CURS IV

MIJLOACE SI METODE DE RAZBOI

1. Reguli generale;
2. Mijloace de lupta;
3. Metode de razboi.

1. Reguli generale

Statutul de combatant implica utilizarea legala a diferitelor arme si metode de

utilizare a acestora. Dreptul de Haga poate fi rezumat ca fiind constituit din regulile
care limiteaza desfasurarea ostilitatilor militare:
- cine poate fi supus atacului;
- ce obiective pot constitui tinta atacului;
- care sunt armele si metodele de razboi permise.
Ilegalitatea anumitor mijloace si metode de razboi s-a realizat in raport cu
efectele lor distructive, cu persoanele impotriva carora sunt indreptate, locurile si
bunurile vizate. Pe aceasta baza, s-au conturat, in decursul timpului, patru principii
de actiune:
a. partile la un conflict armat n-au un drept nelimitat in ceea ce priveste
alegerea mijloacelor si metodelor de razboi;
b. in utilizarea acestora trebuie sa se faca intotdeauna o distinctie neta intre
obiectivele militare, pe de o parte, populatia si persoanele civile si bunurile
cu caracter civil, pe de alta parte, astfel incat atacurile sa nu fie indreptate
decat impotriva primelor;
c. sa se limiteze, pe cat posibil, suferintele pe care le-ar putea indura
combatantii si proportiile distrugerilor;
d. sa existe intre combatanti posibilitatea unei minime increderi, in ceea ce
priveste statutul juridic al persoanelor si bunurilor aflate sub protectia
dreptului umanitar.
Notiunea de ”mijloace de razboi” defineste armele si sistemele de arme prin
care se exercita materialmente violenta impotriva inamicului, iar conceptul de
”metode de razboi” indica procedeele si strategiile utilizate in caz de conflict
armat pentru a realiza scopurile actiunilor militare.
Sunt interzise a fi utilizate intr-un conflict armat metodele si mijloacele de
razboi care produc daune intense, crude si barbare, grave si durabile mediului
natural, adica inseala buna credinta a adversarului in legatura cu statutul de
protectie legala. Mijloacele si metodele de razboi care nu se includ in aceste
categorii sunt considerate ca fiind legitime. Competenta de reglementare in acest
domeniu apartine statelor.
 2. Mijloace de razboi

In domeniul interzicerii sau limitarii armelor se aplica, in primul rand, regula

generala de prohibitie (interdictie, interzicere), bazata pe efectele armelor care
produc rau inutil sau superfluu (crude, barbare si perfide), sau care au efecte
nediscriminate.
Este vorba de:
 proiectile explozibile sau incarcate cu materii fulminante sau inflamabile cu
greutate mai mica de 400 grame;
 gloante care se latesc sau turtesc usor corpul omenesc;
 gazele asfixiante, toxice sau similare si alte arme chimice;
 otrava si armele otravitoare;
 minele si torpilele submarine;
 aruncatoare de flacari si armele incendiare;
 armele bacteriologice;
 tehnicile de modificare a mediului in scopuri militare;
 proiectile cu schije nelocalizabile cu raze X;
 minele si capcanele terestre;
 arme laser care provoaca orbirea.

Dincolo de aceste arme interzise prin conventii, exista si o categorie de mijloace

de razboi care nu sunt reglementate in mod special. Literatura de specialitate
include in aceasta categorie armele radiologice, mijloacele si metodele de razboi
electronic, dispozitivele cu ultrasunete, dispozitivele cu fulgere luminoase s.a.
Un caz aparte il reprezinta armele nucleare, utilizarea lor fiind o crima impotriva
umanitatii. Teza occidentala conform careia arma nucleara ar putea fi utilizata, se
fondeaza pe caracterul vag al dreptului existent in materie, pe absenta oricarei
reguli speciale de interzicere a armei nucleare, pe practica statelor in materie de
dezarmare nucleara si de dreptul de a utiliza forta in caz de legitima aparare, de
represalii sau in stare de necesitate.
Ramane, in continuare, deasupra omenii aceasta sabie, umanitatea trebuind sa
insiste sa ilegalizeze arma nucleara, proces care in final trebuie sa continuie cu
distrugerea acestui arsenal sinucigas.
 3. Metode de razboi

Intre metodele de razboi limitate sau interzise, de-a lungul timpului, fie prin
reguli cutumiare, fie prin dispozitii conventionale se numara:
 perfidia – cu intentia de inselare, la buna credinta a unui adversar pentru a-l
face sa creada ca are dreptul sa primeasca sau obligatia sa acorde protectia
prevazuta in regulile dreptului international aplicabil in conflictele armate;
 refuzul de a lua prizonieri – ca atare, este interzis de a se ordona sa nu
existe supravietuitori, de a ameninta cu aceasta adversarul sau de a conduce
ostilitatile in functie de aceasta decizie, chiar daca astfel de ordine au fost
date, cum a fost cazul celui emis de Hitler, in 1942, conform caruia, nimeni
nu va fi crutat;
 inrolarea fortata a resortimentelor (sentimente ostile, pica, ura) partii
adverse;
 distrugerile de bunuri protejate fara necesitate militara;
 actele sau amenintarile al caror obiect principal este de a raspandi
teroarea in populatia civila - indiferent daca efectul a fost atins sau nu,
ceea ce conteaza la aceasta metoda de razboi, este intentia expresa de a
teroriza civilii cu distrugerea totala, dar nu este aplicabila in cazul atacarii
unui obiectiv militar legitim;
 atacurile nediscriminate, indiferent de forma lor, terestra, bombardament
aerian sau naval, ori de navele folosite (proiectile, bombe, rachete, torpile
etc.);
 represaliile armate – ca metoda de obligare a adversarului de a respecta
legile razboiului dar prin incalcarea acestora.
Este evident ca incalcarea regulilor regimului juridic al mijloacelor si metodelor
de razboi, reprezinta incalcari grave ale conventiilor speciale care interzic sau
limiteaza utilizarea unora dintre ele de catre combatanti. De altfel, aceste interdictii
si limitari se completeaza cu autorizarea de a utiliza anumite arme, fiindca altfel
razboiul n-ar mai exista. Regimul juridic al mijloacelor si metodelor de razboi este
o tentativa de a echilibra necesitatea militara cu principiile umanitare, cu alte
cuvinte, o incercare de ”umanizare” a conflictului armat.
Conflictul armat poate fi:
- conflict armat maritim, care se compune din totalitatea actiunilor militare
duse pe mare, putand avea un rol dominant, important sau secundar in
ansamblul razboiului;
- conflict armat aerian, fiind acea forma de purtare a razboiului in care
fortele aeriene constituie principalul mijloc pentru obtinerea succesului.