Planul lecției   

       
                                        la subiectul nr.1 Reglementările aplicării și folosirei armei de foc
              unitatea de curs: Aplicarea și folosirea armelor de foc, principii și instrucțiuni de bază aliniate la
standartele europene și internaționale
 
                                                            Unități de conținut:
 
1.Actele normative ce reglementează aplicarea și folosirea armei de foc.
2. Particularitățile și temeiurile aplicării armei de foc și a mijloacelor speciale.
3.Efectuarea  avertizărilor  și  somărilor.
4.Răspunderea penală în cazul aplicării armei de foc și a mijloacelor speciale.
5. Respectarea standartelor consiliului europei și ale ONU privind aplicarea și folosirea armelor de foc și a
mijloacelor speciale.
        1.Actele normative ce reglementează aplicarea și folosirea armei de foc.

-          Hotărâre  de Guvern Nr. 474 din 19.06.2014 cu privire la aprobarea Nomenclatorului

mijloacelor speciale, al tipurilor de arme de foc și al munițiilor aferente, precum și a regulelor de
aplicare a acestora;
al tipurilor de arme de foc şi al muniţiilor aferente, precum  şi a regulilor de aplicare a acestora;
-           Legea 218 din 19.10.12 privind modul de aplicare a fortei fizice mijloacelor special și a armei
de foc;
-           Codul de executare a RM;
-           Statutul executării pedepsei de către condamnați;
-           Legea nr.300 din 21.12.17 cu privire la sistemul administrației penitenciare;
-           Ghid privind intervenția profesională în exercițiul funcțiunii aprobat prin ordinul   
Ministrului Justiției cu nr.44 din 11.01.2018;
-           Codul Penal al RM.
2.Particularitățile și temeiurile aplicării armei de foc.
      Aplicarea armelor de foc.
    1) Angajații sunt în drept să deţină, să aibă asupra lor în permanenţă şi să aplice arme de foc din dotare. 
    2) Angajații sunt în drept să descopere şi să pregătească arma de foc dacă consideră că în situaţia în care
vor interveni este posibilă apariţia temeiurilor pentru aplicarea ei.
    3) În cazul în care aplicarea armei de foc nu poate fi evitată, angajații care o aplică este obligat:
    a) să evite utilizarea arbitrară sau abuzivă a armei de foc;
    b) să acţioneze proporţional cu gravitatea atacului şi cu obiectivele legitime ce se urmăresc a fi atinse;
    c) îndată ce aplicarea armei de foc şi-a atins scopul, să renunţe imediat la acest mijloc.
         Temeiul aplicării armelor de foc.
    1) Angajații pot aplica armele de foc, ca măsură extremă, în următoarele situaţii:
    a) pentru autoapărare ori pentru apărarea oamenilor împotriva unor atacuri ce prezintă un pericol real
pentru viaţa şi sănătatea acestora;
    b) pentru respingerea unui atac în grup sau a unui atac armat asupra clădirilor, încăperilor, mijloacelor de
transport ale autorităţilor şi instituţiilor publice, pentru curmarea tentativei de a pune stăpînire pe mijloace
de comunicaţii speciale, pe mijloace de apărare pasivă ori activă, pe purtători materiali de informaţii
atribuite la secret de stat sau pe orice altă proprietate importantă în asigurarea securităţii naţionale şi a
secretului de stat, precum şi pentru recuperarea acestora;
    c) pentru asigurarea executării unui mandat de arestare preventivă în cazul cînd persoana respectivă
încearcă să evadeze, iar aflarea acesteia în stare de libertate poate pune în pericol viaţa şi sănătatea
oamenilor;
    d) pentru reţinerea persoanei care refuză să execute cerinţele legale de depunere a armei sau care opune
rezistenţă armată;
    e) în caz de atentat la securitatea personală sau pentru prevenirea capturării prin violenţă a armei de foc;
    f) pentru imobilizarea persoanelor în a căror privinţă sînt probe sau indici temeinici privind comiterea unei
infracţiuni şi care, după săvîrşirea crimei, încearcă să se eschiveze de la reţinere, dacă aflarea lor în stare de
libertate poate pune în pericol viaţa şi sănătatea oamenilor, precum şi pentru imobilizarea persoanelor care,
prin acţiuni violente, periculoase pentru viaţa şi sănătatea oamenilor, împiedică reţinerea delincvenţilor;
    g) pentru  împiedicarea evadării de sub escortă sau evadării persoanelor aflate în stare legală de detenţie,
precum şi pentru curmarea tentativelor de eliberare forţată a acestora;
    h) împotriva persoanelor sau a grupurilor de persoane care încearcă să pătrundă forţat în clădirile, în
încăperile sau în perimetrele instituţiilor, în unităţile de transport aflate sub pază sau care devastează ori
distrug clădiri şi alte bunuri de interes public sau privat, punînd în pericol viaţa şi sănătatea oamenilor;
    i) împotriva oricărui mijloc de transport folosit de persoane care prezintă pericol pentru viaţa şi sănătatea
subiecţilor legii sau a altor oameni ori a cărui deplasare prezintă pericol pentru viaţa şi sănătatea subiecţilor
legii sau a altor oameni, precum şi împotriva conducătorului acestui mijloc de transport care, fiind somat,
refuză să oprească la semnalele regulamentare;
    j) pentru neutralizarea animalelor care pun în pericol viaţa şi sănătatea subiecţilor legii sau a altor
persoane.
     2) Pentru eliberarea ostaticilor şi neutralizarea persoanelor care comit un act terorist, subiecţii legii
angajaţi ai subunităţilor speciale de combatere a terorismului din cadrul autorităţilor publice pot aplica
arme albe, cu excepţia celora ce pot cauza urmări excesiv de grave sau pot servi drept sursă de risc
nejustificat.
    3) În condiţiile şi în situaţiile prevăzute în prezentul articol, armele de foc se aplică astfel încît să
condiţioneze imobilizarea persoanelor împotriva cărora au fost aplicate.
 

       Restricţii la aplicarea armelor

    Se interzice aplicarea armelor de foc: 
    a) împotriva minorilor, dacă vârsta acestora este evidentă sau este cunoscută, împotriva femeilor,
persoanelor în etate şi a persoanelor cu semne vizibile de invaliditate, cu excepţia cazurilor când acestea
atacă angajatul ori altă persoană în grup sau cu utilizarea armelor, când opun rezistenţă periculoasă pentru
viaţa şi sănătatea oamenilor, dacă acţiunile de acest gen nu pot fi curmate pe alte căi şi cu alte mijloace; 
    b) în situaţiile când ar putea fi pusă în pericol viaţa altor persoane;
    c) în timpul acţiunilor de restabilire a ordinii publice în cazul dezordinilor în masă, cu excepţia cazurilor
prevăzute la art. 10 alin. (1) lit. a) şi h);
    d) asupra aeronavelor, navelor fluviale şi asupra altor mijloace de transport cu pasageri, cu excepţia
cazurilor cînd ar putea fi cauzate pagube sau urmări vădit mai grave decît cele ce s-ar produce dacă pericolul
nu ar fi înlăturat;
    e) asupra persoanelor care au trecut sau încearcă să treacă ilegal frontiera de stat dacă faptul se produce
fie vădit întîmplător, fie în legătură cu un accident sau cu o calamitate naturală;
    f) pentru reţinerea contravenienţilor sau pentru curmarea tentativei acestora de a evada de la locul
reţinerii dacă acţiunile lor nu pun în pericol viaţa şi sănătatea oamenilor sau dacă ei nu opun rezistenţă
armată;
    g) în situaţiile în care ar putea fi violat teritoriul, spaţiul aerian sau apele teritoriale ale unui stat vecin, cu
excepţia cazurilor prevăzute la art. 10 alin. (1) lit. a).
                                                                   Folosirea armelor de foc.
       Pentru a da un semnal de alarmă sau pentru a solicita ajutor, subiecţii legii pot trage focul de armă în
plan vertical, cu excepţia cazurilor cînd aceştia se află în încăperi.
 
 
 
3.Efectuarea  avertizărilor  și  somărilor.
      Avertizările/somările sunt anumite măsuri de intervenţie imediate ale angajaților care constau într-o
cerinţă imperativă legală adresată unei persoane/grup de persoane, efectuate în scopul:
1) zădărnicirii comiterii faptelor ilicite;
2) întreruperii faptelor ilicite în curs de desfăşurare;
3) întreruperii actelor de încălcare a ordinii publice;
4) contactării, legitimării, controlului corporal preventiv, percheziţiei corporale, aplicării forţei fizice, a
mijloacelor speciale, armelor de foc cât şi reţinerii persoanelor suspecte;
5) eliminării manifestărilor de rezistenţă ale unor persoane în executarea activităţilor legale ale
angajaților, precum dezarmarea unor elemente agresive;
 6) scoaterii persoanelor din locurile ascunse sau cu vizibilitate/accesibilitate redusă;
 7) împiedicării evadării, pătrunderii sau ieşirii fără drept a persoanelor din perimetrele obiectivelor,
delimitate vizibil;
 8) alte situaţii permisive.
    Avertizarea/somarea se va efectua în limba de stat. După caz, angajatul poate folosi altă limbă dacă
posedă limba persoanei interpelate.  Avertizarea este o măsură de intervenţie prin care angajatul,
atenționează persoana/persoanele despre acţiunile legale care pot fi aplicate în caz de nesupunere.
    Somarea este o măsură de intervenţie imediată utilizată de către angajatul, care constă într-o cerinţă
imperativă (ordin), legal adresată persoanei/persoanelor să execute sau să nu execute anumite
acţiuni/inacţiuni. Avertizarea/somarea persoanei să înceteze acţiunea agresivă şi să se supună solicitării
angajatului, se va efectua înainte de aplicarea forţei fizice, a mijloacelor speciale şi a armelor de foc,
acordând timp suficient pentru îndeplinirea cerinţelor legale. Nu este necesară folosirea avertizării sau
somării în cazul când tergiversarea aplicării forţei fizice, a mijloacelor speciale şi a armelor de foc
generează un pericol direct pentru viaţa şi sănătatea angajatului şi a altor persoane, când poate
conduce la alte urmări grave sau când, în situaţia creată, un astfel de avertisment este nepotrivit sau
imposibil.  Numărul somaţiilor şi conţinutul acestora, conform prevederilor legale, este determinat atât
de comportamentul persoanelor, misiunea de serviciu, cât şi de fapta comisă în faza de executare,
timpul avut la dispoziţie de către angajat, precum şi de măsura care urmează a fi luată după somaţie. .
Forţa fizică, mijloacele speciale şi armele de foc se aplică după somaţiile specifice, în funcţie de acţiunea
utilizată, după cum
urmează:                                                                                                                                                                        
          1) la aplicarea forţei fizice, bastoanelor speciale de cauciuc şi plastic: „STAI! sau ÎNCETAŢI!
POLIŢIA...(sau denumirea autorităţii pe care o reprezintă angajatul)! VOM (VOI) APLICA FORŢA!”;
         2) la aplicarea ambalajului cu aerosol (gaze lacrimogene): „STAI! sau ÎNCETAŢI! ANGAJAȚI
PENITENCIARE... (sau denumirea autorităţii pe care o reprezintă  angajatul)! VOM (VOI) FOLOSI GAZE
LACRIMOGENE!”;                                                                                                                                                            
     
        3) la folosirea câinilor de serviciu: „STAI! sau ÎNCETAŢI! ANGAJAȚI DE LA PENITENCIARE ... (sau
denumirea autorităţii pe care o reprezintă angajatul)! VOM (VOI) FOLOSI CÂINII DE SERVICIU!”;
        4) la aplicarea altor mijloace din dotare (armelor şi dispozitivelor cu electroşoc, grenadelor şi
dispozitivelor audiovizuale şi altor mijloace de imobilizare prevăzute de actele normative, aflate în
dotarea angajatului): „STAI! sau ÎNCETAŢI! ANGAJAȚI PENITENCIARE.. (sau denumirea autorităţii pe care
o reprezintă angajatul)! VOM (VOI) APLICA ... (denumirea mijlocului)!”;
        5) la aplicarea armei de foc: „STAI! ANGAJAȚI PENITENCIARE..  (sau denumirea autorităţii pe care o
reprezintă angajatul)!, iar în caz de nesupunere, se somează din nou prin cuvintele: „STAI CĂ TRAG!”,
dacă persoana somată nu se supune nici de această dată, se somează prin tragerea focului de armă în
plan vertical. În încăperi, somarea prin efectuarea de împuşcături, nu se permite;
       6) la aplicarea armei de foc împotriva persoanelor sau a grupurilor de persoane care încearcă să
pătrundă forţat în clădirile, încăperile sau în perimetrele instituţiilor, unităţilor de transport aflate sub
pază ce devastează sau distrug clădiri şi alte bunuri de interes public și privat, punând în pericol viaţa şi
sănătatea oamenilor, arma se aplică numai după ce s-a repetat de trei ori, la intervale de timp suficiente
pentru dispersarea participanţilor, somaţia: „PĂRĂSIŢI..., VOM APLICA ARMA DE
FOC!”;                                                         
      7) la aplicarea armei de foc împotriva oricărui vehicul în cazul când conducătorul acestui vehicul
refuză să oprească la semnalele regulamentare, sau în cazul deplasării ce ameninţă viaţa şi sănătatea
angajatului sau a altor persoane, somaţia se face prin tragerea focului de armă în plan vertical, apoi în
scopul imobilizării vehiculului, se trage în componentele ce asigură deplasarea acesteia.
 
                                                             Ordinea aplicării armelor de foc.
    1) Armele de foc se aplică numai după somaţia: „Stai! …”, urmînd denumirea autorităţii pe care o
reprezintă persoana. În caz de nesupunere, se somează din nou prin cuvintele: „Stai că trag!”. Dacă
persoana somată nu se supune nici de această dată, se somează prin tragerea focului de armă în plan
vertical. În încăperi, somarea prin efectuarea de împuşcături nu se permite. 
   (2) În cazul în care persoana avertizată nu se supune somaţiei legale executate potrivit alin. (1),  împotriva
ei poate fi aplicată arma.
   (3) În cazurile prevăzute la art.10 alin. (1) lit. h) din „Legea 218 din 19.10.12 privind modul de aplicare a
fortei fizice mijloacelor special și a armei de foc”, care ne spune că( împotriva persoanelor sau a grupurilor
de persoane care încearcă să pătrundă forțat în clădirile, în încăperile sau în perimetrele instituţiilor, în
unităţile de transport aflate sub pază sau care devastează ori distrug clădiri şi alte bunuri de interes public
sau privat, punînd în pericol viaţa și sănătatea oamenilor) arma se aplică numai după ce s-a repetat de trei
ori, la intervale de timp suficiente pentru dispersarea participanţilor, somaţia: „Părăsiţi..., vom aplica arma
de foc!”.
    4) În cazurile prevăzute la art.10 alin. (1) lit. i) din„ Legea 218 din 19.10.12 privind modul de aplicare a
fortei fizice mijloacelor special și a armei de foc”, care ne spune că (împotriva oricărui mijloc de transport
folosit de persoane care prezintă pericol pentru viaţa şi sănătatea subiecţilor legii sau a altor oameni ori a
cărui deplasare prezintă pericol pentru viaţa şi sănătatea subiecţilor legii sau a altor oameni, precum şi
împotriva conducătorului acestui mijloc de transport care, fiind somat, refuză să oprească la semnalele
regulamentare), somaţia se face prin tragerea focului de armă în plan vertical, apoi, în scopul imobilizării
mijlocului de transport, se trage în componentele ce asigură deplasarea acestuia.
    5) Armele de foc pot fi aplicate fără somaţie doar în următoarele situaţii şi condiţii:
    a) în caz de atac prin surprindere, în stare de legitimă apărare sau de extremă necesitate;
    b) în caz de atac cu utilizarea tehnicii de luptă, a mijloacelor de transport, a aparatelor de zbor sau a
navelor fluviale;
    c) în cazul eliberării ostaticilor, a persoanelor răpite sau deţinute ilegal;
    d) în cazul evadării de sub arest, cu armă sau cu ajutorul mijloacelor de transport, a infractorilor sau a
deţinuţilor din instituţiile penitenciare, precum şi în cazul evadării acestora din mijloacele de transport în
timpul deplasării lor;
    e) împotriva animalelor care pun în pericol viaţa şi sănătatea subiectului legii sau a altor oameni.
   Pentru a da un semnal de alarmă sau pentru a solicita ajutor, subiecţii legii pot trage un foc de avertisment
în plan vertical, cu excepţia cazurilor în care aceştia se află în încăperi. 
     La restabilirea ordinii publice, conform domeniului de competenţă, subiecţii legii aplică forţa fizică,
mijloacele speciale şi armele de foc în condiţiile legii.
     Controlul asupra legalităţii aplicării de către subiecţul legii a mijloacelor speciale şi a armelor de foc se
efectuează în condiţiile legii.
 
 
    4.Răspunderea penală în cazul aplicării armei de foc.
 
        Subiecţii legii nu poartă răspundere pentru dauna morală, materială şi fizică cauzată delincventului în
legătură cu aplicarea forţei fizice, a mijloacelor speciale şi a armelor de foc dacă ei au acţionat în strictă
conformitate cu prevederile prezentei legi.
         Depăşirea de către subiecţii legii a atribuţiilor privind aplicarea forţei fizice, a mijloacelor speciale şi a
armelor de foc atrage, după caz, răspunderea disciplinară, civilă, contravenţională sau penală.
Conducătorii autorităţilor menţionate la art. 3 din  „ Legea 218 din 19.10.12 privind modul de aplicare
a fortei fizice mijloacelor special și a armei de foc”, care ne spune (că personalul, care deţine grade şi statut
special, din cadrul Serviciului de Informaţii şi Securitate, Ministerului Afacerilor Interne, Centrului Național
Anticorupție, Serviciului Protecţie şi Pază de Stat, Ministerului Finanțelor, Serviciului Vamal, Serviciului de
Stat de Curieri Speciali, Departamentului Instituţiilor Penitenciare al Ministerului Justiţiei, precum şi
procurorii),vor purta răspundere disciplinară, civilă sau penală, după caz, dacă ei au ştiut sau trebuiau să ştie
despre  cazurile de aplicare ilegală de către subalterni a forţei fizice, a mijloacelor speciale sau a armelor de
foc, dar nu au întreprins măsuri pentru prevenirea, suprimarea sau denunţarea cazurilor respective.

                                     Controlul asupra legalităţii aplicării de către subiecţii legii 

                                     a forţei fizice, a mijloacelor speciale şi a armelor de foc
Procuratura înfăptuieşte controlul legalităţii aplicării forţei fizice, a mijloacelor speciale şi a armelor de
foc de către toţi angajații din penitenciare.
         Procedura de verificare a legalităţii aplicării forţei fizice, a mijloacelor speciale şi a armelor de foc este
demarată de procuratură sau de poliţie în baza sesizării făcute de presupusa victimă sau de reprezentanţii
legali ai acesteia, în baza raportului depus de către subiectul legii  precum şi din oficiu.
 
 
 
 
         5. Respectarea standartelor consiliului europei și ONU privind aplicarea și folosirea armelor de foc.
Regulile penitenciare europene
Regula 69.1 Personalul din penitenciar nu va purta niciodată arme letale în perimetrul penitenciarului,
decât în cazuri de urgență.
Regula 69.2 Este interzis ca persoanele care intră în contact direct cu deținuții să poarte alte arme, inclusiv
bastoane de cauciuc, în perimetrul penitenciarului, cu excepția cazurilor în care acestea sunt necesare pentru
menținerea siguranței și securității, în eventualitatea unui incident particular.
Regula 69.3 Personalul va fi dotat cu armament numai după ce a fost instruit cu privire la întreținerea și
folosirea acestuia.
În Comentariul asupra Regulilor penitenciare europene se explică următoarele:
Această regulă 69 reglementează folosirea armelor în interiorul și în jurul penitenciarelor.
Personalul aflat în contact direct cu deținuții poate purta arme, precum bastoane, pentru propria apărare.
Buna practică presupune ca aceste arme să nu fie purtate în manieră ostentativă sau amenințătoare.
Bastoanele lungi nu ar trebui purtate în mod uzual, ci depozitate în locații strategice de unde să poată fi la
îndemână în caz de urgență.
Cu excepția situațiilor de urgență majoră iminentă, nu constituie o bună practică să i se permită
personalului care lucrează în mod direct cu deținuții să poarte arme de foc sau alte arme similare ce fie pot fi
folosite necorespunzător, fie riscă să cadă în mâinile deținuților. La rândul său, și CPT a abordat acest aspect în
rapoartele sale referitoare la Portugalia (CPT Inf (96) 31, aliniatul 149), respectiv Slovenia (CPT Inf 2002 (36),
aliniatele 13 și 14).
În unele sisteme penitenciare, personalul care asigură paza exteriorului penitenciarului poartă arme de foc. Acest
personal ar trebui să aibă instrucțiuni clare cu privire la împrejurările în care poate recurge la astfel de armament,
mai precis numai în cazul în care viața respectivului ofițer sau a altei persoane este amenințată direct. Un deținut
care evadează poate fi oprit prin folosirea unei arme de foc dacă acel deținut reprezintă o amenințare directă
asupra vieții unei altei persoane sau dacă nu poate fi oprit prin nici un alt mijloc. Principiile Națiunilor Unite
privind folosirea forței și armelor de foc de către persoanele responsabile de aplicarea legii sunt cât se poate de
explicite în această privință: „În orice caz, folosirea intenționat letală a armelor de foc este permisă numai când
acest lucru este absolut inevitabil în scopul protejării de vieți omenești.” (Principiul 9)
 
       Principiile de bază privind folosirea forței și a armelor de foc de către persoanele responsabile de aplicarea
legii  adoptate la cel de-al Optulea Congres al Națiunilor Unite privind prevenirea criminalității și tratamentul
infractorilor, Havana, Cuba, 27 august - 7 septembrie 1990.
Principiul 9: Responsabilii de aplicarea legii nu trebuie să folosească arme de foc împotriva vreunei persoane
decât în caz de legitimă apărare sau pentru a apăra alte persoane împotriva unui pericol iminent de moarte sau
vătămare gravă, pentru a preveni producerea unei infracțiuni deosebit de grave ce pune în mare pericol viața
cuiva, pentru a aresta o persoană care prezintă un astfel de pericol și care se opune autorității, sau pentru a
împiedica evadarea acesteia, și numai în situația în care mijloacele mai puțin extreme se dovedesc a fi
insuficiente în ce privește atingerea acestor obiective.  În orice caz, folosirea intenționat letală a armelor de foc
este permisă numai când acest lucru este absolut inevitabil în scopul protejării de vieți omenești. 
Principiul 16: În relația lor cu preveniții sau deținuții, persoanele responsabile de aplicarea legii nu trebuie să
folosească arme de foc decât în caz de legitimă apărare sau pentru a apăra alte persoane împotriva unui pericol
iminent de moarte sau vătămare gravă, sau atunci când este absolut necesar pentru a împiedica evadarea unui
prevenit sau deținut ce prezintă pericolul menționat la principiul 9.
 
 
 
 
  Convenția europeană pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale
       Convenția europeană pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale guvernează și
activități  specifice penitenciarelor. Convenția are două articole principale care se aplică în ce privește recurgerea
la forță:      
     a) Articolul 2, care limitează folosirea forței letale sau potențial letale la cazurile în care este necesară salvării
vieții unei
persoane;                                                                                                                                                                      
    b) Articolul 3, conform căruia este total interzisă aplicarea torturii sau a tratamentelor inumane ori degradante.
Jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului (CEDO) în materie de folosire excesivă a forței este una
extrem de bogată. Conform CEDO, acțiunile întreprinse trebuie să îndeplinească standardele de necesitate,
relevanță și suficiență.
        Referitor la Articolul 2 din Convenție și la folosirea forței și situațiile în care aceasta este justificată în
cauzarea morții unei persoane, CEDO a precizat în cauza McCann și Alții împotriva Regatului Unit că ‚textul
articolului 2 (art. 2), luat în ansamblu, demonstrează că aliniatul 2 (art. 2-2) nu definește cu precădere situațiile în
care este permisă luarea intenționată a vieții unei persoane, ci descrie situațiile în care este permisă „recurgerea
la forță” care poate conduce în mod neintenționat la cauzarea morții. Pe de altă parte, recurgerea la forță trebuie
să fie „absolut necesară”’. McCann și Alții împotriva Regatului Unit, alin. 148, Cererea nr. 18984/91 (CEDO 1995).
 
 
Bbliografie:
 
1.       Legea nr. 218 din 19.10.2012 privind modul de aplicare a forței fizice, a mijloacelor speciale și a
armelor de foc. file:///C:/Users/CI%201/Downloads/218.pdf
2.       Hotărârea Guvernului nr. 474 din 19.06.2014 cu privire la aprobarea Nomenclatorului mijloacelor
speciale, al tipurilor de arme de foc și al munițiilor aferente, precum și a regulilor de aplicare a
acestora. https://www.legis.md/cautare/getResults?doc_id=102878&lang=ro
3.       Codul de executare al Republicii Moldova.  
http://lex.justice.md/index.php?action=view&view=doc&lang=1&id=336538
4.       Statutul executării pedepsei de către condamnați, Republica Moldova.
https://www.legis.md/cautare/getResults?doc_id=85411&lang=ro
5.       Legea nr. 300 cu privire la sistemul administrației penitenciare, adoptată în 21 decembrie 2017.
https://www.legis.md/cautare/getResults?doc_id=119164&lang=ro
6.       Principiile de bază privind folosirea forței și a armelor de foc de către persoanele responsabile de
aplicarea legii - adoptate la cel de-al Optulea Congres al Națiunilor Unite privind prevenirea criminalității
și tratamentul infractorilor, Havana, Cuba, 27 august - 7 septembrie 1990.
7.       Regulile penitenciare europene (CoE) și Normele CPT.
8.       Ghid privind intervenția profesională în exercițiul funcțiunii.
http://particip.gov.md/public/documente/119/ro_4784_GHID-07.12.2017.pdf