numai dacă acesta cunoaşte limba în care s-a solicitat întocmirea actelor.
Articolul 22. Traducerea actului notarial
(1) Dacă solicitantul actului notarial declară că nu cunoaşte limba română sau notarul are
îndoieli că persoana posedă limba română suficient pentru a înţelege conţinutul actului notarial
redactat, notarul va solicita asigurarea participării interpretului sau, după caz, a traducătorului.
(2) Traducerea se efectuează de către un interpret sau traducător autorizat sau de către notar,
dacă acesta posedă limba străină. În toate situațiile în care actul se întocmește cu participarea
interpretului sau traducătorului autorizat, acesta va semna inscripţia de certificare a traducerii,
care se aplică înainte de girul notarial.
(3) Traducerea verbală a actului notarial substituie citirea acestuia dacă solicitantul declară că
posedă limba în care se traduce şi a înţeles sensul actului. Dacă la cererea solicitantului,
traducerea s-a efectuat în scris, textul tradus se transmite solicitantului pentru a fi citit sau se
citeşte în glas de către persoana care a tradus.
(4) Actele notariale traduse în scris într-o limbă străină se pot redacta fie în doua coloane,
cuprinzînd în prima coloană textul în limba română, iar în cea de-a doua, textul în limba străină,
fie în mod succesiv, mai întîi textul în limba româna, continuîndu-se cu textul în limba străină.
(5) În cazul în care actul notarial conţine anexe care fac parte integrantă a actului supus
traducerii, acestea se traduc şi se semnează în aceleaşi condiţii, prevăzute pentru traducerea
actului, potrivit legii.
(6) Despre circumstanţele în care se face traducerea actului notarial se face menţiune în girul
notarial.
(7) Cheltuielile pentru traducere sînt suportate de către solicitantul actului notarial.
Articolul 23. Numărul de exemplare ale actelor notariale
(1) Numărul de exemplare ale actului notarial în care se expune conţinutul actului juridic
autentificat notarial nu poate depăşi numărul părţilor actului juridic plus un exemplar pentru
arhiva notarului, în cazurile prevăzute la alin. (3), dacă prezenta lege nu prevede altfel.
(2) Toate exemplarele actelor notariale se semnează de către părţi şi au aceeaşi putere juridică.
(3) Un exemplar original al testamentelor, procurilor, certificatelor, contractelor sau al altor
acte, ce necesită a fi arhivate, se păstrează în arhiva notarului.
Articolul 24. Girul notarial şi certificatul notarial
(1) Conținutul girului actului notarial se stabilește de către notar în funcție de actul notarial
întocmit și faptele constatate și va conține, după caz:
a) sediul biroului notarului;
b) data întocmirii actului notarial;
c) numele notarului;
d) locul unde s-a întocmit actul notarial, în cazul întocmirii în afara sediului biroului notarului,
precizîndu-se împrejurarea ce justifică întocmirea înscrisului în acel loc;
e) numele sau denumirea părţilor, domiciliul sau sediul acestora şi menţiunea faptului
prezentării lor în persoană, reprezentate ori asistate, precum şi modul în care li s-a stabilit
identitatea, cu excepţia încheierilor, certificării faptelor prin care se dă dată certă înscrisurilor sau
legalizării copiilor de pe document;
f) constatarea îndeplinirii condiţiilor de fond şi de formă ale actului notarial întocmit în raport
cu natura acelui act;
g) constatarea întocmirii actului notarial şi a citirii acestuia de către notar și de părţi;
h) constatarea că s-a luat consimţămîntul părţilor pentru întocmirea actului notarial;
i) constatarea că actul notarial a fost semnat în faţa notarului de toţi cei obligaţi să-l semneze;
j) menţiunea cuantumului, perceperii taxei de stat și plății pentru asistența notarială;
k) alte menţiuni sau constatări care rezultă din procedura notarială sau pe care notarul le
consideră necesare;
l) semnătura notarului;
m) ștampila notarului.
(2) Certificatul notarial va conţine, după caz:
a) sediul biroului notarului;
b) data eliberării certificatului;
c) numele notarului;
d) numele sau denumirea titularului;
e) faptele constatate de notar, alte menţiuni sau constatări care rezultă din procedura notarială
sau pe care notarul le consideră necesare;
f) menţiunea cuantumului, perceperii taxei de stat și plății pentru asistența notarială;
g) semnătura notarului;
h) ștampila notarului.
(3) Ministerul Justiţiei elaborează şi aprobă modelele girurilor notariale şi ale certificatelor
notariale, după consultarea Camerei Notariale.
(4) Actele de protest al cambiilor se întocmesc conform modelului prezentat în anexele nr. 3 şi
4 la Legea cambiei nr. 1527/1993.
Articolul 25. Registrele notariale şi evidenţa lucrărilor de secretariat
(1) Toate actele notariale, acțiunile şi procedurile notariale, inclusiv încheierile notariale, toate
plățile notariale și taxele de stat încasate se înregistrează în registrele necesare pentru
desfășurarea activității notariale.
(2) Registrele necesare pentru desfășurarea activității notariale, forma, conținutul registrelor şi
modul de completare a acestora se aprobă de către Ministerul Justiției, dacă legea nu prevede
altfel.
(3) Ministerul Justiției ține Registrul electronic al dosarelor succesorale și testamentelor şi
Registrul procurilor. Conţinutul, accesul la registre, precum şi modul de funcționare și gestionare
a acestora se stabilesc de către Ministerul Justiţiei.
(4) Modul de îndeplinire a lucrărilor de secretariat în activitatea notarială se stabilește de către
Ministerul Justiției la propunerea Camerei Notariale.
Articolul 26. Eliberarea duplicatului actului notarial
(1) La cererea scrisă motivată a uneia dintre părţile actului notarial, a succesorilor sau
reprezentanților de drept ai uneia dintre părțile actului notarial, inclusiv pentru cazuri de pierdere
sau deteriorare a originalului actului notarial, notarul eliberează duplicatul actului notarial,
originalul căruia se păstrează în arhiva sa. În cazul exercitării dreptului de gaj, prezentînd actul
ce confirmă transmiterea în posesie a bunului gajat, creditorul gajist are dreptul să solicite
duplicatul actului notarial translativ de proprietate asupra bunului gajat, iar notarul este obligat să
elibereze duplicatul actului notarial, originalul căruia se păstrează în arhiva sa.
(2) Duplicatul actului notarial reproduce întocmai cuprinsul, inclusiv girul notarial cu toate
menţiunile actului notarial original. Anexele actului notarial, ce fac parte integrantă a acestuia, se
anexează în copie legalizată la duplicatul actului notarial.
(3) În duplicat se indică data eliberării duplicatului, iar în locul semnăturilor originale ale
părţilor, se menţionează numele şi prenumele fiecărui semnatar şi se aplică girul prevăzut pentru
duplicate. Duplicatul astfel eliberat are aceeaşi forţă juridică la fel ca originalul.
(4) În cazul pierderii originalului actului notarial, solicitantul va prezenta dovada privind
publicarea avizului despre pierderea actului respectiv pe pagina web oficială a Camerei Notariale
sau în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.
(5) La eliberarea duplicatului din cauza deteriorării sau distrugerii parţiale a actului notarial,
notarul reţine în arhiva notarului actul notarial respectiv.
(6) Duplicatul testamentului se eliberează, la cererea scrisă a moștenitorului testamentar,
legatarului sau executorului testamentar, numai după decesul testatorului, la prezentarea actului
ce confirmă deschiderea succesiunii.
Articolul 27. Eliberarea extraselor din registrele notariale
Notarul eliberează extrase din registrele notariale la solicitarea persoanelor în al căror nume
sau din ale căror împuterniciri au fost întocmite actele notariale, precum şi la solicitarea
autorităţilor publice abilitate prin lege, în legătură cu cauzele penale, contravenționale sau civile
aflate în curs de examinare.
Articolul 28. Rectificarea greșelilor sau completarea omisiunilor în
actul notarial
(1) Actul notarial autentificat ce prezintă erori materiale sau omisiuni vădite poate fi rectificat
sau completat, după caz, prin rectificare sau completare pe textul actului notarial sau prin
încheierea notarului. Erorile materiale sau omisiunile vădite se pot referi la numele și calitatea
părților, erori de calcul și orice alte asemenea erori materiale cuprinse în actele notariale, care nu
privesc aspecte ce pot afecta natura, obiectul actului sau conținutul raporturilor juridice dintre
părți.
(2) Rectificarea sau completarea pe textul actului notarial poate fi efectuată doar în cazul în
care erorile materiale sau omisiunile sînt confirmate prin actele prezentate pentru întocmirea
actului notarial supus rectificării, completării, păstrate în arhiva notarului. În aceste cazuri,
rectificarea sau completarea se efectuează de către notarul care a întocmit actul la cererea uneia
dintre părţi, fără a fi nevoie de prezenţa şi semnătura acesteia în acest sens, acordul celeilalte din
urmă fiind prezumat dacă a fost legal citată și nu și-a manifestat opunerea.
Rectificarea sau completarea pe textul actului notarial poate fi efectuată de către notar din
oficiu, în lipsa părților, acordul acestora fiind prezumat dacă au fost citate și n-au făcut obiecții
sau altfel nu au făcut cunoscută opunerea asupra rectificărilor sau completărilor.
(3) În cazurile prevăzute la alin. (2) rectificările sau completările vor fi specificate în textul
actului notarial și la sfîrşitul girului de autentificare, cu aplicarea semnăturii și ștampilei
notarului la mențiunea respectivă după gir.
(4) În alte cazuri decît cele prevăzute la alin. (2), erorile materiale pot fi rectificate sau
omisiunile pot fi completate atît de notarul care a întocmit actul, cît și de notarul în a cărui arhivă
se află originalul actului notarial supus rectificării sau completării, la cererea uneia dintre părţi,
sau de notar din oficiu, cu acordul părţilor actului notarial respectiv.
(5) În cazurile prevăzute la alin. (4), rectificarea sau completarea se efectuează prin încheierea
emisă de către notar, nefiind admisă rectificarea directă în cuprinsul actelor notariale. Încheierea
se anexează la toate exemplarele originale ale actului notarial supus rectificării sau completării,
prezentate de către părți, și la cel din arhivă, cu aplicarea pe original a mențiunii despre emiterea
încheierii.
(6) Nu se pot rectifica prin această procedură erorile de raționament juridic și nici alte erori
sau omisiuni care nu pot fi calificate drept erori materiale sau omisiuni, acestea putînd fi
remediate doar cu acordul părților și doar prin întocmirea unui alt înscris.
Articolul 29. Reconstituirea actului notarial
Actul notarial distrus sau dispărut, fără a mai fi rămas un exemplar original, se reconstituie la
cererea părţilor, prin încheiere, cu acordul părţilor sau, după caz, al succesorilor acestora, dacă
există o copie legalizată a acestuia sau o copie de pe copia legalizată a actului notarial.
Reconstituirea se efectuează de către notarul care a întocmit actul notarial sau de cel în gestiunea
căruia a fost transmisă arhiva.
Capitolul III
AUTENTIFICAREA ACTELOR JURIDICE
Articolul 30. Actele juridice supuse autentificării
(1) Notarul autentifică actele juridice pentru care prezenta lege şi alte acte legislative stabilesc
forma autentică obligatorie. La solicitarea părţilor pot fi autentificate și alte acte juridice.
(2) Se supun autentificării notariale următoarele acte juridice:
a) declaraţia de acceptare sau de renunţare la moștenire;
b) actul prin care se constituie, se transmit, se modifică sau se revocă drepturi reale imobiliare
sau dezmembrăminte ale acestora;
c) contractul de vînzare-cumpărare a bunurilor imobile în proces de construcţie;
d) procura eliberată în privința actelor juridice care necesită forma autentică și declarația de
revocare a acesteia;
e) în cazurile prevăzute de lege, actul de constituire, reorganizare a societății comerciale, de
înstrăinare a părților sociale și acțiunilor, de vînzare a întreprinderii în calitate de complex
patrimonial unic, declarația de fiducie;
f) testamentele autentice;
g) alte acte pentru care legislaţia prevede forma autentică.
Articolul 31. Reguli privind autentificarea contractelor
(1) La autentificarea contractului, notarul verifică:
a) dacă documentele prezentate pentru încheierea contractului şi conţinutul contractului
corespund cu prevederile legale;
b) dacă contractul conţine toate clauzele esenţiale;
c) dacă părțile, după caz, reprezentanţii împuterniciţi în modul stabilit sînt prezenți şi dacă
voinţa părţilor este îndreptată spre încheierea contractului;
d) prezenţa sau lipsa sarcinilor, grevărilor, interdicţiilor, aplicate în modul stabilit.
(2) Prezentarea documentelor justificative şi actelor necesare pentru autentificarea contractului
se pune în sarcina solicitantului actului notarial.
(3) Părţile contractante sînt obligate să comunice informaţia cu privire la existenţa sau lipsa
viciilor juridice şi materiale. Răspunderea pentru tăinuirea viciilor existente la momentul
autentificării o poartă partea vinovată.
(4) Părțile sînt obligate să comunice notarului preţul real al bunului, locul aflării bunului
înstrăinat, gajat. Răspunderea pentru tăinuirea faptului că bunul este înstrăinat, gajat, a existenței
drepturilor terțelor persoane asupra bunului, existenței grevărilor sau interdicțiilor (sechestru,
arest) asupra bunului, comunicarea preţului nereal al bunului, altor date eronate sau prezentarea
de documente false (nevalabile) în procesul autentificării actului juridic o poartă partea vinovată.
(5) În cadrul procedurii de autentificare a actelor notariale, notarul prezintă părților pentru
cunoștință toate înscrisurile aferente întocmirii actului notarial.
(6) Proiectul contractului poate fi redactat de către părți sau de către notar. Dacă proiectul
contractului, prezentat de părţi, nu corespunde cerinţelor legale sau nu conţine toate clauzele şi
informaţiile necesare, notarul va propune părţilor să ajusteze textul contractului la cerinţele
legale, iar în cazul în care părțile refuză ajustarea textului contractului, notarul are dreptul să
refuze autentificarea acestuia.
(7) Notarul va explica părţilor, în mod imparţial, consecinţele şi efectele juridice ale
contractului, inclusiv obligaţia generală de achitare a impozitelor și taxelor stabilite de legislaţie
sau obligativitatea înregistrării drepturilor în registrele publice corespunzătoare. Notarului nu-i
poate fi imputată omisiunea de a comunica cu precizie toate obligațiile fiscale în legătură cu
actul notarial întocmit.
(8) Dacă, în procesul discuțiilor cu părțile, se constată că contractul a cărui autentificare se
solicită nu corespunde intenţiilor reale, notarul va consulta părţile asupra necesităţii autentificării
contractului ce ar corespunde intenţiilor lor.
(9) Notarul răspunde de efectuarea plăţii sumelor de bani dacă plata se face, la solicitarea
expresă a părţilor pentru executarea contractelor autentificate notarial, prin contul bancar special
al notarului, deschis în acest sens, nepurtător de dobînzi. Suma depusă în contul bancar special al
notarului cuprinde atît suma necesară plăţii, cît şi suma necesară pentru plata spezelor şi
comisioanelor bancare.
(10) Dacă se aplică dreptul străin, atunci notarul urmează să indice participanţilor asupra
acestui fapt, inclusiv să determine legea aplicabilă contractului cu elemente de extraneitate şi să
menţioneze acest lucru în contract. Notarul nu este obligat să informeze și să explice despre
conţinutul legislației străine, însă este obligat să informeze despre eventualele efecte juridice ale
actului juridic în străinătate. Notarului nu-i poate fi imputată necomunicarea tuturor efectelor
juridice ale actului juridic în străinătate.
Articolul 32. Documentele justificative necesare autentificării actelor
de dispoziție
(1) La autentificarea actelor de dispoziție, notarul verifică datele din Registrul de stat al
populației, Registrul de stat al persoanelor juridice și al întreprinzătorilor individuali, Registrul
de stat al organizațiilor necomerciale, Registrul bunurilor imobile, Registrul garanţiilor reale
mobiliare și alte registre de publicitate, după caz, ținute în formă electronică. Notarul certifică
timpul preluării datelor din registrele de publicitate, ținute în formă electronică, cu anexarea,
conform art. 57, a extrasului, pe suport de hîrtie, al informației preluate din registrul de
publicitate, la dosarul actului notarial.
(2) Contractul de ipotecă, încheiat în legătură cu procurarea bunului ce face obiectul
contractului de vînzare-cumpărare, se autentifică în baza contractului de vînzare-cumpărare
neînregistrat în Registrul bunurilor imobile.
(3) În cazul substituirii sau completării obiectului contractului de ipotecă cu un bun care se
individualizează printr-un număr cadastral separat, acordul de modificare a contractului de
ipotecă se autentifică cu aplicarea regulilor de autentificare a contractului de ipotecă supus
modificării, dacă părțile nu au convenit altfel.
(4) Procurile folosite la autentificarea actelor de dispoziție sau actelor prin care se oferă
dreptul de încheia acte de dispoziție în nume propriu sau în numele altei persoane rămîn la dosar
în original sau în copie legalizată.
Articolul 33. Stabilirea regimului proprietății comune a soţilor
(1) Stabilirea regimului proprietăţii comune a soţilor se efectuează în baza documentelor
prezentate și a declarației pe proprie răspundere a titularului dreptului sau a reprezentantului său.
În cazul în care informaţia din documentele prezentate nu corespunde cu declaraţia pe proprie
răspundere, notarul va solicita titularului de drept sau reprezentantului acestuia prezentarea altor
documente justificative.
(2) În actul juridic, notarul face menţiunea despre regimul proprietății și modul în care a fost
stabilit acest fapt.
Articolul 34. Particularităţile contractului de vînzare-cumpărare a unei
cote-părţi ideale din imobil
(1) La autentificarea contractului de vînzare-cumpărare a unei cote-părţi ideale dintr-un
imobil, notarul informează părțile despre consecințele nerespectării dreptului de preemțiune.
Dacă cumpărătorul solicită respectarea dreptului de preemțiune pînă la autentificarea
contractului, notarul trebuie să se asigure că a fost respectată procedura de notificare a
coproprietarului despre dreptul său de preemţiune, în modul prevăzut de lege.
(2) Dacă coproprietarul nu este cunoscut sau refuză să elibereze declaraţia de renunţ la dreptul
de preemţiune, notificarea despre oferta de vînzare se va efectua prin intermediul notarului în
procedura de transmitere a înscrisului sau prin executorul judecătoresc.
Articolul 35. Autentificarea tranzacției rezultate din mediere
(1) La solicitarea părţilor şi în baza procesului-verbal de mediere semnat de părţi şi mediator,
notarul autentifică tranzacția. În condiţiile prezentei legi, notarul care a efectuat medierea nu
poate autentifica tranzacția.
(2) Tranzacția, inclusiv anexele acesteia, se semnează de către părţi şi mediator.
Articolul 36. Autentificarea contractului de vînzare-cumpărare a imobilelor
în curs de construire
La autentificarea contractului de vînzare-cumpărare a imobilelor în curs de construire, notarul
verifică datele din registrele de publicitate, ținute în formă electronică, conform art. 17 alin. (2),
privind imobilul în curs de construire, terenul pe care-l grevează construcția, titularii drepturilor
asupra acestora, iar părțile prezintă următoarele acte, în măsura în care registrele de publicitate
nu conțin informații despre ele:
a) autorizaţia de construire;
b) documentele care confirmă dreptul de proprietate sau superficie asupra terenului;
c) declaraţia în condominiu;
d) alte acte, după caz.
Articolul 37. Autentificarea procurii
(1) Notarul autentifică procura în numele unei persoane, pe numele unei sau al mai multor
persoane.
(2) Termenul de valabilitate a procurii nu poate depăşi termenul stabilit de legislaţie.
(3) Procura ulterioară se autentifică notarial la prezentarea procurii inițiale în care este
menţionat expres dreptul de eliberare a procurii ulterioare. În cazul cesionării integrale a
împuternicirilor, procura inițială se reţine în original în arhiva notarului. Dacă prin procura
ulterioară au fost cesionate doar o parte din împuterniciri, procura inițială se restituie cu
menţiunea despre realizarea dreptului de cesiune, notarul păstrînd în arhivă o copie legalizată a
acesteia.
(4) La autentificarea procurii, reprezentatul nu este obligat să prezinte dovezi care să confirme
dreptul lui asupra bunurilor. Datele despre bunuri şi despre reprezentant sînt prezentate de către
reprezentat, care poartă răspundere pentru veridicitatea datelor şi obţinerea consimţămîntului
reprezentantului pentru prelucrarea datelor cu caracter personal.
(5) Voinţa persoanei privind revocarea procurii se autentifică conform prevederilor referitoare
la autentificarea actului juridic.
Articolul 38. Declaraţia pe proprie răspundere
(1) În cazul autentificării unei declaraţii pe proprie răspundere, notarul preîntîmpină
declarantul despre răspunderea pe care o poartă pentru fals în declaraţii în conformitate cu
prevederile Codului penal.
(2) Notarul nu verifică și nu confirmă cele declarate de persoană.
Articolul 39. Organizarea şi desfășurarea licitaţiilor.
Autentificarea contractului
(1) Notarul organizează şi desfășoară licitaţii de vînzare a bunurilor mobile sau imobile
iniţiate, la cererea tuturor proprietarilor, creditorului gajist/ipotecar, în conformitate cu
Regulamentul aprobat de către Ministerul Justiției.
(2) Bunurile grevate cu sarcini, înscrise în registrul de publicitate respectiv, pot fi scoase la
licitaţie doar după obţinerea acordului creditorilor.
(3) Licitaţia se va desfășura cu respectarea principiului publicității și transparenţei. Procesul-
verbal al licitaţiei se întocmeşte şi se semnează de notar, proprietar, creditorul gajist/ipotecar sau
reprezentantul acestora şi ofertantul care a cîştigat. La cererea proprietarului, creditorului
gajist/ipotecar, notarul poate elibera certificat privind constatarea etapei procedurale a licitaţiei şi
a rezultatelor acesteia.
(4) Contractul de vînzare-cumpărare se autentifică de notarul care a organizat licitaţia. Părţile
contractului de înstrăinare a bunului prin licitaţie sînt proprietarul, creditorul gajist/ipotecar şi
ofertantul care a cîştigat licitaţia.
Articolul 40. Procedura de modificare, rezoluţiune, revocare a contractelor
autentificate
(1) Pentru autentificarea modificării, rezoluţiunii sau revocării contractului se aplică regulile
generale de autentificare.
(2) Pentru autentificarea acordului de modificare, rezoluțiune sau revocare a contractului, de
comun acord al părţilor contractante, notarul verifică și extrage datele din registrele de
publicitate, ținute în formă electronică, conform art. 17 alin. (2), inclusiv în privința drepturilor
și obligațiilor care fac obiectul contractului, iar părțile prezintă următoarele acte, în măsura în
care registrele de publicitate nu conțin informații despre ele:
a) contractul autentificat supus modificării, rezoluțiunii sau revocării;
b) alte acte şi, după caz, consimţămîntul autorităţilor sau persoanelor interesate – în cazul
necesităţii verificării altor fapte juridice, necesare pentru încheierea acordului, în măsura în care
registrele de publicitate nu conțin informații despre ele, notarul va solicita prezentarea actelor
respective.
(3) Pentru autentificarea acordului de modificare, rezoluțiune sau revocare se vor prezenta
părţile contractante şi persoanele care au dobîndit drepturi în urma încheierii contractului sau
succesorii lor în drepturi.
(4) Pe contractul revocat sau supus rezoluțiunii notarul face mențiunea respectivă. Acordul de
modificare se anexează la contractul de bază și reprezintă parte integrantă a acestuia.
(5) Notarul în a cărui arhivă se păstrează originalele actelor de proprietate ce au servit la
autentificarea actului notarial rezolvit le restituie la cerere titularului, păstrînd copiile legalizate
ale acestora în arhiva notarului.
Articolul 41. Desfacerea căsătoriei prin acordul soţilor
(1) Cererea de desfacere a căsătoriei prin acordul soţilor poate fi depusă la oricare notar în
baza acordului soţilor și în prezența ambilor soți sau în prezența unuia dintre soți dacă anterior
notarului i-a fost comunicat acordul autentic al celuilalt soț de desfacere a căsătoriei şi de
examinare a cererii în absenţa sa.
(2) Cererea de desfacere a căsătoriei se întocmeşte în scris. Modelul cererii de desfacere a
căsătoriei se aprobă de către Ministerul Justiţiei. Cererea și, dacă există, acordul autentic
prevăzut la alin. (1) trebuie să vizeze, după caz, modul de participare a părinţilor la educaţia,
întreținerea copiilor minori comuni, stabilirea domiciliului acestora, plata pensiei de întreţinere a
soţului/soției sau partajul averii comune dobîndite în perioada căsătoriei. În acest scop, părţile
declară notarului pe proprie răspunde despre existenţa copiilor minori sau concepuți, iar în cazul
în care soţii au copii minori, concomitent cu desfacerea căsătoriei, se va autentifica acordul
soților cu privire la stabilirea pensiei de întreţinere a copiilor minori şi la stabilirea domiciliului
copiilor minori după desfacerea căsătoriei.
(3) La cererea de desfacere a căsătoriei se anexează copiile certificatelor de naştere ale soţilor
şi ale copiilor minori existenți, copiile actelor de identitate ale soților, certificatul de căsătorie
emis de autorităţile competente ale Republicii Moldova în original şi o copie legalizată a
acestuia.
(4) Notarul explică părților consecințele juridice ale desfacerii căsătoriei, drepturile și
obligațiile părinților, regimul patrimonial al bunurilor comune.
(5) La momentul înregistrării cererii, notarul acordă soţilor, potrivit prevederilor Codului
familiei, un termen de 30 de zile pentru eventuala retragere a cererii de desfacere a căsătoriei.
Termenul pentru retragerea cererii de desfacere a căsătoriei poate fi prelungit cu acordul soților
cu maximum 30 de zile.
(6) La expirarea termenului prevăzut la alin. (5), dacă soţii și-au exprimat consimţămîntul liber
şi neviciat şi sînt îndeplinite, cumulativ, şi celelalte condiţii legale prevăzute de Codul familiei
pentru desfacerea căsătoriei prin acordul soţilor, notarul emite încheierea de desfacere a
căsătoriei prin acordul soţilor, în care consemnează data desfacerii căsătoriei, numele de familie
pe care foştii soţi le vor purta după divorţ și, după caz, mențiunile privind acordul parental
referitor la plata pensiei de întreținere a copiilor minori, stabilirea domiciliului minorilor,
modalitatea de partajare a bunurilor comune, plata pensiei de întreţinere a soţului/soției.
Încheierea de desfacere a căsătoriei se emite în 5 exemplare și produce efectul juridic al unui act
de stare civilă de desfacere a căsătoriei (divorț).
(7) În termen de 3 zile de la data emiterii încheierii de desfacere a căsătoriei prin acordul
soților, notarul transmite organului de stare civilă teritorial, pentru efectuarea înregistrării actului
de stare civilă, împreună cu dovada achitării taxei de stat pentru înregistrarea actelor de stare
civilă, două originale ale încheierii și originalul certificatului de căsătorie. Cîte un original al
încheierii se eliberează părților și un original al încheierii se reține de notar în arhiva sa.
Articolul 42. Respingerea cererii de desfacere a căsătoriei
(1) Notarul emite o încheiere de respingere a cererii de desfacere a căsătoriei în situaţiile în
care nu sînt îndeplinite, cumulativ, condiţiile legale prevăzute de Codul familiei pentru
desfacerea căsătoriei prin acordul soților, precum şi în unul dintre următoarele cazuri:
a) unul dintre soţi nu îşi poate exprima consimţămîntul liber şi neviciat;
b) cererea nu este semnată de ambii soţi în prezența notarului, dacă anterior notarului nu i-a
fost comunicat acordul autentic al celuilalt soț de desfacere a căsătoriei şi de examinare a cererii
în absenţa sa, iar soțul prezent insistă să fie înregistrată cererea;
c) soţii refuză sa dea declaraţiile prevăzute de lege;
d) soţii nu prezintă, la depunerea cererii, actele necesare prevăzute la art. 41 alin. (3);
e) în cazul în care există copii minori sau concepuți și, la expirarea termenului prevăzut la art.
41 alin. (5), unul dintre soţi nu se prezintă în fața notarului, nu-și exprimă consimțămîntul pentru
desfacerea căsătoriei sau soții refuză de a încheia acordul referitor la plata pensiei de întreţinere
și la stabilirea domiciliului copiilor minori, sau acordul încheiat contravine intereselor minorilor;
f) cel puțin unul dintre soţi nu s-a prezentat în faţa notarului la expirarea termenului prevăzut
la art. 41 alin. (5);
g) cererea a rămas fără obiect întrucît căsătoria dintre soţi a fost desfăcută, fie de către o altă
autoritate competentă, fie încetată din cauza decesului unuia dintre soţi;
h) dacă soţii se împacă şi unul dintre soți îşi retrage cererea de desfacere a căsătoriei.
(2) În cazul respingerii cererii de desfacere a căsătoriei, notarul emite o încheiere de
respingere în 3 exemplare, dintre care unul se păstrează în arhiva notarului, iar celelalte se
transmit fiecăruia dintre soți. La respingerea cererii de desfacere a căsătoriei, originalul
certificatului de căsătorie se restituie persoanei care l-a depus la notar.
Articolul 43. Învestirea cu formulă executorie
(1) La solicitarea părţilor, concomitent cu autentificarea sa, actul notarial, care constată o
creanţă certă şi lichidă, poate fi învestit cu formulă executorie. În cazurile expres prevăzute de
lege pot fi învestite cu formulă executorie şi alte acte juridice.
(2) Menţiunea despre învestirea actului notarial cu formulă executorie se înscrie în girul de
autentificare, iar în cazul altor acte învestite cu formulă executorie în situațiile expres prevăzute
de lege, notarul emite o încheiere. Modelul încheierii de învestire cu formulă executorie se
aprobă de către Ministerul Justiției, după consultarea Camerei Notariale.
(3) Pentru învestirea cu formulă executorie, în cazurile expres prevăzute de lege, a actului
neautentificat notarial, creditorul depune o cerere în care indică:
a) datele de identificare și domiciliul/sediul, după caz, altă adresă de corespondență a
creditorului și a debitorului;
b) temeiul solicitării învestirii cu formulă executorie;
c) valoarea creanţei;
d) indicarea modului în care a fost notificat debitorul și declarația despre neexecutarea
obligației de către debitor pînă la expirarea termenului acordat debitorului prin notificare;
e) valoarea creanței restante, inclusiv dobînda, penalităţile şi alte costuri sau cheltuieli ce
trebuie achitate de debitor creditorului, la momentul depunerii cererii de învestire;
f) semnătura creditorului.
(4) La cererea de învestire, creditorul va anexa originalul actului ce confirmă nașterea
obligației, notificarea debitorului și dovada recepționării.
(5) În urma examinării cererii și actelor prezentate de creditor, notarul, prin încheiere, dă curs
procedurii de învestire cu formulă executorie și expediază debitorului o notificare despre
pornirea procedurii de învestire cu formulă executorie.
(6) Notificarea despre pornirea procedurii de învestire cu formula executorie trebuie să
conţină:
a) datele de identificare și domiciliul/sediul, după caz, altă adresă de corespondență a
creditorului și a debitorului;
b) temeiul executării dreptului;
c) valoarea creanţei şi modul de executare a obligaţiei;
d) consecinţele juridice ale învestirii actului cu formulă executorie;
e) indicarea termenului, care nu poate fi mai mic de 20 de zile din momentul recepţionării
notificării, la a cărui expirare notarul va emite încheierea de învestire a actului cu formulă
executorie;
f) valoarea sumelor restante, inclusiv dobînda, penalităţile şi alte costuri sau cheltuieli ce
trebuie achitate pentru a evita continuarea procedurii de învestire, sau alte acţiuni ce trebuie
întreprinse de către debitor în vederea înlăturării omisiunii de executare corespunzătoare a
obligaţiilor sale;
g) semnătura notarului.
(7) În termenul indicat în notificare, debitorul are dreptul să achite suma restantă sau să
înlăture în alt mod omisiunea de executare corespunzătoare a obligaţiilor sale, astfel după cum
este stabilit în notificare, cu notificarea notarului despre acest fapt.
(8) Dacă pînă la expirarea termenului indicat la alin. (6) lit. e) debitorul nu a executat
obligația, notarul, la cererea creditorului, emite încheierea de învestire cu formulă executorie a
actului neautentificat notarial.
(9) Actul notarial învestit cu formulă executorie are putere de titlu executoriu la data
exigibilităţii creanţei sau la data indicată în contract. Celelalte acte învestite de notar cu formulă
executorie au putere de titlu executoriu în condițiile legii.
(10) În lipsa originalului actului învestit cu formulă executorie, titlu executoriu poate constitui
duplicatul din arhiva notarului de pe exemplarul actului învestit cu formulă executorie.
Articolul 44. Autentificarea și revocarea testamentului
(1) Autentificarea testamentului se face respectîndu-se dispoziţiile privind autentificarea.
(2) La autentificarea testamentului, notarul nu va cere testatorului să prezinte dovezi pentru
confirmarea dreptului de proprietate asupra patrimoniului testat.
(3) Testatorul îşi dictează dispoziţiile în faţa notarului. Notarul redactează testamentul în baza
solicitărilor exprimate de către testator, utilizînd terminologia juridică corespunzătoare. În
cuprinsul testamentului se va face menţiune expresă că actul reprezintă ultima voinţă a
testatorului. Testamentul astfel redactat este citit cu voce testatorului și este transmis acestuia
pentru a face cunoștință cu el, fiind apoi semnat de către testator. Despre îndeplinirea acestor
formalităţi se face o menţiune expresă în girul de autentificare care se semnează de către notar.
(4) În cazul în care testatorul prezintă un testament deja redactat, notarul va da îndrumările
necesare privind legalitatea și efectele juridice ale dispozițiilor testamentare, după care va
proceda la redactarea testamentului. Dacă testatorul insistă ca testamentul să fie autentificat în
redacția prezentată de el, notarul nu va refuza autentificarea. În acest caz, notarul nu va purta
răspundere pentru formularea dispozițiilor testamentare.
(5) În cazul în care la întocmirea testamentului sînt atraşi martori, interpretul autorizat,
traducătorul autorizat, persoana care semnează testamentul în locul testatorului, executorul
testamentar, aceştia vor semna testamentul. La testament se anexează declarația comună a
persoanelor atrase privind obligația de păstrare a secretului întocmirii testamentului.
(6) Declarația de revocare a testamentului se autentifică notarial în conformitate cu regulile
generale pentru autentificarea testamentului. Printr-o declarație poate fi revocat un singur
testament sau mai multe testamente. La declarație se anexează copia testamentului care este
revocat. În cazul lipsei testamentului, informaţia despre testament, la cererea testatorului, se
obţine din Registrul electronic al dosarelor succesorale și testamentelor.
(7) Autentificarea și revocarea testamentului se înregistrează, cel tîrziu în următoarea zi
lucrătoare, dar nu mai tîrziu de 3 zile, în Registrul electronic al dosarelor succesorale și
testamentelor.
Articolul 45. Autentificarea testamentului din numele persoanei analfabete
sau cu dizabilități fizice
(1) În cazul în care testatorul este analfabet sau din cauza unei dizabilități fizice, a unei boli
sau a altor cauze nu poate citi sau semna actul, el va dicta notarului conţinutul testamentului, va
preciza că este actul său de ultimă voinţă, notarul urmînd să redacteze testamentul.
(2) Ori de cîte ori testatorul nu va putea semna, la întocmirea şi autentificarea testamentului
vor fi prezenţi o persoană desemnată de testator să semneze în locul său şi 2 martori.
(3) În cazul în care testatorul este nevăzător, notarul, în prezența a 2 martori, îi va citi actul
înainte de a-i lua consimţămîntul. După citire, testamentul va fi semnat de către testator și cei 2
martori.
(4) În situaţiile speciale cînd notarul ia declaraţia de voinţă a testatorului surd, mut sau
surdomut în imposibilitate de a scrie, aceasta se face prin interpret.
(5) În girul de autentificare notarul va face menţiunea expresă a declaraţiei testatorului,
inclusiv cauza care l-a împiedicat să semneze, precum şi menţiunea despre prezenţa altor
persoane la procedura de autentificare.
(6) Martorii trebuie să întrunească cerinţele prevăzute de Codul civil.
Capitolul IV
LEGALIZAREA COPIILOR, EXTRASELOR, SEMNĂTURILOR,
CERTIFICAREA FAPTELOR, ÎNTOCMIREA ȘI ÎNDEPLINIREA
ALTOR ACTE ȘI ACȚIUNI NOTARIALE
Articolul 46. Legalizarea copiilor de pe documente şi a extraselor din ele
(1) Notarul eliberează copii legalizate numai de pe documentele originale prezentate de
solicitant, după confruntarea copiei cu originalul.
(2) Pot fi legalizate copii atît de pe un document în întregime, cît şi de pe părţi determinate ale
acestuia, cu condiţia ca acestea să nu denatureze înţelesul integral al documentului şi să cuprindă
textul deplin ce se referă la o anumită problemă. Copia de pe documentul prezentat de cetăţean
se legalizează numai în cazul în care semnătura de pe document este legalizată notarial.
(3) Copiile legalizate de pe actele din arhiva notarului se eliberează numai părţilor,
succesorilor şi reprezentanţilor acestora.
(4) Copia de pe copia documentului se legalizează cu condiţia că cea din urmă este legalizată
notarial sau este eliberată de o autoritate competentă ce deţine originalul documentului. În
ultimul caz, pe copia documentului trebuie să fie aplicată ştampila autorităţii, semnătura
persoanei competente, data eliberării copiei şi menţiunea că copia corespunde originalului
documentului care se păstrează la autoritatea respectivă.
Articolul 47. Legalizarea semnăturii de pe înscris
(1) Notarul legalizează semnătura de pe înscrisul al cărui conținut nu este o expunere a unui
act juridic.
(2) La legalizarea semnăturii, notarul confirmă doar că semnătura aparține persoanei care a
semnat. Notarul nu verifică faptele expuse în înscris şi nu poartă răspundere pentru veridicitatea
lor, acest fapt fiind indicat în gir.
(3) Dacă la întocmirea actului notarial participă, în condiţiile legii, alte persoane (martori,
interpreţi, traducători, persoane desemnate de persoana care nu poate semna), notarul va legaliza
semnătura acestora pe actul notarial.
Articolul 48. Legalizarea semnăturii traducătorului
(1) Notarul legalizează semnătura traducătorului autorizat care a efectuat și certificat
traducerea. Notarul poate legaliza semnătura traducătorului neautorizat în condiţiile stabilite la
art. 1 alin. (3) din Legea nr. 264/2008 cu privire la statutul, autorizarea şi organizarea activității
de interpret şi traducător în sectorul justiției.
(2) Înscrisurile traduse de traducător vor conţine inscripția de certificare a traducerii cu
semnătura și ștampila traducătorului. Traducătorul poartă răspundere personală pentru
corectitudinea traducerii actului.
(3) Originalul înscrisului sau copia legalizată a acestuia care se traduce se anexează traducerii,
cu aplicarea ştampilei şi a semnăturii notarului pe marginile alăturate la îmbinarea a două file,
astfel încît ştampila de legătură să fie aplicată pe toate filele înscrisului, care se numerotează, se
capsează, se coase sau se broşează.
(4) Nu se legalizează semnătura traducătorului autorizat dacă înscrisul prezentat spre traducere
este în copie simplă.
(5) Modul de înregistrare, evidență și verificare a specimenelor de semnătură a traducătorilor
și interpreților autorizați se aprobă de către Consiliul Camerei Notariale. Legalizarea semnăturii
traducătorului se poate face şi după specimenul de semnătură depus la biroul notarului.
Articolul 49. Eliberarea certificatului de proprietate
(1) În baza cererii scrise a tuturor coproprietarilor devălmaşi, notarul eliberează certificate cu
privire la dreptul de proprietate asupra cotei-părţi din proprietatea comună în devălmăşie.
(2) În cazul decesului unuia sau mai multor coproprietari devălmaşi, certificatul de proprietate
asupra cotelor-părţi din proprietate comună în devălmăşie se eliberează de notarul care
instrumentează dosarul succesoral în baza cererii scrise a tuturor coproprietarilor devălmași şi a
moştenitorilor coproprietarului devălmaș decedat.
(3) În cazul decesului cîtorva coproprietari devălmaşi, eliberarea certificatului de proprietate
ţine de competenţa notarului care primul a deschis procedura succesorală şi care va solicita de la
notarii care au deschis procedurile succesorale după ceilalţi coproprietari decedaţi informaţia cu
privire la moştenitorii acestora.
(4) Pentru eliberarea certificatului de proprietate, notarul verifică și extrage datele din
registrele de publicitate, ținute în formă electronică, conform art. 17 alin. (2), inclusiv despre
dreptul de proprietate comună în devălmășie a solicitanților, grevările existente asupra acestui
drept, starea civilă a solicitanților, iar părțile prezintă următoarele acte:
a) actul justificativ al dreptului de proprietate asupra bunului proprietate comună în
devălmăşie, înregistrat conform legii, dacă dreptul asupra bunului este supus înregistrării, cu
excepţiile prevăzute de lege;
b) alte acte – în cazul necesităţii verificării altor fapte juridice necesare pentru eliberarea
certificatului de proprietate, în măsura în care registrele de publicitate nu conțin informații despre
ele, notarul va solicita prezentarea actelor respective.
(5) Certificatelor de proprietate pentru fiecare coproprietar li se atribuie numere diferite de
înregistrare.
Articolul 50. Înregistrarea de către notar a drepturilor în registrul bunurilor
imobile
(1) Imediat după autentificarea actului juridic, contractului sau după eliberarea certificatului
notarial referitor la un drept susceptibil de înregistrare în registrul bunurilor imobile, pînă la
îndeplinirea altor proceduri notariale, dar nu mai tîrziu de sfîrșitul zilei sale de muncă, conform
programului de lucru, notarul va efectua, prin aplicarea semnăturii electronice, înregistrarea
provizorie a actului juridic sau certificatului notarial în registrul bunurilor imobile. Înregistrarea
provizorie în registrul bunurilor imobile se va efectua doar dacă bunurile și drepturile asupra
acestora, care fac obiectul actului de dispoziție sau certificatului notarial, au fost supuse
înregistrării de stat.
Art.50 al.(1) în partea ce se referă la publicarea informaţiei despre procedurile succesorale
deschise pe pagina web oficială a Camerei Notariale, care intră în vigoare la 1 ianuarie 2020
(2) La cererea dobînditorului, notarul care a autentificat actul juridic sau a eliberat certificatul
notarial referitor la un drept susceptibil de înregistrare poate întreprinde acțiunile necesare pentru
înregistrarea dreptului în registrul bunurilor imobile.
Articolul 51. Certificarea unor fapte
(1) În vederea certificării faptelor prevăzute de lege, notarul va întocmi certificatul
corespunzător, în al cărui cuprins va identifica solicitantul certificării şi va constata faptul
certificat.
(2) Notarul certifică, în baza cererii, următoarele:
a) faptul aflării persoanei în viață;
b) faptul aflării unei persoane într-un anumit loc;
c) timpul prezentării înscrisului;
d) faptul că persoana, ca urmare a unei somații sau notificări, s-a prezentat ori nu într-o
anumită zi și la o anumită oră la sediul biroului notarului, precum și declarația acesteia;
e) conținutul paginilor web, programelor sau al altor produse informatice;
f) timpul preluării datelor din registrele de publicitate, ținute în formă electronică;
g) alte fapte care nu sînt date în competența exclusivă a altor organe.
(3) Certificarea faptelor cu participarea minorului de pînă la 14 ani se efectuează în baza
cererii reprezentantului legal, iar în cazul minorului de la 14 pînă la 18 ani – la cererea acestuia,
condiţionat de consimţămîntul reprezentantului legal.
Articolul 52. Certificarea faptului aflării persoanei în viață
(1) Certificarea faptului că o persoană este în viaţă se constată de către notar prin percepţia
acestuia în baza simţurilor proprii asupra persoanei prezente în faţa sa.
(2) Certificatul eliberat de către notar va cuprinde elementele de identificare a persoanei şi
modul în care i s-a stabilit identitatea, data identificării în formatul an, lună, zi, ora constatării,
precum şi semnătura solicitantului.
Articolul 53. Certificarea faptului aflării unei persoane într-un anumit loc
Notarul certifică faptul că o persoană s-a prezentat la sediul biroului notarului sau că aceasta s-
a aflat într-un anumit loc. În acest din urmă caz, notarul se deplasează în acel loc, dar numai în
limita circumscripţiei sale teritoriale, pentru a constata cele solicitate.
Articolul 54. Certificarea timpului prezentării înscrisului
Înscrisul depus de solicitant pentru certificarea timpului prezentării acestuia trebuie să nu
contravină legii și bunelor moravuri. Înscrisul se prezintă notarului în două exemplare, unul
dintre care se păstrează în arhiva notarului. În cazul imposibilităţii prezentării înscrisului în două
exemplare, se va prezenta originalul şi o copie a acestuia, care va fi confirmată de solicitant prin
semnătură. Girul de certificare a timpului prezentării înscrisului se face pe înscris, indicîndu-se
persoana care l-a prezentat.
Articolul 55. Certificarea faptului că o persoană, ca urmare a unei somații
sau notificări, s-a prezentat ori nu într-o anumită zi și la o anumită
oră la sediul biroului notarului, precum și declarația acesteia
(1) Pentru certificarea faptului că o persoană s-a prezentat în urma unei somaţii sau notificări
la o anumită zi şi oră la sediul biroului notarului, partea interesată, împreună cu cererea, depune
un exemplar al somaţiei sau al notificării și dovada comunicării acesteia către toate persoanele
interesate.
(2) Notarul verifică dacă înmînarea sau comunicarea somaţiei ori notificării s-a făcut în
condiţiile legii, iar în caz contrar, va cere repetarea procedurii. Neregularităţile procedurii de
citare se consideră acoperite în cazul în care persoana somată sau notificată se prezintă în faţa
notarului.
(3) La data şi ora indicate în somaţie sau în notificare, notarul verifică prezenţa persoanei
somate sau notificate.
(4) Declaraţia persoanei somate sau notificate se consemnează în certificat, semnat de notar. În
cazul refuzului de a face declaraţia sau de a semna, precum şi în caz de neprezentare a persoanei
somate sau notificate, se va face menţiunea corespunzătoare în certificat.
(5) Somaţia sau notificarea nu este necesară la îndeplinirea certificării de fapte dacă, printr-un
act autentic, părţile au convenit anterior asupra tuturor elementelor care le-ar fi fost comunicate
prin somaţie sau notificare.
(6) Certificatul se va întocmi în numărul de exemplare solicitat de parte, plus unul pentru
arhiva notarului.
Articolul 56. Certificarea conținutului paginilor web, programelor sau
al altor produse informatice
(1) Certificarea conținutului paginilor web se face de notar la cererea persoanei interesate.
Certificatul cuprinde identificarea solicitantului, adresa paginii de internet, numărul de pagini
tipărite şi data, respectiv anul, luna, ziua, ora şi minutul publicării. La certificat se ataşează
captura de ecran tipărită pe suport de hîrtie.
(2) În îndeplinirea procedurilor, notarul poate solicita ajutorul unui expert sau specialist în
domeniu.
(3) La certificatul solicitat notarului, indiferent de forma în care programul este prezentat de
către parte, se anexează varianta tipărită, integrală sau parţială a conținutului
programului/produsului, după caz.
(4) Certificatul va cuprinde identificarea solicitantului, numărul de pagini tipărite, cu
semnătura solicitantului la sfîrşitul documentului, data, respectiv anul, luna, ziua, ora şi minutul,
indicarea suportului electronic pe care a fost prezentat spre tipărire, programul/produsul aflat pe
CD, DVD, dispozitiv de memorie sau pe orice alt dispozitiv de stocare, precum şi denumirea
programului/produsului prezentat. Certificatul şi documentul anexat se eliberează părţii în
numărul de exemplare solicitat.
(5) În îndeplinirea procedurilor, notarul poate solicita ca programul sau produsul să fie atestat
de un expert sau specialist în domeniu.
Articolul 57. Certificarea timpului preluării datelor din registrele de publicitate,
ținute în formă electronică
(1) La cererea proprietarului, moștenitorului, asociatului, administratorului, precum și în
cazurile prevăzute de lege, notarul confirmă timpul preluării datelor din registrul de publicitate,
ținut în formă electronică, la care are acces notarul.
(2) Preluarea datelor se va confirma print-un certificat, care va include, suplimentar la cele
indicate la art. 24 alin. (2), denumirea registrului de publicitate, timpul preluării datelor, conform
celui indicat de sistemul informațional, momentul interogării datelor din sistemul informațional
al registrului de publicitate, dacă această informație este afișată de sistem, alte date relevante,
inclusiv numărul cadastral al bunului imobil, corespunzătoare informației din registrul de
publicitate respectiv. Dacă certificarea se efectuează în legătură cu întocmirea unui act notarial,
timpul preluării datelor se certifică printr-o mențiune notarială, aplicată pe extrasul pe suport de
hîrtie al informației certificate, care include numele notarului, semnătura notarului și alte date
relevante.
(3) Informaţia în formă electronică privind timpul preluării datelor din registrele de publicitate
se imprimă pe hîrtie şi se anexează la certificatul întocmit sau la dosarul actului notarial întocmit,
dacă certificarea se efectuează în legătură cu întocmirea unui act notarial.
Articolul 58. Transmiterea înscrisurilor
(1) La solicitare, printr-o cerere în scris, notarul transmite prin poştă destinatarului, prin
scrisoare recomandată cu confirmare de primire, înscrisul solicitantului al cărui conţinut nu
contravine legii. Semnătura pe cerere se legalizează notarial conform regulilor generale pentru
legalizarea semnăturii.
(2) Cheltuielile legate de transmiterea înscrisului le suportă solicitantul.
(3) Notarul trimite prin poştă destinatarului, pe adresa comunicată de către solicitant, înscrisul
cu o scrisoare de însoţire.
(4) La solicitarea persoanei care a cerut transmiterea înscrisului, acesteia i se eliberează un
certificat care confirmă transmiterea, recepţionarea sau, după caz, nerecepționarea înscrisului de
către destinatar. La certificatul de transmitere a înscrisului se anexează o copie legalizată a
confirmării de primire a scrisorii.
Articolul 59. Înregistrarea în Registrul garanțiilor reale mobiliare
(1) La cerere, notarul înscris în lista operatorilor autorizați înregistrează în Registrul
garanțiilor reale mobiliare: gajul bunurilor mobile, radierea gajului bunurilor mobile, avizul de
executare a gajului, leasingul financiar și alte drepturi de garanție asupra bunurilor mobile, în
conformitate cu legislația în vigoare. La efectuarea înregistrării, notarul stabileşte identitatea
părților şi, după caz, împuternicirile reprezentantului.
(2) La înregistrarea garanției, notarul nu verifică drepturile asupra bunurilor mobile grevate,
valabilitatea temeiului garanției, acordul coproprietarilor, cuprinderea tuturor clauzelor esenţiale
ale contractului şi nu este obligat să asigure înregistrarea garanției asupra bunurilor în alte
registre publice.
(3) În baza cererii de înregistrare, notarul verifică completarea tuturor rubricilor avizului de
înregistrare, care se verifică şi se semnează de către solicitant. La efectuarea înregistrării, notarul
eliberează o confirmare de înregistrare din Registrul garanțiilor reale mobiliare. Confirmarea se
înregistrează în Registrul actelor notariale.
Articolul 60. Primirea în depozit a mijloacelor financiare şi/sau a instrumentelor
financiare pentru a fi transmise destinatarului
(1) Notarul poate primi în depozit sume de bani şi/sau instrumente financiare pentru a le
transmite creditorului în baza unei cereri a debitorului, legalizată notarial, în care se va indica
suma bănească şi/sau descrierea instrumentelor financiare, destinatarul, temeiul naşterii
obligaţiei, data scadenţei, domiciliul creditorului sau adresa de corespondență a acestuia, cu
eliberarea unui certificat notarial. La cererea sa debitorul anexează o declarație pe proprie
răspundere, autentificată notarial, că sumele de bani şi/sau instrumentele financiare au
provenienţă licită.
(2) Notarul care a primit la păstrare bani sau instrumente financiare va expedia imediat la
domiciliul creditorului înştiinţare prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire. Dacă se
constată că creditorul nu domiciliază la adresa indicată în cererea de primire în depozit sau nu se
află la adresa de corespondență astfel indicată, informarea se va efectua prin publicarea unui aviz
în Monitorul Oficial al Republicii Moldova sau într-un ziar național.
(3) Notarul trece neîntîrziat banii primiţi în depozit pe un cont special destinat unor astfel de
operaţiuni, deschis la o bancă comercială care îşi desfăşoară activitatea pe teritoriul Republicii
Moldova.
(4) Numai notarul personal are dreptul să dispună de contul special şi numai în folosul
creditorului sau a succesorilor acestuia, la cererea scrisă a acestora, prin virament bancar, în
cazul creditorului persoană juridică, sau în numerar, prin cec sau virament bancar, în cazul
creditorilor persoane fizice, dacă legea nu prevede altfel. Dobînzile şi alte beneficii ale banilor
păstraţi la contul de depozit aparţin creditorilor proporțional sumelor depuse și timpului de
păstrare, iar în cazul restituirii acestora către debitor, trec în proprietatea lui. Notarul nu poartă
răspundere pentru alegerea băncii.
(5) În cazul încetării sau suspendării activităţii notarului, dispunerea de contul special trece,
prin ordinul ministrului justiției, în competenţa notarului căruia i-a fost transmisă arhiva
notarului a cărui activitate a fost încetată sau suspendată.
(6) Mijloacele băneşti păstrate la contul special nu constituie venitul notarului şi nu pot fi
urmărite în baza pretenţiilor creditorilor acestuia.
(7) Instrumentele financiare primite în depozit pentru a fi transmise creditorului pot fi păstrate
fie la o bancă comercială care îşi desfăşoară activitatea pe teritoriul Republicii Moldova, fie la
biroul notarului sau la orice alt depozitar în condiţii de siguranţă.
(8) Cheltuielile ce ţin de depozitarea, transmiterea sumelor de bani şi a instrumentelor
financiare şi înştiinţarea creditorului le suportă debitorul, după caz, creditorul.
Articolul 61. Restituirea banilor şi a instrumentelor financiare transmise
la păstrare în depozit
(1) Restituirea banilor şi a instrumentelor financiare transmise la păstrare în depozit se admite
doar cu acordul scris al persoanei în folosul căreia s-a făcut depunerea sau în baza hotărîrii
judecătoreşti.
(2) Dacă, pe parcursul a 10 ani de la depunerea banilor sau a instrumentelor financiare în
depozit, nici creditorul şi nici debitorul nu au solicitat eliberarea sau restituirea acestora, în baza
hotărîrii judecătoreşti acestea se transmit statului după deducerea cheltuielilor, care nu au fost
achitate în avans, prevăzute la art. 60 alin. (8).
Articolul 62. Acte de protest al cambiilor
(1) Notarul întocmeşte acte de protest de neacceptare, nedatare a acceptului şi neplată a
cambiei în conformitate cu prevederile Legii cambiei nr. 1527/1993. Actele de protest al
cambiilor se întocmesc de către notarul de la locul aflării debitorului. Locul unde urmează a fi
efectuată plata se indică în cambie.
(2) Pentru întocmirea actului de protest de neplată a cambiei, notarului i se prezintă cambia și
cererea posesorului în care se indică: denumirea completă şi sediul trasului, data scadenţei
cambiei, suma cambiei, motivul protestării, locul de efectuare a cambiei. Posesorul cambiei are
dreptul să solicite notarului eliberarea confirmării de primire a cambiei pentru protest.
(3) Primind cambia pentru protest, notarul verifică dacă aceasta corespunde legislaţiei, sub
aspectul conţinutului şi al formei. Dacă cambia corespunde prevederilor legislaţiei, notarul
solicită trasului plata, acceptarea sau datarea cambiei. Dacă trasul plăteşte, acceptă sau datează
cambia, notarul nu întocmeşte actul de protest al cambiei, restituind-o posesorului.
(4) Dacă trasul refuză plata, acceptarea sau datarea cambiei, notarul întocmeşte actul de
protest al cambiei, care se înregistrează în Registrul actelor notariale. Actul de protest se înscrie
pe versoul cambiei sau pe o alonjă, care reprezintă un text ce completează conținutul cambiei,
anexîndu-se la aceasta prin coasere. Actul de protest al cambiei se întocmeşte în 2 exemplare,
dintre care un exemplar se păstrează în arhiva notarului cu copia cambiei protestate, iar al doilea
exemplar se restituie posesorului cambiei.
Articolul 63. Acte de protest al cecurilor în caz de neplată
(1) Notarul care desfășoară activitatea de la locul aflării debitorului primește cecuri pentru a le
verifica spre plată în conformitate cu legislaţia.
(2) Notarul primeşte cecuri pentru a le prezenta spre plată, verificînd dacă acestea cuprind
menţiunile prevăzute de legislație.
(3) Pentru întocmirea actului de protest de neplată a cecului, notarului i se prezintă cecul și
cererea posesorului, în care se indică: denumirea completă şi sediul trasului, data scadenţei şi
suma cecului. Posesorul cecului are dreptul să solicite notarului eliberarea confirmării de primire
a cecului pentru protest de neplată.
(4) Notarul prezintă trasului cecul spre plată. În cazul în care trasul plăteşte cecul, suma
obţinută se transmite titularului cecului. Dacă cecul nu este plătit, notarul întocmeşte un act de
protest de neplată. Acesta trebuie să fie întocmit înainte de expirarea termenului de prezentare a
cecului pentru plată. Dacă cecul este prezentat în ultima zi a termenului, actul de protest poate fi
întocmit în următoarea zi lucrătoare.
(5) Actul de protest de neplată se întocmeşte în 2 exemplare, dintre care un exemplar se
păstrează în arhiva notarului cu copia cecului protestat, iar al doilea exemplar se restituie
posesorului cecului. Actul de protest se înscrie pe versoul cecului sau pe o alonjă care se coase la
cec şi se înregistrează în Registrul actelor notariale.
Articolul 64. Primirea documentelor la păstrare
(1) Primirea de către notar a documentelor la păstrare se efectuează la cerere, în baza unui
inventar, întocmit în 2 exemplare, semnat de persoana care a depus documentele la păstrare
(deponent) şi notar. Un exemplar al inventarului se transmite deponentului, iar celălalt se
păstrează în arhiva notarului.
(2) Notarul verifică documentele sau înscrisurile primite la păstrare să nu contravină legii sau
bunelor moravuri.
(3) Deponentului i se eliberează un certificat cu privire la primirea documentelor la păstrare.
Deponentul avansează cheltuielile pentru păstrare pentru un termen de 10 ani.
(4) Documentele primite la păstrare se restituie la prezentarea certificatului şi a inventarului de
către deponent sau terţul indicat în acest scop sau în baza unei hotărîri a instanţei de judecată.
(5) Dacă pe parcursul a 10 ani de la depunerea documentelor la păstrare nu a fost solicitată
restituirea, în baza hotărîrii judecătoreşti acestea se transmit statului după deducerea cheltuielilor
care nu au fost achitate în avans.
Articolul 65. Primirea testamentului olograf la păstrare
(1) Notarul primește testamentul olograf la păstrare în baza cererii testatorului.
(2) Testatorul prezintă personal notarului testamentul olograf într-un plic sigilat, astfel încît să
nu poată fi deschis decît prin distrugerea plicului. Pe plic testatorul va confirma în scris, pe
proprie răspundere, sub semnătură, că plicul prezentat conţine testamentul său olograf.
(3) Plicul cu testamentul olograf se sigilează în alt plic de către notar. La plic se anexează
cererea testatorului care conține declarația pe proprie răspundere că plicul prezentat conține
testamentul său olograf, scris în întregime, datat și semnat personal de testator.
(4) În baza cererii autentificate a testatorului, notarul înregistrează informația despre
testamentul olograf primit la păstrare în Registrul electronic al dosarelor succesorale și
testamentelor.
(5) Primirea la păstrare a testamentului olograf se confirmă prin certificat eliberat de către
notar.
(6) Testatorul va avansa cheltuielile pentru păstrare pentru un termen de cel puțin 10 ani.
Articolul 66. Asigurarea probelor
(1) În scopul prevenirii dispariţiei ori imposibilităţii administrării în viitor a unei probe utile
pentru dovedirea pretenţiilor şi justificarea obiecţiilor, precum şi a altor circumstanţe importante
pentru justa soluţionare a pricinii într-un viitor proces civil, pentru procedura specială, sau în
arbitraj, la cererea persoanelor interesate, notarul efectuează asigurarea probelor, înainte de
intentarea procesului în instanţa de judecată sau în arbitraj.
(2) Asigurarea probelor se efectuează de către notar conform prevederilor Codului de
procedură civilă privind cercetarea probei.
(3) Dacă probele necesare trebuie să fie prezentate autorităţilor unui stat străin, asigurarea
probelor se efectuează indiferent de faptul dacă cauza, la momentul adresării persoanelor
interesate către notar, se află în curs de examinare în instanţa de judecată sau de către alte
autorităţi ale statului străin.
(4) Solicitantul asigurării probelor depune o cerere la notar care conţine numele, numărul de
identificare de stat (IDNP) şi domiciliul sau sediul solicitantului, esenţa pricinii, datele
persoanelor care vor participa în proces, domiciliul sau sediul acestora, probele a căror asigurare
se cere.
(5) În cazul asigurării probelor cu martori, cererea depusă la notar, suplimentar, va cuprinde
numele şi domiciliul persoanelor care urmează să depună depoziţii în calitate de martori, motivul
solicitării asigurării probelor, faptele ce urmează a fi confirmate sau infirmate prin aceste probe.
(6) Depoziţiile persoanei audiate în calitate de martor se consemnează într-un proces-verbal.
Fiecare filă a procesului-verbal se întocmește în 2 exemplare, se semnează de martor, iar ultima
filă se semnează de martor și persoanele participante la audiere, semnătura cărora se legalizează
de către notar. Un exemplar al procesului-verbal se eliberează solicitantului asigurării probei cu
martori, iar al doilea exemplar se păstrează în arhiva notarului.
(7) Cererile și declarațiile de asigurare a probelor se depun la notar de către solicitantul
asigurării probelor pe proprie răspundere și se autentifică notarial.
(8) Dacă cererea a fost admisă de către notar, solicitantul asigurării probelor, după ce va
conveni cu notarul locul, data şi ora asigurării probelor, va înştiinţa celelalte persoane interesate
despre acestea. Neprezentarea persoanelor interesate nu va constitui un obstacol la asigurarea
probelor. Faptul înștiințării se confirmă de către solicitant printr-o declarație pe proprie
răspundere.
(9) În cazul pericolului de întîrziere sau în cazul imposibilităţii de a determina cine va
participa ulterior în proces, notarul are dreptul să asigure probele fără înştiinţarea persoanelor
interesate. În acest caz, motivul neinformării persoanelor interesate va fi indicat în procesul-
verbal de audiere a martorului sau de cercetare a probelor.
(10) Notarul nu asigură proba în cazul în care:
a) cererea solicitantului nu întruneşte condiţiile legii;
b) la momentul adresării către notar a solicitantului, cauza deja se află în curs de examinare în
instanţa de judecată;
c) martorul refuză să depună mărturii în faţa notarului;
d) martorul refuză să se prezinte la biroul notarului pentru a depune mărturii;
e) faptele care sînt prezentate de persoana audiată în calitate de martor nu sînt cunoscute de ea,
personal, direct sau indirect;
f) persoana audiată în calitate de martor nu cunoaşte sau nu doreşte să indice sursa informaţiei
sale.
Articolul 67. Dispunerea expertizei
(1) Pentru efectuarea unor cercetări metodice, cu aplicarea de cunoştinţe speciale şi procedee
tehnico-ştiinţifice, pentru formularea unor concluzii argumentate cu privire la anumite fapte,
circumstanţe, obiecte materiale, fenomene şi procese, notarul, din oficiu sau la cererea viitoarelor
părţi şi altor participanţi la procesul de judecată sau în arbitraj, poate dispune efectuarea unei
expertize extrajudiciare.
(2) Viitoarele părţi şi alţi participanţi la proces au dreptul să depună la notar o cerere de
recuzare a expertului, dar nu mai tîrziu de 3 zile calendaristice din data înştiinţării despre
desemnarea expertului, indicînd motivul recuzării.
(3) Asupra dispunerii expertizei notarul emite o încheiere, care va conţine:
a) data emiterii încheierii;
b) numele notarului care emite încheierea;
c) dacă se dispune la cererea viitoarelor părţi şi altor participanţi la procesul de judecată sau în
arbitraj – numele, anul naşterii, numărul de identificare de stat al persoanei fizice (IDNP),
domiciliul solicitantului dispunerii expertizei, în cazul persoanei juridice – denumirea, sediul,
numărul de identificare de stat al unității de drept (IDNO), datele reprezentantului acestuia;
d) denumirea instituţiei care va efectua expertiza sau numele, sediul profesional al expertului,
funcţia acestuia şi denumirea instituţiei în care activează;
e) întrebările asupra cărora urmează să se pronunţe expertul;
f) informaţiile şi anexele necesare şi suficiente care să permită efectuarea completă a cercetării
potrivit actului de dispunere a expertizei.
(4) Încheierea referitoare la dispunerea expertizei se întocmeşte într-un număr de exemplare
egal cu cel al solicitanților, plus un exemplar pentru arhiva notarului.
(5) Notarul păstrează în arhiva sa un exemplar al raportului de expertiză extrajudiciară
întocmit.
Capitolul V
PROCEDURA SUCCESORALĂ NOTARIALĂ
Articolul 68. Procedura succesorală notarială
(1) Procedura succesorală notarială este procedura specială notarială necontencioasă, care are
ca scop rezolvarea cauzelor succesorale.
(2) Cheltuielile legate de desfășurarea procedurii succesorale se avansează de către solicitantul
procedurii sau acțiunii notariale din cadrul procedurii succesorale.
Articolul 69. Competenţa notarului în materie succesorală
(1) Îndeplinirea procedurii succesorale este de competenţa primului notar sesizat, care a
înregistrat dosarul succesoral în Registrul electronic al dosarelor succesorale şi testamentelor, în
conformitate cu prevederile art. 11 alin. (3) lit. (a).
(2) Evidenţa unică a dosarelor succesorale se ţine în Registrul electronic al dosarelor
succesorale şi testamentelor.
Articolul 70. Deschiderea procedurii succesorale
(1) Pentru deschiderea procedurii succesorale, notarul verifică în prealabil dacă procedura
succesorală nu a fost deschisă anterior. Notarul, primind informaţia despre deschiderea
procedurii succesorale de alt notar, informează despre aceasta solicitantul.
(2) Procedura succesorală notarială se deschide în baza cererii autentificate de deschidere a
procedurii succesorale a oricărui dintre succesibili, a creditorilor masei succesorale, a legatarilor,
a executorilor testamentari, a autorităților tutelare, organelor fiscale, precum și a oricărei alte
persoane care justifică un interes legitim.
(3) În cerere solicitantul va comunica pe proprie răspundere numele, prenumele, ultimul
domiciliu al celui ce a lăsat moștenirea, data aflării despre deschiderea moștenirii, datele de stare
civilă ale celui ce a lăsat moștenirea, cercul de moştenitori din clasa chemată la succesiune,
domiciliul cunoscut al acestora, solicitarea inventarierii, alte date pertinente.
(4) În vederea îndeplinirii procedurii succesorale pentru cazul succesiunii vacante, depunerii
cererii de deschidere a procedurii succesorale de către creditorii celui ce a lăsat moștenirea,
deschiderii procedurii succesorale din oficiu sau în cazul moștenirii testamentare, dacă
solicitantul este în imposibilitate de a prezenta actul care confirmă decesul celui ce a lăsat
moștenirea, notarul are dreptul să solicite și să primească de la organul de stare civilă informația
despre decesul persoanei și despre rudele acestuia.
(5) În vederea deschiderii şi instrumentării procedurii succesorale, statul asigură accesul
notarului la Registrul de stat al populaţiei şi la resursele informaționale de stat în care se conține
informația despre actele de stare civilă. În cazul în care informaţia din registre nu este
disponibilă, actualizată sau suficientă pentru deschiderea succesiunii și stabilirea cercului de
moștenitori, solicitantul va anexa la cererea de deschidere actul ce confirmă deschiderea
succesiunii și actele ce confirmă temeiul chemării la succesiune.
(6) Procedura succesorală se consideră deschisă din momentul obţinerii de către notar a
confirmării de înregistrare a dosarului succesoral din Registrul electronic al dosarelor
succesorale şi testamentelor.
(7) Procedura succesorală se deschide după fiecare persoană care a lăsat moştenirea.
(8) După deschiderea procedurii succesorale, notarul:
a) va accesa Registrul de stat al populaţiei și informația despre actele de stare civilă din
resursele informaționale de stat în care această informație se conține, în vederea stabilirii cercului
de moştenitori din clasa chemată la succesiune;
b) va accesa Registrul electronic al dosarelor succesorale şi testamentelor pentru verificarea
existenţei testamentelor;
c) va asigura, în condițiile art. 71, notificarea despre deschiderea procedurii succesorale;
d) va efectua sau va dispune efectuarea de către executorul judecătoresc a inventarierii
patrimoniului succesoral, daca a fost solicitată;
e) va întreprinde alte acţiuni în condiţiile legii.
(9) Întru aplicarea prevederilor alin. (3), dacă ultimul domiciliu al celui ce a lăsat moștenirea
nu poate fi stabilit cu certitudine, ultimul domiciliu al celui ce a lăsat moștenirea se consideră
locul ultimei sale reşedinţe temporare. În lipsă de reşedinţă temporară sau dacă aceasta nu se
cunoaşte, ultimul domiciliu al celui ce a lăsat moștenirea se indică drept „necunoscut”.
Articolul 71. Notificarea cu privire la deschiderea procedurii succesorale
notariale
(1) Informaţia despre procedurile succesorale deschise se publică pe pagina web a Camerei
Notariale în termen de 5 zile lucrătoare din momentul deschiderii procedurii succesorale.
(2) După publicarea informației pe pagina web oficială a Camerei Notariale, notarul notifică
toți moștenitorii din clasa chemată la succesiune și/sau moștenitorii testamentari, creditorii, alte
persoane care au drepturi și obligații în legătură cu masa succesorală, cunoscute lui, conform
prevederilor cu privire la notificare din prezenta lege. În cazul succesiunii testamentare, notarul
informează suplimentar despre deschiderea succesiunii atît moștenitorii testamentari, cît și toate
celelalte persoane care au un interes legitim.
(3) Informația și notificarea prevăzute la alin. (1) și (2) vor conține:
a) numele, prenumele celui ce a lăsat moștenirea;
b) data, luna, anul nașterii și numărul de identificare de stat ale celui ce a lăsat moștenirea;
c) data, luna, anul decesului al celui ce a lăsat moștenirea;
d) data planificată pentru eliberarea certificatului de moștenitor;
e) referințe la prevederile legale privind consecințele în cazul în care moștenitorul nu se va
adresa la notar pînă la eliberarea certificatului de moștenitor;
f) alte informații prevăzute de lege.
(4) Persoanele interesate al căror domiciliu este cunoscut de notar, din declaraţiile depuse în
cadrul procedurii succesorale, vor fi notificate cu privire la deschiderea procedurii, conform
prevederilor de notificare prevăzute în prezenta lege.
(5) Dacă notarului nu îi este cunoscut domiciliul persoanelor interesate, informaţia despre
deschiderea procedurii succesorale se publică şi în Monitorul Oficial al Republicii Moldova sau
într-un ziar naţional.
(6) Cheltuielile pentru notificare şi publicare le suportă solicitantul procedurii succesorale sau
alte persoane în interesul sau în beneficiul cărora se îndeplinesc acțiunile notariale.
Articolul 72. Declaraţiile şi cererile în cadrul procedurii succesorale notariale
(1) Declaraţia autentică de acceptare sau de renunţare la succesiune se depune la notarul care
instrumentează procedura succesorală. Declaraţia de acceptare sau renunţare la succesiune poate
fi întocmită prin reprezentant cu condiţia specificării acestui drept în împuternicirile acordate.
(2) Declaraţia de acceptare sau de renunţare la succesiune se autentifică după deschiderea
succesiunii.
(3) În declaraţia de acceptare sau de renunţare la succesiune, solicitantul va comunica pe
proprie răspundere numele, prenumele, ultimul domiciliu al defunctului, data aflării despre
deschiderea succesiunii, datele de stare civilă ale defunctului, cercul de moştenitori din clasa
chemată la succesiune, după caz, domiciliul acestora, precum și alte date pertinente.
(4) Moştenitorul legal lipsit de posibilitatea de a prezenta documentele care confirmă temeiul
chemării la succesiune poate fi inclus în cercul moştenitorilor cu acordul scris autentificat al
tuturor succesorilor din aceeaşi clasă succesorală.
(5) Toate cererile şi declaraţiile din cadrul procedurii succesorale notariale se păstrează în
dosarul succesoral.
(6) Succesorii pot prezenta pentru anexare la dosar inventarul masei succesorale, întocmit pe
proprie răspundere.
Articolul 73. Suspendarea eliberării certificatului de moștenitor
(1) Eliberarea certificatului de moștenitor se poate suspenda de către notar la cerere, iar în
cazul prevăzut la lit. c) – din oficiu, prin încheiere, dacă:
a) succesibilii își contestă unii altora calitatea;
b) moștenitorii sau alte persoane interesate prezintă dovada că s-au adresat instanței de
judecată pentru stabilirea drepturilor lor;
c) există dubii rezonabile privind cercul de moştenitori.
(2) În încheierea de suspendare se indică temeiul suspendării şi calea de atac.
(3) La cererea părților, notarul va putea elibera certificatul de moștenitor daca se constată
încetarea cauzelor care au determinat suspendarea.
Articolul 74. Informația despre moștenire
(1) Persoanele care au dreptul să solicite deschiderea procedurii succesorale, în perioada
instrumentării procedurii, pot primi de la notar informația privind persoanele care au acceptat sau
au renunțat la moștenire, inclusiv informația despre acțiunile în cadrul procedurii succesorale.
(2) În cazul moștenirii testamentare, de același drept beneficiază persoanele care fac parte din
clasa care ar fi fost chemată la succesiune dacă nu exista testament. Aceste persoane pot face
cunoștință cu conținutul testamentului și după eliberarea certificatului de moștenitor.
Articolul 75. Deschiderea plicului cu testamentul olograf
(1) Notarul deschide plicul ce conţine testamentul olograf în baza cererii scrise a persoanei
care justifică un interes legitim. Plicul se deschide numai după decesul testatorului, în termen de
30 de zile lucrătoare de la data solicitării, cu efectuarea menţiunilor în Registrul electronic al
dosarelor succesorale și testamentelor, în baza informațiilor eliberate de organele competente
privind decesul testatorului.
(2) Deschiderea plicului ce conţine testamentul olograf ţine de competenţa notarului căruia i-a
fost transmis testamentul olograf la păstrare.
(3) Notarul va deschide plicul ce conţine testamentul olograf numai dacă acesta nu este
deteriorat şi după informarea moştenitorilor de clasa chemată la succesiune despre deschiderea
plicului. Deschiderea plicului ce conţine testamentul olograf se face în prezenţa a doi martori, a
moştenitorilor legali din clasa ce urmau a fi chemați la succesiune dacă nu exista testamentul
olograf, după caz, în prezența persoanelor care justifică un interes legitim. Lipsa moştenitorilor
sau neprezentarea acestora nu împiedică procedura deschiderii plicului ce conţine testamentul
olograf.
(4) Notarul va deschide consecutiv plicurile prin tăierea marginilor acestora, astfel încît să nu
fie deteriorat conţinutul acestora. După deschiderea plicului, notarul va da citire textulului
testamentului şi va întocmi procesul-verbal. În procesul-verbal se indică circumstanţele şi
particularităţile legate de deschiderea plicului ce conţine testamentul olograf.
(5) Procesul-verbal se întocmeşte în două exemplare, dintre care unul se păstrează cu
testamentul olograf şi plicurile deschise în arhiva notarului. Un exemplar al procesului-verbal, o
copie legalizată a testamentului olograf şi a girului de autentificare aplicată pe plic, după vizarea
spre neschimbare, se eliberează pe cont propriu celor interesați.
Articolul 76. Condiţiile pentru executarea testamentului olograf
Înainte de a fi executat, testamentul olograf urmează să fie vizat spre neschimbare şi validat.
Articolul 77. Vizarea spre neschimbare a testamentului olograf
(1) Testamentul olograf va fi vizat spre neschimbare de primul notar căruia i-a fost prezentat,
indiferent dacă acesta va fi învestit sau nu cu îndeplinirea procedurii succesorale.
(2) Procedura de vizare spre neschimbare se îndeplineşte la solicitarea persoanei care a
prezentat testamentul, în prezenţa a doi martori, a moştenitorilor, după caz, a persoanelor care
justifică un interes legitim. Lipsa moştenitorilor sau neprezentarea acestora nu împiedică vizarea
spre neschimbare.
(3) Vizarea spre neschimbare a testamentului olograf se constată prin proces-verbal. Procesul-
verbal va cuprinde, pe lîngă datele de identificare a celor prezenţi, următoarele menţiuni:
a) particularităţile suportului pe care este scris testamentul;
b) numărul de pagini ale testamentului;
c) instrumentul de scriere (pastă de pix, stilou-cerneală), precum şi culoarea textului;
d) existența ștersăturilor sau adăugirilor, cu indicarea paginii şi rîndului pe care se află;
e) reproducerea textului integral al testamentului, aşa cum a fost scris de testator, precum şi a
adăugirilor făcute de acesta. Condiţia se consideră îndeplinită şi prin depunerea unei copii
legalizate după testamentul olograf, vizată de notar şi semnată de cei prezenţi, care se va anexa la
procesul-verbal cu menţiunea că face parte integrantă din acesta.
(4) Dacă testamentul olograf este scris în altă limbă decît cea română, în vederea vizării spre
neschimbare, se va depune şi traducerea legalizată a actului. În procesul-verbal de constatare a
stării materiale a testamentului olograf se va transcrie textul tradus în limba română, anexîndu-se
la procesul-verbal traducerea legalizată a actului întocmit în limba străină şi o copie semnată de
cei prezenţi la procedura de vizare spre neschimbare a testamentului olograf.
(5) Procedura de vizare spre neschimbare îndeplinită de către autorităţile competente din ţară
sau din străinătate, apostilate sau supralegalizate, după caz, este considerată valabilă şi nu va fi
reluată de notarul sesizat cu procedura succesorală.
(6) Testamentul olograf vizat spre neschimbare se înregistrează în Registrul electronic al
dosarelor succesorale şi testamentelor.
(7) Dacă constatarea vizării spre neschimbare s-a efectuat de către notarul învestit cu
îndeplinirea procedurii succesorale, testamentul original se depune în dosarul succesoral. Dacă
constatarea vizării spre neschimbare s-a efectuat de alt notar, originalul testamentului olograf se
va transmite notarului învestit cu îndeplinirea procedurii succesorale, iar dacă procedura nu a fost
deschisă, originalul testamentului olograf rămîne la păstrarea în arhiva notarului care a vizat spre
neschimbare testamentul pînă la deschiderea procedurii succesorale. După deschiderea
procedurii succesorale, testamentul olograf se transmite notarului care instrumentează procedura.
Articolul 78. Validarea testamentului olograf
(1) Validarea testamentului olograf este de competenţa notarului învestit cu îndeplinirea
procedurii succesorale.
(2) În procedura de validare, notarul sesizat pentru îndeplinirea succesiunii va verifica dacă
testamentul corespunde condițiilor de formă și fond incidente testamentului olograf.
(3) În vederea validării testamentului olograf vor fi citaţi moştenitorii legali din clasa chemată
la succesiune. În cazul lipsei acestora sau neprezentării, la validarea testamentului în baza cererii
moştenitorilor testamentari desemnaţi printr-un testament olograf, notarul va înştiinţa
moştenitorii legali din clasa chemată la succesiune în ordinea stabilită, iar în lipsa acestora,
organul fiscal teritorial competent. Înştiinţarea se efectuează conform art. 71.
(4) În cazul în care toţi moştenitorii citaţi se prezintă şi recunosc că testamentul este scris,
datat şi semnat de mîna testatorului, se va încheia procesul-verbal de validare a testamentului
olograf.
(5) Notarul va dispune efectuarea unei expertize grafoscopice dacă:
a) succesibilii înlăturaţi de la moştenire, deşi citaţi, nu se prezintă;
b) succesibilii declară că nu cunosc scrisul celui ce a lăsat moștenirea;
c) succesibilii contestă scrisul celui ce a lăsat moștenirea, aducînd probe în acest sens;
d) cel ce a lăsat moștenirea nu are moştenitori legali.
(6) În cazul în care nici legatarul şi nici moştenitorul nu pot produce probe ale scrisului celui
ce a lăsat moștenirea sau nu sînt de acord cu rezultatele expertizei, procedura succesorală se
suspendă, părţile fiind îndrumate la instanţa de judecată.
(7) În cazul în care nu sînt de acord cu rezultatele expertizei grafoscopice, moștenitorii pot
solicita efectuarea unei expertize repetate. În cazul în care unul dintre moştenitori nu este de
acord cu rezultatele expertizei repetate, eliberarea certificatului de moștenitor se suspendă,
părţile fiind îndrumate la instanţa de judecată.
(8) În cazul în care expertiza grafoscopică confirmă că testamentul a fost scris de către
testator, procesul-verbal de validare se va întocmi în prezenţa moștenitorului testamentar, în baza
raportului de expertiză.
(9) În cazul în care în expertiza grafoscopică se constată că scrisul nu aparţine testatorului,
notarul va continua procedura succesorală şi succesiunea se va deferi moştenitorilor legali sau
altor moştenitori chemați la succesiune, după caz.
Articolul 79. Custodia masei succesorale
(1) Desemnarea custodelui, desemnarea administratorului, precum și încetarea măsurilor de
custodie sau încetarea măsurilor de administrare se dispune de către notar printr-o încheiere
notarială.
(2) Măsurile de custodie aplicate de notar se realizează în condițiile capitolului II titlul IV
Cartea a patra din Codul civil, în care scop se va proceda la inventarierea bunurilor succesorale,
în condiţiile prevăzute de lege. Inventarierea se poate face şi din oficiu:
a) în interesul minorilor pentru asigurarea drepturilor lor;
b) în interesul statului pentru asigurarea intereselor sale;
c) prin excepţie, cînd împrejurările speciale impun aceasta (incendiu, război etc.).
(3) În cazuri urgente, la cererea oricărei persoane care justifică un interes legitim, punerea
sigiliilor asupra bunurilor succesorale se poate face şi înainte de întocmirea inventarului,
exceptîndu-se bunurile necesare membrilor familiei celui ce a lăsat moștenirea care au locuit
împreună cu acesta.
(4) Dacă nu există cerere anterioară pentru deschiderea procedurii succesorale, cererea de
inventariere poate ţine locul cererii de deschidere a acestei proceduri. În acest scop, notarul are
dreptul de a solicita de la organul de stare civilă, în regim de urgenţă, informaţia necesară pentru
deschiderea şi înregistrarea procedurii succesorale.
(5) Modul de efectuare a inventarierii este stabilit prin regulament aprobat de către Ministerul
Justiției.
Articolul 80. Desemnarea custodelui
(1) Pentru păstrarea şi administrarea bunurilor succesorale, la cererea persoanelor interesate,
notarul va desemna un custode.
(2) Poate fi numit custode, cu acordul tuturor persoanelor interesate, unul dintre succesibili, iar
în caz contrar, o altă persoană aleasă de către notar. Dacă moştenitorul sau oricare altă persoană
interesată nu este de acord cu custodele desemnat, este îndrumată să se adreseze instanţei de
judecată de la locul deschiderii moştenirii pentru desemnarea altui custode. Pînă la adoptarea
deciziei de către instanţa de judecată, responsabil de paza averii succesorale transmise este
custodele desemnat de către notar printr-o încheiere notarială.
(3) Cheltuielile pentru păstrarea şi administrarea bunului succesoral, precum şi cele de plată a
remuneraţiei sînt recuperate în temeiul dispoziţiei eliberate de către notar din contul averii
succesorale sau, la cererea moştenitorilor, din mijloacele depuse de ei în acest scop, în depozit.
(4) Custodele desemnat prezintă darea de seamă privind cheltuielile suportate, cu anexarea
documentelor justificative.
Articolul 81. Cheltuielile ce urmează a fi efectuate din contul averii succesorale
pînă la eliberarea certificatului de moștenitor
(1) Pînă la eliberarea certificatului de moştenitor, notarul dă dispoziţie de compensare a
cheltuielilor utile prevăzute de lege din contul averii succesorale. Cheltuielile pentru notificare,
publicare, căutare a moștenitorilor trebuie avansate de către solicitantul deschiderii procedurii
succesorale.
(2) Compensarea cheltuielilor se efectuează cu prioritate din contul sumelor băneşti incluse în
averea succesorală, iar în lipsa mijloacelor bănești, cheltuielile se compensează din contul
bunurilor incluse în averea succesorală, vîndute la licitație.
(3) Valoarea de piaţă a bunurilor vîndute la licitație se stabileşte în baza actului de evaluare.
(4) Dispoziţia notarului privind compensarea cheltuielilor este executorie din momentul
emiterii.
(5) La cheltuielile utile se atribuie orice cheltuieli prevăzute pentru acțiunile necesare a fi
întreprinse în temeiul legii: cheltuielie de notificare, de asiguare a măsurilor de custodie, de
administrare. Acestea trebuie compensate pînă la eliberarea certificatului de moștenitor.
Articolul 82. Închiderea procedurii succesorale
(1) Procedura succesorală se închide după eliberarea tuturor certificatelor care confirmă
drepturile rezultate din moștenire prevăzute de Codul civil.
(2) În cadrul procedurii succesorale, după ce notarul constată cu certitudine faptele necesare
pentru justificarea cererii privind eliberarea certificatului de moștenitor, se eliberează certificatul
de moștenitor.
(3) Certificatul de moștenitor se eliberează nu mai devreme de o lună din data ultimei
publicări despre deschiderea procedurii succesorale.
Articolul 83. Reluarea procedurii succesorale
(1) La cererea scrisă a moştenitorului, procedura succesorală poate fi reluată dacă, după
finalizarea procedurii succesorale, se constată circumstanțe care pot determina modificarea sau
retragerea certificatului de moștenitor. În acest caz, procedura succesorală se reia de notarul în a
cărui arhivă se păstrează dosarul succesoral.
(2) În cazul retragerii certificatului de moștenitor, notarul inițiază procedura succesorală,
începînd cu notificarea moștenitorilor.
Capitolul V se va aplica moștenirii persoanelor care au decedat la data de 1 martie 2019 sau
după data respectivă
Capitolul VI
PROCEDURA SOMĂRII PUBLICE A CREDITORILOR
Articolul 84. Inițierea procedurii de somare
(1) Procedura de somare ține de competența notarului care a desfășurat procedura succesorală.
(2) Procedura de somare poate fi desfășurată atît pînă la eliberarea certificatului de moștenitor,
cît și după eliberarea acestuia.
(3) În cazul încetării sau suspendării activităţii notarului, competenţa revine notarului căruia i-
a fost transmisă arhiva notarului a cărui activitate a fost încetată sau suspendată.
(4) Cererea de desfășurare a procedurii de somare se depune la notar de către persoanele
prevăzute la art. 1573 din Codul civil.
(5) Cererea de desfășurare a procedurii de somare se autentifică și va conține:
a) numele, prenumele și calitatea persoanei care solicită desfășurarea procedurii de somare a
creditorilor masei succesorale;
b) numele, prenumele defunctului şi data decesului;
c) declarația că nu a fost intentat procesul de insolvabilitate a masei succesorale și asumarea
obligației să informeze notarul dacă va avea cunoștință de pornirea procesului de insolvabilitate;
d) solicitarea adresată notarului de desfășurare a procedurii de somare publică a creditorilor;
e) solicitarea publicării somației în Monitorul Oficial al Republicii Moldova și, după caz, în
alte surse de informare.
(6) La cerere se anexează lista creditorilor masei succesorale cunoscuți, cu indicarea adresei de
contact cunoscută.
(7) Dacă în procedura succesorală nu există inventar, solicitantul procedurii de somare îl
prezintă concomitent cu cererea de desfășurare a procedurii de somare.
(8) După primirea cererii de desfășurare a procedurii de somare, notarul emite încheierea de
pornire a procedurii de somare. Încheierea se aduce la cunoștința persoanelor indicate în art.
1573 alin. (1) din Codul civil.
(9) Cheltuielile legate de desfășurarea procedurii de somare se avansează de către solicitantul
procedurii.
Articolul 85. Publicarea somației
(1) În termen de 10 zile din momentul depunerii cererii, notarul publică somația creditorilor o
singură dată în Monitorul Oficial al Republicii Moldova. La cerere, somația poate fi publicată
suplimentar și în alte surse de informare.
(2) După publicarea somației în Monitorul Oficial al Republicii Moldova, notarul expediază
somația creditorilor înscriși în lista creditorilor cunoscuți anexată la cererea de desfășurare a
procedurii de somare.
Articolul 86. Primirea notificării creditorului de înaintare a creanței
(1) Creditorul depune la notar notificarea de înaintare a creanței personal sau prin
reprezentantul său împuternicit expres în acest sens.
(2) Dacă creditorul nu va anexa la notificare actele prevăzute la art. 1575 alin. (2) din Codul
civil, creditorul va depune declarația pe proprie răspundere că creanța există, este lichidă,
exigibilă sau va deveni exigibilă la o anumită dată specificată.
(3) Notarul refuză primirea notificării creditorului de înaintare a creanței depuse după
expirarea termenului-limită de înaintare a creanțelor.
Articolul 87. Întocmirea tabelului creanțelor
(1) După expirarea termenului-limită de înaintare a creanțelor, notarul, în baza notificărilor
depuse în termen, întocmește tabelul creanțelor care va conține:
a) numele/denumirea creditorului, domiciliul/sediul;
b) mărimea integrală a sumelor sau altor prestaţii datorate creditorului la data depunerii;
c) temeiul creanţelor şi scadenţa lor;
d) menţiuni cu privire la eventualele drepturi de preferinţă sau garanţii.
(2) Înscrierea creditorului în tabelul creanțelor înaintate nu validează creanța acestuia.
(3) Tabelul creanțelor înaintate întocmit de către notar poate fi contestat doar sub aspectul
respectării procedurii de somare a creditorilor masei succesorale.
(4) După definitivarea tabelului creanțelor înaintate, notarul, în termen de 5 zile, îl comunică
solicitantului procedurii și moștenitorilor care au acceptat moștenirea.
(5) Persoana care justifică un interes legitim are dreptul să ia cunoştinţă de actele procedurii de
somare, inclusiv de notificările creditorilor şi anexele, precum şi de tabelul creanţelor înaintate.
Capitolul VI se va aplica moștenirii persoanelor care au decedat la data de 1 martie 2019 sau
după data respectivă
Capitolul VII
PROCEDURA NOTIFICĂRII ÎN MATERIE NOTARIALĂ
Articolul 88. Notificarea în materie notarială
(1) Citarea părților, comunicarea actelor de procedură și orice altă notificare în materie
notarială se efectuează în conformitate cu dispozițiile art. 16 al Codului civil, dacă prezenta lege
nu stabilește altfel.
(2) Notificarea se va expedia la adresa de domiciliu sau a sediului persoanei notificate,
comunicată de persoana interesată, care rezultă din materialele și actele prezentate sau cea
înscrisă în registrele publice, iar în cazul în care astfel aceasta nu este identificată, notificarea se
va expedia la adresa la care se află bunurile acesteia sau partea principală a acestora.
(3) În cazul în care adresatul nu este cunoscut sau numărul acestora depăşeşte 10 persoane,
notarul va efectua notificarea prin publicarea în Monitorul Oficial al Republicii Moldova sau
într-un ziar național. Notificarea despre deschiderea procedurii succesorale se va publica și pe
pagina web oficială a Camerei Notariale.
(4) Notificarea va conţine informaţii despre condiţiile actului notarial în privința căruia
titularul poate exercita un drept propriu, termenul de exercitare a dreptului, ce curge din data
recepţionării notificării, numele notarului şi adresa biroului unde titularul dreptului urmează să
exercite drepturile sale sau poate să facă cunoștință cu actele care-l privesc.
(5) Transmiterea notificării se va confirma prin certificat eliberat de către notar.
Articolul 89. Modelele citației și notificărilor
Modelul citației și cel al notificării se vor stabili de către Camera notarială.
Capitolul VIII
APLICAREA LEGISLAŢIEI CU PRIVIRE LA NOTARIAT FAŢĂ DE
CETĂŢENII STRĂINI, APATRIZI ŞI BENEFICIARII DE PROTECŢIE
INTERNAŢIONALĂ. APLICAREA LEGISLAŢIEI ALTOR STATE.
TRATATELE ŞI ACORDURILE INTERNAŢIONALE
Articolul 90. Actele notariale pentru cetăţenii străini, apatrizi, beneficiarii
de protecţie internaţională şi persoanele juridice străine
(1) Cetăţenii străini, apatrizii, beneficiarii de protecţie internaţională şi persoanele juridice
străine au dreptul, ca şi cetăţenii şi persoanele juridice din Republica Moldova, să se adreseze
notarilor, misiunilor diplomatice şi oficiilor consulare ale Republicii Moldova pentru întocmirea
de acte notariale.
(2) Guvernul poate stabili restricţii de răspuns pentru cetăţenii şi persoanele juridice ale acelor
state care au stabilit restricţii speciale asupra dreptului cetăţenilor şi persoanelor juridice ale
Republicii Moldova de a se adresa organelor notariale.
Articolul 91. Aplicarea normelor de drept internațional
(1) Persoanele care desfăşoară activitate notarială aplică normele de drept străin în
conformitate cu legislaţia Republicii Moldova, cu tratatele internaţionale la care Republica
Moldova este parte.
(2) Persoanele care desfăşoară activitate notarială acceptă documentele întocmite în
conformitate cu normele de drept internațional, precum şi aplică giruri de autentificare în forma
prevăzută de legislația unui alt stat dacă faptul acesta nu contravine legislaţiei Republicii
Moldova sau dacă decurge din tratatele internaţionale la care Republica Moldova este parte.
Articolul 92. Acceptarea documentelor întocmite în alte state
(1) Documentele întocmite în alte state, cu participarea autorităţilor competente din aceste
state sau cele emise de ele, se acceptă de către notarii din Republica Moldova cu condiţia
supralegalizării lor.
(2) Documentele întocmite fără a fi supralegalizate se acceptă de către notarii din Republica
Moldova în condiţiile prevăzute de acordurile bilaterale şi internaţionale la care Republica
Moldova este parte.
Articolul 93. Executarea misiunilor şi adresarea cu misiuni în organele
de justiţie ale altor state
(1) Persoanele care desfăşoară activitate notarială îndeplinesc misiunile transmise lor, în
modul stabilit, de organele de justiţie ale altor state privind întocmirea unor anumite acte
notariale, în conformitate cu regulile internaţionale aplicabile Republicii Moldova, cu excepţia
cazurilor în care:
a) îndeplinirea misiunii ar fi în contradicţie cu suveranitatea Republicii Moldova sau ar
amenința securitatea ei;
b) îndeplinirea misiunii nu este de competenţa notarilor din Republica Moldova.
(2) Misiunile organelor de justiţie ale altor state privind întocmirea unor anumite acte notariale
se execută în conformitate cu legislaţia Republicii Moldova.
(3) Notarii din Republica Moldova se pot adresa, în condiţiile stabilite de acordurile
internaţionale în vigoare pentru Republica Moldova, prin intermediul Ministerului Justiţiei,
organelor de justiţie ale altor state cu misiuni privind întocmirea unor anumite acte notariale.
Articolul 94. Asigurarea dovezilor cerute pentru soluţionarea cauzelor
în organele de justiţie ale altor state
(1) Notarii din Republica Moldova asigură dovezile cerute pentru soluţionarea cauzelor în
organele de justiţie ale altor state.
(2) Actele de asigurare a dovezilor şi procedura de asigurare a acestora se efectuează în
temeiul dispoziţiilor prevăzute de Codul de procedură civilă.
Articolul 95. Tratatele şi acordurile internaţionale
(1) Dacă tratatul sau acordul internaţional la care Republica Moldova este parte stabileşte
norme cu privire la actele notariale altele decît cele cuprinse în legislaţia Republicii Moldova, la
întocmirea actelor notariale se aplică normele tratatului sau acordului internaţional.
(2) Dacă tratatul sau acordul internaţional la care Republica Moldova este parte pune în
competenţa notarilor din Republica Moldova întocmirea unui act notarial neprevăzut de legislaţia
naţională, notarii întocmesc acest act notarial în modul stabilit de tratatul sau acordul respectiv.
Capitolul IX
Articolul 96
(1) Prezenta lege intră în vigoare la 1 martie 2019, cu excepția art. 50 alin. (1), art. 71 alin. (1)
și dispozițiilor art. 71 alin. (2) în partea ce se referă la publicarea informaţiei despre procedurile
succesorale deschise pe pagina web oficială a Camerei Notariale, care intră în vigoare la 1
ianuarie 2020. Capitolele V și VI se vor aplica moștenirii persoanelor care au decedat la data de
1 martie 2019 sau după data respectivă.
(2) Succesiunilor deschise pînă la intrarea în vigoarea a prezentei legi se vor aplica
reglementările legislației în vigoare la momentul deschiderii succesiunii.
(3) Prevederile art. 13 alin. (1), art. 17 alin. (2), art. 32 alin. (1) privind verificarea de către
notar a datelor în registrele de publicitate intră în vigoare la expirarea a 6 luni din data publicării
prezentei legi în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.
(4) Ministerul Justiției, în termen de 6 luni de la adoptarea prezentei legi, va elabora și va
aproba actele necesare pentru punerea în aplicare a prezentei legi.
(5) La data intrării în vigoare a prezentei legi, următoarele acte legislative se modifică după
cum urmează:
I. Codul familiei nr. 1316/2000 (Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2001, nr. 47–48,
art. 210), cu modificările ulterioare, se modifică după cum urmează:
„Articolul 35. Modalitatea de desfacere a căsătoriei
În cazurile prevăzute la art. 36 alin. (1) şi (2), căsătoria se desface de către organul de stare
civilă, în cazurile prevăzute la art. 36 alin. (4) şi (5) şi la art. 37 – pe cale judecătorească, iar în
condițiile prevăzute la art. 41 și 42 din Legea nr. 246/2018 privind procedura notarială – de către
notar.”
2. La articolul 37 alineatul (1), după textul „cu excepţia cazurilor prevăzute la art. 36 alin. (2)”
se introduce textul „și a cazurilor în care căsătoria a fost desfăcută prin încheiere notarială”.
3. La articolul 39 alineatul (1), după textul „organul de stare civilă” se introduce textul „ , la
notar”.
II. Legea nr. 100/2001 privind actele de stare civilă (Monitorul Oficial al Republicii Moldova,
2001, nr. 97–99, art. 765), cu modificările ulterioare, se modifică după cum urmează:
1. La articolul 7 alineatul (1), după textul „Pe baza actelor de stare civilă” se introduce textul „
, inclusiv a încheierii notariale de desfacere a căsătoriei prin acordul soților,”.
2. La articolul 11 alineatul (1) litera a), textul „prezentei legi” se substituie cu cuvîntul „legii”.
3. La articolul 18 alineatul (2), după textul „a autorităţilor tutelare,” se introduce textul „a
notarilor, în condițiile în care legea acordă acestora dreptul de acces la informațiile de stare
civilă,”.
4. Articolul 41 se completează cu litera d) cu următorul cuprins:
„d) încheierea notarială de desfacere a căsătoriei prin acordul soților.”
5. La articolul 43 alineatul (3), textul „semnătura lui” se substituie cu cuvîntul „declarația”, iar
textul „sau de persoana responsabilă din cadrul organului de stare civilă de la locul aflării soţului
în cauză” se exclude.
III. Articolele 3–5, 30, 31, 33 și capitolele IV–XII din Legea nr. 1453/2002 cu privire la
notariat (Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2002, nr. 154–157, art. 1209), cu modificările
ulterioare, se abrogă.
IV. La articolul 11 din Codul de executare al Republicii Moldova nr. 443/2004 (republicat în
Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2010, nr. 214–220, art. 704), cu modificările
ulterioare, litera k) va avea următorul cuprins:
„k) actele învestite cu formulă executorie, în condițiile în care legea oferă dreptul la executare
silită în temeiul acestora;”.
V. La articolul 39 alineatul (1) din Legea nr. 436/2006 privind administrația publică locală
(Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2007, nr. 32–35, art. 116), cu modificările ulterioare,
litera q) va avea următorul cuprins:
„q) legalizează semnăturile de pe documente, legalizează copiile de pe documente şi ale
extraselor din ele, autentifică procurile pentru primirea pensiilor, indemnizaţiilor, mijloacelor
băneşti repartizate acționarilor fondurilor de investiţii nemutuale în proces de lichidare silită,
fondurilor de investiţii pentru privatizare în proces de lichidare silită, pentru primirea sumelor
indexate la depunerile băneşti ale cetăţenilor în „Banca de Economii” S.A., în proces de lichidare
silită, precum şi pentru dreptul de înregistrare, transmitere în folosinţă şi înstrăinare a dreptului
de proprietate asupra cotelor valorice din bunurile întreprinderilor agricole;”.
VI. Legea nr. 161/2014 cu privire la administratorii autorizați (Monitorul Oficial al Republicii
Moldova, 2014, nr. 293–296, art. 605), cu modificările ulterioare, se modifică după cum
urmează:
„Articolul 1. Obiectul şi scopul legii
(1) Prezenta lege constituie cadrul juridic general pentru autorizarea, suspendarea şi încetarea
activităţii profesionale a administratorilor desemnaţi potrivit legii să exercite atribuţii de
supraveghere şi/sau de administrare profesionistă.
(2) Prezenta lege nu se aplică administratorilor desemnaţi în cadrul procesului de lichidare
silită a băncilor.”
2. La articolul 2, alineatul (2) se abrogă, iar alineatul (1) devine alineat unic cu următorul
cuprins:
„În sensul prezentei legi, noţiunea de administrator autorizat (denumit în
continuare administrator) semnifică orice persoană fizică învestită potrivit legii cu atribuţii de
supraveghere şi/sau de administrare în cadrul procedurii succesorale, procedurii de
insolvabilitate, procedurii de dizolvare judiciară și în alte cazuri prevăzute de legislaţie.”
4. La articolul 4 alineatul (2), textul „de insolvabilitate sau de dizolvare a persoanelor juridice
de drept privat ori a întreprinzătorilor individuali” se substituie cu textul „în care a fost desemnat
administrator autorizat”.
5. La articolul 20 alineatul (2) litera f), textul „de insolvabilitate” se exclude, iar după cuvîntul
„dizolvată,” se introduce textul „administrată și/sau supravegheată,”.
6. La articolul 26 alineatul (1), după textul „Legea insolvabilităţii nr. 149 din 29 iunie 2012”
se introduce textul „ , prezenta lege, alte acte normative relevante”.
7. La articolul 28 alineatul (2), după textul „actele judecătoreşti,” se introduce textul
„dispozițiile testamentare, convenția de lichidare a pasivului succesoral, ordinele notarului
privitoare la posesia, folosinţa sau dispunerea de bunuri în cazul custodiei masei succesorale,”.
8. La articolul 29, alineatul (2) se completează cu litera i) cu următorul cuprins:
„i) relaţia de căsătorie, afinitate pînă la gradul IV, rudenie, pe linie dreaptă sau colaterală pînă
la gradul IV, dintre administrator și notarul care gestionează procedura succesorală, creditorii
masei succesorale, moştenitori, alte persoane care obţin drepturi din moştenire, statutul de
creditor, debitor, asociat, administrator, membru al organului de conducere în ultimii 3 ani,
consilier juridic, avocat, auditor sau de contabil în ultimii 3 ani.”
9. La articolul 31 alineatul (1), după textul „în procedura de dizolvare” se introduce textul „ ,
precum și a celui desemnat în cadrul procedurii succesorale”.
VII. Articolul 12 din Legea nr. 69/2016 cu privire la organizarea activităţii notarilor
(Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2016, nr. 277–287, art. 588), cu modificările
ulterioare, se abrogă.
Nr. 246. Chişinău, 15 noiembrie 2018.
LPM333/2006
Versiunea originala
ID intern unic: 319077
Версия на русском
Republica Moldova
PARLAMENTUL
LEGE Nr. 333
din 10.11.2006
privind statutul ofiţerului de urmărire penală
MODIFICAT
LP238 din 08.11.18, MO441-447/30.11.18 art.709
LP74 din 26.04.18, MO235-244/29.06.18 art.368
LP87 din 28.04.16, MO156/07.06.16 art.306
LP85 din 19.04.13, MO104-108/10.05.13 art.327
LP229 din 25.11.11, MO7-12/13.01.12 art.24

Capitolul I
Articolul 1. Ofiţerul de urmărire penală
(1) Ofiţerul de urmărire penală este persoana care, în numele statului şi în limitele
competenţei sale, efectuează nemijlocit urmărirea penală în cauze penale şi exercită alte
activităţi prevăzute expres de lege.
(2) Nu pot avea calitatea de ofiţer de urmărire penală angajaţii organelor de urmărire penală
abilitaţi cu funcţii de menţinere a ordinii publice, de control sau de exercitare a activităţii
operative de investigaţii, care au statut de persoane învestite cu funcţii de constatare a
infracţiunilor, stabilit prin lege.
Activitatea ofiţerului de urmărire penală este reglementată de Constituţia Republicii
Moldova, de Codul de procedură penală, de prezenta lege, de alte legi şi acte normative,
precum şi de normele dreptului internaţional.
Articolul 3. Principiile de activitate
(1) În exercitarea atribuţiilor, ofiţerul de urmărire penală este independent, se supune numai
legii, indicaţiilor scrise ale conducătorului organului de urmărire penală, ale procurorului şi
hotărîrilor instanţei de judecată, emise în limitele competenţei lor şi în conformitate cu
legislaţia în vigoare.
(2) Urmărirea penală în cauze penale se efectuează în strictă conformitate cu prevederile
Constituţiei Republicii Moldova, ale Codului penal şi ale Codului de procedură penală, ale
altor legi, cu principiile şi normele unanim recunoscute ale dreptului internaţional.
(3) Activitatea ofiţerului de urmărire penală se bazează pe principiul legalităţii, egalităţii
tuturor persoanelor în faţa legii şi prezumţiei nevinovăţiei.
(4) Ofiţerul de urmărire penală este obligat să asigure participanţilor la proces deplina
exercitare a drepturilor procesuale, în condiţiile legii.
(5) Urmărirea penală se efectuează pe principiul egalităţii cetăţenilor în faţa legii, fără
deosebire de rasă, naţionalitate, origine etnică, limbă, religie, sex, opinie, apartenenţă politică,
avere, origine socială sau orice altă situaţie.
(6) Ofiţerul de urmărire penală are obligaţia de a porni, în limitele competenţei, urmărirea
penală în cazul în care este sesizat, în modul prevăzut de legislaţie, că s-a săvîrşit o
infracţiune şi de a efectua acţiunile necesare în vederea constatării faptei penale şi a persoanei
vinovate.
(7) Ofiţerul de urmărire penală apreciază probele în conformitate cu propria convingere,
formată în urma cercetării tuturor probelor administrate, dobîndite în modul stabilit de
legislaţie.
Articolul 4. Organele administraţiei publice centrale
în care activează ofiţeri de urmărire penală
(1) Ofiţerii de urmărire penală sînt desemnaţi şi îşi desfăşoară activitatea în organele de
urmărire penală constituite, conform legii, în cadrul Ministerului Afacerilor Interne,
Serviciului Vamal şi Centrului Naţional Anticorupţie.
01.10.12]
(2) Sistemul organelor de urmărire penală include, după caz, departamente, direcţii
generale, direcţii, secţii, servicii sau birouri de urmărire penală constituite în cadrul
instituţiilor menţionate la alin.(1) şi al subdiviziunilor teritoriale ale acestora.
(3) Constituirea, reorganizarea şi lichidarea organelor de urmărire penală de toate nivelurile
se efectuează, în condiţiile legii, de către conducătorii instituţiilor menţionate la alin.(1).
(4) Angajaţii unor alte subdiviziuni din instituţiile menţionate la alin.(1) pot avea atribuţii
de ofiţer de urmărire penală numai în cazul desemnării lor prin ordonanţă a procurorului, la
propunerea ofiţerului de urmărire penală.
Capitolul II
ORGANIZAREA ACTIVITĂŢII OFIŢERULUI
DE URMĂRIRE PENALĂ
Articolul 5. Atribuţiile
(1) Atribuţiile ofiţerului de urmărire penală sînt stabilite în Codul de procedură penală.
(2) În cadrul urmăririi penale, ofiţerul de urmărire penală ia în mod independent hotărîrile
prin care dispune asupra acţiunilor sau măsurilor procesuale, cu excepţia cazurilor cînd legea
prevede încuviinţarea, autorizarea sau confirmarea de către procuror ori, după caz, de către
judecătorul de instrucţie.
(3) Ofiţerul de urmărire penală este responsabil de efectuarea urmăririi penale în
conformitate cu prevederile legale, în termenele stabilite, în volum deplin şi în mod obiectiv.
(4) La desfăşurarea urmăririi penale, ofiţerul de urmărire penală dispune asupra acţiunilor
sau măsurilor procesuale, în condiţiile Codului de procedură penală, prin ordonanţă, rezoluţie
sau proces-verbal. Ordonanţele ofiţerului de urmărire penală emise, în condiţiile legii, în
cauzele penale în care efectuează urmărirea penală sînt executorii pentru toate autorităţile
publice, persoanele juridice, persoanele cu funcţie de răspundere şi persoanele fizice.
(5) Informaţia statistică şi de altă natură, certificatele, documentele şi copiile de pe ele
solicitate de ofiţerul de urmărire penală în cauzele în care efectuează urmărirea penală se
prezintă gratuit.
(6) Neîndeplinirea cerinţelor ofiţerului de urmărire penală care derivă din atribuţiile lui,
precum şi neprezentarea la citaţia acestuia atrag răspunderea stabilită de legislaţie.
Articolul 6. Conducătorul organului de urmărire penală
şi atribuţiile luI
(1) În cauzele penale, atribuţiile de conducător al organului de urmărire penală le execută
ofiţerul de urmărire penală din Ministerul Afacerilor Interne, Serviciul Vamal, Centrul
Naţional Anticorupţie, numit în această funcţie în conformitate cu legislaţia.
01.10.12]
(2) În funcţia de conducător al organului de urmărire penală poate fi numită persoana care
are o vechime în muncă în funcţia de ofiţer de urmărire penală de cel puţin 3 ani şi posedă
calităţi profesionale şi organizatorice necesare.
(3) Atribuţiile de conducător al organului de urmărire penală nu pot fi exercitate în cumul
cu atribuţiile de conducător al instituţiei în cadrul căreia este constituit organul de urmărire
penală şi de conducător al subdiviziunii în care activează acest organ.
(4) Sarcinile şi atribuţiile conducătorului organului de urmărire penală în cauze penale sînt
stabilite în Codul de procedură penală.
(5) În exercitarea atribuţiilor, conducătorul organului de urmărire penală:
a) transmite ofiţerului de urmărire penală spre soluţionare sesizările şi materialele
referitoare la săvîrşirea infracţiunilor;
b) transmite ofiţerului de urmărire penală spre executare cererea de comisie rogatorie,
delegaţia privind efectuarea acţiunilor de urmărire penală parvenite de la alte organe de
urmărire penală;
c) repartizează, prin rezoluţie, ofiţerilor de urmărire penală cauze penale pentru efectuarea
urmăririi penale ;
d) dispune, cu încuviinţarea procurorului, efectuarea urmăririi penale de către mai mulţi
ofiţeri de urmărire penală;
e) retrage, în condiţiile Codului de procedură penală, prin ordonanţă, materialele şi cauza
penală de la un ofiţer de urmărire penală şi le transmite altui ofiţer de urmărire penală pentru
efectuarea urmăririi penale, informînd despre acest fapt procurorul care conduce urmărirea
penală;
[Art.6 al.(5), lit.e) în redacţia LP85 din 19.04.13, MO104-108/10.05.13 art.327]
f) are dreptul să reţină pentru sine sesizările, cauzele penale pentru ca personal să efectueze
urmărirea penală, emiţînd o ordonanţă de primire a cauzei. În acest caz, el exercită atribuţiile
ofiţerului de urmărire penală;
[Art.6 al.(5), lit.f) în redacţia LP85 din 19.04.13, MO104-108/10.05.13 art.327]
[Art.6 al.(5), lit.g) abrogată prin LP85 din 19.04.13, MO104-108/10.05.13 art.327]
h) înaintează procurorului demersuri cu privire la anularea unor acte juridice nelegitime ale
ofiţerului de urmărire penală;
i) efectuează şi alte acţiuni prevăzute de legislaţie.
(6) Indicaţiile conducătorului organului de urmărire penală în cauzele penale se dau în scris
ofiţerului de urmărire penală sau, după caz, conducătorului organului de urmărire penală
ierarhic inferior, poartă caracter obligatoriu şi sînt executorii, cu excepţia cazurilor în care au
fost contestate imediat şi au fost anulate de procurorul care conduce urmărirea penală sau de
procurorul ierarhic superior. Conducătorul organului de urmărire penală nu este în drept să
dea indicații sau însărcinări ofițerilor de urmărire penală detașați la procuratura specializată.
01.08.16]
(7) Conducătorul organului de urmărire penală coordonează activitatea ofiţerilor de
urmărire penală şi acordă asistenţă metodică şi ajutor practic la efectuarea urmăririi penale,
contribuie la obţinerea datelor şi materialelor necesare, ia măsuri în vederea executării în
termen a misiunilor ofiţerilor de urmărire penală privind efectuarea măsurilor speciale de
investigaţii.
(8) Dacă nu este de acord cu deciziile sau cu indicaţiile conducătorului organului de
urmărire penală privind efectuarea acţiunilor de urmărire penală, ofiţerul de urmărire penală
are dreptul să le conteste în condiţiile stabilite de Codul de procedură penală, înaintînd
procurorului care conduce urmărirea penală materialele aferente şi obiecţiile sale în scris.
(9) Conducătorul organului de urmărire penală ierarhic superior este în drept să solicite, în
baza sesizării procurorului, organului ierarhic inferior cauzele penale pentru control.
(10) Conducătorul organului de urmărire penală ierarhic inferior este obligat, în baza
sesizării procurorului, să prezinte cauzele penale pentru control, aducînd faptul la cunoştinţă
procurorului care conduce urmărirea penală.
Articolul 7. Controlul legalităţii acţiunilor de urmărire penală
Controlul asupra respectării dispoziţiilor legale în efectuarea urmăririi penale, în
conformitate cu legislaţia în vigoare, se exercită de judecată şi de procuror.
Articolul 8. Relaţiile dintre procuror şi ofiţerul de urmărire penală
(1) Relaţiile dintre procuror şi ofiţerul de urmărire penală în cadrul urmăririi penale se
întemeiază pe respectarea strictă a Codului de procedură penală.
(2) Dacă nu este de acord cu deciziile sau cu indicaţiile procurorului privind efectuarea
unor acţiuni procesuale, ofiţerul de urmărire penală are dreptul să le conteste, în condiţiile
stabilite de Codul de procedură penală, procurorului ierarhic superior.
Articolul 9. Subordonarea ofiţerului de urmărire penală
(1) Ofiţerul de urmărire penală se subordonează organizatoric conducătorului instituţiei în
cadrul căreia este constituit organul de urmărire penală şi conducătorului de subdiviziune
teritorială, în măsura în care nu afectează exercitarea atribuţiilor sale procesuale.
(2) Conducătorul instituţiei în cadrul căreia este constituit organul de urmărire penală,
conducătorul subdiviziunii teritoriale sînt obligaţi să întreprindă măsuri de asigurare a
ofiţerului de urmărire penală cu mijloace tehnico-materiale necesare activităţii lui operative,
exercitării atribuţiilor ce îi revin, să contribuie la completarea funcţiilor de ofiţeri de urmărire
penală şi la asigurarea perfecţionării profesionale şi ridicării prestigiului activităţii lor.
Articolul 10. Interzicerea imixtiunii în activitatea de urmărire
penală
(1) Ofiţerul de urmărire penală nu este obligat să dea explicaţii referitor la cauzele penale în
care efectuează urmărirea penală şi nici să le prezinte spre a se lua cunoştinţă de ele decît în
cazul şi modul prevăzute de legislaţie.
(2) Divulgarea datelor urmăririi penale de către ofiţerul de urmărire penală sau de către
persoana abilitată cu control asupra activităţii de urmărire penală, dacă această acţiune a
cauzat daune morale sau materiale martorului, părţii vătămate sau reprezentanţilor acestora
sau dacă a prejudiciat procesul de urmărire penală, atrage răspunderea prevăzută de legislaţie.
(3) Imixtiunea sub orice formă în activitatea organelor de urmărire penală atrage
răspunderea stabilită de legislaţie.
Articolul 11. Inadmisibilitatea atragerii ofiţerului de urmărire penală
în unele activităţi
Nu se admite atragerea ofiţerului de urmărire penală în activităţi de menţinere a ordinii
publice, în alte activităţi ale instituţiei în cadrul căreia este constituit organul de urmărire
penală care nu sînt legate nemijlocit de efectuarea urmăririi penale în cauze penale decît în
cazul unor situaţii excepţionale care pun în pericol integritatea, suveranitatea, capacitatea de
apărare şi securitatea statului, drepturile şi libertăţile constituţionale ale cetăţenilor şi numai la
indicaţia scrisă a conducătorului instituţiei respective.
Capitolul III
DREPTURILE ŞI OBLIGAŢIILE OFIŢERULUI
Articolul 12. Drepturile
(1) Cerinţele ofiţerului de urmărire penală legate de efectuarea urmăririi penale, în
condiţiile legii, sînt obligatorii pentru toate persoanele fizice şi juridice.
(2) În exerciţiul funcţiunii, ofiţerul de urmărire penală are dreptul:
a) să sesizeze persoanele cu funcţie de răspundere din autorităţi publice, întreprinderi,
instituţii sau organizaţii, indiferent de tipul de proprietate şi forma juridică de organizare, cu
privire la luarea de măsuri pentru înlăturarea cauzelor şi condiţiilor care au contribuit la
săvîrşirea infracţiunilor;
b) să păstreze şi să poarte armă de foc, alte mijloace de apărare din dotare;
c) să ceară compensarea, de către instituţia în care este constituit organul de urmărire
penală, a tuturor cheltuielilor de deplasare în interes de serviciu.
(3) Ofiţerii de urmărire penală au dreptul la întemeierea unor organizaţii obşteşti ori la
afiliere la astfel de organizaţii pentru reprezentarea intereselor lor, perfecţionare profesională
şi apărarea statutului lor, cu excepţia cazurilor în care interdicţia este stabilită direct de
legislaţie.
(4) Ofiţerul de urmărire penală dispune şi de alte drepturi prevăzute de legislaţie.
Articolul 13. Obligaţiile
(1) Ofiţerul de urmărire penală este obligat:
a) să exercite atribuţiile de serviciu în strictă conformitate cu legislaţia;
b) să pornească urmărirea penală după înregistrarea sesizării despre comiterea infracţiunii
şi verificarea informaţiei, în cazul prezenţei indicilor infracţiunii, şi, potrivit dispoziţiilor din
Codul de procedură penală, să efectueze acţiuni de urmărire penală în vederea descoperirii
infracţiunii şi fixării probelor care confirmă sau infirmă săvîrşirea ei, să ia măsuri de asigurare
a acţiunii civile sau a unei eventuale confiscări de bunuri dobîndite ilicit;
c) să primească plîngeri sau denunţuri referitoare la infracţiunile săvîrşite, pregătite sau în
curs de pregătire, chiar şi în cazul în care cauza nu este de competenţa lui;
d) să explice participanţilor la proces penal drepturile şi obligaţiile lor;
e) să examineze cererile şi demersurile participanţilor la proces penal în condiţiile stabilite
în Codul de procedură penală;
f) să ia măsurile prevăzute de legislaţie pentru ocrotirea vieţii, sănătăţii, onoarei, demnităţii
şi bunurilor părţii vătămate, ale martorului sau ale altor participanţi la proces, ale membrilor
de familie ai acestora ori ale rudelor apropiate dacă există temeiuri suficiente de a considera
că pot fi ori sînt ameninţate cu moartea, cu aplicarea violenţei, cu deteriorarea sau distrugerea
bunurilor ori cu alte acte ilegale;
f1) să respecte prevederile Legii nr. 133 din 8 iulie 2011 privind protecţia datelor cu
caracter personal;
[Art.13 al.(1), lit.f1) introdusă prin LP87 din 28.04.16, MO156/07.06.16 art.306]
g) să stabilească, în cursul urmăririi penale, cauzele şi condiţiile săvîrşirii infracţiunii;
h) să respecte regulamentul intern, disciplina muncii, normele de conduită şi ţinuta
vestimentară stabilită;
i) să aibă un comportament demn în societate şi să se abţină de la fapte ce ar compromite
demnitatea şi onoarea de ofiţer de urmărire penală.
(2) Ofiţerul de urmărire penală are şi alte obligaţii prevăzute de legislaţie.
(3) Neîndeplinirea de către ofiţerul de urmărire penală a obligaţiilor sale atrage răspunderea
prevăzută de legislaţie.
Capitolul IV
SERVICIUL ÎN ORGANELE DE URMĂRIRE PENALĂ
Articolul 14. Reglementarea raporturilor de muncă
Raporturile de muncă ale ofiţerilor de urmărire penală sînt reglementate de Codul muncii,
de alte acte legislative şi normative care conţin norme ale dreptului muncii, precum şi de
actele legislative şi normative care reglementează activitatea instituţiilor în cadrul cărora sînt
constituite organe de urmărire penală, luîndu-se în vedere particularităţile prevăzute de
prezenta lege.
Articolul 15. Condiţiile pentru numire în funcţia de
ofiţer de urmărire penală
(1) În funcţia de ofiţer de urmărire penală poate fi numit cetăţeanul Republicii Moldova
care are studii juridice superioare şi cunoaşte limba de stat, dispune de calităţile profesionale
şi morale necesare, este apt din punctul de vedere al stării de sănătate să exercite atribuţiile
care îi revin.
(2) Nu poate fi numită în funcţia de ofiţer de urmărire penală persoana care:
[Art.15 al.(2), lit.a) abrogată prin LP229 din 25.11.11, MO7-12/13.01.12 art.24]
b) este supusă unei măsuri de ocrotire judiciară;
[Art.15 al.(2), lit.b) în redacția LP238 din 08.11.18, MO441-447/30.11.18 art.709]
c) este privată, prin hotărîre judecătorească definitivă, de dreptul de a ocupa funcţii în
cadrul autorităţilor publice;
d) a fost trasă la răspundere penală;
e) suferă de o maladie care, potrivit concluziei medicale, împiedică exercitarea atribuţiilor
de serviciu;
f) refuză să treacă procedura privind întocmirea accesului la informaţia ce constituie secret
de stat, dacă exercitarea atribuţiilor de serviciu este legată de folosirea unei asemenea
informaţii;
g) are interdicția de a ocupa o funcţie publică sau de demnitate publică, ce derivă dintr-un
act de constatare al Autorității Naționale de Integritate.
[Art.15 al.(2), lit.g) introdusă prin LP74 din 26.04.18, MO235-244/29.06.18 art.368]
Articolul 16. Incompatibilități și interdicții
(1) Funcția de ofiţer de urmărire penală este incompatibilă cu:
a) calitatea de membru al unor organe elective sau organe constituite în cadrul autorităţilor
publice;
b) activitatea de întreprinzător ori altă funcție sau activitate remunerată, cu excepţia
activităţii didactice, ştiinţifice și de creaţie;
c) calitatea de membru al unor partide politice și participarea la activitatea acestora.
(2) Ofițerului de urmărire penală i se interzice:
a) să utilizeze în alte scopuri decît cele de serviciu mijloacele financiare, tehnice, materiale
și informaţionale, alte bunuri ale statului, precum şi informaţia de serviciu;
b) să facă uz de serviciu în interesul unor partide politice, asociaţii obşteşti, inclusiv
sindicale, şi comunităţi religioase;
c) să fie membru al unui partid politic sau să participe la colectarea de fonduri pentru
activitatea acestuia, să acorde sprijin logistic candidaţilor la funcţii de demnitate publică.
[Art.16 în redacția LP134 din 17.06.16, MO245-246/30.07.16 art.515; în vigoare
01.08.16]
Articolul 17. Termenul de încercare
(1) Persoanei angajate pentru prima dată în serviciul organului de urmărire penală în
funcţia de ofiţer de urmărire penală i se poate da, cu acordul ei, un termen de încercare de
pînă la 6 luni, stabilit de conducătorul instituţiei în a cărei competenţă intră numirea în
funcţie. Termenul de încercare se include în vechimea în muncă în organul de urmărire
penală.
(2) Persoana specificată la alin.(1) se numeşte în funcţia de ofiţer de urmărire penală -
interimar şi exercită, în termenul de încercare, atribuţiile de serviciu în conformitate cu Codul
de procedură penală.
(3) Rezultatele încercării sînt evaluate de o comisie de atestare, creată prin ordin al
conducătorului instituţiei în cadrul căreia este constituit organul de urmărire penală. Pentru
evaluarea acestor rezultate, comisia va solicita şi opinia conducătorului organului procuraturii
de nivelul organului de urmărire penală.
(4) Persoana care a trecut cu succes termenul de încercare este numită în funcţia de ofiţer
de urmărire penală.
(5) Regulamentul comisiei de atestare se aprobă de conducătorul instituţiei în cadrul căreia
este constituit organul de urmărire penală.
Articolul 18. Gradele speciale
Ofiţerilor de urmărire penală li se conferă grade speciale conform actelor normative care
reglementează modul şi ordinea de acordare a gradelor speciale angajaţilor din instituţiile în
cadrul cărora sînt constituite organe de urmărire penală.
Articolul 19. Jurămîntul
(1) Persoana numită pentru prima dată în funcţia de ofiţer de urmărire penală depune
jurămînt în conformitate cu legislaţia care reglementează activitatea instituţiei în care
activează.
(2) Modalitatea de depunere a jurămîntului se stabileşte de conducătorul instituţiei în cadrul
căreia este constituit organul de urmărire penală.
Articolul 20. Numirea şi eliberarea din funcţie
Ofiţerul de urmărire penală este numit şi eliberat din funcţie de către conducătorul
instituţiei în cadrul căreia este constituit organul de urmărire penală.
Articolul 21. Atestarea
(1) Atestarea ofiţerului de urmărire penală se face pentru constatarea corespunderii lui
funcţiei ocupate, ridicarea nivelului de calificare şi întărirea disciplinei de muncă.
(2) Ofiţerul de urmărire penală este atestat în condiţiile legislaţiei care reglementează
activitatea instituţiei respective.
(3) La atestarea ofiţerului de urmărire penală se ia în considerare, în calitate de indicator de
performanţă, impactul acţiunilor acestuia, în timpul exercitării atribuţiilor, asupra drepturilor
și libertăților persoanelor, în vederea atingerii unei eficiențe maxime și a micșorării constante
a impactului negativ asupra acestora.
17.08.18]
Articolul 22. Legitimaţia de serviciu
(1) Ofiţerului de urmărire penală i se eliberează legitimaţie de serviciu de modelul şi în
modul stabilite pentru angajaţii instituţiei în care activează.
(2) Legitimaţia de serviciu conţine date despre gradul special al ofiţerului de urmărire
penală, despre dreptul la portarmă, despre alte drepturi şi atribuţii acordate prin lege.
Articolul 23. Stimularea ofiţerului de urmărire penală
(1) Pentru îndeplinirea exemplară a obligaţiilor de serviciu, pentru activitate îndelungată şi
impecabilă în organele de urmărire penală, pentru executarea unor misiuni de importanţă şi
complexitate deosebită, pentru alte merite în serviciu, ofiţerului de urmărire penală i se acordă
stimulările prevăzute de legislaţia muncii, precum şi:
a) grad special mai înalt;
b) grad special ulterior mai înalt cu o treaptă decît gradul special corespunzător funcţiei
deţinute;
c) insignă onorifică de modelul stabilit în instituţia în cadrul căreia este constituit organul
de urmărire penală;
d) anularea, înainte de termen, a unei sancţiuni disciplinare;
e) alte stimulări prevăzute de actele legislative sau normative care reglementează modul de
stimulare a angajaţilor instituţiei în cadrul căreia este constituit organul de urmărire penală.
(2) Pentru merite deosebite faţă de societate şi stat, pentru succese în serviciu, ofiţerul de
urmărire penală poate fi propus spre decorare cu distincţie de stat.
Articolul 24. Răspunderea disciplinară
(1) Pentru neîndeplinirea sau îndeplinirea necorespunzătoare a obligaţiilor de serviciu,
inclusiv pentru emiterea/adoptarea unui act administrativ, încheierea directă sau prin
intermediul unei persoane terțe a unui act juridic, luarea sau participarea la luarea unei decizii
cu încălcarea dispoziţiilor legale privind conflictul de interese, fapt stabilit prin actul de
constatare rămas definitiv, pentru încălcarea disciplinei de muncă şi săvîrşirea unor acţiuni
care dezonorează angajatul organului de urmărire penală, ofiţerului de urmărire penală i se
aplică:
01.08.16]
01.03.12]
a) observaţia;
b) mustrarea;
c) mustrarea aspră;
d) retrogradarea din grad special;
e) retragerea insignei onorifice;
f) concedierea;
g) alte sancţiuni disciplinare prevăzute de actele legislative sau normative care
reglementează modul de sancţionare disciplinară a angajaţilor instituţiei în cadrul căreia este
constituit organul de urmărire penală.
(2) Sancţiunea disciplinară se aplică în termen de o lună de la data depistării abaterii
disciplinare, dar nu mai tîrziu de 6 luni de la data săvîrşirii ei.
(3) În cazul încălcării art.16 sau săvîrşirii unor fapte care au drept rezultat cauzarea
nejustificată a unui prejudiciu în proporţii mari statului, ofiţerul de urmărire penală este
concediat indiferent de timpul care a trecut de la încălcare sau săvîrşire.
Articolul 25. Împuternicirile privind acordarea stimulărilor
şi aplicarea măsurilor de sancţionare
(1) Stimulările ofiţerului de urmărire penală enumerate la art.23 se acordă prin ordin al
conducătorului instituţiei în cadrul căreia este constituit organul de urmărire penală sau, în caz
de detaşare, prin ordin al conducătorului instituţiei la care este detaşat ofiţerul de urmărire
penală.
01.08.16]
(2) Sancţiunile disciplinare se aplică ofiţerului de urmărire penală de către conducătorul
instituţiei în cadrul căreia este constituit organul de urmărire penală sau de către conducătorul
instituţiei la care este detaşat ofițerul de urmărire penală, în baza concluziei cercetării de
serviciu, efectuate de organul de urmărire penală sau cu participarea lui.
01.08.16]
(3) Ordinul privind aplicarea sancţiunii disciplinare poate fi contestat în instanţă de
judecată, în condiţiile legislaţiei.
(4) Stimularea ori sancţionarea ofiţerului de urmărire penală poate fi iniţiată şi de
procurorul care conduce urmărirea penală, prin demers sau sesizare adresate conducătorului
instituţiei în cadrul căreia este constituit organul de urmărire penală.
Articolul 26. Tragerea la răspundere penală sau administrativă
(1) Urmărirea penală a ofiţerului de urmărire penală se porneşte şi se efectuează de
procuror.
(2) Pornirea urmăririi penale, precum şi reţinerea, controlul corporal al ofiţerului de
urmărire penală, controlul bunurilor care îi aparţin şi al mijloacelor de transport de care se
foloseşte pot fi efectuate doar în condiţiile şi cu respectarea procedurii prevăzute de Codul de
procedură penală.
(3) Ofiţerul de urmărire penală poartă răspundere administrativă în conformitate cu
legislaţia, cu excepţia cazurilor în care asupra lui se extinde acţiunea regulamentelor sau
statutelor disciplinare ale instituţiei în cadrul căreia este constituit organul de urmărire penală
în care activează.
Articolul 27. Suspendarea din funcţie
(1) Ofiţerul de urmărire penală poate fi suspendat din funcţie prin ordin al conducătorului
instituţiei în care este constituit organul de urmărire penală în cazul în care:
a) în privinţa lui este pornită urmărire penală, pînă la adoptarea unei hotărîri definitive
privind vinovăţia sau nevinovăţia lui;
b) suferă de o maladie, constatată în concluzia unei comisii medicale speciale, care nu-i
permite să-şi exercite atribuţiile de serviciu;
c) este considerat dispărut fără urmă, pînă la declararea acestui fapt prin hotărîre
judecătorească;
d) a comis o abatere disciplinară gravă ori a săvîrşit acţiuni compromiţătoare pentru care
poate fi concediat, pînă la adoptarea unei hotărîri definitive;
e) participă la campanie electorală în calitate de candidat pentru o funcţie electivă în
autorităţile publice;
f) nu corespunde funcţiei, fapt constatat de comisia de atestare, pînă la soluţionarea
problemei transferului în o altă funcţie sau la eliberare din organul de urmărire penală.
(2) La confirmarea sau infirmarea temeiurilor pentru care a fost suspendat din funcţie,
ofiţerul de urmărire penală este eliberat din organul de urmărire penală ori este repus în toate
drepturile, plătindu-i-se, conform legislaţiei, drepturile băneşti de care a fost privat.
Articolul 28. Încetarea serviciului în organele de urmărire
penală
(1) Serviciul ofiţerului de urmărire penală în organul de urmărire penală încetează la
eliberare din funcţie sau la transfer în o altă funcţie. Pe lîngă temeiurile prevăzute de legislaţia
muncii şi de legile speciale care reglementează activitatea instituţiei în cadrul căreia este
constituit organul de urmărire penală, ofiţerul de urmărire penală este eliberat din funcţie la
cerere, precum şi la iniţiativa conducătorului acestei instituţii, în cazul în care:
a) a atins limita de vîrstă de aflare în serviciu în organele de urmărire penală, iar termenul
de aflare în serviciu nu a fost prelungit;
b) a pierdut cetăţenia Republicii Moldova;
[Art.28 al.(1), lit.b) modificată prin LP229 din 25.11.11, MO7-12/13.01.12 art.24]
c) a încălcat jurămîntul, depus în conformitate cu art.19, a comis abateri care compromit
onoarea de angajat al organului de urmărire penală;
d) s-a stabilit, prin act de constatare rămas definitiv, încălcarea prevederilor art. 16;
[Art.28 al.(1), lit.d) în redacția LP134 din 17.06.16, MO245-246/30.07.16 art.515; în
vigoare 01.08.16]
e) a divulgat date ce constituie secret de stat sau un alt secret apărat prin lege;
f) există alte situaţii prevăzute de legislaţia care reglementează activitatea instituţiei în
cadrul căreia este constituit organul de urmărire penală;
g) nu a depus declarația de avere și interese personale sau a refuzat să o depună, în
condițiile art. 27 alin. (8) din Legea nr. 132 din 17 iunie 2016 cu privire la Autoritatea
Națională de Integritate;
vigoare 01.08.16]
h) instanța de judecată a dispus, prin hotărîre irevocabilă, confiscarea averii nejustificate.
[Art.24 al.(1), lit.h) introdusă prin LP134 din 17.06.16, MO245-246/30.07.16 art.515; în
vigoare 01.08.16]
(2) Limita de vîrstă de aflare în serviciu a ofiţerului de urmărire penală este stabilită prin
legi care reglementează activitatea instituţiei în cadrul căreia este constituit organul de
urmărire penală. Prin decizie a conducătorului instituţiei respective, se admite prelungirea
termenului de aflare în serviciu a ofiţerului de urmărire penală care a atins limita de vîrstă,
perioadă în care este apt să-şi exercite atribuţiile.
(3) Ordinul de eliberare din funcţie a ofiţerului de urmărire penală poate fi contestat în
instanţă de judecată, în modul stabilit de legislaţie.
Articolul 29. Perfecţionarea profesională
(1) Ridicarea nivelului de profesionalitate este o obligaţie de serviciu a ofiţerului de
urmărire penală. Atitudinea ofiţerului de urmărire penală faţă de studii şi de perfecţionarea
profesională se ia în considerare la examinarea corespunderii funcţiei ocupate, la stimularea şi
promovarea lui.
(2) Nivelul înalt de pregătire profesională se asigură printr-un sistem de studii şi de ridicare
a calificării care include stagierea în organele de urmărire penală ierarhic superioare şi
pregătirea profesională în instituţiile şi centrele de perfecţionare specializate, în instituţiile de
învăţămînt superior cel puţin o dată la 4 ani.
(3) Instruirea şi perfecţionarea profesională continuă a ofiţerului de urmărire penală au loc
în instituţia în care este constituit organul de urmărire penală sau în instituţia la care este
detaşat ofiţerul de urmărire penală.
01.08.16]
Capitolul V
PROTECŢIA DE STAT, ASIGURAREA MATERIALĂ
ŞI GARANŢIILE SOCIALE ALE OFIŢERULUI
Articolul 30. Protecţia de stat
(1) Ofiţerul de urmărire penală, membrii lui de familie, averea sa se află sub protecţia
statului.
(2) Prejudiciul material cauzat ofiţerului de urmărire penală sau rudelor lui apropiate în
legătură cu exercitarea atribuţiilor de serviciu se repară integral de la bugetul de stat cu drept
de regres împotriva persoanelor culpabile.
Articolul 31. Asigurarea materială şi garanţiile sociale
Salarizarea, asistenţa medicală, asigurarea cu pensii, acordarea de concedii, alte măsuri de
asigurare materială şi socială a ofiţerilor de urmărire penală, a pensionarilor din rîndul lor se
efectuează în volumul, mărimea, condiţiile şi ordinea stabilite pentru angajaţii instituţiei în
cadrul căreia este constituit organul de urmărire penală.
Capitolul IV1
OFIŢERII DE URMĂRIRE PENALĂ DETAŞAŢI
LA PROCURATURILE SPECIALIZATE
Articolul 291. Detaşarea ofiţerilor de urmărire penală
la procuraturile specializate
(1) Ofiţerii de urmărire penală pot fi detaşaţi la procuraturile specializate pentru o perioadă
de pînă la 5 ani, care poate fi reînnoită pentru o perioadă de pînă la 5 ani.
(2) Ofiţerii de urmărire penală pasibili de detaşare sînt selectați în mod individual, în baza
unor criterii stabilite în regulamentul de activitate al procuraturii specializate, de către
procurorul-şef al procuraturii specializate. Detaşarea se face cu acordul scris al ofiţerului de
urmărire penală selectat, prin ordinul Procurorului General, cu acordul conducătorului
instituţiei în care activează persoana detaşată.
(3) Detaşarea ofiţerului de urmărire penală la procuratura specializată încetează înaintea
expirării termenului pentru care a fost detaşat, prin revocare din funcţia în care a fost detaşat,
în temeiul ordinului motivat al Procurorului General, doar la propunerea procurorului-şef al
(4) În perioada detaşării la procuratura specializată, ofiţerul de urmărire penală are
drepturile şi obligaţiile prevăzute de lege, cu excepţiile stabilite în prezentul capitol.
Articolul 292. Statutul şi competenţa ofiţerilor de urmărire
penală detaşaţi la procuratura specializată
(1) Ofiţerii de urmărire penală detaşaţi la procuratura specializată îşi desfăşoară activitatea
doar în cadrul procuraturii specializate, sub autoritatea exclusivă a procurorului-şef al
acesteia.
(2) Ofiţerii de urmărire penală detaşaţi la procuratura specializată nu pot primi nicio
indicaţie sau însărcinare de la instituțiile de la care au fost detaşaţi.
(3) Ofiţerii de urmărire penală detaşaţi la procuratura specializată pot efectua doar acțiunile
de urmărire penală dispuse de procurorii procuraturii specializate. Ofiţerii de urmărire penală
îşi desfăşoară activitatea sub directa conducere, supraveghere şi control al procurorilor din
cadrul procuraturii specializate.
(4) Dispoziţiile procurorilor din procuratura specializată sînt obligatorii pentru ofiţerii de
urmărire penală detaşaţi. Actele întocmite de ofiţerii de urmărire penală în temeiul ordonanţei
scrise a procurorului se consideră a fi efectuate în numele acestuia.
Articolul 293. Serviciul în cadrul procuraturii specializate
(1) Atribuţiile prevăzute de lege privind asigurarea drepturilor, acordarea stimulărilor și
aplicarea sancţiunilor ofiţerilor de urmărire penală detaşaţi la procuratura specializată sînt
exercitate de către Procurorul General, la propunerea procurorului-şef al procuraturii
specializate, sau, după caz, de către procurorul-șef al procuraturii specializate.
(2) Ofiţerilor de urmărire penală detaşaţi la procuratura specializată gradele speciale le sînt
acordate de către autoritatea competentă potrivit legislaţiei, la propunerea procurorului-şef al
(3) Ofiţerul de urmărire penală detaşat la procuratura specializată este evaluat de către
procurorul-şef al procuraturii specializate în condiţiile legislaţiei care reglementează
activitatea instituției de la care este detaşat.
(4) Ofiţerilor de urmărire penală detaşaţi li se eliberează, de către Procurorul General,
legitimaţie de serviciu de modelul aprobat de Consiliul Superior al Procurorilor.
Articolul 294. Salarizarea ofiţerului de urmărire penală detaşat
la procuratura specializată
Drepturile salariale ale ofiţerilor de urmărire penală detaşaţi la procuratura specializată se
plătesc din bugetul procuraturii specializate.
1
[Capitolul IV introdus prin LP152 din 01.07.16, MO245-246/30.07.16 art.517; în vigoare
01.08.16]
Capitolul VI
DISPOZIŢII FINALE
Articolul 32
Guvernul, în termen de 3 luni:
a) va prezenta Parlamentului propuneri pentru aducerea legislaţiei în vigoare în
concordanţă cu prezenta lege;

din 27.12.2012
cu privire la activitatea Poliţiei şi statutul poliţistului
05.03.2013
MODIFICAT
LP74 din 26.04.18, MO235-244/29.06.18 art.368
LP305 din 21.12.17, MO7-17/12.01.18 art.66
LP164 din 20.07.17, MO277-288/04.08.17 art.485
LP196 din 28.07.16, MO306-313/16.09.16 art.661
LP135 din 21.07.16, MO256-264/12.08.16 art.549
LP87 din 28.04.16, MO156/07.06.16 art.306
LP124 din 29.05.15, MO185-189/17.07.15; în vigoare 17.09.15
NOTĂ:
În textul Legii cuvintele „substanțe narcotice”, la orice formă gramaticală, se substituie cu
cuvintele „substanțe stupefiante” la forma gramaticală corespunzătoare prin LP164 din 20.07.17,
MO277-288/04.08.17 art.485

Capitolul I
Articolul 1. Obiectul şi sfera de reglementare
(1) Prezenta lege stabileşte cadrul juridic şi principiile de activitate, organizarea şi
funcţionarea, atribuţiile, împuternicirile şi obligaţiile Poliţiei, finanţarea şi asigurarea tehnico-
materială a acesteia, precum şi statutul poliţistului.
(2) Prevederile prezentei legi se aplică poliţiştilor – funcţionari publici cu statut special din
cadrul Ministerului Afacerilor Interne, angajaţi la serviciu în Poliţie, învestiţi cu drepturi şi
obligaţii pentru exercitarea atribuţiilor Poliţiei.
07.07.17]
Articolul 2. Poliţia
Poliţia este o instituţie publică specializată a statului, în subordinea Ministerului Afacerilor
Interne, care are misiunea de a apăra drepturile şi libertăţile fundamentale ale persoanei prin
activităţi de menţinere, asigurare şi restabilire a ordinii şi securităţii publice, de prevenire,
investigare şi de descoperire a infracţiunilor şi contravenţiilor.
Poliţia activează în conformitate cu Constituţia Republicii Moldova, cu prezenta lege, cu alte
acte normative în vigoare şi cu tratatele internaţionale la care Republica Moldova este parte.
Articolul 4. Principiile de activitate a Poliţiei
(1) Activitatea Poliţiei se desfăşoară exclusiv în baza şi pentru executarea legii, în interesul
persoanei, al comunităţii şi în sprijinul instituţiilor statului, pentru apărarea drepturilor şi
libertăţilor fundamentale şi demnităţii umane, prevăzute în Declaraţia universală a drepturilor
omului, în Convenţia europeană pentru apărarea drepturilor omului şi libertăţilor fundamentale,
în Codul european de etică al poliţiei şi în alte acte internaţionale, în conformitate cu principiile
legalităţii, respectării drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului, imparţialităţii şi
nediscriminării, controlului ierarhic permanent, răspunderii personale şi profesionalismului,
transparenţei, respectării secretului de stat şi al altor informaţii oficiale cu accesibilitate limitată.
(2) Poliţia nu aplică, nu încurajează şi nu tolerează tortura, tratamentul inuman sau degradant.
(3) Aplicarea forţei fizice, mijloacelor speciale şi a armelor de foc se admite doar în strictă
conformitate cu legea şi în cazul în care metodele nonviolente nu asigură îndeplinirea atribuţiilor
Poliţiei.
Articolul 5. Transparenţa activităţii Poliţiei
(1) Poliţia, fără a prejudicia interesele legitime ale persoanei sau comunităţii şi în modul
prevăzut de legislaţie, va informa autorităţile administraţiei publice centrale şi locale, precum şi
populaţia, despre activităţile sale. Şeful Inspectoratului General al Poliţiei, o dată în 6 luni, va
prezenta prin intermediul mijloacelor de informare în masă un raport privind activitatea
desfăşurată, conform structurii şi formatului aprobat de ministrul afacerilor interne.
(2) Poliţia, la cererea persoanei, în modul prevăzut de legislaţie, trebuie să ofere informaţiile
despre această persoană conţinute în registrele instituţionale, sistemele informaţionale şi în
bazele de date deţinute. Se interzice dezvăluirea către alte persoane a informaţiilor cu caracter
personal conţinute în registrele instituţionale, sistemele informaţionale şi în bazele de date
deţinute de Poliţie, cu excepţia cazurilor prevăzute de lege.
(3) Poliţia nu poate oferi sau face publice informaţii ce sînt atribuite la secretul de stat sau
comercial, cu excepţia cazurilor prevăzute de lege. Se interzice dezvăluirea informaţiilor ce ar
prejudicia onoarea, demnitatea sau siguranţa unei persoane, interesele legitime ale persoanelor
fizice şi juridice, ar împiedica prevenirea, investigarea unor infracţiuni sau contravenţii sau ar
favoriza comiterea acestora.
(4) Poliţia nu furnizează informaţii ce ar încălca prezumţia de nevinovăţie, normele de etică
poliţienească, interesele de securitate a persoanei, a publicului sau a statului.
Articolul 6. Cooperarea Poliţiei cu alte organe de drept, autorităţi ale
administraţiei publice centrale şi locale, cu mass-media,
societatea civilă şi cu organismele internaţionale
[Art.6 deminirea modificată prin LP94 din 02.06.17, MO229-243/07.07.17 art.366; în
vigoare 07.07.17]
(1) Poliţia cooperează cu alte organe de drept în modul stabilit de legislaţie şi de actele
normative ale Ministerului Afacerilor Interne şi ale Inspectoratului General al Poliţiei.
(2) Poliţia cooperează cu autorităţi ale administraţiei publice centrale şi locale în vederea
realizării atribuţiilor sale, prevederilor documentelor de politici naţionale în domeniul de
prevenire şi combatere a infracţionalităţii, de menţinere a ordinii şi securităţii publice, implicînd
în aceste activităţi şi societatea civilă.
(3) Poliţia cooperează cu societatea civilă, cu mass-media, precum şi cu persoanele fizice şi
juridice, în modul stabilit de legislaţie şi de actele normative ale Ministerului Afacerilor Interne.
07.07.17]
(4) Pentru îndeplinirea sarcinilor care îi revin, Poliţia cooperează cu organele similare din alte
state, cu Organizaţia Internaţională a Poliţiei Criminale (Interpol), precum şi cu alte organizaţii
poliţieneşti internaţionale, participă la constituirea forţelor internaţionale de poliţie, destinate
unor misiuni de instruire, de asistenţă şi cooperare poliţienească sau unor acţiuni umanitare, în
conformitate cu tratatele internaţionale la care Republica Moldova este parte.
Articolul 7. Competenţele ministrului afacerilor interne în domeniul
de activitate a Poliţiei
Ministrul afacerilor interne determină direcţiile strategice de activitate a Poliţiei în realizarea
Programului de activitate al Guvernului, elaborează şi promovează politica statului în activitatea
Poliţiei. Ministrul afacerilor interne are următoarele competenţe în domeniul de activitate a
Poliţiei:
a) prezintă în Guvern proiectele de legi şi hotărîri de Guvern care reglementează activitatea
Poliţiei;
b) propune spre aprobare Guvernului, conform competenţei prevăzute de legislaţie,
documentele de politici în domeniul de activitate a Poliţiei şi asigură controlul realizării acestor
politici;
c) asigură implementarea tratatelor internaţionale la care Republica Moldova este parte în
activitatea subdiviziunilor Poliţiei;
d) la propunerea şefului Inspectoratului General al Poliţiei, numeşte în funcţie şi eliberează din
funcţie şefii adjuncţi ai Inspectoratului General al Poliţiei, şefii subdiviziunilor specializate, şeful
Direcţiei de Poliţie a municipiului Chişinău;
[Art.7 lit.d) modificată prin LP94 din 02.06.17, MO229-243/07.07.17 art.366; în vigoare
07.07.17]
e) la propunerea guvernatorului Găgăuziei şi cu acordul Adunării Populare a acesteia, numeşte
în funcţie şi eliberează din funcţie şeful Direcţiei de Poliţie a UTA Găgăuzia;
f) abrogă actele normative, aprobate de către şeful Inspectoratului General al Poliţiei sau de
către conducătorii subdiviziunilor Poliţiei, care contravin prevederilor legislaţiei în vigoare;
g) aprobă statele de personal al Inspectoratului General al Poliţiei, al subdiviziunilor
specializate şi teritoriale;
h) asigură elaborarea cadrului normativ de activitate a Poliţiei;
[Art.7 lit.h) modificată prin LP94 din 02.06.17, MO229-243/07.07.17 art.366; în vigoare
07.07.17]
i) propune autorităţilor abilitate spre examinare, în modul stabilit, proiectul bugetului anual al
Poliţiei;
j) asigură examinarea petiţiilor împotriva acţiunilor poliţiştilor şi constată în acţiunile acestora
abaterile de la normele stabilite;
k) organizează pregătirea şi formarea profesională continuă a poliţiştilor;
[Art.7 lit.l) abrogată prin LP94 din 02.06.17, MO229-243/07.07.17 art.366; în vigoare
07.07.17]
[Art.7 lit.m) abrogată prin LP94 din 02.06.17, MO229-243/07.07.17 art.366; în vigoare
07.07.17]
n) stabileşte reguli unice pentru organizarea lucrărilor de secretariat în Poliţie;
o) organizează dotarea tehnico-materială şi desfăşurarea achiziţiilor pentru necesităţile Poliţiei
conform normelor stabilite;
p) îndeplineşte şi alte atribuţii prevăzute de prezenta lege şi de alte acte normative privind
activitatea Poliţiei.
Articolul 8. Controlul asupra activităţii Poliţiei
(1) Controlul asupra activităţii Poliţiei este exercitat de Ministerul Afacerilor Interne,
procuratură, alte autorităţi ale administraţiei publice, precum şi de organizaţiile naţionale şi
internaţionale care asigură protecţia drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului, în temeiul
şi în limitele prevăzute de legislaţie şi de tratatele internaţionale la care Republica Moldova este
parte.
(2) Controlul asupra utilizării mijloacelor bugetare alocate pentru întreţinerea Poliţiei se
efectuează de Ministerul Afacerilor Interne şi de alte autorităţi abilitate cu asemenea atribuţii.
Articolul 9. Petiţiile privind acţiunile Poliţiei
Persoanele sînt în drept de a contesta acţiunile Poliţiei, în conformitate cu procedurile stabilite
de legislaţie, la Inspectoratul General al Poliţiei, la Ministerul Afacerilor Interne, la alt organ
abilitat cu competenţe de control asupra activităţii Poliţiei şi în instanţa de judecată.
Articolul 10. Finanţarea şi asigurarea tehnico-materială a Poliţiei
(1) Poliţia este finanţată de la bugetul de stat şi din alte surse neinterzise de lege.
(2) Normele de asigurare tehnico-materială se stabilesc de către Guvern, la propunerea
ministrului afacerilor interne. Normele de dotare a subdiviziunilor Poliţiei cu mijloace de
transport de serviciu se aprobă de către ministrul afacerilor interne.
07.07.17]
(3) Autorităţile administraţiei publice locale pot finanţa din bugetele proprii realizarea unor
acţiuni ale subdiviziunilor teritoriale ale Poliţiei legate de asigurarea ordinii şi securităţii publice
în teritoriu.
Capitolul II
ORGANIZAREA ŞI FUNCŢIONAREA POLIŢIEI
Articolul 12. Inspectoratul General al Poliţiei
(1) Inspectoratul General al Poliţiei este unitatea centrală de administrare şi control a Poliţiei,
cu statut de persoană juridică şi cu competenţă pe tot teritoriul Republicii Moldova.
07.07.17]
(2) Inspectoratul General al Poliţiei este condus de un şef numit de Guvern, pe un termen de 5
ani, cu posibilitatea de a fi numit pe un nou termen, la propunerea ministrului afacerilor interne.
07.07.17]
(3) Şeful Inspectoratului General al Poliţiei este asistat de adjuncţi numiţi în funcţie, la
propunerea sa, prin ordinul ministrului afacerilor interne.
07.07.17]
(4) Efectivul-limită şi regulamentul Inspectoratului General al Poliţiei se aprobă de Guvern, la
propunerea ministrului afacerilor interne.
07.07.17]
Articolul 13. Şeful Inspectoratului General al Poliţiei
(1) Şeful Inspectoratului General al Poliţiei:
a) conduce, coordonează şi controlează activitatea Poliţiei;
b) aprobă regulamentele de activitate a subdiviziunilor teritoriale;
[Art.13 al.(1), lit.b) modificată prin LP94 din 02.06.17, MO229-243/07.07.17 art.366; în
vigoare 07.07.17]
c) organizează și implementează sistemul de management financiar și control intern și poartă
răspundere pentru administrarea bugetului instituției și a patrimoniului public aflat în gestiune;
[Art.13 al.(1), lit.c) în redacția LP172 din 27.07.18, MO321-332/27.08.18 art.529; în
vigoare 24.08.18]
d) organizează dotarea tehnico-materială a activităţii subdiviziunilor subordonate;
d1) încheie contracte pentru asigurarea activităţii Inspectoratului General al Poliţiei;
[Art.13 al.(1), lit.d1) introdusă prin LP94 din 02.06.17, MO229-243/07.07.17 art.366; în
vigoare 07.07.17]
e) elaborează și înaintează propuneri de buget și, după caz, propuneri de modificare a
bugetului, precum și prezintă rapoarte financiare, rapoarte de performanță și alte informații
necesare în procesul bugetar;
[Art.13 al.(1), lit.e) în redacția LP172 din 27.07.18, MO321-332/27.08.18 art.529; în
vigoare 24.08.18]
f) este responsabil pentru realizarea atribuţiilor Poliţiei, precum şi pentru organizarea
activităţii subdiviziunilor subordonate;
g) numeşte în funcție şi eliberează din funcţie personalul Inspectoratului General al Poliţiei
conform nomenclatorului aprobat de ministrul afacerilor interne;
[Art.13 al.(1), lit.g) în redacția LP94 din 02.06.17, MO229-243/07.07.17 art.366; în vigoare
07.07.17]
h) numeşte şi eliberează din funcţie şeful adjunct al Direcţiei de Poliţie a municipiului
Chişinău, responsabil de ordinea publică, cu acordul sau la propunerea Primarului general al
municipiului Chişinău şi cu acordul Consiliului municipal Chişinău;
i) acordă stimulări şi aplică sancţiuni disciplinare angajaţilor Inspectoratului General al Poliţiei
conform legislaţiei;
[Art.13 al.(1), lit.i) în redacția LP94 din 02.06.17, MO229-243/07.07.17 art.366; în vigoare
07.07.17]
j) raportează despre activitatea sa ministrului afacerilor interne şi Prim-ministrului, la
solicitarea acestora;
j1) acordă distincţii, stimulări reprezentanţilor mass-mediei și ai societăţii civile care
conlucrează cu Poliţia;
[Art.13 al.(1), lit.j1) introdusă prin LP94 din 02.06.17, MO229-243/07.07.17 art.366; în
vigoare 07.07.17]
k) exercită alte funcţii în conformitate cu legislaţia.
(2) Şeful Inspectoratului General al Poliţiei trebuie să întrunească următoarele condiţii:
a) să deţină cetăţenia Republicii Moldova;
[Art.13 al.(2), lit.b) abrogată prin LP94 din 02.06.17, MO229-243/07.07.17 art.366; în
vigoare 07.07.17]
c) să deţină studii superioare de profil juridic;
d) să aibă vechime în funcţii manageriale de cel puţin 5 ani;
e) să cunoască limba de stat şi o altă limbă de circulaţie internaţională;
f) să aibă starea de sănătate fizică şi psihică corespunzătoare exercitării funcţiei, confirmată
prin concluzia comisiei medicale speciale a Ministerului Afacerilor Interne;
g) să nu aibă interdicția de a ocupa o funcţie publică sau de demnitate publică, ce derivă dintr-
un act de constatare al Autorității Naționale de Integritate.
[Art.13 al.(2), lit.g) introdusă prin LP74 din 26.04.18, MO235-244/29.06.18 art.368]
(3) Încetarea exercitării funcţiei şefului Inspectoratului General al Poliţiei se dispune de
Guvern, la propunerea ministrului afacerilor interne, în cazurile de:
a) demisie;
b) atingere a limitei de vîrstă pentru serviciul în Poliţie;
c) expirare a termenului numirii în funcţie, cu excepţia cazului în care acesta a fost numit
pentru un nou termen;
[Art.13 al.(3), lit.c) în redacția LP94 din 02.06.17, MO229-243/07.07.17 art.366; în vigoare
07.07.17]
d) comitere repetată de abateri disciplinare (de minimum 2 ori în decursul unui an) sau
comitere a unei abateri disciplinare grave;
e) rezultat nesatisfăcător obţinut în cadrul evaluării performanţelor, desfăşurată în baza unui
regulament aprobat de Guvern;
f) rezultat negativ al testului de integritate profesională;
g) pronunţare a unei sentinţe definitive de condamnare;
h) pierdere a cetăţeniei Republicii Moldova;
i) alte cazuri prevăzute de legislație.
[Art.13 al.(3), lit.i) în redacția LP94 din 02.06.17, MO229-243/07.07.17 art.366; în vigoare
07.07.17]
(4) În aplicarea legii, şeful Inspectoratului General al Poliţiei emite ordine şi dispoziţii
obligatorii pentru personalul din subordine.
Articolul 14. Subdiviziunile specializate ale Poliţiei
(1) În vederea îndeplinirii atribuţiilor specifice Poliţiei, prin ordinul ministrului afacerilor
interne, la propunerea şefului Ispectoratului General al Poliţiei, se înfiinţează subdiviziuni
specializate. Subdiviziunile specializate sînt unităţi ale Poliţiei de competenţă teritorială
generală, subordonate Inspectoratului General al Poliţiei, care pot crea servicii publice
desconcentrate şi se instituie conform specificului unor sectoare şi direcţii concrete de activitate.
(2) Prin ordinul ministrului afacerilor interne se înfiinţează subdiviziunea specializată a
Poliţiei, care va avea calitatea de organ de urmărire penală.
07.07.17]
(4) Structura şi regulamentele de activitate a subdiviziunilor specializate se aprobă de către
ministrul afacerilor interne.
07.07.17]
Articolul 15. Subdiviziunile teritoriale ale Poliţiei
(1) Poliţia se organizează în subdiviziuni teritoriale – unităţi ale Poliţiei cu personalitate
juridică, de competenţă teritorială corespunzător împărţirii administrativ-teritoriale a ţării,
subordonate Inspectoratului General al Poliţiei, care sînt amplasate şi îşi desfăşoară activitatea în
teritoriul unităţii administrativ-teritoriale în baza regulamentelor de organizare şi funcţionare
aprobate de şeful Inspectoratului General al Poliţiei.
(2) În municipiul Chişinău şi în UTA Găgăuzia se organizează şi funcţionează direcţii de
poliţie.
07.07.17]
(3) În cadrul Direcţiei de Poliţie a municipiului Chişinău se organizează şi funcţionează unităţi
de poliţie ale sectoarelor, secţii şi servicii, corespunzător organizării administrativ-teritoriale a
municipiului, în funcţie de întinderea teritoriului, de numărul populaţiei, de numărul şi de
importanţa obiectivelor economice şi sociale.
(4) În cadrul Direcţiei de Poliţie a UTA Găgăuzia se organizează şi funcţionează inspectorate
de poliţie (Comrat, Ceadîr-Lunga şi Vulcăneşti), secţii şi servicii, corespunzător organizării
administrativ-teritoriale, în funcţie de întinderea teritoriului, de numărul populaţiei, de numărul şi
de importanţa obiectivelor economice şi sociale.
07.07.17]
(5) În municipii şi raioane se organizează şi funcţionează inspectorate de poliţie, iar în sate
(comune) – posturi de poliţie, arondate inspectoratelor municipale, de sector şi raionale de
poliţie.
(6) În municipii şi raioane pot fi înfiinţate secţii de poliţie potrivit criteriilor prevăzute la alin.
(3) şi (4).
07.07.17]
07.07.17]
(9) Structura subdiviziunilor teritoriale ale Poliţiei se aprobă de către şeful Inspectoratului
General al Poliţiei.
Articolul 16. Dispoziţii speciale privind utilizarea şi protecţia informaţiei,
inclusiv a datelor cu caracter personal
(1) Pentru executarea eficientă a atribuţiilor sale, Poliţia este în drept să colecteze, să
prelucreze şi să păstreze informaţiile despre persoanele care au săvîrșit fapte ilicite sau
prejudiciabile, să creeze şi să utilizeze baze de date proprii, să utilizeze bazele de date ale altor
autorităţi, cu respectarea prevederilor legislaţiei cu privire la protecţia datelor cu caracter
personal.
(2) Poliţia asigură protecţia informaţiei, inclusiv a datelor cu caracter personal, împotriva
nimicirii, pierderii, accesului neautorizat.
Capitolul III
ATRIBUŢIILE, ÎMPUTERNICIRILE, OBLIGAŢIILE,
RESTRICŢIILE ŞI INTERDICŢIILE ÎN ACTIVITATEA POLIŢIEI
Articolul 18. Atribuţiile Poliţiei
(1) Poliţia apără viaţa, integritatea corporală, sănătatea şi libertatea persoanei, proprietatea
privată şi publică, alte drepturi legitime ale persoanei şi comunităţii, exercitînd atribuţiile
prevăzute la art. 19–23.
(2) Nu se admite punerea în seama Poliţiei a altor atribuţii decît a celor prevăzute de lege.
(3) Nu se admite stabilirea în legi a unor atribuţii suplimentare pentru Poliţie fără acoperirea
bugetară a cheltuielilor aferente.
(4) Ofiţerii de urmărire penală nu pot fi antrenaţi în exercitarea altor atribuţii ale Poliţiei decît
a celor de urmărire penală, cu excepţia cazurilor prevăzute de lege.
Articolul 19. Prevenirea infracţiunilor şi contravenţiilor
În domeniul prevenirii infracţiunilor şi a contravenţiilor, Poliţia are următoarele atribuţii:
a) culege informaţii în scop de cunoaştere, prevenire şi combatere a infracţiunilor, precum şi a
altor fapte ilicite;
b) elaborează şi întreprinde măsuri de prevenire a infracţiunilor şi contravenţiilor, atribuite
Poliţiei, conform legii;
c) deţine evidenţe proprii de prevenţie, criminalistice şi operative în vederea susţinerii
activităţii proprii;
d) asigură reacţionarea promptă la sesizările despre infracţiuni şi contravenţii, aduce la
cunoştinţa autorităţilor administraţiei publice respective evenimentele care i-au devenit
cunoscute şi care pun în pericol siguranţa personală, socială şi a statului şi cer o reacţionare
promptă;
[Art.19 lit.d) modificată prin LP94 din 02.06.17, MO229-243/07.07.17 art.366; în vigoare
07.07.17]
e) constată cauzele şi condiţiile ce pot genera sau contribui la săvîrşirea infracţiunilor şi
contravenţiilor care sînt în competenţa Poliţiei, cu sesizarea, potrivit legii, a organului competent
sau a persoanei cu funcţii de răspundere cu privire la necesitatea de întreprindere a măsurilor de
înlăturare a acestor cauze şi condiţii;
f) colaborează cu instituţiile de învăţămînt şi cu organizaţiile neguvernamentale în scop de
pregătire antiinfracţională a populaţiei;
g) asigură supravegherea şi organizează controlul, conform legii, asupra deţinerii, portului şi
folosirii armelor şi muniţiilor cu destinaţie civilă, asupra modului în care se efectuează
operaţiunile cu arme și muniţii cu destinaţie civilă, asupra activității armurierilor licențiați să
repare arme şi funcţionării tirurilor de tragere, precum şi asupra examinării tehnice şi efectuării
tragerilor experimentale din arme, indiferent de forma de proprietate şi destinaţie;
[Art.19 lit.g) în redacția LP94 din 02.06.17, MO229-243/07.07.17 art.366; în vigoare
07.07.17]
h) exercită controlul, potrivit legii, asupra respectării de către instituţiile abilitate a normelor
legale referitoare la circulaţia substanțelor stupefiante, toxice şi radioactive, precum şi a altor
obiecte şi substanţe supuse autorizării, care prezintă un pericol public avansat sau care pot fi
folosite la săvîrşirea unor fapte ilicite;
i) întreprinde măsuri pentru asigurarea integrităţii averii fără stăpîn, în posesia căreia a intrat,
pînă la transmiterea acesteia persoanelor îndreptăţite de a o poseda.
Articolul 20. Investigarea infracţiunilor şi contravenţiilor, urmărirea penală
În domeniul investigării infracţiunilor şi contravenţiilor şi al urmăririi penale, Poliţia are
următoarele atribuţii:
a) realizează măsuri speciale de investigaţii în condiţiile legii;
b) desfăşoară, potrivit competenţei, activităţi de constatare a infracţiunilor şi efectuează
urmărirea penală în legătură cu acestea;
c) îndeplineşte însărcinările şi dispoziţiile în formă scrisă ale procurorului, ofiţerului de
urmărire penală privind înfăptuirea acţiunilor de urmărire penală, precum şi hotărîrile
judecătoreşti;
d) constată contravenţii şi aplică sancţiuni contravenţionale potrivit legii;
e) caută persoanele care se eschivează de la urmărirea penală şi judecată, persoanele dispărute,
precum şi bunurile care au servit la săvîrşirea infracţiunii, au păstrat asupra lor urmele acţiunilor
criminale sau au constituit obiectul acestor acţiuni;
f) reţine persoane în condiţiile stabilite de legislaţie;
g) asigură măsurile de protecţie a martorilor şi a altor participanţi la procesul penal în
condiţiile legii;
h) foloseşte metode şi mijloace tehnico-ştiinţifice la cercetarea locului de săvîrşire a
infracţiunilor şi la examinarea probelor şi a mijloacelor materiale de probă, efectuînd, prin
laboratoare şi de specialişti proprii acreditaţi, expertize judiciare şi constatări tehnico-ştiinţifice,
dispuse în condiţiile legii.
Articolul 21. Menţinerea, asigurarea şi restabilirea ordinii şi securităţii publice,
protecţia drepturilor şi a intereselor legitime ale persoanei şi
comunităţii
(1) În domeniul de menţinere, asigurare şi restabilire a ordinii şi securităţii publice, al
protecţiei drepturilor şi intereselor legitime ale persoanei şi comunităţii, Poliţia are următoarele
atribuţii:
a) desfăşoară activităţi de menţinere a ordinii şi securităţii publice, a siguranţei persoanelor, de
identificare şi contracarare a acţiunilor ce atentează la viaţa, libertatea, sănătatea şi integritatea
persoanelor, a proprietăţii private sau publice, precum şi a altor interese legitime ale comunităţii;
b) desfăşoară acţiuni de asigurare a ordinii publice cu ocazia întrunirilor, manifestaţiilor
cultural-sportive şi a altor activităţi similare, precum şi de restabilire a ordinii publice în situaţiile
prevăzute de legislaţia în vigoare;
c) supraveghează şi controlează circulaţia pe drumurile publice, în afara cazurilor exceptate
prin lege, şi colaborează cu alte autorităţi publice, instituţii, asociaţii obşteşti şi organizaţii
neguvernamentale pentru îmbunătăţirea organizării şi sistematizării circulaţiei, asigurarea stării
tehnice a autovehiculelor, menţinerea infrastructurii drumurilor, perfecţionarea pregătirii
conducătorilor auto şi luarea unor măsuri de educaţie rutieră a participanţilor la trafic,
respectarea de către autorităţile publice, persoanele fizice şi juridice a normelor legale din
domeniul siguranţei traficului rutier;
d) execută misiuni de asigurare a ordinii publice în timpul vizitelor oficiale sau al altor
activităţi la care participă înalţi demnitari de stat;
[Art.21 al.(1) lit.e) abrogată prin LP94 din 02.06.17, MO229-243/07.07.17 art.366; în
vigoare 07.07.17]
f) asigură, în condiţiile legii, ordinea publică şi paza zonelor în care s-au produs ori există
pericol iminent de producere a unor incendii, explozii ori a altor situaţii excepţionale ce pun în
pericol viaţa, integritatea corporală a persoanelor sau bunurile acestora;
g) participă la lichidarea consecinţelor situaţiilor excepţionale de caracter natural, tehnogen ori
ecologic în localităţi şi la obiectivele păzite;
h) asigură paza la transportarea armelor, muniţiilor, materialelor explozive, a substanțelor
stupefiante, psihotrope, toxice sau radioactive ori a altor materiale sau substanţe periculoase, în
condiţiile stabilite prin lege;
i) desfăşoară activităţi de căutare a persoanelor care se sustrag de la executarea pedepselor sau
a hotărîrilor judecătoreşti;
j) asigură paza şi funcţionarea, în condiţiile legii, a locurilor de reţinere organizate în cadrul
unităţilor de poliţie;
k) asigură deţinerea persoanelor reţinute în izolatoarele de detenţie provizorie, precum şi
escortarea acestora;
[Art.21 al.(1) lit.k) în redacția LP94 din 02.06.17, MO229-243/07.07.17 art.366; în vigoare
07.07.17]
l) contribuie la aducerea în autorităţile sau instituţiile publice respective, la solicitarea
acestora, a persoanelor care se sustrag de la prezentarea obligatorie, în conformitate cu legislaţia;
m) execută controlul asupra comportamentului persoanelor arestate la domiciliu, eliberate
provizoriu sub control judiciar sau pe cauţiune;
n) asigură protecţia victimelor violenţei în familie şi supraveghează executarea măsurilor de
protecţie, aplicate în conformitate cu legislaţia;
[Art.21 lit.n) modificată prin LP196 din 28.07.16, MO306-313/16.09.16 art.661]
o) verifică respectarea regulilor de şedere a cetăţenilor străini şi a apatrizilor pe teritoriul
Republicii Moldova, emite decizii de returnare a străinilor, de revocare şi de anulare a dreptului
de şedere şi de declarare a străinului drept persoană indezirabilă, de reducere a termenului de
şedere a străinilor, aplică şi ridică interdicţii de intrare şi ieşire în/din Republica Moldova;
p) reţine şi deţine în locuri special stabilite străinii care au intrat clandestin, se află ilegal şi sînt
supuşi expulzării de pe teritoriul Republicii Moldova;
q) exercită obligaţiile ce reies din acordurile de readmisie încheiate între Guvernul Republicii
Moldova şi guvernele altor state.
(2) Procedeele şi tacticile de intervenţie ale Poliţiei în domeniul menţinerii, asigurării şi
restabilirii ordinii publice sînt aprobate de ministrul afacerilor interne.
[Art.21 al.(2) introdus prin LP94 din 02.06.17, MO229-243/07.07.17 art.366, alineatul unic
devine al.(1); în vigoare 07.07.17]
Articolul 22. Asigurarea înfăptuirii justiţiei
În domeniul de asigurare a înfăptuirii justiţiei, Poliţia are următoarele atribuţii:
a) execută mandatele şi deciziile instanţelor de judecată pentru punerea persoanelor în stare de
arest preventiv, hotărîrile instanţelor de judecată, ale procurorilor şi ofiţerilor de urmărire penală
pentru aducerea silită a persoanelor care, fiind citate, se sustrag de la prezentarea în organele
respective;
[Art.22 lit.b-f) abrogate prin LP94 din 02.06.17, MO229-243/07.07.17 art.366; în vigoare
07.07.17]
g) acordă asistenţă executorilor judecătoreşti în procesul de îndeplinire a acţiunilor executorii.
Articolul 23. Asistenţa populaţiei şi a autorităţilor administraţiei
publice locale
(1) În scopul acordării asistenţei populaţiei şi autorităţilor administraţiei publice locale, Poliţia
are următoarele atribuţii:
[Art.23 al.(1) modificat prin LP94 din 02.06.17, MO229-243/07.07.17 art.366, alineatul unic
a) acordă sprijin, potrivit legii, autorităţilor administraţiei publice locale în vederea
desfăşurării activităţii acestora; participă la activităţile consiliilor şi comisiilor create pe lîngă
autorităţile administraţiei publice locale în domeniul ordinii de drept, protecţiei drepturilor şi a
libertăţilor omului;
b) asigură informarea oportună a populaţiei cu privire la măsurile de securitate necesare pentru
prevenirea victimizării, siguranţa personală şi protecţia bunurilor materiale;
c) acordă primul ajutor, în caz de necesitate, persoanelor care se află în stare de neputinţă
fizică sau psihologică, precum şi persoanelor care au avut de suferit în urma acţiunilor criminale
sau contravenţionale, situaţiilor excepţionale de diferit caracter şi a altor incidente;
d) este antrenată în acţiuni de salvare şi evacuare a persoanelor şi a bunurilor în caz de
accidente, catastrofe, incendii, calamităţi naturale, în condiţiile legislaţiei.
(2) Subdiviziunile teritoriale ale Poliţiei informează, periodic sau la cerere, autorităţile
administraţiei publice locale despre starea infracţională, despre măsurile întreprinse pentru
prevenirea şi descoperirea infracţiunilor și contravențiilor, pentru menţinerea ordinii şi securităţii
publice şi solicită sprijinul acestor autorităţi în legătură cu măsurile ce se impun pentru
prevenirea și combaterea criminalităţii şi menţinerea ordinii şi securităţii publice în unitatea
administrativ-teritorială respectivă.
[Art.23 al.(2) introdus prin LP94 din 02.06.17, MO229-243/07.07.17 art.366, alineatul unic
Articolul 24. Competenţa teritorială a poliţistului
(1) În îndeplinirea activităţilor specifice, poliţistul are competenţă teritorială corespunzătoare
unităţii de poliţie din care face parte.
(2) În caz de continuare a unei măsuri sau activităţi specifice, poliţistul poate acţiona, în
condiţiile legii, şi în raza teritorială a altor unităţi de poliţie în modul prevăzut de actele
normative departamentale.
(3) În caz de detaşare sau de misiune ordonată pe raza teritorială a altei unităţi de poliţie,
poliţistul are competenţa teritorială stabilită pentru acea unitate. Poliţistul care activează în una
din subdiviziunile specializate subordonate Inspectoratului General al Poliţiei are competenţă
teritorială generală.
(4) Fiecare poliţist, pe tot teritoriul ţării, indiferent de funcţia pe care o deţine, de locul în care
se află în timpul sau în afara orelor de program, în cazul în care sesizează existenţa unor
circumstanţe sau fapte care periclitează ordinea de drept, viaţa sau sănătatea persoanelor ori alte
valori sociale, este obligat să comunice despre aceasta celei mai apropiate subdiviziuni de poliţie
şi să întreprindă măsurile posibile pentru prevenirea şi curmarea infracţiunii sau contravenţiei,
acordarea primului ajutor persoanelor aflate în pericol, reţinerea şi identificarea făptuitorilor,
depistarea martorilor oculari şi pentru paza locului în care s-a produs evenimentul.
Articolul 25. Împuternicirile poliţistului
(1) Poliţistul îşi exercită atribuţiile, dispune de drepturile şi îndeplineşte obligaţiile, care îi
revin potrivit legii, în limitele competenţei şi conform funcţiei deţinute.
(2) Cerinţele legale ale poliţistului înaintate în procesul exercitării atribuţiilor de serviciu sînt
obligatorii pentru executare de către toate persoanele fizice şi juridice.
(3) Neîndeplinirea cerinţelor legale ale poliţistului, precum şi alte acţiuni sau inacţiuni ce
împiedică exercitarea atribuţiilor sale atrag după sine răspunderea stabilită de legislaţie.
(4) Cerinţele poliţistului şi acţiunile întreprinse de el în exerciţiul funcţiunii se prezumă a fi
legitime atît timp cît, în condiţiile şi ordinea prevăzute de lege, nu se stabileşte contrariul.
(5) În realizarea atribuţiilor de serviciu, poliţistul are următoarele împuterniciri:
1) să solicite persoanelor, inclusiv persoanelor cu funcţie de răspundere şi persoanelor publice,
respectarea ordinii publice şi încetarea acţiunilor ilegale, iar, în caz de necesitate, pentru
asigurarea respectării cerinţelor legale să intervină prin aplicarea forţei fizice, mijloacelor
speciale sau a armei de foc din dotare, în condiţiile stabilite de lege;
2) să exercite drepturile ce rezultă din procedura penală sau contravenţională în cazul în care
poliţistul exercită funcţia respectivă în cadrul procesului;
3) să stabilească identitatea persoanelor care încalcă dispoziţiile legale ori dacă sînt indicii că
acestea pregătesc sau au săvîrșit o faptă ilicită sau prejudiciabilă, precum și a persoanelor care
solicită intrarea într-un perimetru restricţionat;
[Art.25 al.(5), pct.3) în redacția LP94 din 02.06.17, MO229-243/07.07.17 art.366; în vigoare
07.07.17]
4) să conducă la sediul unităţii de Poliţie persoanele care, prin acţiunile lor, periclitează viaţa
sau sănătatea persoanelor, ordinea şi securitatea publică sau alte valori sociale ocrotite de lege,
precum şi persoanele suspectate de săvîrşirea unor fapte ilicite sau prejudiciabile, a căror
identitate nu a fost stabilită în condiţiile legii;
07.07.17]
5) să efectueze controlul corporal preventiv asupra persoanei reţinute, precum şi asupra
persoanei participante la întruniri publice sau în alte locuri în care este interzis accesul cu arme,
produse ori cu substanţe periculoase, precum şi al bagajului acesteia;
07.07.17]
6) să efectueze controlul corporal preventiv asupra persoanei care se află în stare de
inconştienţă şi este necesară identificarea acesteia, precum şi al bagajului acesteia;
7) să efectueze imprimări audio şi video, să fotografieze persoanele care încalcă ordinea
publică;
8) să folosească gratuit mijloacele de informare în masă în scop de prevenire a tulburărilor
grave ale ordinii publice sau a altor situaţii excepţionale;
9) să utilizeze mijloacele speciale sonore şi luminiscente instalate pe unităţile de transport
conform normelor stabilite;
10) să reţină persoanele în condiţiile stabilite de legislaţie, cu explicarea drepturilor acestora;
11) să invite în sediul unităţii de Poliţiei persoanele a căror prezenţă este necesară pentru
îndeplinirea atribuţiilor Poliţiei, cu aducerea la cunoştinţă, în formă scrisă, a scopului şi
motivului invitaţiei;
[Art.25 al.(5), pct.11) modificat prin LP94 din 02.06.17, MO229-243/07.07.17 art.366; în
vigoare 07.07.17]
12) să sesizeze organele competente, conform legii, cu privire la înlăturarea cauzelor şi a
condiţiilor ce pot genera sau contribui la săvîrşirea infracţiunilor şi contravenţiilor;
13) să intre sau să pătrundă, în modul stabilit de lege, utilizînd la necesitate mijloace speciale,
în orice încăpere sau proprietate în scop de curmare a infracţiunilor, urmărire a persoanelor
suspectate de comiterea infracţiunilor, a persoanelor care se ascund de organele de urmărire
penală, se sustrag de la executarea pedepsei penale, de la arestul contravenţional sau dacă, în
baza unor date suficiente, se ştie că în aceste localuri a fost comisă sau se comite o infracţiune,
precum şi în caz de calamităţi naturale şi în alte împrejurări excepţionale care pun în pericol
securitatea publică şi siguranţa persoanelor;
131) să elibereze, în cazul violenţei în familie, ordinul de restricţie de urgenţă în privinţa
agresorului în condiţiile legii;
[Art.25 al.(5), pct.131) introdus prin LP196 din 28.07.16, MO306-313/16.09.16 art.661]
14) să limiteze sau să interzică temporar circulaţia transportului şi a pietonilor pe străzi şi pe
drumuri, precum şi accesul persoanelor pe anumite porţiuni de teren sau spre anumite locuri în
scop de asigurare a securităţii publice, de ocrotire a vieţii, sănătăţii şi bunurilor persoanelor, de
efectuare a unor acţiuni de urmărire penală sau speciale de investigaţii;
15) să oprească în trafic şi să efectueze controlul permiselor de conducere ale conducătorilor
de vehicule, al certificatelor de înmatriculare (înregistrare) a vehiculelor, al altor acte cu caracter
permisiv în cazul încălcării regulilor de circulaţie, existenţei probelor de încălcare a legislaţiei
sau desfăşurării unei operaţiuni speciale, precum şi în vederea verificării legalităţii
transporturilor de mărfuri şi persoane, identificării persoanelor şi a vehiculelor aflate în căutare,
interzicerii exploatării vehiculelor a căror stare tehnică prezintă pericol pentru siguranţa
traficului;
151) să oprească în trafic şi să efectueze controlul existenţei şi valabilităţii vinietei, iar în cazul
expirării termenului de aflare pe teritoriul vamal a mijlocului de transport auto declarat prin
acţiune, să îl reţină şi să îl aducă către cel mai apropiat birou vamal, fapta fiind consemnată într-
un proces-verbal. Cheltuielile de aducere a mijlocului de transport auto către biroul vamal, în
mărimea stabilită de Guvern, sînt suportate de către persoana fizică care a încălcat termenul de
aflare a mijlocului de transport auto pe teritoriul vamal;
[Art.25 al.(5), pct.151) introdus prin LP280 din 16.12.16, MO472-477/27.12.16 art.945; în
vigoare 01.04.17]
152) să oprească în trafic și să verifice dreptul conducătorului mijlocului de transport auto cu
plăcuța cu număr de înmatriculare din una dintre unitățile administrativ-teritoriale din stînga
Nistrului și municipiul Bender sau dreptul conducătorului mijlocului de transport auto cu plăcuța
cu număr de înmatriculare dintr-un stat străin de a circula pe drumurile publice ale Republicii
Moldova;
[Art.25 al.(5), pct.152) introdus prin LP280 din 16.12.16, MO472-477/27.12.16 art.945; în
vigoare 01.04.17]
16) să limiteze sau să interzică efectuarea lucrărilor de reparaţie şi de construcţie a drumurilor,
precum şi alte lucrări rutiere, dacă nu se respectă cerinţele de asigurare a securităţii rutiere;
17) să folosească orice mijloace de transport şi comunicaţii, indiferent de proprietar sau
deţinător, persoană fizică ori persoană juridică, cu excepţia celor care aparţin misiunilor
diplomatice, oficiilor consulare şi reprezentanţelor organizaţiilor internaţionale acreditate în
Republica Moldova, precum şi membrilor personalului acestora acreditaţi în Republica Moldova
şi care au însemne speciale, pentru luarea unor măsuri legale ce nu pot fi amînate şi nu pot fi
aduse la îndeplinire altfel;
18) să solicite şi să primească gratuit, în modul stabilit, informaţia şi materialele care sînt
păstrate de autorităţile publice, agenţii şi companii, de întreprinderile de stat şi private, de alte
persoane juridice şi sînt necesare pentru îndeplinirea atribuţiilor Poliţiei;
19) să gestioneze registre informaţionale instituţionale, fişiere de date şi sisteme
informaţionale şi registre de stat conţinînd informaţia necesară pentru îndeplinirea atribuţiilor
Poliţiei, cu respectarea legislaţiei în domeniul protecţiei datelor cu caracter personal şi cu privire
la registre;
20) să poarte asupra sa arma din dotare şi muniţia necesară, indiferent dacă este în uniformă
sau în ţinută civilă, precum şi să aplice forţa fizică, mijloacele tehnice şi speciale, arma din
dotare în modul şi în cazurile prevăzute de lege;
21) să verifice persoana care conduce mijlocul de transport atunci cînd se bănuieşte că
persoana respectivă este sub influenţa alcoolului, substanțelor stupefiante, psihotrope, toxice sau
este afectată de medicamente pentru a nu admite la conducerea mijlocului de transport această
persoană, precum şi persoana care nu are dreptul de a conduce vehicule sau care, din cauza stării
sale de sănătate, creează pericol pentru siguranţa traficului;
22) să apeleze la instituţiile medico-sanitare pentru testarea obligatorie, conform prevederilor
legislaţiei, a persoanelor aflate în stare de ebrietate produsă de alcool, substanțe stupefiante,
psihotrope sau toxice, precum şi, în scopul de a preveni răspîndirea bolilor venerice şi a altor boli
infecţioase, a persoanelor atribuite la grupul de risc sporit, care sînt incluse în evidenţele
profilactice ale instituţiilor medico-sanitare sau de poliţie;
23) să aducă din locuri publice ori aglomerate într-o instituţie medico-sanitară persoanele
aflate sub influenţa alcoolului, substanțelor stupefiante, psihotrope sau toxice ori a altor substanţe
care acţionează grav asupra stării fizice şi psihice a persoanei, precum şi persoanele care sînt
incapabile să se mişte sau sînt susceptibile de a dăuna sieşi ori celor din jur;
231) să solicite respectarea legislaţiei privind interzicerea fumatului în mijloacele de transport
public, în mijloacele de transport private în care se află minori, sub acoperișul stațiilor de
transport public, în parcurile de distracţii şi pe terenurile de joacă pentru copii, pe stadioane,
arene, în pieţe şi alte spaţii publice deschise pe durata evenimentelor publice distractive sau de
alt gen;
[Art.25 al.(5), pct.231) introdus prin LP124 din 29.05.15, MO185-189/17.07.15; în vigoare
17.09.15]
232) să constate, la solicitarea angajatorilor, proprietarilor, managerilor, personalului
întreprinderilor şi a populaţiei, încălcarea legislaţiei privind interzicerea fumatului în spaţiile
publice de către persoane fizice şi să aplice sancţiunile prevăzute de legislaţia în vigoare;
[Art.25 al.(5), pct.232) introdus prin LP124 din 29.05.15, MO185-189/17.07.15; în vigoare
17.09.15]
24) să ia decizii de reducere a termenului de şedere a străinilor, să aplice şi să ridice interdicţii
de intrare şi ieşire în/din Republica Moldova;
25) să reţină şi să deţină în locuri special stabilite străinii care au intrat clandestin, se află
ilegal şi sînt supuşi expulzării de pe teritoriul Republicii Moldova;
26) să exercite obligaţiile ce reies din acordurile de readmisie încheiate între Guvernul
Republicii Moldova şi guvernele altor state;
27) să ridice şi să depoziteze arme de foc, muniţii, explozive, substanțe stupefiante şi
psihotrope şi alte obiecte şi substanţe supuse autorizării sau licenţierii ori scoase din circuitul
civil în cazul în care obiectul sau substanţa respectivă este păstrată sau utilizată cu încălcarea
normelor stabilite;
28) să fotografieze, să facă înregistrări audio şi video în scop de asigurare a realizării
atribuţiilor Poliţiei fără încălcarea inviolabilităţii vieţii private a persoanei, garantată de
legislaţie;
29) să efectueze filmarea şi înregistrarea audio a persoanelor reţinute penal sau
contravenţional, să le fotografieze, să le dactiloscopieze şi să colecteze alte mostre pentru
cercetare comparativă sau identificare.
07.07.17]
(7) Alte împuterniciri ale poliţistului pot fi prevăzute de lege.
Articolul 26. Obligaţiile poliţistului
(1) Poliţistul îşi desfăşoară activitatea profesională în interesul şi în sprijinul persoanei,
comunităţii şi al instituţiilor statului, exclusiv pe baza şi în executarea legii, fiind obligat:
a) să respecte cu stricteţe drepturile, libertăţile omului şi demnitatea umană, să aibă
comportament demn şi respectuos pentru persoane, o atitudine fermă faţă de cei care încalcă
legile;
b) să se conducă, în exercitarea atribuţiilor de serviciu, de legislaţie, asigurînd îndeplinirea
sarcinilor ce stau în faţa Poliţiei;
c) să execute la timp şi întocmai atribuţiile conform funcţiei deţinute;
d) să manifeste, în exercitarea atribuţiilor de serviciu, iniţiativă şi perseverenţă, obiectivitate şi
imparţialitate;
e) să execute ordinele, dispoziţiile şi indicaţiile superiorilor;
f) să păstreze secretul de stat şi al altor informaţii oficiale cu accesibilitate limitată;
g) să protejeze informaţiile privind datele cu caracter personal de care ia cunoştinţă în
exercitarea atribuţiilor de serviciu;
h) să perfecţioneze în permanenţă nivelul său de pregătire profesională;
i) să depună declarația de avere și interese personale în modul şi în condiţiile prevăzute de
lege;
[Art.26 al.(1), lit.i) modificată prin LP134 din 17.06.16, MO245-246/30.07.16 art.515; în
vigoare 01.08.16]
j) să declare orice donaţie, directă sau indirectă, primită în legătură cu exercitarea funcţiei;
[Art.26 al.(1), lit.k) abrogată prin LP94 din 02.06.17, MO229-243/07.07.17 art.366; în
vigoare 07.07.17]
k1) să respecte prevederile art.7 alin. (2) din Legea nr. 325 din 23 decembrie 2013 privind
evaluarea integrităţii instituţionale;
[Art.26 al.(1), lit.k1) modificată prin LP305 din 21.12.17, MO7-17/12.01.18 art.66]
[Art.26 al.(1), lit.k1) introdusă prin LP102 din 21.07.16, MO256-264/12.08.16 art.547; în
vigoare 12.11.16]
l) să se adreseze unei persoane doar după ce s-a prezentat, cu indicarea funcţiei, gradului
special şi a numelui, legitimîndu-se în acest sens cu legitimaţia de serviciu;
m) să informeze persoana căreia i se adresează despre scopul şi motivul adresării;
n) în cazul aplicării unor măsuri de natură să restrîngă drepturile şi libertăţile persoanei, să
aducă la cunoştinţa acesteia cauza şi temeiurile de aplicare a măsurilor de rigoare, precum şi
drepturile şi obligaţiile apărute în aceste condiţii;
o) să aibă o atitudine responsabilă faţă de legitimaţia de serviciu, arma, mijloacele speciale din
dotare şi faţă de alte bunuri transmise în scopul exercitării atribuţiilor;
p) la eliberarea din serviciu şi la suspendarea din funcţie, să predea legitimaţia de serviciu,
arma cu muniţia aferentă şi mijloacele speciale, din dotare.
[Art.26 al.(1), lit.p) în redacția LP94 din 02.06.17, MO229-243/07.07.17 art.366; în vigoare
07.07.17]
(2) Relaţiile dintre poliţist şi reprezentanţii altor organe de drept se bazează pe colaborarea şi
sprijinul reciproc în vederea exercitării calitative a atribuţiilor de serviciu.
(3) Atribuţiile de serviciu ale poliţistului sînt specificate în actele normative departamentale şi
în fişa postului, aprobate în modul stabilit.
(4) După eliberarea din serviciu, persoana este obligată să păstreze, în condiţiile prevăzute de
legislaţie, secretul de stat şi al altor informaţii cu accesibilitate limitată, secretul surselor de
informaţii şi al activităţilor desfăşurate. Această obligaţie se menţine pe durata de secretizare a
informaţiei, stabilită de legislaţie.
Capitolul IV
STATUTUL POLIŢISTULUI
Articolul 31. Personalul Poliţiei şi statutul poliţistului
(1) Personalul Poliţiei se constituie din poliţişti, funcţionari publici, salariaţi civili şi personal
de deservire tehnică.
(2) În limitele competenţelor stabilite de legislaţie, poliţistul este învestit cu împuterniciri pe
timpul şi în legătură cu exercitarea atribuţiilor de serviciu, prevăzute de prezenta lege.
(3) Poliţistul este funcţionar public cu statut special.
(4) Statutul poliţistului se aplică şi angajaţilor subdiviziunilor subordonate Ministerului
Afacerilor Interne care exercită atribuţiile Poliţiei, conform prevederilor prezentei legi, precum şi
corpului profesoral didactic din cadrul catedrelor cu disciplini de specialitate poliţienească din
cadrul instituţiilor de învăţămînt ale Ministerului Afacerilor Interne. Subdiviziunile subordonate
Ministerului Afacerilor Interne, în cadrul cărora se instituie funcţii poliţieneşti, sînt specificate în
Regulamentul Ministerului Afacerilor Interne, aprobat de Guvern.
07.07.17]
07.07.17]
[Art.32-37 abrogate prin LP94 din 02.06.17, MO229-243/07.07.17 art.366; în vigoare
07.07.17]
[Art.37 modificat prin LP135 din 21.07.16, MO256-264/12.08.16 art.549]
07.07.17]
12.11.16]
01.08.16]
07.07.17]
01.08.16]
07.07.17]
12.11.16]
01.08.16]
07.07.17]
09.09.16]
07.07.17]
Capitolul VII
DISPOZIŢII TRANZITORII ŞI FINALE
Articolul 68. Dispoziţii tranzitorii
(1) Angajaţii Ministerului Afacerilor Interne, ai subdiviziunilor subordonate şi desconcentrate
ale Ministerului Afacerilor Interne care deţin grade speciale de poliţie, care, pînă la data intrării
în vigoare a prezentei legi, au vechime în muncă, conform Legii asigurării cu pensii a militarilor
şi a persoanelor din corpul de comandă şi din trupele organelor afacerilor interne nr. 1544/1993,
în organele apărării naţionale, ale securităţii statului sau ale asigurării ordinii publice de cel puţin
12 ani şi 6 luni şi care continuă să activeze în cadrul subdiviziunilor Ministerului Afacerilor
Interne şi al subdiviziunilor subordonate şi desconcentrate ale acestuia, deşi funcţia deţinută de
către aceştia nu mai constituie o funcţie poliţienească, beneficiază de statut garantat de prezenta
lege şi Legea nr. 288/2016 privind funcţionarul public cu statut special din cadrul Ministerului
Afacerilor Interne pînă la momentul împlinirii termenului de vechime în muncă care dă dreptul la
pensie conform Legii nr. 1544/1993.
07.07.17]
(2) După împlinirea termenului de vechime în serviciu, care dă dreptul la pensie pentru
vechime în serviciu în Poliţie, de către persoanele enumerate la alin. (1) din prezentul articol,
prevederile prezentei legi nu li se vor aplica. Persoanei în cauză i se va aplica statutul care reiese
din funcţia nepoliţienească deţinută, iar persoana care are dreptul la pensie va beneficia de
dreptul la pensie pentru vechimea în serviciu începînd cu momentul de depunere a cererii.
[Art.68 al.(3)-(7) abrogate prin LP94 din 02.06.17, MO229-243/07.07.17 art.366; în vigoare
07.07.17]
(8) Angajaţii Ministerului Afacerilor Interne, ai subdiviziunilor subordonate şi desconcentrate
ale Ministerului Afacerilor Interne ale căror funcţii nu mai constituie funcţii poliţieneşti, dar
care, pînă la intrarea în vigoare a prezentei legi, deţin grade speciale de poliţie şi continuă să
activeze în cadrul Ministerului Afacerilor Interne şi al subdiviziunilor subordonate şi
desconcentrate ale acestuia, vor constitui rezerva Poliţiei şi vor dispune de dreptul de transfer
într-o funcţie poliţienească pe parcursul următorilor 3 ani, cu includerea vechimii în muncă de
pînă la transfer în vechimea în serviciul poliţienesc.
(9) Dreptul de transfer în condiţiile alin. (8) din prezentul articol încetează odată cu atingerea
limitei de vîrstă de aflare în serviciul Poliţiei.
(10) Regulamentul cu privire la rezerva Poliţiei este aprobat de ministrul afacerilor interne.
Articolul 69. Dispoziţii finale
(1) Prezenta lege intră în vigoare la 5 martie 2013.
a) va prezenta Parlamentului propuneri privind aducerea legislaţiei în vigoare în concordanţă
cu prezenta lege;
b) va aduce actele sale normative în concordanţă cu prezenta lege;
[Art.69 al.(2), lit.c) abrogată prin LP94 din 02.06.17, MO229-243/07.07.17 art.366; în
vigoare 07.07.17]
12.12.18]
(4) Autoritățile administrației publice locale sînt în drept să acorde Poliției spații necesare
pentru desfășurarea activităților de serviciu în raza teritoriului administrat prin transmiterea
acestora în comodat.
07.07.17]
(5) Atribuţiile în domeniul de asigurare a înfăptuirii justiţiei vor fi cesionate către Ministerul
Justiţiei la 1 ianuarie 2018 conform prevederilor legislaţiei în vigoare.
07.07.17]
(6) La intrarea în vigoare a prezentei legi se abrogă:
a) Legea nr. 416-XII din 18 decembrie 1990 cu privire la poliţie (republicată în Monitorul
Oficial al Republicii Moldova, 2002, nr. 17–19, art. 56);
b) Hotărîrea Parlamentului nr. 637-XII din 10 iulie 1991 cu privire la gradele speciale pentru
efectivul de trupă şi corpul de comandă al organelor afacerilor interne (Monitorul Oficial al
Republicii Moldova, 1991, nr. 11–12, art. 112);
c) Hotărîrea Parlamentului nr. 654-XII din 22 iulie 1991 privind aprobarea textului
Jurămîntului efectivului de trupă, corpului de comandă al poliţiei şi al altor subunităţi ale
organelor de interne ale Republicii Moldova şi a Regulamentului privind modul de depunere a
jurămîntului.
Nr. 320. Chişinău, 27 decembrie 2012.

din 13.12.1994
cu privire la Curtea Constituţională
MODIFICAT
LP225 din 01.11.18, MO441-447/30.11.18 art.701
LP74 din 26.04.18, MO235-244/29.06.18 art.368
LP264 din 09.12.16, MO453-458/23.12.16 art.901
LP176 din 21.07.16, MO256-264/12.08.16 art.559
LP24 din 04.03.16, MO100-105/15.04.16 art.192
LP166 din 31.07.15, MO267-273/02.10.15 art.508
LP56 din 09.04.15, MO105-109/01.05.15 art.181
LP82 din 18.04.13, MO91/20.04.13 art.296
LP222 din 17.09.10, MO210/26.10.10 art.696
LP95 din 21.05.10, MO98-99/15.06.10 art.295
LP213-XVI din 23.10.08, MO204-205/14.11.08 art.744
LP273-XVI din 07.12.07, MO84-85/13.05.08 art.288
LP447-XVI din 28.12.06, MO51-53/13.04.07 art.239
LP399-XVI din 14.12.06, MO39-42/23.03.07 art.169
LP136-XV din 06.05.04, MO91-95/11.06.04 art.482
LP141- XV din21.03.03, MO70/15.04.03 art.318
LP1570- XV din 20.12.02, MO1/15.01.03 art.4
LP1332- XV din 26.09.02, MO134/27.09.02 art.1025
LP1137- XV din 14.06.02, MO103/18.07.2002 art.795
LP1157- XV din 21.06.02, MO102/16.07.2002 art.775
LP18-XIV din 14.05.98, MO60/02.07.98 art.411
LP1221-XIII din 26.06.97, MO51/07.08.97
LP917-XIII din 11.07.96, MO54/15.08.96

Capitolul I
Articolul 1. Curtea Constituţională - autoritate de jurisdicţie constituţională
(1) Curtea Constituţională este unica autoritate de jurisdicţie constituţională în Republica
Moldova.
(2) Curtea Constituţională este independentă şi se supune numai Constituţiei.
(3) Curtea Constituţională:
a) garantează supremaţia Constituţiei;
b) asigură realizarea principiului separării puterii de stat în putere legislativă, putere executivă
şi putere judecătorească;
c) garantează responsabilitatea statului faţă de cetăţean şi a cetăţeanului faţă de stat.
Articolul 2. Legislaţia privind Curtea Constituţională
Curtea Constituţională se conduce în activitatea sa de Constituţie, de prezenta lege, Codul
Jurisdicţiei Constituţionale.
Articolul 3. Principiile de activitate
Curtea Constituţională activează în baza principiilor:
a) independenţei;
b) colegialităţii;
c) legalităţii;
d) publicităţii.
Articolul 4. Atribuţiile
(1) Curtea Constituţională:
a) exercită la sesizare controlul constituţionalităţii legilor, regulamentelor şi hotărîrilor
Parlamentului, a decretelor Preşedintelui Republicii Moldova, a hotărîrilor şi dispoziţiilor
Guvernului, precum şi a tratatelor internaţionale la care Republica Moldova este parte;
b) interpretează Constituţia;
c) se pronunţă asupra iniţiativelor de revizuire a Constituţiei;
d) confirmă rezultatele referendumurilor republicane;
e) confirmă rezultatele alegerii Parlamentului şi a Preşedintelui Republicii Moldova, validează
mandatele deputaţilor şi al Preşedintelui Republicii Moldova;
[Art.4 al.(1), lit.e) în redacţia LP1157 din 21.06.02, MO102/16.07.02 art.75]
f) constată circumstanţele care justifică dizolvarea Parlamentului, demiterea Preşedintelui
Republicii Moldova, interimatul funcţiei de Preşedinte, imposibilitatea Preşedintelui Republicii
Moldova de a-şi exercita atribuţiile mai mult de 60 de zile;
[Art.4 al.(1), lit.f) modificată prin LP141 din 21.03.03, MO70/15.04.03 art.318]
[Art.4 al.(1), lit.f) în redacţia LP1157 din 21.06.02, MO102/16.07.02 art.75]
g) rezolvă excepţiile de neconstituţionalitate a actelor juridice, sesizate de Curtea Supremă de

Justiţie;
h) hotărăşte asupra chestiunilor care au ca obiect constituţionalitatea unui partid.
(2) Competenţa Curţii Constituţionale este prevăzută de Constituţie şi nu poate fi contestată de
nici o autoritate publică.
Articolul 5. Durata mandatului
(1) Durata mandatului Curţii Constituţionale nu este limitată.
(2) Judecătorul Curţii Constituţionale poate deţine această funcţie pe durata a două mandate.
Articolul 6. Structura
(1) Curtea Constituţională se compune din 6 judecători, numiţi pentru un mandat de 6 ani.
(2) Doi judecători sînt numiţi de Parlament, doi de Guvern şi doi de Consiliul Superior al
Magistratului.
[Art.6 al.(2) sintagma „Preşedintele Republicii Moldova” declarat neconstituţional prin
HCC6 din 16.05.13, MO119-121/31.05.13 art.12; în vigoare 16.05.13]
(3) Pe lîngă Curte Constituţională se formează Secretariatul, care are sarcina de asigurare a
activităţii Curţii.
(4) Pe lîngă Curtea Constituţională poate funcţiona un Consiliu ştiinţific consultativ.
Articolul 7. Preşedintele Curţii Constituţionale
(1) Preşedintele Curţii Constituţionale este ales prin vot secret, pentru un termen de 3 ani, cu
majoritatea de voturi ale judecătorilor Curţii.
(2) Numărul de candidaţi la funcţia de Preşedinte al Curţii Constituţionale este nelimitat.
(3) Dacă la primul tur de scrutin candidaţii nu întrunesc majoritatea de voturi, se va proceda la
al doilea tur de scrutin şi va fi ales preşedinte judecătorul care a obţinut cel mai mare număr de
voturi.
(4) Dacă la cel de-al doilea tur de scrutin candidaţii întrunesc acelaşi număr de voturi,
preşedintele va fi ales prin tragerea la sorţi între candidaţi.
(5) Curtea Constituţională alege un judecător care va exercita funcţiile Preşedintelui în timpul
absenţei acestuia.
Articolul 8. Atribuţiile Preşedintelui Curţii Constituţionale
(1) Preşedintele Curţii Constituţionale are următoarele atribuţii:
a) convoacă Curtea Constituţională şi prezidează şedinţele acesteia;
b) coordonează activitatea Curţii Constituţionale şi repartizează cauzele spre soluţionare;
c) reprezintă Curtea Constituţională în faţa autorităţilor publice din ţară şi străinătate;
d) constată cazurile de încetare a mandatului judecătorului, prevăzute în prezenta lege, şi
sesizează autoritatea publică ce l-a numit ca să numească un judecător pentru postul devenit
vacant;
e) exercită conducerea generală a Secretariatului Curţii Constituţionale, angajează şi
eliberează din funcţie lucrătorii Secretariatului, în condiţiile acordului de muncă;
f) depune spre aprobare la Curtea Constituţională regulamentul Secretariatului Curţii,
organigrama, statul lui de funcţii, regulamentul Consiliului ştiinţific-consultativ de pe lîngă
Curtea Constituţională, aprobă regulamentul compartimentelor Secretariatului;
g) îndeplineşte alte atribuţii prevăzute de prezenta lege şi de Codul Jurisdicţiei Constituţionale,
de alte acte legislative.
(2) Președintele Curții Constituționale organizează și implementează sistemul de management
financiar și control intern și poartă răspundere managerială pentru administrarea bugetului
instituției și a patrimoniului public aflat în gestiune.
24.08.18]
(3) Preşedintele Curţii Constituţionale emite ordine şi dispoziţii.
Articolul 9. Obligativitatea executării cererilor Curţii Constituţionale
(1) Autorităţile publice, alte persoane juridice, indiferent de tipul de proprietate şi formă de
organizare juridică, sînt obligate să comunice informaţiile, să prezinte, în termen de 15 zile,
documentele şi actele pe care le deţin, cerute de Curtea Constituţională pentru executarea
atribuţiilor sale.
(2) Neexecutarea alin.(1) sau executarea lui necorespunzătoare, precum şi neprezentarea la
şedinţele plenare din motive considerate de Curte ca fiind neîntemeiate, se sancţionează în
conformitate cu Codul Jurisdicţiei Constituţionale.
Articolul 10. Rapoartele Curţii Constituţionale
Curtea Constituţională prezintă anual autorităţilor competente de a numi judecători rapoarte
privind exercitarea jurisdicţiei.
Capitolul II
STATUTUL DE JUDECĂTOR AL
CURŢII CONSTITUŢIONALE
Articolul 11. Numirea
(1) Judecător al Curţii Constituţionale poate fi persoana care deţine cetăţenia Republicii
Moldova, are domiciliul în ţară, are pregătire juridică superioară, înaltă competenţă profesională
şi o vechime de cel puţin 15 ani în activitatea juridică, în învăţămîntul juridic superior sau în
activitatea ştiinţifică.
[Art.11 al.(1) modificat prin LP127-XVIII din 23.12.09, MO197-200/31.12.09 art.664]
(2) Limita de vîrstă pentru numire în funcţia de judecător al Curţii Constituţionale este de 70
de ani.
(3) Numirea se poate face numai cu acordul prealabil, exprimat în scris, al candidatului. În
cazul în care candidatul ocupă o funcţie incompatibilă cu aceea de judecător al Curţii
Constituţionale sau este membru al unui partid sau al unei alte organizaţii politice, acordul
trebuie să cuprindă angajamentul candidatului de a demisiona, la data depunerii jurămîntului, din
funcţia pe care o ocupă şi de a-şi suspenda activitatea în partid sau în altă organizaţie politică.
(4) Nu poate fi numită în funcția de judecător al Curții Constituționale persoana în privința
căreia există interdicția de a ocupa o funcţie publică sau de demnitate publică, ce derivă dintr-un
act de constatare al Autorității Naționale de Integritate.
Articolul 12. Jurămîntul
(1) La intrarea în exercitarea funcţiei, judecătorul Curţii Constituţionale depune în faţa
Parlamentului, Preşedintelui Republicii Moldova şi Consiliului Superior al Magistratului
următorul jurămînt:
"Jur să îndeplinesc cinstit şi conştiincios obligaţiile de judecător al Curţii Constituţionale, să
apăr orînduirea constituţională a Republicii Moldova, să mă supun în exercitarea funcţiei numai
şi numai Constituţiei".
1
(1 ) În cazul imposibilității de a depune jurămîntul în condițiile alin. (1), judecătorul Curții
Constituționale va depune jurămîntul în fața plenului Curții Constituționale.
12.12.18]
(2) Judecătorul îşi exercită funcţia de la data depunerii jurămîntului.
Articolul 13. Independenţa
(1) Judecătorii Curţii Constituţionale sînt independenţi în exercitarea mandatului şi se supun
numai Constituţiei.
(2) Judecătorii Curţii Constituţionale nu pot fi traşi la răspundere juridică pentru voturile sau
opiniile exprimate în exercitarea mandatului.
Articolul 14. Inamovibilitatea
(1) Judecătorul Curţii Constituţionale este inamovibil pe durata mandatului.
(2) Mandatul de judecător al Curţii Constituţionale se suspendă şi se ridică numai în cazul
stabilit de prezenta lege.
(3) În caz de ridicare a mandatului, judecătorul este eliberat din funcţie, în condiţiile prezentei
legi.
(4) Judecătorul Curţii Constituţionale poate demisiona din proprie iniţiativă.
Articolul 15. Incompatibilităţi
Funcţia de judecător al Curţii Constituţionale este incompatibilă cu oricare altă funcţie publică
sau privată retribuită, cu excepţia activităţii didactice şi ştiinţifice.
Articolul 16. Imunitatea
(1) Judecătorul Curţii Constituţionale nu poate fi reţinut, arestat, percheziţionat, cu excepţia
cazurilor de infracţiune flagrantă, trimis în judecată contravenţională sau penală fără
încuviinţarea prealabilă a Curţii Constituţionale.
(2) Competenţa de judecată pentru infracţiunile şi delictele administrative săvîrşite de
judecătorul Curţii Constituţionale aparţine Curţii Supreme de Justiţie.
(3) Intentarea de acţiune penală şi cererea încuviinţării trimiterii în judecată ţin de competenţa
Procurorului General.
(4) De la data încuviinţării trimiterii în judecată, judecătorul Curţii Constituţionale este
suspendat de drept din funcţie. În caz de condamnare definitivă, mandatul judecătorului este
ridicat, în condiţiile prezentei legi.
Articolul 17. Obligaţii
Judecătorul Curţii Constituţionale este obligat:
a) să-şi îndeplinească atribuţiile cu imparţialitate şi în respectul Constituţiei;
b) să păstreze secretul deliberărilor şi al voturilor şi să nu ia poziţie publică sau să dea
consultaţii în probleme de competenţa Curţii Constituţionale;
c) la adoptarea actelor Curţii Constituţionale să-şi exprime votul afirmativ sau negativ;
d) să comunice Preşedintelui Curţii Constituţionale activitatea incompatibilă cu atribuţiile pe
care le exercită;
e) să nu permită folosirea funcţiei sale în scop de propagandă de orice fel;
f) să se abţină de la orice acţiune contrară statutului de judecător;
g) să depună, în condiţiile legii, declaraţie de avere și interese personale.
[Art.17 lit.g) modificată prin LP134 din 17.06.16, MO245-246/30.07.16 art.515; în vigoare
01.08.16]
[Art.17 lit.g) introdusă prin LP136-XV din 06.05.04, MO91-95/11.06.04 art.482]
Articolul 18. Vacanţa funcţiei
(1) Mandatul de judecător al Curţii Constituţionale încetează şi se declară vacanţa funcţiei în
caz de:
a) expirare a mandatului;
b) demisie;
c) ridicare a mandatului;
d) deces.
(2) Încetarea mandatului şi vacanţa funcţiei în cazurile prevăzute la alin. (1) lit. a), b), d) se
declară prin dispoziţie a Preşedintelui Curţii Constituţionale, iar în cazul prevăzut la lit. c) de
către Curtea Constituţională.
Articolul 19. Ridicarea mandatului
(1) Mandatul judecătorului Curţii Constituţionale încetează prin ridicarea imunităţii
judecătorului în caz de:
a) imposibilitate a exercitării funcţiei de judecător din motive de sănătate timp îndelungat şi
neîntrerupt (mai mult de 4 luni);
b) încălcare a jurămîntului şi a obligaţiilor funcţiei;
c) condamnare de către instanţa judecătorească pentru săvîrşirea unei infracţiuni;
d) incompatibilitate, stabilită prin act de constatare rămas definitiv;
[Art.19 al.(1), lit.d) modificată prin LP134 din 17.06.16, MO245-246/30.07.16 art.515; în
vigoare 01.08.16]
e) stabilire, prin actul de constatare rămas definitiv, a încheierii directe sau prin intermediul
unei persoane terțe a unui act juridic, luării sau participării la luarea unei decizii fără soluționarea
conflictului de interese real în conformitate cu prevederile legislației privind reglementarea
conflictului de interese;
[Art.19 al.(1), lit.e) introdusă prin LP134 din 17.06.16, MO245-246/30.07.16 art.515; în
vigoare 01.08.16]
f) nedepunere a declarației de avere și interese personale sau refuz de a o depune, în condițiile
art. 27 alin. (8) din Legea nr. 132 din 17 iunie 2016 cu privire la Autoritatea Națională de
Integritate;
vigoare 01.08.16]
g) dispunere de către instanța judecătorească, prin hotărîre irevocabilă, a confiscării averii
nejustificate.
vigoare 01.08.16]
(2) Asupra ridicării imunităţii judecătorului şi încetării exercitării funcţiei în cazurile
prevăzute în alin. (1) decide Curtea Constituţională.
(3) Controlul asupra semnalelor de încălcare a jurămîntului sau a obligaţiunilor funcţionale de
către judecători se efectuează de un complet din 2 judecători, numiţi prin dispoziţie a
Preşedintelui Curţii Constituţionale.
Articolul 20. Completarea vacanţei
(1) În cazul încetării mandatului judecătorului conform art.18, Preşedintele Curţii sesizează
autoritatea competentă în termen de cel mult 3 zile de la data declarării vacanţei funcţiei,
solicitîndu-i să numească un nou judecător.
(2) Autoritatea competentă numeşte judecătorul în termen de 15 zile de la data sesizării
Preşedintelui Curţii Constituţionale.
Articolul 21. Gradul de calificare, salariul, indemnizaţiile, pensiile
[Art.21 titlul modificat prin LP1221-XIII din 26.06.97]
(1) Judecătorii Curţii Constituţionale, specialişti cu o pregătire juridică superioară şi o înaltă
competenţă profesională, beneficiază, pe viaţă, din momentul desemnării în această funcţie, de
gradul superior de calificare a judecătorilor.
[Art.21 al.(1) introdus prin LP1221-XIII din 26.06.97]
(2) Preşedintele Curţii Constituţionale este asimilat cu Preşedintele Curţii Supreme de Justiţie
în indemnizaţii.
(3) Judecătorii Curţii Constituţionale sînt asimilaţi cu vicepreşedintele Curţii Supreme de
Justiţie în indemnizaţii.
(4) Salarizarea Preşedintelui şi judecătorilor Curţii Constituţionale se efectuează în modul,
condiţiile şi mărimile prevăzute de legislația privind sistemul de salarizare în sectorul bugetar,
din mijloacele bugetului Curţii Constituţionale.
01.12.18]
(41) Judecătorul Curţii Constituţionale care a atins vîrsta de 50 de ani şi are o vechime în
muncă de cel puţin 20 de ani calendaristici, inclusiv în funcţia de judecător al Curţii
Constituţionale pe o perioadă de cel puțin 5 ani, are dreptul la pensie pentru vechime în muncă în
proporţie de 55% din salariul lui mediu, iar pentru fiecare an complet de muncă peste vechimea
de 20 de ani – de 3%, dar în total nu mai mult de 80% din salariul lui mediu, ţinîndu-se cont de
indexarea salariului.
1
[Art.21 al.(4 ) modificat prin LP302 din 30.11.18, MO462-466/12.12.18 art.778; în vigoare
12.12.18]
(42) Pensia pentru vechime în muncă se plăteşte integral judecătorului în funcţie.
(43) După pensionare, judecătorul are dreptul să se angajeze şi să primească pensie şi salariu
integral.
(5) Judecătorul Curţii Constituţionale care s-a retras din componenţa ei după atingerea limitei
de vîrstă pentru această funcţie sau din cauza imposibilităţii îndelungate şi neîntrerupte (mai mult
de 4 luni) din motive de sănătate de a-şi exercita atribuţiile are dreptul la o îndemnizaţie de
concediere egală cu un salariu anual al funcţiei. Curtea Constituţională are dreptul de a acorda
judecătorului care demisionează o indemnizaţie de concediere egală cu cel mult 3 salarii lunare
ale funcţiei.
(6) Modul de asigurare cu pensii a judecătorului Curţii Constituţionale se stabileşte în
condiţiile legii.
Articolul 211. Organele care efectuează stabilirea şi plata pensiilor
(1) Pensiile şi indemnizaţiile lunare viagere se stabilesc şi se plătesc de organele de asigurări
sociale.
(2) Organele de asigurări sociale au dreptul de control asupra autenticităţii actelor ce confirmă
stagiul de muncă şi venitul asigurat, eliberate de organele abilitate.
1
Articolul 212. Sursa de finanţare
Cheltuielile pentru achitarea pensiilor şi indemnizaţiilor lunare viagere se suportă după cum
urmează: 50% din mărimea stabilită – de la bugetul asigurărilor sociale de stat şi 50% – de la
bugetul de stat.
[Art.212 în redacţia LP139-XVIII din 29.12.09, MO197-200/31.12.09 art.674; în vigoare
01.01.10]
Articolul 22. Garanţiile de executare a mandatului
(1) Pe perioada de executare a mandatului de judecător al Curţii Constituţionale contractul de
muncă la serviciul anterior se suspendă.
(2) După expirarea mandatului, judecătorului Curţii Constituţionale i se rezervă funcţia
anterioară, iar dacă ea este lichidată i se oferă o funcţie echivalentă la aceeaşi unitate sau la alta.
(3) Cu persoana care urmează să exercite funcţia anterioară a judecătorului se încheie un
contract de muncă pe un termen anumit, care se reziliază la revenirea judecătorului. Astfel se va
proceda şi în cazul în care funcţia anterioară a judecătorului este ocupată prin alegere sau
concurs.
(4) Durata de executare a mandatului de judecător se include în vechimea în muncă totală şi
neîntreruptă, în specialitatea precedentă.
(5) Judecătorul care la data exprimării mandatului a atins limita de vîrstă şi are vechimea în
muncă necesară pensionării este pensionat din funcţia de judecător, în condiţiile legii.
(6) Judecătorul are dreptul la concediu anual plătit pe durata de 36 de zile lucrătoare (luîndu-
se drept bază săptămîna de muncă de 6 zile), la concediu neplătit pentru interesele personale.
[Art.22 al.(7) exclus prin LP90-XVIII din 04.12.09, MO187-188/18.12.09 art.584]
Capitolul III
EXERCITAREA JURISDICŢIEI
Articolul 23. Plenul Curţii Constituţionale
(1) Curtea Constituţională exercită jurisdicţia în şedinţe plenare (plen.).
(2) Plenul Curţii Constituţionale, pe lîngă execitarea jurisdicţiei, conduce activitatea Curţii în
ansamblu.
(3) Cvorumul pentru plenul Curţii Constituţionale este de două treimi din numărul
judecătorilor Curţii.
[Art.23 al.(4) abrogat prin LP56 din 09.04.15, MO105-109/01.05.15 art.181]
[Art.23 al.(4) declarat neconstituţional prin HCC6 din 16.05.13, MO119-121/31.05.13 art.12;
în vigoare 16.05.13]
Articolul 24. Sesizarea Curţii Constiţionale
(1) Curtea Constituţională exercită jurisdicţia la sesizarea făcută de subiecţii stabiliţi de
prezenta lege, în condiţiile Codului Jurisdicţiei Constituţionale.
(2) Sesizarea trebuie să fie motivată şi să corespundă cerinţelor prevăzute în Codul Jurisdicţiei
Constituţionale.
(3) Sesizarea este semnată de şeful organului în al cărui nume este făcută.
(4) Modelul sesizării şi modul depunerii ei sînt prevăzute de Codul Jurisdicţiei
Constituţionale.
Articolul 25. Subiecţii cu drept de sesizare
Dreptul de sesizare îl au:
a) Preşedintele Republicii Moldova;
b) Guvernul;
c) ministrul justiţiei;
d) Curtea Supremă de Justiţie;
[Art.25 lit.e) abrogată prin LP163 din 22.07.11, MO146/28.08.11 art.448; în vigoare
12.09.11]
f) Procurorul General;
g) deputatul în Parlament;
h) fracţiunea parlamentară;
i) Avocatul Poporului;
[Art.25 lit.i) în redacția LP166 din 31.07.15, MO267-273/02.10.15 art.508]
[Art.25 lit.i) introdusă prin LP18-XIV din 14.05.98]
1
i) Avocatul Poporului pentru drepturile copilului;
[Art.25 lit.i1) introdusă prin LP166 din 31.07.15, MO267-273/02.10.15 art.508]
j) consiliile unităților administrativ-teritoriale de nivelul întîi sau al doilea, Adunarea Populară
a Găgăuziei (Gagauz-Yeri) – în cazurile de supunere controlului constituționalității legilor,
regulamentelor și hotărîrilor Parlamentului, a decretelor Președintelui Republicii Moldova, a
hotărîrilor, ordonanțelor și a dispozițiilor Guvernului, precum și a tratatelor internaționale la care
Republica Moldova este parte, care nu corespund art. 109 și, respectiv, art. 111 din Constituția
Republicii Moldova.
[Art.25 lit.j) în redacția LP24 din 04.03.16, MO100-105/15.04.16 art.192]
[Art.25 lit.j)- i) introdusă prin LP917 din 11.07.96]
Articolul 251. Acţiunea actului sesizat
(1) Acţiunea actelor normative prevăzute la art. 4 alin. (1) lit. a), sesizate în modul
corespunzător la Curtea Constituţională, care afectează sau se referă la domeniile stabilite la alin.
(2) din prezentul articol poate fi suspendată pînă la soluţionarea în fond a cauzei cu emiterea unei
decizii sau hotărîri definitive.
(2) Se poate dispune suspendarea acţiunii:
1) actelor care afectează sau se referă la următoarele domenii:
a) suveranitatea şi puterea de stat;
b) drepturile şi libertăţile fundamentale ale omului;
c) democraţia şi pluralismul politic;
d) separaţia şi colaborarea puterilor;
e) principiile fundamentale privind proprietatea;
f) unitatea poporului şi dreptul de identitate;
g) securitatea economică sau financiară a statului;
h) alte domenii pentru care Curtea Constituţională consideră necesară suspendarea acţiunii
actului contestat, în vederea evitării prejudiciilor şi consecinţelor negative iminente;
2) actelor cu caracter individual emise de Parlament, Preşedintele Republicii Moldova sau de
Guvern, care se referă la persoanele oficiale de stat exponente ale unui interes public şi/sau
politic deosebit.
(3) Curtea Constituţională va examina cererea de suspendare a actului normativ contestat cel
tîrziu în a doua zi lucrătoare după înregistrarea sesizării.
(4) Decizia de suspendare a acţiunii actului contestat se adoptă de plenul Curţii Constituţionale
cu votul a cel puţin 3 judecători. În caz de imposibilitate a convocării plenului Curţii, decizia de
suspendare se emite printr-o dispoziţie a Preşedintelui Curţii Constituţionale, cu confirmarea
ulterioară obligatorie de către plenul Curţii Constituţionale.
(5) Decizia de suspendare a actului normativ contestat intră în vigoare la data adoptării,
urmînd a fi publicată în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.
(6) În cazul suspendării acţiunii actului normativ contestat, Curtea Constituţională va examina,
în fond, sesizarea într-un termen rezonabil.
[Art.251al.(6) textul ”, care nu va depăşi 15 zile de la înregistrare. În caz de necesitate,
Curtea Constituţională poate decide, argumentat, prelungirea termenului de 15 zile cu încă
maximum 15 zile” declarat neconstituţional prin HCC18 din 02.06.14, MO256-260/29.08.14
art.35; în vigoare 02.06.14]
1
Articolul 26. Actele Curţii Constituţionale
(1) Curtea Constituţională adoptă hotărîri, decizii şi emite avize.
(2) Hotărîrile şi avizele se adoptă în numele Republicii Moldova.
(3) După adoptare, actele Curţii Constituţionale se pronunţă în plen.
(4) Hotărîrile şi avizele Curţii Constituţionale se publică în Monitorul Oficial al Republicii
Moldova în decursul a 10 zile de la data adoptării.
(5) Actele Curţii Constituţionale nu sînt supuse nici unei căi de atac, sînt definitive şi intră în
vigoare la data adoptării. La decizia Curţii, unele acte intră în vigoare la data publicării sau la
data indicată în ele.
(6) Actele Curţii Constituţionale sînt semnate de Preşedintele Curţii sau de judecătorul care îl
înlocuieşte.
(7) Hotărîrile Curţii Constituţionale produc efect numai pentru viitor.
Articolul 27. Votarea
(1) Actele Curţii se adoptă cu votul majorităţii judecătorilor.
(2) În cazul în care la adoptarea hotărîrii privind constituţionalitatea actului normativ sau a
tratatului internaţional se înregistrează paritate de voturi, actul normativ sau tratatul internaţional
se prezumă constituţional, iar cauza se sistează. În alte cazuri de paritate a voturilor se consideră
că hotărîrea, decizia sau avizul nu au fost adoptate, iar examinarea cauzei se sistează, cu excepţia
cazurilor prevăzute la art.4 alin.(1) lit.d), e), f) şi h), cînd examinarea cauzei se amînă.
(3) Votarea se face deschis. La decizia plenului Curţii Constituţionale, unele acte pot fi votate
în mod secret.
(4) Judecătorul nu este în drept să se eschiveze sau să se abţină de la votare.
(5) Opinia separată a judecătorului poate fi anexată, la cerere, la actul adoptat.
Articolul 28. Acţiunea actelor Curţii Constituţionale
(1) Actele Curţii Constituţionale sînt acte oficiale şi executorii, pe întreg teritoriul ţării, pentru
toate autorităţile publice şi pentru toate persoanele juridice şi fizice.
(2) Actele normative sau unele părţi ale acestora declarate neconstituţionale devin nule şi nu se
aplică din momentul adoptării hotărîrii respective a Curţii Constituţionale.
(3) Consecinţele juridice ale actului normativ sau ale unor părţi ale acestuia declarate
neconstituţionale sînt înlăturate conform legislaţiei în vigoare.
[Art.28 în redactia LP1137 din 14.06.02, MO103/18.07.2002 art.795]
Articolul 281. Obligaţia autorităţilor publice privind executarea actelor

Curţii Cosntituţionale
(1) Guvernul, în termen de cel mult 3 luni de la data publicării hotărîrii Curţii Constituţionale,
prezintă Parlamentului proiectul de lege cu privire la modificarea şi completarea sau abrogarea
actului normativ sau a unor părţi ale acestuia declarate neconstituţionale. Proiectul de lege
respectiv va fi examinat de Parlament în mod prioritar.
(2) Preşedintele Republicii Moldova sau Guvernul, în termen de 2 luni de la data publicării
hotărîrii Curţii Constituţionale, modifică şi completează sau abrogă actul sau unele părţi ale
acestuia declarate neconstituţionale şi, după caz, emite sau adoptă un act nou.
(3) Actele emise întru executarea actelor normative sau a unor părţi ale acestora declarate
neconstituţionale devin nule şi se abrogă.
(4) Observaţiile (constatările) Curţii Constituţionale privind lacunele (omisiunile)
reglementărilor normative, datorate nerealizării unor prevederi constituţionale, indicate în adresă,
urmează să fie examinate de instanţa vizată, care în termen de cel mult 3 luni, va informa Curtea
Constituţională despre rezultatele examinării.
Articolul 282. Neexecutarea actelor Curţii Constituţionale
Neexecutarea, executarea necorespunzătoare, împiedicarea executării actelor Curţii
Constituţionale atrag după sine răspunderea prevăzută de legislaţia în vigoare.
Articolul 29. Publicitatea dezbaterilor
Şedinţele Curţii Constituţionale sînt publice, dar Preşedintele poate dispune şedinţă secretă în
cazul în care publicitatea poate dăuna securităţii statului şi ordinii publice.
Articolul 30. Limba de procedură
(1) Procedura şi lucrările de secretariat în Curtea Constituţională se efectuează în limba de
stat. Documentele prezentate într-o altă limbă se traduc în limba de stat şi se aduc la cunoştinţă
publică.
(2) Participanţii la şedinţă alolingvi pot să vorbească, să dea explicaţii prin interpret.
Articolul 31. Limitele de competenţă
(1) Curtea Constituţională examinează numai chestiuni ce ţin de competenţa ei.
[Art.31 al.(2) abrogat prin LP225 din 01.11.18, MO441-447/30.11.18 art.701]
[Art.31 al.(2) declarat neconstituțional prin HCC17 din 04.06.18, MO210-223/22.06.18
art.106; în vigoare 04.06.18]
(3) Curtea Constituţională examinează în exclusivitate probleme de drept.
[Art.31 al.(4) dispoziţiile se declară neconstituţionale prin HCC29 din 21.12.10, MO1-
4/07.01.11 art.1; în vigoare 21.12.10]
Articolul 32. Termenul de soluţionare a sesizării
Curtea Constituţională trebuie să soluţioneze sesizarea în termen de 6 luni de la data primirii
materialelor.
Articolul 33. Legislaţia privind procedura jurisdicţională
Procedura de jurisdicţie Constituţională este stabilită în Codul Jurisdicţiei Constituţionale.
Capitolul IV
PERSONALUL DE SPECIALITATE ŞI
ADMINISTRATIV
Articolul 34. Secretariatul Curţii Constituţonale
(1) Secretariatul Curţii Constituţionale acordă Curţii asistenţă informaţională, organizatorică,
ştiinţifică şi de altă natură, organizează audienţa cetăţenilor, examinează în prealabil sesizările
Curţii Constituţionale a căror soluţionare de către judecătorii Curţii nu este neapărată, acordă
ajutor judecătorilor la pregătirea dosarelor pentru examinare.
(2) Secretariatul Curţii Constituţionale este condus de un şef.
(3) Regulamentul Secretariatului Curţii Constituţionale, organigrama şi statul lui de funcţii se
aprobă de Curtea Constituţională.
(4) Personalul Secretariatului Curţii Constituţionale este compus din funcţionari publici,
supuşi reglementărilor Legii nr.158-XVI din 4 iulie 2008 cu privire la funcţia publică şi statutul
funcţionarului public, şi personal contractual, care desfăşoară activităţi auxiliare, supus
reglementărilor legislaţiei muncii.
Articolul 35. Judecătorii-asistenţi
(1) Preşedintele şi judecătorii Curţii Constituţionale sînt asistaţi în activitatea lor de 6
judecători-asistenţi.
(2) Judecătorii-asistenţi trebuie să deţină cetăţenia Republicii Moldova, să aibă domiciliul în
ţară, pregătire juridică superioară şi o vechime de cel puţin 10 ani în activitatea juridică sau în
învăţămîntul juridic superior. Ei sînt angajaţi în funcţie, prin concurs, pe termenul de pînă la
atingerea plafonului de vîrstă de 65 de ani. Comisia de examinare se numeşte de Preşedintele
Curţii Constituţionale, din 3 judecători, şeful Secretariatului şi alţi funcţionari ai Curţii.
[Art.35 al.(2) modificat prin LP127-XVIII din 23.12.09, MO197-200/31.12.09 art.664]
(3) Judecătorii-asistenţi sînt asimilaţi cu judecătorii Curţii de Apel şi au acelaşi statut ca
şi judecătorii din alte instanţe judecătoreşti.
(4) Judecătorii-asistenţi depun jurămîntul în faţa plenului Curţii Constituţionale în condiţiile
prevăzute la articolul 12 alineatele (1), (4) şi (6) din Legea cu privire la statutul judecătorului.
Depunerea jurămîntului se consemnează într-un proces-verbal,semnat de Preşedintele Curţii
Constituţionale şi de persoana care a depus jurămîntul.
(5) Judecătorilor-asistenţi, în funcţie de vechimea în muncă şi de experienţa profesională, li se
conferă, pe viaţă, gradul II şi gradul I de calificare a judecătorilor. Gradele de calificare se
conferă judecătorilor - asistenţi la şedinţa plenară a Curţii Constituţionale, după atestarea lor în
modul stabilit.
(6) Judecătorii-asistenţi beneficiază de imunitate. Lor li se aplică prevederile articolului 16.
(7) Nu poate fi numită în funcția de judecător-asistent al Curții Constituționale persoana în
privința căreia există interdicția de a ocupa o funcţie publică sau de demnitate publică, ce derivă
dintr-un act de constatare al Autorității Naționale de Integritate.
Articolul 36. Consiliul ştiinţific consultativ
(1) Pe lîngă Curtea Constituţională poate fi format un consiliu ştiinţific-consultativ din savanţi
şi specialişti practicieni în domeniul dreptului.
(2) Regulamentul Consiliului se aprobă de Curtea Constituţională.
Capitolul V
DISPOZIŢII FINALE
Articolul 37. Finanțarea activității Curții Constituționale
(1) Curtea Constituțională este finanțată de la bugetul de stat în limita alocațiilor bugetare
aprobate prin legea bugetară anuală.
(2) Bugetul Curții Constituționale se elaborează, se aprobă și se administrează în conformitate
cu principiile, regulile și procedurile prevăzute de Legea finanțelor publice și responsabilității
bugetar-fiscale nr. 181/2014
Articolul 38. Simbolurile puterii
(1) În sala de şedinţe a Curţii Constituţionale se află Stema de Stat Drapelul de Stat şi
Constituţia Republicii Moldova.
(2) Judecătorii Curţii Constituţionale la şedinţe poartă robă, al cărui model este aprobat de
Curtea Constituţională.
(3) Judecătorilor Curţii Constituţionale şi personalului de specialitate şi administrativ li se
înmînează legitimaţie. Modelul legitimaţiei şi modul de înmînare sînt prevăzute de Regulamentul
Secretariatului. Legitimaţia judecătorilor Curţii Constituţionale este înmînată de Preşedintele
Republicii Moldova.
Articolul 39. Sigiliul
Curtea Constituţională are sigiliu cu imaginea Stemei de Stat şi cu denumirea sa.
Articolul 40. Sediul
(1) Sediul Curţii Constituţionale este în municipiul Chişinău.
(2) Şedinţele în plen ale Curţii Constituţionale au loc la sediul ei.
Articolul 41. Paza
Paza sediului Curţii Constituţionale, iar după caz şi a Preşedintelui Curţii, este asigurată în
condiţiile legii.
Capitolul VI
DISPOZIŢII TRANZITORII
Articolul 42.
(1) Curtea Constituţională se constituie în cel mult 30 de zile de la data publicării prezentei
legi.
(2) În decursul a 5 zile de la constituire Curtea Constituţională îşi alege preşedintele.
(3) În prima componentă a Curţii Constituţionale judecătorii din partea Consiliului superior al
Magistraturii sînt numiţi în funcţie de adunarea generală a judecătorilor populari şi a membrilor
Judecătoriei Supreme.
(4) Sesizarea Curţii Constituţionale din partea Curţii Supreme de Justiţie pînă la formarea
acestuia este făcută de Judecătoria Supremă, iar din partea Judecătoriei Economice - de către
Arbitrajul Republicii Moldova.
(5) Pînă la formarea Consiliului Superior al Magistraturii, judecătorii Curţii Constituţionale
depun jurămîntul în faţa Parlamentului şi a Preşedintelui Republicii Moldova.
(6) Pînă la alegerea Preşedintelui Curţii Constituţionale, şedinţele Curţii sînt convocate şi
prezidate de judecătorul cel mai în vîrstă.
(7) Pînă la formarea Curţii Supreme de Justiţie şi Curţii de Apel, salariile şi indemnizaţiile
Preşedintelui, judecătorilor şi judecătorilor-asistenţi ai Curţii sînt stabilite de Parlament.
PREŞEDINTELE
Chişinău, 13 decembrie 1994.

Nr. 317-XIII.

Republica Moldova

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Republica Moldova

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Republica Moldova

cu privire la statutul judecătorului*

Publicat : 22.01.2013 în Monitorul Oficial Nr. 15-17 art Nr : 63

PREŞEDINTELE PARLAMENTULUI Petru LUCINSCHI

privind organizarea judecătorească

Publicat : 19.10.1995 în Monitorul Oficial Nr. 58 art Nr : 641

LP247-XVI din 21.07.06, MO174-177/10.11.06 art.796

Parlamentul adoptă prezenta lege

cu privire la reorganizarea instanțelor judecătorești

În vederea asigurării calității actului de justiție, a eficienței sistemului judecătoresc, a

6. Anexa nr. 3 va avea următorul cuprins:

PREŞEDINTELE PARLAMENTULUI Andrian CANDU