UNIVERSITATEA „ŞTEFAN CEL MARE” SUCEAVA

FACULTATEA DE DREPT ŞI ȘTIINŢE ADMINISTRATIVE

PROGRAMUL DE STUDII: MASTER - DREPT PENAL SI CRIMINALISTICĂ

DREPTUL LA UN PROCES
ECHITABIL

Conducător ştiinţific
Prof. univ. dr. Gabriela NEMŢOI
Masterand,
Adriana-Daniela BERTEA

Suceava 2021
 1.Dreptul la un proces echitabil în lumina CEDO

În societăţile moderne, justiţia este o funcţie fundamentală a statului, iar administrarea ei

reprezintă unul din atributele esenţiale ale puterii suverane. Această funcţie implică existenţa
unor structuri statale (servicii publice) apte să realizeze activitatea jurisdicţională. Un atare
serviciu public trebuie organizat pe baza unor principii proprii, funcţionale şi autonome. Există
principii ce se află într-o legătură indisolubilă cu organizarea sistemului judiciar dar care vizează
mai degrabă funcţionarea acestuia şi însăşi democratismul şi umanismul sistemului procesual, fie
el cel civil sau penal.

Printre aceste principii menţionăm: accesul liber la justiţie, independenţa judecătorilor,

inamovibilitatea, egalitatea în faţa justiţiei şi gratuitatea justiţiei toate acestea fiind in stransa
legatura cu infaptuirea justitiei si garantarea dreptului la un proces echitabil al cetatenilor.
Plecând de la aceste idei putem spune că : Dreptul la un proces echitabil ocupă un loc special
printre drepturile fundamentale recunoscute într-o societate democratică a cărui garantare trebuie
să fie inerentă oricărui sistem de drept.

În realitate, dreptul la un process echitabil nu are o dimensiune unică, ci reflectă un drept

complex cu o serie de exigente, pe care legiuitorul intern dar si cei care sunt chemaţi sa aplice
legea, înclusiv destinatarii acesteia trebuie să le respecte.

Având în vedere faptul că dreptul în discutie se aplică nu doar în temeiul normei interne
ci şi a celei supranaţionale, reglementate de Convenţia Europeana a Drepturilor Omului, este
importat de determinat sensul dat de jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului
domeniului de aplicare a principiului dreptului la un proces echitabil.

Dreptul la un proces echitabil este consacrat de art. 21 alin. (3) din Constituţie,
republicată, care prevede că părţile au dreptul la un proces echitabil şi la soluţionarea cauzelor
într-un termen rezonabil, precum şi de art. 10 din Legea nr. 304/2004 privind organizarea
judiciară, republicată, potrivit căruia toate persoanele au dreptul la un proces echitabil şi la
soluţionarea cauzelor într-un termen rezonabil, de către o instanţă imparţială şi independentă,
constituită potrivit legii dar si de art. 6 parag. 1 din Convenţia europeană a drepturilor omului
care spune: Orice persoană  are dreptul la judecarea în mod echitabil, în mod public  şi  într-un
termen rezonabil a cauzei sale, de către o  instanţă independentă  şi  imparţială,  instituită de lege,
care  va  hotărî  fie asupra  încălcării  drepturilor şi obligaţiilor sale cu caracter  civil,
fie  asupra  temeiniciei oricărei acuzaţii în materie penală  îndreptate împotriva  sa.  Hotărîrea
trebuie să fie pronunţată în mod  public,  dar accesul  în  sala de şedinţă poate fi interzis presei
şi  publicului  pe întreaga  durată  a procesului sau a unei părţi a acestuia în  interesul
moralităţii,  al  ordinii  publice ori al securităţii  naţionale  într-o societate  democratică,  atunci
cînd interesele minorilor sau  protecţia vieţii  private a părţilor la proces o impun, sau în
măsura  considerată absolut necesară de către instanţă atunci cînd, în împrejurări speciale,
publicitatea ar fi de natură să aducă atingere intereselor justiţiei.
 Garanţiile prevăzute de Articolul 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a
libertăţilor fundamentale sunt transpuse în legislaţia noastră, prin Constituţia României, Codul
Penal, Codul de Procedura Civila, Codul de Procedură Penală, dar şi prin alte acte normative.

Cerinţa din art.6 pct.1 al Convenţiei, aceea ca o cauză să fie examinată în mod echitabil,
trebuie înţeleasă în sensul de a se asigura respectarea principiilor fundamentale ale oricărui
proces şi anume principiul contradictorialităţii şi principiul dreptului la apărare, ambele
asigurând egalitatea deplină a părţilor în proces.

În virtutea contradictorialităţii, se ingaduie părţilor din proces să participe în mod activ şi

egal la prezentarea, argumentarea şi dovedirea drepturilor lor în cursul desfăşurării procesului,
dar si să discute şi să combată susţinerile făcute de fiecare dintre ele şi să-şi exprime opinia
asupra iniţiativelor instanţei în scopul stabilirii adevărului şi al pronunţării unei hotărâri legale şi
temeinice.

Dreptul la un proces echitabil presupune şi posibilitatea rezonabilă a oricărei părţi de a

expune cauza sa instanţei de judecată, în condiţii care să nu o dezavantajeze faţă de partea
adversă, ceea ce se realizează prin asigurarea dreptului său la apărare.În sens material, acest
drept include toate drepturile şi garanţiile procesuale, care asigură părţilor posibilitatea de a-şi
apăra interesele, iar în sens formal el include dreptul părţilor de a-şi angaja un avocat.

Cerinţa examinării cauzei în public, prevăzută de art. 6 pct.1 din Convenţie, înseamnă
publicitatea dezbaterilor, care se realizează, pe de o parte prin asigurarea accesului părţilor la
dezbateri, aceasta fiind o condiţie inerentă a exercitării drepturilor lor procesuale, constând în
dreptul la apărare şi dreptul la dezbateri contradictorii, iar pe de altă parte, prin asigurarea
accesului la dezbateri al oricăror persoane.

Putem vorbi aici si de o îngradire a accesului în  sala de şedinţă atunci când este vorba ca
publicitatea ar fi de natură să aducă atingere intereselor justiţiei, aceasta actionand în  interesul
moralităţii,  al  ordinii  publice ori al securităţii  naţionale  într-o societate  democratică,  atunci
cînd interesele minorilor sau  protecţia vieţii  private a părţilor la proces o impun, sau în
măsura  considerată absolut necesară de către instanţă

Cerinţa Convenţiei ca examinarea cauzei să se facă într-un termen rezonabil trebuie

raportată la fiecare caz în parte, luând în considerare durata procedurii, natura pretenţiilor,
complexitatea procesului, comportamentul autorităţilor competente şi al părţilor, dificultatea
dezbaterilor, aglomerarea rolului instanţei şi exercitarea căilor de atac.

Judecarea cauzei să se facă de un tribunal independent, imparţial, stabilit prin lege presupune
două laturi şi anume independenţa instanţelor şi independenţa magistratului.

Acest reiese si din în art.126 alin.1 Constituţia României, care prevede că justiţia se
realizează prin Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi prin celelalte instanţe judecătoreşti stabilite de
lege, adică judecătorii,tribunale şi Curţi de apel, iar independenţa judecătorilor este reflectată în
art.124 alin.2 din Constituţia României, care prevede că judecătorii sunt independenţi şi se supun
numai legii. Astfel constatăm ca dreptul la apărare este asigurat şi prin modul de organizare şi
funcţionare a instanţelor judecătoreşti, la baza căruia stau principiile legalităţii, egalităţii părţilor,
gratuităţii, colegialităţii, publicităţii, controlului judiciar, imutabilităţii şi rolului activ al instanţei.

Speță :

Curtea Europeană a Drepturilor Omului a constatat, în cauza Corabian împotriva

României, încălcarea articolului 6 alineatul 1 (dreptul la un proces echitabil) din Convenția
Europeană pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale și respectiv a
articolului 1 din Primul Protocol Adițional (dreptul la respectarea bunurilor) la Convenție.

În această cauză, reclamantului i s-a recunoscut prin hotărâre judecătorească din 8

ianuarie 1993, definitivă și irevocabilă, dreptul de a fi pus în posesie pentru o anumită suprafață
de teren din perimetrul municipiului Satu Mare, fără a se indica amplasamentul terenului. Pentru
o parte din suprafață, reclamantul a fost pus în posesie de autoritățile locale în anul 1994, iar
pentru restul suprafeței în 2006.

Astfel, Curtea Europeană, reamintind că omisiunea de a se conforma, într-un termen

rezonabil, unei hotărâri judecătorești definitive și irevocabile, poate atrage încălcarea articolului
6 par. 1 din Convenție, mai ales când o astfel de obligație incumba unei autorități administrative,
a apreciat că perioada de aproximativ 12 ani și 2 luni, care s-a scurs până la data punerii în
posesie, a fost «anormal de lungă». De asemenea, Curtea a apreciat că întârzierea în executarea
hotărârii din 8 ianuarie 1993, fiind imputată autorităților competente, a condus și la încălcarea
articolului 1 din Primul Protocol adițional la Convenție. Curtea a reținut că reclamantul a suferit
un prejudiciu ca urmare a lipsei de folosință a bunului sau, pe parcursul multor ani.În consecință,
Curtea a acordat 7.200 EUR cu titlu de daune morale.
 2. Dreptul la un proces echitabil în materie civilă

Principiul dreptului la un process echitabil se aplică litigiilor născute în aplicarea

„dreptului civil” si care poate primi valenţe diferite în reglementările interne ale statelor membre
ale Consi-liului Europei şi care are, la nivelul jurisprudenţei Curţii, un sens juridic autonom.

În definire stricto sensu sau juridic, noţiunea de proces cuprinde elementele esenţiale ale
modului de desfăşurare a administrării justiţiei specifică fiecărei ramuri de drept. Pentru studiul
vom analiza si definii conceptul de proces în materie civilă şi proces în materie penală, domenii
la care se referă în mod explicit documentele universale şi regionale din domeniul drepturilor
omului.

Plecand de la art.6 C.P.C. Procesul civil este definit „ca fiind activitatea desfăşurată de
către instanţă, părţi, organe de executare şi alte persoane sau organe care participă la înfăptuirea
de către instanţele judecătoreşti a justiţiei în pricinile civile, în vederea realizării sau stabilirii
drepturilor sau intereselor civile deduse judecăţii şi executării silite a hotărârilor judecătoreşti sau
a altor titluri executorii, conform procedurii prevăzute de lege”

Codul de Procedura civila art. 6 alin. (1) ne arată că : Orice persoană are dreptul la
judecarea cauzei sale în mod echitabil, în termen optim şi previzibil, de către o instanţă
independentă, imparţială şi stabilită de lege. În acest scop, instanţa este datoare să dispună toate
măsurile permise de lege şi să asigure desfăşurarea cu celeritate a judecăţii.

Deci putem spune ca atat pe plan întern cat si international exista un cumul de drepturii
cum ar fi judecarea cauzei sale în mod echitabil, în termen optim şi previzibil, de către o instanţă
independentă, imparţială şi stabilită de lege.

Vedem că Curtea înţelege prin „civil” : ceea ce are obiect patrimonial sau se întemeiază
pe drepturi nepatrimoniale civile ori este vorba despre drepturi şi obli-gaţii cu caracter privat.
Conţinutul concret, întinderea şi modalităţile de exercitare a acestora sunt date însă de
reglementarea internă a fiecărui stat parte la convenţie. Jurisprudenţa curţii a statuat că natura
civilă a unui drept se determină la momen-tul la care el îşi găseşte realizarea efectivă, indiferent
de natura titlului executoriu care îl constată(Perez de Rada Cavanilles contra Spaniei, CEDO, 28
octombrie 1998 în Bîrsan, 2005, p. 402).

În jurisprudenţa curţii sunt reţinute ca drepturi cu caracter civil: drepturile civile personal
nepatrimoniale cum sunt: dreptul la o bună reputaţie, dreptul la restabilirea onoarei familiei celui
condamnat, dreptul la dobândirea capacităţii de folosinţă a unei asociaţii, dreptul de vizită al
părinţilor, dreptul de a avea legături personale cu minorul rezultat din afara căsătoriei,
încredinţarea copiilor unuia dintre părinţi după desfacerea căsătoriei etc;
 Drepturile civile patrimoniale, cum sunt: dreptul de proprietate, , executarea contractului
de locaţiune, repararea pagubei rezultate dintr-o faptă ilicită etc; De asemenea, sunt civile într-o
anumită măsură litigiile privitoare la exerciţiul functiei publice, în privinţa carierei funcţionarilor
publici, dacă au în vedere drepturi cu caracter exclusiv patrimonial, când se revendicădrepturi
pur patrimoniale derivate din exerciţiul funcţiei publice respective, articolul 6 devine aplicabil .

Altfel spus C.P.C prevede că„orice persoană are dreptul la judecarea cauzei sale în mod
echitabil, în termen optim şi previzibil, de către o instanţă independentă, imparţială şi stabilită de
lege”, ceea ce se suprapune pe garanţiile recunoscute de convenţie, respectiv: dreptul la un
tribunal prevăzut de lege, independent şi imparţial şi desfăşurarea procedurii în faţa acestui
tribunal în mod echitabil, public şi într-un termen rezonabil.

Dreptul la un tribunal reprezintă unul din aspectele dreptului la acţiune şi este echivalent
cu conţinutul principiului accesului liber la justiţie consacrat şi în Constituţia României (art. 21).
Orice persoană trebuie să aibă posibilitatea de a deferi litigiul legat de drepturile sale civile unei
instanţe, judecătorului, învestit de stat cu puterea de a judeca. Introducerea unei acţiuni în justiţie
trebuie admisă în toate cazurile , instanţă învestită cu soluţionarea unei cereri nu poate să refuze
examinarea aces-teia si nu poate să respingă cererea cu îndrumarea părţii către o procedură
prevăzută de o lege special.

Tribunalul trebuie să fie stabilit de lege, în sensul că stabilirea competenţelor organelor

judiciare trebuie să fie realizată prin intermediul unui act cu putere de lege, imparţial şi
independent. Astfel, judecătorul trebuie să pronunţe soluţia numai pe baza datelor dosarului şi a
dezbaterilor de şedinţă, fără alte ingerinţe din exterior, care ar putea atrage concluzia oricărei
influenţe. Ca atare, în faţa tribunalului prevăzut de lege, procedura trebuie să se desfăşoare în
mod echitabil, într-un termen optim şi previzibil, tribunalul fiind ţinut să proce-deze la un
examen atent al tuturor capetelor de cerere formulate de către reclamant, al cererilor de
probatorii şi să informeze toate părţile asupra cerinţelor pe care le are fiecare parte în proces.

Principalele instrumente aflate la latitudinea codurilor interne, în scopul protejării şi

garantării acestui principiu în sferă civilă sunt: principiul egalităţii armelor, contradictorialităţii,
motivarea hotărârilor. Egalitatea armelor presupune menţinerea unui just echilibru între părţile
procesului, care trebuie să beneficieze de posibilitatea rezonabilă de a-şi susţine cauza.
Contradictorialitatea presupune posibilitatea părţilor de a lua cunoştinţă de toate piesele
dosarului, care sunt de natură a influenţa decizia finală.

Motivarea hotărârilor implică răspunsul detaliat dat de judecător fiecăruia din-tre

argumentele părţilor procesului, fiind necesar să se ţină seama de diversitatea capetelor de cerere,
de motivele formulate în căile de atac, de diferenţele existente între state în diferitele izvoare de
drept: legea scrisă, cutuma, doctrina etc.

Foarte important este ca procedura să se desfăşoare într-un termen rezonabil, legislaţiile

naţionale având posibilitatea să prevadă principiul celerităţii procedurii, în scopul apărării acestei
cerinţe europene. De asemenea, procesul trebuie să se desfăşoare public, cu excepţia cazurilor
admise de reglementarea naţională pe fondul prevederilor articolului 6 din convenţie. In conluzie
procedura in materie civila trebuie să se desfăşoare într-un termen rezonabil, in mod echitabil, de
către o instanţă independentă, imparţială şi stabilită de lege.

Speță:

Curtea Europeană a Drepturilor Omului s-a pronunțat în cauza Grozescu împotriva

României, constatând încălcarea articolului 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului,
care garantează dreptul la un proces echitabil, datorită nerespectării principiului
contradictorialității în cadrul procedurii judiciare interne. În fapt, reclamantul a aratat că, în
cadrul procedurii judiciare interne, după ce cauza a ramas în pronunțare asupra excepției
netimbrării recursului, instanța de judecată, în absența sa, a permis depunerea, la dosarul cauzei,
a chitanței doveditoare a plății taxei de timbru de către recurentă și a acordat cuvântul acesteia
asupra temeiniciei căii de atac.

Curtea a reținut faptul că procedura judiciară internă nu s-a desfășurat în condiții

echitabile pentru ambele părți din proces, nefiind respectat principiul contradictorialității în
recurs, datorită faptului că reclamanta a putut prezenta concluzii orale în fața instanței de recurs,
în lipsa reclamantului sau a apărătorului său și fără ca aceștia să poată lua, ulterior, cunoștință de
continuțul acestora și de a le combate. În plus, Curtea reține faptul că hotărârea pronunțată de
Curtea de Apel, la data de 12 decembrie 2001, are la bază, parțial, argumentele prezentate de
reclamantă pentru prima dată în apel.

În consecință, CEDO a statuat faptul că recunoașterea încălcării articolului 6 din

Convenție, de către autoritățile române, reprezintă o reparație echitabilă suficientă pentru
prejudiciul moral suferit de către reclamant și a obligat, totodată statul roman să îi plătească
acestuia suma de 400 EURO, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Dreptul la un proces echitabil înseamnă şi posibilitatea rezonabilă a oricărei părţi de a expune
cauza sa instanţei de judecată, în condiţii care să nu o dezavantajeze faţă de partea adversă, ceea
ce se realizează prin asigurarea dreptului său la apărare.
 3. Dreptul la un proces echitabil în materie penală

Plecând de la idea ca procesul penal este definit „ca fiind activitatea reglementată de lege,
desfăşurată de organele competente, cu participarea părţilor şi a altor persoane, în scopul
constatării la timp şi în mod complet a faptelor ce constituie infracţiuni, astfel ca orice persoană
care a săvârşit o infracţiune să fie pedepsită potrivit vinovăţiei sale şi nicio persoană nevinovată
să nu fie trasă la răspundere penală”, putem spune ca drepturile procesuale ale partii sunt
prevazute de legiuitor in vederea garantari dreptului la un process echitabil, dintre care : dreptul
de a fi informată cu privire la drepturile sale, dreptul de a propune administrarea de probe de
catre organele judiciare, de a ridica excepţii si de a pune concluzii, dreptul de a fi ascultată,
dreptul de a adresa întrebari inculpatului, martorilor si experţilor, dreptul de a fi informată, într-
un termen rezonabil cu privire la stadiul urmariri penale.
În legislatia materiei penale este in stransa legatura cu respectarea demnitatii umane art.
11 C.P.P, astfel ca orice persoana care se află în curs de urmarire penală sau judecată trebuie
tratata cu respect, fara a fi supusa la rele tratamente. In cursul procesului penal este interzisă
întrebuintarea de violenţe, ameninţări ori alte mijloace de constrângere, precum si promisiuni sau
îndemnuri în scopul de a se obţine probe.
Probele obţinute prin supunerea persoanei la rele tratamente nu pot servi la stabilirea adevarului
în cauza penală, ele urmând a fi excluse.

În reglementarea Noului Cod de Procedura Penala ca element de noutate a fost introdusa

o tema , respectiv “Contestatia privind durata procesului penal” ca instrument de preventie si
garantie a respectarii dispozitiilor art. 6 din Conventia Europeana a Drepturilor Omului. Trebuie
spus că articolul 6 Convenţiei europene nu garantează şi dreptul de a obţine judecarea penală a
unor terţi. Cu alte cuvinte, dreptul la un proces echitabil în materie penală este recunoscut doar
persoanei inculpatului.
În cazul persoanelor acuzate de o infracţiune, Convenţia europeanăprevede garanţii
specifice. În primul rând, orice persoană acuzată beneficiază de prezumţia de nevinovăţie până la
stabilirea legală a vinovăţiei de către o instanţă. Apoi, orice acuzat are drepturi suplimentare:
dreptul la informare cu privire la natura acuzaţiilor, dreptul la apărare şi la apărător numit din
oficiu dacă nu dispune de resurse financiare pentru a-şi alege unul, dreptul la citarea şi audierea
martorilor şi dreptul la un interpret gratuit.

Articolul 6 cuprinde multe garanţii în favoarea oricărei persoane parte la un litigiu

privind un drept sau o obligaţie cu caracter civil sau o acuzaţie penală: publicitatea şedinţei de
judecată, judecarea cauzei într-un termen rezonabil de către o instanţă independentă şi imparţială,
contradictorialitatea dezbaterilor şi egalitatea de arme, accesul la instanţă, securitatea raporturilor
juridice, punerea în executarea a hotărârilor judecătoreşti definitive.
Caracterul echitabil reiese din art. 8 din CPP. care prevede că : Organele judiciare au
obligaţia de a desfăşura urmărirea penală şi judecata cu respectarea garanţiilor procesuale şi a
drepturilor părţilor şi ale subiecţilor procesuali, astfel încât să fie constatate la timp şi în mod
complet faptele care constituie infracţiuni, nicio persoană nevinovată să nu fie trasă la răspundere
penală, iar orice persoană care a săvârşit o infracţiune să fie pedepsită potrivit legii, într-un
termen rezonabil. Elementul central al dreptului la un process echitabil este prezumţia de
nevinovăţie, prevăzută in art. 4 CPP. , astfel că numai în condiţiile respectări prezumţiei de
nevinovaţie se poate asigura respectarea efectivă a celorlalte componente ale dreptului la un
process echitabil.

Trebuie avut în vedere că titularii dreptului la un process echitabil nu sunt numai

persoanele acuzate de săvârşirea unei infracţiuni, sunt şi victimele infracţiunilor, încercându-se
consolidarea protecţiei victimelor în cadrul procesului penal.

De reţinut este faptul că în cauzele penale, pentru respectarea exigenţei prevăzute de art.
6 din Convenţia europeană se are în vedere ca punct de plecare momentul în care este formulată
în mod official “ o acuzaţie în materie penală împotriva unei persoane”, respective data
constituirii ca parte civilă în cadrul procesului penal ori data intervenţiei în procesul penal a
părţii responsabile civilmente.

În final analizând jurisprudenţa Curţii Europene şi a CJUE dar şi prevederile CPP. în

vigoare observam că în conţinutul dreptului la un process echitabil intră : dreptul părţilor şi al
subiecţiilor procesuali penali de avea acces la o instanţă independent şi imparţială; dreptul de a fi
judecat într-un termen rezonabil, egalitatea armelor; dreptul suspectului, inculpatului sau a
martorului de a pastra tacerea şi de a nu se autoincrimina; dreptul la informare, dreptul la
apărare, publicitatea procesului, dreptul de a întreba sau de a solicita audierea martorilor acuzării
şi de a opţine citarea şi audierea martorilor apărării în aceleaşi conditii ca şi martorii acuzării,
principiul contradictorialităţi, legalitatea şi loialitatea administrării probelor, dreptul la traducere
şi interpretare, obligaţia motivării hotărârilor de către instanţă, drepturile victimelor
infracţiunilor.

Speță:

În articolul 6 (2) este consacrată prezumţia de nevinovăţie. Curtea a definit acestă noţiune
în cauza Minelli vs Elveţia (1983); petiţionarul s-a plâns de faptul că i-au fost imputate două
treimi din cheltuielile ocazionate de instrucţia şi desfăşurarea unui proces penal care s-a
suspendat ulterior, deoarece s-a constatat că acţiunea era prescrisă. Minelli a considerat că
pedeapsa aplicată lui s-a bazat pe suspiciune şi nu pe stabilirea vinovăţiei sale, fapt ce a dus la
încălcarea prezumţiei de vinovăţie. Curtea a fost de acord cu acesta şi a declarat:

”Fără ca vinovăţia unei persoane să fie stabilită în mod legal şi fără ca aceea persoană să fi
avut prilejul de a exercita dreptul său de apărare, o hotărâre judecătorească referitoare la ea
reflectă sentimentul că este vinovată.”

Curtea a constatat încălcarea principiului contradictorialității în cauza Dima c. România,

întrucât Curtea Supremă de Justiție s-a pronunțat pe baza unei expertize contabile la efectuarea
căreia reclamantul nu fusese citat. În cauza Cottin c. Belgiei din 2 iunie 2005, reclamantul s-a
plâns cu privire la echitatea procedurii penale în cadrul unui proces în care era inculpat pentru
vătămare corporală, având în vedere că expertiza medicală realizată pentru a stabili întinderea
prejudiciului suferit de victimă nu a respectat principiul contradictorialităţii, el neputând
participa la efectuarea expertizei. Curtea a reţinut că, deşi reclamantul a avut posibilitatea de a
formula în faţa instanţei observaţii faţă de concluziile raportului de expertiză, nu este evident că
acesta avut o posibilitate reală de a le comenta în mod eficient. Astfel, ca urmare a faptului că nu
a putut lua parte la realizarea expertizei, reclamantul nu a avut posibilitatea de supune unui
contra-interogatoriu, personal sau prin intermediul avocatului sau al unui consilier medical,
persoanele interogate de expert, de a formula observaţii cu privire la piesele examinate de expert
sau de a-i solicita acestuia să procedeze la investigaţii suplimentare. Prin urmare, reclamantul a
fost lipsit de posibilitatea de a formula comentarii cu privire la un element de probă esenţial,
Curtea constatând că articolul 6 (1) din Convenţie a fost încălcat.
BIBLIOGRAFIE:

Bîrsan, Corneliu – Conventia europeană a drepturilor omului, Comentarii pe articole,

Vol. I –Drepturi si libertăti, Ed. C.H.Beck, Bucuresti, 2005;

Chirită, Radu – Conventia europeană a drepturilor omului, Comentarii si Explicatii, Vol.

I, Ed.C.H. Beck, Bucuresti, 2007;

Ciobanu,Viorel - Tratat teoretic si practic de procedura civila, Ed.National,

Bucuresti,1996;
Deleanu, Ion - Tratat de procedura civila, Ed.Europa Nova, Bucuresti, 1995;

Mihail Udroiu – Procedură Penală. Parte generală, Ed. C.H.Beck, Bucuresti, 2014.