Sunteți pe pagina 1din 6

GARANTII SI ASPECTE DE PROCEDURĂ IN FAȚA CURȚII PENALE INTERNAȚIONALE

Necesitatea instituirii unei jurisdicţii penale internaţionale permanente

După cel de-al doilea război mondial, s-au constituit Tribunalele militare internationale de la
Nürenberg si Tokio, care au judecat pe principalii vinovati de declansarea si purtarea celui de-al
doilea razboi mondial, iar mai târziu s-au înfiintat Tribunalul International pentru fosta Iugoslavie
si cel pentru Ruanda, înca în functiune.
În condiţiile apariţiei, în diverse părţi ale lumii, a unor noi conflicte regionale, devine extrem de
dificilă şi chiar neadecvată crearea, prin rezoluţii ale Consiliului de Securitate, de tribunale ad-
hoc pentru judecarea persoanelor care s-au făcut vinovate de comiterea unor infracţiuni
internaţionale deosebit de grave. Înfiinţarea unei jurisdicţii penale internaţionale permanente este
indispensabilă pentru ca incriminarea acestor infracţiuni să nu rămână un simplu demers teoretic
şi pentru ca sancţionarea celor ce încalcă legea internaţională să nu depindă în cea mai mare
măsură de guvernele unor state care inspiră sau patronează asemenea încălcări ori de interese
politice conjuncturale, exterioare actului de justiţie.
Din nevoia de solutionare a unor crime s-a creat Curtea Penala Internationala Permanenta. Curtea
Penală Internaţională permanentă a fost creata creată prin Statutul de la Roma, adoptat în 1998 şi
intrat în vigoare în 2002.
Sediul curtii este la Haga, in Olanda.
România a semnat Statutul CPI la 7 iulie 1999 şi l-a ratificat prin Legea nr. 111 din 28 martie
2002. România a sprijinit activ Curtea şi idealurile sale încă din procesul de negociere a
Statutului. În prezent, ţara noastră se implică activ în activităţile politice şi de gestionare a Curţii
care revin Statelor Părţi.

. Trasaturile Curtii Penale Internationale


Curtea Penală Internaţională este o instituţie juridică internaţională permanentă cu competenţă
obligatorie pentru statele-parti la Statutul acesteia, având rolul de a judeca persoanele ce se fac
vinovate de delicte grave, cum ar fi genocidul, crime împotriva umanităţii, crime de război şi
crime de agresiune.
Dispoziţiile Statutului de la Roma creează un echilibru optim între următoarele priorităţi:
- necesitatea instituirii unei curţi penale internaţionale independente, apolitice şi reprezentative,
care să funcţioneze efectiv şi eficient împotriva persoanelor responsabile de comiterea unor
infracţiuni pe care ansamblul comunităţii internaţionale le consideră ca fiind foarte grave,
- dreptul statelor de a judeca pe autorii unor astfel de infracţiuni;
- asigurarea acordării de reparaţii şi compensaţii adecvate, victimelor acestor infracţiuni;
- protejarea drepturilor persoanelor acuzate;
- rolul Consiliului de Securitate în menţinerea păcii şi securităţii în lume.
Principiile care guvernează Curtea Penala Internaţional sunt:
1. Principiul legalităţii incriminării şi sancţiunilor – nullum crimen sine lege (o persoana nu
răspunde penal în baza prezentului statut decât dacă comportamentul sau constituie, în momentul
în care se produce, o crima ce tine de competenţa Curţii ) şi nulla poena sine lege. (o persoana
care a fost condamnata de Curte nu poate fi pedepsita decât în conformitate cu dispoziţiile
prezentului statut.)
Principiul non bis in idem Nimeni nu poate fi judecat de către o altă instanță pentru o crimă
prevăzuta in statut pentru care a fost deja condamnat sau achitat de către Curte. In schimb CPI
poate judeca o persoana care a mai fost judecata pentru fapta respectiva daca constata ca judecata
respectiva sa facut in scopul de a sustrage persoana in cauză de responsabilitatea penală sau nu au
fost respectate garanțiile prevăzute de dreptul internațional.

2. Principiul neretroactivite ratione personae: nimeni nu răspunde penal, în baza prezentului


statut, pentru un comportament anterior intrării în vigoare a acestuia. Dacă dreptul aplicabil unei
cauze este modificat înainte de judecarea definitivă, se aplică dreptul cel mai favorabil persoanei
care face obiectul unei anchete, urmăriri sau al unei condamnări.
3. Principiul răspunderii penale personale ( oricine comite o crima ce tine de competenţa Curţii
este individual responsabil şi poate fi pedepsit conform prezentului statut.)
4. Principiul imprescriptibilităţii (crimele ce ţin de competenţa Curţii nu se prescriu.)
5. Principiul potrivit căruia unicul temei al răspunderii internaţionale penale este crima de drept
internaţional

Competenta materiala a Curtii

CPI poate judeca acele crime comise pe teritoriile Statelor Parți sau care au fost savarșite de
catre cetațenii unui asemenea Stat. Curtea are, de asemenea, competența, asupra crimelor comise
pe teritoriul unui stat chiar daca nu este parte la statut doar daca accepta jurisdicția Curții.
Consiliul de securitate poate cere unui stat sa transmita persoana care se afla pe teritoriu sau si
care trebuie diferit Curții Penale Internationale; extradarea catre Curte este similara cu extradarea
catre alt Stat, acesta fiind un exercițiu de suveranitate.

Competenta Curtii Penale Internationale este calificata ca fiind complementara jurisdictiilor


penale nationale (art.1), spre deosebire de Tribunalele pentru fosta Iugoslavie si Ruanda, a caror
competenta era guvernata de principiul prioritatii.
Curtea se bucura de personalitate juridica internationala si are capacitatea juridica necesara
pentru exercitarea functiilor si indeplinirea scopurilor sale.
Curtea este competenta sa judece si sa pedepseasca persoanele fizice vinovate de comiterea unor
infractiuni deosebit de grave - definite prin exemplificare în Statutul C.I.P. - care aduc atingere
intereselor ansamblului comunitatii internationale:
a. crime de genocid;
b. crime împotriva umanitatii;
c. crimele de razboi;
d. crimele de agresiune.
Elementele constitutive ale crimelor
1. Elementele constitutive ale crimelor ajuta Curtea sa interpreteze şi să aplice art. 6, 7 şi 8 ale
prezentului statut. Ele trebuie să fie aprobate cu o majoritate de două treimi din numărul
membrilor Adunării statelor părţi.
2. Amendamentele la elementele constitutive ale crimelor pot fi propuse de:
a) un stat parte;
b) judecătorii, care decid cu majoritate absolută;
c) procurorul.
Amendamentele trebuie să fie adoptate cu majoritatea de două treimi din numărul membrilor
Adunării statelor părţi.
3. Elementele constitutive ale crimelor şi amendamentele care se raportează la ele sunt conforme
prezentului statut.
Potrivit art.4 alin.2 al Statutului, Curtea isi poate exercita functiile si prerogativele pe teritoriul
oricarui stat parte si prin acord special, pe teritoriul oricarui stat.
Art.12 al Statutului stabileste ca un stat care devine parte la Statut accepta automat jurisdictia
Curtii. Un stat care nu este parte la Statut poate totusi accepta jurisdictia Curtii, prin depunerea
unei declaratii la grefa acesteia, cu referire speciala la crima respectiva. Statul acceptant este
obligat in continuare sa coopereze cu curtea in conditiile prevazute de Statut.

Exercitarea jurisdictiei Curtii are loc daca:


1. o situatie privind comiterea unor crime intrand sub competenta sa materiala este sesizata
Procurorului de catre un stat aparte, cu specificarea circumstantelor si insotita de documente
relevante;
2. o astfel de situatie este sesizata Procurorului de catre Consiliul de Securitate;
3. Procurorul a initiat o ancheta cu privire la astfel de crime.
In cazurile mentionate la 1. sau 3. Curtea isi exercita competenta daca unul sau mai multe din
statele enumerate mai jos sunt parti la Statut sau au acceptat jurisdictia Curtii:
a. Statul pe teritoriul caruia a fost savarsita infractiunea, sau daca aceasta a fost comisa la bordul
unei nave sau aeronave inregistrate in acel stat;
b. Statul al carui cetatean este persoana acuzata.
Competenţa personală
Curtea este competenţa să judece şi să pedepsească persoanele fizice vinovate de comiterea
infracţiunilor precizate mai sus, dacă au împlinit vârsta de 18 ani. Calitatea oficială de şef de stat
sau de guvern, de preşedinte de parlament, de demnitar sau funcţionar public nu exonerează pe
autorul faptei de răspundere penală în faţa Curţii şi nici nu constituie un motiv de reducere a
pedepsei. Imunităţile sau regulile de procedura speciale care însoţesc calitatea oficială a unei
persoane nu împiedica Curtea să îşi exercite competenta fata de persoana în cauză. Răspunderea
penală a persoanelor fizice, este o răspundere individuală. Nu se admite răspunderea colectivă a
acestora. Comandanţii militari, pe lângă responsabilitatea pentru propriile crime, răspund penal în
faţa Curţii şi pentru crimele comise de către forţele plasate sub comanda şi controlul lor efectiv.

Procedura în faţa Curţii


Procedura comporta mai multe etape:
•sesizarea procurorului;
•procedura în faţa Camerei preliminare;
•procedura în faţa autorităţilor statului naţional;
•procedura în faţa Camerei de prima instanţă;
•pronunţarea sentinţei;
•procedura în faţa Camerei de apel

Procurorul, poate să solicite arestarea persoanei, măsură pe care o dispune Camera preliminară pe
baza convingerii că sunt motive rezonabile de a crede că pesoana în cauză a comis crima şi ca
arestarea este necesară pentru a garanta prezenta acesteia în faţa instanţei. Statul parte care
primeşte cererea de arestare trebuie să ia imediat măsuri pentru punerea în executarea cererii,
conform propriei legislaţii şi Statutului Curţii. Persoana arestată este imediat deferita autorităţii
judiciare competente a statului de detenţie, care verifica dacă mandatul de arestare a vizat într-
adevăr acea persoană, dacă procedura de arestare a fost respectată şi dacă au fost respectate
drepturile persoanei în cauză. Persoana arestată are dreptul de a cere punerea în libertate
provizorie, cererea fiind examinată de autoritatea competentă a statului de detenţie, decizia finală
aparţinând însa Camerei preliminare.
Procesul are loc la sediul Curţii, în prezenţa acuzatului. Procesul se defasoara potrivit principiului
publicităţii şi al contradictorialităţii dezbaterilor. Singura excepţie de la principiul publicităţii o
constituie cazul în care Camerele Curţii, pentru a proteja victimele, martorii sau un acuzat,
dispune ca o anumită parte a procedurii să se desfăşoare cu uşile închise.
Curtea poate indica, atunci când este cazul, reparaţiile pe care cel condamnat este obligat să le
acorde victimelor sau urmaşilor acestora. Curtea poate pronunţa împotriva unei persoane
declarata vinovată o sentinţă de condamnare de până la 30 de ani de închisoare, iar pentru crime
de extremă gravitate, detenţie pe viaţă. Pedeapsa închisorii poate să se cumuleze cu obligarea la
plata unei amenzi, precum şi cu confiscarea profiturilor şi bunurilor câştigate direct sau indirect
prin crima, fără a prejudicia însa drepturile terţilor de buna- credinţa. Prin decizia Adunării
Statelor-parti, a fost creat, un fond pentru ajutorarea victimelor, în care se varsa şi amenzile
dispuse de Curte. Sentinţa de condamnare pronunţată de prima instanţă poate să facă obiectul
apelului. Atât condamnatul cât şi Procurorul, pot face apel împotriva sentinţei primei instante.
Hotărârea Camerei de apel se dă cu votul majorităţii judecătorilor, în şedinţa publică şi este
motivata.
Executarea sentinţelor de condamnare la pedeapsă cu închisoare se realizează pe teritoriul statului
desemnat de Curte, dintre cele care s-au declarat dispuse să primească condamnaţi. Sentinţa de
condamnare este executorie pentru statele-parti, care nu o pot modifica.
Componenta Curtii
Curtea este alcatuita din 18 judecatori, organizati in: Prezidiu, Sectiunea de Judecata si Sectiunea
de Pre-Judecata, Biroul Procurorului si Grefa. Judecatorii sunt alesi de catre adunarea statelor
parti, pe o perioada de 9 ani.
Statutul detaliaza regulile privind urmarirea si judecarea de catre Curte, precum si pedepsele pe
care aceasta le poate pronunta. Acestea sunt fie detentia pana la 30 ani, detentia pe viata, precum
si amenzi, confiscarea bunurilor rezultate direct sau indirect din savarsirea crimei.
Hotararile Curtii sunt supuse apelului si revizuirii, in conditiile prevazute de Statut. Statutul
stabileste obligatia statelor parti de a coopera si de acorda asistenta judiciara Curtii. Pentru
consolidarea regulilor sale, Statutul nu permite formularea de rezerve si nu poate fi amendat decat
dupa 7 ani de la intrarea in vigoare.

Concluzii

Într-o lume in care conflictele persista, in care se mentin numeroase rivalitati intre state, iar
organismele internationale nu isi dovedesc intodeauna eficenta, adoptare Statutului de la Roma si
totodata înfiintare Curţii Penale Internaţionale constituie un progres în procesul de universalizare
a instituţiilor de protecţie a drepturilor omului si a libertatilor fundamentale care reprezinta o
preocupare importantă a tuturor statelor lumii.
În contextul international actual, CPI este mai necesara decat oricand. Curtea transmite un mesaj,
fara echivoc, dictatorilor din intreaga lume, reamintindu-le ca pot ajunge sa dea seama de actele
comise si de a accepta in mod definitiv, ideile de legalitate si justitie.

Curtea Penala Internaționala poate fi sesizata de catre:


1. Procuror, se poate autosesiza si poate fi sesizat la randul lui de catre parțile
vatamate, de catre orice persoana
2. Consiliul de securitate ONU
3. Statele semnatare
Dupa adunarea probelor, procurorul solicita statul respectiv o situație a persoanei încriminate.
Statul trebuie sa convinge imediat procurorul, dar nu mai tarziu de 6 luni, care este stadiul
procesului. Daca in 6 luni de zile, Consiliul de Securitate poate cere statului sa transmita cauza
CPI.

Curtea Penala Internationala are caracter subsidiar in sensul ca statul intern poate judec un
cetățean pentru comiterea faptelor prevazute de statut
CPI intervine atunci cand statul nu dorește sau se afla in neputinta de a judeca acea infractiune
sau tergiverseaza in mod voit cauza.

Raspunderea penala individuala


Formele de participare la comiterea unei infracțiuni sunt strict reglementate de lege este o
garantie procedurala.
O garantie suplimentara care nu o gasim in nici o reglementare e faptul ca, inclusiv madatul de
arestare trebuie confirmat, exista o instanța care supervieaza actele procurorului . deci urmarirea
penala , procurorul te trimite in judecata aicea deschiderea unei anchete este supusa controlului
camerei preliminare .

Nu exista imunitati pentru crimele impotriva umanitati sau pentru crimele internationale.
Fiindca faptele nu se presccriu.
Elementul subiectiv, intentie directa , exista intenție cand referitor la comportamanet o prsoana
intelege sa adopte acel comportament , respectiv intentia de adistruge adica trebuie sa inteleaga
natura faptei .
Avem judecatori care fac parte din statele semnatare, tocmai diferentele culturale constitue un
neajuns pentru ca provin din sisteme de drept diferite.
Exista posibilitatea recuzari
Sanctiuni disciplinare

http://www.rasfoiesc.com/legal/drept/CURTEA-PENALA-INTERNATIONALA48.php