Elev : ULMĂMEI ANDREI-COSMIN Anul II ID grupa 1

REFERAT - DREPT INTERNAȚIONAL PUBLIC

Tribunalul Internaţional pentru Fosta Iugislavie

Ororile săvîrşite în conflictul armat izbucnit pe teritoriul fostei Iugoslavii,

gravele încălcări ale dreptului internaţional umanitar au determinat Organizaţia
Naţiunilor Unite să ia iniţiativa studierii aspectelor juridice şi de altă natură pe care
le-ar ridica constituirea unui tribunal internaţional ad-hoc pentru judecarea
infracţiunilor grave săvîrşite de combatanţi prin încălcarea regulilor de purtare a
războiului.
Ca punct de plecare găsim Rezoluţia 764 din 13 iulie 1992 a Consiliului de
Securitate al Organizaţiei Naţiunilor Unite, prin care se atrăgea atenţia că toate
părţile aflate în conflict trebuie să se conformeze obligaţiilor asumate potrivit
dreptului internaţional umanitar şi că persoanele care comit sau ordonă comiterea
încălcărilor Convenţiilor de la Geneva sunt direct răspunzătoare în mod individual
pentru aceste încălcări.

În act s-au ridicat şi alte probleme, cum ar fi cea a caracterului selectiv al

tribunalului ad-hoc, întrucît s-au comis crime la fel de atroce ca în fosta Iugoslavie
şi alte ţări în care au avut loc conflicte armate, sau privind legea aplicabilă pentru
că Protocolul al II-lea de la Geneva din 1977 referitor la conflictele armate interne
nu cuprinde menţiuni exprese referitoare la pedepsirea autorilor crimelor de război
şi a crimelor contra umanităţii. Pe de altă parte, însă era evident că întîrzierea
constituirii mecanismului judiciar ar fi dus la compromiterea acestuia, iar
rămînerea în continuare nepedepsite a crimelor săvîrşite ar aduce deservicii mari
implimentării normelor dreptului umanitar şi ar încuraja asemenea fapte pe viitor.

În cunoştinţa tuturor acestor aspecte, Consiliul de Securitate a aprobat

propunerea Secretarului General al ONU şi prin Rezoluţia 827 din 25 mai 1993, a
decis „stabilirea unui tribunal internaţional pentru scopul unic de a pedepsi
persoane vinovate de încălcări grave ale dreptului umanitar comise pe teritoriul
Elev : ULMĂMEI ANDREI-COSMIN Anul II ID grupa 1

fostei Iugoslavii între 1 ianuarie 1991 şi o dată ce urmează a fi stabilită de

Consiliul de Securitate la restabilirea păcii” şi a adoptat statutul acestuia.

Tribunalul pentru Fosta Iugoslavie a fost consituit ca un organ subsidiar al

Consiliului de Securitate, temeiul art. 29 din Carta ONU. Potrivit iniţialelor
prevederi ale Statutului, Tribunalul Internaţional, al cărui sediu este stabilit la
Haga, era compus din 11 judecători, aleşi pe o perioadă de 4 ani, cu dreptul de a fi
realeşi de Adunarea Generală a ONU, la propunerea Consiliului de Securitate de pe
o listă de 22-23 persoane, întocmită de Secretarul General pe baza nominalizării de
către statele interesate, care pot prezenta cîte doi candidaţi de naţionalitate diferită,
conform unor criterii care să garanteze competenţa şi obiectivitatea acestora. Cei
11 judecători sunt reprezentaţi în două Camere de Primă Instanţă a cîte trei
judecători şi o Cameră de Apel de cinci judecători. Judecătorii trebuie să fie
persoane de înaltă moralitate, imparţialitate şi integritate, să posede calificativele
cerute în ţările lor pentru a fi numite în cele mai înalte funcţii judiciare.

Conform recentelor modificări, se ajunge actualmente la o componenţă

numerică de 16 judecători permanenţi resortisanţi ai statelor interesate şi un maxim
în acelaşi timp de 9 judecători ad litem independenţi, reprezentînd aceleaşi state
interesate.

Judecătorii sunt reprezentaţi în trei Camere de Prima Instanţă şi o Cameră de

Apel. Trei judecători permanenţi şi maxim şase judecători ad litem sunt membri a
fiecărei Camere de Prima Insanţă. Fiecare Cameră de Primă Insanţă în cadrul
căreia au fost reprezentaţi judecătorii ad litem poate fi sub-divizată pe secţiuni a
cîte trei judecători (cu umătoarea competenţă: unul permanent şi doi ad litem sau
doi permanenţi şi unul ad litem). Camera de Primă Instanţă poate fi alcătuită
maxim de trei secţiuni. Judecătorii permanenţi ai Camerelor de Primă Insanţă îşi
aleg din rîndurile lor cîte un preşedinte.

Camera de Apel se constituia din şapte judecători permanenţi: cinci din

rîndul judecătorilor permanenţi ai Tribunalului Internaţional pentru Fosta
Iugoslavie şi doi din rîndul celor 11 judecători permanenţi ai Tribunalului
Internaţional pentru Ruanda.
Elev : ULMĂMEI ANDREI-COSMIN Anul II ID grupa 1

Aceşti şapte judecători în acelaşi timp constituie Camera de Apel al

Tribunalului Internaţional pentru Ruanda. Apelul este examinat de 5 judecători.

Preşedintele Tribunalului este ales de către judecătorii permanenţi ai acestuia

din propriile rînduri. Acesta este în acelaşi timp membru şi preşedinte al Camerei
de Apel.

Procurorul Tribunalului este numit de Consiliul de Secutitate la propunerea

Secretarului General al ONU Pentru o perioadă de 4 ani, fiind ajutat de personalul
necesar numit la propunerea sa de Secretarul General. Condiţiile de angajare a
acestuia sunt similare celor înaintate pentru postul de Secretar General – adjunct al
ONU (art.16).

Grefa sau Secretariatul Tribunalului deţine responsabilităţi administrative şi

juridice (la nivel de servicii de suport juridic), inclusiv se obligă a traduce
documentele şi şedinţele judiciare. Responsabilităţile juridice ale Grefei constau în
organizarea audierilor, păstrarea arhivei, în promovarea programului de asistenţă
juridică inculpaţilor indigeni, în acordarea asistenţei şi protecţiei martorilor şi în
administrarea Unităţii de Detenţie.

Competenţa retione personae a Tribunalului este limitată la persoanele

fizice, autori, complici şi instigatori, care au comis încălcări grave ale dreptului
internaţional, fără a se prevedea inculparea unor grupuri instituţionalizate (art.6-7)
Ratione materiae Tribunalului, potrivit Statutului, judecă următoarele
categorii de fapte:

1. Încălcări grave ale Convenţiilor de la Genva din 1949 (art.2);

2. Încălcările legilor şi obiceiurilor de război;
3. Genocidul (art. 4)
4. Crimele împotriva umanităţii, evident altele decît genocidul (art.5).

În ce priveşte categoria de încălcări grave ale Convenţiilor de la Geneva din

1949, se prevede că Tribunalul Internaţional este abilitat să urmărească persoanele
care comit sau dau ordin să se comită infracţiuni grave ale Convenţiilor de la
Geneva din 1949, adica actele îndreptate împotriva persoanelor sau bunurilor,
protejate în condiţiile dispoziţiilor acestora. În această categorie intră omuciderea
cu intenţie, tortura sau tratamentul inuman, îndeosebi experienţele biologice, faptul
Elev : ULMĂMEI ANDREI-COSMIN Anul II ID grupa 1

de a cauza cu intenţie suferinţe mari sau de a aduce atingeri grave integrităţii fizice
sau sănătăţii, distrugerea sau însuşirea de bunuri nejustificate de necesităţi militare
şi efectuate pe o scară largă, într-un mod ilicit şi arbitrar, faptul de constrînge un
prizonier de război sau civil să servească în forţele armate ale puterii inamice,
faptul de a priva pe un prizonier sau pe un civil de dreptul său de a fi judecat în
mod regulamentar şi imparţial, expulzarea sau transferul ilegal al unui civil sau
deţinerea sa ilegală, luarea de civili ca ostatici.

Subliniem art.3 din Statut, care menţionează în mod expres că încălcările ale
legilor şi obiceiurilor războiului recurgerea la mijloace şi metode de război
interzise prin diferite instrumente internaţionale şi anume: întrebuinţarea armelor
otrăvitoare şi a altor arme destinate să producă suferinţe inutile, distrugerea
intenţionată a oraşelor şi satelor sau devastarea lor nejustificată de o necesitate
militară, atacarea sau bombardarea prin orice mijloace a oraşelor neapărate, a
satelor, a locuinţelor sau a clădirilor; ridicarea, distrugerea sau producerea daunelor
instituţiilor destinate religiei, carităţii şi educaţiei, artelor şi ştiinţelor,
monumentelor istorice şi lucrărilor de artă şi ştiinţă, jefuirea proprietaţii publice şi
private.

Referitor la genocid, se prevede în Statut că Tribunalul are compentenţă de

a urmări persoanele care au comis genocidul astfel cum este el definit în
continuare. Drept urmare, se indică că prin genocid se înţelege unul din actele
enumerate, comis în intenţia de a distruge, în tot sau în parte, un grup naţional
etnic, rasial sau religios, uciderea de membri ai grupului; atingerea gravă adusă
integrităţii fizice totală sau parţială; măsuri vizînd să împiedice naşterile în sînul
grupului; transferul forţat de copii, dintr-un grup în altul. Se precizează, în
continuare că vor fi pedepsite actele următoare: genocidul, înţelegerea în vederea
comiterii genocidului, incitarea directă şi publică, la comiterea genocidului,
tentativa şi complicitatea la genocid.

Potrivit Statutului, Tribunalul Internaţional pentru Fosta Iugoslavie aplică

normele dreptului internaţional umanitar care fac parte neîndoielnic din dreptul
internaţional cutumiar, pentru a nu se contesta anumite norme ale convenţiilor
scrise la care unele state nu sunt părţi. Procedura Tribunalului este publică, iar
art.21 recunoaşte acuzatului toate garanţiile judiciare prevăzute de Pactul cu privire
Elev : ULMĂMEI ANDREI-COSMIN Anul II ID grupa 1

la drepturile civile şi politice din 1966.

Pedeapsa închisorii se execută într-un stat desemnat de Tribunalul

internaţional de pe o listă a statelor-membre ale ONU care au indicat Consiliului de
Securitate voinţa lor de a accepta persoanele condamnate, potrivit regimului aplicat
în statul respectiv (art.28). Totodată, statele-membre ale ONU sunt obligate să
coopereze şi să acorde asistenţă juridică Tribunalului internaţional pentru
identificarea şi cercetarea persoanelor vinovate, producerea de dovezi, expedierea
documentelor şi îndeosebi pentru arestarea şi aducerea în faţa Tribunalului a
persoanelor împotriva cărora s-a emis mandat de arestare sau de aducere (art.29).

Concluzionînd, menţionăm că Tribunalul Internaţional pentru pedepsirea

crimelor săvîrşite în conflictul izbucnit pe teritoriul fostei Iugoslavii s-a contituit şi
şi-a început lucrările prin studierea unui număr imens de dosare, eficienţa sa
depinzînd, însă, de voinţa statelor-membre ale ONU de a coopera cu acesta şi, fără
îndoială de felul cum va evalua conflictul fratricid din fosta Iugoslavie, mai ales în
lumina ultimelor evenimente provocate şi iniţiate, de data asta de albanezi.

În pofida unor nereuşite, Tribunalul pentru Fosta Iugoslavie, prin contituirea

şi funcţionarea sa a contribuit în mod esenţial la crearea şi dezvoltarea normelor
dreptului internaţional procesual penal şi a celor care vizează organizarea
jurisdicţiei internaţionale producînd astfel acea relaţie imediată între necesităţile
actuale reale în vederea menţinerii păcii şi securităţii internaţionale şi activitatea
manifestată de state întru soluţionarea problemelor de interes mondial.