MINISTERUL EDUCAŢIEI NAŢIONALE

UNIVERSITATEA „ŞTEFAN CEL MARE” SUCEAVA

FACULTATEA DE DREPT ȘI ŞTIINŢE ECONOMICE

Specializarea: DREPT

ORGANIZAREA JUSTIȚIEI
Lector univ. dr. Lucian-Sorin STĂNESCU

CURS

PRINCIPIILE GENERALE ALE ORGANIZĂRII JUSTIȚIEI

 Independența justiției

Justiţia este o instituţie cu cea mai mare valore în orice societate.

Potrivit DEX1, termenul ,,justiție” comporta trei semnificații. În prima semnificație,
justiția desemnează totalitatea organelor de jurisdicție dintr-un stat, respectiv modul de
organizare și funcționare al instanțelor judecătorești. Cel de-al doilea înțeles al
termenului, utilizat pe scară mai largă, are în vedere activitatea fundamentală a statului
de soluționare a litigiilor. În ultimul sens, justiție înseamnă dreptate, adevăr.
Declaraţia Universală a Drepturilor Omului (art. 10), Pactul Internaţional cu privire
la Drepturile Civile şi Politice (art. 14 (1)) şi Convenţia Europeană a Drepturilor Omului
(art. 6 (1)) proclamă că oricine este îndreptăţit la un proces echitabil şi desfăşurat în
şedinţă publică în faţa unei instanţe competente, independente şi imparţiale stabilite de
lege. Un sistem judiciar independent este indispensabil pentru punerea în aplicare a
acestui drept.
Următoarele PRINCIPII stabilesc standarde atât pentru independenţa justiţiei
privită ca una dintre cele trei puteri, cât şi pentru independenţa judecătorilor priviţi în
mod individual.
Independenţa justiţiei necesită următoarele:
► Sistemul judiciar va soluţiona chestiunile cu care a fost sesizată în conformitate
cu o evaluare imparţială a faptelor şi înţelegerea legii fără influenţe nepotrivite, directe
sau indirecte, indiferent din ce surse ar provini;
► Independenţa aparţine atât justiţiei privită ca sistem, cât şi fiecărui judecător privit
în mod individual în raport cu o cauză concretă pe care o are de soluţionat; şi
► Niciun judecător nu poate soluţiona corespunzător în condiţii de teamă sau
anticipând o favoare din orice sursă, ori afându-se sub orice influenţă neadecvată.
► Menţinerea independenţei justiţiei este esenţială pentru realizarea obiectivelor şi
pentru o funcţionare performantă într-o societate liberă guvernată de statul de drept.
► Judecătorii trebuie să facă dovada şi să promoveze un nivel înalt al cunoştinţelor
juridice şi al conduitei judiciare pentru a consolida încrederea publică în sistemul
judiciar, care este fundamentală pentru menţinerea independenţei judiciare.
► Imparţialitatea şi aparenţa de imparţialitate sunt esenţiale pentru exercitarea
corespunzătoare a funcţiei judiciare. Aceste cerinţe se aplică nu doar deciziei în sine ci,
de asemenea, procesului prin care se ia decizia.
► Independenţa sistemului judiciar şi a judecătorilor trebuie garantată de către stat
şi consacrată în Constituţie, la cel mai înalt nivel legislativ din ţară. Alte reglementări
specifice ar trebui prevăzute la nivelul legilor.
► Este datoria instituţiilor statului de a respecta şi observa obiectivele şi funcţiile
corespunzătoare ale sistemului judiciar.
► În procesul de luare a deceziilor, datoria judecătorului unic sau a completului de
judecători de a pronunţa hotărârea nu trebuie supusă ingerinţei sau influenţei din partea
vreunui judecător care nu a fost desemnat în cauză, a consiliului judiciar, a ministerului
justiţiei, sau a oricărui alt oficial guvernamental sau instituţie, exceptând faptul că
hotărârea poate fi atacată cu apel la o altă curte. Sistemul judiciar trebuie să îşi
îndeplinească atribuţiile în concordanţă cu Constituţia şi legile. Statul trebuie sa asigure
proceduri şi remedii pentru protejarea independenţei judiciare, incluzând sancţiuni
împotriva celor care încearcă să influenţeze judecătorii altfel decât prin intermediul
procedurilor legale în instanţe.
► Judecătorii trebuie să susţină integritatea şi independenţa sistemului judiciar şi
să câştige încrederea oamenilor prin evitarea conduitelor inadecvate sau aparent
inadecvate în toate activităţile lor oficiale şi private.
► În măsura compatibilităţii cu sarcinile lor ca membri ai sistemului judiciar,
judecătorii, ca orice alţi cetăţeni, sunt îndreptăţiţi la libertatea de exprimare, de
conştiinţă, de asociere și de întrunire, cu excepția faptului că un judecător ar trebui să
se abțină de la activitatea politică.
► Judecătorii trebuie să fie liberi ca, în conformitate cu legea aplicabilă, să formeze
şi să se alăture unei asociaţii de judecători care să le reprezinte interesele şi să
promoveze pregătirea lor profesională şi care să facă orice este necesar pentru a le
proteja independenţa în modul cel mai potrivit.
Conform, ORGANIZAŢIEI NAŢIUNILOR UNITE, principiile de bază ale
independenței justiției sunt1:
1
ORGANIZAŢIA NAŢIUNILOR UNITE, ÎNALTUL COMISARIAT PENTRU DREPTURILE OMULUI, Geneva, Elveţia
PRINCIPII DE BAZĂ ALE INDEPENDENŢEI JUSTIŢIEI, (act adoptat la al 7 – lea Congres al Naţiunilor Unite referitor la
Prevenirea Infracţiunilor şi la Tratamentul Infractorilor, care a avut loc la Milano din 26 august până la 6
septembrie 1985 şi aprobat prin rezoluţiile Adunării Generale 40/32 din 29 noiembrie 1985 şi 40/146 din 13
decembrie 1985).
1. Independenţa puterii judecătoreşti trebuie garantată de către stat şi consacrată
prin Constituţie sau prin legile ţării. Este de datoria tuturor guvernelor şi a celorlalte
instituţii de a respecta şi supraveghea independenţa corpului de judecători.
2. Judecătorii trebuie să soluţionează în mod imparţial cauzele deduse judecăţii, în
baza faptelor şi în conformitate cu legea, fără niciun fel de restricţii, influenţe
neadecvate, sugestii, presiuni, ameninţări sau amestecuri, fie ele directe sau indirecte,
din partea nimănui, indiferent din partea cui ar veni şi pe ce motiv.
3. Judecătorii trebuie să aibă competenţa de a judeca toate chestiunile de natură
judiciară şi să aibă autoritatea exclusivă de a decide dacă o chestiune dedusă judecăţii
este de competenţa lor aşa cum este aceasta stabilită prin lege.
4. Trebuie interzis orice amestec inadecvat sau nejustificat în procesul judiciar, iar
deciziile judecătoreşti pronunţate de către instanţe nu trebuie să poată fi supuse
revizuirii. Acest principiu nu priveşte căile legale de atac sau micşorarea ori comutarea
de către autorităţile competente a pedepselor aplicate de către instanţă, conform legii.
5. Orice persoană ar trebui să aibă dreptul de a fi judecată de către o instanţă de
drept comun prin procedurile legal stabilite. Nu ar trebui să poată fi înfiinţate instanţe
care nu urmează procedurile stabilite în mod corespunzător pentru judecată, cu scopul
de a înlocui competenţa ce aparţine instanţelor de drept comun.
6. Principiul independenţei justiţiei dă dreptul şi îi obligă pe judecători să se asigure
că procedurile judiciare se desfăşoară în mod echitabil şi cu respectarea drepturilor
părţilor.
7. Este de datoria fiecărui stat să asigure resursele adecvate pentru a permite
corpului de judecători să îşi îndeplinească atribuţiile în mod corespunzător
 RELAŢIA CU LEGISLATIVUL ŞI CU EXECUTIVUL
Atribuţiile legislative şi executive care ar putea influenţa judecătorii în ce priveşte
funcţia, remuneraţia, condiţiile sau resursele lor nu trebuie folosite pentru a pune
presiune sau pentru a influenţa un anumit judecător, anumiţi judecători sau sistemul
judiciar în ansamblul său.
Autorităţile executive nu trebuie să ofere judecătorilor stimulente sau beneficii,
iar judecătorii nu trebuie să le accepte, dacă acestea ar putea afecta performanţa în
îndeplinirea atribuţiile lor judiciare.
Autorităţile executive trebuie să asigure în permanenţă securitatea şi protecţia fizică a
judecătorilor şi a familiilor acestora. Astfel de măsuri trebuie să includă protecţia
instanţelor şi a judecătorilor care ar putea deveni sau care sunt deja victime ale unor
ameninţări sau acte de violenţă.

 Jurisdicțiile sunt stabilite numai prin lege

Potrivit art.124 din Constituția României având denumirea marginală ,,Înfăptuirea
justiției”, (1) justiția se înfăptuiește în numele legii. (2) Justiția este unică, imparțială și
egală pentru toți. (3) Judecătorii sunt independenți și se supun numai legii.
În conformitate cu art. 126 alin (1) din Constituție, justiția se realizează prin Înalta
Curte de Casație și Justiție și prin celelalte instanțe judecătorești stabilite prin lege, iar
aliniatul 2 al aceluiași articol prevede exclusivitatea stabilirii competenței instanțelor
judecătorești și procedurii de judecată numai prin lege
Compunerea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi regulile de funcţionare a
acesteia se stabilesc prin lege organică.
Pornind de la aceste principii consacrate prin legea fundamentală a statului
român, putem defini justiția ca fiind serviciul public desfășurat în numele legii de către
judecători, prin instanțele judecătorești stabilite prin lege, în scopul înfăptuirii dreptății în
litigiile supuse judecății.

 Accesul liber la justiție

Accesul liber la Justiție este un principiu de bază al Statului de Drept. Constituția
României consacră principiul fundamental al accesului la justiție – fiindcă discutăm de
un principiu fundamental – în art. 21, care pentru specialiști, în cele patru alineate,
stabilește care sunt pilonii acestei idei-forță care i-a animat și îi animă pe cei care cred
în justiție, care cred în statul de drept și în adevăr.
Orice persoană se poate adresa justiţiei pentru apărarea drepturilor, a libertăţilor
şi a intereselor sale legitime. Nici o lege nu poate îngrădi exercitarea acestui drept.
Părţile au dreptul la un proces echitabil şi la soluţionarea cauzelor într-un termen
rezonabil.
Jurisdicţiile speciale administrative sunt facultative şi gratuite. 2
Efectivitatea accesului liber la justiție în conștiința colectivă a cetățenilor Statului
de drept, are reprezentarea că în fața judecătorului, deci a Justiției, care reprezintă
idealul libertăților, ceea ce înseamnă viața trebuie să fim egali toți, indiferent în ce
situație ne aflăm.
Accesul liber la justiție se realizează și prin aplicarea principiilor art. 4 alin. 2 din
Constituție: „România este patria comună și indivizibilă a tuturor cetățenilor săi, fără
deosebire de rasă, naționalitate, origine etnică, limbă, religie, sex, de opinii, apartenență
politică, de avere sau de origine socială”.
Desigur, este evident că dreptatea este una singură și ea este și trebuie să fie
dată celui care o are indiferent de rasă, naționalitate, origine etnică, religie etc., etc. În
folclorul tribunalelor, circulă o butadă: „Judecătorul împarte dreptatea”, răspunsul celui

2
Art. 21 din Constituție
cu mai multă experiență este: „Dreptatea nu se împarte; ea se dă întreagă celui care
are dreptate. Dreptatea nu se fragmentează”. Este încă un principiu și o problemă de
practică. În practica de zi cu zi, privind multivalent la efectivitatea liberului acces la
justiție, putem face discuții despre taxa judiciară de timbru, care este de multe ori o
piedică la acest principiu.
De asemenea, în aplicarea principiului accesului liber la justiție trebuie să vedem, într-o
Românie europeană, dispozițiile art. 11 alin 1, 2 și 3, în care statul român se obligă să
îndeplinească toate obligațiile ce-i revin din tratatele internaționale, din legislația
europeană.
În legătură cu accesul liber la justiție, printr-o interpretare a normelor
constituționale, avem și incidența art. 15, în care cetățenii beneficiază de drepturile și
libertățile consacrate prin Constituție și prin alte legi, iar obligațiile prevăzute de acestea
sunt obligatorii pentru toți. De asemenea, legea dispune numai pentru viitor, cu excepția
legii penale sau contravenționale mai favorabile, în condițiile în care știm ce s-a
întâmplat în tranziția aceasta a codurilor de procedură, în special în codul de procedură
penală – cei care aveau trei grade de jurisdicție, schimbându-se dispozițiile
procedurale, începând procesele anterior intrării în vigoare a codului penal și al celui de
procedură penală, au pierdut un grad de jurisdicție, deci accesul efectiv la justiție le-a
fost negat.
Corelat cu egalitatea în drepturi, care este prevăzută în mod expres în primul
alineat al art. 16, în care se arată că cetățenii sunt egali în fața legii și a autorităților
publice fără privilegii și discriminări este un principiu constituțional care garantează
efectivitatea accesului liber la justiție, fiindcă nimeni nu este mai presus de lege.
O altă dispoziție constituțională care consacră acest principiu, fiindcă din punct
de vedere tehnic analizăm nu numai ceea ce este declarativ – accesul liber la justiție,
dar există și alte texte constituționale care garantează și care apără acest principiu,
textele constituționale trebuie analizate ca un tot unitar. Textul constituțional: „Cetățenii
români în străinătate beneficiază de liber acces la justiție în condițiile art. 17 din
Constituție”, și privim din aceeași perspectivă, referitor la ”cetățenii străini și apatrizi
aflați temporar pe teritoriul statului român, art. 18 are în vedere că și acești cetățeni –
străini și apatrizi – care locuiesc în România sau se află temporar pe teritoriul României
se bucură de protecția generală a persoanelor ca și cei care locuiesc în România, a
averilor lor, în
condițiile legii. Dreptul de azil se acordă și se retrage în condițiile legii”.
Dacă vom analiza în continuare efectivitate accesului liber, nu putem să ocoli
dispozițiile art. 19, în care „extrădarea și expulzarea în situații de excepție – și,
bineînțeles, atipice – nu înlătură liberul acces la justiție, aceste operațiuni – ca să nu le
spunem altfel – făcându-se exclusiv prin intermediul justiției într-un stat de drept” – și nu
pe o cale administrativă sau pe o altă cale.
Dispozițiile art. 23, care au în vedere accesul liber la justiție, prin apărarea
libertăților individuale care au în vedere toate drepturile și libertățile.
 Într-o analiză comparată a principiilor din Constituție, vom ajunge la faptul că
liberul acces la justiție este corelativ cu dreptul sacru la apărare, consacrat
constituțional, fiindcă în alineatul 8 al art. 23 se arată că celui reținut sau arestat i se
aduc la cunoștință, în limba pe care o cunoaște și, bineînțeles, tot în prezența unui
avocat și în justiție.3

 Interzicerea instanțelor extraordinare

Potrivit art. 126 alin (5) din legea fundamentală este interzisă înfiinţarea de
instanţe extraordinare. Prin lege organică pot fi înfiinţate instanţe specializate în
anumite materii, cu posibilitatea participării, după caz, a unor persoane din afara
magistraturii.

principii ale organizării justiției:

 Constituirea ierarhică a instanțelor judecătorești și dublul grad de
jurisdicție
 Distincția dintre jurisdicțiile de drept comun și cele speciale
 Colegialitatea instanțelor
 Unitatea de jurisdicție
 Caracterul sedentar și permanent al instanțelor judecătorești
 Egalitatea în fața justiției
 Gratuitatea justiției
 Obligația legală de a judeca a instanțelor
 Repartizarea aleatorie a cauzelor și continuitatea în judecată

3
Accesul liber la Justiție în Dreptul românesc actual1 - I – - aspecte constituționale – Avocat Iosif Friedmann –
Nicolescu Doctor în științe juridice