PRINCIPIILE FUNDAMENTALE ALE PROCESULUI CIVIL

1.1. Instantele judecatoresti sunt stabilite prin lege;

Stabilirea instantelor care solutioneaza cauze civile se face prin lege. Potrivit art. 126 alin. I din
Constitutie “Justitia se realizeaza prin Inalta Curte de Casatie si Justitie si prin celelalte instante
judecatoresti stabilite prin lege” iar art. 2 alin 2 din Legea nr. 304/2004 stabileste ca instantele
judecatoresti sunt Inalta Curte de CAsatie si Justitie, curtile de apel, tribunalele, tribunalelel specializate,
instantele militare si judecatoriile.

Deoarece justitia este monopol de stat, nicio alta autoritate decat organelle specilizate abilitate de stat nu o
poate realiza prin intermediul unor hotarari care sa se bucure de autoritate de lucru judecat si de forta
executorie, iar pentru a fi insvestite cu toata autoritatea necesara indeplinirii misiunii, aceste organe
specilizate trebuie infiintate prin lege. De asemenea, competent si procedura de judecata sunt stabilite prin
lege (art. 126 alin 2 din Costitutie). Activitatea instantelor de judecata se desfasoara in mod continuu, fara
intreruperi decat cele provocate de zilele nelucratoare.

Instantele judecatoresti sunt si sedentare, in sensul ca au sediu determinat, la care se depun cererile
partilor si unde se desfasoara activitatea de judecata. Aceasta caracteristica nu impiedica judecatorul sa
efectueze o cercetare la fata locului sau se deplaseze pentru audierea unui martor care nu se poate
prezenta in instanta.

Referirea art. 126 alin 1 din Constitutie numai la instantele de judecata nu inseamna ca ele vor rezolva
toate pricinile civile, altfel spus, ca nu pot exista si alte organe de jurisdictie. Puterea judecatoreasca nu
are monopolul de a judeca, unele litigii fiind incredintate altor jurisdictii. Important este ca acestea sa fie
infiintate prin lege in cazuri bine justificate, sa fie independente si impartiale. Aceasta interpretare este
conforma cu practica Comisiei si Curtii Europene care subliniaza ca sunt calificate tribunale nu numai
jurisdictiile ordinare ci si toate jurisdictiile independente si impartiale care statueaza, pe baza unei
procedure organizate si care cuprinde garantiile necesare, in drept sau I echitate, asupra drepturilor si
obligatiilor cu caracter civil.

Potrivit art. 21 alin 4 din Constitutie, jurisdictiile speciale administrative sunt facultative si gratuite.

Este interzisa infiintarea de instante extraordinare (art. 126 alin 5 din Constitutie). Aceasta este o
consecinta a consacrarii, in art. 16 din Constitutie, a principiului egalitatii in fata legii si a justitiei.

1.2. Accesul liber la justitie. Principiul dublului grad de jurisdictie;

Accsesul liber la justitie este consacrat in Constitutie. Art. 21 alin 1 stabileste ca “orice persoana se poate
adresa justitiei pentru apararea drepturilor, a libertatilor si a intereselor legitime” pentru ca alin 2 al
aceluiasi articol sa precizeze ca “nicio lege nu poate ingradi acest drept”. De asemenea, potrivit art. 52
alin. 1 “persoana vatamata intr-un drept al sau ori intr-un interes legitim, de o autoritate publica, printr-un
act administrative sau prin nesolutionarea in termenul legal al unei cereri, este indreptatita sa obtina
recunoasterea dreptului pretins sau a interesului legitim, anularea actului si repararea pagubei”, in
conditiile stabilite prin lege organica. Acest principiu este consacrat si in art. 56 alin 1 din Codul de
procedura civila potrivit caruia “poate fi parte in judecata orice persoana care are folosinta drepturilor
civile”.

Acest drept trebuie sa fie exercitata de catre cetatenii romani sau straini ori de catre apatrizi cu buna
credinta, fara sa se incalce drepturile si libertatile celorlalti (art. 57 di Constitutie).

In Romania justitia este gratuita in sensul ca judecatorii si procurrorii, etc sunt functionary ai statului si
remunerate de acesta, astfel incat partile nu trebuie sa ii plateasca. Procesul implica insa alte cheltuieli
care cad in sarcina partilor (taxe de timbre, onorarii de avocati, cheltuieli cu administrarea probelor),
astfel incat, desi sunt proclamate atat egalitatea cat si accesul liber la justitie trebuie reglementate si
mijloace care sa asigure in fapt unastfel de acces. Legislatia romana reglementeaza, in acest scop ajutorul
public judiciar in materie civila (OUG nr. 51/2008) scutirea de plata taxelor de timbru (OUG 80/2013).

In sistemul procesual roman este reglementat, inca de la adoptarea codului din 1865, principiul dublului
grad de jurisdictie, potrivit caruia o cauza solutionata de o instanta va fi judecata din nou de catre o
instanta superioara. Initiala (Legea 92/1992) prevedea un triplu grad de jurisdictie datorita reintroducerii
Curtilor de Apel. In aceasta conceptie, primul grad este reprezentat de judecata in fond; impotriva
hotararii pronuntate in fond se putea exercita apel la instanta ierarhic superioara care pronunta o hotarare
definitiva (gradul 2), iar hotararile date in apel puteau fi atacate cu recurs la instanta superioara care
pronunta hotararea inrevocabila (gradul 3).

Aceasta solutie a fost criticata in doctrina si, astfel, prin OUG 138/2000. Recursul a fost calificat cale
extraordinara de atac. Aceasta solutie a fost preluata si in Noul Cod de Procedura Civila, astfel ca
principiul dublului grad de jursidictie se asigura printr-o judecata in fond la tribunal si, in mod
exceptional la judecatorie, si o noua judecata de fond in apel. Apelul este singura cale ordinara de atac si
reprezinta calea obisnuita, recursul fiind o cale extraordinara de atac prin care, in cazurile si conditiile
prevazute de lege, se verifica, exclusiv, aplicarea legii.

1.3. Dreptul la un process echitabil, in termen optim si previzibil, de catre o instanta independent si
impartial;

In noul cod de procedura civila se stipuleaza ca orice persoana are dreptul la judecarea cauzei sale de
catre o instanta independent, impartial si stabilita de lege (art. 6). Potrivit art. 124 alin 3 din Constitutie
“judecatorii sunt independent si se supun numai legii”. Aceste principia sunt garantate si prin alte
reglementari care asigura garantiile esentiale pentru garantarea independentei. Astfel, art. 126 alin 1 din
Constitutie – instantele judecatoresti sunt stabilite prin lege, inamovibilitatea judecatorilor, numirea
acestora de catre Presedintele Romaniei numai la propunerea Consiliului Superior al Magistraturii etc.

Independenta trebuie sa se refere, pe de o parte, la instanta judecatoreasca ca intreg, iar pe de alta parte, la
fiecare judecator. In general, problema independentei se analizeaza sub doua aspecte: Independenta
functional si independent persoanala.

a. Independenta functionala presupune, pe de o parte, ca organele care judeca sa fie

adecvate acestei functii respectiv sa nu apartina executivului sau legislativului, iar, pe de alta parte, sa fie
independente in exercitarea functiilor lor, deci sa nu fie supuse ingerintelor din partea puterii egisltaive,
puterii executive sau partilor.
Principiile fundamentale adoptate in 1985 prevad la art 2 ca justitia trebuie sa hotarasca cauzele aduse in
fata ei pe baza faptelor si in conformitate cu legea, fara restrictii, fara influente nedorite, amagiri, presiuni,
amenintari ori amestecuri, directe sau indirecte, ale nimanui, indifferent de motiv.

b. Independenta personala. Curtea Europeana mentioneaza, in afara cerinta existentei

aparentelor exterioare de independenta si alte criteria de apreciere a independentei: modul de numire a
judecatorilor, durata numirii, existenta de garantii contra influentelor exterioare. De asemenea, in
literature de specialitate si in recomandarile international sunt prevazute si alte criteria care vizeaza:
modul de recrutare a judecatorilor, dura numirii, inamovibilitatea, colegialitatea, fixarea salariului
judecatorilor prin lege, libertatea de expresie a judecatorilor si a dreptului lor de a forma organizatii
menite sa le apere interesele lor profesionale, incompatibilitatile si interdictiile, pregatirea continua.

Potrivit art. 40 alin. 3 din Constitutie, magistratii nu pot face parte din partidele politice si de aceea nu pot
fi alesi (art. 37 alin.1) iar potrivit art. 125 alin.3 “functia de judecator este incompatibila cu orice alta
functie publica sau private cu exceptia functiilor didactice din invatamantul superior”.

Art. 5 alin.2 din Legea nr. 303/2004 precizeaza ca judecatorii trebuie sa se abtina de la orice activitate
legata de actul de justitie in cazuri care presupun existenta unui conflict intre interesul lor si interesul
public de infaptuire al justitiei sau de aparare a a intereselor generale ale societatii, cu exceptia cazurilor
in care conflictul de interese a fost adus la cunostinta, in scris, colegiului de conducere al instanei si s-a
considerat ca existenta conflictului de interese nu afecteaza indeplinirea impartial a atributiilor de
serviciu.

Prin art. 8 din aceeasi lege le este interzis judecatorilor sa desfasoare, direct sau prin persoane interpuse,
activitati comerciale, sa aiba calitatea de asociat sau membru in organelle de conducere, administrare sau
control la societati civile, comerciale, de asigurare ori financiare etc, sa desfasoare activitati de arbitraj in
litigii civile, comerciale sau de alta natura.

Art. 41-42 din NCPC prevad cazurile in care judecatorul este incompatibil si nu poate lua parte la
judecata iar art. 140-141 permite partilor sa ceara stramutarea judecatii la alta instanta de acelasi grad
daca exista motive de banuiala legitima.

In acelasi scop, legea 304/2004 prevede regula colegialitatii in solutionarea cauzelor in apel si in recurs
fapt care constituie o garantie a impartialitatii, deoarece prin controlul reciproc al judecatorilor, pasiunile,
prejudecatile, ideologiile individuale se estompeaza.

c. Impartialitatea obiectiva presupune determinarea faptului daca, independent de conduit

personala a membrilor tribunalului, unele imprejurari sau fapte ce se pot verifica autorizeaza punerea in
discutie a impartialitatii lor. In aprecierea impartialitatii obiective, aparentele au un roldeosebit, deoarece
intr-o societate democratic tribunalele trebuie sa inspire justitiabililor deplina incredere.

d. Impartialitatea subiectiva este legata de forul interior al judecatorului si, de aceea Curtea
Europeana a statuat ca ea se prezuma pana la proba contrarie, pentru rasturnarea acestei prezumtii fiind
necesar dovedirea faptului ca in forul sau interior judecatorul a favorizat sau a defavorizat o anumita
parte, este necesar ca prejudecata judecatorului sa se exteriorizeze pentru ca partialitatea sa fie retinuta
impotriva sa sanctionata.
Cerinta de a se examina cauza in mod echitabil este inscrisa in tartatele internationale, in Constituia
Romaniei (art. 21 alin. 3) in Legea nr. 303/2004 ( art. 6 si 10) si in Nocul Cod de Procedura Civila la art.
6 dar ea nu este definite. Aceasta cerinta insa nu trebuie interpretata ca judecatorul trebuie sa judece in
echitate. Constitutia Romaniei (art. 124) stabileste ca justitia se infaptuieste in numele legii si ca nimeni
nu este mai presus de lege (art. 16 alin. 2. De asemenea, in Constitutie se statueaza ca respectarea
Constitutiei, a suprematiei sale si a legilor este obligatorie.

Art. 2 alin 1 din Legea nr. 314/2004 dispune ca justitia se infaptuieste in numele legii, iar art. 7 din NCPC
prevede ca procesul civil se desfasoara in conformitate cu dispozitiile legii. Judecatorul are obligatia de a
sigura respectarea dispozitiilor legii privind realizarea drepturilor si indeplinirea obligatiilor partilor din
process. Este consacrat deci principiul legalitatii, care vizeaza respectarea atat a legilor de drept material,
substantiale cate si a legilor de procedura.

Cerinta de se examina cauza intr-un termen rezonabil este inscrisa in tratatele international dar si in
Constitutia Romaniei si in legea nr. 304/2004. Noul Cod de procedura civila prevede la art. 6 alin 1 ca
orice persoana are dreptul la judecarea cauzei sale intr-un termen optim si previzibil, iar din alin. 2 rezulta
ca aceasta cerinta se impune si in faza executarii silite.

Potrivit art. 238 NCPC in fata primei instante, la primul termen de judecata la care partile sunt legal
citate, judecatorul, dupa ascultarea partilor, va estima durata necesara pentru cercetarea procesului, tinand
cont de imprejurarile cauzei, astfel incat procesul sa fie solutionat intr-un termen optim si previzibil,
durata estimate fiind consemnata in incheiere. Judecatorul va putea sa reconsidere aceasta durata, dupa
ascultarea partilor, pentru motive temeinice. Acest obiectiv este urmarit si prin cuprinderea sa in alte
dispozitii legale (amanarea judecatii, in temeiul intelegerii partilor se poate incuviinta o singura data,
amanarea judecatii pentru lipsa apararii poate fi dispusa numai in mod exceptional pentru motive
temeinice, partea care a fost prezenta la sedinta de judecata nu va mai fi citata, fiind presupusa ca
cunoaste termenele urmatoare si deci ele pot fi mai scurte.

Analiza acestei cerinte nu se poate face in abstract, ci trebuie facuta in speta, luandu-se in considerare
complexitatea procesului, dificicultatea dezbaterilor, atitudinea partilor, caile de atac ce se pot exercita,
etc.

Noul cod de procedura civila reglementeaza pentru prima oara in Romania (art. 522-526) contestatia
privind tergiversarea procesului. Astfel, art. 522 alin. 1 prevede ca oricare dintre parti precum si
procurorul care participa la judecata pot face contestatie, prin care invoca incalcarea dreptului la
solutionarea procesului intr-un termen optim si previzibil, sa solicite luarea unor masuri legale pentru ca
aceasta situatie sa fie inlaturata. Contestatia se solutioneaza de completul investit cu judecarea cauzei iar
impotriva solutiei respingerii se poate face plangere la instanta ierarhic superioara.

1.4. Principiul legalitatii;

Potrivit art. 124 alin 1din Constitutie, justitia se infaptieste in numele legii, iar in alin. 3 se precizeaza ca
judecatorii sunt independent si se supun numai legii. Art. 4 alin.1 din Legea nr. 303/2004 dispune ca si
judecatorii si procurorii sunt obligati ca, prin intreaga lor activitate, sa asigure suprematia legii.
Judecatorul are obligatia de a sigura respectarea dispozitiilor legii privind realizarea drepturilor si
indeplinirea obligatiilor partilor din process deci legalitatea il priveste nu numai pe judecator ci si pe parti
care trebuie sa-si exerciye drepturile sis a-si indeplineasca obligatiile in conformitate cu legea (atat civila
de drept material cat si cu legea procesuala).

Puterea judecatorului implica nu numai identificarea normei aplicabile si analiza continutului sau, ci si o
necesara adaptare a acesteia la faptele juridice pe care le-a stabilit, astfel incat legiuitorul, aflat in
imposibilitate de a prevedea toate situatiile juridice, lasa obligatoriu judecatorului, investit cu puterea de a
“spune official dreptul”, o parte din initiative.

In activitatea de interpretare a legii, judecatorul trebuie sa sigure un echilibru intre spiiritul si litera legii,
intre exigentele literare si implicatiile scopului urmarit de legiuitor. Acest rol il pune pe judecator in
situatia mult mai complexa decat cea de aplicare automata a legii, de a infaptui justitia asigurand o relatie
intre necesitatea de stabilire a ordinii juridice si dinamica miscarii economice si sociale, urmarind sa
asigure echilibru intre tendinta de conservatorism si aceea de arbitrariu si autoritarism.

1.5. Indatoriri privind primirea si solutionarea cererilor;

Potrivit art. 5 NCPC:

1.5.1. Judecatorii au indatorirea sa primeasca si sa solutioneze orice cerere de competent instantelor

judecatoresti potrivit legii. Aceasta dispozitie este o aplicatie a dreptului fundamental inscris in
Constitutie al accesului liber la justitie.

Art. 21 alin. 1 din Constitutie permite accesul la justie pentru apararea drepturilor, intereselor legitime si
libertatilor deci in cererea adresata instantei trebuie facuta justificarea optiunii de a sesiza instanta.
Existenta dreptului de acces la justitie nu conduce in mod automat la declansarea procedurii judiciare
deoarece, in materie civila regula este ca persoana trebuie sa-si manifeste vointa in acest sens; accesul
liber nu insemnca faptul ca instanta poate fi sesizata oricand si oricum. Legea de drept civil material sau
de drept procesual stabileste competent instantei de judecata, existenta unor procedure prealabile sesizarii
instantei, conditii de exercitare, reguli de timbrare, termene de prescriptive, de decadere etc, fara ca prin
aceasta sa incalce dispozitiile art. 21 alin 2 adica sa fie considerate ingradiri ale accesului liber la justitie.

Daca i s-ar prezenta cerere care nu este de competent instantelor judecatoresti, judecatorul ar putea refuza
primirea ei aratand petentului care este organul competent, dar daca petentul insista totusi ca cererea sa fie
primita la instanta judecatoreasca, judecatorul caruia I se prezinta cererea nu poate refuza primirea ei. Va
dispune inregistrarea ei, constituirea dosarului, urmand ca decizia sa o ia, prin hotarare, completul careia
ii va di repartizata.

1.5.2. Niciun judecator nu poate refuza sa judece pe motiv ca legea nu prevede, este neclara sau
incomplete;

Judecatorii nu pot refuza sa judece pe motiv ca legea nu prevede, este neclara sau incompleta. Asemenea
regula este dictata de interesele ordinii publice si de autoritatea justitiei. In situatia in care legea nu
prevede ori este incompleta sau neclara, judecatorul nu poate refuza sa judece, ci va cauta solutia in alte
norme de drept asemanatoare sau in principiile generale ale dreptului, deci va recurge la analogia legii sau
la analogia dreptului.
1.5.3. In cazul in care o pricina nu poate fi solutionata nici in baza legii, nici a uzantelor, iar in lipsa
acestora din urma, nici in baza dispozitiilor legale referitoare la situatii asemanatoare, ea va
trebui judecata in baza principiilor generale ale dreptului avand in vedere toate circumstantele
acesteia si tinand seama de cerintele echitatii;

Art. 1 alin 1. din NCC stabileste ca sunt izvoare ale dreptului civil legea, uzantele si principiile generale
ale dreptului.

In cazul unei lacune legislative, daca nu are posibilitatea sa recurga la analogie, judecatorul aplica direct
justitia si echitatea, in sensul ca dreptul natural devine sursa directa pentru hotarare. In situatia in care
legiutorul ingaduie judecatorului sa aplice anumite criteria metajuridice (echitate, bune moravuri,
indemnizatie justa) sau in care judecatorul aplica legea dar recurge la diverse metode de interpretare,
independent judecatorului se manifesta plenar, mai ales atunci cand este vorba de interpretarea solutiilor
legal intolerabil injuste (raport coercitiv)

1.5.4. Este interzis judecatorului sa stabileasca dispozitii general obligatorii prin hotararile pe care le
pronunta in situatiile care ii sunt deduse judecatii.

Judecatorul este obligat sa primeasca sis a solutioneze cererea de competent instantelor judecatoresti,
chiar daca legea nu prevede, este neclara sau incomplete, dar, cu toate acestea el nu poate decide decat in
speta si nu [poate stabili dispozitii general obligatorii. In acest fel contribuie la separarea puterilor in stat,
depasirea atributiilor puterii judecatoresti constituind motiv de casare a hotararii.

Cu toate acestea sunt situatii in care deciziile judecatorilor sunt obligatorii. Art. 517 alin. 4 si art 521 alin
3 din NCPC reglementeaza ca deciziile pronuntate in recursul in interesul legii, respective in cazul in care
Inalta Curte de CAsatie si Justitie s-a pronuntat printr-o hotarare prealabila in dezlegarea unor chestiuni
de drept, acestea sunt obligatorii pentru instantele judecatoresti.

1.6. Principiul contradictorialitatii;

Procedura civila romana este guvernata d principiul contradictorialitatii, care permite fiecarei parti in
litigu sa discute si sa combata pretentiile, sustinerile, argumentele si probele adversarului, precum sis a-si
expuna punctual de vedere asupra problemelor puse in discutie de catre judecator.

Principiul contradictorialitati nu a fost expres reglementat in vechiul cod de procedura civila dar putea fi
dedus. In prezent, potrivit art. 14 NCPC: instanta nu poate hotara asupra uni cereri decat dupa citarea sau
infatisarea partilor, daca legea nu prevede altfel, partile trebuie sa-si faca cunoscute reciproc pretentiile,
motivele de fapt si de drept pe care acestea se intemeiaza, mijloacele de proba, etc, partile au obligatia de
a expune situatia de fapt la care se refera pretentiile si apararile lor in mod corect si complet, precum si
obligatia de a expune un punct de vedere propriu fata de afirmatiile partii adverse. Contradictorialitatea se
manifesta chiar de la inceputul procesului, iar apoi pe tot parcursul lui, inclusiv in caile de atac si in faza
executarii silite.

Judecatorul este cel care vegheaza asupra respectarii contradictorialitatii intre parti si, in acelasi timp, este
si el tinut sa respecte acest principiu intrucat nu poate invoca in hotararea sa probleme de fapt si de drept
ori probe care care nu au fost puse in discutia partilor.
Exista si situatia exceptionale, justificate de urgenta, cand legea ingaduie ca, provizoriu,
contradictorialitatea sa fie inlaturata (conservarea probelor in cazul in care exista pericol de disparitie,
luarea unor masuri urgente, cu caracter vremelnicpe calea ordonantei presedintiale). In toate aceste cazuri
este permisa calea apelului, care se judeca cu citarea partilor si deci contradictorialitatea este asigurata.

Nerespectarea acestui principiu care asigura aflarea adevarului si dreptl la aparare, atrage dupa sine
nulitatea hotararii judecatoresti.

1.7. Principiul dreptului de aparare;

Acest principiu este consacrat de Constitutie. Art. 21 alin 1 precizeaza ca dreptul la aparare este garantat,
iar alin 2 al aceluiasi articol stabileste ca pe tot parcursul procesului partile au dreptul sa fie asistate de un
avocat, ales sau numit din oficiu. De asemenea. Art. 13 alin. 1 NCPC si art. 15 din Legea nr. 304/2004
dispun ca dreptul la aparare este garantat.

Dreptul la aparare are doua intelesuri, unul material, mai larg si unul formal, mai restrains.

In sens material, dreptul la aparare cuprinde intregul complex de drepturi si garantii procesuale care
asigura partilor posibilitatea de a-si apara interesele, precum si dreptul de aface cereri, de a lua la
cunostinta de actele de la dosar, de a propune probe, de a recuza, de a participa la dezbateri de a pune
concluzii, etc. in acest sens art. 13 alin. 3 NCPC stabileste ca partilor li se asigura posbilitatea de a
participa la toate fazele de desfasurare a procesului.

In sens formal, dreptul la aparare are in vedere posibilitatea partilor de a-si angaja aparator. Teza a doua a
art. 15din Legea nr. 304/2004 stabileste ca in tot cursul procesului partile au dreptul sa fie reprezentate
sau, dupa caz, asistate de aparator, ales sau din oficiu. Spre deosebire de vechea reglementare, in noul cod
de procedura civila a fost introdusa o prevedere potrivit careia, in recurs, cererile si concluziile partilor nu
vor putea fi fosrmulate si sustinute decat prin avocat, sau, dupa caz, consilier juridic, cu exceptia situatiei
in care partea sau mandatarul ei, sot sau ruda apropiata a acesteia, este licentiate in drept.

1.8. Rolul judecatorului in aflarea adevarului;

Functia judecatorului este aceea de a rezolva pe baza regulilor de drept conflictul intre parti. Rolul
judecatoruli in procesul de judecata se concretizeaza in urmatoarele aspect principale:

a. Va starui in toate fazele procesuale pentru solutionarea amiabila a cauzei, dand partilor
sfaturi de impacare;
b. Da calificarea eaxacta a cererii, in raport de continutul ei si nu dupa denumirea data de
parte (art. 152 NCPC). Judecatorul das au restabileste calificarea juridical a actelor si
faptelor deduse judecatii, chiar daca partile le-au dat o alta denumire, dar in prealabil este
obligat sa puna in discutia partilor calificarea juridical exacta (art. 22 alin 4);
c. Conduce dezbaterile putand lua orice masuri legale pentru buna desfasurare a procesului
(prezentarea de inscrisuri, conexare, disjungere, suspendare). Poate dispune introducerea
in cauza a altor persoane, in conditiile legii;
d. Rezolva litigiul conform regulilor de drept ccare-i sunt aplicabile, sau invoca, si din
oficiu, incalcarea normelor imperative, de ordine publica, fie ca privesc dreptul material
ori organizarea judecatoreasca;
 e. Are posibilitatea de a pune intrebari partilor precum si de a pune in discutia lor, orice
imprejurare de fapt sau de drept, care duc la solutionarea cauzei , chiar daca nu sunt
cuprinse in cererea de chemare in judecata;
f. Are facultatea de a ordona proble din oficiu, chiar peste vointa partilor, daca proba este
legala si a fost pusa in discutia contradictorie a partilor;
g. Are obligatia de a folosi toate mijloacele legale pentru a preveni orice greseala in
cunoasterea faptelor si in vederea descoperirii adevarului, pentru a pronunta o hotarare
legala si teeinica;
h. Necesitatea de a da partilor ajutor active in ocrotirea drepturilor si intereselor lor.

Toate aceste atributii sunt supuse contradictorialitatii, pentru a nu se afecta dreptul la aparare al partilor si
deci, judecatorul trebuie sa puna in discutia partilor aspectele pe care le invoca din oficiu. Cu toate aceste
interventia judecatorului in process este limitata de disponibilitatea care caracterizeaza procesul civil si,
deci, partea poate sa dispuna de obiectul procesului sau de mijloacele procesuale pe care I le acorda legea.

1.9. Principiul disponibilitatii;

Principiul disponibilitatii cuprinde urmatoarele drepturi:

a. Dreptul persoanei interesate de a intervene in procesul civil.

Judecatorul nu porneste din oficiu procesul civil ci asteapta sa fie investit de catre cel care se pretinde
titular al dreptului sau de o alta persoana sau organ al statului, carora legea le recunoaste legitimare
procesuala active (art. 9 alin. 1 NCPC);

Instanta poate actiona in mod exceptional si fara sesizare (actiunea civila in procesul penal, se poarneste
si se exercita din oficiu cand partea vatamata este lipsita de capacitatea de exercitiu sau are capacitate de
exercitiu restransa art. 177 CPP, instanta de divort se pronunta din oficiu cu privire la locuinta copiilor
minori si stabilirea contributiei parintilor la cheltuielile de crestere si educare)

b. Dreptul de a determina limitele cererii de chemare in judecata sau ale apararii (art. 9
alin 2)

Limitele cererii sunt determinate de catre reclamant, el fiind cel care stabileste cadrul procesual,
persoanele care sunt chemate in judecata si obiectul, adica ceea ce se pretinde prin cerere. Instanta poate
introduce din oficiu o alata persoana in process numai in conditiile art. 78 si 79 NCPC si este tinuta sa se
pronunte omnia petita (cu privire la toate pretentiile)

Limitele apararii sunt determinate de catre parat, el fiind singurul indreptatit sa stabileasca conditiile si
mijloacele prin care va raspunde pretentiilor reclamantului;

c. Dreptul de a renunta la judecata sau la dreptul subiectiv pretins, dreptul de a achiesa

la pretentiile reclamantului sau la hotararea in prima instanta si dreptul de astinge litigiul
printr-o tranzactie;

Legea procesuala reglementeaza aceste drepturi de a dispune de soarta procesului si singura problema
care se poate pune este aceea daca judecatorul este indreptatit sa controleze aceste acte de dispozitie. Fata
de veche reglementare si mai ales fata de reglementarile de dinainte de decembrie 1989 cand judecatorul
trebuia sa verifice daca aceste acte de dispozitie nu au la baza o cauza ilicita sau vreun viciu de
consimtamant, in prezent judecatorul are a veghea numai daca aceste sunt savarsite in conformitate cu
legea, avand in vedere ca el este tinut a observe din oficiu aplicarea normelor de ordine publica.

d. Dreptul de a ataca sau nu hotararea

e. Dreptul de a cere sau nu executarea hotararilor judecatoresti.

1.10. Principiul egalitatii;

Potrivit art. 16 alin 1 din Constitutie, cetatenii sunt egali in fata legii si a autoritatilor publice, fara
privilegii si fara discriminari. Art. 7 alin 2 din Legea nr. 314/2004 stabileste ca justitia se infaptuieste in
mod egal pentru toti, fara deosebire de rasa, de nationalitatea, origine etnica, limba, religie, sex, orientare
sexuala, opinie, apartenenta politica, avere, origine si conditie sociala sau de orice alte criteria
discriminatorii.

Art. 8 NCPC stabileste ca in procesul civil, partilor le este garantataexercitarea drepturilor procedural in
mod egal si fara discriminari.

Egalitatea in justitie se concretizeaza prin:

a. Toti cetatenii sunt judecati de aceleasi instante;

b. Judecata se face dupa aceleasi norme de procedura civila pentru toate partile in process;
c. Instanta este datoare sa asigure aceleasi drepturi procesuale partilor iar, daca exista
dezechilibru procesual, datorat situatiei economice sau sociale a uneia dintre parti, sa faca uz
de dispozitiile legale care, fara a conduce la partinirea uneia dintre parti, asigurarea egalitatii
armelor.

1.11. Principiul publicitatii;

Acest principu este consacrat de art 127 din Constitutie cat si de codul de procedura civila, art. 17 si in
legea 304/2004(art. 12). Publicitatea reprezinta o garantie fundamental a administrarii justitiei, un mijloc
de protecti impotriva abuzurilor unei justitii secrete.

Regula o constituie publicitatea in sistemul procesual roman. Art. 213 NCPC prevede ca in fata primei
instante, prima atapa a judecatii, cercetarea procesului, se desfasoara in camera de consiliu. Cu privire la
dezbaterea fondului in sedinta publica se prevede ca instanta poate dispune, la cerere sau din oficiu, ca
aceasta sa se desfasoare in intregime sau in parte fara prezenta publicului, in cazurile in care se adduce
atingere moralitatii, ordinii publice, intereselor minorilor, vietii private ori intereselor justitiei.

Aceste exceptii se incadreaza in cele unanim admise, chiar si in tratatele internationale, deoarece zizeaza,
in principal buna administrarea a ctului de justitie.

Chiar si in cazurile la care se regera aceste exceptii pronuntarea hotararii se face, de regula, in sedinta
publica

1.12. Principiul oraliatii;

EstecConsacrat de art. 15 NCPC. In temeiul acestui principiu, judecatorul, sub sanctiunea nulitatii
hotararii, are obligatia de a da cuvantul partilor pentru a-si sustine oral pretentiile, a discuta regularitatea
actelor de procedura, a propune probe si a formula concluzii. Oralitatea asigura publicitatea reala,
contradictorialitatea efectiva a dezbaterilor si exercitarea in conditiii optime a dreptului la aparare, dand
posibilitatea partilor de a-si expune toate cererile, iar judecatorului, posibilitatea de a-si manifesta rolul
active.

Cu toate aceste in sistemul nostrum procesual oralitatea se combina cu procedura scrisa. De asemenea,
poate exista o procedura exclusive scrisa (art. 223 alin.3 si art 411 pct NCPC), atunci cand niciuna dintre
parti, desi legal citate nu se prezinta la judecata, dar, cel putin una dintre ele, a solicitat judecare in lipsa.
In acest caz, judecatorul se va pronunta numai pe baza actelor de la dosar.

1.13. Obligatiile partilor si tertilor in desfasurarea procesului;

Partile sunt obligate sa indeplineasca actele de procedura in conditiile, ordinea si termenele stabilite de
lege sau de judecator sub sanctiunea nulitatii, perimarii, decaderii etc, sa-si probeze pretentiile si
apararile, sa contribuie la desfasurarea fara intarziere a procesului, urmarind, tot astfel, finalizarea
acestuia

1.14. Principiul nemijlocirii;

1.15. Medierea si impacarea partilor;
1.16. Limba desfasurarii procesului;
1.17. Respectul cuvenit justitiei;