UZUL DE ARMĂ

PROBLEME:
1. Situaţiile în care se poate face uz de armă în condiţii legale;
2. Proceduri legale ce treb uie respectate în cazul fo losirii armamentului din
dotare;
3. Folosirea de către poliţişti a armamentului din dotare.

COMPETENŢE DERIVATE:

- să reproducă situaţiile în care poliţistul poate folosi mijloacele

individuale de intervenţie în condiţii legale, folosind termeni proprii;
- să identifice condiţiile ce trebuie cumulativ îndeplinite pentru a putea
face uz de armă, într-o situaţie legală prezentată (PowerPoint);
- să comunice prin efectuarea somaţiilor legale cu o persoană, respectând
regulile tactice.

UZUL DE ARMĂ

REGLEMENTĂRI INTERNE PRIVIND MIJLOACELE

INDIVIDUALE DE INTERVENŢIE
Din cuprinsul Legii nr. 295 din 28 iunie 2004 privind regimul armelor şi al
muniţiilor, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, reiese faptul că
instituţiile publice cu atribuţii în domeniul apărării, ordinii publice şi siguranţei
naţionale sunt autorizate să procure, să înstrăineze, să deţină şi să folosească arme
letale şi arme neletale, precum şi muniţia corespunzătoare, pentru înarmarea
personalului propriu, în condiţiile stabilite prin legi speciale.
Poliţia Română, parte integrantă a Ministerului Afacerilor Interne, este
instituţia specializată a statului, care exercită atribuţii privind apărarea drepturilor şi
libertăţilor fundamentale ale persoanei, a proprietăţii private şi publice, prevenirea şi
descoperirea infracţiunilor, respectarea ordinii şi liniştii publice, în condiţiile legii.
Activitatea Poliţiei Romane constituie serviciu public specializat şi se
realizează în interesul persoanei, al comunităţii, precum şi în sprijinul instituţiilor
statului, exclusiv pe baza şi în executarea legii, în conformitate cu legislaţia internă şi
internaţională aplicabilă în domeniu.
Poliţistul este funcţionar public civil, cu statut special, înarmat, ce poartă, de
regulă, uniformă şi exercită atribuţiile stabilite pentru Poliţia Româna prin lege, ca
instituţie specializată a statului.

1 / 17
 Poliţistul este investit cu exerciţiul autorităţii publice, pe timpul şi în legătură
cu îndeplinirea atribuţiilor şi îndatoririlor de serviciu, în limitele competentelor
stabilite prin lege.
În exercitarea drepturilor conferite de lege, poliţistul are obligaţia să respecte
întocmai drepturile şi libertăţile fundamentale ale omului, prevăzute de lege şi de
Convenţia europeană a drepturilor omului.
Utilizarea forţei
Poliţistul execută acţiuni în forţă ca măsură excepţională, în strictă
conformitate cu prevederile legale şi numai în situaţii de absolută necesitate, pentru
îndeplinirea unui obiectiv legitim.
Acţiunile în forţă desfăşurate de poliţie trebuie subordonate principiilor
necesităţii, gradualităţii şi proporţionalităţii.
a) principiul necesităţii se circumscrie cerinţei ca acţiunile în forţă să se
execute ca urmare a creării unei situaţii ce obligă (determină, împinge) la adoptarea
unei „atitudini" privind exercitarea dreptului de constrângere;
b) principiul gradualităţii implică obligarea personalului dotat cu arme
de foc, la utilizarea în mod progresiv a formelor, procedeelor şi mijloacelor de
acţiune, de la cele mai simple până la cele care presupun exercitarea unui nivel ridicat
de violenţă.
Folosirea graduală a forţei presupune o respectare a etapelor progresive în
situaţia în care timpul, starea de pericol în care se află personalul sau victima ori
mijloacele folosite de autor nu permit acest lucru.
c) principiul proporţionalităţii impune aspectul că recurgerea la forţa
fizică şi utilizarea mijloacelor din dotare are loc numai dacă acest lucru este strict
necesar şi dacă acţiunile ilegale ale persoanei (persoanelor) nu au putut fi înlăturate
sau anihilate prin utilizarea celorlalte mijloace nonviolente. Acest fapt presupune
analiza situaţiei conjuncturale privind locul, timpul, persoanele prezente ori aflate în
apropiere, existenţa ori inexistenţa unui pericol potenţial, durata acţiunilor violente,
evaluarea raportului de forţe în vederea asigurării efectivelor necesare.
Mijloacele din dotare ce pot fi utilizate în timpul acţiunilor în forţă, inclusiv
armele de foc, vor fi folosite numai în caz de necesitate absolută, cu respectarea
strictă a prevederilor legale.
În momentul realizării obiectivului legitim încetează şi exercitarea acţiunii în
forţă.
În executarea acţiunilor în forţă poliţistul va avea în permanenţă î n vedere
respectarea demnităţii umane.
Când este confruntat cu violenta fizica ori cu ameninţări reale de folosire a
forţei fizice împotriva sa ori împotriva altor persoane, poliţistul are obligaţia de a
interveni cu fermitate, în limitele legale, pentru restabilirea ordinii.
Armele de foc, constituie mijlocul extrem folosit de către poliţişti pentru
imobilizarea persoanelor şi se utilizează numai în condiţiile legii, dacă celelalte
mijloace nu au avut efectul scontat. Nu se scoate armamentul din toc decât pentru a fi
folosit în mod legal.
Conform art. 137, alin. 2, din Legea nr. 295/2004 privind regimul armelor şi
muniţiilor, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, pe data intrării în
vigoare a acestui act normativ, se abrogă Legea nr. 17/1996 privind regimul armelor
2 / 17
şi muniţiilor (publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I. nr. 74 din 11
aprilie 1996), cu excepţia art. 46-52, care rămân în vigoare pentru fiecare instituţie
care are încadrate persoane ce ocupă funcţii care implic ă exerciţiul autorităţii publice,
înarmate cu arme de apărare şi pază, până la stabilirea în legile prevăzute la art. 41, a
condiţiilor, în care acestea pot purta şi folosi armele din dotare.

PROBLEMA DE ÎNVĂŢAT
1. SITUAŢIILE ÎN CARE SE POATE FACE UZ DE ARMĂ ÎN
CONDIŢII LEGALE
Poliţia Română poate interveni în forţă, împotriva celor care pun în pericol
viaţa, integritatea sau sănătatea persoanelor ori a organelor de ordine, precum şi
împotriva celor care ameninţă cu distrugerea unor clădiri sau bunuri de inter es public
sau privat.
Poliţiştii care sunt dotaţi cu arme de foc pot face uz de armă, pentru
îndeplinirea atribuţiilor de serviciu sau a misiunilor, în temeiul legii privind regimul
armelor şi al muniţiilor, precum şi al dispoziţiilor interne.
Prin definiţie uzul de armă, în sensul legilor 295/2004 (R) şi 17/1996 privind
regimul armelor de foc şi al muniţiilor, este, în primul rând, „executarea tragerii cu o
armă”, cea de-a doua clasificând-o ca fiind „de foc asupra persoanelor, animalelor
sau bunurilor”, iar cei autorizaţi să deţină, să poarte şi să folosească arme pentru pază
sau autoapărare îl pot executa în legitimă apărare sau în stare de necesitate.
Prin uz de armă, se înţelege executarea tragerii cu arma de foc asupra
persoanelor, animalelor sau bunurilor de către personalul instituţiilor cu
atribuţii în domeniul apărării, ordinii publice şi securităţii naţionale.
Uzul de armă este condiţionat de îndeplinirea cumulativă a următoarelor
condiţii:
a) dacă este absolut necesar;
b) dacă folosirea altor mijloace de împiedicare sau constrângere nu este
posibilă ori nu a dat rezultate.
Aceste condiţii relevă caracterul excepţional al măsurii uzului de armă,
care implică mult discernământ.
Situaţii prevăzute de lege:
a) împotriva acelora care atacă militarii aflaţi în serviciul de gardă, pază,
escortă, protecţie, menţinerea şi restabilirea ordinii de drept, precum şi îm potriva
celor care, prin actul săvârşit, prin surprindere, pun în pericol obiectivul păzit;
Se poate face uz de armă în acest caz dacă sunt îndeplinite cumulativ următoarele
condiţii:
- există un atac material, direct, imediat şi injust, săvârşit prin surprindere
împotriva categoriilor de persoane menţionate;
- prin actul săvârşit prin surprindere să fie pusă în pericol viaţa,
integritatea corporală sau sănătatea celor care execută serviciul de gardă,
pază, escortă, protecţie, menţinere şi restabilire a ordinii de drept;
- dacă atacul este îndreptat asupra unui obiectiv păzit, prin acţiunea
săvârşită prin surprindere să fie pusă în pericol securitatea acestuia;

3 / 17
 - dacă datorită împrejurărilor concrete ale săvârşirii faptei, opunerea sau
acţiunea ilicită a persoanei nu poate fi înlăturată prin alte mijloace;
- să nu fie pusă în pericol viaţa altor persoane.
Se poate face uz de armă fără somaţie, dacă lipseşte timpul necesar pentru
aceasta.
b) împotriva acelora care atacă persoanele învestite cu exerciţiul auto rităţii
publice sau cărora, potrivit legii, li se asigură protecţie;
Se poate face uz de armă în acest caz dacă sunt îndeplinite cumulativ
următoarele condiţii:
- persoana împotriva căreia se exercită atacul să facă parte din categoria
persoanelor învestite cu exerciţiul autorităţii publice sau să i se asigure
protecţie de către poliţie;
- există un atac material, direct, imediat şi injust, prin care este pusă în
pericol viaţa sau integritatea corporală a celor care fac parte din
categoria persoanelor învestite cu exerciţiul autorităţii publice sau din
categoria celor cărora li se asigură protecţie de către poliţie;
- dacă datorită împrejurărilor concrete ale săvârşirii faptei, atacul
persoanei nu poate fi înlăturat prin alte mijloace;
- să nu fie pusă în pericol viaţa altor persoane.
Se poate face uz de armă fără somaţie, dacă lipseşte timpul necesar pentru
aceasta.
c) împotriva persoanelor care încearcă să pătrundă ori să iasă în mod ilegal în
sau din unităţile, subunităţile militare ori din perimetrele sau zonele păzite - vizibil
delimitate - stabilite prin consemn;
Se poate face uz de armă în acest caz dacă sunt îndeplinite cumulativ
următoarele condiţii:
- există un perimetru strict şi vizibil delimitat, stabilit prin consemn;
- să existe o încercare de pătrundere sau de ieşire ilegală în sau din sediul
poliţiei, perimetru ori zonă păzită;
- prin consemn scris s-a dat în răspundere paza unităţii, subunităţii,
perimetrului sau zonei;
- să nu fie pusă în pericol viaţa altor persoane.
c1) împotriva animalelor care pun în pericol viaţa sau integritatea corporală
proprie sau a altor persoane;
d) pentru imobilizarea unei persoane care ameninţă cu comiterea cu violenţă
a unei fapte prevăzute de legea penală sau care, după comiterea acesteia, nu se
supune imobilizării, somaţiilor sau încearcă să fugă, iar rămânerea acesteia în
stare de libertate poate pune în pericol viaţa sau integritatea corporală a
persoanelor;
e) împotriva oricărui mijloc de transport folosit de agresorii prevăzuţi la lit. b)
şi c), precum şi împotriva conducătorilor acestora care refuză să oprească la
semnalele regulamentare ale organelor de abilitate, existând indicii temeinice că
au săvârşit o infracţiune ori că este iminentă săvârşirea unei infracţiuni;
4 / 17
 Se poate face uz de armă în acest caz dacă sunt îndeplinite cumulativ
următoarele condiţii:
- există certitudinea că ocupanţii acestor mijloace de transport săvârşesc
sau au săvârşit o infracţiune gravă, transportă bunuri dobândite în urma
comiterii unor infracţiuni şi nu se opresc la semnalul regulamentar al
poliţistului;
- poliţistul să fie obligatoriu îmbrăcat în uniformă sau să fie
identificat/identificabil ca poliţist;
- datorită împrejurărilor comiterii faptei nu poate fi folosit în mod eficient
un alt mijloc pentru imobilizarea mijlocului de transport;
- să nu fie pusă în pericol viaţa altor persoane.
În cazul folosirii armelor împotriva mijloacelor de transport, focul se execută
asupra pneurilor sau componentelor ce asigură deplasarea, în scopul imobilizării
acestora.
f) pentru imobilizarea sau reţinerea persoanelor cu privire la care sunt probe
ori indicii temeinice că au săvârşit o infracţiune şi care ripostează ori încearcă să
riposteze cu arma ori cu alte obiecte care pot pune în pericol viaţa ori integritatea
corporală a persoanei;
Se poate face uz de armă în acest caz dacă sunt îndeplinite cumulativ
următoarele condiţii:
- să se fi săvârşit o infracţiune iar persoana în cauză să opună rezistenţă
sau să riposteze cu arma sau cu alte obiecte care pot pune în pericol
viaţa sau integritatea corporală a poliţistului sau a altor persoane;
- să existe un atac material, direct şi imediat asupra poliţistului aflat în
exercitarea măsurilor legale sau împotriva altor persoane;
- rezistenţa sau riposta persoanei în cauză să nu poată fi înfrântă în alt
mod;
- să nu fie pusă în pericol viaţa altor persoane.
Se poate face uz de armă fără somaţie, dacă lipseşte timpul necesar pentru
aceasta.
g) pentru a împiedica fuga de sub escortă sau evadarea persoanelor care,
potrivit legii, au fost private de libertate cu scopul înlăturării unei stări de pericol
pentru ordinea publică;
Se poate face uz de armă în acest caz dacă sunt îndeplinite cumulativ
următoarele condiţii:
- să fie începută o acţiune de evadare din locurile legale de deţinere sau
de sub escortă;
- prinderea sau imobilizarea evadaţilor sau escortaţilor să nu poată fi
realizată prin alte mijloace;
- să nu fie pusă în pericol viaţa altor persoane.
g1) pentru imobilizarea unei persoane care se sustrage de la executarea unei
măsuri privative de libertate, dacă nu se supune imobilizării, somaţiilor sau
încearcă să fugă şi nu poate fi oprită prin alte mijloace;

5 / 17
 h) împotriva grupurilor de persoane sau persoanelor izolate care încearcă să
pătrundă fără drept în sediile sau perimetrele autorităţilor şi instituţiilor publice;
Se poate face uz de armă în acest caz dacă sunt îndeplinite cumulativ
următoarele condiţii:
- să existe o încercare de pătrundere fără drept în sediile sau în
perimetrele autorităţilor sau ale instituţiilor publice;
- atacul sau pătrunderea, după modul în care a fost conceput(ă) şi se
execută să nu poată fi înlăturat(ă) prin alte mijloace sau metode;
- să nu fie pusă în pericol viaţa altor persoane.
Se va face uz de armă numai după ce s-a repetat de 3 ori, la intervale de timp
suficiente pentru dispersarea participanţilor, somaţia: „Părăsiţi .........., vom folosi
arme de foc!”.
i) împotriva celor care împiedică militarii să execute misiuni de luptă;
Se poate face uz de armă în acest caz dacă sunt îndeplinite cumulativ
următoarele condiţii:
- există un atac material, direct, imediat şi injust, săvârşit împotriva
militarilor care să-i împiedice pe aceştia să-şi execute misiunile
specifice;
- atacul să nu poată fi înlăturat prin alte mijloace sau metode;
- să nu fie pusă în pericol viaţa altor persoane.
Se va face uz de armă numai după ce s-a repetat de 3 ori, la intervale de timp
suficiente pentru dispersarea participanţilor, somaţia: „Părăsiţi .........., vom folosi
arme de foc!”.
j) în executarea intervenţiei antiteroriste sau intervenţiei contrateroriste
asupra obiectivelor atacate sau capturate de terorişti, în scopul reţinerii sau
anihilării acestora, eliberării ostaticilor sau altor persoane şi restabilirii ordinii
publice;
Se poate face uz de armă în acest caz dacă sunt îndeplinite cumulativ
următoarele condiţii:
- să existe un atac terorist asupra unui obiectiv, acesta să fie capturat sau
să fie luaţi ostatici;
- atacul sau deţinerea ostaticilor, datorită modului în care a fost
conceput(ă) şi executat(ă) , să nu poată fi înfrânt(ă) prin alte
mijloace;
- să nu fie pusă în pericol viaţa sau sănătatea ostaticilor sau a altor
persoane.
Se poate face uz de armă fără somaţie, dacă lipseşte timpul necesar pentru
aceasta.
k) în executarea intervenţiei în scopul eliberării persoanelor lipsite de libertate
în mod ilegal de către persoane înarmate.
Se poate face uz de armă fără somaţie, dacă lipseşte timpul necesar pentru
aceasta.

6 / 17
 Personalul instituţiilor cu atribuţii în domeniul apărării, ordinii publice şi
securităţii naţionale autorizat să deţină, să poarte şi să folosească arme de foc din
dotare poate face uz de armă, în legitimă apărare sau în stare de necesitate, potrivit
legii.
Cauzele justificative
Dispoziţii generale 1.
(1) Nu constituie infracţiune fapta prevăzută de legea penală, dacă există
vreuna dintre cauzele justificative prevăzute de lege.
(2) Efectul cauzelor justificative se extinde şi asupra participanţilor.
Legitima apărare 2
(1) Este justificată fapta prevăzută de legea penală săvârşită în legitimă
apărare.
(2) Este în legitimă apărare persoana care săvârşeşte fapta pentru a înlătura un
atac material, direct, imediat şi injust, care pune în pericol persoana sa, a altuia,
drepturile acestora sau un interes general, dacă apărarea este proporţională cu
gravitatea atacului.
(3) Se prezumă a fi în legitimă apărare, în condiţiile alin. (2), acela care comite
fapta pentru a respinge pătrunderea unei persoane într-o locuinţă, încăpere,
dependinţă sau loc împrejmuit ţinând de aceasta, fără drept, prin violenţă, viclenie,
efracţie sau alte asemenea modalităţi nelegale ori în timpul nopţii.
Se poate face uz de armă fără somaţie, dacă lipseşte timpul necesar pentru
aceasta.
Starea de necesitate 3
(1) Este justificată fapta prevăzută de legea penală săvârşită în stare de
necesitate.
(2) Este în stare de necesitate persoana care săvârşeşte fapta pentru a salva de
la un pericol imediat şi care nu putea fi înlăturat altfel viaţa, integritatea corporală sau
sănătatea sa ori a altei persoane sau un bun important al său ori al altei persoane sau
un interes general, dacă urmările faptei nu sunt vădit mai grave decât cele care s -ar fi
putut produce în cazul în care pericolul nu era înlăturat.
Se poate face uz de armă fără somaţie, dacă lipseşte timpul necesar pentru
aceasta.
Exercitarea unui drept sau îndeplinirea unei obligaţii 4
(1) Este justificată fapta prevăzută de legea penală constând în exercitarea unui
drept recunoscut de lege sau în îndeplinirea unei obligaţii impuse de lege, cu
respectarea condiţiilor şi limitelor prevăzute de aceasta.
(2) Este de asemenea justificată fapta prevăzută de legea penală constând în
îndeplinirea unei obligaţii impuse de autoritatea competentă, în forma prevăzută de
lege, dacă aceasta nu este în mod vădit ilegală.

1
ART . 18, COD PENAL
2
ART . 19, COD PENAL
3
ART . 20, COD PENAL
4
ART . 21, COD PENAL
7 / 17
PROBLEMA DE ÎNVĂŢAT

2. PROCEDURI LEGALE CE TREBUIE RESPECTATE ÎN CAZUL

FOLOSIRII ARMAMENTULUI DIN DOTARE.

Reguli de tactică poliţienească ce trebuie respectate de poliţişti în cazul

folosirii armamentului din dotare
Înainte de a trece la acţiune, se realizează o analiză rapidă a situaţiei existente
la faţa locului pentru a se stabili date concrete privind faptele săvârşite, eventualii
martori, autorii faptelor, dacă sunt sau nu înarmaţi, gradul de agresivitate, precum şi
comportamentul pe care îl au în momentul surprinderii.
Uzul de armă se face numai după somaţia legală.
2.1. Reguli tactice ce trebuie respectate cu ocazia somării persoanelor
Principiul nonsurprinderii solicită din partea responsabililor cu menţinerea şi
restabilirea ordinii de drept, atenţionarea şi somarea prealabilă, repetată, asupra
folosirii forţei şi lăsarea timpului necesar pentru încetarea acţiunilor şi părăsirea zonei
de către cei implicaţi în tulburarea liniştii publice, sau după caz, predarea
infractorilor.
Avertizarea si somarea nu sunt necesare în cazul în care organele de ordine
publica se află într-un pericol iminent ce le pune viaţa în pericol.
Somaţia este o măsură poliţienească ce precede intervenţia imediată a
poliţistului prin folosirea mijloacelor individuale din dotare, efectuată în scopul:
a. prevenirii comiterii unor fapte ilicite;
b. întreruperii unor fapte antisociale în curs de desfăşurare;
c. reţinerii unor persoane suspecte;
d. eliminării manifestărilor de rezistenţă ale persoanelor agresive şi
turbulente îndreptate împotriva poliţiştilor aflaţi în exercitarea atribuţiilor
de serviciu;
e. împiedicării evadării, a pătrunderii sau a ieşirii fără drept a unor
persoane, în sau din anumite obiective, perimetre delimitate vizibil.
Numărul somaţiilor şi conţinutul acestora este determinat atât de prevederile
legale, de numărul şi comportarea persoanelor, cât şi de fapta comisă, faza de
executare, timpul avut la dispoziţie de către poliţist, precum şi de măsura care
urmează a fi luată după somaţie.
Somaţiile sunt specifice în func ţie de mijloacele din dotare ce pot fi utilizate în
timpul acţiunilor în forţă, inclusiv armele de foc.
Somaţia se execută cu voce tare, prin cuvinte scurte, pronunţate energic, pe un
ton autoritar, de la o distanţă corespunzătoare faţă de cel somat, care să garanteze
securitatea poliţistului.
Armamentul din dotare se foloseşte după efectuarea somaţiilor legale:
- somaţia se face prin cuvintele: „STAI, STAI CĂ TRAG!”;
- în caz de nesupunere, se somează prin tragerea focului de armă în plan
vertical sau într-o altă direcţie presupus sigură care să nu pericliteze
viaţa, integritatea corporală sau bunurile oricărei persoane.

8 / 17
 Prin excepţie, î n situaţiile prevăzute la art. 47 lit. a), b), f), j) şi k), precum şi în
legitima apărare sau stare de necesitate, se poate face uz de armă fără somaţie, dacă
lipseşte timpul necesar pentru somaţie.
2.2. Reguli de tactică poliţienească ce trebuie respectate de poliţişti în
cazul folosirii armamentului din dotare
În cazul în care, după executarea somaţiei legale, persoana în cauză nu se
supune, se poate face uz de armă împotriva acesteia.
În condiţiile şi situaţiile prevăzute de lege, uzul de armă se face în aşa fel încât
să ducă la imobilizarea celor împotriva cărora se execută uzul de armă, încetarea
atacului sau a stării de perico l, imposibilitatea acestora de a mai acţiona sau
neutralizarea acţiunilor ilegale, trăgându-se astfel încât să se evite, pe cât posibil,
cauzarea morţii acestora.
Dacă uzul de armă şi-a atins scopul, se încetează recurgerea la un asemenea
mijloc.

Împotriva persoanelor care ripostează cu arme, se face uz de armă din poziţia

adăpostit, poliţistul aplicând orice altă măsură pentru a se proteja.
În situaţii speciale, de pericol iminent pentru viaţa şi integritatea sa ori a altor
persoane, sau care afectează s iguranţa naţională, ca urmare a acţiunilor violente ale
unor persoane ce folosesc sau intenţionează în mod vădit să folosească arme albe sau
de foc, poliţistul poate face uz de armă folosind orice altă armă care nu îi aparţine,
dar se află în acel moment la îndemână, în aceleaşi condiţii în care face uz de arma
de serviciu.
Armamentul împotriva vehiculelor se foloseşte numai dacă există certitudinea
că ocupanţii acestora săvârşesc sau au săvârşit o infracţiune gravă, transportă bunuri
dobândite în urma comiterii unor fapte ilicite şi nu opresc la semnalul regulamentar
al poliţistului în unifo rmă.
În momentul imobilizării unei persoane şi al aplicării cătuşelor, armamentul se
introduce în toc sau în hamul de susţinere, după caz.
2.3. Restricţii privind folosirea armamentului din dotare
Se va evita, pe cât posibil, uzul de armă împotriva minorilor, dacă vârsta
acestora este evidentă sau cunoscută, femeilor, bătrânilor şi persoanelor cu handicap
vizibil, precum şi în situaţia în care s-ar primejdui viaţa altor persoane, cu excepţia:
a) cazurilor în care se înfăptuieşte un atac armat izolat sau în grup împotriva
persoanelor prevăzute la art. 47 lit. a) şi b);
b) situaţiilor prevăzute la art. 47 lit. j) şi k).
Se interzice uzul de armă :
a) în situaţia în care s-ar viola, în mod intenţionat, teritoriul, spaţiul aerian sau
apele naţionale ale unui stat vecin;

9 / 17
 b) împotriva copiilor, femeilor vizibil gravide, cu excepţia cazurilor în care
înfăptuiesc un atac armat izolat sau în grup, care pune în pericol viaţa sau int egritatea
corporală a unei persoane.
Este interzisă folosirea armamentului în intervenţia la evenimentele din
localurile publice.
Nu se foloseşte armamentul din dotare împotriva persoanei care fuge, cu
excepţia cazului în care aceasta a comis o infracţiune gravă şi a fost surprinsă în
flagrant.
2.4. Modul de raportare a evenimentului
Fiecare situaţie în care s-a făcut uz de armă se raportează de urgenţă, în mod
ierarhic, şi:
- de îndată ce va fi posibil, se întocmeşte raportul în scris;
- dacă în urma uzului de armă s-a produs moartea sau vătămarea unei
persoane, fapta se comunică, de îndată procurorului competent, potrivit
legii, de către instituţia din care face parte persoana care a executat uzul
de armă.
În cazul folosirii armelor de foc pentru somaţie, ori dacă nu au rezultat victime
sau pagube materiale, în mod obligatoriu, evenimentul va fi raportat ierarhic şi se vor
efectua cercetări administrative în legătură cu condiţiile şi legalitatea uzului de armă.
2.5. Modul de acţiune post eveniment
Dacă în urma uzului de armă au rezultat victime sau prejudicii materiale se iau
următoarele măsuri:
- cel care a făcut uz de armă este obligat să acţioneze în cel mai scurt timp
posibil, pentru a se acorda primul ajutor şi asistenţă medicală persoanelor
rănite;
- raportarea imediată, prin orice mijloc, a cazului şi a urmărilor acestuia;
- asigurarea pazei locului faptei, marcarea şi conservarea urmelor;
- protejarea poliţistului, pentru a preveni manifestările de dezordine şi a
asigura apărarea vieţii acestuia;
- raportarea ierarhică a evenimentului şi informarea parchetului competent
teritorial, pentru efectuarea cercetării la faţa locului.
Poliţiştii cu drept de verificare a modului de respectare a normelor juridice,
referitoare la folosirea armamentului din dotare de către personalul din subordinea
Poliţiei Române, în cazul uzului de armă, desfăşoară activităţi specifice.
Uzul de armă executat în condiţiile şi în situaţiile prevăzute de lege înlătură
caracterul penal al faptei şi răspunderea materială a personalului instituţiilor cu
atribuţii în domeniul apărării, ordinii publice şi securităţii naţionale.

PROBLEMA DE ÎNVĂŢAT

3. FOLOSIREA DE CĂTRE POLIŢIŞTI A ARMAMENTULUI DIN

DOTARE

10 / 17
 3.1. Mişcările cu arma
Deplasări cu arma
Deplasarea înainte/înapoi, mersul de rulare, se va executa astfel încât corpul
trăgătorului, implicit arma, să nu oscileze în plan vertical sau orizontal, acesta având
ţinta în câmpul vizual iar arma ţinută în premergător, fiind în orice moment gata să
execute tragerea din oprire sau din deplasare. Pentru aceasta trăgătorul va rula talpa
piciorului de la călcâi spre vârf– pentru mersul înainte, respectiv vârf călcâi – pentru
mersul înapoi.

Deplasarea în lateral se va efectua prin paşi adăugaţi, respectând aceeaşi

cerinţă, corpul să se deplaseze constant, fără oscilaţii. Acest tip de deplasare este
folosit şi pentru urcarea/coborârea scărilor interioare, corpul fiind orientat cu spatele
către exterior/perete, iar arma îndreptată la limita maximă a câmpului vizual.

Deplasarea în diagonală se va efectua la fel ca şi în cazul deplasării spre

înainte, cu orientarea părţii superioare a corpului spre direcţia vizată, respectând
aceeaşi cerinţă, corpul să se deplaseze constant, fără oscilaţii. Acest tip de deplasare
este folosit în cazul traversării rapide a încăperilor.

11 / 17
 Este interzisă încrucişarea picioarelor pe timpul
deplasărilor tactice.

Întoarcerile cu arma
Întoarcerile se pot efectua către toate direcţiile.
Exerciţiu: În cele ce urmează vom descrie un proces complex de trecere din
poziţia repaus în poziţia de tragere în picioare:
- înainte de întoarcerea corpului, trăgătorul va întoarce capul pentru a
observa eventuala ţintă pe noua direcţie,
- întoarcerea se va efectua energic, concomitent cu scoaterea armei din toc,
mutându-se piciorul din exterior, poziţia finală fiind o poziţie stabilă;
- se încarcă arma şi se adoptă poziţia de tragere în picioare;
- se trece arma în poziţia premergător.

Scanarea reprezintă cercetarea vizuală a împrejurimilor prin întoarcerea rapidă

12 / 17
a capului stânga/dreapta.
Întotdeauna după executarea focului de armă asupra ţintei/oponentului, în
poziţia premergător sau poziţia de siguranţă înaltă, se face „scanarea” împrejurimilor
pentru descoperirea eventualilor noi oponenţi.

3.2. Folosirea acoperirilor

Orice acoperire este o baricadă dar nu orice baricadă poate fi o acoperire.
Unele obstacole aflate între trăgător (poliţist) şi oponent (infractor) sunt
capabile să ofere protecţie doar în câmp vizual. Acoperirea oferă o protecţie
poliţistului împotriva proiectilelor (gloanţelor) trase de infractor, baricada oferă doar
o protecţie de vedere (adică după baricade doar ne putem ascunde să nu fim văzuţi de
infractor). Astfel că poliţistul trebuie să fie capabil să recunoască diferenţa dintre
acoperire şi baricadă şi să fie capabil să folosească adăpostirile în funcţie de arma cu
care este atacat (sau este dotat) infractorul.
În cazul în care există îndoieli (în ceea ce priveşte forţa atacului), folosiţi cea
mai solidă acoperire.
Din motive de siguranţă, este recomandat ca distanţa faţă de baricadă să fie de
minim un braţ şi jumătate lungime, astfel se va evita trecerea armei de marginea
baricadei.
Acelaşi lucru este valabil şi în cazul ricoşeurilor dar şi a focurilo r ratate de
infractor.

13 / 17
 Arma trebuie ţinută astfel încât să se prevină tragerea accidentală în baricadă
dar şi să se evite o expunere mare a braţului în afara acesteia.
Fixarea/sprijinirea armei este permisă doar când trăgătorul adoptă poziţia
culcat.
Baricadele de diferite mărimi necesită adoptarea unor poziţii de tragere
diferite.
Trăgătorul trebuie să decidă în funcţie de mărimea baricadei, ce poziţie de
tragere va adopta.
Acoperiri înalte
O acoperire înaltă este un obstacol între infractor şi trăgător, iar dacă aceasta
este suficient de înaltă şi lată, trăgătorul aflat în spatele ei poate adopta poziţiile
obişnuite de tragere şi nu va fi în pericol să fie expus.
Trăgătorul va alege poziţia de tragere astfel încât să fie cu faţa spre infractor,
ascuns (după acoperire) în aşa fel încât doar arma, o parte din braţ şi ochiul director
vor fi expuse vederii infractorului. Pentru executarea tragerii vă aplecaţi în lateral,
asiguraţi-vă că ambele picioare stau cu toată talpa pe sol şi sunt protejate total de
baricadă.
Imaginile care urmează ilustrează adoptarea corectă a poziţiei de tragere, dar şi
anumite greşeli care pot fi făcute şi care trebuiesc evitate.

14 / 17
 Acoperiri medii
O acoperire medie este o baricadă care are o înălţime ce ajunge la talia
trăgătorului.
În spatele unei baricade medii se foloseşte poziţia de tragere în genunchi înaltă
ori joasă în funcţie de înălţimea acesteia.
Poziţia în genunchi (pentru a putea fi schimbată rapid) va fi întotdeauna doar
cu un singur genunchi pe sol.
Genunchiul care se pune pe sol va fi întotdeauna cel îndepărtat de infractor,
astfel încât dacă se pierde echilibrul, trăgătorul va cădea întotdeauna înspre interiorul
acoperirii şi nu în afara acesteia.
În poziţia în genunchi joasă, dacă trăgătorul sprijină arma pe genunchi o va
face astfel încât partea superioară a braţului să fie cea care are contact cu genunchiul
şi nicidecum cotul sau antebraţul. În cazul unui autovehicul putem vorbi de o
acoperire reală numai în zona motorului, restul constituind o baricadă.

Nu trageţi niciodată sprijiniţi de partea superioară a baricadei!

15 / 17
 Acoperirile joase
O acoperire joasă îi anulează practic posibilitatea trăgătorului de a adopta
poziţiile de tragere în genunchi.
Acoperirile joase obligă la adoptarea poziţiei de tragere în culcat.
Indiferent de poziţia adoptată de trăgător, cel mai important aspect este
siguranţa trăgătorului!
PROCESUL
DECIZIONAL

ÎNARMAT NEÎNARMAT

CUŢIT/ARMĂ

TE ATACĂ?

DA

TRAGI

NU
16 / 17

COMUNICARE
 ÎNTOCMIT,
Comisar-şef de poliţie

MANDACHE SORIN

17 / 17