UNIVERSITATEA DANUBIUS GALATI

FACULTATEA DE DREPT

ANUL II, SEMESTRUL I, IF

STUDENT: RUSU LAVINIA

Tema nr. 1

Redactează un eseu structurat pe 60-70 rânduri , în care să dezvolţi, pe lângă idei şi

informaţii din alte surse, următoarele aspecte:

a) Admiterea în magistratură şi formarea profesională iniţială a judecătorilor şi

procurorilor. Organizarea și desfășurarea concursului de admitere în magistratură, prin
Institutul Național al Magistraturii. Soluții din practica judiciară;

b) Independența, imparțialitatea și integritatea – valori deontologice specifice

magistraților.

Admiterea în magistratură şi formarea profesională iniţială a judecătorilor

şi procurorilor. Organizarea și desfășurarea concursului de admitere în
magistratură, prin Institutul Național al Magistraturii. Soluții din practica
judiciară;

Conform prevederilor art.1 din Legea nr.303/2004 privind statutul judecătorilor și

procurorilor, republicată, cu modificările și completările ulterioare, magistratura eeste
activitatea judiciară desfășurată de judecători în scopul înfăptuirii justiției și de procurori, cu
scopul apărării intereselor generale ale societății, a ordinii de drept, precum și a drepturilor și
libertăților cetățenilor. Cariera judecătorului este separată de criera procurorului, judecătorii
neputând interfera în cariera procurorilor și nici procurorii în cea a judecătorilor.
Admiterea în magistratură a judecătorilor și procurorilor se face prin concurs, pe baza
ccompetenței profesionle, a aptitudinilor și a bunei reputații.
Admiterea în magistratură și formarea profesională inițială în vederea ocupării funției
de judecător și procuror se realizează prin Institutul Național al Magistraturii, cu respectarea
principiilorr transparenței și egalității, exclusiv pe bază de concurs. Pentru a fi admisă la
Institutul Național al Magistraturii, o persoană trebuie să îndeplinească cumulativ următoarele
condiții: cetățenia română, domiciliul în România și capacitate deplină de exercițiu, sa fie
licențiată de drept, să nu aibă antecedente penale sau cazier fiscal și să se bucure de o bună
reputație, să cunoască limba română și să fie aptă din punc de vedere medivcal și psihologic,
pentru exercitarea funcției.
Cursanții Institutului Național al Magistraturii au calitatea de auditori de justiție.
Formarea profesională inițială în cadrul Institutului Național al Magistraturii constă în
pregătirea teoretică și practică a auditorilor de justiție pentru a deveni judecători sau procurori.
Durata cursurilor de formare profesională a auditorilor de justiție este de 4 ani, după primul an
de cursuri, auditorii urmând stagii de pregătire practică pentru perioade de 6 luni la: instanțe,
parchete, penitenciare și cabinete de avocatură. În ultimul an de stagiu, cursanții vor efectua
stagii de practică și la alte instituții cu relevanță pentru pregătirea profesionașă. Instituțiile la
care se vor efectua stagiile de practică și durata acestora sunt stabilite de Plenul Consiliului
Superior al Magistraturii, la propunerea Institutului Național al Magistraturii, pentru fiecare
ciclu de învățământ. Stagiile vor fi organizate pe baza unor protocoale de colaborare între
Institutul Național al Magistraturii și instituțiile cu relevanță pentru pregătirea profesională.
În perioada stagiilor de pregătire practică, auditorii de justiție asistă la activitățle
specifice instituțiilor și profesiilor, în condițiile stabilte prin Regulamentul de orgazanire,
desfășurare și evaluare a stagiilor de practică. La finalul fiecărui stagiu, îndrumătorii de
practică realizează o evalure a capacității fiecărui auditor de a exercita funcția de judecător sau
procuror.
Regulamentul de organizare, desfășurare și evaluare a stagiilor de practică și Programul
de formare profesională a auditorilor de justiție sunt aprobate de Plenul Consiliului Superior l
Magistraturii, la propunerea Institutului Național al Magistraturii.
Concursul de admitere se organizează anual, la data și locul stabilite de Institutul
Național al Magistraturii, cu aprobarea Consiliului Superior al Magistraturii. Data, locul,
modul de desfășurare a concursului de admiterea și numărul de locuri scoase la concurs se
publică în Monitorul Oficial al României, Partea a III-a, pe pagina de internet a Consiliului
Superior al Magstraturii și pe cea a Institutului Național al Magistraturii, cu cel puțin 6 luni
înainte de data stabilită pentru concurs.
Numărul de cursanți, separat pentru judecători și procurori, se stabilește în fieare an, în
funcție de posturile de jucători și procurori vacante, precum și de cele care vor fi înființate, de
către Consiliul Superior al Magistraturii, prin secțiile corespunzătoare.
 După publicarea datelor antemenționate, se verifică îndeplinirea condiția bunei
reputații și a condiției de a fi apt din punct de vedere psihologic si medical pentru exercitarea
funcției, pentru persoanele care își exprimă intenția de a participa la concurs. În vederea
evaluării psihologice, persoana interesată plătește o taxă al cărei cuantum se stabilește prin
hotărâre a Consiliului Superior al Magistraturii. Condiția de a fi apt din punct de vedere
medical se dovedește prin certificat medical eliberatt de un medic specializat în medicina
muncii, la cererea fiecărui candidat. Calificativul „admis” obținut la evaluarea psihologică este
valabil și la concursurile de amitere la Institutul Național al Magistraturii sau de a admitere în
magistratură organizate ulterior, dacă de la data evaluării psihologice și până la data publicării
anunțului de organizare a concursului în Monitorul Oficial al României, Partea a III-a, nu au
trecut mai mult de 2 ani. Persoanele care îndeplinesc condiția bunei reputații șu sunt apte d
punct de vedere psihologic și medical pentru exercitarea funcției se pot înscrie la concurs.
Procedura de organizare și desfășurare a concursului, inclusiv comisiile de concurs și
constituirea acestora, probele de concurs și modalitatea de stabilire și contestare a rezultatelor
se stabilesc prin regulament, iar rezultatele concursului se afişează la sediul Institutului
Naţional al Magistraturii şi se publică pe pagina de Internet a Consiliului Superior al
Magistraturii şi pe cea a Institutului Naţional al Magistraturii.
Candidaţii nemulţumiţi de rezultatele concursului pot formula contestaţii în termen de 3
zile de la afişare la comisia de soluţionare a contestaţiilor. Aceasta le va soluţiona în termen de
3 zile. Decizia comisiei de soluţionare a contestaţiilor este irevocabilă, dispoziţiile alin.
(6) fiind aplicabile în mod corespunzător.
Cursanţii Institutului Naţional al Magistraturii au calitatea de auditori de justiţie, iar
formarea profesională iniţiată în cadrul Institutului Naţional al Magistraturii constă în
pregătirea teoretică şi practică a auditorilor de justiţie pentru a deveni judecători sau procurori .

B. Independența, imparțialitatea și integritatea – valori deontologice specifice

magistraților.

A. Independenţă

A fi independent se referă la persoana care nu depinde de cineva sauceva, care se

bazează pe propriile puteri.Este un atribut care îi permite judecătorului să acţioneze în
realizarea actului de justiţie şi mai ales să decidă doar în baza legii şi a propriei conşiinţe, fără
nici o subordonare sau influenţă.
 Independenţa implică lipsa oricărei ingerinţe din partea altor puteri ale statului sau a
părţilor, precum şi existenţa garanţii reale contra oricăror presiuni exterioare.

Judecătorii trebuie să îşi exercite funcţia cu obiectivitate şi imparţialitate, să se supună

doar legii şi să aplice legea la situaţia de fapt determinată pe baza evaluării materialului
probator, fără a da curs factorilor exteriori cu care interacţionează.
Independenţa are un înţeles dual:
 independenţa instituţională- funcţională-care priveşte relaţiile dintre judiciar
şi alte sisteme;
 independenţa individuală-personală- care se referă la independenţa de facto a
magistratului.
Relaţionarea celor două sensuri ale noţiunii de independenţă constă în faptul că un
magistrat poate avea acea stare de spirit sau atitudine specifică în exercitarea curentă a
atribuţiilor judiciare.
Independenţa justiţiei implică disocierea din punct de vedere instituţional şi structural de:
 legislative;
 executive;
 părţi/alte persoane;
 mass-media.
Independenţa fată de legislativ semnifică:
 legiuitorul nu poate interveni în procesul de judecată în altă formă decât cea a
emiterii de acte normative;
 după pronunţarea unei hotărîri definitivă şi irevocabilă, aceasta nu mai poate fi
modificată de nicio autoritate nejudiciară în detrimental procesului soluţionat
definitiv.
Independenţa faţă de executiv semnifică:
- lipsa oricărei imixtiuni din partea puterii executive în activitatea deînfăptuire a justiţiei
în afara prerogativelor delegării legislative, în situaţia Guvernului, ori graţierii individuale în
cazul preşedintelui ţării.
Independenţa faţă de părţi:
- impune statelor obligaţia de a crea sisteme judiciare care să garanteze
neutralitatea instanţei, care conferă judecătorului poziţia de arbitru neutru
faţă de părţile litigante .
 Curtea Europeană a Drepturilor Omului prin jurisprudenţa sa statuează asupra necesităţii
lipsei oricărei ingerinţe din partea altor puteri ale statului ori ale părţilor în procesul judiciar,
precum şi obligaţia statului de a institui garanţii reale împotriva oricăror factori exteriori care
ar puteainfluenţa ori denatura actul de justiţie.
Independenţa fată de alte organisme, persoane, mass-media:
- judecătorii nu sunt obligaţi să dea socoteală vreunei persoane străine de puterea
judecătorească asupra modului de soluţionare a cauzei cu care au fost investiţi.
Independenţa individuală implică:
- libertatea deplină de a lua decizii în baza legii, în afara oricăror forme de influenţă
externă;
- capacitatea de a conştientiza factorii externe ce infuenţează activitatea magistratului;
- capacitatea de a respinge factorii de natură externă ce influenţează magistratul.
Independenţa nu poate fi privită ca un privilegiu al magistratului, ci ca datoria, obligaţia
fundamentală a oricărei persoane care ocupă o atare funcţie, de a-şi dezvolta calităţile
intelectuale şi morale care stau la baza conduitei independente şi imparţiale în cercetarea şi
judecarea fiecărui caz
Semnifică responsabilitatea impusă fiecărui magistrat, penrtu ai permite acestuia să
decidă asupra unui litigiu în mod onest şi imparţial în baza legilor şi a probelor, fără presiune
sau influenţă externă şi teamă de intervenţie din partea nimănui.
În Statutul Universal al Judecătorilor adoptat de Uniunea Internaţională a Magistraţilor
în 1999 la Taipei se stipulează (art. 1) că „judecătorul în calitate de deţinător al autorităţii
judecătoreşti, trebuie să-şi poată exercita funcţia sa în deplină independenţă în raport cu toate
constrângerile/ forţele de natură socială, economică şi politică şi chiar în raport cu alţi
judecători şi în raport cu administraţia judecătorească.
Avizul nr. 1 al Consiliului Consultativ al Judecătorilor Europeni(CCJE) prevede că
„independenţa judecătorească trebuie să fie garantată de standarde naţionale până la cel mai
înalt nivel posibil”, iar Recomandarea R(94) 12 a Comitetului Miniştrilor Statelor Membre ale
Consiliului Europei 28 cu privire la independenţa, eficacitatea şi rolul judecătorilor prevede în
cuprinsul principiului I.2. că trebuie luate toate măsurile în scopul de a respecta, proteja şi
promova independenţa judecătorilor şi că independenţa judecătorilor trebuie garantată în
conformitate cu dispoziţile convenţiei şi a principiilor constituţionale.
Magistraţii au posibilitatea de a se adresa C.S.M. în situaţia în care vreo împrejurare ori
vreo faptă le-ar leza independenţa, imparţialitatea sau reputaţia profesională.
 Reglementarea interdicţiilor cu privire la categoria magistraților:
- îudecătorii şi procurorii nu pot să facă parte din partide sau formaţiuni politice şi nici
să desfăşoare sau să participe la activităţi cu caracter politic;
- în îndeplinirea atribuţiilor de serviciu judecătorii sau procurorii trebuie să se abţină de
la exprimarea sau manifestarea convingerilor lor politice, nu trebuie să fie influenţaţi de
doctrine politice şi nu pot milita pentru aderarea persoanelor la formaţiuni politice, nu pot
participa la colectarea fondurilor pentru formaţiunile politice şi nu pot acorda nici un fel de
sprijin vreunui candidat la o funcţie publică cu caracter politic;
- folosirea prestigiului sau imaginii justiţiei în activităţile politice contravine obligaţiei
magistraţilor de a fi independenţi, obiectivi şi imparţiali.
- în respectarea obligaţiei regulamentare şi legale, judecătorilor şi procurorilor le este
interzis de a se folosi de actele pe care le îndeplinesc în exercitarea atribuţiilor de serviciu
pentru aşi exprima sau manifesta convingerile politice, fiindu-le interzis de a participa la
reuniuni publice cu caracter politic.
Reglementarea incompatibilităţilor cu privire la categoria profesională a magistraţilor:
Funcţiile de judecător şi procuror sunt incompatibile cu orice alte funcţii publice sau private,
fiindu-le interzis să desfăşoare:
- activităţi comerciale direct sau prin persoane interpuse
- activităţi de arbitraj în litigii civile, comerciale sau de altă natură
- să aibă calitatea de membru al unui grup de interese economice
- să aibă calitatea de asociat sau membru în organele de conducere, administrare sau
control la societăţi comerciale, inclusiv bămci sau alte 29 instituţii de credit, societăţi de
asigutare sau financiare, companii naţionale sau regii autonome.
Magistraţilor le este permis să exercite următoarele activităţi:
- didactice din învăţământul superior, pecum şi cele de instruire din cadrul I.N.M. şi
S.N.G.
- de a participa la elaborarea de publicaţii, articole, studii de specialitate, lucrări literare,
ştiinţifice;
- de a participa la emisiuni audiovizuale, cu excepţia celor cu caracter politic şi a celor
care ar afecta imaginea justiţiei;
- pot desfăşura activităţi în calitate de membri ai unor comisii de examinare sau de
întocmire a proiectelor de acte normative, a unordocumente interne ori internaţionale;
- pot desfăşura activităţi în calitate de membri ai societăţilor civile sau academice şi ai
oricăror persoane juridice de drept privat fără scop patrimonial.
 Magistraţii nu îşi pot exprima public opinia cu privire la procesele aflate în curs de
desfăşurare sau asupra unor cauze cu care a fost sesizat parchetul şi nu pot da consultaţii scrise
sau verbale în probleme litigioase, chiar dacă procesele respective se află pe rolul altor
instanţe sau parchete decât acelea în cadrul cărora îşi desfăşoară activitatea şi nu pot îndeplini
orice activitate care se desfăşoară prin avocat.
Cu titlu de excepţie, magistraţilor le este permis să pledeze în cauzele lor personale, ale
ascendenţilor şi descendenşilor, ale soţilor, pecum şi ale persoanelor puse sub tutela sau
curatele lor.

Imparţialitatea
A fi imparţial înseamnă de a fi capabil de a face o apreciere justă,obiectivă, de a fi
nepărtinitor, obiectiv, drept.
În sistemul judiciar valoarea etică a imparţialităţii interferează cu cea a independenţei,
chiar dispoziţiile Convenţiei Europene pentru Apărarea Drepturilor Omului folosind în art. 6
sintagma de „instanţă independentă şi imparţială”.
Noţiunile de „independenţă” şi „imparţialitate” nu se suprapun întrucât independenţa nu
presupune neapărat imparţialitate, sfera acesteia din urmă fiind mai largă, o instanţă putând fi
independentă, ceea ce nu înseamnă automat că va fi şi imparţială.
Potrivit Codului deontologic magistraţii trebuie să fie imparţiali în îndeplinirea
atribuţiilor profesionale, să decidă obiectiv, liber de orice influenţe, să se abţină de la orice
comportament care ar fi de natură să altereze încrederea cetăţenilor în imparţialitatea lor.
Imparţialitatea semnifică:
 atitudinea magistratului în raport cu probele şi părţile dintr-un proces;
 capacitatea magistratului de a conştientiza factori de presiune internă/ externă, de a-i
respinge şi de decide fără părtinire;
 absenţa oricărei prejudecăţi ori idei preconcepute, privitoare atât la procesul prin care
este luată decizia, cât şi la decizia în sine.
Cerinţele imparţialităţii:
- imparţialitatea subiectivă (personală) o se raportează la opinia judecătorului o să
înlăture orice motiv care să favorizeze sau defavorizeze vreo parte.
- imparţialitatea obiectivă (funcţională) o se raportează la opiniile altora o să nu existe
fapte determinate şi verificabile care ar justifica îndoielile cu privire la imparţialitatea
judecătorului 31.
 Ca valoare etică fundamentală, imparţialitatea este prevăzută şi de Principiile de la
Bangalore cu privire la conduita judiciară, principii care stipulează că imparţialitatea este
indispensabilă pentru exercitarea funcţiei judecătoreşti fiind necesară pentru pronunţarea
hotărârii (Norma 2), arătând în detaliu obligaţiile care revin magistraţilor:
2.1 Judecătorul (judecătoarea) îşi va îndeplini îndatoririle de magistrat
fără părtinire, fără subiectivism, fără idei preconcepute.
2.2 Judecătorul (judecătoarea) se va strădui să adopte o conduită, atât în
instanţă, cât şi în afara acesteia, care să câştige şi să menţină încrederea publicului, a
juriştilor şi a părţilor în imparţialitatea judecătorilor şi a justiţiei, în general.
2.3 Judecătorul (judecătoarea), în măsura posibilului, se va strădui să
adopte o conduită demnă, care să reducă la minimum numărul situţiilor care l-ar putea
descalifica, împiedicându-l de a judeca sau de a hotărî într-o speţă oarecare.
2.4 Judecătorul va trebui să se abţină de la orice comentariu care, făcut în mod conştient
în legătură cu o cauză în judecare sau care i-ar putea fi adusă spre judecare, ar putea afecta
rezultatul dezbaterilor sau ar putea dăuna imparţialităţii procesului. Şi nici nu va face
comentarii în public sau în alt mod, care să afecteze dreapta judecare a unei persoane sau a
unei speţe.
2.5 Judecătorul (judecătoarea) se va autorecuza în orice dosar pe care constată că nu îl
va putea judeca imparţial sau în care i-ar putea părea unui observator corect ca neffind capabil
să judece. Între astfel de cazuri, fără însă ca înşiruirea de mai jos să fie completă, se numără
următoarele:
2.5.1 cazul în care judecătorul se simte subiectiv sau are o prejudecată cu privire la una
din părţi sau în care judecătorul cunoaşte personal faptul că există probe controversate care pot
prejudicia dsfăşurarea procesului;
2.5.2 cazul în care, anterior, judecătorul a funcţionat ca avocat sau a servit ca martor în
dosarul supus judecăţii sale, sau
2.5.3 cazul în care judecătorul sau un membru al familiei sale are un
interes material în rezultatul disputei.
Drept garanţie a imparţialităţii în soluţionarea cauzelor pendinte dispoziţiile Codului de
procedură civilă şi a Codului de procedură penală
stipulează o serie de cazuri (art. 24-27 c.p.civ. şi respectiv art.46-48 c.p.pen.) în care
magistratul poate fi incompatibil, garanţii instituite în scopul de a înlătura orice urmă de
parţialitate şi subiectivism în soluţionarea cauzelor.
Garanţia imparţialităţii impune judecătorilor şi procurorilor următoarele interdicţii:
 - de a interveni pentru soluţionarea unor cereri,
- de a pretinde ori accepta rezolvarea intereselor personale ori ale membrilor familiei
sale altfel decât în limitele cadrului legal;
- de a realiza imixtiuni în activitatea altor judecători sau procurori;
- de a fi influienţaţi în soluţiile pe care le adoptă în exercitarea atribuţiilor de serviciu, de
relaţiile de familie şi sociale.
Codul conţine dispoziţii permisive în privinţa posibilităţii acordării de
către magistraţi a asistenţei judiciare, în condiţiile legii, însă activitatea este permisă
numai în cauzele lor personale, ale ascendenţilor, ale descendenţilor sau soţilor lor, precum şi
ale persoanelor puse sub tutela ori curatela acestora, nefiindu-le însă îngăduit de a se folosi de
calitatea pe care o deţin pentru a influienţa soluţia ori pentru a crea aparenţa unui astfel de
influienţă.
Codul instituie o serie de activităţi incompatibile calităţii de judecător/ procuror. Astfel,
magistraţii au următoarele interdicţii:
- de a participa direct ori prin persoane interpuse la jocuri de tip piramidal, jocuri de
noroc sau sisteme de investiţii pentru care nu este asigurată transparenţa fondurilor;
- de a cumula calitatea pe care o deţin cu o altă funcţi publică sau privată, cu excepţia
funcţiilor didactice din învăţământul superior.
Magistraţii pot participa ca formatori în cadrul INM, SNG potrivit
programului stabilit cu conducerile instanţelor/ parchetelor în care formatorii îţi
desfăţoară activitatea;
- de a desfăţura orice activitate legată de actul de justiţie în cazul în care presupune
existenţa unui conflict între interesele lor şi interesul public de înfăptuire a justiţiei sau de
apărare a intereselor generale ale societăţii.
Valori etice fundamentale referitoare la exercitarea îndatoririlor profesionale.
Codul instituie dispoziţii referitoare la îndatorirea magistraţilor de a-şi
îndeplini cu competenţă şi corectitudine îndatoririle profesionale, de a respecta
îndatoririle cu caracter administrativ stabilite prin legi, regulamente şi ordine de serviciu. În
acest sens aceştia sunt datori de a-şi îndeplini lucrările repartizate cu respectarea termenelor
legale.
În desfăşurarea dezbaterilor judiciare din timpul şedinţei de judecată,
judecătorul trebuie să manifeste o conduită corectă, onestă, civilizată, atentă faţă de
părţile din procesul dedus judecăţii, de a folosi un ton adecvat,politicos, de natură să menţină
solemnitatea şedinţelor de judecată şi ordinea dezbaterilor.
 Judecătorul trebuie să aibă capacitatea de a gestiona situaţiile de criză
ivite în sala de judecată şi să evite manifestările arogante, dispreţuitoare faţă de părţi ori
participanţii din proces şi să solicite acestora un comportament adecvat.
Informaţiile dobândite în exercitarea profesiei nu pot fi folosite în alte
scopuri decât cele legate direct de îndeplinirea activităţilor de serviciu.
Magistraţii sunt obligaţi să menţină caracterul confidenţial al
lucrărilor cu care intră în contact în exercitarea profesiei, fiind datori să
păstreze potrivit normelor legale materialele respective în sediul instituţiei în care îşi
desfăşoară activitatea şi să permită consultarea documentelor
respective numai cu respectarea prescripţiilor legale şi regulamentare.
E. Integritate, demnitate, onoare
A fi integru semnifică a fi corect şi de bună credinţă, a fi onest,
cumpătat, cinstit, incoruptibil.
Integritatea magistratului se referă la faptul că imparţialitatea,
corectitudinea, onestitatea nu îi sunt clintite de nici un fel de practici
necorespunzătoare.
Standardele de conduită ale judecătorului sunt reglementate de Legea
nr. 303/2004 şi Legea nr. 304/2004, R.O.I.

Integritatea semnifică:
- calitatea personală care îi permite magistratului să se sustragă oricărui
fel de influenţă asupra procesului prin care el caută, admite probe şi
deliberează
- a avea anumite principii morale şi a acţiona consecvent în raport cu
acestea.
Componentele integrităţii se referă la onestitate şi moralitate judiciară
Nu există grade de integritate, această valoare este absolută sau lipseşte
cu desăvârşire.
Sub aspectul integrităţii, se va aprecia dacă judecătorul evaluat:
- apără independenţa justiţiei, descurajând orice imixtiune în
activitatea judiciară;
- este obiectiv şi imparţial în exercitarea funcţiei;
- aduce la cunoştinţa Consiliului Superior al Magistraturii orice presiuni sau ingerinţe în
actul de justiţie;
 - garantează prin atitudinea şi activitatea sa supremaţia legii;
- garantează prin atitudinea şi activitatea sa egalitatea cetăţenilor în faţa legii, demnitatea
părţilor;
- asigură ordinea şi solemnitatea şedinţelor de judecată;
- nu dezvăluie informaţiile cu caracter confidenţial;
- este preocupat de creşterea performanţei profesionale;
- nu săvârşeşte acte sau fapte de natură să compromită demnitatea lor în funcţie sau
societate;
- apară prestigiul autorităţii judecătoreşti;
- dovedeşte respect şi bună credinţă în relaţiile cu colegii;
- îndeplineşte competent îndatoririle profesionale;
- respectă obligaţiile cu caracter administrativ.
Valoarea etică a integrităţii este dublată de cea a imparţialităţii sens în care magistratul
este dator să manifeste:
- preocupare pentru informarea completă şi corectă;
- să asigure egalitate de tratament pentru toate părţile din proces;
- să păstreze o atitudine echidistantă faţă de părţi în timpul şedinţei
de judecată;
- motivarea hotărârilor să dovedească preocupare pentru o
argumentare rezonabil echivalentă între părţi; 35
- să evite exprimări/ manifestări ale propriilor convingeri de altă natură decât cele
juridice şi prejudecăţi în cursul şedinţei de judecată şi în cuprinsul hotărârilor judecătoreşti.
În cadrul colectivelor din care fac parte magistraţii trebuie să aibă
relaţii profesionale bazate pe respect şi bună credinţă indiferent de vechime în profesie şi
funcţia colegilor lor, fiindu-le interzis în a-şi exprima părerea cu privire la probitatea
profesională şi morală a colegilor lor.
Magistraţii îşi pot exprima public opinia privind exercitarea dreptului
la replică în cazul în care prin articole de presă sau emisiuni audiovizuale
sau făcut afirmaţii defăimătoare la adresa lor.
Codul prevede că aceştia sunt datori să se abţină de la orice acte de
natură a compromite demnitatea lor în funcţie şi în societate, magisttraţilor fiindu-le
interzis de a desfăşura activităţi care prin natura sau modul de finanţare ar putea să împieteze
îndeplinirea cu imparţialitate şi obiectivitate a obligaţiilor profesionale.