TEMA DE CONTROL

DREPT INTERNATIONAL PUBLIC

TEMA: CURTEA PENALA INTERNATIONALA

2011

1
 Curtea Penala Internationala
Jurisdictia Curtii
Curtea Penala Internationala a fost creata ca institutie jurisdictionala permanenta, cu
competenta obligatorie pentru statele-parti la Statutul acesteia. Jurisdictia acesteia este
complementara jurisdictiilor penale nationale. Statutul Curtii a fost adoptat printr-o
conventie intre state si a fost deschis semnarii la 17 iulie 1998, la sediul ONU, urmand sa
intre in vigoare dupa depunerea a 60 de instrumente de ratificare. Sediul Curtii este la
Haga.Prin Statutul sau, Curtea dispune de personalitate juridica internationala, fiind
competenta sa-si exercite functiile pe teritoriul oricarui stat-parte la Statut.

Curtea Penala Internationala este conceputa prin Statutul sau sa isi exercite competenta
cu caracter universal si independent, in stransa legatura cu jurisdictiile nationale, Statutul
Curtii realizand o balansare intre rolul instantelor penale nationale si cel al Curtii.

Competenta materiala a Curtii

Curtea este competenta sa judece si sa pedepseasca persoanele fizice vinovate de
comiterea unor infractiuni deosebit de grave - definite prin exemplificare in Statutul
Curtii Penale Internationale - care aduc atingere intereselor ansamblului comunitatii
internationale:

 crime de genocid;
 crime impotriva umanitatii;

 crimele de razboi;

 crimele de agresiune.

a) Crima de genocid este definita drept “orice acte comise cu intentia de a distruge, in
tot sau in parte, un grup national, etnic, rasial sau religios prin:

 uciderea membrilor grupului;

 atingerea grava a integritatii fizice si psihice a membrilor grupului;

2
  supunerea intentionata a grupului la conditii de existenta care sa conduca la
distrugerea sa fizica totala sau partiala;
 masuri vizand impiedicarea nasterilor in cadrul grupului;
 transferul fortat de copii de la un grup la altul.”

b) Prin crime contra umanitatii se intelege oricare dintre actele mentionate in

continuare, atunci cand sunt comise in cadrul unui atac generalizat sau lansat sistematic
asupra populatiei civile: ucidere, exterminare, sclavaj, deportare sau transfer fortat de
populatie, condamnarea la inchisoare sau alte forme de privare grava de libertate, tortura,
viol, sclavie sexuala, prostitutie fortata, sarcina sau sterilizare fortata sau orice alta forma
de violenta sexuala de gravitate comparabila, persecutarea unui grup pentru motive de
ordin politic, rasial, national, etnic, cultural, religios sau bazat pe sex, sau in functie de
alte criterii universal recunoscute ca inadmisibile in dreptul international, crima de
apartheid si alte acte inumane cu un caracter similar, cauzatoare de suferinte puternice si
care aduc atingere grava integritatii fizice sau mentale.

c) Curtea este competenta sa judece crimele de razboi, in special acele crime care se
inscriu in cadrul unui plan sau al unei politici elaborate. Prin crime de razboi se intelege,
in virtutea Conventiilor de la Geneva din 1949 privind dreptul umanitar si a altor
conventii si cutume internationale:

 omuciderea intentionata;
 tortura sau tratamentele inumane, inclusiv experientele biologice;
 provocarea cu intentie a unor suferinte puternice sau a unor atingeri grave a
integritatii fizice;
 distrugerea si insusirea de bunuri, nejustificata de necesitati militare si executata
pe o scara larga, in mod ilicit;
 constrangerea unui prizonier de razboi sa serveasca interesele unei armate straine;
 privarea intentionata a unui prizonier de razboi de dreptul la un proces echitabil;
 deportarea sau arestarea ilegala;
 luarea de ostateci;
 lansarea de atacuri deliberate impotriva populatiei civile si a bunurilor acesteia;

3
 lansarea de atacuri deliberate impotriva misiunilor umanitare si de mentinere a
pacii;
 lansarea unui atac deliberat atunci cand este evident ca acesta va produce pierderi
de vieti si pagube materiale in randul populatiei civile;
 uciderea sau ranirea combatantilor inamici dupa ce acestia s-au predat;
 portul unor insemne militare sau a uniformei inamice, atunci cand are drept
urmare pierderea de vieti sau ranirea grava a adversarului;
 stabilirea de catre puterea ocupanta a unei parti din populatia sa in teritoriul
ocupat, precum si transferal in interiorul acestui teritoriu sau in afara lui a unei
parti sau a totalitatii populatiei bastinase;
 lansarea de atacuri deliberate impotriva constructiilor destinate uzului religios,
educativ, artistic, stiintific sau caritabil, precum si impotriva monumentelor
istorice si a spitalelor, atunci cand acestea nu sunt obiective militare;
 supunerea prizonierilor la experiente medicale si stiintifice;
 distrugerea sau confiscarea bunurilor inamice, atunci cand nu sunt impuse de
necesitati militare;
 obligarea nationalilor partii adverse la participarea la operatiuni de razboi
indreptate impotriva propriei tari;
 jefuirea localitatilor ocupate;
 utilizarea otravurilor, a gazelor asfixiante, precum si a armelor de natura sa
provoace inamicului suferinte inutile;
 atingerea demnitatii persoanei, prin tratamente umilitoare si degradante;
 violul, sclavia sexuala, prostitutia fortata, sterilizarea fortata;
 utilizarea ostaticilor civili pentru a proteja zone sau forte militare;
 atacurile deliberate impotriva cladirilor, materialelor, unitatilor si mijloacelor de
transport sanitare care utilizeaza semnele distinctive prevazute prin Conventiile de
la Geneva;
 infometarea deliberata a civililor;
 inrolarea tinerilor sub 15 ani.

4
d) Crima de agresiune este prevazuta ca intrand in competenta Curtii Penale
Internationale. Exercitarea acestei competente este insa putin probabila un timp destul de
indelungat dupa intrarea in vigoare a Statutului. Desi in dreptul international exista inca
din 1974 o definitie a agresiunii adoptata prin rezolutia nr. 3314 (XXIX) a Adunarii
Generale a ONU, in cuprinsul careia sunt mentionate elementele definitorii ale actelor de
agresiune, Statutul cuprinde o dispozitie de trimitere, in sensul ca jurisdictia Curtii in ce
priveste crima de agresiune se va exercita numai dupa ce se va adopta o prevedere in
concordanta cu art. 121 si 123 ale Statutului care sa defineasca aceasta crima si sa
stabileasca conditiile in care Curtea sa-si poata exercita jurisdictia. Adoptarea unei
asemenea definitii va fi posibila dupa expirarea unei perioade de 7 ani de la intrarea in
vigoare a Statutului, prin procedura depunerii de amendamente prevăzuta de art. 121,
care sa fie analizate apoi de o Conferinta de revizuire a Statutului la care sa participe
membrii Adunarii statelor parti (art. 123). O asemenea conferinta ar putea sa modifice si
lista crimelor prevazute de Statut ca intrand in jurisdictia Curtii Penale Internationale,
inclusiv in sensul largirii acesteia.

Actele enumerate in cadrul acestor definitii nu sunt limitative.

Competenta personala
Curtea este competenta sa judece si sa pedepseasca persoanele fizice vinovate de
comiterea infractiunilor precizate mai sus, daca au implinit varsta de 18 ani. Calitatea
oficiala de sef de stat sau de guvern, de presedinte de parlament, de demnitar sau
functionar public nu exonereaza pe autorul faptei de raspundere penala in fata Curtii si
nici nu constituie un motiv de reducere a pedepsei. Imunitatile sau regulile de procedura
speciale care insotesc calitatea oficiala a unei persoane nu impiedica Curtea sa isi exercite
competenta fata de persoana in cauza. Raspunderea penala a persoanelor fizice, este o
raspundere individuala. Nu se admite raspunderea colectiva a acestora.

Comandantii militari, pe langa responsabilitatea pentru propriile crime, raspund penal in

fata Curtii si pentru crimele comise de catre fortele plasate sub comanda si controlul lor
efectiv.

5
Sesizarea Curtii
Curtea devine competenta sa judece persoanele fizice care au comis crime impotriva unui
stat- parte la Statut in urmatoarele situatii:

a) prin sesizarea Procurorului de catre un stat-parte;

b) prin sesizarea Procurorului de catre Consiliul de Securitate al ONU;

c) prin deschiderea, din oficiu, de catre Procuror, a unei anchete in legatura cu

comiterea unei infractiuni.

Conditii de admisibilitate a unei cauze

O cauza nu este considerata admisibila de catre Curte, atunci cand:

a) Crima a facut obiectul unei anchete din partea unui stat competent in cauza, mai
putin atunci cand acest stat nu a dorit sau a fost incapabil sa efectueze ancheta.
b) Persoana vizata a fost deja judecata pentru faptele care fac obiectul plangerii;
conform principiului „non bis in idem” nimeni nu poate fi judecat de catre Curte
sau de catre alta instanta pentru crime pentru care a fost deja condamnat sau
achitat deja de catre Curte.

c) Cauza nu prezinta suficienta gravitate pentru a fi judecata de catre Curte.

Dreptul aplicabil
Curtea, in judecarea cauzelor, aplica prevederile Statutului, Conventiile de la Geneva
privind dreptul umanitar, alte conventii si cutume internationale. De asemenea, sunt
aplicabile cauzelor, principiile generale ale dreptului penal: legalitatea incriminarii si a
pedepsei (nullum crimen sine lege, nulla poena sine lege), neretroactivitatea legii penale,
responsabilitatea penala individuala.

6
Cauze care inlatura responsabilitatea penala
Acestea sunt:

 bolile psihice care impiedica constientizarea caracterului infractional al faptei;

 starea de intoxicatie provocata involuntar, care impiedica constientizarea
caracterului infractional al faptei;

 legitima aparare;

 constrangerea prin amenintarea cu moartea sau atingerea grava a integritatii

fizice;

 comiterea crimei de catre alte persoane;

 alte cauze a caror constatare ramane la latitudinea Curtii.

Nimeni nu poate fi raspunzator si nu poate fi pedepsit pentru o crima de competenta

Curtii decat atunci cand elementul material al crimei a fost savarsit cu intentie si in
cunostinta de cauza.

Eroarea de fapt si eroarea de drept nu inlatura raspunderea penala. De asemenea, nu il

exonereaza de raspundere pe autorul faptei ordinul unui superior, militar sau civil.
Singura exceptie o constituie cazul in care persoana in cauza nu a realizat ca ordinul e
ilegal. Potrivit Statutului Curtii, ordinul de a comite un genocid sau o crima impotriva
umanitatii este evident ilegal.

Crimele care sunt de competenta Curtii sunt imprescriptibile.

Structura Curtii
Organele Curtii, prevazute in art. 34 al Statutului, sunt urmatoarele:

a) Preşedintia;
b) Sectia apelurilor, Sectia de prima instanta si Sectia preliminara;

7
 c) Biroul procurorului;

d) Grefa.

Curtea este compusa din 18 judecatori, alesi dintre persoane cu inalte calitati morale,
caracterizate de impartialitate si integritate, care detin calificarea necesara pentru a fi
numiti in statele din care provin in cele mai înalte functii judiciare si care trebuie sa
satisfaca urmatoarele exigente:

 sa aiba competenta recunoscuta in domeniile dreptului penal si procedurii penale,

precum si experienta necesara procesului penal, fie in calitate de judecator, de
procuror ori avocat sau in orice alta calitate similara; sau
 sa aiba competenta recunoscuta in domeniile pertinente ale dreptului international,
ca dreptul international umanitar si drepturile omului, precum si o mare
experienta intr-o profesiune juridica ce prezinta interes pentru activitatea judiciara
a Curtii.

 sa aiba o excelenta cunoastere si o practica curenta a cel putin unei limbi de lucru
a Curtii (engleza, rusa, franceza, spaniola, chineza si araba).

In alegerea judecatorilor statele parti tin seama de necesitatea de a asigura in

componenta Curtii:
 reprezentarea principalelor sisteme juridice ale lumii;
 reprezentare geografica echitabila;
 reprezentare echitabila a barbatilor si a femeilor.

Statele parti tin, de asemenea, seama de necesitatea de a asigura prezenta judecatorilor

specializati in anumite domenii, inclusiv in problemele legate de violenta impotriva
femeilor si copiilor, dar fara sa se limiteze la acestea.

Judecatorii sunt alesi pentru un mandat de 9 ani, fara a putea fi realesi, de catre
Adunarea statelor parti, Curtea neputand cuprinde mai mult de un cetatean al aceluiasi
stat.

8
 A. Presedintia Curtii este formata din presedinte si doi vicepresedinti. Ei sunt alesi
pentru 3 ani sau pana la expirarea mandatului lor de judecator, daca acesta se incheie
inainte de 3 ani. Ei sunt reeligibili o singura data.Presedintia este insarcinata:

 cu buna administrare a Curtii, cu exceptia Biroului procurorului;

 cu alte functii care ii sunt conferite conform prezentului statut.

B. Imediat ce este posibil, dupa alegerea judecatorilor, Curtea se organizează în 3 sectii:

Sectia apelurilor se compune din presedinte si alti 4 judecatori; Sectia de prima
instanta si Sectia preliminara sunt compuse fiecare din cel putin 6 judecatori.
Repartizarea judecatorilor la sectii se bazeaza pe natura functiilor incredintate fiecareia
dintre alesi pe competentele si experienta judecatorilor alesi la Curte, in asa masura incat
fiecare sectie sa cuprinda proportia dorita de specialisti in drept penal si in procedura
penala si de specialisti in drept international. Sectia preliminara si Sectia de prima
instanta sunt, in principal, compuse din judecatori avand experienta proceselor penale.
Functiile judiciare ale Curtii sunt exercitate în fiecare sectie prin Camere.
Camera de apel este compusa din toti judecatorii Sectiei apelurilor.
Functiile Camerei de prima instanta sunt exercitate de 3 judecători ai Sectiei de prima
instanta.
Functiile Camerei preliminare sunt exercitate fie de 3 judecători ai Sectiei preliminare,
fie de un singur judecator de la aceasta sectie, conform Statutului si Regulamentului de
procedura si de probe.
Judecătorii isi exercita functiile in deplina independenta.
C. Biroul procurorului constituie un organism care actioneaza independent ca
organ distinct in cadrul Curtii. El este insarcinat sa primeasca comunicarile si orice
informatie justificativa in forma cuvenita privind crimele ce tin de competenta Curtii, sa
le examineze, sa conduca anchetele si sa sustina acuzarea in fata Curtii. Membrii sai nu
solicita si nici nu accepta instructiuni de la nici o sursa exterioara.
Biroul este condus de procuror. Acesta are autoritate deplina asupra gestiunii si
administratiei Biroului, inclusiv personalului, instalatiilor si celorlalte resurse. Procurorul
este sprijinit de unul sau mai multi procurori adjuncti, abilitati sa procedeze la orice acte

9
pe care prezentul statut le cere procurorului. Procurorul si procurorii adjuncti sunt de
nationalităti diferite. Ei isi exercita functiile cu norma întreaga.
Procurorul si procurorii adjuncti trebuie sa se bucure de o inalta consideratie
morala s i sa aiba o competenta solida si o mare experienta practica in materie de
urmarire sau judecata in procese penale. Ei trebuie sa aiba o excelenta cunoastere si o
practica curenta in cel putin una dintre limbile de lucru ale Curtii.
Procurorul este ales prin vot secret de Adunarea statelor parti, cu majoritatea absoluta
din randul membrilor acesteia. Procurorii adjuncti sunt alesi in acelasi mod pe o lista de
candidati prezentata de procuror. Procurorul prezintă 3 candidati pentru ocuparea fiecarui
post de procuror adjunct. Cu conditia sa nu se fi stabilit un mandat mai scurt in momentul
alegerii, procurorulsi procurorii adjuncti isi exercita functiile pe o perioada de 9 ani si nu
pot fi reales
D. Grefa raspunde de aspectele nejudiciare ale administratiei si serviciului Curtii, fara
prejudicierea functiilor si atributiilor procurorului definite. Grefa este condusa de un
grefier, care este responsabilul principal al administratiei Curtii.
Grefierul isi exercita functiile sub autoritatea presedintelui Curtii. Grefierul este ales pe
o perioada de 5 ani, este reeligibil o data s i isi exercita functiile cu norma intreaga.
Grefierul adjunct este ales pe o perioada de 5 ani sau pentru un mandat mai scurt,
potrivit celor decise de majoritatea absoluta a judecatorilor; el este chemat sa isi exercite
functiile potrivit cerintelor serviciului.

Limbile oficiale ale Curtii sunt engleza, araba, chineza, spaniola, franceza si rusa.
Hotararile Curtii, precum si celelalte decizii prin care sunt reglementate problemele de
fond cei ii sunt supuse sunt publicate in limbile oficiale. Preşedintia determina,tinand
seama de criteriile stabilite de Regulamentul de procedura s i de probe, care decizii pot
fi considerate in scopurile prezentului paragraf ca reglementand probleme de fond.
Limbile de lucru ale Curtii sunt engleza si franceza. Regulamentul de procedura s i
de probe defineste cazurile in care alte limbi oficiale pot fi folosite ca limbi de lucru. La
cererea unei parti intr-o procedura sau a unui stat autorizat sa intervina intr-o
procedura,Curtea autorizeaza folosirea de catre aceasta parte sau de acest stat a unei alte
limbi decat engleza si franceza, daca ea considera acest fapt ca fiind justificat.

10
Finantarea Curtii
In afara unei dispozitii contrare exprese, toate problemele financiare care se refera la
Curte si la reuniunile Adunarii statelor parti, inclusiv ale biroului si ale organelor
subsidiare ale acesteia, sunt reglementate de Statut, Regulamentul financiar si de regulile
de gestiune financiara adoptate de Adunarea statelor parti.
Cheltuielile Curtii si ale Adunarii statelor parti, inclusiv ale biroului si organelor
subsidiare ale acesteia, inscrise in bugetul hotarat de Adunarea statelor parti, sunt
finantate din urmatoarele surse:
 contributiile statelor parti;
 resursele financiare furnizate de Organizatia Natiunilor Unite, sub rezerva
aprobarii date de adunarea generala indeosebi in cazul cheltuielilor legate de
sesizarea Curtii de catre Consiliul de Securitate;
 contributii voluntare.

Procedura in fata Curtii

Procedura comporta mai multe etape:

a. sesizarea procurorului;
b. procedura in fata Camerei preliminare;

c. procedura in fata autoritatilor statului national;

d. procedura in fata Camerei de prima instanta;

e. pronuntarea sentintei;

f. procedura in fata Camerei de apel.

Procurorul, poate sa solicite arestarea persoanei, masura pe care o dispune Camera

preliminara pe baza convingerii ca sunt motive rezonabile de a crede ca pesoana in cauza

11
a comis crima si ca arestarea este necesara pentru a garanta prezenta acesteia in fata
instantei, impiedicarea obstructionarii anchetei, precum si a comiterii unei alte crime.

Statul parte care primeste cererea de arestare trebuie sa ia imediat masuri pentru punerea
in executare a cererii, conform propriei legislatii si Statutului Curtii. Persoana arestata
este imediat deferita autoritatii judiciare competente a statului de detentie, care verifica
daca mandatul de arestare a vizat intr-adevar acea persoana, daca procedura de arestare a
fost respectata si daca au fost respectate drepturile persoanei in cauza. Persoana arestata
are dreptul de a cere punerea in libertate provizorie, cererea fiind examinata de autoritatea
competenta a statului de detentie, decizia finala apartinand insa Camerei preliminare.

Persoanele supuse anchetei au urmatoarele drepturi:

 nu pot fi obligate sa depuna marturie impotriva lor insesi sau sa se declare

vinovate;
 nu pot fi supuse nici unei forme de constrangere sau amenintare si nici torturii sau
vreunui tratament crud, inuman sau dregradant;

 beneficiaza gratuit de interpret, atunci cand este necesar;

 nu pot fi arestate sau retinute in mod arbitrar.

Atunci cand este suspectata de comiterea unei crime, persoana care urmeaza sa fie
interogata are urmatoarele drepturi:

 de a fi informata inaintea interogatoriului ca exista motive pentru a o suspecta de

comiterea crimei;
 de a pastra tacerea, fara ca acest fapt sa fie luat in considerare pentru a determina
culpa sau nevinovatia persoanei anchetate;

 de a fi asistata de un aparator ales sau, in cazul in care nu are un astfel de aparator,

de un aparator din oficiu, in mod gratuit;

 de a fi interogata in prezenta aparatorului sau.

12
Procesul are loc la sediul Curtii, in prezenta acuzatului. Procesul se defasoara potrivit
principiului publicitatii si al contradictorialitatii dezbaterilor. Singura exceptie de la
principiul publicitatii o constituie cazul in care Camerele Curtii, pentru a proteja
victimele, martorii sau un acuzat, dispune ca o anumita parte a procedurii sa se desfasoare
cu usile inchise.

Curtea poate indica, atunci cand este cazul, reparatiile pe care cel condamnat este obligat
sa le acorde victimelor sau urmasilor acestora.

Curtea poate pronunta impotriva unei persoane declarata vinovata o sentinta de

condamnare de pana la 30 de ani de inchisoare, iar pentru crime de extrema gravitate,
detentie pe viata. Pedeapsa inchisorii poate sa se cumuleze cu obligarea la plata unei
amenzi, precum si cu confiscarea profiturilor si bunurilor castigate direct sau indirect prin
crima, fara a prejudicia insa drepturile tertilor de buna- credinta.

Prin decizia Adunarii Statelor-parti, a fost creat, un fond pentru ajutorarea victimelor, in
care se varsa si amenzile dispuse de Curte.

Sentinta de condamnare pronuntata de prima instanta poate sa faca obiectul apelului. Atat
condamnatul cat si Procurorul, pot face apel impotriva sentintei primei instante.
Hotararea Camerei de apel se da cu votul majoritatii judecatorilor, in sedinta publica si
este motivata.

Executarea sentintelor de condamnare la pedeapsa cu inchisoare se realizeaza pe teritoriul

statului desemnat de Curte, dintre cele care s-au declarat dispuse sa primeasca
condamnati. Sentinta de condamnare este executorie pentru statele-parti, care nu o pot
modifica.

Adunarea statelor- parti

Fiecare stat parte are în cadrul ei un reprezentant, care poate fi asistat de supleanti si de
consilier. Celelalte state care au semnat statutul sau Actul final pot să participe cu titlu de
observatori.
Adunarea:

13
  examineaza si adopta, daca este cazul, recomandarile Comisiei pregatitoare;
 da presedintiei, procurorului si grefierului orientari generale pentru administrarea
Curtii;
 examineaza rapoartele si activitatile biroului stabilit in baza paragrafului 3si ia
masurile cerute;
 examineaza si hotaraste bugetul Curtii;
 decide, daca este cazul, sa modifice numarul judecatorilor;
 examineaza orice problema referitoare la necooperarea statelor;
 se achita de orice alta functie compatibila cu dispozitiile prezentului statut si ale
Regulamentului de procedura si de probe.

Adunarea statelor parti are un birou compus dintr-un presedinte, doi vicepreşedinti si 18
membri alesi de ea pe o perioada de 3 ani.
Presedintele Curtii, procurorul si grefierul sau reprezentantii lor participa, după cum se
convine, la reuniunile Adunarii statelor parti si ale biroului.
Adunarea statelor parti se reuneste o data pe an si, cand circumstantele o cer, ea tine
sesiuni extraordinare la sediul Curtii sau la sediul Organizatiei Natiunilor Unite. In afara
de cazul in care prezentul statut dispune altfel, sesiunile extraordinare sunt convocate de
catre birou fie din oficiu, fie la cererea unei treimi a statelor parti.
Fiecare stat parte dispune de un vot. Adunarea statelor păarti si biroul se strduiesc in
masura posibilitatilor sa adopte deciziile prin consens. In cazul In care consensul nu este
posibil si daca prin statut nu se dispune altfel:
 deciziile asupra chestiunilor de fond sunt luate cu majoritatea de doua treimi a
celor prezenti si votanti, majoritatea absoluta a statelor parti constituind cvorumul
pentru vot;
 deciziile asupra chestiunilor de procedura sunt luate cu majoritatea simpla a
statelor parti prezente si participante la vot.

Nu sunt admise rezerve la Statutul Curtii.

Cooperarea internationala si asistenta judiciara

14
Conform dispozitiilor prezentului statut, statele parti coopereaza deplin cu Curtea in
anchetele si urmaririle pentru crime ce tin de competenta sa.
Curtea este abilitata sa adreseze cereri de cooperare statelor parti. Aceste cereri sunt
transmise pe cale diplomatica sau pe orice alta cale potrivita pe care fiecare stat parte o
alege in momentul ratificării, acceptarii sau aprobarii prezentului statut ori de aderare la
acesta. Orice modificare ulterioara a alegerii caii de transmitere este facută de fiecare stat
parte conform Regulamentului de procedura s i de probe.
Cererile pot fi, de asemenea, transmise prin Organizatia Internationala de Politie
Criminala (INTERPOL) sau prin oricare organizatie regionala competenta.
Curtea poate cere informatii sau documente oricarei organizarii interguvernamentale.
Ea poate, de asemenea, sa solicite alte forme de cooperare si de asistenta convenite cu o
organizatie interguvernamentala s i care sunt conforme competentelor sau mandatului
acesteia.
Daca un stat parte nu este de acord cu o cerere de cooperare a Curtii contrar celor
prevazute in prezentul statut si o impiedica astfel sa isi exercite functiile si competentele
care ii sunt conferite de prezentul statut, Curtea poate lua act de aceasta si sa informeze
Adunarea statelor parti sau Consiliul de Securitate cand a fost sesizata de acesta din
urma.
Statele parti vegheaza pentru a prevedea in legislatia lor nationala procedurile care sa
permita realizarea oricarei forme de cooperare prevazute in prezentul capitol.
Statele parti au dreptul, conform dispozitiilor prezentului capitol si procedurilor
prevazute de legislatiile lor nationale, la cereri de asistenta ale Curtii, legate de o ancheta
sau de urmariri si privind: identificarea unei persoane, locul unde se afla aceasta sau
localizarea bunurilor; strangerea probelor, inclusiv a declaratiilor facute sub juramant,si
producerea de probe, inclusiv expertizele si rapoartele de care Curtea are nevoie;
interogatoriul persoanelor care fac obiectul unei anchete sau urmariri; executarea de
perchezitii si sechestre; transmiterea de dosare si documente, inclusiv dosarele si
documentele oficiale, etc.

Daca primeste o cerere in acest sens, Curtea poate coopera cu statul parte care conduce
o ancheta sau un proces privind un comportament care constituie o crima ce tine de

15
competenta Curtii sau o crimă grava potrivit dreptului intern al acestui stat si să acorde
asistenta acestui stat.

Conlucrarea eficienta a Curtii Penale Internationale cu autoritatile statelor parti la Statut

sau care au acceptat in alt mod jurisdictia Curtii, realizarea cu intelepciune a unui
echilibru intre pozitia Curtii si rolul statelor si al jurisdictiilor nationale vor constitui
cheia unei functionari normale a justitiei penale internationale, in ultima instanta garantia
succesului Curtii Penale Internationale.

Daca se va realiza aceasta cooperare, constituirea Curtii Penale Internationale si

activitatea sa concreta ulterioara vor avea, fara indoiala, un impact considerabil asupra
vietii internationale, iar Curtea va juca un rol important in consolidarea ordinii juridice
internationale si in dezvoltarea dreptului international penal.

BIBLIOGRAFIE:

 “Drept nternational public” , Raluca Miga Besteliu, Editura C.H.

Beck, Bucuresti, 2003

 “Drept international public,vol.I” , Dumitru Mazilu, Editura

Hamangiu, Bucuresti, 2005

 “Drept international public,editia a II-a”, Stelian Scaunas, Editura

C.H. Beck, Bucuresti, 2007

 http://www.scribd.com/doc/25167531/Curtea-Penala-International-A

 http://idd.euro.ubbcluj.ro/interactiv/cursuri/MarcelaRad/bibl.html

16