CURS XI

INFRACTIUNI CU PRIVIRE LA DREPTUL INTERNATIONAL

UMANITAR

1. Crimele de razboi;
2. Crimele impotriva umanitatii;

1. Crimele de razboi
Crimele de razboi si crimele impotriva umanitatii, denumite crime internationale
sau crime de drept international, sunt cele mai grave infractiuni internationale
comise de persoane fizice.
Printre faptele pe care regulile cutumiare si conventionale ale dreptului
international penal le considera infractiuni internationale (sau de origine
internationala) figureaza si crimele de razboi, adica anumite incalcari grave ale
dreptului international umanitar pe care statele au decis sa le incrimineze pe plan
international. Ele au o existenta de sine statatoare in cadrul infractiunilor
internationale, desi uneori pot fi comise in combinatie cu crimele contra pacii,
crimele impotriva umanitatii sau cu alte infractiuni internationale ca terorismul,
tortura, mercenariatul. Conventia de la Geneva din anul 1949 declara ca fiind
infractiuni grave urmatoarele fapte comise impotriva ranitilor, bolnavilor si
naufragiatilor, prizonierilor de razboi, populatiei civile sau impotriva persoanelor si
bunurilor aflate sub protectie speciala:
- omuciderea intentionata;
- tortura sau tratamentele inumane, inclusiv experientele bilogice;
- faptul de a cauza in mod intentionat mari suferinte sau de a aduce grave
atingeri integritatii fizice sau sanatatii;
- faptul de a fi lipsit de dreptul de a fi judecat de un tribunal regulat si
impartial;
- deportarea sau transferarea ilegala;
- detentiunea ilegala;
- luarea de ostatici;
- distrugerea si insusirea de bunuri nejustificate de necesitati militare si
desfasurate pe scara larga, in mod ilicit si arbitrar.
O succinta analiza a crimelor de razboi arata ca:
- obiectul juridic special al acestora este format din relatiile sociale cu privire
la purtarea razboiului care impun o comportare umanitara fata de cei care
participa la ostilitati sau fata de crimele razboiului;
- subiectul activ al infractiunii poate fi orice persoana, militar sau civil,
inclusiv in conditii de complicitate;
 - subiectul pasiv al infractiunii poate fi orice persoana aflata sub protectia
dreptului international umanitar;
- latura obiectiva a crimelor de razboi este reprezentata de actele care sunt
interzise de conventiile umanitare sau omisiunea de a actiona asupra ceea ce
contravine dreptului umanitar;
- latura subiectiva a crimelor de razboi ne indica faptul ca, aceste infractiuni
se comit cu intentie directa sau indirecta, ca tentativa se pedepseste, iar
infractiunea este considerata consumata in momentul in care actiunea care
constituie elementul material al violarii respective a fost dusa pana la capat.

2. Crimele impotriva umanitatii

Crimele contra umanitatii reprezinta anumite fapte grave de violenta comise pe
scara larga de catre indivizii care sunt sau nu agenti ai statului, impotriva altor
indivizi intr-un scop eminamente politic, ideologic, rasial, national, etnic sau
religios. Ele au aparut in dreptul international penal abia dupa cel de-al doilea
razboi mondial, avandu-si originea in faptele comise de Germania nazista si
Japonia militarista impotriva unor categorii largi de persoane pe criterii rasiale,
nationale, etnice sau alte ratiuni similare. De aceea, primele instrumente
internationale care incrimineaza anumite fapte, drept crime contra umanitatii sunt
Statutul Tribunalului Militar International de la Nurnberg si Statutul Tribunalului
Militar International de la Tokyo.
Aceste fapte sunt:
- asasinatul, exterminarea, supunerea la sclavie, deportarea si orice alt act
inuman intreprins impotriva oricaror populatii civile, inainte de sau in timpul
razboiului;
- persecutiile pentru motive politice, rasiale sau religioase, cand aceste acte
sau persecutii au fost comise ca urmare a oricarei crime care intra in
competenta Tribunalului sau in legatura cu aceasta crima (indiferent daca au
constituit sau nu o violare a dreptului intern al tarii in care au avut loc).
Crimele contra umanitatii au caracterul lor specific care le deosebeste de alte
infractiuni internationale:
- se comit atat in timp de pace, cat si in timp de razboi;
- pot fi comise numai impotriva populatiei civile, atat a adversarului, cat si a
propriei populatii;
- desi pot fi comise numai impotriva persoanelor, ele pot afecta si bunurile
apartinand acestora.
Unele fapte grave care intra in categoria crimelor contra umanitatii pot sa
incorporeze sau sa intre in concurs cu crimele de razboi, daca sunt comise pe
timpul conflictelor armate pe scara larga si cu o deosebita cruzime. Astfel, pe
teritoriul ocupat, persecutiile sistematice impotriva civililor sau deportarile masive
de populatii sunt in acelasi timp, si crime de razboi, si crime contra umanitatii.
Dezvoltarile ulterioare ale obiectului crimei contra umanitatii, au realizat o
distinctie tot mai clara intre cele doua categorii de infractiuni internationale. De
asemenea, crimele contra umanitatii au fost incriminate ulterior Statutului de la
Nurnberg si Tokyo, fara vreo precizare la o anumita situatie de razboi, ceea ce le
confera un caracter universal si autonom.
Analizand elementele infractiunilor incluse in cadrul crimelor contra umanitatii,
constatam ca subiectii, obiectul, latura obiectiva si cea subiectiva sunt
asemanatoare cu cele ale crimelor de razboi. Ceea ce diferentiaza crimele de drept
comun (omorul, violul, tortura etc.) si crimele de razboi de crimele impotriva
umanitatii, facand ca in cadrul acestora din urma sa avem un caracter unitar in
variatele sale forme de manifestare obiectiva, sunt elementele comune ale crimelor
impotriva umanitatii.
Este vorba de gravitatea deosebita a acestora, exprimata in faptul ca, prin faptele
respective se pune in pericol existenta biologica a unor grupuri umane in baza unor
planuri premeditate si concertate. De asemenea, este vorba de caracterul de masa al
crimelor contra umanitatii, in sensul ca ele sunt indreptate nu impotriva unor
indivizi izolati, ci impotriva unor populatii intregi, avand ca efect un numar mare
de victime.
In sfarsit, este vorba de mobilurile savarsirii acestor crime, care constau in
convingerea si interesul de natura politica, rasiala, etnica, ideologica sau religioasa,
ale autorilor faptelor respective, ca doar o politica urmarita consecvent pentru
reprimarea, persecutarea sau exterminarea unor grupuri de oameni, ar indeparta
pericolul actual sau potential pe care aceste grupuri il prezinta pentru cei care
initiaza si comit asemenea fapte.
Faptul ca toate crimele impotriva umanitatii gasesc in razboi mediul propice in
care sa se manifeste, demonstreaza o data in plus, legaturile care exista intre dreptul
international umanitar si dreptul drepturilor omului in cadrul dreptului international
general. Este sugestiv, in acest sens, faptul ca, desi crimele impotrva umanitatii s-au
autonomizat fata de crimele de razboi, instrumente specifice de drept international
umanitar le consemneaza ca fiind incalcari grave ale acestora.
Crimele de razboi si crimele impotriva umanitatii au fost declarate, din cauza
gradului de pericol pe care il reprezinta, imprescriptibile, faptuitorii lor putand fi
urmariti, judecati, oricand, indiferent de timpul trecut de la comiterea faptelor lor
criminale. Existenta in DIU a mai multor acte investite cu autoritatea natiunilor
lumii, unite in lupta pentru pace, prin care se condamna comiterea de crime de
razboi si crime impotriva umanitatii, creeaza un cadru legal eficient pentru
urmarirea si pedepsirea celor vinovati pentru comiterea unor astfel de crime, pentru
impiedicarea lor de a se sustrage de la dreapta judecata a umanitatii.