UNIVERSITATEA TITU MAIORESCU

FACULTATEA DE DREPT
ANUL UNIVERSITAR 2011-2012

Dr . MANUELA TĂBĂRAŞ

DISCIPLINA:

TEORIA GENERALA A DREPTULUI II

(ORGANIZAREA ŞI ADMINISTRAREA JUSTIŢIEI)

Ediţia a VI-a

ANUL I. SEMESTRUL 2
COD: D 1.2.5

Suport de curs pentru învăţământul la distanţă

 CAPITOLUL I

ORGANIZAREA MAGISTRATURII
Magistratura este activitatea judiciară
desfăşurată de judecători în scopul
înfăptuirii justiţiei şi de procurori în scopul
apărării intereselor generale ale societăţii, a
ordinii de drept, precum şi a drepturilor şi
libertăţilor cetăţenilor.

Sediul principal al materiei:

- Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară –

republicată, modificată şi completată - versiune actualizata
pana la data de: 01/01/2012;
- Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al
Magistraturii – Republicată, versiune actualizata pana la data
de: 27/03/2011;
- Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi
procurorilor - republicată, modificată şi completată - versiune
actualizata pana la data de: 26.01.2012;

I. Principiile organizării judiciare

Doctrina nu este unanimă în ceea ce priveşte determi-

narea principiilor de organizare a sistemului judiciar, apreciind
că unele stau la baza organizării sistemului judiciar democratic,
altele vizează mai degrabă funcţionarea acestuia, iar altele
însăşi democratismul şi umanismul sistemului procesual, sau
chiar fizionomia procesului civil (egalitatea în drepturi,
gratuitatea justiţiei etc.) decât organizarea judecătorească

146
propriu-zisă.
Vom încerca în cele ce urmează să oglindim acele
principii care au tins să câştige recunoaşterea unanimă a
specialiştilor în domeniu.

I.1. Justiţia constituie monopol de stat

În dreptul vechi justiţia era mult timp considerată ca o

afacere particulară, apanaj al celui mai puternic, a celui mai
înstărit pentru ca abia după Revoluţia franceză din anul 1789
justiţia să devină un monopol al statului .
Potrivit art. 126 alin. (1) din Constituţie, „Justiţia se
realizează prin înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi prin
celelalte instanţe judecătoreşti stabilite de lege".
Art. 1 alin. (1) din Legea nr. 304/2004, dispune că
„Puterea judecătorească se exercită de Înalta Curte de Casaţie
şi Justiţie şi de celelalte instanţe judecătoreşti stabilite de lege".
Textele mai sus menţionate au darul de a institui
plenitudinea deplinei competenţe a instanţelor judecătoreşti în
soluţionarea cauzelor civile, comerciale, de muncă, de familie,
administrative, penale, precum şi în celelalte litigii pentru care
legea nu stabileşte o altă competenţă.
Acest principiu implică şi obligaţia organelor judiciare
de a distribui justiţia atunci când acest lucru le este solicitat
astfel încât judecătorul care va refuza de a judeca, sub cuvânt
că legea nu prevede, sau că este întunecată sau neîndestu-
lătoare, va putea fi urmărit ca fiind culpabil de denegare de
dreptate. Judecătorii nu pot refuza să judece pe motiv că legea
nu prevede, este neclară sau incompletă.

I.2. Autonomia instanţelor judecătoreşti

Autonomia instanţelor judecătoreşti este un principiu

organizatoric important ce decurge implicit din autonomia

3
funcţiei jurisdictionale.
Deşi legea nu recunoaşte expresis verbis acest
principiu, el se deduce implicit, pe de o parte, din principiul
separaţiei puterilor în stat proclamat în mod expres de legea
fundamentală, iar pe de altă parte, din art. 1 alin. (2) din Legea
nr. 304/2004 potrivit căruia „Consiliul Superior al
Magistraturii este garantul independenţei justiţiei".
Autonomia instanţelor judecătoreşti este garantată prin
independenţa, imparţialitatea şi inamovibilitatea judecătorilor,
dar şi printr-o delimitare precisă a atribuţiilor ce revin
legislativului ş executivului.
Problema independenţei magistraturii este de un incon-
testabil interes universal şi a fost tratată ca atare de diferite
organisme internaţionale. Ea a format obiect de reglementare şi
din partea Organizaţiei Naţiunilor Unite potrivit căreia
„Independenţa magistraturii este garantată de stat şi enunţată în
Constituţie sau în legislaţia naţională. Incumbă tuturor
instituţiilor guvernamentale şi neguvernamentale să respecte
independenţa magistraturii".
Pentru ca autonomia autorităţii judecătoreşti să fie reală
ea trebuie să mai beneficieze de structuri organizatorice
funcţionale, inclusiv de organe proprii de conducere
administrativă, precum şi de un buget distinct. Astfel, potrivit
art. 120 alin. (2) din Legea nr. 304/2004, preşedintele Înaltei
Curţi de Casaţie şi Justiţie şi preşedinţii curţilor de apel,
împreună cu ministrul justiţiei, procurorul general al
Parchetului de pe lângă înalta Curte de Casaţie şi Justiţie sau,
după caz, procurorul general al Parchetului Naţional
Anticorupţie analizează anual volumul de activitate al
instanţelor şi parchetelor şi, în funcţie de rezultatele analizei,
iau măsuri pentru suplimentarea sau reducerea numărului de
posturi, cu acordul Consiliului Superior al Magistraturii.

4
 I.3. Principiul independenţei judecătorilor

Potrivit art. 124 alin. (3) din Constituţie: „Judecătorii

sunt independenţi şi se supun numai legii".
Acest principiu este reluat şi în art. 1 alin. (2) din Legea
nr. 303/2004 privind statutul magistraţilor. Potrivit acestui din
urmă text: „Judecătorii sunt independenţi, se supun numai legii
şi trebuie să fie imparţiali".
Independenţa judecătorilor implică cerinţa soluţionării
litigiilor fără nici o ingerinţă din partea vreunui organ de stat
sau din partea vreunei persoane. Independenţa este necesară
pentru a asigura imparţialitatea judecătorului faţă de părţile din
proces.
Legea de revizuire a Constituţiei a introdus, în art. 124
un nou alineat potrivit căruia „Justiţia este unică, imparţială
pentru toţi". Imparţialitatea justiţiei implică imparţialitatea
membrilor care compun instanţele judecătoreşti.
Conform Cartei europene privind statutul judecătorilor
„Judecătorul sau judecătoarea trebuie să se abţină de la orice
comportament, act sau manifestare de natură a în mod efectiv
încrederea în imparţialitatea şi independenţa lor".
Important de reţinut rolul redus al Ministerului Justiţiei
privind justiţia urmare apariţiei dispoziţiilor Legii nr.
304/2004, potrivit cărora Ministerul Justiţiei asigură buna
organizare şi administrare a justiţiei ca serviciu public. Pe cale
de consecinţă, rezultă că Ministerul Justiţiei, ca organ central al
administraţiei de stat, nu poate fi implicat în exercitarea unui
control profesional asupra activităţii desfăşurate de către
judecători, aceştia fiind independenţi şi supuşi numai legii.
Independenţa judecătorului nu poate fi concepută în lipsa unor
garanţii legale corespunzătoare, cum ar fi:
 publicitatea dezbaterilor;
 secretul deliberării;

5
  inamovibilitatea judecătorilor;
 răspunderea disciplinară a judecătorilor;
 autonomia instanţelor judecătoreşti faţă de toate
celelalte autorităţi statale.
Un rol deosebit de important în asigurarea independenţei
judecătorilor revine Consiliului Superior al Magistraturii ce
reprezintă un garant al independenţei justiţiei, ce are dreptul şi
obligaţia de a apăra corpul magistraţilor şi pe membrii acestuia
împotriva oricărui act care ar putea afecta independenţa sau im-
parţialitatea magistratului în înfăptuirea actului de justiţie ori a
crea suspiciuni cu privire la acestea.

I.4. Principiul inamovibilităţii judecătorilor

Prin inamovibilitate se înţelege acel beneficiu al legii

care le conferă judecătorilor stabilitate în funcţie: judecătorii, o
dată învestiţi în funcţie, nu mai pot fi revocaţi, transferaţi sau
suspendaţi decât în condiţii excepţionale.
Inamovibilitatea judecătorilor constituie unul din cele
mai importante principii ale organizării justiţiei .
Principiul inamovibilităţii constituie o cucerire relativ
modernă apreciindu-se în doctrină că „Un judecător inamovibil
sau revocabil este mai periculos decât un judecător care şi-ar fi
cumpărat funcţia. A-ţi fi cumpărat postul este ceva mai puţin
corupător decât a sta în permanenţă cu teama de a nu-1
pierde1".
Problema independenţei magistraturii şi a inamovibili-
tăţii judecătorului este esenţială şi de interes universal. De
aceea ea a format obiect de reglementare şi din partea
Organizaţiei Naţiunilor Unite.
Astfel, la cel de-al şaptelea Congres al Naţiunilor Unite
pentru prevenirea crimei şi tratamentelor aplicate delincvenţilor

1
Pentru detalii a se vedea I. Leş - Organizarea sistemului judiciar
românesc, Ed All Beck, Bucureşti,.

6
din 1985, au fost iniţiate două documente foarte importante ce
au stat la baza Rezoluţiilor nr. 40/32 din 29 noiembrie 1985 şi
40/146 din 13 decembrie 1985 ce cuprind unele dispoziţii care
conturează conţinutul inamovibilităţii şi condiţiile unei
veritabile autonomii a magistraturii.
De asemenea, pct. 3.4 din Carta europeană privind
statutul judecătorilor consacră în mod expres regula potrivit
căreia judecătorul „în funcţie într-un tribunal nu poate face în
principiu obiectul unei noi numiri sau unei noi detaşări, chiar
dacă este vorba de o promovare, fără liberul său
consimţământ".
Constituţia României, consacră principiile statului de
drept şi dispune în art. 125 alin. (1) inamovibilitatea judecă-
torilor: „Judecătorii numiţi de Preşedintele României sunt
inamovibili, în condiţiile legii".
Inamovibilitatea este consacrată şi în art. 3 alin. (1) din
Legea nr. 303/2004. Legea privind organizarea judiciară reia în
parte dispoziţiile art. 125 alin. (1) din Constituţie.
Beneficiul inamovibilităţii nu este recunoscut însă şi
procurorilor. Procurorii numiţi de Preşedintele României se
bucură de stabilitate, astfel cum dispune în mod expres art. 4
alin. (1) din Legea nr. 303/2004.
Numirea magistraţilor de Preşedintele României nu
aduce însă atingere autonomiei sistemului judiciar şi indepen-
denţei judecătorilor.

I.5. Principiul legalităţii instanţei

Legalitatea este unul din principiile fundamentale de

activitate şi constă în cerinţa strictei respectări a legilor ţării .
Potrivit Constituţiei (art. 123) „justiţia se înfăptuieşte în
numele legii".
Respectarea legii de către instanţa de judecată presu-
pune, pe de o parte, o justă aplicare a normelor de drept, iar pe

7
de altă parte, legalitatea constituirii instanţei chemată să aplice
aceste norme.
Un rol important în asigurarea legalităţii revine
instanţelor judecătoreşti superioare, care verifică legalitatea şi
temeinicia hotărârilor pronunţate de instanţele inferioare.
Legalitatea instanţei se realizează prin îndeplinirea
următoarele cerinţe2:
- instanţa să fie creată prin lege şi în conformitate cu
dispoziţiile legale;
-instanţa să aibă competenţa să judece pricina încredinţată;
-instanţa să judece în compunerea prevăzută de lege

I.6. Caracterul permanent şi sediul stabil al instan-

ţelor

Toate instanţele sunt permanente, în sensul că justiţia se

îndeplineşte în mod continuu, în succesiunea zilelor,
excepţional chiar în zilele nelucrătoare sau de sărbători.
Astfel, se poate recurge oricând la serviciile justiţiei,
dar pot exista în mod excepţional şi situaţii care pot întrerupe
activitatea acesteia datorită unor cauze de forţă majoră
(inundaţii, incendii, un atentat cu bombă etc).
Vacanţa judecătorească, încă existentă deşi se
preconizează a fi înlăturată în viitor, nu înseamnă o încetare a
activităţii instanţelor judecătoreşti, ci doar un regim de serviciu
diferit, pentru a îngădui magistraţilor şi celorlalţi auxiliari să
efectueze concediul de odihnă, prin rotaţie.
În materie civilă, vor continua să fie soluţionate în
„vacanţa judecătorească” obligaţiile de întreţinere de orice fel,
asigurarea dovezilor, cererile formulate pe cale de ordonanţă
preşedinţială, litigiile de muncă, precum şi alte cauze
consierate urgente, potrivit legii.
În considerarea sediului stabil, instanţele sunt sedentare,
în sensul că au sediul în localitatea de reşedinţă stabilită prin

8
lege, ca fiind predeterminat, prestabilit şi cunoscut.
În trecut, de la regula potrivit căreia tribunalele sunt
sedentare legea făcea excepţie în privinţa judecătoriilor de
ocoale rurale, care erau obligate ca în unele materii să judece la
sediile primăriilor.
Acest principiu nu exclude faptul ca anumite
momente procesuale, cum ar fi o cercetare la faţa locului, să se
desfăşoare în alt loc decât sediul instanţei, cu încunoştinţarea
desigur a tuturor interesaţi în desfăşurarea procesului.

I.7. Organizarea justiţiei pe sistemul dublului grad de

jurisdicţie

Activitatea judecătorului nu poate fi considerată infaili-

bilă. Din cele mai vechi timpuri, a fost necesar ca o hotărâre
pronunţată în urma unei judecăţi să fie controlată de o altă
instanţă superioară, pentru a se permite îndreptarea erorilor
săvârşite de judecătorii primei instanţe.
Existenţa acestui control reprezintă o garanţie pentru
părţi că o eventuală eroare va fi înlăturată, iar pentru judecător
un stimulent de a-şi îndeplini atribuţiile cu maximă exigenţă şi
profesionalism, ştiind că hotărârea sa poate fi controlată.
Principiul dublului grad de jurisdicţie are chiar şi o
consacrare internaţională în materie penală. Astfel, potrivit art.
2 alin. (1) din Protocolul adiţional nr. 7 al Convenţiei Europene
a Drepturilor Omului: „Orice persoană declarată vinovată de
o infracţiune are dreptul să ceară examinarea declaraţiei de
vinovăţie sau a condamnării de către o jurisdicţie superioară.
Exercitarea acestui drept, inclusiv motivele pentru care acesta
poate fi exercitat, sunt reglementate de lege".
Astfel principiul dublului grad de jurisdicţie este legat
în mod intim de organizarea ierarhică a instanţelor judecă-
toreşti. Fără îndoială că existenţa gradelor de jurisdicţie
corespunde unei ierarhii judecătoreşti, în sensul că întotdeauna

9
judecătorul din cel de-al doilea grad de jurisdicţie se află într-o
poziţie superioară faţă de cel din primul grad de jurisdicţie. De
aceea, majoritatea autorilor condiţionează existenţa gradelor de
jurisdicţie de posibilitatea de exercitare a căii ordinare de atac a
apelului.
Esenţial pentru existenţa unor grade superioare de
jurisdicţie este însă examinarea aceleiaşi cauze în mod succesiv
de doi judecători diferiţi, dintre care ultimul are dreptul de a
corecta erorile comise de către cel dintâi.
Aşadar hotărârea primei instanţe este controlată de
instanţa de apel, la care se adaugă un control suplimentar de
legalitate exercitat în recurs, dar care nu constituie un al treilea
grad de jurisdicţie, ci o cale extraordinară de atac, justificată
doar pentru anumite motive strict reglementate de lege.
În doctrina franceză se consideră că trei elemente sunt
indispensabile pentru existenţa unor grade diferite de juris-
dicţie: a) examinarea succesivă a aceleiaşi cauze; b) exami-
narea succesivă a cauzelor de către judecători diferiţi şi c) iden-
titatea puterilor jurisdictionale ale judecătorilor.

I.8. Principiul colegialităţii

În dreptul modern, colegialitatea instanţei reprezintă

regula, iar judecătorul unic excepţia. Soluţiile în această
privinţă au oscilat în istoria dreptului întâlnindu-se două
sisteme de compunere a instanţei: judecătorul unic şi completul
format din doi sau mai mulţi judecători.
Criticile aduse sistemului judecătorului unic constau în
faptul că acest sistem nu oferă garanţiile date de dezbaterile
între mai mulţi, corupţia ar fi mai penetrantă şi un singur
judecător se expune mai puternic sentimentului aceluia care
pierde procesul, pe când în cazul justiţiei colegiale hotărârea
apare ca fiind impersonală.
Adepţii judecătorului unic arată însă că prin

10
colegialitate nu se aduce nici o perfecţionare hotărârilor judecă-
toreşti. Judecătorii se ascund în spatele anonimatului hotărârii,
nemaiexistând aceleaşi sentimente de răspundere ca atunci
când judecă singuri. În plus un număr mai redus de judecători
permite statului să poată oferi acestora salarii substanţiale şi
impune, pe cale de consecinţă, standarde profesionale ridicate
pentru formarea unui personal judecătoresc de elită.
Colegialitatea are de partea sa argumente deduse din
calitatea superioară a lucrărilor îndeplinite de doi sau mai mulţi
magistraţi, mai redusa posibilitate de influenţare din exterior a
magistraţilor, mai buna pregătire a judecătorilor tineri, care
intră în complete cu magistraţi având o mai mare experienţă.
Potrivit legii regula dispune că în primă instanţă cauzele
se judecă în complet format dintr-un judecător 2, în apel de 2
judecători, iar recursurile se judecă în complet format din trei
judecători.
Normele procedurale privitoare la compunerea instanţei
au un caracter imperativ iar nerespectarea lor atrage după sine
casarea hotărârii pronunţate.

I.9. Instanţele judecătoreşti sunt unitare

Cu alte cuvinte, aceiaşi judecatori soluţionează orice

cauza, indiferent de natura ei: litigii civile, de dreptul familiei,
de muncă, administrative, penale.
Acest principiu se aplică şi în ipoteza în care în unele
tribunale şi curţi de apel, precum şi la I.C.C.J există mai multe
secţii, dar această repartizare se justifică exclusiv prin motive
2
Cererile privind pensii de întreţinere, cererile privind înregistrările şi
rectificările în registrele de stare civilă, cererile privind încuviinţarea
executării silite, învestirea cu formulă executorie şi luarea unor măsuri
asigurătorii, cererile de ordonanţă preşedinţială, acţiunile posesorii;
plângerile împotriva proceselor-verbale de constatare a contravenţiilor şi de
aplicare a sancţiunilor contravenţionale, somaţia de plată, reabilitarea,
constatarea intervenţiei amnistiei ori graţierii etc.

11
de ordin pur administrativ, ce nu aduc atingere acestui
principiu.

I.10. Specializarea instanţelor judecătoreşti

În ţara noastră funcţia jurisdicţională se realizează, de

regulă, de către instanţele judecătoreşti.
În cadrul sistemului nostru judiciar nu au funcţionat, în
ultimele decenii, instanţe specializate. Aceeaşi instanţă judeca
atât cauzele civile, cât şi cele penale, comerciale sau de altă na-
tură.
Complexitatea şi diversitatea raporturilor juridice într-o
societate bazată pe o economie de piaţă nu exclude organizarea
unor instanţe specializate.
De altfel, reforma constituţională a anunţat deja o
„revoluţie" în această materie prin reformularea art. 125 alin.
(3) - în prezent art. 126 alin. (5) - din legea fundamentală, în
sensul că prin lege organică pot fi înfiinţate instanţe speciali-
zate în anumite materii, cu posibilitatea participării, după caz, a
unor persoane din afara magistraturii.
Dispoziţiile constituţionale cuprinse în actualul art. 126
alin. (5) s-au materializat şi în noua lege privitoare la organi-
zarea sistemului judiciar: Legea nr. 304/2004 prevede
organizarea unor tribunale pentru minori şi familie, a unor
tribunale de muncă şi asigurări sociale, a unor tribunale
comerciale şi a unor tribunale administrativ-fiscale.
Tribunalele specializate vor începe să funcţioneze cel
mai târziu la data de 1 ianuarie 2008, deşi se pare că acest
termen va fi amânat datorită costurilor ridicate ale acestui
sistem, costuri pe care statul român nu şi le permite a le susţine
în acest moment, apreciindu-se utilitatea completelor
specializate în cadrul instantelor de drept comun.

12
 I.11. Egalitatea în faţa justiţiei

Potrivit art. 7 din Declaraţia Universală a Drepturilor

Omului: „Toţii oamenii sunt egali în faţa legii şi au dreptul
fără deosebire la o protecţie egală a legii. Toţi oamenii au
dreptul la o protecţie egală împotriva oricărei discriminări
care ar încălca prezenta Declaraţie şi împotriva oricărei
provocări la o astfel de discriminare".
Ideea egalităţii în faţa justiţiei este prevăzută şi în
dispoziţiile art. 6 din Convenţia europeană pentru apărarea
drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, text ce
impune exigenţa ca fiecare persoană să fie judecată în mod
echitabil. Din aceste dispoziţii unii autori trag concluzia că
egalitatea în faţa legii implică şi egalitatea în faţa justiţiei,
respectiv că aceasta din urmă nu este altceva decât o
componentă a celei dintâi.
Art. 16 alin. 1 din Constituţia României prevede că
cetăţenii sunt egali în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără
privilegii, discriminări, iar în alineatul 2 se arată că „nimeni nu
este de lege".
Această idee este clar formulată însă în art. 124 din
Constituţie, text introdus prin Legea de revizuire a Constituţiei
din anul 2003. Potrivit acestui text: „Justiţia este unică,
imparţială şi egală pentru toţi". Acest text este reluat în art. 2
alin. (1) din Legea nr. 304/2004. Dispoziţiile alin. (2) din
Legea nr. 304/2004 concretizează, într-o manieră mult mai
semnificativă, principiul enunţat, statuând că: „Justiţia se
realizează în mod egal pentru toţi, fără deosebire de rasă,
naţionalitate origine etnică, limbă, religie, sex, orientare
sexuală, opinie, apartenenţă politică, avere, origine ori
condiţie socială sau de orice alte criterii discriminatorii".
Astfel toate persoanele au o vocaţie egală de a fi
judecate de aceleaşi instanţe judecătoreşti şi după aceleaşi
reguli de procedură, fără nici o discriminare. Oricare lintre

13
părţi trebuie să se bucure de aceleaşi drepturi3.
Pentru a fi respectat acest principiu este necesar să nu
existe privilegii de jurisdicţie. Egalitatea nu înseamnă unifor-
mitate, iar existenţa unor reguli speciale de procedură sau a
unor organe de jurisdicţie specializate, nu înseamnă nesocotirea
acestui principiu.
Anumite aspecte pot influenţa accesul la justiţie şi
poziţia în proces, deoarece derularea unui proces presupune
atât cheltuieli, cât şi cunoştinţe de specialitate, dar legiutorul a
preîntâmpinat această nevoie identificând căi de eliminare a
unor eventuale discrepanţe, cum ar fi reducerea, eşalonarea sau
amânarea plăţii taxelor de timbru, sau desemnarea în condiţiile
legii a unui apărător din oficiu, aşa cum dispune art. 74-81 cod
procedură civilă.

I.12. Dreptul la apărare

Garantarea dreptului la apărare a părţilor în tot cursul

procesului este o cerinţă de prim ordin într-un sistem procesual
care urmăreşte ca hotărârile pronunţate de instanţele judecăto-
reşti să exprime adevărul şi să fie conforme cu legea
Potrivit prevederilor art. 24 din Constituţie, dreptul la
apărare este garantat şi, în tot cursul procesului, părţile au
dreptul de a fi asistate de un avocat, ales sau numit din oficiu.
Dreptul la apărare este garantat şi prin modul de organizare
al instanţelor judecătoreşti, prin normele referitoare la asistenţa
judiciară.
Astfel de norme privesc:
 dreptul părţilor de a a lua la cunoştinţă de actele de la
dosar;
 dreptul părţilor de a cere recuzarea unui judecător sau
procuror;

3
dreptul la aceleaşi proceduri, aceleaşi probe, dreptul la aceleaşi apărări, la
aceleaşi căi de atac etc.

14
  dreptul de a pune concluzii cu privire la problemele ce
se ridică intr-o cauză;
 obligaţia organelor judiciare de a încunoştinţa pe
învinuit sau inculpat înainte de a i se lua prima
declaraţie, despre dreptul de a fi asistat de un apărător;
 obligaţia organelor judiciare de a lua măsuri pentru
asigurarea asistenţei juridice a învinuitului sau
inculpatului, când acesta nu are apărător ales;
 obligaţia organelor judiciare de a încunoştinţa pe
învinuit sau inculpat despre fapta pentru care este
învinuit şi încadrarea juridică a acesteia;
 obligaţia organelor judiciare de a administra probele
necesare în apărare.

I.13. Gratuitatea justiţiei

Principiul gratuităţii justiţiei nu-şi găseşte o consacrare

expresă la nivelul unor documente internaţionale importante şi,
adeseori, nici la nivelul legislaţiilor interne.
Cu toate acestea, jurisprudenţa Curţii Europene a
Drepturilor Omului a dedus acest principiu din dispoziţiile art.
6 din Convenţia europeană pentru apărarea drepturilor şi
libertăţilor fundamentale într-o cauză de dreptul familiei,
hotărând că deşi Convenţia nu conţine nici o clauză privind
asistenţa judiciară în materie civilă, art. 6 poate uneori să
oblige statul să recurgă la asistenţa unui membru al baroului
când aceasta se dovedeşte indispensabilă.
Instanţa este îndreptăţită să aprecieze asupra asistenţei
judiciare solicitate, încuviinţând-o în întregime sau numai în
parte. Aprecierea se face de către instanţă în funcţie de situaţia
materială a solicitantului, astfel cum dispune în mod expres şi art.
74-81 cod procedură civilă prin s-a reglementat neajunsul
numeroaselor cheltuieli (taxe de timbru, onorarii de avocat şi
expert, cheltuieli de deplasare etc.) pe care le presupune un

15
proces.
Cererea de asistenţă judiciară trebuie să îmbrace forma
scrisă, indiferent de gradul instanţei căreia i se adresează. Ea
trebuie să cuprindă precizări privitoare la pricina la care se
referă şi la starea materială a solicitantului. În toate cazurile,
cererea va fi însoţită de dovezi scrise cu privire la veniturile şi
sarcinile părţii solicitante.
Instanţa are dreptul de a dispune investigaţii mai ample
cu privire la temeinicia cererii de asistenţă judiciară. Ea poate
ordona din oficiu alte dovezi şi poate cere informaţii
autorităţilor locale cu privire la situaţia materială a solicitan-
tului. Cererea se soluţionează fără dezbateri contradictorii şi în
camera de consiliu. Instanţa se pronunţă printr-o încheiere.
Revocarea se poate dispune doar dacă partea adversă
prezintă „instanţei dovezi cu privire la starea adevărată a celui
căruia i s-a încuviinţat cererea", adică la o altă stare materială
decât cea invocată de solicitant.
O particularitate importantă a încheierii de încuviinţare
a asistenţei judiciare este aceea că ea nu este supusă nici unei
căi legale de atac.

I.14. Accesul liber la justiţie

Accesul liber la justiţie constituie un principiu

fundamental al organizării oricărui sistem judiciar democratic
fiind consacrat într-un număr important de documente
internaţionale, astfel că el prezintă semnificaţii deosebite şi
pentru dreptul procesual, dar şi pentru dreptul constituţional.
Principiul enunţat este consacrat chiar şi în art. 8 din
Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, potrivit acestui
text: „Orice persoană are dreptul să se adreseze în mod efectiv
instanţelor judiciare competente împotriva actelor care
violează drepturile fundamentale ce îi sunt recunoscute prin

16
constituţie sau prin lege".
Potrivit art. 6 alin. (1) din Convenţia pentru apărarea
drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale se statuează
că: „Orice persoană are dreptul la judecarea în mod public şi
într-un termen rezonabil a cauzei sale, de o instanţă
independentă şi imparţială, instituită de lege care va hotărî fie
asupra încălcării drepturilor şi obligaţiilor sale cu caracter
civil, fie asupra temeiniciei oricărei acuzaţii în materie penală
îndreptate împotriva sa"1
Dreptul de a accede la o instanţă judecătorească nu are
numai o valoare convenţională, ci reprezintă un drept
fundamental consacrat în cele mai recente legi fundamentale şi
în diferite alte acte normative.
În România accesul liber la justiţie îşi găseşte o
consacrare constituţională în art. 21 alin. (1) din legea funda-
mentală, text potrivit căruia: „Orice persoană se poate adresa
justiţiei pentru apărarea drepturilor, a libertăţilor şi a
intereselor sale legitime". „Nici o lege nu poate îngrădi
exercitarea acestui drept".
Tocmai de aceea se subliniază faptul că accesul la
justiţie este o garanţie fundamentală, o exigenţă a egalităţii
civile şi chiar „un principiu fundamental al dreptului unanim
recunoscut".
Accesul liber la justiţie implică în mod necesar şi unele
obligaţii importante în sarcina statului, toate destinate a garanta
acest esenţial principiu de drept. Statul este obligat să asigure
în mod efectiv şi liber accesul la un tribunal imparţial. Potrivit
art. 10 din Legea nr. 304/2004: „Toate persoanele au dreptul
la un proces echitabil şi la soluţionarea cauzelor într-un
termen rezonabil, de către o instanţă imparţială şi
independentă, consti-tuită potrivit legii".

17
 II. Chestiuni prealabile referitoare
la procedura judiciară

Procedura judiciară se desfăşoară în limba română.

Cetăţenii români aparţinând minorităţilor naţionale au dreptul
să se exprime în limba maternă, în faţa instanţelor de judecată,
în condiţiile legii. În cazul în care una sau mai multe părţi
solicită să se exprime în limba maternă, instanţa de judecată
trebuie să asigure, în mod gratuit, folosirea unui interpret sau
traducător autorizat.
În situaţia în care toate părţile solicită sau sunt de acord să
se exprime în limba maternă, instanţa de judecată trebuie să asi-
gure exercitarea acestui drept, precum şi buna administrare a
justiţiei, cu respectarea principiilor contradictorialităţii, oralităţii şi
publicităţii.
De reţinut însă că cererile şi actele procedurale se
întocmesc numai în limba română.
Şedinţele de judecată sunt publice, în afară de cazurile
prevăzute de lege. Pronunţarea hotărârilor se face în şedinţă
publică, cu excepţia cazurilor prevăzute de lege. Şedinţele se
înregistrează prin mijloace tehnice video sau audio ori se
consemnează prin stenografiere. Înregistrările sau stenogramele
se transcriu de îndată.
Grefierul sau specialistul în stenografie consemnează
toate afirmaţiile, întrebările şi susţinerile celor prezenţi,
inclusiv ale preşedintelui completului de judecată.
La cerere şi contra unei taxe de timbru, părţile pot primi
o copie a transcrierii înregistrărilor, stenogramelor sau notelor
grefierului.

Reguli comune desfăşurării activităţii instanţelor:

- Repartizarea cauzelor pe complete de judecată se face în
mod aleatoriu, în sistem informatizat;
- Cauzele repartizate unui complet de judecată nu pot fi

18
 trecute altui complet decât în condiţiile prevăzute de lege;
- Cauzele date, potrivit legii, în competenţa de primă instanţă
a judecătoriei, tribunalului şi curţii de apel se judecă în
complet format dintr-un judecător, cu excepţia cauzelor
privind conflictele de muncă şi de asigurări sociale;
- Apelurile se judecă în complet format din 2 judecători, iar
recursurile, în complet format din 3 judecători, cu excepţia
cazurilor în care legea prevede altfel;
- În cazul completului format din 2 judecători, dacă aceştia
nu ajung la un acord asupra hotărârii ce urmează a se
pronunţa, procesul se judecă din nou în complet de
divergenţă, în condiţiile legii;
- Completul de divergenţă se constituie prin includerea, în
completul de judecată, a preşedintelui sau a
vicepreşedintelui instanţei, a preşedintelui de secţie ori a
judecătorului din planificarea de permanenţă;
- Completul pentru soluţionarea în primă instanţă a cauzelor
privind conflictele de muncă şi asigurări sociale se
constituie din 2 judecători şi 2 asistenţi judiciari. Asistenţii
judiciari participă la deliberări cu vot consultativ şi
semnează hotărârile pronunţate. Opinia acestora se
consemnează în hotărâre, iar opinia separată se motivează.4

III. Organizarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie,

curţilor de apel, a tribunalelor, a tribunalelor
specializate şi a judecătoriilor

Justiţia se înfăptuieşte în numele legii, este unică,

imparţială şi egală pentru toţi.

4
În cazul în care judecătorii care intră în compunerea completului de
judecată nu ajung la un acord asupra hotărârii ce urmează a se pronunţa,
procesul se judecă din nou în complet de divergenţă.

19
 Justiţia se realizează prin următoarele instanţe
judecătoreşti:
   a) Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie;
   b) curţi de apel;
   c) tribunale;
   d) tribunale specializate;
   e) instanţe militare;
   f) judecătorii.
  
Competenţa organelor judiciare şi procedura judiciară
fiind stabilite de lege.
Parchetele funcţionează pe lângă instanţele de judecată,
conduc şi supraveghează activitatea de cercetare penală a
poliţiei judiciare, în condiţiile legii.
Ministerul Justiţiei are exclusiv rolul de a asigura buna
organizare şi administrare a justiţiei ca serviciu public.

III.1.  Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie

III.1.1. Organizarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

În România funcţionează o singură instanţă supremă,

denumită Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, cu personalitate
juridică şi cu sediul în capitala ţării ce asigură interpretarea şi
aplicarea unitară a legii de către celelalte instanţe judecătoreşti,
potrivit competenţei sale.
  Preşedintele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie are
calitatea de ordonator principal de credite al fondurilor primate
de la bugetul de stat.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie este condusa de un
preşedinte, un vicepreşedinte, 4 preşedinţi de secţii şi
judecători.

20
    Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie este organizată în 4
secţii - Secţia I civilă, Secţia a II-a civilă, Secţia penală şi
Secţia de contencios administrativ şi fiscal, 4 complete de 5
judecători şi Secţiile Unite, cu competenţă proprie.
    Prin exceptie la începutul fiecărui an, Colegiul de
conducere al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, la propunerea
preşedintelui sau a vicepreşedintelui acesteia, poate aproba
înfiinţarea de complete specializate în cadrul secţiilor Înaltei
Curţi de Casaţie şi Justiţie, în funcţie de numărul şi natura
cauzelor, de volumul de activitate al fiecărei secţii, precum şi
de specializarea judecătorilor şi necesitatea valorificării
experienţei profesionale a acestora.
În cadrul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie funcţionează
magistraţi-asistenţi, stabiliţi prin statul de funcţii.
   Alaturi de cele de mai sus, Înalta Curte de Casaţie şi
Justiţie cuprinde în structura sa Cancelaria, direcţii, servicii şi
birouri, cu personalul stabilit prin statul de funcţii.

  III.1.2. Competenţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

    Secţia I civilă, Secţia a II-a civilă, Secţia penală şi

Secţia de contencios administrativ şi fiscal ale Înaltei Curţi de
Casaţie şi Justiţie judecă recursurile împotriva hotărârilor
pronunţate de curţile de apel şi a altor hotărâri, în cazurile
prevăzute de lege.
     
 Secţia penală a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie
judecă:
   a) în primă instanţă, procesele şi cererile date prin lege în
competenţa de primă instanţă a Înaltei Curţi de Casaţie şi
Justiţie;
   b) recursurile, în condiţiile prevăzute de lege.

21
Secţiile Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în raport cu
competenţa fiecăreia, soluţionează:
   a) cererile de strămutare, pentru motivele prevăzute în
codurile de procedură;
   b) conflictele de competenţă, în cazurile prevăzute de lege;
   c) orice alte cereri prevăzute de lege.
    Secţiile Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie soluţionează
de asemena şi recursurile declarate împotriva hotărârilor
nedefinitive sau a actelor judecătoreşti, de orice natură, care nu
pot fi atacate pe nici o altă cale, iar cursul judecăţii a fost
întrerupt în faţa curţilor de apel.
    Completele de 5 judecători soluţionează recursurile şi
cererile în cauzele judecate în primă instanţă de Secţia penală a
Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi judecă şi alte cauze date în
competenţa lor prin lege, precum şi ca instanţă disciplinară.
    Completul de 5 judecători examinează admisibilitatea
recursului în camera de consiliu, fără citarea părţilor. În cazul
în care constată că cererea de recurs este formulată împotriva
unei hotărâri care nu este supusă niciunei căi de atac, a unei
încheieri care nu se atacă decât odată cu fondul, a unei hotărâri
pronunţate în recurs sau în contestaţie în anulare, dispune, prin
încheiere, respingerea cererii ca inadmisibilă.

   Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie se constituie în

Secţii Unite pentru:
   a) soluţionarea, în condiţiile legii a sesizărilor privind
schimbarea jurisprudenţei Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie;
   b) sesizarea Curţii Constituţionale pentru controlul
constituţionalităţii legilor înainte de promulgare.
 
Dacă o secţie a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie
consideră că este necesar să revină asupra propriei
jurisprudenţe, întrerupe judecata şi sesizează Secţiile Unite ale
Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, care judecă cu citarea

22
părţilor din dosarul a cărui judecată a fost întreruptă. După ce
Secţiile Unite s-au pronunţat asupra sesizării privind
schimbarea jurisprudenţei, judecata continuă.
  La sfârşitul fiecărui an, Înalta Curte de Casaţie şi
Justiţie, în Secţii Unite, stabileşte cazurile în care este necesară
îmbunătăţirea legislaţiei şi le comunică ministrului justiţiei.
Preşedintele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie poate încuviinţa
ca judecătorii să se informeze la sediul instanţelor asupra
aspectelor privind aplicarea corectă şi unitară a legii, făcând
cunoscută jurisprudenţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, şi să
constate situaţii care justifică propuneri de îmbunătăţire a
legislaţiei.

III.1.3.  Conducerea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

    Conducerea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie se

exercită de preşedinte, vicepreşedinte şi colegiul de conducere.
Preşedintele reprezintă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în
relaţiile interne şi internaţionale. Acesta împreună cu
vicepreşedintele şi 9 judecători, aleşi pe o perioadă de 3 ani în
adunarea generală a judecătorilor, cu reprezentarea fiecărei
secţii, constituie Colegiul de conducere al Înaltei Curţi de
Casaţie şi Justiţie. Când se dezbat probleme economico-
financiare şi administrative, la şedinţele colegiului de
conducere participă managerul economic al Înaltei Curţi de
Casaţie şi Justiţie, care are vot consultativ. La şedinţele
colegiilor de conducere pot participa şi preşedinţii de secţii.

Colegiul de conducere al Înaltei Curţi de Casaţie şi

Justiţie are următoarele atribuţii:

23
   a) aprobă Regulamentul privind organizarea şi funcţionarea
administrativă, precum şi statele de funcţii şi de personal ale
Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie;
   b) propune Consiliului Superior al Magistraturii judecătorii
care vor face parte din comisiile de concurs pentru promovarea
în funcţia de judecător la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie;    
   c) propune Consiliului Superior al Magistraturii numirea,
promovarea, transferul, suspendarea şi încetarea din funcţie a
magistraţilor-asistenţi;
   d) organizează şi supraveghează rezolvarea petiţiilor, în
condiţiile legii;
   e) propune proiectul de buget al Înaltei Curţi de Casaţie şi
Justiţie;
   f) exercită alte atribuţii prevăzute în Regulamentul privind
organizarea şi funcţionarea administrativă a Înaltei Curţi de
Casaţie şi Justiţie.

Colegiul de conducere al Înaltei Curţi de Casaţie şi

Justiţie este prezidat de către preşedinte, iar în lipsa acestuia, de
către vicepreşedinte; se întruneşte trimestrial sau ori de câte ori
este necesar, la convocarea preşedintelui Înaltei Curţi de
Casaţie şi Justiţie sau la solicitarea a cel puţin 3 dintre membrii
săi. Hotărârile Colegiului se adoptă cu votul majorităţii
membrilor săi.
 
Adunarea generală a judecătorilor Înaltei Curţi de
Casaţie şi Justiţie se întruneşte pentru:
   a) aprobarea raportului anual de activitate, care se dă
publicităţii;
   b) aprobarea bugetului Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, cu
avizul consultativ al Ministerului Finanţelor Publice;
   c) alegerea celor 2 membri pentru Consiliul Superior al
Magistraturii, în condiţiile legii.

24
    
III.1.4  Completele de judecată ale Înaltei Curţi de Casaţie şi
Justiţie

Completele de judecată se compun din 3 judecători ai

aceleiaşi secţii.
Dacă numărul de judecători necesar formării
completului de judecată nu se poate asigura, acesta se
constituie cu judecători de la celelalte secţii, desemnaţi de către
preşedintele sau vicepreşedintele Înaltei Curţi de Casaţie şi
Justiţie.
La începutul fiecărui an, în materie penală se stabilesc
două complete de 5 judecători formate numai din judecători din
cadrul Secţiei penale a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie; în
alte materii se stabilesc complete de 5 judecători.
În compunerea completelor arătate mai sus intră, de
regulă, judecători specializaţi, în funcţie de natura cauzei.
Colegiul de conducere al Înaltei Curţi de Casaţie şi
Justiţie aprobă compunerea completelor de 5 judecători.
Judecătorii care fac parte din aceste complete sunt desemnaţi
de preşedintele sau, în lipsa acestuia, de vicepreşedintele Înaltei
Curţi de Casaţie şi Justiţie. Schimbarea membrilor completelor
se face în mod excepţional, pe baza criteriilor obiective
stabilite de Regulamentul privind organizarea şi funcţionarea
administrativă a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Completul de 5 judecători este prezidat de preşedintele
sau vicepreşedintele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie. În lipsa
acestora, completul poate fi prezidat de un preşedinte de secţie
desemnat în acest scop de preşedintele sau, în lipsa acestuia, de
vicepreşedintele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Cauzele care intră în competenţa completelor mai sus
menţionate sunt repartizate aleatoriu în sistem informatizat.
   Preşedintele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie sau, în
lipsa acestuia, vicepreşedintele prezidează Secţiile Unite,

25
Completul de 5 judecători, iar în cadrul secţiilor orice complet,
când participă la judecată.
Preşedinţii de secţii pot prezida orice complet de
judecată din cadrul secţiei, iar ceilalţi judecători prezidează
prin rotaţie.
În cazul în care Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie judecă
în Secţii Unite, la judecată trebuie să ia parte cel puţin două
treimi din numărul judecătorilor în funcţie. Decizia poate fi
luată numai cu majoritatea voturilor celor prezenţi.
 
 III.2. Curţile de apel

Curţile de apel sunt instanţe cu personalitate juridică, în

circumscripţia cărora funcţionează mai multe tribunale şi
tribunale specializate, potrivit anexei nr. 1 care face parte
integrantă din lege.
În cadrul curţilor de apel funcţionează secţii sau, după
caz, complete specializate pentru cauze civile, cauze penale,
cauze cu minori şi de familie, cauze de contencios
administrativ şi fiscal, cauze privind conflicte de muncă şi
asigurări sociale, societăţi comerciale, registrul comerţului,
insolvenţă, concurenţă neloială sau pentru alte materii, precum
şi, în raport cu natura şi numărul cauzelor, secţii maritime şi
fluviale.
    Secţiile şi completele specializate ale curţilor de apel şi
ale instanţelor din circumscripţia acestora se înfiinţează, la
propunerea colegiilor de conducere ale fiecărei instanţe, prin
hotărâre a Consiliului Superior al Magistraturii, iar componenţa
lor se stabileşte tot de colegiul de conducere al instanţei, dar în
raport cu volumul de activitate, ţinându-se seama de
specializarea judecătorului.
În raport cu volumul de activitate, cu natura şi
complexitatea cauzelor deduse judecăţii, pentru curţile de apel,
tribunale şi judecătorii se pot înfiinţa sedii secundare cu

26
activitate permanentă în alte localităţi din judeţ sau în
municipiul Bucureşti.
Tot în raport de volumul de activitate şi de
complexitatea cauzelor, la curţile de apel, tribunale şi tribunale
specializate, preşedintele poate fi ajutat de 1-2 vicepreşedinţi,
iar la judecătorii, preşedintele poate fi ajutat de un
vicepreşedinte. La Curtea de Apel Bucureşti şi la Tribunalul
Bucureşti, preşedintele poate fi ajutat de 1-3 vicepreşedinţi.

III.3. Tribunalele şi tribunalele specializate

Tribunalele sunt instanţe cu personalitate juridică,

organizate la nivelul fiecărui judeţ şi al municipiului Bucureşti,
şi au, de regulă, sediul în municipiul reşedinţă de judeţ.
În circumscripţia fiecărui tribunal sunt cuprinse toate
judecătoriile din judeţ sau, după caz, din municipiul Bucureşti.
În cadrul tribunalelor funcţionează secţii sau, după caz,
complete specializate pentru cauze civile, cauze penale, cauze
cu minori şi de familie, cauze de contencios administrativ şi
fiscal, cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale,
societăţi comerciale, registrul comerţului, insolvenţă,
concurenţă neloială sau pentru alte materii, precum şi, în raport
cu natura şi numărul cauzelor, secţii maritime şi fluviale.
În domeniile arătate mai sus se pot înfiinţa tribunale
specializate.
Tribunalele specializate sunt instanţe fără personalitate
juridică, care pot funcţiona la nivelul judeţelor şi al
municipiului Bucureşti şi au, de regulă, sediul în municipiul
reşedinţă de judeţ. Acestea preiau cauzele de competenţa
tribunalului în domeniile în care se înfiinţează.

27
 III.4..  Instanţele militare

Instanţele militare au, fiecare, statut de unitate militară,

cu indicativ propriu. Instanţe militare sunt:
   a) Tribunalele militare;
   b) Tribunalul Militar Teritorial Bucureşti;
   c) Curtea Militară de Apel Bucureşti.

Instanţele militare judecă la sediul acestora. Pentru

motive temeinice, instanţa poate dispune ca judecata să se
desfăşoare în alt loc. Acestea pot judeca şi pe teritoriul altor
state, militari români, membri ai unei forţe multinaţionale, în
condiţiile în care, potrivit unei convenţii internaţionale, pe
teritoriul statului primitor poate fi exercitată jurisdicţia română.
La şedinţele de judecată, judecătorii şi procurorii
militari sunt obligaţi să poarte uniforma militară.
    Când inculpatul este militar activ, preşedintele
completului de judecată, precum şi procurorul care participă la
judecarea cauzei trebuie să facă parte cel puţin din aceeaşi
categorie de grade, când gradul procurorului nu face parte din
aceeaşi categorie cu gradul învinuitului sau inculpatului, acesta
va fi asistat de un alt procuror cu grad din categoria
corespunzătoare, numit de conducătorul parchetului la care este
înregistrată cauza.
Tribunale militare funcţionează în municipiile
Bucureşti, Cluj-Napoca, Iaşi şi Timişoara. Acestea judecă
procesele şi cererile date prin lege în competenţa lor.
Tribunalul militar este condus de un preşedinte ajutat de
un vicepreşedinte, iar potrivit dispoziţiile art. 49-51 din Legea
nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii,
colegiile de conducere sunt formate din preşedinte şi doi
judecători.

28
 În municipiul Bucureşti funcţionează Tribunalul Militar
Teritorial Bucureşti. Acesta este condus de un preşedinte ajutat
de un vicepreşedinte
Curtea Militară de Apel funcţionează în municipiul
Bucureşti, ca instanţă unică, cu personalitate juridică, fiind de
asemenea condusă de un preşedinte ajutat de un vicepreşedinte.

III.5. Judecătoriile

Judecătoriile sunt instanţe fără personalitate juridică,

organizate în judeţe şi în sectoarele municipiului Bucureşti,
potrivit anexei nr. 1.
Localităţile care fac parte din circumscripţiile
judecătoriilor din fiecare judeţ se stabilesc prin hotărâre a
Guvernului, la propunerea ministrului justiţiei, cu avizul
Consiliului Superior al Magistraturii. În cadrul judecătoriilor,
în raport cu natura şi numărul cauzelor, se pot înfiinţa secţii sau
complete specializate.
În cadrul judecătoriilor se vor organiza secţii sau
complete specializate pentru minori şi familie. Acestea, precum
şi tribunalele specializate pentru minori şi familie judecă atât
infracţiunile săvârşite de minori, cât şi infracţiunile săvârşite
asupra minorilor.
Când în aceeaşi cauză sunt mai mulţi inculpaţi, unii
minori şi alţii majori, şi nu este posibilă disjungerea,
competenţa aparţine tribunalului specializat pentru minori şi
familie. Dispoziţiile Codului de procedură penală se vor aplica
în mod corespunzător.
În mod excepţional, în situaţia în care în cadrul unei
secţii nu se poate constitui un complet de judecată, colegiul de
conducere al instanţei poate dispune participarea unor
judecători de la alte secţii.

29
    Fiecare instanţă judecătorească este condusă de un
preşedinte care exercită atribuţiile manageriale în scopul
organizării eficiente a activităţii acesteia:
a) Preşedinţii curţilor de apel şi ai tribunalelor exercită,
de asemenea, atribuţii de coordonare şi control ale administrării
instanţei unde funcţionează, precum şi ale instanţelor din
circumscripţie.
b) Preşedinţii judecătoriilor şi ai tribunalelor
specializate exercită şi atribuţii de administrare a instanţei.
c) Preşedinţii curţilor de apel au calitatea de ordonator
secundar de credite, iar preşedinţii tribunalelor au calitatea de
ordonator terţiar de credite.

Preşedinţii şi vicepreşedinţii instanţelor judecătoreşti

iau măsuri pentru organizarea şi buna funcţionare a instanţelor
pe care le conduc şi, după caz, a instanţelor din circumscripţiile
acestora, asigură şi verifică respectarea obligaţiilor statutare şi
a regulamentelor de către judecători şi personalul auxiliar de
specialitate. Verificările efectuate personal de preşedinţi sau
vicepreşedinţi ori prin judecători anume desemnaţi trebuie să
respecte principiile independenţei judecătorilor şi supunerii lor
numai legii, precum şi autoritatea de lucru judecat.
Atribuţiile date prin lege sau prin regulament în
competenţa preşedinţilor sau a vicepreşedinţilor de instanţe nu
pot fi delegate colegiilor de conducere.
Preşedinţii instanţelor desemnează judecătorii care
urmează să îndeplinească, potrivit legii, şi alte atribuţii decât
cele privind activitatea de judecată.
Secţiile instanţelor judecătoreşti sunt conduse de câte
un preşedinte de secţie.
    În cadrul fiecărei instanţe judecătoreşti funcţionează un
colegiu de conducere, care hotărăşte cu privire la problemele
generale de conducere ale instanţei şi îndeplineşte atribuţiile
mai sus menţionate.

30
 Colegiile de conducere sunt formate dintr-un număr
impar de membri şi au următoarea componenţă:
   a) la curţile de apel şi tribunale: preşedintele şi 6 judecători,
aleşi pe o perioadă de 3 ani în adunarea generală a
judecătorilor;
   b) la tribunale specializate şi judecătorii: preşedintele şi 2 sau
4 judecători, aleşi pe o perioadă de 3 ani în adunarea generală a
judecătorilor.

În cazul în care la judecătorii şi tribunale specializate

numărul judecătorilor este mai mic de 3, atribuţiile colegiului
de conducere se exercită de preşedinte.
Hotărârile colegiului de conducere se adoptă cu votul
majorităţii membrilor săi.
La şedinţele colegiilor de conducere pot participa şi
preşedinţii de secţii. La curţile de apel şi tribunale, când
colegiul de conducere dezbate probleme economico-financiare
sau administrative, la şedinţele acestuia participă şi managerul
economic al instanţei, cu vot consultativ.
În funcţie de problemele supuse dezbaterii, la şedinţele
colegiilor de conducere ale curţilor de apel, ale tribunalelor şi
tribunalelor specializate pot fi invitaţi şi judecători de la alte
instanţe, care nu au drept de vot.
Adunările generale au dreptul de a revoca membrii aleşi
ai colegiilor de conducere, în cazul exercitării
necorespunzătoare a atribuţiilor prevăzute de lege. Adunările
generale ale judecătorilor se organizează anual sau ori de câte
ori este necesar, la instanţele judecătoreşti.
   
Adunările generale ale judecătorilor se convoacă astfel:
   a) adunarea generală a curţii de apel şi adunarea generală a
judecătorilor din circumscripţia acesteia - de preşedintele curţii
de apel;

31
   b) adunarea generală a tribunalului şi adunarea generală a
judecătorilor din circumscripţia acestuia - de preşedintele
tribunalului;
   c) adunarea generală a tribunalului specializat - de
preşedintele acestuia;
   d) adunarea generală a judecătorilor - de preşedintele
judecătoriei.

Adunările generale ale judecătorilor se convoacă şi la

solicitarea unei treimi din numărul judecătorilor care fac parte
din aceasta, însă pot fi convocate şi de către Plenul Consiliului
Superior al Magistraturii sau colegiul de conducere al instanţei.

Adunările generale ale judecătorilor au următoarele

atribuţii:
   a) dezbat activitatea anuală desfăşurată de instanţe;
   b) aleg, în condiţiile legii, membrii Consiliului Superior al
Magistraturii;
   c) dezbat probleme de drept;
   d) analizează proiecte de acte normative, la solicitarea
ministrului justiţiei sau a Consiliului Superior al Magistraturii;
   e) formulează puncte de vedere la solicitarea Consiliului
Superior al Magistraturii;
   f) aleg şi revocă membrii colegiilor de conducere;
   g) iniţiază procedura de revocare a membrilor Consiliului
Superior al Magistraturii, în condiţiile prevăzute de Legea nr.
317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii;
   h) îndeplinesc alte atribuţii prevăzute de lege sau regulament.
   

    Colegiile de conducere stabilesc compunerea

completelor de judecată la începutul anului, urmărind
asigurarea continuităţii completului. Schimbarea membrilor
completelor se face în mod excepţional, pe baza criteriilor

32
obiective stabilite de Regulamentul de ordine interioară a
instanţelor judecătoreşti astfel:
a) Completul de judecată este prezidat, prin rotaţie,
de unul dintre membrii acestuia.
b) Repartizarea cauzelor pe complete de judecată
se face în mod aleatoriu, în sistem informatizat.
c) Cauzele repartizate unui complet de judecată nu
pot fi trecute altui complet decât în condiţiile prevăzute de
lege.
d) Cauzele date, potrivit legii, în competenţa de
primă instanţă a judecătoriei, tribunalului şi curţii de apel se
judecă în complet format dintr-un judecător, cu excepţia
cauzelor privind conflictele de muncă şi de asigurări sociale.
e) Apelurile se judecă în complet format din 2
judecători, iar recursurile, în complet format din 3 judecători,
cu excepţia cazurilor în care legea prevede altfel.
f) În cazul completului format din 2 judecători,
dacă aceştia nu ajung la un acord asupra hotărârii ce urmează a
se pronunţa, procesul se judecă din nou în complet de
divergenţă, în condiţiile legii.
g) Completul de divergenţă se constituie prin
includerea, în completul de judecată, a preşedintelui sau a
vicepreşedintelui instanţei, a preşedintelui de secţie ori a
judecătorului din planificarea de permanenţă.
 
Completul pentru soluţionarea în primă instanţă a
cauzelor privind conflictele de muncă şi asigurări sociale se
constituie dintr-un judecător şi 2 asistenţi judiciari.
Asistenţii judiciari participă la deliberări cu vot
consultativ şi semnează hotărârile pronunţate. Opinia acestora
se consemnează în hotărâre, iar opinia separată se motivează.

33
 IV.  Ministerul Public

Potrivit Constituţiei României, în activitatea judiciară,

Ministerul Public reprezintă interesele generale ale societăţii şi
apără ordinea de drept, precum şi drepturile şi libertăţile
cetăţenilor.
Natura juridică a Ministerului Public a fost obiectul
unor permanente controverse. Opiniile exprimate în literatura
de specialitate au oscilat între a încadra Ministerul Public în
categoria organismelor care exercită puterea judecătorească şi a
plasa această autoritate în zona executivului. Prima opinie se
întemeiază pe aşezarea topografică a instituţiei în Constituţie,
în capitolul denumit ,,Autoritatea judecătorească”. Această
opinie nu poate fi acceptată, deoarece potrivit Constituţiei
procurorii îşi desfăşoară activitatea sub autoritatea ministrului
justiţiei, ceea ce face incompatibilă instituţia cu atributele
necesare pentru înfăptuirea justiţiei, adică independenţa totală
de orice putere a statului. În plus, plasarea Ministerului Public
între organismele care exercită puterea judecătorească ar fi
contrară dispoziţiilor constituţionale potrivit cărora ,,puterea
judecătorească se exercită de Înalta Curte de Casaţie şi
Justiţieşi de celelalte instanţe judecătoreşti stabilite de lege”.
În realitate, rolul Ministerului Public este în strânsă
conexiune cu activitatea de înfăptuire a justitiei în cauze penale
şi civile, dar procurorii nu au aptitudinea de a soluţiona
conflicte ivite în viaţa socială, aceasta atribuţie revenind
exclusiv instanţelor judecătoreşti.
Ministerul Public îşi desfăşoară activitatea prin
procurori constituiţi în parchete.
Conform dispoziţiilor art.131 din Constituţie, procurorii
îşi desfăşoară activitatea potrivit principiului legalităţii,
imparţialităţii şi al controlului ierarhic sub autoritatea
ministrului justiţiei. Aceasta nu înseamnă că Ministerul Public

34
este subordonat ministrului justiţiei.
Cu alte cuvinte se încearcă înlăturarea temerii unui
minister public cu totul supus puterii executive, o armă grea în
mâinile unui guvern.
Se apreciază că autoritatea ministrului justiţiei nu are în
legislaţia noastră sensul unei subordonări ierarhice, ci acela al
unei relaţii administrative, similară cu relaţia existentă între
ministrul justiţiei şi instanţele judecătoreşti.
Pe cale de consecinţă Ministerul Public nu se află sub
autoritatea ori subordonarea Ministerului Justiţiei, procurorul
nu poate primi ordine de la direcţiile, serviciile sau funcţionarii
acestui minister. Modalităţile prin care ministrul justiţiei îşi
exercită autoritatea asupra Ministerului Public au fost stabilite
prin Legea 304/2004 pentru organizarea judecătorească, aceste
atribuţii sunt expresia autorităţii ministrului justiţiei, fără a
avea însă  semnificaţia unei subordonări.
            Potrivit art.235 şi 262 din Codul de procedură penală,
procurorul este singurul îndrituit să dispună asupra acţiunii
penale şi în legătură cu sesizarea instanţelor judecătoreşti.
În legătură cu participarea procurorului la judecarea
cauzelor, posibilităţile de control sunt total eliminate de
prevederile art.64 alin.2 din Legea 304/2004 care prevăd că
procurorul este liber să prezinte în instanţă concluziile pe care
le consideră întemeiate potrivit legii, ţinând seama de probele
administrate în cauză.
De asemenea, Ministerul Public nu se află subordonat
nici din punct de vedere financiar sau organizatoric
Ministerului Justiţiei, având personalitate juridică proprie şi
fiind ordonator principal de credite.

Parchetele sunt independente şi faţă de instanţele

judecătoreşti.
Instanţele nu au dreptul să-şi modifice actele de sesizare
şi nici să facă aprecieri orale sau în motivarea hotărârilor

35
asupra valorii acţiunii procurorilor.
De asemenea, preşedintele completului de judecată nu
are dreptul să refuze cuvântul procurorului şi nici să-l retragă.
             Procurorul este titularul acţiunii penale, dar misiunea
de a descoperi infracţiuni şi de a-i identifica pe autorii acestora
revine poliţiei. Conform art. 218 din Codul de procedură
penală, procurorul conduce şi controlează activitatea de
cercetare penală a poliţiei şi a altor organe şi supraveghează ca
actele de urmărire penală să fie efectuate cu respectarea
dispoziţiilor legale. Organele de cercetare penală sunt obligate
să încunoştinţeze de îndată pe procuror despre infracţiunile de
care au luat cunoştinţă.

 IV.1. Organizarea Ministerului Public

IV.1.1.  Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi

Justiţie

Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie

coordonează activitatea parchetelor din subordine, îndeplineşte
atribuţiile prevăzute de lege, are personalitate juridică,
gestionează bugetul Ministerului Public şi este condus de
procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de
Casaţie şi Justiţie, ajutat de un prim-adjunct şi un adjunct.
    Procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta
Curte de Casaţie şi Justiţie este ordonator principal de credite,
iar în activitatea sa, este ajutat de 3 consilieri.
   Procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta
Curte de Casaţie şi Justiţie reprezintă Ministerul Public în
relaţiile cu celelalte autorităţi publice şi cu orice persoane
juridice sau fizice, din ţară sau din străinătate, exercită, direct
sau prin procurori anume desemnaţi, controlul asupra tuturor
parchetelor, participă la şedinţele Înaltei Curţi de Casaţie şi
Justiţie în Secţii Unite, precum şi la orice complet al acesteia,

36
când consideră necesar. În cazul imposibilităţii de participare,
procurorul general deleagă pe prim-adjunctul sau pe adjunctul
său ori pe un alt procuror pentru a participa, în locul său, la
şedinţele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
    Procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta
Curte de Casaţie şi Justiţie desemnează, dintre procurorii
acestui parchet, pe procurorii care participă la şedinţele Curţii
Constituţionale, în cazurile prevăzute de lege.
Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie
are în structură secţii conduse de procurori şefi, care pot fi
ajutaţi de adjuncţi. În cadrul secţiilor pot funcţiona servicii şi
birouri conduse de procurori şefi. Tot în cadrul Parchetului de
pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie funcţionează
Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate
Organizată şi Terorism, ca structură specializată în combaterea
criminalităţii organizate şi terorismului.
Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate
Organizată şi Terorism se încadrează cu procurori numiţi prin
ordin al procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta
Curte de Casaţie şi Justiţie, cu avizul Consiliului Superior al
Magistraturii, în limita posturilor prevăzute în statul de funcţii,
aprobat potrivit legii.
Pentru a fi numiţi în cadrul Direcţiei de Investigare a
Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism
procurorii trebuie să aibă o bună pregătire profesională, o
conduită morală ireproşabilă, o vechime de cel puţin 6 ani în
funcţia de procuror sau judecător şi să fi fost declaraţi admişi în
urma interviului organizat de comisia constituită în acest scop.
La interviu poate participa orice procuror care
îndeplineşte condiţiile mai sus menţionate. Interviul constă în
verificarea pregătirii profesionale, a capacităţii de a lua decizii
şi de a-şi asuma răspunderea, rezistenţei la stres, precum şi
altor calităţi specifice.

37
 La evaluarea candidaţilor, vor fi avute în vedere şi
activitatea desfăşurată de procurori, cunoaşterea unei limbi
străine şi cunoştinţele de operare pe calculator.
Comisia constituită în vederea organizării interviului
este numită prin ordin al procurorului general al Parchetului de
pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, şi este formată din 3
procurori din cadrul Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de
Criminalitate Organizată şi Terorism. Din comisie pot face
parte şi specialişti în psihologie, resurse umane şi alte domenii.
Procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta
Curte de Casaţie şi Justiţie evaluează, anual, rezultatele
obţinute de procurorii Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor
de Criminalitate Organizată şi Terorism. Procurorii numiţi în
cadrul Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate
Organizată şi Terorism pot fi revocaţi prin ordin al
procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de
Casaţie şi Justiţie, cu avizul Consiliului Superior al
Magistraturii, în cazul exercitării necorespunzătoare a
atribuţiilor specifice funcţiei sau în cazul aplicării unei
sancţiuni disciplinare.
La data încetării activităţii în cadrul Direcţiei de
Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi
Terorism procurorul revine la parchetul de unde provine sau la
alt parchet unde are dreptul să funcţioneze potrivit legii. De la
data revenirii la parchetul de unde provin sau la alt parchet
unde au dreptul să funcţioneze potrivit legii, procurorii care au
activat în cadrul Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de
Criminalitate Organizată şi Terorism îşi redobândesc gradul
profesional de execuţie şi salarizarea corespunzătoare acestuia
avute anterior sau pe cele dobândite ca urmare a promovării, în
condiţiile legii, în timpul desfăşurării activităţii în cadrul
acestei direcţiei.
Atribuţiile, competenţa, structura, organizarea şi
funcţionarea Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de

38
Criminalitate Organizată şi Terorism sunt stabilite prin lege
specială. În exercitarea atribuţiilor ce-i revin, procurorul
general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi
Justiţie emite ordine cu caracter intern.
   În cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de
Casaţie şi Justiţie funcţionează colegiul de conducere, care
hotărăşte asupra problemelor generale de conducere ale
Ministerului Public; acesta din urmă este constituit din
procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de
Casaţie şi Justiţie, prim-adjunctul, şi 5 procurori aleşi în
adunarea generală a procurorilor.
Adunarea generală a procurorilor Parchetului de pe
lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie se convoacă de către
procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de
Casaţie şi Justiţie, anual sau ori de câte ori este necesar.
Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie
elaborează anual un raport privind activitatea desfăşurată, pe
care îl prezintă Consiliului Superior al Magistraturii şi
ministrului justiţiei, nu mai târziu de luna februarie a anului
următor. Ministrul justiţiei va prezenta Parlamentului
concluziile asupra raportului de activitate a Parchetului de pe
lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

IV.1.2. Parchetele de pe lângă curţile de apel, tribunale,

tribunale pentru minori şi familie şi judecătorii

 Pe lângă fiecare curte de apel, tribunal, tribunal pentru

minori şi familie şi judecătorie funcţionează un parchet.
    Parchetele au sediul în localităţile în care îşi au sediul
instanţele pe lângă care funcţionează şi au aceeaşi
circumscripţie cu acestea.

Au personalitate juridică:
- Parchetele de pe lângă curţile de apel

39
 - Parchetele de pe lângă tribunal

Nu au personalitate juridică:
- Parchetele de pe lângă tribunalele pentru minori şi
familie
- Parchetele de pe lângă judecătorii  

Parchetele de pe lângă curţile de apel şi tribunale au în

structură secţii, în cadrul cărora pot funcţiona servicii şi
birouri. Parchetele de pe lângă curţile de apel au în structură şi
câte o secţie pentru minori şi familie.
În raport cu natura şi numărul cauzelor, în cadrul
parchetelor de pe lângă judecătorii pot funcţiona secţii
maritime şi fluviale.
Birourile, serviciile ori alte compartimente de
specialitate din cadrul parchetelor se stabilesc de către
procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de
Casaţie şi Justiţie, cu avizul ministrului justiţiei.
  În localităţile unde funcţionează sediile secundare ale
tribunalelor şi judecătoriilor se înfiinţează sedii secundare ale
parchetelor, cu activitate permanentă, având aceeaşi
circumscripţie cu sediile secundare ale instanţelor pe lângă care
funcţionează.
  Parchetele de pe lângă curţile de apel sunt conduse de
procurori generali, iar parchetele de pe lângă tribunale,
tribunale pentru minori şi familie şi judecătorii sunt conduse de
prim-procurori.
Procurorii generali ai parchetelor de pe lângă curţile de
apel şi prim-procurorii parchetelor de pe lângă tribunale
exercită şi atribuţii de coordonare şi control al administrării
parchetului unde funcţionează, precum şi al parchetelor din
circumscripţie.

40
  Prim-procurorii parchetelor de pe lângă tribunalele
pentru minori şi prim-procurorii parchetelor de pe lângă
judecătorii exercită şi atribuţii de administrare a parchetului.
Procurorii generali ai parchetelor de pe lângă curţile de
apel au calitatea de ordonatori secundari de credite, iar prim-
procurorii parchetelor de pe lângă tribunale au calitatea de
ordonatori terţiari de credite.
  În funcţie de volumul de activitate, la parchetele de pe
lângă curţile de apel şi tribunale, procurorul general sau, după
caz, prim-procurorul poate fi ajutat de 1-2 adjuncţi, iar la
parchetele de pe lângă tribunalele pentru minori şi familie şi
judecătorii, prim-procurorul poate fi ajutat de un adjunct.
  La Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti şi la
Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti, procurorul general
sau, după caz, prim-procurorul poate fi ajutat de 1-3 adjuncţi.
   Secţiile, serviciile şi birourile parchetelor de pe lângă
instanţe sunt conduse de procurori şefi. Conducătorul fiecărui
parchet repartizează procurorii pe secţii, servicii şi birouri, în
funcţie de pregătirea, specializarea şi aptitudinile acestora.
  Conducătorul fiecărui parchet repartizează dosarele
procurorilor, ţinând cont de specializarea acestora.
În cadrul parchetelor funcţionează colegii de conducere,
care avizează problemele generale de conducere ale
parchetelor.
  Colegiile de conducere ale parchetelor de pe lângă curţi
de apel, tribunale, tribunale pentru minori şi familie şi
judecătorii au în componenţă procurori care deţin funcţii de
nivelul celor prevăzute la art. 49 alin. (2) pentru colegiile de
conducere ale instanţelor.

41
 IV.2.  Parchetul Naţional Anticorupţie

    Parchetul Naţional Anticorupţie este specializat în

combaterea infracţiunilor de corupţie, potrivit legii, îşi exercită
atribuţiile pe întreg teritoriul României şi funcţionează pe lângă
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
Parchetul Naţional Anticorupţie se organizează ca
structură autonomă în cadrul Ministerului Public şi este
coordonat de procurorul general al Parchetului de pe lângă
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
Parchetul Naţional Anticorupţie îşi desfăşoară
activitatea potrivit principiului legalităţii, al imparţialităţii şi al
controlului ierarhic.
    Parchetul Naţional Anticorupţie are personalitate
juridică, are sediul în municipiul Bucureşti, este independent în
raport cu instanţele judecătoreşti şi cu parchetele de pe lângă
acestea, precum şi în relaţiile cu celelalte autorităţi publice,
exercitându-şi atribuţiile numai în temeiul legii şi pentru
asigurarea respectării acesteia.
    Parchetul Naţional Anticorupţie este condus de un
procuror general, asimilat prim-adjunctului procurorului
general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi
Justiţie, ajutat de 2 adjuncţi, asimilaţi adjunctului procurorului
general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi
Justiţie.
Procurorul general al Parchetului Naţional Anticorupţie
este ordonator principal de credite, iar în activitatea sa este
ajutat de 2 consilieri, asimilaţi consilierilor procurorului
general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi
Justiţie.
    Finanţarea cheltuielilor curente şi de capital ale
Parchetului Naţional Anticorupţie se asigură de la bugetul de
stat.

42
 Colegiul de conducere funcţionează în cadrul
Parchetului Naţional Anticorupţie, este constituit din
procurorul general, unul dintre adjuncţii acestuia şi 5 procurori
aleşi în adunarea generală a procurorilor şi tot acesta hotărăşte
asupra problemelor generale de conducere ale acestui parchet.
Adunarea generală a procurorilor Parchetului Naţional
Anticorupţie se convoacă de către procurorul general al acestui
parchet, anual sau ori de câte ori este necesar.
În exercitarea atribuţiilor ce-i revin, procurorul general
al Parchetului Naţional Anticorupţie emite ordine cu caracter
intern.
    În cadrul Parchetului Naţional Anticorupţie se pot
înfiinţa servicii teritoriale, servicii, birouri şi alte
compartimente de activitate, prin ordin al procurorului general
al acestui parchet. Sediul serviciilor teritoriale şi circumscripţia
acestora se stabilesc de procurorul general al Parchetului
Naţional Anticorupţie, de regulă, în localităţile în care îşi au
sediul parchetele de pe lângă curţile de apel şi în raport cu
circumscripţiile acestora.
    Parchetul Naţional Anticorupţie se încadrează cu
procurori numiţi prin ordin al procurorului general al
Parchetului Naţional Anticorupţie, cu avizul Consiliului
Superior al Magistraturii, în limita posturilor prevăzute în statul
de funcţii, aprobat potrivit legii.
    Pentru a fi numiţi în cadrul Parchetului Naţional
Anticorupţie, procurorii trebuie să aibă o bună pregătire
profesională, o conduită morală ireproşabilă, o vechime de cel
puţin 6 ani în funcţia de procuror sau judecător şi să fi fost
declaraţi admişi în urma unui interviu organizat de comisia
constituită în acest scop.
    La interviu poate participa orice procuror care
îndeplineşte condiţiile mai sus menţionate.

43
    Interviul constă în verificarea pregătirii profesionale, a
capacităţii de a lua decizii şi de a-şi asuma răspunderea, a
rezistenţei la stres, precum şi altor calităţi specifice.
La evaluarea candidaţilor, vor fi avute în vedere şi
activitatea desfăşurată de procurori, cunoaşterea unei limbi
străine şi cunoştinţele de operare pe calculator.
Comisia constituită în vederea organizării interviului
este numită prin ordin al procurorului general al Parchetului
Naţional Anticorupţie şi este formată din 3 procurori de la
Parchetul Naţional Anticorupţie. Din comisie pot face parte şi
specialişti în psihologie, resurse umane şi alte domenii.
Procurorul general al Parchetului Naţional Anticorupţie
evaluează, anual, rezultatele obţinute de procurorii Parchetului
Naţional Anticorupţie.
Procurorii numiţi în cadrul Parchetului Naţional
Anticorupţie pot fi revocaţi prin ordin al procurorului general
al Parchetului Naţional Anticorupţie, cu avizul Consiliului
Superior al Magistraturii, în cazul exercitării
necorespunzătoare a atribuţiilor specifice funcţiei sau în cazul
aplicării unei sancţiuni disciplinare.
La data încetării activităţii în cadrul Parchetului
Naţional Anticorupţie, procurorul revine la parchetul de unde
provine sau la alt parchet unde are dreptul să funcţioneze
potrivit legii.
De la data revenirii la parchetul de unde provin sau la
alt parchet unde au dreptul să funcţioneze, potrivit legii,
procurorii care au activat în cadrul Direcţiei Naţionale
Anticorupţie îşi redobândesc gradul profesional de execuţie şi
salarizarea corespunzătoare acestuia avute anterior sau pe cele
dobândite ca urmare a promovării, în condiţiile legii, în timpul
desfăşurării activităţii în cadrul direcţiei.
Atribuţiile, competenţa, structura, organizarea şi
funcţionarea Parchetului Naţional Anticorupţie sunt stabilite
prin lege specială.

44
 Parchetul Naţional Anticorupţie elaborează anual un
raport privind activitatea desfăşurată, pe care îl prezintă
Consiliului Superior al Magistraturii şi ministrului justiţiei, nu
mai târziu de luna februarie a anului următor. Ministrul justiţiei
va prezenta Parlamentului concluziile asupra raportului de
activitate al Parchetului Naţional Anticorupţie.

   I V.3. Parchetele militare

   Pe lângă fiecare instanţă militară funcţionează un

parchet militar:
- pe lângă Curtea Militară de Apel Bucureşti
funcţionează Parchetul Militar de pe lângă Curtea de Apel
Bucureşti,
- pe lângă Tribunalul Militar Teritorial Bucureşti
funcţionează Parchetul Militar de pe lângă Tribunalul Militar
Teritorial Bucureşti,
- pe lângă tribunalele militare funcţionează parchetele
de pe lângă tribunalele militare.

Parchetele militare mai sus menţionate au, fiecare,

statut de unitate militară, cu indicativ propriu.
Parchetele militare sunt conduse de un prim-procuror
militar ajutat de un prim-procuror militar adjunct.
  Parchetul Militar de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti
este condus de un procuror general militar, ajutat de un
procuror general militar adjunct.
  Parchetele militare efectuează urmărirea penală în
cauzele privind fapte penale comise de militari români dislocaţi
pe teritoriul altor state, în cadrul unor forţe multinaţionale, în
condiţiile în care, potrivit unei convenţii internaţionale, pe
teritoriul statului primitor poate fi exercitată jurisdicţia română.
Procurorii militari participă la şedinţele de judecată ce se

45
desfăşoară potrivit art. 57 din Legea nr. 317/2004 privind
Consiliul Superior al Magistraturii.
Parchetele militare dispun de organe de cercetare
specială puse în serviciul lor şi faţă de care exercită atribuţiile
prevăzute la art. 63 lit. b) Legea nr. 317/2004 privind Consiliul
Superior al Magistraturii.
Când inculpatul este militar activ, procurorul militar
care efectuează urmărirea penală trebuie să facă parte cel puţin
din aceeaşi categorie de grade. Când gradul procurorului nu
face parte din aceeaşi categorie cu gradul învinuitului sau
inculpatului, acesta va fi asistat de un alt procuror cu grad din
categoria corespunzătoare, numit de conducătorul parchetului
la care este înregistrată cauza.
În cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de
Casaţie şi Justiţie şi Parchetului Naţional Anticorupţie
funcţionează secţii sau servicii de combatere a infracţiunilor
săvârşite de militari care au, fiecare, statut de unitate militară,
cu indicativ propriu.
Pentru prevenirea şi combaterea criminalităţii, precum
şi pentru stabilirea cauzelor care generează sau favorizează
criminalitatea în rândul militarilor, secţiile sau serviciile din
cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie
şi Parchetului Naţional Anticorupţie organizează şi desfăşoară
activităţi comune ale procurorilor militari cu organele de
control din cadrul Ministerului Apărării Naţionale, Ministerului
Administraţiei şi Internelor, precum şi din cadrul altor structuri
militare, pe bază de protocoale.

IV.4.  Atribuţiile Ministerului Public

    Ministerul Public îşi exercită atribuţiile, prin procurori,

în temeiul legii şi este condus de procurorul general al
Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
Atribuţiile Ministerul Public fiind:

46
   a) efectuează urmărirea penală în cazurile şi în condiţiile
prevăzute de lege şi participă, potrivit legii, la soluţionarea
conflictelor prin mijloace alternative;
   b) conduce şi supraveghează activitatea de cercetare penală a
poliţiei judiciare, conduce şi controlează activitatea altor
organe de cercetare penală;
   c) sesizează instanţele judecătoreşti pentru judecarea cauzelor
penale, potrivit legii;
   d) exercită acţiunea civilă, în cazurile prevăzute de lege;
   e) participă, în condiţiile legii, la şedinţele de judecată;
   f) exercită căile de atac împotriva hotărârilor judecătoreşti, în
condiţiile prevăzute de lege;
   g) apără drepturile şi interesele legitime ale minorilor, ale
persoanelor puse sub interdicţie, ale dispăruţilor şi ale altor
persoane, în condiţiile legii;
   h) acţionează pentru prevenirea şi combaterea criminalităţii,
sub coordonarea ministrului justiţiei, pentru realizarea unitară a
politicii penale a statului;
   i) studiază cauzele care generează sau favorizează
criminalitatea, elaborează şi prezintă ministrului justiţiei
propuneri în vederea eliminării acestora, precum şi pentru
perfecţionarea legislaţiei în domeniu;
   j) verifică respectarea legii la locurile de deţinere preventivă;
   k) exercită orice alte atribuţii prevăzute de lege.

Procurorii îşi desfăşoară activitatea potrivit principiilor

legalităţii, imparţialităţii şi controlului ierarhic, sub autoritatea
ministrului justiţiei, în condiţiile legii şi îşi exercită funcţiile în
conformitate cu legea, respectă şi protejează demnitatea umană
şi apără drepturile persoanei.
Procurorul participă la şedinţele de judecată, în
condiţiile legii, are rol activ în aflarea adevărului şi este liber să
prezinte în instanţă concluziile pe care le consideră întemeiate,
potrivit legii, ţinând seama de probele administrate în cauză.

47
 În cazul în care procurorului ierarhic superior
influenţează în orice formă concluziile procurorului, acesta
poate contesta intervenţiile la Consiliul Superior al
Magistraturii.
Procurorul exercită, în condiţiile legii, căile de atac
împotriva hotărârilor judecătoreşti pe care le consideră
netemeinice şi nelegale, de asemenea procurorul care a efectuat
urmărirea penală sau alt procuror desemnat de conducătorul
parchetului poate participa la şedinţa de judecată în procesele
penale.
Parchetele sunt independente în relaţiile cu instanţele
judecătoreşti, precum şi cu celelalte autorităţi publice.
Dispoziţiile procurorului ierarhic superior, date în scris
şi în conformitate cu legea, sunt obligatorii pentru procurorii
din subordine. De asemenea procurorul ierarhic superior poate
infirma motivat soluţiile adoptate de către procuror când
acestea sunt apreciate ca fiind nelegale.
În soluţiile dispuse, procurorul este independent, în
condiţiile prevăzute de lege. Procurorul poate contesta la
Consiliul Superior al Magistraturii, în cadrul procedurii de
verificare a conduitei judecătorilor şi procurorilor, intervenţia
procurorului ierarhic superior, în orice formă, în efectuarea
urmăririi penale sau în adoptarea soluţiei.

Lucrările repartizate unui procuror pot fi trecute altui

procuror în următoarele situaţii:
   a) suspendarea sau încetarea calităţii de procuror, potrivit
legii;
   b) în absenţa sa, dacă există cauze obiective care justifică
urgenţa şi care împiedică rechemarea sa;
   c) lăsarea cauzei în nelucrare în mod nejustificat mai mult de
30 de zile.

48
 Procurorul poate contesta la Consiliul Superior al
Magistraturii, în cadrul procedurii de verificare a conduitei
judecătorilor şi procurorilor, măsura dispusă, potrivit alin. (4)
din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al
Magistraturii, de procurorul ierarhic superior.
Procurorii din fiecare parchet sunt subordonaţi
conducătorului parchetului respectiv, la rândul său acesta este
subordonat conducătorului parchetului ierarhic superior din
aceeaşi circumscripţie.
Controlul exercitat de procurorul general al Parchetului
de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, de procurorul
general al Parchetului Naţional Anticorupţie sau de procurorul
general al parchetului de pe lângă curtea de apel asupra
procurorilor din subordine se poate realiza direct sau prin
procurori anume desemnaţi.
Organele de poliţie judiciară îşi desfăşoară activitatea
de cercetare penală, în mod nemijlocit, sub conducerea şi
supravegherea procurorului, fiind obligate să aducă la
îndeplinire dispoziţiile acestuia. Serviciile şi organele
specializate în culegerea, prelucrarea şi arhivarea informaţiilor
au obligaţia de a pune, de îndată, la dispoziţia parchetului
competent, la sediul acestuia, toate datele şi toate informaţiile,
neprelucrate, deţinute în legătură cu săvârşirea infracţiunilor.
Nerespectarea acestor obligaţii atrage răspunderea
juridică potrivit legii.
Ministrul justiţiei, când consideră necesar, din proprie
iniţiativă sau la cererea Consiliului Superior al Magistraturii,
exercită controlul asupra procurorilor, prin procurori anume
desemnaţi de procurorul general al Parchetului de pe lângă
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie sau, după caz, de procurorul
general al Parchetului Naţional Anticorupţie, ori de ministrul
justiţiei. Controlul constă în verificarea eficienţei manageriale,
a modului în care procurorii îşi îndeplinesc atribuţiile de
serviciu şi în care se desfăşoară raporturile de serviciu cu

49
justiţiabilii şi cu celelalte persoane implicate în lucrările de
competenţa parchetelor, însă nu poate viza măsurile dispuse de
procuror în cursul urmăririi penale şi soluţiile adoptate.
Ministrul justiţiei poate să ceară procurorului general al
Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie sau,
după caz, procurorului general al Parchetului Naţional
Anticorupţie informări asupra activităţii parchetelor şi să dea
îndrumări scrise cu privire la măsurile ce trebuie luate pentru
prevenirea şi combaterea eficientă a criminalităţii.

 V. Organizarea şi funcţionarea Institutului Naţional al

Magistraturii

V.1. Organizarea Institutului Naţional al Magistraturii

Institutul Naţional al Magistraturii este instituţia publică

cu personalitate juridică, aflată în coordonarea Consiliului
Superior al Magistraturii, care realizează formarea iniţială a
judecătorilor şi procurorilor, formarea profesională continuă a
judecătorilor şi procurorilor în funcţie, precum şi formarea
formatorilor, în condiţiile legii.
Institutul Naţional al Magistraturii nu face parte din
sistemul naţional de învăţământ şi educaţie şi nu este supus
dispoziţiilor legale în vigoare cu privire la acreditarea
instituţiilor de învăţământ superior şi recunoaşterea diplomelor.
Institutul Naţional al Magistraturii are sediul în
municipiul Bucureşti.
Institutul Naţional al Magistraturii este condus de un
consiliu ştiinţific format din 13 membri: un judecător al Înaltei
Curţi de Casaţie şi Justiţie, un procuror de la Parchetul de pe
lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, un judecător al Curţii
de Apel Bucureşti, un procuror de la Parchetul de pe lângă
Curtea de Apel Bucureşti, desemnaţi de Consiliul Superior al
Magistraturii, 3 profesori universitari, recomandaţi de

50
Facultatea de Drept a Universităţii Bucureşti, Facultatea de
Drept a Universităţii "Alexandru Ioan Cuza" din Iaşi şi
Facultatea de Drept a Universităţii "Babeş-Bolyai" din Cluj-
Napoca, 3 reprezentanţi aleşi ai personalului de instruire din
cadrul Institutului, un reprezentant al auditorilor de justiţie, un
reprezentant al asociaţiilor profesionale legal constituite ale
judecătorilor şi procurorilor, precum şi directorul Institutului
Naţional al Magistraturii, care face parte de drept din consiliu
şi îl prezidează.
Directorul Institutului Naţional al Magistraturii şi cei
doi adjuncţi ai acestuia sunt numiţi şi revocaţi de Consiliul
Superior al Magistraturii. Numirea directorului Institutului
Naţional al Magistraturii şi a celor doi adjuncţi ai acestuia se
face din rândul personalului de instruire de specialitate juridică
al Institutului, al judecătorilor şi procurorilor sau al cadrelor
didactice din învăţământul superior juridic acreditat potrivit
legii. Durata mandatului membrilor consiliului ştiinţific este de
3 ani şi poate fi reînnoit, cu excepţia mandatului
reprezentantului auditorilor de justiţie, care este ales pe un an.
  Calitatea de membru al consiliului ştiinţific al
Institutului Naţional al Magistraturii este incompatibilă cu
calitatea de membru al unui partid politic.
Consiliul ştiinţific al Institutului Naţional al
Magistraturii propune proiectul de buget şi hotărăşte asupra
problemelor care privesc organizarea şi funcţionarea
Institutului, la propunerea directorului acestei instituţii.
Directorul Institutului Naţional al Magistraturii este ordonator
secundar de credite. Institutul Naţional al Magistraturii fiind
finanţat de la bugetul de stat, prin bugetul Consiliului Superior
al Magistraturii, în condiţiile legii.
Numărul maxim de posturi pentru Institutul Naţional al
Magistraturii se stabileşte prin hotărâre a Guvernului. Structura
organizatorică, statele de funcţii şi statele de personal ale

51
Institutului Naţional al Magistraturii se aprobă de Consiliul
Superior al Magistraturii.
   Personalul de instruire al Institutului Naţional al
Magistraturii este asigurat, de regulă, din rândul judecătorilor şi
procurorilor în funcţie, care pot fi detaşaţi în condiţiile legii, cu
acordul lor, în cadrul Institutului, cu avizul consiliului ştiinţific
al Institutului.
Institutul Naţional al Magistraturii poate folosi, în
condiţiile legii, şi cadre didactice din învăţământul juridic
superior acreditat potrivit legii, alţi specialişti români şi străini,
precum şi personal de specialitate juridică prevăzut la art. 87
alin. (1) din Legea nr. 303/2004, republicată, pentru
desfăşurarea procesului de formare profesională.
Salarizarea personalului de instruire al Institutului
Naţional al Magistraturii la plata cu ora se face în funcţie de
numărul de ore de seminar sau curs susţinute, de indemnizaţia
brută lunară a funcţiei de judecător la Înalta Curte de Casaţie şi
Justiţie şi de norma didactică stabilită conform art. 80 alin. (2)
din Legea nr. 128/1997 privind Statutul personalului didactic,
cu modificările şi completările ulterioare.
Prin hotărâre a Guvernului se pot înfiinţa, în subordinea
Ministerului Justiţiei şi a Ministerului Public, centre regionale
de formare profesională continuă a grefierilor şi a altor
categorii de personal de specialitate.

V.2. Magistraţii stagiari

Judecătorii stagiari şi procurorii stagiari sunt numiţi în

funcţie de către Consiliul Superior al Magistraturii, pe baza
mediei generale, obţinută prin însumarea celor trei medii de la
sfârşitul fiecărui an de studiu şi de la examenul de absolvire a
Institutului Naţional al Magistraturii.

52
 Perioada cuprinsă între promovarea examenului de
absolvire şi numirea de către Consiliul Superior al
Magistraturii în funcţia de judecător sau procuror stagiar,
precum şi perioada în care o persoană a avut calitatea de
judecător sau procuror stagiar, dacă a promovat examenul de
capacitate, constituie vechime în funcţia de judecător sau
procuror.
Judecătorii stagiari şi procurorii stagiari pot fi numiţi în
funcţie numai la judecătorii sau, după caz, la parchetele de pe
lângă acestea.
Durata stagiului este de 1 an. În perioada stagiului,
judecătorii şi procurorii sunt obligaţi să continue formarea
profesională, sub coordonarea unui judecător sau procuror
anume desemnat de preşedintele judecătoriei sau, după caz, de
prim-procurorul parchetului de pe lângă această instanţă.
Conducerea instanţelor şi a parchetelor este obligată să
asigure toate condiţiile pentru buna desfăşurare a stagiului.

   Judecătorii stagiari judecă:

   a) cererile privind pensiile de întreţinere, cererile privind
înregistrările şi rectificările în registrele de stare civilă, cererile
privind popririle, încuviinţarea executării silite, învestirea cu
formulă executorie şi luarea unor măsuri asigurătorii;
   b) litigiile patrimoniale având ca obiect plata unei sume de
bani sau predarea unui bun, în cazul în care valoarea obiectului
litigiului nu depăşeşte 100 milioane lei (10 mii lei RON);
   c) plângerile împotriva proceselor-verbale de constatare a
contravenţiilor şi de aplicare a sancţiunilor contravenţionale;
   d) somaţia de plată;
   e) reabilitarea;
   f) constatarea intervenţiei amnistiei ori graţierii;
   g) infracţiunile prevăzute la art. 279 alin. 2 lit. a) din Codul
de procedură penală.

53
 Procurorii stagiari au dreptul să pună concluzii în
instanţă, să efectueze şi să semneze acte procedurale, sub
coordonarea unui procuror care se bucură de stabilitate.
Soluţiile procurorilor stagiari sunt contrasemnate de procurorii
care îi coordonează.
Judecătorul sau procurorul care răspunde de
coordonarea judecătorilor stagiari sau, după caz, a procurorilor
stagiari întocmeşte trimestrial un referat de evaluare
individuală privind însuşirea cunoştinţelor practice specifice
activităţii de judecător sau de procuror.
În vederea prezentării la examenul de capacitate,
ultimul referat de evaluare individuală cuprinde avizul
consultativ al preşedintelui curţii de apel sau al procurorului
general al parchetului de pe lângă aceasta.
După încheierea perioadei de stagiu, judecătorii şi
procurorii stagiari sunt obligaţi să se prezinte la examenul de
capacitate. În cazul în care judecătorul stagiar sau procurorul
stagiar este respins la examenul de capacitate, el este obligat să
se prezinte la sesiunea următoare.
   Lipsa nejustificată de la examenul de capacitate sau
respingerea candidatului la două sesiuni atrage pierderea
calităţii de judecător stagiar sau de procuror stagiar. În această
situaţie, judecătorul sau procurorul stagiar este obligat să
restituie bursa de auditor de justiţie şi cheltuielile de şcolarizare
efectuate pentru formarea sa profesională.
Persoana care, din motive justificate, nu s-a prezentat
la examenul de capacitate poate susţine acest examen dacă de
la încheierea stagiului până la data fixată pentru examen nu au
trecut mai mult de 2 ani. După trecerea termenului de 2 ani,
sunt obligate să efectueze din nou stagiul, potrivit legii.
Examenul de capacitate al judecătorilor stagiari şi al
procurorilor stagiari se organizează anual de Consiliul Superior
al Magistraturii, prin intermediul Institutului Naţional al
Magistraturii.

54
 La examenul de capacitate participă judecătorii stagiari
şi procurorii stagiari, precum şi personalul de specialitate
juridică asimilat judecătorilor şi procurorilor din cadrul
Consiliului Superior al Magistraturii, Institutului Naţional al
Magistraturii, Ministerului Public şi al Ministerului Justiţiei.
Data, locul şi modul de desfăşurare a examenului de
capacitate se publică în Monitorul Oficial al României, Partea a
III-a, precum şi pe pagina de Internet a Consiliului Superior al
Magistraturii şi pe cea a Institutului Naţional al Magistraturii şi
se comunică instanţelor judecătoreşti şi parchetelor de pe lângă
acestea, cu cel puţin 90 de zile înainte de data stabilită pentru
examenul de capacitate.
Cererile de înscriere la examenul de capacitate, însoţite
de referatele de evaluare şi de celelalte acte necesare potrivit
Regulamentului privind examenul de capacitate al judecătorilor
stagiari şi al procurorilor stagiari, se depun la Consiliul
Superior al Magistraturii în termen de 60 de zile de la
publicarea datei examenului.
Comisia pentru examenul de capacitate al judecătorilor
şi comisia pentru soluţionarea contestaţiilor sunt alcătuite din
judecători de la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, judecători de
la curţile de apel şi formatori din Institutul Naţional al
Magistraturii, numiţi prin hotărâre a Consiliului Superior al
Magistraturii, la propunerea Institutului Naţional al
Magistraturii.
În cazul procurorilor, comisia pentru examenul de
capacitate al acestora şi comisia pentru soluţionarea
contestaţiilor sunt alcătuite din procurori de la Parchetul de pe
lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, procurori de la
parchetele de pe lângă curţile de apel şi formatori din Institutul
Naţional al Magistraturii, numiţi prin hotărâre a Consiliului
Superior al Magistraturii, la propunerea Institutului Naţional al
Magistraturii.

55
 Examenul de capacitate constă în verificarea
cunoştinţelor teoretice şi practice prin probe scrise şi orale.
Probele cu caracter teoretic au ca obiect fundamentele
constituţionale ale statului de drept, instituţiile de bază ale
dreptului, organizarea judiciară şi Codul deontologic al
judecătorilor şi procurorilor. La susţinerea probelor orale
participă cel puţin 3 membri ai comisiilor respective.
Probele cu caracter practic constau în soluţionarea de
speţe şi întocmirea de acte judiciare, distincte pentru judecători
şi procurori, în funcţie de specificul activităţii acestora.
Rezultatele examenului de capacitate se înscriu în
tabelul de clasificare a candidaţilor, care se afişează la sediul
Institutului Naţional al Magistraturii şi se publică pe pagina de
Internet a Consiliului Superior al Magistraturii şi pe cea a
Institutului Naţional al Magistraturii.
Contestaţiile pentru examenul de capacitate cu privire
la probele scrise se trimit la Institutul Naţional al Magistraturii,
în termen de 72 de ore de la afişarea rezultatelor, de către
candidaţi, curţile de apel sau parchetele de pe lângă acestea.
Contestaţiile se soluţionează în termen de 3 zile. Decizia
comisiei de soluţionare a contestaţiilor este irevocabilă.
Notarea la probele orale este definitivă.
După întocmirea tabelului de clasificare a candidaţilor,
Consiliul Superior al Magistraturii validează examenul de
capacitate, în prima şedinţă care urmează afişării rezultatelor.
Consiliul Superior al Magistraturii poate invalida, în tot
sau în parte, examenul de capacitate în cazurile în care constată
că nu au fost respectate condiţiile prevăzute de lege sau de
regulament privind organizarea examenului sau că există
dovada săvârşirii unor fraude. După validarea examenului de
capacitate, lista tuturor posturilor vacante de la judecătorii şi
parchetele de pe lângă aceste instanţe se publică de îndată,
separat pentru judecători şi procurori, în Monitorul Oficial al

56
României, Partea a III-a, şi se afişează la sediile instanţelor şi
parchetelor, prin grija Consiliului Superior al Magistraturii.
Candidaţii declaraţi admişi la examenul de capacitate
au dreptul, în ordinea mediilor, să-şi aleagă posturile, în termen
de 15 zile libere de la publicarea acestora în Monitorul Oficial
al României, Partea a III-a.
Candidatului care nu şi-a exercitat dreptul de alegere a
postului în termenul mai sus menţionat i se propune, din oficiu,
un post de către Consiliul Superior al Magistraturii. Refuzul de
a accepta propunerea este considerat demisie.
La medii egale are prioritate la alegerea postului, în
următoarea ordine, candidatul care funcţionează la instanţa sau
parchetul pentru care a optat ori cel care are o vechime mai
mare în magistratură.
Repartizarea pe posturi se afişează la sediul Consiliului
Superior al Magistraturii, al instanţelor şi al parchetelor, se
comunică persoanelor interesate şi se publică pe pagina de
Internet a Consiliului Superior al Magistraturii.
În circumscripţiile instanţelor şi parchetelor unde o
minoritate naţională are o pondere de cel puţin 50% din
numărul locuitorilor, la medii egale, au prioritate candidaţii
cunoscători ai limbii acelei minorităţi.

V.3. Asistenţii judiciari

Asistenţii judiciari sunt numiţi de ministrul justiţiei, la

propunerea Consiliului Economic şi Social, pe o perioadă de 5
ani, dintre persoanele cu o vechime în funcţii juridice de cel
puţin 5 ani şi care îndeplinesc cumulativ următoarele condiţii:
   a) au cetăţenia română, domiciliul în România şi capacitate
deplină de exerciţiu;
   b) sunt licenţiate în drept şi dovedesc o pregătire teoretică
corespunzătoare;

57
   c) nu au antecedente penale, nu au cazier fiscal şi se bucură
de o bună reputaţie;
   d) cunosc limba română;
   e) sunt apte, din punct de vedere medical şi psihologic,
pentru exercitarea funcţiei.
Asistenţii judiciari se bucură de stabilitate pe durata
mandatului şi se supun numai legii.
Asistenţilor judiciari li se aplică dispoziţiile, prevăzute
de lege pentru judecători şi procurori, privind obligaţiile,
interdicţiile, incompatibilităţile, dispoziţiile referitoare la
concediul de odihnă, asistenţă medicală gratuită şi gratuitatea
transportului judecători şi procurori.
Asistenţii judiciari depun jurământul în condiţiile
prevăzute de lege pentru judecători şi procurori. Numărul total
al posturilor de asistenţi judiciari şi repartizarea posturilor pe
instanţe, în raport cu volumul de activitate, se stabilesc prin
ordin al ministrului justiţiei.
Asistenţilor judiciari li se aplică dispoziţiile legale
privind abaterile şi sancţiunile disciplinare, precum şi motivele
de eliberare din funcţie prevăzute de lege pentru judecători şi
procurori. Sancţiunile disciplinare se aplică de către ministrul
justiţiei. Acestea sunt aplicate asistenţilor judiciari şi eliberarea
din funcţie a acestora se comunică Consiliului Economic şi
Social de ministrul justiţiei.
Împotriva sancţiunilor aplicate se poate face contestaţie,
în termen de 30 de zile de la comunicarea sancţiunii, la secţia
de contencios administrativ şi fiscal a curţii de apel în
circumscripţia căreia funcţionează cel sancţionat. Hotărârea
curţii de apel este definitivă.
Asistenţii judiciari pot fi eliberaţi din funcţie şi ca
urmare a reducerii numărului de posturi, în raport cu volumul
de activitate al instanţei.
Prin hotărâre a Guvernului, la propunerea Consiliului
Economic şi Social şi a Ministerului Justiţiei, se stabilesc:

58
   a) condiţiile, procedura de selecţie şi de propunere de către
Consiliul Economic şi Social a candidaţilor, pentru a fi numiţi
ca asistenţi judiciari de către ministrul justiţiei;
   b) condiţiile de delegare, detaşare şi transfer al asistenţilor
judiciari.
Magistraţii consultanţi în funcţie la data de intrării în
vigoare legii sunt numiţi de drept în funcţiile de asistenţi
judiciari şi îşi continuă activitatea în cadrul tribunalelor de
muncă şi asigurări sociale sau, după caz, al secţiilor sau
completelor specializate.

V.4. Organizarea şi funcţionarea Consiliului Superior

al Magistraturii

V.4.1. Organizarea şi structura Consiliului Superior al

Magistraturii

Consiliul Superior al Magistraturii este alcătuit din 19

membri, din care:
   a) 9 judecători şi 5 procurori, aleşi în adunările generale ale
judecătorilor şi procurorilor, care compun cele două secţii ale
Consiliului, una pentru judecători şi una pentru procurori;
   b) 2 reprezentanţi ai societăţii civile, specialişti în domeniul
dreptului, care se bucură de înaltă reputaţie profesională şi
morală, aleşi de Senat;
   c) preşedintele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie,
reprezentant al puterii judecătoreşti, ministrul justiţiei şi
procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de
Casaţie şi Justiţie, care sunt membri de drept ai Consiliului.

59
 Secţia pentru judecători a Consiliului Superior al
Magistraturii este alcătuită din:
   a) 2 judecători de la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie;
   b) 3 judecători de la curţile de apel;
   c) 2 judecători de la tribunale;
   d) 2 judecători de la judecătorii.

Secţia pentru procurori a Consiliului Superior al

Magistraturii este alcătuită din:
   a) 1 procuror de la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de
Casaţie şi Justiţie sau de la Parchetul Naţional Anticorupţie;
   b) 1 procuror de la parchetele de pe lângă curţile de apel;
   c) 2 procurori de la parchetele de pe lângă tribunale;
   d) 1 procuror de la parchetele de pe lângă judecătorii.

V.4.2.  Alegerea membrilor Consiliului Superior al

Magistraturii

Judecătorii şi procurorii, membri ai Consiliului

Superior al Magistraturii sunt aleşi în adunările generale ale
judecătorilor sau, după caz, ale procurorilor.
Data la care au loc adunările generale ale judecătorilor
şi ale procurorilor se stabileşte de către Plenul Consiliului
Superior al Magistraturii cu cel puţin 90 de zile înainte de
expirarea mandatului membrilor acestuia şi se publică în
Monitorul Oficial al României, Partea a III-a, şi pe pagina de
Internet a Consiliului Superior al Magistraturii.
Membrii Consiliului Superior al Magistraturii se aleg
din rândul judecătorilor şi procurorilor numiţi de Preşedintele
României.
Judecătorii şi procurorii îşi pot susţine candidaturile
depuse pentru alegerea ca membri ai Consiliului Superior al

60
Magistraturii în faţa colectivelor de judecători şi procurori.
Candidaturile judecătorilor şi procurorilor pot fi susţinute de
colectivele de judecători şi procurori, precum şi de asociaţiile
profesionale ale acestora.
Perioada în care pot fi depuse candidaturile se stabileşte
de Plenul Consiliului Superior al Magistraturii şi se publică în
Monitorul Oficial al României, Partea a III-a, şi pe pagina de
Internet a Consiliului Superior al Magistraturii.

Candidaturile se depun la Colegiul de conducere al

Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, la Colegiul de conducere al
Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, la
Colegiul de conducere al Parchetului Naţional Anticorupţie sau
la colegiile de conducere ale curţilor de apel ori ale parchetelor
de pe lângă acestea, însoţite de:
   a) curriculum vitae;
   b) un proiect privind principalele obiective pe care le vor
urmări judecătorii sau procurorii în cazul alegerii în Consiliul
Superior al Magistraturii, precum şi, după caz, documentele de
susţinere a candidaturii;
   c) o declaraţie pe propria răspundere din care să rezulte că nu
au făcut parte din serviciile de informaţii înainte de 1990 şi nici
nu au colaborat cu acestea;
   d) o declaraţie autentică, pe propria răspundere potrivit legii
penale, din care să rezulte că nu sunt lucrători operativi,
inclusiv acoperiţi, informatori sau colaboratori ai serviciilor de
informaţii;
   e) o declaraţie de interese actualizată.

Nu pot fi aleşi membri ai Consiliului Superior al

Magistraturii judecătorii şi procurorii care au făcut parte din
serviciile de informaţii înainte de 1990 sau au colaborat cu
acestea ori cei care au un interes personal ce influenţează sau ar

61
putea influenţa îndeplinirea cu obiectivitate şi imparţialitate a
atribuţiilor prevăzute de lege.
Colegiile de conducere ale Înaltei Curţi de Casaţie şi
Justiţie, Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi
Justiţie, Parchetului Naţional Anticorupţie, ale curţilor de apel
şi ale parchetelor de pe lângă acestea verifică îndeplinirea
condiţiilor prevăzute în Lege de către judecătorii şi procurorii
care şi-au depus candidaturile.
Judecătorii Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie aleg, în
adunarea generală, prin vot secret, direct şi personal, 2 membri
pentru Consiliul Superior al Magistraturii, dintre judecătorii
care şi-au depus candidatura.
Procurorii de la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de
Casaţie şi Justiţie şi procurorii de la Parchetul Naţional
Anticorupţie aleg, în adunarea generală comună a procurorilor
din aceste parchete, prin vot secret, direct şi personal, un
membru pentru Consiliul Superior al Magistraturii dintre
procurorii care şi-au depus candidatura. În cadrul adunării
generale votează şi procurorii din structurile teritoriale ale
acestor parchete.
Sunt aleşi ca membri ai Consiliului Superior al
Magistraturii 2 judecători de la Înalta Curte de Casaţie şi
Justiţie, un procuror de la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de
Casaţie şi Justiţie sau de la Parchetul Naţional Anticorupţie,
care au obţinut majoritate de voturi în adunările generale.
În cazul în care nici unul dintre candidaţi nu obţine
majoritate de voturi, se organizează turul doi al alegerilor la
care participă judecătorii şi procurorii clasaţi pe primele două
locuri. Este ales membru al Consiliului Superior al
Magistraturii candidatul care a obţinut numărul cel mai mare
de voturi în turul doi al alegerilor.
    Candidaturile se centralizează pe categorii de instanţe şi
parchete şi se transmit instanţelor şi parchetelor din
circumscripţia curţii de apel, însoţite de documentele prevăzute

62
la art. 7 alin. (4) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul
Superior al Magistraturii.
Colegiul de conducere al fiecărei curţi de apel
organizează propria adunare generală, adunarea generală a
judecătorilor de la tribunalele şi tribunalele specializate din
circumscripţia curţii de apel şi adunarea generală a
judecătorilor de la judecătoriile din circumscripţia curţii de
apel.
Colegiul de conducere al fiecărui parchet de pe lângă
curţile de apel organizează propria adunare generală, adunarea
generală a procurorilor de la parchetele de pe lângă tribunale şi
tribunalele specializate din circumscripţia curţii de apel şi
adunarea generală a procurorilor de la parchetele de pe lângă
judecătoriile din circumscripţia curţii de apel.
Colegiul de conducere al fiecărei curţi de apel şi al
fiecărui parchet de pe lângă acestea centralizează candidaturile
depuse de judecătorii şi procurorii din circumscripţiile lor.
Judecătorii de la fiecare curte de apel, judecătorii de la
toate tribunalele şi tribunalele specializate din circumscripţia
fiecărei curţi de apel şi judecătorii de la toate judecătoriile din
circumscripţia fiecărei curţi de apel desemnează, în cele 3
adunări generale, prin vot secret, direct şi personal, câte un
candidat pentru funcţia de membru al Consiliului Superior al
Magistraturii dintre judecătorii care şi-au depus candidatura.
Procurorii de la fiecare parchet de pe lângă curţile de
apel, procurorii de la toate parchetele de pe lângă tribunale şi
tribunalele specializate din circumscripţia fiecărei curţi de apel
şi procurorii de la parchetele de pe lângă judecătoriile din
circumscripţia fiecărei curţi de apel desemnează, în cele 3
adunări generale, prin vot secret, direct şi personal, câte un
candidat pentru funcţia de membru al Consiliului Superior al
Magistraturii dintre procurorii care şi-au depus candidatura.
Sunt desemnaţi pentru a candida la funcţia de membru al

63
Consiliului Superior al Magistraturii judecătorii şi procurorii
care au obţinut majoritate de voturi în adunările generale.
Judecătorii militari şi procurorii militari îşi depun
candidatura la Curtea Militară de Apel Bucureşti sau, după caz,
la Parchetul Militar de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti.
Tribunalul Militar Teritorial Bucureşti şi tribunalele militare,
precum şi parchetele de pe lângă acestea desemnează câte un
candidat care va fi inclus pe listele prevăzute la art. 11 alin. (1)
lit. c) şi e), respectiv d) şi f) potrivit Legii nr. 317/2004 privind
Consiliul Superior al Magistraturii.
Consiliul Superior al Magistraturii întocmeşte listele cu
judecătorii şi procurorii desemnaţi pentru a candida la funcţia
de membru al Consiliului Superior al Magistraturii, pe
categorii de instanţe şi parchete.
Listele prevăzute şi documentele prevăzute la art. 7
alin. (4) Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al
Magistraturii se publică pe pagina de Internet a Consiliului
Superior al Magistraturii.
Listele judecătorilor şi ale procurorilor care au fost
desemnaţi pentru a candida la funcţia de membru al Consiliului
Superior al Magistraturii se transmit instanţelor sau, după caz,
parchetelor, de către Consiliul Superior al Magistraturii, cu cel
puţin 20 de zile înainte de data stabilită pentru adunările
generale, după cum urmează:
   a) lista cuprinzând cei 16 candidaţi de la curţile de apel se
transmite tuturor curţilor de apel;
   b) lista cuprinzând cei 16 candidaţi de la parchetele de pe
lângă curţile de apel se transmite tuturor parchetelor de pe
lângă curţile de apel;
   c) lista cuprinzând cei 16 candidaţi de la tribunale şi
tribunalele specializate se transmite tuturor tribunalelor şi
tribunalelor specializate;

64
   d) lista cuprinzând cei 16 candidaţi de la parchetele de pe
lângă tribunale şi tribunale specializate se transmite tuturor
parchetelor de pe lângă tribunale şi tribunale specializate;
   e) lista cuprinzând cei 16 candidaţi de la judecătorii se
transmite tuturor judecătoriilor;
   f) lista cuprinzând cei 16 candidaţi de la parchetele de pe
lângă judecătorii se transmite tuturor parchetelor de pe lângă
judecătorii.

Listele vor fi însoţite de buletine de vot. Consiliul

Superior al Magistraturii transmite fiecărei instanţe şi fiecărui
parchet un număr de buletine de vot ştampilate egal cu numărul
judecătorilor şi procurorilor din cadrul parchetului, cu un plus
de 10%.
Forma şi conţinutul buletinelor de vot se stabilesc de
Plenul Consiliului Superior al Magistraturii.
Tipărirea buletinelor de vot se asigură de Consiliul
Superior al Magistraturii.
În vederea alegerii membrilor Consiliului Superior al
Magistraturii, în cadrul fiecărei instanţe şi al fiecărui parchet se
convoacă adunarea generală a judecătorilor sau, după caz, a
procurorilor.
Judecătorii de la curţile de apel şi procurorii de la
parchetele de pe lângă acestea aleg ca membri ai Consiliului
Superior al Magistraturii, în adunările lor generale, prin vot
secret, direct şi personal, 3 judecători de la curţile de apel şi un
procuror de la parchetele de pe lângă acestea.
Judecătorii de la tribunale şi tribunalele specializate şi
procurorii de la parchetele de pe lângă acestea aleg ca membri
ai Consiliului Superior al Magistraturii, în adunările lor
generale, prin vot secret, direct şi personal, 2 judecători de la
tribunale şi tribunalele specializate şi 2 procurori de la
parchetele de pe lângă acestea.

65
 Judecătorii de la judecătorii şi procurorii de la
parchetele de pe lângă acestea aleg ca membri ai Consiliului
Superior al Magistraturii, în adunările lor generale, prin vot
secret, direct şi personal, 2 judecători de la judecătorii şi un
procuror de la parchetele de pe lângă acestea.
În procedura de desemnare a candidaţilor şi de alegere a
membrilor Consiliului Superior al Magistraturii, adunările
generale sunt legal constituite în prezenţa a cel puţin două
treimi din numărul judecătorilor sau, după caz, al procurorilor
în funcţie, inclusiv cei delegaţi sau detaşaţi de la alte instanţe
sau parchete.
Adunările generale sunt prezidate de magistratul cu cea
mai mare vechime în magistratură, care nu şi-a depus
candidatura pentru funcţia de membru al Consiliului Superior
al Magistraturii.
În procedura de alegere a membrilor Consiliului
Superior al Magistraturii, fiecare judecător şi procuror votează
un număr de candidaţi egal cu numărul membrilor Consiliului
Superior al Magistraturii, care reprezintă categoria de instanţe
sau parchete la nivelul cărora judecătorul sau, după caz,
procurorul îşi desfăşoară activitatea. În cazul în care au fost
votate mai puţine personae, votul este nul.
La alegerea membrilor Consiliului Superior al
Magistraturii nu pot participa judecătorii şi procurorii detaşaţi
la alte autorităţi decât la instanţe sau parchete.
Pentru îndeplinirea atribuţiilor mai sus menţionate,
judecătorul sau procurorul care a prezidat adunarea generală
este ajutat de 2 judecători sau, după caz, de 2 procurori,
desemnaţi de adunările generale, dintre judecătorii sau
procurorii care nu şi-au depus candidaturile.
Consiliul Superior al Magistraturii centralizează
rezultatele votului din circumscripţiile tuturor curţilor de apel şi
ale parchetelor de pe lângă acestea.

66
 Consiliul Superior al Magistraturii verifică legalitatea
procedurilor de alegere, din oficiu sau la sesizarea oricărui
judecător sau procuror.
În vederea formulării sesizării, judecătorii şi procurorii
au dreptul să verifice procesele-verbale cu privire la
desfăşurarea alegerilor şi rezultatul acestora, precum şi
buletinele de vot. Contestaţiile referitoare la legalitatea
procedurilor de alegere pot fi depuse la Consiliul Superior al
Magistraturii, în termen de 15 zile de la data alegerilor.
Contestaţiile se soluţionează de către Plenul Consiliului
Superior al Magistraturii, în termen de 5 zile de la data
sesizării. Soluţia motivată a contestaţiei se comunică
persoanelor care au făcut sesizarea.
În cazul în care se constată încălcări ale legii în
procedurile de alegere, Consiliul Superior al Magistraturii
dispune măsurile necesare pentru înlăturarea acestora, inclusiv
repetarea alegerilor, numai la instanţele sau parchetele la care
încălcarea legii a avut drept consecinţă influenţarea rezultatului
alegerilor.
Consiliul Superior al Magistraturii alcătuieşte lista
finală cuprinzând magistraţii aleşi potrivit prevederilor art. 8
alin. (3) şi art. 16 alin. (2) din Legea nr. 317/2004 privind
Consiliul Superior al Magistraturii şi o transmite Biroului
permanent al Senatului.
Înainte de transmiterea listei către Biroul permanent al
Senatului, Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor
Securităţii verifică şi comunică, în termen de 15 zile de la
solicitarea Consiliului Superior al Magistraturii, dacă
judecătorii şi procurorii aleşi au făcut parte din serviciile de
informaţii înainte de 1990 sau au colaborat cu acestea.
Biroul permanent al Senatului înaintează lista Comisiei
juridice, de numiri, disciplină, imunităţi şi validări, pentru a
examina dacă au fost respectate dispoziţiile legale cu privire la
alegerea membrilor Consiliului Superior al Magistraturii, iar

67
Senatul, în prezenţa majorităţii membrilor săi, pe baza
raportului Comisiei juridice, de numiri, disciplină, imunităţi şi
validări, validează lista cuprinzând magistraţii aleşi ca membri
ai Consiliului Superior al Magistraturii. Refuzul validării nu
poate interveni decât în cazul încălcării legii în procedura
alegerii membrilor Consiliului Superior al Magistraturii şi
numai dacă această încălcare a legii are drept consecinţă
influenţarea rezultatului alegerilor.
    În vederea alegerii celor 2 reprezentanţi ai societăţii
civile în Consiliul Superior al Magistraturii, organizaţiile
profesionale ale juriştilor, consiliile profesionale ale facultăţilor
de drept acreditate, asociaţiile şi fundaţiile care au ca obiectiv
apărarea drepturilor omului pot propune Biroului permanent al
Senatului câte un candidat.

Pot fi aleşi ca membri ai Consiliului Superior al

Magistraturii reprezentanţi ai societăţii civile care îndeplinesc
următoarele condiţii:
   a) sunt specialişti în domeniul dreptului, cu o vechime de cel
puţin 7 ani în activitatea juridică;
   b) se bucură de înaltă reputaţie profesională şi morală;
   c) nu au făcut parte din serviciile de informaţii înainte de
1990, nu au colaborat cu acestea şi nu au un interes personal
care influenţează sau ar putea influenţa îndeplinirea cu
obiectivitate şi imparţialitate a atribuţiilor prevăzute de lege;
   d) nu au calitatea de membru al unui partid politic şi nu au
îndeplinit în ultimii 5 ani funcţii de demnitate publică.

Propunerile de candidaturi se depun la Biroul

permanent al Senatului, între a 90-a zi şi a 60-a zi înainte de
expirarea mandatului membrilor Consiliului Superior al
Magistraturii, însoţite de hotărârea judecătorească sau, după
caz, actul normativ de înfiinţare, de actul constitutiv şi statutul
persoanelor juridice, precum şi de cazierul fiscal al acestora.

68
Perioada în care se depun propunerile de candidaturi se publică
în Monitorul Oficial al României, Partea a III-a, şi pe pagina de
Internet a Consiliului Superior al Magistraturii, cu 30 de zile
înainte de începerea curgerii termenului.
Candidaţii propuşi vor prezenta Senatului documentele
prevăzute la art. 7 alin. (4) din Legea nr. 317/2004 privind
Consiliul Superior al Magistraturii, precum şi cazierul judiciar.
Senatul alege, dintre candidaţii prevăzuţi la art. 19 din Legea
nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, cei 2
reprezentanţi ai societăţii civile, potrivit procedurii prevăzute în
regulamentul acestei Camere.
Lista candidaţilor şi documentele prevăzute la art. 7
alin. (4) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al
Magistraturii se afişează pe paginile de Internet ale Senatului şi
Consiliului Superior al Magistraturii, în termen de 5 zile de la
expirarea perioadei de depunere a acestora.
    Hotărârile Senatului privind validarea şi alegerea
membrilor Consiliului Superior al Magistraturii se publică în
Monitorul Oficial al României, Partea I.

V.4.4.  Funcţionarea Consiliului Superior al Magistraturii

În termen de 15 zile de la publicarea hotărârilor

prevăzute la art. 21 din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul
Superior al Magistraturii, preşedintele Înaltei Curţi de Casaţie
şi Justiţie convoacă membrii Consiliului Superior al
Magistraturii în şedinţa de constituire. În şedinţa de constituire,
prezidată de preşedintele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie,
sunt aleşi preşedintele şi vicepreşedintele Consiliului Superior
al Magistraturii.
În termen de 15 zile de la şedinţa de constituire a
Consiliului Superior al Magistraturii se stabilesc atribuţiile şi
responsabilităţile fiecărui membru permanent, pe domenii de

69
activitate, membrii Consiliului desfăşurând de asemenea o
activitate permanentă.
Însăşi Consiliul Superior al Magistraturii funcţionează
ca organ cu activitate permanentă. Hotărârile Consiliului
Superior al Magistraturii se iau în plen sau în secţii, potrivit
atribuţiilor care revin acestora.
Preşedintele şi vicepreşedintele Consiliului Superior al
Magistraturii nu exercită activitatea de judecător sau procuror.
Judecătorii şi procurorii aleşi ca membri ai Consiliului Superior
al Magistraturii îşi suspendă activitatea de judecător, respectiv
de procuror, referitoare la prezenţa judecătorilor în complete de
judecată, respectiv efectuarea actelor de urmărire penală de
către procurori. La încetarea mandatului, cei care au optat
pentru suspendarea activităţii îşi reiau activitatea de judecător
sau procuror.
Membrii aleşi ai Consiliului Superior al Magistraturii
aflaţi în funcţie la data intrării în vigoare a legii pot opta pentru
suspendarea activităţii de judecător sau procuror pentru
perioada rămasă până la terminarea mandatului. Opţiunea se
exprimă în scris, la preşedintele Consiliului Superior al
Magistraturii, în termen de 30 de zile de la data intrării în
vigoare a legii.
Funcţiile de conducere deţinute de judecătorii sau
procurorii aleşi ca membri ai Consiliului Superior al
Magistraturii se suspendă de drept la data publicării hotărârii
Senatului în Monitorul Oficial al României, Partea I. Membrii
aleşi ai Consiliului Superior al Magistraturii ce deţin o funcţie
de conducere la instanţe ori parchete, la data intrării în vigoare
a legii, pot opta pentru suspendarea din funcţia de conducere
respectivă în condiţiile mai sus menţionate.
Perioada în care judecătorul sau procurorul este
membru al Consiliului Superior al Magistraturii constituie
vechime în aceste funcţii.

70
 Consiliul Superior al Magistraturii este condus de
preşedinte, ajutat de un vicepreşedinte, aleşi dintre judecătorii
şi procurorii prevăzuţi la art. 3 lit. a) din Legea nr. 317/2004
privind Consiliul Superior al Magistraturii, care fac parte din
secţii diferite, pentru un mandat de un an, ce nu poate fi
reînnoit.
Preşedintele şi vicepreşedintele Consiliului Superior al
Magistraturii sunt aleşi de plen, în prezenţa a cel puţin 15
membri ai Consiliului, cu votul majorităţii membrilor acestuia.

Preşedintele Consiliului Superior al Magistraturii

îndeplineşte următoarele atribuţii principale, precum şi orice
alte atribuţii stabilite de lege, de Regulamentul de organizare
şi funcţionare administrativă a Consiliului Superior al
Magistraturii şi de plen:
   a) reprezintă Consiliul Superior al Magistraturii în relaţiile
interne şi internaţionale;
   b) coordonează activitatea Consiliului Superior al
Magistraturii şi repartizează lucrările pentru plen şi secţii;
   c) prezidează lucrările Plenului Consiliului Superior al
Magistraturii, cu excepţia cazului în care la lucrări participă
Preşedintele României;
   d) propune plenului măsurile necesare pentru începerea
procedurilor de revocare a membrilor Consiliului Superior al
Magistraturii şi de ocupare a locurilor devenite vacante;
   e) semnează actele emise de Plenul Consiliului Superior al
Magistraturii;
   f) sesizează Curtea Constituţională, în vederea soluţionării
conflictelor juridice de natură constituţională dintre autorităţile
publice;
   g) desemnează membrii Consiliului Superior al Magistraturii
care pot fi consultaţi pentru elaborarea unor proiecte de acte
normative;

71
   h) prezintă, în şedinţa publică a plenului, raportul anual
asupra activităţii Consiliului Superior al Magistraturii, care se
transmite instanţelor şi parchetelor şi se dă publicităţii.

În lipsa preşedintelui Consiliului Superior al

Magistraturii, atribuţiile mai sus menţiobate sunt exercitate de
vicepreşedinte. În caz de vacanţă a funcţiei de preşedinte sau de
vicepreşedinte, Plenul Consiliului Superior al Magistraturii, în
termen de cel mult o lună de la constatarea vacanţei, va
proceda la alegerea noului preşedinte, respectiv vicepreşedinte.
Preşedintele României prezidează, fără drept de vot,
lucrările Plenului Consiliului Superior al Magistraturii la care
participă. Lucrările secţiilor Consiliului Superior al
Magistraturii sunt legal constituite în prezenţa majorităţii
membrilor acestora şi sunt prezidate de preşedintele sau, după
caz, de vicepreşedintele Consiliului Superior al Magistraturii.
În lipsa acestora, membrii secţiei aleg un preşedinte de şedinţă,
cu votul majorităţii celor prezenţi. Judecătorul sau procurorul
care prezidează lucrările secţiei semnează hotărârile şi celelalte
acte emise de aceasta.
Hotărârile Plenului Consiliului Superior al Magistraturii
şi hotărârile secţiilor se iau cu votul majorităţii membrilor
prezenţi, iar hotărârile Consiliului Superior al Magistraturii, în
plen şi în secţii, se iau prin vot direct şi secret şi se motivează.
Hotărârile plenului privind cariera şi drepturile
judecătorilor şi procurorilor se redactează în cel mult 20 de
zile, se comunică de îndată şi se publică în Buletinul Oficial al
Consiliului Superior al Magistraturii şi pe pagina de Internet a
Consiliului Superior al Magistraturii în termen de 10 zile de la
redactare, pot fi atacate cu recurs, de orice persoană interesată,
în termen de 15 zile de la comunicare sau de la publicare, la
Secţia de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de
Casaţie şi Justiţie.

72
 Preşedintele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie participă
la lucrările secţiei pentru judecători, procurorul general al
Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, la
lucrările secţiei pentru procurori, iar ministrul justiţiei, la
lucrările ambelor secţii.
Preşedintele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, ministrul
justiţiei şi procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta
Curte de Casaţie şi Justiţie nu au drept de vot în situaţiile în
care secţiile îndeplinesc rolul de instanţă de judecată în
domeniul răspunderii disciplinare.
Reprezentanţii societăţii civile participă numai la
lucrările Plenului Consiliului Superior al Magistraturii.
Lucrările plenului şi ale secţiilor Consiliului Superior al
Magistraturii sunt, de regulă, publice. Membrii plenului sau ai
secţiilor hotărăsc, cu majoritate de voturi, situaţiile în care
şedinţele nu sunt publice.
  Asociaţiile profesionale ale judecătorilor şi procurorilor
pot participa la lucrările plenului şi ale secţiilor, exprimând,
atunci când consideră necesar, un punct de vedere asupra
problemelor ce se dezbat, la iniţiativa lor sau la solicitarea
membrilor Consiliului Superior al Magistraturii.
Ordinea de zi a lucrărilor plenului şi ale secţiilor
Consiliului Superior al Magistraturii se aprobă de către acestea,
la propunerea preşedintelui sau, după caz, a vicepreşedintelui
Consiliului Superior al Magistraturii.
Recursul suspendă executarea hotărârii Consiliului
Superior al Magistraturii. Hotărârea prin care se soluţionează
recursul este irevocabilă.
Ordinea de zi se publică cu 3 zile înainte pe pagina de
Internet a Consiliului Superior al Magistraturii. Hotărârile
Consiliului Superior al Magistraturii se publică în Buletinul
Oficial al Consiliului Superior al Magistraturii şi pe pagina de
Internet a Consiliului Superior al Magistraturii.

73
 V.4.5.  Atribuţiile Consiliului Superior al Magistraturii

V.4.5.1.  Dispoziţii comune

    Consiliul Superior al Magistraturii are dreptul şi

obligaţia de a se sesiza şi din oficiu pentru a apăra judecătorii şi
procurorii împotriva oricărui act care le-ar putea afecta
independenţa sau imparţialitatea ori ar crea suspiciuni cu
privire la acestea. De asemenea, Consiliul Superior al
Magistraturii apără reputaţia profesională a judecătorilor şi
procurorilor.
Judecătorul sau procurorul care consideră că
independenţa, imparţialitatea sau reputaţia profesională îi este
afectată în orice mod se poate adresa Consiliului Superior al
Magistraturii care, după caz, poate dispune verificarea
aspectelor semnalate, publicarea rezultatelor acesteia, poate
sesiza organul competent să decidă asupra măsurilor care se
impun sau poate dispune orice altă măsură corespunzătoare,
potrivit legii.
Consiliul Superior al Magistraturii asigură respectarea
legii şi a criteriilor de competenţă şi etică profesională în
desfăşurarea carierei profesionale a judecătorilor şi
procurorilor.
Atribuţiile Plenului Consiliului Superior al
Magistraturii şi ale secţiilor acestuia, referitoare la cariera
judecătorilor şi procurorilor, se exercită cu respectarea
dispoziţiilor Legii nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi
procurorilor, republicată, şi ale Legii nr. 304/2004 privind
organizarea judiciară, republicată.
În exercitarea atribuţiilor sale Consiliul Superior al
Magistraturii poate solicita Ministerului Justiţiei, instanţelor
judecătoreşti şi parchetelor, Institutului Naţional al
Magistraturii, altor autorităţi şi instituţii publice, precum şi

74
persoanelor fizice sau juridice informaţiile sau actele pe care le
consideră necesare.
În scopul informării cu privire la activitatea instanţelor
şi parchetelor, membrii Consiliului Superior al Magistraturii
efectuează deplasări la sediile instanţelor şi ale parchetelor şi
organizează întâlniri cu judecătorii, procurorii şi reprezentanţii
societăţii civile.
În cazurile în care legea prevede avizul conform,
aprobarea sau acordul Consiliului Superior al Magistraturii,
punctul de vedere emis de acesta este obligatoriu. Dacă legea
prevede consultarea sau avizul Consiliului Superior al
Magistraturii, punctul de vedere emis de acesta nu este
obligatoriu.
În cazul în care legea nu prevede un termen pentru
emiterea avizelor de către Consiliul Superior al Magistraturii,
acestea se emit în 30 de zile de la sesizare. Depăşirea de către
Consiliul Superior al Magistraturii a termenului de emitere a
avizului nu afectează valabilitatea actului.
Consiliul Superior al Magistraturii coordonează
activitatea Institutului Naţional al Magistraturii şi a Şcolii
Naţionale de Grefieri, întocmeşte şi păstrează dosarele
profesionale ale judecătorilor şi procurorilor.

 V.4.5.2. Atribuţiile Plenului Consiliului Superior al

Magistraturii

Plenul Consiliului Superior al Magistraturii numeşte

secretarul general şi personalul cu funcţii de conducere din
aparatul Consiliului Superior al Magistraturii. Tot acesta
adoptă Codul deontologic al judecătorilor şi procurorilor,
Regulamentul de organizare şi funcţionare a Consiliului
Superior al Magistraturii, Regulamentul privind procedura

75
alegerii membrilor Consiliului Superior al Magistraturii,
Regulamentul de ordine interioară al instanţelor judecătoreşti,
precum şi alte regulamente şi hotărâri prevăzute în Legea nr.
303/2004, republicată, şi în Legea nr. 304/2004, republicată.
Plenul Consiliului Superior al Magistraturii asigură
totodată publicarea Codului deontologic al judecătorilor şi
procurorilor şi a regulamentelor mai sus menţionate în
Monitorul Oficial al României, Partea I şi pe pagina de Internet
a Consiliului Superior al Magistraturii.

Plenul Consiliului Superior al Magistraturii avizează:

- proiectele de acte normative ce privesc activitatea
autorităţii judecătoreşti,
- proiectele de regulamente şi ordine care se aprobă
de ministrul justiţiei, în cazurile prevăzute de lege.

De asemenea, Plenul Consiliului Superior al

Magistraturii poate sesiza ministrul justiţiei cu privire la
necesitatea iniţierii sau modificării unor acte normative în
domeniul justiţiei.
Consiliul Superior al Magistraturii elaborează anual un
raport privind starea justiţiei şi un raport privind activitatea
proprie, pe care le prezintă Camerelor reunite ale Parlamentului
României până la data de 15 februarie a anului următor şi le
publică în Monitorul Oficial al României, Partea a III-a şi pe
pagina de Internet a Consiliului Superior al Magistraturii.
Plenul Consiliului Superior al Magistraturii
soluţionează contestaţiile formulate de judecători şi procurori
împotriva hotărârilor pronunţate de secţiile Consiliului
Superior al Magistraturii, cu excepţia celor date în materie
disciplinară.

76
 Plenul Consiliului Superior al Magistraturii are
următoarele atribuţii referitoare la cariera judecătorilor şi
procurorilor:
   a) propune Preşedintelui României numirea în funcţie şi
eliberarea din funcţie a judecătorilor şi a procurorilor, cu
excepţia celor stagiari;
   b) numeşte judecătorii stagiari şi procurorii stagiari, pe baza
rezultatelor obţinute la examenul de absolvire a Institutului
Naţional al Magistraturii;
   c) dispune promovarea judecătorilor şi a procurorilor;
   d) eliberează din funcţie judecătorii stagiari şi procurorii
stagiari;
   e) propune Preşedintelui României conferirea de distincţii
pentru judecători şi procurori, în condiţiile legii;
   f) îndeplineşte orice alte atribuţii stabilite prin lege sau
regulament.

Plenul Consiliului Superior al Magistraturii are

următoarele atribuţii referitoare la admiterea în
magistratură, evaluarea, formarea şi examenele judecătorilor
şi procurorilor:
   a) la propunerea Consiliului ştiinţific al Institutului Naţional
al Magistraturii, stabileşte numărul anual de cursanţi ai
Institutului Naţional al Magistraturii, aprobă anual data şi locul
pentru organizarea concursului de admitere la Institutul
Naţional al Magistraturii, stabileşte tematica pentru concursul
de admitere la Institutul Naţional al Magistraturii şi aprobă
programul de formare profesională a auditorilor de justiţie,
emite avize şi adoptă regulamente, în cazurile şi în condiţiile
prevăzute de lege;
   b) numeşte comisia de admitere şi comisia de elaborare a
subiectelor pentru admiterea în Institutul Naţional al
Magistraturii, în condiţiile prevăzute de Regulamentul de

77
organizare a examenului de admitere în Institutul Naţional al
Magistraturii;
   c) organizează şi validează, potrivit legii şi regulamentului,
examenul de capacitate al judecătorilor şi procurorilor şi
aprobă programul de formare profesională continuă a
judecătorilor şi procurorilor, la propunerea Consiliului ştiinţific
al Institutului Naţional al Magistraturii, precum şi tematica
activităţilor de formare profesională continuă, organizate de
curţile de apel şi parchetele de pe lângă acestea;
   d) organizează şi validează, potrivit legii şi regulamentului,
concursurile pentru numirea în funcţii de conducere a
judecătorilor şi procurorilor;
   e) dispune organizarea concursurilor de promovare a
judecătorilor şi procurorilor;
   f) numeşte comisiile pentru evaluarea activităţii profesionale
a judecătorilor şi procurorilor, în condiţiile legii;
   g) numeşte şi revocă directorul şi directorii adjuncţi ai
Institutului Naţional al Magistraturii, la propunerea Consiliului
ştiinţific al Institutului Naţional al Magistraturii, şi desemnează
judecătorii şi procurorii care vor face parte din Consiliul
ştiinţific al Institutului Naţional al Magistraturii;
   h) la propunerea Consiliului ştiinţific al Institutului Naţional
al Magistraturii, aprobă structura organizatorică, statele de
funcţii şi statele de personal ale Institutului Naţional al
Magistraturii;
   i) numeşte directorul şi directorii adjuncţi ai Şcolii Naţionale
de Grefieri şi desemnează judecătorii şi procurorii membri în
consiliul de conducere al şcolii;
   j) îndeplineşte orice alte atribuţii stabilite prin lege sau
regulament.

Plenul Consiliului Superior al Magistraturii are

următoarele atribuţii referitoare la organizarea şi funcţionarea
instanţelor şi a parchetelor:

78
   a) convoacă adunările generale ale judecătorilor şi
procurorilor, în condiţiile legii;
   b) aprobă măsurile pentru suplimentarea sau reducerea
numărului de posturi pentru instanţe şi parchete;
   c) elaborează propriul proiect de buget, cu avizul consultativ
al Ministerului Finanţelor Publice, şi emite avizele conforme
pentru proiectele de buget ale instanţelor şi parchetelor;
   d) îndeplineşte orice alte atribuţii stabilite prin lege sau
regulament.

 V.4.5.3. Atribuţiile secţiilor Consiliului Superior al

Magistraturii

Secţia pentru judecători a Consiliului Superior al

Magistraturii încuviinţează percheziţia, reţinerea sau arestarea
preventivă a judecătorilor şi a magistraţilor-asistenţi, iar Secţia
pentru procurori a Consiliului Superior al Magistraturii
încuviinţează percheziţia, reţinerea sau arestarea preventivă a
procurorilor; însă nu se aplică în caz de infracţiune flagrantă.
Secţia pentru judecători a Consiliului Superior al
Magistraturii numeşte şi promovează magistraţii-asistenţi ai
Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în condiţiile legii.

Secţiile Consiliului Superior al Magistraturii au

următoarele atribuţii referitoare la cariera judecătorilor şi
procurorilor:
   a) dispun delegarea judecătorilor şi detaşarea judecătorilor şi
procurorilor, în condiţiile legii;
   b) numesc în funcţii de conducere judecătorii şi procurorii, în
condiţiile legii şi ale regulamentului;
   c) examinează recomandările primite de la Colegiul de
conducere al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie privind numirea
în funcţie a judecătorilor în cadrul Curţii;

79
   d) analizează îndeplinirea condiţiilor legale de către
judecătorii stagiari şi procurorii stagiari care au promovat
examenul de capacitate, de către alţi jurişti care au fost admişi
la concursul de intrare în magistratură, de către judecătorii şi
procurorii înscrişi la concursul de promovare şi de către
judecătorii şi procurorii propuşi pentru numirea în funcţii de
conducere;
   e) soluţionează contestaţiile împotriva calificativelor acordate
de comisiile de evaluare anuală a activităţii profesionale a
judecătorilor şi procurorilor, constituite în condiţiile legii;
   f) iau măsuri pentru soluţionarea sesizărilor primite de la
justiţiabili sau de la alte persoane privind conduita
necorespunzătoare a judecătorilor şi procurorilor;
   g) propun Preşedintelui României numirea în funcţie şi
revocarea din funcţie a preşedintelui, vicepreşedintelui şi
preşedinţilor de secţii ai Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie;
   h) avizează propunerea ministrului justiţiei de numire şi
revocare a procurorului general al Parchetului de pe lângă
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, a procurorului general al
Parchetului Naţional Anticorupţie, a adjuncţilor acestora, a
procurorilor şefi secţie din aceste parchete, precum şi a
procurorului şef al Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de
Criminalitate Organizată şi Terorism şi a adjunctului acestuia;
   i) aprobă transferul judecătorilor şi procurorilor;
   j) dispun suspendarea din funcţie a judecătorilor şi
procurorilor;
   k) îndeplinesc orice alte atribuţii stabilite prin lege sau
regulament.

Secţiile Consiliului Superior al Magistraturii au

următoarele atribuţii referitoare la organizarea şi
funcţionarea instanţelor şi parchetelor:
   a) aprobă înfiinţarea şi desfiinţarea secţiilor curţilor de apel,
ale instanţelor din circumscripţiile acestora, precum şi

80
înfiinţarea sediilor secundare ale instanţelor judecătoreşti şi
circumscripţiilor acestora, în condiţiile legii;
   b) aprobă propunerea procurorului general al Parchetului de
pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie sau a procurorului
general al Parchetului Naţional Anticorupţie de înfiinţare şi
desfiinţare a secţiilor în cadrul parchetelor;
   c) avizează proiectul de hotărâre a Guvernului privind lista
localităţilor care fac parte din circumscripţiile judecătoriilor;
   d) stabilesc categoriile de procese sau de cereri care se
soluţionează în municipiul Bucureşti numai de anumite
instanţe, cu respectarea competenţei materiale prevăzute de
lege;
   e) la propunerea preşedinţilor curţilor de apel, stabilesc
numărul vicepreşedinţilor curţilor de apel, ai tribunalelor şi ai
tribunalelor specializate, precum şi judecătoriile la care
funcţionează un vicepreşedinte;
   f) la propunerea procurorului general al Parchetului de pe
lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie sau a procurorului
general al Parchetului Naţional Anticorupţie, după caz, aprobă
numărul adjuncţilor procurorilor generali ai parchetelor de pe
lângă curţile de apel şi ai prim-procurorilor parchetelor de pe
lângă tribunale, precum şi parchetele de pe lângă judecătorii,
unde prim-procurorii sunt ajutaţi de adjuncţi;
   g) îndeplinesc orice alte atribuţii stabilite prin lege sau
regulament.

 V.4.5.4. Atribuţiile Consiliului Superior al Magistraturii în

domeniul răspunderii disciplinare a magistraţilor

    Consiliul Superior al Magistraturii îndeplineşte, prin

secţiile sale, rolul de instanţă de judecată în domeniul
răspunderii disciplinare a judecătorilor şi a procurorilor, pentru
faptele prevăzute în Legea nr. 303/2004, republicată.

81
 Secţia pentru judecători are rolul de instanţă
disciplinară şi pentru magistraţii-asistenţi ai Înaltei Curţi de
Casaţie şi Justiţie.
Acţiunea disciplinară se exercită de comisiile de
disciplină ale Consiliului Superior al Magistraturii. Comisiile
de disciplină sunt formate din 3 inspectori ai Serviciului de
inspecţie judiciară pentru judecători şi, respectiv, 3 inspectori
ai Serviciului de inspecţie judiciară pentru procurori, pot fi
sesizate de Inspecţia judiciară sau se pot sesiza din oficiu în
legătură cu abaterile disciplinare ale judecătorilor şi
procurorilor.
Membrii comisiilor de disciplină nu pot desfăşura pe
perioada mandatului decât activitate specifică acestei calităţi şi
sunt înlocuiţi de membrii supleanţi în situaţiile în care, din
motive întemeiate, nu pot participa la soluţionarea lucrărilor.
Împreună cu membrii supleanţi sunt numiţi de Plenul
Consiliului Superior al Magistraturii, pentru un mandat de un
an, cu posibilitatea reînvestirii o singură dată.
Orice persoană interesată, inclusiv conducătorii
instanţelor sau ai parchetelor, poate semnala Inspecţiei
judiciare aspecte în legătură cu activitatea ori conduita
necorespunzătoare a judecătorilor sau procurorilor, cu
încălcarea obligaţiilor profesionale în raporturile cu justiţiabilii
ori cu săvârşirea de către aceştia a unor abateri disciplinare.
Orice semnalare privind activitatea necorespunzătoare
a judecătorilor şi procurorilor, greşit îndreptată la instanţe sau
parchete, va fi înaintată Inspecţiei judiciare în termen de 5 zile
de la înregistrare.
Aspectele semnalate sunt supuse unor verificări
prealabile efectuate de inspectorii din cadrul Serviciului de
inspecţie judiciară pentru judecători, respectiv ai Serviciului de
inspecţie judiciară pentru procurori, în cadrul cărora se
stabileşte dacă există indiciile săvârşirii unei abateri
disciplinare.

82
 Dacă în urma efectuării verificărilor prealabile se
constată că nu există indiciile săvârşirii unei abateri
disciplinare, rezultatul se comunică direct persoanei care a
formulat sesizarea şi persoanei vizate de sesizare.
În cazul în care se constată că există indiciile săvârşirii
unei abateri disciplinare, Serviciul de inspecţie judiciară pentru
judecători, respectiv Serviciul de inspecţie judiciară pentru
procurori sesizează comisia de disciplină corespunzătoare.
    În termen de maximum 10 zile de la data sesizării,
comisia de disciplină corespunzătoare poate dispune clasarea
sau, după caz, efectuarea cercetării disciplinare.
În vederea exercitării acţiunii disciplinare, cercetarea
disciplinară este obligatorie.

Cercetarea disciplinară:
- se efectuează de inspectorii din cadrul Serviciului
de inspecţie judiciară pentru judecători, respectiv
din cadrul Serviciului de inspecţie judiciară pentru
procurori,
- se efectuează în termen de 30 de zile de la data
dispunerii acesteia, cu excepţia situaţiei în care
intervine suspendarea. Comisia de disciplină poate
dispune prelungirea termenului cu cel mult 30 de
zile, dacă există motive întemeiate care justifică
această măsură,
- se desfăşoară cu respectarea dispoziţiilor legale
referitoare la informaţiile clasificate şi la protecţia
datelor cu caracter personal,
- se suspendă atunci când împotriva judecătorului
sau procurorului cercetat s-a dispus punerea în
mişcare a acţiunii penale pentru aceeaşi faptă.

În cadrul cercetării disciplinare se stabilesc faptele şi

urmările acestora, împrejurările în care au fost săvârşite,

83
precum şi orice alte date concludente din care să se poată
aprecia asupra existenţei sau inexistenţei vinovăţiei. Ascultarea
celui în cauză şi verificarea apărărilor judecătorului sau
procurorului cercetat sunt obligatorii. Refuzul judecătorului sau
procurorului cercetat de a face declaraţii sau de a se prezenta la
cercetări se constată prin proces-verbal şi nu împiedică
încheierea cercetării. Judecătorul sau procurorul cercetat are
dreptul să cunoască toate actele cercetării şi să solicite probe în
apărare.
Organul de urmărire penală este obligat să comunice
Consiliului Superior al Magistraturii într-un termen rezonabil
actul prin care s-a dispus punerea în mişcare a acţiunii penale.
Suspendarea se dispune de comisia de disciplină, prin
rezoluţie. Suspendarea operează până când soluţia pronunţată
în cauza care a motivat suspendarea a devenit definitivă.
În cazul în care, înainte de sesizarea secţiei, comisia de
disciplină constată că sunt necesare verificări suplimentare,
solicită completarea cercetării disciplinare. Rezultatul
verificărilor suplimentare este înaintat comisiei de disciplină în
cel mult 30 de zile de la data la care s-a dispus completarea
verificărilor.
În termen de 20 de zile de la primirea rezultatului
cercetării disciplinare sau, după caz, a rezultatului verificărilor
suplimentare, comisia de disciplină, în cazul în care consideră
că se justifică, sesizează secţia corespunzătoare în vederea
soluţionării acţiunii disciplinare.
În cazul în care comisia de disciplină consideră că
exercitarea acţiunii disciplinare nu se justifică, dispune
clasarea. Rezoluţia comisiei de disciplină dispusă în condiţiile
mai sus menţionate sau, după caz, în condiţiile prezente se
comunică persoanelor indicate la art. 451 alin. (4) din Legea nr.
317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii.
Rezoluţia de clasare poate fi atacată potrivit Legii
contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi

84
completările ulterioare, de persoana indicată la art. 451 alin. (1)
şi de persoana vizată din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul
Superior al Magistraturii.
Acţiunea disciplinară poate fi exercitată în termenul de
prescripţie de cel mult un an de la data la care fapta a fost
cunoscută de Consiliul Superior al Magistraturii, dar nu mai
târziu de 2 ani de la data săvârşirii faptei.
În procedura disciplinară în faţa secţiilor Consiliului
Superior al Magistraturii, citarea judecătorului sau procurorului
împotriva căruia se exercită acţiunea disciplinară este
obligatorie. Judecătorul sau procurorul poate fi reprezentat de
un alt judecător ori procuror sau poate fi asistat ori reprezentat
de un avocat.
Judecătorul sau procurorul şi, după caz, reprezentantul
ori avocatul său au dreptul să ia cunoştinţă de toate actele
dosarului şi pot solicita administrarea de probe în apărare.
Dispoziţiile art. 46 alin. (5) şi (6) din Legea nr.
317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii se aplică
în mod corespunzător. Suspendarea se dispune, prin încheiere,
de secţia corespunzătoare a Consiliului Superior al
Magistraturii.
Secţiile Consiliului Superior al Magistraturii, în cazul în
care constată că sesizarea este întemeiată, aplică una dintre
sancţiunile disciplinare prevăzute de lege, în raport cu
gravitatea abaterii disciplinare săvârşite de judecător sau
procuror şi cu circumstanţele personale ale acestuia.
Dispoziţiile din prezenta lege ce reglementează
procedura de soluţionare a acţiunii disciplinare se completează
cu dispoziţiile Codului de procedură civilă.

85
 Secţiile Consiliului Superior al Magistraturii
soluţionează acţiunea disciplinară printr-o hotărâre care
cuprinde, în principal, următoarele:
   a) descrierea faptei care constituie abatere disciplinară şi
încadrarea juridică a acesteia;
   b) temeiul de drept al aplicării sancţiunii;
   c) motivele pentru care au fost înlăturate apărările formulate
de judecător sau procuror;
   d) sancţiunea aplicată şi motivele care au stat la baza aplicării
acesteia;
   e) calea de atac şi termenul în care hotărârea poate fi atacată;
   f) instanţa competentă să judece calea de atac.

   Hotărârile secţiilor Consiliului Superior al

Magistraturii prin care s-a soluţionat acţiunea disciplinară se
redactează, obligatoriu, în termen de cel mult 20 de zile de la
pronunţare şi se comunică de îndată, în scris, judecătorului sau
procurorului. Comunicarea hotărârilor este asigurată de
Secretariatul general al Consiliului Superior al Magistraturii.
Împotriva hotărârilor mai sus menţionate se poate
exercita recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Competenţa soluţionării recursului aparţine Completului de 9
judecători al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie. Din Completul
de 9 judecători nu pot face parte membrii cu drept de vot ai
Consiliului Superior al Magistraturii şi judecătorul sancţionat
disciplinar. Recursul suspendă executarea hotărârii secţiei
Consiliului Superior al Magistraturii de aplicare a sancţiunii
disciplinare. Hotărârea prin care se soluţionează recursul este
irevocabilă.
În cazul în care s-a dispus excluderea din magistratură
a unui judecător sau a unui procuror, hotărârea irevocabilă se
transmite Preşedintelui României, în vederea emiterii
decretului de eliberare din funcţie.

86
 V.4.6.  Statutul membrilor Consiliului Superior al
Magistraturii

Durata mandatului membrilor aleşi ai Consiliului

Superior al Magistraturii este de 6 ani, fără posibilitatea
reînvestirii. Membrii Consiliului Superior al Magistraturii au
calitatea de demnitar.
Calitatea de reprezentant al societăţii civile ales
membru al Consiliului Superior al Magistraturii este
incompatibilă cu calitatea de parlamentar, ales local, funcţionar
public, judecător sau procuror în activitate, notar public,
avocat, consilier juridic sau executor judecătoresc în exerciţiu.
Calitatea de membru al Consiliului Superior al
Magistraturii încetează, după caz, la expirarea mandatului, prin
demisie, revocare din funcţie, nerezolvarea stării de
incompatibilitate în termen de 15 zile de la data alegerii ca
membru al Consiliului Superior al Magistraturii, nerespectarea
dispoziţiilor art. 7 din Legea nr. 303/2004, republicată,
imposibilitatea exercitării atribuţiilor pe o perioadă mai mare
de 3 luni, precum şi prin deces şi se suspendă de drept pentru
motivele prevăzute de art. 62 din Legea nr. 303/2004,
republicată.
    Revocarea din funcţia de membru ales al Consiliului
Superior al Magistraturii se propune de preşedintele sau
vicepreşedintele Consiliului ori de o treime din membri, în
situaţia în care persoana în cauză nu mai îndeplineşte condiţiile
legale pentru a fi membru ales al Consiliului Superior al
Magistraturii, în cazul neîndeplinirii sau îndeplinirii
necorespunzătoare a atribuţiilor în cadrul Consiliului Superior
al Magistraturii sau în cazul aplicării oricărei sancţiuni
disciplinare.
La sesizarea formulată, Plenul Consiliului Superior al
Magistraturii poate dispune revocarea din funcţia de membru
ales al Consiliului Superior al Magistraturii. Revocarea din

87
funcţia de preşedinte sau vicepreşedinte se propune de o treime
din numărul membrilor Consiliului Superior al Magistraturii.
Membrii aleşi ai Consiliului Superior al Magistraturii
sunt revocaţi şi la cererea majorităţii adunărilor generale de la
nivelul instanţelor sau parchetelor pe care le reprezintă, în
cazul neîndeplinirii sau îndeplinirii necorespunzătoare a
atribuţiilor încredinţate prin alegerea ca membru al Consiliului.
În cadrul adunărilor generale, decizia se ia cu votul a două
treimi din numărul judecătorilor sau procurorilor.
În cazul adunării generale comune a Parchetului de pe
lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi a Parchetului
Naţional Anticorupţie, decizia de revocare a reprezentantului
acestor parchete se ia cu votul majorităţii procurorilor. În
cadrul adunării generale votează şi procurorii din structurile
teritoriale ale acestor parchete.
Decizia de revocare a reprezentantului Înaltei Curţi de
Casaţie şi Justiţie se ia cu votul majorităţii judecătorilor din
adunarea generală.
Procedura de revocare poate fi declanşată de orice
adunare generală de la nivelul instanţelor sau parchetelor pe
care le reprezintă membrul Consiliului Superior al
Magistraturii a cărui revocare se cere, precum şi de
organizaţiile profesionale ale judecătorilor şi procurorilor.
Centralizarea rezultatelor votului se realizează de
adunarea generală care a iniţiat procedura sau de prima adunare
generală sesizată de organizaţiile profesionale ale judecătorilor
şi procurorilor.
În termen de 15 zile de la înregistrarea sesizării semnate
şi motivate de reprezentanţii adunărilor generale, Plenul
Consiliului Superior al Magistraturii dispune revocarea din
funcţie a membrului ales.   
Membrii Consiliului Superior al Magistraturii care au
calitatea de judecător sau procuror răspund civil, disciplinar şi
penal, în condiţiile legii. Membrul Consiliului Superior al

88
Magistraturii faţă de care se exercită acţiunea disciplinară nu
participă în calitate de membru ales la lucrările secţiei în care
se judecă acţiunea disciplinară.
În cazul încetării calităţii de membru al Consiliului
Superior al Magistraturii înainte de expirarea mandatului,
pentru locul rămas vacant se organizează noi alegeri, potrivit
procedurii prevăzute de lege.
Până la alegerea unui nou membru, interimatul va fi
asigurat de judecătorul sau procurorul care a obţinut numărul
următor de voturi în cadrul alegerilor desfăşurate potrivit art. 8
alin. (3) sau art. 13 ori, după caz, art. 19 din Legea nr.
317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii.
Din Consiliul Superior al Magistraturii nu pot face
parte, în timpul aceluiaşi mandat, soţi sau rude ori afini până la
gradul IV inclusiv.

V.4.7. Aparatul propriu al Consiliului Superior al

Magistraturii

Consiliul Superior al Magistraturii dispune de un aparat

tehnic administrativ propriu.
Finanţarea cheltuielilor curente şi de capital ale
Consiliului Superior al Magistraturii se asigură de la bugetul de
stat. Bugetul Institutului Naţional al Magistraturii şi al Şcolii
Naţionale de Grefieri sunt cuprinse distinct în bugetul
Consiliului Superior al Magistraturii.
Preşedintele Consiliului Superior al Magistraturii are
calitatea de ordonator principal de credite, care poate fi
delegată secretarului general.
Bugetul pentru curţile de apel, tribunale, tribunale
specializate şi judecătorii este gestionat de către Ministerul
Justiţiei, ministrul justiţiei având calitatea de ordonator
principal de credite.

89
 Aparatul propriu al Consiliului Superior al Magistraturii
este condus de un secretar general.
Secretarul general este numit şi revocat de Plenul
Consiliului Superior al Magistraturii dintre judecătorii şi
procurorii care au cel puţin 8 ani vechime în magistratură,
totodată acesta poate fi ajutat de un secretar general adjunct,
specialist în management, resurse umane sau în domeniul
financiar.
Secretarul general al Consiliului Superior al
Magistraturii primeşte o indemnizaţie lunară egală cu cea a
secretarului general din Ministerul Justiţiei, prevăzută de
Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 177/2002, aprobată cu
modificări şi completări prin Legea nr. 347/2003, cu
modificările ulterioare, iar adjunctul acestuia, o indemnizaţie
lunară egală cu cea a unui secretar general adjunct din
Ministerul Justiţiei, prevăzută de acelaşi act normativ.
Pe lângă Plenul Consiliului Superior al Magistraturii
funcţionează Inspecţia judiciară, condusă de un inspector şef.
În cadrul Inspecţiei judiciare funcţionează un serviciu
de inspecţie judiciară pentru judecători şi un serviciu de
inspecţie judiciară pentru procurori.
Inspectorii din cadrul Inspecţiei judiciare sunt numiţi de
plen, prin concurs sau examen, pentru un mandat de 6 ani,
dintre persoanele care îndeplinesc condiţiile prevăzute la art.
60 alin. (2) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior
al Magistraturii şi au avut calificativul foarte bine la ultima
evaluare.
   Pe durata exercitării mandatului de inspector,
judecătorii şi procurorii sunt suspendaţi de drept din funcţiile
pe care le ocupă la instanţe şi parchete. Judecătorii şi procurorii
cu funcţii de conducere sunt obligaţi să opteze între funcţia de
conducere şi cea de inspector judiciar, în termen de 30 de zile
de la data dobândirii dreptului de a ocupa în continuare funcţia
de inspector judiciar. După cele 30 de zile, postul de conducere

90
sau de inspector judiciar pentru care nu s-a făcut opţiunea
devine vacant de drept.
Inspectorii din cadrul Inspecţiei judiciare pot fi revocaţi
din funcţie de plen, din oficiu sau la propunerea inspectorului
şef, pentru neîndeplinirea ori îndeplinirea necorespunzătoare a
atribuţiilor de serviciu sau în cazul aplicării unei sancţiuni
disciplinare. Acţiunea disciplinară se exercită de comisia de
disciplină corespunzătoare serviciului de inspecţie judiciară din
care face parte şi va fi soluţionată de Secţia pentru judecători
sau de Secţia pentru procurori, după caz.
La încetarea funcţiei de inspector în cadrul Consiliului
Superior al Magistraturii, judecătorii şi procurorii revin la
instanţele sau parchetele unde au funcţionat anterior ori, cu
consimţământul lor, la alte instanţe sau parchete unde au
dreptul să funcţioneze potrivit legii.
Pe perioada mandatului, inspectorii judiciari îşi
păstrează drepturile şi sunt supuşi obligaţiilor, interdicţiilor şi
incompatibilităţilor ce revin judecătorilor şi procurorilor.
Perioada în care judecătorul sau procurorul este inspector
judiciar în cadrul Consiliului Superior al Magistraturii
constituie vechime în funcţia de judecător sau procuror.
Inspectorii pot solicita preşedinţilor instanţelor
judecătoreşti şi conducătorilor parchetelor din circumscripţia
altei curţi de apel decât cea în care se află instanţa sau
parchetul unde se efectuează o verificare să desemneze
judecători sau procurori, prin rotaţie, care să efectueze anumite
acte dintre cele date în competenţa Inspecţiei judiciare.
Atribuţiile Inspecţiei judiciare, structura, numărul şi
salarizarea inspectorilor se stabilesc de Plenul Consiliului
Superior al Magistraturii, în limitele bugetului.
Aparatul propriu al Consiliului Superior al Magistraturii
este organizat în direcţii, servicii şi birouri. Structura
organizatorică a aparatului propriu al Consiliului Superior al

91
Magistraturii se stabileşte prin hotărâre a plenului, în limitele
bugetului.
Personalul din aparatul propriu al Consiliului Superior
al Magistraturii este numit prin concurs sau examen, personalul
de conducere din aparatul propriu al Consiliului Superior al
Magistraturii este numit de plen, iar cel de execuţie, de
secretarul general.
Funcţiile de specialitate juridică din aparatul propriu al
Consiliului Superior al Magistraturii pot fi ocupate şi de
judecători şi procurori detaşaţi, în condiţiile legii.
Funcţionarii publici şi personalul contractual din
aparatul propriu al Consiliului Superior al Magistraturii sunt
salarizaţi potrivit dispoziţiilor legale aplicabile aceloraşi
categorii de personal din aparatul Parlamentului.
Statele de funcţii şi de personal se aprobă de Plenul
Consiliului Superior al Magistraturii, în limitele bugetului.
Atribuţiile secretarului general şi ale personalului din
aparatul propriu al Consiliului Superior al Magistraturii,
precum şi organizarea şi funcţionarea compartimentelor din
cadrul aparatului propriu al Consiliului Superior al
Magistraturii se stabilesc prin Regulamentul de organizare şi
funcţionare a Consiliului Superior al Magistraturii.

VI. Ministerul Justiţiei

Ministerul Justiţiei este organul de specialitate al

administraţiei publice centrale, cu personalitate juridica, în
subordinea Guvernului, care asigura elaborarea, coordonarea
şi aplicarea strategiei şi a programului de Guvernare în
vederea bunei funcţionari a justiţiei şi veghează la stricta
aplicare a legii, în conformitate cu principiile democratice ale
statului de drept.

92
 Conducerea Ministerului Justiţiei este asigurata de
ministrul justiţiei. Atribuţiile acestuia au fost considerabil
reduse prin noile legi privind organizarea judiciara, şi statutul
magistratului, majoritatea competenţelor în materia carierei
magistraţilor fiind preluate de Consiliul Superior al
Magistraturii.

Cele mai importante atribuţii ale Ministerului Justiţiei

în domeniul administrarii justiţiei sunt urmatoarele:
a) asigură buna organizare şi funcţionare a justiţiei ca
serviciu public şi vegheaza, potrivit competenţelor
sale, la respectarea drepturilor omului şi a
libertaţilor sale fundamentale în activitatea
instanţelor judecatoreşti şi a parchetelor, precum şi
la accesului liber şi facil la justiţie;
b) elaborează strategii, programe şi proiecte de acte
normative în domeniul justiţiei şi participa la
corelarea legislaţiei interne cu acquisul comunitar,
cu normele de drept internaţional, cu documentele
ONU, ale OSCE şi ale Consiliului Europei, normele
dreptului comunitar şi euroatlantic, precum şi cu
procedurile jurisdicţionale acceptate;
c) examinează şi face propuneri referitoare la adaptarea
legislaţiei pentru asigurarea compatibilitaţii cu
obligaţiile asumate prin convenţiile internaţionale la
care România este parte; contribuie la activitatea de
armonizare a legislaţiei în procesul de integrare
europeană şi euroatlantică;
d) elaborează şi propune Guvernului, în colaborare cu
celelalte organe de specialitate ale administraţiei
publice centrale, cu autoritaţi sau instituţii publice
interesate, instrumentele juridice corespunzatoare
pentru aducerea la îndeplinire a obligaţiilor stabilite
în sarcina statului român prin convenţii

93
 inernaţionale, hotarâri ale Curţii Europene a
Drepturilor Omului, ale unor tribunale penale
internaţionale sau ale altor organisme internaţionale
cu atribuţii jurisdicţionale;
e) elaborează studii privind cadrul înţelegerilor
internaţionale şi participă, în condiţiile legii, la
negocieri în vederea încheierii de convenţii
internaţionale interesând domeniul justiţiei;
avizeaza, în limitele competenţei sale, proiecte de
convenţii internaţionale, anterior aprobarii nego-
cierii lor; îndeplineşte sau asigura aducerea la
îndeplinire a obligaţiilor ce revin Ministerului
Justiţiei şi instanţelor judecatoresti, potrivit
convenţiilor şi uzanţelor internaţionale;
f) efectuează studii, analize şi documentări privind
necesitatea iniţierii, completarii sau modificarii
unor acte normative din domeniul justiţiei; organi-
zează şi coordonează activitatea desistematizare,
simplificare şi perfecţionare a legislaţiei din
domeniul sau de activitate;
g) constituie, potrivit legii, comisii de elaborare a
proiectelor de coduri şi alte acte normative
complexe ce intereseaza domeniul justiţiei şi
asigura, dupa adoptare, editarea şi publicarea
ediţiilor oficiale ale acestora;
h) organizează examene sau concursuri în vederea
admiterii în magistratură, examene de capacitate ale
magistraţilor, precum şi cele de promovare în
funcţie şi participa la examenele de numire şi de
capacitate ale notarilor publici, ale executorilor
judecatoreşti şi ale personalului propriu;
i) conduce, îndrumă şi verifică activitatea privind
executarea pedepselor privative de libertate
aplicate condamnaţilor şi a unor masuri educative

94
 aplicate minorilor şi asigura condiţiile pentru
respectarea drepturilor şi îndatoririlor prevazute de
lege pentru aceste categorii de persoane.
Îndeplineşte atribuţiile prevazute în Convenţia
europeana asupra transferarii persoanelor
condamnate şi în protocolul adiţional la aceasta,
ratificate de România;
j) îndeplineşte atribuţiile care îi sunt stabilite prin legea
notarilor publici şi a activitaţii notariale, legea
cadastrului şi a publicitaţii imobiliare, legea
cetaţeniei române, legea privind executoarii
juecatoreşti, legea privind statutul funcţionarilor
publici, legea bancara, dispoziţiile legale cu privire
la asociaţii şi fundaţii şi cele relative la
supravegherea Arhivei Electronice de Garanţii
Reale Mobiliare sau în alte legi speciale;
k) coordonează, îndrumă şi controlează din punct de
vedere administrativ şi metodologic activitatea de
expertiza tehnica judiciara; organizeaza examenele
pentru atribuirea calităţii de expert tehnic judiciar şi
testează specialiştii, în condiţiile legii; asigura
perfecţionarea pregătirii profesionale a experţilor
tehnici judiciari şi a specialiştilor;
l) editează buletine informative, culegeri de acte
normative şi de practică judiciară, precum şi alte
materiale din domeniul sau de activitate.

Conducerea Ministerului Justiţiei este asigurată de

ministrul justiţiei. Atribuţiile acestuia au fost considerabil
reduse prin noile legi privind organizarea judiciara, şi statutul
magistratului, majoritatea competenţelor în materia carierei
magistraţilor fiind preluate de Consiliul Superior al
Magistraturii.
Rolul ministrului justiţiei cade mai mult asupra necesi-

95
tăţii asigurarii condiţiilor materiale pentru buna organizare şi
funcţionare a actul de justiţie. Unele atribuţii ale ministrului
justiţiei cu privire la recrutarea persoanelor care participa la
realizarea justiţiei s-au menţinut. Astfel, ministrul justiţiei
numeşte asistenţii judiciari, la propunerea Consiliului Econo-
mic şi Social. Tot el aplică şi sancţiunile disciplinare acestora.

VII. Statutul magistraţilor

VII.1. Corpul magistraţilor

Potrivit legii de organizare judiciară, din corpul magis-

traţilor fac parte judecătorii, procurorii, constituiţi în parchete
şi magistraţii – asistenţi ai Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Este asimilat magistraţilor, pe durata funcţiei,
personalul de specialitate juridică din Ministerul Justiţiei,
Consiliul Superior al Magistraturii, din Institutul Naţional de
Criminologie şi din Institutul Naţional al Magistraturii.

VII.2. Admiterea în magistratură. Formarea profesio-

nală iniţială a magistraţilor.

Admiterea la Institutul Naţional al Magistraturii

exclusiv pe bază de concurs.
La concursul pentru admiterea la Institutul Naţional al
Magistraturii se poate înscrie persoana care îndeplineşte
cumulativ următoarele condiţii:
a) are cetăţenia română, domiciliul în România şi
capacitate deplină de exerciţiu;
b) este licenţiată în drept;
c) nu are antecedente penale sau cazier fiscal şi se
bucură de o bună reputaţie;
d) cunoaşte limba română;

96
 e) este aptă, din punct de vedere medical şi psihologic,
pentru exercitarea funcţiei. Comisia medicală se numeşte prin
ordin comun al ministrului justiţiei şi libertăţilor cetăţeneşti şi
al ministrului sănătăţii. Taxele examenului medical pentru
candidaţii declaraţi admişi se suportă din bugetul Institutului
Naţional al Magistraturii.

În mod excepţional pot fi numite în funcţia de judecător

sau de procuror, fără concurs, persoanele care au îndeplinit
funcţia de judecător, procuror şi magistrat-asistent la Înalta
Curte de Casaţie şi Justiţie cel puţin 10 ani şi a căror activitate
a încetat din motive neimputabile, precum şi avocaţii cu o
vechime în profesie de cel puţin 10 ani, dacă îndeplinesc
condiţiile prevăzute la art. 14 alin. (2) din Legea nr. 303/2004,
republicată, cu modificările ulterioare
Concursul de admitere se organizează anual la data şi
locul stabilite de Institutul Naţional al Magistraturii, cu
aprobarea Consiliului Superior al Magistraturii. Data, locul,
modul de desfăşurare a concursului de admitere şi numărul de
locuri scoase la concurs se publică în Monitorul Oficial al
României, Partea a III-a, pe pagina de Internet a Consiliului
Superior al Magistraturii şi pe cea a Institutului Naţional al
Magistraturii, cu cel puţin 60 de zile înainte de data stabilită
pentru concurs.
Consiliul Superior al Magistraturii stabileşte în fiecare
an numărul de cursanţi, în funcţie de posturile de judecători şi
procurori vacante, precum şi de cele care vor fi înfiinţate.
Comisia de admitere, comisia de elaborare a subiectelor
şi comisia de soluţionare a contestaţiilor sunt numite prin
hotărâre a Consiliului Superior al Magistraturii, la propunerea
Institutului Naţional al Magistraturii.
Rezultatele concursului se afişează la sediul Institutului
Naţional al Magistraturii şi se publică pe pagina de Internet a

97
Consiliului Superior al Magistraturii şi pe cea a Institutului
Naţional al Magistraturii.
Candidaţii nemulţumiţi de rezultatele concursului pot
formula contestaţii în termen de 3 zile de la afişare la comisia
de soluţionare a contestaţiilor. Aceasta le va soluţiona în
termen de 3 zile. Decizia comisiei de soluţionare a
contestaţiilor este irevocabilă.
Cursanţii Institutului Naţional al Magistraturii au
calitatea de auditori de justiţie.
  Formarea profesională iniţială în cadrul Institutului
Naţional al Magistraturii constă în pregătirea teoretică şi
practică a auditorilor de justiţie pentru a deveni judecători sau
procurori. Durata cursurilor de formare profesională a
auditorilor de justiţie este de 2 ani. După primul an de cursuri,
auditorii de justiţie optează, în ordinea mediilor şi în raport cu
numărul posturilor, pentru funcţia de judecător sau procuror.
În perioada cursurilor, auditorii de justiţie efectuează
stagii de practică în cadrul instanţelor judecătoreşti şi al
parchetelor, asistă la şedinţele de judecată şi la activitatea de
urmărire penală, pentru a cunoaşte în mod direct activităţile pe
care le desfăşoară judecătorii, procurorii şi personalul auxiliar
de specialitate.
Programul de formare profesională a auditorilor de
justiţie se aprobă de Consiliul Superior al Magistraturii, la
propunerea Institutului Naţional al Magistraturii.
Auditorii de justiţie beneficiază de o bursă având
caracterul unei indemnizaţii lunare corespunzătoare funcţiei de
judecător stagiar şi procuror stagiar, în raport cu vechimea pe
care o au ca auditori. Bursa auditorilor de justiţie are natura şi
regimul juridic al unui drept salarial şi se stabileşte pe baza
indemnizaţiei brute prevăzute de lege pentru judecătorii şi
procurorii stagiari, la care se vor calcula reţinerile pentru
obţinerea indemnizaţiei nete, urmând a se vira obligaţia
angajatorului şi a asiguraţilor la asigurările sociale de stat,

98
precum şi obligaţia angajatorului şi a asiguraţilor privind
contribuţia la asigurările sociale de sănătate. Auditorii de
justiţie beneficiază de indemnizaţie şi în perioada vacanţelor.
Indemnizaţiile auditorilor de justiţie se plătesc din
fondul prevăzut în bugetul anual aprobat al Consiliului
Superior al Magistraturii.
Perioada în care o persoană a avut calitatea de auditor
de justiţie, dacă a promovat examenul de absolvire a
Institutului Naţional al Magistraturii, constituie vechime în
funcţia de judecător sau procuror. După încheierea cursurilor în
cadrul Institutului Naţional al Magistraturii, auditorii de justiţie
susţin un examen de absolvire, constând în probe teoretice şi
practice, prin care se verifică însuşirea cunoştinţelor necesare
exercitării funcţiei de judecător sau de procuror.
Auditorii de justiţie care au promovat examenul vor fi
numiţi, potrivit legii, de regulă, în funcţiile pentru care au optat
după primul an de cursuri în cadrul Institutului Naţional al
Magistraturii, în schimb cei care nu promovează examenul de
absolvire se pot prezenta încă o dată pentru susţinerea acestuia
la următoarea sesiune organizată de Institutul Naţional al
Magistraturii.
În cazul în care auditorul de justiţie nu se prezintă, în
mod nejustificat, la examen sau nu promovează examenul în a
doua sesiune, el nu poate fi numit ca judecător sau procuror şi
este obligat să restituie bursa şi cheltuielile de şcolarizare.
Absolvenţii Institutului Naţional al Magistraturii sunt
obligaţi să îndeplinească timp de 6 ani funcţia de judecător sau
de procuror.
În cazul în care un absolvent al Institutului Naţional al
Magistraturii este eliberat din funcţie înainte de expirarea
perioadei de 6 ani, din iniţiativa sa ori din motive care îi sunt
imputabile, el este obligat să restituie bursa de auditor de
justiţie şi cheltuielile de şcolarizare efectuate cu formarea sa,
proporţional cu timpul rămas până la împlinirea termenului.

99
 În perioada dintre data promovării examenului de
absolvire şi data numirii în funcţia de judecător sau procuror
stagiar, absolvenţii Institutului Naţional al Magistraturii care au
promovat examenul de absolvire primesc indemnizaţia lunară
corespunzătoare funcţiei de auditor de justiţie. Drepturile
salariale se suportă din bugetul Institutului Naţional al
Magistraturii.

VII.3. Numirea în funcţiile de conducere din cadrul

judecătoriilor, tribunalelor, curţilor de apel şi parchetelor
corespunzătoare

Numirea în funcţiile de preşedinte şi vicepreşedinte la

judecătorii, tribunale, tribunale specializate şi curţi de apel se
face numai prin concurs sau examen organizat, ori de câte ori
este necesar, de Consiliul Superior al Magistraturii, prin
Institutul Naţional al Magistraturii. În termen de cel mult 30 de
zile de la data validării concursului, Consiliul Superior al
Magistraturii propune Preşedintelui României numirea în
funcţia de judecător sau, după caz, de procuror a candidaţilor
admişi
 
Preşedintele României poate refuza o singură dată
numirea judecătorilor şi procurorilor. Refuzul motivat se
comunică de îndată Consiliului Superior al Magistraturii. În
situaţia în care Consiliul Superior al Magistraturii susţine
propunerea iniţială, are obligaţia să motiveze opţiunea şi să o
comunice de îndată Preşedintelui României.
După numirea în funcţia de judecător sau procuror,
persoanele mai sus menţionate sunt obligate să urmeze, pe o
perioadă de 6 luni, un curs de formare profesională în cadrul

100
Institutului Naţional al Magistraturii, care va cuprinde în mod
obligatoriu elemente de drept comunitar.
Numirea judecătorilor care au obţinut rezultatul cel mai
bun la concurs sau, după caz, au fost declaraţi admişi la
examen în funcţiile pentru care au candidat se face pe o
perioadă de 3 ani, cu posibilitatea reînvestirii, o singură dată, în
condiţiile legii, numirea în celelalte funcţii de conducere se
face pe o perioadă de 3 ani, cu posibilitatea reînvestirii o
singură dată, de Consiliul Superior al Magistraturii, la
propunerea preşedintelui instanţei.
Nu pot fi numiţi în funcţii de conducere judecătorii care
au făcut parte din serviciile de informaţii înainte de 1990 sau
au colaborat cu acestea ori judecătorii care au un interes
personal, ce influenţează sau ar putea influenţa îndeplinirea cu
obiectivitate şi imparţialitate a atribuţiilor prevăzute de lege.
Judecătorii care participă la concurs sau examen,
precum şi cei propuşi pentru o funcţie de conducere sunt
obligaţi să dea o declaraţie pe proprie răspundere din care să
rezulte că nu au făcut parte din serviciile de informaţii înainte
de 1990 şi nici nu au colaborat cu acestea, precum şi o
declaraţie de interese care se actualizează anual sau în termen
de 15 zile de la apariţia unei schimbări sau de la data la care
judecătorul a luat cunoştinţă despre aceasta.
Evidenţa posturilor vacante de conducere de la
instanţele judecătoreşti este publică şi disponibilă permanent pe
paginile de Internet ale Consiliului Superior al Magistraturii,
Institutului Naţional al Magistraturii şi Ministerului Justiţiei,
precum şi prin afişare la sediile instanţelor judecătoreşti.
Numirea în funcţii de conducere potrivit legii se face în
termen de cel mult 6 luni de la data la care acestea devin
vacante.
Numirea în funcţiile de procuror general al parchetului
de pe lângă curtea de apel, prim-procuror al parchetului de pe
lângă tribunal, prim-procuror al parchetului de pe lângă

101
tribunalul pentru minori şi familie sau prim-procuror al
parchetului de pe lângă judecătorie şi de adjuncţi ai acestora se
face numai prin concurs sau examen organizat, ori de câte ori
este necesar, de Consiliul Superior al Magistraturii, prin
Institutul Naţional al Magistraturii.   
   
Pentru numirea în funcţii de conducere, sunt necesare
următoarele condiţii minime de vechime:
a) pentru funcţia de preşedinte şi vicepreşedinte de
judecătorie, prim-procuror al parchetului de pe lângă
judecătorie şi adjunct al acestuia, o vechime de 5 ani în funcţia
de judecător sau procuror;
b) pentru funcţia de preşedinte şi vicepreşedinte de
tribunal sau tribunal specializat, precum şi preşedinte de secţie
la tribunal, prim-procuror al parchetului de pe lângă tribunal
sau al parchetului de pe lângă tribunalul pentru minori şi
familie, adjunct al acestuia şi procuror şef secţie al parchetului
de pe lângă tribunal sau al parchetului de pe lângă tribunalul
pentru minori şi familie, o vechime de 6 ani în funcţia de
judecător sau procuror;
c) pentru funcţia de preşedinte, vicepreşedinte,
preşedinte de secţie la curtea de apel, procuror general al
parchetului de pe lângă curtea de apel şi adjunct al acestuia,
procuror şef secţie al parchetului de pe lângă Curtea de Apel, o
vechime de 8 ani în funcţia de judecător sau procuror.
Judecătorii Curţii Constituţionale care, la data numirii,
aveau funcţia de judecător sau de procuror au dreptul, la
încetarea mandatului, să revină la postul deţinut anterior.
Înainte de a începe să-şi exercite funcţia, judecătorii şi
procurorii depun următorul jurământ: "Jur să respect
Constituţia şi legile ţării, să apăr drepturile şi libertăţile
fundamentale ale persoanei, să-mi îndeplinesc atribuţiile cu
onoare, conştiinţă şi fără părtinire. Aşa să-mi ajute
Dumnezeu!" Referirea la divinitate din formula jurământului se

102
schimbă potrivit credinţei religioase a judecătorilor şi
procurorilor şi este facultativă.
Refuzul depunerii jurământului atrage, de drept,
nulitatea numirii în funcţie.
Jurământul se depune în şedinţă solemnă, în faţa
judecătorilor instanţei sau, după caz, a procurorilor parchetului
la care a fost numit judecătorul sau procurorul, după citirea
actului de numire.
Depunerea jurământului se consemnează într-un
proces-verbal, care se semnează de conducătorul instanţei sau,
după caz, al parchetului şi de 2 dintre judecătorii sau procurorii
prezenţi, precum şi de cel care a depus jurământul.
Depunerea jurământului nu este necesară în cazul
transferului sau al promovării judecătorului ori procurorului în
altă funcţie.
La calcularea vechimii se ia în considerare şi perioada
în care judecătorul sau procurorul a fost avocat.
Pentru numirea în funcţii de conducere, judecătorul şi
procurorul trebuie să aibă dreptul să funcţioneze la instanţa sau,
după caz, parchetul la care urmează să fie numit în funcţia de
conducere.
La încetarea mandatului funcţiei de conducere
judecătorii sau procurorii pot ocupa, în condiţiile prevăzute de
art. 48, 49 şi 50 din Lege, o funcţie de conducere la aceeaşi
instanţă sau la acelaşi parchet ori la altă instanţă sau parchet ori
revin la instanţele sau parchetele de unde provin sau la o
instanţă sau parchet unde au dreptul să funcţioneze potrivit
legii.

Revocarea din funcţia de conducere a judecătorilor se

dispune de Consiliul Superior al Magistraturii, din oficiu sau la
propunerea adunării generale ori a preşedintelui instanţei,
pentru următoarele motive:

103
   a) în cazul în care nu mai îndeplinesc una dintre condiţiile
necesare pentru numirea în funcţia de conducere;
   b) în cazul exercitării necorespunzătoare a atribuţiilor
manageriale privind organizarea eficientă, comportamentul şi
comunicarea, asumarea responsabilităţilor şi aptitudinile
manageriale;
   c) în cazul aplicării uneia dintre sancţiunile disciplinare.

Revocarea din funcţia de conducere a procurorilor se

dispune de Consiliul Superior al Magistraturii, din oficiu sau la
propunerea adunării generale ori a conducătorului parchetului
La verificarea organizării eficiente a activităţii vor fi
avute în vedere, în principal, următoarele criterii: folosirea
adecvată a resurselor umane şi materiale, evaluarea
necesităţilor, gestionarea situaţiilor de criză, raportul resurse
investite - rezultate obţinute, gestionarea informaţiilor,
organizarea pregătirii şi perfecţionării profesionale şi
repartizarea sarcinilor în cadrul instanţelor sau parchetelor.
La verificarea comportamentului şi comunicării vor fi
avute în vedere, în principal, comportamentul şi comunicarea
cu judecătorii, procurorii, personalul auxiliar, justiţiabilii,
persoanele implicate în actul de justiţie, alte instituţii, mass-
media, asigurarea accesului la informaţiile de interes public din
cadrul instanţei sau parchetului şi transparenţa actului de
conducere.
La verificarea asumării responsabilităţii vor fi avute în
vedere, în principal, îndeplinirea atribuţiilor prevăzute de lege
şi regulamente, implementarea strategiilor naţionale şi
secvenţiale în domeniul justiţiei şi respectarea principiului
distribuirii aleatorii sau, după caz, al repartizării pe criterii
obiective a cauzelor.
La verificarea aptitudinilor manageriale vor fi avute în
vedere, în principal, capacitatea de organizare, capacitatea
rapidă de decizie, rezistenţa la stres, autoperfecţionarea,

104
capacitatea de analiză, sinteză, previziune, strategie şi
planificare pe termen scurt, mediu şi lung, iniţiativă şi
capacitatea de adaptare rapidă.

 VII.4. Formarea profesională continuă şi evaluarea

periodică a judecătorilor şi procurorilor

Formarea profesională continuă a judecătorilor şi

procurorilor constituie garanţia independenţei şi imparţialităţii
în exercitarea funcţiei, trebuie să ţină seama de dinamica
procesului legislativ şi constă, în principal, în cunoaşterea şi
aprofundarea legislaţiei interne, a documentelor europene şi
internaţionale la care România este parte, a jurisprudenţei
instanţelor judecătoreşti şi a Curţii Constituţionale, a
jurisprudenţei Curţii Europene a Drepturilor Omului şi a Curţii
de Justiţie a Comunităţilor Europene, a dreptului comparat, a
normelor deontologice, în abordarea multidisciplinară a
instituţiilor cu caracter de noutate, precum şi în cunoaşterea şi
aprofundarea unor limbi străine şi operarea pe calculator.
Responsabilitatea pentru formarea profesională
continuă a judecătorilor şi procurorilor revine Institutului
Naţional al Magistraturii, conducătorilor instanţelor sau
parchetelor la care aceştia îşi desfăşoară activitatea, precum şi
fiecărui judecător şi procuror, prin pregătire individuală.
Judecătorii şi procurorii participă, cel puţin o dată la 3
ani, la programe de formare profesională continuă organizate
de Institutul Naţional al Magistraturii, de instituţii de
învăţământ superior din ţară sau din străinătate ori la alte forme
de perfecţionare profesională.
Judecătorii şi procurorii au obligaţia de a urma în cadrul
programelor de formare profesională continuă un curs intensiv
pentru învăţarea sau aprofundarea unei limbi străine şi un curs
intensiv pentru iniţierea sau aprofundarea cunoştinţelor de

105
operare pe calculator organizate de Institutul Naţional al
Magistraturii sau de instanţele judecătoreşti sau parchete, de
instituţii de învăţământ superior din ţară sau din străinătate,
precum şi de alte instituţii de specialitate.
Consiliul Superior al Magistraturii aprobă anual, la
propunerea Institutului Naţional al Magistraturii, programul de
formare profesională continuă a judecătorilor şi procurorilor.
Formarea profesională continuă a judecătorilor şi
procurorilor se realizează ţinând seama de necesitatea
specializării lor.
Cheltuielile de cazare şi masă ale judecătorilor,
procurorilor, personalului de specialitate juridică asimilat
judecătorilor şi procurorilor, auditorilor de justiţie, personalului
de instruire prevăzut la art. 108 din Legea nr. 304/2004 privind
organizarea judiciară, republicată, cu modificările şi
completările ulterioare, care participă la activităţile de formare
profesională continuă organizate de Institutul Naţional al
Magistraturii, se suportă din bugetul acestei instituţii.
Plafonul maxim al cheltuielilor se stabileşte prin decizie
a preşedintelui Consiliului Superior al Magistraturii, la
propunerea Institutului Naţional al Magistraturii.
Cheltuielile de transport ale judecătorilor, procurorilor,
personalului de specialitate juridică asimilat judecătorilor şi
procurorilor, care participă la activităţile de formare
profesională continuă organizate de Institutul Naţional al
Magistraturii, se suportă din bugetul instituţiilor unde
îndeplinesc funcţia de bază.
Cheltuielile de transport ale auditorilor de justiţie şi ale
personalului de instruire al Institutului Naţional al
Magistraturii, care participă la activităţile de formare
profesională continuă organizate de Institutul Naţional al
Magistraturii, se suportă din bugetul acestei instituţii.
Judecătorii, procurorii, personalul de specialitate
juridică asimilat judecătorilor şi procurorilor, auditorii de

106
justiţie, precum şi personalul de instruire care participă la
activităţile de formare organizate de Institutul Naţional al
Magistraturii nu beneficiază de diurnă de delegare de la
instituţiile unde îndeplinesc funcţia de bază.
Cheltuielile de transport al membrilor Consiliului
ştiinţific al Institutului Naţional al Magistraturii care nu au
domiciliul în municipiul Bucureşti se suportă din bugetul
Institutului Naţional al Magistraturii.
În cadrul fiecărei curţi de apel şi în cadrul fiecărui
parchet de pe lângă curtea de apel se organizează periodic
activităţi de formare profesională continuă, constând în
consultări, dezbateri, seminarii, sesiuni sau mese rotunde, cu
participarea Institutului Naţional al Magistraturii. Tematica
acestora se aprobă de Consiliul Superior al Magistraturii.
Cheltuielile aferente organizării activităţilor mai sus
menţionate, inclusiv cele privind cazarea, masa şi transportul
personalului de instruire şi al participanţilor, se suportă din
bugetul curţii de apel sau, după caz, al parchetului de pe lângă
curtea de apel. Plafonul maxim al cheltuielilor se stabileşte prin
ordin al ministrului justiţiei şi libertăţilor cetăţeneşti, respectiv
al procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte
de Casaţie şi Justiţie.
Cheltuielile cu salarizarea personalului de instruire care
participă la activităţile, mai sus menţionate, se suportă din
bugetul curţii de apel sau, după caz, al parchetului de pe lângă
curtea de apel.
Judecătorii, procurorii, precum şi personalul de instruire
care participă la activităţile, mai sus menţionate, nu beneficiază
de diurnă de delegare de la instituţiile unde îndeplinesc funcţia
de bază.
Preşedintele curţii de apel sau, după caz, procurorul
general al parchetului de pe lângă curtea de apel desemnează
judecătorii, respectiv procurorii, care răspund de organizarea
activităţii de formare profesională continuă a judecătorilor şi

107
procurorilor de la curtea de apel şi instanţele din circumscripţia
acesteia, respectiv de la parchetul de pe lângă curtea de apel şi
parchetele subordonate.
Pentru verificarea îndeplinirii criteriilor de competenţă
profesională şi de performanţă judecătorii şi procurorii sunt
supuşi la fiecare 3 ani unei evaluări privind eficienţa, calitatea
activităţii şi integritatea, obligaţia de formare profesională
continuă şi absolvirea unor cursuri de specializare, iar în cazul
judecătorilor şi procurorilor numiţi în funcţii de conducere, şi
modul de îndeplinire a atribuţiilor manageriale.
Prima evaluare a judecătorilor şi procurorilor se face la
2 ani de la numirea în funcţie. Evaluarea se face de comisii
constituite prin hotărâre a Consiliului Superior al Magistraturii,
separat pentru judecători şi procurori, formate din preşedintele
instanţei sau, după caz, conducătorul parchetului, secţiei sau
direcţiei din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de
Casaţie şi Justiţie sau Parchetului Naţional Anticorupţie,
precum şi din 2 judecători sau procurori desemnaţi de colegiul
de conducere.
Din comisiile pentru evaluarea procurorilor din cadrul
Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate
Organizată şi Terorism şi Parchetului Naţional Anticorupţie fac
parte şi procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta
Curte de Casaţie şi Justiţie şi, respectiv, procurorul general al
Parchetului Naţional Anticorupţie care răspund direct de
performanţele acestor structuri.
Regulamentul privind evaluarea activităţii profesionale
a judecătorilor şi procurorilor se aprobă prin hotărâre a
Consiliului Superior al Magistraturii.
Prin raportul de evaluare a activităţii profesionale a
judecătorului sau procurorului întocmit de comisiile prevăzute
în Lege, se poate acorda unul dintre calificativele: "foarte
bine", "bine", "satisfăcător" sau "nesatisfăcător".

108
 Judecătorii sau procurorii nemulţumiţi de calificativul
acordat pot face contestaţie la secţia corespunzătoare a
Consiliului Superior al Magistraturii, în termen de 30 de zile de
la comunicare.
În soluţionarea contestaţiei, secţiile Consiliului Superior
al Magistraturii pot cere conducătorului instanţei sau
parchetului ori comisiilor sau persoanelor prevăzute la art. 39
alin. (3) sau (4) din Lege, orice informaţii pe care le consideră
necesare, iar citarea judecătorului sau procurorului pentru a fi
audiat este obligatorie.
Hotărârile secţiilor pot fi atacate la Plenul Consiliului
Superior al Magistraturii. Hotărârile Plenului Consiliului
Superior al Magistraturii, ca instanţă de judecată, sunt
definitive şi irevocabile.
Sunt obligaţi să urmeze pentru o perioadă cuprinsă între
3 şi 6 luni cursuri speciale organizate de Institutul Naţional al
Magistraturii, judecătorii şi procurorii care primesc
calificativul "nesatisfăcător" precum şi cei care primesc
calificativul "satisfăcător" în urma a două evaluări consecutive.
Cursurile se încheie prin susţinerea unui examen, în
condiţiile legii. Judecătorul sau procurorul care primeşte în
urma a două evaluări consecutive calificativul "nesatisfăcător"
sau care nu a promovat examenul este eliberat din funcţie
pentru incapacitate profesională de către Preşedintele
României, la propunerea Consiliului Superior al Magistraturii.
Evoluţia carierei de judecător sau procuror se
consemnează în fişa din dosarul profesional, care se întocmeşte
şi se păstrează de Consiliul Superior al Magistraturii.
Datele conţinute în dosarul profesional sunt
confidenţiale, în condiţiile prevăzute de lege.
Judecătorii şi procurorii au acces la propriul dosar
profesional şi pot obţine copii ale actelor existente în dosar.

109
 VII.5.   Promovarea magistraţilor

Promovarea judecătorilor şi procurorilor se face numai

prin concurs organizat la nivel naţional, în limita posturilor
vacante existente la tribunale şi curţi de apel sau, după caz, la
parchete. Concursul pentru promovarea judecătorilor şi
procurorilor se organizează, anual sau ori de câte ori este
necesar, de Consiliul Superior al Magistraturii, prin Institutul
Naţional al Magistraturii.
Comisia pentru promovarea judecătorilor este alcătuită
din judecători de la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie,
judecători de la curţile de apel şi formatori din Institutul
Naţional al Magistraturii, numiţi prin hotărâre a Consiliului
Superior al Magistraturii, la propunerea Institutului Naţional al
Magistraturii.
Comisia pentru promovarea procurorilor este alcătuită
din procurori de la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de
Casaţie şi Justiţie, procurori de la parchetele de pe lângă curţile
de apel şi formatori din Institutul Naţional al Magistraturii,
numiţi prin hotărâre a Consiliului Superior al Magistraturii, la
propunerea Institutului Naţional al Magistraturii.
Data, locul, modul de desfăşurare a concursului şi
posturile vacante pentru care se organizează concurs se
comunică tuturor judecătorilor şi procurorilor, prin curţile de
apel şi parchete, şi se publică pe pagina de Internet a
Consiliului Superior al Magistraturii, a Institutului Naţional al
Magistraturii, a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie
şi Justiţie şi în trei cotidiene centrale, cu cel puţin 60 de zile
înainte de data stabilită pentru concurs.
Procedura de desfăşurare a concursului, inclusiv
modalitatea de contestare a rezultatelor este prevăzută în
Regulamentul privind organizarea şi desfăşurarea concursului
de promovare a judecătorilor şi procurorilor.

110
 În termen de cel mult 30 de zile de la comunicarea
rezultatelor, Consiliul Superior al Magistraturii dispune, prin
hotărâre, promovarea judecătorilor şi procurorilor declaraţi
admişi.

Pot participa la concursul de promovare la instanţele

sau parchetele imediat superioare judecătorii şi procurorii
care au avut calificativul "foarte bine" la ultima evaluare, nu
au fost sancţionaţi disciplinar în ultimii 3 ani şi îndeplinesc
următoarele condiţii minime de vechime:
   a) 5 ani vechime în funcţia de judecător sau procuror, pentru
promovarea în funcţiile de judecător de tribunal sau tribunal
specializat şi procuror la parchetul de pe lângă tribunal sau la
parchetul de pe lângă tribunalul specializat;
   b) 6 ani vechime în funcţia de judecător sau procuror, pentru
promovarea în funcţiile de judecător de curte de apel şi
procuror la parchetul de pe lângă aceasta;
   c) 8 ani vechime în funcţia de judecător sau procuror, pentru
promovarea în funcţia de procuror la Parchetul de pe lângă
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

Consiliul Superior al Magistraturii verifică îndeplinirea

condiţiilor mai sus arătate.
Judecătorii şi procurorii care îndeplinesc condiţiile
prevăzute la art. 44 din Lege pot participa la concurs, în
vederea promovării pe loc, în limita numărului de locuri
aprobat anual de Consiliul Superior al Magistraturii.

Concursul de promovare constă în probe scrise, cu

caracter teoretic şi practic. Probele constau în:
   a) în funcţie de specializare, una dintre următoarele materii:
drept civil, drept penal, drept comercial, drept administrativ,
drept financiar şi fiscal, dreptul muncii, dreptul familiei, drept
internaţional privat;

111
   b) jurisprudenţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi
jurisprudenţa Curţii Constituţionale;
   c) jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului şi
jurisprudenţa Curţii de Justiţie a Comunităţilor Europene;
   d) procedura civilă sau procedura penală, în funcţie de
specializarea judecătorului sau procurorului.

Concursul de promovare în funcţia de judecător la

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constă în:
   a) o probă având ca obiect evaluarea hotărârilor judecătoreşti
redactate, în cazul judecătorilor, sau a actelor întocmite în faza
de urmărire penală ori în faza judecăţii, în cazul procurorilor;
   b) un interviu susţinut în faţa Plenului Consiliului Superior al
Magistraturii;
   c) probe scrise, cu caracter teoretic şi practic.

Comisiile de concurs sunt numite prin hotărâre a

Consiliului Superior al Magistraturii şi corespund secţiilor
Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pentru care au fost depuse
candidaturi. Membrii comisiilor nu pot avea apartenenţă
politică la data formării comisiilor.
Nu pot fi membri ai comisiilor persoanele care au soţul
sau soţia, rude ori afini până la gradul al patrulea inclusiv, în
rândul candidaţilor.

Comisiile de concurs sunt alcătuite din:

   a) câte un avocat, cu înaltă reputaţie profesională şi morală,
propus de Uniunea Naţională a Barourilor din România;
   b) câte un psiholog, propus de Colegiul Psihologilor din
România;
c) câte un judecător de la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie,
propus de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie;
   d) câte un profesor universitar de la o facultate de drept, care
are încheiat un contract de muncă pe durată nedeterminată cu o

112
universitate de cercetare avansată şi educaţie, astfel cum
aceasta este clasificată pe baza evaluării prevăzute la art. 193
alin. (4) lit. c) din Legea educaţiei naţionale nr. 1/2011, cu
modificările şi completările ulterioare, propus de Institutul
Naţional al Magistraturii;
   e) câte un formator al Institutului Naţional al Magistraturii,
având cel puţin gradul de judecător de curte de apel, propus de
Institutul Naţional al Magistraturii;
   f) câte un profesor de logică, propus de Institutul Naţional al
Magistraturii.

Orice persoană poate transmite comisiilor de concurs

acte întocmite de candidaţi, care pot fi analizate în cadrul
probei eliminatorii.

Pentru candidaţii judecători cât şi pentru candidaţii

procurori, evaluarea are ca obiect:
   a) verificarea capacităţii de analiză şi sinteză;
   b) verificarea coerenţei în exprimare;
   c) verificarea argumentaţiei din punctul de vedere al clarităţii
şi logicii;
   d) încuviinţarea sau înlăturarea argumentată a cererilor
părţilor prin raportare la probe, principii şi reguli de drept;
   e) argumentarea coerentă şi corectă din punctul de vedere al
logicii juridice;
   f) evitarea expunerii şi detalierii aspectelor nerelevante în
motivare;
   g) redactarea dispozitivului într-o formă clară, concisă, aptă
de a fi pusă în executare;
   h) analiza şi interpretarea probelor administrate;
   i) exemplificarea modului în care au fost aplicate
jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului şi a Curţii
de Justiţie a Uniunii Europene, atunci când e cazul;

113
   j) verificarea respectării termenelor rezonabile de soluţionare
a cauzelor şi de redactare a hotărârilor.

Punctajul maxim ce poate fi atribuit la probele

prevăzute la lit. a) şi b) este de 100 de puncte, distribuite
astfel:
   a) 75 de puncte pentru proba prevăzută la lit. a);
   b) 25 de puncte pentru proba prevăzută la lit. b).

În cadrul procedurii de evaluare, comisiile de concurs

pot solicita candidaţilor explicaţii cu privire la orice aspect
supus evaluării.
În cadrul probei interviului, Plenul Consiliului Superior
al Magistraturii evaluează aspecte referitoare la conduita,
deontologia şi integritatea candidaţilor.
La şedinţa Plenului Consiliului Superior al
Magistraturii în care se susţine interviul va participa, cu rol
consultativ, şi un psiholog desemnat de plen, la propunerea
Colegiul Psihologilor din România, care va putea adresa
întrebări candidaţilor, în scopul evaluării motivaţiei şi
competenţelor umane şi sociale ale acestora.
Pentru a fi declarat admis la concurs, candidatul trebuie
să obţină la probele scrise media minimă 8 (opt), cu condiţia ca
la fiecare probă scrisă să fie obţinută nota minimă 7 (şapte).
În termen de cel mult 15 zile de la comunicarea
rezultatelor concursului de promovare în funcţia de judecător la
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Consiliul Superior al
Magistraturii dispune, prin hotărâre, promovarea candidaţilor
declaraţi admişi.
Revocarea din funcţiile de conducere a procurorilor
numiţi se dispune de Consiliul Superior al Magistraturii, din
oficiu sau la propunerea procurorului general al Parchetului de
pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie ori, după caz, a
procurorului general al Parchetului Naţional Anticorupţie,

114
pentru motivele prevăzute la art. 51 alin. (2) din Lege, care se
aplică în mod corespunzător. Propunerea poate fi formulată din
oficiu sau la sesizarea adunărilor generale ori a conducătorilor
secţiilor ori, după caz, al direcţiei din cadrul Parchetului de pe
lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie sau Parchetului
Naţional Anticorupţie.
La încetarea mandatului pentru funcţiile de conducere
prevăzute la art. 53, 54 şi 55 din Lege, judecătorii sau
procurorii revin la instanţele sau parchetele de unde provin sau
la o instanţă sau parchet unde au dreptul să funcţioneze potrivit
legii.

VII.6. Delegarea, detaşarea şi transferul

În cazul în care o judecătorie, un tribunal sau un

tribunal specializat nu poate funcţiona normal din cauza
absenţei temporare a unor judecători, existenţei unor posturi
vacante sau altor asemenea cauze, preşedintele curţii de apel, la
propunerea preşedintelui respectivei instanţe din circumscripţia
acelei curţi de apel, poate delega judecători de la alte instanţe
din circumscripţia menţionată, cu acordul scris al acestora.
Delegarea judecătorilor de la judecătorii, tribunale şi
tribunale specializate în circumscripţia altei curţi de apel se
dispune, cu acordul scris al acestora, de Consiliul Superior al
Magistraturii, la solicitarea preşedintelui curţii de apel în
circumscripţia căreia se cere delegarea şi cu avizul
preşedintelui curţii de apel unde aceştia funcţionează.
Delegarea judecătorilor curţilor de apel se dispune, cu
acordul scris al acestora, de Consiliul Superior al Magistraturii,
la solicitarea preşedintelui curţii de apel.
Delegarea în funcţii de conducere a judecătorilor de la
curţile de apel, tribunale, tribunale specializate şi judecătorii se
dispune, cu acordul scris al acestora, de Consiliul Superior al

115
Magistraturii, până la ocuparea funcţiei prin numire în
condiţiile legii.
Delegarea în funcţiile de conducere de la Înalta Curte
de Casaţie şi Justiţie a judecătorilor de la această instanţă se
dispune de Consiliul Superior al Magistraturii, cu acordul scris
al acestora, la propunerea preşedintelui Înaltei Curţi de Casaţie
şi Justiţie.
Delegarea judecătorilor se poate face pe o perioadă de
cel mult 6 luni şi poate fi prelungită, cu acordul scris al
acestora, cel mult încă 6 luni.
În interesul serviciului, procurorii pot fi delegaţi, cu
acordul scris al acestora, inclusiv în funcţii de conducere, de
către procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte
de Casaţie şi Justiţie, la parchetele din cadrul Ministerului
Public pe o perioadă de cel mult 6 luni. Delegarea procurorilor
poate fi prelungită, cu acordul scris al acestora, cel mult încă 6
luni.
În interesul serviciului, magistraţii-asistenţi pot fi
delegaţi, cu acordul scris al acestora, în funcţiile de prim-
magistrat-asistent sau magistrat-asistent-şef de către
preşedintele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, pe o perioadă de
cel mult 6 luni. Delegarea magistraţilor-asistenţi poate fi
prelungită, cu acordul scris al acestora, cel mult încă 6 luni. Pe
perioada delegării, magistraţii-asistenţi beneficiază de toate
drepturile prevăzute de lege pentru funcţia în care sunt delegaţi.
Pe perioada delegării judecătorii şi procurorii
beneficiază de toate drepturile prevăzute de lege pentru funcţia
în care sunt delegaţi. Când salariul şi celelalte drepturi băneşti
prevăzute pentru funcţia în care este delegat judecătorul sau
procurorul sunt inferioare, acesta îşi păstrează indemnizaţia de
încadrare lunară şi celelalte drepturi băneşti.
Consiliul Superior al Magistraturii dispune detaşarea
judecătorilor şi procurorilor, cu acordul scris al acestora, la alte
instanţe sau parchete, la Consiliul Superior al Magistraturii,

116
Institutul Naţional al Magistraturii, Ministerul Justiţiei sau la
unităţile subordonate acestuia ori la alte autorităţi publice, în
orice funcţii, inclusiv cele de demnitate publică numite, la
solicitarea acestor instituţii, precum şi la instituţii ale Uniunii
Europene sau organizaţii internaţionale. Durata detaşării este
cuprinsă între 6 luni şi 3 ani. Detaşarea se prelungeşte o singură
dată, pentru o durată de până la 3 ani, în aceleşi condiţii.
În perioada detaşării, judecătorii şi procurorii îşi
păstrează calitatea de judecător sau procuror şi beneficiază de
drepturile prevăzute de lege pentru personalul detaşat. Când
salariul şi celelalte drepturi băneşti prevăzute pentru funcţia în
care este detaşat judecătorul sau procurorul sunt inferioare,
acesta îşi păstrează indemnizaţia de încadrare lunară şi celelalte
drepturi băneşti.
Judecătorii, procurorii şi personalul asimilat acestora,
detaşaţi în străinătate pentru acţiuni în interesul serviciului,
beneficiază de drepturi şi au obligaţiile stabilite prin normele
speciale ale instituţiei la care sunt detaşaţi.

În lipsa normelor special, personalul detaşat în

străinătate beneficiază de următoarele drepturi:
   a) indemnizaţia de încadrare lunară, la care se adaugă
sporurile cu caracter permanent prevăzute de lege pentru
funcţia deţinută anterior detaşării;
   b) decontarea costului transportului între locul de domiciliu
şi locul detaşării, la începutul şi la sfârşitul perioadei de
detaşare, precum şi pentru efectuarea concediului de odihnă în
ţară;
   c) decontarea chiriei, în limita plafonului stabilit anual,
potrivit limitei bugetului alocat în acest scop, prin legea
bugetului de stat, prin ordin comun al ministrului justiţiei, al
preşedintelui Consiliului Superior al Magistraturii, al
preşedintelui Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, al procurorului
general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi

117
Justiţie şi al procurorului-şef al Direcţiei Naţionale
Anticorupţie;
   d) diurnă, în cuantumul prevăzut de lege pentru deplasarea în
străinătate a secretarilor de stat.

Personalul detaşat în străinătate nu poate beneficia în

ţară de aceleaşi drepturi acordate de instituţia unde este detaşat.
Perioada detaşării constituie vechime în funcţia de judecător
sau procuror.
După încetarea detaşării, judecătorul sau procurorul
revine în funcţia deţinută anterior. Detaşarea nu se poate face la
instanţe sau parchete de nivel superior celor la care judecătorul
sau procurorul are dreptul să funcţioneze potrivit legii.
Transferul judecătorilor şi procurorilor de la o
instanţă la altă instanţă sau de la un parchet la alt parchet ori la
o instituţie publică se aprobă, la cererea celor în cauză, de
Consiliul Superior al Magistraturii.
La cererea motivată, judecătorii pot fi numiţi în funcţia
de procuror, iar procurorii, în funcţia de judecător, prin decret
al Preşedintelui României, la propunerea Consiliului Superior
al Magistraturii, cu respectarea condiţiilor prevăzute în
prezenta lege. Pentru numirea în funcţii, candidaţii vor susţine
un interviu în faţa secţiei pentru judecători a Consiliului
Superior al Magistraturii în cazul procurorilor care solicită
numirea ca judecători şi, respectiv, a secţiei pentru procurori a
Consiliului Superior al Magistraturii în cazul judecătorilor care
solicită numirea ca procuror.
Preşedintele României nu poate refuza numirea în
funcţii decât motivat, aducând la cunoştinţă Consiliului
Superior al Magistraturii motivele refuzului.

118
 VII.7.  Suspendarea din funcţie şi încetarea funcţiei de
judecător şi procuror

Judecătorul sau procurorul este suspendat din funcţie

în următoarele cazuri:
   a) când a fost pusă în mişcare acţiunea penală împotriva sa
prin ordonanţă sau rechizitoriu;
   b) când suferă de o boală psihică, care îl împiedică să-şi
exercite funcţia în mod corespunzător.
   c) când a fost sancţionat disciplinar, în condiţiile art. 100 lit.
d).

După expirarea perioadei prevăzute, Consiliul Superior

al Magistraturii, pe baza unei noi expertize, poate hotărî
încetarea suspendării şi repunerea în funcţie a judecătorului sau
procurorului, prelungirea acesteia sau, dacă boala este
ireversibilă, propune eliberarea din funcţie potrivit legii.
Suspendarea din funcţie a judecătorilor şi procurorilor
se dispune de Consiliul Superior al Magistraturii.
  În perioada suspendării din funcţie, judecătorului şi
procurorului nu i se plătesc drepturile salariale. Această
perioadă nu constituie vechime în magistratură.
  În perioada suspendării din funcţie, judecătorului sau
procurorului nu îi sunt aplicabile dispoziţiile referitoare la
interdicţiile şi incompatibilităţile prevăzute la art. 5 şi 8 din
Lege.
    În cazul prevăzut la art. 62 alin. (1) lit. a) din Lege,
Consiliul Superior al Magistraturii comunică de îndată
judecătorului sau procurorului şi conducerii instanţei sau
parchetului unde acesta funcţionează hotărârea prin care s-a
dispus suspendarea din funcţie.

119
 Dacă se dispune scoaterea de sub urmărire penală,
încetarea urmăririi penale, achitarea sau încetarea procesului
penal faţă de judecător sau procuror, suspendarea din funcţie
încetează, iar acesta este repus în situaţia anterioară, i se plătesc
drepturile băneşti de care a fost lipsit pe perioada suspendării
din funcţie şi i se recunoaşte vechimea în magistratură pentru
această perioadă.
În cazul prevăzut la art. 62 alin. (1) lit. b) din Lege,
boala psihică se constată printr-o expertiză de specialitate, la
sesizarea preşedintelui instanţei sau a conducătorului
parchetului ori a colegiilor de conducere, iar suspendarea din
funcţie se dispune pe perioada recomandată de comisia
medicală de specialitate, numită în condiţiile art. 14 alin. (2) lit.
e) din Lege.
  În perioada suspendării, judecătorului sau procurorului i
se plătesc drepturile de asigurări sociale de sănătate, potrivit
legii.
   
Judecătorii şi procurorii sunt eliberaţi din funcţie în
următoarele cazuri:
   a) demisie;
   b) pensionare, potrivit legii;
   c) transfer într-o altă funcţie, în condiţiile legii;
   d) incapacitate profesională;
   e) ca sancţiune disciplinară;
   f) condamnarea definitivă a judecătorului sau procurorului
pentru o infracţiune;
   g) încălcarea dispoziţiilor art. 7;
   h) nepromovarea examenului prevăzut la art. 33 alin. (14);
   i) neîndeplinirea condiţiilor prevăzute la art. 14 alin. (2) lit.
a), c) şi e).

120
 Eliberarea din funcţie a judecătorilor şi procurorilor se
dispune prin decret al Preşedintelui României, la propunerea
Consiliului Superior al Magistraturii.
Trecerea în rezervă sau în retragere a judecătorilor şi
procurorilor militari se face în condiţiile legii, după eliberarea
din funcţie de către Preşedintele României. În caz de
pensionare sau de transfer, eliberarea din funcţie se face după
trecerea în rezervă sau, după caz, în retragere.
Eliberarea din funcţie a judecătorilor stagiari şi a
procurorilor stagiari se face de Consiliul Superior al
Magistraturii.
În cazul în care judecătorul sau procurorul cere
eliberarea din funcţie prin demisie, Consiliul Superior al
Magistraturii poate stabili un termen de cel mult 30 de zile de
la care demisia să devină efectivă, dacă prezenţa judecătorului
sau procurorului este necesară.
Judecătorul sau procurorul eliberat din funcţie din
motive neimputabile îşi păstrează gradul profesional dobândit
în ierarhia instanţelor sau a parchetelor.
În cazul în care, împotriva hotărârii de eliberare din
funcţie a judecătorului sau procurorului se exercită calea de
atac a recursului, acesta va fi suspendat din funcţie până la
soluţionarea irevocabilă a cauzei de către instanţa competentă.

 VII.8. Magistraţii-asistenţi ai Înaltei Curţi de Casaţie şi

Justiţie

Magistraţii-asistenţi sunt numiţi şi promovaţi în funcţie

de Consiliul Superior al Magistraturii, pe bază de concurs.
Condiţiile generale de numire a magistraţilor-asistenţi sunt cele
prevăzute pentru funcţia de judecător şi procuror.

121
 Prim-magistratul-asistent, magistraţii-asistenţi şefi şi
magistraţii-asistenţi ai Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie se
bucură de stabilitate.
Dispoziţiile legii privind incompatibilităţile şi
interdicţiile, formarea profesională continuă şi evaluarea
periodică, drepturile şi îndatoririle, precum şi răspunderea
disciplinară a judecătorilor şi procurorilor se aplică în mod
corespunzător şi magistraţilor-asistenţi.
Prim-magistratul-asistent este promovat dintre
magistraţii-asistenţi şefi cu o vechime de cel puţin 2 ani în
această funcţie. Magistraţii-asistenţi şefi gradul III sunt
promovaţi dintre magistraţii-asistenţi cu cel puţin 3 ani
vechime în această funcţie. După o perioadă de 2 ani ca
magistraţi-asistenţi şefi pot fi trecuţi în gradul II şi după alţi 5
ani în gradul I.
Magistraţii-asistenţi gradul III sunt numiţi fără concurs
dintre judecătorii sau procurorii cu o vechime în magistratură
de cel puţin 4 ani însă pot fi numiţi, prin concurs, şi dintre
avocaţi, notari, personal de specialitate juridică prevăzut la art.
87 alin. (1), precum şi dintre grefieri cu studii superioare
juridice de la curţile de apel şi Înalta Curte de Casaţie şi
Justiţie, cu o vechime de cel puţin 5 ani. După o perioadă de 3
ani în această funcţie, magistraţii-asistenţi pot fi trecuţi în
gradul II, iar după alţi 3 ani în gradul I.

Prim-magistratul-asistent are următoarele atribuţii:

   a) coordonează activitatea magistraţilor-asistenţi din secţii şi
a funcţionarilor din Cancelaria Înaltei Curţi de Casaţie şi
Justiţie;
   b) ia parte la şedinţele Secţiilor Unite ale Înaltei Curţi de
Casaţie şi Justiţie şi ale Completului de 9 judecători, ca instanţă
disciplinară;
   b) repartizează magistraţii-asistenţi care participă la şedinţele
de judecată;

122
   c) asigură ţinerea în bune condiţii a evidenţelor secţiilor şi
realizarea la timp a tuturor lucrărilor.

Prim-magistratul-asistent are şi alte atribuţii stabilite

prin Regulamentul privind organizarea administrativă şi
funcţionarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Magistraţii-asistenţi participă la şedinţele de judecată
ale secţiilor, cei care participă la şedinţele de judecată ale
Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie redactează încheierile,
participă cu vot consultativ la deliberări şi redactează hotărâri,
conform repartizării făcute de preşedinte pentru toţi membrii
completului de judecată.
Magistraţii-asistenţi aduc la îndeplinire orice alte
sarcini încredinţate de preşedintele Înaltei Curţi de Casaţie şi
Justiţie, de vicepreşedinte sau de preşedintele secţiei.

VIII. Drepturile şi îndatoririle magistraţilor.

Incompatibilităţi şi interdicţii

VIII.1. Drepturile şi îndatoririle judecătorilor şi procurorilor

Stabilirea drepturilor judecătorilor şi procurorilor se

face ţinându-se seama de locul şi rolul justiţiei în statul de
drept, de răspunderea şi complexitatea funcţiei de judecător şi
procuror, de interdicţiile şi incompatibilităţile prevăzute de lege
pentru aceste funcţii şi urmăreşte garantarea independenţei şi
imparţialităţii acestora.
Pentru activitatea desfăşurată, judecătorii şi procurorii
au dreptul la o remuneraţie stabilită în raport cu nivelul
instanţei sau al parchetului, cu funcţia deţinută, cu vechimea în
magistratură şi cu alte criterii prevăzute de lege.

123
 Drepturile salariale ale judecătorilor şi procurorilor nu
pot fi diminuate sau suspendate decât în cazurile prevăzute de
prezenta lege. Salarizarea judecătorilor şi procurorilor se
stabileşte prin lege specială.
Judecătorii şi procurorii militari sunt militari activi şi au
toate drepturile şi obligaţiile ce decurg din această calitate.
Salarizarea şi celelalte drepturi cuvenite judecătorilor şi
procurorilor militari se asigură de Ministerul Apărării
Naţionale, în concordanţă cu prevederile legislaţiei privind
salarizarea şi alte drepturi ale personalului din organele
autorităţii judecătoreşti şi cu reglementările referitoare la
drepturile materiale şi băneşti specifice calităţii de militar activ
şi, respectiv, de salariat civil al acestui minister.
Acordarea gradelor militare şi înaintarea în grad a
judecătorilor şi procurorilor militari se fac potrivit normelor
aplicabile cadrelor permanente din Ministerul Apărării
Naţionale.
Consiliul Superior al Magistraturii are dreptul şi
obligaţia de a apăra judecătorii şi procurorii împotriva oricărui
act care le-ar putea afecta independenţa sau imparţialitatea ori
ar crea suspiciuni cu privire la acestea.
Judecătorii sau procurorii care consideră că
independenţa şi imparţialitatea le sunt afectate în orice mod
prin acte de imixtiune în activitatea profesională se pot adresa
Consiliului Superior al Magistraturii, pentru a dispune măsurile
necesare, conform legii.
Judecătorii şi procurorii sunt liberi să organizeze sau să
adere la organizaţii profesionale locale, naţionale sau
internaţionale, în scopul apărării intereselor lor profesionale,
precum şi la cele prevăzute de art. 11 alin. (3) din Lege.
Judecătorii şi procurorii în funcţie sau pensionari au
dreptul de a li se asigura măsuri speciale de protecţie împotriva
ameninţărilor, violenţelor sau a oricăror fapte care îi pun în
pericol pe ei, familiile sau bunurile lor.

124
 Măsurile speciale de protecţie, condiţiile şi modul de
realizare a acestora se stabilesc prin hotărâre a Guvernului, la
propunerea Ministerului Justiţiei şi a Ministerului
Administraţiei şi Internelor.

Judecătorii şi procurorii beneficiază de:

- despăgubiri acordate din fondurile bugetare ale Înaltei
Curţi de Casaţie şi Justiţie, ale Ministerului Justiţiei,
Ministerului Public sau, în cazul judecătorilor şi procurorilor
militari, din fondurile Ministerului Apărării, în cazul în care
viaţa, sănătatea ori bunurile le sunt afectate în exercitarea
atribuţiilor de serviciu sau în legătură cu acestea. Despăgubirile
se acordă în condiţiile stabilite prin hotărâre a Guvernului, cu
avizul Consiliului Superior al Magistraturii;
- un concediu anual de odihnă plătit de 35 de zile
lucrătoare;
- 6 călătorii, anual, în ţară dus-întors, gratuite, la
transportul pe calea ferată clasa I, auto, naval şi aerian sau de
decontarea a 7,5 litri combustibil la suta de kilometri pentru 6
călătorii în ţară dus-întors, în cazul în care deplasarea se
efectuează cu autoturismul.

Judecătorii şi procurorii au dreptul la:

- concedii de studii de specialitate plătite pentru
participarea la cursuri sau alte forme de specializare organizate
în ţară sau în străinătate, pentru pregătirea şi susţinerea
examenului de capacitate şi de doctorat, precum şi la concedii
fără plată, potrivit Regulamentului privind concediile
judecătorilor şi procurorilor;
- concedii medicale şi la alte concedii, în conformitate
cu legislaţia în vigoare;
- închirierea locuinţelor de serviciu. Locuinţele de
serviciu aflate în proprietatea sau administrarea Ministerului
Justiţiei şi unităţilor subordonate, precum şi cele aflate în

125
proprietatea sau în administrarea Ministerului Public nu pot fi
cumpărate de judecători, procurori sau orice alţi salariaţi ai
acestor instituţii. În cazul pensionării pentru limită de vârstă,
titularul contractului de închiriere şi, după caz, soţul ori soţia
acestuia îşi păstrează drepturile locative pe tot parcursul vieţii.

Judecătorii şi procurorii cu vechime continuă în

magistratură de 20 de ani beneficiază, la data pensionării sau a
eliberării din funcţie pentru alte motive neimputabile, de o
indemnizaţie egală cu 7 indemnizaţii de încadrare lunare brute,
care se impozitează potrivit legii. Indemnizaţia se acordă o
singură dată în decursul carierei de judecător sau procuror şi se
înregistrează, potrivit legii. Se aplică şi în cazul decesului
judecătorului sau procurorului aflat în activitate. În acest caz,
de indemnizaţie beneficiază soţul/soţia şi copiii care se află în
întreţinerea acestuia la data decesului
Modul de calcul al vechimii continue în magistratură se
stabileşte prin hotărâre a Consiliului Superior al Magistraturii.
Judecătorii, procurorii, magistraţii-asistenţi de la Înalta
Curte de Casaţie şi Justiţie, personalul de specialitate juridică
asimilat judecătorilor şi procurorilor, precum şi foştii judecători
şi procurori financiari şi consilierii de conturi de la secţia
jurisdicţională care au exercitat aceste funcţii la Curtea de
Conturi se pot pensiona la cerere înainte de împlinirea vârstei
de 60 de ani şi beneficiază de pensia mai sus arătată, dacă au o
vechime de cel puţin 25 de ani numai în funcţia de judecător,
procuror, magistrat-asistent sau personal de specialitate juridică
asimilat judecătorilor, precum şi în funcţia de judecător ori
procuror financiar sau consilier de conturi de la secţia
jurisdicţională a Curţii de Conturi. La calcularea acestei
vechimi se iau în considerare şi perioadele în care judecătorul,
procurorul, magistratul-asistent sau personalul de specialitate
juridică asimilat judecătorilor şi procurorilor, precum şi
judecătorul, procurorul financiar şi consilierul de conturi la

126
secţia jurisdicţională a Curţii de Conturi a exercitat profesia de
avocat, personal de specialitate juridică în fostele arbitraje de
stat, consilier juridic sau jurisconsult.
De pensia de serviciu beneficiază, la împlinirea vârstei
de 60 de ani, şi judecătorii şi procurorii cu o vechime în
magistratură între 20 şi 25 de ani, în acest caz cuantumul
pensiei fiind micşorat cu 1% din baza de calcul mai sus arătat,
pentru fiecare an care lipseşte din vechimea integrală în
magistratură.
Pentru fiecare an care depăşeşte vechimea în
magistratură la cuantumul pensiei se adaugă câte 1% din baza
de calcul, fără a o putea depăşi.
Persoanele care îndeplinesc condiţiile de vechime mai
sus menţionate, în funcţia de judecător, procuror, magistrat-
asistent sau personal de specialitate juridică asimilat
judecătorilor, precum şi în funcţia de judecător ori procuror
financiar sau consilier de conturi de la secţia jurisdicţională a
Curţii de Conturi se pot pensiona şi pot beneficia, la împlinirea
vârstei de 60 de ani, de pensie de serviciu, chiar dacă la data
pensionării au o altă ocupaţie. În acest caz, pensia se stabileşte
dintr-o bază de calcul egală cu indemnizaţia de încadrare brută
lunară pe care o are un judecător sau procuror în activitate, în
condiţii identice de funcţie, vechime şi grad al instanţei sau
parchetului, şi sporurile, în procent, avute la data eliberării din
funcţie ori, după caz, cu salariul de bază brut lunar şi sporurile
avute în ultima lună de activitate înainte de data pensionării.
De această pensie de serviciu pot beneficia numai persoanele
care au fost eliberate din funcţie din motive neimputabile.
Judecătorii şi procurorii pensionaţi anterior intrării în
vigoare a legii pot beneficia de pensie în sistemul public cu
îndeplinirea condiţiilor prevăzute de lege pentru acordarea
pensiei de serviciu. În acest caz, pensia de serviciu se stabileşte
dintr-o bază de calcul egală cu indemnizaţia de încadrare brută
lunară pe care o are un judecător sau procuror în activitate, în

127
condiţii identice de funcţie, vechime şi nivel al instanţei sau
parchetului unde a funcţionat înaintea eliberării din funcţia de
judecător sau procuror, şi sporurile, în procent, avute la data
eliberării din funcţie.
Judecătorii şi procurorii pot opta între pensia de
serviciu şi pensia din sistemul public. Judecătorii şi procurorii
militari pot opta între pensia de serviciu şi pensia militară de
serviciu.
Pensia prevăzută are regimul juridic al unei pensii
pentru limită de vârstă.
Judecătorii, procurorii, magistraţii-asistenţi de la Înalta
Curte de Casaţie şi Justiţie, precum şi personalul de specialitate
juridică prevăzut la art. 87 alin. (1) din Lege pot fi menţinuţi în
funcţie după împlinirea vârstei de pensionare prevăzute de
lege, până la vârsta de 70 de ani. Până la vârsta de 65 de ani,
magistratul poate opta să rămână în funcţie, însă după
împlinirea acestei vârste, pentru menţinerea în activitate este
necesar avizul anul al Consiliului Superior al Magistraturii.
Judecătorii şi procurorii care au fost eliberaţi din funcţie
prin pensionare pot cumula pensia de serviciu cu veniturile
realizate dintr-o activitate profesională, indiferent de nivelul
veniturilor respective.
Reîncadrarea în funcţia de judecător, procuror ori
magistrat-asistent se face fără concurs şi cu avizul Consiliului
Superior al Magistraturii, la instanţele sau, după caz, la
parchetele de pe lângă acestea în cadrul cărora au funcţionat
până la data pensionării. În acest caz, numirea în funcţia de
magistrat-asistent se face de Consiliul Superior al
Magistraturii, iar numirea în funcţia de judecător sau procuror
se face de Preşedintele României, la propunerea Consiliului
Superior al Magistraturii.
Judecătorii şi procurorii pot fi pensionaţi anticipat, cu
reducerea vârstei de pensionare prevăzute de prezenta lege cu
până la 5 ani, în cazul în care depăşesc vechimea în

128
magistratură prevăzută la art. 82 alin. (1) din Lege cu cel puţin
5 ani. Cei care îndeplinesc atât condiţiile pentru acordarea
pensiei cât şi pe cele prevăzute la art. 82 alin. (2) din Lege pot
opta între cele două pensii.
Pensia are regimul unei pensii anticipate de serviciu.
Beneficiarii pensiei de serviciu nu pot cumula pensia de
serviciu cu veniturile realizate dintr-o activitate profesională,
indiferent de nivelul veniturilor respective, până la vârsta de 60
de ani.
Soţul supravieţuitor al judecătorului sau procurorului
are dreptul, la împlinirea vârstei de 60 de ani, la pensia de
urmaş în condiţiile prevăzute de Legea nr. 19/2000 privind
sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale, cu
modificările şi completările ulterioare, calculată din pensia de
serviciu aflată în plată sau la care ar fi avut dreptul la data
decesului susţinătorul, actualizată, după caz.
Copiii minori ai judecătorului sau procurorului decedat,
precum şi copiii majori până la terminarea studiilor, dar nu mai
mult de 26 de ani, au dreptul la pensia de urmaş, calculată din
pensia de serviciu aflată în plată sau la care ar fi avut dreptul la
data decesului susţinătorul decedat, actualizată, după caz, în
condiţiile Legii nr. 19/2000, cu modificările şi completările
ulterioare, şi în procentele prevăzute de această lege, în funcţie
de numărul de urmaşi.
În cazul în care la data decesului procurorul sau
judecătorul nu îndeplineşte condiţiile de acordare a pensiei de
serviciu, copiii minori, precum şi copiii majori până la
terminarea studiilor, dar nu mai mult de 26 de ani, au dreptul la
o pensie de urmaş în cuantum de 75% din indemnizaţia de
încadrare brută lunară avută de susţinătorul decedat în ultima
lună de activitate, în condiţiile prevăzute de Legea nr. 19/2000,
cu modificările şi completările ulterioare.
Partea din pensia de serviciu care depăşeşte nivelul
pensiei din sistemul public, pensia prevăzută de art. 82 alin.

129
(2), art. 831 şi şi art. 84 alin. (3), precum şi pensia de serviciu
acordată celor care nu îndeplinesc condiţia de limită de vârstă
prevăzută de Legea nr. 19/2000, cu modificările şi completările
ulterioare, se suportă din bugetul de stat.
Pensiile de serviciu ale judecătorilor şi procurorilor,
precum şi pensiile de urmaş prevăzute la art. 84 se actualizează
ori de câte ori se majorează indemnizaţia brută lunară a unui
judecător şi procuror în activitate, în condiţii identice de
funcţie, vechime şi grad al instanţei sau parchetului, cu luarea
în considerare, în procent, a sporurilor intrate în baza de calcul
la acordarea pensiei de serviciu, precum şi a sporului de
vechime. Dacă în urma actualizării rezultă o pensie de serviciu
mai mică, judecătorul sau procurorul îşi poate păstra pensia
aflată în plată.
Cererile de pensionare formulate de judecătorii şi
procurorii în activitate pentru acordarea pensiei de serviciu
prevăzute în lege se depun la casa teritorială de pensii
competentă. Plata pensiei se face de la data prevăzută în
decretul Preşedintelui României ca fiind cea a eliberării din
funcţie sau, în cazul lipsei unei astfel de date, de la data
publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I, a
decretului Preşedintelui României de eliberare din funcţie.
Constituie vechime în magistratură perioada în care
judecătorul, procurorul, personalul de specialitate juridică
prevăzut la art. 87 alin. (1) sau magistratul-asistent a îndeplinit
funcţiile de judecător, procuror, personal de specialitate
juridică în fostele arbitraje de stat, magistrat-asistent, auditor de
justiţie, judecător financiar, judecător financiar inspector,
procuror financiar, procuror financiar inspector, consilier şi
consilier de conturi în secţia jurisdicţională a Curţii de Conturi,
grefier cu studii superioare juridice sau personal de specialitate
juridică prevăzut la art. 87 alin. (1), precum şi perioada în care
a fost avocat, notar, asistent judiciar, cadru didactic în
învăţământul juridic superior acreditat, jurisconsult, consilier

130
juridic, ofiţer de poliţie judiciară cu studii superioare juridice,
expert criminalist cu studii superioare juridice, autorizat
potrivit legii, personal de probaţiune cu studii superioare
juridice sau care a îndeplinit funcţii de specialitate juridică în
Institutul de Cercetări Juridice al Academiei Române, Institutul
Român pentru Drepturile Omului, în Parlament sau în aparatul
acestuia ori în cadrul Administraţiei Prezidenţiale, Guvernului,
Curţii Constituţionale, Avocatului Poporului, Curţii de Conturi,
Consiliului Legislativ.
Pe durata îndeplinirii funcţiei, personalul de specialitate
juridică din Ministerul Justiţiei, Ministerul Public, Consiliul
Superior al Magistraturii, Institutul Naţional de Criminologie,
Institutul Naţional de Expertize Criminalistice şi din Institutul
Naţional al Magistraturii este asimilat judecătorilor şi
procurorilor în ceea ce priveşte drepturile şi îndatoririle,
inclusiv susţinerea examenului de admitere, evaluarea
activităţii profesionale, susţinerea examenului de capacitate şi
de promovare, dispoziţiile legii aplicându-se în mod
corespunzător.
Modelul diplomei şi modul de confecţionare a acesteia
se stabilesc, cu avizul conform al Consiliului Superior al
Magistraturii, de către ministrul justiţiei.
Judecătorii şi procurorii sunt datori să se abţină de la
orice acte sau fapte de natură să compromită demnitatea lor în
profesie şi în societate.
Relaţiile judecătorilor şi procurorilor la locul de muncă
şi în societate se bazează pe respect şi bună-credinţă.

Judecătorii şi procurorii sunt obligaţi:

- să rezolve lucrările în termenele stabilite şi să
soluţioneze cauzele în termen rezonabil, în funcţie de
complexitatea acestora, şi să respecte secretul professional;
- să aibă, în timpul şedinţelor de judecată, ţinuta
vestimentară corespunzătoare instanţei la care funcţionează.

131
Ţinuta vestimentară se stabileşte prin hotărâre a Guvernului, cu
avizul Consiliului Superior al Magistraturii, şi se asigură în
mod gratuity;
- să prezinte, în condiţiile şi la termenele prevăzute de
lege, declaraţia de avere şi declaraţia de interese.
Judecătorul este obligat să păstreze secretul
deliberărilor şi al voturilor la care a participat, inclusiv după
încetarea exercitării funcţiei.

VIII.2. Incompatibilităţi şi interdicţii

Funcţiile de judecător, procuror, magistrat-asistent şi

asistent judiciar sunt incompatibile cu:
 orice alte funcţii publice sau private,
 calitatea de lucrători operativi, inclusiv acoperiţi,
informatori sau colaboratori ai serviciilor de informaţii.
 activităţi comerciale, direct sau prin persoane interpuse;
 activităţi de arbitraj în litigii civile, comerciale sau de
altă natură;
 calitatea de asociat sau de membru în organele de
conducere, administrare sau control la societăţi civile,
societăţi comerciale, inclusiv bănci sau alte instituţii de
credit, societăţi de asigurare ori financiare, companii
naţionale, societăţi naţionale sau regii autonome;
 calitatea de membru al unui grup de interes economic;
 calitatea de membru a unor partide sau formaţiuni
politice sau de participant la activităţi cu caracter
politic.
Le este interzis totodata judecatorilor, procurorilor,
magistratilor-asistenti şi asistentilor judiciari:
 să dea consultaţii scrise sau verbale în probleme
litigioase, chiar dacă procesele respective sunt pe rolul

132
 altor instanţe sau parchete decât acelea în cadrul cărora
îşi exercită funcţia
 sa îndeplineasca orice altă activitate care, potrivit legii,
se realizează de avocat.
 să se folosească de calitatea pe care o au pentru a
influenţa soluţia instanţei de judecată sau a parchetului
şi trebuie să evite a se crea aparenţa că ar putea
influenţa în orice fel soluţia.
Totodata judecătorii şi procurorii sunt obligaţi ca în
exercitarea atribuţiilor să se abţină de la exprimarea sau
manifestarea, în orice mod, a convingerilor lor politice si nici
nu îşi pot exprima public opinia cu privire la procese aflate în
curs de desfăşurare sau asupra unor cauze cu care a fost sesizat
parchetul.
Tot in aceasta sfera se regaseste obligatia judecătorilor şi a
procurorilor de a se abține de la orice activitate legată de actul
de justiţie în cazuri care presupun existenţa unui conflict între
interesele lor şi interesul public de înfăptuire a justiţiei sau de
apărare a intereselor generale ale societăţii.
Cu toate acestea, daca conflictul de interese a fost adus la
cunoştinţă, în scris, colegiului de conducere al instanţei sau
conducătorului parchetului şi s-a considerat că existenţa
conflictului de interese nu afectează îndeplinirea imparţială a
atribuţiilor de serviciu, judecătorul, repectiv procurorul nu este
tinut a se abține.
Pentru rezolvarea ab initio a chestiunilor legate de
interesele magistratilor, legea a prevazut ca judecătorii,
procurorii, magistraţii-asistenţi şi personalul auxiliar de
specialitate sa depuna anual:
- o declaraţie pe propria răspundere în care să
menţioneze dacă soţul, rudele sau afinii până la
gradul al IV-lea inclusiv exercită o funcţie sau
desfăşoară o activitate juridică ori activităţi de
investigare sau cercetare penală, precum şi locul de

133
 muncă al acestora, declaraţii ce se înregistrează şi
se depună la dosarul profesional.
- privind apartenenţa sau neapartenenţa ca agent sau
colaborator al organelor de securitate, ca poliţie
politică, declaratie ce se verifica de Consiliul
Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii si
se ataşează la dosarul profesional.
Funcţiile de judecător, procuror, magistrat-asistent şi
asistent judiciar sunt compatibile cu:
 funcţile didactice din învăţământul superior, precum şi
a cele de instruire din cadrul Institutului Naţional al
Magistraturii şi al Şcolii Naţionale de Grefieri
 calitatea de acţionari sau asociaţi ca urmare a legii
privind privatizarea în masă.
 calitatea de autor, membru in echipele de elaborare a
unor publicaţii, putand elabora articole, studii de
specialitate, lucrări literare ori ştiinţifice şi putand
participa la emisiuni audiovizuale, cu excepţia celor cu
caracter politic.
 calitatea de membri ai unor comisii de examinare sau
de întocmire a proiectelor de acte normative, a unor
documente interne sau internaţionale sau ai societăţilor
ştiinţifice sau academice, precum şi ai oricăror persoane
juridice de drept privat fără scop patrimonial.
De retinut ca judecătorilor şi procurorilor le este permis să
pledeze, în condiţiile prevăzute de lege, numai în cauzele lor
personale, ale ascendenţilor şi descendenţilor, ale soţilor,
precum şi ale persoanelor puse sub tutela sau curatela lor.

134
 IX.  Răspunderea judecătorilor şi procurorilor

IX.1.  Dispoziţii generale

Judecătorii şi procurorii răspund civil, disciplinar şi

penal, în condiţiile legii. Aceştia împreună cu magistraţii-
asistenţi pot fi percheziţionaţi, reţinuţi sau arestaţi preventiv
numai cu încuviinţarea secţiilor Consiliului Superior al
Magistraturii.
În caz de infracţiune flagrantă, judecătorii, procurorii şi
magistraţii-asistenţi pot fi reţinuţi şi supuşi percheziţiei potrivit
legii, Consiliul Superior al Magistraturii fiind informat de
îndată de organul care a dispus reţinerea sau percheziţia.
Statul răspunde patrimonial pentru prejudiciile cauzate
prin erorile judiciare.
Răspunderea statului este stabilită în condiţiile legii şi
nu înlătură răspunderea judecătorilor şi procurorilor care şi-au
exercitat funcţia cu rea-credinţă sau gravă neglijenţă.
Cazurile în care persoana vătămată are dreptul la
repararea prejudiciilor cauzate prin erori judiciare săvârşite în
procese penale sunt stabilite de Codul de procedură penală.
Dreptul persoanei vătămate la repararea prejudiciilor materiale
cauzate prin erorile judiciare săvârşite în alte procese decât cele
penale nu se va putea exercita decât în cazul în care s-a stabilit,
în prealabil, printr-o hotărâre definitivă, răspunderea penală sau
disciplinară, după caz, a judecătorului sau procurorului pentru
o faptă săvârşită în cursul judecăţii procesului şi dacă această
faptă este de natură să determine o eroare judiciară.
Nu este îndreptăţită la repararea pagubei persoana care,
în cursul procesului, a contribuit în orice mod la săvârşirea
erorii judiciare de către judecător sau procuror. Pentru
repararea prejudiciului, persoana vătămată se poate îndrepta cu
acţiune numai împotriva statului, reprezentat prin Ministerul

135
Finanţelor Publice. După ce prejudiciul a fost acoperit de stat
în temeiul hotărârii irevocabile, statul se poate îndrepta cu o
acţiune în despăgubiri împotriva judecătorului sau procurorului
care, cu rea-credinţă sau gravă neglijenţă, a săvârşit eroarea
judiciară cauzatoare de prejudicii.
Termenul de prescripţie a dreptului la acţiune în toate
cazurile este de un an.
Orice persoană poate sesiza Consiliul Superior al
Magistraturii, direct sau prin conducătorii instanţelor ori ai
parchetelor, în legătură cu activitatea sau conduita
necorespunzătoare a judecătorilor sau procurorilor, încălcarea
obligaţiilor profesionale în raporturile cu justiţiabilii ori
săvârşirea de către aceştia a unor abateri disciplinare.
Exercitarea dreptului nu poate pune în discuţie soluţiile
pronunţate prin hotărârile judecătoreşti, care sunt supuse căilor
legale de atac.

IX.2. Răspunderea disciplinară a judecătorilor şi

procurorilor

Judecătorii şi procurorii răspund disciplinar pentru

abaterile de la îndatoririle de serviciu, precum şi pentru faptele
care afectează prestigiul justiţiei.
Răspunderea disciplinară a judecătorilor şi procurorilor
militari poate fi angajată numai potrivit dispoziţiilor legii.

Constituie abateri disciplinare:

   a) manifestările care aduc atingere onoarei sau probităţii
profesionale ori prestigiului justiţiei, săvârşite în exercitarea
sau în afara exercitării atribuţiilor de serviciu;
   b) încălcarea prevederilor legale referitoare la
incompatibilităţi şi interdicţii privind judecătorii şi procurorii;

136
   c) atitudinile nedemne în timpul exercitării atribuţiilor de
serviciu faţă de colegi, celălalt personal al instanţei sau al
parchetului în care funcţionează, inspectori judiciari, avocaţi,
experţi, martori, justiţiabili ori reprezentanţii altor instituţii;
   d) desfăşurarea de activităţi publice cu caracter politic sau
manifestarea convingerilor politice în exercitarea atribuţiilor de
serviciu;
   e) refuzul nejustificat de a primi la dosar cererile, concluziile,
memoriile sau actele depuse de părţile din proces;
   f) refuzul nejustificat de a îndeplini o îndatorire de serviciu;
   g) nerespectarea de către procuror a dispoziţiilor procurorului
ierarhic superior, date în scris şi în conformitate cu legea;
   h) nerespectarea în mod repetat şi din motive imputabile a
dispoziţiilor legale privitoare la soluţionarea cu celeritate a
cauzelor ori întârzierea repetată în efectuarea lucrărilor, din
motive imputabile;
   i) nerespectarea îndatoririi de a se abţine atunci când
judecătorul sau procurorul ştie că există una din cauzele
prevăzute de lege pentru abţinerea sa, precum şi formularea de
cereri repetate şi nejustificate de abţinere în aceeaşi cauză, care
are ca efect tergiversarea judecăţii;
   j) nerespectarea secretului deliberării sau a confidenţialităţii
lucrărilor care au acest caracter, precum şi a altor informaţii de
aceeaşi natură de care a luat cunoştinţă în exercitarea funcţiei,
cu excepţia celor de interes public, în condiţiile legii;
   k) absenţe nemotivate de la serviciu, în mod repetat sau care
afectează în mod direct activitatea instanţei ori a parchetului;
   l) imixtiunea în activitatea altui judecător sau procuror;
   m) nerespectarea în mod nejustificat a dispoziţiilor ori
deciziilor cu caracter administrativ dispuse în conformitate cu
legea de conducătorul instanţei sau al parchetului ori a altor
obligaţii cu caracter administrativ prevăzute de lege sau
regulamente;

137
   n) folosirea funcţiei deţinute pentru a obţine un tratament
favorabil din partea autorităţilor sau intervenţiile pentru
soluţionarea unor cereri, pretinderea ori acceptarea rezolvării
intereselor personale sau ale membrilor familiei ori ale altor
persoane, altfel decât în limita cadrului legal reglementat
pentru toţi cetăţenii;
   o) nerespectarea în mod grav sau repetat a dispoziţiilor
privind distribuirea aleatorie a cauzelor;
   p) obstrucţionarea activităţii de inspecţie a inspectorilor
judiciari, prin orice mijloace;
   q) participarea directă sau prin persoane interpuse la jocurile
de tip piramidal, jocuri de noroc sau sisteme de investiţii pentru
care nu este asigurată transparenţa fondurilor;
   r) lipsa totală a motivării hotărârilor judecătoreşti sau a
actelor judiciare ale procurorului, în condiţiile legii;
   s) utilizarea unor expresii inadecvate în cuprinsul hotărârilor
judecătoreşti sau al actelor judiciare ale procurorului ori
motivarea în mod vădit contrară raţionamentului juridic, de
natură să afecteze prestigiul justiţiei sau demnitatea funcţiei de
magistrat;
   ş) nerespectarea deciziilor Curţii Constituţionale ori a
deciziilor pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în
soluţionarea recursurilor în interesul legii;
   t) exercitarea funcţiei cu rea-credinţă sau gravă neglijenţă.

Există rea-credinţă atunci când judecătorul sau

procurorul încalcă cu ştiinţă normele de drept material ori
procesual, urmărind sau acceptând vătămarea unei persoane.
Există gravă neglijenţă atunci când judecătorul sau
procurorul nesocoteşte din culpă, în mod grav, neîndoielnic şi
nescuzabil, normele de drept material ori procesual.

138
 Sancţiunile disciplinare care se pot aplica
judecătorilor şi procurorilor, proporţional cu gravitatea
abaterilor, sunt:
   a) avertismentul;
   b) diminuarea indemnizaţiei de încadrare lunare brute cu
până la 20% pe o perioadă de până la 6 luni;
   c) mutarea disciplinară pentru o perioadă de până la un an la
o altă instanţă sau la un alt parchet, situate în circumscripţia
altei curţi de apel ori în circumscripţia altui parchet de pe lângă
o curte de apel;
   d) suspendarea din funcţie pe o perioadă de până la 6 luni;
   e) excluderea din magistratură.
Sancţiunile disciplinare se aplică de secţiile Consiliului
Superior al Magistraturii, în condiţiile legii sale organice.

X.  Compartimentele auxiliare de specialitate din cadrul

instanţelor şi al parchetelor

Toate instanţele judecătoreşti şi toate parchetele au în

structură următoarele compartimente auxiliare de specialitate:
   a) registratura;
   b) grefa;
   c) arhiva;
   d) biroul de informare şi relaţii publice;
   e) biblioteca.

Instanţele judecătoreşti şi parchetele pot avea şi alte

compartimente stabilite prin regulamentele prevăzute la art.
139 alin. (1) şi art. 140 alin. (1) din Legea nr. 317/2004 privind
Consiliul Superior al Magistraturii.
Curţile de apel şi parchetele de pe lângă aceste curţi,
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Parchetul de pe lângă Înalta
Curte de Casaţie şi Justiţie şi Parchetul Naţional Anticorupţie
au, de asemenea, în structură un compartiment de documentare

139
şi un compartiment de informatică juridică. Compartimentele
de informatică juridică se pot organiza şi în structura
tribunalelor, a tribunalelor specializate, a judecătoriilor şi a
parchetelor de pe lângă aceste instanţe. Pe lângă aceste
compartimente, instanţele şi parchetele militare au în structură
şi un compartiment de documente clasificate.
  Biroul de informare şi relaţii publice asigură legăturile
instanţei sau ale parchetului cu publicul şi cu mijloacele de
comunicare în masă, în vederea garantării transparenţei
activităţii judiciare, în condiţiile stabilite de lege. Conducătorul
biroului, care îndeplineşte şi rolul de purtător de cuvânt, poate
fi un judecător sau procuror desemnat de preşedintele instanţei
sau, după caz, de conducătorul parchetului ori un absolvent al
unei facultăţi de jurnalistică sau specialist în comunicare, numit
prin concurs sau examen.
  Personalul de specialitate auxiliar este subordonat
ierarhic conducerii instanţelor sau parchetelor unde
funcţionează. Repartizarea personalului în cadrul
compartimentelor auxiliare de specialitate se face de
preşedintele instanţei sau de procurorul general ori, după caz,
de prim-procurorul parchetului.
  La curţile de apel, tribunale, tribunale specializate şi
parchetele de pe lângă acestea, compartimentele în care îşi
desfăşoară activitatea personalul auxiliar de specialitate sunt
conduse de prim-grefieri, iar la secţiile Parchetului de pe lângă
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, la secţiile Parchetului
Naţional Anticorupţie, la judecătorii şi parchetele de pe lângă
acestea, de grefieri-şefi.
Personalul de specialitate informatică va fi subordonat
din punct de vedere administrativ preşedintelui instanţei din
care face parte şi profesional Direcţiei de exploatare a
tehnologiei informaţiei din cadrul Ministerului Justiţiei.
Personalul auxiliar de la instanţele şi parchetele
militare, de la secţiile sau serviciile din cadrul Parchetului de

140
pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi Parchetului
Naţional Anticorupţie poate proveni şi din rândul militarilor
activi.
Grefierii care participă la şedinţele de judecată sau la
efectuarea actelor de urmărire penală sunt obligaţi să efectueze
toate consemnările despre desfăşurarea acestora şi să
îndeplinească orice alte însărcinări din dispoziţia şi sub
controlul preşedintelui completului de judecată sau, după caz,
al procurorului.
La şedinţele de judecată, grefierii sunt obligaţi să poarte
ţinuta vestimentară corespunzătoare instanţei unde
funcţionează, iar grefierii militari sunt obligaţi să poarte
uniforma militară. Ţinuta vestimentară se stabileşte prin
hotărâre a Guvernului şi se asigură în mod gratuit.

Pe lângă instanţele judecătoreşti funcţionează, în

condiţiile legii, următoarele structuri:
   a) serviciile de reintegrare socială şi supraveghere;
   b) oficiile registrului comerţului;
   c) alte structuri înfiinţate prin lege specială.

Statul fiind obligat să asigure sediile şi celelalte

mijloace materiale şi financiare necesare pentru buna
funcţionare a activităţii instanţelor şi parchetelor.

Prin Regulamentul de ordine interioară al instanţelor

judecătoreşti se stabilesc:
   a) organizarea administrativă a curţilor de apel, a
tribunalelor, a tribunalelor specializate şi a judecătoriilor;
   b) modul şi criteriile de repartizare a cauzelor pe complete de
judecată, în vederea asigurării respectării principiilor
distribuţiei aleatorii şi continuităţii;

141
   c) atribuţiile preşedinţilor, vicepreşedinţilor, judecătorilor
inspectori, preşedinţilor de secţii, ale judecătorilor şi ale
celorlalte categorii de personal;
   d) organizarea şi modul de desfăşurare a activităţii colegiilor
de conducere ale instanţelor judecătoreşti şi a adunărilor
generale ale judecătorilor;
   e) vacanţa judecătorească;
   f) modul de organizare, funcţionarea şi atribuţiile
compartimentelor auxiliare de specialitate;
   g) modul de organizare, funcţionarea şi atribuţiile
departamentului economico-financiar şi administrativ.

Regulamentul de ordine interioară al instanţelor

judecătoreşti se elaborează de Consiliul Superior al
Magistraturii şi de Ministerul Justiţei şi se aprobă prin hotărâre
a Consiliului Superior al Magistraturii, care se publică în
Monitorul Oficial al României, Partea I şi se aprobă prin ordin
al ministrului justiţiei, la propunerea procurorului general al
Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie sau,
după caz, a procurorului general al Parchetului Naţional
Anticorupţie, cu avizul Consiliului Superior al Magistraturii.

Prin Regulamentul de ordine interioară al parchetelor

se stabilesc:
   a) organizarea administrativă a Parchetului de pe lângă Înalta
Curte de Casaţie şi Justiţie, a Parchetului Naţional
Anticorupţie, a parchetelor de pe lângă curţile de apel,
tribunale, tribunale pentru minori şi familie şi judecătorii;
   b) atribuţiile procurorilor generali, prim-procurorilor şi ale
adjuncţilor acestora, ale procurorilor inspectori, ale
procurorilor şefi şi ale procurorilor, precum şi ale celorlalte
categorii de personal;

142
   c) organizarea şi modul de desfăşurare a activităţii colegiilor
de conducere ale parchetelor şi a adunărilor generale ale
procurorilor;
   d) ierarhia funcţiilor administrative din cadrul Ministerului
Public;
   e) modul de organizare, funcţionarea şi atribuţiile
compartimentelor auxiliare de specialitate ale parchetelor;
   f) modul de organizare, funcţionarea şi atribuţiile
departamentului economico-financiar şi administrativ din
cadrul parchetelor.

TESTE ŞI ÎNTREBĂRI DE AUTOEVALUARE5

1. Arătati care este sediul materiei organizării

magistraturii ;
2. Enumeraţi principiile organizării judiciare;
3. Arătaţi în ce constă principiul autonomiei instanţelor
judecătoreşti ( sau a altui principiu );
4. Indicaţi modul de organizare al Înaltei Curţi de Casaţie
şi Justiţie ( sau a altei instanţe );
5. Indicaţi competenţele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie
( sau a altei instanţe );
6. Explicaţi natura juridică a Ministerului Public;
7. Indicaţi modul de organizare al Ministerului Public;
8. Arătaţi în ce constau atribuţiile Ministerului Public;
9. Departamentului National Anticoruptie;
10. Organizarea Institutului Naţional al Magistraturii;
11. Admiterea în magistratură;
12. Formarea profesională iniţială a magistraţilor;
13. Magistraţii stagiari;

5
Aceste întrebări sunt orientative, urmărind a exemplifica posibile criterii şi
modalităţi de testare, pentru a vă ajuta în procesul de însuşire şi
autoevaluare a informaţiilor necesare promovării cu succes a acestui curs.

143
 14. Asistenţii judiciari;
15. Organizarea Consiliului Superior al Magistraturii;
16. Funcţionarea Consiliului Superior al Magistraturii;
17. Atribuţiile Consiliului Superior al Magistraturii;
18. Competenţele Ministerul Justiţiei în domeniul
administrarii justiţiei ;
19. Numirea, promovarea magistraţilor;
20. Delegarea, detaşarea şi transferul magistraţilor;
21. Drepturile magistraţilor;
22. Îndatoririle magistraţilor;
23. Inamovibilitatea judecătorilor ;
24. Incompatibilităţi şi interdicţii privind funcţia de
magistrat ;
25. Răspunderea civilă a magistraţilor;
26. Răspunderea disciplinară a magistraţilor;
27. Compartimentele auxiliare de specialitate din cadrul
instanţelor şi al parchetelor.

CAPITOLUL II

ORGANIZAREA ŞI EXERCITAREA PROFESIEI

DE AVOCAT

Avocatura este o instituţie cu o îndelungată tradiţie

istorică6. Referindu-se la vechimea şi rolul instituţiei,
d'Aguesseau spunea că este: „Un ordre aussi ancien que la
magistrature, aussi noble que la vertu, aussi necesaire que la
justice" (un ordin la fel de vechi ca cel al magistraţilor, la fel de
nobil ca virtutea şi la fel de necesar ca justiţia)7.
6
A se vedea L. Dănilă - Organizarea şi exercitarea profesiei de avocat,
Ed. Lumina Lex, Bucureşti, 1999.
7
I. Leş - Organizarea sistemului judiciar românesc, Ed All Beck,
Bucureşti, p. 224.

144
 Deşi apărarea justiţiabililor s-a realizat în forme mult
diferite de cele din epoca modernă putem afirma că avocatura a
evoluat paralel cu justiţia şi a fost influenţată de organizarea
politică şi statală.
Originea avocaturii este plasată în unanimitate la Roma,
unde, aşa cum afirma proceduristul român E. Herovanu, la
finele Republicii „a cunoscut cea mai frumoasă epocă a
istoriei sale".
Instituţia avocaturii este atribuită lui Romulus, în a cărui
epocă funcţionau aşa-numiţii „patroni"; ei aveau misiunea de a
asista, în formă gratuită, pe justiţiabili în epoca legis-acţiunilor,
„patronii" au fost utilizaţi numai de către patricieni, oamenii cu
stare şi dare de mână. În perioada procedurii formulare,
avocatura a dobândit valenţele unei adevărate profesiuni şi a
încetat să fie un serviciu gratuit. Ea a început să fie exercitată
de adevăraţi jurisconsulţi, numiţi „advocaţi". De aici provine şi
denumirea actuală a persoanelor ce exercită funcţia de apărare
în faţa organelor judiciare.
În perioada împăratului Justinian avocatura era
organizată în colegii şi corporaţii cu caracter profesional.
Activitatea avocaţială era retribuită prin plata de onorarii.
Organizarea avocaturii pe baze profesionale a început
să fie o caracteristică a societăţilor moderne când avocatura a
devenit o profesie liberă într-un mod absolut: lipsită de condiţii
profesionale şi de orice control public.
Istoria avocaturii a ilustrat, prin nume de o celebritate şi
recunoaştere mondială, onorabilitatea şi prestigiul profesiei de
avocat. Un Cicero în Roma, un Demostene în Grecia, un
Raymond Poincare sau un Alexandre Millerand la francezi
(foşti preşedinţi ai Republicii) au făcut parte din elita
avocaturii.
Şi în Romania profesia a fost onorată în mod strălucit
de Take Ionescu, Barbu. S. Delavrancea, Mircea I. Manolescu,
Ionel Teodoreanu, Alexandru Djuvara şi de Istrate Micescu.

145
 Dar nu au lipsit nici critici la adresa corpului avocaţilor,
cum ar fi acelea aduse de Montesquieu, La Fontaine şi de
Racine pe motiv că avocaţii apără pe oricine şi chiar pe
criminali. Apărarea este întotdeauna utilă şi ea trebuie făcută cu
onestitate, demnitate şi echilibru. Ideea este foarte sugestiv
exprimată de E. Herovanu, care remarcă: „Ceea ce însă orice
om de bun simţ trebuie să vadă şi să înţeleagă e că, într-o
societate liberă, oficiul de avocat, exercitat de cetăţeni
luminaţi, oneşti şi independenţi, e tot atât de indispensabil ideii
de justiţie, ca şi acel de magistrat destinat, la rândul său, celor
ce reprezintă cumpătarea, demnitatea şi imparţialitatea".8
Profesia de avocat apare în România, în mod necesar,
ca urmare a organizării judecătoreşti, fiind cunoscută ca
profesie chiar prin Regulamentele Organice când necesitatea
dreptului de reprezentare creează necesitatea dreptului de
apărare.
Epoca de legiferare fanariotă constituie punctul de
plecare în organizarea propriu-zisă a profesiei.
Astfel, vechiletul reprezenta, până la Regulamentul
Organic, o instituţie coexistenta cu cea a avocatului. Legiuirile
lui Caragea-Vodă şi ale lui Andronache-Donici, constată fără a
crea, existenţa avocaturii şi rolul acesteia.
Prin Regulamentul Organic din iulie 1831 şi ianuarie
1832 se înfiinţează Avocatura şi ştiinţele de obşte.
Ofisul domnesc din 4 iulie 1836 completează
reglementarea prin noi articole din Organicul Regulament
împlinitor dezvoltând principii cu privire la avocaţi.
În această perioadă reglementări privind profesia de
avocat întâlnim în Circularele Departamentului Dreptăţii din 1
Noiembrie 1837 şi 13 August 1843, Ofisul Domnului Ţării
Româneşti, George-Dimitrie Bibescu, către Departamentul
Dreptăţii din 3 Februarie 1847.
O nouă etapă începe cu Legea pentru constituirea
8
Pentru mai multe detalii I. Leş, op. cit., p. 28-229.

146
Corpului de avocaţi din 6 decembrie 1864, ce se completează
cu Legea din 8 iunie 1884.
O dată cu aceasta au debutat şi dezbaterile moderne, ce
se continuă pânâ în prezent privind sistemul deschis sau inchis
al profesiei de avocat, cu alte cuvinte dacă avocatura trebuie să
fie constituită ca o castă sau pe temeiul principiului libertăţii
absolute în practica avocaturii.
În mod majoritar s-a susţinut ideea alcătuirii unui corp
de profesionişti, idee care nu însemnă un monopol, ci
reglementarea pe ciretrii profesionale şi obiective a activităţii.
În perioada respectivă, legile de organizare reglementau
condiţiile moderne, ce se regăsesc intr-o oarecare măsură şi în
prezent, cu privire la admiterea în profesie şi funcţionarea
avocaţilor în Corp, la constituirea Barourilor şi a Consiliilor de
disciplină, la statornicirea regulilor pentru apărare a intereselor
şi onoarei Corpului prin reglementarea răspunderii disciplinare
etc.
O dată cu Legea din 12 martie 1907, Baroul Român
intră în epoca de organizare socială ce durează până la 1919,
când începe unificarea naţională a Barourilor, proces finalizat
în 19319.
Regele Carol al II-lea, la 4 septembrie 1940, promulgă
Decretul-Lege nr. 3012 pentru organizarea corpului de avocaţi
din România, avocatul fiind asimilat funcţionarului public, iar
profesia subordonată organelor puteri excutive
Astfel Baroul de avocaţi şi Uniunea Avocaţilor din
România din vechile reglementări îşi pierd calitatea de
persoane juridice de drept privat, devenind persoane juridice de
drept public.
Ministerului Justiţiei capătă competenţa de a confirma
9
Legea pentru organizarea şi unificarea Corpului de Avocaţi, promulgată de
Regele Ferdinand la 19 februarie 1923 modificată prin Legea pentru
organizarea Corpului de Avocaţi, promulgată de Regele Carol al II-lea
la 22 decembrie 1931 şi publicată în Monitorul Oficial nr. 301 din 28
decembrie 1931.

147
sau refuza alegerile decanilor şi consilierilor baroului pe motive
de ordin general şi naţional; de a putea convoca adunarea
generală a barourilor direct, de a dizolva consiliul baroului etc.
Decretul nr. 39/1950 privitor la profesia de avocat
introduce noţiunea de „avocat jurisconsult" privitor la avocaţii
din serviciile juridice ale statului şi instituţiilor de stat, din
organizaţiile economice sau întreprinderile statului şi din
cooperative şi întreprinderi particulare, act normativ modificat
prin Decretul nr. 143/1955 ce a reglementat o nouă organizare
şi funcţionare a oficiilor juridice.
Prin Decretul nr. 281 din 15 iulie 1954, profesia de
avocat intră în epoca subordonării faţă de regimul comunist,
Ministerul Justiţiei fiind învestit cu conducerea generală a
activităţii avocaturii. Au fost înlocuite unele denumiri ca;
baroul în colegiu de avocaţi; avocaţii sunt incluşi în birouri
colective de asistenţă juridică, iar la nivel central se instituie
Consiliul Central al Colegiului de Avocaţi.
Se instituie totodată obligaţia pentru avocaţi de a
comunica organelor de stat competente informaţii şi acte
provenind de la client dacă privesc fapte care aduc atingere
securităţii statului şi păcii, formulă menită să încurajeze şi să
legalizeze abuzul.
Decretul-lege nr. 90 din 28 februarie 1990 eliberează
instituţia avocaturii de sub conducerea Ministerului de Justiţie,
restabilind organizarea şi funcţionarea acesteia în baza princi-
piului autonomiei profesiei. Avocatul se supune numai legii şi
conştiinţei sale dispune acest decret.
Uniunea Avocaţilor din România şi Barourile îşi
redobândesc personalitatea juridică, se revine la denumirile
anterioare perioadei comuniste şi sunt abrogate o seamă de
prevederi şi articole ale Decretului nr. 281/1954.
Cu toate acestea nu putem vorbi decât de un inceput şi
nu de o reală reformă pe calea independenţei exercitării acestei
profesii şi astfel abil în anul 1995 putem vorbi de o lege nouă,

148
modernă a profesiei de avocat, specifică unei societăţi
democratice, respectiv Legea nr. 51/1995 pentru organizarea şi
exercitarea profesiei de avocat .
Potrivit prevederilor art. 1 alin. (1) din Legea nr,
51/1995: „profesia de avocat este liberă şi independentă, cu
organizare şi funcţionare autonomă, .... Consiliul Uniunii
Avocaţilor din România, dezbate, adoptă şi modifică statutul
profesiei."

Sediul principal al materiei:

- Legea nr. 51 din 7 iunie 1995 pentru organizarea şi
exercitarea profesiei de avocat, Versiune actualizata pana la
data de: 13/03/2012.
- Statut din 03/12/2011, al profesiei de avocat, Publicat in
Monitorul Oficial, Partea I nr. 898 din 19/12/2011, Intrare in
vigoare: 19/12/2011.

I. Principii şi reguli fundamentale de organizare

şi exercitare a profesiei

Art. 1 alin.1 din Legea 51/1995 pentru organizarea şi

exercitarea profesiei de avocat, republicata, prevede că profesia
de avocat este liberă şi independentă, cu organizare şi
funcţionare autonome, în condiţiile legii şi ale statutului
profesiei.
Exercitarea profesiei de avocat se face în condiţiile şi
limitele impuse de Constituţie, de Legea 51/1995 pentru
organizarea şi exercitarea profesiei de avocat, de statutul
profesiei, astfel cum a fost acesta adoptat de Uniunea Naţionala
a Barourilor din România şi publicat în M.of. nr. 45/13 ianuarie
2005.
Profesia de avocat se exercită numai de membrii
149
barourilor ce compun Uniunea Naţionala a Barourilor din
România (U.N.B.R.). Constituirea şi funcţionarea de barouri în
afară U.N.B.R. sunt interzise, iar actele de constituire şi de
înregistrare ale acestora sunt nule de drept.
Exercitarea profesiei de avocat este supusă
următoarelor principii fundamentale:
a) principiul legalităţii;
b) principiul libertăţii;
c) principiul independentei;
d) principiul autonomiei şi descentralizării;
e) principiul păstrării secretului profesional.
f) principiul pregătirii profesionale continue

ASTFEL:
 În exercitarea profesiei avocatul este independent şi se
supune numai legii, statutului şi regulilor eticii
profesionale.
 Avocatul promovează şi apără drepturile şi libertăţile omului.
 Avocatul are dreptul să asiste şi să reprezinte persoanele
fizice şi juridice în faţa tuturor instanţelor, autorităţilor
şi instituţiilor, precum şi a altor persoane, care au
obligaţia să permită şi să asigure desfăşurarea
nestingherită a activităţii avocatului, în condiţiile legii.
 Orice persoană are dreptul să îşi aleagă în mod liber
avocatul.
 În exercitarea dreptului de apărare avocatul are dreptul şi
obligaţia de a stărui pentru realizarea liberului acces la
justiţie şi pentru un proces echitabil.
 În exercitarea dreptului la apărare, care este recunoscut şi
garantat de Constituţie, de lege, de pactele şi de
tratatele la care România este parte, avocatul are dreptul
şi obligaţia totodata, de a stărui, prin toate mijloacele
legale, pentru realizarea liberului acces la justiţie,
pentru un proces echitabil şi soluţionat într-un termen

150
 rezonabil, indiferent de natura cauzei sau de calitatea
părţilor.

Scopul exercitării profesiei de avocat îl constituie

promovarea şi apărarea drepturilor, libertăţilor şi intereselor
legitime ale persoanelor fizice şi persoanelor juridice, de drept
public şi de drept privat.

 Avocaţii sunt obligaţi să-şi actualizeze permanent

pregătirea lor profesională, prin menţinerea şi
diversificarea cunoştinţelor în domeniile în care îşi
exercită profesia. Pregătirea profesională continuă
presupune lărgirea cunoştinţelor şi competenţelor în noi
domenii ale dreptului, lărgirea cunoştinţelor în
domeniul procedurilor şi al legilor aplicate în Uniunea
Europeană, precum şi dobândirea certificării pregătirii
profesionale continue la standarde compatibile cu
pregătirea profesională a avocaţilor din celelalte state
membre ale Uniunii Europene. Pregătirea profesională
continuă se realizează şi prin specializarea impusă de
diversificarea şi extinderea aplicării dreptului în raport
de evoluţia relaţiilor social - economice contemporane.

Pentru a se asigura conditiile necesare realizarii

efective a activitatilor permise de lege, principiile de drept ce
caracterizeaza profesia de avocat, drepturile avocatului în
exercitarea profesiei creeaza obligatii corelative pentru
autorităţile şi instituţiile publice, persoanele fizice sau juridice,
în fata cărora avocatul asista sau reprezintă persoanele fizice
sau juridice. Acestea au obligaţia sa permită şi sa asigure
avocatului desfăşurarea nestingherita a activităţii sale, în
condiţiile legii. În exercitarea profesiei şi în legătura cu
aceasta avocatul este protejat de lege.

151
 Dobândirea personalităţii juridice a societăţii
profesionale cu răspundere limitată are loc la data înregistrării
la barou a deciziei emise de către consiliul baroului în a cărui
rază teritorială se află sediul ei principal.
Societatea profesională cu răspundere limitată este
titulară a unui patrimoniu propriu. Obligaţiile şi răspunderea
societăţii profesionale cu răspundere limitată sunt garantate cu
patrimoniul propriu. Asociaţii răspund personal numai în limita
aportului social al fiecăruia.
În situaţia în care societatea profesională cu răspundere
limitată se constituie din avocaţi care fac parte din alte forme
de exercitare a profesiei, acestea din urmă pot să nu fie supuse
lichidării, dacă asociaţii convin astfel.
Forma de exercitare a profesiei din care provine
asociatul, dacă este cazul, îşi încetează activitatea profesională
desfăşurată în nume propriu pe perioada în care avocatul titular
sau, după caz, avocaţii titulari ai acesteia au calitatea de asociat
în societatea profesională cu răspundere limitată. Pe perioada
în care forma de exercitare a profesiei îşi încetează activitatea
din această cauză, în Tabloul avocaţilor se menţionează
corespunzător situaţia privind încetarea activităţii, în condiţiile
prevăzute de Statutul profesiei de avocat.
În cazul prestaţiilor profesionale constând în asistenţă
şi reprezentare juridică la instanţe, parchete, organe de
cercetare penală sau alte autorităţi, societatea profesională cu
răspundere limitată are obligaţia de a menţiona în contractul
încheiat cu clientul numele avocatului/avocaţilor ales/aleşi sau
acceptat/acceptaţi de client să asigure serviciul profesional,
precum şi acordarea sau, după caz, neacordarea dreptului de
substituire.
Societatea profesională cu răspundere limitată conduce
contabilitatea în partidă simplă şi este supusă regimului
transparenţei fiscale. Plata impozitului pe venit se face de către
fiecare asociat, pentru venitul său propriu.

146
 Orice avocat, indiferent de forma de exercitare a
profesiei, poate să încheie convenţii de colaborare cu experţi
sau cu alţi specialişti, în condiţiile legii. Societăţile
profesionale, cu sau fără personalitate juridică şi societăţile
profesionale cu răspundere limitată pot încheia astfel de
convenţii numai cu acordul tuturor asociaţilor

  II. Dobândirea calităţii de avocat

………. Recuperarea capacităţii de muncă

    Avocatul are dreptul la recuperarea capacităţii de

muncă prin una sau mai multe perioade de repaus în fiecare an.
În perioada de repaus avocatul nu prestează activităţile sale
profesionale obişnuite.
Fiecare formă de exercitare a profesiei este liberă să
stabilească perioadele de repaus anual pentru fiecare avocat
care activează în cadrul său şi are obligaţia de a notifica în
prealabil baroului în tabloul căruia este înscrisă, prin orice
formă de comunicare care permite confirmarea expedierii,
începerea şi durata estimată a fiecărei perioade de repaus
pentru fiecare avocat, în scopul evidenţei.
Cheltuielile cu recuperarea capacităţii de muncă
efectuate de avocat includ, nelimitativ, costurile transportului,
cazării, meselor, tratamentului de refacere etc. Toate aceste
cheltuieli sunt necesare pentru exercitarea corespunzătoare a
profesiei şi sunt deductibile în condiţiile legii.
Dacă prin prevederile contractului de asistenţă juridică
s-a acordat avocatului dreptul de a fi substituit, în perioadele de
repaus anual avocatul are obligaţia să asigure substituirea sa
pentru acele activităţi profesionale care nu suferă amânare sau

153
pentru cele în legătură cu care amânarea prejudiciază interesele
clientului.

  II.1. Activitatea avocaţială

II.1.1. Consultaţii în scris sau verbal şi cereri cu caracter

juridic

Avocatul poate întocmi şi formula în numele şi/sau în

interesul clientului cereri, notificări, memorii sau petiţii către
autorităţi, instituţii şi alte persoane, în scopul ocrotirii şi
apărării drepturilor şi intereselor legitime ale acestuia.
Consultaţiile juridice pot fi acordate în scris sau verbal
în domenii de interes pentru client, precum:
   a) redactarea şi/sau furnizarea către client, prin orice
mijloace, după caz, a opiniilor juridice şi informaţiilor cu
privire la problematica solicitată a fi analizată;
   b) elaborarea de opinii legale;
   c) elaborarea proiectelor de acte juridice (contracte,
convenţii, statute etc.) şi asistarea clientului la negocierile
referitoare la acestea;
   d) elaborarea proiectelor de acte normative;
   e) participarea în calitate de consultant la activitatea
organelor deliberative ale unei persoane juridice, în condiţiile
legii;
   f) orice alte consultaţii în domeniul juridic.

II.1.2. Contractul de asistenţă juridică

154
 II.1.2.1. Forma şi conţinutul contractului de asistenţă
juridică

Contractul de asistenţă juridică este încheiat în formă

scrisă, cerută ad probationem. Acesta trebuie să îndeplinească
toate condiţiile cerute de lege pentru încheierea valabilă a unei
convenţii şi dobândeşte dată certă prin înregistrarea sa în
registrul oficial de evidenţă al avocatului, indiferent de
modalitatea în care a fost încheiat.
Contractul de asistenţă juridică poate fi încheiat şi prin
orice mijloc de comunicare la distanţă. În acest caz, data
încheierii contractului este data la care a intervenit acordul de
voinţă între avocat şi client. Se prezumă că avocatul a luat
cunoştinţă de încheierea contractului la una dintre următoarele
date:
   a) data la care contractul a sosit prin fax sau e-mail
(semnătură electronică) la sediul profesional al avocatului;
dacă transmisiunea prin fax are loc după ora 19.00, se prezumă
că avocatul a luat cunoştinţă în ziua lucrătoare următoare zilei
transmisiunii;
   b) data primirii contractului semnat prin scrisoare
recomandată cu confirmare de primire.

Contractul de asistenţă juridică poate lua forma unei

scrisori de angajament care să indice raporturile juridice dintre
avocat şi destinatarul scrisorii, inclusiv serviciile avocaţiale şi
onorariul, semnată de avocat şi transmisă clientului. În cazul în
care clientul semnează scrisoarea sub orice menţiune expresă
de accept a conţinutului scrisorii, aceasta dobândeşte valoarea
unui contract de asistenţă juridică.
Contractul de asistenţă juridică se consideră a fi fost
încheiat în mod tacit dacă clientul a achitat onorariul menţionat

155
în cuprinsul acestuia, achitarea acestui onorariu semnificând
acceptarea contractului de către client, caz în care data
încheierii contractului este considerată a fi data menţionată în
cuprinsul contractului.
Contractul de asistenţă juridică poate fi încheiat, în
mod excepţional, şi în formă verbală. În acest caz, ca şi în
situaţia mai sus arătată, dispoziţiile art. 44 din Lege se aplică în
mod corespunzător. Contractul în formă scrisă va fi încheiat în
cel mai scurt timp posibil.
În cazul în care avocatul şi clientul convin, o terţă
persoană poate fi beneficiarul serviciilor avocaţiale stabilite
prin contract, dacă terţul acceptă, chiar şi tacit, încheierea
contractului în astfel de condiţii.
Cu excepţia cazului mai sus menţionat, contractul de
asistenţă juridică se încheie în atâtea exemplare câte părţi sunt.
Orice exemplar care poartă în original semnăturile părţilor va fi
considerat exemplar original.
Avocatul va ţine o evidenţă strictă a contractelor
încheiate într-un registru special şi va păstra în arhiva sa un
exemplar al fiecărui contract şi un duplicat sau o copie a
oricărei împuterniciri de reprezentare primite în executarea
contractelor.
Contractul de asistenţă juridică trebuie să cuprindă în
mod obligatoriu următoarele elemente:
   a) datele de identificare ale formei de exercitare a profesiei,
denumirea, sediul profesional şi reprezentantul acesteia;
   b) datele de identificare ale clientului: se indică persoana
reprezentantului legal, precum şi mandatarul clientului, dacă
este cazul;
   c) obiectul contractului, care poate fi limitat la una sau mai
multe dintre activităţile prevăzute de art. 3 din Lege ori poate
avea caracter general, dând dreptul avocatului la acte de
administrare şi conservare a patrimoniului clientului;
   d) onorariul;

156
   e) atestarea identităţii clientului sau a reprezentantului
acestuia;
   f) modul de soluţionare a litigiilor între avocat şi client;
   g) semnăturile părţilor.

Lipsa elementelor prevăzute la lit. a)-e) şi g) atrage

nevalabilitatea contractului, dacă s-a produs o vătămare ce nu
poate fi altfel remediată.
Contractul de asistenţă juridică va fi tipărit în formulare
tipizate şi înseriate ce vor conţine sigla U.N.B.R., cea a
baroului emitent, denumirea "Uniunea Naţională a Barourilor
din România" şi cea a baroului emitent. Seria va avea o
componentă literală comună fiecărui barou şi o componentă
cifrică formată din 6 cifre, urmată de menţionarea anului
emiterii formularelor. Înserierea este rezervată de către barou
fiecărei forme de exercitare a profesiei.
Cu acordul prealabil al baroului de la sediul lor
profesional principal şi cu respectarea cerinţelor prevăzute în
Lege, formele de exercitare a profesiei pot emite şi utiliza, pe
cheltuiala lor şi prin mijloace proprii, formularele menţionate
din Lege în mod individual, personalizate cu elementele de
identificare ale formei de exercitare a profesiei. În acest caz,
formele de exercitare a profesiei vor solicita baroului acordarea
de serii unice pentru formularele pe care le vor emite în sistem
propriu şi personalizat. Aceste serii vor fi înscrise în mod
obligatoriu în contractele de asistenţă juridică emise de formele
de exercitare a profesiei.
Pentru uzul în raporturile cu clienţii străini, formularele
emise în condiţiile prevăzute în Lege vor putea fi redactate într-
o limbă de circulaţie internaţională, cu condiţia asigurării
corespondenţei depline a traducerii cu modelul cuprins la anexa
nr. I. Răspunderea pentru acurateţea traducerii revine formei de
exercitare a profesiei care utilizează formularele emise în
sistem personalizat.

157
 Părţile pot modifica contractul de asistenţă juridică, cu
respectarea dispoziţiilor legale, a statutului şi, după caz, a
condiţiilor prevăzute în contract. În acest caz, dispoziţiile art.
126 rămân aplicabile.
Contractul de asistenţă juridică învestit cu formulă
executorie, în condiţiile legii, constituie titlu executoriu cu
privire la restanţele din onorariu şi alte cheltuieli efectuate de
avocat în interesul clientului.
Procedura de executare este cea prevăzută de
dispoziţiile Codului de procedură civilă.
Cheltuielile efectuate de avocat în interesul procesual
al clientului se estimează anticipat la momentul încheierii
contractului şi se desocotesc pe măsura informării documentate
a clientului cu privire la cuantumul şi destinaţia lor. Părţile pot
suplimenta aceste cheltuieli, pe parcursul derulării contractului,
prin acte adiţionale.
Contractul de asistenţă juridică prevede, în mod expres,
întinderea puterilor pe care clientul le conferă avocatului. În
baza acestuia, avocatul se legitimează faţă de terţi prin
împuternicirea avocaţială întocmită conform anexei nr. II.
Prevederile art. 122 alin. (4) se aplică în mod corespunzător şi
formularului împuternicirii avocaţiale.
În lipsa unor prevederi contrare, avocatul este
împuternicit să efectueze orice act specific profesiei pe care îl
consideră necesar pentru realizarea intereselor clientului.
Pentru activităţile prevăzute expres în cuprinsul
obiectului contractului de asistenţă juridică, acesta reprezintă
un mandat special, în puterea căruia avocatul poate încheia, sub
semnătură privată sau în formă autentică, acte de conservare,
administrare ori dispoziţie în numele şi pe seama clientului.
Pentru activitatea sa profesională avocatul are dreptul
la onorariu şi la acoperirea tuturor cheltuielilor făcute în
interesul clientului său.

158
 Onorariile vor fi stabilite în raport cu dificultatea,
amploarea sau durata cazului.

Stabilirea onorariilor avocatului depinde de fiecare

dintre următoarele elemente:
   a) timpul şi volumul de muncă solicitată pentru executarea
mandatului primit sau a activităţii cerute de client;
   b) natura, noutatea şi dificultatea cazului;
   c) importanţa intereselor în cauză;
   d) împrejurarea că acceptarea mandatului acordat de client îl
împiedică pe avocat să accepte un alt mandat din partea unei
alte persoane, dacă această împrejurare poate fi constatată de
client fără investigaţii suplimentare;
   e) notorietatea, titlurile, vechimea în muncă, experienţa,
reputaţia şi specializarea avocatului;
   f) conlucrarea cu experţi sau alţi specialişti, impusă de natura,
obiectul, complexitatea şi dificultatea cazului;
   g) avantajele şi rezultatele obţinute pentru profitul clientului
ca urmare a muncii depuse de avocat;
   h) situaţia financiară a clientului;
   i) constrângerile de timp în care avocatul este obligat de
împrejurările cauzei să acţioneze pentru a asigura servicii
legale performante.

Onorariile se stabilesc liber între avocat şi client, în

limitele legii şi ale statutului. Este interzisă fixarea de onorarii
minime, recomandate sau maxime de către organele profesiei,
de către formele de exercitare a profesiei de avocat sau de către
avocaţi.
Onorariile se determină şi se prevăd în contractul de
asistenţă juridică la data încheierii acestuia între avocat şi
client, înainte de începerea asistenţei şi/sau a reprezentării
clientului.

159
 În cazul în care împrejurările concrete impun
asigurarea asistenţei şi/sau a reprezentării imediate şi nu se
poate încheia un contract de asistenţă juridică, avocatul este
obligat să transmită clientului, în cel mai scurt timp posibil, o
comunicare, prin care să aducă la cunoştinţa acestuia onorariile
pe care le propune pentru asistenţă şi/sau reprezentare. În
absenţa unei instrucţiuni exprese a clientului privind încetarea
asistenţei şi/sau a reprezentării ori a unei comunicări prin care
clientul îşi exprimă expres dezacordul în privinţa onorariilor, se
consideră ca fiind acceptate onorariile propuse prin
comunicarea făcută de avocat.
În toate situaţiile, onorariile vor fi prevăzute în
contractul de asistenţă juridică, ce urmează să fie încheiat în
formă scrisă. Onorariile pot fi stabilite şi în monedă străină, sub
condiţia ca plata acestora să respecte prevederile privind
regimul legal al plăţilor.

Onorariile pot fi stabilite astfel:

   a) onorarii orare;
   b) onorarii fixe (forfetare);
   c) onorarii de succes;
   d) onorarii formate din combinarea criteriilor prevăzute la lit.
a)-c).

Onorariul orar este stabilit pe ora de lucru, respectiv o

sumă fixă de unităţi monetare cuvenită avocatului pentru
fiecare oră de servicii profesionale pe care le prestează
clientului.
Onorariul fix (forfetar) constă într-o sumă fixă cuvenită
avocatului pentru un serviciu profesional sau pentru categorii
de astfel de servicii profesionale pe care îl prestează ori, după
caz, le prestează clientului.

160
 Onorariul orar şi fix (forfetar) se datorează avocatului
indiferent de rezultatul obţinut prin prestarea serviciilor
profesionale.
Avocatul poate să primească de la un client onorarii
periodice, inclusiv sub formă forfetară. De asemenea, el are
dreptul ca în completarea onorariului fixat să solicite şi să
obţină şi un onorariu de succes, cu titlu complementar, în
funcţie de rezultat sau de serviciul furnizat. Onorariul de succes
constă într-o sumă fixă sau variabilă stabilită pentru atingerea
de către avocat a unui anumit rezultat. Onorariul de succes
poate fi convenit împreună cu onorariul orar sau fix.
În cauzele penale, onorariul de succes nu poate fi
practicat decât în legătură cu latura civilă a cauzei.
Este interzis avocatului să îşi fixeze onorariile în baza
unui pact de quota litis. Pactul de quota litis este o convenţie
încheiată între avocat şi clientul său înainte de soluţionarea
definitivă a unei cauze, convenţie care fixează exclusiv
totalitatea onorariilor avocatului în funcţie de rezultatul judiciar
al cauzei, indiferent dacă aceste onorarii constau într-o sumă de
bani, un bun sau orice altă valoare.
Onorariile reprezentând dobândirea, sub orice formă, a
unor aporturi din afacere (activitatea juridică realizată de către
avocat) sunt interzise.
Avocatul poate percepe onorarii numai de la clientul
său ori de la un mandatar al acestuia.
La cererea oricăreia dintre părţi, contestaţiile şi
reclamaţiile privind onorariile se soluţionează de decanul
baroului, prin decizie motivată, după ascultarea părţilor.
Soluţionarea contestaţiilor şi reclamaţiilor se face prin
aplicarea principiului medierii şi prin încercarea de conciliere a
părţilor, în termen de cel mult 30 de zile de la data înregistrării
contestaţiei sau a reclamaţiei.
Decizia decanului poate fi atacată la consiliul baroului
de partea interesată. Consiliul baroului hotărăşte cu privire la

161
legalitatea şi temeinicia deciziei decanului fără participarea la
vot a acestuia. Părţile interesate pot fi invitate pentru a da
lămuriri şi explicaţii.
Consiliul baroului se pronunţă în termen de cel mult 30
de zile de la data sesizării, prin hotărâre motivată, care va fi
comunicată în cel mult 15 zile de la data pronunţării.
Legalitatea hotărârii consiliului baroului poate fi verificată în
condiţiile legii de Consiliul U.N.B.R., la sesizarea decanului
sau a părţii interesate, în termen de 15 zile de la comunicare.

 II.1.2.2. Cazurile şi condiţiile de acordare a asistenţei

judiciare

În sensul Legii şi al statutului, prin asistenţă judiciară se

înţelege asistenţa juridică acordată prin avocat.
   
Barourile asigură asistenţa judiciară:
   a) în cauzele penale în care apărarea este obligatorie potrivit
dispoziţiilor Codului de procedură penală sau potrivit
dispoziţiilor din legi speciale ori în orice altă situaţie în care
organul judiciar consideră necesară desemnarea unui apărător
din oficiu;
   b) în orice alte cauze decât cele penale, ca modalitate de
acordare a ajutorului public judiciar, în condiţiile legii;
   c) la solicitarea organelor administraţiei publice locale.

În cazuri de excepţie, dacă persoana este lipsită de

mijloace materiale, iar drepturile ei ar fi prejudiciate prin
întârziere, decanul baroului poate aproba acordarea de asistenţă
judiciară gratuită.

Ca formă a ajutorului public judiciar, asistenţa prin

avocat cuprinde:
162
   1. asistenţa extrajudiciară, care include acordarea de
consultaţii în vederea iniţierii ori soluţionării unui litigiu pentru
care legea prevede acordarea ajutorului public judiciar sau,
după caz, în vederea iniţierii unei proceduri judiciare, arbitrale
ori administrativ-jurisdicţionale în cazurile prevăzute de lege şi
pregătirea şi întocmirea documentelor pentru iniţierea unei
proceduri judiciare, inclusiv a unei proceduri prealabile
obligatorii sau facultative, după caz;
   2. asigurarea reprezentării şi asistenţei procesuale în faţa
instanţelor judecătoreşti şi a altor organe de jurisdicţie, în
condiţiile legii.

În cazul în care, potrivit art. 11-19 din Ordonanţa de

urgenţă a Guvernului nr. 51/2008 privind ajutorul public
judiciar în materie civilă, aprobată cu modificări şi completări
prin Legea nr. 193/2008, a fost încuviinţată cererea de ajutor
public judiciar sub forma asistenţei prin avocat, cererea
împreună cu încheierea de încuviinţare se trimit de îndată
decanului baroului din circumscripţia acelei instanţe.
În termen de 3 zile, de la comunicarea încheierii de
încuviinţare a cererii de ajutor public judiciar, decanul baroului
va desemna un avocat înscris în Registrul de asistenţă judiciară
pentru a asigura asistenţa prin avocat solicitată.
Avocatului desemnat i se va comunica de către decan
înştiinţarea de numire şi copie a încheierii de încuviinţare a
cererii de ajutor public judiciar, iar beneficiarul ajutorului
judiciar va fi înştiinţat de îndată cu privire la numele avocatului
desemnat. În toate cazurile, beneficiarul ajutorului public
judiciar poate solicita el însuşi desemnarea unui anumit avocat,
cu consimţământul acestuia, în condiţiile legii.
Avocatul desemnat să acorde asistenţa juridică
conform art. 152 alin. (2) din Lege poate refuza exercitarea
mandatului primit numai în caz de conflict de interese sau
pentru alte motive justificate. Refuzul nejustificat al avocatului

163
desemnat de a acorda asistenţă judiciară constituie abatere
disciplinară.
Beneficiarul care în mod nejustificat refuză sau renunţă
la serviciile avocatului desemnat pierde ajutorul public judiciar
acordat, fără a mai avea dreptul la o nouă cerere de ajutor
public judiciar în cauza respectivă.
Decanului baroului îi revine competenţa de a aprecia
caracterul justificat sau nejustificat al refuzului ori renunţării.
La nivelul fiecărui barou se organizează serviciul de asistenţă
judiciară.

Asistenţa extrajudiciară se acordă de către serviciul de

asistenţă judiciară pe baza unei cereri care va cuprinde
următoarele menţiuni:
   a) obiectul şi natura solicitării;
   b) identitatea şi codul numeric personal;
   c) domiciliul şi starea materială ale solicitantului şi ale
familiei sale;
   d) dovezi privind veniturile solicitantului şi ale familiei sale;
   e) dovezi cu privire la obligaţia de întreţinere sau de plată.

Cererea va cuprinde, pe lângă menţiunile arătate, o

declaraţie pe propria răspundere a solicitantului în sensul de a
preciza dacă în cursul ultimelor 12 luni a mai beneficiat de
ajutor public judiciar, iar în caz afirmativ, în ce formă, pentru
ce cauză şi în ce cuantum. Modelul cererii de acordare a
asistenţei extrajudiciare este cuprins în anexa nr. XXXII.

Dovada stării materiale a solicitantului se face, în

principal, cu următoarele documente:
   a) adeverinţa eliberată de autorităţile competente sau de către
angajator, după caz, din care să rezulte veniturile profesionale
ale solicitantului şi ale celorlalţi membri ai familiei supuse
impozitării, potrivit legii impozitului pe venit, realizate în

164
perioada prevăzută de legislaţia privind ajutorul public judiciar
ori sumele încasate cu titlu de pensie, indemnizaţie de şomaj
sau asigurări sociale şi altele asemenea, încasate în aceeaşi
perioadă;
   b) livretul de familie şi, după caz, certificatele de naştere ale
copiilor;
   c) certificatul de persoană cu handicap al solicitantului sau al
copilului, după caz;
   d) declaraţie pe propria răspundere din care să reiasă că
solicitantul şi ceilalţi membri ai familiei nu beneficiază de alte
venituri suplimentare;
   e) declaraţie pe propria răspundere privind situaţia
patrimonială a solicitantului şi a familiei sale;
   f) declaraţie pe propria răspundere din care să rezulte că
solicitantul şi/sau celălalt părinte, natural ori adoptiv, ori, după
caz, o altă persoană căreia i s-a încredinţat copilul în vederea
adopţiei sau care are copilul în plasament ori în plasament în
regim de urgenţă sau care a fost numită tutore se ocupă de
creşterea şi îngrijirea copilului şi că acesta nu este încredinţat
sau dat în plasament niciunui organism privat autorizat ori
serviciu public autorizat sau niciunei persoane juridice;
   g) dovada eliberată de autorităţile competente privind situaţia
bunurilor impozabile ale solicitantului sau, după caz, ale
celorlalţi membri ai familiei;
   h) alte acte necesare stabilirii dreptului la acordarea de
asistenţă judiciară, potrivit legii.

Cererea însoţită de documentele justificative se depune

la serviciul de asistenţă judiciară şi va fi soluţionată, în termen
de cel mult 15 zile lucrătoare de la data înregistrării, prin
decizie de admitere sau respingere, după caz.

În cazul admiterii cererii, decizia va cuprinde

următoarele:

165
   a) denumirea actului;
   b) denumirea organului emitent;
   c) temeiul legal şi de fapt pentru emiterea deciziei;
   d) persoana căreia i se acordă asistenţă extrajudiciară;
   e) tipul sau forma asistenţei extrajudiciare acordate;
   f) data eliberării, funcţia şi semnătura persoanei care a
eliberat actul respectiv.

În baza deciziei de admitere, decanul baroului va

desemna un avocat înscris în registrul de asistenţă judiciară.
Decanul baroului poate desemna un avocat ales de către
persoana căreia i se acordă asistenţa extrajudiciară, dacă
avocatul este înscris în registrul de asistenţă judiciară, iar
avocatul şi-a dat acordul pentru numire. În termen de 5 zile
lucrătoare de la data emiterii, va fi comunicată solicitantului.
Decizia de respingere poate fi contestată în termen de 5
zile de la comunicare, la consiliul baroului.
  Contestaţia va fi soluţionată de către consiliul baroului
în regim de urgenţă, în prima şedinţă a consiliului baroului de
după data înregistrării ei.

Asistenţa extrajudiciară nu se acordă în următoarele

situaţii:
   a) atunci când beneficiul adus solicitantului prin acordarea
asistenţei nu este justificat;
   b) atunci când pretenţia este vădit nejustificată, neîntemeiată
sau inadmisibilă;
   c) în cazul cetăţenilor străini sau al persoanelor juridice
străine solicitante, atunci când legislaţia lor naţională nu
prevede un tratament similar pentru cetăţenii români;
   d) atunci când solicitantul a fost decăzut din dreptul de a
beneficia de asistenţă judiciară.

166
 Avocatul care acordă asistenţă judiciară nu are dreptul
să primească de la beneficiar niciun fel de sume de bani ori alte
recompense, nici chiar cu titlu de acoperire a cheltuielilor.

 II.1.2.3. Organizarea activităţii de acordare a asistenţei

judiciare

În cadrul U.N.B.R. se organizează Departamentul de

coordonare a asistenţei judiciare, organ cu activitate
permanentă, coordonat de un vicepreşedinte al U.N.B.R.
Structura organizatorică a acestui departament se stabileşte prin
decizie a Comisiei permanente a U.N.B.R.
Departamentul de coordonare a asistenţei judiciare
emite decizii şi norme metodologice, în limitele atribuţiilor
conferite prin Lege şi în condiţiile statutului.

Departamentul de coordonare a asistenţei judiciare

exercită, în principal, următoarele atribuţii:
   a) desfăşoară conducerea metodologică a activităţii de
acordare a asistenţei judiciare;
   b) elaborează proiectul Regulamentului-cadru pentru
organizarea serviciilor de asistenţă judiciară;
   c) propune sau, după caz, avizează proiecte de protocoale
care se încheie cu autorităţile publice competente în scopul
obţinerii mijloacelor financiare necesare pentru organizarea
serviciilor de asistenţă judiciară;
   d) organizează Registrul naţional de asistenţă judiciară pe
baza registrelor întocmite de barouri;
   e) organizează şi coordonează metodologia de plată a
onorariilor pentru asistenţa judiciară acordată;
   f) efectuează controlul asistenţei judiciare acordate;

167
   g) elaborează proiecte de acte normative în domeniul
asistenţei judiciare, pe care le propune Ministerului Justiţiei în
vederea promovării;
   h) stabileşte împreună cu Ministerul Justiţiei indicii statistici,
ţine evidenţa statistică a sistemului de asistenţă judiciară şi
analizează informaţiile necesare pentru planificarea şi
coordonarea corectă a sistemului de asistenţă judiciară;
   i) colaborează cu Ministerul Justiţiei pentru buna funcţionare
şi planificarea, inclusiv din punct de vedere bugetar, a
sistemului de asistenţă judiciară;
   j) popularizează sistemul de asistenţă judiciară;
   k) stabileşte formularistica utilizată de barouri pentru
organizarea activităţii de asistenţă judiciară şi extrajudiciară, în
condiţiile legii;
   l) reprezintă U.N.B.R. în domeniul asistenţei judiciare, în
cadrul colaborării internaţionale în materie, în condiţiile legii
sau ale statutului.

În vederea organizării activităţii de asistenţă

judiciară, barourile îndeplinesc următoarele atribuţii:
   a) organizează serviciile de asistenţă judiciară atât la nivelul
fiecărui barou, cât şi la sediul fiecărei instanţe judecătoreşti;
   b) organizează şi actualizează registrele proprii de asistenţă
judiciară, pe baza cererilor avocaţilor, aprobate de consiliul
baroului;
   c) desemnează avocaţii înscrişi în registrul de asistenţă
judiciară pentru acordarea asistenţei judiciare, ţinând cont de
experienţa profesională şi de calificarea avocatului, precum şi
de natura şi complexitatea cazului, de desemnările anterioare şi
de gradul de angajare al acestuia;
   d) efectuează controlul asupra acordării asistenţei judiciare
de către avocaţii din cadrul baroului;
   e) organizează şi execută programe de popularizare a
sistemului de asistenţă judiciară;

168
   f) îndeplinesc orice alte atribuţii prevăzute de lege sau de
Regulamentul-cadru pentru organizarea serviciilor de asistenţă
judiciară.

Baroul organizează serviciile de asistenţă judiciară la

sediile tuturor instanţelor judecătoreşti din judeţ, în spaţii
destinate exclusiv desfăşurării acestei activităţi, care se pun la
dispoziţie în mod obligatoriu şi cu titlu gratuit de Ministerul
Justiţiei sau, după caz, de autorităţile administraţiei locale.
Serviciile de asistenţă arătate sunt conduse de un
avocat definitiv numit de consiliul baroului şi sunt coordonate
de un membru al consiliului. Organizarea, funcţionarea şi
atribuţiile serviciilor de asistenţă judiciară se realizează potrivit
regulamentului aprobat de consiliul baroului, în baza
Regulamentului-cadru pentru organizarea serviciilor de
asistenţă judiciară aprobat de Consiliul U.N.B.R.
Consiliul baroului poate decide ca serviciul de asistenţă
judiciară să fie condus de un director angajat, pe bază de
concurs, prin contract individual de muncă.
Pentru ocuparea funcţiei de director poate candida
orice persoană fizică care îndeplineşte condiţiile
Regulamentului- cadru pentru organizarea serviciilor de
asistenţă judiciară prevăzute în statut.
Fiecare barou organizează registrul de asistenţă
judiciară în care sunt înscrişi avocaţii ce pot fi desemnaţi
pentru acordarea asistenţei judiciare şi a asistenţei
extrajudiciare. Registrul este public, se păstrează pe suport
hârtie şi în format electronic şi se publică pe pagina web a
fiecărui barou.
Actualizarea registrului de asistenţă judiciară pentru
următorul an calendaristic se efectuează până la sfârşitul lunii
septembrie a anului calendaristic precedent. În cazuri
excepţionale, în registrul de asistenţă judiciară pot fi operate

169
modificări şi în cursul anului, potrivit procedurii prevăzute
pentru înscrierea în registru.
U.N.B.R organizează Registrul naţional de asistenţă
judiciară, constituit din registrele de asistenţă judiciară ale
tuturor barourilor. Registrul naţional de asistenţă judiciară se
publică pe pagina web a U.N.B.R şi se actualizează, în mod
automat, odată cu actualizarea datelor din registrul de asistenţă
judiciară al fiecărui barou.
Pentru înscrierea în registrul de asistenţă judiciară,
avocatul depune o cerere la baroul din care face parte. Cererea
se completează conform formularului aprobat de
Departamentul de coordonare a asistenţei judiciare din cadrul
U.N.B.R.
Înscrierea avocatului în registrul de asistenţă judiciară
se efectuează în baza deciziei consiliului baroului.

Consiliul baroului poate, motivat, să refuze înscrierea

în registru sau să radieze din registrul de asistenţă judiciară
un avocat în următoarele cazuri:
   a) dacă avocatului solicitant i s-a aplicat o sancţiune
disciplinară;
   b) dacă avocatul este învinuit pentru săvârşirea unei
infracţiuni de drept comun;
   c) dacă s-a constatat încălcarea repetată a dispoziţiilor Legii
ori calitatea inferioară a asistenţei judiciare acordate.

Radierea din registrul de asistenţă judiciară poate fi

dispusă pentru o perioadă de un an, iar, dacă se constată
săvârşirea consecutivă a 3 sau a mai multor abateri de la
obligaţiile prevăzute de Lege sau de statut, radierea se poate
dispune pentru o perioadă de până la 3 ani. Refuzul baroului de
înscriere a avocatului solicitant în Registrul de asistenţă
judiciară, precum şi măsura radierii pot fi contestate potrivit
procedurii prevăzute la cap. VI din Lege.

170
 Decizia de radiere din registrul de asistenţă judiciară se
aduce la cunoştinţa publicului prin afişare pe pagina web a
baroului, precum şi pe pagina web a U.N.B.R.
Pentru asistenţa judiciară acordată avocatul desemnat
are dreptul la un onorariu stabilit de organul judiciar, potrivit
naturii şi volumului activităţii desfăşurate, în limitele sumelor
stabilite prin protocolul încheiat între U.N.B.R. şi Ministerul
Justiţiei.
Prin actul de încuviinţare a asistenţei judiciare, organul
judiciar stabileşte şi valoarea provizorie a onorariului
avocatului.
După acordarea asistenţei judiciare, avocatul
întocmeşte un referat scris cu privire la prestaţia avocaţială
efectivă, conform formularului aprobat de Departamentul de
coordonare a asistenţei judiciare din cadrul U.N.B.R. Referatul
este supus confirmării organului judiciar, care, în funcţie de
volumul şi complexitatea activităţii desfăşurate de avocat,
precum şi în raport cu durata, tipul şi particularităţile cauzei,
poate dispune menţinerea sau majorarea onorariului stabilit
iniţial.
Referatul confirmat se înaintează baroului, în vederea
efectuării formalităţilor prevăzute de lege pentru plata
onorariilor.
În cazul în care avocatul este sancţionat disciplinar
potrivit art. 86 alin. (1) din Lege, acesta nu va primi onorariul
pentru cazul concret ori pentru activitatea desfăşurată.
Avocatului desemnat i se decontează sumele necesare
pentru cheltuielile de apărare şi pentru deplasarea la locul de
detenţie sau reţinere din altă localitate.
Plata onorariului pentru asistenţa judiciară acordată se
face lunar prin virament bancar, pe baza documentelor pentru
decontare prevăzute la art. 82 alin. (2) şi din Lege, avizate de
consiliul baroului.

171
 Sumele necesare pentru plata onorariilor sau, după caz,
a remuneraţiilor pentru asistenţă judiciară se virează lunar, într-
un cont distinct deschis de fiecare barou. Respectarea de către
barouri a destinaţiei fondurilor astfel virate face şi obiect al
controlului U.N.B.R., în condiţiile stabilite de statut.
U.N.B.R. şi barourile conlucrează cu Ministerul
Justiţiei, Consiliul Superior al Magistraturii, instanţele
judecătoreşti, precum şi cu parchetele de pe lângă acestea, în
vederea desfăşurării în bune condiţii a activităţii de acordare a
asistenţei judiciare subsecţiune.
Fondurile necesare pentru plata onorariilor prevăzute la
alin. (1) se asigură potrivit art. 26 alin. (1) lit. a) din Legea nr.
146/1997 privind taxele judiciare de timbru, cu modificările şi
completările ulterioare.
Pentru cheltuielile curente necesare funcţionarii
serviciilor de asistenţă judiciară din cadrul barourilor, din
sumele virate lunar pentru plata onorariilor cuvenite pentru
asistenţa judiciară fiecare barou îşi constituie un fond prin
reţinerea a 1% din valoarea acestor sume, aprobate şi efectiv
vărsate. Reţinerea cotei de 1% se face la achitarea efectivă a
onorariului către avocatul îndreptăţit.
Serviciile de asistenţă judiciară vor asigura şi apărarea
gratuită, în cazurile prevăzute la art. 71 alin. (2) din Lege, pe
baza aprobării date de către decanul baroului.
Avocatul delegat pentru asigurarea apărării gratuite are
drepturile şi obligaţiile prevăzute de Lege şi de statut în
îndeplinirea mandatului acordat în interesul beneficiarului
gratuităţii, pe care trebuie să îl trateze cu atenţia cuvenită
oricărui client.
Acordarea asistenţei judiciare obligatorii se face numai
ca urmare a solicitării motivate din partea instanţei, a organului
de urmărire penală, a organului de cercetare penală sau a
organului administraţiei publice locale, adresată baroului.
Acordarea asistenţei judiciare se realizează exclusiv în baza

172
delegaţiei de avocat eliberate de serviciul de asistenţă judiciară,
conform modelului prevăzut în anexa nr. III.
În cazul în care se solicită acordarea asistenţei judiciare
gratuite de către organele prevăzute la alin. (1), decanul
stabileşte valoarea onorariului ce va fi suportat de partea care
ar cădea în pretenţii, având în vedere natura cauzei şi valoarea
obiectului material al acesteia.
Prin decizie, decanul poate delega atribuţiile prevăzute
la alin. (2) unui consilier al baroului.
Avocatul desemnat să acorde asistenţă judiciară
gratuită urmează să îşi îndeplinească însărcinarea în condiţiile
prevăzute la art. 82 din Lege, pe baza delegaţiei eliberate de
barou, conform modelului prevăzut în anexa nr. IV.
Mandatul avocatului desemnat să acorde asistenţa
judiciară obligatorie încetează în momentul în care partea îşi
angajează un apărător. Dreptul la onorariu al avocatului
înlocuit subzistă chiar dacă mandatul său a încetat, cuantumul
acestuia fiind proporţional cu munca prestată.
Avocatul desemnat să acorde asistenţă judiciară
obligatorie are dreptul la onorariu stabilit în condiţiile
prevăzute la art. 85 din Lege, în raport cu natura şi cu
dificultatea cauzei.
Serviciile de asistenţă judiciară îşi desfăşoară
activitatea în spaţiile situate la sediile instanţelor, puse la
dispoziţie de Ministerul Justiţiei, în condiţiile art. 38 din Lege.
Cheltuielile privind amenajarea şi întreţinerea spaţiilor
aflate în situaţia prevăzută de art. 38 din Lege sunt suportate în
condiţiile art. 166 alin. (3) din statut.

Asistenţa judiciară gratuită acordată poate fi retrasă

de către decanul baroului, dacă se dovedeşte că:
   a) a fost obţinută prin fraudă;
   b) starea de nevoie a solicitantului a încetat sau s-a ameliorat
şi permite plata onorariului.

173
 În condiţiile legii, remuneraţia cuvenită avocatului va
fi suportată de partea care a obţinut ilicit asistenţă judiciară
gratuită.

 II.1.2.3. Efectele contractului de asistenţă juridică

    În cazul în care se angajează să asiste şi/sau să

reprezinte un client într-o procedură legală, avocatul îşi asumă
obligaţii de diligenţă.
Avocatul trebuie să asiste şi să reprezinte clientul cu
competenţă profesională, prin folosirea cunoştinţelor juridice
adecvate, a abilităţilor practice specifice şi prin pregătirea
rezonabil necesară pentru asistarea sau reprezentarea concretă a
clientului. Avocatul este obligat să se abţină să se angajeze ori
de câte ori nu poate acorda o asistenţă şi o reprezentare
competente.
Asistarea şi reprezentarea clientului impun diligenţă
profesională adecvată, pregătirea temeinică a cauzelor,
dosarelor şi proiectelor, cu promptitudine, potrivit naturii
cazului, experienţei şi crezului său profesional.
În situaţii şi împrejurări care prezintă caracter de
urgenţă pentru salvgardarea şi/sau protejarea drepturilor şi
intereselor clientului, avocatul poate asista şi angaja clientul
chiar şi în măsura în care în acel moment nu posedă o
competenţă profesională adecvată cu natura cauzei, dacă prin
întârziere s-ar aduce atingere drepturilor şi intereselor
clientului. În astfel de situaţii avocatul se va limita doar la ceea
ce în mod rezonabil este necesar potrivit cu circumstanţele şi
cu prevederile legale.
Competenţa profesională adecvată presupune analiza şi
cercetarea atentă a împrejurărilor de fapt, a aspectelor legale
ale problemelor juridice incidente în situaţia de fapt, pregătirea
adecvată şi adaptarea permanentă a strategiei, tacticilor,

174
tehnicilor şi metodelor specifice în raport cu evoluţia cauzei, a
dosarului sau a lucrării în care avocatul este angajat.
Avocatul îşi va reprezenta clientul cu diligenţa unui
bun profesionist, în limitele legii.

Avocatul se va abţine ca intenţionat:

   a) să ignore obiectivele şi scopurile reprezentării stabilite de
către client, astfel încât să eşueze în atingerea lor prin mijloace
rezonabile, permise de lege şi de statutul profesiei;
   b) să prejudicieze un client pe durata relaţiilor profesionale.

Avocatul va acţiona cu promptitudine în reprezentarea

clientului, potrivit cu natura cauzei. Avocatul nu este obligat să
acţioneze exclusiv în obţinerea de avantaje pentru clientul său
în confruntarea cu adversarii. Strategiile şi tacticile stabilite de
avocat trebuie să conducă activitatea acestuia pe principiul
folosirii demersurilor profesionale în favoarea clientului.
Avocatul este obligat să respecte secretul profesional în
privinţa strategiilor, tacticilor şi acţiunilor preconizate şi
desfăşurate pentru client.
Avocatul va ţine permanent sub control gradul său de
ocupare profesională şi extraprofesională, astfel încât să poată
trata adecvat fiecare cauză, potrivit cu natura împrejurărilor şi
specificul cauzei. Acesta va fi obligat să refuze un client ori de
câte ori este conştient că nu îi poate oferi cu promptitudine
serviciul profesional solicitat.
Neglijarea cauzelor clientului, absenţa nejustificată în
mod repetat, fără asigurarea unei substituiri legale şi
competente, cu acordul prealabil al clientului, constituie
abatere disciplinară.
Avocatul va trata cu respect şi curtoazie orice persoană
implicată în procedurile legale în care asistă sau reprezintă
clientul şi se va abţine de la metode şicanatoare şi
prejudiciabile pentru terţe părţi, dacă acestea sunt evident

175
indiferente şi irelevante în raport cu interesele clientului
reprezentat.
În activitatea de consiliere avocatul va acţiona cu tact
şi răbdare pentru a înfăţişa şi a explica clientului toate aspectele
cazului în care îl asistă şi/sau îl reprezintă. Avocatul va căuta să
folosească cel mai potrivit limbaj în raport cu starea şi
experienţa clientului, pentru ca acesta să aibă o reprezentare
corectă şi completă asupra situaţiei sale juridice.
Avocatul se va consulta adecvat şi va respecta
opţiunile cu clientul pentru a stabili scopul, modalităţile şi
finalitatea consilierii şi reprezentării, precum şi soluţiile tehnice
pe care le va urma pentru a realiza, când este cazul, asistenţa şi
reprezentarea clientului, fără a abdica de la independenţă şi
crezul său profesional.
Avocatul se va consulta permanent cu clientul în
legătură cu strategia şi mijloacele tehnice şi tactice adoptate
pentru atingerea scopurilor pentru care a fost angajat. Avocatul
nu este obligat să urmeze acele tehnici şi proceduri legale
indicate arbitrar de client şi păstrează responsabilitatea pentru
acestea, în măsura în care clientul a fost rezonabil informat
asupra costurilor şi consecinţelor posibile ale acestor tehnici şi
proceduri.
Consilierea şi reprezentarea unui client îl obligă pe
avocat să privească speţa respectivă dintr-o perspectivă proprie
şi să acorde clientului sfaturi dezinteresate. Sfătuirea clientului
nu se rezumă la expunerea unor prevederi legale, ci va avea în
vedere şi consecinţele de ordin moral, economic, social şi
politic care ar putea avea relevanţă în situaţia respectivă.
Ori de câte ori clientul propune un demers despre care
avocatul apreciază că va avea consecinţe legale negative, acesta
va atenţiona clientul cu privire la consecinţe sau, după caz, va
putea denunţa contractul de asistenţă juridică.
În cazul în care avocatul asistă/reprezintă în comun
mai mulţi clienţi pe tot parcursul reprezentării, se va consulta

176
permanent cu fiecare dintre clienţii reprezentaţi în comun în
ceea ce priveşte deciziile care trebuie adoptate şi motivele
determinante în adoptarea acestora, astfel încât fiecare client să
poată lua propriile decizii, în baza unor informaţii complete.
Avocatul poate iniţia demersuri pentru o consiliere
comună a părţilor aflate în conflict în încercarea de a rezolva
relaţia dintre clienţii respectivi într-un mod amiabil şi profitabil
pentru toţi.
Reprezentarea comună nu diminuează dreptul fiecărui
client rezultat din relaţia client-avocat. Fiecare dintre clienţii
reprezentaţi în comun are dreptul la o reprezentare loială şi
diligentă de către avocatul respectiv, dreptul de a revoca
mandatul acordat avocatului şi toate drepturile prevăzute de
lege pentru cazul foştilor clienţi. Între clienţii reprezentaţi în
comun regula confidenţialităţii nu se aplică.

Avocatul poate evalua o situaţie cu relevanţă pentru

clientul său în folosul unei terţe persoane dacă:
   a) este îndreptăţit să considere că evaluarea este compatibilă
cu alte aspecte ale relaţiei client-avocat;
   b) are acceptul clientului.

Avocatul va oferi clientului o opinie legală onestă cu

privire la consecinţele de fapt şi juridice ale cazului investigat,
în limitele informaţiilor furnizate de client.
Folosirea de către client a opiniilor şi sfatului
avocatului în scopuri ilegale, fără cunoştinţa avocatului care a
oferit opinia sau sfatul respective, nu face avocatul responsabil
de acţiunea şi scopurile ilegale ale clientului. Avocatul este
obligat să se abţină de la asistarea şi sfătuirea conştientă a unui
client în activităţi infracţionale.
Un avocat este îndreptăţit să se retragă imediat şi să
renunţe la asistarea şi reprezentarea clientului în cazul în care
acţiunile şi scopurile clientului, deşi aparent legale la începutul

177
asistenţei şi/sau a reprezentării, se dovedesc pe parcursul
acesteia ca fiind infracţionale. Avocatul are obligaţia să
informeze rezonabil clientul în legătură cu situaţia curentă a
asistenţei şi reprezentării, de a răspunde cu promptitudine
oricăror solicitări de informare din partea clientului şi totodată
de a explica clientului împrejurările cauzei, situaţia curentă,
posibilele evoluţii viitoare şi eventualele rezultate, în mod
rezonabil, corespunzător cu împrejurările concrete ale cazului.
Avocatul nu este obligat să informeze clientul în
măsura în care s-a convenit în prealabil acest lucru. În cazul în
care clientul este o persoană juridică, obligaţia avocatului este
de a informa exclusiv reprezentanţii legali sau persoanele
expres desemnate în contract în acest scop. Informarea făcută
de avocat acestor persoane este considerată o informare
valabilă a clientului.
Avocatul este obligat să comunice clientului
informaţiile pe care le deţine în legătură cu cazul acestuia, chiar
şi în situaţia în care comunicarea lor ar contraveni interesului
său personal. În toate cazurile în care avocatul este însărcinat
să asiste un client el poate să conducă discuţiile doar în
prezenţa clientului său ori numai cu acordul acestuia.
În cazul negocierilor cu un interlocutor asistat de un alt
avocat, avocatul nu poate angaja discuţii cu acesta fără acordul
prealabil al confratelui său. Avocatul va ţine distinct evidenţa
bunurilor aparţinând clienţilor săi sau unor terţe părţi care i-au
fost încredinţate în legătură cu exercitarea profesiei.
Fondurile financiare vor fi păstrate în conturi distincte,
deschise la o instituţie financiară legal constituită şi autorizată
să funcţioneze, potrivit legii, nu vor fi păstrate, în mod
obligatoriu, în conturi deschise la instituţii financiare atunci
când legea sau o hotărâre judecătorească permit păstrarea lor
într-o altă modalitate.

178
 Evidenţa distinctă a celorlalte categorii de bunuri va fi
păstrată de către avocat într-o manieră care să confere siguranţa
menţinerii identităţii acestora.
Avocatul va ţine o evidenţă contabilă completă a
fondurilor financiare şi a celorlalte tipuri de bunuri încredinţate
şi va păstra documentele respective pentru o perioadă de 10 ani
după încetarea contractului de reprezentare cu clientul. În cazul
în care primeşte fonduri financiare sau alte bunuri care au
legătură cu un client ori cu un terţ, avocatul este obligat să îi
notifice acestuia, în scris şi de îndată.
Cu excepţia situaţiilor prevăzute de lege sau a unei
înţelegeri cu clientul, avocatul este obligat ca imediat după
primirea bunurilor să le predea clientului sau, după caz, terţei
persoane îndreptăţite să le primească şi, la solicitarea clientului
sau a terţei persoane, să pună la dispoziţia acestuia/acesteia
evidenţa contabilă pe care a efectuat-o cu privire la respectivele
bunuri.
Dacă există riscul ca un client să dea fondurilor
deţinute de avocat o astfel de destinaţie încât avocatul să nu îşi
mai poată încasa onorariul cuvenit, avocatul are un drept de
retenţie asupra acestora pentru acoperirea onorariului datorat.
Această prevedere nu dă dreptul avocatului să reţină fonduri în
scopul de a constrânge clientul să îi accepte pretenţiile cu
privire la onorariu. Partea de onorariu care face obiectul
disputei va trebui în acest caz depozitată într-un cont special,
iar avocatul va trebui să propună în cel mai scurt timp
clientului soluţii pentru aplanarea conflictului privitor la
onorariu, în limitele legii şi ale statutului profesiei. Partea din
fonduri care nu face obiectul niciunei dispute cu clientul
trebuie de îndată transferată acestuia.
Avansurile de onorariu şi avansurile de cheltuieli care
se anticipează a fi efectuate de către avocat în interesul cauzei
vor avea acelaşi regim ca şi bunurile aparţinând clienţilor până
la momentul în care avocatul va exercita activitatea pentru care

179
a primit avansul de onorariu sau va înregistra cheltuiala care să
justifice avansul plătit de client în acest scop, cu excepţia
cazului în care clientul le stabileşte un alt regim. Indiferent de
regimul pe care clientul îl stabileşte referitor la respectivele
sume avansate, acestea vor fi în mod obligatoriu returnate de
către avocat acestuia la încetarea contractului, dacă până la
momentul respectiv avocatul nu va fi exercitat activităţile
pentru care i se plătise anticipat onorariu sau nu va fi înregistrat
cheltuieli acoperite cu sumele avansate de client în acest sens.
Avocatul sau formele asociative de exercitare a
profesiei vor putea, cu acordul clientului, să plaseze
lichidităţile încredinţate de către client în conturi bancare
purtătoare de dobânzi. Dobânzile se cuvin clientului.
În afara cazurilor prevăzute de lege sau de părţi,
contractul de asistenţă juridică încetează prin renunţarea
unilaterală a clientului sau, după caz, a avocatului.
Încetarea contractului prin renunţarea unilaterală a
clientului sau a avocatului nu îl exonerează pe client de plata
onorariului cuvenit pentru serviciile prestate, precum şi pentru
acoperirea cheltuielilor efectuate de avocat în interesul său.
Avocatul care este solicitat într-o cauză în curs de
rezolvare trebuie să verifice dacă unul sau mai mulţi confraţi au
fost în prealabil angajaţi.
Avocatul care acceptă să succeadă unui confrate
trebuie ca, înainte de a se angaja, să îi aducă la cunoştinţă
această împrejurare.
În oricare caz de încetare a mandatului avocatul are
obligaţia să ia în timp util şi în mod rezonabil măsuri potrivite
pentru apărarea intereselor clientului, cum ar fi: notificarea
acestuia, acordarea unui timp suficient clientului pentru a-şi
angaja un alt avocat, predarea documentelor şi a bunurilor la
care clientul este îndreptăţit şi înştiinţarea organelor judiciare.
În cazul în care clientul datorează avocatului restanţe
din onorarii şi din cheltuielile făcute în interesul acestuia,

180
avocatul are drept de retenţie asupra bunurilor încredinţate, cu
excepţia înscrisurilor originale care i-au fost puse la dispoziţie.

II.1.3. Asistare şi reprezentare juridică

În condiţiile legii, avocatul asigură asistenţă şi

reprezentare juridică în faţa instanţelor judecătoreşti, a
organelor de urmărire penală, a autorităţilor cu atribuţii
jurisdicţionale, a notarilor publici şi a executorilor
judecătoreşti, a organelor administraţiei publice, a instituţiilor
şi a altor persoane juridice, pentru apărarea şi reprezentarea cu
mijloace juridice specifice a drepturilor, libertăţilor şi
intereselor legitime ale persoanelor.
Asistarea şi reprezentarea clientului cuprinde toate
actele, mijloacele şi operaţiunile permise de lege şi necesare
ocrotirii şi apărării intereselor clientului.
Un act juridic semnat în faţa avocatului, care poartă o
încheiere, o rezoluţie, o ştampilă sau un alt mijloc verificabil de
atestare a identităţii părţilor, a consimţământului şi a datei
actului, poate fi prezentat notarului spre autentificare.
Avocatul este obligat să ţină evidenţa actelor întocmite
conform art. 3 alin. (1) lit. c) din Lege şi să le păstreze în
arhiva sa profesională, în ordinea întocmirii lor.

II.1.4. Activităţi de mediere

Decanul baroului poate propune părţilor o procedură de

mediere şi le comunică numele mediatorului pe care l-a propus.
Dacă una dintre părţi refuză medierea, litigiul nu va
putea fi soluţionat decât prin procedura arbitrajului.
După ce părţile au acceptat propunerea de mediere,
decanul baroului va fixa durata procedurii de mediere, care nu
poate fi mai mare de 3 luni. În cazul litigiilor ce decurg din

181
contracte de colaborare sau de salarizare, termenul nu poate fi
mai mare de o lună.
Activitatea mediatorului este gratuită.
Mediatorul poate proceda la consultarea părţilor fie
împreună, fie separat, pentru a constata punctele asupra cărora
există divergenţă şi modalităţile în care interesele părţilor pot fi
conciliate.
La sfârşitul medierii, mediatorul va redacta un proces-
verbal semnat şi de părţi, în care va consemna concilierea
acestora. În caz de eşec parţial sau total al medierii, procesul-
verbal va cuprinde pretenţiile asupra cărora părţile au convenit
sau, după caz, punctele asupra cărora părţile au opinii diferite şi
care vor fi comunicate decanului pentru a da curs procedurii
arbitrajului.
Procesul-verbal va fi comunicat decanului, care, în
cazul consemnării eşecului medierii, îl va comunica părţilor în
vederea parcurgerii procedurii arbitrajului.

II.1.5. Activităţi fiduciare

Avocatul are dreptul să desfăşoare activităţi fiduciare,

în numele şi pe seama clientului, cu respectarea prevederilor
legii.

Activităţile fiduciare exercitate de avocat pot consta

în:
   a) primirea în depozit, în numele şi pe seama clientului, de
fonduri financiare şi bunuri, rezultate din valorificarea de titluri
executorii după finalizarea unui litigiu, a unei medieri, a
procedurii succesorale sau a lichidării unui patrimoniu;
   b) plasarea şi valorificarea, în numele şi pe seama clientului,
a fondurilor financiare şi a bunurilor încredinţate;

182
   c) administrarea, în numele şi pe seama clientului, a
fondurilor sau a valorilor în care acestea au fost plasate.

  În exercitarea activităţilor fiduciare, avocatul

trebuie:
   a) să respecte întocmai limitele şi durata mandatului
încredinţat, expres prevăzut în contractul de asistenţă juridică
special încheiat. Când mandatul comportă împuternicirea de a
dispune de fonduri, bunuri sau valori ori de a înstrăina bunurile
clientului, avocatul poate proceda la efectuarea acestor
operaţiuni numai dacă acest lucru este în mod expres stipulat în
mandat sau, în lipsa unei astfel de clauze, numai după ce va fi
autorizat în mod special şi în scris de către client;
   b) să acţioneze cu bună-credinţă, profesionalism şi cu
diligenţa unui bun proprietar, fără să se abată de la regulile
specifice activităţii profesionale;
   c) să administreze afacerile încredinţate în interesul exclusiv
al clientului;
   d) să nu influenţeze clientul, direct sau indirect, în scopul de
a obţine beneficii proprii, în afara onorariului de avocat;
   e) să informeze corect şi cu promptitudine clientul cu privire
la executarea mandatului fiduciar şi a rezultatelor obţinute.

În executarea mandatului, avocatul poate să

desfăşoare:
   a) activităţi de consultanţă;
   b) operaţiuni de conservare a substanţei şi valorii fondurilor
financiare şi bunurilor încredinţate;
   c) operaţiuni de plasare a fondurilor în active mobiliare sau
imobiliare, valori mobiliare şi alte instrumente financiare, în
condiţiile legii;
   d) administrarea şi valorificarea plasamentelor efectuate prin
contractarea de operaţiuni materiale şi efectuarea de operaţiuni

183
juridice menite să sporească valoarea şi lichiditatea
plasamentelor;
   e) activităţi conexe, cum ar fi completarea declaraţiilor de
impozit şi plata acestora şi a celorlalte datorii ale clientului
legate de administrarea unor asemenea proprietăţi, culegerea
fructelor şi încasarea veniturilor sau a altor rezultate ale
investiţiilor, mijlocirea/medierea operaţiunilor financiare etc.;
   f) orice operaţiuni în numerar privind plăţi, încasări, efectuări
de depozite bancare, compensări, rambursări impuse de natura
activităţii încredinţate.

Avocatul va deschide, pentru fiecare client pentru care

desfăşoară activităţi fiduciare, un cont la o bancă reputată (cont
fiduciar) destinat depozitării de fonduri fiduciare. Prin fonduri
fiduciare, în sensul legii, se înţelege orice sumă primită de către
avocat cu titlu de fond iniţial sau rezultată din valorificarea
acestuia ori a bunurilor încredinţate.
În contul fiduciar nu pot fi depozitate alte sume decât
fonduri fiduciare.
  Toate plăţile legate de activităţile fiduciare efectuate
pentru acelaşi client vor fi efectuate din contul fiduciar, iar
toate încasările rezultate din activităţile fiduciare vor fi
colectate în contul fiduciar al clientului respectiv.
Avocatul va transmite clientului un extras al contului
fiduciar cel puţin o dată la 3 luni, dacă în contractul de
asistenţă juridică nu se prevede o perioadă mai scurtă.

Avocatul poate retrage sau autoriza retragerea

fondurilor fiduciare din contul fiduciar, precum şi instructa
efectuarea de plăţi din acesta doar în următoarele situaţii:
   a) pentru efectuarea de plasamente sau cheltuieli în condiţiile
şi limitele mandatului fiduciar;

184
   b) la instrucţiunea expresă a clientului, dar cu posibilitatea
reţinerii contravalorii onorariilor agreate pentru activităţile
fiduciare;
   c) în baza unei hotărâri judecătoreşti;
   d) în baza contractului de asistenţă juridică, pentru încasarea
onorariilor legate de activităţile fiduciare desfăşurate;
   e) în cazul în care este în curs o procedură execuţională
privind bunurile sau fondurile administrate.

Avocatul nu are dreptul să retragă fonduri sau să

efectueze plăţi din contul fiduciar atunci când clientul i-a adus
la cunoştinţă în scris opoziţia sa.
Este permisă încheierea unui contract de asistenţă
juridică care să prevadă plata, în parte, a onorariului pentru
activităţi fiduciare, condiţionate de un eveniment care să aibă
loc sau de un rezultat care să fie atins.
Avocatul are obligaţia să păstreze evidenţe scrise ale
tuturor operaţiunilor efectuate în baza sau în legătură cu un
mandat fiduciar (contracte, corespondenţă, rapoarte de
evaluare, extrase de cont etc.). În cazul în care clientul solicită
originalul acestor evidenţe, avocatul este îndreptăţit să păstreze
fotocopii pe format hârtie sau electronic.

Avocatul are obligaţia să păstreze cel puţin un registru

sau un sistem echivalent de înregistrare care să arate separat,
pentru fiecare client pentru care a desfăşurat activităţi
fiduciare:
   a) identitatea clientului pe seama căruia fondurile şi/sau
bunurile sunt primite şi/sau administrate;
   b) un inventar al bunurilor primite, respectiv rambursate şi
valoarea fondurilor primite şi rambursate, precum şi data
primirii şi sursa fondurilor şi bunurilor şi data rambursării
acestora sau rezultatul administrării şi valorificării acestora;

185
   c) operaţiunile fiduciare efectuate, cu indicarea datei, părţilor,
valorii şi tipului operaţiunii.

Avocatul este obligat să înregistreze prompt fiecare

tranzacţie fiduciară şi, în orice caz, nu mai târziu de 3 zile
lucrătoare de la efectuarea lor.
Avocatul are obligaţia să păstreze evidenţele legate de
activităţile fiduciare pe o perioadă de cel puţin 10 ani.

II.1.6. Arbitrajul

Litigiile dintre avocaţi cu privire la relaţiile

profesionale, precum cele care se nasc din contracte de
colaborare sau de salarizare, cele dintre asociaţi ori care privesc
conlucrarea între diferitele forme de exerciţiu al profesiei, vor
fi supuse dispoziţiilor legale.
Când litigiul nu a putut fi soluţionat integral prin
mediere, partea interesată poate declanşa procedura
arbitrajului.
Partea interesată formulează cerere de arbitrare, pe care
o înaintează decanului baroului. Cererea de arbitrare va
cuprinde numele sau denumirea pârâtului, obiectul litigiului,
situaţia de fapt, probele, temeiurile de drept şi numele
arbitrului propus.
Cererea, precum şi înscrisurile care o însoţesc vor fi
depuse în atâtea exemplare câte părţi sunt şi unul pentru decan.
Primind cererea de arbitrare, decanul baroului o va
comunica de îndată pârâţilor.
În cazul în care pârâtul este o formă asociativă de
exercitare a profesiei, comunicarea se face către reprezentantul
acesteia. Pârâtul, în termen de 15 zile de la primirea cererii, va
depune întâmpinare în care va arăta punctul său asupra faptelor
expuse în cererea de arbitrare. În acelaşi termen poate formula

186
cerere reconvenţională, care va îndeplini aceleaşi condiţii de
formă ca şi cererea de arbitrare.
În cazul în care părţile nu se înţeleg asupra persoanei
arbitrului, decanul va desemna un avocat din barou. Funcţia de
arbitru poate fi îndeplinită numai de un avocat cu cel puţin 10
ani vechime neîntreruptă în profesie şi care se bucură de o bună
reputaţie.
Activitatea arbitrului este remunerată potrivit regulilor
stabilite de decan.
Avocatul desemnat ca arbitru nu poate refuza această
însărcinare fără o justificare întemeiată. În procedura arbitrală,
părţile pot fi asistate de un avocat.
În toate cazurile arbitrajul va respecta principiul
contradictorialităţii. În acest sens o copie a tuturor actelor
depuse de una din părţi va fi comunicată celeilalte părţi.
Şedinţele de judecată nu sunt publice.
Termenul de arbitraj este de 5 luni şi poate fi prelungit
numai în condiţiile prevăzute de Codul de procedură civilă.
Dacă părţile nu convin altfel, litigiul se va soluţiona
exclusiv în drept. În toate cazurile se vor avea în vedere
uzanţele profesionale şi regulile deontologice.
Prin grija decanului, se va comunica fiecărei părţi o
copie a hotărârii arbitrale.
Executarea hotărârii arbitrale se realizează în condiţiile
art. 367-368 din Codul de procedură civilă.
În situaţia în care decanul baroului este implicat într-un
litigiu arbitral de natura celui prevăzut la articolele din prezenta
subsecţiune, atribuţiile prevăzute la art. 257, 258 şi 262 din
Lege vor fi exercitate de către preşedintele U.N.B.R., iar
arbitrul va fi desemnat dintre membrii Comisiei permanente a
U.N.B.R.
În litigiile arbitrale în care hotărârile sunt susceptibile a
fi executate pe teritoriul unui stat străin, avocatul străin
implicat în arbitraj va semna o declaraţie potrivit căreia

187
recunoaşte caracterul definitiv şi executoriu al hotărârii
arbitrale ce se va pronunţa.
Dosarul arbitral va fi arhivat de barou şi va fi păstrat
timp de 5 ani.

 II.1.7. Activităţi economice şi contabilitate

Barourile şi U.N.B.R. organizează contabilitatea în

conformitate cu reglementările contabile pentru persoanele
juridice fără scop patrimonial, în vigoare. De asemenea, pot
înfiinţa, prin decizie, un departament economic şi financiar,
condus de un director economic.
Calitatea de director economic deţinută în cadrul unui
barou sau al U.N.B.R. este incompatibilă cu o funcţie
asemănătoare deţinută în sistemul C.A.A., dacă prin decizie nu
se prevede altfel.
Activitatea de contabilitate a barourilor şi a U.N.B.R.
poate fi externalizată, în condiţiile legii. Evidenţa contabilă a
barourilor şi a U.N.B.R. poate fi ţinută şi în format electronic,
printr-un program soft compatibil cu cel folosit de sistemul
C.A.A.

În aplicarea dispoziţiilor art. 50 alin. (4) şi ale art. 60

alin. (3) din Lege, fiecare barou şi U.N.B.R. îşi constituie şi
poate folosi patrimoniul propriu, reflectând în contabilitate
următoarele venituri:
   a) venituri din activităţile fără scop lucrativ:
   - venituri din contribuţiile băneşti şi taxele achitate de avocaţi
pentru formarea bugetului baroului şi a bugetului U.N.B.R. ori
pentru constituirea fondurilor cu destinaţie specială, hotărâte de
organele profesiei, în condiţiile legii (fonduri pentru formarea
profesională iniţială, fonduri pentru formarea profesionala
continuă, fonduri pentru ajutorarea avocaţilor tineri etc.);

188
   - venituri din taxele de înregistrare sau de modificare a
actelor privind formele de exercitare a profesiei;
   - venituri din donaţii şi sume sau bunuri primite prin
sponsorizare;
   - venituri din dobânzile şi dividendele obţinute din plasarea
disponibilităţilor rezultate din activităţile fără scop lucrativ;
   - resurse obţinute de la bugetul de stat şi/sau de la bugetele
locale şi subvenţii pentru venituri;
   - venituri din acţiuni ocazionale, utilizate în scop social sau
profesional, potrivit Legii şi statutului;
   - venituri rezultate din cedarea folosinţei activelor corporale
aflate în proprietatea barourilor sau a U.N.B.R., altele decât
cele care sunt sau au fost folosite în activitatea economică;
   - ajutoare şi împrumuturi nerambursabile din ţară şi din
străinătate şi subvenţii pentru realizarea de venituri;
   - venituri din despăgubiri de asigurare pentru pagube şi din
subvenţii pentru evenimente extraordinare şi altele similare;
   - venituri din diferenţe de curs valutar rezultate din
activităţile fără scop lucrativ;
   - veniturile obţinute din reclamă şi publicitate, potrivit
legislaţiei în vigoare;
   - alte venituri din activităţile fără scop lucrativ desfăşurate
potrivit statutului;
   b) venituri din activităţi economice, precum:
   - venituri din prestarea de servicii realizate pentru avocaţi,
părţi sau alte entităţi;
   - venituri din imobilizări financiare;
   - venituri din investiţii pe termen scurt;
   - venituri din creanţe imobilizate;
   - venituri din investiţii financiare cedate;
   - venituri din diferenţe de curs valutar;
   - venituri din dobânzi;
   - alte venituri financiare;

189
   - venituri rezultate din compensaţiile primite pentru cheltuieli
sau pierderi în urma calamităţilor sau altor evenimente
extraordinare.
Veniturile din prestări de servicii se înregistrează în
contabilitate pe măsura efectuării acestora.

Veniturile din dobânzi, redevenţe şi dividende se

recunosc astfel:
   a) dobânzile se recunosc periodic, în mod proporţional, pe
măsura generării venitului respectiv, pe baza contabilităţii de
angajamente;
   b) redevenţele se recunosc pe baza contabilităţii de
angajamente, conform contractului;
   c) dividendele se recunosc atunci când este stabilit dreptul
acţionarului de a le încasa.
Cheltuielile fiecărui barou şi ale U.N.B.R. reprezintă
valorile plătite sau de plătit, aferente activităţilor fără scop
patrimonial, activităţilor cu destinaţie specială, potrivit legii şi
activităţilor economice, pentru:
   a) lucrări executate şi servicii prestate de care beneficiază
entitatea;
   b) cheltuieli cu personalul;
   c) executarea unor obligaţii legale sau contractuale etc.

În cadrul cheltuielilor exerciţiului financiar se cuprind,

de asemenea, provizioanele, amortizările şi ajustările pentru
depreciere sau pierdere de valoare reflectate.

Contabilitatea cheltuielilor barourilor şi ale U.N.B.R. se

ţine pe feluri de cheltuieli, după natura lor. Cheltuielile
efectuate de barouri şi de U.N.B.R. cuprind:
   a) cheltuieli cu materiile prime şi materialele consumabile;
costul de achiziţie al obiectelor de inventar consumate; costul

190
de achiziţie al materialelor nestocate, trecute direct asupra
cheltuielilor; contravaloarea energiei şi apei consumate;
   b) cheltuieli cu lucrările şi serviciile executate de terţi,
redevenţe, locaţii de gestiune şi chirii; prime de asigurare;
studii şi cercetări; cheltuieli cu alte servicii executate de terţi
(colaboratori); comisioane şi onorarii; cheltuieli de protocol,
reclamă şi publicitate; transportul de bunuri şi personal;
deplasări, detaşări şi transferări; cheltuieli poştale şi taxe de
telecomunicaţii, servicii bancare şi altele;
   c) cheltuieli cu personalul (salariile, asigurările şi protecţia
socială şi alte cheltuieli cu personalul, suportate de angajator);
   d) alte cheltuieli de exploatare (pierderi din creanţe şi cu
diverşi debitori; despăgubiri, amenzi şi penalităţi; donaţii şi alte
cheltuieli similare; ajutoare şi împrumuturi nerambursabile;
cheltuieli privind activele cedate şi alte operaţii de capital etc.);
   e) cheltuieli financiare: pierderi din creanţe legate de
participaţii; cheltuieli privind investiţiile financiare cedate;
diferenţele nefavorabile de curs valutar; dobânzile privind
exerciţiul financiar în curs; pierderi din creanţe de natură
financiară şi altele;
   f) cheltuieli extraordinare (calamităţi şi alte evenimente
extraordinare);
   g) cheltuieli cu provizioanele, amortizările şi ajustările pentru
depreciere sau pierdere de valoare, precum şi cheltuielile cu
impozitul pe profit şi alte impozite, calculate potrivit legii.

În cadrul categoriilor de cheltuieli după natura lor,

conturile de cheltuieli se dezvoltă obligatoriu în analitice
distincte pe feluri de activităţi, respectiv activităţi fără scop
patrimonial şi activităţi economice, iar în continuare se pot
dezvolta în analitice în funcţie de necesităţile impuse de
reglementari speciale sau potrivit necesităţilor proprii ale
persoanei juridice.

191
 Conturile de venituri se pot dezvolta în conturi
analitice, în funcţie de necesităţile impuse de anumite
reglementări sau potrivit necesităţilor proprii ale fiecărui barou
ori ale U.N.B.R.

II.1.8. Stabilirea temporară a sediului unor societăţi

comerciale

Stabilirea temporară a sediului unor societăţi

comerciale la sediul profesional al avocatului presupune
utilizarea sediului profesional al avocatului pentru scopul
limitat al constituirii legale şi autorizării funcţionării societăţii
comerciale sau, după caz, pentru mutarea sediului ori pentru
stabilirea unui sediu secundar al societăţii în cauză.
În vederea stabilirii temporare a sediului societăţii
comerciale în cauză, avocatul va întocmi şi semna cu
reprezentantul societăţii un contract separat de asistenţă
juridică având acest obiect.
Perioada pentru care sediul societăţii în cauza este
stabilit la sediul profesional al avocatului nu poate depăşi un
an, iar dovada sediului se face cu contractul de asistenţă
juridică.
Avocatul poate îndeplini orice formalităţi legale
necesare în vederea înregistrării, în numele şi pe seama
clientului, a societăţilor comerciale, a părţilor de interes, a
părţilor sociale şi a acţiunilor, în condiţiile legii.
Avocatul va întocmi şi păstra registre de părţi de
interes, părţi sociale sau de acţiuni, emise de societăţile
înregistrate de acesta în numele şi pe seama clientului.
Avocatul poate efectua, la cererea clientului, operaţiuni în
aceste registre, inclusiv cesiuni şi constituiri de garanţii, şi

192
poate emite, la cererea persoanei îndreptăţite, extrase din aceste
registre, în condiţiile legii.

III. Dobândirea calităţii de avocat

III.1. Profesia de avocat

Pentru a fi înscris în Tabloul avocaţilor stagiari cu drept

de exercitare a profesiei, avocatul stagiar va înregistra la barou
un contract de colaborare profesională sau un contract de
salarizare în interiorul profesiei, care va cuprinde clauze
obligatorii privind formarea profesională iniţială, încheiat cu o
formă de exercitare a profesiei, sub îndrumarea unui avocat
care îndeplineşte condiţiile prevăzute de art. 19 din Lege
Contractul va menţiona obligaţia de a se asigura
avocatului stagiar venitul minim garantat pe economia
naţională, distinct de veniturile ocazionale ale avocatului
stagiar asigurate din asistenţa judiciară pentru care a fost
desemnat de serviciul de asistenţă judiciară al baroului.

Forma de exercitare a profesiei se angajează faţă de

barou:
   a) să asigure executarea contractului de formare profesională
iniţială, printr-un avocat îndrumător anume desemnat, fiind
obligată să îl informeze pe decan, în scris, asupra oricărei cauze
de încetare a îndrumării; îndrumarea se va realiza conform
hotărârilor adoptate de Consiliul U.N.B.R., pe baza
propunerilor formulate de I.N.P.P.A.;
   b) să asigure plata contribuţiei la fondul de formare
profesională necesar pentru îndeplinirea atribuţiilor prevăzute
la art. 56 alin. (2) lit. j) şi art. 66 lit. f) din Lege, conform
hotărârilor adoptate de Congresul avocaţilor, în temeiul art. 64
alin. (1) lit. e) din Lege;

193
   c) să permită participarea avocatului stagiar la formele de
pregătire profesională iniţială organizate în cadrul I.N.P.P.A.,
cu respectarea programului stabilit de I.N.P.P.A. pentru
acestea.

Avocatul îndrumător trebuie să aibă reputaţie

profesională neştirbită, vechimea prevăzută de art. 19 din Lege
şi să declare expres situaţiile în care se află dacă sunt incidente
cazurile prevăzute la art. 20 alin. (8) şi la art. 21 din Lege, care
vor fi consemnate în contractele prevăzute la art. 295. Avocaţii
pot acorda îndrumare profesională numai avocaţilor stagiari
înscrişi în baroul din care ei fac parte.
Consiliul baroului poate stabili numărul de contracte de
colaborare profesională sau de salarizare în interiorul profesiei
pentru formarea profesională iniţială care pot fi încheiate de un
avocat care îndeplineşte condiţiile art. 19 din Lege. Pot semna
contractele de colaborare sau de salarizare în interiorul
profesiei numai avocaţii titulari ai cabinetelor individuale şi
avocaţii asociaţi.
Dacă, din orice motive obiective, încetează îndrumarea
avocatului titular, toate obligaţiile impuse de lege, de statut şi
de hotărârile consiliului privind îndrumarea avocatului stagiar
vor fi preluate de către un alt avocat, iar consiliul baroului va
sprijini avocatul stagiar pentru a-şi găsi un îndrumător. Până la
găsirea altui îndrumător, stagiul se suspendă. Contractul de
formare profesională iniţială va cuprinde în mod expres clauze
corespunzătoare.
Dacă, din orice motive, pe perioada stagiului, avocatul
definitiv care încheie contractul de formare profesională
iniţială nu îşi îndeplineşte obligaţiile asumate, consiliul
baroului îi va solicita să depună un raport motivat asupra
situaţiei intervenite. În cazul în care se constată că avocatul, cu
rea-credinţă, nu şi-a îndeplinit obligaţiile asumate prin

194
contractul încheiat cu avocatul stagiar, consiliul baroului va
iniţia procedura disciplinară.
Fiecare barou poate aprecia asupra contractelor de
formare profesională iniţială propuse de avocaţii străini înscrişi
în tabloul special al fiecărui barou.

Este nedemn de a fi avocat:

   a) cel condamnat definitiv prin hotărâre judecătorească la
pedeapsa cu închisoare pentru săvârşirea unei infracţiuni
intenţionate, de natură să aducă atingere prestigiului profesiei;
   b) cel care a săvârşit abuzuri prin care au fost încălcate
drepturile şi libertăţile fundamentale ale omului, stabilite prin
hotărâre judecătorească, sau a săvârşit abateri disciplinare
grave, sancţionate cu măsura excluderii din profesie, ca
sancţiune disciplinară;
   c) cel căruia i s-a aplicat pedeapsa interdicţiei de a exercita
profesia, pe durata stabilită prin hotărâre judecătorească sau
disciplinară;
   d) falitul fraudulos, chiar reabilitat.

Exercitarea profesiei de avocat este incompatibilă cu:

   a) activitatea salarizată în cadrul altor profesii decât cea de
avocat;
   b) ocupaţiile care lezează demnitatea şi independenţa
profesiei de avocat sau bunele moravuri;
   c) exercitarea nemijlocită de fapte materiale de comerţ.
Exercitarea profesiei de avocat este compatibilă cu:
   a) calitatea de deputat sau senator, consilier în consiliile
locale sau judeţene;
   b) activităţi şi funcţii didactice în învăţământul juridic
superior;
   c) activitatea literară şi publicistică;
   d) calitatea de arbitru, mediator, conciliator sau negociator,
consilier fiscal, consilier în proprietate intelectuală, consilier în

195
proprietate industrială, traducător autorizat, administrator sau
lichidator în cadrul procedurilor de reorganizare şi lichidare
judiciară, în condiţiile legii.

III.2. Avocatul străin

Membrul unui barou dintr-o altă ţară poate exercita

profesia de avocat în România, în cazul îndeplinirii condiţiilor
prevăzute de lege.
Pentru a acorda consultanţă juridică privind dreptul
românesc, avocatul străin are obligaţia de a susţine un examen
de verificare a cunoştinţelor de drept românesc şi de limbă
română, organizat de U.N.B.R.
Avocatul străin poate exercita profesia de avocat în
România, la alegere, în cadrul uneia dintre formele de
organizare prevăzute la art. 5 din Lege, însă nu poate pune
concluzii orale sau scrise în faţa instanţelor judecătoreşti şi a
celorlalte organe jurisdicţionale şi judiciare, cu excepţia celor
de arbitraj internaţional.
Persoanele fizice străine pot dobândi calitatea de
membru al unui barou din România şi pot exercita, în
consecinţă, profesia de avocat în România, dacă în statul în
care îşi au domiciliul deţin titlul profesional de avocat,
certificat de organismele profesionale recunoscute sau de
autorităţile publice care le autorizează, precum şi în condiţiile
stabilite în acordul încheiat cu Uniunea Europeană, conform
prevederilor art. II din Legea nr. 201/2004 privind completarea
Legii nr. 51/1995 pentru organizarea şi exercitarea profesiei de
avocat.
Pentru avocaţii din statele membre ale Uniunii
Europene nu este necesară existenţa unor convenţii bilaterale.
Documentaţia de evaluare pentru dobândirea calităţii de
membru al unui barou din România va conţine:
   a) cererea de evaluare;

196
   b) curriculum vitae şi copie a paşaportului;
   c) certificatul (atestatul) profesional, în copie legalizată şi
traducere autorizată, în termen de 3 luni de la eliberarea lui;
   d) diplomă universitară;
   e) certificat de onorabilitate;
   f) declaraţia de compatibilitate;
   g) solicitarea de stagiu de adaptare de 3 ani sau de susţinere a
unui examen de verificare a cunoştinţelor de drept românesc şi
de limbă română.
Etapele necesare dobândirii calităţii de membru al unui
barou din România şi documentele aferente sunt cele cuprinse
în metodologia prezentată în anexa nr. XXXI.
Convenţiile bilaterale încheiate de U.N.B.R. cu
organismele similare din statele din care provin petenţii, altele
decât statele membre ale Uniunii Europene, vor conţine în
principal elemente din metodologia prezentată în anexa nr.
XXXI, precum şi condiţii privind soluţionarea unor litigii în
legătură cu activitatea avocaţilor.
Onorariile cuvenite avocatului străin se vor înregistra şi
se vor plăti integral în România. Avocatul străin care exercită
profesia în România este obligat să se înscrie în tabloul special
ţinut de fiecare barou şi se supune prevederilor legii, ale
statutului profesiei şi codului deontologic.

II.2.1. Înscrierea grupărilor străine care exercită profesia de

avocat în tablourile avocaţilor barourilor din România

Grupările străine care nu au sediul profesional în

România pot deschide sedii profesionale secundare în România
şi se pot înscrie în tablourile avocaţilor barourilor din România,
pentru ca membrii acestora să exercite în numele grupării
profesia de avocat în România, dacă în statul în care îşi au
sediul profesional desfăşoară această activitate şi au statutul de
societate civilă profesională, certificată de organismele

197
profesionale recunoscute sau de autorităţile publice care le
autorizează, în condiţiile stabilite în acordul încheiat cu
Uniunea Europeană, conform prevederilor art. II din Legea nr.
201/2004.
Pentru societăţile civile profesionale de avocaţi din
statele membre ale Uniunii Europene nu este necesară existenţa
unor convenţii bilaterale.
Documentaţia de evaluare pentru înscrierea în
tablourile avocaţilor barourilor din România va conţine:
   a) cererea de evaluare, semnată de reprezentantul legal al
grupării;
   b) copia paşaportului reprezentantului legal al grupării (în
cazul în care acesta nu s-a înscris anterior în nume propriu într-
un barou din România);
   c) certificatul (atestatul) profesional emis de autoritatea
competentă, în copie legalizată, şi traducerea autorizată a
acestuia, valabil pentru 3 luni de la eliberarea sa;
   d) actul constitutiv sau statutul grupării.
Cererea de evaluare, cu documentele aferente, se
supune avizului conform al Comisiei permanente a U.N.B.R.,
care va hotărî cu privire la înscrierea societăţii în tabloul
avocaţilor baroului.

III.3. Primirea în profesie

III.3.1. Regula primirii în profesie

Primirea în profesia de avocat se realizează numai în

baza promovării examenului organizat de către U.N.B.R. cel
puţin annual şi la nivel naţional.
Examenul pentru primirea în profesia de avocat se
susţine în cadrul Institutului Naţional pentru Pregătirea şi
Perfecţionarea Avocaţilor şi se desfăşoară în mod unitar, în

198
centrele teritoriale ale acestuia, având la bază o metodologie
elaborată şi aprobată de Consiliul U.N.B.R.. Tematica
examenului este unică la nivelul U.N.B.R., iar selectarea
subiectelor se face de comisia naţională de examen.
Cu titlu de excepţie, în condiţiile legii, pot accede în
profesie, fără susţinerea examenului, judecătorii Înaltei Curţi
de Casaţie şi Justiţie cărora le-a expirat mandatul pentru care
au fost numiţi ori, după caz, care au fost eliberaţi din motive
neimputabile, precum şi, în aceleaşi condiţii, judecătorii de la
instanţele internaţionale.

III.3.2. Procedura primirii în profesie

Cererea formulată de persoana care doreşte să fie

primită în profesie se adresează decanului baroului unde
solicitantul intenţionează să exercite profesia. Cererea se
depune sau, după caz, se comunică în două exemplare şi va
cuprinde:
   a) numele, prenumele şi domiciliul solicitantului;
   b) locul şi data naşterii;
   c) elementele actului de identitate şi organul emitent;
   d) indicarea diplomei de licenţă eliberate de o instituţie de
învăţământ superior acreditată în condiţiile legii, care atestă
calitatea de licenţiat al unei facultăţi de drept cu durata stabilită
de lege, precum şi indicarea, dacă este cazul, a îndeplinirii
funcţiei de judecător, procuror, notar public, consilier juridic
sau jurisconsult timp de 5 ani şi a promovării examenului de
definitivat în profesia din care provine ori a îndeplinirii
condiţiilor prevăzute de art. 14 alin. (2) din lege, după caz;
   e) declaraţia că nu se află în niciunul dintre cazurile de
nedemnitate prevăzute la art. 14 din lege;
   f) declaraţia solicitantului că nu se află în niciunul dintre
cazurile de incompatibilitate prevăzute la art. 15 din lege ori că

199
înţelege să renunţe la orice stare de incompatibilitate în cel
mult două luni de la data emiterii deciziei de primire în
profesia de avocat şi cunoaşte intervenirea sancţiunii
caducităţii acesteia în caz de neconformare în termen;
   g) precizarea că se solicită dobândirea calităţii de avocat
stagiar şi angajamentul de a realiza, pe perioada stagiului,
formarea profesională iniţială în profesia de avocat, respectiv
de a frecventa, ca avocat definitiv, formele de pregătire
profesională continuă, în condiţiile prevăzute de Lege şi de
statut;
   h) menţiunea, dacă este cazul, că, potrivit legii, candidatul
poate dobândi calitatea de avocat definitiv;
   i) declaraţia expresă că nu este sau nu a fost înscris într-un alt
barou din România. În caz contrar, se vor indica: baroul,
perioada, cauzele retragerii sau încetării activităţii.

Cererea va fi însoţită de următoarele acte depuse în

dublu exemplar:
   a) copie a actului de identitate şi a actelor de stare civilă;
   b) copie a diplomei de licenţă şi, după caz, copii ale
înscrisurilor care dovedesc îndeplinirea, timp de cel puţin 5 ani,
a funcţiei de judecător, procuror, notar public, consilier juridic
sau jurisconsult, precum şi promovarea examenului de
definitivat în profesia respectivă ori îndeplinirea condiţiilor
prevăzute de art. 14 alin. (2). În cazul în care se solicită
primirea în profesie pe bază de diplome eliberate de instituţiile
de învăţământ superior din altă ţară, se va depune şi dovada de
echivalare, în condiţiile legii;
   c) copie a cazierului judiciar, eliberată cu cel mult 15 zile
înainte de data depunerii cererii;
   d) certificat privind starea de sănătate a candidatului, eliberat
de instituţia sanitară stabilită de barou conform hotărârii
U.N.B.R. Durata de valabilitate a certificatului este de 60 de
zile de la data emiterii;

200
   e) certificat eliberat de baroul competent în care solicitantul a
mai fost înscris în profesie, care să ateste cauzele încetării
calităţii de avocat ori, dacă este cazul, motivele respingerii unei
cereri anterioare de primire în profesie;
   f) două fotografii de tip legitimaţie.

În acest caz, judecătorul care a activat la instanţe

internaţionale va prezenta adeverinţă în original şi în traducere
legalizată, eliberată de către respectiva instanţă, atestând că
acesta a îndeplinit calitatea de judecător şi că încetarea acestei
calităţi a avut loc din motive neimputabile.

Cererea formulată de membrul unui barou din altă

ţară în vederea exercitării profesiei de avocat în România se
va depune sau, după caz, se va comunica în dublu exemplar la
baroul în care doreşte să profeseze şi va cuprinde:
   a) numele, prenumele şi domiciliul solicitantului;
   b) locul şi data naşterii;
   c) numărul, data şi emitentul paşaportului;
   d) indicarea sediului profesional unde solicitantul doreşte să
îşi exercite profesia;
   e) indicarea perioadei şi a formei în care a exercitat profesia
de avocat în România, anterior depunerii cererii (acolo unde
este cazul);
   f) indicarea formei în care urmează să exercite profesia,
conform art. 5 din Lege.

Cererea va fi însoţită de următoarele acte, depuse în

dublu exemplar, traduse în limba română şi certificate:
   a) paşaport;
   b) o atestare din partea baroului sau a asociaţiei profesionale
de avocaţi din ţara de origine privind calitatea de avocat cu
drept de exercitare a profesiei şi starea sa disciplinar.

201
 La cerere se vor ataşa:
   a) avizul conform eliberat de Comisia permanentă a
U.N.B.R.;
   b) declaraţia expresă a solicitantului că nu se află în niciunul
dintre cazurile de nedemnitate şi incompatibilitate prevăzute la
art. 14 şi 15 din Lege;
   c) declaraţia expresă a solicitantului că se obligă să respecte
prevederile Legii şi ale codului deontologic;
   d) dovada încetării formei anterioare în care a exercitat
profesia de avocat în România, conform dispoziţiilor art. II din
Legea nr. 231/2000 privind modificarea şi completarea Legii
nr. 51/1995 pentru organizarea şi exercitarea profesiei de
avocat, după caz;
   e) certificat medical de sănătate, potrivit art. 15 alin. (2) lit.
d);
   f) două fotografii de tip legitimaţie.

Cererea de primire în profesie, în forma şi însoţită de

documentaţia prevăzute în statut, se depune în termen de cel
mult 15 zile de la data publicării pe pagina web a U.N.B.R. a
organizării examenului naţional de primire în profesie. În
termen de cel mult 3 zile de la înregistrare, cererea de primire
în profesie se va comunica de către barou U.N.B.R. şi se va
afişa la sediul baroului şi pe pagina web a baroului şi a
U.N.B.R.
Afişarea cererii la sediul baroului se constată prin
proces- verbal.
În termen de 10 de zile de la afişarea cererii pe pagina
web a baroului şi a U.N.B.R., orice persoană poate face
opoziţie la cererea de primire în profesie, indicând motivele şi
arătând împrejurările şi probele pe care îşi întemeiază opoziţia.
Soluţionarea opoziţiei este de competenţa baroului la
care a fost înregistrată cererea de primire în profesie.

202
 În termen de 3 zile de la înregistrarea cererii de primire
în profesie, decanul baroului va desemna dintre membrii
consiliului baroului un avocat-raportor care va efectua
investigaţiile necesare cu privire la moralitatea şi demnitatea
solicitantului, chiar dacă nu se face opoziţie la înscriere.
Avocatul-raportor va face toate cercetările pe care le va
considera necesare. Cercetările se vor referi la îndeplinirea de
către solicitant a condiţiilor prevăzute de lege şi de statut
pentru primirea în profesia de avocat.
În termen de 5 zile de la expirarea termenului de
formulare a opoziţiei, avocatul-raportor va depune la barou un
raport scris care va cuprinde punctul de vedere motivat cu
privire la admiterea sau la respingerea cererii. După depunerea
raportului, în termen de cel mult 5 zile, consiliul baroului
analizează îndeplinirea condiţiilor pentru primirea în profesie şi
soluţionează eventualele opoziţii.
Consiliul baroului va pronunţa o hotărâre motivată
asupra cererii de primire în profesie, pe care o va comunica
U.N.B.R. în termen de cel mult 10 zile de la expirarea
termenului de opoziţie.
Hotărârea poate fi atacată în termen de 15 zile de la
comunicare la Comisia permanentă a U.N.B.R., care va
soluţiona contestaţia cu cel puţin 15 zile înaintea datei anunţate
a examenului naţional de primire în profesie. În cazul
contestaţiilor formulate de persoanele prevăzute la art. 17 alin.
(5) din lege, termenul de soluţionare este de 30 de zile de la
data înregistrării contestaţiei. Hotărârea Comisiei permanente a
U.N.B.R. se va afişa pe pagina web a U.N.B.R.
Se poate prezenta la examenul naţional de primire în
profesie numai candidatul cu privire la care consiliul baroului
sau, după caz, Comisia permanentă a U.N.B.R. a pronunţat o
hotărâre favorabilă asupra cererii de primire în profesie
formulate de acesta.

203
 Cel primit în profesia de avocat va fi înscris în tabloul
avocaţilor în baza deciziei emise de consiliul baroului, cu
respectarea dispoziţiilor art. 20 alin. (8), art. 21, 22 şi 23 din
lege.
Cererea formulată de membrul unui barou din altă ţară
de a fi autorizat să acorde consultanţă juridică privind dreptul
românesc se depune la preşedintele U.N.B.R. Cererea va fi
înaintată baroului în care este înscris avocatul pentru avizare şi
raport, ce va fi efectuat de decanul baroului. Raportul întocmit
de decan va fi înaintat Comisiei de examinare.
Metodologia examenului de verificare a cunoştinţelor
de drept românesc şi de limba română ale avocaţilor străini se
stabileşte prin hotărâre a Consiliului U.N.B.R.
Comisia de examinare va fi desemnată de Consiliul
U.N.B.R. şi poate fi alcătuită din avocaţi şi cadre didactice din
instituţiile de învăţământ juridic superior, acreditate în
condiţiile legii.
Examenul va cuprinde probe scrise şi orale privind
instituţiile de bază ale dreptului românesc şi cunoştinţele de
limba română.

III.3.3. Primirea în profesia de avocat a persoanelor

provenind dintr-un stat membru al Uniunii Europene sau al
Spaţiului Economic European

  Cererea de primire în profesia de avocat în România a

avocaţilor care au obţinut calificarea profesională în unul dintre
statele membre ale Uniunii Europene sau ale Spaţiului
Economic European este de competenţa Consiliului U.N.B.R.,
conform art. 66 lit. e) din lege.

Cererea se depune sau, după caz, se comunică în dublu

exemplar secretariatului U.N.B.R. şi va cuprinde:

204
   a) numele, prenumele şi domiciliul solicitantului;
   b) locul şi data naşterii;
   c) numărul, data şi emitentul paşaportului;
   d) menţionarea faptului că intenţionează exercitarea cu
caracter permanent a profesiei în România;
   e) indicarea perioadei şi a formei în care a exercitat profesia
de avocat în România, anterior depunerii cererii (acolo unde
este cazul);
   f) indicarea titlului profesional obţinut în statul membru de
origine şi a grupării profesionale din care face parte în statul
membru de origine sau a autorităţii judiciare în cadrul căreia
este admis să îşi exercite profesia potrivit legii din statul
membru de origine.
Cererea va fi însoţită de următoarele acte, traduse în
limba română şi certificate:
   a) paşaport;
   b) o atestare din partea autorităţii competente din statul
membru privind calitatea de avocat cu drept de exercitare a
profesiei şi starea sa disciplinară.
La cerere se vor ataşa:
   a) declaraţia expresă a solicitantului că nu se află în niciunul
dintre cazurile de nedemnitate şi incompatibilitate prevăzute la
art. 14 şi 15 din lege;
   b) declaraţia expresă a solicitantului că se obligă să respecte
prevederile legii, ale statutului şi ale codului deontologic;
   c) certificat medical de sănătate, potrivit art. 15 alin. (2) lit.
d);
   d) două fotografii de tip legitimaţie;
   e) alte documente prevăzute în anexa nr. XXXI.
Consiliul U.N.B.R. se va pronunţa asupra cererii de
primire în profesia de avocat după susţinerea examenului de
verificare a cunoştinţelor privind dreptul românesc şi de limba
română sau după ce comisia de evaluare a decis asupra scutirii

205
solicitantului de susţinerea examenului, conform art. 100 şi 109
din lege.
Consiliul U.N.B.R. poate decide şi asupra suspendării
analizării cererii până la efectuarea de către solicitant a
stagiului de pregătire în domeniul dreptului românesc, conform
art. 100 alin. (2) din lege.
Decizia este definitivă şi se comunică solicitantului.
Avocatul admis în profesie va fi înscris în tabloul
avocaţilor la baroul în care îşi va exercita profesia, cu
respectarea prevederilor legii.
Consiliul baroului va dispune înscrierea în tabloul
avocaţilor, la cerere, pe baza deciziei de primire în profesie
emise de U.N.B.R.

III.3.3.1. Exercitarea în România a profesiei de către avocaţii

care au obţinut calificarea profesională în unul dintre statele
membre ale Uniunii Europene şi ale Spaţiului Economic
European

Regulile se aplică avocaţilor care şi-au obţinut

calificarea profesională în unul dintre statele membre ale
Uniunii Europene şi ale Spaţiului Economic European, care îşi
exercită profesia pe teritoriul României:
   a) în mod independent sau în asociere;
   b) ca avocaţi salariaţi în România;
   c) prin prestare de servicii.

Acestea sunt aplicabile şi avocaţilor care şi-au obţinut

calificarea profesională în Confederaţia Elveţiană, care îşi

206
exercită profesia pe teritoriul României în oricare dintre
modalităţile mai sus arătate.

Regulile constau în:

   a) avocatul reprezintă orice persoană provenind dintr-un stat
membru al Uniunii Europene sau al Spaţiului Economic
European, care este autorizată să-şi desfăşoare activităţile
profesionale sub titlul profesional corespunzător obţinut într-un
stat membru;
   b) stault membru de origine reprezintă statul membru al
Uniunii Europene sau al Spaţiului Economic European, în care
un avocat a obţinut dreptul de a utiliza unul dintre titlurile
profesionale prevăzute la lit. a), înainte de a practica profesia
de avocat în România;
   c) titlul profesional din statul membru de origine reprezintă
titlul profesional utilizat în statul membru unde un avocat a
obţinut dreptul de a folosi acest titlu, înainte de a practica
profesia de avocat în România;
   d) gruparea reprezintă orice entitate, cu sau fără personalitate
juridică, organizată potrivit legislaţiei unui stat membru, în
cadrul căreia avocaţii îşi desfăşoară activităţile profesionale
împreună, sub nume comun;
   e) titlul profesional din România reprezintă titlul profesional
sub care un avocat este înscris în Tabloul avocaţilor din
România;
   f) autoritatea română competentă este structura din cadrul
U.N.B.R., desemnată potrivit statutului.

Avocaţii care profesează în România sub titlul

profesional din statul membru de origine pot desfăşura aceleaşi
activităţi profesionale ca şi avocaţii care profesează sub titlul
profesional obţinut în România, pot acorda asistenţă juridică şi
pot reprezenta persoane fizice sau persoane juridice în faţa
instanţelor române, referitor la dreptul statului membru de

207
origine, dreptul comunitar, dreptul internaţional, precum şi
dreptul românesc, cu respectarea regulilor de procedură
aplicabile în faţa instanţelor române.
Avocaţii care profesează în România sub titlul
profesional din statul membru de origine vor folosi denumirea
sub care îşi desfăşoară profesia în statul membru de origine,
exprimată în limba oficială sau în una dintre limbile oficiale ale
statului membru de origine respectiv. Pe lângă această
denumire, în denumire se va menţiona, alături de forma
juridică de exercitare a profesiei în România, şi forma juridică
a grupării din statul membru de origine.
Autoritatea română competentă poate cere unui avocat
care profesează sub titlul profesional obţinut în statul membru
de origine să indice gruparea profesională din care face parte în
statul membru de origine sau autoritatea judiciară în cadrul
căreia este admis să-şi exercite profesia, potrivit legii din statul
membru de origine.
Avocatul care obţine admiterea în profesia de avocat în
România în condiţiile art. 100 sau 109 din Lege are dreptul să
folosească titlul profesional din statul membru de origine,
exprimat în limba oficială sau în una dintre limbile oficiale ale
statului membru de origine, alături de titlul profesional
corespunzător profesiei de avocat din România.
Indiferent de forma de exercitare a activităţii pe
teritoriul României, avocaţii care profesează sub titlul
profesional din statul membru de origine pot solicita oricând
recunoaşterea diplomelor, în vederea admiterii în profesia de
avocat şi a practicării acesteia sub titlul profesional din
România.
În vederea recunoaşterii diplomelor în România,
solicitantul va trebui să susţină, la alegere, un examen de
verificare a cunoştinţelor sau să efectueze un stagiu de 3 ani în
domeniul dreptului românesc.

208
 U.N.B.R. va stabili componenţa comisiei de evaluare,
precum şi conţinutul şi modul de desfăşurare ale examenului
sau ale stagiului, după caz.
La depunerea cererii de recunoaştere a diplomei, în
vederea determinării conţinutului şi modului de desfăşurare ale
examenului sau ale perioadei de stagiu, comisia de evaluare va
verifica în prealabil dacă experienţa profesională dobândită de
solicitant este de natură să acopere în tot sau în parte
diferenţele existente între dreptul românesc şi cel al statului
membru de origine în care a fost obţinută diploma, în vederea
exceptării parţiale sau totale de la îndeplinirea acestor condiţii.
Autoritatea competentă română şi autorităţile
competente din statele membre de origine colaborează în
vederea aplicării corespunzătoare a dispoziţiilor legii,
informaţiile care se obţin în cadrul acestor colaborări fiind
confidenţiale. Colaborarea se poate realiza şi prin intermediul
sistemului de informare în cadrul pieţei interne, în conformitate
cu prevederile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 49/2009
privind libertatea de stabilire a prestatorilor de servicii şi
libertatea de a furniza servicii în România, aprobată cu
modificări şi completări prin Legea nr. 68/2010.
Autoritatea competentă din statul membru de origine
poate formula observaţii în cadrul procedurilor disciplinare
care se desfăşoară împotriva unui avocat care profesează sub
titlul profesional din acel stat.

III.3.3.2. Exercitarea cu caracter permanent a profesiei în

România de către avocaţii care au obţinut calificarea
profesională în unul dintre statele membre ale Uniunii
Europene şi ale Spaţiului Economic European

209
 Avocaţii care îşi exercită în mod permanent activitatea
pe teritoriul României pot dobândi titlul profesional din
România fie în condiţiile prevăzute la art. 100, fie potrivit art.
109 din Lege.
Oricare dintre avocaţii prevăzuţi la art. 97 lit. a) poate
desfăşura pe teritoriul României, cu caracter permanent şi sub
titlul profesional din statul membru de origine, activităţile
prevăzute la art. 98 din Lege.
Avocatul care doreşte să profeseze în România sub
titlul profesional din statul membru în care şi-a obţinut
calificarea profesională se înscrie în tabloul special ţinut de
barourile române.
Autoritatea română competentă înscrie avocatul
solicitant pe baza prezentării unui certificat care atestă
înregistrarea lui la autoritatea competentă din statul membru de
origine. Autoritatea română competentă informează autoritatea
competentă din statul membru de origine despre înscriere.
Certificatul trebuie să fie eliberat cu cel mult 3 luni
înainte de formularea cererii de înscriere în Tabloul avocaţilor
din România. La publicarea numelor avocaţilor înscrişi în
România, autoritatea română competentă va publica şi numele
avocaţilor înscrişi.
Avocaţilor care profesează sub titlul profesional din
statul membru de origine li se asigură reprezentarea
corespunzătoare în asociaţiile profesionale ale avocaţilor din
România, potrivit dispoziţiilor legii şi ale statutului profesiei; ei
au cel puţin dreptul de a participa la alegerea organelor de
conducere ale acestor asociaţii.
Avocaţii care profesează sub titlul profesional din
statul membru de origine sunt obligaţi fie să se asigure pentru
răspundere profesională, în condiţiile stabilite prin statutul
profesiei, fie să devină membri ai Casei de Asigurări a
Avocaţilor.

210
 Avocaţii pot fi scutiţi de aceste obligaţii, dacă fac
dovada unei asigurări plătite sau a unei alte garanţii date în
condiţiile legii statului membru de origine, în măsura în care
asigurarea sau garanţia este echivalentă din punctul de vedere
al condiţiilor şi al acoperirii. Dacă acoperirea este doar parţială,
avocaţii trebuie să încheie o asigurare suplimentară pentru a
acoperi aspectele care nu se regăsesc în asigurarea sau în
garanţia dată potrivit reglementărilor din statul membru de
origine.
Avocaţii înscrişi în România sub titlul profesional din
statul membru de origine pot profesa ca salariaţi în oricare
dintre formele de organizare a profesiei, permise pentru
avocaţii care profesează sub titlul profesional obţinut în
România.
Avocaţii care profesează în România sub titlul
profesional din statul membru de origine se supun aceloraşi
reguli de conduită profesională prevăzute în prezenta lege şi în
statutul profesiei ca şi avocaţii care profesează sub titlul
profesional obţinut în România, pentru activităţile desfăşurate
pe teritoriul ţării.
Avocaţii răspund disciplinar pentru nerespectarea legii
sau a statutului.
Înainte de iniţierea procedurilor disciplinare împotriva
unui avocat care profesează sub titlul profesional din statul
membru de origine, autoritatea română competentă informează
în cel mai scurt timp autoritatea competentă din statul membru
de origine, furnizând orice informaţii utile în cauză.
Autoritatea română competentă cooperează cu
autoritatea competentă din statul membru de origine pe tot
parcursul desfăşurării procedurilor disciplinare.
Retragerea permanentă sau temporară de către
autoritatea competentă din statul membru de origine a
autorizaţiei de exercitare a profesiei are ca efect obligatoriu
interdicţia temporară sau permanentă ca avocatul în cauză să

211
profeseze în România sub titlul profesional din statul membru
de origine.
Unul sau mai mulţi avocaţi din aceeaşi grupare ori din
acelaşi stat membru, care profesează sub titlul profesional din
statul membru de origine, pot profesa în România prin
înfiinţarea unui sediu secundar al grupării respective, organizat
în orice formă de exercitare a profesiei de avocat prevăzută de
legea română.

Profesia de avocat se poate exercita şi în cadrul

formelor asociate prevăzute de legea română, astfel:
   a) mai mulţi avocaţi din diferite state membre, care
profesează sub titlurile profesionale din statele membre de
origine;
   b) unul sau mai mulţi avocaţi dintre cei prevăzuţi la lit. a) şi
unul sau mai mulţi avocaţi din România.

Avocatul care intenţionează să profeseze sub titlul

profesional din statul membru de origine informează
autoritatea română competentă despre faptul că este membru al
unei forme de exercitare a profesiei în statul membru de origine
şi furnizează toate detaliile relevante despre acea grupare.
Avocaţii care profesează sub titlul profesional din
statul membru de origine şi care îşi desfăşoară activitatea
efectiv şi cu regularitate, pe o perioadă de cel puţin 3 ani în
România, în domeniul dreptului românesc sau al dreptului
comunitar sunt admişi în profesia de avocat în România, fără a
fi necesară îndeplinirea condiţiilor prevăzute la art. 100, cu
respectarea prevederilor legii referitoare la exerciţiul
drepturilor civile şi politice şi la cazurile de nedemnitate şi
incompatibilitate.

În faţa autorităţii române competente solicitanţii

trebuie să facă dovada desfăşurării cu regularitate a activităţii

212
în România pe o perioadă de cel puţin 3 ani în domeniul
dreptului românesc sau comunitar. În acest scop:
   a) avocaţii trebuie să prezinte toate informaţiile şi
documentele relevante cu privire la numărul de cauze în care
au acordat asistenţă juridică, precum şi cu privire la natura
acestora;
   b) autoritatea română competentă poate să verifice caracterul
efectiv şi regularitatea activităţii desfăşurate şi poate cere
avocatului, dacă este necesar, să ofere clarificări, în scris sau
verbal, cu privire la informaţiile şi documentele prevăzute la
lit. a).
Avocaţii care profesează sub titlul profesional din
statul membru de origine în România pot oricând să ceară ca
diplomele să le fie recunoscute, potrivit dispoziţiilor art. 100
din Lege, în vederea obţinerii admiterii în profesia de avocat în
România şi a exercitării acesteia sub titlul profesional astfel
obţinut.
Avocaţii care profesează sub titlul profesional din
statul membru de origine şi care au desfăşurat în mod efectiv şi
cu regularitate o activitate profesională în România pe o
perioadă de cel puţin 3 ani, dar pe o perioadă mai scurtă în
domeniul dreptului românesc, pot obţine admiterea în profesia
de avocat şi dreptul de a o practica sub titlul profesional din
România, fără a fi necesară îndeplinirea condiţiilor prevăzute la
art. 100 din Lege, cu respectarea prevederilor legii referitoare
la exerciţiul drepturilor civile şi politice şi la cazurile de
nedemnitate şi incompatibilitate, după următoarea procedură:
   a) autoritatea română competentă ia în considerare
desfăşurarea efectivă şi cu regularitate a activităţii în perioada
de cel puţin 3 ani, cunoştinţele şi experienţa profesională
dobândite în România, precum şi orice participare la prelegeri
şi seminarii despre dreptul românesc sau deontologia profesiei
de avocat;

213
   b) solicitantul pune la dispoziţia baroului român orice
informaţie şi documentaţie relevantă, în special despre cauzele
în care a acordat asistenţă juridică.

Desfăşurarea efectivă şi cu regularitate a activităţii

avocatului în România şi capacitatea sa de a o continua sunt
evaluate pe baza unui interviu susţinut cu comisia de evaluare
prevăzută la art. 100 din Lege.
Autoritatea română competentă poate, printr-o decizie
motivată şi supusă căilor de atac prevăzute de statutul profesiei,
să refuze avocatului solicitant acordarea titlului profesional de
avocat în România, dacă se consideră că aceasta ar aduce
atingere ordinii publice, ca urmare a unor abateri disciplinare, a
unor plângeri şi incidente de orice fel.
Reprezentanţii U.N.B.R. sunt obligaţi să păstreze
confidenţialitatea informaţiilor primite cu ocazia examinării
cererii de acordare a titlului profesional în România.

III.3.3. Exercitarea în România, prin prestarea de servicii, a

profesiei de către avocaţii provenind din statele membre ale
Uniunii Europene şi ale Spaţiului Economic European

Avocaţii provenind din statele membre ale Uniunii

Europene şi ale Spaţiului Economic European pot desfăşura în
România activităţi profesionale care pot fi exercitate ocazional
sub forma prestării de servicii.
Activitatea de prestare de servicii se exercită în
România prin reprezentarea drepturilor şi intereselor legitime
ale persoanelor fizice şi persoanelor juridice în justiţie sau în
faţa autorităţilor publice, în condiţiile prevăzute pentru avocaţii
stabiliţi în acest stat, fără a fi necesară înscrierea în barou.
Pentru exercitarea altor activităţi decât cele menţionate
mai sus, avocatul respectă condiţiile şi regulile de conduită
profesională ale statului membru de origine, precum şi

214
legislaţia română privind profesia, în special cu privire la
incompatibilităţi, la secretul profesional, la relaţiile dintre
avocaţi, la interdicţia ca acelaşi avocat să reprezinte două părţi
având interese contrarii, precum şi la publicitate. Un avocat
care nu este stabilit în România este ţinut de respectarea acestor
reguli numai în măsura în care respectarea lor este justificată
obiectiv pentru asigurarea exercitării corecte a activităţilor de
avocat, a demnităţii profesiei şi a respectării regulilor privind
incompatibilitatea.
Autoritatea română competentă cere avocatului care
prestează servicii dovedirea calităţii sale de avocat.
În cazul nerespectării obligaţiilor prevăzute la art. 110
din Lege, autoritatea română competentă stabileşte prin statut
consecinţele acestei nerespectări.
La verificarea cazului de nerespectare a obligaţiilor
prevăzute la art. 110 din Lege, autoritatea română competentă
poate solicita orice informaţii profesionale utile cu privire la
persoana care prestează servicii.
Autoritatea română competentă va informa autoritatea
competentă din statul membru de origine despre orice decizie
luată. Comunicările au caracter confidenţial.
  Pregătirea şi perfecţionarea profesională a avocaţilor

III.3.4.  Stagiu de pregătire profesională

Stagiul profesional, denumit în continuare stagiu,

reprezintă perioada parcursă la începutul exercitării profesiei şi
are ca scop pregătirea şi formarea profesională iniţială a
avocatului în vederea obţinerii titlului profesional de avocat
definitiv.
Stagiul este obligatoriu şi efectiv, cu excepţia
situaţiilor prevăzute de lege. În perioada stagiului, avocatul îşi
desfăşoară activitatea cu titlul profesional de avocat stagiar,

215
sub care este înscris în tabloul avocaţilor cu drept de exercitare
a profesiei.
În vederea pregătirii şi formării profesionale iniţiale,
avocaţii stagiari sunt obligaţi să urmeze cursurile I.N.P.P.A., în
condiţiile stabilite de U.N.B.R.

În decursul perioadei de stagiu, pregătirea şi formarea

profesională iniţială a avocaţilor stagiari se realizează şi prin:
   a) îndrumare şi formare profesională în cadrul formei de
exercitare a profesiei cu care avocatul stagiar se află în
raporturi contractuale de colaborare sau în calitate de salarizat
în interiorul profesiei;
   b) conferinţe de stagiu organizate de consiliul baroului,
conform unei programe stabilite de I.N.P.P.A.;
   c) alte forme de pregătire profesională realizate în cadrul
unor instituţii agreate de U.N.B.R.

În exercitarea atribuţiilor prevăzute de art. 66 lit. f), g)

şi h) din Lege, Consiliul U.N.B.R., la propunerea I.N.P.P.A. şi
a barourilor, întocmeşte şi aprobă:
   a) cadrul unitar al programelor de învăţământ pentru
pregătirea profesională a avocaţilor stagiari, în cadrul
conferinţelor de stagiu organizate de barouri;
   b) programele şi planul de învăţământ propuse de I.N.P.P.A.;
   c) cota care se virează de către barouri către I.N.P.P.A. din
taxa încasată pentru înscrierea în barou, ca urmare a dobândirii
dreptului de primire în profesie.

Cererea de înscriere la examenul pentru primire în

profesie ca avocat stagiar, însoţită de documentaţia prevăzută
de statut, se depune la baroul în circumscripţia căruia
solicitantul se va înscrie şi îşi va exercita profesia.

216
 În cererea de înscriere, solicitantul se va angaja că va
urma formele de pregătire profesională prevăzute de statut şi
hotărâte de organele profesiei.
Cererea de înscriere la examenul pentru primirea în
profesie cu titlul de avocat stagiar se aprobă de consiliul
baroului prin hotărâre, după îndeplinirea procedurii prevăzute
de statut.
Solicitantul care a promovat examenul de primire în
profesie obţine dreptul de a fi înscris în profesie, în baza
deciziei de primire în profesie emise de Consiliul U.N.B.R. în
urma validării examenului. La cerere, acesta va fi înscris în
tabloul avocaţilor, în conformitate cu procedura prevăzută de
statut, prin hotărâre a consiliului baroului. Hotărârea va fi
comunicată solicitantului şi preşedintelui U.N.B.R. Hotărârea
prin care se respinge cererea de înscriere va fi motivată şi va fi
comunicată solicitantului.
Hotărârile consiliului baroului pronunţate în cererile de
înscriere la examenul pentru primirea în profesie sau în tabloul
avocaţilor pot fi contestate conform prevederilor statut.

Avocatul stagiar este supus tuturor dispoziţiilor legale,

statutare şi deontologice. Avocatul stagiar are următoarele
îndatoriri suplimentare:
   a) să îşi perfecţioneze pregătirea profesională teoretică şi să
îşi însuşească tehnica de practică avocaţială;
   b) să participe la toate conferinţele de stagiu organizate de
consiliul baroului, să pregătească în scris subiectele
conferinţelor şi lucrările avocaţiale repartizate de coordonatorul
conferinţelor de stagiu;
   c) să efectueze lucrările avocaţiale repartizate de avocatul
îndrumător şi de serviciul de asistenţă judiciară al baroului;
   d) să participe la toate manifestările profesionale la care este
convocat de către organele de conducere ale profesiei;

217
   e) să desfăşoare o activitate efectivă în profesie şi să anunţe
în scris orice motiv de suspendare a stagiului.

Avocatul stagiar care urmează cursurile de pregătire şi

perfecţionare profesională organizate de I.N.P.P.A. este obligat
să îndeplinească şi îndatoririle ce decurg din această calitate şi
să respecte contractul de formare profesională încheiat cu
I.N.P.P.A.
Nerespectarea îndatoririlor prevăzute mai sus
reprezintă abatere disciplinară.
Durata stagiului este de 2 ani, calculată de la data
înscrierii în tabloul avocaţilor. Perioada în care avocatul stagiar
urmează cursurile I.N.P.P.A. se include în durata stagiului.
În perioada stagiului, cu acordul avocatului
îndrumător, avocatul stagiar poate urma cursuri de masterat,
care sunt luate în considerare la aprecierea formării
profesionale iniţiale în condiţiile stabilite de U.N.B.R.
Persoana care a promovat examenul de primire în
profesia de avocat, organizat pentru persoanele care nu solicită
calitatea de avocat stagiar, şi care anterior primirii în profesie a
fost definitivată, prin examen, în funcţia juridică de judecător,
procuror, notar public, consilier juridic sau jurisconsult, pe care
a exercitat-o timp de 5 ani înainte de data susţinerii examenului
de primire în profesia de avocat, dobândeşte calitatea de avocat
definitiv fără susţinerea examenului de definitivare prevăzut la
art. 20 alin. (1) din Lege.
În baza dispoziţiilor art. 20 alin. (6) din Lege, are
dreptul prevăzut la alin. (1) şi persoana care a promovat
examenul de primire în profesia de avocat şi care timp de 5 ani
neîntrerupţi a îndeplinit funcţii de specialitate juridică,
prevăzute ca atare în organigrama Parlamentului,
Administraţiei Prezidenţiale, Guvernului, Curţii
Constituţionale, Avocatului Poporului, Curţii de Conturi şi a
Consiliului Legislativ.

218
 Avocatul stagiar care a exercitat cel puţin un mandat de
parlamentar, primar, viceprimar, preşedinte de consiliu
judeţean sau vicepreşedinte de consiliu judeţean dobândeşte, la
cerere, calitatea de avocat definitiv.

Cererea adresată consiliului baroului de către

persoana aflată în una dintre situaţiile prevăzute la alin. (1),
(2) sau (3) va trebui să precizeze temeiul pe baza căruia
aceasta solicită acordarea calităţii de avocat definitiv. În afară
de actele prevăzute la art. 15 alin. (2) lit. a)-d) şi f), solicitantul
va anexa cererii, după caz:
   a) copie certificată a carnetului de muncă sau, după caz, o
adeverinţă echivalentă, în original, eliberată de camera
notarilor publici, atestând funcţia de notar public îndeplinită de
solicitant şi durata acesteia, precum şi o adeverinţă, în original,
certificând faptul că acesta a promovat examenul de definitivat
în acea funcţie, eliberată de organul competent al profesiei
menţionate la alin. (1);
   b) adeverinţă, în original, privind promovarea examenului de
primire în profesia de avocat, eliberată de baroul care a emis
hotărârea de înscriere a solicitantului în tabloul avocaţilor,
precum şi copie certificată a carnetului de muncă atestând
funcţia de specialitate juridică şi perioada exercitării acesteia,
eliberată de una dintre instituţiile prevăzute la alin. (2);
   c) copie a cărţii de identitate a avocatului, precum şi
adeverinţă, în original, eliberată de Parlamentul României,
consiliul judeţean sau consiliul local, după caz, atestând
mandatul îndeplinit de solicitant, precum şi durata acestuia.

În termen de 15 zile de la data cererii, solicitantul îşi va

susţine cererea în cadrul unui interviu organizat în acest sens de
barou. Din comisia de interviu vor face parte decanul sau
prodecanul baroului, care va prezida comisia, precum şi 2
consilieri desemnaţi de consiliul baroului, dintre care unul va

219
îndeplini calitatea de secretar. La interviu vor fi verificate în
prealabil înscrisurile depuse de solicitant împreună cu cererea
şi, dacă va fi cazul, vor fi solicitate lămuriri suplimentare
privitoare la acestea. Dacă dosarul va fi considerat a fi complet,
se vor evalua aptitudinile solicitantului prin prisma exigenţelor
profesionale cărora trebuie să le răspundă avocaţii definitivi. În
cazul în care se va constata necesitatea completării dosarului
solicitantului cu alte înscrisuri relevante, interviul va fi
reprogramat pentru o dată care nu va putea depăşi 15 zile de la
data primului interviu, caz în care verificarea aptitudinilor
solicitantului va fi amânată pentru această din urmă dată.
Interviul va putea fi reprogramat o singură dată. Desfăşurarea
interviului va fi consemnată într-un proces-verbal întocmit de
secretarul comisiei.
În termen de 30 de zile de la data interviului, consiliul
baroului va pronunţa o hotărâre motivată, pe care o va
comunica U.N.B.R., împreună cu copia procesului-verbal
încheiat cu prilejul interviului. Hotărârea poate fi atacată în
termen de 15 zile de la comunicare la Consiliul U.N.B.R.

III.3.4.1. Condiţiile şi efectele organizării pregătirii

profesionale pe durata stagiului

Urmarea cursurilor I.N.P.P.A. este obligatorie şi

reprezintă principalul mijloc de formare profesională iniţială a
avocaţilor stagiari. Înscrierea în evidenţele I.N.P.P.A. se
realizează de drept, prin efectul înscrierii în barou a avocatului
stagiar.
Absenţa repetată de la cursurile I.N.P.P.A., precum şi
orice alte acte de încălcare a statutului şi regulamentului
acestuia conduc la exmatricularea avocatului stagiar.
Exmatricularea din cadrul I.N.P.P.A. reprezintă o abatere
disciplinară gravă, care conduce la pierderea calităţii de avocat
stagiar.

220
 Cursurile I.N.P.P.A. se desfăşoară în localitatea
sediului central, în centrele teritoriale ale acestuia sau, în mod
excepţional, în altă localitate hotărâtă de către conducerea
I.N.P.P.A.
Centrele teritoriale ale I.N.P.P.A. pot fi organizate şi
menţinute potrivit statutului I.N.P.P.A., pentru mai buna
implementare a activităţii I.N.P.P.A. în teritoriu şi apropierii
avocaţilor stagiari de instituţia responsabilă de formarea
profesională iniţială. Centrele teritoriale nu au personalitate
juridică şi reprezintă puncte de activitate ale I.N.P.P.A.
Cursurile I.N.P.P.A. se desfăşoară conform unei
programe unitare, structura cursurilor şi sistemul de evaluare
finală stabilite de I.N.P.P.A. fiind unice, aplicabile deopotrivă
şi în centrele teritoriale.
În mod complementar, formarea iniţială a avocaţilor
stagiari se poate realiza şi prin organizarea conferinţelor de
stagiu.
Barourile sunt obligate să comunice I.N.P.P.A. avocaţii
stagiari înscrişi în barou în termen de 20 de zile de la înscrierea
acestora.
În exercitarea atribuţiilor prevăzute de art. 56 alin. (2)
lit. j) din Lege, consiliul baroului organizează pregătirea
profesională a avocaţilor stagiari prin organizarea conferinţelor
lunare de stagiu, conform programului unitar elaborat de
I.N.P.P.A.
Conferinţa de stagiu cuprinde: expuneri asupra
problemelor juridice, studiul doctrinei juridice şi al practicii
judiciare, lucrări avocaţiale scrise, dezbateri de speţe.
Conferinţele de stagiu se desfăşoară pe baza unui program
aprobat anual de I.N.P.P.A.
Consilierul coordonator al stagiului va desemna, din
rândul avocaţilor stagiari care s-au remarcat în primul an de
stagiu, pe secretarii conferinţelor de stagiu, care vor ţine
evidenţa prezenţei şi a lucrărilor avocaţilor stagiari.

221
 Prezenţa la conferinţa de stagiu va fi constatată prin
apel nominal. Consilierul coordonator va informa trimestrial
consiliul baroului cu privire la îndeplinirea de către avocaţii
stagiari a obligaţiilor ce le revin.
La sfârşitul fiecărui an de stagiu activitatea avocatului
stagiar va fi notată cu note între 1 şi 10 de către consilierul
coordonator al stagiului, avându-se în vedere lucrările
efectuate, participarea la dezbaterea temelor, precum şi
prezenţa la conferinţele de stagiu şi la manifestările baroului la
care a fost convocat.
Se va avea în vedere raportul întocmit de avocatul
îndrumător şi de coordonatorul serviciului de asistenţă
judiciară al baroului cu privire la activitatea depusă pentru
îndeplinirea sarcinilor profesionale.
Notările vor fi transmise I.N.P.P.A. şi, atunci când este
cazul, centrelor teritoriale ale I.N.P.P.A. în vederea înscrierii
avocatului stagiar la examenul de absolvire a cursurilor
I.N.P.P.A.
Dosarul de înscriere la examenul de definitivare în
profesie va conţine, în mod obligatoriu: raportul întocmit de
avocatul îndrumător cu privire la activitatea desfăşurată de
avocatul stagiar, raportul avocatului coordonator al stagiului
profesional cu privire la participarea la dezbaterea temelor şi
lucrările proprii realizate.
Consiliul baroului, evaluând notarea acordată de
consilierul coordonator al stagiului, precum şi raportul
avocatului îndrumător şi raportul coordonatorului serviciului de
asistenţă judiciară, poate dispune motivat prelungirea stagiului
cu un an. Îndrumarea profesională a avocatului stagiar este
asigurată de avocatul îndrumător care a consimţit în acest sens
prin contractul încheiat.
Pot asigura îndrumarea profesională a avocatului
stagiar doar avocaţii care îndeplinesc cerinţele impuse de art.
19 din Lege, care au achitat la zi taxele şi contribuţiile către

222
barou şi C.A.A., care sunt titulari ai unui contract de asigurare
profesională, precum şi cei care îndeplinesc condiţiile stabilite
prin hotărârea consiliului baroului şi sunt titulari ai unei forme
de exercitare a profesiei.
Încetarea îndrumării din orice motive se aduce la
cunoştinţa consiliului baroului, care hotărăşte schimbarea
îndrumătorului.
Avocatul îndrumător şi coordonatorul serviciului de
asistenţă judiciară se vor preocupa de realizarea de către
avocatul stagiar a unui venit echitabil, corespunzător muncii
depuse şi prevederilor art. 296 alin. (1) din Lege.
Fapta avocatului care asigură îndrumarea profesională
de a nu îşi îndeplini obligaţiile de îndrumare şi de a nu asigura
venitul minim lunar garantat al avocatului stagiar constituie
abatere disciplinară gravă.
Distinct de răspunderea disciplinară, consiliul baroului
poate decide şi interzicerea de a mai încheia contracte de
formare profesională pentru o perioadă de la unu la 5 ani.
Avocatul stagiar are dreptul de a pune concluzii numai
la judecătorii şi poate efectua activităţile prevăzute la art. 3
alin. (1) lit. a) şi b) din Lege.

III.3.4.2. Suspendarea stagiului

Stagiul se suspendă în condiţiile art. 18 alin. (4) din

Lege. Prin lipsă motivată din profesie, în sensul acestor
prevederi legale, se înţelege situaţia în care avocatul stagiar nu
îşi poate exercita efectiv stagiul timp de cel puţin 30 de zile
consecutive, din motive de sănătate, atestate cu acte medicale
relevante, sau ca urmare a unor acte de autoritate emise de
organele competente ale statului, intervenite în legătură cu
obligaţiile cetăţeneşti ale avocatului stagiar şi independent de
culpa acestuia.

223
 Stagiul nu se suspendă în perioada în care avocatul
stagiar urmează o formă de pregătire şi perfecţionare
profesională la o instituţie de învăţământ superior (cursuri cu
frecvenţă), dacă forma de exercitare a profesiei cu care
stagiarul se află în raporturi contractuale profesionale atestă
baroului acordul pentru frecventarea cursurilor şi se obligă să
garanteze plata contribuţiilor şi taxelor prevăzute de lege în
contul şi pentru avocatul stagiar pe perioada cursurilor.
Stagiul se suspendă în cazurile prevăzute pentru
suspendarea calităţii de avocat, potrivit art. 28 din Lege.
În situaţia în care un avocat stagiar devine
incompatibil, acesta nu poate fi înscris în tabloul avocaţilor
incompatibili şi nu îi poate fi ridicată incompatibilitatea decât
dacă avocatul care s-a obligat să asigure formarea profesională
iniţială este de acord cu suspendarea stagiului şi cu executarea
contractului iniţial după ridicarea incompatibilităţii.
În caz contrar, avocatul stagiar devenit incompatibil va
trebui să prezinte un nou contract de colaborare pentru formare
profesională iniţială cu un avocat care îndeplineşte condiţiile
legale de competenţă profesională apt a asigura prin îndrumare
formarea profesională iniţială.
Suspendarea se dispune de consiliul baroului, care
apreciază asupra împrejurărilor ce justifică lipsa din profesie,
durata suspendării şi întinderea perioadei de stagiu efectuat
anterior suspendării. Stagiul efectuat anterior suspendării intră
în calculul termenului stabilit de art. 18 alin. (1) din Lege.

……. Demnitatea profesiei

Pentru aplicarea legii, cazurile de nedemnitate se

verifică atât cu ocazia primirii în profesie, cu ocazia reînscrierii

224
în tabloul avocaţilor cu drept de exercitare a profesiei, cât şi pe
întreaga durată a exercitării acesteia.
Persoana care solicită primirea în profesia de avocat
sau reînscrierea în tabloul avocaţilor cu drept de exercitare a
profesiei va înfăţişa consiliului baroului la care depune cererea
înscrisuri din care să rezulte condiţiile de încetare a exerciţiului
profesiei din care provine, respectiv a celei pe care a exercitat-o
în perioada de incompatibilitate. Consiliul baroului va
întreprinde cercetări - folosind procedura prevăzută de art. 17
alin. (5) din Lege, inclusiv în situaţia solicitării reînscrierii în
tabloul avocaţilor cu drept de exercitare a profesiei - pentru a
verifica dacă solicitantul se găseşte în cazul de nedemnitate
prevăzut de art. 14 lit. b) teza a II-a din Lege, respectiv dacă a
fost exclus din profesia din care provine ca urmare a săvârşirii
unor abateri disciplinare grave.
Avocaţii care se găsesc în unul dintre cazurile de
nedemnitate prevăzute de art. 14 lit. a), lit. b) teza I, lit. c) şi d)
din Lege sunt obligaţi să prezinte baroului hotărârile
judecătoreşti prin care au fost condamnaţi definitiv la pedeapsa
cu închisoarea pentru săvârşirea unei infracţiuni intenţionate de
natură să aducă atingere prestigiului profesiei, prin care li s-a
aplicat pedeapsa interdicţiei de a exercita profesia, prin care au
fost declaraţi faliţi frauduloşi sau prin care au fost condamnaţi
definitiv pentru fapte săvârşite în legătură cu exercitarea
profesiei.
Consiliul baroului va examina, în termen de 15 zile,
hotărârile judecătoreşti, respectiv înscrisurile ce privesc
condiţiile încetării profesiei practicate de către avocatul înscris
în tabloul avocaţilor incompatibili şi va aprecia asupra
demnităţii avocatului. Consiliul baroului va hotărî, după caz,
menţinerea în profesie sau încetarea calităţii de avocat, potrivit
legii.
Decizia motivată va fi comunicată de îndată avocatului
în cauză, precum şi preşedintelui U.N.B.R., împreună cu

225
hotărârea judecătorească, respectiv înscrisurile în baza
căreia/cărora a fost verificată starea de nedemnitate.
Decizia consiliului baroului poate fi atacată de
preşedintele U.N.B.R. şi/sau de avocatul în cauză, în termen de
15 zile de la comunicare. Consiliul U.N.B.R. va analiza
contestaţia şi va hotărî în condiţiile Legii.
Decizia consiliului baroului de încetare a calităţii de
avocat este executorie. Despre încetarea calităţii de avocat
baroul va face menţiunile corespunzătoare în tabloul avocaţilor.

…..  Incompatibilităţi

    Pentru primirea în profesie şi pentru exercitarea

acesteia avocatul trebuie să nu se găsească în niciunul dintre
cazurile de incompatibilitate prevăzute de Lege.
Nu este incompatibil avocatul salarizat în interiorul
profesiei de avocat.
Sunt incompatibile cu exercitarea profesiei de avocat,
dacă legi speciale nu prevăd altfel:
   a) faptele personale de comerţ exercitate cu sau fără
autorizaţie;
   b) calitatea de asociat într-o societate comercială în nume
colectiv, de comanditar într-o societate comercială în
comandită simplă sau în comandită pe acţiuni;
   c) calitatea de administrator într-o societate comercială în
comandită pe acţiuni;
   d) calitatea de administrator unic sau, în cazul unei pluralităţi
de administratori, aceea de administrator cu puteri depline de
reprezentare şi administrare, de preşedinte al consiliului de
administraţie ori de membru în comitetul de direcţie al unei
societăţi comerciale cu răspundere limitată;

226
   e) calitatea de preşedinte al consiliului de administraţie sau al
consiliului de supraveghere ori de membru în comitetul de
direcţie sau în directoratul unei societăţi comerciale pe acţiuni.

Avocatul poate fi asociat sau acţionar la societăţile

comerciale cu răspundere limitată sau la cele pe acţiuni.
Avocatul poate îndeplini funcţia de membru în consiliul
de administraţie sau în consiliul de supraveghere al unei
societăţi comerciale pe acţiuni ori de membru al consiliului de
administraţie al unei societăţi comerciale cu răspundere
limitată, cu obligaţia de a aduce acest fapt la cunoştinţa
decanului baroului în care îşi exercită profesia. Avocatul va
furniza toate explicaţiile asupra condiţiilor în care exercită
funcţia de membru al consiliului de administraţie sau al
consiliului de supraveghere şi va prezenta toate documentele
doveditoare în acest sens, cu respectarea regulilor
confidenţialităţii.
Dacă consiliul baroului apreciază că exercitarea funcţiei
de membru al consiliului de administraţie sau al consiliului de
supraveghere este ori devine incompatibilă cu demnitatea şi cu
regulile de conduită impuse avocaţilor, poate, în orice moment,
să solicite celui interesat să părăsească funcţia pe care o ocupă.
Decizia consiliului baroului va fi comunicată de îndată
avocatului în cauză.
Încălcarea de către avocat a prevederilor legii constituie
abatere disciplinară gravă.
Incompatibilităţile prevăzute de Lege se verifică şi se
constată de către consiliul baroului, chiar şi din oficiu.
Avocatul devenit incompatibil are obligaţia să
încunoştinţeze în scris consiliul baroului, solicitând trecerea sa
din tabloul avocaţilor cu drept de exercitare a profesiei în
tabloul avocaţilor incompatibili.
Continuarea exercitării profesiei după intervenirea
cazului de incompatibilitate constituie exercitarea fără drept a

227
profesiei de avocat, cu consecinţele prevăzute de lege, şi
constituie abatere disciplinară gravă, sancţionată cu excluderea
din profesie. În aplicarea acestei reguli consiliul baroului nu
poate emite din oficiu decizia de trecere în tabloul avocaţilor
incompatibili fără ascultarea avocatului.
Avocatul va fi convocat în vederea ascultării prin
scrisoare recomandată cu confirmare de primire. Lipsa
nejustificată a avocatului la data indicată în convocare nu
împiedică luarea măsurii. În cest caz, şi anume atunci când
situaţia care determină incompatibilitatea este preexistentă sau
survine concomitent cu emiterea deciziei de primire în
profesie, efectele acesteia din urmă se produc doar sub condiţia
rezolvării stării de incompatibilitate.
Starea de incompatibilitate trebuie rezolvată, conform
art. 25 alin. (2) din Lege, în termen de două luni de la data
emiterii deciziei de primire în profesie, sub sancţiunea
caducităţii acesteia. În toate cazurile, consiliul baroului este
obligat să înscrie pe ordinea de zi a primei şedinţe de după
expirarea celor două luni verificarea măsurii în care, în termen,
starea de incompatibilitate a fost rezolvată şi să constate
caducitatea deciziei de primire în profesie acolo unde este
cazul.

……. Interdicţii

Avocaţii foşti judecători nu pot exercita profesia de

avocat în faţa instanţelor unde au funcţionat timp de 5 ani de la
încetarea funcţiei deţinute. Prin instanţe în înţelesul Legii se
înţelege judecătoriile, tribunalele, tribunalele specializate,
curţile de apel, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi Curtea
Constituţională, inclusiv instanţele militare la care avocaţii au

228
funcţionat ca judecători, indiferent de secţia la care au
funcţionat.
În cazul în care avocatul a funcţionat ca judecător la
mai multe instanţe, interdicţia operează pentru fiecare instanţă
şi se calculează distinct de la data încetării activităţii la instanţa
respectivă.
Aceeaşi interdicţie se aplică şi magistraţilor-asistenţi
de la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi de la Curtea
Constituţională, executorilor judecătoreşti, grefierilor şi
personalului auxiliar al instanţelor judecătoreşti şi al Curţii
Constituţionale.
Avocaţii foşti procurori şi cadre de poliţie nu pot
acorda asistenţă juridică la organul de urmărire penală la care
şi-au desfăşurat activitatea timp de 5 ani de la încetarea funcţiei
respective. Calculul duratei de interdicţie se face conform art.
39 alin. (2) din Lege.
În cazul în care avocatul fost procuror sau cadru de
poliţie a funcţionat şi în calitate de judecător, interdicţia
priveşte atât instanţele, cât şi organele de urmărire şi de
cercetare penală, durata fiind calculată în mod corespunzător.
Regula se aplică şi personalului auxiliar al organelor de
urmărire penală.
Interdicţia exercitării profesiei de avocat în cazurile
prevăzute de art. 21 din Lege priveşte în integralitate instanţele,
parchetele de pe lângă acestea, inclusiv Direcţia Naţională
Anticorupţie şi Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de
Criminalitate Organizată şi Terorism, şi organele de cercetare
penală la care lucrează soţul, ruda sau afinul avocatului până la
gradul al treilea inclusiv, indiferent de secţia, direcţia, serviciul
sau biroul în care îşi desfăşoară activitatea.
Interdicţia exercitării profesiei de avocat în situaţiile
stabilite de art. 21 alin. (1) şi (2) din Lege nu se aplică formelor
colective de exercitare a profesiei, respectiv cabinetului asociat,
societăţii civile sau societăţii cu răspundere limitată, în care

229
avocatul căruia i se aplică aceste interdicţii este asociat sau
angajat, cu condiţia informării de către forma de exercitare a
profesiei, în termen de cel mult 5 zile de la intervenirea
situaţiei respective, a baroului pe raza căruia aceasta îşi are
sediul profesional.
Avocatului asociat al avocatului căruia i se aplică
interdicţiile prevăzute la art. 21 din Lege şi avocatului
colaborator sau salarizat în cadrul profesiei care îşi desfăşoară
activitatea într-o formă de exercitare a profesiei în care
lucrează un avocat căruia i se aplică interdicţiile prevăzute la
art. 21 din Lege le este interzis să se folosească de forma de
organizare profesională ori de raporturile de conlucrare
profesională stabilite în condiţiile legii în scopul eludării
acestor interdicţii.
Încălcarea de către avocaţi a altor restricţii sau
interdicţii la care sunt supuşi conform legilor speciale
constituie abatere disciplinară gravă.
Avocatul care nu respectă prevederile art. 39-42 din
Lege sau care se foloseşte de forma de organizare profesională
ori de raporturile de conlucrare profesională stabilite în
condiţiile legii în scopul eludării interdicţiilor prevăzute de
Lege sau de alte legi speciale săvârşeşte abatere disciplinară
gravă. Consiliul baroului se poate sesiza şi din oficiu.

….. Tabloul anual al avocaţilor

Până la data de 15 ianuarie a fiecărui an, decanul

supune aprobării consiliului baroului tabloul avocaţilor, alcătuit
potrivit anexei nr. VI.
Tabloul avocaţilor va cuprinde:

230
   a) numele şi prenumele avocaţilor definitivi şi stagiari cu
drept de exercitare a profesiei şi sediul profesional al acestora;
   b) cabinetele asociate, societăţile civile profesionale şi
societăţile profesionale cu răspundere limitată, cu indicarea
sediului acestora şi a avocaţilor care le compun;
   c) restrângeri ale dreptului de a profesa, potrivit prevederilor
art. 20 alin. (8) şi art. 21 din Lege, precum şi ale art. 41 alin.
(2) din statut;
   d) menţiuni privind încetarea calităţii de avocat, potrivit
prevederilor art. 26 alin. (7);
   e) situaţiile de întrerupere a activităţii profesionale a formelor
de exercitare a profesiei;
   f) alte menţiuni relevante.
Avocaţii străini vor fi menţionaţi într-un tablou special,
conform anexei nr. VIII. Separat se vor menţiona formele de
exercitare a profesiei din care aceştia fac parte, potrivit
prevederilor art. 13 alin. (3) şi (6) din Lege. Distinct sunt
evidenţiaţi avocaţii străini care provin dintr-un stat membru al
Uniunii Europene sau al Spaţiului Economic European, care
sunt autorizaţi să îşi desfăşoare activităţile profesionale sub
titlul profesional corespunzător obţinut într-un stat membru,
indicându-se şi dacă aceştia desfăşoară activităţi avocaţiale cu
caracter permanent pe teritoriul României şi titlul profesional
sub care îşi desfăşoară activitatea.
În cazul avocaţilor străini se va menţiona dacă aceştia
sunt autorizaţi să acorde consultanţă juridică privind dreptul
românesc.
Se va întocmi separat un tablou al avocaţilor
incompatibili, alcătuit potrivit anexei nr. VII, care se verifică şi
se reactualizează până la data de 15 ianuarie a fiecărui an.
Tabloul avocaţilor cu drept de exercitare a profesiei,
tabloul special al avocaţilor străini şi tabloul avocaţilor
incompatibili se reactualizează lunar şi se aduc la cunoştinţa
tuturor membrilor baroului. Tablourile vor fi comunicate

231
U.N.B.R., pe cale electronică şi în forma stabilită de U.N.B.R.,
în termen de 5 zile de la actualizare.
Tabloul avocaţilor definitivi şi stagiari, precum şi
tabloul special al avocaţilor străini se comunică autorităţilor
menţionate la art. 24 alin. (3) din Lege, cel târziu până la data
de 31 ianuarie a fiecărui an.
Refuzul înscrierii, al reînscrierii sau al menţinerii în
tabloul avocaţilor se contestă la consiliul baroului. Decizia
consiliului baroului poate fi contestată la Consiliul U.N.B.R.,
în termen de 15 zile de la data comunicării. Contestaţia este
suspensivă de executare.
Înscrierea în tablou a avocaţilor definitivi şi stagiari se
face numai după depunerea jurământului prevăzut de Lege.
Jurământul se depune într-un cadru solemn, în faţa consiliului
baroului, de către avocaţii nou-înscrişi în barou.
Înscrierea în tabloul avocaţilor după primirea în
profesie este condiţionată de depunerea declaraţiei prevăzute la
art. 5 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.
24/2008 privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea
Securităţii, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr.
293/2008. Depunerea unei declaraţii false atrage consecinţele
prevăzute de lege.
Decanul baroului va desemna avocaţii responsabili cu
verificarea cazurilor de exercitare a activităţii de asistenţă
juridică de către persoanele neînscrise în tabloul avocaţilor.
Ori de câte ori va avea informaţii cu privire la persoane
care exercită nelegal activităţi prevăzute de art. 3 din Lege,
consiliul baroului va sesiza autorităţile competente şi va lua
măsurile legale ce se impun în vederea realizării drepturilor
prevăzute de dispoziţiile art. 26 alin. (3), (4) şi (5) din Lege.

232
 IV. Definitivarea în profesie de avocet

IV.1. Finalizarea stagiului. Înscrierea la examenul de

definitivare în profesie

După terminarea stagiului, consiliul baroului, prin

decizie motivată, va constata, de la caz la caz, îndeplinirea
efectivă a stagiului. Constatarea se face pe baza raportului
avocatului îndrumător şi a celui al serviciului de asistenţă
judiciară, precum şi, dacă este cazul, a notărilor consilierului
coordonator al stagiului profesional.
I.N.P.P.A. va comunica fiecărui barou situaţia privind
frecventarea cursurilor, înscrierea la examenul de absolvire şi
rezultatele examenului susţinut de avocaţii stagiari.
În baza deciziei de constatare a îndeplinirii efective a
stagiului, avocatul stagiar va solicita consiliului baroului avizul
pentru înscrierea la examenul de absolvire a cursurilor
I.N.P.P.A.
Consiliul baroului va hotărî prin decizie înscrierea
avocatului stagiar pentru susţinerea examenului de definitivat,
în baza evaluării activităţii sale de pregătire profesională.
Evaluarea se va realiza în baza:
   a) calificativelor şi notelor acordate de consilierul
coordonator al conferinţelor de stagiu, dacă este cazul;
   b) raportului avocatului îndrumător;
   c) referatului consilierului coordonator al serviciului de
asistenţă judiciară a baroului.
La sfârşitul perioadei de stagiu, avocatul este obligat să
susţină examenul de definitivare.
Avocatul stagiar declarat respins sau care nu s-a
prezentat la examenul de definitivat, precum şi cel care nu a
promovat examenul de absolvire a I.N.P.P.A. sunt înscrişi din

233
oficiu în următoarea sesiune a examenului de
definitivat/absolvire a I.N.P.P.A.
Avocatul stagiar respins sau care nu s-a prezentat la 3
sesiuni ale examenului de definitivat/absolvire a I.N.P.P.A. va
fi exclus din profesie.

IV.2. Examenul de definitivare în profesia de avocat

Examenul de definitivare în profesia de avocat se

organizează anual de U.N.B.R. la nivel naţional şi se
desfăşoară, în mod unitar, în centrele teritoriale ale I.N.P.P.A.,
potrivit regulamentului de examen de absolvire a I.N.P.P.A. În
vederea asigurării caracterului unitar al examenului de
definitivare, Consiliul U.N.B.R., cu luarea în considerare a
propunerilor formulate de I.N.P.P.A., va stabili data
examenului, tematica, bibliografia şi metodologia de
examinare, care vor fi unice la nivelul U.N.B.R. Examinarea
candidaţilor se va face atât cu privire la pregătirea profesională
generală, cât şi cu privire la deprinderile practice specifice
profesiei.
Regulamentul de examen va fi publicat pe pagina web
a U.N.B.R. cu minimum 45 de zile anterior datei stabilite
pentru desfăşurarea examenului naţional de definitivare.
La data înscrierii la examenul de definitivare candidatul
este obligat să depună o taxă de participare la examen, stabilită
de Consiliul U.N.B.R.
Rezultatele examenului vor fi comunicate, spre
validare, Comisiei permanente a U.N.B.R. I.N.P.P.A. va
comunica, în mod corespunzător, rezultatele examenului de
absolvire.
După promovarea examenului, candidatul dobândeşte
titlul profesional de avocat definitiv. De acelaşi drept se bucură

234
şi avocatul stagiar care a promovat examenul de absolvire a
I.N.P.P.A.
În baza rezultatelor examenului de definitivare,
validate sau, după caz, a rezultatelor examenului de absolvire
comunicate de I.N.P.P.A., Comisia permanentă a U.N.B.R. va
emite hotărârea de constatare a calităţii de avocat definitiv, pe
care o va comunica barourilor în vederea efectuării înscrierii în
tabloul avocaţilor definitivi şi o va publica pe pagina web a
U.N.B.R.
Data dobândirii titlului profesional de avocat definitiv
va fi considerată data împlinirii termenului stagiului prevăzut la
art. 18 alin. (1) din Lege, chiar dacă promovarea examenului de
absolvire a I.N.P.P.A. are loc înainte sau după această dată.
Exerciţiul efectiv al drepturilor şi obligaţiilor aferente acestui
titlu profesional va putea avea loc numai cu începere de la data
emiterii hotărârii de constatare.
În cazul acordării calităţii de avocat definitiv în baza
prevederilor art. 20 alin. (5)-(7) din Lege, se va aplica
procedura reglementată la art. 294. În cazul acordării calităţii
de avocat definitiv în baza prevederilor art. 20 alin. (5) şi (6)
din Lege, data dobândirii calităţii de avocat definitiv va fi data
deciziei prevăzute la art. 37 alin. (1), iar exerciţiul efectiv al
drepturilor şi obligaţiilor aferente acestei calităţi va avea loc la
data înscrierii în tabloul avocaţilor. În cazul acordării calităţii
de avocat definitiv în baza prevederilor art. 20 alin. (7) din
Lege, data dobândirii calităţii de avocat definitiv va fi data
aprobării cererii avocatului stagiar de către consiliul baroului,
dată cu începere de la care va putea avea loc şi exerciţiul
efectiv al drepturilor şi obligaţiilor aferente acestei calităţi.

IV.3. Organizarea şi funcţionarea I.N.P.P.A.

235
 I.N.P.P.A. este persoană juridică de drept privat,
nonprofit, aflată sub autoritatea Consiliului U.N.B.R., care nu
face parte din sistemul naţional de învăţământ şi nu este supus
procedurilor de autorizare şi acreditare.
I.N.P.P.A. are personalitate juridică şi buget propriu,
care se aprobă anual de către Consiliul U.N.B.R. Consiliul
U.N.B.R. adoptă şi modifică statutul I.N.P.P.A., prin care se
stabileşte organizarea şi funcţionarea acestuia.
Conducerea I.N.P.P.A. este asigurată de Consiliul de
conducere al I.N.P.P.A., denumit în continuare Consiliul
Institutului. Consiliul Institutului este format din 5 membri,
desemnaţi pentru o perioadă de 4 ani, conform statutului
I.N.P.P.A.
Preşedintele Consiliului Institutului este directorul
I.N.P.P.A., iar conducerea executivă a I.N.P.P.A. este asigurată
de un director executiv numit de Consiliul Institutului.
Veniturile I.N.P.P.A. provin din:
   a) resurse provenite de la bugetul U.N.B.R. şi bugetele
barourilor;
   b) donaţii, sponsorizări sau legate;
   c) venituri realizate din activităţi economice directe;
   d) alte venituri prevăzute de statutul propriu.
În temeiul Legii, al statut şi al statutului său de
organizare şi funcţionare, I.N.P.P.A. are următoarele atribuţii:
   a) organizează pregătirea şi formarea profesională iniţială a
avocaţilor stagiari la standarde de competenţă profesională
stabilite de organele profesiei;
   b) elaborează programele de studiu ale avocaţilor stagiari şi
propune Consiliului U.N.B.R. adoptarea programei anuale de
studiu;
   c) elaborează în conlucrare cu barourile proiectul
programului anual de realizare a pregătirii continue şi propune
Consiliului U.N.B.R. adoptarea acestuia;

236
   d) asigură cursanţilor stagiile de practică la cabinete
individuale de avocat, cabinete asociate, societăţi civile
profesionale sau societăţi civile profesionale cu răspundere
limitată;
   e) organizează examenul de absolvire, în conformitate cu
regulamentul de organizare şi desfăşurare aprobat de Consiliul
U.N.B.R.
Cursurile organizate de I.N.P.P.A. se desfăşoară sub
formă de prelegeri şi ateliere încadrate în module de pregătire,
în urma cărora cursanţii obţin calificative.
Dispoziţiile referitoare la formarea profesională iniţială
sunt aplicabile şi formelor de exercitare a profesiei care asigură
stagiile de practică ale cursanţilor.
La finalizarea cursurilor şi a stagiului de practică
organizate de I.N.P.P.A., avocatul stagiar este obligat să susţină
examenul de absolvire.
Certificatul eliberat absolvenţilor care au promovat
examenul de absolvire atestă formarea profesională iniţială în
profesia de avocat şi are regimul prevăzut de lege în materia
formării profesionale iniţiale şi în materia recunoaşterii
calificărilor profesionale reciproce a profesiilor legal
reglementate.

IV.4. Pregătirea profesională continuă

Avocaţii sunt obligaţi să îşi actualizeze permanent

pregătirea profesională, prin menţinerea şi diversificarea
cunoştinţelor în domeniile în care îşi exercită profesia, şi, în
acest scop, să frecventeze formele de pregătire profesională
continuă organizate de barou, I.N.P.P.A. sau de formele de
exercitare a profesiei, conform dispoziţiilor legii.
Pregătirea profesională continuă presupune lărgirea
cunoştinţelor şi competenţelor în noi domenii ale dreptului,

237
lărgirea cunoştinţelor în domeniul procedurilor şi al legilor
aplicate în Uniunea Europeană, precum şi dobândirea
certificării pregătirii profesionale continue la standarde
compatibile cu pregătirea profesională a avocaţilor din celelalte
state membre ale Uniunii Europene.
Pregătirea profesională continuă se realizează şi prin
specializarea impusă de diversificarea şi extinderea aplicării
dreptului în raport cu evoluţia relaţiilor social-economice
contemporane.
Toate organele profesiei şi instituţiile care îşi
desfăşoară activitatea sub autoritatea acestora sunt obligate să
asigure condiţiile necesare pregătirii profesionale continue a
avocaţilor, în raport cu domeniile profesionale de specialitate
pentru care avocaţii optează. Obligaţia priveşte în mod special
şi domeniul dreptului Uniunii Europene, însuşirea şi aplicarea
deontologiei şi standardelor profesionale în materie.
Obligaţia avocaţilor de realizare a pregătirii
profesionale continue se realizează în cadrul barourilor, al
I.N.P.P.A. şi al formelor de exercitare a profesiei şi are drept
scop îndeplinirea de către avocaţi a obligaţiei de perfecţionare
a pregătirii profesionale, bazată pe o cultură juridică de calitate
şi o pregătire temeinică, pentru îndeplinirea corespunzătoare a
activităţilor de interes public pe care le implică folosirea titlului
profesional de avocat.
Reprezintă modalităţi de pregătire profesională
continuă, în cadru organizat:
   a) activităţile coordonate şi îndrumate de Departamentul de
pregătire profesională continuă al I.N.P.P.A.;
   b) asistenţa la cursuri, seminare, reuniuni, conferinţe,
congrese şi orice altă formă organizată pentru realizarea
actualizării cunoştinţelor şi tehnicilor de exercitare a profesiei;
   c) pregătirea on-line;
   d) redactarea şi publicarea de note, articole, eseuri, studii pe
probleme juridice;

238
   e) activităţi specifice în cercurile de studii organizate de
barouri;
   f) activităţi organizate în cooperare cu instituţii de învăţământ
sau instituţii de realizare a pregătirii profesionale în domenii
conexe activităţii specifice profesiei de avocat.
   g) orice altă activitate recunoscută de organele profesiei.
Pregătirea continuă realizată de către avocaţi va fi
evaluată în mod regulat.
Controlul respectării obligaţiilor de pregătire continuă
(inclusiv consecinţele nerespectării acestor obligaţii) se va
reflecta într-un sistem declarativ realizat de către avocaţi, apt a
fi verificat. Controlul pregătirii profesionale continue este de
competenţa baroului şi se va realiza în cadrul normativ
corespunzător exercitării profesiei la nivel naţional, conform
hotărârilor adoptate de Congresul avocaţilor şi de Consiliul
U.N.B.R.
Pe baza hotărârilor Congresului avocaţilor, Consiliul
U.N.B.R. va elabora un program anual privitor la evaluarea şi
controlul pregătirii profesionale continue a avocaţilor, care va
ţine cont de conlucrarea dintre barouri pentru realizarea
pregătirii profesionale continue în mod coerent şi unitar la
nivel naţional. Organele profesiei de avocat vor certifica
periodic pregătirea profesională continuă a fiecărui avocat.

V. Transferul într-un alt barou

Avocatul care, din motive justificate, solicită transferul

într-un alt barou se va adresa în scris decanului baroului de la
care doreşte să se transfere.
Cererea de transfer va fi însoţită de actele pe care se
întemeiază şi de un certificat eliberat de baroul de la care se
solicită transferul. Certificatul va indica datele personale,

239
profesionale şi disciplinare ale solicitantului şi va atesta că
solicitantul a achitat la zi taxele şi contribuţiile profesionale
către barou, U.N.B.R. şi sistemul propriu de asigurări sociale.
Consiliul baroului de la care se solicită transferul va
elibera certificatul prin avizarea cererii de transfer, pe care o va
înainta, împreună cu dosarul de înscriere în profesie, baroului
la care se solicită transferul.
Cererea de transfer va fi soluţionată pe baza raportului
întocmit de un consilier delegat, care verifică dosarul de
înscriere în profesie al celui care solicită transferul, precum şi a
certificatului prevăzut la art. 55 alin. (2) din Lege. La
soluţionarea cererii consiliul baroului va avea în vedere şi
respectarea de către petent a dispoziţiilor privind modul de
organizare şi funcţionare a formelor de exercitare a profesiei,
precum şi a condiţiilor de primire în profesie.
Decizia cu privire la transfer se comunică solicitantului
şi baroului din care acesta face parte. Consiliul baroului va face
menţiuni corespunzătoare în tabloul avocaţilor.
Decizia prin care s-a respins cererea de transfer va fi motivată
şi poate fi contestată, în termen de 15 zile de la comunicare, la
Consiliul U.N.B.R.

VI. Încetarea şi suspendarea calităţii de avocat

Calitatea de avocat încetează:

   a) prin renunţarea scrisă la exerciţiul profesiei;
   b) prin deces;
   c) dacă împotriva avocatului s-a luat măsura excluderii din
profesie ca sancţiune disciplinară;
   d) dacă avocatul a fost condamnat definitiv pentru o faptă
prevăzută de legea penală şi care îl face nedemn de a fi avocat,
conform legii.

240
 Încetarea calităţii de avocat se constată prin decizie a
consiliului baroului şi are drept consecinţă radierea celui în
cauză din tabloul avocaţilor.
Încetarea dreptului de a exercita profesia de avocat prin
pensionare nu atrage pierderea calităţii de avocat.
Avocatul care renunţă la exerciţiul profesiei va formula
o cerere în scris. Cu cel puţin 60 de zile înainte de data
prevăzută pentru încetarea activităţii, acesta este obligat să
finalizeze toate cauzele angajate sau să asigure substituirea.
Avocatul va prezenta baroului lista cuprinzând cauzele
nefinalizate şi va indica numele avocaţilor care le vor prelua.
În caz de deces al avocatului, cauzele acestuia vor fi
preluate de către colaboratorii ori asociaţii defunctului, iar în
lipsa lor, de către avocaţii desemnaţi de consiliul baroului.
În cazul în care avocatul îndeplineşte condiţiile de
pensionare prevăzute de lege, are dreptul să solicite
continuarea exercitării profesiei. Cererea de continuare a
exercitării profesiei se soluţionează de consiliul baroului.
Avocatul poate continua exercitarea profesiei pe baza
unui aviz medical privind menţinerea capacităţii fizice şi
psihice necesare exercitării profesiei de avocat. Avizul medical
se prezintă anual pentru înscrierea în tablou. Consiliul baroului
va soluţiona cererea pe baza avizului medical şi va proceda în
conformitate cu prevederile Legii sau, după caz, ale legislaţiei
privind pensiile şi asigurările sociale.
Avocatul pensionar care continuă exercitarea profesiei
sau este menţinut în profesie este obligat să contribuie la
constituirea fondului sistemului propriu de asigurări sociale în
condiţiile prevăzute de legislaţia pensiilor şi asigurărilor
sociale pentru avocaţi.
Decizia de respingere a menţinerii în activitate poate fi
contestată, în termen de 15 zile de la comunicare, la Consiliul
U.N.B.R.

241
 Calitatea de avocat este suspendată:
   a) în caz de incompatibilitate, pe durata existenţei acestei
stări;
   b) pe perioada interdicţiei de a profesa, dispusă prin hotărâre
judecătorească sau disciplinară;
   c) în caz de neplată totală sau parţială a taxelor şi a
contribuţiilor profesionale către barou, către U.N.B.R. şi către
sistemul propriu de asigurări sociale, timp de 3 luni de la
scadenţa acestora şi până la lichidarea integrală a datoriilor;
   d) la cererea scrisă a avocatului.

Exerciţiul profesiei de avocat se suspendă:

   a) pe toată durata existenţei stării de incompatibilitate;
   b) în temeiul unei hotărâri judecătoreşti sau disciplinare de
interdicţie temporară de a profesa;
   c) în caz de neplată totală sau parţială a taxelor şi a
contribuţiilor profesionale către barou, către U.N.B.R. şi către
sistemul propriu de asigurări sociale timp de 3 luni de la
scadenţa acestora, până la lichidarea integrală a datoriilor;
   d) la cererea scrisă a avocatului, pentru alte motive decât cele
prevăzute la lit. a).

În cazul prevăzut lit. a), baroul are obligaţia de a

verifica trimestrial, precum şi înainte de data întocmirii
tabloului anual al avocaţilor menţinerea situaţiei care a
justificat suspendarea. În tabloul avocaţilor avocatul suspendat
la cerere figurează în secţiunea destinată menţionării avocaţilor
fără drept de exercitare a profesiei.
Dreptul de a exercita profesia de avocat poate fi
suspendat în cazul în care împotriva avocatului s-a pus în
mişcare acţiunea penală sau s-a dispus trimiterea în judecată
pentru săvârşirea unei infracţiuni de natură să aducă atingere

242
prestigiului profesiei, până la pronunţarea unei hotărâri
judecătoreşti definitive.
  Avocatul este dator să încunoştinţeze de îndată
consiliul baroului despre orice situaţie care ar putea duce la
suspendarea exerciţiului dreptului de a profesa. Nerespectarea
acestei obligaţii constituie abatere disciplinară.
Decanul şi consiliul baroului se pot sesiza pe orice cale
cu privire la aplicarea dispoziţiilor Legii şi ale statutului
privind suspendarea exerciţiului dreptului de a profesa.
Consiliul baroului decide în toate cazurile după
ascultarea avocatului în cauză.
Decizia consiliului baroului este executorie. Despre
aceasta se va face menţiune, în mod corespunzător, în tabloul
avocaţilor şi în tabloul avocaţilor incompatibili. Aceasta poate
fi contestată la Consiliul U.N.B.R., în termen de 15 zile de la
comunicarea acesteia. Contestaţia nu suspendă executarea.
Independent de contestarea deciziei, în cazul în care
măsura suspendării a fost luată pentru neplata totală sau
parţială a taxelor şi contribuţiilor profesionale, la cererea
avocatului în cauză, consiliul baroului, după verificarea
temeiurilor cererii sau a dovezii achitării taxelor şi
contribuţiilor prevăzute de Lege şi de statut, poate dispune
încetarea măsurii suspendării şi ştergerea menţiunilor din
tablou.
Exercitarea profesiei de către avocatul al cărui drept de
exercitare a profesiei este suspendat potrivit prevederilor art.
49 din Lege în perioada măsurii suspendării constituie abatere
disciplinară gravă.
Avocatul împotriva căruia s-a dispus măsura
suspendării este obligat ca în termen de cel mult 15 zile de la
data comunicării măsurii să îşi asigure substituirea.
Încălcarea dispoziţiilor constituie abatere disciplinară
gravă.

243
 VII. Drepturile şi îndatoririle avocatului

VII.1.  Drepturile avocaţilor

Avocatul înscris în tabloul baroului are dreptul de

exercitare, dreptul de a asista şi de a reprezenta orice persoană
fizică sau juridică, în temeiul unui contract încheiat în formă
scrisă, care dobândeşte dată certă prin înregistrarea în registrul
oficial de evidenţă. Contractul prevede în kod expres obiectul
şi limitele msndstului primit, precum şi onorariul stabilit.
Persoana primită în profesia de avocat nu poate exercita
profesia decât după emiterea deciziei de primire în barou şi
înscrierea în tabloul avocaţilor cu drept de exercitare a
profesiei.
Avocatul, precum şi clientul au dreptul să renunţe la
contractul de asistenţă juridică sau să îl modifice de comun
acord, în condiţiile prevăzute de statutul profesiei. Renunţarea
unilaterală a clientului nu constituie cauză de exonerare pentru
plata onorariului cuvenit, pentru serviciile avocaţiale prestate,
precum şi pentru acoperirea cheltuielilor efectuate de avocat în
interesul procesual al clientului.
Avocatul are dreptul de a alege şi de a fi ales în
organele de conducere ale profesiei, în condiţiile prevăzute în
prezenta lege şi în statut.
Pentru activitatea sa profesională avocatul are dreptul
la onorariu şi la acoperirea tuturor cheltuielilor făcute în
interesul procesual al clientului său.
În acest scop, avocatul poate să îşi deschidă un cont
bancar pentru încasarea onorariilor şi altul pentru depunerea
sumelor primite de la client pentru cheltuieli procesuale în
interesul acestuia. Modul de administrare a sumelor predate de
client avocatului, pentru cheltuieli procesuale în interesul său,

244
va fi stabilit prin convenţia dintre avocat şi client, în condiţiile
prevăzute de statutul profesiei.
Contractul de asistenţă juridică, legal încheiat, este titlu
executoriu. Învestirea cu formulă executorie este de
competenţa judecătoriei în a cărei rază teritorială se află sediul
profesional al avocatului. Restanţele din onorarii şi alte
cheltuieli efectuate de avocat în interesul procesual al clientului
său se recuperează potrivit dispoziţiilor statutului profesiei.
Contestaţiile şi reclamaţiile privind onorariile se
soluţionează de decanul baroului. Decizia decanului poate fi
atacată la consiliul baroului, a cărui hotărâre este definitivă.
Avocaţii au propriul sistem de asigurări sociale.
Sistemul de asigurări sociale al avocaţilor este
reglementat prin lege şi se bazează pe contribuţia acestora,
precum şi pe alte surse prevăzute de lege ori de Statutul Casei
de Asigurări a Avocaţilor.
Timpul servit în avocatură este considerat vechime în
muncă.
Avocatul are dreptul la recuperarea capacităţii de
muncă, în condiţiile prevăzute de Statutul profesiei de avocat.
Constituie vechime în profesia de avocat perioada în
care avocatul a exercitat funcţia de judecător, procuror, notar, a
îndeplinit funcţii de specialitate juridică în aparatul
Parlamentului, Administraţiei Prezidenţiale, Guvernului, Curţii
Constituţionale, Avocatului Poporului, Curţii de Conturi şi
Consiliului Legislativ, precum şi perioada în care acesta a fost
suspendat din profesie în vederea exercitării unei funcţii de
demnitate publică sau a unei funcţii asimilate cu funcţia de
demnitate publică.
Pentru asigurarea secretului profesional, actele şi
lucrările cu caracter profesional aflate asupra avocatului sau în
cabinetul său sunt inviolabile. Percheziţionarea avocatului, a
domiciliului ori a cabinetului său sau ridicarea de înscrisuri şi

245
bunuri nu poate fi făcută decât de procuror, în baza unui
mandat emis în condiţiile legii.
Nu vor putea fi ascultate şi înregistrate, cu niciun fel de
mijloace tehnice, convorbirile telefonice ale avocatului şi nici
nu va putea fi interceptată şi înregistrată corespondenţa sa cu
caracter profesional, decât în condiţiile şi cu procedura
prevăzute de lege.
Contactul dintre avocat şi clientul său nu poate fi
stânjenit sau controlat, direct sau indirect, de niciun organ al
statului. În cazul în care clientul se află în stare de arest sau
detenţie, administraţia locului de arest ori detenţie are obligaţia
de a lua măsurile necesare pentru respectarea drepturilor.
Avocatul care profesează individual, cabinetele
asociate, societatea profesională, cu sau fără personalitate
juridică şi societatea profesională cu răspundere limitată au
dreptul la sediu profesional în circumscripţia baroului în care
sunt înscrişi şi la sedii secundare în alt barou din ţară sau din
străinătate unde sunt luaţi în evidenţă.
Ministerul Justiţiei este obligat să asigure spaţiile
necesare în vederea desfăşurării activităţii avocaţilor în sediul
instanţelor judecătoreşti.
În exercitarea profesiei avocaţii sunt ocrotiţi de lege,
fără a putea fi asimilaţi funcţionarului public sau altui salariat.
Ameninţarea săvârşită împotriva avocatului în timpul
exercitării profesiei şi în legătură cu aceasta se pedepseşte cu
închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amendă. Lovirea sau alte
acte de violenţă săvârşite împotriva avocatului se pedepsesc cu
închisoare de la 6 luni la 3 ani.
Acţiunea penală se pune în mişcare la plângerea
prealabilă a părţii vătămate, iar pentru mai sus menţionate, şi
din oficiu. Retragerea plângerii prealabile sau împăcarea
părţilor înlătură răspunderea penală.
În cazul infracţiunilor mai sus arătate, săvârşite
împotriva soţului sau a unei rude apropiate a avocatului în scop

246
de intimidare ori de răzbunare în legătură cu exercitarea de
către avocat a profesiei, limitele speciale de pedeapsă prevăzute
de lege se majorează cu jumătate.
Avocatul este obligat să respecte solemnitatea şedinţei
de judecată, să nu folosească cuvinte sau expresii de natură a
aduce atingere autorităţii, demnităţii şi onoarei completului de
judecată, procurorului, celorlalţi avocaţi şi părţilor ori
reprezentanţilor acestora din proces.
Avocatul nu răspunde penal pentru susţinerile făcute
oral sau în scris, în forma adecvată şi cu respectarea
prevederilor din Lege, în faţa instanţelor de judecată, a
organelor de urmărire penală sau a altor organe administrative
de jurisdicţie şi numai dacă aceste susţineri sunt în legătură cu
apărarea în acea cauză şi sunt necesare stabilirii adevărului.
Nerespectarea de către avocat a prevederilor Legii
constituie abatere disciplinară gravă. Răspunderea disciplinară
nu exclude răspunderea juridică penală sau civilă, după caz.

VII.2. Îndatoririle avocaţilor

Exerciţiul liber al profesiei, demnitatea, conştiinţa ,

independenţa, probitatea, umanismul, onoarea, loialitatea,
delicateţea, moderaţia, tactul şi sentimentul de confraternitate
sunt principii esenţiale ale profesiei de avocat şi constituie
îndatoriri ale acesteia.
Avocatul este obligat să respecte aceste principii în
activitatea sa profesională, precum şi în viaţa privată.
Sediul profesional şi celelalte spaţii în care avocatul
îşi desfăşoară activitatea profesională trebuie să asigure
păstrarea secretului profesional. Secretul profesional este de
ordine publică. Avocatul este dator să păstreze secretul

247
profesional privitor la orice aspect al cauzei care i-a fost
încredinţată, cu excepţia cazurilor prevăzute expres de lege.
Avocatul nu poate fi obligat în nicio circumstanţă şi de
către nicio persoană să divulge secretul profesional. Avocatul
nu poate fi dezlegat de secretul profesional nici de către
clientul său şi nici de către o altă autoritate sau persoană. Se
exceptează însă cazurile în care avocatul este urmărit penal,
disciplinar sau atunci când există o contestaţie în privinţa
onorariilor convenite, exclusiv pentru necesităţi stricte pentru
apărarea sa. Avocatul este dator să păstreze secretul profesional
privitor la orice aspect al cauzei care i-a fost încredinţată, cu
excepţia cazurilor prevăzute expres de lege.

Obligaţia de a păstra secretul professional:

- nu împiedică avocatul să folosească informaţiile
cu privire la un fost client, dacă acestea au devenit
publice. Nerespectarea secretului profesional
constituie abatere disciplinară gravă,
- este absolută şi nelimitată în timp. Obligaţia se
întinde asupra tuturor activităţilor avocatului, ale
asociaţilor săi, ale avocaţilor colaboratori, ale
avocaţilor salarizaţi din cadrul formei de exercitare
a profesiei, inclusiv asupra raporturilor cu alţi
avocaţi,
- revine şi persoanelor cu care avocatul conlucrează
în exercitarea profesiei, precum şi salariaţilor săi.
Avocatul este dator să le aducă la cunoştinţă
această obligaţie,
- revine tuturor organelor profesiei de avocat şi
salariaţilor acestora cu privire la informaţiile
cunoscute în exercitarea funcţiilor şi atribuţiilor ce
le revin.

248
 Orice comunicare sau corespondenţă profesională între
avocaţi, între avocat şi client, între avocat şi organele profesiei,
indiferent de forma în care a fost făcută, este confidenţială.
În relaţiile cu avocaţii înscrişi într-un barou dintr-un
stat membru al Uniunii Europene, avocatul este obligat să
respecte dispoziţiile speciale prevăzute de Codul deontologic al
avocaţilor din Uniunea Europeană.
În relaţiile cu un avocat înscris într-un barou din afara
Uniunii Europene, avocatul trebuie să se asigure, înainte de a
schimba informaţii confidenţiale, că în ţara în care îşi exercită
profesia confratele străin există norme ce permit asigurarea
confidenţialităţii corespondenţei şi, în caz contrar, să încheie un
acord de confidenţialitate sau să îl întrebe pe clientul său dacă
acceptă, în scris, riscul unui schimb de informaţii
neconfidenţiale.
Corespondenţa şi informaţiile transmise între avocaţi
sau între avocat şi client, indiferent de tipul de suport, nu pot fi
în niciun caz aduse ca probe în justiţie şi nici nu pot fi lipsite de
caracterul confidenţial.
În raporturile cu instanţele judecătoreşti, cu Ministerul
Public, cu celelalte autorităţi şi instituţii publice, cu persoanele
juridice şi persoanele fizice cu care vine în contact, avocatul
este dator să aibă un comportament demn, civilizat şi loial.
Organele profesiei de avocat au sarcina permanentă de
a asigura exercitarea calificată a dreptului de apărare,
organizând în mod corespunzător primirea în profesie,
pregătirea profesională iniţială şi pregătirea continuă a
avocaţilor, respectarea strictă a deontologiei şi a disciplinei
profesionale.
Toţi avocaţii au dreptul şi îndatorirea de a participa la
formele de pregătire profesională stabilite de către organele
profesiei. Barourile şi U.N.B.R. au obligaţia, din oficiu sau la
cerere, să acţioneze prin toate mijloacele legale pentru protecţia
profesiei, a demnităţii şi onoarei corpului de avocaţi.

249
 Secretul profesional vizează toate informaţiile şi datele
de orice tip, în orice formă şi pe orice suport, furnizate
avocatului de către client în scopul acordării asistenţei juridice
şi în legătură cu care clientul a solicitat păstrarea
confidenţialităţii, precum şi orice documente redactate de
avocat care conţin sau se fundamentează pe informaţiile ori
datele furnizate de client în scopul acordării asistenţei juridice
şi a căror confidenţialitate a fost solicitată de client.
În scopul asigurării secretului profesional, avocatul
păstrează lucrările numai la sediul profesional sau în spaţiile
avizate în acest sens de consiliul baroului. Sediul profesional
poate fi situat şi în locuinţa avocatului.
Avocatul este dator să studieze temeinic cauzele care i-
au fost încredinţate, angajate sau din oficiu, să se prezinte la
fiecare termen la instanţele de judecată sau la organele de
urmărire penală ori la alte instituţii, conform mandatului
încredinţat, să manifeste conştiinciozitate şi probitate
profesională, să pledeze cu demnitate faţă de judecători şi de
părţile din proces, să depună concluzii scrise sau note de
şedinţă ori de câte ori natura sau dificultatea cauzei cere
aceasta ori instanţa de judecată dispune în acest sens.
Nerespectarea imputabilă a acestor îndatoriri profesionale
constituie abatere disciplinară.
Actele şi lucrările cu caracter profesional sunt
inviolabile. Pentru asigurarea secretului profesional, avocatul
are obligaţia să se opună percheziţionării domiciliului, a
sediului profesional principal, secundar şi a biroului de lucru,
precum şi percheziţiei corporale, cu privire la actele sau
lucrările cu caracter profesional aflate în locurile sus-
menţionate ori asupra sa.
  Avocatul nu este obligat să motiveze refuzul preluării
unui caz ce se propune a-i fi încredinţat, dacă acesta nu
corespunde crezului său profesional, cu excepţia dosarelor

250
repartizate obligatoriu sau a gratuităţilor. Pentru acelaşi motiv,
avocatul poate denunţa unilateral o prestaţie în curs de
executare deja angajată.
Cauzele vor fi repartizate cu precădere avocaţilor
stagiari şi tinerilor avocaţi, cu respectarea competenţei
profesionale prevăzute de Lege. Refuzul nejustificat de a
acorda asistenţă juridică gratuită constituie abatere disciplinară,
comisia de disciplină urmând a fi sesizată în condiţiile
dispoziţiilor art. 277-287 din Lege.
Avocaţii pensionari care continuă activitatea nu se pot
înscrie în registrul de asistenţă judiciară.
Avocatul care face parte din organele de conducere ale
profesiei are obligaţia să participe la şedinţele acestora.
Avocatul are obligaţia să participe la activităţile
hotărâte de consiliul baroului şi aduse la cunoştinţă prin
convocare sau prin anunţuri afişate la sediile instanţelor din
circumscripţia baroului respectiv. Absenţa nejustificată
constituie abatere disciplinară gravă.
În activitatea sa profesională, avocatul poate folosi ca
mijloc de probă copii ale actelor încredinţate de client, păstrând
actele originale în vederea prezentării la cererea instanţei.
La cerere, avocatul este obligat să restituie actele
originale care i-au fost încredinţate persoanei de la care le-a
primit. În acest sens, avocatul va întocmi un proces-verbal
semnat de client sau le va expedia prin scrisoare recomandată
cu confirmare de primire şi cu conţinut declarat.
Avocatul are obligaţia să depună toate diligenţele
necesare pentru îndeplinirea serviciului profesional ce i-a fost
încredinţat. În cazul în care avocatul este împiedicat să
îndeplinească serviciul profesional, îşi va asigura substituirea,
inclusiv printr-un avocat care îşi desfăşoară activitatea într-o
altă formă de exercitare a profesiei, dacă în prealabil obţine
acordul clientului în acest scop. Modelul delegaţiei de
substituire este prevăzut la anexa nr. V. Prevederile art. 122

251
alin. (4) din Lege se aplică în mod corespunzător şi
formularului delegaţiei de substituire.
Pentru activitatea de substituire, avocatul care preia
cauza are dreptul la onorariul corespunzător activităţii depuse,
în condiţiile înţelegerii dintre avocaţi. Potrivit Legii, avocatul
are obligaţia să achite, la termenul stabilit, taxele şi
contribuţiile la formarea bugetului baroului, al bugetului
U.N.B.R. şi al bugetului sistemului de asigurări al avocaţilor.
Cuantumul şi termenul de plată a taxelor şi
contribuţiilor se stabilesc prin decizie a baroului, respectiv a
Consiliului U.N.B.R. şi se aduc la cunoştinţa avocaţilor înscrişi
în tabloul avocaţilor cu drept de exercitare a profesiei în
maximum 15 zile de la data adoptării acestora. Contribuţiile
către bugetul asigurărilor sociale nu pot fi mai mici decât suma
stabilită de Consiliul U.N.B.R., care va ţine seama de cerinţa
acoperirii nevoilor curente de plată ale C.A.A.
La stabilirea contribuţiei avocaţilor la bugetului
baroului, consiliul baroului va lua în considerare contribuţia la
formarea bugetului U.N.B.R. Contribuţia baroului la formarea
bugetului U.N.B.R. se virează lunar, la termenul stabilit de
Consiliul U.N.B.R., în contul special constituit în acest scop.
Depăşirea termenului de plată a contribuţiilor atrage
suspendarea calităţii de avocat, în condiţiile legii.
Distinct de măsura suspendării calităţii de avocat,
depăşirea termenului de plată a contribuţiilor atrage obligaţia
de plată a majorărilor de întârziere în cuantum de 0,15% pentru
fiecare zi de întârziere, aplicat la suma datorată. Avocatul are
obligaţia să folosească atât în mod direct, cât şi indirect numai
procedee oneste în scopul dobândirii clientelei.

Obligaţiile avocatului:
- să acorde asistenţă juridică în cauzele în care a fost
desemnat din oficiu sau gratuit de către barou,

252
- să se asigure pentru răspunderea profesională, în
condiţiile stabilite prin statutul profesiei,
- să participe la toate şedinţele convocate de
consiliul baroului, la activităţile profesionale şi la
şedinţele organelor de conducere din care face
parte. Absentarea repetată şi în mod nejustificat
constituie abatere disciplinară,
- să ţină evidenţele cerute de lege şi de statut cu
privire la cauzele în care s-a angajat şi să achite cu
regularitate şi la timp taxele şi contribuţiile stabilite
pentru formarea bugetului baroului şi a fondurilor
Casei de Asigurări a Avocaţilor din România şi ale
filialelor. Bugetul U.N.B.R. este format din
contribuţiile barourilor, stabilite conform legii şi
statutului profesiei.,
- să restituie actele ce i s-au încredinţat persoanei de
la care le-a primit,
- să se opună şi ridicării înscrisurilor şi bunurilor
constând în acte şi lucrări cu caracter profesional,
dacă nu sunt îndeplinite condiţiile art. 35 din Lege.
Avocatul are obligaţia ca, de îndată, să îl
încunoştinţeze despre cele întâmplate pe decanul
baroului,
- să studieze temeinic cauzele ce i-au fost
încredinţate, să se prezinte la fiecare termen stabilit
de instanţele de judecată, de organele de urmărire
penală sau de alte instituţii şi să manifeste
conştiinciozitate şi probitate pentru îndeplinirea
mandatului încredinţat,
- să respecte solemnitatea şedinţelor de judecată şi să
pledeze cu demnitate. Avocatului îi este interzis să
folosească expresii care ar putea leza instanţa şi
participanţii la proces, atât în şedinţa de judecată,
cât şi în afara acesteia,

253
- se abţină de la exercitarea oricărei activităţi
profesionale în cazul în care există sau survine un
conflict de interese,
- să prezinte clientului, la cerere, situaţia privind
cheltuielile efectuate pentru îndeplinirea serviciului
profesional ce i-a fost încredinţat şi a căror
rambursare o solicit,
- să acorde, atunci când este desemnat, asistenţă
juridică gratuită. Avocatul înscris în registrul de
asistenţă judiciară are obligaţia, atunci când este
desemnat, să acorde asistenţă judiciară în formele
prevăzute de art. 71 alin. (1) din Lege,
- să poarte robă, în condiţiile Legii, în faţa tuturor
instanţelor judecătoreşti, precum şi în faţa Curţii
Constituţionale din România. Roba poate fi purtată
şi în faţa instanţelor judecătoreşti din alte state, cu
respectarea condiţiilor impuse de legislaţia
naţională a statului în cauză, precum şi în faţa
jurisdicţiilor internaţionale a căror activitate poate
fi asimilată cu cea a instanţelor judecătoreşti, cu
respectarea condiţiilor impuse de normele specifice
ale acestor jurisdicţii. Modelul şi caracteristicile
robei şi ale accesoriilor acesteia sunt cele descrise
în anexa nr. XXVdin Lege,
- să poarte insignă şi să deţină legitimaţie de avocat,
cu care se identifică în faţa instanţelor
judecătoreşti, a organelor de urmărire penală, a
autorităţilor cu atribuţii jurisdicţionale, a notarilor
publici şi a executorilor judecătoreşti, a organelor
administraţiei publice şi a instituţiilor publice,
precum şi a altor persoane juridice şi fizice,
inclusiv în faţa avocaţilor, cu care intră în contact
în exercitarea activităţilor sale. Modelul

254
 legitimaţiei şi al insignei de avocat sunt prevăzute
în anexele nr. XXVI şi XXVII din Lege,
- să depună note de şedinţă sau concluzii scrise, din
proprie iniţiativă ori la cererea instanţei de judecată
ori de câte ori este necesar, în raport cu natura şi cu
dificultatea cauzei,

Avocatul are obligaţia să se asigure pentru răspunderea

profesională, în temeiul art. 42 din Lege. Prin răspundere
profesională se înţelege acoperirea daunelor efective suferite de
client şi rezultate din exercitarea profesiei cu nerespectarea
prevederilor Legii, ale statutului şi a regulilor deontologice.

Asigurarea de răspundere profesională cu caracter

minim obligatoriu se încheie cu respectarea următoarelor
reguli:
   a) avocatul stagiar se asigură pentru un risc asigurat în
valoare de minimum 3.000 euro anual;
   b) avocatul definitiv se asigură pentru un risc asigurat în
valoare de minimum 6.000 euro anual.

Asigurarea pentru răspundere profesională va fi

încheiată cel mai târziu până la data de 15 decembrie a anului
anterior celui pentru care se încheie şi va fi în mod obligatoriu
reînnoită anual. Poliţa de asigurare, a cărei copie este
certificată de avocat, va fi depusă la secretariatul baroului cel
mai târziu la data de 28 decembrie a fiecărui an.
Societatea civilă profesională şi societatea profesională
cu răspundere limitată pot încheia asigurare profesională în
care să fie cuprinşi toţi avocaţii care îşi exercită profesia în
calitate de asociaţi, colaboratori sau salarizaţi în interiorul
profesiei.
Primele de asigurare profesională achitate de avocat
sau de formele de exercitare a profesiei reprezintă cheltuieli

255
profesionale obligatorii, legal datorate, integral deductibile
pentru anul fiscal în curs, în condiţiile legii.
Neîndeplinirea obligaţiilor atrage neînscrierea în
tabloul anual al avocaţilor cu drept de exercitare a profesiei.
Actele întocmite de avocat pentru ţinerea evidenţelor
profesionale cerute de lege, precum şi pentru legitimarea faţă
de terţi a calităţii de reprezentant au forţa probantă deplină
până la înscrierea în fals.
Avocatul nu poate asista sau reprezenta părţi cu
interese contrare în aceeaşi cauză sau în cauze conexe şi nu
poate pleda împotriva părţii care l-a consultat mai înainte în
legătură cu aspectele litigioase concrete ale pricinii.
Avocatul nu poate fi ascultat ca martor şi nu poate
furniza relaţii niciunei autorităţi sau persoane cu privire la
cauza care i-a fost încredinţată, decât dacă are dezlegarea
prealabilă, expresă şi scrisă din partea tuturor clienţilor săi
interesaţi în cauză.
Calitatea de martor are întâietate faţă de calitatea de
avocat cu privire la faptele şi împrejurările pe care acesta le-a
cunoscut înainte de a fi devenit apărător sau reprezentant al
vreunei părţi în cauză. Dacă a fost ascultat ca martor, avocatul
nu mai poate desfăşura nicio activitate profesională în acea
cauză.
Avocatul nu poate îndeplini funcţia de expert sau de
traducător în cauza în care este angajat apărător.
Avocatul este obligat să poarte robă în faţa instanţelor
judecătoreşti. Caracteristicile robei sunt cele stabilite prin
statutul profesiei. Purtarea robei în afara incintei instanţei
judecătoreşti este interzisă, cu excepţia cazurilor în care
avocatul este delegat de către organele profesiei să reprezinte
baroul sau U.N.B.R. într-o ocazie care impune această ţinută.
Este interzis avocatului ca, în mod nemijlocit sau prin
persoane interpuse, să folosească procedee incompatibile cu
demnitatea profesiei în scopul dobândirii clientelei. De

256
asemenea, este interzis avocatului să folosească mijloace de
reclamă sau de publicitate în acelaşi scop. Statutul stabileşte
cazurile şi măsura în care avocatul poate informa publicul cu
privire la exercitarea profesiei sale.
În lipsa unor prevederi contrare, avocatul poate să
efectueze orice act specific profesiei pe care îl consideră
necesar pentru promovarea drepturilor şi intereselor legitime
ale clientului. Formele de exercitare a profesiei de avocat au
dreptul să îşi stabilească sediul profesional numai în
circumscripţia baroului în care este înscris în tabloul avocaţilor
cu drept de exercitare a profesiei oricare dintre avocaţii titulari
sau asociaţi.
Avocatul îşi exercită profesia la sediul principal, la
sediile secundare, precum şi la biroul/birourile de lucru
avizat/avizate de consiliul baroului. Consiliul baroului poate
aproba deschiderea unuia sau mai multor birouri de lucru în
orice localitate din circumscripţia sa.
Formele de exercitare a profesiei de avocat au dreptul
să îşi stabilească sedii secundare în circumscripţiile barourilor
din care nu fac parte. Înfiinţarea sediilor secundare se aprobă,
la cerere, de consiliul baroului în circumscripţia căruia urmează
să se deschidă sediul secundar. Cererea va menţiona: forma de
exercitare a profesiei, adresa sediului secundar, motivul
deschiderii acestuia, avocaţii care îşi vor desfăşura activitatea
la sediul secundar şi vechimea acestora în profesie.
Decizia de aprobare a cererii de înfiinţare a sediului
secundar se comunică baroului de la sediul principal.
Decizia de respingere a cererii de înfiinţare a sediului
secundar poate fi atacată la Consiliul U.N.B.R., în termen de
15 zile de la comunicare.
În urma aprobării cererii de înfiinţare a sediului
secundar, avocatul/avocaţii va/vor achita taxa de înscriere şi
contribuţia la bugetul baroului pe raza căruia funcţionează
sediul secundar, separat de taxele plătite la baroul la care îşi

257
are/au sediul principal. Contribuţia la fondul Casei de Asigurări
a Avocaţilor, denumită în continuare C.A.A., se achită de
fiecare membru al C.A.A. la filiala C.A.A. de pe lângă baroul
la care este înscris sediul principal.
În cazul acelor forme de exercitare a profesiei de avocat
a căror activitate se desfăşoară preponderent în circumscripţia
unui barou situat pe raza unei alte curţi de apel decât aceea în
care se află situat sediul lor principal, stabilirea unui sediu
secundar în circumscripţia celui dintâi barou este obligatorie.
Nerespectarea acestei obligaţii constituie abatere disciplinară
gravă. În acest sens o activitate va fi considerată a fi
desfăşurată preponderent pe raza altui barou dacă aceasta
generează majoritatea angajamentelor profesionale încheiate în
decursul unui semestru calendaristic de către respectiva formă
de exercitare a profesiei. În acest caz, forma de exercitare a
profesiei are obligaţia de a solicita aprobarea deschiderii
sediului secundar în termen de cel mult 15 zile de la începerea
următorului semestru.
Avocatul are dreptul să refuze contactul cu clientul în
prezenţa reprezentantului organului de urmărire penală sau de
cercetare penală ori a oricărei autorităţi publice, precum şi în
cazul în care există sau are cunoştinţă de existenţa unui sistem
de control al contactului cu clientul.
Formele de exercitare a profesiei de avocat au dreptul
să utilizeze ştampilă, pe care o vor aplica pe actele emise.
Ştampila va cuprinde obligatoriu următoarele menţiuni:
"Uniunea Naţională a Barourilor din România", baroul din care
avocatul face parte şi denumirea formei de exercitare a
profesiei, potrivit modelului prevăzut în anexa nr. XXI.
Actele oricărei forme de exercitare a profesiei poartă
antet, care va conţine: denumirea acesteia, sediul profesional
principal, sediile secundare, birourile de lucru şi, după caz,
telefonul, telefaxul, adresa de internet şi de e-mail, compunerea

258
nominală a membrilor acesteia, menţiuni privind raporturile de
conlucrare şi asociere profesională.
  Avocaţii pot utiliza parafă profesională. Aceasta va
cuprinde denumirea formei de exercitare a profesiei din care
face parte avocatul, numele şi prenumele avocatului, precum şi
menţiunea "avocat stagiar" sau "avocat definitiv", după caz,
potrivit anexei nr. XXIII.

IX. Reguli de deontologie profesională

IX.1. Principiile şi regulile de bază ale relaţiei dintre avocat şi

client

Dreptul avocatului de a asista, a reprezenta ori a

exercita orice alte activităţi specifice profesiei se naşte din
contractul de asistenţă juridică, încheiat în formă scrisă între
avocat şi client ori mandatarul acestuia.
Forma, conţinutul şi efectele contractului de asistenţă
juridică sunt stabilite prin statut. Avocatul nu poate acţiona
decât în limitele contractului încheiat cu clientul său, cu
excepţia cazurilor prevăzute de lege.
În exercitarea profesiei sale avocatul este independent.
Activitatea avocatului nu poate fi motivată decât în
interesul clientului, apreciat în limitele legii, statutului şi ale
codului deontologic.

Constituie atingere a independenţei avocatului şi, ca

atare, trebuie evitate şi înlăturate de către avocat, prin orice
mijloace legale:
   a) existenţa unui interes propriu ori al persoanelor apropiate
lui în cauza care i-a fost încredinţată;
   b) prestarea de activităţi avocaţiale în scopul de a se face
plăcut clienţilor, magistraţilor sau publicului;

259
   c) prestarea de activităţi avocaţiale din simplă complezenţă;
   d) existenţa oricăror presiuni în scopul nerespectării
secretului profesional.

Avocatul trebuie să depună toată diligenţa pentru

apărarea libertăţilor, drepturilor şi intereselor legitime ale
clientului. De asemenea, el este dator să îşi sfătuiască clientul
cu promptitudine, în mod conştiincios, corect şi cu diligenţă.
Avocatul îşi informează clientul cu privire la evoluţia cazului
ce i-a fost încredinţat.
Probitatea, spiritul de dreptate şi onestitatea avocatului
sunt condiţii ale credibilităţii avocatului şi profesiei. Avocatul
este confidentul clientului în legătură cu cazul încredinţat.
Confidenţialitatea şi secretul profesional garantează încrederea
în avocat şi constituie obligaţii fundamentale ale avocatului.
Avocatul nu trebuie să fie sfătuitorul şi nici
reprezentantul sau apărătorul a mai mult de un client într-una şi
aceeaşi cauză, atunci când interesele clienţilor sunt conflictuale
ori când există, în mod real, riscul de a apărea un astfel de
conflict de interese.
Avocatul trebuie să se abţină să se mai ocupe de
cauzele tuturor clienţilor implicaţi, atunci când intervine un
conflict între interesele acestora, când secretul profesional riscă
să fie violat sau când independenţa sa riscă să fie ştirbită.
Avocatul nu poate accepta o cauză a unui nou client
dacă secretul informaţiilor încredinţate de un client anterior
riscă să fie afectat sau atunci când cunoaşterea de către avocat a
cauzelor unui client anterior îl favorizează nejustificat pe noul
client.
În cazul în care avocaţii practică profesia într-o formă
asociativă, în colaborare sau în conlucrare cu alţi avocaţi,
dispoziţiile alin. (1)-(3) din Lege se aplică tuturor avocaţilor.
   

260
 Există conflict de interese în situaţiile următoare:
   a) în activitatea de consultanţă, când, la data solicitării sale,
avocatul care are obligaţia de a da clientului său o informaţie
completă, loială şi fără rezerve nu îşi poate îndeplini misiunea
fără a compromite interesele unuia sau ale mai multor clienţi,
prin analiza situaţiei prezentate, prin utilizarea mijloacelor
juridice preconizate sau prin concretizarea rezultatului urmărit;
   b) în activitatea de asistare şi de apărare, atunci când, la data
sesizării sale, asistarea mai multor părţi ar determina avocatul
să prezinte o altă apărare, diferită de aceea pentru care ar fi
optat dacă i-ar fi fost încredinţată apărarea intereselor unei
singure părţi, inclusiv în ceea ce priveşte tehnicile şi mijloacele
profesionale ale apărării;
   c) atunci când, prin modificarea sau evoluţia situaţiei ce i-a
fost prezentată iniţial, avocatul descoperă una dintre
dificultăţile arătate la lit. a) şi b).
   
Nu există conflict de interese:
   a) atunci când, după ce şi-a informat clienţii şi a primit
acordul acestora, avocatul, în exercitarea diferitelor sale
activităţi, va încerca să concilieze contrarietatea de interese;
   b) atunci când, în acord deplin cu clienţii, avocatul îi
consiliază ca, plecând de la situaţia ce i-a fost prezentată, să
adopte o strategie comună sau dacă, în cadrul unei negocieri,
avocaţii care sunt membri ai aceleiaşi forme de exercitare a
profesiei intervin separat pentru clienţi diferiţi, care sunt însă
informaţi cu privire la această apartenenţă comună;
   c) atunci când, după ce avocatul aduce la cunoştinţa fiecăruia
dintre clienţii potenţial afectaţi de asistenţa juridică acordată
existenţa sau posibilitatea creării unui conflict de interese,
precum şi eventualele consecinţe nefavorabile ale acestuia,
fiecare dintre respectivii clienţi îşi dau acordul expres şi
prealabil cu privire la prestarea activităţii de asistenţă juridică.

261
 Cu excepţia unui acord între părţi, avocatul trebuie să
se abţină a se ocupa de cauzele tuturor clienţilor implicaţi,
atunci când se iveşte un conflict de interese, când avocatul
apreciază că nu poate asigura apărarea drepturilor şi intereselor
legitime ale fiecărui client în parte, când secretul profesional
riscă să fie violat sau când independenţa sa riscă să fie lezată.
Avocatul va încerca în momentele oportune să îşi
consilieze clientul cu privire la posibilitatea soluţionării unui
conflict pe cale amiabilă sau printr-o cale legală alternativă,
aptă a proteja drepturile şi interesele legitime ale acestuia.
Avocatul este obligat să se asigure de răspundere
profesională.
Condiţiile asigurării de răspundere profesională sunt
prevăzute de statut şi pot fi stabilite, în cazul formelor
asociative de exercitare a profesiei, conform regulilor stabilite
între avocaţi.
Obligaţia de asigurare de răspundere civilă este
permanentă. Suma asigurată nu poate fi mai mică decât cea
prevăzută în statutul profesiei. Prin contract, părţile pot stabili
limitele răspunderii avocatului. Clauzele de exonerare totală de
răspundere profesională sunt socotite nescrise.
Avocatul este obligat să verifice identitatea exactă a
clientului său ori a persoanei care îi încredinţează cazul.
În exercitarea activităţii fiduciare, precum şi în orice
situaţie în care avocaţii sunt autorizaţi să administreze ori să
gestioneze fondurile clienţilor, acestora le este interzis să
primească sau să administreze ori să gestioneze fonduri care nu
corespund în mod riguros mandatului sau gestiunii încredinţate.
Când participă la o operaţie juridică, avocatul are
obligaţia de a se retrage din cauză de îndată ce suspectează în
mod serios că respectiva operaţie ar avea drept rezultat o
spălare de bani şi când clientul nu înţelege să renunţe la
operaţia în sine.

262
IX.2. Principiile şi regulile de bază ale relaţiei dintre avocaţi

IX.2.1. Confraternitatea şi respectul reciproc

Relaţiile dintre avocaţi sunt bazate pe încredere şi

respect reciproc şi impun un comportament adecvat menţinerii
reputaţiei profesiei.
Avocatul nu poate comunica autorităţilor
jurisdicţionale acte, note sau alte documente fără ca acestea să
nu fi fost comunicate avocatului părţii adverse, cu excepţia
cazurilor în care legea prevede altfel.
Avocatul nu poate să divulge sau să supună instanţelor
o propunere de soluţionare a cauzei făcută de partea adversă
sau de către avocatul acesteia fără o autorizare expresă din
partea avocatului părţii adverse.
Avocatul nu trebuie în niciun moment să prezinte cu
bună ştiinţă o informaţie falsă ori să inducă în eroare.
Avocatul nu poate nici să pretindă şi nici să accepte din
partea unui alt avocat sau din partea vreunui terţ un onorariu,
un comision ori vreo altă compensaţie pentru faptul că a
recomandat un avocat unui client sau că a trimis un client la un
avocat.
Avocatul nu poate vărsa nimănui un onorariu, un
comision şi nici vreo altă compensaţie în contrapartidă pentru
că i-a fost procurat un caz.
Această regulă nu este valabilă în cazurile în care în
raporturile de conlucrare profesională se practică onorarii
retrocedate pentru încredinţarea parţială sau totală a unei cauze.

263
 IX.2.2. Concurenţa profesională

Avocaţii sunt obligaţi să îşi exercite activitatea cu

bună-credinţă, potrivit uzanţelor cinstite, cu respectarea
intereselor clienţilor şi a cerinţelor concurenţei loiale.
Constituie concurenţă profesională neloială orice act
sau fapt contrar uzanţelor cinstite în activitatea avocaţială. Este
considerată ca fiind contrară uzanţelor cinstite utilizarea unor
mijloace nelegale sau frauduloase pentru a elimina de pe piaţă
ori a afecta poziţia avocaţilor concurenţi pe piaţă.
Este interzisă concurenţa neloială săvârşită prin:
   a) racolarea de personal, respectiv oferta agresivă de angajare
a avocaţilor asociaţi, colaboratori sau salarizaţi ori a altor
angajaţi-cheie ai unui concurent;
   b) racolarea clientelei, personal sau prin intermediul altor
persoane;
   c) divulgarea, achiziţionarea ori folosirea unei informaţii
confidenţiale de către un avocat sau de către colaboratori ori
angajaţi ai acestuia, fără consimţământul deţinătorului legitim
şi într-un mod contrar uzanţelor cinstite;
   d) încheierea de contracte prin care un avocat asigură
serviciile sale unui client în mod avantajos, fie pentru a
concura cu ceilalţi avocaţi prin preţuri reduse, fie pentru a
determina clientul să racoleze şi alţi clienţi pentru avocatul în
cauză;
   e) comunicarea sau răspândirea în public de către un avocat
de afirmaţii cu privire la firma sa ori activitatea acesteia,
menite să inducă în eroare şi să îi creeze o situaţie favorabilă în
dauna unor concurenţi;
   f) comunicarea, chiar făcută confidenţial, sau răspândirea de
către un avocat de afirmaţii mincinoase relative la un concurent
sau cu privire la serviciile acestuia, afirmaţii de natură să
dăuneze bunului mers al activităţii avocatului concurent;

264
   g) oferirea, promiterea ori acordarea, mijlocit sau nemijlocit,
de daruri ori alte avantaje asociatului, colaboratorului sau
salariatului unui avocat pentru ca acesta să divulge informaţii
confidenţiale ori procedeele de lucru, pentru a cunoaşte sau a
folosi clientela concurentului ori pentru a obţine alt folos
pentru sine sau pentru altă persoană în dauna unui concurent;
   h) deturnarea clientelei unui avocat prin folosirea legăturilor
stabilite cu această clientelă în cadrul funcţiei deţinute anterior
la acel avocat;
   i) concedierea sau atragerea unor asociaţi, colaboratori ori
salariaţi ai unui avocat în scopul înfiinţării unei entităţi
concurente care să capteze clienţii acelui avocat sau angajarea
asociaţilor, colaboratorilor ori a salariaţilor unui avocat în
scopul dezorganizării activităţii sale.
Săvârşirea unor fapte de concurenţă neloială precum şi
săvârşirea în concurs a mai multor astfel de fapte constituie
abatere disciplinară gravă pentru toţi avocaţii participanţi.
Este interzisă, sub sancţiunile prevăzute de art. 89 din
Lege, săvârşirea următoarelor fapte de concurenţă neloială:
   a) folosirea fără drept a unei firme, denumiri, embleme sau
mărci de natură să producă confuzie cu cele folosite legitim de
un alt avocat sau o altă formă asociativă de exercitare a
profesiei;
   b) punerea în circulaţie de produse, servicii sau publicaţii cu
conţinut juridic plagiat, care aduc atingere drepturilor
titularului şi induc în eroare clientul asupra produsului ori
serviciului furnizat;
   c) producerea în orice mod, punerea în circulaţie,
depozitarea, oferirea spre vânzare sau vânzarea unor servicii
ori publicaţii purtând menţiuni false privind denumirea, firma,
emblema sau marca unui avocat ori alte tipuri de proprietate
intelectuală, în scopul de a-i induce în eroare pe ceilalţi avocaţi
şi pe clienţi.

265
 Sunt interzise, sub sancţiunea prevăzută de art. 89 alin.
(1) lit. e) din Lege:
   a) încheierea între avocaţi de acorduri privind împărţirea
pieţei serviciilor profesionale;
   b) participarea, în mod concertat, prin oferte trucate, la
licitaţii sau la orice alte forme de concurs de oferte, pentru
achiziţionarea de servicii profesionale avocaţiale;
   c) limitarea sau împiedicarea accesului la clientelă şi a
libertăţii exercitării concurenţei profesionale oneste între
avocaţi.
Aplicarea sancţiunii disciplinare în cazurile prevăzute
de art. 176-178 din Lege nu exclude dreptul celui prejudiciat la
repararea, în condiţiile legii, a prejudiciului cauzat.

X. Organizarea profesiei de avocat

X.1. Formele de exercitare a profesiei

Avocatul poate exercita profesia în una dintre

următoarele forme:
   a) cabinet individual;
   b) cabinet asociat;
   c) societate civilă profesională;
   d) societate profesională cu răspundere limitată.

În cadrul formelor de exercitare mai sus arătate îşi pot

exercita profesia şi avocaţi colaboratori, în baza unui contract
de colaborare, sau avocaţi salarizaţi, în baza unui contract de
salarizare în interiorul profesiei, potrivit prevederilor Legii şi
ale statutului.
Cabinetele individuale se pot grupa în scopul folosirii
în comun a unui patrimoniu profesional şi/sau a unor salariaţi.

266
Fiecare cabinet îşi păstrează individualitatea în raport cu
clienţii.
Avocaţii din cabinetele grupate nu pot acorda asistenţă
juridică unor clienţi cu interese contrare.
Cabinetele grupate se individualizează printr-o
denumire specifică ce cuprinde numele fiecărui titular de
cabinet, urmat de sintagma "cabinete de avocat grupate"
(exemplu: "ION IONESCU, ION POPESCU - Cabinete de
avocat grupate" sau "I. IONESCU, I. POPESCU - Cabinete de
avocat grupate").
Contractul de grupare a cabinetelor individuale de
avocaţi se încheie în formă scrisă, conform anexei nr. XI.
Avocatul este liber să opteze şi să îşi schimbe în orice
moment opţiunea pentru una dintre formele de exercitare a
profesiei prevăzute de Lege.

Toate formele de exercitare a profesiei de avocat sunt

supuse următoarelor principii:
   a) patrimoniul comun este afectat exclusiv activităţii
profesionale şi are regimul patrimoniului de afectaţiune
profesională;
   b) titularul cabinetului individual şi avocatul asociat nu pot
presta activităţi profesionale în afara formei de exercitare a
profesiei pentru care au optat;
   c) avocatul titular al cabinetului individual nu poate avea
calitatea de avocat colaborator sau de avocat salarizat în cadrul
profesiei;
   d) avocatul asociat nu poate avea calitatea de avocat
colaborator sau de avocat salarizat în cadrul profesiei;
   e) avocatul salarizat în interiorul profesiei şi avocatul
colaborator nu pot activa, în aceeaşi calitate, în mai multe
forme de exercitare a profesiei;
   f) avocatul colaborator are dreptul de a avea clientelă proprie
numai prin intermediul formei de exercitare a profesiei la care

267
colaborează şi cu condiţia informării corespunzătoare a
baroului;
   g) avocatul salarizat în interiorul profesiei nu are drept la
clientelă proprie;
   h) obligaţia de a comunica de îndată baroului, în scris,
modificările privind asocierea, colaborarea sau angajarea
revine atât avocatului, cât şi titularului cabinetului individual
ori coordonatorului cabinetelor asociate, societăţilor civile
profesionale sau al societăţilor profesionale cu răspundere
limitată;
   i) formele de exercitare a profesiei se individualizează prin
denumire, conform prevederilor Legii şi ale statutului. În cazul
tuturor formelor de exercitare a profesiei de către avocaţii
străini se pot utiliza, la alegere, denumirea şi numele formei de
exercitare a profesiei din ţară sau din străinătate.

În cazul societăţilor civile profesionale şi al societăţilor

profesionale cu răspundere limitată, convenţia de înstrăinare a
formelor de exercitare a profesiei de avocat, încheiată în
condiţiile prevăzute de Lege, are ca obiect exclusiv părţi
deţinute de asociaţi.
În toate cazurile de înstrăinare a formelor de exercitare
a profesiei de avocat, contractele încheiate de transmiţător cu
avocaţii stagiari rămân în fiinţă pe durata convenită şi se preiau
de către dobânditor, dacă în persoana acestuia se verifică
condiţiile prevăzute de Lege şi de statut.
Între formele de exercitare a profesiei se pot stabili
raporturi de conlucrare profesională. Convenţia de conlucrare
profesională se înregistrează la barou. Regulile privind
publicitatea profesională prevăzute în statut se aplică în mod
corespunzător.

268
 X.2. Cabinetul individual de avocat

În cabinetul individual de avocat îşi exercită profesia

un avocat definitiv titular, singur sau împreună cu avocaţi
colaboratori. Cabinetul individual de avocat se înfiinţează în
baza actului de înfiinţare a cabinetului individual de avocat
înregistrat la barou şi întocmit conform anexei nr. XXVIII.
Relaţiile dintre avocatul titular al cabinetului individual
şi avocaţii colaboratori se stabilesc prin contractul de
colaborare încheiat în formă scrisă. Contractul va cuprinde, în
mod obligatoriu, menţiunile prevăzute în anexa nr. IX.
Cabinetul individual este individualizat prin denumire,
care cuprinde numele avocatului titular, urmat de sintagma
"cabinet de avocat" (exemplu: "ION IONESCU - Cabinet de
avocat" sau "I. IONESCU - Cabinet de avocat").
Denumirea poate figura pe firma cabinetului şi se
utilizează în actele profesionale, cu respectarea prevederilor din
statut. De asemenea denumirea poate fi păstrată şi după decesul
titularului, cu acordul tuturor moştenitorilor celui decedat,
exprimat în formă autentică.
Dobânditorul denumirii transmise conform alin. (3) din
Lege va proceda la înştiinţarea baroului şi este îndrituit să
informeze publicul referitor la schimbarea intervenită cu
privire la titularul cabinetului.
. În situaţia în care cabinetele individuale se asociază,
încetează calitatea de avocat titular al cabinetului individual şi
se dobândeşte calitatea de avocat asociat. La încetarea
asocierii, ca o consecinţă a încetării formei de exercitare a
profesiei (cabinetele asociate de avocaţi), încetează calitatea de
avocat asociat şi se redobândeşte calitatea de avocat titular al
cabinetului individual.

269
 X.3. Cabinetele asociate de avocaţi

Cabinetele individuale se pot asocia în scopul

exercitării în comun a profesiei. Asocierea nu poate restrânge
drepturile avocaţilor asociaţi şi nici nu poate aduce atingere
drepturilor şi obligaţiilor aferente patrimoniului de afectaţiune
profesională al fiecărui cabinet intrat în asociere.

Dobândeşte calitatea de avocat asociat, după caz:

   a) avocatul titular al cabinetului individual care se asociază
potrivit art. 5 alin. (3) din Lege;
   b) avocatul asociat într-o societate civilă profesională;
   c) avocatul asociat într-o societate profesională cu răspundere
limitată;
   d) avocatul devenit avocat asociat ca urmare a transformării
ori reorganizării formei de exercitare a profesiei căreia i-a
aparţinut în calitate de avocat titular al cabinetului individual
sau în cadrul unor cabinete asociate ori de avocat asociat într-o
societate civilă profesională.

Avocaţii din cabinetele asociate intră în relaţii cu

clienţii în numele asocierii din care fac parte.
Cabinetele asociate nu pot angaja clienţi cu interese
contrare. Un cabinet asociat nu poate accepta o cauză sau un
client dacă unul dintre cabinetele asociate se opune în mod
justificat.
Cabinetele asociate de avocaţi se individualizează prin
denumire, care cuprinde numele tuturor titularilor, urmate de
sintagma "cabinete de avocat asociate" (exemplu: "ION
IONESCU, ION POPESCU - Cabinete de avocat asociate" sau
"I. IONESCU, I. POPESCU - Cabinete de avocat asociate").
În cazul asocierii unui cabinet individual cu o societate
civilă profesională, denumirea asocierii va cuprinde denumirea

270
societăţii civile profesionale, urmată de denumirea cabinetului
individual asociat şi de sintagma "în asociere" (exemplu: "ION
IONESCU - Societate civilă de avocaţi, ION POPESCU -
Cabinet de avocat - în asociere").
Convenţiile de asociere prevăzute la art. 192 şi 194 din
Lege se încheie în formă scrisă şi vor cuprinde, în mod
obligatoriu, menţiunile din anexa nr. XXIX, aplicate în mod
corespunzător.

X.4. Societatea civilă profesională

    Societatea civilă profesională este constituită din 2 sau

mai mulţi avocaţi definitivi, care contribuie în natură şi/sau în
numerar la constituirea unui patrimoniu de afectaţiune în
vederea desfăşurării activităţii profesionale. Ceilalţi avocaţi
activează în cadrul societăţii civile profesionale fie în calitate
de avocaţi colaboratori, fie în calitate de avocaţi salarizaţi în
cadrul profesiei.
Raportul juridic civil se naşte între client şi societatea
civilă profesională, serviciile profesionale urmând să fie
îndeplinite de oricare dintre avocaţii desemnaţi de avocatul
coordonator, fără a se cere opţiunea clientului, cu excepţia
situaţiei în care serviciile profesionale constau în asistenţă şi
reprezentare juridică la instanţe, parchete, organe de cercetare
penală sau alte autorităţi, când în contractul de asistenţă
juridică se menţionează numele avocatului desemnat ori
acceptat de client, precum şi dreptul sau interdicţia de
substituire a acestuia.
Pentru litigiile născute din desfăşurarea activităţii
profesionale, societatea civilă profesională poate sta în judecată
ca reclamant sau pârât, chiar dacă nu are personalitate juridică.

271
 Societatea civilă profesională se individualizează
printr-o denumire specifică, cuprinzând numele a cel puţin
unuia dintre asociaţi, urmat de sintagma "societate civilă de
avocaţi" (exemplu: "ION IONESCU - Societate civilă de
avocaţi" sau "IONESCU, POPESCU - Societate civilă de
avocaţi").
Contractul de societate civilă profesională şi statutul
acesteia sunt încheiate în formă scrisă între avocaţii asociaţi,
potrivit legii civile şi cu respectarea anexelor nr. XII şi XIII.
Societatea civilă profesională de avocaţi se poate
reorganiza prin absorbţie, fuziune, divizare totală sau divizare
parţială (desprindere).
Divizarea se realizează prin împărţirea patrimoniului
de afectaţiune profesională între una sau mai multe forme de
exercitare a profesiei de avocat, care există sau care iau astfel
fiinţă.
Societatea civilă profesională nu încetează în situaţia
divizării parţiale (desprindere) în cazul în care o parte din
patrimoniul său de afectaţiune profesională se desprinde şi se
transmite către o altă formă de exercitare a profesiei de avocat,
care există sau care ia astfel fiinţă.

X.5. Societatea profesională cu răspundere limitată

Societatea profesională cu răspundere limitată este

constituită din 2 sau mai mulţi avocaţi definitivi, aflaţi în
exerciţiul profesiei, are personalitate juridică şi un patrimoniu
propriu de afectaţiune destinat exercitării profesiei de avocat.
În sensul prevederilor din statut, patrimoniul propriu de
afectaţiune este alcătuit din bunurile corporale, în numerar sau
în natură şi cele incorporale, reprezentând capitalul social,
precum şi din cele dobândite de societate, cu orice titlu, pe

272
durata funcţionării sale. Aportul în industrie constând în
activitatea profesională a avocatului asociat este luat în
considerare numai în raporturile dintre asociaţi.
Obligaţiile şi răspunderea societăţii profesionale cu
răspundere limitată sunt garantate cu patrimoniul de
afectaţiune. Avocaţii asociaţi care îşi exercită profesia în cadrul
societăţii profesionale cu răspundere limitată răspund personal
în limita aportului social al fiecăruia.
Societatea profesională cu răspundere limitată va avea
ca obiect unic de activitate exercitarea profesiei de avocat, în
condiţiile art. 3 din Lege. Activitatea profesională se realizează
de către avocaţii asociaţi, avocaţi colaboratori şi avocaţi
salarizaţi în interiorul profesiei.
Societatea profesională cu răspundere limitată se
individualizează printr-o denumire specifică, cuprinzând
numele a cel puţin unuia dintre asociaţi, urmat de sintagma
"societate profesională de avocaţi cu răspundere limitată"
(exemplu: "ION IONESCU - Societate profesională de avocaţi
cu răspundere limitată" sau "IONESCU, POPESCU - Societate
profesională de avocaţi cu răspundere limitată").
Actul constitutiv şi statutul societăţii profesionale cu
răspundere limitată sunt încheiate în formă scrisă, cu
respectarea modelului prevăzut în anexele nr. XIV şi XV.
Actul constitutiv se încheie în formă autentică dacă printre
bunurile subscrise ca aport la capitalul social se află şi un bun
imobil.

Statutul societăţii profesionale cu răspundere limitată

va cuprinde:
   a) numele şi prenumele, numele purtate anterior, codul
numeric personal, locul şi data naşterii şi domiciliul asociaţilor;
   b) data dobândirii calităţii de avocat şi data definitivării în
profesie a avocaţilor asociaţi;
   c) denumirea, sediul şi, dacă este cazul, emblema societăţii;

273
   d) capitalul social, integral vărsat, cu menţionarea aportului
fiecărui asociat, în industrie, în bani sau în natură ori în
clientelă, şi a valorii aporturilor, în industrie, în natură sau în
clientelă, precum şi a modului evaluării lor; aportul în numerar
la formarea capitalului social nu va putea fi inferior
echivalentului în lei al sumei de 3.000 de euro;
   e) numărul şi valoarea nominală a părţilor sociale, precum şi
numărul părţilor sociale atribuite fiecărui asociat pentru aportul
său, respectiv participarea la beneficii şi pierderi a fiecărui
asociat;
   f) asociaţii coordonatori care reprezintă şi administrează
societatea, împreună cu puterile ce li s-au conferit; dacă sunt
mai mulţi administratori şi ei formează un consiliu de
coordonare, se vor preciza regulile de organizare şi funcţionare
ale acestui organism;
   g) reguli privind transmiterea părţilor sociale şi condiţiile de
retragere a asociaţilor;
   h) durata societăţii;
   i) modul de transformare, reorganizare, dizolvare şi lichidare,
inclusiv cu privire la situaţia clientelei.

Actul constitutiv şi statutul societăţii profesionale cu

răspundere limitată, încheiate în condiţiile Legii şi ale
statutului, sunt guvernate de legea civilă.
Orice modificare a actului constitutiv şi/sau a statutului
societăţii profesionale cu răspundere limitată se poate face
numai în scris, cu respectarea Legii şi a statutului.
Societatea profesională cu răspundere limitată
dobândeşte personalitate juridică la data înregistrării ei la
barou, în baza deciziei emise de către consiliul baroului în a
cărui rază teritorială se află sediul său principal.
Dovada personalităţii juridice în raporturile cu terţii se
va face în baza unui certificat de înregistrare.

274
 Baroul va ţine registrul de evidenţă a societăţilor
profesionale cu răspundere limitată, care are caracter public.
Pot avea calitatea de asociaţi 2 sau mai mulţi avocaţi
definitivi şi aflaţi în exerciţiul profesiei, indiferent dacă deţin
sau nu ori dacă aparţin sau nu unei alte forme de exercitare a
profesiei, înscrişi în acelaşi barou ori în barouri diferite. În
acest caz societatea îşi va stabili sediul principal în
circumscripţia unuia dintre barourile de apartenenţă a unuia
dintre asociaţii fondatori. Actul constitutiv al unei asemenea
societăţi se depune spre verificare la consiliul baroului de la
sediul principal al societăţii. Actul constitutiv se va transmite,
exclusiv în scop de informare, şi către toate barourile unde sunt
înscrişi asociaţi ai societăţii profesionale cu răspundere
limitată, alţii decât acela sau aceia care sunt înscrişi în tabloul
avocaţilor baroului de la sediul principal al societăţii.
Capitalul social al societăţii profesionale cu răspundere
limitată, reprezentând echivalentul în lei a minimum 10.000
euro, se va vărsa la momentul constituirii societăţii. Consiliul
baroului unde va fi înregistrată societatea este obligat să
verifice vărsarea integrală a capitalului social şi, dacă este
cazul, evaluarea aporturilor în industrie, în natură sau în
clientelă.
Nu va putea fi înregistrată de către niciun barou o
societate profesională cu răspundere limitată decât în condiţiile
vărsării integrale a capitalului social.
Clientela aparţine societăţii profesionale cu răspundere
limitată, şi nu avocaţilor care au calitatea de asociaţi.
În cazul transmiterii părţilor sociale, retragerii sau
decesului unui asociat al unei societăţi profesionale cu
răspundere limitată, toate bunurile împreună cu orice alte
drepturi, inclusiv clientela, aduse drept contribuţie cu titlu de
aport la capitalul societăţii de către respectivul asociat rămân
proprietatea societăţii, dacă prin lege, actul constitutiv sau
statutul societăţii nu se prevede altfel.

275
 Societatea profesională cu răspundere limitată este
condusă de adunarea generală a asociaţilor. Activitatea
executivă este condusă de unul sau mai mulţi avocaţi
coordonatori aleşi de majoritatea avocaţilor asociaţi.
Adunarea generală se convoacă de către oricare dintre
asociaţi, prin orice mijloace care să poată proba realizarea
convocării şi se va întruni la sediul principal al societăţii sau,
cu acordul unanim al asociaţilor, în orice alt loc.
Hotărârile adunării generale se iau prin votul
asociaţilor reprezentând majoritatea părţilor sociale, cu
excepţia cazurilor prevăzute în statut. Pentru hotărârile având
ca obiect modificarea actelor de constituire este necesar
acordul unanim al asociaţilor.
Competenţele şi puterile asociatului coordonator sau,
după caz, ale asociaţilor coordonatori vor fi stabilite prin actul
constitutiv şi statutul societăţii.
Mandatul asociatului coordonator sau, după caz, al
asociaţilor coordonatori este de 2 ani, dacă în statutul societăţii
nu se prevede o durată mai mare
Asociaţii societăţii profesionale cu răspundere limitată
pot hotărî numirea unor cenzori sau a unui auditor.
Asociatul care intenţionează să transmită părţile sociale
pe care le deţine într-o societate profesională cu răspundere
limitată este obligat să notifice această intenţie, cu minimum 30
de zile anterior transmiterii, tuturor celorlalţi asociaţi, indicând
persoana sau persoanele cărora doreşte să le transmită
respectivele părţi sociale şi preţul.
Transmiterea către terţi poate fi efectuată oricând, cu
acordul unanim, exprimat în scris, al celorlalţi asociaţi sau dacă
în termenul prevăzut niciun asociat nu şi-a exercitat dreptul de
preemţiune.
Dreptul de preempţiune la dobândirea părţilor sociale
ale societăţii cu privire la care există intenţia de înstrăinare
aparţine asociaţilor rămaşi în societate. Acesta urmează să fie

276
exercitat proporţional cu cota de capital deţinută de fiecare
dintre asociaţii rămaşi şi care intenţionează să dobândească
respectivele părţi sociale.
Asociatul se poate retrage oricând din societate, cu
condiţia de a notifica, în scris, celorlalţi asociaţi şi baroului din
care face parte intenţia de retragere, cu cel puţin 3 luni înainte.
La împlinirea termenului prevăzut în notificare,
consiliul baroului va lua act de retragerea asociatului, operând
modificările corespunzătoare în evidenţele sale.
În caz de retragere, desocotirea dintre asociaţi se face
în mod amiabil, ţinându-se seama de prevederile din statutul
societăţii. În caz de neînţelegere sunt aplicabile dispoziţiile
privind arbitrajul din statut.
Dacă, din orice motive, în societate rămâne un singur
asociat, acesta nu poate deţine această calitate mai mult de 3
luni. În situaţia în care societatea nu este transformată în
cabinet individual, aceasta se dizolvă de drept şi intră în
lichidare.

X.6. Avocatul colaborator

Colaborarea este o modalitate de exercitare a profesiei

de avocat prin care un avocat consacră activitatea sa unei forme
de exerciţiu al profesiei de avocat.
Contractul de colaborare se încheie în formă scrisă
între avocatul colaborator şi titularul cabinetului individual sau
coordonatorul celorlalte forme de exercitare a profesiei de
avocat. Contractul va cuprinde în mod obligatoriu menţiunile
din anexa nr. IX, precum şi clauze de formare profesională
iniţială, dacă avocatul colaborator este stagiar. Orice clauză
contrară legii sau statutului este socotită nescrisă.
Avocatul colaborator nu are dreptul de a avea clientelă
personală în afara formei de exercitare a profesiei la care
colaborează.

277
 Orice client personal trebuie adus la cunoştinţa
avocatului titular/coordonator al formei de exercitare a
profesiei la care avocatul colaborator îşi desfăşoară activitatea.
Lucrările profesionale efectuate pentru clientela
personală a avocatului colaborator se vor efectua prin
intermediul formei de exercitare a profesiei, iar în contractul de
asistenţă juridică se va menţiona expres caracterul de "client
personal" al avocatului colaborator.
Rezultatele financiare obţinute de avocatul colaborator
din contractele încheiate pentru clienţii personali (onorariile)
vor fi încasate integral sau parţial de avocatul colaborator, după
caz, în raport cu clauzele contractului de colaborare, fără a se
afecta în niciun mod cuantumul retrocedărilor lunare de
onorarii, prevăzute în contractul de colaborare.
Titularii sau avocaţii coordonatori ai formelor de
exercitare a profesiei sunt obligaţi să permită avocatului
colaborator tratarea clientelei personale, în condiţiile prevăzute
în contractul de colaborare.
Pentru clientela personală şi activitatea desfăşurată în
cadrul asistenţei judiciare a baroului, avocatul colaborator va
utiliza ştampila personală, aprobată de forma de exercitare a
profesiei, pe care se inscripţionează menţiunea "avocat
colaborator". Ştampila personală a avocatului colaborator poate
fi confecţionată şi utilizată numai cu acordul formei de
exercitare a profesiei, cu respectarea prevederilor anexei nr.
XXI, care se aplică în mod corespunzător.
În activitatea desfăşurată pentru clientela personală,
avocatul colaborator este răspunzător personal faţă de client şi
are obligaţia de a nu prejudicia forma de exercitare a profesiei
căreia avocatul colaborator îi aparţine. În acest scop, în
contractul de colaborare se poate prevedea ca, pentru tratarea
clientelei proprii prin forma de exercitare a profesiei, avocatul
colaborator să încheie o asigurare de răspundere civilă
profesională pentru acoperirea eventualelor prejudicii aduse

278
formei de exercitare a profesiei căreia îi aparţine şi care să
precizeze cuantumul riscului asigurat, distinctă de asigurarea
pentru răspundere profesională prevăzută de art. 42 din Lege.
Pentru activitatea desfăşurată în cadrul asistenţei
judiciare a baroului, avocatul colaborator va păstra rezultatele
financiare obţinute.
În lipsa unor dispoziţii contractuale mai favorabile,
contractul de colaborare poate fi denunţat de oricare dintre
părţi, prin înştiinţarea celeilalte/celorlalte părţi cu cel puţin 3
luni înainte. În cazul în care contractul este încheiat cu un
avocat stagiar, vor fi respectate dispoziţiile din statut privind
formarea profesională iniţială.
Desocotirea între părţi în cazul denunţării unilaterale a
contractului se va realiza potrivit contractului de colaborare.

X.7. Publicitatea formelor de execritare a profesiei

Publicitatea formelor de exercitare a profesiei este

destinată să asigure publicului informaţii cu privire la
activitatea desfăşurată de acestea. Publicitatea trebuie să fie
veridică, să respecte secretul profesional şi să fie realizată cu
demnitate şi prudenţă.
Indiferent de mijlocul de publicitate utilizat, toate
menţiunile laudative sau comparative şi toate indicaţiile
referitoare la identitatea clienţilor sunt interzise. Mijloacele de
publicitate a formelor de exercitare a profesiei nu pot fi folosite
ca reclamă în scopul dobândirii de clientelă.
Înscrisurile întocmite de avocat pentru organizarea
activităţii şi legitimarea sa faţă de terţi au forţă probantă
deplină până la înscrierea în fals; dacă nu s-a prevăzut altfel
prin statut, acestea vor purta semnătura avocatului şi stampila

279
formei de exercitare a profesiei în care îşi desfăşoară
activitatea.

Avocatul este obligat să ţină următoarele evidenţe:

   a) contractele de asistenţă juridică;
   b) registrul de evidenţă a contractelor de asistenţă juridică, al
cărui model este prezentat în anexa nr. XVII;
   c) registrul de înregistrare a actelor juridice atestate de avocat
cu privire la identitatea părţilor, conţinutul şi data actelor, în
condiţiile art. 3 alin. (1) lit. c) din Lege, al cărui model este
prezentat în anexa nr. XVIII;
   d) registrul de înregistrare a activităţilor fiduciare, în
condiţiile art. 3 alin. (1) lit. g) din Lege, al cărui model este
prezentat în anexa nr. XIX;
   e) registrul de înregistrare a părţilor de interes, a părţilor
sociale şi/sau a acţiunilor societăţilor, în condiţiile art. 3 alin.
(1) lit. h) din Lege, al cărui model este prezentat în anexa nr.
XX.

Au caracterul actelor mai sus arătate şi următoarele

înscrisuri întocmite de avocat:
   a) împuternicirea avocaţială;
   b) delegaţia de substituire;
   c) contractul de colaborare;
   d) contractul de salarizare în interiorul profesiei;
   e) contractul de grupare a cabinetelor individuale.

Consiliul baroului, printr-un consilier delegat, poate

verifica evidenţele prevăzute la lit. b)-e), în vederea stabilirii
modului în care avocatul îşi îndeplineşte obligaţiile stabilite de
Lege, de statut şi de statutul C.A.A. Nerespectarea de către
avocat a prezentării evidenţelor solicitate reprezintă abatere
disciplinară.

280
 În cazul unei anchete disciplinare, verificarea
evidenţelor prevăzute la lit. a) se face numai de decan sau de
consilierul desemnat în acest scop.
Orice avocat care intră în conflict cu un alt avocat este
obligat să îl informeze pe decanul baroului, care va soluţiona
conflictul potrivit regulilor prevăzute la secţiunea a 2-a.
Conflictele avocatului cu magistraţii sau cu alte
autorităţi publice se aduc de îndată de către acesta la cunoştinţa
decanului baroului, care va decide asupra măsurilor ce trebuie
luate.
În cazul în care un conflict intervenit între avocaţi
aparţinând unor barouri diferite nu a putut fi soluţionat de
decanii respectivelor barouri, aceştia desemnează un al treilea
decan. Conflictul va fi soluţionat prin acordul comun al celor 3
decani sau al delegaţilor acestora, reuniţi într-o adunare
deliberativă cu caracter colegial. Decanii interesaţi vor
supraveghea aplicarea soluţiei date.
Formele de exercitare a profesiei de avocat pot utiliza
una sau mai multe mijloace de publicitate, respectiv:
   a) plasarea unei firme;
   b) anunţuri de publicitate;
   c) anunţuri şi menţiuni în anuare şi cărţi de telefon;
   d) invitaţii, broşuri şi anunţuri de participare la conferinţe,
colocvii etc., profesionale şi de specialitate;
   e) corespondenţa profesională şi cărţi de vizită profesionale;
   f) adresa de internet.

Nu este permisă utilizarea următoarelor mijloace de

publicitate:
   a) oferirea serviciilor prin prezentare proprie sau prin
intermediar la domiciliul ori reşedinţa unei persoane sau într-un
loc public;

281
   b) propunerea personalizată de prestări de servicii efectuată
de o formă de exercitare a profesiei, fără ca aceasta să fi fost în
prealabil solicitată în acest sens;
   c) acordarea de consultaţii şi/sau redactarea de acte juridice,
realizate pe orice suport material, precum şi prin orice alt
mijloc de comunicare în masă, inclusiv prin emisiuni
radiofonice sau televizate.

Firma trebuie să aibă dimensiunile maxime de 40 x 60

cm şi va fi amplasată la intrarea imobilului şi/sau a spaţiului
ocupat în care forma de exercitare a profesiei îşi are sediul
profesional principal sau secundar ori biroul de lucru.
Formele de exercitare a profesiei pot publica anunţuri în
mica sau în marea publicitate numai în presa scrisă, cu ocazia
stabilirii ori a schimbării sediului profesional, a sediului
secundar şi/sau a biroului de lucru, precum şi a modificării
formelor acestora.
În cazul în care anunţul se face prin presa scrisă,
dimensiunile sunt de maximum 6 x 9 cm.
Anunţurile publicate în anuarele profesionale privesc
activitatea formelor de exercitare a profesiei, numele şi
principalele domenii în care avocaţii îşi desfăşoară activitatea.
Invitaţiile şi anunţurile de participare la întruniri şi
colocviile de specialitate pot menţiona denumirea formei de
exercitare a profesiei şi baroul din care aceasta face parte. În
vederea participării la manifestări, formele de exercitare a
profesiei pot edita broşuri de prezentare generală, ale căror
formă şi conţinut trebuie transmise, în prealabil, consiliului
baroului, în vederea autorizării comunicării acestora către
public.

Broşura de prezentare generală nu poate face referire

la:

282
   a) numele clienţilor formei de exercitare a profesiei. Prin
excepţie, broşura poate indica doar numele clienţilor care şi-au
dat acordul în acest sens;
   b) activităţi care nu au legătură cu exercitarea profesiei.
Formele de exercitare a profesiei pot difuza broşuri de
prezentare generală către toate categoriile de public. Difuzarea
poate fi realizată numai de către forma de exercitare a profesiei,
fără posibilitatea de a le depune în locurile publice sau de a le
transmite terţilor în vederea difuzării, cu excepţia serviciilor
poştale.

Corespondenţa formei de exercitare a profesiei poate

cuprinde:
   a) numărul de telefon, telefax, adresa de internet şi adresa
electronică (e-mail);
   b) indicarea sediului principal şi, după caz, a sediului
secundar şi/sau a biroului de lucru;
   c) sigla formei respective de exercitare a profesiei, avizată în
prealabil de consiliul baroului.

Cărţile de vizită profesionale ale avocatului care îşi

desfăşoară activitatea în cadrul formei respective de exercitare
a profesiei pot cuprinde menţiunile permise corespondenţei,
precum şi titlul de asociat, colaborator sau salarizat şi, dacă
este cazul, titlurile ştiinţifice şi/sau profesionale dobândite în
ţară sau în străinătate.
Formele de exercitare a profesiei pot avea adresă
proprie de internet, care poate cuprinde menţiuni referitoare la
activitatea desfăşurată, precum şi cele permise corespondenţei.
Conţinutul şi modul de prezentare a adresei de internet
se avizează, în prealabil, de consiliul baroului şi trebuie să
respecte demnitatea şi onoarea profesiei, precum şi secretul
profesional. Adresa de internet nu poate cuprinde nicio
intercalare cu caracter de reclamă sau menţiune publicitară

283
pentru un produs ori serviciu diferit de activităţile prevăzute la
art. 3 alin. (1) din Lege şi nici nu poate conţine legături către
alte adrese de internet (linkuri) al căror conţinut ar fi contrar
principiilor esenţiale ale profesiei de avocat.
Pentru îndeplinirea acestor condiţii, forma de
exercitare a profesiei deţinătoare a adresei de internet trebuie să
asigure în mod regulat vizitarea şi evaluarea paginilor proprii şi
a paginilor la care este permis accesul pe baza legăturilor
realizate prin intermediul adresei proprii şi trebuie să dispună
fără întârziere eliminarea lor, dacă conţinutul şi forma acestora
sunt contrare principiilor esenţiale privind exercitarea profesiei
de avocat.
Nerespectarea obligaţiilor prevăzute de Lege şi de
statut privind publicitatea formelor de exercitare a profesiei de
avocat constituie abatere disciplinară gravă.

 X.8. Baroul

Profesia de avocat este organizată şi funcţionează în

baza principiului autonomiei, în limitele competenţelor
prevăzute în prezenta lege.
Alegerea organelor de conducere ale profesiei de
avocat se face numai prin vot secret. Organele de conducere
colegiale iau hotărâri numai prin vot deschis. Deliberările şi
votul constituie secret profesional.
Baroul este constituit din toţi avocaţii dintr-un judeţ
sau din municipiul Bucureşti. Sediul baroului este în oraşul de
reşedinţă al judeţului, respectiv în municipiul Bucureşti.
Baroul are personalitate juridică, patrimoniu şi buget
propriu. Contribuţia avocaţilor la realizarea bugetului este
stabilită de consiliul baroului, iar patrimoniul poate fi folosit în
activităţi producătoare de venituri, în condiţiile legii.

284
 Organele de conducere ale baroului sunt:
   a) adunarea generală;
   b) consiliul;
   c) decanul.

În cadrul baroului se constituie şi funcţionează:

   a) comisia de cenzori;
   b) comisia de disciplină.

În cadrul baroului îşi desfăşoară activitatea comisia de

cenzori şi comisia de disciplină. Organizarea, funcţionarea,
precum şi atribuţiile acestora sunt reglementate potrivit
Statutului profesiei de avocat.
Adunarea generală este formată din toţi avocaţii
înscrişi în tabloul baroului cu drept de exercitare a profesiei.
Adunarea poate fi, în condiţiile legii, ordinară şi extraordinară.

Adunarea generală are următoarele competenţe:

   a) stabileşte măsuri pentru exercitarea profesiei în baroul
respectiv, în limitele legii şi ale statutului;
   b) alege şi revocă decanul, membrii consiliului, membrii
comisiei de cenzori şi pe cei ai comisiei de disciplină. Decanul
este ales pentru un mandat de 4 ani şi poate fi reales o singură
dată. Decanul se alege dintre avocaţii cu o vechime de
minimum 10 ani în profesie;
   c) alege delegaţii baroului la Congresul avocaţilor;
   d) aprobă proiectul de buget al baroului şi dă descărcare
consiliului cu privire la activitatea şi gestiunea sa.

Adunarea generală ordinară se întruneşte anual, în

primul trimestru, la convocarea consiliului baroului.

285
 Convocarea se face prin afişare la sediul baroului, la
sediul serviciilor de asistenţă din judeţ şi prin publicare într-un
ziar local cu cel puţin 15 zile înainte de data stabilită.
Adunarea generală extraordinară poate fi convocată de
consiliul sau de comisia de cenzori ale baroului. Aceasta este
legal constituită cu participarea majorităţii membrilor săi.
Adunarea generală convocată este legal constituită cu
participarea a cel puţin unei treimi din numărul total al
membrilor săi, însă la alegerea organelor de conducere a
baroului sunt legal constituite numai cu participarea majorităţii
membrilor adunării generale a baroului.
La cererea a peste o treime din totalul membrilor
baroului consiliul este obligat să convoace adunarea generală
extraordinară în termen de cel mult 15 zile de la primirea
cererii. În acest caz procedura convocării va fi efectuată cu cel
puţin 7 zile înainte de data stabilită.
Şedinţa adunării generale este condusă de decan
împreună cu 5 membri aleşi prin vot deschis de cei prezenţi,
dintre care unul va fi desemnat secretar. În caz de alegere sau
de revocare a decanului ori a membrilor consiliului niciunul
dintre aceştia nu va face parte din prezidiu, iar şedinţa va fi
condusă de cel mai în vârstă membru prezent.
În cazul în care numărul legal nu este întrunit, iar pe
ordinea de zi a şedinţei nu este inclusă alegerea organelor de
conducere a baroului, prezidiul adunării generale, de faţă cu cei
prezenţi, stabileşte o nouă adunare generală în termen de cel
mult 15 zile de la data primei convocări. Consiliul baroului are
obligaţia să îndeplinească procedura convocării cu cel puţin 7
zile înainte de data fixată.
Hotărârile adunării generale se iau cu votul majorităţii
membrilor prezenţi, în afară de cazurile în care legea prevede
alt cvorum de şedinţă şi de vot.
Prin excepţie, în cazul barourilor care au în evidenţă
mai mult de 500 de avocaţi cu drept de exercitare a profesiei, în

286
cazul în care, la prima convocare, numărul legal de participanţi
nu este întrunit sunt aplicabile, în mod corespunzător,
dispoziţiile art. 54 alin. (2) şi (3) din Lege.
Participarea la adunarea generală de alegere a
organelor de conducere a baroului se face personal. Avocatul
membru al baroului nu poate delega exercitarea dreptului său
de vot unui alt avocat.
Consiliul baroului este format din 5 până la 15 membri,
aleşi pe o perioadă de 4 ani şi care au o vechime continuă în
profesie de minimum 8 ani. Decanul şi prodecanul se includ în
acest număr.

Consiliul baroului are următoarele atribuţii:

   a) adoptă hotărâri pentru aplicarea şi respectarea prevederilor
legii şi ale statutului profesiei;
   b) duce la îndeplinire hotărârile Consiliului U.N.B.R. şi ale
adunării generale a baroului;
   c) întocmeşte, modifică şi dă publicităţii tabloul anual al
avocaţilor, membri ai baroului, şi îl comunică celor în drept;
   d) adoptă măsuri pentru organizarea controlului profesional,
disciplinar şi deontologic, pentru soluţionarea sesizărilor şi
reclamaţiilor, în condiţiile prevăzute de lege şi de statutul
profesiei;
   e) verifică şi constată îndeplinirea condiţiilor legale ale
cererilor de primire în profesie şi aprobă primirea în profesie cu
examen sau cu scutire de examen;
   f) hotărăşte asupra stării de incompatibilitate şi asupra
încetării acesteia;
   g) soluţionează cererile de transfer în conformitate cu
prevederile legii şi ale statutului profesiei;
   h) verifică şi constată dacă actele privind constituirea,
modificarea şi schimbarea formelor de exercitare a profesiei,
precum şi convenţiile de grupare sau de conlucrare

287
profesională îndeplinesc condiţiile prevăzute de lege şi de
statutul profesiei; organizează şi ţine evidenţa acestora;
   i) coordonează activitatea filialelor sau sucursalelor Casei de
Asigurări a Avocaţilor din raza de competenţă;
   j) organizează conferinţele de stagiu, cercurile de studii şi
editează publicaţiile baroului;
   k) organizează şi îndrumă activitatea serviciilor de asistenţă
juridică din judeţ, potrivit legii şi statutului profesiei;
   l) sesizează comisia de disciplină cu judecarea abaterilor
disciplinare ale avocaţilor;
   m) suspendă din exercitarea profesiei, pe durata neplăţii
taxelor, avocatul care nu achită taxele şi contribuţiile prevăzute
de lege şi de statutul profesiei timp de 3 luni de la scadenţa
acestora, dacă a fost avertizat despre neplată şi nu s-a
conformat obligaţiei;
   n) soluţionează contestaţiile împotriva deciziei decanului
privind onorariile;
   o) stabileşte cota de contribuţie a avocaţilor la bugetul
baroului;
   p) acceptă donaţiile şi legatele făcute baroului;
   q) aprobă statul de funcţii şi angajează personalul baroului;
   r) întocmeşte proiectul de buget anual, pe care îl supune
adunării generale şi administrează patrimoniul baroului;
   s) prezintă anual adunării generale, spre aprobare, raportul de
activitate a consiliului şi a decanului, de gestiune curentă şi de
gestionare a patrimoniului baroului;
   t) alege prodecanul baroului;
   u) soluţionează plângerile şi contestaţiile împotriva deciziilor
decanului baroului;
   v) îndeplineşte orice alte atribuţii prevăzute de lege sau
hotărâte de Consiliul U.N.B.R. ori de biroul executiv al
U.N.B.R.

288
 Consiliul baroului lucrează legal în prezenţa a două
treimi din numărul membrilor săi şi ia hotărâri valabile cu votul
majorităţii membrilor prezenţi.

Decanul baroului are următoarele competenţe:

   a) reprezintă baroul în raporturile acestuia cu persoanele
fizice şi juridice din ţară şi din străinătate;
   b) convoacă şi prezidează şedinţele consiliului baroului;
   c) aprobă cererile de asistenţă juridică gratuită;
   d) exercită căile de atac împotriva hotărârilor comisiei de
disciplină şi împotriva deciziilor consiliului baroului pentru
care sunt prevăzute căi de atac;
   e) ordonanţează cheltuielile baroului;
   f) ia măsuri privind conducerea baroului care nu sunt de
competenţa adunării generale sau a consiliului baroului;
   g) îndeplineşte orice alte atribuţii prevăzute de lege sau
hotărâte de organele de conducere ale U.N.B.R. şi date în
competenţa sa.
Prodecanul îl înlocuieşte pe decan la cererea sau în
absenţa acestuia. Dacă decanul şi prodecanul sunt în
imposibilitate temporară de a-şi exercita funcţiile, consiliul
baroului poate delega un consilier pentru a îndeplini, în tot sau
în parte, atribuţiile decanului.
La Baroul Bucureşti, consiliul baroului alege 2
prodecani. Decanul este înlocuit, la cerere sau în absenţa sa, de
către prodecanul pe care îl desemnează în scris. Avocatul
nemulţumit de decizia decanului o poate ataca la consiliul
baroului.
Independenţa profesiei, autonomia baroului şi
exercitarea liberă a profesiei de avocat nu pot fi îngrădite sau
limitate prin actele autorităţilor administraţiei publice, ale
instanţelor judecătoreşti, ale Ministerului Public sau ale altor
autorităţi decât în cazurile şi în condiţiile expres prevăzute de
lege.

289
 Baroul este persoană juridică de interes public,
constituit din toţi avocaţii înscrişi în tabloul avocaţilor, cu
patrimoniu propriu şi organizare de sine stătătoare. Sediul
baroului este în oraşul de reşedinţă al judeţului, respectiv în
municipiul Bucureşti.
Fiecare barou are un buget propriu. Contribuţia
avocaţilor la realizarea bugetului este stabilită de consiliul
baroului. Cuantumul contribuţiei va fi stabilit prin decizia
consiliului baroului, în raport cu prevederile bugetului propriu
şi cu hotărârile Congresului avocaţilor. Decizia consiliului
baroului va fi adusă la cunoştinţa avocaţilor înscrişi în tabloul
avocaţilor baroului cu drept de exercitare a profesiei, cu cel
puţin 30 de zile înainte de punerea sa în aplicare.
Patrimoniul baroului poate fi folosit în activităţi
producătoare de venituri, în condiţiile legii.

Au dreptul să participe la şedinţele adunării generale

avocaţii care sunt înscrişi în tabloul avocaţilor cu drept de
exercitare a profesiei şi nu se află în situaţii ce atrag
incompatibilitatea ori suspendarea dreptului de exerciţiu al
profesiei.
Data la care are loc adunarea generală ordinară se
stabileşte de către consiliul baroului în prima şedinţă din luna
ianuarie a fiecărui an.
Organizarea adunării generale ordinare sau
extraordinare este în sarcina consiliului baroului.
Neîndeplinirea obligaţiei de organizare a adunării generale
atrage răspunderea disciplinară a celor vinovaţi.
Odată cu convocarea adunării generale se stabileşte şi
ordinea de zi. Avocaţii cu drept de a participa la şedinţele
adunării generale pot face propuneri pentru completarea ordinii
de zi. Propunerile vor fi depuse în scris la barou cu cel puţin 5
zile înainte de data la care a fost convocată adunarea generală.

290
Ordinea de zi va fi supusă spre aprobare prin vot deschis
adunării generale.
Înscrierile la cuvânt se vor face înaintea începerii
dezbaterii fiecărui punct al ordinii de zi. Orice înscriere
ulterioară acestui moment va fi luată în considerare numai cu
aprobarea prin vot deschis a adunării generale.
Adunarea generală este legal constituită numai cu
participarea majorităţii avocaţilor care au dreptul de a participa
la adunarea generală. În cazul în care numărul legal nu este
întrunit, prezidiul adunării generale va consemna această
împrejurare într-un proces-verbal şi va stabili data următoarei
adunări generale în prezenţa avocaţilor participanţi la adunare.
Data noii adunări nu va putea fi mai târziu de 15 zile de la data
primei adunări; consiliul baroului va convoca noua adunare
generală cu cel puţin 7 zile înainte de data fixată.
Cea de-a doua adunare generală este legal constituită
cu participarea a cel puţin o treime din numărul total al
membrilor săi.
Aceste reguli nu se aplică în cazul adunărilor generale
de alegere a organelor de conducere ale barourilor care au în
evidenţă până la 500 de avocaţi cu drept de exercitare a
profesiei. În cazul acestor barouri, în situaţia în care cvorumul
adunării generale de alegere a organelor de conducere ale
baroului nu este legal constituit, consiliul baroului va stabili
data la care se convoacă o nouă adunare generală de alegere a
organelor de conducere ale baroului, cu respectarea
regulamentului de organizare a alegerilor.
Participarea la adunarea generală de alegere a
organelor de conducere ale baroului se face personal.
Exercitarea dreptului de vot nu poate fi delegată.
Cu cel puţin 60 de zile anterior datei desfăşurării
alegerilor, consiliile barourilor vor adopta regulamentul de
organizare a alegerilor organelor de conducere ale baroului.
Regulamentul va rămâne definitiv în termen de 15 zile de la

291
data afişării sale la secretariatul baroului sau/şi pe pagina web a
baroului.
Hotărârile adunării generale, inclusiv cele ale
adunărilor elective, se iau cu votul majorităţii membrilor
prezenţi, în afară de cazurile în care Legea prevede alt cvorum
de şedinţă şi de vot.
În regulamentul pentru organizarea adunării elective se
poate prevedea ca exprimarea votului să poată fi făcută în
formă electronică, cu respectarea dispoziţiilor legale privind
cvorumul.

Secretarul adunării generale va redacta procesul-

verbal, care va cuprinde:
   a) modul în care a fost convocată adunarea generală şi
caracterul ordinar sau extraordinar al acesteia;
   b) anul, luna, ziua, ora şi locul unde se desfăşoară adunarea
generală;
   c) numărul membrilor prezenţi;
   d) componenţa prezidiului adunării generale;
   e) ordinea de zi votată de adunarea generală;
   f) luările de cuvânt;
   g) hotărârile, rezoluţiile şi moţiunile adoptate;
   h) orice alte activităţi desfăşurate în adunarea generală.

Procesul-verbal va purta semnăturile membrilor

prezidiului adunării generale, va fi înregistrat şi depus la barou,
putând fi consultat oricând de membrii baroului şi de U.N.B.R.
Adunarea generală a baroului adoptă hotărâri care sunt
obligatorii pentru membrii baroului, în condiţiile prevăzute de
Lege şi de statut. De asemenea, adunarea generală poate adopta
rezoluţii şi moţiuni.
Consiliul baroului este format din 5 până la 15 membri,
aleşi pe o perioadă de 4 ani dintre avocaţii cu o vechime
neîntreruptă în profesie de cel puţin 8 ani. Mandatul lor poate fi

292
reînnoit. Numărul consilierilor este proporţional cu numărul
membrilor baroului înscrişi în tabloul avocaţilor, după cum
urmează:
   a) 5 consilieri pentru barourile cu mai puţin de 50 de avocaţi;
   b) 7 consilieri pentru barourile cu un număr de avocaţi
cuprins între 51 şi 100;
   c) 9 consilieri pentru barourile cu un număr de avocaţi
cuprins între 101 şi 200;
   d) 11 consilieri pentru barourile cu un număr de avocaţi
cuprins între 201 şi 500;
   e) 13 consilieri pentru barourile cu un număr de avocaţi
cuprins între 501 şi 1.000;
   f) 15 consilieri pentru barourile cu peste 1.001 de avocaţi.
În numărul total al membrilor consiliului sunt cuprinşi
decanul şi prodecanul. Fiecare consilier va coordona unul sau
mai multe departamente de activitate ale consiliului baroului.
Adunarea generală a baroului poate hotărî alegerea
unor consilieri supleanţi. În caz de încetare a mandatului de
consilier ales, consilierii supleanţi vor completa consiliul
baroului în ordinea numărului de voturi obţinut la alegeri
pentru perioada de mandat rămasă vacantă.
Comisia de cenzori este formată dintr-un număr impar
de membri, dar cel puţin 3, aleşi pe o perioadă de 4 ani dintre
avocaţii cu o vechime neîntreruptă în profesie de cel puţin 8
ani. Mandatul lor poate fi reînnoit.
Alegerea membrilor comisiei de cenzori va urmări, în
măsura situaţiei concrete a fiecărui barou, ca cel puţin unul
dintre aceştia să aibă studii economice. Dacă volumul de
activitate al comisiei de cenzori, propriu baroului, o impune,
adunarea generală va stabili şi condiţiile remunerării acestora.
Conducerea activităţii şi reprezentarea comisiei de
cenzori în faţa organelor profesiei şi în raporturile cu
autorităţile publice se fac de către preşedintele acesteia, ales cu
majoritate de voturi din rândul membrilor săi.

293
 Comisia de cenzori are ca atribuţii principale
supravegherea gestiunii baroului, verificarea legalităţii
întocmirii situaţiilor financiare şi a concordanţei lor cu
registrele, verificarea regularităţii ţinerii acestor registre,
verificarea concordanţei efectuării cheltuielilor cu destinaţia
aprobată de organele profesiei.
În exercitarea atribuţiilor, comisia de cenzori
întocmeşte rapoarte, procese-verbale de verificare a gestiunii şi
note de propuneri, acte ce vor fi prezentate de îndată decanului
şi/sau consiliului baroului.
În situaţii de necesitate temeinic argumentată, în
exercitarea atribuţiilor şi în îndeplinirea sarcinilor sale, comisia
de cenzori poate recurge la serviciile unui contabil autorizat,
expert contabil sau auditor extern, terţi care îşi pot desfăşura
activitatea individual ori în forme asociative.
Consiliul baroului se întruneşte în şedinţă cel puţin o
dată pe lună, la sediul baroului. Lucrările şedinţei se
consemnează în registrul de procese-verbale şi se semnează de
toţi consilierii prezenţi la şedinţă. Registrul poate fi consultat
de către avocaţii interesaţi şi de organele U.N.B.R.
În exercitarea atribuţiilor sale, consiliul baroului adoptă
decizii şi hotărâri. Decanul baroului este ales de adunarea
generală a baroului dintre avocaţii definitivi cu o vechime în
profesie de cel puţin 10 ani. Acesta trebuie să fie membru al
baroului de cel puţin 5 ani.
În exercitarea atribuţiilor sale, decanul emite decizii.
Acestea se consemnează într-un registru special, ţinut la sediul
baroului, care poate fi consultat de către orice avocat interesat
şi de organele U.N.B.R.
Orice litigiu între membrii baroului în legătură cu
exercitarea profesiei va fi adus la cunoştinţa decanului.
Decanul va încerca medierea în vederea soluţionării
amiabile a litigiului.

294
 Prevederile privind procedura medierii şi a arbitrajului
din statut se aplică în mod corespunzător.
Hotărârile adoptate de adunarea generală sau de
consiliul baroului pot fi anulate de Consiliul U.N.B.R. numai
pentru motive de nelegalitate ori de încălcare a prevederilor
prevăzute în statut, cu respectarea autonomiei baroului.
Deciziile emise de decan pot fi atacate la consiliul
baroului, în termen de 15 zile de la data comunicării.

X.9. U.N.B.R.

Toate barourile din România înfiinţate potrivit legilor

privind organizarea şi exercitarea profesiei de avocat sunt
membre de drept ale U.N.B.R. Niciun barou nu poate funcţiona
în afara U.N.B.R.
U.N.B.R. este persoană juridică de interes public,
înfiinţată prin Lege, cu patrimoniu propriu şi organizare de sine
stătătoare. Bugetul U.N.B.R. se formează din contribuţia
barourilor, în cotele stabilite de Congresul avocaţilor.
Contribuţia barourilor la formarea bugetului U.N.B.R. se
stabileşte în raport cu numărul avocaţilor cu drept de exercitare
a profesiei înscrişi în tabloul avocaţilor barourilor şi se virează
lunar, în contul special constituit în acest scop, din cotele de
contribuţie achitate de avocaţi în contul barourilor, însă
patrimoniul U.N.B.R. poate fi folosit şi în activităţi
producătoare de venituri, în condiţiile legii.

Organele de conducere ale U.N.B.R. sunt:

   a) Congresul avocaţilor;
   b) Consiliul U.N.B.R.;
   c) Comisia permanentă a U.N.B.R.;

295
   d) preşedintele U.N.B.R.

În cadrul U.N.B.R. se constituie şi funcţionează:

   a) Comisia centrală de cenzori;
   b) Comisia centrală de disciplină.

Avocaţii care formează organele de conducere ale

U.N.B.R. sunt avocaţi definitivi, cu o vechime neîntreruptă în
profesie de minimum 8 ani.
La congresele la care nu sunt alese organele profesiei
pot participa, în calitate de delegaţi, şi avocaţi care nu
îndeplinesc condiţiile prevăzute la alin. (3) din Lege. Congresul
avocaţilor este organul suprem de conducere a profesiei de
avocat.
Hotărârile adoptate de Congresul avocaţilor sunt
definitive şi obligatorii pentru toate organele profesiei şi pentru
toţi avocaţii.
Din Congresul avocaţilor fac parte şi delegaţii aleşi de
adunările generale ale barourilor, conform normei de
reprezentare de un delegat la 200 de avocaţi.

Numărul de delegaţi se calculează după cum

urmează:
   a) un delegat pentru barourile care au până la 200 de avocaţi;
   b) 2 delegaţi pentru barourile care au între 201 şi 400 de
avocaţi;
   c) 3 delegaţi pentru barourile care au între 401 şi 600 de
avocaţi şi aşa mai departe.

Lucrările Congresului avocaţilor sunt conduse de către

preşedintele U.N.B.R., împreună cu un prezidiu format din 8
avocaţi, ales prin vot deschis.

296
 Congresul avocaţilor va alege un secretariat compus
din 3 avocaţi, dispoziţiile art. 69 din Lege aplicându-se
corespunzător.
Hotărârile, rezoluţiile şi moţiunile se adoptă prin vot
deschis. Alegerea organelor profesiei se face prin vot secret.
Congresul avocaţilor alege o comisie de numărare a voturilor
dintre delegaţii care nu candidează, compusă din minimum 5
membri. Votul secret se exprimă prin buletine de vot introduse
în urne sigilate. Pe buletinul de vot se menţionează: numele şi
prenumele candidatului, funcţia pentru care candidează şi
baroul din care face parte.
Votul "pentru" se realizează prin lăsarea intactă a
numelui şi prenumelui candidatului dorit; votul "contra" se
exprimă prin ştergerea numelui şi a prenumelui persoanei
propuse.
Vor fi nule buletinele de vot care nu corespund
modelului stabilit de Congresul avocaţilor, cele care nu poartă
ştampila de control, precum şi buletinele pe care numărul
candidaţilor votaţi "pentru" este mai mare decât numărul
funcţiilor pentru care se candidează.
Congresul avocaţilor alege Consiliul U.N.B.R.
Consiliul U.N.B.R. este format din decanii barourilor şi din
reprezentanţi ai barourilor, aleşi de Congres, potrivit
următoarei norme de reprezentare:
   a) un reprezentant pentru barourile care au până la 500 de
avocaţi;
   b) 2 reprezentanţi pentru barourile care au peste 500 de
avocaţi şi câte 2 reprezentanţi pentru fiecare mie care depăşeşte
prima mie de avocaţi.

Consiliul U.N.B.R.:
- se convoacă trimestrial în şedinţe ordinare sau, în
situaţii excepţionale, în şedinţe extraordinare de către

297
preşedintele U.N.B.R. Preşedintele U.N.B.R. va convoca
Consiliul U.N.B.R. şi la cererea a cel puţin o treime din
numărul membrilor Consiliului U.N.B.R.. Decanii barourilor şi
membrii Consiliului U.N.B.R. sunt membri de drept ai
Congresului avocaţilor. Convocarea va cuprinde luna, ziua, ora
şi locul desfăşurării Congresului avocaţilor şi ordinea de zi a
acestuia,
- îşi desfăşoară activitatea în comisii de lucru şi în plen,
potrivit regulamentului de desfăşurare a şedinţei Consiliului
U.N.B.R., adoptat de către acesta,
- adoptă decizii şi hotărâri obligatorii. La cererea
majorităţii barourilor, hotărârile Consiliului U.N.B.R. pot fi
atacate, pentru nelegalitate, la Congresul avocaţilor, în prima sa
şedinţă.
  Conducerea şedinţelor Consiliului U.N.B.R. revine
preşedintelui acestuia, asistat de către vicepreşedinţi şi alţi 3
consilieri.
Comisia permanentă a U.N.B.R. se întruneşte înaintea
şedinţelor Consiliului U.N.B.R. şi ori de câte ori este necesar,
la convocarea preşedintelui U.N.B.R. şi asigură totodată
activitatea permanentă a U.N.B.R. Şedinţele Comisiei
permanente a U.N.B.R. sunt conduse de preşedintele U.N.B.R.
În desfăşurarea activităţii curente, Comisia permanentă
a U.N.B.R. emite decizii şi dispoziţii, în condiţiile prevăzute de
lege. Deciziile şi dispoziţiile au caracter obligatoriu şi pot fi
atacate cu plângere de către cei interesaţi, în termen de 15 zile
de la comunicare la Consiliul U.N.B.R.
În cadrul U.N.B.R. se constituie şi funcţionează un
aparat tehnic administrativ, conform hotărârii Comisiei
permanente a U.N.B.R.
Plângerea introdusă împotriva actelor emise de
organele profesiei nu este suspensivă de executare, cu excepţia
cazurilor prevăzute de Lege şi de statut.

298
 Organul competent să soluţioneze plângerea poate,
pentru motive bine întemeiate, să dispună suspendarea
efectelor actului atacat până la soluţionarea plângerii.

X.9.1. Uniunea Naţională a Barourilor din România -

U.N.B.R.

Uniunea Naţională a Barourilor din România -

U.N.B.R. este formată din toate barourile din România şi are
sediul în capitala ţării, municipiul Bucureşti.
U.N.B.R. este persoană juridică de interes public, are
patrimoniu şi buget proprii. Bugetul U.N.B.R. se formează din
contribuţia barourilor în cote stabilite de Congresul avocaţilor.
Patrimoniul U.N.B.R. poate fi folosit şi în activităţi
producătoare de venituri, în condiţiile legii.
Baroul de avocaţi se constituie şi funcţionează numai
în cadrul U.N.B.R., potrivit legii şi statutului profesiei.
U.N.B.R. este succesoarea de drept a Uniunii Avocaţilor din
România.
Folosirea fără drept a denumirilor "Barou", "Uniunea
Naţională a Barourilor din România", "U.N.B.R." ori "Uniunea
Avocaţilor din România" sau a denumirilor specifice formelor
de exercitare a profesiei de avocat de către orice persoană
fizică sau persoană juridică, indiferent de obiectul activităţii
desfăşurate de aceasta, precum şi folosirea însemnelor specifice
profesiei ori purtarea robei de avocat în alte condiţii decât cele
prevăzute de prezenta lege constituie infracţiuni şi se pedepsesc
cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amendă.

Organele de conducere ale U.N.B.R. sunt:

   a) Congresul avocaţilor;
   b) Consiliul U.N.B.R.;

299
   c) Comisia permanentă a U.N.B.R.;
   d) preşedintele U.N.B.R.

În cadrul U.N.B.R. se constituie şi funcţionează:

   a) Comisia centrală de cenzori;
   b) Comisia centrală de disciplină;
   c) aparatul tehnic-administrativ.

Congresul avocaţilor este constituit din delegaţi ai

fiecărui barou, potrivit normei de reprezentare stabilite de
statutul profesiei, şi din membrii Consiliului U.N.B.R.
Congresul avocaţilor se întruneşte anual în sesiune
ordinară, la convocarea Consiliului U.N.B.R.
La cererea a cel puţin unei treimi din numărul
barourilor, Consiliul U.N.B.R. este obligat să convoace
Congresul avocaţilor în sesiune extraordinară.
Convocarea congresului se face cu cel puţin o lună
înainte de data stabilită, prin înştiinţarea în scris a barourilor şi
prin publicare într-un ziar central. Consiliile barourilor sunt
obligate să afişeze data convocării şi ordinea de zi la sediul
baroului şi la instanţele judecătoreşti din raza acestora.
Barourile sunt obligate să îşi aleagă delegaţii cu cel
puţin 10 zile înainte de congres. Congresul este legal constituit
în prezenţa a două treimi din numărul membrilor săi şi adoptă
hotărâri cu votul majorităţii membrilor prezenţi.

Congresul avocaţilor are următoarele atribuţii:

   a) analizează şi aprobă raportul anual al Consiliului
U.N.B.R.;
   b) alege Comisia centrală de cenzori şi Consiliul de
conducere al Casei de Asigurări a Avocaţilor;
   c) face propuneri autorităţilor cu drept de iniţiativă legislativă
privind profesia de avocat;

300
   d) adoptă şi modifică statutul profesiei şi statutul Casei de
Asigurări a Avocaţilor, în conformitate cu prevederile legii şi
pe baza proiectelor întocmite de Consiliul U.N.B.R.;
   e) adoptă hotărâri privitoare la relaţiile dintre barouri,
perfecţionarea pregătirii profesionale şi respectarea regulilor
deontologice ale profesiei;
   f) alege şi revocă membrii Comisiei centrale de disciplină.
Fiecare barou are dreptul de a propune câte un candidat pentru
Comisia centrală de disciplină. Competenţa şi procedura de
judecată ale Comisiei centrale de disciplină se stabilesc prin
statut;
   g) aprobă bugetul anual al Casei de Asigurări a Avocaţilor şi
execuţia bugetară anuală;
   h) aprobă bugetul anual al U.N.B.R. şi execuţia bugetară
anuală a acestuia şi stabileşte cota de contribuţie a barourilor la
formarea bugetului U.N.B.R. Cheltuielile necesare organizării
congreselor se suportă de către fiecare barou în funcţie de
numărul reprezentanţilor săi.

Hotărârile congresului sunt definitive şi obligatorii

pentru toate organele profesiei.
Consiliul U.N.B.R. este format din decanii barourilor şi
reprezentanţii barourilor aleşi potrivit normei de reprezentare
stabilite în statutul profesiei. Mandatul de membru al
Consiliului U.N.B.R. este de 4 ani. În cazul încetării
mandatului unuia dintre ei, înlocuitorul său execută diferenţa
de mandat.
În caz de schimbare a decanului unui barou noul decan
îl înlocuieşte de drept pe predecesorul său. Celelalte vacanţe
sunt completate la proximul congres al avocaţilor.
Consiliul U.N.B.R. se întruneşte trimestrial la
convocarea preşedintelui U.N.B.R. Convocarea se face cu cel
puţin 15 zile înainte de data şedinţei. La cererea a cel puţin
unei treimi din numărul membrilor Consiliului U.N.B.R. sau în

301
situaţii excepţionale, preşedintele U.N.B.R. va convoca
Consiliul U.N.B.R. în şedinţă extraordinară, în cel mult 10 zile
de la data solicitării sau a evenimentului justificativ.
Consiliul U.N.B.R. lucrează în prezenţa a cel puţin
două treimi din numărul membrilor săi şi adoptă hotărâri
valabile cu votul majorităţii membrilor prezenţi.

Consiliul U.N.B.R. are următoarele atribuţii:

   a) este organul reprezentativ şi deliberativ al barourilor din
România şi asigură activitatea permanentă a U.N.B.R.;
   b) duce la îndeplinire hotărârile Congresului avocaţilor;
   c) rezolvă orice probleme interesând profesia de avocat între
sesiunile Congresului avocaţilor, cu excepţia acelora care sunt
date în competenţa exclusivă a Congresului avocaţilor;
   d) exercită controlul asupra activităţii şi asupra hotărârilor
Comisiei permanente a U.N.B.R.;
   e) organizează examenul de verificare a cunoştinţelor de
drept românesc şi de limba română ale avocaţilor străini;
   f) organizează şi conduce activitatea Institutului Naţional de
Pregătire şi Perfecţionare a Avocaţilor, constituit ca persoană
juridică de drept privat nonprofit şi care nu face parte din
sistemul naţional de învăţământ şi nu este supus procedurilor
de autorizare şi acreditare;
   g) adoptă hotărâri în toate problemele privind pregătirea şi
perfecţionarea profesională a avocaţilor, precum şi
recomandări privind relaţiile dintre barouri;
   h) organizează examenul de primire în profesia de avocat şi
de dobândire a titlului profesional de avocat definitiv, în
condiţiile art. 17 şi cu respectarea prevederilor Statutului
profesiei de avocat;
   i) organizează şi supraveghează serviciul statistic general al
U.N.B.R.;
   j) organizează şi editează publicaţiile U.N.B.R. şi sprijină
publicaţiile barourilor;

302
   k) întocmeşte proiectul de buget al U.N.B.R. şi îl supune spre
aprobare Congresului avocaţilor, precum şi execuţia bugetară
anuală a bugetului U.N.B.R.;
   l) întocmeşte raportul anual de activitate şi de gestiune a
patrimoniului U.N.B.R. şi le supune spre aprobare Congresului
avocaţilor;
   m) stăruie pentru realizarea bugetului U.N.B.R. şi executarea
de către barouri a hotărârilor adoptate de Congresul avocaţilor
şi de Consiliul U.N.B.R.;
   n) alege şi revocă preşedintele şi vicepreşedinţii U.N.B.R. şi
membrii Comisiei permanente a U.N.B.R., dintre membrii săi,
avocaţi cu o vechime mai mare de 10 ani în profesie, pentru un
mandat de 4 ani;
   o) verifică legalitatea şi temeinicia deciziilor de primire în
profesie, date de către consiliile barourilor, la cererea
persoanelor interesate;
   p) anulează hotărârile barourilor pentru cauze de nelegalitate
şi rezolvă plângerile şi contestaţiile făcute împotriva hotărârilor
adoptate de consiliile barourilor, în cazurile prevăzute de lege
şi de statutul profesiei;
   q) înfiinţează Casa Centrală de Credit şi Ajutor a Avocaţilor
şi controlează activitatea acesteia;
   r) coordonează activitatea Casei de Asigurări a Avocaţilor şi
adoptă regulamentul acesteia;
   s) îndeplineşte şi alte atribuţii prevăzute de lege şi adoptă
hotărâri în interesul profesiei, cu respectarea legii;
   t) acordă, la propunerea Comisiei permanente a U.N.B.R.,
titlul de membru de onoare, respectiv de preşedinte de onoare
al U.N.B.R.

Comisia permanentă a U.N.B.R. se compune din 15

membri, dintre care 5 membri sunt reprezentanţi ai Baroului
Bucureşti, iar 10 membri sunt reprezentanţi ai celorlalte barouri
din ţară. Preşedintele şi vicepreşedinţii U.N.B.R. sunt membri

303
de drept ai Comisiei permanente a U.N.B.R. şi se includ în cei
15 membri. Mandatul membrilor Comisiei permanente a
U.N.B.R. este de 4 ani. În caz de încetare a mandatului unui
membru al Comisiei permanente a U.N.B.R., desemnarea
înlocuitorului se face pe aceleaşi criterii şi înlocuitorul execută
diferenţa de mandat. Unul dintre membrii Comisiei permanente
a U.N.B.R. îndeplineşte funcţia de secretar al acesteia şi este
desemnat prin vot de Comisia permanentă a U.N.B.R.
Preşedintele U.N.B.R. este şi preşedintele Comisiei permanente
a U.N.B.R.
Comisia permanentă a U.N.B.R. are următoarele
atribuţii:
   a) este organul executiv al Consiliului U.N.B.R., cu activitate
permanentă şi de legătură cu barourile U.N.B.R.;
   b) duce la îndeplinire hotărârile Congresului avocaţilor şi ale
Consiliului U.N.B.R. şi supraveghează executarea acestor
hotărâri de către barouri, adoptând decizii corespunzătoare;
   c) organizează serviciile Consiliului U.N.B.R. şi serviciile
proprii şi angajează personalul acestora;
   d) asigură execuţia bugetară şi urmăreşte realizarea resurselor
bugetului U.N.B.R.;
   e) acceptă donaţiile şi legatele făcute U.N.B.R.;
   f) în realizarea atribuţiilor sale, emite decizii executorii;
   g) aprobă propunerile barourilor de desemnare a comisiilor
teritoriale necesare pentru susţinerea examenului de intrare şi
definitivare în profesia de avocat.

Comisia permanentă a U.N.B.R. este condusă de

preşedintele U.N.B.R. şi lucrează valabil în prezenţa majorităţii
membrilor săi şi tot astfel adoptă deciziile.
Comisia permanentă a U.N.B.R. îndeplineşte şi alte
atribuţii stabilite de lege sau de organele ierarhice ale profesiei.

Preşedintele U.N.B.R. are următoarele atribuţii:

304
   a) reprezintă U.N.B.R. în relaţiile cu persoanele fizice şi
juridice din ţară şi din străinătate;
   b) încheie convenţii, acorduri şi contracte în numele
U.N.B.R., cu autorizarea Consiliului U.N.B.R.;
   c) convoacă şi conduce şedinţele Consiliului U.N.B.R. şi ale
Comisiei permanente a U.N.B.R.;
   d) ordonanţează cheltuielile bugetare şi extrabugetare ale
U.N.B.R.;
   e) semnează actele Consiliului şi ale Comisiei permanente ale
U.N.B.R.;
   f) supraveghează relaţiile dintre structurile centrale ale
profesiei şi barouri, precum şi relaţiile dintre barouri;
   g) acordă sprijin şi ajutor barourilor în relaţiile lor cu
autorităţile centrale şi locale;
   h) veghează la asigurarea condiţiilor corespunzătoare de
desfăşurare a activităţii avocaţilor la instanţele judecătoreşti şi
la organele de urmărire penală.
Preşedintele este înlocuit, la cerere sau în absenţa sa,
de către vicepreşedintele pe care îl desemnează în acest scop.
Consiliul U.N.B.R. stabileşte personalul necesar
îndeplinirii atribuţiilor funcţiei pentru preşedintele U.N.B.R.

XI. Răspunderea disciplinară

XI.1. Organizarea şi funcţionarea instanţelor disciplinare

În fiecare barou se organizează şi funcţionează o

comisie de disciplină, independentă de organele de conducere
ale baroului prevăzute la art. 51 din Lege, alcătuită din 5 până
la 11 membri, aleşi de adunarea generală a baroului pe o
perioadă de 4 ani. Membrii comisiilor de disciplină se aleg
dintre avocaţii cu o vechime de minimum 10 ani în profesie.

305
 Comisia de disciplină a baroului este coordonată de un
preşedinte ales de către membrii acesteia.
Consiliul baroului va desemna un secretar care nu face
parte dintre membrii comisiei de disciplină şi care îndeplineşte
funcţia de grefier, calitate în care păstrează şi ţine evidenţele şi
efectuează lucrările necesare în vederea desfăşurării activităţii
comisiei, sub îndrumarea preşedintelui.
Cheltuielile necesare activităţilor comisiei de disciplină
se suportă de către barou.
Alcătuirea completelor de judecată, programarea
şedinţelor, organizarea evidenţelor şi a activităţilor cu caracter
administrativ ale comisiei de disciplină sunt în sarcina
preşedintelui.
Comisia de disciplină a baroului judecă, în primă
instanţă, în complet de 3 membri, abaterile disciplinare
săvârşite de avocaţii înscrişi în cadrul acestuia, cu excepţia
abaterilor săvârşite de decan şi de membrii Consiliului
U.N.B.R.
În cadrul U.N.B.R. este organizată şi funcţionează
Comisia centrală de disciplină.
Comisia centrală de disciplină este alcătuită din
reprezentanţii barourilor desemnaţi de adunările generale ale
acestora. Fiecare barou are dreptul la câte un reprezentant ales
de Congresul avocaţilor dintre candidaţii desemnaţi de
adunările generale ale barourilor.
Membrii Comisiei centrale de disciplină se aleg dintre
avocaţii cu o vechime mai mare de 15 ani în profesie.
Din completele de judecată alcătuite potrivit art. 88
alin. (2) din Lege nu pot face parte soţul sau rudele până la
gradul al patrulea inclusiv ale membrilor consiliului baroului
din care face parte avocatul trimis în judecată, ale membrilor
Consiliului U.N.B.R., în cazul prevăzut la art. 87 alin. (2) din
Lege, şi nici soţul sau rudele până la gradul al patrulea inclusiv
ale părţii care a declanşat prin plângere procedura disciplinară.

306
 Comisia centrală de disciplină este coordonată de unul
dintre membrii acesteia, în calitate de preşedinte, desemnat de
Congresul avocaţilor, în ordinea voturilor obţinute.
Comisia centrală de disciplină judecă:
   a) ca instanţă de fond, în complet de 3 membri, abaterile
membrilor Consiliului U.N.B.R. şi ale decanilor;
   b) în recurs, în complet de 5 membri, contestaţiile declarate
de avocatul interesat, decanul baroului şi de preşedintele
U.N.B.R. împotriva deciziilor pronunţate de comisiile de
disciplină ale barourilor şi a încheierilor prevăzute la art. 90
alin. (1) şi (2) din Lege.
Comisia centrală de disciplină îşi organizează şi îşi ţine
evidenţele şi îşi desfăşoară lucrările cu sprijinul Comisiei
permanente a U.N.B.R. Unul dintre secretarii U.N.B.R.,
desemnat de către Comisia permanentă a U.N.B.R.,
îndeplineşte funcţia de grefier al Comisiei centrale de
disciplină.
Consiliul U.N.B.R., constituit ca instanţă disciplinară,
în plenul său, mai puţin cel în cauză, judecă recursurile
declarate împotriva deciziilor pronunţate de Comisia centrală
de disciplină, ca instanţă de fond, şi a încheierilor prevăzute la
art. 90 alin. (1) şi (2) din Lege.
Unul dintre secretarii U.N.B.R., desemnat de Comisia
permanentă a U.N.B.R., îndeplineşte funcţia de grefier al
Consiliului U.N.B.R., constituit ca instanţă disciplinară în
condiţiile alin. (1) din Lege.
Executarea deciziilor disciplinare se face de către
consiliul baroului în care avocatul este înscris.

XI.2. Reguli de procedură

307
 Plângerea îndreptată împotriva unui avocat se
adresează consiliului baroului pe al cărui tablou avocatul
figurează cu drept de exercitare a profesiei. Dacă avocatul este
pensionar care îşi continuă activitatea în profesie, este
incompatibil sau s-a retras din profesie, plângerea se adresează
baroului în care avocatul este sau a fost înscris în tabloul
avocaţilor.
Consiliul baroului poate fi sesizat şi prin modalităţile
prevăzute la art. 86 alin. (2) şi (3) din Lege sau se poate sesiza
din oficiu, prin hotărâre consemnată în procesul-verbal de
şedinţă.
Consiliul baroului procedează la anchetarea abaterii
indicate în plângere sau în sesizare. În situaţiile prevăzute la
art. 87 alin. (2) din Lege, plângerea sau sesizarea va fi înaintată
de îndată Consiliului U.N.B.R.. Anchetarea abaterii
disciplinare se efectuează de consiliul baroului. În acest scop,
consiliul va desemna un consilier pentru efectuarea cercetării
disciplinare prealabile.
Dacă abaterea disciplinară s-a săvârşit pe raza unui alt
barou, consiliul baroului poate decide efectuarea de cercetări,
prin comisie rogatorie, de către consiliul baroului pe raza
căruia s-a săvârşit fapta.
Anchetarea abaterii disciplinare a unui membru al
Consiliului U.N.B.R. sau a unui decan se efectuează de către
Consiliul U.N.B.R. În acest scop, Consiliul U.N.B.R. va
desemna pe unul dintre consilieri pentru efectuarea cercetării
disciplinare prealabile.
Consilierul desemnat pentru efectuarea cercetării
prealabile se poate abţine sau poate fi recuzat de avocatul
cercetat. Cererea de recuzare se formulează în scris şi se judecă
de către consiliul baroului, respectiv de Consiliul U.N.B.R., în
absenţa consilierului recuzat.

308
 Anchetarea abaterii disciplinare se va face cu celeritate.
Cercetările se efectuează după convocarea în scris, prin
scrisoare recomandată cu confirmare de primire, a avocatului
cercetat, trimisă la sediul său profesional. Convocarea se poate
face şi prin înştiinţare în scris, printr-un mijloc de comunicare
ce asigură conservarea dovezii şi a datei la care s-a făcut
înştiinţarea, ori prin luarea la cunoştinţă prin semnătură.
Cercetarea se efectuează numai după încunoştinţarea
avocatului cu privire la obiectul anchetei disciplinare prin
luarea la cunoştinţă a conţinutului plângerii ori al sesizării.
Avocatul cercetat poate da explicaţii scrise.
Refuzul de a da curs convocării constituie o încălcare a
îndatoririlor profesionale şi nu împiedică desfăşurarea anchetei
disciplinare.
În cursul cercetărilor, preşedintele U.N.B.R., decanul
sau consilierul delegat va convoca în vederea ascultării
persoana care a formulat plângerea, precum şi orice alte
persoane ale căror declaraţii pot elucida cazul, va face
verificări de înscrisuri şi va culege informaţii, prin mijloacele
prevăzute de lege.
După efectuarea cercetărilor, consilierul delegat
întocmeşte un referat scris în care va consemna faptele, probele
administrate, poziţia celui cercetat şi propunerea privind
soluţionarea plângerii sau sesizării.
Referatul astfel întocmit va fi înregistrat la secretariatul
decanului baroului, respectiv al U.N.B.R., în cel mult 30 de zile
de la primirea însărcinării.
În şedinţa imediat următoare datei la care referatul a
fost înregistrat, Consiliul U.N.B.R. sau, după caz, consiliul
baroului procedează la anchetarea abaterii, pe baza referatului
şi a lucrărilor care au stat la baza întocmirii acestuia.
Consiliul U.N.B.R. sau, după caz, consiliul baroului
poate convoca avocatul anchetat, în vederea audierii sale.

309
 După efectuarea anchetei disciplinare, Consiliul
U.N.B.R., respectiv consiliul baroului va decide, după caz,
exercitarea acţiunii disciplinare, clasarea cauzei sau
completarea cercetărilor.
Soluţia se comunică, prin scrisoare recomandată cu
confirmare de primire sau direct prin semnătură pe copie,
avocatului cercetat, persoanei care a făcut plângerea şi
preşedintelui U.N.B.R., în termen de cel mult 15 zile de la
luarea deciziei.
În situaţia în care, în urma anchetării abaterii, se decide
exercitarea acţiunii disciplinare, Consiliul U.N.B.R., respectiv
consiliul baroului va desemna consilierul însărcinat cu
susţinerea acesteia la instanţa disciplinară.
Acţiunea disciplinară se redactează în scris, motivat în
fapt şi în drept, cu indicarea persoanelor care urmează a fi
citate în faţa instanţei disciplinare, şi se semnează de către
decanul baroului sau, după caz, de preşedintele U.N.B.R.
În caz de abatere gravă, pe baza unui referat motivat,
întocmit de consilierul desemnat de Consiliul U.N.B.R. sau,
după caz, de consiliul baroului, preşedintele U.N.B.R. sau
decanul poate solicita comisiei de disciplină competente
suspendarea din profesie a avocatului în cauză, în condiţiile art.
581 din Codul de procedură civilă.
Pe durata urmăririi penale sau a judecării faptei care
constituie abatere disciplinară, procedura disciplinară se
suspendă, urmând să fie reluată după soluţionarea cauzei.
Pe perioada suspendării procedurii de anchetare şi
judecată pentru săvârşirea unei abateri disciplinare, cursul
termenului prevăzut la art. 87 alin. (4) din Lege este oprit.
Cursul termenului se reia după soluţionarea definitivă a cauzei.
Preşedintele comisiei de disciplină va fixa de îndată
termen de judecată, cu citarea avocatului, a organului profesiei
care a exercitat acţiunea şi a celorlalte persoane indicate în
acţiune.

310
 Procedura de citare în faţa instanţelor disciplinare se
face prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire. În
faţa instanţei disciplinare avocatul se va înfăţişa personal. În
cursul şedinţelor avocatul poate fi asistat de un alt avocat.
Şedinţa instanţei disciplinare nu este publică, iar
lucrările şedinţei se consemnează într-o încheiere.
Lipsa părţilor regulat citate nu împiedică judecata,
instanţa disciplinară putându-se pronunţa pe baza actelor şi a
dovezilor administrate în cauză.
Instanţa disciplinară hotărăşte cu majoritate de voturi şi
pronunţă o decizie disciplinară.
Decizia disciplinară rămasă definitivă are autoritate de
lucru judecat faţă de părţi şi de organele profesiei.
Decizia de excludere sau de suspendare din profesie se
va comunica avocatului în cauză, baroului în care avocatul este
înscris, precum şi preşedintelui U.N.B.R.
Decizia privind aplicarea celorlalte sancţiuni
disciplinare prevăzute de lege ori încetarea acţiunii disciplinare
se comunică.
Recursul declarat împotriva măsurilor luate prin
încheiere în condiţiile art. 90 alin. (2) din Lege şi împotriva
deciziei disciplinare se depune şi se înregistrează la
secretariatul baroului, respectiv la secretariatul U.N.B.R. După
expirarea termenelor de declarare a recursului, recursul se
înregistrează la comisia de disciplină care a pronunţat
hotărârea, care îl va înainta de îndată, împreună cu dosarul
cauzei, instanţei disciplinare competente.
Recursul prevăzut la art. 88 alin. (3) din Lege este
distinct de recursul prevăzut la art. 88 alin. (4) din Lege.
Dispoziţiile privind procedura judecării acţiunilor
disciplinare prevăzute în statut se completează cu prevederile
Codului de procedură civilă.
Căile de atac exercitate împotriva hotărârilor
instanţelor disciplinare de fond se judecă şi au regimul căii de

311
atac a recursului prevăzute de Codul de procedură civilă, în
cazurile în care hotărârile nu se atacă cu apel.

Avocatul răspunde disciplinar pentru nerespectarea

prevederilor legii sau ale statutului, pentru nerespectarea
deciziilor obligatorii adoptate de organele de conducere ale
baroului sau ale uniunii, precum şi pentru orice fapte săvârşite
în legătură cu profesia sau în afara acesteia, care sunt de natură
să prejudicieze onoarea şi prestigiul profesiei sau ale instituţiei.
Avocatul care conduce asistenţa judiciară de pe lângă
fiecare instanţă este obligat să sesizeze în scris consiliului
baroului faptele comise de orice avocat.
Instanţele judecătoreşti şi parchetele Ministerului
Public sunt obligate să înainteze consiliului baroului orice
plângere făcută împotriva unui avocat şi să îl înştiinţeze despre
orice acţiune de urmărire penală sau de judecată pornită
împotriva unui avocat.
Anchetarea abaterii şi exercitarea acţiunii disciplinare
sunt de competenţa consiliului baroului.
Anchetarea abaterii şi exercitarea acţiunii disciplinare
privind decanii barourilor şi membrii Consiliului U.N.B.R. sunt
de competenţa Consiliului U.N.B.R. Persoana anchetată sau
trimisă în judecată disciplinară nu participă la luarea hotărârii.
Membrii comisiei permanente care sunt anchetaţi nu
pot participa la dezbaterile privind luarea deciziei de exercitare
a acţiunii disciplinare.
În toate cazurile acţiunea disciplinară poate fi
exercitată în termen de cel mult un an de la data săvârşirii
abaterii.
În cadrul fiecărui barou se organizează şi funcţionează
o comisie de disciplină care judecă, în primă instanţă şi în
complet de 3 membri, abaterile disciplinare săvârşite de
avocaţii din acel barou.

312
 În cadrul U.N.B.R. este organizată şi funcţionează
Comisia centrală de disciplină, care judecă:
   a) ca instanţă de fond, în complet de 3 membri, abaterile
săvârşite de membrii Consiliului U.N.B.R. şi de decanii
barourilor;
   b) în contestaţie, în complet de 5 membri, potrivit
prevederilor statutului profesiei.

Recursul declarat împotriva deciziei disciplinare a

Comisiei centrale de disciplină, ca instanţă de fond, este
judecat de Consiliul U.N.B.R. constituit ca instanţă disciplinară
în plenul său, în afară de persoana implicată în cauză.
Împotriva hotărârilor pronunţate, partea interesată
poate declara recurs la secţia de contencios a Curţii de Apel
Bucureşti, a cărei hotărâre este definitivă şi irevocabilă.
Procedura judecării abaterilor disciplinare este stabilită
în statutul profesiei şi se completează cu prevederile Codului
de procedură civilă.

Sancţiunile disciplinare sunt:

   a) mustrarea;
   b) avertismentul;
   c) amendă de la 50 lei la 500 lei, care se face venit la bugetul
baroului. Plata amenzii se va face în termen de 30 de zile de la
data rămânerii definitive a hotărârii disciplinare. Neachitarea în
acest termen atrage suspendarea de drept din exerciţiul
profesiei, până la achitarea sumei. Limitele amenzii
disciplinare se actualizează periodic de către Consiliul
U.N.B.R., în funcţie de rata inflaţiei.
   d) interdicţia de a exercita profesia pe o perioadă de la o lună
la un an;
   e) excluderea din profesie.

313
 În perioada interdicţiei avocatul nu poate presta sub
nicio formă asistenţă juridică, nu poate face uz de calitatea de
avocat şi nu poate participa la activitatea organelor profesiei.
Împotriva deciziei disciplinare pot declara recurs
persoana interesată, decanul baroului şi preşedintele uniunii, în
termen de 15 zile de la comunicare.
În caz de abatere evidentă şi gravă, instanţa
disciplinară poate lua măsura suspendării avocatului din
exerciţiul profesiei până la judecarea definitivă a cauzei.
Împotriva încheierii prin care s-a luat această măsură
se poate declara recurs în termen de 5 zile de la comunicare.
Recursul este suspensiv de executare şi va fi soluţionat de
urgenţă.

XII.  Casa de Asigurări a Avocaţilor

În cadrul U.N.B.R. este organizată şi funcţionează

Casa de Asigurări a Avocaţilor, în scopul stabilirii şi acordării
pensiilor şi ajutoarelor sociale cuvenite avocaţilor şi urmaşilor
acestora cu drepturi proprii la pensie, în condiţiile prevăzute de
legea specială.
Organizarea şi funcţionarea Casei de Asigurări a
Avocaţilor se stabilesc de Congresul avocaţilor prin statutul
acesteia.
Sunt membri ai Casei de Asigurări a Avocaţilor toţi
avocaţii în activitate, avocaţii pensionari şi urmaşii acestora cu
drepturi proprii la pensie şi la ajutoare sociale.
Avocatul înscris în barou, cu drept de exercitare a
profesiei, este obligat să contribuie la constituirea fondului
Casei de Asigurări a Avocaţilor. Contribuţia nu poate fi mai
mică decât suma stabilită de Consiliul U.N.B.R., astfel încât să

314
acopere nevoile curente de plată ale Casei de Asigurări a
Avocaţilor. Avocaţii pot face parte şi din alte forme de
asigurări sociale.
Casa de Asigurări a Avocaţilor are personalitate
juridică, patrimoniu şi buget propriu. Sediul său este în
municipiul Bucureşti. Patrimoniul său poate fi folosit în
activităţi economice producătoare de venituri, în condiţiile
legii, cu autorizarea consiliului uniunii.
Casa de Asigurări a Avocaţilor poate înfiinţa sucursale
sau filiale, în condiţiile şi cu procedura prevăzute în statutul de
organizare şi funcţionare a acesteia.
Casa de Asigurări a Avocaţilor este condusă şi
administrată de un consiliu format din 5 membri, dintre care 3
avocaţi în activitate şi 2 avocaţi pensionari, aleşi de congres pe
o perioadă de 4 ani.
Consiliul alege din rândurile sale un preşedinte şi un
vicepreşedinte. Unul dintre membri, desemnat de preşedinte,
îndeplineşte şi funcţia de secretar al consiliului.
Controlul financiar al Casei de Asigurări a Avocaţilor
se exercită de către comisia de cenzori, compusă din 3 membri,
dintre care 2 avocaţi în activitate şi un avocat pensionar.
Barourile şi avocaţii sunt obligaţi să pună la dispoziţie
comisiei de cenzori şi inspectorilor financiari ai Casei de
Asigurări a Avocaţilor toate datele privind veniturile asupra
cărora se reţine contribuţia pentru fondul de pensii şi ajutoare
sociale.
Avocaţii înscrişi în barouri, care figurează în tabloul
avocaţilor cu drept de exercitare a profesiei, avocaţii pensionari
şi urmaşii acestora cu drepturi proprii la pensie şi ajutoare
sociale fac parte de drept din sistemul propriu de asigurări
sociale al avocaţilor şi sunt membri de drept ai C.A.A.
Avocaţii înscrişi în barou care nu figurează în tabloul
avocaţilor cu drept de exercitare a profesiei au dreptul la
prestaţiile de asigurări sociale corespunzător perioadei în care

315
şi-au exercitat profesia, în condiţiile prevăzute de legea şi
statutul C.A.A.
Perioada în care un avocat a fost suspendat din
profesie, în vederea exercitării unei funcţii de demnitate
publică sau a unei funcţii asimilate cu funcţia de demnitate
publică, este luată în calcul la stabilirea vechimii în avocatură,
în condiţiile achitării cotelor de contribuţie la C.A.A.
Indemnizaţia de demnitar şi celelalte drepturi băneşti încasate,
cumulate cu eventualele venituri din activitatea de avocat
desfăşurată în perioada mandatului de demnitar, se consideră
venituri din profesie şi se iau în calcul atât la stabilirea cotelor
de contribuţie, cât şi la stabilirea pensiei de către C.A.A.
C.A.A. este organizată şi funcţionează în cadrul
U.N.B.R. C.A.A. este instituţie autonomă de interes public, are
personalitate juridică, patrimoniu şi buget propriu.
C.A.A. va înfiinţa filiale organizate pe lângă barouri,
cu avizul Consiliului U.N.B.R.
Filialele C.A.A., constituite în condiţiile prevăzute de
Lege, au personalitate juridică de interes public, buget şi
patrimoniu propriu. C.A.A. stabileşte şi acordă membrilor săi,
în condiţiile legii sale de organizare şi ale statutului C.A.A.,
pensii şi ajutoare sociale.
Fondurile C.A.A. se constituie în condiţiile statutului
acesteia.
Pensiile şi ajutoarele sociale vor avea ca bază de calcul
exclusiv stagiile de cotizare şi cuantumul contribuţiilor achitate
de avocatul asigurat, fiind interzisă aplicarea altor criterii de
calcul.
Plata contribuţiei lunare pentru constituirea fondurilor
C.A.A. se va efectua prin transfer în contul bancar al filialei în
care avocatul este înscris sau la casieria acesteia până la data de
25 a lunii următoare celei pentru care se face plata.
În cazul achitării contribuţiei prin ordin de plată, plata
se consideră făcută la data debitării contului bancar al

316
plătitorului. În cazul în care data de 25 a lunii este o zi
nelucrătoare, plata contribuţiei se socoteşte făcută în termen
dacă este făcută în ziua lucrătoare imediat următoare datei de
25.
Depăşirea cu cel mult 5 zile a termenului de plată
prevăzut la alineatul precedent atrage obligaţia de plată a
majorărilor de întârziere în favoarea C.A.A. La achitarea
contribuţiei avocatul este obligat să ateste, în scris şi sub
semnătură, veniturile realizate din onorarii în luna pentru care
se efectuează plata şi pentru care plăteşte cota de contribuţie în
condiţiile prevăzute de statutul C.A.A. Statutul C.A.A. va
prevedea forma şi modalitatea în care se face şi se înregistrează
declaraţia.
Avocatul care plăteşte cota maximă de contribuţie nu
are obligaţia de a declara valoarea veniturilor suplimentare
cotei plătite.
Neplata contribuţiilor lunare în cuantumul şi la
termenele stabilite atrage aplicarea măsurii prevăzute la art. 28
lit. c) din Lege.
Filiala va notifica în prealabil avocatul debitor şi va
sesiza baroul în cazurile în care întârzierea plăţii este mai mare
de 3 luni. La sesizare se va ataşa dovada notificării. Încălcarea
repetată a obligaţiilor constituie abatere disciplinară gravă.
Respectarea procedurii prealabile de notificare
prevăzute la alin. (2) nu este necesară dacă avocatul nu a dat
declaraţia privind veniturile realizate pe o perioadă mai mare
de 6 luni şi nici nu a plătit cotele de contribuţie la C.A.A.
Consiliul de administraţie al C.A.A. este obligat să
sesizeze în scris consiliul baroului în situaţia în care, în mod
nejustificat, avocatul refuză să se prezinte la controlul efectuat
de C.A.A. la filiala C.A.A. din care face parte ori dacă acesta
refuză să prezinte actele şi informaţiile necesare realizării
controlului. În acest caz, consiliul baroului va sesiza comisia de

317
disciplină a baroului cu privire la abaterea disciplinară, pentru a
se lua măsurile prevăzute de Lege şi de statut.
Consiliul de administraţie al C.A.A. şi consiliile
barourilor vor coordona activitatea filialelor în vederea
aplicării unitare a Legii.
Între filială, C.A.A. şi barouri se stabileşte prin statutul
C.A.A. modul de comunicare a informaţiilor şi de coordonare a
activităţii filialelor.
Adunarea generală a filialei se întruneşte anual, la
aceeaşi dată cu adunarea generală ordinară a baroului sau ori de
câte ori este nevoie.
Proiectul de buget al filialei va fi adoptat de adunarea
generală după obţinerea avizului consiliului baroului şi va fi
comunicat C.A.A. spre aprobare. Hotărârile consiliului de
administraţie al filialei se comunică C.A.A. şi consiliului
baroului.
Consiliul baroului poate convoca în şedinţă comună
consiliul de administraţie al filialei.
Consiliul de administraţie al filialei va face propuneri
Consiliului de administraţie al C.A.A. pentru aprobarea statului
de funcţii, după obţinerea avizului consiliului baroului.
După obţinerea avizului baroului şi cu aprobarea
Consiliului de administraţie al C.A.A., poate fi angajat un
director executiv al filialei.
Consiliul de administraţie al filialei îndeplineşte
atribuţiile stabilite prin Lege, statutul şi regulamentul de
organizare şi funcţionare ale C.A.A. şi pune în aplicare
hotărârile Consiliului de administraţie al C.A.A., Congresului
avocaţilor, Consiliului U.N.B.R. şi ale consiliului baroului.
În caz de abatere gravă şi evidentă ori de nereguli
financiare, Consiliul de administraţie al C.A.A., din oficiu sau
la cererea consiliului baroului, poate suspenda consiliul de
administraţie al filialei. În acest caz, Consiliul de administraţie
al C.A.A. va numi o conducere interimară cu avizul consultativ

318
al consiliului baroului, până la organizarea unor noi alegeri,
respectiv până la data primei adunări generale ordinare sau
extraordinare a filialei.
Consiliul U.N.B.R. va coordona activitatea Consiliului
de administraţie al C.A.A., în vederea aplicării Legii şi a
statutului C.A.A.
Pentru cheltuielile cu caracter de investiţii din
disponibilităţile băneşti ale fondului centralizat al sistemului
C.A.A. sau ale filialelor, se va întocmi programul anual de
investiţii, care va fi aprobat de Consiliul U.N.B.R. în ultima
şedinţă a fiecărui an pentru anul următor. La întocmirea
programului anual de investiţii înscris în bugetul anului
următor, Consiliul de administraţie al C.A.A. va avea în vedere
evoluţiile preliminate ale bugetului sistemului C.A.A.,
centralizate la nivelul primelor 3 trimestre ale anului în curs.
În intervalul dintre congresele avocaţilor, în caz de
abatere gravă şi evidentă ori de nereguli financiare, Consiliul
U.N.B.R., din oficiu sau la cererea unei treimi dintre membrii
Consiliului U.N.B.R., va putea suspenda Consiliul de
administraţie al C.A.A. În acest caz, Consiliul U.N.B.R. va
numi o conducere interimară, până la proximul congres.
Toate hotărârile şi deciziile Consiliului de
administraţie al C.A.A. intră în vigoare şi vor fi puse în
aplicare în 3 zile de la comunicarea acestora făcută către
membrii C.A.A., inclusiv prin internet.

TESTE ŞI ÎNTREBĂRI DE AUTOEVALUARE10

10
Aceste întrebări sunt orientative, urmărind a exemplifica posibile criterii
şi modalităţi de testare, pentru a vă ajuta în procesul de însuşire şi
autoevaluare a informaţiilor necesare promovării cu succes a acestui curs.

319
1. Arătaţi care sunt principiile şi regulile fundamentale de
organizare şi exercitare a profesiei.
2. Enumeraţi modalităţile prin care se realizează
activitatea avocatului.
3. Arătaţi în ce constă activitatea avocatului de a da
consultaţii în scris sau verbal, (sau de asistenţă şi
reprezentare juridică, sau de atestarea identităţii
părţilor, a conţinutului şi a datei actelor prezentate
spre autentificare sau de activităţi de mediere etc).
4. Condiţiile dobândirii calităţii de avocat.
5. Limite de exercitare a profesiei de avocat.
6. Cazuri de incompatibilitate în exercitarea profesiei de
avocat.
7. Avocatul străin.
8. Primirea în profesia de avocat .
9. Stagiul de pregătire profesională a avocaţilor.
10. Drepturile avocaţilor.
11. Îndatoririle avocaţilor.
12. Reguli de deontologie profesională.
13. Confraternitatea profesiei de avocat.
14. Contractul de asistenţă juridică.
15. Formele de exercitare a profesiei de avocat.
16. Avocatul titular.
17. Avocatul asociat.
18. Avocatul colaborator.
19. Avocatul salarizat.
20. Publicitatea formelor de exercitare a profesiei.
21. Baroul.
22. Răspunderea disciplinară

320
 CAPITOLUL III

ORGANIZAREA ŞI EXERCITAREA PROFESIEI DE CONSILIER JURIDIC

Sediul materiei:

- Lege nr. 514 din 28/11/2003 privind organizarea şi exercitarea profesiei de consilier juridic,
publicat in Monitorul Oficial, Partea I nr. 867 din 05/12/2003, intrare in vigoare: 08/12/200;

- Statut din 06/03/2004 al profesiei de consilier juridic, publicat in Monitorul Oficial, Partea I nr.
684 din 29/07/2004, intrare în vigoare: 29/07/2004.

Scurt istoric al profesiei

Cadrul juridic al reprezentării persoanelor juridice a fost statornicit, timp de aproape cinci
decenii, în Decretul nr. 143/1955.
Consilierii juridici îşi desfăşurau activitatea în cadrul oficiilor juridice, organizate la nivelul
ministerelor, organelor centrale ale administraţiei publice, autorităţilor locale ale administraţiei,
întreprinderilor şi organizaţiilor economice cu mai mult de 300 de angajaţi, la nivelul organizaţiilor
centrale şi locale ale cooperaţiei. La celelalte unităţi, organizarea oficiilor juridice era facultativă
fiind determinată de volumul mare de litigii pe rolul instanţelor judecătoreşti .
În cadrul oficiilor juridice existau următoarele grade profesionale: jurisconsult, jurisconsult
principal, consilier juridic, consilier juridic principal şi consilier juridic şef.
Consilierii juridici din cadrul oficiilor juridice nu au beneficiat în trecut de un statut similar
cu cel al avocaţilor, judecătorilor, procurorilor sau notarilor. Accesul la carieră era totuşi supus unor
criterii minimale de ordin profesional şi de stagiu.
Odată cu trecerea la economia de piaţa, noile relaţii economico-sociale constituite în jurul
acestor valori au derminat şi modificari ale vechii reglementări a profesiei, Acest act normativ a
constituit o reglementare care, în perioada ulterioară Revoluţiei din decembrie 1989, nu a mai
corespuns realităţilor social-economice din ţara noastră şi astfel recent, a fost adoptată o nouă
reglementare privitoare la exercitarea profesiei de consilier juridic: Legea nr. 514/2003 privind
organizarea şi exercitarea profesiei de consilier juridic.

213
 Trebuie precizat că şi alte ţări europene au cunoscut instituţii similare cum ar fi Italia, unde
funcţionează instituţia ”Wocatura dello Stato", cu misiunea de a apăra interesele patrimoniale ale
statului sau Spania, unde apărarea intereselor statului şi a organismelor autonome, precum şi a
celorlalte organe constituţionale, pentru care nu există un regim special propriu, se realizează prin
intermediul avocaţilor statului, care sunt integraţi în Serviciul Juridic al Statului. În Venezuela un
asemenea organ, denumit Procuradoria General de la Republica, asistă, apără şi reprezintă judiciar
şi extrajudiciar interesele patrimoniale ale Republicii, iar în Franţa, ţară cu care avem multiple
similitudini juridice, este reglementată distinct profesia consilierilor juridici

Obiectivele exercitării profesiei de consilier juridic

Profesia de consilier juridic face parte din categoria profesiilor juridice, se organizează ca un
corp profesional şi se exercită conform prevederilor Legii privind organizarea şi exercitarea
profesiei de consilier juridic şi prevederilor statutului.
Consilierul juridic asigură apărarea drepturilor şi intere-selor legitime ale statului, ale
autorităţilor publice centrale şi locale, ale instituţiilor publice şi de interes public, ale celorlalte
persoane juridice de drept public, precum şi ale persoanelor juridice de drept privat, în slujba cărora
se află şi în conformi-tate cu Constituţia şi legile ţării.
Autorităţile şi persoanele juridice de drept public sau privat, care încadrează consilieri
juridici debutanţi, benefici-ază de reglementările financiare favorabile prevăzute de lege.

Dispoziţii Generale

Profesia de consilier juridic face parte din categoria profesiilor juridice, se organizează ca
un corp profesional şi se exercită conform prevederilor Legii nr. 514/2003 privind organizarea şi
exercitarea profesiei de consilier juridic şi prevederilor din statut.
Profesia de consilier juridic este independentă şi organizată autonom, fiind exercitată
integrat în sistemul de justiţie românesc.
Profesia de consilier juridic se exercită personal de către consilierul juridic înscris pe
Tabloul profesional al consilierilor juridici definitivi sau stagiari, denumit în continuare Tablou,
ţinut de către Colegiile Consilierilor Juridici din România.
Consilierul juridic asigură apărarea drepturilor şi intereselor legitime ale statului, ale
autorităţilor publice centrale şi locale, ale instituţiilor publice şi de interes public, ale celorlalte
persoane juridice de drept public, precum şi ale persoanelor juridice de drept privat, în slujba cărora
se află şi în conformitate cu Constituţia şi legile ţării.
Consilierul juridic în activitatea sa asigură consultanţă şi reprezentarea autorităţii sau
instituţiei publice în serviciul căreia se află ori a persoanei juridice cu care are raporturi de muncă,
apără drepturile şi interesele legitime ale acestora în raporturile lor cu autorităţile publice, instituţiile
de orice natură, precum şi cu orice persoană juridică sau fizică, română sau străină; în condiţiile
legii şi ale regulamentelor specifice unităţii, avizează şi contrasemnează actele cu caracter juridic.
Consilierul juridic, în exercitarea profesiei, se supune numai Constituţiei, legii, codului de
deontologie profesională şi statutului profesiei. În exercitarea profesiei şi în legătură cu aceasta,
consilierul juridic este independent profesional şi nu poate fi supus nici unei îngrădiri sau presiuni
de orice tip, acesta fiind protejat de lege împotriva acestora.
Relaţia profesională dintre consilierul juridic şi beneficiarul serviciilor sale se bazează pe
onestitate, probitate, corectitudine, confidenţialitate şi independenţa opiniilor profesionale.
Consilierii juridici pot constitui asociaţii profesionale în scopul apărării şi promovării
intereselor profesionale, în condiţiile legii privind asocierea şi constituirea persoanelor juridice.
Consilierii juridici au drepturile şi obligaţiile prevăzute de lege potrivit statutului
profesional şi reglementărilor legale privind persoana juridică în serviciul căreia se află sau cu care
are raporturi de muncă.

322
 V. ORGANIZAREA PROFESIEI EXECUTORILOR JUDECĂTOREŞTI

Activitatea de consilier juridic este considerată vechime în muncă juridică în funcţiile de

magistrat, avocat, notar public sau alte funcţii juridice, potrivit dispoziţiilor legale specifice
fiecăreia dintre aceste profesii.

În activitatea sa, consilierul juridic asigură:

   - consultanţa, asistenţa şi reprezentarea autorităţii sau a instituţiei publice ori a persoanei juridice
în favoarea căreia exercită profesia, apără drepturile şi interesele legitime ale acestora în raporturile
lor cu autorităţile publice, instituţiile de orice natură, precum şi cu orice persoană juridică sau fizică,
română ori străină;
   - avizarea şi contrasemnarea actelor cu caracter juridic în condiţiile legii.

Activitatea de consilier juridic este considerată vechime în muncă juridică în funcţiile de

magistrat, avocat, notar public sau în alte funcţii juridice, potrivit dispoziţiilor legale specifice
fiecăreia dintre aceste profesii.

I. Principiile exercitării profesiei de consilier juridic

a) principiul legalităţii;
b) principiul libertăţii;
c) principiul independentei;
d) principiul autonomiei şi descentralizării;
e) principiul păstrării secretului profesional.

II. Dobândirea şi încetarea calităţii de consilier juridic

Poate fi consilier juridic acela care îndeplineşte următoarele condiţii:

   a) este cetăţean român şi are domiciliul în România;
   b) are exerciţiul drepturilor civile şi politice;
   c) este licenţiat al unei facultăţi de drept;
   d) este apt din punct de vedere medical pentru exercitarea profesiei; această condiţie se dovedeşte
cu certificat medical eliberat în condiţiile legii;
   e) nu se află în vreunul dintre cazurile de nedemnitate prevăzute de prezenta lege.

Este nedemn de a fi consilier juridic:

   a) cel care a fost condamnat definitiv pentru săvârşirea unei infracţiuni de natură a aduce atingere
profesiei de consilier juridic;
   b) cel care, în exercitarea profesiei de consilier juridic, a săvârşit abuzuri prin care au fost
încălcate drepturi şi libertăţi fundamentale ale omului, stabilite prin hotărâre judecătorească
irevocabilă;
   c) cel care este declarat nedemn pentru alte cauze de lege.

Exercitarea profesiei de consilier juridic este incompatibilă cu:

   a) calitatea de avocat;
   b) activităţile care lezează demnitatea şi independenţa profesiei de consilier juridic sau bunele
moravuri;
   c) orice altă profesie autorizată sau salarizată în ţară sau în străinătate;
   d) funcţia şi activitatea de administrator sau lichidator în cadrul procedurilor de reorganizare şi
lichidare judiciară;
   e) activitatea publicistică salarizată;
   f) alte incompatibilităţi prevăzute de lege sau rezultate din conflict de interese, în condiţiile legii.

323
 Exercitarea profesiei de consilier juridic este compatibilă cu:
   a) activitatea didactică universitară şi de cercetare juridică, activitatea literară, culturală şi
publicistică nesalarizată;
   b) funcţia de arbitru, mediator sau expert, în condiţiile legii şi cu respectarea prevederilor legale
privind conflictul de interese;
   c) participarea la comisii de studii, de întocmire a proiectelor de reglementări juridice.

La debutul exercitării profesiei, consilierul juridic efectuează obligatoriu un stagiu de

pregătire profesională cu durata de 2 ani, perioadă în care are calitatea de consilier juridic stagiar.
Condiţiile efectuării stagiului, asigurarea consilierului juridic îndrumător, definitivarea şi
celelalte condiţii din perioada stagiului sunt cele prevăzute în legea pentru exercitarea profesiei de
avocat şi statutul profesional al acesteia, care se aplică în mod corespunzător.
De asemenea, în ceea ce priveşte definitivarea în funcţia de consilier juridic, pe baza
vechimii în celelalte profesii juridice, se aplică în mod corespunzător prevederile Legii nr. 51/1995
pentru organizarea şi exercitarea profesiei de avocat.
Drepturile şi obligaţiile consilierului juridic stagiar sunt cele prevăzute în actul de numire
sau în contractul de muncă, inclusiv toate celelalte drepturi ale funcţiei, pe perioada stagiului.
Consilierul juridic stagiar poate pune concluzii la judecătorie şi la tribunale ca instanţă de
fond, la organele de urmărire penală, precum şi la celelalte organe administrative cu atribuţii
jurisdicţionale.
Consilierul juridic definitiv poate pune concluzii la instanţele judecătoreşti de toate gradele,
la organele de urmărire penală, precum şi la toate autorităţile şi organele administrative cu atribuţii
jurisdicţionale.
Consilierul juridic este obligat ca, în concluziile orale sau scrise, să susţină cu demnitate şi
competenţă drepturile şi interesele legitime ale autorităţii sau persoanei juridice pe care o reprezintă
şi să respecte normele de deontologie profesională prevăzute în legea pentru organizarea şi
exercitarea profesiei de avocat şi statutul acestei profesii.
Evidenţele activităţii consilierului juridic, actele şi documentele sunt ţinute de acesta,
potrivit reglementărilor privind activitatea persoanei juridice în slujba căreia se află.
Consilierul juridic este obligat să respecte dispoziţiile legale privitoare la interesele contrare
în aceeaşi cauză sau în cauze conexe ori la conflictul de interese pe care persoana juridică ce o
reprezintă le poate avea; el este, de asemenea, obligat să respecte secretul şi confidenţialitatea
activităţii sale, în condiţiile legii.
Consilierul juridic răspunde juridic pentru încălcarea obligaţiilor profesionale, potrivit legii
şi reglementărilor specifice ale domeniului activităţii persoanei juridice în slujba căreia se află.
Autorităţile şi persoanele juridice de drept public sau privat, care încadrează consilieri
juridici debutanţi, beneficiază de reglementările financiare favorabile prevăzute de lege.
Consilierii juridici din structurile administraţiei publice judeţene şi locale sunt obligaţi să acorde
consultanţă şi asistenţă juridică, la cerere, consiliilor comunale şi primăriilor, iar reprezentarea
acestora se poate face pe baza delegaţiei emise de primar.

I.1. Dobândirea calităţii de consilier juridic

  
Înscrierea în profesia de consilier juridic se face în mod individual, pe baza unei cereri
adresate Colegiului Consilierilor Juridici pe a cărui rază teritorială domiciliază, conform
regulamentului şi statutului fiecărui colegiu teritorial.
 Cererea de înscriere în profesie va fi însoţită de acte care să ateste îndeplinirea condiţiilor
prevăzute de art. 8, 9 şi 10 din Legea nr. 514/2003, respectiv: copii ale actului de identitate, ale
actelor de stare civilă, ale certificatului de naştere, copie legalizată a diplomei de studii, cazierul
judiciar, certificatul medical, două fotografii color pentru "Legitimaţia de consilier juridic" şi
declaraţie pe propria răspundere că îndeplineşte condiţiile legale pentru dobândirea şi exercitarea

324
 V. ORGANIZAREA PROFESIEI EXECUTORILOR JUDECĂTOREŞTI

profesiei de consilier juridic şi că nu este înscris în alt colegiu sau asociaţie profesională a
consilierilor juridici.
 Colegiul teritorial verifică îndeplinirea condiţiilor generale şi speciale prevăzute de legea şi
statutul profesiei şi avizează admiterea în colegiul respectiv.
 După aprobarea cererii, solicitantului i se va elibera decizia de înscriere în profesie,
conform vechimii sale în activităţi juridice.
 Taxele de înscriere se vor stabili de către fiecare colegiu teritorial.

La primirea în corpul profesional, consilierul juridic depune următorul jurământ:

    "În numele Legii, Onoarei şi Adevărului jur să respect Constituţia şi legile ţării, să-mi exercit
profesia independent, cu demnitate şi probitate şi să păstrez secretul profesional. Aşa să-mi ajute
Dumnezeu!"

Persoana juridică înfiinţată în baza Legii nr. 31/1990 privind societăţile comerciale,

republicată, constituită de către unul sau mai mulţi consilieri juridici înscrişi în Tabloul ţinut de
colegiile teritoriale, are caracter de societate profesională. În conformitate cu normele deontologice
şi de etică profesională şi cu statut, aceste societăţi profesionale nu pot funcţiona în lipsa avizului de
principiu dat de colegiul teritorial pe a cărui rază îşi au sediul, care va verifica, în principal,
următoarele:
   - calitatea de consilier juridic, conform legii şi statutului profesiei, a asociatului
unic/asociaţilor/acţionarilor;
   - obiectul de activitate să fie unic, respectiv activităţi juridice (consultanţă şi reprezentare juridică,
exclusiv activităţi atribute speciale ale altor profesii juridice) cod CAEN 7411. În urma dobândirii
personalităţii juridice şi a obţinerii autorizaţiilor de funcţionare, a avizului Colegiului, societatea
profesională, prin grija acestuia, va fi înregistrată obligatoriu în partea cu destinaţie specială,
respectiv Societăţi Profesionale, din Tabloul ţinut de colegiul teritorial.
    Orice modificare adusă actelor constitutive ale acestor societăţi va trebui adusă la cunoştinţă
colegiului teritorial în a cărui rază acestea îşi au sediul.

II.2. Dovedirea calităţii de consilier juridic

 Calitatea de consilier juridic - cu drept de exercitare a profesiei se dovedeşte cu

"Legitimaţia de consilier juridic" şi insigna profesiei, eliberate de fiecare colegiu consilierului
juridic înscris în Tabloul Colegiului.
 Actele juridice redactate şi contrasemnate de consilierul juridic vor purta parafa acestuia, iar
cele avizate pentru legalitate vor purta parafa şi semnătura acestuia.
 Modelul legitimaţiei de consilier juridic, cu însemnele corpului profesional, insigna şi
parafa de avizare pentru legalitate sunt adoptate de Congresul Colegiilor Consilierilor Juridici din
România.
II.3. Stagiul profesional
  
   La debutul exercitării profesiei, consilierul juridic efectuează, în mod obligatoriu, un stagiu
de pregătire profesională, perioadă în care are calitatea de consilier juridic stagiar.
 Stagiul reprezintă perioada premergătoare definitivării în profesia de consilier juridic şi are
drept scop pregătirea profesională a consilierului juridic la începutul exercitării profesiei.
 Stagiul la debutul în profesie este obligatoriu şi efectiv.
 În timpul stagiului, consilierul juridic va avea calitatea de consilier juridic stagiar.
 Durata stagiului este de 2 ani. Consiliul colegiului teritorial, în mod excepţional şi numai
după verificarea raportului făcut de şeful Biroului de îndrumare profesională, împreună cu
consilierul juridic îndrumător, precum şi cu consilierul juridic care sprijină cererea de admitere în

325
colegiu pe baza unei activităţi profesionale meritorii, poate aproba reducerea perioadei de stagiu.
Această reducere nu poate fi mai mare de 6 (şase) luni calendaristice.
 Stagiul se suspendă în perioada neexercitării profesiei.
 Perioada de stagiu efectuată înainte de data suspendării se ia în calcul pentru îndeplinirea
stagiului.
 Drepturile şi obligaţiile administrative ale consilierului juridic stagiar sunt prevăzute în
actul de decizie în baza căruia exercită profesia, beneficiind de toate celelalte drepturi ale funcţiei
pe perioada stagiului.
 Consilierul juridic stagiar poate pune concluzii la judecătorie şi la tribunale ca instanţă de
fond, la organele de urmărire penală, precum şi la celelalte organe administrative cu atribuţii
jurisdicţionale.
 Consilierul juridic îndrumător este obligat să prezinte Consiliului colegiului teritorial, la
sfârşitul perioadei de stagiu, un raport de activitate asupra modului în care stagiarul şi-a îndeplinit în
mod efectiv îndatoririle profesionale.
 Asigurarea consilierului juridic îndrumător
    Poate îndeplini calitatea de consilier juridic îndrumător numai consilierul juridic definitiv şi care
se bucură de o reputaţie profesională neştirbită.

II.4. Definitivare
  
După efectuarea stagiului consilierul juridic stagiar va susţine examenul de definitivare.
Comisia de examinare după definitivat eliberează candidatului "Certificatul de promovare a
examenului de definitivat" în baza căruia acesta este înscris pe Tablou cu menţiunea "definitiv".
Taxa pentru susţinerea examenului de definitivat se stabileşte de către fiecare colegiu
teritorial.
 Definitivarea în profesia de consilier juridic pe baza vechimii în celelalte funcţii juridice
Poate fi primit în profesie, în calitate de consilier juridic definitiv, cel care anterior sau la
data primirii a îndeplinit funcţia de avocat, magistrat ori notar definitiv sau a îndeplinit alte funcţii
juridice, potrivit dispoziţiilor legale specifice fiecăreia dintre aceste profesii, cel puţin 5 ani.
 Raportul dintre consilierul juridic definitiv - îndrumător şi consilierul juridic stagiar este de
conlucrare profesională, în baza unui contract de îndrumare în formă scrisă.
Condiţiile efectuării stagiului şi ale definitivatului sunt conform Legii nr. 514/2003 şi vor fi
prevăzute în regulamentele Comisiei metodologice a Uniunii Colegiilor Consilierilor Juridici din
România (U.C.C.J.R.).

III. Încetarea calităţii de consilier juridic

Încetarea exercitării profesiei de consilier juridic are loc în următoarele situaţii:

a)prin renunţare scrisă la exercitarea profesiei;
b)prin deces;
c)dacă împotriva consilierului juridic s-a luat măsura excluderii din profesie.
În toate situaţiile de încetare a exercitării profesiei de consilier juridic, acesta nu va mai
putea folosi legitimaţia de consilier juridic, insigna, ştampilele şi roba.

IV. Suspendarea exercitării profesiei

de consilier juridic

Exercitarea profesiei de consilier juridic se suspendă în următoarele situaţii:

a)în caz de incompatibilitate;
b)pe perioada de interdicţie de a exercita activităţile profesionale, dispusă prin hotărâre

326
 V. ORGANIZAREA PROFESIEI EXECUTORILOR JUDECĂTOREŞTI

judecătorească sau disciplinară;

c)în caz de neplată a taxelor şi a contribuţiilor profesionale timp de 3 luni de la scadenţa acestora
până la lichidarea lor integrală;
d)în condiţiile în care consilierul juridic îndeplineşte alte funcţii juridice "sau profesii salarizate.

În scopul asigurării, garantării şi protejării dreptului neîngrădit la muncă, consilierul juridic

îşi poate exercita profesia la alegere, în oricare dintre formele prevăzute de lege şi de statutul
profesiei, cu respectarea prevederilor privind compatibilitatea şi incompatibilitatea în exercitarea
acesteia
Consilierul juridic poate să fie numit în funcţie sau angajat în muncă, în condiţiile legii.
Consilierul juridic numit în funcţie are statutul funcţionarului, potrivit funcţiei şi categoriei
acesteia.
Consilierul juridic angajat în muncă are statut de salariat.
Consilierii juridici pot constitui asociaţii profesionale în scopul apărării şi promovării
intereselor profesionale, în condiţiile legii privind asocierea şi constituirea persoanelor juridice.
Consilierii juridici se pot asocia în structuri judeţene, pe ramuri sau domenii de activitate,
potrivit intereselor profesionale, şi, după caz, la nivel naţional, cu respectarea legii privind
asociaţiile şi fundaţiile.

V. Transferul
   
 Consilierul juridic care, din motive justificate, solicită transferarea într-un alt colegiu va
notifica atât colegiul în care este înscris, cât şi colegiul în care urmează să se înscrie.
 Cererea de transfer trebuie să fie însoţită de actele pe care se întemeiază şi de un certificat
eliberat de colegiul de la care se solicită transferul, certificat eliberat ulterior înregistrării cererii de
transfer, prin care se constată că solicitantul nu a fost exclus, nu a devenit nedemn sau incompatibil,
nu se află în curs de judecată penală ori disciplinară şi că a achitat la zi taxele şi contribuţiile
profesionale către colegiu.
 Consiliul colegiului de la care se solicită transferul va aviza cererea, pe care o va înainta,
împreună cu dosarul de înscriere în profesie, colegiului la care se solicită transferul.
 Consiliul colegiului la care se solicită transferul va soluţiona cererea, potrivit raportului
întocmit de un consilier delegat, care va verifica dosarul de înscriere în profesie al celui care solicită
transferul, înaintat de colegiul de la care se solicită transferul o dată cu certificatul menţionat în
articolul precedent, va aviza înscrierea în Tablou în mod corespunzător şi va elibera acestuia decizia
de înscriere în Tablou, legitimaţia, insigna şi ştampilele.
 Consiliul colegiului de la care consilierul juridic se transferă va dispune prin decizie
radierea consilierului juridic transferat din Tabloul ţinut de colegiul respectiv.
Consilierul juridic transferat are obligaţia de a preda colegiului de la care se transferă
legitimaţia, insigna şi ştampilele.

VI. Activitatea calităţii de consilier juridic

Organele de conducere ale U.C.C.J.R. sunt:

a)Congresul Colegiilor Consilierilor Juridici din România;
b)Consiliul U.C.C.J.R.;
c)biroul executiv;
d)preşedintele;
e)prim-vicepreşedintele;
f)vicepreşedinţii.

În structura centrală a U.C.C.J.R. funcţionează:

327
a)secretarul general;
b)Comisia centrală de cenzori;
c)Comisia centrală de disciplină;
d)Comisia metodologică de organizare şi exercitare a profesiei de consilier juridic;
e)aparatul tehnic administrativ.

VII. Drepturile consilierilor juridici

   
 Consilierul juridic are dreptul să fie înscris în Tablou, cu drept de exercitare a profesiei, şi
are dreptul să acorde consultanţă juridică, să redacteze, să contrasemneze, să avizeze pentru
legalitate acte juridice, să asiste şi să reprezinte orice instituţie, autoritate publică, persoană juridică
sau orice entitate interesată în toate domeniile de drept, în condiţiile Legiinr. 514/2003 şi cele
prevăzute în statut.
 Consilierul juridic stagiar poate pune concluzii la judecătorie şi tribunale, ca instanţă de
fond, la organele de urmărire penală, precum şi la celelalte organe administrative cu atribuţii
jurisdicţionale.
 Consilierul juridic definitiv poate pune concluzii la instanţele judecătoreşti de toate gradele,
la organele de urmărire penală, precum şi la toate autorităţile şi organele administrative cu atribuţii
jurisdicţionale.
Consilierii juridici au dreptul de a alege şi de a fi aleşi în organele de conducere ale
colegiilor şi ale U.C.C.J.R, în condiţiile prevăzute de statutele acestor organizaţii profesionale.
În scopul asigurării secretului profesional, actele şi lucrările cu caracter profesional aflate
asupra consilierului juridic, la domiciliul acestuia şi la locul unde îşi exercită profesia sunt
inviolabile.
Raportul dintre consilierul juridic şi persoana juridică pe care o asistă sau o reprezintă nu
poate fi stânjenit sau controlat.
Consilierii juridici nu răspund penal, material, administrativ sau disciplinar pentru
susţinerile făcute oral ori în scris în faţa instanţei de judecată sau a altor organe, dacă acestea sunt în
legătură cu apărarea şi necesare cauzei ce i-a fost încredinţată.

VIII. Îndatoririle consilierului juridic

   
 Consilierul juridic apără drepturile şi interesele legitime ale instituţiei, persoanei juridice,
autorităţii sau entităţii pentru care exercită profesia, asigură consultanţă şi reprezentare juridică,
avizează şi contrasemnează actele cu caracter juridic emise de acestea.
 Consilierul juridic acordă consultanţă, opinia sa fiind consultativă.
Consilierul juridic formulează punctul său de vedere potrivit prevederilor legale şi a crezului
său profesional.
Consilierul juridic manifestă independenţă în relaţia cu organele de conducere ale persoanei
juridice unde exercită profesia, precum şi cu orice alte persoane din cadrul acesteia; punctul de
vedere formulat de către consilierul juridic în legătură cu aspectul juridic al unei situaţii nu poate fi
schimbat sau modificat de către nici o persoană, consilierul juridic menţinându-şi opinia legală
formulată iniţial, indiferent de împrejurări.
În exercitarea profesiei, consilierul juridic nu poate fi supus nici unei presiuni din partea
persoanei juridice unde îşi exercită profesia sau din partea oricărei alte persoane juridice de drept
public ori privat.
Consilierul juridic, în exercitarea profesiei, se supune numai Constituţiei, legii, statutului
profesiei şi regulilor eticii profesionale.
 Consilierul juridic va aviza şi va semna acte cu caracter juridic, avizul pozitiv sau negativ,
precum şi semnătura sa fiind aplicate numai pentru aspectele strict juridice ale documentului
respectiv.

328
 V. ORGANIZAREA PROFESIEI EXECUTORILOR JUDECĂTOREŞTI

Consilierul juridic nu se pronunţă asupra aspectelor economice, tehnice sau de altă natură
cuprinse în documentul avizat ori semnat de acesta.
Consilierii juridici sunt obligaţi să respecte solemnitatea şedinţelor de judecată şi să nu
folosească expresii jignitoare faţă de completul de judecată, faţă de ceilalţi consilieri juridici,
avocaţi sau faţă de părţile din proces.
Consilierii juridici sunt datori să studieze temeinic cauzele în care asistă sau reprezintă
instituţiile, autorităţile ori entităţile interesate, să se prezinte la termene la instanţele de judecată sau
la organele de urmărire penală ori la alte instituţii, să manifeste conştiinciozitate şi probitate
profesională, să pledeze cu demnitate faţă de judecător şi de părţile în proces, să depună concluzii
orale sau note de şedinţă ori de câte ori consideră necesar acest lucru sau instanţa de judecată
dispune în acest sens.
 Consilierii juridici sunt obligaţi să participe la şedinţele convocate de Consiliul Colegiului,
la activităţile profesionale şi la şedinţele organelor de conducere din care fac parte.
 Absentarea repetată şi în mod nejustificat constituie abatere disciplinară.
 Consilierii juridici sunt obligaţi să ţină evidenţele cerute de lege şi pe cele prevăzute în
regulamentele corpului profesional, adoptate de Consiliul U.C.C.J.R. - cu privire la cauzele în care
asistă sau reprezintă, să avizeze pentru legalitate actele juridice şi să achite cu regularitate taxele şi
contribuţiile stabilite pentru formarea bugetului Colegiului şi bugetului U.C.C.J.R.
 La înscrierea sau reînscrierea în colegiu, fiecare consilier juridic va achita o taxă stabilită de
Consiliul U.C.C.J.R., ce se face venit atât la bugetul colegiului respectiv, cât şi la bugetul
U.C.C.J.R.
Consilierii juridici sunt obligaţi să restituie actele ce le-au fost încredinţate instituţiei,
autorităţii sau entităţii interesate de la care le-au primit.
 Obligaţia de a păstra secretul profesional, prevăzută în art. 16 din Legea nr. 514/2003 este
absolută şi limitată în timp, conform clauzei de confidenţialitate. Ea se extinde asupra tuturor
activităţilor consilierului juridic.
 Consilierul juridic nu poate fi obligat în nici o circumstanţă şi de către nici o persoană fizică
sau juridică să divulge secretul profesional.
 Aceeaşi obligaţie revine organelor de conducere ale colegiilor teritoriale şi angajaţilor
acestora cu privire la informaţiile cunoscute de către aceştia în funcţiile pe care le deţin.
Consilierii juridici sunt obligaţi să poarte robă în faţa tuturor instanţelor judecătoreşti.
 Caracteristicile robei sunt identice cu cele ce privesc exercitarea profesiei de avocat,
diferenţiindu-se prin însemnele proprii ale corpului profesional şi prin combinaţiile culorilor negru
cu galben-auriu.
 Purtarea robei în afara incintei instanţei judecătoreşti este interzisă.
 Consilierul juridic nu poate asista sau reprezenta părţi cu interese contrare în aceeaşi cauză
sau în cauze conexe şi nu poate pleda împotriva părţii care l-a consultat mai înainte în legătură cu
aspectele litigioase ale pricinii.
 Consilierul juridic nu poate fi ascultat ca martor şi nu poate furniza relaţii nici unei
autorităţi sau persoane cu privire la cauza care i-a fost încredinţată, decât dacă are dezlegarea
prealabilă, expresă şi scrisă din partea părţii în cauză, în condiţiile legii.
 Calitatea de martor are întâietate faţă de calitatea de consilier juridic, cu privire la faptele şi
împrejurările pe care acesta le-a cunoscut înainte de a fi devenit apărător al vreunei părţi în cauză.
 Dacă a fost ascultat ca martor, consilierul juridic nu mai poate desfăşura nici o activitate
profesională în acea cauză.
 Consilierul juridic nu poate îndeplini funcţia de expert, interpret sau traducător în cauza în
care este angajat.
 

329
 IX. Protecţia profesiei de consilier juridic

În condiţiile prevăzute la art. 5 din Lege, consilierii juridici se pot asocia în structuri
judeţene, pe ramuri sau domenii de activitate, potrivit intereselor profesionale, şi, după caz, la nivel
naţional, cu respectarea legii privind asociaţiile şi fundaţiile.
Formele de asociere şi organizare la nivel judeţean şi la nivel naţional sunt stabilite prin
statutul asociaţiei, cerut de lege.
Constituirea asocierilor profesionale are la bază principiile constituţionale ale dreptului de
asociere şi reglementările legale privind asocierea şi constituirea de persoane juridice.
Asociaţia profesională a consilierilor juridici ţine evidenţa acestora în condiţii similare
evidenţei barourilor de avocaţi.
Consilierul juridic răspunde disciplinar pentru nerespectarea prevederilor legii şi ale
reglementării legale privind activitatea persoanei juridice în slujba căreia se află.
Constatarea abaterii disciplinare, cercetarea acesteia, procedura de judecată şi sancţiunile
disciplinare sunt cele prevăzute în reglementarea specifică persoanei juridice în slujba căreia se află
consilierul juridic.
Autoritatea disciplinară poate fi sesizată de persoana vătămată sau, după caz, de asociaţia
profesională.
În activitatea sa profesională consilierul juridic se bucură de protecţia legii, în condiţiile
prevăzute de legea pentru organizarea şi exercitarea profesiei de avocat.

X. Forme de exercitare a profesiei

În scopul asigurării, garantării şi protejării dreptului neîngrădit la muncă, conform art. 3 din

Legea nr. 53/2003 - Codul muncii şi art. 41 şi 45 din Constituţie, republicată, consilierul juridic îşi
poate exercita profesia la alegere, în oricare dintre formele prevăzute de lege şi de statutul profesiei,
cu respectarea prevederilor privind compatibilitatea şi incompatibilitatea în exercitarea acesteia.
 Consilierul juridic este liber să aleagă şi să schimbe în orice moment opţiunea sa pentru
exercitarea profesiei.
 Consilierul juridic definitiv sau stagiar, în vederea exercitării profesiei, se va înscrie pe
Tabloul ţinut de colegiul teritorial.
 Consilierul juridic este obligat să anunţe în scris conducerea colegiului teritorial din care
face parte despre orice intenţie de modificare a opţiunii sale privind exercitarea profesiei.

XI. Realizarea profesiei
   
 Activitatea profesională a consilierului juridic se realizează prin:
   - consultaţii şi cereri cu caracter juridic în toate domeniile dreptului;
   - redactarea de opinii juridice cu privire la aspecte legale ce privesc activitatea acesteia;
   - redactarea proiectelor de contracte, precum şi negocierea clauzelor legale contractuale;
   - asistenţa, consultanţa şi reprezentarea juridică a persoanelor juridice şi a altor entităţi interesate;
   - redactarea de acte juridice, atestarea identităţii părţilor, a consimţământului, a conţinutului şi a
datei actelor încheiate, care privesc persoana juridică în favoarea căreia consilierul juridic exercită
profesia;
   - avizarea şi contrasemnarea actelor cu caracter juridic;
   - verificarea legalităţii actelor cu caracter juridic şi administrativ primite spre avizare;
   - semnarea la solicitarea conducerii, în cadrul reprezentării, a documentelor cu caracter juridic
emanate de la persoana juridică sau de la instituţia publică reprezentată;
  
 b) 1. avizele pentru legalitate şi conformitate vor fi însoţite de semnătura şi parafa profesională;
   2. parafa profesională individuală va cuprinde în mod obligatoriu următoarele elemente:

330
 V. ORGANIZAREA PROFESIEI EXECUTORILOR JUDECĂTOREŞTI

   - denumirea "COLEGIUL CONSILIERILOR JURIDICI" (teritorial - JUDEŢ);

   - sigla "COLEGIUL CONSILIERILOR JURIDICI" (teritorial - JUDEŢ);
   - numele şi prenumele consilierului juridic, însoţite de menţiunea S (stagiar) sau D (definitiv),
după caz;
   - codul unic de identificare, format din 2+4 (patru) cifre, alocat în ordinea înscrierii în Tablou, cod
unic de înregistrare ce nu va mai putea fi realocat (primele două cifre reprezintă judeţul);
   c) în condiţiile în care actul juridic supus avizării pentru legalitate nu este conform legii,
consilierul juridic va formula un raport de neavizare în care va indica neconcordanţa acestuia cu
normele legale, în vederea refacerii actului;
   d) consilierul juridic, indiferent de forma în care îşi desfăşoară activitatea profesională, se
subordonează, numai pe linie administrativă, persoanei juridice în favoarea căreia îşi exercită
profesia.

Dreptul la opinie profesională a consilierului juridic este garantat.

Consilierul juridic poate reprezenta gratuit în justiţie rudele sale, ale soţului/soţiei, până la
gradul IV inclusiv.

 a) În exercitarea profesiei şi în legătură cu aceasta, consilierul juridic este obligat să

păstreze secretul profesional privitor la cauza ce i-a fost încredinţată, cu excepţia cazurilor
prevăzute expres de lege.
    b) Pentru activitatea depusă, consilierul juridic are dreptul să fie remunerat conform
prevederilor formei scrise a raportului juridic care stă la baza exercitării profesiei faţă de beneficiar.
   c) În scopul asigurării secretului profesional, actele şi lucrările cu caracter profesional
aflate asupra consilierului juridic sau la locul de exercitare a profesiei sunt inviolabile.
Percheziţionarea consilierului juridic, a domiciliului ori a biroului său nu poate fi făcută decât de
procuror, în temeiul unui mandat emis în condiţiile legii. Nu vor putea fi ascultate şi înregistrate, cu
nici un fel de mijloace tehnice, convorbirile telefonice ale consilierului juridic şi nici nu va putea fi
interceptată şi înregistrată corespondenţa cu caracter profesional, decât în condiţiile şi cu procedura
prevăzute de lege.
 

XII. Tabloul anual

Colegiul teritorial are obligaţia să întocmească anual Tabloul, cu menţionarea numelui şi a

prenumelui, codului unic de înregistrare, a poziţiei profesionale, respectiv stagiar sau definitiv,
precum şi a situaţiei în ceea ce priveşte exercitarea profesiei (exclus, suspendat etc.).
 Prin grija colegiului teritorial, Tabloul anual şi modificările intervenite sunt comunicate
U.C.C.J.R. şi instituţiilor prevăzute de lege.
 Consiliul colegiului teritorial emite hotărâri de trecere pe Tablou a consilierilor juridici
incompatibili, la cerere sau din oficiu, iar reînscrierea pe Tablou se face la cerere, după încetarea
stării de incompatibilitate.
 Taxele de reînscriere pe Tablou se stabilesc de Consiliul colegiului teritorial.
 Consilierii juridici care la data intrării în vigoare a Legii nr. 514/2003 au debutat în
profesie, indiferent de vechimea în activitatea juridică, sunt trecuţi pe Tablou cu menţiunea
"definitiv".
 Consilierii juridici care de la data intrării în vigoare a Legii nr. 514/2003 nu pot face dovada
debutului în profesie anterior acestei date sunt trecuţi pe Tablou cu menţiunea "stagiar".
 Licenţiatul unei facultăţi de drept care solicită înscrierea în profesia de consilier juridic şi
are o vechime de minimum 5 ani în alte profesii juridice va fi trecut pe Tablou cu menţiunea
"definitiv".

331
 XIII. Evidenţele activităţii consilierului juridic
   
 Evidenţele activităţii consilierului juridic, actele şi documentele sunt ţinute de acesta,
potrivit reglementărilor privind activitatea persoanei juridice, entităţii în favoarea căreia îşi exercită
profesia.
 Consilierul juridic ţine evidenţa în cazurile litigioase sau nelitigioase în care a fost sesizat.

 Indiferent de reglementările persoanei juridice sau entităţii în favoarea căreia îşi exercită
profesia, consilierul juridic va ţine evidenţa următoarelor activităţi:
   - intrările şi ieşirile de corespondenţă juridică numerotate şi datate;
   - registrul de evidenţă privind orice situaţie litigioasă cu care a fost sesizat;
   - registrul de evidenţă privind avizele scrise - datate şi numerotate;
   - registrul de înregistrare a actelor juridice atestate de consilierul juridic cu privire la identitatea
părţilor, a conţinutului şi a datei actelor.
   
 Modelele acestor registre se adoptă de Comisia metodologică a U.C.C.J.R. şi se comunică
tuturor colegiilor.
 La încetarea raporturilor juridice care stau la baza exercitării profesiei faţă de o persoană
juridică publică sau privată, entitate interesată, română ori străină, consilierul juridic va preda, pe
bază de proces-verbal, în vederea arhivării, toate documentele aferente activităţii depuse.
 Predarea pe bază de proces-verbal, numerotat şi datat, a documentelor menţionate mai sus îl
descarcă în totalitate, de orice răspundere, pe consilierul juridic.
Consilierul juridic răspunde pentru încălcarea obligaţiilor profesionale, potrivit legii şi
statutului.
Activitatea desfăşurată de consilierul juridic este o activitate de mijloace şi nu de rezultat.
La încetarea raportului juridic care stă la baza exercitării profesiei de consilier juridic faţă
de beneficiarul prestaţiei, consilierul juridic va informa în scris colegiul din care face parte. În
situaţia în care consilierul juridic nu va face informarea mai sus menţionată imediat şi continuă să
îşi exercite profesia, va răspunde potrivit reglementărilor care sancţionează exercitarea fără drept a
unei profesii. În acest caz, la constatare, Colegiul va sancţiona disciplinar consilierul juridic, în
funcţie de gravitatea situaţiei.
Consilierul juridic înscris în Colegiu, dar care nu îşi va putea exercita profesia, se consideră
suspendat.
Consilierului juridic, funcţionar public, îi sunt aplicabile şi beneficiază şi de prevederile
legii funcţionarului public.
Protecţia drepturilor profesionale, economice şi sociale ale consilierului juridic
 Conform art. 23 din Legea nr. 514/2003, în activitatea sa profesională consilierul juridic se
bucură de protecţia legii, în condiţiile prevăzute de Legea nr. 51/1995 pentru organizarea şi
exercitarea profesiei de avocat, republicată, cu modificările şi completările ulterioare.
 Percheziţionarea consilierului juridic, a domiciliului ori a locului său de muncă sau
ridicarea de înscrisuri ori de bunuri de la acesta nu poate fi făcută decât de procuror în baza unui
mandat emis de judecător.
Exercitarea activităţilor specifice profesiei de consilier juridic: consultanţă, asistenţă,
reprezentare juridică, avizare pentru legalitate şi contrasemnare de acte juridice de către persoane
neautorizate prin nerespectarea condiţiilor prevăzute de lege şi de statut reprezintă exercitare fără
drept a profesiei de consilier juridic şi se sancţionează conform legii penale.
 Toţi consilierii juridici asociaţi, membri ai colegiilor teritoriale, au îndatorirea de a participa
la activităţile profesionale, stagiile de pregătire profesională, conferinţele, simpozioanele şi la orice
alte manifestări organizate de colegiile teritoriale şi U.C.C.J.R. potrivit statutelor şi regulamentelor
acestora.
 Colegiile şi U.C.C.J.R. au obligaţia să acţioneze prin toate mijloacele legale pentru
organizarea şi exercitarea unitară şi specializată a profesiei.

332
 V. ORGANIZAREA PROFESIEI EXECUTORILOR JUDECĂTOREŞTI

 Lipsa nejustificată a consilierului juridic asociat de la formele de pregătire profesională sau

neabsolvirea acestora constituie abatere disciplinară, fiind sancţionată cu suspendarea din profesie
pentru o perioadă cuprinsă între o lună şi 6 luni.
Colegiile şi U.C.C.J.R. pot colabora în scopul realizării şi promovării politicilor şi
strategiilor de formare profesională a consilierilor juridici cu Consiliul Naţional de Formare
Profesională a Adulţilor (C.N.F.P.A.), înfiinţat în temeiul prevederilor Legii nr. 132/1999,
republicată.
   (2) În scopul formării profesionale a consilierilor juridici angajaţi sau numiţi în funcţie,
beneficiarii serviciilor profesionale ale acestora vor suporta cheltuielile pentru reorganizarea
profesiei ocazionate de: înscrierea în colegiu, achiziţionarea robei, a legitimaţiei de consilier juridic,
a insignei, ştampilelor profesionale, precum şi a tuturor registrelor de evidenţă profesională.
 Cheltuielile avansate de consilierul juridic, ocazionate de reorganizarea profesiei precizate
la alineatul precedent, se vor deconta acestuia de către autoritatea sau instituţia publică ori de către
persoana juridică în favoarea căreia acesta exercită profesia de consilier juridic.
 Autorităţile, instituţiile şi persoanele juridice la care consilierii juridici îşi exercită profesia
în mod permanent sunt obligate să asigure acestora spaţii distincte şi corespunzătoare atât pentru
buna desfăşurare a activităţilor profesionale, cât mai ales pentru asigurarea confidenţialităţii şi
secretului profesional stabilite de lege.
 În acelaşi scop, pentru exercitarea corespunzătoare a profesiei de consilier juridic, acestea
vor asigura baza tehnico-materială necesară, birotica şi orice alte utilităţi necesare îndeplinirii
serviciului profesional.
Autorităţile administrative judeţene şi locale vor asigura sprijin pentru identificarea de
spaţii corespunzătoare funcţionării organizaţiilor profesionale, colegiilor consilierilor juridici şi
pentru asigurarea formării profesionale a membrilor săi, care exercită un serviciu profesional
specializat, de interes general.
 Pentru activitatea sa profesională consilierul juridic are dreptul la o remuneraţie de bază,
stabilită prin negociere pentru consilierul juridic ce are statut de salariat, sau conform legilor
speciale pentru cel numit în funcţie.
 Deosebit de remuneraţia de bază astfel stabilită, în considerarea specificului muncii şi a
importanţei sociale a serviciilor profesionale, în temeiul art. 25 şi 26 din Legea nr. 53/2003, cu
modificările ulterioare, consilierul juridic poate negocia prestaţii suplimentare în bani reprezentând
clauza de mobilitate şi clauza de confidenţialitate.
 În termen de 60 de zile de la intrarea în vigoare a Statutului profesiei de consilier juridic,
autorităţile publice, instituţiile şi celelalte persoane juridice de drept public sau privat vor opera
modificările prevăzute de statut cu privire la încadrarea, salarizarea, stabilirea statutului, a
drepturilor şi obligaţiilor consilierilor juridici pe care i-au numit sau i-au angajat.

XIV. Organizarea şi funcţionarea organizaţiei profesionale a consilierilor juridici

  

XIV.1. Colegiul Consilierilor Juridici

   Colegiul teritorial este organizaţia profesională creată pentru toţi consilierii juridici asociaţi
în această formă de organizare dintr-un judeţ sau din municipiul Bucureşti, indiferent de ramura,
domeniul de activitate ori locul exercitării profesiei, ce asigură organizarea şi exercitarea profesiei
de consilier juridic în mod unitar şi apără drepturile şi interesele legitime ale consilierilor juridici.
 Colegiul teritorial este persoană juridică de interes general şi are sediul în oraşul de
reşedinţă al judeţului, respectiv în municipiul Bucureşti.
 Colegiul teritorial are patrimoniu şi buget propriu. Patrimoniul Colegiului poate fi folosit în
activităţi producătoare de venituri, în condiţiile dreptului comun.
 Contribuţia consilierilor juridici la realizarea bugetului propriu este stabilită de fiecare
colegiu.

333
  Colegiul teritorial activează în baza statutului propriu.
Organele de conducere ale colegiilor teritoriale sunt stabilite în statutele proprii.
Atribuţiile şi răspunderile organelor de conducere ale colegiilor teritoriale sunt stabilite în
statutele proprii.
În cadrul fiecărui colegiu funcţionează un secretar general şi un trezorier, o comisie de
cenzori compusă din 3-5 membri şi o comisie de disciplină formată din 3-5 membri, a căror atribuţii
sunt stabilite prin regulamentele proprii de funcţionare aprobate de Adunarea generală a Colegiului,
în baza hotărârilor Consiliului U.C.C.J.R.
Colegiile teritoriale înfiinţate după constituirea U.C.C.J.R. devin membre cu drepturi şi
obligaţii egale prin asociere.
Decanii acestor colegii sunt de drept membri în Consiliul U.C.C.J.R.

XIV.2. Uniunea Colegiilor Consilierilor Juridici din România

 U.C.C.J.R. este formată din toate colegiile consilierilor juridici din România şi cuprinde toţi
consilierii juridici înscrişi în Tabloul acestora, cu drept de exercitare a profesiei de consilier juridic
şi are drept scop organizarea unitară a exercitării profesiei de consilier juridic în România.
 U.C.C.J.R. este persoană juridică de interes general, are patrimoniu şi buget propriu.
 Bugetul U.C.C.J.R. se formează din contribuţiile colegiilor în cotele stabilite de Congresul
U.C.C.J.R.
 Patrimoniul U.C.C.J.R. poate fi folosit în activităţi producătoare de venituri, în condiţiile
dreptului comun.

 Organele de conducere ale U.C.C.J.R. sunt:

   a) Congresul Colegiilor Consilierilor Juridici din România;
   b) Consiliul U.C.C.J.R.;
   c) biroul executiv;
   d) preşedintele;
   e) prim-vicepreşedintele;
   f) vicepreşedinţii.

 În structura centrală a U.C.C.J.R. funcţionează:

   a) secretarul general;
   b) Comisia centrală de cenzori;
   c) Comisia centrală de disciplină;
   d) Comisia metodologică de organizare şi exercitare a profesiei de consilier juridic;
   e) aparatul tehnic administrativ.

XIV.3. Congresul Consilierilor Juridici din România

 Congresul Colegiilor Consilierilor Juridici din România este constituit din câte un delegat
pentru 100 de consilieri juridici din fiecare colegiu şi decanii colegiilor.
 Congresul ordinar se întruneşte anual, la convocarea Consiliului U.C.C.J.R. sau la
convocarea preşedintelui U.C.C.J.R.
 Consiliul U.C.C.J.R. este obligat să convoace congresul în şedinţă extraordinară, în
maximum 10 zile de la solicitarea acestora.
 Convocarea congresului ordinar se face cu cel puţin o lună înainte de data stabilită, prin
înştiinţarea în scris a colegiilor şi prin publicarea într-un ziar central.
 Consiliile colegiilor sunt obligate să afişeze data convocării şi ordinea de zi la sediul
colegiului şi la instanţele judecătoreşti din raza teritorială a acestora.

334
 V. ORGANIZAREA PROFESIEI EXECUTORILOR JUDECĂTOREŞTI

 Colegiile teritoriale sunt obligate să îşi aleagă delegaţii cu cel puţin 10 zile înainte de
congres.
 Congresul este legal constituit în prezenţa a cel puţin două treimi din numărul membrilor
săi şi adoptă hotărâri cu votul majorităţii membrilor prezenţi.
 Fiecare colegiu are drept la un singur vot în Congresul U.C.C.J.R.
Congresul U.C.C.J.R. are competenţele prevăzute în Statutul U.C.C.J.R.

XIV.4. Consiliul U.C.C.J.R.

 Consiliul U.C.C.J.R. este constituit din decanii colegiilor teritoriale.

 Mandatul membrilor Consiliului U.C.C.J.R. este de 4 ani. În cazul încetării mandatului
unuia dintre ei, înlocuitorul său execută diferenţa de mandat. Înlocuitorul este desemnat de adunarea
generală a colegiului teritorial.
 Consiliul U.C.C.J.R. se întruneşte trimestrial sau ori de câte ori este nevoie, la convocarea
preşedintelui U.C.C.J.R. Convocarea se face cu cel puţin 10 zile înainte de data şedinţei.
 La cererea a cel puţin unei treimi din numărul membrilor consiliului sau în situaţii
excepţionale, preşedintele U.C.C.J.R. va convoca consiliul în şedinţă extraordinară în cel mult 5 zile
de la data solicitării sau a evenimentului justificativ.
 Consiliul U.C.C.J.R. lucrează în prezenţa a cel puţin două treimi din numărul membrilor săi
şi adoptă hotărâri valabile cu votul majorităţii membrilor prezenţi.
 Fiecare colegiu teritorial are drept la un singur vot în şedinţele Consiliului U.C.C.J.R.
Consiliul U.C.C.J.R. are atribuţii şi competenţe stabilite prin Statutul U.C.C.J.R.

XIV.5. Biroul Executiv al U.C.C.J.R

Biroul Executiv al U.C.C.J.R. este format din preşedintele şi prim-vicepreşedintele

U.C.C.J.R., precum şi din cei 3 vicepreşedinţi aleşi de Congresul U.C.C.J.R. dintre membrii săi
pentru un mandat de 4 ani. Unul dintre vicepreşedinţi, stabilit la propunerea preşedintelui,
îndeplineşte funcţia de secretar al Biroului executiv al U.C.C.J.R.
Biroul executiv al U.C.C.J.R. are atribuţiile şi competenţele stabilite prin Statutul
U.C.C.J.R.

Preşedintele U.C.C.J.R. are următoarele atribuţii:

   a) reprezintă U.C.C.J.R. în relaţiile cu persoanele fizice şi juridice din ţară şi din străinătate;
   b) încheie convenţii şi contracte în numele U.C.C.J.R., cu autorizarea Biroului executiv al
U.C.C.J.R.
   c) convoacă şi conduce şedinţele Consiliului U.C.C.J.R. şi ale Biroului executiv;
   d) ordonanţează cheltuielile bugetare şi extrabugetare ale U.C.C.J.R.
   e) semnează actele consiliului şi ale Biroului executiv.

Prim-vicepreşedintele U.C.C.J.R. este înlocuitorul de drept al preşedintelui U.C.C.J.R. şi

are următoarele atribuţii:
   a) coordonează şi organizează activitatea curentă a departamentelor profesionale şi administrative
ale U.C.C.J.R.;
   b) supraveghează relaţiile dintre structurile centrale ale profesiei şi colegiile teritoriale, precum şi
relaţiile dintre acestea din urmă;
   c) acordă sprijin şi ajutor colegiilor în relaţiile lor cu autorităţile centrale şi locale.

Vicepreşedinţii U.C.C.J.R. sunt în număr de 3 şi sunt înlocuitori ai preşedintelui, în lipsa

prim-vicepreşedintelui, în ordinea stabilită de către acesta.
Vicepreşedinţii U.C.C.J.R. coordonează şi îndrumă activitatea curentă a colegiilor.

335
 Secretarul general al U.C.C.J.R. este ales de Congresul U.C.C.J.R. şi îndeplineşte sarcinile
stabilite de Biroul executiv al U.C.C.J.R. Mandatul acestuia este de 4 ani.
În structurile centrale de conducere ale profesiei de consilier juridic: Consiliul U.C.C.J.R.,
Biroul executiv al U.C.C.J.R., preşedintele, prim-vicepreşedintele şi vicepreşedinţii U.C.C.J.R.
durata mandatului în funcţie este de 4 ani şi orice titular de mandat poate fi reales în aceeaşi sau în
altă funcţie din aceste structuri centrale de conducere.
 Comisia centrală de cenzori a U.C.C.J.R. se compune din 3-5 membri aleşi de către
Congresul U.C.C.J.R., pentru un mandat de 4 ani, dintre care unul are calitatea de contabil autorizat
sau de expert contabil.
 Comisia centrală de cenzori are obligaţia verificării trimestriale a activităţilor economico-
financiare ale U.C.C.J.R. şi dispunerii măsurilor necesare bunei administrări a patrimoniului
U.C.C.J.R.
 Comisia centrală de cenzori funcţionează în baza regulamentului propriu, validat de
Congresul U.C.C.J.R.
 Comisia centrală de disciplină a U.C.C.J.R. este alcătuită din 5-9 membri, aleşi de
Congresul U.C.C.J.R. pentru un mandat de 4 ani.
 Membrii Comisiei centrale de disciplină se aleg dintre consilierii juridici cu o vechime mai
mare de 10 ani în activităţi juridice.
 Comisia centrală de disciplină îşi organizează, îşi ţine evidenţele, îşi desfăşoară lucrările şi
funcţionează în baza regulamentului propriu, validat de Congresul U.C.C.J.R.
Comisia metodologică de organizare şi exercitare a profesiei de consilier juridic este
alcătuită din 7-9 membri aleşi de Congresul U.C.C.J.R. şi funcţionează în baza regulamentului
propriu, validat de Congresul U.C.C.J.R.
Cheltuielile necesare participării membrilor Consiliului U.C.C.J.R., a membrilor Biroului
executiv al U.C.C.J.R. şi a membrilor comisiilor centrale de cenzori, de disciplină şi comisiei
metodologice la şedinţele acestor organe se suportă de fiecare colegiu.

TESTE ŞI ÎNTREBĂRI DE AUTOEVALUARE11

1. Arătaţi care sunt principiile şi regulile fundamentale de organizare şi exercitare a profesiei

de consilier juridic;
2. Enumeraţi modalităţile prin care se realizează activitatea consilierului juridic;
3. Condiţiile dobândirii calităţii de consilier juridic;
4. Incompatibilităţi, limite, interdictii ale profesiei de consilier juridic;
5. Drepturile consilierilor juridici;
6. Îndatoririle consilierilor juridici;
7. Stagiul profesional al consilierilor juridici;
8. Definitivara în profesia de consilier juridic;
9. Încetarea şi suspendarea exercitării profesiei de consilier juridic;
10. Protecţia profesiei de consilier juridic;
11. Formele de exercitare a profesiei de consilier juridic;
12. Evidenţele activităţii consilierului juridic.

11
Aceste întrebări sunt orientative, urmărind a exemplifica posibile criterii şi modalităţi de testare, pentru a vă ajuta în
procesul de însuşire şi autoevaluare a informaţiilor necesare promovării cu succes a acestui curs. .

336
 V. ORGANIZAREA PROFESIEI EXECUTORILOR JUDECĂTOREŞTI

CAPITOLUL IV

ORGANIZAREA ACTIVITĂŢII NOTARIALE

Ca şi profesia de avocat, instituţia notariatului în forma sa primară de desfăşurare este

cunoscută încă din perioada sclavagismului, când patricienii îi foloseau pe sclavii ştiutori de carte să
consemneze elementele esenţiale ale tranzacţiilor pe care le încheiau, actul scris de sclav şi aprobat
de părţi constituind o dovada în eventualitatea neexecutării obligaţiilor.
De la notele scrise de sclavi, care cu timpul s-a specializat se pare că provine şi denumirea
folosită astăzi de notar.
În epoca feudală notariatul se dezvoltă în cadrul bisericii pentru a deveni mai târziu un organ
al statului.
În Principatele Române legalizarea înscrisurilor se realiza de Cancelaria domnească pentru
ca abia în anul 1886 să se creeze cadrul normativ al autentificării actelor. Astfel instanţele
judecătoreşti au fost acelea investite cu autentificarea actelor, în timp ce avocaţii asigurau
redactarea lor.
Prin decretul nr. 79/1950 a fost înfiinţat Notariatul de stat care a reglementat apropae
jumătate de secol activitatea notarială din România.
În prezent noile dispoziţii asigură persoanelor fizice şi juridice prin file://D:\arhiva\BNP last
version 21 nov 2016 (salvat 21.11.2016)\NOUL REGULAMENT 12.08.2013\My Documents\
Local Settings\Users\Manuela\AppData\Local\Microsoft\Windows\Temporary Internet Files\
Content.IE5\My Documents\My Documents\My Documents\Downloads\LEGISLATIE
NOTARI.doc - ###activitatea notarială constatarea raporturilor juridice civile sau comerciale
nelitigioase, precum şi exerciţiul drepturilor şi ocrotirea intereselor, în conformitate cu legea.
file://D:\arhiva\BNP last version 21 nov 2016 (salvat 21.11.2016)\NOUL REGULAMENT
12.08.2013\My Documents\Local Settings\Users\Manuela\AppData\Local\Microsoft\Windows\
Temporary Internet Files\Content.IE5\My Documents\My Documents\My Documents\Downloads\
LEGISLATIE NOTARI.doc - ###Activitatea notarială se realizează de notarii publici prin acte
notariale şi consultaţii juridice notariale.
file://D:\arhiva\BNP last version 21 nov 2016 (salvat 21.11.2016)\NOUL REGULAMENT
12.08.2013\My Documents\Local Settings\Users\Manuela\AppData\Local\Microsoft\Windows\
Temporary Internet Files\Content.IE5\My Documents\My Documents\My Documents\Downloads\
LEGISLATIE NOTARI.doc - ###Notarul public este învestit să îndeplinească un serviciu de interes
public şi are statutul unei funcţii autonome. file://D:\arhiva\BNP last version 21 nov 2016 (salvat
21.11.2016)\NOUL REGULAMENT 12.08.2013\My Documents\Local Settings\Users\Manuela\
AppData\Local\Microsoft\Windows\Temporary Internet Files\Content.IE5\My Documents\My
Documents\My Documents\Downloads\LEGISLATIE NOTARI.doc - ###Actul îndeplinit de
notarul public, purtând sigiliul şi semnătura acestuia, este de autoritate publică şi are forţa probantă
prevăzută de lege.
Activitatea notarială asigură persoanelor fizice şi juridice constatarea raporturilor juridice
civile sau comerciale nelitigioase, precum şi exerciţiul drepturilor şi ocrotirea intereselor, în
conformitate cu legea.
Activitatea notarială se realizează de notarii publici prin acte notariale şi consultaţii juridice
notariale, în condiţiile legii. Notarul public este învestit să îndeplinească un serviciu de interes
public şi are statutul unei funcţii autonome.
Actul îndeplinit de notarul public, purtând sigiliul şi semnătura acestuia, este de autoritate
publică şi are forţa probantă prevăzută de lege. Actele notariale pot fi efectuate şi de misiunile
diplomatice şi oficiile consulare ale României, precum şi de alte instituţii, în condiţiile şi limitele
prevăzute de lege.
Notarii publici şi celelalte instituţii, care desfăşoară activitate notarială, au obligaţia să
verifice ca actele pe care le instrumentează să nu cuprindă clauze contrare legii şi bunelor moravuri,

337
să ceară şi să dea lămuriri părţilor asupra conţinutului acestor acte spre a se convinge că le-au
înţeles sensul şi le-au acceptat efectele, în scopul prevenirii litigiilor.
În cazul în care actul solicitat este contrar legii şi bunelor moravuri, notarul public va refuza
întocmirea lui. Dacă înscrisul prezentat are un conţinut îndoielnic, iar notarul public nu poate refuza
instrumentarea actului, va atrage atenţia părţilor asupra consecinţelor juridice la care se expun şi va
face menţiune expresă în act. Dacă partea se opune la inserarea menţiunii, notarul public va refuza
întocmirea actului.
Activitatea notarială se înfăptuieşte în mod egal pentru toate persoanele, fără deosebire de
rasă, de naţionalitate, de origine etnică, de limbă, de religie, de sex, de opinie, de apartenenţă
politică, de avere sau de origine socială.

Sediul principal al materiei:

- Legea nr. 36/1995 a notarilor publici şi a activităţii notariale cu modificările şi completările

ulterioare;
-Ordonanţa nr. 24/1992 privind stabilirea serviciilor consulare şi a taxelor percepute pentru
prestarea acestora Părţi din acest act au fost abrogate prin Legea nr. 3/1997. ordonaţa a suferit
nenumărate completări şi modificări cele mai rcente fiind aduse prin Legea nr. 267/2003, Legea nr.
370/2005 şi Ordonanţa nr. 61/2006;
- Statutul Uniunii Naţionale a Notarilor Publici.
- Regulamentul de punere în aplicare a Legii notarilor publici şi a activităţii notariale, cu
modificările şi completările ulterioare

I. Competenţa emiterii actelor notariale

I.1. Competenţa materială de emiterii actelor cu valoare notatarială aparţine:

 notarilor publici;
 misiunilor diplomatice;
 oficiilor consulare ale României;
 altor instituţii, în condiţiile şi limitele prevăzute de lege ( secretari consilii locale
etc)..

I.2. Competenţa teritorială a notarilor publici

Notarii publici îşi exercită activitatea în cadrul unor birouri notariale individuale sau prin
asociere, în baza unui contract de societate civilă. În circumscripţia unei judecătorii pot funcţiona
unul sau mai multe birouri notariale.
Competenţa teritorială a notarului public se întinde în întreaga circumscripţie a judecătoriei
în care îşi are sediul biroul său, cu excepţia municipiului Bucureşti unde toţi notarii care au sediul
profesional în municipiul Bucureşti au plenitudine de competenţă.
file://D:\arhiva\BNP last version 21 nov 2016 (salvat 21.11.2016)\NOUL REGULAMENT
12.08.2013\My Documents\Local Settings\Users\Manuela\AppData\Local\Microsoft\Windows\
Temporary Internet Files\Content.IE5\My Documents\My Documents\My Documents\Downloads\
LEGISLATIE NOTARI.doc - ###Numărul notarilor publici şi al birourilor notariale din localităţile
aflate în circumscripţia fiecărei judecătorii şi din municipiul Bucureşti se stabilesc prin ordin al
Ministrului justiţiei, la propunerea Consiliului Uniunii Naţionale a Notarilor Publici, în funcţie de
cerinţele locale rezultate din întinderea teritoriului, numărul locuitorilor, volumul solicitărilor
publicului. file://D:\arhiva\BNP last version 21 nov 2016 (salvat 21.11.2016)\NOUL

338
 V. ORGANIZAREA PROFESIEI EXECUTORILOR JUDECĂTOREŞTI

REGULAMENT 12.08.2013\My Documents\Local Settings\Users\Manuela\AppData\Local\

Microsoft\Windows\Temporary Internet Files\Content.IE5\My Documents\My Documents\My
Documents\Downloads\LEGISLATIE NOTARI.doc - ###Ministrul justiţiei va proceda la
actualizarea numărului notarilor publici şi al birourilor notariale în fiecare an, de regulă în primul
trimestru al anului în curs.
I.3. Competenţa notarilor publici

Notarul public îndeplineşte următoarele acte notariale:

   a) redactarea înscrisurilor cu conţinut juridic, la solicitarea părţilor;
   b) autentificarea înscrisurilor redactate de notarul public, de parte personal sau de avocat;
   c) procedura succesorală notarială;
   d) certificarea unor fapte, în cazurile prevăzute de lege;
   e) legalizarea semnăturilor de pe înscrisuri, a specimenelor de semnătură, precum şi a sigiliilor;
   f) darea de dată certă înscrisurilor prezentate de părţi;
   g) primirea în depozit a înscrisurilor şi documentelor prezentate de părţi;
   h) actele de protest al cambiilor, al biletelor la ordin şi al cecurilor;
   i) legalizarea copiilor de pe înscrisuri;
   j) efectuarea şi legalizarea traducerilor;
   k) eliberarea de duplicate de pe actele notariale pe care le-a întocmit;
   l) orice alte operaţiuni prevăzute de lege.

Notarii publici dau consultaţii juridice în materie notarială, altele decât cele referitoare la
conţinutul actelor pe care le îndeplinesc şi participă, în calitate de specialişti desemnaţi de părţi, la
pregătirea şi întocmirea unor acte juridice cu caracter notarial.

În îndeplinirea atribuţiilor ce-i revin, notarul public are competenţă generală, cu

excepţiile prevăzute în situaţiile următoare:
   a) procedura succesorală notarială este de competenţa notarului public din biroul notarial situat în
circumscripţia teritorială a judecătoriei în care defunctul şi-a avut ultimul domiciliu;
   b) în cazul moştenirilor succesive, moştenitorii pot alege competenţa oricăruia dintre birourile
notariale din circumscripţia teritorială a judecătoriei în care şi-a avut ultimul domiciliu acela dintre
autori care a decedat cel din urmă;
   c) actele de protest al cambiilor, biletelor la ordin şi cecurilor se fac de notarul public din
circumscripţia teritorială a judecătoriei în care urmează a se face plata;
   d) eliberarea duplicatelor şi reconstituirea actelor notariale se fac de notarul public în al cărui
birou se află originalul acestora.

Conflictele de competenţă între birourile notarilor publici situate în aceeaşi circumscripţie a

unei judecătorii se soluţionează de acea judecătorie, la sesizarea părţii interesate. Hotărârea
judecătoriei este definitivă.
Când conflictul intervine între birouri notariale situate în circumscripţii diferite, competenţa
aparţine judecătoriei în a cărei circumscripţie se află biroul de notar public cel din urmă sesizat.

I.4. Competenţa secretariilor consiliilor

Secretarii consiliilor locale ale comunelor şi oraşelor unde nu funcţionează birouri ale
notarilor publici vor îndeplini, la cererea părţilor, următoarele acte notariale:
   a) legalizarea semnăturilor de pe înscrisurile prezentate de părţi;
   b) legalizarea copiilor de pe înscrisuri, cu excepţia înscrisurilor sub semnătură privată.

339
 Actele menţionate, în cazul în care depunerea lor este necesară la unele instituţii sau
operatori economici, vor fi îndeplinite de acestea.
Activitatea notarială a misiunilor diplomatice şi oficiilor consulare ale României se
desfăşoară pe baza legii române şi a înţelegerilor internaţionale la care România este parte, precum
şi potrivit uzanţelor internaţionale.

I.5. Competenţa misiunilor diplomatice şi oficiilor consulare

La cererea persoanelor fizice având cetăţenia română, precum şi a persoanelor juridice

române, misiunile diplomatice şi oficiile consulare ale României îndeplinesc următoarele acte
notariale:
   a) redactarea de înscrisuri în vederea autentificării sau legalizării semnăturii;
   b) autentificarea înscrisurilor, cu excepţia transmisiunilor imobiliare încheiate prin acte juridice
între vii;
   c) legalizarea sigiliilor şi a semnăturilor;
   d) darea de dată certă înscrisurilor prezentate de părţi;
   e) certificarea unor fapte;
   f) legalizarea de copii de pe înscrisuri;
   g) efectuarea şi legalizarea traducerilor;
   h) primirea în depozit a înscrisurilor şi documentelor prezentate de părţi;
   i) eliberarea de duplicate de pe actele notariale întocmite de misiunile diplomatice sau oficiile
consulare.

Activităţile notariale manţionate, care produc efecte juridice în România, pot fi îndeplinite
de către misiunile diplomatice şi oficiile consulare ale României şi la cererea persoanelor fizice sau
juridice străine, în măsura în care legile şi reglementările statului de reşedinţă sau acordurile
bilaterale nu se opun.
Actele notariale se îndeplinesc la sediile misiunilor diplomatice sau oficiilor consulare,
precum şi la bordul navelor şi aeronavelor sub pavilion românesc care se află staţionate în raza de
activitate a acestor organe, precum şi la domiciliul cetăţeanului român ori în alt loc, dacă acest lucru
este prevăzut în convenţiile internaţionale la care România şi statul de reşedinţă sunt părţi sau legea
locală nu se opune.

II. Organizarea activităţii notarilor publici

II.1. Organizarea şi funcţionarea birourilor notarilor publici

Activitatea notarilor publici se desfăşoară în cadrul unui birou, în care pot funcţiona unul
sau mai mulţi notari publici asociaţi, cu personalul auxiliar corespunzător. Prin asociere, notarul
public nu-şi pierde dreptul la birou notarial individual.
Notarul public sau notarii publici asociaţi, titulari ai unui birou, pot angaja notari stagiari,
traducători, alt personal de specialitate, precum şi personal administrativ şi de serviciu necesar
activităţii notariale.
Evidenţa birourilor de notari publici şi lucrările privind numirea şi încetarea funcţiei
notarilor publici se întocmesc de personalul de specialitate notarială din Ministerul Justiţiei.
În circumscripţia unei judecătorii pot funcţiona unul sau mai multe birouri de notari publici.
Numărul notarilor publici şi al birourilor în care aceştia îşi desfăşoară activitatea se stabileşte de
ministrul justiţiei, la propunerea Consiliului Uniunii Naţionale a Notarilor Publici.

340
 V. ORGANIZAREA PROFESIEI EXECUTORILOR JUDECĂTOREŞTI

Numărul de notari publici se actualizează anual de către ministrul justiţiei, potrivit

propunerilor Camerelor Notarilor Publici şi, cu prioritate, în raport cu numărul notarilor stagiari
care au promovat examenul de notar public.
În cazul în care în circumscripţia unei judecătorii funcţionează mai multe birouri de notari
publici, competenţa teritorială a fiecăruia se întinde pe tot cuprinsul acelei circumscripţii.
Notarul public va ţine lucrările de registratură, secretariat şi arhivă, precum şi o evidenţă
financiar-contabilă pentru activitatea desfăşurată de biroul său.
Biroul notarului public va deţine spaţii corespunzătoare pentru desfăşurarea lucrărilor. La
sediul biroului notarial se va afişa numele notarului public sub care a fost înregistrat biroul sau, în
caz de asociere, numele stabilit prin contractul de societate civilă.
În cazul încetării activităţii notarului public, arhiva biroului notarial va fi preluată, după caz,
de alt notar din circumscripţia aceleiaşi judecătorii sau de Camera notarilor publici.
În cazul în care, în cadrul biroului notarial funcţionează mai mulţi notari publici asociaţi,
fiecare îşi exercită personal profesiunea şi răspunde individual pentru activitatea sa.
Evidenţele biroului notarilor publici asociaţi se ţin în partidă comună, iar arhiva creată pe
durata asocierii va rămâne notarului public în al cărui sediu aceştia îşi desfăşoară activitatea. În
cazul în care sediul biroului notarului public este coproprietatea notarilor publici asociaţi, arhiva va
rămâne notarului public care îşi continuă activitatea în acel sediu.
Pentru efectuarea lucrărilor din cadrul biroului notarial, notarul public poate încheia
contracte de muncă cu unul sau mai mulţi secretari şi, după caz, cu alt personal auxiliar, având şi
posibilitatea de a încheia contracte civile cu colaboratori externi.
Traducerile se efectuează de persoane autorizate de Ministerul Justiţiei şi de interpreţii şi
traducătorii autorizaţi în specialitatea ştiinţe juridice în statele membre ale Uniunii Europene sau
aparţinând Spaţiului Economic European de origine ori de provenienţă, ale căror certificate sau alte
documente similare sunt recunoscute de Ministerul Justiţiei.
Angajarea personalului şi încheierea contractelor civile cu colaboratori externi în cadrul
biroului notarial în care funcţionează mai mulţi notari publici asociaţi se vor face de notarul public
împuternicit prin contractul de societate civilă.
Biroul notarului public funcţionează în toate zilele lucrătoare, asigurându-se, în cazuri
urgente, posibilitatea de a efectua actele solicitate şi în afara orelor de program, precum şi în zilele
nelucrătoare. Programul de funcţionare va fi afişat.
Evidenţele biroului notarial

Biroul notarului public ţine următoarele registre:

   a) registrul general;
   b) opisul registrului general;
   c) registrul de succesiuni;
   d) opisul succesiunilor;
   e) Abrogată prin punctul 24. din Ordinul nr. 655/2007 începând cu 26.03.2007.
   f) Abrogată prin punctul 24. din Ordinul nr. 655/2007 începând cu 26.03.2007.
   g) registrul de termene succesorale;
   h) registrul de depozite;
   i) registrul de proteste;
   j) registrul de consultaţii juridice notariale;
   k) registrul de traduceri;
   l) registrul de corespondenţă.
   m) registrul de divorţuri;
   n) opisul registrului de divorţuri.
   

341
 Evidenţele se ţin separat în cazul organizării unui sediu secundar al biroului notarial. Actele
întocmite şi consultaţiile juridice notariale vor fi evidenţiate în aceste registre, menţionându-se
totodată şi onorariul stabilit.
Dacă în biroul notarial funcţionează mai mulţi notari publici asociaţi, în register vor fi
evidenţiate separat lucrările şi onorariile pe numele fiecărui notar public.
Notarul public ţine evidenţa financiar-contabilă potrivit normelor proprii elaborate de
Consiliul Uniunii Naţionale a Notarilor Publici, în condiţiile legii.
La nivelul fiecărei camere a notarilor publici se ţine un lucrărilor şi operaţiunilor notariale.
În registrul general se înregistrează toate lucrările notariale, cu excepţia celor privind
procedura succesorală, primirile în depozit de înscrisuri, documente şi valori şi protestele. Fiecare
lucrare va avea numărul ei de înregistrare, chiar dacă partea solicită eliberarea mai multor
exemplare de pe înscrisul întocmit.
Înscrisurile autentice vor fi înregistrate distinct după obiectul lor, având şi un număr special
de autentificare.
În cazul autentificării unui act înregistrat ca proiect sau ca urmare a reformării încheierii de
respingere, se procedează la o nouă înregistrare.
În opisul registrului general se trec numele şi prenumele tuturor părţilor care figurează în
actele întocmite, în ordine alfabetică. Legalizările copiilor şi traducerile nu se opisează.
În registrul de succesiuni se înregistrează dosarele succesorale.
Pentru evitarea unei duble proceduri succesorale, dosarul succesoral se va întocmi numai
după ce se va verifica din oficiu că nu există un alt dosar format în cauză, la acelaşi birou notarial
sau la un alt birou de notar public din aceeaşi circumscripţie teritorială. Neîntocmirea dosarului
succesoral pentru acest motiv va fi adusă la cunoştinţă părţilor interesate direct sau prin
corespondenţă, după caz.
Poziţia din registrul succesoral se închide la eliberarea certificatului de moştenitor, la
suspendarea dosarului sau în alte cazuri de închidere a procedurii succesorale.
Repunerea pe rol a unei cauze succesorale se va face după o nouă înregistrare cu menţiunea
corespunzătoare în coloana de observaţii la vechiul dosar.
În opisul succesoral se trec numele şi prenumele autorului succesiunii şi numărul de
înregistrare a dosarului.
Registru de evidenţă a procedurilor succesorale, în care se înregistrează procedurile
succesorale din circumscripţia teritorială a acesteia.
Registrul de termene succesorale evidenţiază şedinţele şi soluţiile în cauzele ce privesc
procedura succesorală notarială.
Certificatele de moştenitor vor avea un număr menţionat în acest registru, în ordinea
soluţionării cauzelor.
Celelalte soluţii privind suspendarea sau clasarea cauzelor succesorale se vor menţiona în
registrul de termene succesorale.
La sfârşitul fiecărei luni secretarul biroului notarial înscrie în registrul de termene
succesorale situaţia dosarelor existente pe rol, cele rezolvate, cu soluţiile date, taxele şi onorariile
stabilite, precum şi cauzele rămase nesoluţionate.
Registrul de depozite cuprinde menţiuni referitoare la înscrisurile, documentele şi valorile
menţionate în procesul-verbal de inventariere a bunurilor succesorale pe care notarul public a
încuviinţat să le păstreze în biroul său.
Depozitele neridicate la sfârşitul unui an se vor înregistra în anul următor cu taxa de timbru
şi onorariul stabilit de notarul public.
În registrul de proteste se înregistrează zilnic şi în ordinea datei efectele de comerţ prestate
cu efectuarea menţiunilor cerute de lege.
În registrul de consultaţii juridice notariale se înregistrează toate consultaţiile juridice, iar în
cazul celor scrise, se va păstra într-o mapă specială câte un exemplar al acestora.
În aceeaşi mapă se păstrează şi proiectele actelor juridice şi procesele-verbale încheiate în
condiţiile art. 92 din lege.

342
 V. ORGANIZAREA PROFESIEI EXECUTORILOR JUDECĂTOREŞTI

Notarii publici care folosesc traducători angajaţi cu contract de muncă vor ţine şi un registru
de traduceri. În acest caz, traducerile se vor înregistra în acest registru şi nu se vor înscrie în
registrul general.
În registrul de corespondenţă se înscrie corespondenţa oficială a notarului public,
neînregistrată în alte registre.
În registrul de divorţuri, prevăzut în anexa nr. 33, se înregistrează cererile de divorţ depuse
cu respectarea prevederilor Legii nr. 4/1953 - Codul familiei, republicată, cu modificările şi
completările ulterioare, denumită în continuare Codul familiei.
Poziţia din registrul de divorţuri se închide la eliberarea certificatului de divorţ sau la
pronunţarea altei soluţii prevăzute de regulament.
Dosarul de divorţ se păstrează în arhiva biroului notarial şi va cuprinde cel puţin
următoarele documente: cererea de divorţ şi documentaţia anexată acesteia, încheierea de admitere
a cererii de divorţ, certificatul de divorţ şi dovada comunicării acestuia la registrul stării civile,
precum şi, după caz, încheierea de respingere a cererii de divorţ.
Încheierea prin care se soluţionează cererea de divorţ se redactează în două exemplare
originale.
Un exemplar al încheierii şi, după caz, un exemplar original al certificatului de divorţ se
păstrează în mapa de divorţuri de la sediul biroului notarial, iar celălalt exemplar al încheierii se
păstrează la dosarul de divorţ.
În opisul registrului de divorţuri, prevăzut în anexa nr. 34, se înscriu, în ordine alfabetică,
numele şi prenumele soţilor, numărul de înregistrare al dosarului de divorţ şi numărul certificatului
de divorţ.
Înainte de utilizare, toate registrele vor fi numerotate, sigilate şi semnate de notarul public,
încheindu-se în acest sens un proces-verbal pe prima pagină a registrului.
La terminarea registrului sau anului calendaristic se va întocmi sub ultima înregistrare un
proces-verbal de închidere.
Înregistrările se fac în momentul şi în ordinea primirii lucrărilor.
Erorile de înregistrare se îndreaptă fără a se şterge vechiul text, peste care se trage o linie,
astfel ca acesta să poată fi citit.
În afara registrelor, la fiecare birou notarial se vor ţine mape cu actele întocmite. Actele
autentice se vor păstra în mape de câte 50 de acte împreună cu documentaţia necesară, iar celelalte
acte se vor păstra în mape de câte 100 de acte.
La mapa cu certificate de moştenitor se va ataşa şi încheierea finală, care va fi întocmită în
acest scop în dublu exemplar.
Mapa de divorţuri conţine încheierea privind soluţia la cererea de divorţ înregistrată la biroul
notarial şi, după caz, un exemplar al certificatului de divorţ.
Notarul public răspunde de depozitarea şi conservarea arhivei biroului notarial în condiţiile
şi termenele stabilite de dispoziţiile legale privind Fondul Arhivistic Naţional. Arhiva se află în
păstrarea unui secretar sau, după caz, a arhivarului angajat de notarul public.
Actele notariale, înregistrările şi evidenţele biroului notarial se întocmesc prin manuscriere
sau la maşina de scris, putând fi redate şi arhivate pe suporturi accesibile echipamentelor de
prelucrare automată a datelor.

II.2. Dobândirea calităţii de notar public

Notar public poate fi cel care îndeplineşte următoarele condiţii:

   a) are cetăţenia română şi domiciliul în România şi are capacitatea de exerciţiu al drepturilor
civile;
   b) este licenţiat în drept - ştiinţe juridice - sau doctor în drept;
   c) nu are antecedente penale;

343
   d) se bucură de o bună reputaţie;
   e) cunoaşte limba română;
   f) este apt din punct de vedere medical pentru exercitarea funcţiei;
g) a îndeplinit timp de 2 ani funcţia de notar stagiar şi a promovat examenul de notar public sau a
exercitat timp de 5 ani funcţia de notar, judecător, procuror, avocat sau o altă funcţie de specialitate
juridică şi dovedeşte cunoştinţele necesare funcţiei de notar public, prin promovarea unui concurs
organizat, potrivit regulamentului de aplicare a legii, de Consiliul Uniunii Naţionale a Notarilor
Publici.

Ministrul justiţiei va proceda la actualizarea numărului notarilor publici şi al birourilor

notariale, de regulă în primul trimestru al fiecărui an, la propunerea Consiliului Uniunii Naţionale a
Notarilor Publici. Ordinul de actualizare va cuprinde:
   a) numărul notarilor publici în funcţie;
   b) numărul locurilor vacante pentru notarii stagiari care vor participa la examenul de definitivat;
   c) numărul locurilor vacante pentru cei care au îndeplinit timp de 5 ani funcţiile juridice prevăzute
la art. 16 lit. g) din lege şi care vor promova concursul prevăzut la art. 4 alin. (3);
   d) numărul locurilor vacante pentru schimbări de sediu.

Pe locurile vacante de notari publici prevăzute la art. 2 alin. (2) lit. c) din Lege se pot numi
notari publici după o prealabilă verificare a cunoştinţelor profesionale, prin concurs, cei care au
îndeplinit timp de 5 ani funcţiile juridice prevăzute la art. 16 lit. g) din lege. Locurile vacante şi data
verificării cunoştinţelor profesionale se publică în Monitorul Oficial al României, Partea a III-a, cu
cel puţin 30 de zile înainte de această dată.
Verificarea cunoştinţelor se efectuează prin concurs organizat de Consiliul Uniunii
Naţionale a Notarilor Publici, cu acordul Ministerului Justiţiei, de către o comisie formată din: un
membru al Consiliului Uniunii Naţionale a Notarilor Publici, desemnat de către acesta; 2 notari
publici desemnaţi de Consiliul Uniunii Naţionale a Notarilor Publici; un reprezentant al
Ministerului Justiţiei desemnat prin ordin de ministrul justiţiei; un cadru didactic universitar în
specialitatea drept civil de la una dintre facultăţile de drept acreditate din ţară. Data desfăşurării
concursului se stabileşte de preşedintele Uniunii Naţionale a Notarilor Publici, cu acordul
ministrului justiţiei.

Notarul public este numit prin ordin al ministrului justiţiei, pe baza referatului întocmit de
direcţia de specialitate din cadrul Ministerului Justiţiei privind îndeplinirea condiţiilor de numire
prevăzute de lege.
În ordinul de numire se vor specifica circumscripţia judecătoriei şi localitatea în care îşi va
avea sediul biroul notarului public, precum şi obligaţia acestuia ca în termen de 60 de zile, în
condiţiile art. 18 alin. 1 din lege, să îşi înregistreze biroul individual sau, după caz, în asociere cu alt
notar public. Aceeaşi obligaţie îi revine şi notarului public care iese dintr-o asociaţie.
În vederea prelungirii termenului de 60 de zile prevăzut la alin. (2), notarul public va depune
o cerere în care va indica motivele justificate care l-au împiedicat să-şi înregistreze biroul,
confirmate de Colegiul director al Camerei notarilor publici, în decurs de cel mult 10 zile de la
expirarea termenului prevăzut la art. 18 alin. 1 din lege.
Înregistrarea biroului notarial se face, la cererea notarului public într-un registru special ţinut
potrivit art. 18 din lege, de primul-grefier al Curţii de apel, pe numele notarului public sau, după
caz, al notarilor publici asociaţi.
În absenţa primului-grefier, preşedintele Curţii de apel va desemna un alt grefier care să
efectueze înregistrarea.
La cererea de înregistrare se va ataşa ordinul de numire a notarului public, dovada existenţei
sediului biroului notarial - prin act de proprietate, contract de închiriere sau alt act, confirmarea
Colegiului director al Camerei notarilor publici, în cazul în care activitatea se desfăşoară în baza

344
 V. ORGANIZAREA PROFESIEI EXECUTORILOR JUDECĂTOREŞTI

unui contract de societate civilă, precum şi cu privire la faptul că biroul notarial dispune de spaţiu
corespunzător desfăşurării activităţii şi conservării arhivei în bune condiţii. Dovada existenţei
sediului biroului notarial în localitatea în care notarul public a fost numit şi în localitatea în care se
asociază nu este necesară în cazul în care se asociază cu un notar public care are înregistrat sediul
biroului notarial.
La înregistrarea biroului notarial, notarul public va prezenta specimenul de semnătură şi
modelul sigiliului. În cazul în care notarul public urmează să se asocieze într-o altă localitate decât
cea în care a fost numit, la înregistrarea biroului notarial individual, va anexa ordinul de numire şi
avizul Colegiului director prin care se propune aprobarea asocierii. În acest caz, la înregistrarea
biroului notarial asociat, notarul public va prezenta specimenul de semnătură şi modelul sigiliului.
Documentaţia prezentată la înregistrare se păstrează în dosare distincte pentru fiecare birou
notarial.
Primul-grefier va elibera în termen de cel mult 3 zile un certificat care atestă efectuarea
înregistrării, pe care notarul public îl va prezenta de îndată Camerei notarilor publici, iar aceasta îl
va comunica Ministerului Justiţiei şi Consiliului Uniunii Naţionale a Notarilor Publici.
Sigiliul notarului public cuprinde stema României, numele, prenumele şi calitatea de notar
public, precum şi localitatea unde îşi are sediul biroul său notarial. Modelul sigiliului este propus de
Consiliul Uniunii Naţionale a Notarilor Publici şi aprobat de ministrul justiţiei.
Pierderea sau dispariţia sigiliului se înscrie în registrul special prevăzut în art. 8 alin. (1) din
regulamet, înregistrându-se în termen de 5 zile modelul noului sigiliu, care va conţine elemente de
diferenţiere faţă de cel pierdut sau dispărut.
În registrul special prevăzut la art. 8 alin. (1) din Lege se vor înscrie şi următoarele
operaţiuni:
   - modificări în modul de desfăşurare a activităţii în cadrul biroului notarial;
   - schimbarea sediului biroului notarial;
   - radierea biroului notarial;
   - înregistrarea şi încetarea activităţii sediilor secundare, potrivit art. 115 din lege.

Operaţiunile arătate se vor înregistra la cerere, ataşându-se confirmarea Colegiului director

al Camerei notarilor publici care, după caz, poate solicita direct înregistrarea lor.
Colegiul director al Camerei notarilor publici va avea acces permanent la registrul special
prevăzut la art. 8 alin. (1) din Lege, având obligaţia de a înştiinţa pe ministrul justiţiei şi Consiliul
Uniunii Naţionale a Notarilor Publici despre toate înregistrările.
Înainte de începerea activităţii notarul public va depune jurământul.
La depunerea jurământului se va încheia un proces-verbal semnat de notarul public şi de cei
în faţa cărora a fost depus, care se va păstra în evidenţa Ministerului Justiţiei şi a Uniunii Naţionale
a Notarilor Publici.
Notarul public este numit de ministrul justiţiei, la propunerea Consiliului Uniunii Naţionale
a Notarilor Publici, în baza cererii celui interesat şi după ce face dovada îndeplinirii cerinţelor
arătate la art. 16 din Lege.
Înainte de a-şi începe activitatea, în termen de 60 de zile de la numire, notarul public este
obligat să-şi înregistreze biroul la Curtea de apel în circumscripţia căreia îşi are sediul biroul de
notar public. Pentru înregistrarea biroului, notarul public va prezenta sigiliul şi specimenul de
semnătură.
Ministrul justiţiei poate, în cazuri temeinic justificate, să prelungească acest termen.
Neîndeplinirea condiţiilor atrage revocarea numirii notarului public.
După îndeplinirea condiţiilor arătate, notarul public va depune jurământul în faţa
ministrului justiţiei şi a preşedintelui Uniunii Naţionale a Notarilor Publici sau a reprezentanţilor
acestora.

Jurământul are următorul conţinut:

345
    "Jur să respect Constituţia şi legile ţării, să-mi îndeplinesc cu onoare şi credibilitate publică, cu
conştiinţă şi fără părtinire atribuţiile ce-mi revin şi să păstrez secretul profesional. Aşa să-mi ajute
Dumnezeu!"

Referirea la divinitate din formula jurământului se schimbă potrivit credinţei religioase a

notarului public.
Notarul public fără confesiune va depune jurământul fără formulă religioasă, pe conştiinţă
şi onoare.

II.3. Notarul stagiar

Numărul notarilor stagiari care pot fi angajaţi în birourile notariale se stabileşte, de regulă,
anual de către Colegiul director al fiecărei Camere a notarilor publici. Cererea de angajare, avizată
de către Colegiul director al Camerei notarilor publici, va fi însoţită de dovezile corespunzătoare
îndeplinirii condiţiilor prevăzute la art. 16 lit. a)-f) din lege şi din regulamet la alin. (4).
Angajarea notarilor stagiari în cadrul unui birou notarial în care funcţionează mai mulţi
notari publici asociaţi se va putea face de către oricare dintre aceştia dacă îndeplineşte condiţiile
stabilite prin Statutul Uniunii şi prin regulametul prevăzut la alin. (4).
Procedura dobândirii calităţii de notar stagiar şi de desfăşurare a stagiului se stabileşte prin
regulamet aprobat de Consiliul Uniunii.
În perioada de stagiu, Camera notarilor publici va verifica semestrial stadiul de pregătire şi
formare profesională a notarului stagiar, precum şi modul cum acesta şi-a îndeplinit atribuţiile care
i-au fost delegate de notarul public.
Constatările verificărilor periodice şi măsurile luate se vor consemna în procese-verbale
semnate de reprezentantul Camerei notarilor publici şi de notarul public la care îşi exercită
activitatea notarul stagiar şi se vor aduce la cunoştinţă celui verificat.

II.4. Examenul de notar public

Uniunea Naţională a Notarilor Publici organizează anual, de regulă în perioada 1-31

octombrie, examenul de notar public pentru notarii care, până la data examenului, au îndeplinit
stagiul de pregătire de 2 ani. Durata de pregătire a notarilor stagiari poate fi considerată îndeplinită
după cel puţin un an de activitate, dacă s-au distins în profesie şi, anterior angajării lor, au exercitat
şi alte funcţii de specialitate juridică timp de cel puţin un an.
Data examenului se va stabili de preşedintele Uniunii Naţionale a Notarilor Publici, cu
acordul ministrului justiţiei, şi va fi comunicată Camerelor Notarilor Publici cu 30 de zile înainte de
această dată, în vederea înştiinţării candidaţilor.
Camerele notarilor publici vor înainta Uniunii Naţionale a Notarilor Publici cererile
candidaţilor pentru susţinerea examenului de notar public, împreună cu referatele notarilor publici
îndrumători, notele sau calificativele obţinute pe perioada de stagiu şi dovezile privind îndeplinirea
condiţiilor de la art. 16 lit. a)-f) din lege.
După efectuarea stagiului, notarul stagiar este obligat să se prezinte la examenul de notar
public.
Respingerea sau, după caz, lipsa nejustificată a notarului stagiar la două examene de notar
public consecutive, după efectuarea stagiului, atrage încetarea contractului individual de muncă şi
pierderea calităţii de notar stagiar.

Comisia de examinare va fi formată din:

   - un membru al Consiliului Uniunii Naţionale a Notarilor Publici, desemnat de către acesta;

346
 V. ORGANIZAREA PROFESIEI EXECUTORILOR JUDECĂTOREŞTI

   - un reprezentant al Ministerului Justiţiei desemnat de ministrul justiţiei;

   - un cadru didactic universitar în specialitatea drept civil de la una dintre facultăţile de drept din
ţară;
   - 2 notari publici desemnaţi de Consiliul Uniunii Naţionale a Notarilor Publici.

Comisia de examinare va fi prezidată de reprezentantul Consiliului Uniunii Naţionale a

Notarilor Publici şi va stabili subiectele şi condiţiile de examinare.
Tematica pentru fiecare concurs se va stabili din domeniile prevăzute la art. 16 alin. (3) din
regulament de către Consiliul Uniunii Naţionale a Notarilor Publici, împreună cu direcţia de
specialitate din cadrul Ministerului Justiţiei, cu consultarea unui cadru didactic universitar în
specialitatea drept civil de la una dintre facultăţile de drept acreditate din ţară.
Procedura desfăşurării concursului este stabilită prin Regulamentul de organizare şi
desfăşurare a examenului de notar public pentru notarii stagiari şi a concursului pentru ocuparea
locurilor vacante de notar public.
În situaţia în care rezultatele concursului sunt invalidate, Consiliul Uniunii Naţionale a
Notarilor Publici va dispune repetarea concursului stabilind şi data acestuia.
În cazul în care constată că desfăşurarea concursului s-a făcut potrivit legii, Consiliul
Uniunii Naţionale a Notarilor Publici îl validează şi înaintează Ministerului Justiţiei propunerile de
numire a candidaţilor declaraţi admişi.

Propunerile de numire a notarilor publici se vor înainta Ministerului Justiţiei de către

Consiliul Uniunii Naţionale a Notarilor Publici, împreună cu următoarele documente care atestă
îndeplinirea condiţiilor prevăzute de art. 16 din lege:
   - cererea de numire în funcţia de notar public;
   - declaraţia pe propria răspundere a candidatului că are cetăţenia română;
   - dovada domiciliului în România;
   - copie legalizată de pe diploma de studii;
   - cazierul judiciar;
   - referatul notarului public îndrumător şi notele sau calificativele obţinute pe perioada de stagiu,
pentru notarul stagiar; recomandare de la ultimul loc de muncă privind reputaţia profesională şi
socială, pentru candidaţii admişi la concursul prevăzut la art. 4 din regulament;
   - adeverinţa medicală eliberată de o instituţie medicală desemnată de Biroul executiv al Uniunii
Naţionale a Notarilor Publici, care să ateste că este apt din punct de vedere medical;
   - dovada că a fost declarat admis la examenul sau la concursul de notar public;
   - dovada privind exercitarea timp de 5 ani a uneia dintre funcţiile juridice prevăzute de lege,
pentru candidaţii admişi la concursul prevăzut la art. 4 din regulamet.

Examenul va consta din probe scrise cu caracter teoretic şi practic din domeniile dreptului
civil, dreptului familiei, dreptului comercial, dreptului internaţional privat, procedurii notariale,
dreptului constituţional, precum şi legislaţiei notariale.
Media minimă de promovare a examenului de notar public este 7.00, fără a putea fi mai
mică de 5.00 la oricare dintre probele de examen.
Candidaţii declaraţi admişi îşi vor exprima, în scris, opţiunile pentru locurile vacante
existente la nivelul Camerei notarilor publici unde şi-au depus cererile de înscriere la examen, în
ordinea mediilor, în faţa Colegiului director.
Cel care a promovat examenul de notar public este numit în această calitate de ministrul
justiţiei şi îşi va putea începe activitatea în condiţiile arătate la art. 17 şi 18 din lege şi art. 8 şi 9 din
regulamet. Dovada existenţei sediului nu este necesară în cazul în care se asociază cu un notar
public care are birou notarial individual.

Notarul public poate delega pe notarul stagiar să îndeplinească următoarele atribuţii:

   a) efectuarea lucrărilor de secretariat;

347
   b) legalizarea copiilor de pe înscrisuri;
   c) legalizarea semnăturii traducătorului;
   d) darea de dată certă a înscrisurilor prezentate de părţi;
   e) redactarea unor proiecte de înscrisuri cu conţinut juridic.

Condiţiile de încheiere a contractului de muncă şi formarea profesională a notarului stagiar

sunt în sarcina Camerei Notarilor Publici şi se stabilesc prin statutul Uniunii Naţionale a Notarilor
Publici.
Examenul de notar public se susţine în faţa unei comisii formate din: un membru al
Consiliului Uniunii Naţionale a Notarilor Publici, reprezentantul Ministerului Justiţiei, un membru
al corpului didactic din învăţământul superior de specialitate şi doi notari publici cu pregătire şi cu
prestigiu profesional, desemnaţi în condiţiile prevăzute în regulametul de aplicare a legii.

II.5. Încetarea calităţii de notar public

Calitatea de notar public încetează:

   a) la cerere;
   b) prin pensionare sau în cazul constatării incapacităţii de muncă, în condiţiile legii;
   c) prin desfiinţarea biroului notarului public, urmată de neexercitarea fără justificare de către
titularul acestuia a profesiei, în condiţiile legii, într-un alt birou de notar public, în termen de 6 luni;
   d) prin excluderea din profesie, dispusă ca sancţiune disciplinară, în condiţiile legii;
   e) în cazul văditei sale incapacităţi profesionale, constatată în urma unor inspecţii repetate;
   f) în cazul condamnării definitive pentru săvârşirea cu intenţie a unei infracţiuni grave sau care
aduce atingere prestigiului profesiei;
   g) în cazul în care notarul public nu mai îndeplineşte condiţiile prevăzute de art. 16 lit. a), d) şi f).

În vederea încetării calităţii de notar public, potrivit art. 23 lit. a) şi b) din lege, cererea se
depune la Camera notarilor publici şi va fi înaintată prin Uniunea Naţională a Notarilor Publici
ministrului justiţiei, care o va soluţiona în cel mult 15 zile de la înregistrarea acesteia la Ministerul
Justiţiei. Până la soluţionarea cererii, notarul public îşi va continua activitatea.
Încetarea activităţii în cazurile prevăzute la art. 23 lit. c)-g) din lege se constată sau se
dispune de ministrul justiţiei la sesizarea Consiliului Uniunii Naţionale a Notarilor Publici sau/şi din
oficiu în cazurile prevăzute la art. 23 lit. e) şi f) din lege.
Încetarea calităţii de notar public se constată sau se dispune, după caz, de ministrul justiţiei.

II.6. Suspendarea calităţii de notar public

Exerciţiul funcţiei de notar public se suspendă:

   a) în caz de incompatibilitate;
   b) în situaţiile prevăzute la art. 42 lit. c) şi art. 43 din lege;
   c) în caz de neachitare a obligaţiilor băneşti profesionale, după 6 luni de la scadenţa acestora, până
la achitarea debitului;
   d) în caz de incapacitate temporară de muncă.
   
Suspendarea se dispune de ministrul justiţiei, la solicitarea Consiliului Uniunii Naţionale a
Notarilor Publici.
În toate cazurile de încetare a calităţii de notar public, de suspendare din funcţie pe o
perioadă mai mare de 6 luni, precum şi în alte cazuri prevăzute de lege în care notarul public nu îşi
poate exercita profesia pe o perioadă mai mare de 6 luni, în lipsa unui notar public asociat sau a

348
 V. ORGANIZAREA PROFESIEI EXECUTORILOR JUDECĂTOREŞTI

unui alt notar public în aceeaşi circumscripţie teritorială, Colegiul director al Camerei notarilor
publici poate delega un notar public pentru îndeplinirea activităţii notariale, în condiţiile statutului,
până la numirea unui notar public, încetarea suspendării din funcţie sau, după caz, încetarea cauzei
care a impus delegarea.
Notarul public delegat va putea funcţiona, dacă este posibil, în sediul biroului notarului
public căruia i-a încetat calitatea de notar public sau, în caz contrar, Colegiul director al Camerei
notarilor publici va stabili, pe perioada delegării, un nou sediu pentru biroul notarial.
Se va proceda la inventarierea şi sigilarea arhivei notarului public care şi-a încetat
activitatea de către o comisie formată din doi reprezentanţi desemnaţi de Colegiul director al
Camerei notarilor publici. Dacă este posibilă continuarea activităţii în acelaşi sediu, arhiva
inventariată va fi preluată de notarul public delegat sau, după caz, numit, iar în caz contrar se va
prelua şi se va preda de Colegiul director al Camerei notarilor publici unui alt notar public care va fi
numit în acea circumscripţie.
În aplicarea art. 25 din lege, Consiliul Uniunii Naţionale a Notarilor Publici, la sesizarea
Colegiului director al Camerei notarilor publici, va solicita ministrului justiţiei suspendarea
exercitării funcţiei de notar public pentru cazurile prevăzute de art. 24 din lege, dispoziţiile art. 18
din regulament fiind aplicabile corespunzător.
Încetarea suspendării notarului public se dispune de ministrul justiţiei la solicitarea
Consiliului Uniunii Naţionale a Notarilor Publici, dacă au dispărut cauzele care au determinat-

II.7. Organizarea profesiei notarilor publici

II.7.1. Camera Notarilor Publici

În circumscripţia fiecărei Curţi de apel funcţionează câte o Cameră a Notarilor Publici, cu

personalitate juridică. Din Cameră fac parte toţi notarii publici care funcţionează în circumscripţia
Curţii de apel.
Camera Notarilor Publici este condusă de un colegiu director format dintr-un preşedinte, un
vicepreşedinte şi 3-5 membri. Colegiul director este ales de adunarea generală a membrilor
Camerei, pentru o perioadă de 3 ani, dintre notarii publici.
Preşedintele Colegiului director va primi o indemnizaţie al cărei cuantum se va stabili de
adunarea generală. Colegiul director va avea un secretar salarizat şi personal auxiliar, în numărul şi
în structura stabilite de adunarea generală a notarilor publici din judeţele ce compun circumscripţia
Camerei.

Colegiul director al Camerei Notarilor Publici are următoarele atribuţii:

   a) rezolvă plângerile părţilor împotriva notarilor publici şi a notarilor stagiari, luând măsurile
corespunzătoare şi aducându-le la cunoştinţa Uniunii Naţionale a Notarilor Publici;
   b) deleagă, în cazuri excepţionale, pentru o perioadă determinată, un notar public, din aceeaşi
circumscripţie a judecătoriei, care să asigure funcţionarea unui alt birou de notar public, cu
încunoştinţarea Uniunii Naţionale a Notarilor Publici. Cheltuielile cu delegarea se suportă din
veniturile biroului notarului public la care este delegat;
   c) informează Uniunea Naţională a Notarilor Publici în legătură cu activitatea birourilor notarilor
publici, asupra necesarului de notari publici şi notari stagiari şi face recomandări cu privire la
persoanele ce urmează să fie propuse de uniune pentru numirea lor în funcţia de notar public de
către ministrul justiţiei;
   d) reprezintă, camera în relaţiile cu terţii la nivelul circumscripţiei Curţii de apel;
   e) întocmeşte documentarea juridică şi asigură consultarea şi informarea curentă a notarilor
publici;
   f) ţine evidenţa veniturilor şi cheltuielilor Camerei şi a contribuţiei membrilor săi;

349
   g) procură datele şi lucrările necesare pentru Buletinul Notarilor Publici şi asigură difuzarea
acestuia;
   h) îndeplineşte alte atribuţii prevăzute de lege şi de regulament.

II.7.2. Uniunea Naţională a Notarilor Publici

Notarii publici din România se constituie în Uniunea Naţională a Notarilor Publici,

organizaţie profesională cu personalitate juridică, care îşi alege un consiliu de conducere şi alte
organe stabilite prin statutul propriu.
Consiliul Uniunii Naţionale a Notarilor Publici este constituit din câte un reprezentant al
fiecărei Camere a Notarilor Publici, din care se aleg preşedintele şi doi vicepreşedinţi, în condiţiile
stabilite prin statutul uniunii.

Consiliul uniunii are următoarele atribuţii:

   a) propune ministrului justiţiei numirea, suspendarea, revocarea ori încetarea calităţii de notar
public;
   b) propune ministrului justiţiei numărul necesar al birourilor de notari publici şi condiţiile de
desfăşurare a examenelor de notari publici;
   c) stabileşte, cu aprobarea ministrului justiţiei, onorariile minimale pentru serviciile prestate de
notarii publici;
   d) aprobă cotele de contribuţie ale birourilor notarilor publici la Cameră, precum şi cele ale
Camerelor la Uniunea Naţională a Notarilor Publici, potrivit statutului acesteia;
   e) reprezintă Uniunea Naţională a Notarilor Publici în raporturile cu terţii, pe plan intern şi
internaţional;
   f) îndeplineşte alte atribuţii prevăzute de lege sau de regulament.

În cadrul Uniunii Naţionale a Notarilor Publici se va organiza şi va funcţiona o casă de

asigurări pentru garantarea responsabilităţii civile a notarilor publici, cu personalitate juridică, în
condiţiile stabilite prin statut propriu, aprobat de Uniunea Naţională a Notarilor Publici.
Tot în cadrul Uniunii Naţionale a Notarilor Publici din România se înfiinţează, se
organizează şi funcţionează Institutul Notarial Român, entitate cu personalitate juridică, în
condiţiile stabilite prin statutul propriu, aprobat de Consiliul Uniunii Naţionale a Notarilor Publici
din România. Institutul Notarial Român asigură perfecţionarea activităţii notariale, pregătirea
notarilor stagiari, precum şi pregătirea profesională continuă a notarilor publici şi a altor specialişti
licenţiaţi în drept, având dreptul de a elibera diplome recunoscute de instituţiile abilitate.
Institutul Notarial Român are ştampilă şi siglă proprii şi se înfiinţează, se organizează şi
funcţionează fără îndeplinirea altor formalităţi.
Statutul Institutului Notarial Român, Regulamentul de organizare şi funcţionare, precum şi
modalităţile de formare profesională continuă a notarilor publici şi a notarilor stagiari se vor aproba
prin hotărâre a Consiliului Uniunii Naţionale a Notarilor Publici din România.
La nivelul Uniunii Naţionale a Notarilor Publici se înfiinţează Registrul naţional notarial al
regimurilor matrimoniale. Organizarea şi funcţionarea acestui registru, precum şi procedura de
înscriere şi consultare se stabilesc prin ordin al ministrului justiţiei.

II.8. Evidenţele Uniunii Naţionale a Notarilor Publici

La nivelul Uniunii Naţionale a Notarilor Publici din România se înfiinţează următoarele

registre:

350
 V. ORGANIZAREA PROFESIEI EXECUTORILOR JUDECĂTOREŞTI

   a) Registrul naţional de evidenţă a succesiunilor, în care se înregistrează cauzele succesorale

referitoare la cetăţenii români, străini sau apatrizi, cu ultimul domiciliu în străinătate, de pe urma
cărora au rămas bunuri imobile în România (RNES);
   b) Registrul naţional de evidenţă a testamentelor autentice (RNTA), în care se înregistrează toate
dispoziţiile testamentare şi revocarea lor;
   c) Registrul naţional de evidenţă a opţiunilor succesorale (RNOS), în care se înregistrează toate
actele notariale referitoare la acceptarea pură şi simplă, acceptarea sub beneficiu de inventar şi
renunţarea la succesiune;
   d) Registrul naţional de evidenţă a revocării procurilor (RNPR), în care se înregistrează toate
actele de revocare expresă a procurilor date în scopul încheierii de acte şi îndeplinirii de proceduri
notariale.
   e) Registrul naţional de evidenţă a cererilor de divorţ (RNECD), în care se înregistrează cererile
de divorţ prin procedură notarială.

Registrele se ţin în format material şi electronic. Înregistrările se fac în momentul şi în

ordinea primirii lucrărilor.
Erorile de înregistrare se îndreaptă fără a se şterge vechiul text, doar prin bararea acestuia.
Consiliul Uniunii Naţionale a Notarilor Publici va aproba prin hotărâre normele
metodologice privind procedura de operare în registrele şi dovezile care se eliberează în urma
verificărilor.
Notarii publici sunt obligaţi să comunice de îndată Uniunii Naţionale a Notarilor Publici
informaţiile care au legătură cu actele şi procedurile menţionate la art. 561, în vederea înregistrării.
    Notarii publici au obligaţia ca, înainte de finalizarea actelor şi procedurilor notariale, să
procedeze la consultarea registrelor naţionale corespunzătoare, solicitând în acest scop şi pe
cheltuiala părţilor un certificat eliberat de Uniunea Naţională a Notarilor Publici în condiţiile
stabilite prin normele metodologice.
Aceste obligaţii revin şi oficiilor consulare sau misiunilor diplomatice ale României în
îndeplinirea atribuţiilor prevăzute la art. 13 din lege.

III. Activitatea notarului public

Sediul biroului notarial se stabileşte în localitatea prevăzută în ordinul de numire în funcţie

a notarului public sau la sediul unuia dintre notarii publici asociaţi.
Asocierea notarilor publici în cadrul aceleiaşi Camere a notarilor publici se aprobă de către
Colegiul director, iar a notarilor publici din Camere diferite, de către Consiliul Uniunii, la
propunerea Camerelor notarilor publici.
În cazul în care în localitatea din care urmează să îşi schimbe temporar sediul notarul public,
în vederea asocierii, nu îşi mai desfăşoară activitatea un alt notar public, Colegiul director al
Camerei notarilor publici este obligat să asigure continuitatea serviciului notarial, precum şi
preluarea arhivei.
La începutul activităţii sale, notarul public devine membru al Casei de asigurări pentru
garantarea răspunderii civile, care funcţionează în cadrul Uniunii Naţionale a Notarilor Publici,
potrivit statutului propriu.
Dacă într-o circumscripţie teritorială funcţionează un singur birou notarial şi notarul public
se află în concediu de odihnă sau absentează mai mult de 5 zile, fără a depăşi 6 luni, în lipsa unui
notar public asociat, Camera notarilor publici va delega un alt notar public pentru a asigura
funcţionarea acestui birou notarial, afară de cazul în care notarul public titular se îngrijeşte personal
de substituirea sa, încunoştinţând în acest scop Camera notarilor publici.

351
 În situaţia în care în circumscripţia teritorială funcţionează mai multe birouri notariale,
pentru cazurile arătate, Camera notarilor publici va lua măsuri pentru a se asigura continuarea
lucrărilor de către un alt birou notarial din aceeaşi circumscripţie teritorială.
În cazul în care notarul public nu-şi poate exercita profesia pe o perioadă mai mare de 6 luni
din motive temeinice, apreciate ca atare de Camera notarilor publici, în absenţa unui notar public
asociat, pentru asigurarea activităţii biroului notarial, acesta este obligat să asigure substituirea sa
printr-un alt notar public din aceeaşi circumscripţie teritorială sau preluarea activităţii sale de un
notar public dintr-un alt birou notarial din aceeaşi circumscripţie teritorială, cu încunoştinţarea
prealabilă a Camerei notarilor publici.
Dacă în circumscripţia teritorială nu funcţionează un alt birou notarial, se va proceda
corespunzător dispoziţiilor de la art. 25 alin. (1) din regulament.
Schimbarea sediului biroului notarului public din localitatea în care îşi desfăşoară
activitatea într-o localitate din cadrul aceleiaşi circumscripţii sau din altă circumscripţie
judecătorească se face prin concurs pe post vacant, prevăzut în ordinul de actualizare, cu excepţia
situaţiei în care pentru ocuparea unui post vacant se depune o singură cerere de schimbare a sediului
biroului notarial. În cazul decesului sau încetării calităţii de notar public a unuia dintre asociaţi,
locul rămas vacant va fi ocupat de asociatul care, anterior asocierii, a fost numit în altă localitate, la
cererea acestuia. În cazul existenţei mai multor asociaţi care, anterior asocierii, şi-au desfăşurat
activitatea în alte localităţi, locul rămas vacant va fi ocupat prin concurs organizat de Uniunea
Naţională a Notarilor Publici. La concurs pot participa numai notarii publici care au avut calitatea
de asociat al notarului public decedat sau căruia i-a încetat calitatea. În cazul în care în localitatea
din care urmează să îşi schimbe sediul notarul public nu îşi mai desfăşoară activitatea un alt notar
public, Colegiul director al Camerei notarilor publici este obligat să asigure continuitatea serviciului
notarial, precum şi preluarea arhivei.
Concursul de schimbare de sedii se organizează anual de către Uniunea Naţională a
Notarilor Publici şi constă într-o probă scrisă de practică notarială. Concursul de schimbare de sedii
se susţine în faţa unei comisii formate din 3 sau 5 notari publici desemnaţi de către Consiliul
Uniunii Naţionale a Notarilor Publici.
Rezultatele concursului de schimbare de sedii se validează de Consiliul Uniunii Naţionale a
Notarilor Publici.
Procedura de organizare şi desfăşurare a concursului de schimbare de sedii este stabilită
prin regulament, aprobat prin ordin al ministrului justiţiei şi libertăţilor cetăţeneşti.
După emiterea ordinului ministrului justiţiei şi libertăţilor cetăţeneşti de schimbare a
sediului, notarul public are obligaţia de a face înscrierile corespunzătoare potrivit prevederilor art. 8
din regulamet; cu privire la arhivă sunt aplicabile dispoziţiile art. 18 alin. (3) din regulamet.
Locurile rămase vacante după actualizare, în urma concursului prevăzut la art. 4 din
regulament, a concursului de schimbare a sediilor birourilor notariale, precum şi ca urmare a
decesului sau încetării calităţii de notar public vor fi prevăzute în următorul ordin de actualizare, în
situaţia în care menţinerea acestora se mai justifică.
În condiţiile legii, înscrisurile originale aflate în arhiva biroului notarului public pot fi
cercetate de un magistrat, delegat în acest scop de autoritatea judiciară competentă, iar dacă acestea
sunt cercetate pentru fals, pot fi ridicate şi rămân la dosarul cauzei dacă sunt declarate ca false, cu
obligaţia comunicării hotărârii sau a ordonanţei procurorului; în caz contrar, actul se va restitui.

III.1. Procedura actelor notariale

III.1.1. Dispoziţii comune

Toate actele notariale se îndeplinesc la cerere.

352
 V. ORGANIZAREA PROFESIEI EXECUTORILOR JUDECĂTOREŞTI

Înscrisurile redactate de părţi sau, după caz, de reprezentanţii lor legali sau convenţionali
vor fi verificate cu privire la îndeplinirea condiţiilor de fond şi formă, notarul public putându-le
aduce modificările şi completările corespunzătoare, cu acordul părţilor.
Înscrisurile referitoare la actele notariale se redactează potrivit voinţei părţilor şi în
condiţiile prevăzute de lege. Înscrisurile vor fi redactate citeţ, îngrijit şi fără prescurtări; menţiunile
în cifre se vor înscrie şi în litere, iar locurile goale se vor completa prin tragere de linii.
În cadrul lucrărilor de îndeplinire a actelor notariale, notarul public stabileşte identitatea,
domiciliul şi capacitatea părţilor, în afara cazurilor în care se solicită dare de dată certă, întocmirea
de copii legalizate sau acordarea de consultaţii juridice notariale.
Înscrisurile pentru care legea prevede forma autentică vor fi redactate numai de notari
publici, de avocatul părţilor interesate sau de consilierul juridic ori reprezentantul legal al persoanei
juridice. Persoanele care au pregătire juridică superioară vor putea redacta înscrisurile în care
figurează ca parte ele, soţii, ascendenţii sau descendenţii lor.
Consultaţiile date de notarul public în domeniul juridic notarial sunt scrise sau verbale şi se
dau persoanelor fizice sau juridice, la solicitare sau pe bază de contract cu durată determinată.
Notarul public are obligaţia să desluşească raporturile reale dintre părţi cu privire la actul pe
care vor să-l încheie, să verifice dacă scopul pe care îl urmăresc este în conformitate cu legea şi să
le dea îndrumările necesare asupra efectelor lui juridice.
De asemenea, el trebuie să ceară părţilor, ori de câte ori este cazul, documentele
justificative şi autorizaţiile necesare pentru încheierea actului sau, la cererea acestora, va putea
obţine el însuşi documentaţia necesară.
Actele din care rezultă drepturi ce urmează a fi supuse publicităţii mobiliare sau imobiliare
se vor comunica de îndată, la locul unde se ţine această evidenţă, de notarul public, care va face şi
demersurile necesare în numele titularilor pentru aducerea la îndeplinire a tuturor lucrărilor de
publicitate. Se exceptează cazul în care părţile interesate vor cere în scris să îndeplinească ele însele
formalităţile de mai sus.
În vederea îndeplinirii obligaţiilor, notarul public va avea acces liber la birourile de
publicitate mobiliară şi imobiliară.
Notarul public nu poate refuza îndeplinirea actului notarial solicitat decât în condiţiile
arătate la art. 6 din regulament.
Organele de ordine publică vor acorda sprijin notarilor publici, în cazul în care aceştia sunt
împiedicaţi să-şi exercite atribuţiile. De asemenea, autorităţile administraţiei publice locale au
obligaţia ca în cadrul atribuţiilor lor să acorde notarilor publici concursul solicitat pentru
îndeplinirea actelor notariale.
Actele solicitate de părţi şi orice acte de procedură notarială se întocmesc în limba română.
Cetăţenilor aparţinând minorităţilor naţionale sau persoanelor care nu vorbesc sau nu
înţeleg limba română li se acordă posibilitatea de a lua cunoştinţă de cuprinsul actului printr-un
interpret. Funcţia de interpret poate fi îndeplinită, în afară de notarul public, şi de un angajat din
cadrul biroului notarial, care cunoaşte limba acelei persoane, precum şi de traducătorii autorizaţi.
Actele redactate de părţi şi prezentate pentru efectuarea operaţiunilor notariale vor fi în
limba română.
La cererea justificată a părţilor, notarul public poate îndeplini acte în legătură cu înscrisurile
întocmite de părţi într-o altă limbă decât cea română, numai dacă notarul instrumentator cunoaşte
limba în care sunt întocmite actele sau după ce a luat cunoştinţă de cuprinsul acestora prin interpret,
caz în care un exemplar tradus în limba română şi semnat de cel ce a efectuat traducerea va fi ataşat
la dosar.
Înscrisurile destinate a fi traduse într-o limbă străină se vor redacta fie pe două coloane,
cuprinzând în prima coloană textul în limba română, iar în cea de-a doua, textul în limba străină, fie
în mod succesiv, mai întâi textul în limba română, continuându-se cu textul în limba străină.
Actele notariale se îndeplinesc la sediul biroului notarului public în timpul programului de
serviciu cu publicul, afişat în mod corespunzător.

353
 Un act notarial se poate îndeplini în afara sediului biroului notarului public, în limitele
circumscripţiei sale teritoriale, dacă la încheierea lui este interesat un număr mai mare de persoane
sau partea care-l solicită este împiedicată să se prezinte, din motive temeinice, la sediul biroului.
În cazul în care întocmirea unui act notarial nu suferă amânare din motive obiective, acesta
va putea fi îndeplinit şi în afara programului de lucru, la cererea părţii interesate.

Îndeplinirea actelor notariale, în afară de redactarea înscrisurilor şi de consultaţiile

juridice notariale, se constată prin încheiere, care va cuprinde:
   a) sediul biroului notarial;
   b) denumirea încheierii şi numărul acesteia;
   c) data îndeplinirii actului notarial;
   d) numele şi prenumele notarului public;
   e) locul unde s-a îndeplinit actul notarial, în cazul îndeplinirii în afara sediului biroului notarial,
precizându-se împrejurarea care justifică întocmirea înscrisului în acel loc;
   f) numele sau denumirea părţilor, domiciliul sau sediul acestora şi menţiunea faptului prezentării
lor în persoană, reprezentate ori asistate, precum şi modul în care li s-a constatat identitatea, cu
excepţia încheierilor prin care se dă dată certă înscrisurilor sau se legalizează copii de pe înscrisuri;
   g) arătarea îndeplinirii condiţiilor de fond şi de formă ale actului notarial întocmit în raport cu
natura acelui act;
   h) constatarea îndeplinirii actului notarial şi a citirii acestuia de către părţi;
   i) menţiunea perceperii taxelor de timbru, a onorariului şi cuantumul acestora;
   j) semnătura notarului public;
   k) sigiliul biroului notarului public.

Încălcarea cerinţelor se sancţionează cu nulitatea.

Părţile participante la actul notarial pot fi identificate de notarul public prin menţiunea în
încheiere că ele sunt cunoscute personal de acesta. În cazul în care notarul public nu cunoaşte
părţile, este obligat să se convingă de identitatea acestora, stabilită, după caz, prin:
   a) acte de identitate sau legitimaţii oficiale prevăzute cu semnătură, ştampilă şi fotografia
posesorului;
   b) atestarea avocatului care asistă partea;
   c) doi martori de identitate, cunoscuţi personal de notarul public sau legitimaţi conform lit. a).

Nu poate fi martor de identitate cel care:

   a) nu a împlinit 18 ani;
   b) figurează în act ca parte sau ca beneficiar;
   c) din cauza unei deficienţe psihice sau fizice nu este apt pentru dovedirea identităţii.

În situaţia în care se refuză îndeplinirea actului notarial, încheierea de respingere se va da

numai dacă părţile stăruie în cerere, după ce li s-a atras atenţia că actul solicitat este contrar legii sau
bunelor moravuri. Încheierea va cuprinde şi motivarea refuzului, calea de atac la judecătorie şi
termenul de exercitare.

Îndeplinirea actului notarial poate fi respinsă şi pentru următoarele motive:

   a) solicitarea lucrărilor în afara orelor de lucru, cu excepţiile prevăzute la art. 49 alin. (3);
   b) neprezentarea documentaţiei necesare sau prezentarea ei incompletă;
   c) neplata taxelor şi a onorariului stabilit;
   d) imposibilitatea identificării părţilor sau lipsa lor de discernământ.

Încălcarea cerinţelor se sancţionează cu anularea, în afară de cazul în care îndeplinirea

acestora rezultă din lucrările actului.

354
 V. ORGANIZAREA PROFESIEI EXECUTORILOR JUDECĂTOREŞTI

Actele notariale care prezintă erori materiale sau omisiuni vădite pot fi îndreptate sau
completate prin încheiere de către notarul public, la cerere sau din oficiu, cu acordul părţilor, dacă
lucrările cuprind date care fac posibilă îndreptarea greşelilor sau completarea omisiunilor. Acordul
părţilor se prezumă dacă, fiind legal citate, nu-şi manifestă opunerea. Despre îndreptarea sau
completarea efectuată se face menţiune pe toate exemplarele actului.
Actele care au dispărut fără a mai fi rămas un exemplar original se reconstituie la cerere,
prin încheiere, pe baza acordului părţilor sau, după caz, a succesorilor acestora. Reconstituirea se
face la biroul notarului la care s-a întocmit actul.
În lipsa acordului părţilor, reconstituirea actelor dispărute se va face de judecătoria în
circumscripţia căreia îşi are sediul biroul notarial care a întocmit actul, în conformitate cu
dispoziţiile din Codul de procedură civilă.
În cazul în care actul dispărut a fost întocmit de alte instituţii cu activitate notarială,
reconstituirea se face de judecătoria în circumscripţia căreia îşi are sediul instituţia care a întocmit
acel act sau se află domiciliul ori sediul uneia dintre părţi, după caz.
La cererea părţii de a i se da un duplicat al actului original, biroul notarial care a întocmit
acel act poate încuviinţa eliberarea duplicatului. În acest scop, notarul public va cita părţile sau,
după caz, pe succesorii acestora.
În textul duplicatului se reproduc, cuvânt cu cuvânt, cuprinsul înscrisului, cât şi al încheierii
prin care s-a constatat întocmirea înscrisului original. În locul semnăturilor originale se menţionează
numele de familie şi prenumele fiecărui semnatar.
Duplicatul are aceeaşi forţă probantă ca şi originalul.

Notarul public nu poate îndeplini acte notariale, sub sancţiunea nulităţii, dacă:
   a) în cauză sunt părţi sau interesaţi în orice calitate, el, soţul, ascendenţii şi descendenţii lor;
   b) este reprezentantul legal ori împuternicitul unei părţi care participă la procedura notarială.

În cazul în care, pentru valabilitatea în străinătate a actului notarial, este necesară

supralegalizarea semnăturii şi a sigiliului notarului public sau apostilarea actelor notariale, aceste
proceduri se îndeplinesc de către Camera Notarilor Publici, la sediul principal sau la sediile
judeţene ale acesteia, în a cărei circumscripţie îşi desfăşoară activitatea notarul public care a
instrumentat actul, în condiţiile stabilite prin regulament. Notarul public va pune în vedere părţii
obligaţia îndeplinirii acestei cerinţe.
Birourile notariale nu pot lua în considerare actele care emană de la autorităţile altui stat,
decât dacă semnăturile şi sigiliile acelor autorităţi sunt supralegalizate de către misiunea
diplomatică sau oficiul consular al României din acest stat sau de către Ministerul Afacerilor
Externe al României.
În cazul în care prin convenţii internaţionale la care România este parte se prevede altfel, se
aplică acele convenţii.

III.1.2. Autentificarea actelor

Pentru autentificarea unui act, notarul public verifică şi stabileşte, în prealabil, identitatea
părţilor.
Părţile pot fi reprezentate la autentificare printr-un mandatar cu procură specială autentică.
În această situaţie, notarul este obligat să verifice în Registrul naţional notarial dacă acea procură a
fost revocată, iar în cazul revocării va respinge cererea de autentificare. Regulamentul va prevedea
organizarea şi modalităţile de întocmire şi de consultare a Registrului naţional electronic al
revocărilor procurilor autentice.

355
 Când notarul public are îndoieli cu privire la deplinătatea facultăţilor mintale ale vreuneia
dintre părţi, procedează la autentificare numai dacă un medic specialist atestă în scris că partea
poate să-şi exprime în mod valabil consimţământul în momentul încheierii actului.
Pentru a lua consimţământul părţilor, după citirea actului, notarul public le va întreba dacă
au înţeles conţinutul acestuia şi dacă cele cuprinse în act exprimă voinţa lor.
Pentru motive temeinice, notarul public poate lua separat, dar în aceeaşi zi, consimţământul
părţilor care figurează în act. În acest caz, în încheierea de încuviinţare a autentificării se va
menţiona ora şi locul luării consimţământului fiecărei părţi.
Declaraţia de voinţă a surdului, mutului sau surdomutului, ştiutori de carte, se va da în
scris în faţa notarului public, prin înscrierea de către parte, înaintea semnăturii, a menţiunii "consimt
la prezentul act, pe care l-am citit". Dacă surdul, mutul sau surdomutul se găsesc din orice motiv în
imposibilitate de a scrie, declaraţia de voinţă se va lua prin interpret.
Pentru a lua consimţământul unui nevăzător, notarul public va întreba dacă a auzit bine
când i s-a citit înscrisul şi dacă cele auzite reprezintă voinţa sa, consemnând acestea în încheierea de
autentificare.
În cazul acelora care din pricina infirmităţii, a bolii sau din orice alte cauze nu pot semna,
notarul public, îndeplinind actul, va face menţiune despre această împrejurare în încheierea pe care
o întocmeşte, menţiunea astfel făcută ţinând loc de semnătură.
Notarul public sau părţile pot solicita ca martorii prevăzuţi la art. 51 din Reulament să fie
prezenţi şi la semnarea actului.
Toate exemplarele originale ale înscrisului autentificat, cerute de părţi, precum şi cel ce se
păstrează în arhiva biroului notarial, împreună cu anexele care fac parte integrantă din acest înscris,
se semnează în faţa notarului public de către părţi sau reprezentanţii lor şi, după caz, de cei chemaţi
a încuviinţa actele pe care părţile le întocmesc, de martoriiasistenţi, atunci când este cerută prezenţa
lor, şi - dacă este cazul - de cel care a redactat înscrisul, în condiţiile legii.
Fiecare parte poate solicita cel puţin un exemplar original al înscrisului autentic.

Încheierea care constată autentificarea unui înscris va cuprinde, sub sancţiunea nulităţii,
pe lângă datele prevăzute la art. 50 din Regulament, şi următoarele menţiuni:
   a) constatarea că s-a luat consimţământul părţilor;
   b) constatarea că înscrisul a fost semnat în faţa notarului de toţi cei ţinuţi să-l semneze.
   
Menţiunea notarului public că una dintre părţi nu a putut semna ţine loc de semnătură
pentru aceasta:
   c) numărul anexelor cuprinse în actul autentic;
   d) dispoziţia de învestire cu formă autentică, care se exprimă prin cuvintele: "Se declară autentic
prezentul înscris".

Actul autentificat de notarul public care constată o creanţă certă şi lichidă are putere de titlu
executoriu la data exigibilităţii acesteia. În lipsa actului original, titlul executoriu îl poate constitui
duplicatul sau copia legalizată de pe exemplarul din arhiva notarului public.
În cazul în care notarul public respinge cererea de autentificare, încheierea va cuprinde
menţiunile de la art. 52 alin. (1) din Regulament.
Dacă se face plângere împotriva încheierii de respingere şi judecătoria o admite, notarul
public va da încheierea de autentificare a actului, conform hotărârii judecătoreşti rămasă definitivă
şi irevocabilă, şi va menţiona că actul produce efecte de la înregistrarea cererii de autentificare.

III.1.3. Procedura succesorală

356
 V. ORGANIZAREA PROFESIEI EXECUTORILOR JUDECĂTOREŞTI

Procedura succesorală notarială se deschide la cererea oricărei persoane interesate, precum

şi a secretarului consiliului local al localităţii în raza căreia se aflau bunurile defunctului la data
deschiderii moştenirii.
Notarul public sesizat are obligaţia de a verifica în prealabil competenţa teritorială, iar dacă
constată că succesiunea este în competenţa altui birou notarial, se desesizează, fără să mai citeze
părţile, trimiţând cauza notarului public competent.
În cazul în care într-o circumscripţie teritorială sunt mai multe birouri de notari publici,
competenţa de îndeplinire a procedurii succesorale aparţine primului birou sesizat. Notarul public
va verifica dacă procedura succesorală nu s-a deschis la un alt birou de notar public din aceeaşi
circumscripţie, cercetând, în acest scop, registrul de evidenţă a succesiunilor, potrivit
regulamentului.
În cererea de deschidere a procedurii succesorale vor fi menţionate datele de stare civilă ale
defunctului, numele, prenumele şi domiciliul moştenitorilor prezumtivi, bunurile defunctului, cu
menţionarea valorii acestora, precum şi a pasivului succesoral. Cererea va fi înscrisă în registrul
succesoral al notarului public.
În cazurile prevăzute de lege sau la cererea celor interesaţi, notarul public, personal sau
printr-un delegat, va face inventarierea bunurilor succesorale. Dacă nu există cerere anterioară
pentru deschiderea procedurii succesorale, cererea de inventariere ţine loc şi de cerere de deschidere
a acestei proceduri.
Inventarierea notarială se va putea face numai cu acordul persoanei în posesia căreia se află
bunurile defunctului. În caz de refuz, se va încheia un proces-verbal, semnat de cei prezenţi.
După ce constată că este legal sesizat, notarul public înregistrează cauza şi dispune citarea
celor care au vocaţie la moştenire, iar dacă există testament, citează şi pe legatari şi executorul
testamentar instituit.
Citaţia trebuie să cuprindă, sub sancţiunea nulităţii acesteia, pe lângă elementele prevăzute
de Codul de procedură civilă, şi precizarea că, dacă succesibilul nu-şi exercită dreptul de a accepta
în termenul prevăzut la art. 1103 din Codul civil, va fi prezumat că renunţă la moştenire.
Dacă printr-un testament autentic s-a instituit un legatar universal, se citează, în lipsă de
moştenitori rezervatari, numai legatarul; dacă testamentul este olograf sau mistic, se citează şi
moştenitorii legali. În ambele cazuri se va cita şi executorul testamentar, dacă a fost desemnat prin
testament.
În succesiunea ce urmează a fi declarată vacantă, notarul public citează autoritatea
administraţiei publice competentă a prelua bunurile. În cazul moştenitorului incapabil, se citează
reprezentantul său legal şi autoritatea tutelară.
În cadrul procedurii succesorale, notarul public stabileşte calitatea moştenitorilor şi
legatarilor, întinderea drepturilor acestora, precum şi compunerea masei succesorale. În cazul
existenţei unui testament găsit la inventar sau prezentat de partea interesată, notarul public
procedează la deschiderea lui. Dacă testamentul este olograf sau mistic se constată starea lui
materială şi se întocmeşte un proces-verbal.
Pe bază de declaraţie sau probe administrate în cauză se va stabili dacă succesorii au
acceptat succesiunea în termenul legal.
Declaraţiile de renunţare la succesiune şi cele de acceptare sub beneficiu de inventar se
înscriu într-un registru special.
Calitatea de moştenitor şi numărul acestora se stabilesc prin acte de stare civilă şi cu
martori, iar bunurile ce compun masa succesorală se dovedesc prin înscrisuri sau orice alte mijloace
de probă admise de lege.
În succesiunile care privesc bunurile comune ale autorului succesiunii şi ale soţului
supravieţuitor, cotele de contribuţie ale acestora la dobândirea bunurilor se stabilesc prin acordul
moştenitorilor.

Procedura succesorală se poate suspenda în următoarele cazuri:

357
   a) a trecut un an de la deschiderea moştenirii şi, deşi au fost legal citaţi, succesibilii nu s-au
prezentat ori au abandonat procedura succesorală, fără a cere eliberarea certificatului de moştenitor
şi există dovada că cel puţin unul dintre ei a acceptat moştenirea;
   b) succesibilii îşi contestă unii altora calitatea sau nu se înţeleg cu privire la compunerea masei
succesorale şi la întinderea drepturilor care li se cuvin;
   c) moştenitorii sau alte persoane interesate prezintă dovada că s-au adresat instanţei de judecată
pentru stabilirea drepturilor lor.

În încheierea de suspendare se consemnează elementele care au rezultat din dezbateri, până

la momentul suspendării, cu privire la identitatea celor prezenţi, opţiunea succesorală a acestora şi
compunerea masei succesorale.
În cazurile menționate la lit. b), notarul public stabileşte prin încheiere masa succesorală, cu
precizarea bunurilor sau a drepturilor care se contestă, întinderea drepturilor moştenitorilor şi
motivele neînţelegerii, îndrumând părţile să soluţioneze neînţelegerile dintre ele pe cale
judecătorească.
În cazurile de suspendare a procedurii succesorale prevăzute la alin. (1) lit. a) şi b), dacă nu
s-a făcut dovada că cei în cauză s-au adresat instanţei sau cei interesaţi n-au cerut repunerea pe rol a
cauzei, notarul public va stabili taxele succesorale provizorii şi onorariile şi le va comunica
organelor financiare.
La cererea părţilor, notarul public va putea repune pe rol dosarul succesoral oricând, dacă se
constată încetarea cauzelor care au determinat suspendarea lui.
În cadrul dezbaterilor succesorale, la fiecare termen notarul public întocmeşte o încheiere
motivată, care va cuprinde menţiunile referitoare la îndeplinirea procedurii, declaraţiile părţilor,
prezenţa martorilor şi măsurile dispuse în vederea soluţionării cauzei.
Dacă notarul public constată că în masa succesorală nu există bunuri, dispune prin încheiere
închiderea procedurii succesorale şi clasează cauza ca fără obiect.
În succesiunea în care există bunuri, s-a realizat acordul între moştenitori şi s-au administrat
probe îndestulătoare, notarul public întocmeşte încheierea finală a procedurii succesorale.
Încheierea finală va cuprinde, pe lângă menţiunile comune încheierilor notariale, numele,
prenumele şi ultimul domiciliu al defunctului, data decesului, numele, domiciliul şi întinderea
drepturilor tuturor moştenitorilor şi legatarilor, bunurile şi datoriile succesiunii, taxele de timbru,
onorariul, precum şi alte date care au fost necesare la soluţionarea cauzei.
Dacă moştenitorii şi-au împărţit bunurile prin bună-învoială, în încheiere se va arăta modul
de împărţeală şi bunurile succesorale atribuite fiecăruia. Actul de împărţeală va putea fi cuprins în
încheierea finală sau se va putea întocmi separat, în una dintre formele prescrise de lege.
Încheierea procedurii succesorale se poate face şi înainte de expirarea termenului de
acceptare a succesiunii, dacă este neîndoielnic că nu mai sunt şi alte persoane îndreptăţite la
succesiune.
De asemenea, procedura succesorală se poate încheia de îndată, în temeiul unui testament,
dacă acesta îndeplineşte condiţiile legale de formă, nu conţine dispoziţii contrare legii şi nu aduce
atingere drepturilor moştenitorilor rezervatari sau există acordul acestora. În aceleaşi condiţii,
notarul public va putea stabili drepturile legatarului particular asupra bunurilor determinate prin
testament.
Notarul public, având acordul tuturor moştenitorilor, va putea proceda la reducerea
liberalităţilor, până la limitele prevăzute de lege.
Pe baza încheierii finale, în termen de 20 de zile, se redactează certificatul de moştenitor
sau de legatar, care va cuprinde constatările din această încheiere referitoare la masa succesorală,
numărul şi calitatea moştenitorilor şi cotele ce le revin din patrimoniul defunctului.
Un exemplar al certificatului de moştenitor se eliberează fiecăruia dintre moştenitori sau
legatari, după caz, după achitarea taxelor succesorale şi a onorariilor.
În cazul în care s-a instituit un executor testamentar, se va elibera, în condiţiile de mai sus,
un certificat constatator al acestei calităţi.

358
 V. ORGANIZAREA PROFESIEI EXECUTORILOR JUDECĂTOREŞTI

După suspendarea procedurii succesorale în condiţiile art. 75 alin. (1) lit. b) şi c),
certificatul de moştenitor se eliberează în baza hotărârii judecătoreşti rămase definitivă şi
irevocabilă.
În cazul în care nu s-a făcut dovada existenţei unor bunuri în patrimoniul defunctului ori
determinarea acestora necesită operaţiuni de durată şi moştenitorii solicită să li se stabilească numai
calitatea, se poate emite certificat de calitate de moştenitor.
În lipsa moştenitorilor legali sau testamentari, la cererea reprezentantului statului, notarul
public constată că succesiunea este vacantă, eliberând certificat de vacanţă succesorală, după
expirarea termenului legal de acceptare a succesiunii.
După emiterea certificatului de moştenitor nu se mai poate întocmi alt certificat, decât în
situaţiile prevăzute de lege.
Cu acordul tuturor moştenitorilor, notarul public poate relua procedura succesorală, în
vederea completării încheierii finale cu bunurile omise din masa succesorală, eliberând un certificat
de moştenitor suplimentar.
Erorile materiale cuprinse în încheierea finală, precum şi eventualele omisiuni se vor putea
îndrepta, la cererea moştenitorilor, în baza unei încheieri, făcându-se menţiune despre aceasta în
încheierea finală şi pe toate exemplarele certificatului de moştenitor.
Cei care se consideră vătămaţi în drepturile lor prin emiterea certificatului de moştenitor pot
cere instanţei judecătoreşti anularea acestuia şi stabilirea drepturilor lor, conform legii. Până la
anularea sa prin hotărâre judecătorească, certificatul de moştenitor face dovada deplină în privinţa
calităţii de moştenitor şi a cotei sau bunurilor care se cuvin fiecărui moştenitor în parte.
În cazul anulării certificatului de moştenitor, notarul public va elibera un nou certificat, pe
baza hotărârii judecătoreşti definitive şi irevocabile. În acest scop, instanţelor judecătoreşti le revine
obligaţia de a trimite la biroul notarului public competent în soluţionarea cauzei o copie de pe
hotărârea rămasă definitivă şi irevocabilă, împreună cu dosarul notarial, dacă a fost cerut în timpul
judecăţii.

III.2. Alte proceduri notariale

III.2.1. Procedura divorţului

    Procedura divorţului prin acordul soţilor este de competenţa notarului public cu sediul
biroului în circumscripţia judecătoriei în a cărei rază teritorială se află locul încheierii căsătoriei sau
ultima locuinţă comună a soţilor. Pentru municipiul Bucureşti, dispoziţiile se aplică în mod
corespunzător, conform art. 114 din lege.
La primirea cererii, notarul public are obligaţia de a verifica, în prealabil, competenţa
teritorială. În cazul în care stabileşte că divorţul prin acordul soţilor este de competenţa altui birou
notarial, îndrumă părţile să se adreseze notarului public competent. Dacă părţile insistă să
înregistreze cererea, notarul public va proceda la înregistrarea cererii şi va pronunţa o încheiere de
respingere a acesteia. Înainte de verificarea competenţei teritoriale, notarul public va verifica dacă,
privitor la desfacerea căsătoriei, există elemente de extraneitate şi va proceda în conformitate cu
dispoziţiile legale care reglementează desfacerea căsătoriei în cazul în care există raporturi juridice
cu elemente de extraneitate.
În cazul în care competente sunt mai multe birouri notariale, competenţa de îndeplinire a
procedurii divorţului prin acordul părţilor aparţine primului birou sesizat.
Cererea de divorţ va primi şi un număr de înregistrare unic la nivel naţional, în Registrul
naţional de evidenţă a cererilor de divorţ.
Prin ultima locuinţă comună se înţelege locuinţa în care au convieţuit soţii. Dovada ultimei
locuinţe comune se face, după caz, cu actele de identitate ale soţilor, din care rezultă domiciliul
comun sau reşedinţa comună a acestora, sau, dacă nu se poate face dovada în acest fel, prin

359
declaraţie pe propria răspundere, autentică, a fiecăruia dintre soţi, din care să rezulte care a fost
ultima locuinţă comună a acestora. Declaraţia se va consemna în cererea de divorţ şi în încheierea
de admitere a cererii de divorţ.
Reprezentarea soţilor în cadrul procedurii notariale a divorţului este interzisă. Soţii se vor
prezenta personal în faţa notarului public pentru depunerea cererii de divorţ, precum şi ulterior, în
cadrul procedurii, pentru stăruinţa în cererea de divorţ şi exprimarea consimţământului liber şi
neviciat de desfacere a căsătoriei.
Cererea de divorţ se face în scris şi se semnează personal de către soţi în faţa notarului
public competent la care se depune cererea. Cererea de divorţ va cuprinde declaraţia soţilor că nu au
copii minori născuţi din căsătorie sau adoptaţi, precum şi învoiala acestora asupra numelui de
familie pe care îl va purta fiecare dintre ei după divorţ.
Pentru orice declaraţie necesară în cadrul procedurii de divorţ, dată în faţa notarului public
care instrumentează cererea de divorţ, nu se percepe onorariu.
Cererea de divorţ va fi însoţită de fotocopii ale certificatelor de naştere ale soţilor, precum
şi ale actelor de identitate ale acestora. Odată cu depunerea cererii de divorţ, soţii vor prezenta
notarului public certificatul de căsătorie emis de autorităţile române în original şi copie legalizată,
copia legalizată urmând a fi anexată la cererea de divorţ.
Originalul certificatului de căsătorie se reţine de către notarul public până la eliberarea
certificatului de divorţ. La primirea cererii de divorţ, notarul public verifică identitatea soţilor şi
dacă datele înscrise în cererea de divorţ corespund cu datele înscrise în actele ataşate cererii.
În ziua primirii cererii, notarul public înregistrează cererea în registrul de divorţuri, după ce
a verificat dacă este competent şi dacă a fost plătit onorariul.
După înregistrarea cererii, pentru a putea continua procedura de divorţ, notarul public
verifică în Registrul naţional de evidenţă a cererilor de divorţ să nu mai fie înregistrată de către soţi
o altă cerere de divorţ.
Notarul public, după ce efectuează operaţiunile de la alineatele precedente, acordă soţilor,
potrivit art. 382 din Codul familiei, un termen de 30 de zile pentru eventuala retragere a cererii de
divorţ şi îi informează despre aceasta la momentul înregistrării cererii.
La expirarea termenului, notarul public va verifica dacă soţii stăruie în cererea de divorţ şi
dacă, în acest sens, consimţământul lor este liber şi neviciat.
Stăruinţa, respectiv, lipsa de stăruinţă a fiecăruia dintre soţi se constată în încheierea de
admitere, respectiv de respingere a cererii de divorţ.

În cadrul procedurii notariale de divorţ, notarul public pronunţă una dintre următoarele
soluţii:
   a) admiterea cererii de divorţ. În acest caz, notarul public emite încheierea de admitere a cererii de
divorţ prevăzută în anexa nr. 35;
   b) respingerea cererii de divorţ, În acest caz, notarul public emite încheierea de respingere a
cererii de divorţ prevăzută în anexa nr. 36;

Notarul public emite o încheiere de admitere a cererii de divorţ dacă soţii stăruie în divorţ,
îşi exprimă consimţământul liber şi neviciat şi sunt îndeplinite, cumulativ, şi celelalte condiţii legale
prevăzute de Codul familiei pentru desfacerea căsătoriei prin acordul părţilor, încheiere în care va
constata toate acestea.
Notarul public, în baza încheierii de admitere a cererii de divorţ, eliberează certificatul de
divorţ, prevăzut la anexa nr. 37, în care constată desfăcută căsătoria dintre soţi prin acordul părţilor.
Certificatul de divorţ se întocmeşte în 6 exemplare originale, dintre care: un exemplar pentru fiecare
dintre soţi, un exemplar pentru dosarul de divorţ, un exemplar pentru mapa de divorţuri de la sediul
biroului notarial, un exemplar pentru registrul stării civile de la locul în care s-a încheiat căsătoria
sau unde s-a transcris certificatul de căsătorie eliberat într-un alt stat şi un exemplar pentru registrul
stării civile deţinut de direcţia judeţeană de evidenţă a persoanelor.

360
 V. ORGANIZAREA PROFESIEI EXECUTORILOR JUDECĂTOREŞTI

Înainte de eliberarea certificatului de divorţ, notarul public va solicita, prin intermediul

administratorului registrelor unice ale Uniunii Naţionale a Notarilor Publici, alocarea numărului
certificatului de divorţ din Registrul unic al certificatelor de divorţ, ţinut de Ministerul
Administraţiei şi Internelor. Numărul alocat în acest registru se înscrie de către notarul public pe
certificatul de divorţ.
În cazul în care, în urma solicitării adresate, se constată că în Registrul unic al certificatelor
de divorţ este deja alocat număr de înregistrare pentru un certificat de divorţ eliberat aceloraşi soţi,
notarul public solicitant va dispune, prin încheiere, respingerea cererii de divorţ, ca fiind rămasă
fără obiect.
Procedura prin care se solicită de către notarul public alocarea numărului certificatului de
divorţ din Registrul unic al certificatelor de divorţ se stabileşte prin protocol încheiat între
Ministerul Administraţiei şi Internelor şi Uniunea Naţională a Notarilor Publici.
Certificatul de divorţ, prevăzut în anexa nr. 37, va consemna desfacerea căsătoriei prin
acordul soţilor, în faţa notarului public, precum şi numele de familie pe care foştii soţi le vor purta
după divorţ.
    După eliberarea certificatului de divorţ, notarul public va comunica, de îndată, un exemplar
al acestuia la primăria locului în care s-a încheiat căsătoria sau unde s-a transcris certificatul de
căsătorie eliberat într-un alt stat, spre a se face menţiune despre divorţ în actul de căsătorie, şi un
exemplar la registrul stării civile ţinut de direcţia judeţeană de evidenţă a persoanelor.
Odată cu eliberarea certificatului de divorţ, notarul public restituie soţilor certificatul de
căsătorie, pe care va înscrie menţiunea: «Desfăcut căsătoria prin certificatul de divorţ nr. .../...»
În cazul admiterii cererii de divorţ, notarul public va comunica de îndată, în format
electronic, soluţia, în vederea închiderii poziţiei respective din Registrul naţional de evidenţă a
cererilor de divorţ.

Notarul public emite o încheiere de respingere a cererii de divorţ în unul dintre următoarele
cazuri, precum şi în alte situaţii în care nu sunt îndeplinite, cumulativ, condiţiile legale prevăzute de
Codul familiei pentru desfacerea căsătoriei prin acordul părţilor:
   a) nu are competenţa legală să soluţioneze cererea de divorţ;
   b) unul dintre soţi este pus sub interdicţie;
   c) unul dintre soţi nu îşi poate exprima consimţământul liber şi neviciat;
   d) la depunerea cererii de divorţ nu sunt prezenţi ambii soţi, iar soţul prezent insistă să fie
înregistrată cererea;
   e) unul dintre soţi refuză să semneze cererea personal, în faţa notarului public;
   f) soţii refuză să dea declaraţiile prevăzute de regulament;
   g) soţii nu se înţeleg cu privire la numele de familie care urmează a fi purtat după divorţ de către
fiecare dintre ei;
   h) soţii nu prezintă, la depunerea cererii de divorţ, actul de căsătorie în original;
   i) soţii au copii minori, născuţi din căsătorie sau adoptaţi;
   j) unul dintre soţi se prezintă în faţa notarului public la termenul de 30 de zile acordat potrivit art.
382 din Codul familiei şi declară că nu mai stăruie în cererea de divorţ;
   k) unul dintre soţi nu mai stăruie în cererea de divorţ întrucât nu s-a prezentat în faţa notarului
public la expirarea termenului de 30 de zile acordat potrivit art. 38 2 din Codul familiei pentru a
declara că stăruie în cererea de divorţ;
   l) cererea a rămas fără obiect întrucât căsătoria dintre soţi a fost desfăcută de către o altă autoritate
competentă;
   m) soţii se împacă;
   n) soţii îşi retrag cererea de divorţ;
   o) înainte de finalizarea procedurii de divorţ unul dintre soţi a decedat, căsătoria încetând în acest
mod.

361
 În cazul respingerii cererii de divorţ, notarul public va comunica de îndată, în format
electronic, soluţia pronunţată, în vederea închiderii poziţiei respective în Registrul naţional de
evidenţă a cererilor de divorţ.

III.2.2. Legalizarea semnăturilor şi a sigiliilor

Notarul public poate legaliza semnătura părţilor numai pe înscrisurile pentru care legea nu
cere formă autentică ca o condiţie de valabilitate a actului.
  Pentru legalizarea semnăturii, părţile vor prezenta exemplarele înscrisului nesemnate.
Notarul public va identifica părţile, se va convinge că acestea cunosc conţinutul înscrisului,
după care le va cere să subscrie în faţa sa toate exemplarele înscrisului.

În încheiere se va arăta că s-au îndeplinit condiţiile esenţiale ale legalizării de semnătură, în

sensul art. 50 lit. g), prin următoarele menţiuni:
   a) data (anul, luna, ziua);
   b) numele părţii şi faptul prezentării ei în persoană;
   c) constatarea subscrierii în faţa notarului public a tuturor exemplarelor înscrisului.

La cererea părţii, notarul public poate legaliza specimenul de semnătură al persoanei care se
va prezenta personal la sediul biroului notarial şi care va semna în faţa notarului public.
Pentru legalizarea sigiliului, partea îl va prezenta notarului public care, după verificare, va
întocmi încheierea de legalizare.

III.2.3. Dare de dată certă înscrisurilor

Înscrisul căruia urmează să i se dea dată certă se întocmeşte în numărul de exemplare cerut
de parte.
În încheiere se va arăta că s-au îndeplinit condiţiile esenţiale pentru dare de dată certă, în
sensul art. 50 lit. g), prin următoarele menţiuni:
   a) data (anul, luna, ziua), iar la cererea părţii, şi ora;
   b) starea în care se află înscrisul.
  

III.2.4. Certificarea unor fapte

Notarul public poate certifica următoarele fapte pe care le constată personal:

   a) faptul că o persoană se află în viaţă;
   b) faptul că o persoană se află într-un anumit loc;
   c) faptul că persoana din fotografie este aceeaşi cu persoana care cere certificarea;
   d) faptul că o persoană, ca urmare a unei somaţii sau notificări, s-a prezentat sau nu într-o anumită
zi şi la o anumită oră la sediul biroului notarial şi declaraţia acesteia.
În încheiere se vor menţiona şi ora constatării, precum şi fapta care se certifică.
Notarul public certifică, la cerere, procesele-verbale şi hotărârile adunărilor generale ale
acţionarilor sau asociaţilor societăţilor comerciale, printr-o încheiere în care se vor menţiona data şi
locul adunării, faptul semnării procesului-verbal sau a hotărârii de către preşedintele adunării
generale sau de către toţi participanţii.
La cererea preşedintelui sau a unei părţi dintre participanţii la adunarea generală, notarul
public poate stabili identitatea participanţilor.
   

362
 V. ORGANIZAREA PROFESIEI EXECUTORILOR JUDECĂTOREŞTI

III.2.5. Legalizarea copiilor după înscrisuri

Notarul public eliberează copii legalizate după înscrisurile originale prezentate de părţi,
după confruntarea copiei cu originalul.

În încheiere se va arăta că s-au îndeplinit condiţiile esenţiale ale legalizării copiei prin
următoarele menţiuni:
   a) atestarea conformităţii copiei cu înscrisul prezentat;
   b) starea în care se află înscrisul;
   c) semnătura secretarului care a făcut colaţionarea.

Dacă se legalizează un înscris sub semnătură privată sau din arhiva biroului notarial, în
încheiere se va face menţiune expresă în acest sens.
În cazul în care confruntarea copiei cu originalul înscrisului cere o pregătire de specialitate,
copia se va elibera numai pe baza confruntării efectuate de către un expert desemnat de notar,
potrivit prevederilor legale. În acest caz încheierea este semnată şi de expert.
Copii legalizate de pe actele autentificate din arhiva biroului notarial se eliberează numai
părţilor, succesorilor şi reprezentanţilor acestora, precum şi celor ce justifică un drept sau un interes
legitim.

II.2.6. Efectuarea şi legalizarea traducerilor

Pentru efectuarea traducerii, dacă aceasta nu este făcută de notarul public autorizat în acest
scop, traducătorul atestat potrivit legii, care a întocmit traducerea, va semna formula de certificare a
acesteia, iar notarul va legaliza semnătura traducătorului. Legalizarea semnăturii traducătorului se
poate face şi după specimenul de semnătură depus la biroul notarului public.
Dacă înscrisul se traduce din limba română într-o limbă străină sau dintr-o limbă străină în
altă limbă străină, atât certificarea traducerii, cât şi legalizarea semnăturii traducătorului de către
notarul public se vor face şi în limba străină în care se face traducerea.

III.2.7. Primirea în depozit de înscrisuri şi documente

La primirea în depozit a unor înscrisuri şi documente, notarul public va menţiona, în

încheiere, că s-au îndeplinit condiţiile esenţiale ale primirii în depozit prin următoarele menţiuni:
   a) data depunerii (anul, luna, ziua), iar la cererea părţii, şi ora;
   b) identificarea înscrisurilor predate, arătându-se toate datele necesare în acest scop;
   c) numele deponentului şi al persoanei căreia trebuie să i se elibereze înscrisurile;
   d) termenul de păstrare.
   G. Acte de protest al cambiilor, cecurilor şi al altor titluri la ordin

Întocmirea actelor de protest al cambiilor, cecurilor şi al altor titluri la ordin se face în

condiţiile stabilite prin legile speciale.

III.2.8. Eliberarea de duplicate ale înscrisurilor notariale

   
La cererea părţii, notarul public poate elibera un duplicat al unui act original aflat în arhiva
sa. În acest scop notarul public va cita toate părţile sau, după caz, pe succesorii acestora.

363
 În textul duplicatului se reproduc cuvânt cu cuvânt atât cuprinsul înscrisului, cât şi cel al
încheierii prin care s-a încuviinţat întocmirea înscrisului original. În locul semnăturii originale se
menţionează numele de familie şi prenumele fiecărui semnatar.
Duplicatul are aceeaşi forţă probantă ca şi înscrisul original.
Competenţa eliberării duplicatelor de pe actele emise de notariatele de stat sau de alte
organe cu activitate notarială aparţine instituţiei care a preluat arhiva acestora.

III.2.9. Reconstituirea actelor originale

În situaţia dispariţiei unui act din care nu mai există niciun exemplar original se va proceda,
la cererea şi cu acordul părţilor, la reconstituirea acelui act.
Reconstituirea se va face la biroul notarului public unde s-a întocmit actul, cu citarea tuturor
părţilor sau, după caz, a succesorilor acestora.
În cazul în care actul dispărut a fost întocmit de alte organe cu activitate notarială,
reconstituirea se face de judecătoria în raza căreia şi-a avut sau îşi are sediul organul care a întocmit
actul, în condiţiile prevăzute la alineatele precedente.

IV.  Drepturile şi îndatoririle notarilor publici

IV.1. Drepturile notarilor publici

Notarii publici îşi exercită personal profesiunea şi se bucură de stabilitate în funcţie,

neputând fi mutaţi în altă localitate fără acordul lor.
Notarii publici au dreptul la onorarii pentru fiecare serviciu prestat, în conformitate cu art.
28 alin. (2) lit. c) din Lege.
Notarul public are dreptul la concediu de odihnă, în condiţiile stabilite prin statut.
Notarii publici beneficiază de drepturile de asigurări sociale pe baza contribuţiei la sistemul
asigurărilor sociale de stat, în condiţiile legii.

Exercitarea profesiei de notar public este incompatibilă cu:

   a) desfăşurarea unei activităţi salarizate sau de executor judecătoresc, avocat ori consilier juridic,
cu excepţia:
   - activităţii didactice universitare;
   - activităţii literare şi publicistice;
   - calităţii de deputat sau senator ori a celei de consilier în consiliile judeţene sau locale, pe durata
mandatului;
   - calităţii de membru în organele de conducere sau în alte organisme ale Uniunii Naţionale a
Notarilor Publici, Camerelor Notarilor Publici ori în alte organizaţii interne şi internaţionale la care
Uniunea Naţională a Notarilor Publici şi Camerele Notarilor Publici sunt afiliate sau cu care
colaborează;
   b) desfăşurarea unor activităţi comerciale, direct sau prin persoane interpuse;
   c) calitatea de asociat într-o societate în nume colectiv, de asociat comanditat în societăţile în
comandită simplă sau pe acţiuni, administrator al unei societăţi cu răspundere limitată, preşedinte al
unui consiliu de administraţie, membru al consiliului de conducere, director general sau director al
unei societăţi pe acţiuni, administrator al unei societăţi civile.
Uniunea Naţională a Notarilor Publici este îndreptăţită să facă publicitate prin mass-media
asupra întregii activităţi notariale, evidenţiind utilitatea şi avantajele încheierii actelor prin notarii
publici.
Prin Buletinul Notarilor Publici, la începutul fiecărui an, Uniunea Naţională a Notarilor
Publici va publica lista notarilor publici şi a birourilor notariale în care aceştia funcţionează.

364
 V. ORGANIZAREA PROFESIEI EXECUTORILOR JUDECĂTOREŞTI

IV.2. Îndatoririle notarilor publici

Notarii publici şi personalul birourilor notariale au obligaţia să păstreze secretul profesional

cu privire la actele şi faptele despre care au luat cunoştinţă în cadrul activităţii lor, chiar şi după
încetarea funcţiei, cu excepţia cazurilor în care legea sau părţile interesate îi eliberează de această
obligaţie.
Prestigiul profesional al notarului public îi impune interdicţia de a-şi face reclamă prin orice
mijloace, afară de cazurile în care se recurge la anunţuri referitoare exclusiv la existenţa şi sediul
biroului notarial, programul de lucru şi conţinutul activităţii.
Consiliul Uniunii Naţionale a Notarilor Publici propune ministrului justiţiei actualizarea
onorariilor minimale, ori de câte ori o astfel de măsură se justifică.
Obligaţia notarilor publici de a păstra secretul profesional le impune interdicţia de a da
informaţii, precum şi de a permite accesul la actele notariale altor persoane în afara părţilor,
succesorilor şi reprezentanţilor acestora, precum şi acelora care justifică un drept sau un interes
legitim. Aceeaşi obligaţie revine şi personalului angajat la biroul notarial.

V. Răspunderea notarilor publici

V.1. Răspunderea civilă

Răspunderea civilă a notarului public pentru prejudiciile cauzate prin modul în care îşi
exercită obligaţiile profesionale ce-i revin este garantată prin Casa de asigurări constituită în
condiţiile art. 29 din lege.
Notarul public nu poate absenta mai mult de 5 zile consecutiv, fără a asigura funcţionalitatea
biroului său, în condiţiile legii.
În cazul nerespectării, camera Notarilor Publici poate delega, după caz, un alt notar public
pentru îndeplinirea atribuţiilor notarului public absent, în condiţiile prevăzute de statutul uniunii.

V.2. Răspunderea disciplinară

   Procedura judecării abaterilor disciplinare se stabileşte prin regulament.

Pentru abaterile disciplinare prevăzute în art. 39 din lege, acţiunea disciplinară se exercită de
Colegiul director, din oficiu, la sesizarea ministrului justiţiei sau a Biroului executiv al Consiliului
Uniunii, în termen de 60 de zile de la data când a luat cunoştinţă de existenţa unei abateri.

Răspunderea disciplinară a notarului public intervine pentru următoarele abateri:

   a) întârziere sau neglijenţă în efectuarea lucrărilor;
   b) lipsă nejustificată de la birou;
   c) nerespectarea secretului profesional;
   d) comportament care aduce atingere onoarei sau probităţii profesionale.

Acţiunea disciplinară se judecă de către Consiliul de disciplină constituit în cadrul Uniunii.

Consiliul de disciplină este compus din câte un reprezentant al fiecărei Camere ales de către
Adunarea Generală pentru un mandat de 4 ani. Congresul adoptă hotărârea de constatare a alegerii
membrilor Consiliului de disciplină.
Consiliul de disciplină funcţionează în mod independent, în baza unui regulament propriu
adoptat de către Consiliul Uniunii în condiţiile Legii nr. 36/1995, şi nu se subordonează nici unui
organ de conducere al Uniunii.
În cazurile prevăzute de art. 40 din lege se efectuează obligatoriu o cercetare prealabilă de
către Colegiul director al Camerei notarilor publici. În cadrul cercetării prealabile se vor stabili

365
faptele şi urmările acestora, existenţa vinovăţiei, cât şi orice date concludente. Ascultarea celui în
cauză şi verificarea apărării notarului public cercetat sunt obligatorii. Refuzul notarului public
cercetat de a face declaraţii sau de a se prezenta la cercetări se constată prin proces-verbal şi nu
împiedică finalizarea cercetării. Notarul public cercetat are dreptul să cunoască toate actele
cercetării, să solicite probe în apărare şi să fie asistat de un alt notar public ori de un avocat.
Consiliul de disciplină citează pentru termenul de judecată Colegiul director al Camerei
notarilor publici şi pe notarul public în cauză, căruia i se va aduce la cunoştinţă conţinutul dosarului.
Pentru suspendarea din funcţie sau excluderea din profesie este obligatorie o cercetare
prealabilă, care se efectuează de către Colegiul director.
Audierea celui în cauză este obligatorie, acesta fiind îndreptăţit să ia cunoştinţă de
conţinutul dosarului şi să-şi formuleze apărarea.
 Consiliul de disciplină citează părţile şi pronunţă o hotărâre motivată, care se comunică
acestora. Împotriva hotărârii părţile pot face contestaţie la Consiliul uniunii, în termen de 10 zile de
la comunicare.
Hotărârea Consiliului uniunii poate fi atacată la instanţa judecătorească competentă, civilă
sau de contencios administrativ, după caz. Hotărârea definitivă se comunică şi Ministerului Justiţiei.
Hotărârea Consiliului de disciplină se pronunţă cu majoritate de voturi şi se redactează în cel
mult 15 zile, comunicându-se atât notarului public, cât şi Colegiului director al Camerei notarilor
publici, în vederea exercitării dreptului de contestaţie la Consiliul Uniunii Naţionale a Notarilor
Publici.
Consiliul Uniunii Naţionale a Notarilor Publici soluţionează contestaţiile împotriva hotărârii
Consiliului de disciplină cu citarea părţilor.
Decizia Consiliului Uniunii Naţionale a Notarilor Publici se pronunţă cu majoritate de
voturi, se redactează în termen de 15 zile de la pronunţare şi se comunică părţilor.
Sancţiunile disciplinare de suspendare din funcţie şi de excludere din profesie se pun în
aplicare prin ordin al ministrului justiţiei.

Sancţiunile disciplinare se aplică în raport cu gravitatea faptelor şi constau în:

   a) observaţie scrisă;
   b) amendă de la 5 lei la 20 lei, care se face venit la bugetul Camerei Notarilor Publici.
Neachitarea în termen de 30 de zile de la data rămânerii definitive a hotărârii atrage suspendarea de
drept a notarului public până la achitarea sumei. Hotărârea definitivă constituie titlu executoriu;
   c) suspendarea din funcţie pe o durată de maximum 6 luni;
   d) excluderea din profesie.
   
În cazul în care împotriva notarului public s-a luat măsura arestării preventive, ministrul
justiţiei, la propunerea Consiliului Uniunii Naţionale a Notarilor Publici, va lua măsura suspendării
din funcţie până la soluţionarea cauzei penale, potrivit legii.
Dacă hotărârea de condamnare a rămas definitivă şi ea se referă la infracţiunile prevăzute
de art. 23 alin. (1) lit. f) din Lege, cu acea dată ministrul justiţiei dispune excluderea din profesie a
notarului public condamnat.
Sigiliul, registrele şi lucrările notarului public suspendat sau exclus vor fi depuse la, Camera
Notarilor Publici, sub luare de dovadă.

V.3. Controlul activităţii notariale, arhiva şi evidenţa activităţii

 V.3.1. Controlul activităţii notariale

Actele notariale sunt supuse controlului judecătoresc, în condiţiile art. 97 din Regulament.

366
 V. ORGANIZAREA PROFESIEI EXECUTORILOR JUDECĂTOREŞTI

Activitatea notarilor publici este supusă controlului profesional administrativ, în condiţiile

legii.
Actele notariale pot fi atacate de părţi sau de orice persoană interesată prin acţiune în
anulare la instanţa judecătorească, în conformitate cu prevederile Codului de procedură civilă.
Totodată, partea nemulţumită poate introduce plângere împotriva încheierii de respingere a
cererii de îndeplinire a unui act notarial, în termen de 10 zile de la data când a luat cunoştinţă, la
judecătoria în circumscripţia căreia îşi are sediul biroul notarial care a refuzat îndeplinirea actului.
Plângerea se depune la biroul notarului public care a refuzat cererea, iar acesta o va înainta de
îndată instanţei, împreună cu dosarul cauzei.
Judecarea plângerii se face cu citarea tuturor părţilor interesate în cauză. În cazul admiterii
plângerii, instanţa indică în hotărâre modul în care trebuie întocmit actul. Notarul public este obligat
să se conformeze hotărârii judecătoreşti rămase definitivă şi irevocabilă.

Controlul profesional administrativ se exercită de către Uniunea Naţională a Notarilor

Publici prin consiliul său de conducere şi va avea în vedere:
   a) organizarea Camerelor Notarilor Publici şi a birourilor notarilor publici;
   b) calitatea actelor şi lucrărilor încheiate de notarii publici.

Consiliul uniunii poate delega Colegiului director al Camerei Notarilor Publici exercitarea
controlului prevăzut în circumscripţia sa. Ministrul justiţiei poate ordona controlul activităţii
notarilor publici prin inspectori generali de specialitate.

V.3.2. Controlul judecătoresc

Controlul judecătoresc al actelor notariale se realizează, potrivit art. 99 şi 100 din lege, pe
calea acţiunii în anulare sau, în cazul refuzului îndeplinirii actului notarial, pe calea plângerii
împotriva încheierii de respingere pronunţate de notarul public.
Acţiunea în anulare se exercită de părţile interesate împotriva actului notarial la instanţa
competentă potrivit legii. Până la anulare în justiţie, actul notarial atacat se socoteşte valabil
îndeplinit.
Plângerea împotriva încheierii de respingere se înregistrează la biroul notarului public care
a refuzat îndeplinirea actului notarial, iar acesta este obligat să o înainteze de îndată judecătoriei cu
dosarul cauzei. Notarul public dintr-un birou notarial cu sediul în municipiul Bucureşti va înainta
plângerea judecătoriei în circumscripţia căreia se află sediul acelui birou.

V.3.3.  Controlul profesional-administrativ

Ministrul justiţiei exercită controlul activităţii notariale prin inspectori generali de

specialitate notarială, potrivit legii, oricând consideră necesar.
Controlul priveşte, în principal, respectarea legii în activitatea profesională a notarilor
publici, ţinerea corectă a registrelor, conservarea arhivei, precum şi conduita notarului public în
îndeplinirea atribuţiilor sale. În unele situaţii ce-i sunt sesizate, ministrul justiţiei va putea cere,
după caz, informări privind activitatea unor notari publici din partea Consiliului Uniunii Naţionale a
Notarilor Publici sau a Colegiului director al Camerei notarilor publici.
Abaterile disciplinare constatate prin actele de control vor fi sesizate Colegiului director al
Camerei notarilor publici pentru luarea măsurilor corespunzătoare sau, când este cazul, pentru
exercitarea acţiunii disciplinare.

367
 Consiliul Uniunii Naţionale a Notarilor Publici va comunica ministrului justiţiei măsurile
luate şi, după caz, modul de soluţionare a acţiunii disciplinare.
Controlul efectuat de Consiliul Uniunii Naţionale a Notarilor Publici va urmări modul de
organizare şi funcţionare a Camerelor şi birourilor notarilor publici, desfăşurarea adunărilor
notarilor publici, îndeplinirea atribuţiilor, în condiţiile statutare, de către Colegiul director al
Camerei notarilor publici, modul de funcţionare a birourilor notariale, calitatea lucrărilor notariale,
pregătirea notarilor stagiari, gestiunea financiar-contabil a Camerelor şi birourilor notarilor publici,
precum şi orice alte probleme, potrivit statutului.
Controlul se exercită anual la fiecare Cameră a notarilor publici, iar la birourile notariale,
atunci când se hotărăşte de Consiliul Uniunii Naţionale a Notarilor Publici.
Consiliul Uniunii Naţionale a Notarilor Publici poate delega Colegiul director al Camerei
notarilor publici să efectueze controlul profesional-administrativ al notarilor publici din cadrul
birourilor notariale aflate în circumscripţia sa.
Controlul se exercită periodic, cel puţin o dată la 2 ani, şi priveşte legalitatea lucrărilor
notariale întocmite, conservarea arhivei, gestiunea financiar-contabilă şi conduita notarului public în
îndeplinirea atribuţiilor sale profesionale.
Notarul public verificat are dreptul să facă obiecţii scrise, care se vor ataşa la actul de
control.
Actele de control efectuate de Consiliul Uniunii Naţionale a Notarilor Publici sau, după caz,
de Colegiul director al Camerei notarilor publici se vor comunica şi compartimentului de
specialitate notarială din cadrul Ministerului Justiţiei.
 Colegiul director al Camerei notarilor publici verifică sesizările părţilor împotriva notarilor
publici în cel mult 30 de zile de la sesizare şi ia măsuri de îndreptare, iar după caz, exercită acţiunea
disciplinară, înştiinţând şi Consiliul Uniunii Naţionale a Notarilor Publici.

V.3.4. Arhiva şi evidenţa activităţii

Arhiva activităţii notariale este proprietatea statului şi se păstrează, se conservă şi se predă

în condiţiile legii.
Biroul de notar public va avea arhivă şi registratură proprii.
Secretariatul va efectua operaţiuni privind primirea, înregistrarea şi expedierea
corespondenţei, înregistrarea şi îndosarierea actelor, păstrarea registrelor, precum şi alte lucrări cu
caracter auxiliar, necesare bunei desfăşurări a activităţii notariale.
Notarul public va ţine şi o evidenţă financiar-contabilă.

TESTE ŞI ÎNTREBĂRI DE AUTOEVALUARE12

1. Competenţa materială de emiterii actelor notariale.

2. Competenţa teritorială a notarilor publici.
3. Competenţa misiunilor diplomatice şi oficiilor consulare.
4. Dobândirea calităţii de notar public.
5. Încetarea calităţii de notar public .

12
Aceste întrebări sunt orientative, urmărind a exemplifica posibile criterii şi modalităţi de testare, pentru a vă ajuta în
procesul de însuşire şi autoevaluare a informaţiilor necesare promovării cu succes a acestui curs.

368
 V. ORGANIZAREA PROFESIEI EXECUTORILOR JUDECĂTOREŞTI

6. Activitatea notarului public.

7. Drepturile notarilor publici.
8. Îndatoririle notarilor publici.
9. Răspunderea juridică a notarului public.

CAPITOLUL VI
PRACTICIENII ÎN INSOLVENŢĂ
Sediul materiei:
 Ordonanţă de urgenţă nr. 86 din 08/11/2006 privind organizarea activităţii practicienilor în
insolvenţă, republicata, versiune actualizata pana la data de: 13/10/2011
 Statut din 29/09/2007, privind organizarea şi exercitarea profesiei de practician în insolvenţă,
republicata, versiune actualizata pana la data de: 04/08/2011

Procedurile de insolvenţă, procedurile de lichidare voluntară, precum şi procedurile de prevenire a

insolvenţei prevăzute de lege, inclusiv măsurile de supraveghere financiară ori de administrare
specială, sunt conduse de practicieni în insolvenţă compatibili.

Administratorul judiciar este practicianul în insolvenţă compatibil, autorizat în condiţiile legii,

desemnat să exercite atribuţiile prevăzute de lege sau stabilite de instanţa de judecată, în procedura
insolvenţei, în perioada de observaţie şi pe durata procedurii de reorganizare.
   
Lichidatorul este practicianul în insolvenţă compatibil, autorizat în condiţiile legii, desemnat să
conducă activitatea debitorului în cadrul procedurii de faliment, atât în procedura generală, cât şi în
procedura simplificată, şi să exercite atribuţiile prevăzute de lege sau pe cele stabilite de instanţa de
judecată.

…..   Forme de exercitare a profesiei

Practicienii în insolvenţă îşi pot exercita profesia în cabinete individuale, cabinete asociate,
societăţi profesionale cu răspundere limitată (SPRL) şi întreprinderi unipersonale cu răspundere
limitată sau pot avea calitatea de colaboratori ori angajaţi ai uneia dintre formele de exercitare a
profesiei.
 
Un practician în insolvenţă îşi poate exercita activitatea într-o singură formă de organizare a
profesiei şi va putea avea calitatea de asociat într-o singură societate profesională sau întreprindere
profesională unipersonală, cu excepţia constituirii de filiale ale SPRL, în care este partener.

 Cabinetul individual se constituie pe baza deciziei practicianului în insolvenţă şi se

înregistrează în Registrul formelor de organizare.
Bunurile constituite de practicianul în insolvenţă ca aport la cabinetul său se supun regulilor
patrimoniului profesional de afectaţiune.
Cabinetele individuale se pot asocia, prin contract, în scopul exercitării în comun a
profesiei. Cabinetele asociate sunt supuse înregistrării în Registrul formelor de organizare.
Drepturile şi obligaţiile practicienilor în insolvenţă, titulari ai unor cabinete asociate, îşi păstrează
caracterul personal şi independent şi nu pot fi cedate. În mod corespunzător, cabinetele individuale
se pot asocia şi cu societăţile profesionale.

369
 Cabinetul individual îşi constituie patrimoniul iniţial din aporturile titularului. Patrimoniul
cabinetului individual este afectat exclusiv activităţii profesionale şi are regimul patrimoniului
profesional de afectaţiune.
   Patrimoniul profesional de afectaţiune reprezintă totalitatea bunurilor, drepturilor şi
obligaţiilor practicianului în insolvenţă afectate scopului exercitării profesiei sale, constituite ca o
fracţiune distinctă a patrimoniului practicianului, separată de gajul general al creditorilor personali
ai acestuia.
Creditorii ale căror creanţe sunt născute din activitatea profesională a practicianului în
insolvenţă care are ca formă de exercitare a profesiei cabinetul individual vor urmări bunurile aflate
în patrimoniul de afectaţiune. Doar în măsura în care aceste bunuri nu sunt suficiente pot fi urmărite
şi celelalte bunuri aflate în proprietatea practicianului în insolvenţă.

 Societatea profesională cu răspundere limitată, denumită în continuare şi SPRL, se constituie

prin contract de societate, prin asocierea practicienilor în insolvenţă, persoane fizice.
  Aportul social al asociaţilor poate fi în numerar, în natură şi în industrie ( constand în
activitatea profesională a practicianului în insolvenţă asociat).
   Contractul de societate este supus înregistrării în Registrul formelor de organizare, ţinut de
Secretariatul general al UNPIR.
  SPRL este titulară a unui patrimoniu propriu. Obligaţiile şi răspunderea SPRL sunt
garantate cu patrimoniul propriu. Asociaţii SPRL răspund personal în limita aportului social al
fiecăruia.
   SPRL îşi poate constitui filiale care se înregistrează în Registrul formelor de organizare.
Filiala este constituită cu aportul integral al unei societăţi profesionale sau prin asocierea unei
societăţi profesionale cu unul sau mai mulţi practicieni în insolvenţă, cu condiţia ca societatea
profesională să deţină calitatea de asociat majoritar.
Societatea profesională cu răspundere limitată va avea ca obiect unic de activitate
exercitarea profesiei de practician în insolvenţă.
Societatea profesională cu răspundere limitată se individualizează printr-o denumire
specifică. Această denumire poate cuprinde numele unuia sau mai multor asociaţi, urmat de
acronimul SPRL, sau o denumire proprie, urmată de acelaşi acronim SPRL.

Contractul de societate al societăţii profesionale cu răspundere limitată este încheiat în formă

scrisă. Dacă printre bunurile subscrise ca aport la capitalul social se află şi un imobil, contractul de
societate va fi încheiat în formă autentică.
Contractul de societate al societăţii profesionale cu răspundere limitată va cuprinde:
   a) numele şi prenumele, numele purtate anterior, codul numeric personal, locul şi data naşterii şi
domiciliul asociaţilor. Pot deţine calitatea de asociaţi 2 sau mai mulţi practicieni în insolvenţă
definitivi. Contractul de societate se va transmite în scop de informare către filialele unde sunt
înscrişi asociaţii;
   b) data dobândirii calităţii de practician în insolvenţă şi data definitivării în profesie a asociaţilor.;
   c) denumirea, sediul şi, dacă este cazul, emblema societăţii;
   d) aportul social, integral vărsat, cu menţionarea aportului fiecărui asociat; aportul social nu va
putea fi inferior sumei de 3.500 lei. Capitalul social se varsă la momentul constituirii societăţii.
Secretariatul general al UNPIR este obligat să verifice vărsarea integrală a capitalului social la
momentul constituirii şi, dacă este cazul, să verifice evaluarea aporturilor în industrie, în natură sau
în clientelă. Evaluarea se realizează de către un evaluator autorizat, membru al Asociaţiei Naţionale
a Evaluatorilor din România (ANEVAR), desemnat de adunarea asociaţilor. În cazul transmiterii
părţilor sociale, retragerii sau decesului unui asociat al unei SPRL, aportul social rămâne în
proprietatea societăţii dacă prin lege sau contractul de societate nu se prevede altfel;
   e) numărul şi valoarea nominală ale părţilor sociale, precum şi numărul părţilor sociale atribuite
fiecărui asociat pentru aportul său, respectiv participarea la beneficii şi pierderi a fiecărui asociat;

370
 V. ORGANIZAREA PROFESIEI EXECUTORILOR JUDECĂTOREŞTI

   f) asociaţii coordonatori care reprezintă şi administrează societatea împreună cu puterile ce li s-au
conferit; dacă sunt mai mulţi coordonatori şi aceştia formează un consiliu de coordonare, se vor
preciza regulile de organizare şi funcţionare a acestui organism;
   g) reguli privind transmiterea părţilor sociale şi condiţiile de retragere a asociaţilor.
    Orice modificare a contractului de societate se poate face numai în scris sau, după caz, în
formă autentică.
Formele de organizare a profesiei de practician în insolvenţă cu personalitate juridică
dobândesc personalitate juridică la data înregistrării în Registrul formelor de organizare ţinut de
UNPIR.
SPRL este condusă de adunarea asociaţilor care se întruneşte la sediul principal al societăţii
sau, cu acordul unanim al asociaţilor, în orice alt loc. Hotărârile adunării asociaţilor se iau prin votul
asociaţilor reprezentând majoritatea părţilor sociale, cu excepţia cazurilor prevăzute în contractul de
societate. Pentru hotărârile având ca obiect modificarea contractului de societate este necesar votul
tuturor asociaţilor, în afară de cazul în care contractul de societate prevede altfel.
Activitatea executivă este condusă de unul sau mai mulţi asociaţi coordonatori, numiţi, cu
majoritatea voturilor asociaţilor, pentru un mandat de 4 ani, care poate fi reînnoit. Asociaţii
coordonatori reprezintă SPRL în raporturile cu terţii.
Asociaţii societăţii profesionale cu răspundere limitată pot hotărî numirea unor cenzori sau a
unui auditor.

Transmiterea părţilor sociale.

Asociatul care intenţionează să transmită părţile sociale pe care le deţine într-o societate
profesională cu răspundere limitată este obligat să notifice această intenţie cu minimum 30 de zile
anterior transmiterii, către toţi ceilalţi asociaţi, indicând persoana sau persoanele către care doreşte
să transmită respectivele părţi sociale şi preţul. Transmiterea către terţi nu poate fi efectuată fără
acordul unanim, exprimat în scris, al celorlalţi asociaţi şi nu înainte de expirarea termenului de 30
de zile.
Asociatul se poate retrage oricând din societate, cu condiţia de a notifica în scris celorlalţi
asociaţi intenţia de retragere, cu cel puţin 3 luni înainte.
La împlinirea termenului prevăzut în notificare, UNPIR va lua act de retragerea asociatului,
operând modificările corespunzătoare în evidenţele sale.
În caz de retragere, desocotirea dintre asociaţi se face în mod amiabil, ţinându-se seama de
prevederile din contractul de societate. În caz de neînţelegere, sunt aplicabile dispoziţiile privind
arbitrajul prevăzute în Statut.
  În situaţiile în care, din orice motive, în societate rămâne un singur asociat o perioadă mai
mare de 3 luni, acesta este obligat să o transforme în cabinet individual sau în întreprindere
profesională unipersonală cu răspundere limitată, sub sancţiunea radierii.

Transformarea unei forme de exercitare a profesiei

În mod excepţional, se poate constitui şi o întreprindere profesională unipersonală cu
răspundere limitată, denumită în continuare şi IPURL, fie prin actul de voinţă al unui singur
practician în insolvenţă, fie ca urmare a decesului, incompatibilităţii, retragerii sau excluderii unuia
ori mai multor asociaţi dintr-o SPRL, care au ca efect reducerea asociaţilor la unul singur, dacă
acest din urmă asociat optează pentru organizarea activităţii sale sub forma IPURL.
O persoană fizică nu poate fi asociat decât într-o IPURL. O IPURL nu poate avea ca asociat
unic o altă IPURL.
   
Practicianul în insolvenţă îşi poate schimba oricând forma de exercitare a profesiei, cu
înştiinţarea UNPIR. Formele de exercitare a profesiei de practician în insolvenţă se pot transforma
în oricare dintre celelalte forme de exercitare a profesiei, fără a intra în lichidare.
Transformarea se poate realiza separat sau odată cu reorganizarea formelor de exercitare a
profesiei de practician în insolvenţă prin fuziune, absorbţie, divizare totală sau parţială.

371
  Fuziunea se face prin absorbirea unei societăţi profesionale de către o altă societate sau
prin contopirea a două ori a mai multor societăţi pentru a alcătui o societate nouă.
Divizarea totală se face prin împărţirea întregului patrimoniu, inclusiv a portofoliului de
dosare al unei societăţi care îşi încetează existenţa, între două sau mai multe societăţi existente sau
care iau astfel fiinţă.
  Divizarea parţială reprezintă desprinderea unei părţi din patrimoniul de afectaţiune
profesională, astfel cum este reflectat în evidenţele financiar-contabile ale formei de exercitare a
profesiei supuse divizării parţiale.
În cazul transformării unei forme de exercitare a profesiei, practicienii în insolvenţă titulari
ai cabinetelor individuale, cabinetele asociate, asociaţii societăţilor profesionale şi ai societăţilor
profesionale cu răspundere limitată pot aporta cota-parte indiviză din patrimoniul de afectaţiune
profesională. Această operaţiune se face conform evidenţelor financiar-contabile ale formei de
exercitare a profesiei care se transformă, aporturile transferate operând la valoarea nominală
reflectată în aceste evidenţe.
Practicianul în insolvenţă este obligat să înştiinţeze în scris filiala UNPIR din care face
parte despre orice modificare intervenită în forma de exercitare a profesiei.

……. Dobândirea calităţii de practician în insolvenţă

Poate dobândi calitatea de practician în insolvenţă persoana care îndeplineşte următoarele condiţii:
   a) deţine diplomă de studii de învăţământ superior de lungă durată în drept ori ştiinţe economice
şi are o experienţă în domeniul juridic sau economic de cel puţin 3 ani de la data obţinerii diplomei
de studii superioare;
   b) nu se găseşte în vreunul dintre cazurile de nedemnitate prevăzute de lege;
   c) a promovat examenul de admitere în profesia de practician în insolvenţă, în condiţiile prevăzute
de Ordonanţ de urgenţă şi de Statut.

Persoanele fizice şi juridice străine pot exercita profesia de practician în insolvenţă dacă în statele
în care îşi au domiciliul sau, după caz, sediul profesional au această specializare, certificată de
organismele profesionale recunoscute sau, după caz, de autorităţile publice care le autorizează şi în
condiţiile stabilite prin convenţii bilaterale încheiate în acest scop de UNPIR cu organismele
similare din statele respective. Persoanele fizice sau persoanele juridice având cetăţenia, respectiv
naţionalitatea unui stat membru al Uniunii Europene sau a unui stat aparţinând Spaţiului
Economic European pot dobândi calitatea de practician în insolvenţă, în aceleaşi condiţii ca şi
cetăţenii români, respectiv persoanele juridice române.

Prin excepţie cetăţenii unui stat membru al Uniunii Europene sau al Spaţiului Economic European
care au dobândit calitatea de practician în insolvenţă în unul dintre aceste state se pot înscrie în
Tabloul UNPIR, în vederea exercitării profesiei în România fiind exceptaţi de la procedura de
examinare. UNPIR recunoaşte automat documentul emis de autoritatea competentă din statul
membru al Uniunii Europene, respectiv statul aparţinând Spaţiului Economic European în baza
căruia cetăţeanul acestor state exercită legal profesia de practician în insolvenţă.
   
Persoanele juridice stabilite într-un stat membru al Uniunii Europene sau al Spaţiului Economic
European unde exercită în mod legal activitatea de practician în insolvenţă se pot înscrie în Tabloul
UNPIR, în vederea exercitării profesiei în România fiind recunoscută în mod automat calitatea de
practician în insolvenţă dobândită în statul de origine.

Persoanele fizice sau juridice practicieni în insolvenţă, având cetăţenia, respectiv naţionalitatea unui
stat membru al Uniunii Europene sau a unui stat aparţinând Spaţiului Economic European, pot

372
 V. ORGANIZAREA PROFESIEI EXECUTORILOR JUDECĂTOREŞTI

exercita profesia de practician în insolvenţă şi în mod temporar sau ocazional. În această situaţie,
practicianul în insolvenţă este exceptat de la procedura de înscriere în UNPIR.

Este nedemnă de a fi practician în insolvenţă:

   a) persoana condamnată prin hotărâre judecătorească definitivă şi irevocabilă pentru săvârşirea
unei infracţiuni intenţionate, de natură să aducă atingere prestigiului profesiei, inclusiv orice
infracţiune de corupţie, precum şi pentru infracţiunile prevăzute de Legea nr. 31/1990 privind
societăţile comerciale, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, care determină
incapacitatea legală de a dobândi sau de a deţine calitatea de fondator, administrator, membru în
consiliul de supraveghere, membru al directoratului ori director al unei societăţi comerciale, şi de
Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei, cu modificările şi completările ulterioare;
   b) persoana căreia i s-a aplicat pedeapsa complementară a interdicţiei de a exercita profesia de
practician în insolvenţă ori dreptul de a gestiona sau de a administra o persoană juridică, prin
hotărâre judecătorească irevocabilă.
   Existenţa nedemnităţii împiedică accesul persoanei în cauză în profesie. Survenirea nedemnităţii
determină încetarea calităţii de practician în insolvenţă.

Exercitarea profesiei de practician în insolvenţă este incompatibilă cu:

   a) activitatea salarizată în cadrul altor profesii, cu excepţia celor a căror compatibilitate este in
lege;
   b) ocupaţiile care lezează demnitatea şi independenţa profesiei sau bunele moravuri;
   c) lipsa sau limitarea capacităţii de exerciţiu, în cazul persoanei fizice;
   d) exercitarea calităţii de notar public sau executor judecătoresc.
  
Alte interdictii:
a) Practicianul în insolvenţă care anterior a îndeplinit funcţia de judecător-sindic, devenind
practician în insolvenţă în condiţiile legii, nu poate fi numit în calitate de administrator sau
lichidator în raza instanţei în care a funcţionat, decât după trecerea unei perioade de minimum 3
ani de la încetarea activităţii.
b) Profesia de practician în insolvenţă nu poate fi exercitată la tribunale, tribunalele
specializate şi curţile de apel, nici la parchetele de pe lângă aceste instanţe la care soţul
practicianului în insolvenţă, ruda sau afinul până la gradul al III-lea inclusiv îndeplineşte funcţia
de judecător sau procuror.
c) Nu poate fi numit în calitate de administrator sau lichidator practicianul în insolvenţă care se
foloseşte de forma de organizare profesională sau de raporturile de conlucrare profesională
stabilite de Ordonanţa de urgenţă în scopul eludării interdicţiilor.
Practicienii în insolvenţă sunt obligaţi să comunice UNPIR instanţele la care nu îşi pot exercita
profesia din motive de incompatibilitate, sub sancţiunea suspendării.
d) Profesia de practician în insolvenţă nu poate fi exercitată la tribunalele la care rudele sau
afinii până la gradul al III-lea îndeplinesc funcţia de judecător-sindic.
e) Profesia de practician în insolvenţă nu poate fi exercitată de persoane care în ultimii 2 ani au
deţinut funcţii în cadrul direcţiilor generale ale finanţelor publice, al Curţii de Conturi sau al
Autorităţii de Valorificare a Activelor Statului din raza teritorială a curţii de apel unde
funcţionează.
f)Nu poate fi desemnat ca administrator judiciar sau lichidator ori delegat permanent al unei
forme de exercitare a profesiei practicianul în insolvenţă persoană fizică care a avut, într-o
perioadă de 2 ani anterioară datei pronunţării hotărârii de deschidere a procedurii, calitatea de:
avocat, consilier juridic, auditor financiar, expert contabil, contabil autorizat al persoanei
juridice sau a fost numit ca evaluator, arbitru, mediator, expert judiciar, expert tehnic într-o
cauză privind acea persoană juridică.

373
 g) Nu poate fi numită în calitate de practician în insolvenţă la o persoană juridică persoana care
a deţinut calitatea de administrator, asociat, acţionar, director sau membru în consiliul de
administraţie ori alte funcţii sau poziţii similare la acea persoană juridică.
h) Practicianul în insolvenţă nu poate fi concomitent administrator judiciar sau lichidator al
unui debitor şi al creditorului acestuia sau dacă la data numirii practicianului într-o procedură
creanţa s- ar determina apariţia stării de incompatibilitate are caracter nelitigios, fiind stabilită
prin înscrisuri întocmite de cele două societăţi sau prin hotărâre judecătorească irevocabilă,
precum şi dacă în cele două societăţi calitatea de administrator judiciar sau lichidator este
îndeplinită de o SPRL, respectiv de o filială a acesteia.

În cadrul procedurii insolvenţei, practicianul este obligat să se abţină, sub sancţiunea suspendării
din profesie, dacă se află în stare de incompatibilitate profesională sau conflict de interese, astfel
cum sunt acestea definite în lege, Statut şi în Codul de etică profesională;

Exercitarea profesiei de practician în insolvenţă este compatibilă cu:

   a) activităţi şi funcţii didactice în învăţământul superior juridic sau economic;
   b) calitatea de avocat, expert contabil, contabil autorizat, evaluator, auditor financiar, arbitru,
mediator, conciliator, expert financiar şi expert tehnic judiciar, care lucrează în interiorul profesiei
lor.
   
Admiterea în profesie
Admiterea în profesie se face pe baza unui examen organizat de UNPIR, conform
prevederilor legale.
Pot fi primite în profesie, la cerere, cu scutire de examen şi de perioadă de stagiu,
persoanele care au exercitat cel puţin 5 ani funcţia de judecător-sindic, precum şi persoanele care au
exercitat timp de 10 ani funcţia de avocat, judecător sau notar public. Înscrierea în Tabloul UNPIR
se face în termen de cel mult un an de la eliberarea din funcţia de magistrat sau notar public, cu
condiţia ca aceasta să nu îi fie imputabilă.
  După înscrierea în Tabloul UNPIR, practicienii în insolvenţă depun jurământ scris.
Cererea de admitere în profesie formulată potrivit art. 30 alin. (2) se soluţionează în termen
de cel mult 30 de zile de la data depunerii documentaţiei complete.
Termenul prevăzut la alin. (1) poate fi prelungit o singură dată, pentru o perioadă de
maximum 15 zile calendaristice. Valabilitatea documentelor depuse iniţial nu este afectată de
această prelungire. Prelungirea termenului de autorizare, precum şi durata acestei prelungiri trebuie
motivate în mod corespunzător şi notificate solicitantului înainte de expirarea termenului iniţial.
În cazul în care solicitantul nu îndeplineşte condiţiile prevăzute de lege sau dacă cererea
formulată nu este însoţită de actele doveditoare, UNPIR comunică persoanei interesate refuzul de
autorizare ori, după caz, necesitatea completării dovezilor impuse de Oordonanţa de urgenţă.
Refuzul de autorizare se motivează în mod corespunzător.
Deciziile organelor de conducere ale UNPIR de respingere a cererilor formulate potrivit art.
30 alin. (2), precum şi a cererilor de înscriere la examenul pentru dobândirea calităţii de practician
trebuie motivate corespunzător şi pot fi atacate la instanţa judecătorească competentă, în
conformitate cu procedura prevăzută de Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu
modificările şi completările ulterioare.

  Accesul în profesie în baza unui examen

Primirea în profesie se face pe baza unui examen organizat de Uniune, cu excepţia

persoanelor care pot solicita înscrierea în profesie beneficiind de scutirea de examen şi de perioadă
de stagiu.

374
 V. ORGANIZAREA PROFESIEI EXECUTORILOR JUDECĂTOREŞTI

Examenul pentru dobândirea calităţii de practician în insolvenţă stagiar se organizează în

mod unitar, la nivel naţional, de către Consiliul naţional de conducere al Uniunii si se va desfăşura,
de regulă, anual, dacă Consiliul naţional de conducere al Uniunii nu decide altfel.
  Secretariatul general al Uniunii va anunţa cu cel puţin 60 de zile înainte, într-un cotidian
naţional, precum şi pe site-ul Uniunii data începerii sesiunii de examen şi data-limită pentru
depunerea documentaţiei de înscriere conţinând cererea de înscriere şi documentele care dovedesc
îndeplinirea condiţiilor stabilite la art. 25 din O.U.G.
Documentaţia de înscriere la examenul pentru dobândirea calităţii de practician în insolvenţă
stagiar va conţine:
   a) cererea de înscriere;
   b) curriculum vitae şi copie de pe cartea/buletinul de identitate;
   c) copie legalizată de pe diploma de licenţă în drept sau ştiinţe economice;
   d) certificatul de cazier judiciar sau declaraţie notarială pe propria răspundere că nu se află în
niciuna din situaţiile de nedemnitate;
   e) dovada experienţei de cel puţin 3 ani de la data obţinerii diplomei de studii superioare de lungă
durată.
    Dovada se face, de regulă, cu: copia carnetului de muncă, adeverinţa pentru cei care au
activat în instituţii care nu au întocmit carnete de muncă, convenţie civilă înregistrată la camera de
muncă ori adeverinţă eliberată de Baroul de avocaţi, copii ale unor diplome sau atestate [diploma de
masterat şi/sau de doctorat, atestat de expert contabil sau contabil autorizat, auditor, evaluator
autorizat, membru al Asociaţiei Naţionale a Evaluatorilor din România (ANEVAR) etc.].
  Adeverinţa pentru persoanele care au desfăşurat activităţi practice economice va avea
obligatoriu forma agreată de Uniune.
    Documentaţia de înscriere se va depune la comitetul de conducere al filialei, care va asigura
analizarea îndeplinirii condiţiilor şi transmiterea acesteia la Secretariatul general al Uniunii.
    Documentaţia de înscriere va fi verificată prin grija Secretariatului general al Uniunii, care
va afişa la sediul central şi va transmite filialelor, cu cel puţin 7 zile înaintea datei examenului, lista
cuprinzând candidaţii care îndeplinesc condiţiile pentru susţinerea examenului.
Consiliul naţional de conducere al Uniunii va desemna comisiile de analizare a contestaţiilor
şi de supraveghere a desfăşurării examenului. Preşedintele comisiei de supraveghere a examenului
este, de regulă, vicepreşedintele Consiliului naţional de conducere al Uniunii, responsabil cu
organizarea. Preşedintele comisiei de analizare a contestaţiilor este, de regulă, prim-vicepreşedintele
Consiliului naţional de conducere al Uniunii.
Examenul pentru dobândirea calităţii de practician în insolvenţă stagiar constă într-o probă
scrisă, sub forma unui test-grilă.
Candidaţii vor plăti o taxă de înscriere la examen. În cazul în care candidatul îşi retrage
cererea de înscriere cu cel puţin 7 zile lucrătoare înainte de data desfăşurării examenului, acesta va
beneficia de restituirea taxei de înscriere. Candidaţii care solicită retragerea cererii de înscriere după
împlinirea acestui termen, precum şi cei care nu se prezintă la examen la data şi ora începerii
desfăşurării acestuia pierd dreptul de restituire a taxei de înscriere.
  Membrii comisiei de pregătire a subiectelor, ai comisiei de analizare a contestaţiilor şi ai
celei de supraveghere a desfăşurării examenului pot fi remuneraţi pentru activitatea depusă, potrivit
criteriilor stabilite de Consiliul naţional de conducere al Uniunii.
    În funcţie de numărul candidaţilor, comisia de pregătire a examenului va putea decide
desfăşurarea examenului în mai multe serii. Organizatorii examenului vor putea pune la dispoziţia
candidaţilor, la intrarea în sală, unele detalii privind desfăşurarea acestuia.
    Lucrările vor fi notate de la 1 la 10, proporţional cu punctajul obţinut. Nota minimă de promovare
a examenului este 7.
    Rezultatele examenului vor fi afişate la sediul Uniunii şi al fiecărei filiale, pentru candidaţii
respectivi, în termen de cel mult 5 zile lucrătoare de la data susţinerii acestuia.
    Contestaţiile asupra rezultatelor examenului vor putea fi depuse la Secretariatul general al
Uniunii, în termen de cel mult două zile lucrătoare de la afişarea lor, prin fax sau având data poştei

375
în acest termen. Transmiterea contestaţiilor prin poştă se va efectua doar prin poşta rapidă sau
prioripost.
    Contestaţiile vor fi analizate în cel mult 15 zile de la data expirării termenului de depunere a
contestaţiilor, de către o comisie formată din 3 membri desemnaţi de Consiliul naţional de
conducere al Uniunii. Pentru toate contestaţiile primite se va proceda la reprocesarea grilelor.
Activitatea Comisiei de analizare a contestaţiilor încetează la data semnării procesului-verbal.
    Preşedintele Comisiei de analizare a contestaţiilor este, de regulă, prim-vicepreşedintele
Consiliului naţional de conducere al Uniunii.
    Rezultatele contestaţiilor vor fi afişate la sediul Uniunii.
Persoanele care au promovat examenul pentru dobândirea calităţii de practician în insolvenţă
vor solicita înscrierea în Tabloul UNPIR în termen de 6 luni de la data promovării examenului.
Persoanele care nu solicită înscrierea în termenul prevăzut pierd dreptul de a mai solicita înscrierea
în Tabloul UNPIR.

Examenul pentru dobândirea calităţii de practician în insolvenţă definitiv se va organiza în

mod unitar, la nivel naţional, de către Consiliul naţional de conducere al Uniunii, data acestuia fiind
adusă la cunoştinţa candidaţilor, în scris, de către consiliul de conducere al fiecărei filiale, cu cel
puţin 60 de zile înainte.
Examenul de definitivat se va organiza anual, la acesta putând participa numai practicienii în
insolvenţă stagiari care au efectuat stagiul complet de pregătire profesională.
Practicianul în insolvenţă stagiar care la data promovării examenului pentru dobândirea
calităţii de practician în insolvenţă stagiar se afla în situaţie de incompatibilitate va trebui sa facă
dovada încetării situaţiei de incompatibilitate în timpul stagiului complet de pregătire profesională
cu durata de 2 ani.
Pierd dreptul de a susţine examenul de definitivat practicienii în insolvenţă stagiari care nu îl
susţin şi nu îl promovează în cel mult 5 ani de la dobândirea calităţii de practician în insolvenţă
stagiar, cu excepţia celor care în această perioadă au fost incompatibili.
  În intervalul de timp menţionat practicianul în insolvenţă stagiar va putea susţine de cel mult
două ori examenul de definitivat.
Documentaţia de înscriere la examen se va depune la consiliul de conducere al filialei şi va
conţine următoarele documente:
   a) cererea de înscriere;
   b) raport de activitate privind stagiul de pregătire profesională efectuat, inclusiv dovada de
participare la stagiul intensiv de pregătire;
   c) caracterizarea întocmită de coordonatorul/coordonatorii de stagiu pe lângă care stagiarul a
funcţionat ca salariat sau colaborator.
  Candidaţii la examenul de definitivat vor plăti o taxă de înscriere aprobată de Congresul
Uniunii pentru anul respectiv.
Examenul pentru dobândirea calităţii de practician în insolvenţă definitiv constă în
susţinerea unei lucrări scrise. Lucrarea scrisă va reprezenta un studiu de caz din practica stagiarului.
Comisia de examinare va fi formată din practicieni în insolvenţă cu experienţă profesională.
Comisia poate avea în componenţă membri ai Consiliului naţional de conducere al Uniunii, precum
şi preşedinţii filialelor Uniunii din care fac parte candidaţii.
Examenul de definitivat se va organiza în mod unitar, la nivel naţional, în una sau mai multe
zile, în funcţie de numărul persoanelor examinate şi în conformitate cu instrucţiunile emise de
Consiliul naţional de conducere al Uniunii.
   Persoanele fizice române care au dobândit calitatea de practician în insolvenţă definitiv pot
opta pentru oricare dintre formele de exercitare a profesiei precizate la art. 8 din statut.

  Accesul în profesie pe bază de cerere

376
 V. ORGANIZAREA PROFESIEI EXECUTORILOR JUDECĂTOREŞTI

Persoanele care doresc primirea în profesie cu scutire de examen şi de perioadă de stagiu,

vor depune la filiala la care sunt arondaţi teritorial o cerere prin care solicită primirea în profesie.
   Documentaţia de înscriere în Uniune cu scutire de examen şi de perioadă de stagiu pentru
persoanele care doresc dobândirea calităţii de practician în insolvenţă va conţine:
   a) cererea de înscriere;
   b) curriculum vitae;
   c) copie de pe cartea/buletinul de identitate;
   d) copie legalizată de pe diploma de licenţă în drept;
   e) certificatul de cazier judiciar sau declaraţie notarială pe propria răspundere că nu se află în
niciuna dintre situaţiile de nedemnitate;
   f) extras de pe carnetul de muncă sau adeverinţă din care să rezulte dovada exercitării funcţiei de
judecător-sindic de cel puţin 5 ani sau 10 ani pentru judecător, notar ori avocat;
   g) dovada eliberării din funcţie.
    Cererile persoanelor care solicită dobândirea calităţii de practician în insolvenţă cu scutire
de examen şi stagiu vor fi analizate de Consiliul naţional de conducere.
    Consiliul naţional de conducere are următoarele atribuţii:
   a) verifică cererea şi documentele doveditoare;
   b) face toate investigaţiile necesare privind moralitatea şi demnitatea solicitantului, în temeiul art.
27 din O.U.G.;
   c) poate verifica cunoştinţele solicitantului cu privire la organizarea şi exercitarea profesiei de
practician în insolvenţă;
   d) emite decizia de admitere în profesie, refuzul de autorizare sau, după caz, necesitatea
completării dovezilor impuse de lege.
    Înscrierea în Tabloul UNPIR se face prin decizie a Consiliului naţional de conducere al
Uniunii. Decizia de înscriere în Tabloul UNPIR se transmite la filială, care are obligaţia de a o
comunica persoanei care a solicitat primirea în profesie. Înscrierea în Tabloul UNPIR devine
efectivă şi este efectuată de Secretariatul general numai după:
   a) completarea şi depunerea la filială a cererii-opţiune;
   b) depunerea jurământului scris în forma prevăzută la art. 32 alin. (4) din O.U.G;
   c) depunerea deciziei de înfiinţare a cabinetului individual sau a unui act doveditor prin care
solicitantul devine asociat, angajat ori colaborator al unei societăţi profesionale (contract de
societate, contract de muncă, contract de prestări servicii etc.);
   d) achitarea taxei de înscriere în Tabloul UNPIR şi a cotizaţiei pe anul în curs în termen de 30 de
zile de la data comunicării deciziei de admitere;
   e) încheierea poliţei de asigurare profesională la plafonul minim prevăzut în statut în cazul
persoanelor compatibile.
    Persoanele care au calitatea de avocat şi care solicită primirea în profesie cu scutire de
examen şi de perioadă de stagiu vor solicita înscrierea în Tabloul UNPIR în termen de 3 luni de la
primirea deciziei de admitere în profesie. Persoanele care nu solicită înscrierea în termenul prevăzut
pierd dreptul de a mai solicita înscrierea în Tabloul UNPIR.

  Accesul în profesie pentru persoanele fizice străine

Persoanele fizice străine pot dobândi calitatea de membru al Uniunii, putând activa astfel ca
practician în insolvenţă, dacă în statul în care îşi au domiciliul au această specialitate, certificată de
organismele profesionale recunoscute sau de autorităţile publice care le autorizează şi în condiţiile
stabilite prin convenţii bilaterale.
Pentru practicienii în insolvenţă din statele membre ale Uniunii Europene nu este necesară
existenţa unor convenţii bilaterale.
   Documentaţia de evaluare pentru dobândirea calităţii de membru al Uniunii va conţine:
   a) cererea de evaluare;
   b) curriculum vitae şi copie a paşaportului;

377
   c) certificatul (atestatul) profesional, în copie legalizată şi traducere autorizată, în termen de 3 luni
de la eliberarea lui;
   d) dovada studiilor superioare de cel puţin 3 ani;
   e) certificat de onorabilitate;
   f) declaraţia de compatibilitate;
   g) solicitarea unui stagiu de adaptare de un an;
   h) declaraţie privind exercitarea temporară sau ocazională a activităţii de practician în insolvenţă.
Exercitarea temporară a activităţii constă în desfăşurarea activităţii pe o perioadă limitată de
timp ce trebuie indicată de solicitant. Exercitarea ocazională reprezintă desfăşurarea activităţii de
practician în insolvenţă pentru un singur debitor de la deschiderea procedurii şi până la închiderea
acesteia.
Convenţiile bilaterale încheiate de Uniune cu organismele similare din statele din care
provin practicienii în insolvenţă, altele decât statele membre ale Uniunii Europene, vor conţine în
principal elemente din metodologia prezentată în anexa nr. 2, precum şi condiţii privind
soluţionarea unor litigii în legătură cu activitatea practicienilor în insolvenţă.
Calitatea de practician definitiv se obţine numai după efectuarea unei perioade de stagiu de
adaptare de un an. Stagiul de adaptare se va efectua sub supravegherea unui coordonator de stagiu.

La începutul exercitării profesiei, practicianul în insolvenţă efectuează un stagiu de

pregătire profesională cu durata de 2 ani, perioadă în care are calitatea de practician în insolvenţă
stagiar. Sunt scutite de stagiu persoanele care au exercitat timp de 10 ani funcţia de avocat,
magistrat şi notar public.

Persoanele fizice române care au dobândit calitatea de practician în insolvenţă stagiar, ca

urmare a promovării examenului organizat de Uniune, au obligaţia efectuării stagiului de pregătire
profesională cu durata de 2 ani.
 Persoanele fizice străine, practicieni în insolvenţă în ţara în care îşi au domiciliul şi care
doresc să activeze în România, pot opta pentru efectuarea unui stagiu de adaptare cu durata de 2 ani.
Stagiul de pregătire profesională, precum şi stagiul de adaptare se desfăşoară sub îndrumarea
unui coordonator de stagiu, practician în insolvenţă definitiv, stagiarul având calitatea de salariat
sau colaborator. Pe perioada stagiului practicianul în insolvenţă stagiar va fi remunerat de forma de
organizare cu care are relaţii contractuale cu echivalentul a cel puţin un salariu minim lunar pe
economie stabilit pentru anul în curs. Contractul de stagiu se încheie cu forma de organizare, stagiul
desfăşurându-se sub îndrumarea unui coordonator de stagiu nominalizat, practician în insolvenţă în
cadrul formei de organizare.
    Raporturile dintre stagiar şi practicianul îndrumător de stagiu vor fi consemnate într-un
document scris, reprezentând înţelegerea dintre părţi, care va fi solicitat de Uniune numai în situaţii
litigioase.
  CNC al Uniunii va reactualiza anual lista cu îndrumătorii de stagiu pe baza unor criterii de
selecţie, care vor lua în considerare, în principal, următoarele:
   a) să aibă vechime de cel puţin 5 ani de la data înscrierii în Tabloul UNPIR;
   b) să nu fi suferit nicio sancţiune disciplinară de natura celor prevăzute la cap. XIII;
   c) venitul brut din activitatea de practician în insolvenţă.
În funcţie de volumul de activitate al îndrumătorului de stagiu, pe baza unei grile întocmite
în funcţie de veniturile realizate în anul anterior atestării de către cabinetul sau societatea
profesională în care îşi exercită profesia, Consiliul naţional de conducere al Uniunii va stabili
numărul de stagiari. Veniturile realizate de coordonatorul de stagiu nu se pot situa sub valoarea de
50.000 lei.
Lista îndrumătorilor de stagiu va fi actualizată anual, pe baza declaraţiei de venit pentru
veniturile din activitatea de practician în insolvenţă realizate în anul anterior, şi se va publica pe
site-ul Uniunii.

378
 V. ORGANIZAREA PROFESIEI EXECUTORILOR JUDECĂTOREŞTI

Practicianul în insolvenţă stagiar nu poate exercita profesia în mod independent, ci numai ca

salariat sau colaborator al unui practician în insolvenţă definitiv ori al unei societăţi profesionale.
Practicianul în insolvenţă stagiar nu poate dobândi calitatea de asociat într-o societate
profesională.
   Condiţiile efectuării stagiului, drepturile şi obligaţiile practicianului în insolvenţă stagiar, ale
practicianului în insolvenţă îndrumător, precum şi ale UNPIR faţă de aceştia sunt reglementate prin
Statut.
Stagiul se suspendă pe timpul serviciului militar sau al concentrării, în caz de absenţă
motivată ori în caz de încetare a îndrumării profesionale fără culpa practicianului în insolvenţă
stagiar. Perioada de stagiu efectuată anterior se socoteşte pentru îndeplinirea stagiului.
În Tabloul UNPIR se va constitui o subsecţiune în care vor fi înregistraţi practicienii în
insolvenţă stagiari.
După efectuarea stagiului, practicianul în insolvenţă stagiar va susţine examenul de
definitivare, fiind obligat să susţină şi să promoveze examenul în termen de 5 ani de la primirea în
profesie, sub sancţiunea radierii din Tabloul UNPIR.
Condiţiile de organizare şi desfăşurare a examenului de definitivare se stabilesc prin Statut.
  Dobândesc calitatea de practician în insolvenţă definitiv practicianul în insolvenţă stagiar
care a promovat examenul de definitivare, precum şi persoanele care pot fi primite în profesie cu
scutire de examen, în condiţiile art. 30 alin. (2).

  Suspendarea şi încetarea calităţii de practician în insolvenţă

Calitatea de practician în insolvenţă se suspendă:

   a) în caz de incompatibilitate, pe durata existenţei acestei stări;
   b) pe perioada în care persoana a fost supusă interdicţiei de a profesa;
   c) în caz de neplată totală sau parţială a taxelor şi a contribuţiilor profesionale către UNPIR;
   d) la cererea practicianului în insolvenţă, în condiţiile prevăzute în Statut;
   e) în cazul neplăţii primei de asigurare;
   f) prin decizie a Comisiei de disciplină, în cazurile în care împotriva practicianului în insolvenţă s-
a luat măsura suspendării, ca sancţiune disciplinară conform Statutului UNPIR;
   g) pe perioada în care practicianul în insolvenţă se află el însuşi în procedura insolvenţei.
   Calitatea de practician în insolvenţă încetează:
   a) prin renunţarea la exerciţiul profesiei;
   b) prin deces;
   c) dacă împotriva practicianului în insolvenţă s-a luat măsura excluderii din profesie, ca sancţiune
disciplinară;
   d) în cazul survenirii unei cauze de nedemnitate;
   e) dacă împotriva practicianului în insolvenţă a fost deschisă, prin hotărâre irevocabilă, procedura
falimentului.

…….. Drepturile şi obligaţiile profesionale ale practicienilor în insolvenţă

   Practicienii în insolvenţă au dreptul la onorarii pentru activitatea desfăşurată, sub forma unor
onorarii fixe, onorarii de succes sau o combinaţie a acestora.
   La stabilirea nivelului onorariului se vor avea în vedere următoarele tipuri de factori care reflectă
gradul de complexitate a activităţii depuse:
   a) numărul de salariaţi ai debitorului;
   b) riscul privind conflictele de muncă;
   c) cifra de afaceri a debitorului pe ultimii 3 ani;
   d) valoarea totală a datoriilor şi numărul creditorilor;
   e) valoarea creanţelor, numărul debitorilor;

379
   f) numărul şi complexitatea litigiilor aflate pe rol în care debitorul are calitate de reclamant şi,
respectiv, de pârât;
   g) valoarea patrimoniului, potrivit evaluării;
   h) natura activelor, atractivitatea pe piaţă, riscurile legate de conservarea lor;
   i) nivelul de lichidităţi aflate la dispoziţia debitorului pentru acoperirea cheltuielilor iniţiale de
lichidare.
Depunerea sau acceptarea de către practicianul în insolvenţă, în mod repetat, a unei oferte de
onorariu care nu ţine seama de aceste prevederi constituie concurenţă neloială şi se sancţionează .
Onorariul provizoriu pentru perioada de observaţie este stabilit de judecătorul-sindic la
deschiderea procedurii de insolvenţă.
Plata onorariilor practicienilor în insolvenţă - administratori judiciari sau lichidatori ori a
cheltuielilor de procedură se va face din fondul constituit conform art. 4 din Legea nr. 85/2006, cu
modificările şi completările ulterioare, iar calculul acestora va fi efectuat conform tarifelor şi
standardelor de cost ce se vor stabili de către Adunarea reprezentanţilor permanenţi a UNPIR.
Atunci când practicianul în insolvenţă consideră necesar, organele de poliţie, jandarmerie
sau alţi agenţi ai forţei publice, după caz, îi acordă concursul la îndeplinirea efectivă a atribuţiilor
sale, stabilite de lege sau dispuse de judecătorul-sindic.
  Expertizele dispuse de organul de urmărire penală ori de instanţa de judecată în cazurile
privind desfăşurarea unor activităţi de genul celor prevăzute la art. 1, inclusiv cele de reorganizare
judiciară sau lichidare, sunt efectuate de către practicieni în insolvenţă definitivi şi compatibili.
UNPIR va proceda la întocmirea listei cu practicienii definitivi şi compatibili care au dreptul
de a întocmi expertize conform alin. (2). Lista practicienilor cu drept de a efectua expertiza se va
comunica instanţelor de judecată.
   În exerciţiul atribuţiilor sale practicianul în insolvenţă se abţine de la orice faptă de
concurenţă neloială şi de la orice practică anticoncurenţială, astfel cum sunt prevăzute acestea în
Statut şi în Codul de etică profesională, sub sancţiunea suspendării sau excluderii din profesie.

Atribuţiile legale ale practicianului în insolvenţă, precum şi cele stabilite exclusiv în sarcina
sa de judecătorulsindic în procedurile de insolvenţă nu pot fi exercitate prin reprezentare.
   Cabinetele individuale, IPURL sau SPRL, indiferent de forma de organizare, pot fi
reprezentate numai de persoane care au calitatea de practician în insolvenţă compatibil.
Practicianul în insolvenţă poate fi totuşi asistat de avocat în exerciţiul acestor atribuţii şi
poate da mandat de reprezentare, în condiţiile legii, pentru încheierea sau exercitarea unor acte
juridice ori procesuale ce nu presupun exerciţiul atribuţiilor exclusive ale practicianului în
insolvenţă.
Sunt atribuţii exclusive ale practicianului în insolvenţă:
   a) notificarea creditorilor, întocmirea tabelelor de creanţe, formularea contestaţiilor la declaraţiile
de creanţă;
   b) convocarea şi prezidarea adunărilor creditorilor, acţionarilor sau asociaţilor ori ale membrilor
debitorului persoană juridică, dacă legea nu dă aceste atribuţii în sarcina altor persoane;
   c) vânzarea bunurilor din averea debitorului, precum şi orice proceduri aferente acestora;
   d) elaborarea planului de reorganizare judiciară a debitorului, în condiţiile şi în termenele
prevăzute de Legea nr. 85/2006, cu modificările şi completările ulterioare;
   e) supravegherea operaţiunilor de gestionare a patrimoniului debitorului;
   f) conducerea, integrală sau în parte, a activităţii debitorului, atunci când legea sau judecătorul-
sindic fixează această sarcină practicianului în insolvenţă;
   g) încheierea de tranzacţii, descărcarea de datorii, descărcarea fidejusorilor, renunţarea la garanţii
reale, în condiţiile Legii nr. 85/2006, cu modificările şi completările ulterioare;
   h) distribuirea sumelor rezultate din lichidare;
   i) semnarea bilanţului de lichidare;
   j) introducerea de acţiuni pentru anularea actelor frauduloase încheiate de debitor în dauna
creditorilor, precum şi a transferurilor cu caracter patrimonial, a operaţiunilor comerciale încheiate

380
 V. ORGANIZAREA PROFESIEI EXECUTORILOR JUDECĂTOREŞTI

de debitor şi a constituirii de garanţii acordate de acesta, susceptibile a prejudicia drepturile

creditorilor;
   k) elaborarea şi susţinerea rapoartelor periodice în procedura insolvenţei;
   l) elaborarea de expertize privind activităţi cuprinse în procedurile de insolvenţă, la cererea
judecătorului-sindic sau a altor organe judiciare, inclusiv de urmărire penală.

………. Răspunderea practicienilor in insolventa

   Practicienii în insolvenţă răspund, în desfăşurarea activităţii lor, disciplinar, administrativ,

civil sau penal, după caz.
Fiecare membru al UNPIR este obligat ca, în termen de 30 de zile de la admiterea în
UNPIR, să se asigure profesional, prin subscrierea unei poliţie de asigurare valabile, care să
acopere eventualele prejudicii cauzate în îndeplinirea atribuţiilor sale. Riscul asigurat trebuie să
reprezinte consecinţa activităţii practicianului în insolvenţă pe perioada exercitării calităţii sale.
Este exceptat de la aceasta obligaţie practicianul în insolvenţă care este acoperit, în alt stat
membru al Uniunii Europene, al Spaţiului Economic European sau în Confederaţia Elveţiană, de o
asigurare de răspundere profesională ori de o garanţie echivalentă. Dacă valoarea poliţei de
asigurare este mai mică decât cuantumul minim stabilit prin Statut sau dacă echivalenţa este doar
parţială, UNPIR poate solicita fie o completare a acesteia, fie o garanţie suplimentară. Proba
asigurării de răspundere profesională sau a garanţiei se face cu actul doveditor eliberat de instituţiile
de credit sau asigurătorii stabiliţi în alt stat membru al Uniunii Europene, al Spaţiului Economic
European sau în Confederaţia Elveţiană.
Este interzis practicianului în insolvenţă, sub sancţiunea revocării din funcţie şi a reparării
eventualelor prejudicii cauzate, să diminueze, în mod direct sau indirect, valoarea sumei asigurate
prin contractul de asigurare. Limita minimă a valorii poliţei de asigurare profesională este stabilită
prin Statut.
În cazul neîndeplinirii obligaţiei membrului UNPIR i se va putea acorda, după caz, un
termen de graţie de 30 de zile de către consiliul de conducere al filialei, iar nerespectarea obligaţiei
de asigurare de răspundere profesională în termenul prevăzut va conduce la suspendarea calităţii de
membru al UNPIR pe o perioadă de maximum 6 luni. Aceeaşi măsură se va lua şi în cazul în care
poliţele de asigurare de răspundere profesională nu sunt reînnoite la data expirării lor.
Neîndeplinirea obligaţiei de asigurare profesională până la expirarea sancţiunii suspendării atrage
radierea din Tabloul UNPIR. Măsura radierii va fi comunicată practicianului.

……... Pregătirea continua practicienilor in insolventa

Membrii UNPIR au obligaţia de a participa la cursurile de pregătire profesională continuă,

organizate în conformitate cu prevederile Statutului. Nerespectarea acestei obligaţii constituie
abatere şi se va sancţiona cu suspendarea din activitate.
Practicienii în insolvenţă incompatibili pot participa la programul de pregătire profesională,
acesta devenind însă obligatoriu de la data încetării situaţiei de incompatibilitate.
    Fiecare practician în insolvenţă stagiar are obligaţia să urmeze programul intensiv de
pregătire organizat la nivel central pe durata unei săptămâni. Participarea la cursurile intensive este
obligatorie pentru participarea la examenul de definitivat.
Seminariile de pregătire profesională vor fi conduse de formatori (lectori) selecţionaţi pe
baza criteriilor stabilite de Consiliul naţional de conducere al Uniunii. Selecţia şi coordonarea
activităţii formatorilor vor fi asigurate de o comisie numită de Consiliul naţional de conducere al
Uniunii şi condusă de către vicepreşedintele responsabil cu pregătirea profesională.
Prin excepţie de la prevederile alin. (1) se va considera îndeplinită condiţia participării la un
seminar de pregătire profesională pentru persoanele care participă la stagiu în calitate de lectori,
precum şi pentru persoanele care publică în mod susţinut articole în revista editată de Uniune.

381
 Cheltuielile aferente desfăşurării programului de pregătire profesională se suportă, în
principal, din taxele de participare. Consiliul naţional de conducere al Uniunii poate aloca unele
fonduri în limita sumelor prevăzute anual în bugetul de venituri şi cheltuieli.
Seminarele vor avea caracter interactiv.

Membrii UNPIR au obligaţia să plătească cotizaţia anuală şi contribuţia pe tranşe de

venituri stabilite prin Statut. Societăţile profesionale şi filialele acestora au obligaţia plăţii taxei
anuale stabilite prin Statut.
Neplata cotizaţiei anuale şi a contribuţiei în termenul stabilit prin Statut atrage suspendarea
pe o perioadă de 3 luni, iar neplata acestora până la încheierea perioadei de suspendare atrage
radierea din Tabloul UNPIR. Neplata taxei anuale pentru societăţile profesionale în termenul stabilit
prin Statut atrage suspendarea pe o perioadă de 3 luni a asociatului sau a asociaţilor coordonatori.
Practicienii în insolvenţă incompatibili vor plăti cotizaţia anuală redusă cu 33% faţă de cea
plătită de practicienii compatibili.
Societăţile profesionale de practicieni în insolvenţă, membre ale UNPIR, au obligaţia să
comunice filialelor acesteia toate schimbările intervenite în componenţa asociaţilor, colaboratorilor
sau a angajaţilor lor care au această calitate, precum şi orice modificare a contractului de societate,
în termen de 30 de zile de la modificare. Aceeaşi obligaţie incumbă, în mod corespunzător, şi
cabinetelor individuale, respectiv IPURL.

……… Organizarea şi funcţionarea Uniunii Naţionale a Practicienilor în Insolvenţă din

România

  Uniunea Naţională a Practicienilor în Insolvenţă din România

UNPIR este persoană juridică de utilitate publică, autonomă şi fără scop lucrativ, din care
fac parte practicienii în insolvenţă, în condiţiile stabilite de Ordonanţa de urgenţă. Sediul UNPIR se
află în municipiul Bucureşti.
UNPIR controlează şi supraveghează activitatea practicienilor în insolvenţă.
Uniunea are patrimoniu propriu, autonomie de decizie şi funcţională şi competenţă de
autoreglementare, control şi supraveghere, asigurandu-si resursele financiare din venituri proprii,
donaţii şi sponsorizări din partea persoanelor fizice şi juridice din ţară şi din străinătate, alte venituri
conform prevederilor legale.
Autoritatea UNPIR se întinde pe întregul teritoriu al ţării. Se pot constitui filiale locale ale
UNPIR, cu personalitate juridică, în municipiul Bucureşti şi în reşedinţele de judeţ, în condiţiile
stabilite prin Statut.
În exerciţiul atribuţiilor sale legale, UNPIR beneficiază de competenţă de autoreglementare,
putând emite, în condiţiile legii, Statutul privind organizarea şi exercitarea profesiei de practician în
insolvenţă, regulamente, codul de etică al profesiei şi procedura disciplinară.
Statutul de organizare şi funcţionare şi Codul de etică profesională şi disciplină al UNPIR se
publică în Monitorul Oficial al României, Partea I, după aprobarea de către Congresul UNPIR.
Obiectivele UNPIR sunt:
   a) stabilirea şi menţinerea cadrului reglementar necesar dezvoltării activităţii practicienilor în
insolvenţă;
   b) promovarea încrederii în procedurile de insolvenţă şi în activitatea practicienilor în insolvenţă;
   c) asigurarea concurenţei loiale între practicienii în insolvenţă şi combaterea practicilor neloiale,
abuzive şi frauduloase pe piaţa procedurilor de insolvenţă;
   d) asigurarea transparenţei şi informării asupra pieţei procedurilor de insolvenţă;
   e) asigurarea aplicării standardelor de practică onestă pe piaţa procedurilor de insolvenţă.
   Principalele atribuţii ale UNPIR sunt:

382
 V. ORGANIZAREA PROFESIEI EXECUTORILOR JUDECĂTOREŞTI

   a) reglementează, controlează şi supraveghează activitatea practicienilor în insolvenţă;

   b) colaborează cu instituţii publice, respectiv cu autorităţile publice centrale şi locale, cu Consiliul
Superior al Magistraturii, ca reprezentant al autorităţii judecătoreşti, cu Parlamentul, având dreptul
la consultarea prealabilă din partea acestora în chestiuni cu incidenţă asupra activităţii practicienilor
în insolvenţă, putând încheia în acest scop protocoale de colaborare;
   c) adoptă regulamente şi instrucţiuni privind activitatea şi conduita etică a practicienilor în
insolvenţă;
   d) emite, la cerere sau din oficiu, interpretări oficiale ale reglementărilor emise de UNPIR;
   e) organizează evidenţa practicienilor în insolvenţă şi a societăţilor profesionale prin înscrierea
acestora în Tabloul UNPIR;
   f) sprijină formarea şi perfecţionarea profesională a practicienilor în insolvenţă;
   g) apără prestigiul şi independenţa profesională ale membrilor săi în raporturile cu autorităţile
publice, organismele specializate, precum şi cu alte persoane fizice şi juridice din ţară şi din
străinătate;
   h) colaborează cu asociaţii profesionale din ţară şi din străinătate;
   i) cooperează, prin intermediul Sistemului de informare al pieţei interne (IMI), cu autorităţile
competente din celelalte state membre ale Uniunii Europene şi ale Spaţiului Economic European, în
cazul în care este necesară verificarea documentelor depuse în vederea autorizării, în conformitate
cu prevederile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 49/2009, aprobată cu modificări şi
completări prin Legea nr. 68/2010;
   j) editează publicaţii de specialitate;
   k) administrează fondul de lichidare constituit potrivit legii, în conformitate cu prevederile
Statutului. Toate cheltuielile efectuate de UNPIR pentru administrarea fondului de lichidare, atât la
nivel central, cât şi la nivelul filialelor, sunt suportate din fondul de lichidare constituit conform art.
4 din Legea nr. 85/2006, cu modificările şi completările ulterioare;
   l) îndeplineşte alte atribuţii stabilite prin lege sau prin Statut.
Sumele cuprinse în fondul de lichidare nu pot face obiectul măsurilor asigurătorii sau al executării
silite.
Membrii Uniunii au următoarele drepturi:
   a) să desfăşoare activitatea de practician în insolvenţă pe întregul teritoriu al României, după
dobândirea calităţii de practician definitiv şi atât timp cât nu se găsesc în situaţiile de
incompatibilitate prevăzute la art. 28 din O.U.G.;
   b) să participe la lucrările adunărilor generale ale filialei din care fac parte, cât şi la lucrările
Congresului Uniunii la care sunt delegaţi;
   c) să aleagă şi să fie aleşi în organele de conducere ale Uniunii şi ale filialelor sale, în condiţiile în
care nu se găsesc în situaţii de incompatibilitate;
   d) să voteze în Congresul Uniunii şi în adunările generale ale filialelor, fiecare membru având
dreptul la un singur vot;
   e) să participe la activităţile şi la manifestările Uniunii şi ale filialelor sale;
   f) să colaboreze la elaborarea publicaţiilor Uniunii;
   g) să utilizeze mijloacele de informare şi de documentare ale Uniunii şi ale filialelor sale;
   h) să fie recomandaţi pentru a face parte din colectivele de studii, expertize, consultanţă şi
instruire profesională;
   i) să primească periodicul Uniunii;
   j) să folosească în documentele oficiale şi personale menţiunea de membru al Uniunii;
   k) să primească onorarii conform art. 37 din O.U.G., ţinându-se cont de gradul de complexitate al
activităţii.
Membrii Uniunii au următoarele obligaţii:
   a) să respecte actele normative care reglementează activitatea de practician în insolvenţă, precum
şi hotărârile şi deciziile Uniunii;
   b) să participe la realizarea obiectivelor Uniunii;

383
   c) să plătească cotizaţia fixă anuală, în cuantumul aprobat de Congresul Uniunii, până la data de
30 aprilie pentru anul în curs, în caz de neplată aplicându-se prevederile art. 42 alin. (2) din O.U.G.;
   d) să plătească contribuţia pe tranşe de venituri, calculată conform art. 67 alin. (3) lit. f) din statut,
până la data de 30 aprilie a anului în curs pentru veniturile realizate în anul anterior, în caz de
neplată aplicându-se prevederile art. 42 alin. (2) din O.U.G.;
   e) să se asigure profesional, pentru exercitarea profesiei de practician în insolvenţă, în
conformitate cu prevederile art. 41 din O.U.G. şi în cuantumul minim stabilit de Congresul Uniunii;
   f) să comunice conducerii filialei Uniunii, în termen de 30 de zile, numirea ca administrator
judiciar sau ca lichidator, termenul menţionat raportându-se la data şedinţei la care numirea a fost
efectuată de un judecător-sindic sau la data depunerii semnăturii în registrul comerţului, după caz;
   g) să nu desfăşoare activităţi politice în cadrul sau cu ocazia manifestărilor organizate de Uniune;
   h) să completeze formularele statistice şi să le transmită filialei Uniunii, astfel:
   1. până la data de 30 ianuarie a fiecărui an - pentru situaţia numirilor ca administrator judiciar,
administrator special sau ca lichidator, la finele anului anterior;
   2. până la data de 15 martie a fiecărui an - pentru declaraţia veniturilor realizate în anul anterior şi
stabilirea contribuţiei anuale aferente;
   i) să comunice filialei Uniunii, în termen de 30 de zile, schimbările intervenite în legătură cu
situaţiile de incompatibilitate, precum şi cele de natură să aducă modificări ale datelor înscrise în
Tabloul UNPIR;
   j) să furnizeze datele necesare verificării prin sondaj efectuate de către delegatul conducerii
filialei, în legătură cu îndeplinirea obligaţiilor profesionale, excepţie făcând raporturile cu clientul şi
onorariul aferent;
   k) să furnizeze datele necesare comisiei de cenzori a filialei în vederea verificării situaţiei virării
către Uniune a procentului de 2% din sumele recuperate în cadrul procedurilor de insolvenţă.

  Organele de conducere centrale ale UNPIR

Organele de conducere ale UNPIR sunt Congresul UNPIR, preşedintele UNPIR, Adunarea
reprezentanţilor permanenţi şi Consiliul naţional de conducere al UNPIR.
Activitatea curentă a UNPIR este coordonată de un secretariat general, ale cărui atribuţii se
stabilesc prin Statut.
  Congresul UNPIR se constituie din membrii Consiliului naţional de conducere al UNPIR,
membrii consiliilor de conducere ale filialelor UNPIR, comisiilor de disciplină, precum şi din câte
un reprezentant la 20 de membri din fiecare filială, desemnat de adunarea generală.
Congresul UNPIR şi adunările generale ale filialelor se reunesc o dată pe an şi ori de câte ori
se consideră necesar, la convocarea Consiliului naţional de conducere al UNPIR, respectiv a
consiliului de conducere al filialei sau a 25% din numărul membrilor săi. Congresul UNPIR este
legal constituit în prezenţa majorităţii membrilor prevăzuţi la alin. (1), iar hotărârile sunt valabil
adoptate cu votul majorităţii membrilor prezenţi sau reprezentaţi. Dacă la prima convocare nu se
întruneşte cvorumul necesar desfăşurării congresului, acesta se va desfăşura în condiţiile prevăzute
de Statut.
Congresul UNPIR are următoarele atribuţii:
   a) stabileşte coordonatele de bază pentru asigurarea bunei desfăşurări a activităţii practicienilor în
insolvenţă;
   b) adoptă Statutul UNPIR, precum şi modificările şi completările acestuia; adoptă Codul de etică
profesională şi Regulamentul privind procedura disciplinară. Statutul va fi publicat în Monitorul
Oficial al României, Partea I;
   c) examinează şi aprobă bugetul de venituri şi cheltuieli şi bilanţul contabil ale UNPIR;
   d) aprobă indemnizaţiile pentru conducerea UNPIR şi a filialelor acesteia;
   e) alege şi revocă preşedintele UNPIR, membrii Consiliului naţional de conducere al UNPIR şi ai
comisiei de cenzori a acesteia;

384
 V. ORGANIZAREA PROFESIEI EXECUTORILOR JUDECĂTOREŞTI

   f) examinează activitatea desfăşurată de Consiliul naţional de conducere al UNPIR şi de consiliile

de conducere ale filialelor UNPIR şi dispune măsurile necesare;
   g) hotărăşte sancţionarea disciplinară a membrilor Consiliului naţional de conducere al UNPIR şi
ai consiliilor de conducere ale filialelor UNPIR, la propunerea comisiei de disciplină. Hotărârile
Congresului UNPIR sunt definitive. Contestaţiile împotriva sancţiunilor hotărâte de Congresul
UNPIR pot fi formulate în termen de 30 de zile de la data comunicării oficiale, în scris, a hotărârii şi
se judecă de către Curtea de Apel Bucureşti, conform procedurii contenciosului administrativ.
Plângerea administrativă prealabilă nu este necesară;
   h) aprobă planurile anuale de activitate ale Consiliului naţional de conducere al UNPIR şi ale
consiliilor de conducere ale filialelor UNPIR;
   i) alege şi revocă membrii Comisiei superioare de disciplină;
i) îndeplineşte orice alte atribuţii prevăzute de lege şi de Statut.
j) decide organizarea Casei de Asigurări pentru Răspundere Profesională a Membrilor UNPIR,
care dobândeşte personalitate juridică la data constituirii ei.
k) poate decide organizarea Casei de Asigurări Sociale a UNPIR, care dobândeşte personalitate
juridică la data constituirii ei, în condiţiile legii şi ale Statutului.
l) poate să delege o parte din atribuţiile sale Adunării reprezentanţilor permanenţi.
   
Adunarea reprezentanţilor permanenţi este constituită din Consiliul naţional de conducere şi
preşedinţii consiliilor de conducere ale filialelor UNPIR. Adunarea reprezentanţilor permanenţi se
întruneşte semestrial şi adoptă hotărâri ce urmează a fi supuse ratificării proximului Congres al
UNPIR.
    Adunarea reprezentanţilor permanenţi va stabili tarifele pentru onorarii şi standardele de
cost pentru cheltuielile de procedură, atunci când acestea se plătesc din fondul constituit conform
art. 4 din Legea nr. 85/2006, cu modificările şi completările ulterioare.
Adunarea reprezentanţilor permanenţi are următoarele atribuţii:
   a) examinează şi aprobă bugetul de venituri şi cheltuieli şi situaţiile financiare anuale ale Uniunii,
sub condiţia ratificării de proximul congres al Uniunii;
   b) aprobă nivelul taxelor, cotizaţiilor, precum şi plafoanele minime de asigurare profesională, sub
condiţia ratificării de proximul congres al Uniunii;
   c) aprobă, modifică şi completează tarifele şi standardele de cost pentru cheltuielile de procedură
ce se plătesc din fondul de lichidare constituit conform art. 4 din Legea nr. 85/2006 privind
procedura insolvenţei, cu modificările şi completările ulterioare.

Consiliul naţional de conducere al UNPIR este format din 15 membri titulari, dintre care un
preşedinte, un prim-vicepreşedinte, 2 vicepreşedinţi, 11 membri, precum şi 5 membri supleanţi şi
are următoarele atribuţii principale:
   a) organizează în mod unitar, la nivel naţional, examenele de dobândire a calităţii de practician în
insolvenţă şi examenele de definitivare în profesie;
   b) întocmeşte documentarea profesională şi asigură consultarea şi informarea curentă a membrilor
UNPIR; organizează întâlniri profesionale, seminarii, simpozioane pentru toţi membrii UNPIR, în
special pentru cei recent intraţi în corpul profesional; organizează, la cerere, cursuri de pregătire
pentru candidaţii la intrarea în UNPIR;
   c) apără interesele legitime ale membrilor UNPIR în faţa organelor administraţiei publice, în faţa
instanţelor judecătoreşti, a oricăror alte instituţii şi persoane juridice, precum şi în faţa persoanelor
fizice; în acest scop, are calitatea şi dreptul de a interveni în orice litigiu în care sunt puse în discuţie
interesele UNPIR;
   d) veghează la respectarea de către membrii UNPIR a prevederilor legii şi ale Statutului, a eticii şi
demnităţii profesionale, a drepturilor persoanelor fizice şi juridice;
   e) organizează activităţi sociale şi culturale pentru membrii UNPIR şi le acordă acestora asistenţă,
inclusiv financiară, în caz de nevoie;

385
   f) veghează la armonia şi la colaborarea dintre membrii UNPIR şi ia măsuri pentru împiedicarea
concurenţei neloiale între ei şi a practicilor anticoncurenţiale;
   g) intervine pentru a concilia şi, la cerere, pentru a arbitra litigiile profesionale dintre membrii
UNPIR;
   h) verifică, prin membrii săi sau prin alţi membri ai UNPIR, delegaţi în acest scop, activitatea
profesională; nu vor putea face obiectul verificării aspectele legate de onorariu;
   i) face propuneri de modificare a legii şi le transmite Ministerului Justiţiei sau altor persoane ori
instituţii care au drept de iniţiativă legislativă;
   j) reprezintă UNPIR în Parlament, în faţa comisiilor de specialitate sau în plen, cu prilejul
discutării proiectelor de lege de modificare a a legilor care reglementează profesia; asigură apariţia
şi difuzarea organului de presă al UNPIR;
   k) convoacă Congresul UNPIR în termen de maximum 30 de zile, în cazul în care numărul
membrilor săi a scăzut sub jumătate;
   l) urmăreşte realizarea obiectivelor UNPIR;
   m) stabileşte sarcini pentru biroul executiv;
   n) aprobă distribuirea sumelor din fondul de lichidare către filiale UNPIR, pe baza criteriilor
stabilite prin Statut;
   o) aprobă constituirea filialelor UNPIR, conform prevederilor Statutului;
   p) îndeplineşte orice alte atribuţii prevăzute de lege sau de Statut.
) aprobă înscrierea/radierea practicienilor în insolvenţă, membri ai Uniunii, în/din Tabloul UNPIR,
precum şi publicarea acestuia în Monitorul Oficial al României, Partea I bis;
   d) aprobă înscrierea/radierea cabinetelor individuale de insolvenţă, a societăţilor civile
profesionale, precum şi a filialelor acestora în/din Registrul formelor de organizare;
   e) aprobă înscrierea/radierea în/din Tabloul UNPIR;
   f) organizează examenele de acces în profesie, precum şi examenele de definitivat;
   g) asigură participarea unui membru al Consiliului naţional de conducere sau al Comisiei
superioare de disciplină la adunările generale de constituire ale filialelor sau la orice altă adunare
generală, dacă acest lucru este solicitat de conducerea filialei;
   h) soluţionează contestaţiile împotriva respingerii cererii de înscriere la examenul pentru
dobândirea calităţii de practician în insolvenţă şi, respectiv, în Tabloul UNPIR;
   i) soluţionează contestaţiile împotriva hotărârilor Comisiei superioare de disciplină privind
membrii comisiilor de disciplină ale filialelor şi ai consiliilor de conducere ale filialelor;
   j) hotărăşte afilierea la organizaţii profesionale similare din alte ţări şi supune spre ratificare
hotărârea la proximul congres al Uniunii;
   k) organizează alegerile pentru organele de conducere ale Uniunii;
   l) aprobă normele pe baza cărora se desfăşoară adunările generale ale filialelor şi se fac
nominalizările pentru organele de conducere ale Uniunii;
   m) face propuneri pentru alegerea prin vot secret a preşedintelui Uniunii, a membrilor titulari şi a
celor supleanţi ai Consiliului naţional de conducere al Uniunii, precum şi pentru alegerea prin vot
deschis a membrilor Comisiei superioare de disciplină şi a cenzorilor;
   n) stabileşte nivelul diurnei pentru deplasările în interesul Uniunii şi modul de decontare a
cheltuielilor de transport;
   o) poate convoca reprezentanţii filialelor Uniunii pentru analizarea activităţii filialei în cazul în
care se constată nerespectarea deciziilor Consiliului naţional de conducere sau a circularelor emise
de Secretariatul general al Uniunii.

Preşedintele UNPIR este şi preşedintele Consiliului naţional de conducere şi este ales de Congres
dintre membrii UNPIR. Mandatul unui preşedinte este de 4 ani şi poate fi reînnoit.
Membrii titulari şi membrii supleanţi ai Consiliului naţional de conducere al UNPIR sunt
aleşi prin vot secret, pentru un mandat de 4 ani, care poate fi reînnoit. Prim-vicepreşedintele ţine

386
 V. ORGANIZAREA PROFESIEI EXECUTORILOR JUDECĂTOREŞTI

locul preşedintelui în lipsa acestuia şi îl înlocuieşte, în cazul imposibilităţii continuării activităţii,

până la un nou congres electiv.
   Preşedintele UNPIR reprezintă uniunea în faţa autorităţilor publice, precum şi în
raporturile cu persoanele fizice şi juridice din ţară şi din străinătate. Acesta poate delega atribuţiile
de reprezentare unuia dintre vicepreşedinţii Consiliului naţional de conducere al UNPIR.
Sub rezerva dispoziţiilor art. 37 lit. e), în cazul scăderii numărului de membri ai Consiliului
naţional de conducere al UNPIR, locul vacant va fi ocupat de un membru supleant desemnat prin
vot secret de Consiliu.
   
Pe lângă Consiliul naţional de conducere al UNPIR funcţionează Comisia superioară de disciplină
şi Comisia de cenzori.
Comisia superioară de disciplină este compusă din 7 membri titulari - preşedintele şi 6
membri - şi 3 membri supleanţi, desemnaţi de Congresul UNPIR pentru o perioadă de 4 ani dintre
practicienii în insolvenţă aflaţi în evidenţa UNPIR şi care se bucură de autoritate profesională şi
morală deosebită.
Comisia superioară de disciplină a Uniunii are următoarele atribuţii:
   a) asigură respectarea de către membrii Uniunii a principiilor fundamentale de etică profesională,
conform Codului de etică profesională şi disciplină al Uniunii;
   b) soluţionează, în complet de 3 membri, contestaţiile împotriva hotărârilor comisiei de disciplină
a filialei;
   c) soluţionează, în complet de 3 membri, plângerile formulate împotriva membrilor consiliilor de
conducere ale filialelor şi ai comisiilor de disciplină ale filialelor;
   d) face propuneri de sancţionare disciplinară în cazul abaterilor comise de membri ai consiliului
de conducere al filialei, pe care le supune aprobării Congresului Uniunii, potrivit art. 52 alin. (1) lit.
g) din O.U.G.;
   e) soluţionează plângerile formulate împotriva membrilor Consiliului naţional de conducere al
Uniunii şi face propuneri de sancţionare a acestora, pe care le supune hotărârii Congresului Uniunii;
   f) elaborează şi supune aprobării Consiliului naţional de conducere al Uniunii norme privind
procedura disciplinară, cu precizarea competenţelor comisiilor de disciplină ale filialelor;
   g) asigură instruirea periodică a comisiilor de disciplină ale filialelor şi controlul activităţii
acestora;
   h) urmăreşte respectarea regulilor deontologice privind concurenţa neloială şi acţionează prin
măsuri disciplinare aplicate în baza analizării sesizărilor primite sau a unor anchete efectuate prin
autosesizare;
   i) dispune strămutarea plângerilor disciplinare, în condiţiile stabilite de Regulamentul privind
procedura disciplinară şi aplicarea sancţiunilor, sau orice alte măsuri necesare înfăptuirii justiţiei
disciplinare.
   Reclamaţiile privind abaterile comise de membri ai Comisiei superioare de disciplină a Uniunii se
analizează de către Consiliul naţional de conducere al Uniunii, propunerile de sancţionare
disciplinară urmând a fi supuse hotărârii Congresului Uniunii.
   În intervalul cuprins între data formulării propunerilor de sancţionare a unor membri ai
Consiliului naţional de conducere al Uniunii şi, respectiv, ai Comisiei superioare de disciplină a
Uniunii şi data întrunirii primului Congres al Uniunii, persoanele în cauză sunt suspendate din
funcţie, locul lor fiind ocupat de unul dintre membrii supleanţi ai respectivului organ.

Conducerea filialelor UNPIR

În cazul filialelor UNPIR, organele de conducere sunt adunarea generală şi consiliul de
conducere.
  
Adunarea generală a filialelor este formată din membri practicieni în insolvenţă, cu domiciliul,
respectiv cu sediul principal stabilit în judeţul respectiv sau în municipiul Bucureşti, după caz.

387
   Adunarea generală a filialei este legal constituită în prezenţa majorităţii membrilor prevăzuţi
la alin. (1), iar hotărârile sunt valabil adoptate cu majoritatea celor prezenţi.
  Dacă la prima convocare nu se întruneşte cvorumul necesar desfăşurării adunării generale,
aceasta va avea loc în condiţiile prevăzute de Statut.
Filiala dobândeşte personalitate juridică la data înregistrării sale legale la UNPIR.
Adunarea generală a filialei are următoarele atribuţii:
   a) examinează şi aprobă bugetul de venituri şi cheltuieli al filialei şi execuţia acestuia;
   b) asigură buna desfăşurare a activităţii profesionale pe plan local;
   c) alege şi revocă preşedintele, membrii consiliului de conducere, ai comisiei de disciplină a
filialei;
   d) propune, dintre membrii săi, candidaţi pentru Consiliul naţional de conducere al UNPIR;
   e) examinează activitatea desfăşurată de consiliul de conducere al filialei şi de comitetul de
disciplină care funcţionează pe lângă acesta şi hotărăşte.

Consiliul de conducere al filialei este compus din 3-5 membri, dintre care un preşedinte, precum şi
2 membri supleanţi, aleşi de adunarea generală a filialei dintre membrii filialei, pe o perioadă de 4
ani.
  Prevederile art. 59 alin. (1) şi (2), referitoare la alegeri, sunt aplicabile în mod corespunzător
şi consiliilor de conducere ale filialelor UNPIR.
  Consiliul de conducere gestionează sumele rezultând din cotizaţii şi contribuţii ale
membrilor filialei, precum şi sumele din fondul de lichidare aflate la dispoziţia filialei, primite de la
UNPIR. Din sumele rezultate din cotizaţii şi contribuţii, 50% se virează către UNPIR.
Consiliul de conducere al filialei convoacă adunarea generală a filialei în termen de
maximum 30 de zile, în cazul în care numărul membrilor săi a scăzut sub jumătate.
   În cazul scăderii numărului de membri ai consiliilor de conducere ale filialelor UNPIR, locul
vacant va fi ocupat de un membru supleant desemnat prin vot secret de Consiliu.

Consiliul de conducere al filialei are următoarele atribuţii:

   a) supune spre avizare Consiliului naţional de conducere al Uniunii actul de înfiinţare a filialei şi
orice modificări ale acestuia;
   b) asigură desfăşurarea activităţii filialei;
   c) transmite Consiliului naţional de conducere al Uniunii orice modificare în legătură cu membrii
săi, în vederea actualizării Tabloului UNPIR;
   d) convoacă şi organizează adunarea generală a filialei;
   e) propune adunării generale candidaţii pentru comisia de disciplină şi comisia de cenzori;
   f) analizează şi avizează documentaţia de înscriere la examenul de dobândire a calităţii de
practician în insolvenţă, precum şi a solicitanţilor pentru acces fără examen şi cu scutire de stagiu;
   g) comunică Secretariatului general al Uniunii, la cererea acestuia, numirile ca administrator
judiciar sau lichidator ale membrilor filialei;
   h) angajează personalul executiv al secretariatului filialei;
   i) comunică Secretariatului general, până la 1 martie a fiecărui an, evoluţia numărului de dosare
de insolvenţă pentru anul anterior, precum şi domeniile de activitate ale societăţilor aflate în
insolvenţă;
   j) înaintează, în termen de 15 zile de la data adunării generale, Secretariatului general al Uniunii o
caracterizare a candidatului/candidaţilor desemnat/desemnaţi de adunare pentru organele centrale de
conducere ale Uniunii, relevând: calităţile morale şi profesionale, realizările din activitatea de
practician în insolvenţă, implicarea în acţiunile întreprinse de consiliul de conducere al filialei,
precum şi în cele de pregătire profesională etc.

Pe lângă consiliul de conducere al filialei funcţionează o comisie de disciplină, compusă din 3

membri titulari - preşedintele şi 2 membri - şi 3 membri supleanţi, aleşi de adunarea generală pentru

388
 V. ORGANIZAREA PROFESIEI EXECUTORILOR JUDECĂTOREŞTI

o perioadă de 4 ani dintre membrii practicieni în insolvenţă, care se bucură de autoritate

profesională şi morală deosebită.
Pe lângă consiliul de conducere funcţionează şi o comisie de cenzori, formată din 3 membri, dintre
care cel puţin unul are calitatea de contabil autorizat sau expert contabil.

………. Procedura disciplinară

Protecţia onoarei şi a prestigiului profesiei sunt încredinţate organelor constituite potrivit

dispoziţiilor legale.
Fapta săvârşită de membrul Uniunii Naţionale a Practicienilor în Insolvenţă din România
(Uniune), prin care se încalcă dispoziţiile O.U.G., ale Statutului privind organizarea şi exercitarea
profesiei de practician în insolvenţă, hotărârile obligatorii ale organelor profesiei, şi care este de
natură să prejudicieze onoarea ori prestigiul profesiei sau al corpului practicienilor în insolvenţă,
constituie abatere disciplinară şi se sancţionează.
Constituie abatere disciplinară grava încălcare a dispoziţiilor O.U.G. şi ale Statutului privind
organizarea şi exercitarea profesiei de practician în insolvenţă ce prevăd expres o astfel de
calificare.

Constituie abateri disciplinare următoarele fapte:

   a) îndeplinirea de activităţi specifice profesiei pentru persoane cu interese contrare;
   b) divulgarea secretului profesional, cu excepţia cazurilor prevăzute expres de lege;
   c) nerespectarea obligaţiei de asigurare de răspundere profesională;
   d) neplata primei de asigurare;
   e) încălcarea principiilor fundamentale de etică profesională, definite de Codul de etică
profesională;
   f) desfăşurarea de activităţi politice în cadrul UNPIR şi cu ocazia manifestărilor organizate de
aceasta;
   g) neparticiparea fără motive temeinice a membrilor Congresului UNPIR la două congrese
succesive la care au fost convocaţi;
   h) neparticiparea fără motive temeinice a membrilor adunărilor generale ale filialelor la două
adunări generale succesive la care au fost convocaţi;
   i) neplata cotizaţiei şi a contribuţiei conform art. 44;
   j) declararea incorectă a veniturilor obţinute ca urmare a desfăşurării activităţii de practician în
insolvenţă şi, implicit, plata unei contribuţii anuale pe tranşe de venituri neconforme cu realitatea;
   k) necomunicarea în termen de 30 de zile a schimbărilor intervenite în legătură cu datele înscrise
în Tabloul UNPIR şi în Registrul formelor de organizare.
Sancţiunile disciplinare care se aplică practicienilor în insolvenţă în raport cu gravitatea
abaterilor săvârşite sunt următoarele:
   a) avertisment scris;
   b) suspendarea calităţii de practician în insolvenţă pe o perioadă cuprinsă între 3 luni şi un an;
   c) sancţiuni pecuniare, care se fac venit la bugetul UNPIR şi al căror cuantum se stabileşte şi se
actualizează periodic prin hotărâre a Congresului UNPIR;
   d) excluderea definitivă din UNPIR, însoţită de pierderea calităţii de practician în insolvenţă;
excluderea societăţii profesionale atrage dizolvarea de drept şi lichidarea acesteia.
  
Comisia de disciplină a filialei judecă, în primă instanţă şi în complet de 3 membri, abaterile
disciplinare săvârşite de membrii filialei respective. Hotărârile comisiei de disciplină a filialei sunt
definitive şi executorii. Executarea poate fi suspendată, la cerere, prin hotărâre a Comisiei
superioare de disciplină, care va judeca o astfel de cerere de suspendare de urgenţă şi cu precădere.

389
 Comisia superioară de disciplină soluţionează contestaţiile împotriva hotărârilor comisiei de
disciplină a filialei, pronunţate în materie disciplinară, în complet de 3 membri, potrivit prevederilor
Statutului.
Procedura disciplinară se reglementează de către UNPIR prin Statut.
Împotriva deciziei Comisiei superioare de disciplină persoana lezată poate formula acţiune
în contencios administrativ, la Curtea de Apel Bucureşti, în termen de 30 de zile de la comunicare.
  Membrii organelor de conducere ai UNPIR şi ai filialelor nu pot asista sau reprezenta alţi
membri ai UNPIR, practicieni în insolvenţă, în faţa comisiei de disciplină a filialelor sau a comisiei
superioare de disciplină.
Răspunderea disciplinară a membrului Uniunii nu exclude răspunderea civilă, penală,
contravenţională sau administrativă.
Acţiunea disciplinară poate fi exercitată în termen de cel mult un an de la data săvârşirii
abaterii.
Repetarea unei abateri disciplinare constituie o circumstanţă agravantă, care va fi luată în
considerare la aplicarea sancţiunii.
Comisiile de disciplină ale filialelor Uniunii sunt obligate sa ţină evidenţa sancţiunilor
disciplinare aplicate fiecărui membru al acesteia şi să comunice situaţia disciplinară a
practicianului, la cererea organelor profesiei, constituite potrivit legii.
    Instanţele disciplinare sunt:
   a) Comisia de disciplină a filialei Uniunii;
   b) Comisia superioară de disciplină;
   c) Consiliul naţional de conducere al Uniunii;
   d) Congresul Uniunii.

Organizarea şi funcţionarea instanţelor disciplinare

În fiecare filială a Uniunii se organizează şi funcţionează o comisie de disciplină,
independentă de organele de conducere ale filialei, alcătuită din 3 membri titulari, aleşi de adunarea
generală a filialei.
Membrii comisiilor de disciplină se aleg dintre practicienii care se bucură de o autoritate
profesională şi morală deosebită.
Comisia de disciplină a filialei Uniunii, precum şi Comisia superioară de disciplină sunt
coordonate de un preşedinte ales de către membrii acestora.
Comisia de disciplină a filialei Uniunii, precum şi Comisia superioară de disciplină vor
desemna un secretar care îndeplineşte funcţia de grefier, calitate în care păstrează, ţine evidenţele şi
efectuează lucrările necesare în vederea desfăşurării activităţii comisiilor, sub îndrumarea
preşedintelui.
Alcătuirea comisiilor de disciplină a filialei Uniunii, programarea şedinţelor, organizarea
evidenţelor şi a activităţilor cu caracter administrativ ale acesteia sunt în sarcina preşedintelui.
Comisia de disciplină a filialei Uniunii soluţionează, în primă instanţă, în complet de 3
membri, abaterile disciplinare săvârşite de membrii Uniunii înscrişi în cadrul acesteia, cu excepţia
abaterilor săvârşite de membrii titulari ai comisiei, precum şi de membrii consiliului de conducere
al filialei.
Comisia superioară de disciplină soluţionează:
   a) ca instanţă de fond, în complet de 3 membri, abaterile membrilor comisiilor de disciplină ale
filialelor, precum şi ale membrilor consiliilor de conducere ale filialei;
   b) în contestaţie, în complet de 3 membri, contestaţiile declarate de partea interesată împotriva
deciziilor pronunţate de comisiile de disciplină ale filialelor.
    Comisia superioară de disciplină face propuneri de sancţionare disciplinară a membrilor
consiliului de conducere al filialei, pe care le supune aprobării Congresului Uniunii.
Consiliul naţional de conducere al Uniunii, constituit ca instanţă disciplinară, în plenul său,
soluţionează abaterile comise de membrii Comisiei superioare de disciplină, urmând ca acestea să
fie supuse hotărârii Congresului Uniunii.

390
 V. ORGANIZAREA PROFESIEI EXECUTORILOR JUDECĂTOREŞTI

Congresul Uniunii, în plenul său, soluţionează abaterile comise de membrii consiliilor de

conducere ale filialelor, ai Comisiei superioare de disciplină, precum şi ai Consiliului naţional de
conducere al Uniunii. Membrul comisiei de disciplină a filialei Uniunii care ştie că există un motiv
de recuzare în privinţa sa sau se află în conflict de interese cu vreuna dintre părţi trebuie să se abţină
de la soluţionarea pricinii.
  Totodata nu poate lua parte la soluţionarea pricinii membrul comisiei de disciplină care a
fost desemnat administrator judiciar sau lichidator, avocat, consilier juridic, expert contabil,
contabil autorizat, evaluator, auditor financiar, cenzor, arbitru, mediator, conciliator, expert
financiar al unei părţi din dosar, decât dacă a trecut o perioadă de minimum 2 ani.
De asemenea, nu poate lua parte la soluţionarea plângerii membrul comisiei de disciplină,
dacă soţul (soţia), o rudă ori afin până la gradul al III-lea inclusiv a fost desemnată/desemnat
administrator judiciar/lichidator sau a reprezentat o parte în cadrul procedurii în care s-a comis fapta
supusă analizei, decât dacă a trecut o perioadă de minimum 2 ani.
Cercetarea abaterii disciplinare se va face cu celeritate.
Cercetările se efectuează după convocarea în scris, prin scrisoare recomandată cu confirmare
de primire, a membrului Uniunii cercetat, trimisă la domiciliul/sediul său profesional înscris în
Tabloul UNPIR. Convocarea se poate face şi prin înştiinţare în scris printr-un mijloc de comunicare
ce asigură conservarea dovezii şi a datei la care s-a făcut înştiinţarea ori prin luarea la cunoştinţă
prin semnătură.
  Refuzul de a da curs convocării nu împiedică desfăşurarea acţiunii disciplinare.
Soluţionarea sesizării disciplinare de către comisiile de disciplină ale filialelor Uniunii se
desfăşoară după cum urmează:
   - se ascultă părţile şi se administrează probele;
   - în caz de amânare a soluţionării cauzei, se redactează o încheiere, arătându-se motivele care au
determinat amânarea. Încheierea se semnează de către preşedintele completului.
Instanţa disciplinară hotărăşte cu majoritate de voturi şi pronunţă o decizie disciplinară.
  La stabilirea sancţiunii se va ţine seama de gravitatea faptei, de cauzele şi împrejurările în
care aceasta a fost săvârşită, de gradul de vinovăţie a practicianului, dacă acesta a avut şi alte abateri
în trecut, precum şi de urmările abaterii.
  Decizia disciplinară este obligatorie faţă de părţi şi de organele profesiei, de la data
pronunţării sau comunicării dacă partea nu a fost prezentă la data pronunţării.
  Decizia comisiei de disciplină a filialei Uniunii se va comunica părţilor în cauză.
Instanţa disciplinară va suspenda soluţionarea sesizării:
   a) când ambele părţi o cer;
   b) dacă niciuna dintre părţi nu se înfăţişează la termenul stabilit pentru soluţionarea sesizării.
Instanţa disciplinară poate dispune suspendarea sesizării:
   a) când dezlegarea pricinii depinde, în totul sau în parte, de existenţa ori neexistenţa unui drept
care face obiectul unei alte judecăţi;
   b) când s-a început urmărirea penală pentru o infracţiune care ar avea o înrâurire hotărâtoare
asupra hotărârii ce urmează să se pronunţe.
Reclamantul poate oricând să renunţe la soluţionarea sesizării, fie verbal, în şedinţa
comisiei, fie prin cerere scrisă.

……...  Tabloul UNPIR

UNPIR are obligaţia să întocmească anual Tabloul practicienilor în insolvenţă din Uniunea
Naţională a Practicienilor în Insolvenţă din România, denumit în continuare Tabloul UNPIR.
Informaţiile şi datele care se înscriu în Tabloul UNPIR se stabilesc prin Statut.
În Tabloul UNPIR se înscriu toţi membrii, persoane fizice, precum şi societăţile profesionale
de profil.

391
 Structura Tabloului UNPIR este prevăzută în anexa care face parte integrantă din
Oordonanţa de urgenţă.
Tabloul UNPIR se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I bis.
Înscrierea în tablou se face după achitarea taxei de înscriere.
  Se interzice înregistrarea unor societăţi profesionale cu nume identic sau asemănător unei
alte societăţi profesionale, care beneficiază de anterioritate.
Înscrierea în Tabloul UNPIR a practicienilor în insolvenţă se face la cererea persoanei
interesate adresată filialei judeţene şi a municipiului Bucureşti şi transmisă Consiliului naţional de
conducere al UNPIR spre aprobare. La cerere vor fi anexate actele care să dovedească îndeplinirea
condiţiilor prevăzute la art. 30.
Cererea va fi depusă în termen de cel mult 6 luni de la promovarea examenului de dobândire
a calităţii de practician în insolvenţă. Nedepunerea cererii în acest termen duce la pierderea
dreptului de înscriere în Tabloul UNPIR.
Contestaţia împotriva deciziei de respingere/admitere a cererii de înscriere în Tabloul
UNPIR se depune în termen de 30 de zile de la data primirii comunicării şi se soluţionează de
Consiliul naţional de conducere al UNPIR. Deciziile Consiliului naţional de conducere al UNPIR
sunt definitive şi pot fi atacate la Curtea de Apel Bucureşti. Dispoziţiile Legii nr. 554/2004, cu
modificările şi completările ulterioare, se aplică în mod corespunzător.

………... Registrul formelor de organizare

Se constituie Registrul formelor de organizare a practicienilor în insolvenţă, în scopul evidenţei

centralizate a acestora, în care sunt înregistrate societăţile profesionale cu personalitate juridică şi
cabinetele individuale de insolvenţă, pastrate la Secretariatul general al UNPIR, prin
compartimentul de specialitate, cu următoarele elemente pentru societăţile profesionale:
   a) contractul de societate al societăţii profesionale;
   b) sediul social;
   c) lista asociaţilor, cu indicarea numelui şi prenumelui, domiciliului, cetăţeniei, datei şi locului
naşterii, codului numeric personal, numărului de înmatriculare în Tabloul UNPIR;
   d) lista angajaţilor societăţii profesionale, cu sau fără personalitate juridică, cu indicarea
numărului de înregistrare în Registrul formelor de organizare şi în Tabloul UNPIR;
   e) lista angajaţilor şi a colaboratorilor permanenţi, practicieni în insolvenţă;
   f) în cazul SPRL, filialele şi lista practicienilor, persoane fizice, angajate în cadrul acestora sau
având statutul de colaboratori permanenţi;
   g) pentru societăţile profesionale, numele şi prenumele asociaţilor coordonatori, iar pentru SPRL,
componenţa organelor de conducere executive şi/sau de administrare;
   h) informaţii financiare, prezentate anual, în formatul prevăzut prin Statut;
   i) menţiuni cu privire la schimbarea formei de exercitare a profesiei.
Si cel puţin următoarele elemente pentru cabinetele individuale:
   a) decizia de înfiinţare a cabinetului individual;
   b) sediul social;
   c) lista angajaţilor şi a colaboratorilor permanenţi, practicieni în insolvenţă;
   d) informaţii financiare, prezentate anual, în formatul prevăzut prin Statut;
   e) menţiuni cu privire la schimbarea formei de exercitare a profesiei.
  Înmatricularea şi înregistrarea menţiunilor sunt opozabile terţilor de la data efectuării lor în
Registrul formelor de organizare.
UNPIR este obligată să elibereze, pe cheltuiala persoanei solicitante, copii certificate de pe
înregistrările efectuate în Registrul formelor de organizare şi de pe înscrisurile doveditoare,
înscrisurile putând fi cerute şi eliberate şi prin corespondenţă.

392
 V. ORGANIZAREA PROFESIEI EXECUTORILOR JUDECĂTOREŞTI

TESTE ŞI ÎNTREBĂRI DE AUTOEVALUARE13

1. Enumeraţi modalităţile prin care se realizează activitatea practicianului in insolventa.

2. Arătaţi în ce constă activitatea practicianului in insolventa.
3. Condiţiile dobândirii calităţii de practician in insolventa.
4. Cazuri de incompatibilitate în exercitarea profesiei de practician in insolventa.
5. Primirea în profesia de practician in insolventa.
6. Drepturile practicianului in insolventa.
7. Îndatoririle practicianului in insolventa.
8. Activitatea practicianului in insolventa.
9. Formele de exercitare a profesiei practicianului in insolventa.
10. Publicitatea formelor de exercitare a profesiei.
11. Răspunderea disciplinară

CAPITOLUL VII
MEDIATORII

Sediu materiei:

Lege nr. 192 din 16/05/2006 privind medierea şi organizarea profesiei de mediator, versiune actualizata
pana la data de: 25/11/2010

Regulament din 13/05/2007 de organizare şi funcţionare a Consiliului de mediere, versiune actualizata

pana la data de: 27/01/2012

Medierea reprezintă o modalitate de soluţionare a conflictelor pe cale amiabilă, cu ajutorul unei

terţe persoane specializate în calitate de mediator, în condiţii de neutralitate, imparţialitate,
confidenţialitate şi având liberul consimţământ al părţilor.
Medierea se bazează pe încrederea pe care părţile o acordă mediatorului, ca persoană aptă să
faciliteze negocierile dintre ele şi să le sprijine pentru soluţionarea conflictului, prin obţinerea unei soluţii
reciproc convenabile, eficiente şi durabile.
Dacă legea nu prevede altfel, părţile, persoane fizice sau persoane juridice, pot recurge la mediere
în mod voluntar, inclusiv după declanşarea unui proces în faţa instanţelor competente, convenind să
soluţioneze pe această cale orice conflicte în materie civilă, comercială, de familie, în materie penală,
precum şi în alte materii, în condiţiile prevăzute de lege.
Prevederile legii sunt aplicabile şi conflictelor din domeniul protecţiei consumatorilor, în cazul în
care consumatorul invocă existenţa unui prejudiciu ca urmare a achiziţionării unor produse sau servicii
defectuoase, a nerespectării clauzelor contractuale ori a garanţiilor acordate, a existenţei unor clauze
abuzive cuprinse în contractele încheiate între consumatori şi agenţii economici ori a încălcării altor
drepturi prevăzute de legislaţia naţională sau a Uniunii Europene în domeniul protecţiei consumatorilor.
Persoanele fizice sau persoanele juridice au dreptul de a-şi soluţiona disputele prin mediere atât
în afara, cât şi în cadrul procedurilor obligatorii de soluţionare amiabilă a conflictelor prevăzute de lege.
  Nu pot face obiectul medierii drepturile strict personale, cum sunt cele privitoare la statutul
persoanei, precum şi orice alte drepturi de care părţile, potrivit legii, nu pot dispune prin convenţie sau
prin orice alt mod admis de lege.

13
Aceste întrebări sunt orientative, urmărind a exemplifica posibile criterii şi modalităţi de testare, pentru a vă ajuta în
procesul de însuşire şi autoevaluare a informaţiilor necesare promovării cu succes a acestui curs.

393
 În orice convenţie ce priveşte drepturi asupra cărora părţile pot dispune, acestea pot introduce o
clauză de mediere, a cărei validitate este independentă de validitatea contractului din care face parte.
Activitatea de mediere se înfăptuieşte în mod egal pentru toate persoanele, fără deosebire de rasă,
culoare, naţionalitate, origine etnică, limbă, religie, sex, opinie, apartenenţă politică, avere sau origine
socială.
   Medierea reprezintă o activitate de interes public ce se poate realiza de către unul sau mai mulţi
mediatori alesi in mod liber de parte/parti între două sau mai multe părţi.
În exercitarea atribuţiilor sale, mediatorul nu are putere de decizie în privinţa conţinutului
înţelegerii la care vor ajunge părţile, dar le poate îndruma să verifice legalitatea acesteia, potrivit art. 59.
Organele judiciare şi arbitrale, precum şi alte autorităţi cu atribuţii jurisdicţionale informează
părţile asupra posibilităţii şi a avantajelor folosirii procedurii medierii şi le îndrumă să recurgă la această
cale pentru soluţionarea conflictelor dintre ele.

 
……..  Dobândirea, suspendarea şi încetarea calităţii de mediator

Poate deveni mediator persoana care îndeplineşte următoarele condiţii:

   a) are capacitate deplină de exerciţiu;
   b) are studii superioare;
   c) are o vechime în muncă de cel puţin 3 ani;
   d) este aptă, din punct de vedere medical, pentru exercitarea acestei activităţi;
   e) se bucură de o bună reputaţie şi nu a fost condamnată definitiv pentru săvârşirea unei infracţiuni
intenţionate, de natură să aducă atingere prestigiului profesiei;
   f) a absolvit cursurile pentru formarea mediatorilor, în condiţiile legii, sau un program postuniversitar
de nivel master în domeniu, acreditate conform legii şi avizate de Consiliul de mediere;
   g) a fost autorizată ca mediator, în condiţiile legii.

Persoanele care îndeplinesc condiţiile de mai sus vor fi autorizate ca mediatori de către Consiliul
de mediere, după achitarea taxei de autorizare.
Cetăţenii statelor membre ale Uniunii Europene, ale Spaţiului Economic European sau ai
Confederaţiei Elveţiene, posesori ai unui document de calificare în profesia de mediator, obţinut în unul
dintre aceste state, dobândesc, în contextul dreptului de stabilire, accesul la profesie în România, după
recunoaşterea acestor documente de către Consiliul de mediere.
Documentele de calificare obţinute în profesia de mediator în alt stat decât România ori într-un
stat membru al Uniunii Europene, al Spaţiului Economic European sau în Confederaţia Elveţiană se
recunosc în condiţiile legislatiei interne, iar dacă abilităţile şi cunoştinţele nu corespund cerinţelor de
calificare prevăzute de legea română, Consiliul de mediere ia în considerare şi experienţa profesională
dobândită de solicitant şi îi poate cere să dovedească faptul că îndeplineşte toate aceste cerinţe.
    Cetăţeanul unui stat terţ, care a absolvit cursurile pentru formarea mediatorilor în străinătate sau
care a dobândit calitatea de mediator în străinătate şi doreşte să desfăşoare activitate de mediere cu
caracter permanent în România, dobândeşte acces la profesie în următoarele condiţii:
   a) prezintă titlul de studii, însoţit de atestatul de echivalare eliberat de Ministerul Educaţiei şi
Cercetării;
   b) prezintă conţinutul programei de formare parcurse, inclusiv durata pregătirii şi, după caz,
documentele care atestă dobândirea calităţii de mediator.
Consiliul de mediere evaluează conţinutul programei de formare prezentate, inclusiv durata pregătirii,
comparând cunoştinţele şi abilităţile atestate de aceste documente cu cerinţele stabilite conform legii
române, şi hotărăşte, dacă este cazul, accesul în profesie.
Mediatorul străin poate desfăşura în România activitatea de mediere cu caracter ocazional, sub
forma prestării de servicii, în baza documentului care atestă că exercită legal această profesie în statul de
origine sau de provenienţă, fiind exceptat de la cerinţele de autorizare şi de înscriere prevăzute în lege,

394
 V. ORGANIZAREA PROFESIEI EXECUTORILOR JUDECĂTOREŞTI

având însă obligaţia înştiinţării, în scris, a Consiliului de mediere cu privire la desfăşurarea acestei
activităţi.
Cetăţenii altor state ale Uniunii Europene, ale Spaţiului Economic European sau ai Confederaţiei
Elveţiene, posesori ai unui document de calificare ca mediator, obţinut în unul dintre aceste state sau în
România, dobândesc calitatea de mediator în România.
  Cetăţenii care au dobândit calitatea de mediator în România, pot desfăşura activitatea de mediere
cu caracter permanent în unul dintre statele membre ale Uniunii Europene sau ale Spaţiului Economic
European, dacă în aceste state dobândirea acestei calităţi nu este reglementată, în baza documentului care
atestă că exercită legal această profesie în România.
Autorizaţia se eliberează solicitantului în cel mult 30 de zile calendaristice de la data constatării
îndeplinirii de către acesta a tuturor condiţiilor legale.
Termenul poate fi prelungit o singură dată, pentru o perioadă de maximum 15 zile calendaristice.
Valabilitatea documentelor depuse iniţial nu este afectată de această prelungire. Prelungirea termenului
de autorizare, precum şi durata acestei prelungiri se motivează în mod corespunzător şi se notifică
solicitantului înainte de expirarea termenului iniţial.
În cazul în care solicitantul nu îndeplineşte condiţiile prevăzute de lege sau cererea formulată de
acesta nu este însoţită de actele doveditoare, Consiliul de mediere comunică persoanei interesate refuzul
motivat de autorizare sau, după caz, necesitatea completării dovezilor impuse de lege.
Hotărârea de refuz, respectiv de retragere a autorizaţiei de mediator poate fi atacată la instanţa
judecătorească competentă, în conformitate cu procedura prevăzută de Legea contenciosului
administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare.
Formarea profesională a mediatorilor se asigură prin cursuri de formare profesională organizate
de către furnizorii de formare şi de către instituţiile de învăţământ superior acreditate.
Instituţiile şi celelalte persoane juridice care desfăşoară, programe de formare a mediatorilor se
înscriu de către Consiliul de mediere pe o listă, care va fi pusă la dispoziţie celor interesaţi la sediul său,
al instanţelor judecătoreşti şi al autorităţilor administraţiei publice locale, precum şi la sediul Ministerului
Justiţiei şi pe pagina de Internet a acestuia.
Consiliul de mediere are dreptul să verifice modul de organizare şi desfăşurare a cursurilor şi de
aplicare a standardelor de formare iniţială şi continuă şi poate solicita, dacă este cazul, retragerea
autorizaţiei, potrivit standardelor de formare în domeniul medierii şi procedurilor elaborate de către
Consiliul de mediere.
Retragerea autorizaţiei ori expirarea perioadei pentru care a fost acordată atrage radierea de pe
lista.

Mediatorii autorizaţi sunt înscrişi în Tabloul mediatorilor, întocmit de Consiliul de mediere şi

publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, care va cuprinde următoarele date:
   a) numele şi prenumele mediatorului;
   b) sediul profesional;
   c) pregătirea de bază a mediatorului, instituţiile la care s-a format şi titlurile cu care le-a absolvit;
   d) domeniul medierii în care acesta este specializat;
   e) durata experienţei practice în activitatea de mediere;
   f) limba străină în care este capabil să desfăşoare medierea;
   g) calitatea de membru al unei asociaţii profesionale în domeniul medierii, precum şi, după caz, al altor
organizaţii;
   h) existenţa unei cauze de suspendare.
Consiliul de mediere are obligaţia să actualizeze periodic şi cel puţin o dată pe an Tabloul
mediatorilor şi să îl pună la dispoziţie celor interesaţi la sediul său, al instanţelor judecătoreşti, al
autorităţilor administraţiei publice locale, precum şi la sediul Ministerului Justiţiei şi pe pagina de
Internet a acestuia.
Profesia de mediator se exercită numai de către persoana care a dobândit calitatea de mediator
autorizat, în condiţiile legii.

395
 Exercitarea profesiei de mediator de către persoane care nu au dobândit calitatea de mediator
autorizat, în condiţiile legii, constituie infracţiune şi se sancţionează potrivit legii penale.
Exercitarea profesiei de mediator este compatibilă cu orice altă activitate sau profesie, cu excepţia
incompatibilităţilor prevăzute prin legi speciale.
   Exercitarea calităţii de mediator se suspendă:
   a) în cazul unei incompatibilităţi prevăzute de lege; în acest caz, mediatorul este obligat să
încunoştinţeze, în termen de 3 zile, Consiliul de mediere, în legătură cu această incompatibilitate;
   b) la cerere, făcută în scris de către mediator;
   c) ca sancţiune disciplinară, în condiţiile stabilite la art. 39 alin. (1) lit. c).

Exercitarea calităţii de mediator se suspendă de drept, în cazul în care împotriva mediatorului s-a
luat măsura arestării preventive, până la soluţionarea procesului penal, potrivit legii.
Calitatea de mediator încetează:
   a) la cerere, prin renunţare făcută în scris de către mediator;
   b) prin deces;
   c) în cazul în care nu mai îndeplineşte condiţiile prevăzute la art. 7 lit. a) şi d);
   d) ca sancţiune disciplinară, în condiţiile stabilite la art. 39 alin. (1) lit. d);
   e) în cazul condamnării definitive pentru săvârşirea cu intenţie a unei infracţiuni, care îl face nedemn
de a mai exercita această profesie.
Suspendarea, precum şi încetarea calităţii de mediator se dispun sau, după caz, se constată de către
Consiliul de mediere.

În caz de încetare a calităţii de mediator, numele acestuia se radiază din tabloul mediatorilor.
În ceea ce priveşte procedurile şi formalităţile de autorizare, precum şi exercitarea profesiei de mediator,
prevederile legii se completează cu dispoziţiile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 49/2009 privind
libertatea de stabilire a prestatorilor de servicii şi libertatea de a furniza servicii în România.
   
 ……... Consiliul de mediere

În vederea organizării activităţii de mediere se înfiinţează Consiliul de mediere, organism

autonom cu personalitate juridică, de interes public, cu sediul în municipiul Bucureşti.
Consiliul de mediere se organizează şi funcţionează potrivit prevederilor legii, precum şi ale
regulamentului său de organizare şi funcţionare.
Consiliul de mediere este format din 9 membri titulari şi 3 membri supleanţi, aleşi prin vot direct
sau prin reprezentare de mediatorii autorizaţi, în condiţiile prevăzute în Regulamentul de organizare şi
funcţionare a Consiliului de mediere.
   
Pot face parte din Consiliu persoanele care îndeplinesc cumulativ următoarele condiţii:
   a) sunt mediatori autorizaţi înscrişi în Tabloul mediatorilor;
   b) dispun de cunoştinţe teoretice suplimentare formării iniţiale, însumând minimum 80 de ore de
cursuri de formare în domeniul rezolvării conflictelor, acoperind disciplinele din standardul de formare
iniţială a mediatorului, dintre care cel puţin 40 de ore de formare în mediere;
   c) au o experienţă practică de minimum 2 ani, conform datelor înscrise în Tabloul mediatorilor;
   d) nu sunt suspendaţi şi nu au fost sancţionaţi printr-o hotărâre rămasă definitivă;
   e) au achitată la zi taxa anuală de administrare a Tabloului mediatorilor.

Consiliul îşi exercită mandatul până la preluarea mandatului de către noul Consiliu, prin procesul-
verbal de şedinţă care are loc în maximum 30 de zile de la data validării rezultatelor alegerilor.
Mandatul membrilor Consiliului este de 2 ani şi începe la data preluării acestuia ce se finalizează prin
semnarea documentelor de către fiecare membru al Consiliului, prin care aceştia fac dovada că au luat
cunoştinţă de şi se angajează să respecte Codul de etică al membrilor Consiliului de mediere şi

396
 V. ORGANIZAREA PROFESIEI EXECUTORILOR JUDECĂTOREŞTI

Regulamentul privind Normele de organizare a Consiliului de mediere pentru prelucrarea datelor cu

caracter personal
Activitatea executivă a Consiliului este coordonată de un preşedinte şi un vicepreşedinte, aleşi
prin vot secret dintre membrii săi.
Consiliul de mediere îşi exercită mandatul până la preluarea mandatului de către noul consiliu de
mediere.
 Consiliul de mediere va alege un preşedinte şi un vicepreşedinte şi va desemna dintre membrii săi o
comisie cu activitate permanentă, care pregăteşte lucrările Consiliului de mediere. Durata mandatului
membrilor comisiei este de un an.
În structura Consiliului de mediere funcţionează un secretariat tehnic, alcătuit dintr-un număr de
persoane stabilit prin organigramă şi aprobat de Consiliul de mediere.
Consiliul de mediere se întruneşte lunar sau ori de câte ori este necesar, la convocarea
preşedintelui. Şedinţele Consiliului de mediere sunt publice, cu excepţia cazului în care membrii săi
hotărăsc altfel.

    Consiliul de mediere are următoarele atribuţii principale:

   a) promovează activitatea de mediere şi reprezintă interesele mediatorilor autorizaţi în scopul asigurării
calităţii serviciilor din domeniul medierii, conform prevederilor legii;
   b) elaborează standardele de formare în domeniul medierii, pe baza celor mai bune practici
internaţionale în materie;
   c) autorizează programele de formare profesională iniţială şi continuă, precum şi pe cele de specializare
a mediatorilor;
   d) întocmeşte şi actualizează lista furnizorilor de formare profesională care au obţinut autorizarea;
   e) autorizează mediatorii, în condiţiile prevăzute de lege şi de procedura stabilită prin Regulamentul de
organizare şi funcţionare a Consiliului de mediere;
   e1) cooperează, prin intermediul Sistemului de informare în cadrul pieţei interne, cu autorităţile
competente din celelalte state membre ale Uniunii Europene, ale Spaţiului Economic European şi din
Confederaţia Elveţiană, în vederea asigurării controlului mediatorilor şi a serviciilor pe care aceştia le
prestează, în conformitate cu prevederile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 49/2009;
   f) întocmeşte şi actualizează tabloul mediatorilor autorizaţi;
   g) ţine evidenţa birourilor mediatorilor autorizaţi;
   h) supraveghează respectarea standardelor de formare în domeniul medierii;
   i) eliberează documentele care atestă calificarea profesională a mediatorilor;
   j) adoptă Codul de etică şi deontologie profesională a mediatorilor autorizaţi, precum şi normele de
răspundere disciplinară a acestora;
   k) ia măsuri pentru respectarea prevederilor conţinute de Codul de etică şi deontologie profesională a
mediatorilor autorizaţi şi aplică normele privind răspunderea disciplinară a acestora;
   l) face propuneri pentru completarea sau, după caz, corelarea legislaţiei privind medierea;
   m) adoptă regulamentul privind organizarea şi funcţionarea sa;
   m1) organizează alegerea următorului consiliu de mediere, în condiţiile prevăzute de lege;
   n) îndeplineşte orice alte atribuţii prevăzute de lege.

Atribuţii privind formarea mediatorilor:

   a) avizează modificarea standardului ocupaţional al mediatorului;
   b) propune modificări ale standardelor ocupaţionale existente şi face propuneri de noi standarde
ocupaţionale care conţin denumirea de mediator, competenţe de mediator sau prevederi referitoare la
mediere, în aplicarea art. 12 alin. (4) şi (5) din Lege;
   c) adoptă standardele de formare în domeniul medierii, elaborate sau modificate de Senat;
   d) autorizează cursurile şi programele de formare a mediatorilor, în condiţiile standardelor de formare a
mediatorului, şi autorizează furnizorii de formare să deruleze cursuri şi programe de formare autorizate
de Consiliu;

397
   e) avizează programele de nivel master în domeniul medierii, care au ca scop dobândirea competenţelor
de mediator, în condiţiile standardului de formare iniţială a mediatorului;
   f) acreditează formatorii, examinatorii şi experţii evaluatori de programe de formare a mediatorului, în
condiţiile standardului de formare iniţială a mediatorului;
   g) adoptă procedurile de autorizare, avizare, acreditare din domeniul formării mediatorilor.
   h) întocmeşte şi actualizează lista furnizorilor de formare autorizaţi şi o pune la dispoziţia celor
interesaţi pe portalul web al Consiliului;
   i) întocmeşte şi actualizează lista formatorilor, a examinatorilor şi a experţilor evaluator acreditaţi şi o
pune la dispoziţia celor interesaţi pe portalul web al Consiliului;
   j) colaborează cu organizaţii similare din străinătate pentru creşterea permanentă a calităţii formării
mediatorilor şi promovarea intereselor acestora;
   k) emite documentele care atestă calificarea profesională a mediatorilor, în condiţiile prevăzute de
Standardul de formare a mediatorului;
   l) supraveghează şi ia măsuri privind respectarea standardelor de formare în domeniul medierii, în
condiţiile prevăzute de acestea;
   m) stabileşte condiţiile de atestare a calificării ca mediator, precum şi cele de echivalare ori
compensare a pregătirii în mediere, prevăzute de art. 8 alin. (5) din Lege;
   n) emite documentele care atestă echivalarea ori compensarea pregătirii în mediere, în condiţiile
prevăzute de art. 8 alin. (5) din Lege.
   
Atribuţii de control:
   a) autorizează mediatorii, în condiţiile prevăzute de lege şi de regulament;
   b) emite documentele de autorizare a mediatorilor;
   c) întocmeşte şi actualizează Tabloul mediatorilor şi îl pune la dispoziţia celor interesaţi la sediul său,
al instanţelor judecătoreşti, al autorităţilor administraţiei publice locale, precum şi la sediul Ministerului
Justiţiei şi pe pagina de internet a acestuia;
   d) elaborează procedura de înscriere în Tabloul mediatorilor a mediatorilor autorizaţi;
   e) aprobă forma Tabloului mediatorilor care se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I;
   f) ţine evidenţa formelor de exercitare a profesiei pentru mediatorii autorizaţi;
   g) primeşte înştiinţările depuse în scris şi ţine evidenţa cetăţenilor străini care desfăşoară cu caracter
ocazional activitate ca mediator pe teritoriul României;
   h) apără şi promovează interesele mediatorilor în scopul prevenirii sau eliminării practicilor
discriminatorii sau monopoliste în furnizarea serviciului de mediere;
   i) colaborează cu alte instituţii publice pentru punerea în practică în mod unitar a legislaţiei în domeniul
medierii, cu scopul de a dezvolta o practică unitară a furnizării serviciilor de mediere;
   j) face propuneri pentru completarea sau, după caz, corelarea legislaţiei privind medierea;
   k) întocmeşte şi actualizează cel puţin semestrial Registrul de evidenţă al asociaţiilor profesionale ale
mediatorilor, în condiţiile prevăzute de regulament, şi îl publică pe portalul său web;
   l) întocmeşte şi actualizează Lista organizaţiilor din domeniul medierii, în condiţiile prevăzute de
regulament, şi o publică pe portalul său web;
   m) adoptă Codul de etică şi deontologie profesională a mediatorilor autorizaţi, precum şi normele de
răspundere disciplinară a acestora;
   n) ia măsuri pentru respectarea prevederilor conţinute de Codul de etică şi deontologie profesională a
mediatorilor autorizaţi şi aplicarea normelor privind răspunderea disciplinară a acestora;
   o) stabileşte condiţiile în care se poate face publicitate profesiei;
   p) cooperează, prin intermediul Sistemului de informare în cadrul pieţei interne, cu autorităţile
competente din celelalte state membre ale Uniunii Europene, ale Spaţiului Economic European şi din
Confederaţia Elveţiană, în conformitate cu prevederile legale în domeniu;
   q) ia măsuri pentru aplicarea în practică a dispoziţiilor art. 26 alin. (2) din Lege, în condiţiile respectării
legislaţiei privind concurenţa;
   r) primeşte sesizările în legătură cu săvârşirea unei abateri dintre cele prevăzute la art. 38 din Lege,
stabileşte condiţiile privind constituirea şi constituie comisiile de disciplină, după caz;

398
 V. ORGANIZAREA PROFESIEI EXECUTORILOR JUDECĂTOREŞTI

   s) analizează şi aprobă sancţiunile stabilite de Comisia de disciplină şi răspunde de aplicarea acestora;
   t) stabileşte regulile de arhivare care trebuie respectate de formele de exercitare a profesiei şi modelele
de registre pentru organizarea activităţii mediatorilor.
   u) întocmeşte şi actualizează cel puţin semestrial Registrul de evidenţă a organizaţiilor din domeniul
medierii, precum şi Registrul de evidenţă a asociaţiilor profesionale specializate ale mediatorilor, în
condiţiile prevăzute de regulament şi le publică pe portalul său web.

Consiliul îşi acoperă cheltuielile de organizare şi funcţionare din următoarele tipuri de venituri:
   a) taxe provenind din autorizarea mediatorilor;
   b) taxe provenind din activitatea depusă pentru administrarea Tabloului mediatorilor;
   c) taxe provenind din avizarea modificării formei de exercitare a profesiei de mediator;
   d) taxe provenind din avizarea înfiinţării de sedii profesionale secundare ale formelor de exercitare a
profesiei de mediator;
   e) taxe provenind din avizarea programelor postuniversitare de nivel master în domeniul medierii;
   f) taxe provenind din autorizarea cursurilor şi a programelor de formare profesională iniţială a
mediatorilor;
   g) taxe provenind din autorizarea cursurilor şi a programelor de formare profesională continuă a
mediatorilor;
   h) taxe provenind din analiza programelor de formare în vederea echivalării pregătirii profesionale ca
mediator;
   i) taxe de înscriere şi menţinere în lista furnizorilor autorizaţi de formare profesională a mediatorilor;
   j) donaţii, sponsorizări, alte surse de finanţare, dobândite în condiţiile legii;
   k) resurse obţinute de la bugetul de stat sau de la bugetele locale;
   l) încasări din vânzarea materialelor proprii;
   m) sume provenite din amenzile aplicate ca sancţiuni disciplinare;
   n) alte venituri stabilite prin hotărâri ale Consiliului.

Revocarea Consiliului de mediere sau a oricăruia dintre membrii acestuia se poate face la
iniţiativa unei pătrimi din numărul mediatorilor autorizaţi, decizia fiind adoptată cu o majoritate de
jumătate plus unu din numărul mediatorilor autorizaţi.

Situaţiile în care calitatea de membru al Consiliului de mediere încetează în timpul exercitării

mandatului, sunt:
   a) prin renunţare scrisă;
   b) prin deces;
   c) prin încetarea calităţii de mediator;
   d) prin absenţa nemotivată la mai mult de 3 şedinţe ordinare într-un an;
   e) prin suspendarea din calitatea de mediator, la cerere;
   f) prin aplicarea unei sancţiuni disciplinare rămase definitivă.

Încetarea calităţii de membru se constată prin hotărâre a Consiliului.

Absenţele se consideră a fi motivate în caz de boală, din motive familiale (deces, căsătorie, botez,
boala unui membru din familie), concedii, participări la evenimente ca şi reprezentant al Consiliului şi în
alte situaţii aprobate de Consiliu în şedinţa în care se absentează.
    Preşedintele coordonează întreaga activitate, reprezintă Consiliul în relaţiile cu terţii, este
ordonator de credit şi prezidează şedinţele Consiliului şi ale Comisiei permanente, emitand decizii.
Preşedintele poate delega exercitarea unor atribuţii din competenţa sa şi poate încredinţa
mandatul de reprezentare vicepreşedintelui ori altor persoane din cadrul Consiliului, în condiţiile legii.

Mandatul preşedintelui sau al vicepreşedintelui încetează în următoarele situaţii:

   a) prin renunţare scrisă;
   b) prin deces;

399
   c) prin încetarea calităţii de membru al Consiliului;
   d) absenţa nemotivată pe o perioadă mai mare de 3 luni consecutiv;
   e) la împlinirea termenului mandatului prevăzut la art. 6 alin. (1).
   f) prin revocare, cu votul a minimum 5 membri ai Consiliului.
   
Hotărârile Consiliului care se referă la profesia de mediator sunt obligatorii pentru toţi mediatorii,
se publică pe portalul web al Consiliului în maximum 5 zile de la data adoptării lor şi, după ce conţinutul
acestora a fost avizat de membrii consiliului, după caz, se trimit spre publicare în Monitorul Oficial al
României, Partea I.
Lucrările Consiliului sunt pregătite de o comisie cu activitate permanentă, denumită în continuare
Comisia permanentă, formată din 5 membri desemnaţi de Consiliu dintre membrii săi pentru o perioadă
de un an. Preşedintele şi vicepreşedintele sunt membri de drept ai Comisiei permanente.
Pentru activitatea depusă, membrii Comisiei permanente au dreptul la o indemnizaţie lunară în cuantum
prevăzut prin bugetul anual de venituri şi cheltuieli aprobat prin hotărâre a Consiliului.
Atribuţiile Comisiei permanente sunt:
   a) asigură ducerea la îndeplinire a hotărârilor Consiliului şi desfăşurarea activităţii permanente a
instituţiei, sub coordonarea preşedintelui, iar în lipsa acestuia, a vicepreşedintelui Consiliului
   b) elaborează proiecte de strategii, de planuri de activităţi şi de bugete de venituri şi cheltuieli;
   c) pregăteşte şedinţele consiliului şi stabileşte priorităţile de pe ordinea de zi pe baza propunerilor
membrilor Consiliului, transmise în scris şi însoţite de documentaţia necesară, acolo unde este cazul,
depuse până la începerea şedinţei comisiei;
   d) analizează Raportul anual de venituri şi cheltuieli şi formulează propuneri pentru a fi discutate şi
adoptate de Consiliu;
   e) elaborează proiecte de regulamente, metodologii, standarde şi proceduri privind organizarea
profesiei de mediator şi le propune spre adoptare Consiliului;
   f) formulează propuneri pentru completarea, modificarea sau, după caz, corelarea legislaţiei privind
medierea;
   g) formulează propuneri pentru conţinutul tematic al Conferinţei naţionale anuale;
   h) verifică îndeplinirea condiţiilor privind autorizarea mediatorilor sau avizarea formei de exercitare,
solicitate prin cereri, analizează cererile şi documentele anexate privind recunoaşterea pregătirii ca
mediator şi înaintează Consiliului rezoluţia de aprobare sau respingere a cererilor analizate;
   
În vederea îndeplinirii atribuţiilor ce îi revin, Consiliul constituie cel puţin următoarele comisii
consultative cu caracter permanent:
   a) Comisia consultativă a corpului profesional, constituită din reprezentanţii asociaţiilor profesionale,
având rolul de a formula propuneri privind organizarea profesiei şi de a aviza proiecte de hotărâri ce
vizează exercitarea profesiei de mediator;
   b) Comisia consultativă pentru calitatea formării, constituită din reprezentanţi, cel puţin de nivel
formator, ai furnizorilor de formare înscrişi în Lista furnizorilor de formare autorizaţi de Consiliu şi are
ca rol formularea de propuneri şi recomandări privind îmbunătăţirea calităţii formării iniţiale şi continue
a mediatorilor, precum şi avizarea proiectelor de hotărâri ale Consiliului referitoare la sistemul de
formare iniţială şi continuă, cu excepţia standardelor de formare;
   c) Comisia consultativă pentru calitatea serviciului de mediere constituită din reprezentanţi ai
organizaţiilor în domeniul medierii şi are rolul de a formula propuneri şi recomandări cu privire la modul
de organizare, monitorizare şi control al acestor servicii;
   d) Comisia pentru promovarea medierii constituită din mediatori autorizaţi, la propunerea membrilor
Consiliului, şi are rolul de a propune strategii de promovare a profesiei şi de a elabora programe şi
proiecte care să contribuie la informarea publicului larg şi a unor grupuri-ţintă specializate cu privire la
mediere şi la activitatea Consiliului;
   e) Comisia pentru relaţia cu autorităţile şi alte organisme reprezentative constituită din mediatori
autorizaţi, la propunerea membrilor Consiliului, şi are rolul de a propune strategii şi acţiuni în relaţia cu
fiecare autoritate publică şi organism reprezentativ cu care Consiliul a încheiat un protocol de colaborare;

400
 V. ORGANIZAREA PROFESIEI EXECUTORILOR JUDECĂTOREŞTI

   f) Comisia legislativă constituită din mediatori autorizaţi, la propunerea membrilor Consiliului, şi are
rolul de a identifica nevoia unor corelări legislative şi de a face propuneri pentru abordarea unitară a
medierii, în sensul legii.
   
…….  Organizarea şi exercitarea activităţii mediatorilor

Mediatorii îşi pot desfăşura activitatea de mediere numai în cadrul formelor de exercitare a
profesiei de mediator sau în cadrul unei organizaţii neguvernamentale care are în obiectul de activitate
furnizarea de servicii de mediere.
Un mediator poate desfăşura activitatea de mediere în cadrul unei singure forme de exercitare a profesiei.
Formele de exercitare a profesiei de mediator pot angaja traducători, jurişti, alt personal de
specialitate, precum şi personal administrativ şi de serviciu necesar activităţii de mediere, în condiţiile
Codului muncii.
   
Formele de exercitare a profesiei de mediator sunt următoarele:
   a) societate civilă profesională de mediatori, prescurtat SCPM;
   b) birou de mediator, prescurtat BM;
   c) birou de mediatori asociaţi, prescurtat BMA;
   d) angajat cu contract de muncă în cadrul uneia dintre formele de exercitare a profesiei sau în cadrul
unei organizaţii neguvernamentale care are în obiectul de activitate furnizarea de servicii de mediere

În toate cazurile, contractul de mediere menţionează distinct numele mediatorului ales de părţi,
indiferent de forma de exercitare a profesiei, şi conţine clauze distincte cu privire la drepturile şi
obligaţiile mediatorului faţă de părţi.
În desfăşurarea activităţii sale, mediatorul autorizat este obligat să ţină o evidenţă financiar-
contabilă distinctă pentru activitatea sa ca mediator.
Mediatorul poate să încheie asigurări de riscuri profesionale care să acopere şi eventuale daune
efective suferite de client şi rezultate din exercitarea profesiei cu nerespectarea prevederilor Legii, ale
regulamet şi ale Codului de etică şi deontologie profesională a mediatorilor autorizaţi. Poliţa de
asigurare, a cărei copie este certificată de mediator, poate fi depusă de Consiliu.
În desfăşurarea activităţii sale, mediatorul este obligat să ţină arhivă şi registre proprii şi să
comunice date cu caracter statistic conform acestora, la solicitarea Consiliului.
Indiferent de forma de exercitare în care îşi desfăşoară activitatea, mediatorul are obligaţia să ţină
cel puţin următoarele registre, corespunzător activităţii sale proprii ca mediator:
   - registru general de corespondenţă (intrări-ieşiri);
   - registru sau registre de evidenţă a contractelor de mediere, a proceselor-verbale şi a acordurilor de
mediere.
Mediatorul este liber să opteze şi să îşi schimbe în orice moment opţiunea pentru una dintre
formele de exercitare a profesiei, prevăzute de Lege.
Mediatorul este obligat să înştiinţeze în scris Consiliul cu privire la orice modificare a datelor
înscrise în Tabloul mediatorilor, precum şi modificări ale codului de înregistrare fiscală sau ale cazierului
judiciar, în termen de maximum 30 de zile calendaristice de la data la care devin aplicabile aceste
modificări, sub sancţiunea radierii din Tabloul mediatorilor.

Toate formele de exercitare a profesiei de mediator sunt supuse următoarelor reguli:

   a) activitatea de mediere se poate desfăşura la sediul profesional sau într-o altă locaţie decisă de
mediator şi părţi;
   b) patrimoniul comun este afectat exclusiv activităţii profesionale şi are regimul patrimoniului de
afectaţiune profesională;
   c) mediatorul nu poate desfăşura activităţi de mediere în afara formei de exercitare a profesiei pentru
care a optat;

401
   d) formele de exercitare a profesiei se individualizează prin denumire, conform prevederilor Legii şi
ale regulamet. În cazul tuturor formelor de exercitare a profesiei de către mediatorii străini se pot utiliza,
la alegere, denumirea şi numele formei de exercitare a profesiei din ţară sau din străinătate.
   e) în maximum 6 luni de la data eliberării documentelor de autorizare, mediatorii vor afişa la sediul
profesional firma formei de exercitare, conform regulilor de publicitate prevăzute în anexa nr. 7;
   f) toate documentele întocmite de mediator, dintre care cel puţin invitaţia la mediere, contractul de
mediere, procesul verbal şi înştiinţările trimise organelor judiciare, vor include în mod obligatoriu
denumirea formei de exercitare, numele mediatorului, adresa de corespondenţă a sediului profesional şi
datele de contact, dintre care cel puţin numărul de telefon şi o adresă de e-mail;
   g) includerea oricărei alte denumiri a unei alte profesii sau a unei alte forme de exercitare a altei
profesii pe documentele oficiale ale mediatorului este interzisă.
Între formele de exercitare a profesiei se pot stabili raporturi de conlucrare profesională. Convenţia de
conlucrare profesională se înregistrează la Consiliu. Regulile privind publicitatea profesională se aplică
în mod corespunzător.

     Societatea civilă profesională

Societatea civilă profesională de mediatori este constituită din 2 sau mai mulţi mediatori care
contribuie în natură şi/sau în numerar la constituirea unui patrimoniu de afectaţiune, în vederea
desfăşurării activităţii profesionale.
Raportul juridic civil se naşte între persoanele beneficiare ale serviciului de mediere şi societatea
civilă profesională de mediatori, activitatea de mediere putând fi desfăşurată de oricare dintre mediatorii
asociaţi sau angajaţi, cu acordul beneficiarilor serviciului de mediere.
Societatea civilă profesională de mediatori se individualizează printr-o denumire specifică ce
cuprinde numele a cel puţin unuia dintre asociaţi, urmată de sintagma «societate civilă profesională de
mediatori» (de exemplu: «MIHAI POPESCU - Societate civilă profesională de mediatori» sau
«POPESCU şi BARBU - Societate civilă profesională de mediatori» sau «POPESCU, BARBU şi
asociaţii - Societate civilă profesională de mediatori»).
Denumirea se înscrie pe firma societăţii civile profesionale de mediatori şi se utilizează în actele
profesionale cu respectarea prevederilor regulamet, fiind înscrisă în mod obligatoriu pe ştampilă,
documentele emise de mediator, formulare personalizate etc., exact în aceeaşi formă în care a fost
înscrisă în Registrul formelor de exercitare a profesiei de mediator, întocmit de Consiliu.
Contractul de societate civilă profesională de mediatori şi statutul acesteia sunt încheiate în formă
scrisă între mediatorii asociaţi, potrivit legii civile şi cu respectarea modelelor prevăzute în anexele nr. 3
şi 4.
   
  Biroul de mediator
În biroul de mediator îşi exercită profesia un singur mediator autorizat. Biroul de mediator se
înfiinţează în baza actului de înfiinţare a biroului de mediator inregistrat.
Biroul de mediatori asociaţi este constituit din 2 sau mai mulţi mediatori care îşi desfăşoară
activitatea în acelaşi birou, în baza actului de înfiinţare a biroului de mediatori asociaţi întocmit conform
anexei nr. 5 şi care încheie între ei un acord de asociere, înregistrat la Consiliu.
Biroul de mediator (BM) şi biroul de mediatori asociaţi (BMA) sunt individualizate printr-o
denumire specifică ce cuprinde: numele mediatorului titular sau al cel puţin unuia dintre asociaţi, urmat
de sintagma «birou de mediator», respectiv «birou de mediatori asociaţi» (de exemplu: «MIHAI
POPESCU - Birou de mediator»; «POPESCU, BARBU sau POPESCU şi BARBU - Birou de mediatori
asociaţi»).
   
  Mediatorul angajat în interiorul profesiei prin contract individual de muncă
Mediatorul autorizat poate fi angajat în interiorul profesiei cu contract individual de muncă în
condiţiile Legii nr. 53/2003, cu modificările şi completările ulterioare, încheiat cu biroul de mediator,

402
 V. ORGANIZAREA PROFESIEI EXECUTORILOR JUDECĂTOREŞTI

biroul de mediatori asociaţi, societatea civilă profesională şi organizaţiile neguvernamentale care au ca

obiect de activitate medierea astfel cum este reglementată de Lege.
În contractul individual de muncă, la secţiunea "Clauze speciale" se înscrie o menţiune referitoare
la obligaţia de confidenţialitate a mediatorului şi dreptul său de a refuza angajatorului divulgarea
conţinutului discuţiilor dintre părţi în timpul medierii.
La contractul individual de muncă se anexează Codul de etică şi deontologie profesională a
mediatorilor autorizaţi.
Pentru toată activitatea sa ca mediator, mediatorul angajat cu contract de muncă are obligaţia să
ţină aceeaşi evidenţă a cauzelor în care a intervenit ca mediator ca şi în cazul celorlalte forme de
exercitare a profesiei, conform art. 261.
Orice formă de exercitare a profesiei de mediator poate să îşi modifice adresa sediului
profesional, datele de contact sau numele mediatorilor înscrişi în denumire, păstrându-şi acelaşi număr
sub care a fost înscrisă iniţial în Registrul formelor de exercitare a profesiei, întocmit şi actualizat de
Consiliu.
Orice mediator poate să opteze pentru schimbarea sau încetarea formei de exercitare a profesiei
de mediator şi radierea acesteia din Registrul formelor de exercitare a profesiei.

…….  Formarea mediatorilor

Formarea profesională a mediatorilor are ca principale obiective:

   a) dobândirea de cunoştinţe teoretice în domeniul conflictelor, al soluţionării alternative a disputelor şi
medierii;
   b) dezvoltarea de abilităţi practice în mediere;
   c) cunoaşterea cadrului de reglementare în domeniul medierii;
   d) asigurarea accesului şi menţinerea în profesia de mediator.

Formarea profesională a mediatorilor se realizează pe baza unor programe de formare iniţială şi

continuă, întocmite pe baza criteriilor cuprinse în standardul de formare în domeniul medierii şi în
standardele de formare continuă, elaborate de Consiliu.
Revizuirea programelor de formare este obligatorie în maximum 6 luni după publicarea în
Monitorul Oficial al României, Partea I, a unor modificări ale standardului de formare.
Toate programele de formare a mediatorilor respectă principiile formării adulţilor şi au o
structură care cuprinde maximum 30% pregătire teoretică şi minimum 70% pregătire practică.

Standardul de formare în domeniul medierii stabileşte criteriile minime pentru realizarea

programelor de formare iniţială a mediatorilor în ceea ce priveşte:
   a) structura pe arii tematice;
   b) calificarea şi experienţa formatorilor;
   c) durata minimă a cursurilor pentru fiecare arie tematică; precum şi
   d) condiţiile logistice minime ce trebuie asigurate de furnizorul de formare sau instituţia de învăţământ
superior pe durata formării.

Programele de formare în domeniul medierii, precum şi programele postuniversitare de nivel

master în domeniul medierii se întocmesc pe baza criteriilor cuprinse în standardele de formare elaborate
de Consiliu şi se avizează în prealabil de către acesta.

 ………. Drepturile mediatorului care desfăşoară activitate de mediere

   Mediatorul are dreptul:

403
  de a informa publicul cu privire la exercitarea activităţii sale, în condiţiile de publicitate stabilite
în regulile de publicitate a mediatorilor şi a formelor de exercitare a profesiei de mediator.
 la plata unui onorariu rezonabil stabilit prin negociere cu părţile, în raport cu natura şi obiectul
conflictului supus medierii, precum şi la restituirea cheltuielilor ocazionate de derularea
contractului de mediere.
 să stabilească şi să aplice un model propriu de organizare a procedurii de mediere, cu respectarea
dispoziţiilor şi principiilor statuate de Lege.
 de a refuza preluarea unui caz, îndrumând părţile să aleagă un alt mediator.
 să refuze soluţionarea prin mediere sau să întrerupă medierea în cazul în care constată că între
părţi există o relaţie abuzivă ori violentă şi efectele acestei situaţii sunt de natură să influenţeze
medierea.
 de a se legitima ca mediator autorizat, pe baza legitimaţiei emise de Consiliu.
 de a se înscrie într-o asociaţie profesională internaţională din domeniul medierii.
 de a se înscrie în asociaţii profesionale ale mediatorilor, pe domenii de specialitate.
 de a fi informat cu privire la hotărârile Consiliului ce vizează activitatea profesiei de mediator.
 de a angaja personal de specialitate în formele de exercitare a profesiei de mediator.
 de a alege şi de a fi ales în organele de conducere a profesiei, în condiţiile stabilite prin Lege şi
regulament.
 de a folosi sigla Consiliului în condiţiile stabilite de Consiliu.
 de a-i fi reprezentate interesele prin asociaţia profesională a mediatorilor al cărei membru este.
   Sediul profesional al mediatorului este inviolabil, percheziţia fiind dispusă numai de organele
competente prevăzute de Codul de procedură penală.

Obligaţiile mediatorului care desfăşoară activitate de mediere:

 să informeze părţile şi să dea orice explicaţii lămuritoare cu privire la activitatea de mediere,
procedura de mediere, scopul, limitele şi efectele medierii.
 să desfăşoare activitatea de mediere cu respectarea libertăţii, demnităţii şi vieţii private a părţilor.
 să depună toate diligenţele pentru ca părţile să ajungă la un acord reciproc convenabil, într-un
termen rezonabil.
 să conducă procesul de mediere în mod nepărtinitor, cu asigurarea unui permanent echilibru între
părţi, cu respectarea principiului neutralităţii şi imparţialităţii.
 să informeze părţile cu privire la orice legătură avută anterior cu oricare dintre ele sau la orice
interes faţă de subiectul disputei, lăsând părţile să decidă în cunoştinţă de cauză asupra acceptării
mediatorului.
 are obligaţia să refuze preluarea unui caz în următoarele situaţii:
   a) dacă a luat cunoştinţă de orice împrejurare care l-ar împiedica să fie neutru şi imparţial;
   b) dacă drepturile în discuţie nu pot face obiectul medierii potrivit art. 2 din Lege;
   c) dacă a reprezentat sau asistat vreuna dintre părţi într-o procedură judiciară ori arbitrală
având ca obiect conflictul supus medierii;
   d) dacă are calitatea de martor cu privire la faptele şi împrejurările pe care le-a cunoscut
înainte de a fi devenit mediator în acel caz şi în toate cazurile după ce a fost audiat ca martor
în cauza supusă medierii;
   e) dacă a acordat anterior uneia dintre părţi sau ambelor părţi consultanţă de specialitate în
cauza supusă medierii;
   f) dacă nu are calificarea necesară pentru a răspunde în mod rezonabil orizontului de
aşteptare al părţilor.
 să sesizeze autoritatea competentă dacă în cursul medierii ia cunoştinţă de existenţa unor fapte
care pun în pericol creşterea sau dezvoltarea normală a copilului într-un conflict de familie şi să
asigure garanţiile prevăzute de Lege în cazul minorilor în cadrul procedurii de mediere.

404
 V. ORGANIZAREA PROFESIEI EXECUTORILOR JUDECĂTOREŞTI

 să restituie onorariul achitat de părţi în total sau în parte, după caz, dacă pe parcursul desfăşurării
procesului de mediere decide închiderea procedurii de mediere pentru situaţii de natură să
afecteze scopul medierii, neutralitatea sau imparţialitatea mediatorului.
 să informeze instanţa de judecată sau organele de urmărire penală cu privire la rezultatul
procedurii de mediere şi să răspundă oricăror cereri formulate de autorităţile judiciare în cazurile
prevăzute de Lege.
 de a se înregistra ca operator de date cu caracter personal.
 să respecte regulile de publicitate a mediatorilor şi a formelor de exercitare a profesiei de
mediator prevăzute
 să respecte prevederile Codului de etică şi deontologie profesională a mediatorilor
 să respecte hotărârile Consiliului publicate
 să anunţe Consiliului, în termen de maximum 3 zile, orice modificare survenită în datele de
contact sau în forma de exercitare a profesiei de mediator;
 să achite taxa anuală de administrare a Tabloului mediatorilor până la data de 31 decembrie a
anului fiscal pentru care această taxă se datorează.
 să îşi îmbunătăţească permanent cunoştinţele teoretice şi tehnicile de mediere, în condiţiile
stabilite de Consiliu şi în limita a cel puţin echivalentul a 20 de puncte profesionale anual.
 să se înregistreze fiscal cu forma de exercitare avizată de Consiliu la începutul activităţii de
mediator şi să emită documente fiscale pentru plata onorariului sau a altor cheltuieli ocazionate de
derularea contractului de mediere, în care să specifice forma de exercitare a profesiei de mediator,
conform legii.
 să afişeze autorizaţia pe baza căreia funcţionează ca mediator autorizat.
 de a-şi viza anual legitimaţia de mediator.

……. Răspunderea mediatorilor care desfăşoară activitate de mediere

Răspunderea disciplinară a mediatorilor intervine pentru următoarele abateri:

   a) încălcarea obligaţiei de confidenţialitate, imparţialitate şi neutralitate;
   b) refuzul de a răspunde cererilor formulate de autorităţile judiciare, în cazurile prevăzute de lege;
   c) refuzul de a restitui înscrisurile încredinţate de părţile aflate în conflict;
   d) reprezentarea sau asistarea uneia dintre părţi într-o procedură judiciară ori arbitrală având ca obiect
conflictul supus medierii;
   e) săvârşirea altor fapte care aduc atingere probităţii profesionale.
Constituie abatere disciplinară săvârşirea următoarelor fapte care aduc atingere probităţii profesionale:
   a) nerespectarea de către mediator a obligaţiei de a informa părţile şi de a da orice explicaţii
lămuritoare cu privire la activitatea de mediere, procedura de mediere, scopul, limitele şi efectele
medierii;
   b) nerespectarea de către mediator a obligaţiei de desfăşurare a activităţii de mediere cu respectarea
libertăţii, demnităţii şi vieţii private a părţilor;
   c) nerespectarea de către mediator a obligaţiei de a conduce procesul de mediere în mod nepărtinitor,
cu asigurarea unui permanent echilibru între părţi, cu respectarea principiului neutralităţii şi
imparţialităţii;
   d) nerespectarea de către mediator a obligaţiei de a refuza preluarea unui caz dacă a luat cunoştinţă de
orice împrejurare care l-ar împiedica să fie neutru şi imparţial;
   e) nerespectarea de către mediator a obligaţiei de a refuza preluarea unui caz dacă drepturile în discuţie
nu pot face obiectul medierii;
   f) nerespectarea de către mediator a obligaţiei de a refuza preluarea unui caz dacă a reprezentat sau a
asistat vreuna dintre părţi într-o procedură judiciară ori arbitrală având ca obiect conflictul supus
medierii;

405
   g) nerespectarea de către mediator a obligaţiei de a refuza preluarea unui caz dacă are calitatea de
martor cu privire la faptele şi împrejurările pe care le-a cunoscut înainte de a fi devenit mediator în acel
caz şi în toate cazurile după ce a fost audiat ca martor în cauza supusă medierii

……..  Organizarea şi funcţionarea Comisiei de disciplină

Consiliul hotărăşte ca, ori de câte ori este nevoie, să se constituie o comisie de disciplină, din care
fac parte în mod obligatoriu un membru al Consiliului anume desemnat prin hotărâre a Consiliului de
mediere în calitate de preşedinte al Comisiei de disciplină, 2 reprezentanţi ai mediatorilor şi un secretar.

Procedura de numire a celor 2 reprezentanţi ai mediatorilor ca membri în Comisia de disciplină

este următoarea:
   (i) fiecare asociaţie înregistrată de Consiliul de mediere ca asociaţie profesională a mediatorilor poate
desemna anual, până la data de 31 martie, maximum 2 mediatori autorizaţi din rândul membrilor săi, care
sunt înscrişi într-o listă, pentru o perioadă de maximum un an calendaristic;
   (ii) ordinea înscrierii în listă se stabileşte prin tragere la sorţi de către Secretariatul tehnic, sub
coordonarea preşedintelui Comisiei de disciplină;
   (iii) desemnarea pentru cercetarea unei cauze se va face prin rotaţie, începând cu primii 2 mediatori de
pe lista rezultată în urma tragerii la sorţi de către Secretariatul tehnic. În măsura în care din motive
întemeiate mediatorul desemnat în ordine cronologică nu poate face parte din Comisia de disciplină, se
va numi următorul de pe listă, iar după epuizarea listei, aceasta se va relua de la primul mediator înscris
în listă;
   (iv) numirea în Comisia de disciplină a celor 2 reprezentanţi ai mediatorilor se face prin decizie a
preşedintelui Consiliului de mediere, în care se va preciza totodată obiectul cercetării şi perioada pentru
care Comisia a fost învestită.
   (3) Consilierul juridic al Consiliului de mediere deţine de drept funcţia de secretar în Comisia de
disciplină.
   
Comisia de disciplină astfel desemnată este coordonată de preşedintele său, care este membru al
Consiliului. Consiliul va desemna din personalul angajat cu contract un secretar, care devine membru al
comisiei, ţine evidenţele şi efectuează lucrările necesare desfăşurării activităţii comisiei. Secretarul
lucrează sub îndrumarea preşedintelui.
Comisia de disciplină are în compenţă cercetarea abaterii, în urma căreia se întocmeşte un dosar
care va fi înaintat Consiliului. Cu privire la răspunderea disciplinară a mediatorilor, Consiliul hotărăşte
cu majoritatea prevăzută de art. 19 din Lege, în termen de 30 de zile de la sesizarea sa.
Orice persoană interesată poate sesiza Consiliul în legătură cu săvârşirea de către un mediator a
unei abateri. Plângerea se va face în scris şi va fi semnată. Aceasta trebuie să cuprindă numele, domiciliul
sau reşedinţa părţii şi abaterea pretins săvârşită de către mediator.
Cercetarea abaterii se va face cu celeritate în termen de cel mult 60 de zile de la data înregistrării
plângerii.
Audierea petentului şi a mediatorului este obligatorie. Mediatorul cercetat va fi înştiinţat în
vederea luării la cunoştinţă despre plângere şi piesele dosarului întocmit, pentru a-şi putea formula
apărarea.
Convocarea părţilor în vederea audierii se face prin scrisoare recomandată cu confirmare de
primire.
Refuzul de a da curs convocării nu împiedică desfăşurarea cercetării disciplinare. În caz de
neprezentare, se va încheia un proces-verbal semnat de către membrii comisiei, din care să rezulte faptul
că, deşi procedural convocaţi, mediatorul şi/sau petentul nu s-au prezentat la termenul stabilit.
În cursul cercetărilor, preşedintele Comisiei de disciplină va asculta persoana care a formulat
plângerea, precum şi orice alte persoane ale căror declaraţii pot elucida cazul, va efectua verificări de
înscrisuri şi va culege informaţii în legătură cu abaterea pretins săvârşită, prin mijloacele prevăzute de
lege.

406
 V. ORGANIZAREA PROFESIEI EXECUTORILOR JUDECĂTOREŞTI

Pe baza datelor culese va întocmi un dosar al abaterii cercetate. Dosarul cuprinde şi un referat
scris în care va consemna faptele, probele administrate, poziţia celui cercetat şi propunerea de
sancţionare sau de neaplicare a unei sancţiuni disciplinare.
   
La stabilirea sancţiunilor, se va ţine seama de gravitatea faptei, de cauzele şi împrejurările în care aceasta
a fost săvârşită, de gradul de vinovăţie al mediatorului, dacă acesta a avut şi alte abateri în trecut, precum
şi de urmările abaterii.
Hotărârea motivată se comunică, prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire sau direct
prin semnătură pe copie, mediatorului cercetat şi petentului, în termen de cel mult 15 zile de la
pronunţarea hotărârii cu privire la răspunderea disciplinară a mediatorului si poate fi atacată la instanţa de
contencios administrativ competentă de la domiciliul sau reşedinţa mediatorului, în termen de 15 zile de
la comunicarea acesteia.
Acţiunea în contencios suspendă executarea hotărârii atacate. Consiliul, la cererea instanţei de
judecată, va înainta dosarul cauzei în copie certificată. Hotărârea disciplinară rămasă definitivă este
obligatorie faţă de părţi şi Consiliu. 

……..  Procedura de mediere

Părţile aflate în conflict se pot prezenta împreună la mediator. În cazul în care se prezintă numai
una dintre părţi, mediatorul, la cererea acesteia, va adresa celeilalte părţi invitaţia scrisă, în vederea
informării şi acceptării medierii, stabilind un termen de cel mult 15 zile. Invitaţia se transmite prin orice
mijloace care asigură confirmarea primirii textului. Partea solicitantă va furniza mediatorului datele
necesare contactării celeilalte părţi.
În cazul imposibilităţii de prezentare a vreuneia dintre părţile convocate, mediatorul poate stabili,
la cererea acesteia, o nouă dată în vederea informării şi acceptării medierii. În cazul acceptării medierii,
părţile în dispută şi mediatorul vor semna contractul de mediere.
În procesele şi cererile în materie civilă şi comercială, înainte de introducerea cererii de chemare
în judecată, părţile pot încerca soluţionarea litigiului prin mediere.
Dacă una dintre părţi refuză, în scris, în mod explicit, medierea ori nu răspunde invitaţiei ori nu se
prezintă de două ori la rând la datele fixate pentru semnarea contractului de mediere, medierea se
consideră neacceptată.
Mediatorul poate face şi alte demersuri legale pe care le consideră necesare pentru invitarea
părţilor la mediere, cu respectarea dispoziţiilor legi.
Medierea se bazează pe cooperarea părţilor şi utilizarea, de către mediator, a unor metode şi
tehnici specifice, bazate pe comunicare şi negociere. Metodele şi tehnicile utilizate de către mediator
trebuie să servească exclusiv intereselor legitime şi obiectivelor urmărite de părţile aflate în conflict.
  Mediatorul nu poate impune părţilor o soluţie cu privire la conflictul supus medierii.
Medierea are loc, de regulă, la sediul mediatorului. Dacă este cazul, medierea se poate desfăşura
şi în alte locuri convenite de mediator şi de părţile aflate în conflict.
Părţile aflate în conflict au dreptul să fie asistate de avocat sau de alte persoane, în condiţiile
stabilite de comun acord. În cursul medierii părţile pot fi reprezentate de alte persoane, care pot face acte
de dispoziţie, în condiţiile legii.
Dacă, pe parcursul medierii, apare o situaţie de natură să afecteze scopul acesteia, neutralitatea
sau imparţialitatea mediatorului, acesta este obligat să o aducă la cunoştinţa părţilor, care vor decide
asupra menţinerii sau denunţării contractului de mediere.
În cazul în care conflictul supus medierii prezintă aspecte dificile sau controversate de natură
juridică ori din orice alt domeniu specializat, mediatorul, cu acordul părţilor, poate să solicite punctul de
vedere al unui specialist din domeniul respectiv.
Atunci când solicită punctul de vedere al unui specialist din afara biroului său, mediatorul va
evidenţia doar problemele controversate, fără a dezvălui identitatea părţilor.
    Este interzisă desfăşurarea şedinţelor de mediere înainte de încheierea contractului de mediere.

407
 Contractul de mediere se încheie între mediator, pe de o parte, şi părţile aflate în conflict, pe de
altă parte.
 
Contractul de mediere

Contractul de mediere trebuie să cuprindă, sub sancţiunea anulării, următoarele clauze:

   a) identitatea părţilor aflate în conflict sau, după caz, a reprezentanţilor lor;
   b) menţionarea tipului sau a obiectului conflictului;
   c) declaraţia părţilor că au fost informate de către mediator cu privire la mediere, efectele acesteia şi
regulile aplicabile;
   d) obligaţia mediatorului de a păstra confidenţialitatea şi decizia părţilor privind păstrarea
confidenţialităţii, după caz;
   e) angajamentul părţilor aflate în conflict de a respecta regulile aplicabile medierii;
   f) obligaţia părţilor aflate în conflict de a achita onorariul cuvenit mediatorului şi cheltuielile efectuate
de acesta pe parcursul medierii in interesul părţilor, precum şi modalităţile de avansare şi de plată a
acestor sume, inclusiv în caz de renunţare la mediere sau de eşuare a procedurii, precum şi proporţia care
va fi suportată de către părţi, ţinându-se cont, dacă este cazul, de situaţia lor socială. Dacă nu s-a convenit
altfel, aceste sume vor fi suportate de către părţi în mod egal;
   g) înţelegerea părţilor privind limba în care urmează să se desfăşoare medierea.
   h) numărul de exemplare în care va fi redactat acordul în cazul în care acesta va fi în forma scrisă,
corespunzător numărului părţilor semnatare ale contractului de mediere;
   i) obligaţia părţilor de a semna procesul-verbal întocmit de către mediator, indiferent de modul în care
se va încheia medierea.
În contractul de mediere pot fi prevăzute şi alte clauze, în condiţiile legii.

Contractul de mediere se încheie în formă scrisă, sub sancţiunea nulităţii absolute. Acesta se
semnează de către părţile aflate în conflict şi de mediator şi se întocmeşte în atâtea exemplare originale
câţi semnatari sunt.
Contractul de mediere constituie titlu executoriu cu privire la obligaţia părţilor de a achita onorariul
scadent cuvenit mediatorului.

Procedura de mediere se închide, după caz:

   a) prin încheierea unei înţelegeri între părţi în urma soluţionării conflictului;
   b) prin constatarea de către mediator a eşuării medierii;
   c) prin depunerea contractului de mediere de către una dintre părţi.
În cazul în care părţile au încheiat numai o înţelegere parţială orice parte se poate adresa instanţei
judecătoreşti sau arbitrale competente.
Când părţile aflate în conflict au ajuns la o înţelegere, se poate redacta un acord scris, care va cuprinde
toate clauzele consimţite de acestea şi care are valoarea unui înscris sub semnătură privată. De regulă,
acordul este redactat de către mediator, cu excepţia situaţiilor în care părţile şi mediatorul convin altfel.
Înţelegerea părţilor nu trebuie să cuprindă prevederi care aduc atingere legii şi ordinii publice si
poate fi afectată, în condiţiile legii, de termene şi condiţii.
În cazul în care conflictul mediat vizează transferul dreptului de proprietate privată privind bunurile
imobile, părţile vor prezenta acordul redactat de către mediator notarului public sau instanţei de judecată
pentru îndeplinirea condiţiilor de fond şi de formă impuse de lege, sub sancţiunea nulităţii absolute.

   

408
V. ORGANIZAREA PROFESIEI EXECUTORILOR JUDECĂTOREŞTI

409
 C U P R I N S

CAPITOLUL I. ORGANIZAREA MAGISTRATURII....................

Sediul materiei.......................................................................................
I. Principiile organizării judiciare.......................................................
I.1. Justiţia- monopol de stat...................................................................
I.2. Autonomia instanţelor judecătoreşti.................................................
I.3. Principiul independenţei judecătorilor..............................................
I.4. Principiul inamovibilităţii judecătorilor............................................
I.5. Principiul legalităţii instanţei............................................................
I.6. Pricipiul caracterul permanent şi sediul stabil al instanţelor............
I.7. Pricipiul organizarea justiţiei pe sistemul dublului grad de
jurisdicţie.................................................................................................
I.8. Principiul colegialităţii......................................................................
I.9. Principiul unităţii instanţelor judecătoreşti ......................................
I.10. Pricipiul specializării instanţelor judecătoreşti...............................
I.11. Principiul egalităţii în faţa justiţiei..................................................
I.12. Principiul dreptul la apărare............................................................
I.13. Principiul gratuităţii justiţiei...........................................................
I.14. Principiul accesul liber la justiţie....................................................
II. Chestiuni prealabile referitoare la procedura judiciară..............
III. Organizarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, curţilor...........
de apel, a tribunalelor, a tribunalelor specializate şi a judecătoriilor
III.1. Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie...................................................
III.2. Curţile de apel................................................................................
III.3. Tribunalele.....................................................................................
III.4. Instanţele militare ..........................................................................
III.5. Judecătoriile...................................................................................
IV. Ministerul Public.............................................................................
IV.1. Organizarea Ministerului Public....................................................
IV.1.1. Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie........
IV.1.2. Parchetele de pe lângă curţile de apel, tribunale, ..................
tribunale pentru minori şi familie şi judecătorii.
IV.2. Atribuţiile Ministerului Public.......................................................
IV.3. Departamentul Naţional Anticorupţie............................................
V. Organizarea şi funcţionarea Institutului Naţional .......................
al Magistraturii
V.1. Organizarea Institutului Naţional al Magistraturii..........................
V.2. Admiterea în magistratură. Formarea profesională ........................

236
iniţială a magistraţilor
V.3. Magistraţii stagiari...........................................................................
V.4. Asistenţii judiciari...........................................................................
V.5. Consiliul Superior al Magistraturii..................................................
V.5.1. Organizarea Consiliului Superior al Magistraturii..................
V.5.2. Funcţionarea Consiliului Superior al Magistraturii.................
V.5.3. Atribuţiile Consiliului Superior al Magistraturii.....................
V.5.3.1. Atribuţiile Plenului Consiliului Superior
al Magistraturii.............................................................................
V.5.3.2. Atribuţiile secţiilor Consiliului Superior
al Magistraturii.............................................................................
VI. Ministerul Justiţiei..........................................................................
VII. Statutul magistraţilor....................................................................
VII.1. Corpul magistraţilor .....................................................................
VII.2. Admiterea în magistratură. Formarea profesională .....................
iniţială a magistraţilor.
VII.3. Numirea, promovarea, delegarea, detaşarea şi transferul ............59
magistraţilor
VII.3.1. Numirea magistraţilor...........................................................
VII.3.2. Promovarea magistraţilor......................................................
VII.3.3. Delegarea, detaşarea şi transferul magistraţilor....................
VIII. Drepturile şi îndatoririle magistraţilor. ....................................
Incompatibilităţi şi interdicţii
VIII.1. Drepturile şi îndatoririle magistraţilor.........................................
VIII.2. Incompatibilităţi şi interdicţii......................................................
IX. Răspunderea magistraţilor............................................................
IX.1. Răspunderea civilă.........................................................................
IX.2. Răspunderea disciplinară...............................................................
X. Compartimentele auxiliare de specialitate din cadrul..................
instanţelor şi al parchetelor
X.1. Biroul de informare şi relaţii publice..............................................
X.2. Personalul de specialitate auxiliar...................................................
X.3. Personalul de specialitate informatică.............................................
X.4. Grefierii...........................................................................................
XI. Paza instanţelor judecătoreşti şi a parchetelor............................
şi protecţia magistraţilor
TESTE ŞI ÎNTREBĂRI DE AUTOEVALUARE..............................

CAPITOLUL II. ORGANIZAREA ŞI EXERCITAREA.................

PROFESIEI DE AVOCAT
Sediul materiei.......................................................................................

411
I. Principii şi reguli fundamentale de organizare...............................
şi exercitare a profesiei
II. Activitatea avocaţială.......................................................................
II.1. Consultaţii cu caracter juridic..........................................................
II.2. Asistenţă şi reprezentare juridică.....................................................
II.3. Redactarea de acte juridice .............................................................
II.4. Asistarea şi reprezentarea................................................................
II.5. Apărarea şi reprezentarea................................................................
II.6. Activităţi de mediere.......................................................................
II.7. Activităţi fiduciare...........................................................................
II.8. Stabilirea temporară a sediului pentru societăţi comerciale............
III. Dobândirea calităţii de avocat.......................................................
III.1. Cerinţe generale..............................................................................
III.2.Situaţia avocatului străin.................................................................
III.3. Primirea în profesie........................................................................
III.3.1. Regula primirii în profesie.....................................................
III.3.2. Procedura primirii în profesie................................................
III.3.3. Primirea în profesie a persoanelor provenind dintr-un stat ...
membru al Uniunii Europene sau al Spaţiului Economic European
III.3.4. Stagiu de pregătire profesională.............................................
IV. Definitivarea în profesia de avocat................................................
V. Transferul avocaţilor.......................................................................
VI. Încetarea şi suspendarea calităţii de avocat.................................
VII. Drepturile avocaţilor.....................................................................
VIII. Îndatoririle avocaţilor.................................................................
IX. Reguli de deontologie profesională................................................
IX.1. Principiile şi regulile de baza ale relaţiei dintre avocat şi client....
IX.2. Principiile şi regulile de baza ale relaţiei dintre avocaţi................
IX.2.1. Confraternitatea şi respectul reciproc....................................
IX.2.2. Concurenţa profesională........................................................
X. Contractul de asistenţă juridică......................................................
X.1. Forma şi conţinutul contractului de asistenţă juridică.....................
X.2. Efectele contractului de asistenţă juridică.......................................
XI. Organizarea profesiei de avocat....................................................
XI.1. Formele de exercitare a profesiei de avocat...................................
XI.2. Principiile organizării şi funcţionarii formelor de exercitare ........
a profesiei de avocat
XI.3. Publicitatea formelor de exercitare a profesiei..............................
XI.4. Organizarea profesiei de avocat.....................................................
XI.4.1. Baroul.....................................................................................
XI.4.1.1 Adunarea generală....................................................

412
 XI.4.1.2 Consiliul baroului.......................................................
XI.4.1.3 Decanul baroului........................................................
XI.4.2 Uniunea Naţionala a Barourilor din România - U.N.B.R. .....
XI.4.2.1 Congresul avocaţilor..................................................
XI.4.2.2 Consiliul U.N.B.R.......................................................
XI.4.2.3 Comisia permanentă a U.N.B.R.................................
XI.4.2.4 Preşedintele U.N.B.R..................................................
XII. Răspunderea disciplinară.............................................................
XII.1. Organizarea şi funcţionarea instanţelor disciplinare.....................
XII.1.1. Comisia de disciplină a baroului...........................................
XII.1.2. Comisia centrală de disciplină..............................................
XII.1.3. Consiliul U.N.B.R.................................................................
XII.2. Reguli de procedură......................................................................
XII.3. Sancţiunile disciplinare.................................................................
TESTE ŞI ÎNTREBĂRI DE AUTOEVALUARE..............................

CAPITOLUL III. ORGANIZAREA ŞI EXERCITAREA................

PROFESIEI DE CONSILIER JURIDIC
Sediul materiei.......................................................................................
Scurt istoric al profesiei........................................................................
Obiectivele exercitării profesiei de consilier juridic...........................
I. Principiile exercitării profesiei de consilier juridic........................
II. Dobândirea calităţii de consilier juridic.........................................
II.1. Condiţii privind dobândirea calităţii de consilier juridic.................
II.2. Dobândirea calităţii de consilier juridic...........................................
II.3. Dovedirea calităţii de consilier juridic.............................................
II.4. Stagiul profesional...........................................................................
II.5. Definitivare......................................................................................
III. Încetarea calităţii de consilier juridic..........................................
IV. Suspendarea exercitării profesiei de consilier juridic.................
V. Transferul consilierului juridic.......................................................
VI. Activitatea consilierilor juridici.....................................................
VII. Drepturile consilierilor juridici....................................................
VIII. Îndatoririle consilierului juridic.................................................
IX. Protecţia profesiei de consilier juridic..........................................
X. Forme de exercitare a profesiei.......................................................
XI. Răspunderea consilierilor juridici.................................................
XII. Organizarea şi funcţionarea organizaţiei ...................................
profesionale a consilierilor juridici
XII.1. Colegiului Consilierilor Juridici...................................................
XII.2. Uniunea Colegiilor Consilierilor Juridici din România................

413
XII.3. Congresul Colegiilor Consilierilor Juridici din România.............
XII.4. Consiliul U.C.C.J.R......................................................................
XII.5. Biroul Executiv al U.C.C.J.R........................................................
XII.6. Preşedintele U.C.C.J.R.................................................................
TESTE ŞI ÎNTREBĂRI DE AUTOEVALUARE..............................

CAPITOLUL IV. ORGANIZAREA ACTIVITĂŢII NOTARIALE.....

Sediul materiei.......................................................................................
I. Competenţa emiterii actelor notariale.............................................
I.1. Competenţa materială de emiterii actelor notariale..........................
I.2. Competenţa teritorială a notarilor publici.........................................
I.3. Competenţa notarilor publici............................................................
I.4. Competenţa secretarilor consiliilor...................................................
I.5. Competenţa misiunilor diplomatice şi oficiilor consulare................
II. Organizarea activităţii notarilor publici........................................
II.1. Organizarea şi funcţionarea birourilor notarilor publici..................
II.2. Dobândirea calităţii de notar public.................................................
II.3. Notarul stagiar.................................................................................
II.4. Examenul de notar public................................................................
II.5. Încetarea calităţii de notar public.....................................................
II.6. Suspendarea calităţii de notar public...............................................
II.7. Organizarea profesiei notarilor publici............................................
II.7.1. Organizarea profesiei....................................................................
II.7.2. Camera Notarilor Publici..............................................................
II.7.3. Uniunea Naţională a Notarilor Publici.........................................
III. Activitatea notarului public...........................................................
IV. Drepturile şi îndatoririle notarilor publici...................................
IV.1. Drepturile notarilor publici............................................................
IV.2. Îndatoririle notarilor publici...........................................................
V. Răspunderile notarilor publici........................................................
V.1. Răspunderea civilă .........................................................................
V.2. Răspunderea disciplinară.................................................................
V.3. Controlul activităţii notariale...........................................................
V.3.1. file://D:\arhiva\BNP last version 21 nov 2016 (salvat
21.11.2016)\NOUL REGULAMENT 12.08.2013\My
Documents\Local Settings\Users\Manuela\AppData\Local\
Microsoft\Windows\Temporary Internet Files\Content.IE5\My
Documents\My Documents\My Documents\Downloads\
LEGISLATIE NOTARI.doc - ###Controlul judecătoresc..........
V.3.2. file://D:\arhiva\BNP last version 21 nov 2016 (salvat

414
21.11.2016)\NOUL REGULAMENT 12.08.2013\My
Documents\Local Settings\Users\Manuela\AppData\Local\
Microsoft\Windows\Temporary Internet Files\Content.IE5\My
Documents\My Documents\My Documents\Downloads\
LEGISLATIE NOTARI.doc - ### Controlul profesional
administrativ........................................
V.4. Arhiva şi evidenţa activităţii............................................................
TESTE ŞI ÎNTREBĂRI DE AUTOEVALUARE..............................

CAPITOLUL V. ORGANIZAREA PROFESIEI..............................

EXECUTORILOR JUDECĂTOREŞTI
Sediul materiei.......................................................................................
I. Competenţa executorilor judecătoreşti............................................
I.1. Atribuţiile executorul judecătoresc..................................................
I.2. Competenţa teritorială a executorilor judecătoreşti..........................
I.3. Recuzarea executorilor judecătoreşti................................................
I.4. Conflictele de competenţă.................................................................
II. Organizarea activităţii executorilor judecătoreşti........................
II.1. Condiţiile cerute de lege pentru dobândirea calităţii ......................
de executor judecătoresc
II.2. Executorii judecătoreşti stagiari......................................................
II.3. Concursul sau examenul de admitere în profesia ...........................
de executor judecătoresc
II.4. Organizarea şi desfăşurarea examenului de capacitate....................
II.5. Organizarea şi desfăşurarea examenului de admitere .....................
în profesia de executor judecătoresc pentru persoanele
care au exercitat timp de 3 ani funcţii de specialitate juridică
II.6. Numirea executorului judecătoresc.................................................
II.7. Înregistrarea executorilor judecătoreşti...........................................
II.8. Încetarea calităţii de executor judecătoresc.....................................
II.9. Suspendarea calităţii de executor judecătoresc..............................
III. Organizarea executorilor judecătoreşti........................................
III.1. Forme de exercitare a profesiei......................................................
III.2. Organe reprezentative....................................................................
III.2.1. Camera executorilor judecătoreşti..........................................
III.2.2. Uniunea Naţională a Executorilor Judecătoreşti....................
IV. Drepturile şi îndatoririle executorului judecătoresc...................
IV.1. Drepturile executorilor judecătoreşti.............................................
IV.2. Îndatoririle executorilor judecătoreşti............................................
V. Răspunderea executorului judecătoresc........................................

415
TESTE ŞI ÎNTREBĂRI DE AUTOEVALUARE..............................

416