CUVÂNT ÎNAINTE

Acest Îndrumar, a fost realizat la iniţiativa membrilor Consiliului Teritorial al

Corpului Naţional al Poliţiştilor din cadrul Inspectoratului de Poliţie Judeţean Satu
Mare şi se adresează în special membrilor Corpului Naţional al Poliţiştilor, care îşi
desfăşoară activitatea în cadrul compartimentelor operative, pentru a-i sprijini în
activitatea profesională.
Prin structura propusă, îndrumarul vine în întâmpinarea acestei activităţi, atât cu
concepte teoretice fundamentale din teoria actelor normative, cât şi cu exemple concrete
din practica poliţienească, punând la dispoziţia lucrătorilor un material bibliografic
sintetic conţinând cele mai reprezentative repere în domeniu.
Acest material va fi utilizat ca un ghid, iar întocmirea documentelor în activitatea
profesională, se va face cu respectarea prevederilor legale actualizate la zi.

Consiliului Teritorial al Corpului Naţional al Poliţiştilor din cadrul

Inspectoratului de Poliţie Judeţean Satu Mare

Comisar şef de poliţie Sorin Daniel STAN - Preşedinte

Comisar de poliţie Viorel ORHA - Vicepreşedinte
Colonel (R.) Ioan ŢÎRTIU - Vicepreşedinte
Comisar şef de poliţie Florin BOCA - Membru
Comisar de poliţie Cosmin MAXIM - Membru
Agent şef principal de poliţie Florin SĂLĂJANU – Membru
Subcomisar de poliţie Dana BOGDAN - Membru
Agent şef principal de poliţie Cristian NICHITA – Secretar
Agent şef principal de poliţie Călin CUCUIAT – Trezorier

Tehnoredactat – agent şef principal de poliţie Florin Sălăjanu

1
 MANUALUL
DE BUNE PRACTICI DE INTERVENŢIE
PENTRU POLIŢISTUL DE ORDINE PUBLICĂ

CAPITOLUL I
Reguli generale de tactică poliţienească

Art. 1. Intervenţia poliţistului se va face avându-se în vedere următoarele reguli:

a) respectarea drepturilor constituţionale ale persoanelor şi a legii;
b) respectarea principiului imparţialităţii şi al nediscriminării;
c) justificarea legală a tuturor acţiunilor;
d) respectarea în intervenţie a principiilor proporţionalităţii şi al gradualităţii;
e) stabilirea modului de acţiune şi evaluarea necesarului de forţe înainte de intervenţie;
f) pregătirea şi asigurarea din timp a armamentului şi a celorlalte mijloace din dotare;
g) cercetarea din timp a împrejurimilor locului în care se acţionează;
h) evaluarea gradului de periculozitate a persoanelor faţă de care urmează a se lua măsuri;
i) supravegherea permanentă a adversarului şi a persoanelor din jur;
j) portul insignei şi prezentarea legitimaţiei de serviciu;
k) stabilirea sarcinilor atunci când acţionează în echipă;
l) atragerea atenţiei persoanelor care se manifestă violent sau dau dovadă de nervozitate să se
supună măsurilor ce vor fi luate şi prezentarea consecinţelor la care se expun în caz de
opoziţie;
m) ocrotirea vieţii, a sănătăţii şi a integrităţii corporale a persoanelor a căror pază o asigură;
n) respectarea regulilor de politeţe;
o) păstrarea unei ţinute corespunzătoare, autocontrolul gesturilor şi al mimicii, al felului de a
discuta, precum şi ignorarea intenţionată a unor observaţii ironice, atât timp cât acestea nu
afectează ordinea publică;
p) ascultarea cu atenţie, răbdare şi calm a relatărilor persoanelor implicate şi ale altora, tratarea
cu mult tact a victimelor infracţiunilor, a bolnavilor psihic, a minorilor, a femeilor etc;
q) folosirea mijloacelor şi a procedeelor de imobilizare şi autoapărare se va face numai în
condiţiile legii şi dacă situaţia o impune;
r) declinarea competenţei în cazul unor conflicte de interese.

CAPITOLUL II
Ţinuta de serviciu a poliţistului de ordine publică

Art. 2. (1) Poliţistul este obligat să poarte ţinuta regulamentară, curată, îngrijită, permanent
ajustată pe corp si conforma cu dispoziţiile privind componenta acesteia; să aplice pe uniforma, în
permanenţă, la loc vizibil, insigna cu numărul matricol personal de identificare.
(2) Poliţiştii de ordine publică execută serviciul doar în uniformă, având asupra lor dotarea
corespunzătoare, pe care o vor purta, în permanenţă, pe centura aplicată peste îmbrăcăminte, cu
accesoriile fixate în tocurile şi dispozitivele special destinate, dispuse după cum urmează:
a) dreapta lateral: pistol, baston de cauciuc sau tomfa;
b) la spate: port carnet, cătuşe;
c) lateral stânga: spray iritant lacrimogen;
d) stânga faţă: staţie emisie recepţie;
(3) Poliţiştii trebuie sa aibă capul acoperit cu obiectul de coifură corespunzător sezonului
(şapca, căciula, şepcuţa), excepţie făcând situaţiile in care acesta se afla in autovehiculul de
patrulare ori intr-o incintă.
2
 CAPITOLUL III
Interceptarea şi somarea persoanelor

Art. 3. (1) Interceptarea este o măsură poliţienească ce presupune solicitarea adresată unei
persoane de a înceta o activitate în curs de desfăşurare, în scopul clarificării unei situaţii ivite.
(2) Măsura interceptării se ia pentru următoarele categorii de persoane:
a) cele care încalcă prevederile legale, fiind autorii unor contravenţii sau infracţiuni;
b) cele despre care există date şi indicii că au săvârşit fapte de natura celor prevăzute la lit. a;
c) cele care sunt suspecte prin comportamentul lor, ori este evidentă intenţia de a comite o
faptă antisocială;
d) cele care trebuie să dea explicaţii în legătură cu fapte, situaţii, aspecte, persoane ori alte date
care interesează poliţia;
e) cele care prin prezenţa lor, la o anumită oră sau într-un anumit loc, creează suspiciuni;
f) cerşetori, bolnavi psihic, minori lipsiţi de supraveghere, e.t.c..

Art. 4. Reguli tactice ce trebuie respectate la interceptarea persoanelor

a) solicită persoanei, de la o distanţă convenabilă, pe un ton ferm, convingător, să se
oprească folosind formula “ Vă rog să vă opriţi !”; salută, se prezintă, iar în caz de nevoie
se legitimează, păstrând o distanţă care să-i permită să acţioneze în siguranţă;
b) acţionează ferm, dar cu tact, explicând persoanei motivul opririi, indicând în continuare
activitatea pe care aceasta urmează să o desfăşoare (prezentarea actului de identitate, a
bagajelor pentru control, etc.);
c) pe timpul discuţiilor, poliţistul va supraveghea persoana cu atenţie fiind pregătit să
acţioneze pentru autoapărare sau pentru prinderea acesteia;
d) dacă activitatea este desfăşurată în echipă, partenerul se va posta în poziţie laterală, puţin
în spatele persoanei interceptate, fiind gata de intervenţie (poziţia acestuia va fi
condiţionată şi de existenţa sau inexistenţa unor obstacole naturale aflate în imediata
apropiere a persoanei oprite: clădiri, ziduri sau garduri înalte, etc., situaţie în care acesta
va sta în partea opusă unor astfel de obstacole);
e) se va evita, pe cât posibil, interceptarea persoanei pe partea carosabilă a arterelor rutiere
(dacă aceasta nu poate fi evitată, persoana va fi scoasă imediat în afara acesteia), în locuri
întunecoase sau accidentate, în zonele cu trafic intens de persoane sau în mijlocul
grupurilor (mulţimii), iar în caz de absolută necesitate persoana va fi condusă imediat într-
un loc mai sigur, propice pentru desfăşurarea activităţilor următoare.

Art. 5. (1) Somaţia este o măsură poliţienească ce precede intervenţia imediată a

poliţistului, efectuată în scopul:
a) zădărnicirii începerii comiterii unei fapte ilicite;
b) întreruperii unor fapte antisociale în curs de desfăşurare;
c) întreruperii unor acte de tulburare a ordinii publice;
d) opririi sau reţinerii unor persoane suspecte;
e) eliminării manifestărilor de rezistenţă ale unor indivizi în executarea activităţilor legale ale
forţelor de ordine, precum şi dezarmării unor elemente agresive şi turbulente;
f) scoaterii unor persoane dintr-un loc ascuns;
g) împiedicării evadării, a pătrunderii sau a ieşirii fără drept a unor persoane, în sau din
anumite obiective, perimetre delimitate vizibil.
(2) Numărul somaţiilor şi conţinutul acestora este determinat atât de prevederile legale, de
numărul şi comportarea persoanelor, cât şi de fapta comisă, faza de executare, timpul avut la
dispoziţie de către poliţist, precum şi de măsura care urmează a fi luată după somaţie.
3
 Art. 6. (1) În funcţie de folosirea diferitelor mijloace din dotare, se folosesc somaţii
specifice astfel:
a) La folosirea bastonului de cauciuc sau a tomfei: „ÎNCETAŢI, VOM (VOI) FOLOSI
FORŢA!” ;
b) La folosirea pulverizatorului (spray-ului) cu substanţe iritant-lacrimogene, a grenadelor
ori a cartuşelor lacrimogene şi a grenadelor cu efect acustic sau luminos: „ÎNCETAŢI!
VOM(VOI) FOLOSI GAZE LACRIMOGENE!”;
c) La folosirea câinilor de serviciu: „ÎNCETAŢI, DISPERSAŢI-VĂ, VOM FOLOSI
CÂINII DE SERVICIU!”;
d) La folosirea altor mijloace din dotare: (scuturi de protecţie, căşti cu vizor, bastoane cu
energie electrostatică, dispozitive cu substanţe iritant-lacrimogene, jeturi de apă, arme cu
glonţ de cauciuc, arme albe şi alte mijloace de imobilizare care nu pun în pericol viaţa şi
nu produc o vătămare corporală gravă, aflate în dotarea poliţiştilor sau altor forţe de
ordine): „ÎNCETAŢI! VOM (VOI) FOLOSI …………..!”, iar în cazul folosirii muniţiei
cu glonţ din cauciuc: „STAI!”, „STAI CĂ TRAG!”.
(2) Aceste mijloace pot fi folosite şi fără somaţie, în situaţia în care lipseşte timpul necesar
pentru somaţie.
(3) Acţiunile pentru restabilirea ordinii publice, în cazurile de mică amploare, se fac după
atenţionarea prealabilă şi lăsarea timpului necesar pentru încetarea acţiunilor şi părăsirea zonei.
(4) Dacă după avertizare se continuă activităţile de tulburare a ordinii publice, poliţistul care
conduce acţiunea va soma cu formula: „ATENŢIUNE, VĂ RUGĂM SĂ PĂRĂSIŢI……….., VOM
FOLOSI FORŢA!”, urmată de semnale sonore şi luminoase.
(5) În situaţia în care, după scurgerea timpului acordat pentru dispersare, cei somaţi nu se supun,
se foloseşte o ultimă somaţie, astfel: „PĂRĂSIŢI………….., SE VA FOLOSI FORŢA!”.
(6) Dacă nici această somaţie nu produce efectul scontat, după timpul acordat se va interveni
cu mijloacele din dotare pentru restabilirea ordinii.
(7) Dacă în astfel de situaţii precum şi în cele prevăzute de legea privind regimul armelor de
foc şi al muniţiilor se impune uzul de armă, în prealabil se va folosi o ultimă somaţie, astfel:
„PĂRĂSIŢI………..SE VOR FOLOSI ARMELE DE FOC!”
(8) La folosirea armelor de foc se vor folosi somaţiile prevăzute la art.26 din prezentul
manual.
(9) Se poate face uz de armă şi fără somaţie, în cazurile de legitimă apărare sau stare de
necesitate (atac prin surprindere exercitat asupra poliţistului sau asupra altei persoane, precum şi
pentru reţinerea infractorilor care ripostează cu obiecte contondente, tăietoare-înţepătoare sau arme
de foc), dacă lipseşte timpul material necesar pentru somaţie

Art. 7. Reguli tactice ce trebuie respectate cu ocazia somării persoanelor:

a) somaţia se execută cu voce tare, prin cuvinte scurte, pronunţate energic, pe un ton
autoritar, de la o distanţă corespunzătoare faţă de cel somat, care să garanteze securitatea
poliţistului;
b) se vor respecta cele două faze ale somaţiei. Prima fază a somaţiei are caracter preventiv,
prin care se solicită persoanei să execute o anumită acţiune, prezentându-se şi autoritatea
în numele căreia se face somaţia „STAI, POLIŢIA!”; “ ÎNCETAŢI, POLIŢIA! “. A doua
fază va repeta solicitarea faţă de persoana somată de a executa o anumită acţiune,
prezentând şi acţiunea poliţistului în cazul nesupunerii acesteia (“STAI CĂ TRAG!” sau
„ÎMPRĂŞTIAŢI-VĂ! VOM FOLOSI BASTONUL DE CAUCIUC!”);
c) se va lăsa un scurt interval de timp între fazele somaţiei, pentru a se putea observa reacţia
celui somat şi pentru a i se lăsa timpul necesar să execute indicaţiile poliţistului; trecerea
la faza următoare şi intervenţia propriu-zisă realizându-se numai în caz de nesupunere;
4
 d) persoana somată va fi supravegheată şi observată permanent, pentru ca poliţistul să poată
anticipa mişcările acesteia şi să poată interveni în caz de nevoie;
e) dacă se presupune că persoana somată are asupra sa arme, somaţia se execută dintr-un loc
care să asigure protecţia poliţistului;
f) în cazul în care se acţionează pe timp de noapte şi este necesară iluminarea persoanei
suspecte sau a împrejurimilor, în scopul asigurării securităţii, sursa de lumină va fi ţinută
depărtată de corp, astfel încât aceasta să nu constituie un indiciu al poziţiei poliţistului;
g) dacă persoana somată a încetat acţiunea, poliţistul se va apropia cu precauţie de aceasta şi
va trece, după caz, la imobilizarea ei sau la executarea altor măsuri poliţieneşti;
h) dacă la acţiune participă doi sau mai mulţi poliţişti, aceştia vor acţiona în direcţii diferite:
cel însărcinat cu protecţia va asigura iluminarea dintr-un loc acoperit, care să-i asigure
protecţia, iar celălalt va interveni în vederea somării şi a imobilizării suspectului; în nici
un caz poliţiştii nu vor acţiona în direcţii opuse.

CAPITOLUL IV
Legitimarea şi stabilirea identităţii persoanelor

Art. 8. (1) Legitimarea şi stabilirea identităţii unei persoane este o măsură poliţienească cu
caracter preventiv ce constă în solicitarea şi verificarea actului de identitate al acesteia, pent ru a i se
cunoaşte datele de stare civilă, cetăţenia, domiciliul ori reşedinţa.
(2) Poliţiştii au dreptul să legitimeze şi să stabilească identitatea următoarelor categorii de
persoane:
a) care încalcă dispoziţiile legale;
b) despre care există indicii că pregătesc sau au comis o faptă ilegală;
c) cele a căror identitate este necesară exercitării sarcinilor de serviciu.

Art. 9. În vederea legitimării şi stabilirii identităţii persoanelor, poliţiştii pot folosi unul din
următoarele procedee:
a) verificarea actelor de identitate ale persoanelor;
b) verificarea altor documente oficiale prevăzute cu fotografie;
c) stabilirea datelor de identitate ale persoanei cu ajutorul altor cetăţeni cunoscuţi şi demni de
încredere, care anterior au fost legitimaţi;
d) efectuarea de verificări în evidenţele poliţiei.

Art. 10. (1) Reguli de tactică poliţienească ce trebuie respectate cu ocazia legitimării
persoanelor:
a) persoana respectivă mai întâi este interceptată, folosindu-se formula: „BUNĂ ZIUA
(SEARA)! SUNT AGENTUL DE POLIŢIE …………. DE LA POLIŢIA ……………..,
VĂ ROG SĂ-MI PREZENTAŢI ACTUL DE IDENTITATE”;
b) pe timpul efectuării legitimării persoanei, mijloacele din dotare trebuie să fie pregătite
pentru intervenţie, iar poliţistul trebuie să păstreze o distanţă corespunzătoare faţă de
persoana legitimată;
c) actul de identitate trebuie ţinut la o înălţime corespunzătoare, care să permită atât
supravegherea permanentă şi atentă a comportării persoanei, cât şi verificarea şi citirea
conţinutului acestuia;
d) când legitimarea se efectuează de către doi poliţişti, şeful echipei verifică actul de
identitate, iar partenerul supraveghează comportarea celui legitimat, postându-se la 2-3
paşi de acesta, către înapoi şi lateral. După caz, poliţistul care supraveghează persoana
legitimată va avea pregătite mijloacele din dotare pentru intervenţie;
5
 (2) Cu ocazia controlului actelor de identitate poliţiştii verifică:
a) dacă actul de identitate prezentat pentru control este emis de instituţia competentă;
b) dacă actul prezentat corespunde ca formă şi conţinut;
c) dacă actul de identitate aparţine sau nu persoanei, în sensul că fotografia din act
corespunde cu fizionomia posesorului, şi dacă datele de stare civilă din act corespund cu
cele declarate de persoana în cauză. Întrebările cu privire la datele de identitate ale
persoanei trebuie puse într-o altă ordine decât cea în care sunt trecute în act;
d) dacă actul de identitate are expirat termenul de valabilitate pentru care a fost eliberat;
e) dacă prezintă urme de falsificare, are ştersături, modificări, corecturi, adăugiri ori conţine
menţiuni nepermise, scrise ori ştampilate;
f) dacă actul de identitate este păstrat în condiţii corespunzătoare, nu este deteriorat şi dacă
persoana a luat măsuri pentru prevenirea deteriorării ori a distrugerii actului de identitate;
g) dacă actul de identitate conţine interdicţia pentru titular de a se afla în acea localitate sau
de a părăsi o anumită localitate fără aprobare.
h) în cazul legitimării unui grup de persoane, acestea vor fi aşezate în linie, unul dintre
poliţişti va strânge actele de la fiecare, iar partenerul va supraveghea comportarea celor
legitimaţi. Actele de identitate vor fi restituite după identificarea tuturor persoanelor;
i) în situaţia în care actul de identitate verificat este în regulă şi persoanei legitimate nu i se
poate reproşa nimic, poliţistul îi va înmâna actul, va mulţumi şi îşi va continua serviciul;
j) pentru prevenirea unor evenimente, vor fi evitate pe cât posibil legitimările în locuri
aglomerate, unde această măsură nu poate fi efectuată în bune condiţii din cauza
curiozităţii persoanelor din jur ori a intervenţiei nedorite a unora dintre acestea, sau în
locuri întunecoase. În cazuri deosebite, când situaţia nu suferă amânare, legitimarea se
execută şi în aceste locuri;
k) dacă persoana refuză să se legitimeze sau să prezinte date privind identitatea, poliţistul îi
aduce la cunoştinţă că, dacă are actul de identitate asupra sa şi refuză să-l prezinte, fapta sa
constituie contravenţie, conform prevederilor legii pentru sancţionarea faptelor de
încălcare a ordinii şi a liniştii publice, şi se sancţionează cu amendă contravenţională.
Dacă persoana refuză în continuare să prezinte actul de identitate, i se va efectua controlul
persoanei, iar în situaţia în care actul este găsit, după stabilirea identităţii i se va aplica
sancţiunea contravenţională. În cazul în care în urma efectuării controlului persoanei, actul
de identitate nu se găseşte asupra persoanei, aceasta va fi condusă la sediul poliţiei, pentru
a i se stabili identitatea prin verificări în evidenţele poliţiei;
l) legitimarea se execută numai în scopul îndeplinirii atribuţiilor de serviciu.

CAPITOLUL V
Conducerea persoanelor la sediul poliţiei

Art. 11. (1) Conducerea persoanelor la sediul poliţiei este o măsură poliţienească cu
caracter coercitiv, ce constă în însoţirea acestora de la locul interceptării până la sediul poliţiei, în
vederea luării măsurilor legale.
(2) Poliţiştii au dreptul să conducă la sediul poliţiei, în vederea luării măsurilor legale,
următoarele categorii de persoane:
a) cele care prin acţiunile lor periclitează viaţa persoanelor, ordinea publică sau alte valori
sociale;
b) persoanele suspecte de săvârşirea unor fapte ilegale;
c) persoanele a căror identitate nu a putut fi stabilită în condiţiile legii.
(3) În cazul nerespectării dispoziţiilor date de poliţist, acesta este îndreptăţit să folosească
forţa împotriva persoanelor care se opun acestei măsuri. Verificarea situaţiei acestor categorii de
persoane şi luarea măsurilor legale, după caz, se realizează în cel mult 24 de ore.
6
 (4) În situaţia conducerii la sediul poliţiei în scopul identificării unei persoane suspecte sau
pe cele care tulbură ordinea publică sau periclitează viaţa persoanelor, poliţistul va întocmi un
proces-verbal în care va consemna cele constatate.
(5) În funcţie de împrejurări, condiţii şi dotare, conducerea persoanelor la sediul poliţiei se
poate efectua pe jos sau cu mijloace de transport auto.

Art. 12. Conducerea pe jos se execută, în general, când distanţa până la sediul poliţiei este
mai mică, situaţie în care se impune respectarea următoarelor reguli tactice:
a) persoana care urmează să fie condusă la sediul poliţiei va fi legitimată şi identificată, cu
excepţia situaţiei în care cel în cauză refuză să se legitimeze cu actul de identitate sau să
dea relaţii privind identitatea sa;
b) înaintea începerii deplasării spre sediul poliţiei se va efectua obligatoriu controlul persoanei care
urmează să fie condusă şi, după caz, controlul bagajelor;
c) persoanei i se va atrage atenţia asupra modului de comportare pe timpul deplasării,
punându-i-se în vedere că, în cazul unei atitudini recalcitrante, se va folosi împotriva sa
forţa;
d) când conducerea se realizează de către doi poliţişti, aceştia vor încadra persoana condusă,
pentru a putea preveni un eventual atac sau fuga acesteia;
e) dacă poliţistul acţionează singur, el va solicita sprijinul cetăţenilor şi îi va informa cu ceea
ce au de făcut. În caz că acest lucru nu este posibil, va acţiona singur, cu maximum de
prudenţă, deplasându-se puţin în spatele persoanei, stânga sau dreapta (în raport şi de exis-
tenţa, pe traseu, a unor obstacole naturale), putând ţine chiar persoana de mâneca hainei
sau de curea;
f) când urmează a fi conduse mai multe persoane, acestea vor fi grupate în raport de numărul,
înălţimea şi gradul lor de periculozitate, punându-le în vedere să nu vorbească pe timpul
deplasării;
g) persoana va fi supravegheată permanent şi cu atenţie, atât pe timpul deplasării, cât şi pe
timpul opririlor, pentru a observa atitudinea şi comportamentul acesteia. De asemenea, vor
fi supravegheate şi împrejurimile, chiar dacă totul pare normal;
h) în cazul în care echipa este dotată cu câine de serviciu, acesta va merge întotdeauna cu
conductorul său, în urma persoanei conduse;
i) pe timpul conducerii vor fi evitate locurile întunecoase, aglomerate, cu vegetaţie înaltă sau
cele unde persoana este cunoscută;
j) vor fi respectate regulile de circulaţie pentru pietoni, deplasarea făcându-se pe trotuare pe
partea exterioară a acestora sau pe partea stângă a drumurilor fără trotuare.

Art. 13. (1) Conducerea persoanelor cu mijloace auto este indicată în toate situaţiile,
atunci când distanţa până la sediul poliţiei este mare, când urmează a fi conduse mai multe persoane
ori acestea sunt agresive, periculoase. Pentru conducere pot fi folosite mijloacele de transport ale
poliţiei, precum şi cele ale unor persoane fizice sau juridice, dacă acestea acceptă (de regulă,
autovehicule care circulă în direcţia respectivă).
(2) Pe timpul conducerii persoanelor la sediul poliţiei cu mijloace auto, vor fi respectate
următoarele reguli tactice:
a) persoana care urmează să fie condusă la sediul poliţiei va fi legitimată şi identificată, cu
excepţia situaţiei în care cel în cauză refuză să se legitimeze cu actul de identitate sau să
dea relaţii privind identitatea sa;
b) înaintea începerii deplasării spre sediul poliţiei se va efectua obligatoriu controlul persoanei
care urmează să fie condusă şi, după caz, controlul bagajelor;

7
 c) înainte de îmbarcare, va fi verificat (controlat) interiorul autovehiculului, pentru a nu exista
bunuri, obiecte sau substanţe ce ar putea fi folosite de către persoanele conduse pentru
atac sau pentru sinucidere;
d) la introducerea în vehicul se vor lua măsuri de protejare a persoanei pentru a nu se lovi în
mod intenţionat de portieră sau alte părţi metalice;
e) pe timpul deplasării se va ţine legătura radio cu sediul poliţiei;
f) în cazul conducerii persoanelor cu un alt autovehicul decât cel din dotare, poliţistul va
preciza conducătorului auto itinerarul pe care se va deplasa, viteza şi alte reguli pe care
acesta trebuie să le respecte;
g) conducerea mai multor persoane la sediul poliţiei se va face numai cu autovehicule din
dotarea poliţiei, special amenajate, acestea fiind îmbarcate în compartimentul destinat
acestui scop;
h) cu autovehiculul tip autoturism vor fi conduse cel mult două persoane, caz în care acestea
vor fi îmbarcate numai pe bancheta din spate, avându-se în vedere ca nici una din
persoanele conduse să nu se aşeze în spatele conducătorului auto, iar dacă este posibil,
portierele din spate vor fi blocate;
i) odată ajunşi la sediul poliţiei, după debarcarea persoanei (persoanelor) din autovehicul se
va controla interiorul acestuia, pentru a nu rămâne lucruri abandonate de cel condus şi
care pot constitui mijloace de probă.
(3) Se va evita folosirea mijloacelor de transport în comun ori a celor în care se găsesc
bunuri materiale ce pot fi folosite pentru atac asupra poliţistului, pentru fugă sau sinucidere, cu
excepţia situaţiei în care fapta a fost săvârşită în mijlocul de transport în comun, iar poliţistul, după
informarea călătorilor, deviază autovehiculul de la traseu.

CAPITOLUL VI
Intrarea în incinta locuinţelor persoanelor fizice, a agenţilor economici, a instituţiilor
publice ori particulare, a organizaţiilor social-politice, la bordul oricăror mijloace de
transport româneşti

Art. 14. (1) Intrarea în incinta locuinţelor şi instituţiilor se face cu respectarea prevederilor
legale în sensul evitării săvârşirii infracţiunii de violare de domiciliu.
(2) Prin locuinţă se înţelege încăperea, dependinţa sau locul împrejmuit ţinând de acesta,
destinat efectiv uzului domestic al uneia sau mai multor persoane, ocupată în mod legal. Nu este
suficientă simpla destinaţie de locuinţă a unei încăperi, ci este necesar să fie efectiv locuită. Nu sunt
asimilate locuinţei mijloacele de transport individuale (cu excepţia remorcilor, rulotelor, etc. care
servesc drept locuinţă) sau în comun, deoarece aici nu se îndeplinesc acte caracteristice vieţii
domestice.

Art. 15. Astfel, cu respectarea dispoziţiilor legale, în baza art. 27 din Constituţia României,
poliţiştii pot intra în locuinţa unei persoane fizice sau în incinta agenţilor economici, a instituţiilor
publice sau particulare, a organizaţiilor social-politice, la bordul oricăror mijloace de transport
româneşti în următoarele situaţii:
a) pentru executarea unui mandat de arestare sau a unei hotărâri judecătoreşti,
contând în:
I. punerea în executare a unui mandat de arestare;
II. punerea în executare a unui mandat de executare a unei pedepse;
III. executarea unei percheziţii domiciliare, dispusă de judecător în condiţiile
şi formele prevăzute de lege;
IV. executarea altor hotărâri judecătoreşti (evacuare, măsuri de siguranţă,
executare silită).
8
 b) pentru înlăturarea unei primejdii privind viaţa, integritatea fizică sau bunurile unei
persoane:
I. la solicitarea persoanei care ocupă locuinţa în calitate de proprietar sau
chiriaş;
II. când solicitarea vine din partea altor persoane, a vecinilor ori la solicitarea
conducerii unităţilor, instituţiilor, organizaţiilor sau al conducătorilor
mijloacelor de transport româneşti, în caz de pericol iminent;
III. când este sesizată o situaţie de urgenţă, pericol de explozii, incendii şi nu
răspunde nimeni din locuinţă.

c) pentru apărarea siguranţei naţionale sau a ordinii publice

d) pentru prevenirea răspândirii unei epidemii.

Art. 16. Reguli tactice ce trebuie respectate la intrarea în incinta locuinţelor persoanelor
fizice, a agenţilor economici, a instituţiilor publice ori particulare, a organizaţiilor social-politice, la
bordul oricăror mijloace de transport româneşti:
a) Înainte de intrarea în locuinţă sau în incinta unităţilor, instituţiilor, organizaţiilor sau
mijloacelor de transport poliţistul trebuie să se documenteze pentru a cunoaşte:
I. gradul de periculozitate al persoanei în cauză;
II. care este starea ei de spirit;
III. care sunt caracteristicile locuinţei;
IV. ce persoane pot fi prezente în locuinţă;
V. orice alte date necesare pentru a preîntâmpina un eventual atac, opunere
sau fuga.
b) În cazul unor infractori periculoşi sau când sunt mai mulţi infractori care se găsesc în
locuinţă sau în incinta unităţilor, instituţiilor, organizaţiilor sau mijloacelor de transport
acţiunea se va desfăşura cu forţe mărite.
c) Poliţistul va înmâna persoanei un exemplar al mandatului de arestare şi o conduce la
judecătorul care a emis mandatul. Dacă persoana ridică obiecţii în contra executării
mandatului, dar numai în ceea ce priveşte identitatea, poliţistul o va conduce în faţa
instanţei locului unde a fost găsită.
d) Când persoana are sub ocrotire un minor, o persoană pusă sub interdicţie ori o persoană
care datorită vârstei, bolii sau altei cauze are nevoie de ajutor, poliţistul înştiinţează
autoritatea competentă în vederea luării măsurilor de ocrotire.

CAPITOLUL VII
Controlul persoanelor, bagajelor şi vehiculelor

Art. 17. (1) Controlul persoanelor este o măsură poliţienească cu caracter preventiv ce
constă în verificarea prin pipăire şi observare a corpului, a îmbrăcămintei şi a încălţămintei unei
persoane, fără a scăpa din vedere controlul oricărui alt articol de îmbrăcăminte sau accesoriu ce
aparţine acesteia.
(2) Controlul persoanelor are ca scop:
a) descoperirea de obiecte şi materiale care ar putea fi folosite la comiterea infracţiunilor sau
a contravenţiilor ori care provin din săvârşirea unor astfel de fapte;
b) găsirea de arme şi alte obiecte ori substanţe care sunt deţinute ilegal şi sunt supuse
confiscării;

9
c) descoperirea de obiecte cu ajutorul cărora ar putea fi atacat poliţistul sau alte persoane
(cuţit, pumnal, box sau alte obiecte confecţionate special pentru tăiere, împungere sau
lovire);
d) găsirea actelor de identitate sau a altor documente pe care persoanele refuză să le prezinte
la cererea îndreptăţită a poliţistului;
(3) Categorii de persoane împotriva cărora se ia această măsură:
a) persoanele cu privire la care există indicii temeinice că au săvârşit infracţiuni sau că ar
pregăti posibile acţiuni teroriste;
b) persoanele care au încălcat dispoziţiile legale, se manifestă agresiv şi urmează să fie conduse
la sediul poliţiei;
c) persoanele care încalcă ordinea publică şi sunt cunoscute cu antecedente penale pentru fapte
grave (omor, tâlhărie, viol etc.);
d) persoanele care au săvârşit contravenţii, atunci când, potrivit legii, se impune ridicarea
bunurilor supuse confiscării;
e) persoanele care refuză să prezinte pentru control actele de identitate, în vederea identificării
lor;
f) persoanele care sunt suspecte.

Art. 18. (1) Reguli tactice ce trebuie respectate cu ocazia controlului persoanelor:
a) persoana sau persoanele se interceptează şi se legitimează după regulile specifice acestor
măsuri poliţieneşti;
b) controlul se realizează de către persoane de acelaşi sex cu persoana controlată. Persoanele
de sex feminin pot fi controlate de către poliţişti-bărbaţi, cerându-le să prezinte conţinutul
poşetei (genţii), să se descheie la sacou, pardesiu, palton etc., să scoată din buzunare
obiectele pe care le deţin asupra lor, fără însă ca poliţistul să pună mâna pe persoana în
cauză. Dacă este necesară palparea îmbrăcămintei şi a corpului persoanei, se va apela la
sprijinul unei femei, care va fi instruită în mod corespunzător, iar poliţistul se va afla în
apropiere, pentru a observa modul în care se face verificarea şi pentru a putea interveni la
nevoie;
c) controlul se realizează, de regulă, în locul în care persoana a fost depistată. Dacă este
necesar, persoana poate fi condusă într-un loc ferit de accesul publicului (într-un spaţiu
închis - ziua sau într-un loc bine iluminat - noaptea). Când controlul nu se efectuează la
locul depistării persoanei, pe timpul conducerii la locul efectuării activităţii, persoana va fi
supravegheată cu multă atenţie, pentru a nu avea posibilitatea să atace, să fugă sau să
abandoneze diferite obiecte. Se va evita, pe cât posibil, efectuarea controlului în locuri
publice, aglomerate, în mijloace de transport în comun, în încăperi în care are acces
publicul, unde atitudinea cetăţenilor faţă de măsura luată, în cele mai multe cazuri, nu este
favorabilă, ba uneori chiar ostilă;
d) cu ocazia controlului, poliţistul este obligat să-i comunice persoanei respective motivul
luării acestei măsuri, atenţionând-o asupra obligaţiei de a se supune;
e) cel controlat va fi supravegheat în permanenţă, chiar dacă în aparenţă este calm şi supus;
f) când controlul se efectuează de către doi poliţişti, şeful echipei efectuează controlul
propriu-zis, iar partenerul asigură protecţia primului, prin supravegherea persoanei şi a
împrejurimilor. Poliţistul care execută supravegherea persoanei şi a împrejurimilor nu se
va interpune între persoana controlată şi poliţistul care ia măsura;
g) persoanei controlate i se va solicita să se aşeze într-o poziţie cât mai incomodă (în poziţia
înclinat-sprijinit, rezemat cu mâinile de un perete, pom, stâlp, gard ori autovehicul şi cu
picioarele cât mai depărtate), pentru a nu i se da posibilitatea să atace sau să fugă şi să
poată fi uşor dezechilibrată şi imobilizată. În funcţie de condiţiile concrete existente la
locul unde se efectuează controlul persoanelor, acesta se poate face şi cu persoana aşezată
10
 în genunchi, cu mâinile în sus, pe cap sau la ceafă, în poziţia culcat la sol, cu faţa în jos şi
cu mâinile la ceafă sau la spate;
h) poliţistul care execută controlul trebuie să-şi aleagă o poziţie care să-i permită o cât mai
bună observare, stabilitate şi mobilitate în folosirea mijloacelor din dotare, dacă este
cazul;
i) controlul persoanelor se efectuează, de regulă, din spatele persoanei, cu mâna
corespondentă părţii controlate, iar cu cealaltă mână persoana va fi ţinută din spate, de
gulerul cămăşii sau de cureaua de la pantaloni. În situaţia executării unor măsuri de
ordine, în cazul unor adunări publice sau manifestaţii sportive, controlul se poate realiza,
prin vizualizare şi eventual palpare, şi din faţa persoanei;
j) controlul persoanelor se execută metodic, fiind necesară respectarea unei anumite ordini. Se
controlează, pe rând:
I. capul (se scoate pălăria, căciula, şapca etc.), se caută în păr (dacă este
cazul);
II. braţul drept, de la umăr la încheietura mâinii;
III. partea de la gât până la mijloc (faţă şi spate);
IV. partea dreaptă a corpului de la subţioară în jos;
V. zona bazinului (faţă, spate);
VI. piciorul drept, de la şold la călcâi;
VII. manşeta şi încălţămintea (dacă este cazul). Apoi se palpează, în aceeaşi
ordine, partea stângă a corpului şi a îmbrăcămintei. Dacă este cazul,
pentru a se uşura activitatea de control se cere persoanei să dezbrace
paltonul, haina sau să se descalţe.
k) când se controlează partea inferioară a corpului persoanei, poliţistul va avea grijă să nu se
aplece mult în faţă, pentru a nu fi lovit cu genunchiul de cel controlat;
l) obiectele găsite asupra persoanei vor fi arătate partenerului, martorilor şi altor persoane
interesate (persoanei vătămate);
m) în cazul descoperirii unor arme deţinute ilegal, persoana va fi imediat încătuşată şi se va
continua controlul, în scopul descoperirii altor eventuale obiecte confecţionate pentru
lovire, tăiere sau împungere. Poliţistul verifică dacă arma descoperită are muniţie în
încărcător, este încărcată sau este armată, o asigură şi o predă partenerului, pentru a fi păs-
trată în condiţii de siguranţă deplină. Toate aceste activităţi se desfăşoară în prezenţa
persoanei la care a fost găsită şi a martorilor, când este cazul;
n) în cazul controlului unui grup de persoane de către doi poliţişti, acestea vor fi aşezate în
linie, într-o poziţie cât mai incomodă, cu distanţa de circa 2-3 paşi una faţă de cealaltă;
partenerul va supraveghea una dintre extremităţile grupului, iar şeful echipei va începe
controlul din cealaltă parte. Pe măsură ce este controlată o persoană din grup, aceasta este
trimisă în cealaltă extremitate, astfel procedându-se până la terminarea operaţiunii;
o) obiectele descoperite asupra persoanei controlate, care ar putea fi folosite pentru atac
împotriva poliţistului, vor fi reţinute, iar posesorul va fi chestionat asupra lor. După
găsirea unor asemenea obiecte se va încheia un proces-verbal, în prezenţa unui martor
asistent, dacă există, în caz contrar se va motiva absenţa acestuia.
(2) Controlul persoanelor, ca măsură poliţienească, nu implică necesitatea autorizării de
către organele prevăzute în art.100, alin.5 din C.P.P. Se execută în teren, de către poliţist, ori de
câte ori acesta apreciază că situaţia o impune, avându-se în vedere respectarea drepturilor şi a
libertăţilor cetăţeneşti. În acelaşi timp, orice ezitare sau superficialitate în executarea acestei măsuri
poate avea un efect negativ asupra raportului de forţe poliţist-suspect, putând genera consecinţe
grave, cum ar fi ultragierea poliţistului.

11
 Art. 19. (1) Controlul bagajelor este o măsură poliţienească cu caracter preventiv ce constă
în verificarea amănunţită a interiorului şi a conţinutului bagajelor unei persoane.
(2) Controlul bagajelor se execută asupra următoarelor categorii de persoane:
a) persoane surprinse în flagrant la săvârşirea unor infracţiuni şi care au asupra lor bunurile
dobândite în urma săvârşirii faptei;
b) persoane care sunt suspecte, din cauza împrejurărilor şi a locurilor unde au fost găsite,
precum şi a volumului obiectelor transportate;
c) persoane care transportă bunuri a căror deţinere şi circulaţie sunt interzise de lege (ca de
exemplu: substanţe toxice, stupefiante, precum şi alte bunuri materiale al căror regim este
supus autorizării).

Art. 20. (1) Reguli de tactică poliţienească ce trebuie respectate la efectuarea

controlului bagajelor:
a) persoana va fi interceptată, legitimată şi i se va comunica măsura ce urmează a fi luată,
solicitându-i-se să îl însoţească pe poliţist la sediul poliţiei sau într-un loc unde poate fi
efectuat controlul bagajelor;
b) controlul bagajelor se execută de cel puţin doi poliţişti, în prezenţa a cel puţin un martor
asistent, care va fi identificat şi pus în temă cu activitatea ce urmează a se efectua;
c) controlul bagajelor se execută, de regulă, în încăperi, spaţii ferite de imixtiunea altor
persoane sau la sediul poliţiei, caz în care, pe timpul deplasării, persoana respectivă va fi
supravegheată cu multă atenţie, pentru a nu arunca obiectele sau bunurile ce fac obiectul
controlului;
d) partenerul va avea sarcina de a asigura protecţia, fiind poziţionat în apropierea persoanei
controlate, astfel încât să blocheze ieşirea din încăpere, iar persoana în cauză să fie ţinută
departe de obiectele cu care ar putea ataca, precum şi de geamurile ce ar putea fi
escaladate;
e) în prezenţa martorului asistent, înainte de începerea controlului bagajului, i se va cere
persoanei în cauză să declare în scris ce obiecte se află în interiorul acestuia, indicând
unele elemente caracteristice ale acestora, cum ar fi: marcă, culoare, mărime, uzură etc.;
f) deschiderea bagajului se poate face de către unul din poliţişti, pe cât posibil fără a fi
degradat sistemul de închidere;
g) după deschiderea bagajului va fi examinat fiecare obiect, confruntându-se cele declarate
de persoană cu bunurile găsite la control;
h) după examinarea obiectelor va fi studiat ambalajul, pentru ca poliţistul să se convingă că
nu conţine şi alte obiecte şi pentru a descoperi eventualele ascunzători.
(2) După controlul bagajelor, se va încheia un proces-verbal în care vor fi descrise
activităţile desfăşurate, obiectele examinate şi eventualele obiecţii ale participanţilor, la care va fi
anexată, dacă este cazul, declaraţia celui controlat. Procesul verbal se întocmeşte în două exemplare
şi va fi semnat de poliţişti, martori şi persoana controlată, un exemplar fiind înmânat acesteia.
(3) Dacă asupra persoanei controlate se găsesc bunuri care provin din săvârşirea unor
infracţiuni sau a unor contravenţii ori a căror deţinere este interzisă, se va face menţiune în procesul-
verbal despre ridicarea acestor obiecte în vederea cercetării sau a confiscării, precum şi cu privire la
locul de păstrare, în caz contrar se va menţiona că toate obiectele au fost restituite deţinătorului.
(4) Pentru efectuarea controlului bagajelor nu este necesară autorizarea magistratului,
poliţistul, în exercitarea atribuţiilor de serviciu, putând recurge la această măsură doar în cazurile şi
în situaţiile strict prevăzute de lege şi de dispoziţiile interne, cu respectarea legalităţii, a drepturilor
persoanelor, precum şi a regulilor de fond şi formă a documentelor ce se încheie.
Art. 21. (1) Controlul vehiculelor este activitatea care are drept scop verificarea minuţioasă
a acestora (inclusiv a portbagajului), a documentelor conducătorului auto şi, după caz, a călătorilor

12
şi pasagerilor, a bagajelor pe care le au asupra lor, precum şi legalităţii transporturilor de bunuri sau
persoane.
(2) În conformitate cu prevederile art.31 lit.f din Legea nr.218/2002 privind organizarea şi
funcţionarea Poliţiei Române, poliţiştii sunt abilitaţi să efectueze , cu respectarea dispoziţiilor legale,
controlul vehiculelor aflate în circulaţie, atunci când există indicii temeinice cu privire la săvârşirea
unor infracţiuni sau posibile acţiuni teroriste.

Art. 22. Reguli tactice privind oprirea autovehiculelor pentru control:

a) oprirea să fie aibă o motivaţie corectă şi justificată. Executarea semnalului pentru oprire
se va face numai atunci când se constată încălcarea unei reguli de circulaţie sau în situaţia
în care din datele şi informaţiile deţinute, există indicii despre săvârşirea unei contravenţii
ori a unei infracţiuni de către persoana care conduce vehiculul sau de către unul dintre
ocupanţii acestuia, ori pentru identificarea autorilor de infracţiuni şi a obiectelor date în
urmărire. Se interzice controlul de rutină asupra autovehiculelor aflate în traficul rutier;
b) oprirea autovehiculelor pentru control se face, de regulă, în afara părţii carosabile, iar
acolo unde nu există condiţii, cât mai aproape de marginea din dreapta drumului, pe
acostament sau lângă bordură, ori în spaţiile de parcare, alveole etc., iar noaptea cu
precădere în locurile luminate;
c) semnalele poliţistului vor fi executate din timp, fără a crea un pericol pentru el sau
conducătorul căruia i se adresează semnalul, ori pentru alţi participanţi la trafic. Semnalul
de oprire a unui autovehicul trebuie să se execute regulamentar, ziua cu braţul, iar noaptea
cu bastonul reflectorizant ori sursă luminoasă;
d) în cazul nerespectării, de către conducătorul auto, a semnalului de oprire ce i-a fost
adresat, poliţistul va comunica prin staţie datele de identificare al autovehiculului patrulei
auto sau celui mai apropiat post de control pe direcţia de deplasare. Dacă acest lucru nu
este posibil va nota numărul de înmatriculare ale autovehiculului şi va întocmi un raport în
care va menţiona abaterea săvârşită, în baza căruia se vor lua ulterior măsurile legale;
e) oprirea unui vehicul de către poliţistul aflat într-un autovehicul de patrulare aflat în mers,
se va efectua astfel:
I. în cazul când vehiculul ce urmează a fi oprit circulă în aceeaşi direcţie,
echipajul trebuie sa pună in funcţiune semnalele luminoase de culoare
roşie şi albastră şi pe cele sonore, după care, de regulă, va circula în
spatele autovehiculului vizat pană când conducătorul acestuia se
conformează semnalelor şi opreşte. Oprirea se poate face şi prin punerea
în funcţiune a dispozitivului cu mesaje variabile, care va fi setat pe poziţia
‘’Stop, Poliţia’’, sau cu braţul. Dacă conducătorul auto vizat nu dă curs
semnalelor efectuate, echipajul de poliţie va utiliza dispozitivul de
amplificare a vocii, somându-l să oprească şi executând după caz şi
semnalul regulamentar cu braţul, pe timp de zi, ori cu bastonul
reflectorizant, pe timp de noapte;
II. în cazul când autovehiculul ce urmează a fi oprit circulă din sens opus,
semnalul de oprire se va executa din vehiculul Poliţiei, pe fereastra din
stânga, prin balansarea în plan vertical a braţului ori a bastonului
reflectorizant;
III. în cazul în care conducătorul vehiculului nu opreşte, patrula auto va
proceda la începerea urmăririi acestuia, concomitent cu anunţarea
dispeceratului despre situaţia creată, a datelor de identificare ale
vehiculului şi a motivelor care au determinat luarea măsurii, solicitând
ajutorul efectivelor aflate în zonă.
f) de regulă trecerea la efectuarea urmăririi se justifică pentru:
13
 I. reţinerea persoanelor sau autovehiculelor date în urmărire;
II. identificarea persoanelor care au produs accidente grave de circulaţie, de
pe urma cărora a rezultat moartea sau vătămarea corporală gravă a unor
persoane şi care au părăsit locul accidentului;
III. identificarea persoanelor despre care există indicii temeinice că au comis
infracţiuni sau posibile acte teroriste.
g) folosirea armamentului din dotare se va face numai în cazurile şi cu respectarea
prevederilor legale.

Art. 23. Reguli tactice privind executarea controlului vehiculului:

a) după oprirea autovehiculului, unul dintre poliţişti va desfăşura procedura de constatare, în
timp ce partenerul său îl va supraveghea pe conducătorul autovehiculului oprit şi pe restul
ocupanţilor, fiind pregătit să intervină la nevoie în sprijinul colegului;
b) se deplasează până în dreptul uşii conducătorului autovehiculului, păstrând o distanţă
suficientă pentru a nu fi lovit cu portiera în cazul deschiderii bruşte a acesteia, unde se va
adresa cu formula: ’’Bună (dimineaţa, ziua, seara) sunt (gradul profesional, numele şi
unitatea de poliţie din care face parte)‘’, după care va solicita pe un ton politicos dar ferm,
să i se înmâneze documentele pentru control;
c) comunică conducătorului auto motivul opririi, abaterea comisă şi sancţiunea prevăzută de
lege, după care se va proceda la întocmirea documentelor de constatare, solicitând
conducătorului auto sa rămână în autovehicul;
d) verifică, cu atenţie, actele de identitate, actele autovehiculului şi, după caz, documentele
de însoţire a mărfurilor sau a materialelor transportate;
e) după caz, va solicita conducătorului auto să deschidă şi portbagajul vehiculului, unde pot
fi ascunse persoane care se sustrag urmăririi şi obiecte provenite din săvârşirea de
infracţiuni;
f) după efectuarea controlului, poliţistul este obligat să asigure reintrarea autovehiculului în
fluxul de circulaţie.

CAPITOLUL VIII
Folosirea armamentului din dotare

Art. 24. (1) În conformitate cu prevederile art.31. lit. h) din Legea nr.218/2002 privind
organizarea şi funcţionarea Poliţiei Române, poliţiştii au dreptul şi obligaţia de a purta asupra lor
armamentul şi muniţia necesară, indiferent dacă sunt în uniformă sau echipaţi civil atunci când se
află în exercitarea atribuţiilor de serviciu.
(2) Poliţiştii pot deţine, purta şi folosi armele şi muniţiile cu care au fost dotaţi de către
unităţile din care fac parte.
(3) Armele de foc constituie mijlocul extrem folosit pentru imobilizarea persoanelor şi se
utilizează numai în condiţiile legii dacă celelalte metode nu au avut efectul scontat. Nu se scoate
armamentul din toc decât pentru a fi folosit în mod legal.
(4) Pe timpul executării misiunilor, agenţii de poliţie în uniformă poartă, în mod obligatoriu,
centura pe care vor fixa tocul cu pistolul din dotare şi cele două încărcătoare. În situaţiile în care se
acţionează în ţinută civilă, pistolul se va purta în toc pe cureaua de la pantaloni sau în hamul special
confecţionat, asigurându-se mascarea acestuia.
(5) Se interzice portul armamentului şi muniţiei aferente, în buzunare, mape, serviete sau în
alte locuri care nu-i asigură deplina securitate şi poate favoriza pierderea ori sustragerea lor.
(6) Agenţii de poliţie care poartă armamentul şi muniţia permanent asupra lor, pe timpul cât
se află la domiciliu sunt obligaţi să le asigure astfel încât să înlăture orice posibilitate de pierdere sau
de folosire a acestora de către membrii familiei sau de către alte persoane, păstrându-le în casete
14
metalice ( muniţia separat de pistol ) prevăzute cu sisteme sigure de închidere. Este interzis cu
desăvârşire a scoate pistolul din toc şi a-l mânui în prezenţa altor persoane, cu excepţia cazurilor de
folosire legală a acestuia.

Art. 25. (1) Prin uz de armă se înţelege executarea tragerii cu arma de foc asupra
persoanelor şi bunurilor.
(2) Se poate face uz de armă atunci când se îndeplinesc în mod cumulativ următoarele
condiţii generale:
a) dacă este absolut necesar;
b) dacă folosirea mijloacelor de împiedicare sau constrângere nu este posibilă ori nu a dat
rezultate.
(3) Poliţiştii pot face uz de armă, pentru îndeplinirea atribuţiilor de serviciu, în următoarele
cazuri, prevăzute de art.47 din legea nr.17/1996:
b) împotriva acelora care, atacă persoanele învestite cu exerciţiul autorităţii publice
sau cărora, potrivit legii, li se asigură protecţie de către poliţie;
Se poate face uz de armă în acest caz dacă sunt îndeplinite cumulativ şi următoarele condiţii
speciale:
I. persoana împotriva căreia se exercită atacul, să facă parte din categoria
persoanelor învestite cu exerciţiul autorităţii publice sau să i se asigure
protecţie de către poliţie;
II. există un atac material, direct, imediat şi injust, prin care este pusă în
pericol viaţa sau integritatea corporală a celor care fac parte din categoria
persoanelor învestite cu exerciţiul autorităţii publice sau din categoria
celor cărora li se asigură protecţie de către poliţie;
III. uzul de armă se va executa numai dacă datorită împrejurărilor concrete ale
săvârşirii faptei, atacul persoanei nu poate fi înlăturat prin alte mijloace;
d) pentru imobilizarea infractorilor care, după săvârşirea unor infracţiuni, încearcă să
fugă;
Se poate face uz de armă în acest caz dacă sunt îndeplinite cumulativ şi următoarele condiţii
speciale:
I. infractorul a fost surprins în flagrant în timpul săvârşirii unei infracţiuni
grave;
II. după efectuarea somaţiei acesta încearcă să fugă, nesupunându-se cererii
poliţistului de a rămâne la locul faptei;
III. datorită împrejurărilor comiterii faptei nu poate fi folosit în mod eficient
un alt mijloc pentru imobilizarea infractorului;
IV. prin folosirea armamentului să nu fie pusă în pericol viaţa altor persoane.
Gravitatea faptei va fi estimată în raport de prejudiciul produs, acţiunile violente ale
infractorului, frecvenţa acestor categorii de fapte, numărul de participanţi, obiectele pe care le au
asupra lor, etc.
e) împotriva oricărui mijloc de transport folosit de agresorii prevăzuţi la lit. b) şi c),
precum şi împotriva conducătorilor acestora care refuză să oprească la semnalele
regulamentare ale organelor de abilitate, existând indicii temeinice că au săvârşit o infracţiune
ori că este iminentă săvârşirea unei infracţiuni;
Se poate face uz de armă în acest caz dacă sunt îndeplinite cumulativ şi următoarele condiţii
speciale:
I. există certitudinea că ocupanţii acestor mijloace de transport săvârşesc sau
au săvârşit o infracţiune gravă, transportă bunuri dobândite în urma
comiterii unor infracţiuni şi nu se opresc la semnalul regulamentar al
poliţistului;
15
 II. datorită împrejurărilor comiterii faptei nu poate fi folosit în mod eficient
un alt mijloc pentru imobilizarea mijlocului de transport;
III. prin folosirea armamentului să nu fie pusă în pericol viaţa altor persoane.
Focul asupra autovehiculelor se va executa numai asupra pneurilor.
Nu se folosesc arme de foc împotriva autovehiculelor care nu opresc la semnalul
regulamentar al poliţistului îmbrăcat în uniformă, decât dacă prin modul de conducere, se pune în
pericol în mod evident, viaţa sau integritatea corporală a poliţistului sau a altei persoane.
f) pentru imobilizarea sau reţinerea persoanelor cu privire la care sunt probe ori
indicii temeinice că au săvârşit o infracţiune şi care ripostează ori încearcă să riposteze cu
arma ori cu alte obiecte sau substanţe care pot pune în pericol viaţa ori integritatea corporală
a persoanei;
Se poate face uz de armă în acest caz dacă sunt îndeplinite cumulativ şi următoarele condiţii
speciale:
I. să se fi săvârşit o infracţiune iar persoana în cauză să opună rezistenţă sau
să riposteze cu arma sau cu alte obiecte care pot pune în pericol viaţa sau
integritatea corporală a poliţistului sau a altor persoane;
II. să existe un atac material, direct şi imediat asupra poliţistului aflat în
exercitarea măsurilor legale sau împotriva altor persoane;
III. rezistenţa sau riposta persoanei în cauză să nu poată fi înfrântă în alt mod;
IV. prin folosirea armamentului să nu fie pusă în pericol viaţa altor persoane.
g) pentru a împiedica fuga de sub escortă sau evadarea celor aflaţi în stare legală de
deţinere;
Se poate face uz de armă în acest caz dacă sunt îndeplinite cumulativ şi următoarele condiţii
speciale:
I. să fie începută o acţiune de evadare din locurile legale de deţinere sau de
sub escortă;
II. prinderea sau imobilizarea evadaţilor sau escortaţilor să nu poată fi
realizată prin alte mijloace;
III. prin folosirea armamentului să nu fie pusă în pericol viaţa altor persoane.
h) împotriva grupurilor de persoane sau persoanelor izolate care încearcă să pătrundă
fără drept în sediile sau perimetrele autorităţilor şi instituţiilor publice;
Se poate face uz de armă în acest caz dacă sunt îndeplinite cumulativ şi următoarele condiţii
speciale:
I. să existe o încercare de pătrundere fără drept în sediile sau în perimetrele
autorităţilor sau ale instituţiilor publice;
II. atacul sau pătrunderea, după modul în care a fost concepută şi se execută
să nu poată fi înlăturată prin alte mijloace sau metode;
III. prin folosirea armamentului să nu fie pusă în pericol viaţa altor persoane.
j) în executarea intervenţiei antiteroriste asupra obiectivelor atacate sau capturate de
terorişti, în scopul reţinerii sau anihilării acestora, eliberării ostaticilor şi restabilirea ordini
publice.
Se poate face uz de armă în acest caz dacă sunt îndeplinite cumulativ şi următoarele condiţii
speciale:
I. să existe un atac terorist asupra unui obiectiv, acesta să fie capturat sau
sunt luaţi ostatici;
II. atacul sau deţinerea ostaticilor, datorită modului în care a fost conceput şi
executat, să nu poată fi înfrânt prin alte mijloace;
III. în timpul folosirii armamentului să nu fie pusă în pericol viaţa sau
sănătatea ostaticilor sau a altor persoane.

16
 (4) În cazurile prevăzute la lit. d), g), şi h) se va face uz de armă numai după ce s-a făcut
somaţia legală.
(5) În cazul prevăzut la lit. h) se va face uz de armă numai după ce s-a repetat de trei ori, la
intervale suficiente de timp pentru dispersarea participanţilor, somaţia: „Părăsiţi zona….,se vor
folosi arme de foc!” după care se va executa un foc în plan vertical. Se va deschide foc asupra
atacatorilor numai la ordinul celui care conduce acţiunea, pe cât posibil la picioare pentru a evita
cauzarea morţii acestora şi a se realiza imobilizarea.
(6) În cazurile prevăzute la lit. a) şi f), când poliţistul se află în legitimă apărare, poate face
uz de armă şi fără somaţie, dacă nu există timpul necesar pentru aceasta.
(7) În cazurile prevăzute la lit. d, e, şi h, uzul de armă se va face în mod excepţional.
(8) În toate cazurile de folosire a armamentului, focul se va executa în scopul
imobilizării, evitându-se lovirea zonelor vitale.
(9) Focul de armă cu efect letal se va executa numai în mod excepţional şi numai in
cazurile de legitimă apărare, în condiţiile prevăzute de art. 44 din Codul penal.

Art. 26. Reguli de tactică poliţienească ce trebuie respectate de poliţişti în cazul

folosirii armamentului din dotare:
a) înainte de a trece la acţiune, se va face o rapidă analiză a situaţiei existente la faţa locului.
Prin aceasta se vor stabili date concrete privind faptele săvârşite, autorii acestora, dacă sunt sau nu
înarmaţi, gradul de agresivitate, precum şi comportamentul pe care îl au în momentul surprinderii;
b) armamentul din dotare se foloseşte după efectuarea somaţiilor legale. Somaţia se face prin
cuvintele: „POLIŢIA - STAI!”. În caz de nesupunere se somează din nou prin cuvintele „STAI CĂ
TRAG!”. Dacă cel în cauză nu se supune nici de această dată, se somează prin tragerea unui foc de
avertisment în plan vertical. Dacă cei (cel) în cauză nu se supun nici acestei somaţii legale, se face
uz de armă în direcţia acestora, trăgând, pe cât posibil, la picioare, astfel încât să se realizeze
imobilizarea şi să se evite uciderea persoanelor. Ca excepţie, se poate face uz de armă şi fără
somaţie, în cazul atacului exercitat prin surprindere asupra poliţistului sau asupra altor persoane,
precum şi pentru reţinerea infractorilor care ripostează cu arme albe sau de foc, dacă lipseşte timpul
necesar pentru somaţie;
c) împotriva persoanelor care ripostează cu arme, poliţistul va face uz de armă din poziţia
adăpostit şi va lua orice altă măsură pentru a se proteja;
d) se va evita, pe cât posibil, folosirea armamentului din dotare împotriva minorilor,
femeilor şi bătrânilor;
e) se interzice folosirea armamentului în următoarele cazuri:
I. împotriva copiilor, femeilor cu semne vizibile de sarcină, persoanelor cu
semne vădite de invaliditate, cu excepţia cazurilor în care aceştia înfăptuiesc
un atac armat sau în grup, care pune în pericol viaţa sau integritatea
corporală a uneia ori mai multor persoane;
II. în situaţiile în care s-ar primejdui viaţa altor persoane ori s-ar viola
teritoriul, spaţiul aerian sau apele naţionale ale unui stat vecin;
f) se va evita pe cât posibil folosirea armelor de foc în zonele aglomerate unde pot fi
periclitate viaţa sau integritatea corporală a altor persoane, exceptându-se focul de avertisment în
plan vertical;
g) în momentul imobilizării unei persoane şi al aplicării cătuşelor, armamentul va fi
introdus în toc sau în hamul de susţinere, după caz;
h) folosirea armamentului împotriva autovehiculelor se va executa numai dacă există
certitudinea că ocupanţii acestora săvârşesc sau au săvârşit o infracţiune gravă, transportă bunuri
dobândite în urma comiterii unor fapte ilicite şi nu opresc la semnalul regulamentar al poliţistului în
uniformă. Focul asupra autovehiculelor se va executa numai asupra pneurilor;

17
 i) fiecare situaţie în care s-a făcut uz de armă se raportează de urgenţă ierarhic. De îndată
ce va fi posibil, raportul va fi întocmit în scris. Dacă în urma uzului de armă s-a produs moartea sau
vătămarea unei persoane, fapta se comunică, de îndată procurorului competent, potrivit legii;
j) în cazul folosirii armelor de foc pentru somaţie, ori dacă nu au rezultat victime sau
pagube materiale, în mod obligatoriu, evenimentul va fi raportat ierarhic şi se vor efectua cercetări
administrative în legătură cu condiţiile şi legalitatea uzului de armă;
k) dacă în urma uzului de armă au rezultat victime sau prejudicii materiale se vor lua
următoarele măsuri:
I. acordarea primului ajutor victimelor şi transportarea acestora la o unitate
sanitară;
II. raportarea imediată, prin orice mijloc, a cazului şi a urmărilor acestuia;
III. asigurarea pazei locului faptei, marcarea şi conservarea urmelor;
IV. protejarea poliţistului, pentru a preveni manifestările de dezordine şi a
asigura apărarea vieţii acestuia;
V. raportarea ierarhică a evenimentului şi informarea parchetului competent
teritorial, pentru efectuarea cercetării la faţa locului.
l) în situaţii speciale, de pericol iminent pentru viaţa şi integritatea sa ori a altor persoane,
sau care afectează siguranţa naţională, ca urmare a acţiunilor violente ale unor persoane ce folosesc
sau intenţionează în mod vădit să folosească arme albe sau de foc, poliţistul poate face uz de armă
folosind orice altă armă care nu-i aparţine dar se află în acel moment la îndemână, în aceleaşi
condiţii în care face uz de arma de serviciu.

CAPITOLUL IX
Folosirea mijloacelor de transport şi de comunicaţii aparţinând persoanelor fizice sau
juridice

Art. 27. (1) În conformitate cu Legea 218/2002 privind organizarea şi funcţionarea Poliţiei
Române, poliţiştii pot să folosească orice mijloace de transport şi comunicaţii, indiferent de
proprietar sau deţinător, persoană fizică sau persoană juridică, cu excepţia celor aparţinând corpului
diplomatic, pentru luarea unor măsuri legale ce nu suferă amânare şi nu pot fi aduse la îndeplinire
altfel;
(2) Cheltuielile vor fi achitate ulterior, la cererea proprietarilor, şi vor fi suportate din
fondurile unităţilor de poliţie sau, după caz, de către persoanele care au determinat intervenţia, nu
mai târziu de 15 zile;
(3) Poliţiştii pot folosi asemenea mijloace de transport pentru:
a) prinderea persoanelor urmărite sau pentru deplasarea de urgenţă în anumite locuri unde au
informaţii că se află o persoană dată în urmărire;

b) conducerea la sediul poliţiei a persoanelor turbulente care au provocat acte de dezordine şi

care încearcă să dispară din acele locuri;
c) prinderea persoanelor care încearcă să dispară de la locul săvârşirii unei infracţiuni;
d) salvarea vieţii, apărarea integrităţii corporale sau a sănătăţii persoanelor, victime ale unor
infracţiuni, calamităţi sau accidente;
e) deplasarea în locurile unde s-au produs accidente de circulaţie;
f) deplasarea în locurile unde s-au produs calamităţi ori alte evenimente deosebite, ce impun
prezenţa organelor de poliţie;
(4) În aceste condiţii, conducătorul autovehiculului solicitat este obligat să-l transporte pe
poliţist acolo unde acesta îi cere, conform art.31, alin.1, lit.i, din Legea nr.218/2002.

18
 Art. 28. Reguli tactice ce trebuie respectate la folosirea mijloacelor de transport aparţinând
persoanelor fizice sau juridice:
a) se prezintă conducătorului mijlocului de transport, îi prezintă legitimaţia de serviciu şi îi
explică că are de executat o misiune urgentă, ce nu suferă amânare, indicându-i ruta;
b) în situaţia folosirii autovehiculului aparţinând unei persoane juridice, se vor menţiona în
foaia de parcurs sau în ordinul de serviciu: ora şi locul opririi, traseul parcurs, numărul de
kilometri parcurşi, ora terminării misiunii, numele şi prenumele poliţistului (în clar),
unitatea de poliţie din care face parte, numărul legitimaţiei de serviciu şi semnătura;
c) în situaţia folosirii autovehiculului aparţinând unei persoane fizice, la solicitarea acesteia,
îi se va elibera o dovadă din care să rezulte: gradul, numele şi prenumele poliţistului,
unitatea de poliţie din care face parte, numărul de kilometri parcurşi şi durata misiunii (în
ore);
d) la înapoierea din misiune, va întocmi un raport care va cuprinde: situaţia care a
determinat intervenţia, acţiunea sa, mijlocul de transport folosit şi proprietarul, ruta şi
numărul de kilometri parcurşi, timpul cât a durat;
e) poliţiştii nu pot folosi următoarele categorii de mijloace de transport:
I. autovehiculele care aparţin corpului diplomatic;
II. autovehiculele salvării ori pompierilor, chiar dacă acestea nu se află în
misiune;
III. autovehiculele angajate în accidente de circulaţie, în competiţii sportive şi
cele aflate în coloană (inclusiv cele din coloanele oficiale);
IV. autovehiculele cu care se deplasează oficialităţi (preşedintele ţării, prim-
ministrul, parlamentarii, miniştrii, prefecţii, etc.).
Art. 29. (1) Mijloacele de comunicaţie aparţinând persoanelor fizice ori unităţilor
economico-sociale pot fi folosite de către poliţişti numai pentru primirea ori transmiterea de ordine
sau de informaţii referitoare la evenimente deosebite, urmărirea unor evadaţi ori infractori
periculoşi, împiedicarea săvârşirii unor infracţiuni etc.
(2) Înainte de a folosi mijlocul de comunicaţie, poliţistul este obligat să prezinte
legitimaţia de serviciu, dacă nu este cunoscut, să precizeze unitatea de poliţie din care face parte,
precum şi faptul că are de transmis o comunicare urgentă, în interes de serviciu.
(3) Folosirea în orice mod a mijloacelor de transport şi comunicaţie în alte interese decât
cele de serviciu, constituie un abuz, o ilegalitate, care angajează răspunderea juridică a celui care
săvârşeşte o asemenea faptă (disciplinară, materială sau penală).

CAPITOLUL X
Urmărirea şi prinderea persoanelor

Art. 30. Urmărirea este o măsură poliţienească cu caracter coercitiv ce se realizează în

scopul prinderii persoanelor care, în urma săvârşirii unei fapte ilicite, încearcă să fugă şi nu se supun
somaţiei poliţistului de a rămâne la locul faptei. În funcţiile de condiţiile concrete din teren, precum
şi de mijlocul de deplasare al persoanei suspecte, urmărirea se poate realiza pe jos sau cu
autovehiculul.
Art. 31. (1) Urmărirea pe jos. Poliţistul se va deplasa de regulă în fugă, somând persoana
suspectă cu formula „STAI! POLIŢIA!”, somaţie ce poate fi repetată în timpul urmăririi. Somaţia
are şi scopul avertizării eventualelor persoane din zona acţiunii în scopul creării spaţiului necesar
pentru deplasare.
(2) Reguli tactice ce trebuie respectate cu ocazia urmăririi pe jos a persoanelor:
a) acţiunea se va executa de regulă de către doi poliţişti care vor evita să se disperseze (în
cazul în care sunt mai mulţi suspecţi se va păstra un raport de forţe favorabil);
19
 b) poliţistul va fi atent la configuraţia şi detaliile terenului, elemente ce pot influenţa acţiunea
de urmărire, în sensul că aceasta poate fi favorizată sau îngreunată;
c) urmărirea persoanei se va face păstrându-se faţă de aceasta o anumită distanţă, pentru a
observa eventualele obstacole ce pot exista în teren;
d) escaladarea obstacolelor se va realiza de regulă prin aceleaşi puncte folosite de suspect, cu
precauţie, pentru a preveni un eventual atac din partea acestuia;
e) colţurile clădirilor vor fi ocolite la o distanţă de cel puţin 1 metru;
f) se va evita urmărirea persoanelor mergând pe lângă ziduri prevăzute cu intrânduri sau pe
partea carosabilă a străzii;
g) dacă persoana intră într-o zonă întunecată (alee îngustă, culoar, pod, pivniţă) poliţistul se va
opri câteva momente ascultând cu atenţie eventualele zgomote şi apoi va relua urmărirea, cu
respectarea regulilor de securitate personală;
h) dacă la urmărirea persoanelor participă doi sau mai mulţi poliţişti, pot fi folosite trasee
diferite de deplasare, iar, dacă itinerarul este cunoscut, partenerul poate folosi o scurtătură
pentru a ajunge în faţa suspectului;
i) pe timpul urmăririi, poliţistul nu va alerga cu arma în mână;
j) nu se va folosi armamentul din dotare împotriva persoanei care fuge, cu excepţia cazului
în care aceasta a comis o infracţiune gravă şi a fost surprinsă în flagrant.

Art. 32. (1) Urmărirea cu autovehiculul. Atunci când persoana se află într-un autovehicul
şi se impune urmărirea acesteia, poliţiştii se pot folosi atât de autovehicule din dotarea poliţiei, cât şi
de cele aparţinând persoanelor fizice sau juridice, cu excepţia cazurilor prevăzute de lege.
(2) Reguli tactice ce trebuie respectate cu ocazia urmăririi persoanelor cu
autovehiculul:
a) deplasarea în vederea prinderii suspectului se va face cât mai aproape de axul drumului,
folosind mijloacele de avertizare sonoră şi luminoasă;
b) urmărirea unui autovehicul ce nu a oprit la semnalul efectuat regulamentar de poliţist se
realizează numai după anunţarea dispeceratului unităţii despre începerea acţiunii, comunicându-
se date referitoare la semnalmentele maşinii urmărite şi ale ocupanţilor acesteia, precum şi cu
privire la orice alt eveniment;
c) se va păstra o distanţă de siguranţă în spatele maşinii urmărite, pentru a nu fi surprinşi de
o manevră neaşteptată şi se vor folosi în continuare semnalele acustice şi luminoase;
d) autovehiculul nu va fi urmărit pe o distanţă prea lungă, încercându-se blocarea acestuia cu
autovehiculul cu care se realizează urmărirea sau cu sprijinul altor forţe ce se vor posta în
anumite puncte de pe traseu;
e) oprirea vehiculului urmărit se va face prin depăşirea acestuia şi blocarea transversală a
drumului, manevră care nu se va realiza imediat după depăşire, ci la o scurtă distanţă;
f) după blocarea drumului, poliţiştii vor părăsi rapid vehiculul şi se vor deplasa pe marginea
carosabilului, pregătiţi să acţioneze pentru oprirea şi imobilizarea suspectului, luând
măsuri de protecţie personală;
g) nu se va folosi armamentul din dotare asupra autovehiculului urmărit pe străzile
localităţilor, în zonele aglomerate ori pe drumuri cu trafic intens, cu excepţia cazului în
care persoana urmărită este surprinsă în flagrant în momentul săvârşirii unei infracţiuni
grave.
CAPITOLUL XI
Imobilizarea persoanelor

Art. 33. (1) Imobilizarea este o măsură poliţienească cu caracter coercitiv, întreprinsă în
scopul de a pune o persoană în imposibilitatea de a fugi sau de a se manifesta agresiv faţă de poliţist
sau faţă de alte persoane, de a începe sau de a continua o acţiune violentă.
20
 (2) În timpul activităţilor curente, poliţiştii pot realiza imobilizarea prin folosirea următoarelor
mijloace şi procedee:
a) procedee de autoapărare;
b) mijloace din dotare (cătuşe, baston de cauciuc, dispozitive cu substanţe iritant-
lacrimogene, câinele de serviciu sau armamentul din dotare);
c) cu ajutorul altor persoane.
(3) Mijloacele şi procedeele folosite pentru imobilizare sunt alese în funcţie de:
a) numărul persoanelor implicate şi care urmează a fi imobilizate;
b) starea de agresivitate şi forţa fizică a acestora;
c) modul de manifestare a agresivităţii;
d) obiectele pe care le au asupra lor şi care ar putea fi folosite pentru atac asupra poliţistului
sau a altor persoane;
(4) Înainte de luarea acestei măsuri, persoana va fi somată să înceteze acţiunea agresivă şi să
se supună solicitării poliţistului, recurgându-se la imobilizare numai dacă individul nu s-a
conformat.
(5) Mijloacele de imobilizare pot fi folosite împotriva persoanelor care:
a) întreprind acţiuni care pun în pericol integritatea corporală, sănătatea sau bunurile altor
persoane;
b) blochează, în afara condiţiilor legii, căile publice de circulaţie, încearcă să pătrundă,
pătrund fără drept sau refuză să părăsească sediile autorităţilor publice, ale partidelor
politice, ale instituţiilor şi ale organizaţiilor de interes public ori privat, periclitează în
orice mod integritatea sau securitatea acestora ori a personalului sau tulbură desfăşurarea
normală a activităţii;
c) ultragiază persoanele cu funcţii ce implică exerciţiul autorităţii publice;
d) se opun sau nu se supun, prin orice mijloace, îndeplinirii solicitărilor legale ale
poliţistului, numai dacă există o temere legitimă că prin acţiunile lor pot pune în pericol
integritatea corporală sau viaţa poliţistului.
(6) Folosirea mijloacelor de imobilizare împotriva participanţilor la acţiunile agresive se
face în mod gradual, după avertizarea prealabilă asupra utilizării unor asemenea mijloace şi
acordarea timpului necesar pentru încetarea acţiunilor şi conformarea la solicitările legale ale
poliţistului, excepţie făcând cazurile extreme. În toate situaţiile, folosirea acestor mijloace nu trebuie
să depăşească nevoile reale pentru împiedicarea sau neutralizarea acţiunilor agresive.
(7) Principii ce trebuie respectate la folosirea mijloacelor de imobilizare:
a) prezumţia de nevinovăţie;
b) limitarea şi proporţionalitatea folosirii forţei;
c) imparţialitatea poliţiei şi protecţia egală pentru toate persoanele;
d) gradualitatea folosirii metodelor şi mijloacelor de acţiune;
e) nonsurprinderea;
f) legalitatea şi legitimitatea;
g) principiul riscului minim;
h) principiul apărării fiinţei umane.
Art. 34. (1) Folosirea forţei fizice. Forţa fizică şi procedeele de luptă corp la corp pentru
autoapărare şi imobilizare se folosesc de către poliţist, dacă este necesar şi posibil, pentru
înfrângerea atacurilor violente de mică anvergură, îndreptate împotriva sa ori a altora, precum şi
pentru imobilizarea persoanelor suspecte care se opun executării unor măsuri poliţieneşti
(legitimare, controlul persoanelor, conducerea la sediul poliţiei) sau desfăşoară acţiuni agresive, prin
care tulbură ordinea şi liniştea publică.
(2) Pentru înfrângerea acţiunilor agresive şi imobilizarea persoanelor turbulente se vor folosi
procedeele specifice luptei corp la corp, putându-se aplica şi lovituri cu pumnul, mâinile şi
picioarele, genunchii, coatele şi alte părţi ale corpului.
21
 (3) Se va evita aplicarea loviturilor în zone vitale şi cu o intensitate exagerată, de natură a
provoca vătămarea gravă a integrităţii corporale ori moartea persoanelor.
(4) Forţa fizică şi procedeele de luptă corp la corp se vor folosi după somarea celor care se
manifestă violent să înceteze acţiunea agresivă şi să se supună cererii îndreptăţite a poliţistului,
folosind formula: „ÎNCETAŢI, POLIŢIA!”. Nu este necesară somaţia în cazul în care poliţistul este
atacat prin surprindere sau integritatea corporală a vreunei persoane este pusă în pericol imediat.

Art. 35. (1) Folosirea bastonului de cauciuc sau a tomfei. Bastonul de cauciuc (tomfa)
poate fi folosit în scopul:
a) ca mijloc de apărare pentru pararea loviturilor agresorului prin prindere de ambele
extremităţi cu ambele mâini (ori de mâner, în cazul tomfei) şi ţinerea în direcţia din care
vin loviturile;
b) ca mijloc de intimidare a elementelor turbulente sau recalcitrante, aplicând primele lovitu-
ri persoanelor mai violente, urmărind determinarea încetării acţiunii şi descurajarea
celorlalte elemente agresive, retragerea şi împrăştierea lor;
c) ca mijloc de atac, prin aplicarea de lovituri agresorului în scopul de a-l obliga să elibereze
victima, să lase din mână obiectul folosit la atac ori să înceteze acţiunea. În cazul mai
multor agresori, primele lovituri se vor aplica celui mai periculos.
(2) Reguli tactice ce trebuie respectate cu ocazia folosirii bastonului de cauciuc
(tomfei):
a) persoana este somată să înceteze acţiunea violentă şi să se supună măsurilor ordonate,
folosind formula „ÎNCETAŢI, VOM (VOI) FOLOSI FORŢA”, loviturile fiind aplicate
numai dacă persoana nu s-a conformat şi continuă acţiunea violentă;
b) loviturile trebuie să fie rapide, urmate de retragerea imediată, şi vor fi aplicate peste
omoplaţi, antebraţe, şezut (dacă persoana este cu spatele), membrele inferioare sau
superioare, pentru a para loviturile sau pentru a determina persoana să dea drumul unor
obiecte folosite pentru atac;
c) pentru a avea efectul urmărit, loviturile trebuie aplicate prin surprindere;
d) forţa loviturilor aplicate trebuie să fie în concordanţă cu gradul de împotrivire a persoanei;
e) bastonul de cauciuc se foloseşte în limita necesităţii, aplicarea loviturilor încetând imediat
ce agresorul a renunţat la acţiunea violentă şi s-a conformat dispoziţiilor poliţistului;
f) în timpul aplicării loviturilor cu bastonul se recomandă ca, pe cât posibil, să nu se facă
mişcări ample ori acesta să fie ridicat deasupra capului, întrucât prin această mişcare se dă
posibilitatea celui împotriva căruia se foloseşte să sesizeze intervenţia şi să se apere prin
pararea loviturii;
g) se va evita aplicarea loviturilor cu bastonul de cauciuc (tomfa) peste cap, urechi, gât, ochi
asupra altor părţi vitale ori sensibile ale corpului, deoarece i s-ar putea provoca persoanei
vătămări corporale sau chiar moartea;
h) se interzice folosirea bastonului de cauciuc (tomfei) în sediul poliţiei, cu excepţia cazului
când au loc acţiuni violente sau în grup, care pun în pericol viaţa poliţiştilor sau altor per-
soane ori există pericolul distrugerii de bunuri aparţinând acestei instituţii;
i) în situaţia în care, în urma loviturilor aplicate cu bastonul de cauciuc (tomfa), s-a produs
vătămarea corporală a persoanei, poliţistul este obligat să-i acorde primul ajutor, eventual
să transporte persoana la o instituţie medicală, pentru acordarea de îngrijiri şi să raporteze
ierarhic, de urgenţă, evenimentul.

Art. 36. (1) Folosirea cătuşelor. Încătuşarea este o măsură poliţienească de prevedere şi
siguranţă care constă în aplicarea cătuşelor pe încheietura mâinilor unei persoane, în scopul limitării
mobilităţii fizice a acesteia.
(2) Încătuşarea se efectuează obligatoriu asupra următoarelor categorii de persoane:
22
 a) dezertori, evadaţi şi recidivişti periculoşi;
b) urmăriţi, reţinuţi, condamnaţi şi arestaţi preventiv, pe timpul transferării sau al escortării;
c) autorii unor infracţiuni contra vieţii persoanei (tâlhărie, ultraj, viol în grup) ori ai altor
infracţiuni grave;
d) care se manifestă agresiv, sunt violente ori se opun măsurilor legale luate de poliţişti, iar
rezistenţa lor nu poate fi înfrântă în alt mod;
e) care, datorită stării psihice în care se află, prezintă pericol pentru viaţa şi integritatea lor
corporală, a poliţistului sau a altor persoane;
f) care urmează a fi conduse la sediul poliţiei în vederea luării măsurilor legale şi sunt
cunoscute ca fiind agresive;
(3) Reguli tactice ce trebuie respectate în cazul încătuşării persoanelor:
a) încătuşarea se execută rapid şi energic;
b) cătuşele se aplică pe mâini şi poziţionate la spate;
c) încătuşarea se efectuează, de regulă, din poziţia în picioare, persoana fiind aşezată în aşa
fel încât să nu poată ataca poliţiştii. În cazul în care trebuie imobilizate mai multe
persoane, sau când acestea au un comportament violent, vor fi aşezate în genunchi sau
culcate pe burtă, cu mâinile pe ceafă;
d) în cazul în care persoana opune rezistenţă, aceasta va fi încătuşată forţat;
e) după încătuşare, se va efectua în mod obligatoriu controlul persoanelor;
f) dacă persoana încătuşată continuă să se manifeste violent, acesteia i se pot imobiliza şi
picioarele;
g) aplicarea cătuşelor trebuie efectuată în aşa fel încât să nu ducă la rănirea sau vătămarea
integrităţii corporale a celui imobilizat;
h) cătuşele se scot numai dacă a intervenit îmbolnăvirea gravă a persoanei, pentru ca aceasta
să meargă la toaletă, pe timpul servitului mesei, precum şi la depunerea acesteia în
locurile de deţinere, fără a se neglija supravegherea atentă în acest timp;
i) este interzisă ţinerea persoanelor încătuşate în poziţii nefireşti (în genunchi, culcate, etc)
după realizarea imobilizării;
j) este interzisă expunerea persoanelor având cătuşe aplicate la vedere în locuri publice sau
în sediile de poliţie pentru fotografiere (filmare) de către reprezentanţii mass-media.

Art. 37. (1) Folosirea pulverizatorului de mână cu substanţe iritant-lacrimogene.

Pulverizatorul de mână cu substanţe iritant-lacrimogene este realizat sub forma unui recipient
cilindric, confecţionat din aluminiu, prevăzut cu buton de acţionare-pulverizare şi cu capac de
protecţie. El conţine o soluţie alcoolică şi un agent de propulsare tip freon. Această substanţă are
efecte iritante asupra ochilor şi a organelor olfactive (produce senzaţia de corp străin în ochi,
usturime, greutate respiratorie, strănut etc.). Efectul persistă 15-30 minute de la părăsirea zonei
contaminate (este vorba de dispariţia efectelor asupra organismului uman împotriva căruia s-a
folosit pulverizatorul).
(2) Pulverizatorul este destinat imobilizării unor persoane recalcitrante, dispersării unor
grupului de agresori sau evacuării acestora din încăperi şi ascunzători, fără a le produce vătămări
corporale .
(3) Reguli tactice ce trebuie respectate la folosirea pulverizatorului:
a) folosirea acestui mijloc de imobilizare se va face după somaţia „ÎNCETAŢI! VOM (VOI)
FOLOSI GAZE LACRIMOGENE!” şi va înceta odată cu renunţarea agresorului la
acţiunea sa. Nu este necesară somaţia dacă nu există timpul material necesar;
b) pulverizatorul cu substanţe iritant-lacrimogene se foloseşte de la o distanţă de maximum 3
metri, în aceeaşi direcţie cu vântul. Este interzisă folosirea pulverizatorului în direcţia
flăcărilor sau a obiectelor incandescente;

23
 c) când se foloseşte în spaţii închise, poliţiştii participanţi la acţiune vor purta în mod
obligatoriu masca contra gazelor, pentru a-şi asigura protecţia.

Art. 38. (1) Folosirea câinilor de serviciu. Câinii de serviciu (de însoţire) sunt daţi în
dotarea poliţiştilor după ce aceştia urmează un curs de iniţiere în creşterea şi dresajul câinilor.
(2) La orice ieşire în teren, câinele de serviciu va fi echipat cu botniţă şi pus în lesă, fiind
folosit, de regulă, numai de poliţistul care îl are în primire şi care l-a dresat.
(3) În funcţie de situaţia creată, câinele de serviciu poate fi folosit:
a) cu botniţă şi fără lesă, pentru:
I. paza locului faptei, a corpurilor delicte şi a persoanelor;
II. cercetarea şi scotocirea terenurilor acoperite ori a locurilor greu accesibile;
b) fără botniţă şi în lesă, când:
I. trebuie dispersat un grup ce prezintă pericol pentru ordinea publică;
II. trebuie înlăturată opunerea violentă faţă de măsurile legale luate de poliţişti;
III. este necesară asigurarea pazei persoanelor în timpul conducerii forţate la sediul
poliţiei;
IV. este necesară restabilirea ordinii în parcuri sau în alte locuri deschise.
c) fără botniţă şi fără lesă, pentru:
I. semnalarea şi descoperirea persoanelor ascunse;
II. înlăturarea unor atacuri care pun în pericol viaţa sau integritatea corporală a
poliţistului ori a altor persoane, precum şi pentru prevenirea unor posibile atacuri
de acest gen;
III. prinderea unor persoane suspecte de comiterea unor infracţiuni şi care nu se supun
somaţiei;
IV. prinderea evadaţilor, a dezertorilor ori a persoanelor care se sustrag urmăririi
penale sau executării pedepselor.
(4) Folosirea câinilor de serviciu va fi precedată de somaţia pentru încetarea acţiunilor şi
avertizarea cu privire la folosirea acestui mijloc, prin formula „ÎNCETAŢI, DISPERSAŢI-VĂ,
VOM FOLOSI CÂINII DE SERVICIU!”. Câinele poate fi folosit şi fără somaţie, dacă timpul
necesar pentru această activitate este insuficient, existând un pericol iminent.

CAPITOLUL XII
Patrularea

Art. 39. (1) Patrularea este activitatea tactică poliţienească organizată, prin care se realizează
prezenţa în teren a poliţiştilor, într-o anumită perioadă de timp pe un itinerar precis stabilit, în raport cu
cerinţele situaţiei operative de pe teritoriul de competenţă.
(2) În funcţie de condiţiile de timp şi teren, de misiunea ce trebuie îndeplinită şi de mijloacele
din dotare, poliţiştii recurg la următoarele moduri de patrulare: patrule pedestre, patrule pe biciclete,
patrule auto, patrule hipo, sau patrule semimobile auto.

Art. 40. (1) Patrula pedestră este un element poliţienesc care acţionează pe teritoriul
municipiilor, oraşelor şi comunelor, pe itinerare de patrulare care sunt stabilite în funcţie de locurile şi
mediile favorabile săvârşirii infracţiunilor sau contravenţiilor, precum şi de locurile unde se
concentrează sau acţionează elemente infractoare.
(2) Patrula pedestră se compune din cel puţin 2 poliţişti sau un poliţist însoţit de un student al
Academiei de Poliţie sau un elev din şcolile de poliţie, sau un poliţist conductor cu câinele de însoţire.
(4) Patrulele pedestre vor efectua serviciul pe un itinerar de patrulare, care va fi parcurs de cel
puţin două ori pe schimb.
24
 (5) În timpul executării serviciului în teren poliţiştii au dreptul la 10 minute repaus după fiecare
oră de activitate. Când temperatura aerului este sub –15 0 sau peste 30 0 la umbră pauza se efectuează
la fiecare 30 minute.

Art. 41. Reguli tactice ce trebuie respectate la patrularea pedestră:

a) membrii patrulei se deplasează, de regulă, unul lângă altul, iar acolo unde nu este posibil acest
lucru, unul după altul, respectându-se regulile de circulaţie impuse pentru pietoni;
b) deplasarea trebuie să se facă pe marginea exterioară a trotuarelor, pe partea stângă a
carosabilului ori pe mijlocul drumurilor necirculate;
c) pe timpul nopţii, trecerea prin locuri întunecoase, locuri acoperite, case părăsite, etc., trebuie să
se facă după o observare prealabilă, cu multă prudenţă şi cu mijloacele din dotare pregătite
pentru intervenţie;
d) noaptea, pe timpul deplasării prin locuri neiluminate, lanterna să nu fie aprinsă prea des, aceasta
putând alerta pe infractori despre prezenţa poliţiştilor în locul respectiv;
e) în general, înainte de a intra în zone acoperite, întunecoase se face o scurtă oprire, dar să se
evite profilarea propriei siluete pe timpul staţionării în acest scop.

Art. 42. În vederea exercitării drepturilor şi obligaţiilor ce le revin, pe lângă atribuţiile generale
ale poliţiştilor din serviciul de asigurare a climatului de siguranţă publică, componenţii patrulelor
pedestre au următoarele obligaţii:
a) să verifice, îndeosebi, pe timp de noapte, sistemele de închidere a obiectivelor de pe raza de
activitate, atât la intrarea cât şi la ieşirea din serviciu, mai puţin cele cuplate la sistemele de
alarmare;
b) să acţioneze permanent pentru prevenirea furturilor din obiectivele de pe raza de
competenţă, a celor de şi din autoturisme, a telefoanelor publice stradale, precum şi pentru
prevenirea violurilor, tâlhăriilor, scandalurilor şi a altor manifestări prin care se încalcă
normele de convieţuire socială, ordinea publică, circulaţia pe drumurile publice şi se aduce
atingere drepturilor şi libertăţilor cetăţeneşti, vieţii şi integrităţii corporale a persoanei,
avutului public şi privat, luând măsuri ferme, conform prevederilor legale, atunci când aceste
fapte s-au comis;
c) să acţioneze pentru combaterea faptelor ilegale şi să participe la acţiuni organizate pentru
combaterea faptelor antisociale;
d) să acţioneze pentru combaterea faptelor de parazitism social şi depistarea celor care
poluează strada (cerşetori, vagabonzi, prostituate, etc.);
e) să menţină permanent legătura cu jandarmii, poliţiştii comunitari, personalul din sistemul de
pază care acţionează în zonă, pentru a face schimb de informaţii, a cere şi acorda sprijin în
soluţionarea unor situaţii ivite pe timpul serviciului;
f) să intervină pentru asigurarea fluenţei rutiere pe itinerariul de patrulare, atunci când situaţia
impune, urmărind depistarea unor persoane care au furat autovehicule ori a infractorilor care
transportă bunuri sustrase sau sunt urmăriţi;
g) să intervină pentru menţinerea salubrizării localităţii şi a unei stări edilitar-gospodăreşti
corespunzătoare;
h) să se afle la orele stabilite în punctele fixate în variantele de patrulare, dacă nu sunt cauze
care pot împiedica aceasta;
i) participarea la menţinerea ordinii publice pe timpul producerii unor calamităţi naturale,
catastrofe, dezastre, precum şi pentru limitarea efectelor acestora prin luarea primelor
măsuri.
Art. 43. Patrula auto execută serviciul cu autoturisme special destinate, este formată din cel
puţin doi poliţişti, din care unul va fi numit şeful acesteia. În componenţa patrulei pot fi incluşi şi
studenţi ai Academiei de Poliţie ori elevi din şcolile de pregătire a agenţilor de poliţie.
25
 Art. 44. Reguli tactice ce trebuie respectate la patrularea auto:
a) respectarea regulilor stabilite prin lege privind circulaţia pe drumurile publice şi obligaţiile
conducătorului autovehiculului;
b) întreţinerea stării tehnice a autovehiculului din dotare;
c) să nu părăsească itinerarul de patrulare şi să folosească autovehiculul numai pentru executarea
serviciului;
d) în situaţii deosebite să intervină pentru acordarea primului – ajutor şi transportarea la o unitate
sanitară a persoanelor a căror viaţă este în pericol;
e) itinerarul patrulelor auto va fi astfel stabilit încât să se realizeze o intervenţie rapidă în sprijinul
celorlalţi poliţişti aflaţi în teren, precum şi pentru transportul operativ la poliţie al persoanelor
depistate.
f) autovehiculele se vor afla permanent în teren, patrulând pe itinerarul stabilit, cu o viteză
adecvată. Poliţiştii vor interveni cu operativitate pentru rezolvarea unor probleme operative,
constatate din oficiu, la solicitarea cetăţenilor sau la dispoziţia ofiţerului de serviciu,
dispecerului, etc.;
g) pe timpul parcurgerii itinerarului patrula auto menţine legătura direct sau prin staţia de emisie-
recepţie cu poliţiştii aflaţi în serviciu, pentru realizarea schimbului de informaţii şi acordarea
sprijinului necesar, dacă este cazul;
h) pe itinerarul de patrulare se vor stabili şi locuri de staţie şi perioada de timp cât va staţiona,
timp în care poliţiştii componenţi ai patrulei vor desfăşura activităţi specifice, cum ar fi:
legitimări, controlul persoanelor şi al bagajelor, contactarea unor persoane, etc., asigurând
totodată şi paza autovehiculelor şi legătura cu dispeceratul sau ofiţerul de serviciu;
i) înainte de a părăsi itinerarul de patrulare, poliţistul raportează, prin mijloacele avute la
dispoziţie, şefului său nemijlocit sau ofiţerului de serviciu despre aceasta.

Art. 45. În timpul executării serviciului în patrula auto, poliţiştii ce o compun vor avea în
vedere:
a) zonele unde locuiesc elementele agresive, turbulente, infractorii recidivişti, gazdele de
infractori şi alte asemenea persoane;
b) locurile favorabile săvârşirii infracţiunilor cu violenţă, precum şi cele unde de obicei se
întâlnesc sau îşi fac apariţia elemente parazitare, infractoare, discoteci, baruri sau alte
localuri de alimentaţie publică cu program nocturn;
c) locuinţe izolate ale persoanelor în vârstă, lipsite de apărare, sau care prin modul de viaţă şi
comportare sunt potenţiale victime ale infractorilor;
d) arterele de circulaţie rutieră cu trafic intens ori unde se înregistrează frecvent evenimente
rutiere;
e) locurile de staţionare a taximetrelor şi intervenţia cu operativitate în cazul evenimentelor
deosebite;
f) grădiniţe, şcoli, aziluri de bătrâni etc.;
g) unităţi economice cu schimburi de noapte.

CAPITOLUL XIII
Pânda

Art 46. (1) Pânda este o activitate tactică poliţienească, executată de doi sau mai mulţi poliţişti
înarmaţi, amplasaţi în ascuns într-un loc favorabil observării, cu scopul de a supraveghea în mod direct
şi conspirat activitatea unor elemente suspecte, de a reţine persoane urmărite sau de a realiza prinderea
în flagrant a autorilor unor fapte antisociale şi constă în supravegherea discretă a unor imobile, puncte

26
obligatorii de trecere, obiective sau alte locuri în care se comit fapte ilicite ori sunt favorabile săvârşirii
de infracţiuni.
(2) Pânda se execută atât cu ocazia patrulării, cât şi în alte împrejurări, în funcţie de scopul
propus, din proprie iniţiativă de către poliţiştii care execută misiuni de menţinere a siguranţei publice
în teren, sau din dispoziţie în baza datelor şi informaţiilor deţinute, de un număr redus de poliţişti, pe o
perioadă de timp limitată.

Art. 47. Reguli tactice ce trebuie respectate cu ocazia executării pândei:

a) înainte de a intra în dispozitiv, poliţiştii stabilesc semnele convenţionale adecvate
împrejurărilor şi timpului, pentru a putea comunica între ei, la nevoie, pe timpul efectuării
pândei;
b) fac recunoaşterea locului, stabilesc locul de amplasare al fiecăruia în dispozitivul pândei şi
modul de acţiune, în raport de scopul misiunii;
c) deplasarea până la locul de pândă trebuie efectuată astfel încât poliţiştii să nu fie observaţi, iar
persoana vizată să nu se pună în gardă;
d) în situaţia în care în apropierea locului unde se execută pânda trec diferite persoane, poliţiştii
vor urmări cu atenţie activitatea acestora, fără a se deconspira, întrucât infractorii trimit
uneori alte persoane pentru a stabili dacă sunt sau nu urmăriţi;
e) apariţia poliţiştilor în faţa persoanelor ce urmează a fi arestate ori prinse în flagrant trebuie să
se realizeze prin surprindere acţionându-se cu rapiditate şi profitând de deruta în care aceştia
se află în primele momente ale intervenţiei;
f) dacă scopul pândei este stabilirea (observarea) activităţii unor persoane, poliţiştii reţin sau îşi
notează tot ceea ce au observat în legătură cu mişcarea acestora, urmând ca ulterior să se
întocmească un raport cu rezultatul pândei;
g) în cazul în care cu toate măsurile de camuflare luate, poliţiştii, totuşi au fost descoperiţi în
pândă, ei vor căuta ca la apariţia persoanelor să se comporte în aşa fel ca acestea să fie
convinse că prezenţa poliţiştilor în acel loc este cu totul întâmplătoare;
h) părăsirea locului de pândă se face în următoarele situaţii:
I. când misiunea a fost îndeplinită;
II. pentru urmărirea infractorilor care fug şi nu se supun somaţiei de a rămâne
la locul faptei;
III. când locul de pândă a fost deconspirat;
IV. când situaţia nu mai impune rămânerea în pândă.
i) în raport de aceste situaţii părăsirea locului pândei se face în mod conspirat sau nu.

CAPITOLUL XIV
Tactica intervenţiei pentru împiedicarea şi neutralizarea acţiunilor agresive ale
persoanelor care tulbură ordinea şi liniştea publică

Art. 48. (1) Intervenţia faţă de minori. Minorii reprezintă o categorie specială, faţă de care se
intervine în cazurile în care sunt abandonaţi, lipsiţi de supraveghere, pierduţi, fugiţi de la domiciliu sau
din centrele de plasament, precum şi dacă au comis fapte antisociale.

Art. 49. (1) Un copil pierdut şi găsit de către o persoană, de regulă este dus la o unitate de
poliţie. În astfel de situaţii se va solicita persoanei care l-a găsit să furnizeze date suplimentare
referitoare la locul şi ora unde acesta a fost găsit, precum şi orice alte informaţii care pot ajuta la
identificarea lui şi a părinţilor, apoi se va vorbi cu el calm, pentru a-l determina pe cât posibil să
furnizeze date care să ajute la clarificarea situaţiei sale. În acest fel se poate afla, spre exemplu, la ce
şcoală a învăţat, unde locuieşte sau alte date necesare pentru identificarea sa.

27
 (2) Când este vorba despre un copil fugit de acasă sau dintr-un centru de plasament, este
important să li se câştige încrederea, avându-se în vedere că de modul în care sunt trataţi depinde în
mare măsură atitudinea lor ulterioară faţă de poliţie.
(3) În cazul în care un minor a comis o faptă ilegală (dar nu din categoria celor penale), este
indicat ca acesta să fie încredinţat persoanelor care îl au în îngrijire, punându-li-se acestora în vedere ca
pe viitor să-l supravegheze cu mai multă atenţie, în caz contrar urmând să fie sancţionaţi
contravenţional.
(4) În cazul minorilor care au săvârşit fapte penale se va avea în vedere situaţia juridică a
acestora, în sensul că cei care nu au împlinit vârsta de 14 ani nu răspund penal, iar cei care au vârsta
între 14 şi 16 ani răspund penal numai dacă se dovedeşte că au săvârşit fapta cu discernământ, iar cei
cu vârsta peste 16 ani, răspund penal, limitele pedepselor aplicate reducându-se la jumătate.
(5) În atitudinea sa faţă de minori, poliţistul trebuie să dovedească mult tact, având în vedere că
nu au experienţa de viaţă necesară, sunt uşor de influenţat, iar uneori au înclinaţii spre teribilism.
Trebuie înţeles faptul că minorii nu ştiu să se comporte în anumite situaţii şi că, uneori, nici părinţii nu
se ocupă suficient de educarea şi supravegherea lor.

Art. 50. (1) Intervenţia faţă de persoanele bolnave psihic. Una dintre categoriile de persoane
al căror comportament şi acţiune pot duce la tulburarea ordinii şi a liniştii publice este reprezentată de
bolnavii psihic. Aceştia se pot manifesta în diverse moduri: pot fi tăcuţi şi docili, fricoşi şi descurajaţi,
exaltaţi şi vorbăreţi sau violenţi. Stabilirea diagnosticului medical al bolii lor nu este o problemă
poliţienească, dar cunoaşterea lui are importanţă atât pentru poliţişti, cât şi pentru alte persoane.
(2) Bolnavii psihic nu sunt infractori, ci sunt persoane a căror stare de sănătate mintală nu se
încadrează în limitele normale, ceea ce îi determină să nu acţioneze raţional. Comportarea lor nu este
aceeaşi cu a unei persoane normale, ea nu este conştientă, ci este un rezultat al bolii psihice. De aceea,
în cazul lor trebuie să se prevină faptele ilicite pe care ar putea să le comită şi să ia măsura internării lor
în spital, când este cazul.
(3) Când poliţistul intervine faţă de astfel de persoane, trebuie să dovedească amabilitate şi
atenţie, să le asculte plângerile, notându-le chiar într-o manieră oficială, acest fapt putând duce la
calmarea acestora.
(4) În cazul bolnavilor psihic care au intenţia să se sinucidă, poliţistul trebuie să încerce să-i
împiedice, vorbindu-le convingător, încercând să-i determine să abandoneze punerea în aplicare a
hotărârii (în cazul în care intervenţia în forţă nu este posibilă). În acest fel se câştigă timp, până la
sosirea ajutoarelor şi a salvării (care au fost solicitate anterior).
(5) Când bolnavul psihic se manifestă violent, va fi imobilizat forţat şi se va solicita ajutor
medical.
(6) În cazul acestor persoane, trebuie avut în vedere că pot fi foarte periculoase, ele pot părea
docile şi liniştite, încât pot înşela vigilenţa poliţistului, în sensul că, datorită bolii, pot trece brusc la un
comportament agresiv.

Art. 51. (1) Intervenţia faţă de persoanele de sex feminin. Poliţiştii vor trata persoanele de
sex feminin care săvârşesc fapte ilicite în aceleaşi condiţii ca şi pe cele de sex masculin, având în
vedere că pericolul social al faptelor comise de femei, este acelaşi ca şi al faptelor comise de bărbaţi.
(2) În cazul luării unor măsuri faţă de persoanele de sex feminin vor fi avute în vedere o serie
de aspecte care particularizează acest tip de intervenţie.
(3) În primul rând, femeia nu trebuie subestimată ca adversar. Unele femei sunt destul de
puternice, chiar şi cele mai slabe pot lovi şi vătăma un bărbat. Majoritatea femeilor nu ezită să
folosească orice armă pentru a se apăra.
(4) În intervenţia faţă de femei, poliţistul poate suporta riscul de a fi acuzat pe nedrept de
comportare nedemnă, dar poate fi supus şi debitului verbal excesiv al acestora, uneori vulgar şi jignitor.
Ca urmare, intervenţia se va face, de regulă, în prezenţa unui martor asistent. În astfel de cazuri, cel mai
28
indicat este să se solicite intervenţia echipajului auto şi a unei poliţiste pentru efectuarea controlului
persoanei în cauză sau controlul bagajului.
(5) Când trebuie să conducă la sediul poliţiei o femeie, este indicat ca poliţistul să cheme
patrula auto, iar, în cazul în care pentru conducerea acesteia foloseşte un alt mijloc de transport, trebuie
să se asigure că locurile din spate sunt în permanenţă iluminate (noaptea), în aşa fel încât conducătorul
auto să poată vedea persoanele aflate în autovehicul. Într-o astfel de situaţie poliţistul are obligaţia de a-
şi nota în agendă numele conducătorului auto şi numărul de înmatriculare al autovehiculului.

Art. 52. (1) Intervenţia faţă de persoanele aflate sub influenţa băuturilor alcoolice ori în
stare de ebrietate. În cazul în care persoanele aflate sub influenţa băuturilor alcoolice ori în stare de
ebrietate încetează acţiunea lor la intervenţia poliţistului, acesta le va legitima, le va atrage atenţia
asupra comportării pe care trebuie să o aibă pe viitor, după care le va îndruma la domiciliu, eventual
însoţite de către o altă persoană.
(2) Atunci când aceste persoane sunt agresive şi nu se supun îndeplinirii solicitărilor legale ale
poliţistului, existând o temere legitimă că prin acţiunile lor pot pune în pericol integritatea corporală a
unor persoane sau pot tulbura grav ordinea publică, poliţistul le va imobiliza şi le va conduce la sediul
poliţiei, în vederea identificării şi luării împotriva lor a măsurilor ce se impun.
(3) În ambele situaţii, măsurile de sancţionare contravenţională, dacă este cazul, vor fi luate pe
cât posibil numai după ce persoanele în cauză se vor trezi din starea de beţie.
(4) În cazul în care poliţistul apreciază că persoanelor găsite în stare evidentă de ebrietate pe
străzi, în parcuri ori în alte locuri publice le este pusă în pericol sănătatea sau viaţa şi au nevoie de
îngrijiri medicale, va anunţa cea mai apropiată unitate sanitară pentru acordarea de ajutor.
(5) Atunci când se impune luarea de măsuri împotriva acestor persoane, se va ţine seama de
faptul că, de regulă, sunt excesiv de curajoase, ceea ce necesită a se discuta cu ele cu multă atenţie, pe
un ton liniştitor şi protector. Dacă devin agresive persoanele trebuie izolate şi obligate să înceteze
acţiunile, apelându-se în acest sens la cetăţeni care le cunosc sau le însoţesc.
(6) Când este vorba de tineri aflaţi în stare de ebrietate sau sub influenţa alcoolului, aceştia
trebuie observaţi cu atenţie şi dispersaţi, deoarece este posibil să provoace altercaţii sau să comită acte
de dezordine.
(7) Totodată, se va avea în vedere că unele din aceste persoane se simt jignite dacă li se fac
observaţii în legătură cu comportarea şi starea în care se află, reacţionând violent, iar uneori pot ataca
prin surprindere poliţistul care le-a interpelat.

Art. 53. (1) Modul de acţiune în cazul întrunirilor şi manifestaţiilor spontane (de mică
amploare). Întrunirile şi manifestaţiile spontane se pot produce în cazul adunărilor publice nedeclarate,
cu ocazia desfăşurării unor manifestări cultural-artistice şi sportive, religioase, în locuri de agrement
etc.
(2) Aceste adunări nu sunt cuprinse în planurile de măsuri ale unităţilor de poliţie, iar poliţiştii
care iau cunoştinţă de producerea lor, sunt obligaţi să raporteze pe cale ierarhică toate datele referitoare
la eveniment.
(3) Un grup spontan, neomogen, nu are drept caracteristică violenţa, datorită lipsei de unitate a
membrilor acestuia. Componenţii unui asemenea grup au un entuziasm scăzut în a întreprinde acţiuni
care implică pericol public, sunt ezitanţi şi nesiguri de rezultatul faptelor pe care vor să le întreprindă.
Acest aspect reprezintă pentru poliţişti un atu cert în a menţine sub control astfel de grupuri, pentru ca
acţiunea lor să nu degenereze în manifestări de dezordine.

Art. 54. Reguli tactice ce trebuie respectate în cazul întrunirilor şi manifestaţiilor

spontane:
a) se vor documenta la faţa locului cu privire la numărul aproximativ, scopul şi intenţiile lor,
solicitându-se acestora încetarea acţiunii sub motivaţia nerespectării prevederilor legale;
29
 b) vor raporta pe cale ierarhică situaţia de fapt şi rezultatele documentării;
c) după caz, vor asigura devierea circulaţiei rutiere, dacă se impune acest lucru;
d) vor lua măsuri pentru prevenirea eventualelor acte de tulburare a ordinii publice ori limitarea
distrugerii unor bunuri materiale sau a unor valori;
e) după sosirea la faţa locului a forţelor de sprijin, poliţiştii din teren vor coopera cu acestea.

Art. 55. (1) Modul de acţiune în cazul conflictelor de natură salarială, interetnice şi
interconfesionale( de mică amploare). Conflictele de natură salarială au la bază nemulţumiri ale
angajaţilor, faţă de administraţia unităţilor economice, privatizarea acestora, acordarea drepturilor
băneşti etc.; acestea au forme de manifestare diferite, mergând de la simple adunări în faţa societăţilor
respective, până la blocarea în afara condiţiilor legii a căilor publice de circulaţie, încercarea de
pătrundere fără drept în sediile autorităţilor publice etc.
(2) Conflictele interetnice şi interconfesionale pot fi generate de intoleranţa etnică şi religioasă
a unor persoane, necunoaşterea de către majoritate a specificului etnocultural al minorităţilor, precum
şi de către exacerbarea de către mass-media a unor conflicte aflate în stare latentă şi care se prezintă în
mod deformat.
(3) În cazul acestor categorii de conflicte, comportamentele colective sunt mai mult sau mai
puţin înclinate spre agresivitate şi violenţă în funcţie de intensitatea emoţională care le domină şi care
poate fi de nemulţumire, ostilitate sau chiar ură.

Art. 56. (1) Reguli tactice ce trebuie respectate în cazul conflictelor de natură salarială,
interetnice şi interconfesionale (de mică amploare):
a) se va supraveghea grupul, pentru edificarea asupra stării de fapt şi obţinerea primelor
informaţii privind caracterul manifestaţiei, numărul aproximativ de participanţi, dacă aceştia
au intenţii agresive, identificarea iniţiatorilor acţiunii;
b) poliţiştii aflaţi în teren vor raporta ierarhic evenimentul;
c) poliţiştii aflaţi în teren nu vor interveni direct, deoarece uneori simpla prezenţă a lor poate
duce la reţinerea participanţilor de a comite fapte contrare legii;
d) pe timpul acţiunii, poliţiştii nu vor face comentarii de natură a incita participanţii şi nici
aprecieri referitoare la solicitările acestora, limitându-se numai la aspecte privind asigurarea
ordinii şi a liniştii publice;
e) poliţistul se va adresa pe un ton confidenţial persoanei care pare a fi „liderul” grupului, pentru
a o determina să renunţe la actele de dezordine, explicându-i de ce fapte se face vinovată şi
ce consecinţe au acestea;
f) în timpul discuţiilor purtate vor fi ascultate toate persoanele care solicită acest lucru, pe rând,
fără a le permite să vorbească în acelaşi timp.
(2) În cazul în care grupurile de acest fel întreprind acţiuni agresive care tulbură grav ordinea şi
liniştea publică, poliţiştii care participă la misiunea privind restabilirea acesteia vor folosi forţa fizică şi
mijloacele din dotare, numai la dispoziţia conducătorului misiunii şi în strictă concordanţă cu
prevederile Legii de organizare şi funcţionare a Poliţiei Române.

Art. 57. (1) Modul de acţiune în cazul grupurilor de curioşi. Grupurile de curioşi se
formează şi cresc cu mare repeziciune ori de câte ori are loc vreun eveniment în locurile publice
(accident de circulaţie, incendiu, scandal, încăierare). Unii oameni stau deoparte şi privesc, în timp ce
alţii, văzând aglomerarea, devin curioşi şi se apropie foarte mult de locul în cauză.
(2) Această mulţime prezintă anumite particularităţi, în sensul că forţele care acţionează pentru
a acorda sprijin nu au suficient spaţiu de lucru, autovehiculele salvării, ale pompierilor sau ale poliţiei
nu pot circula existând riscul tamponării, circulaţia poate fi blocată, se produc furturi din buzunare etc.

30
 Art. 58. Reguli tactice ce trebuie respectate în cazul grupurilor de curioşi:
a) se vor atenţiona persoanele în cauză despre necesitatea părăsirii locului unde s-a produs
evenimentul;
b) se va stabili o limită în teren până la care persoanelor respective să li se permită accesul.
Aceasta se poate realiza prin folosirea unor indicatoare (jaloane, bandă colorată etc.) care să
delimiteze zona interzisă accesului;
c) se vor evacua curioşii de pe partea carosabilă a străzii, pentru a se preîntâmpina producerea de
accidente şi pentru a se crea spaţiul de manevră necesar forţelor chemate la intervenţie
(salvare, pompieri, poliţie);
d) se va folosi un ton autoritar, dar fără a se adresa cuvinte jignitoare, insulte sau ameninţări, care
de cele mai multe ori îndârjesc oameni în loc să-i liniştească;
e) când printre curioşi se găsesc persoane recalcitrante, care se manifestă agresiv faţă de măsurile
ce se iau, acestea trebuie avertizate, scoase din mulţime, izolate, după care împotriva lor se
vor lua măsurile legale.

Art. 59. (1) Modul de acţiune în cazul scandalurilor şi al încăierărilor în locuri şi

localuri publice. Scandalurile şi încăierările în localuri publice se numără printre actele de
dezordine cel mai frecvent întâlnite, prin diversitatea şi, uneori, amploarea lor, acestea determinând
ca intervenţia poliţiştilor să fie complexă, caracterizată de o serie de particularităţi, în funcţie de
circumstanţe.
(2) Cauzele acestor conflicte sunt diverse, de la conflicte personale la altercaţii spontane, fără
nici un motiv. Cele mai multe au ca principală condiţie favorizantă consumul excesiv de alcool, fapt ce
necesită din partea poliţistului o intervenţie bine gândită şi adaptată cazului concret, precum şi o
alegere chibzuită a mijloacelor şi a procedeelor.

Art. 60. Reguli tactice ce trebuie respectate în cazul scandalurilor şi al încăierărilor în

locuri şi localuri publice:
a) poliţistul sesizat cu privire la producerea unor acte de tulburare a ordinii publice într-un local
public se va informa despre:
I. natura evenimentului;
II. numărul persoanelor angrenate;
III. căile de acces în local;
IV. numele proprietarului;
V. structura clientelei;
VI. dispunerea spaţiilor în interiorul şi exteriorul localului.
b) va informa personalul de serviciu de la unitatea de poliţie iar în cazul posturilor de poliţie, de
la cea mai apropiată unitate cu serviciul de zi permanent, despre eveniment. Totodată,
poliţistul va anunţa deplasarea pentru intervenţie şi va solicita ajutoare, evitând a interveni
direct pentru restabilirea ordinii publice în situaţiile când nu sunt forţe suficiente;
c) în cazul în care poliţistul se află în interiorul localului ori este pusă în pericol evident viaţa
sau integritatea corporală a unei persoane, se va acţiona împreună cu personalul localului,
după ce în prealabil s-a efectuat somaţia, folosindu-se bastonul de cauciuc şi spray-ul cu
substanţe iritant-lacrimogene;
d) dacă sesizarea a fost recepţionată de ofiţerul de serviciu, acesta va lua măsuri pentru dirijarea
la eveniment a unui număr suficient de poliţişti, cărora le va furniza primele informaţii
primite;
e) poliţiştii vor purta şi vor avea asupra lor echipamentul individual de protecţie şi autoapărare
şi se vor deplasa discret la faţa locului, fără a folosi sistemele de avertizare sonoră sau
luminoasă. Maşina poliţiei nu va staţiona în imediata apropiere a localului;

31
 f) dacă forţele de ordine sunt insuficiente în raport cu numărul de persoane angrenate în
eveniment, se vor solicita ajutoare suplimentare, până la sosirea acestora urmând a se
supraveghea în mod discret localul, pentru a observa persoanele agresive şi eventualii lideri
ai grupului. În nici un caz nu îşi vor semnala prezenţa toate forţele sosite la intervenţie,
pentru a nu irita turbulenţii;
g) după sosirea ajutoarelor, poliţiştii îşi vor împărţi sarcinile, stabilind căile şi modul de acces
pentru fiecare echipă constituită şi semnalele folosite pentru avertizare;
h) intrarea în local se va face simultan din mai multe puncte, toţi poliţiştii având pregătite
pentru intervenţie bastoanele de cauciuc şi spray-urile cu substanţe iritant-lacrimogene;
i) după intrarea în local, unul dintre poliţişti va efectua somaţia cu voce tare, folosind formula:
„ÎNCETAŢI! POLIŢIA !”, iar în caz de nesupunere se va soma din nou folosind formula:
„ÎNCETAŢI ! VOM FOLOSI BASTONUL DE CAUCIUC ŞI SPRAY-URILE
LACRIMOGENE !”;
j) în situaţia în care persoanele angrenate în eveniment nu se supun, se va interveni simultan,
din mai multe puncte, folosind bastonul de cauciuc, căutând să se ajungă la elementele cele
mai violente, pentru a le imobiliza, iar în cazul în care se încearcă atacarea poliţistului se va
folosi spray-ul cu substanţe iritant-lacrimogene. Este interzisă folosirea armamentului în
intervenţia la evenimentele din localurile publice;
k) după imobilizarea elementelor turbulente, se va efectua controlul persoanelor, acţionându-se
totodată pentru restabilirea ordinii, identificarea autorilor scandalului şi stabilirea cauzelor
care au dus la producerea evenimentului;
l) eventualele victime vor fi transportate la o unitate medicală, pentru acordarea ajutorului de
specialitate, iar persoanele turbulente vor fi conduse la poliţie pentru cercetări şi aplicarea
prevederilor legale;
m) în funcţie de rezultatul cercetărilor, vor fi luate măsuri atât faţă de persoanele angrenate în
scandal, cât şi faţă de patronul localului şi personalul de deservire dacă se impune aceasta;
n) în localităţile rurale în care se apreciază că efectivul este insuficient pentru restabilirea
ordinii publice va fi efectuată somaţia pentru încetarea acţiunilor agresive, în caz de
nesupunere urmând a se raporta situaţia la cea mai apropiată subunitate de poliţie urbană,
căreia i se va solicita ajutorul;
o) până la sosirea ajutoarelor, se vor lua măsuri pentru stabilirea identităţii persoanelor
turbulente, realizând un dispozitiv exterior pentru reţinerea acestora, angrenându-se şi
grupele de ordine constituite în cadrul localului.

Art. 61. Modul de acţiune în cazul săvârşirii unei infracţiuni. După primirea sesizării,
dispecerul, sau ofiţerul de serviciu, cât mai urgent posibil, va dirija, după caz, o patrulă aflată în teren
mai aproape de locul evenimentului, pentru a se deplasa la faţa locului în vederea verificării
autenticităţii celor sesizate, urmând a se lua operativ următoarele măsuri:
a) salvarea victimelor şi acordarea primului ajutor;
b) prinderea şi imobilizarea autorului faptei, asigurând apărarea vieţii şi a integrităţii corporale a
acestuia;
c) marcarea locului faptei şi conservarea urmelor, fără a aduce vreo modificare acestora;
d) eliminarea potenţialelor pericole;
e) raportarea evenimentului şi asigurarea pazei locului faptei până la sosirea echipei de cercetare
căreia i se vor prezenta constatările făcute, măsurile luate şi îi va fi predat infractorul,
respectiv mijloacele de probă stabilite;
f) în situaţia în care infractorul se află într-un imobil sau într-o încăpere, poliţistul va organiza
paza tuturor căilor de acces în acel loc, solicitând ajutoare pentru a putea pătrunde în interior
şi a imobiliza infractorul;

32
 g) pătrunderea în interior se face cu precauţie, din mai multe direcţii, fără a se intra în grup şi fără
a se folosi alte persoane decât poliţişti, pentru imobilizarea infractorului;
h) dacă în timpul urmăririi infractorului acesta abandonează bunuri sau obiecte provenite din
infracţiune, se va asigura paza lor, sesizând ofiţerul de serviciu pentru a îndruma echipa de
cercetare în vederea identificării urmelor existente pe acestea.

Art. 62. Modul de acţiune în cazul săvârşirii unei infracţiuni într-o instituţie cu profil
financiar şi comercial. În cazul sesizării unor evenimente la aceste instituţii, se va acţiona respectând
următoarele reguli tactice:
a) apropierea de obiectiv se va realiza concomitent din mai multe direcţii, observând cu atenţie
împrejurimile, autovehiculele staţionate şi în special cele care au în interior persoane,
reţinând numerele de înmatriculare şi elementele generale de identificare (culoare, marcă,
tip, etc.);
b) nu se va interveni niciodată în interior sau foarte aproape de intrarea principală, pentru a se
evita luarea de ostatici sau atacarea poliţiştilor;
c) dacă este posibil, va fi contactat personalul de deservire în mod discret, în vederea informării
asupra evenimentului sesizat;
d) informaţiile obţinute vor fi raportate operativ, aşteptând ordine dacă se dovedeşte că situaţia
este reală;
e) înainte de a acţiona, va fi pus la punct în mod discret un dispozitiv de observare, de protecţie şi
de intervenţie ulterioară, alcătuit din cel puţin patru poliţişti;
f) nu se va încerca niciodată blocarea agresorilor în interiorul clădirii sau crearea unei situaţii de
înfruntare directă sau de sfidare a atacatorilor;
g) vor fi îndepărtaţi trecătorii sau curioşii;
h) dacă vreuna din persoanele aflate în interior părăseşte obiectivul, acest lucru va fi semnalat
celorlalţi, indicându-se direcţia şi modul de deplasare, precum şi semnalmentele generale,
pentru ca aceştia să organizeze capturarea şi imobilizarea persoanei;
i) pe parcursul evoluţiei situaţiei se vor transmite informaţii privind numărul participanţilor,
semnalmentele acestora şi ale vehiculelor, armamentul întrebuinţat, direcţia de deplasare a
eventualilor fugari, dacă există sau nu ostatici;
j) după sosirea forţelor suplimentare şi a celor care vor coordona activitatea, poliţiştii se vor
integra în dispozitivul nou constituit;
k) datele şi informaţiile obţinute până la sosirea forţelor suplimentare vor fi raportate
conducătorului acţiunii.

Art. 63. Modul de acţiune în cazul prinderii in flagrant.

(1) In timpul executării sarcinilor de serviciu, poliţişti de ordine publică pot fi sesizaţi de
săvârşirea unei infracţiuni flagrante, în sensul prevederilor art.465 din C.p.p.
(2) În cazul unor astfel de sesizări, poliţiştii vor lua măsuri respectând următoarele reguli
tactice:
a) raportarea la dispecerat sau la ofiţerul de serviciu a evenimentului;
b) prezentarea clară a calităţii de poliţist la începutul intervenţiei şi întreruperea activităţii ilicite;
c) imobilizarea autorilor infracţiunii;
d) acordarea primului ajutor în cazul existenţei unor persoane vătămate;
e) identificarea făptuitorilor, controlul persoanei şi al bagajelor acestora;
f) ridicarea obiectelor, valorilor, înscrisurilor şi altor bunuri, care pot constitui mijloace de
probă, în cazul în care nu se impune efectuarea cercetării la faţa locului;
g) identificarea martorilor asistenţi şi oculari;
h) transportarea în siguranţă a persoanelor reţinute la sediul unităţii precum şi a autovehiculelor
folosite, a bunurilor ridicate şi a probelor, cu respectarea normelor procedurale;
33
 i) asigurarea locului faptei, atunci când situaţia impune cercetarea la faţa locului;
j) conducerea martorilor asistenţi şi oculari la sediul unităţii de poliţie, pentru audiere;
k) întocmirea procesului-verbal de constatare a infracţiunii flagrante.

Art. 64. (1) Modul de acţiune în cazul conflictelor inter şi intrafamiliale. Climatul familial
conflictual este dat de stări accentuate de conflict care au intensităţi diferite şi evoluează de la forme
relativ simple cum ar fi certurile, contrazicerile acute sau refuzul unor obligaţii familiale, până la forme
mai grave respectiv agresiunea fizică, alungarea de la domiciliu etc. Intervenţia poliţiei în astfel de
cazuri este necesară, întrucât aceste stări conflictuale pot degenera în acte agresive de tulburare a
climatului de siguranţă civică a membrilor comunităţii.
(2) Legi speciale cum ar fi cea privitoare la constatarea şi sancţionarea contravenţiilor
referitoare la încălcarea unor norme de convieţuire socială a ordinii şi a liniştii publice, prevăd expres
intervenţia poliţiei prin luarea unor măsuri specifice în astfel de situaţii.
(3) Întrucât acest gen de evenimente au loc la domiciliul persoanelor fizice, cu ocazia
intervenţiei poliţistul va respecta următoarele reguli tactice:
a) înainte de a acţiona, se va informa asupra naturii conflictului, despre persoanele angrenate,
frecvenţa incidentelor, modul de manifestare, etc.;
b) se va respecta principiul inviolabilităţii domiciliului şi nu va intra în locuinţă decât în condiţiile
legii, respectiv la solicitarea sau cu consimţământul scris al uneia din persoanele implicate în
conflict;
c) în apropierea imobilului unde s-a semnalat conflictul nu va folosi avertizoarele sonore sau
luminoase;
d) la locul conflictului, poliţiştii nu se vor plasa în apropierea uşii, grupaţi, ci vor sta la o distanţă
de 1-2 metri lateral, unul oferind posibilitatea să fie văzut în vizor, iar celălalt alăturat zidului
de lângă uşă;
e) după deschiderea uşii, poliţistul va saluta, se va prezenta şi va explica motivul prezenţei sale;
f) dacă se face invitaţia de a pătrunde în interior, poliţiştii vor intra pe rând, primul pătrunzând
cel aflat lângă zid, care va deschide uşa mai mult, permiţând pătrunderea şi celui de-al
doilea, continuând deplasarea împreună cu locatarul care a deschis uşa;
g) discuţiile vor fi purtate pe un ton corespunzător, fără ameninţări, insulte, cu calm;
h) se vor asculta mai întâi părţile, fără a se interveni, pentru a face să scadă tensiunea conflictului,
precum şi pentru a crea un climat de încredere. Apoi, progresiv, se va încerca să se discute
deschis problemele ce au generat conflictul, pentru a permite o anumită descărcare nervoasă,
dar nu se va comenta nimic şi nu se vor emite judecăţi sau aprecieri ce ar putea fi greşit
interpretate, căutându-se obţinerea angajamentului că persoanele se vor linişti şi nu vor
produce acte violente sau de tulburare a ordinii publice;
i) după ce s-a realizat descărcarea nervoasă şi s-a aplanat conflictul, părţile vor fi invitate, în
scris, la sediul poliţiei;
j) în cazul în care există riscul iminent şi evident ca respectivul conflict să se soldeze cu
vătămări ale sănătăţii şi ale integrităţii corporale a persoanelor sau cu tentative de sinucidere,
poliţiştii nu vor acţiona direct şi imediat, ci vor adopta un dispozitiv care să împiedice
intrarea persoanelor străine şi să faciliteze accesul celor implicaţi în rezolvarea cazului.

Art. 65. (1) Modul de acţiune în cazul ameninţării cu sinuciderea. Suicidul (sinuciderea)
este o acţiune voluntară, îndreptată conştient în direcţia suprimării propriei vieţi.
(2) În psihologia judiciară sunt definite trei categorii de suicid:
a) suicidul ameninţare – indivizii care ameninţă cu suicidul vor mai mult să trăiască decât să
moară, ameninţările lor reprezentând în fapt mijloace de atingere a anumitor scopuri. În
situaţia de neîndeplinire a scopurilor propuse este posibil ca unii din aceştia să-şi spună în
practică planurile de a-şi suprima viaţa;
34
 b) suicidul tentativă – indivizii sunt mai puţin expliciţi, afirmând că nu le pasă dacă mor sau
trăiesc, motiv pentru care nu sunt luaţi în serios întotdeauna. Un număr relativ mare dintre
aceştia îşi finalizează intenţia;
c) suicidul reuşit – indivizii sunt extrem de hotărâţi să-şi ia viaţa, nerenunţând până nu îşi duc la
îndeplinire intenţia.
(3) Cunoaşterea particularităţilor specifice fiecărei categorii de persoane care ameninţă cu
sinuciderea sau încearcă efectiv să-şi ia viaţa este importantă pentru poliţist deoarece îl ajută să
stabilească modului de abordare a acestora şi strategiile pentru împiedicarea acţiunii sinucigaşilor.
(4) În cazul ameninţărilor cu sinuciderea (prin precipitare, arme albe sau de foc), poliţiştii
deplasaţi la faţa locului vor respecta următoarele reguli tactice:
a) vor iniţia şi vor întreţine discuţii privind cauzele care au determinat pe persoana respectivă să
recurgă la acest mod de manifestare;
b) vor oferi posibilităţi de soluţionare a problemelor invocate de persoană;
c) nu se vor face promisiuni ce nu pot fi îndeplinite, chiar dacă unele cerinţe minore vor fi
rezolvate;
d) dacă este posibil se va încerca imobilizarea persoanei;
e) pe timpul discuţiilor, vor fi invitate la mediere persoanele apropiate celui care ameninţă cu
sinuciderea, în scopul de a-l determina să renunţe la punerea în aplicare a intenţiei exprimate.

Art. 66. Modul de acţiune în cazul ameninţării cu autoincendierea:

a) se vor anunţa prin orice mijloace pompierii şi salvarea despre evenimentul produs;
b) acţiunea directă pentru imobilizarea persoanei se va efectua numai dacă nu s-au făcut actele
pregătitoare pentru autoincendiere (stropirea cu benzină sau alte materiale incendiare,
folosirea unor recipiente cu asemenea conţinut etc.);
c) dacă nu s-au efectuat actele pregătitoare se va discuta cu persoana respectivă privind cauzele
care au generat această situaţie, dorinţele protestatarului, modul în care pot fi rezolvate etc.;
d) în timpul discuţiilor, poliţistul va căuta să se apropie cât mai mult de persoana în cauză în
scopul imobilizării ei;
e) nu se vor face promisiuni ce nu pot fi onorate;
f) echipa de intervenţie care se va deplasa la faţa locului va fi constituită din minim doi poliţişti
care vor avea asupra lor un extinctor, o pătură sau alte materiale specifice;
g) unul dintre poliţişti va discuta cu persoana în cauză, celălalt va îndepărta curioşii şi va lua
măsuri pentru procurarea unor mijloace improvizate necesare stingerii focului în
eventualitatea autoincendierii;
h) în situaţia în care s-a declanşat autoincendierea, protestatarul va fi înfăşurat cu rapiditate în
pătură, se va interveni prin folosirea extinctorului şi va fi transportat de urgenţă la o unitate
sanitară.

Art. 67. (1) Modul de acţiune în cazul descoperirii unor obiecte susceptibile de a conţine
materiale explozive. Fie că este vorba de descoperirea de muniţie, de mijloace de distrugere (mine,
grenade, obuze, bombe etc.) ori de mijloace explozive improvizate (cu explozie întârziată, instantanee,
cu sau fără capcană), trebuie acţionat întotdeauna cu multă precauţie şi nu trebuie ignorat faptul că
acestea au fost concepute pentru a ucide, a răni sau distruge.
(2) Identificarea rapidă a sursei de informaţii ajută să se afle dacă este vorba de o descoperire
întâmplătoare, de punerea în alertă prin intermediul unui apel telefonic, ameninţare prin scrisoare sau
mesaj şi permite să se facă o primă apreciere a gradului de risc ce îl implică evenimentul şi care va fi
confirmat la faţa locului.
(3) Reguli tactice ce trebuie respectate în cazul descoperirii unor obiecte susceptibile de
a conţine materiale explozive:

35
 a) în momentul luării la cunoştinţă, indiferent în ce mod, despre existenţa unor obiecte
susceptibile de a conţine materiale explozive, se va acţiona cu prioritate pentru culegerea
tuturor informaţiilor posibile, de la distanţă sau de la faţa locului, cu privire la următoarele
aspecte:
I. date legate de amplasarea obiectului respectiv (loc accesibil sau nu, obstacole
naturale aflate în apropiere, dacă a fost sau nu mişcat din poziţia în care a fost
descoperit;
II. modalitatea folosită, natura mijlocului exploziv, coordonatele locului sau
localului aflat în pericol;
III. date legate de natura mijlocului exploziv sau a muniţiei: formă, descriere
exterioară, volum, dimensiuni, greutate aproximativă, caracteristici tehnice,
culoare, grad de conservare, eventuale zgomote.
b) dacă poliţistul a luat la cunoştinţă, în mod direct, despre existenţa unor obiecte susceptibile
de a conţine materiale explozive, va raporta imediat dispeceratului sau personalului de
serviciu, în scopul anunţării echipei de specialişti pirotehnişti;
c) nu va ridica, atinge sau mişca obiectul respectiv din poziţia iniţială şi nici nu se vor produce
vibraţii sau curenţi de aer în imediata sa apropiere, întrucât toate acestea pot activa
încărcătura şi declanşa explozia;
d) va stabili o zonă de siguranţă în jurul obiectului respectiv, în care nu se va permite accesul
decât persoanelor specializate, cu atribuţii concrete în rezolvarea situaţiei, fiind stabilit un
singur punct de acces. Zona de siguranţă va avea o rază de 50 de metri de la imobil, în cazul
în care obiectul respectiv este amplasat în interiorul unei clădiri, şi 300 de metri când a fost
descoperit în locuri deschise;
e) persoanele aflate în zonă vor fi îndepărtate, iar în cazul imobilelor se va organiza evacuarea
în baza planului de evacuare, în ordine, fără a se produce trepidaţii sau aglomerări;
f) itinerarul prevăzut pentru evacuare va fi controlat cu atenţie înainte de începerea acţiunii
propriu-zise;
g) va accepta prezenţa unui număr cât mai redus de persoane, alese pe bază de voluntariat, care
cunosc foarte bine locul şi care împreună cu poliţiştii vor forma grupul de cercetare a
încăperilor;
h) vor fi anunţate imediat autorităţile administrative şi judiciare competente, serviciul
pirotehnic şi celelalte servicii specializate în raport cu situaţia concretă existentă;
i) publicul va fi informat despre posibilitatea existenţei materialului exploziv, fără a dramatiza
sau a exagera situaţia, despre dispozitivul creat şi măsurile luate şi i se va cere să se
îndepărteze din zonă;
j) în situaţia în care există informaţii cu privire la ora exactă a exploziei, după asigurarea zonei
de siguranţă se va aştepta trecerea timpului critic, după care vor fi declanşate cercetările.
(4) Natura suspectă a unor obiecte poate fi apreciată în raport de:
a) prezenţa neobişnuită a obiectelor în acel loc, fără a fi păzite, creând impresia că sunt
abandonate;
b) absenţa proprietarului sau a altor persoane care să le revendice;
c) existenţa unor ameninţări, stări conflictuale acute sau a unei situaţii încordate în locul
respectiv;
d) forma neobişnuită pentru acel loc a pachetului şi greutatea mare în raport de volum (în cazul
când acesta a fost ridicat întâmplător);
e) prezenţa unui obiect neobişnuit sub vehicule, pe scaune, banchete sau la bordul acestora.
(5) După sosirea specialiştilor, poliţiştii vor executa întocmai toate dispoziţiile şefului echipei
de intervenţie.
Art. 68. (1) Modul de acţiune în cazul tulburării ordinii într-un mijloc de transport în
comun. Înlăturarea stării de dezordine într-un mijloc de transport în comun ridică probleme specifice,
36
determinate de natura locului şi a împrejurărilor în care se produc actele de tulburare a ordinii
(busculade, aglomeraţie, spaţiu restrâns etc.). Nu în toate situaţiile mijlocul de transport poate fi deviat
de la traseu (călătorii se grăbesc să ajungă fiecare, în timp util, la locul dorit, orice întârziere ducând la
iritarea acestora).
(2) În cazul intervenţiei într-un mijloc de transport în comun se vor respecta următoarele reguli
tactice:
a) va solicita călătorilor să-şi păstreze calmul şi să nu îngreuneze luarea măsurilor ce se impun.
Acelaşi lucru li se va solicita şi eventualilor cunoscuţi ai turbulenţilor, pentru a se evita o
posibilă asociere împotriva poliţistului;
b) pentru a nu prelungi timpul de staţionare, va cere sprijin conducătorului mijlocului de transport
respectiv sau altor cetăţeni aflaţi în acel mijloc de transport;
c) va cere călătorilor să permită apropierea de persoana turbulentă sau agresivă, creându-se
spaţiu de manevră şi acţionându-se astfel încât să i se distragă atenţia, fie prin crearea
impresiei că poliţistul discută cu alte persoane, fie că anunţă un pericol iminent în partea
opusă etc.;
d) în momentul în care persoana turbulentă îşi va îndrepta atenţia spre acel loc, va acţiona rapid
pentru imobilizarea sa, prin aplicarea procedeelor de auto-apărare;
e) după imobilizare, persoana va fi încătuşată;
f) se vor identifica persoanele agresate şi martorii oculari, va nota datele acestora şi îi va invita
la poliţie împreună cu persoana turbulentă;
g) poliţistul va coborî din vehicul în urma agresorilor, fiind atent şi pregătit pentru intervenţie,
spre a nu fi atacat prin surprindere;
h) va lua măsuri de sancţionare contravenţională în acel loc ori, după caz, la sediul poliţiei;
i) în situaţii deosebite, dacă este posibil, va solicita conducătorului auto să iasă din itinerarul
normal şi să conducă mijlocul de transport (autobuzul) la sediul poliţiei, informând călătorii
despre motivul luării acestei măsuri.

CAPITOLUL XV
Dispoziţii finale

Art. 69. Pe timpul intervenţiei, în toate situaţiile, vor fi ignorate comentariile negative ale
unor persoane şi glumele deplasate, dacă acestea nu constituie o încălcare a legii, căutând să explice
necesitatea intervenţiei pentru menţinerea climatului de ordine şi siguranţă publică.

Art. 70. (1) În cazul măsurilor prevăzute la art. 12, 13, 15, 25, 27, 30, 46, 60, 64 şi 68,
înainte şi după realizarea intervenţiei se va înştiinţa, dacă există timpul necesar, dispeceratul sau
personalul de serviciu pe unitate.
(2) De fiecare dată când raportul de forţe dintre poliţist (poliţişti) şi persoanele asupra cărora
se impune luarea vreunei măsuri prevăzute în prezentul manual este în defavoarea poliţiştilor, se va
solicita sprijin dispeceratului sau personalului de serviciu pe unitate pentru a trimite forţe
suplimentare, cu excepţia cazurilor în care neintervenţia imediată poate avea drept consecinţă
urmări grave.

Art.71. Conflictele inter şi intrafamiliale, precum şi alte acte de tulburare a ordinii şi liniştii
publice pentru care s-a impus intervenţia poliţiştilor din dispozitivele de siguranţă publică, vor fi
comunicate poliţiştilor de proximitate luarea acestora în evidenţă şi monitorizare.
Art. 72. În vederea cunoaşterii situaţiilor în care se va acţiona prin folosirea forţei fizice şi a
mijloacelor din dotare, şefii de unităţi vor lua măsuri de pregătire şi antrenare pentru mânuirea
eficientă a acestora.

37
 Art. 73. Periodic, la nivelul fiecărei unităţi de poliţie, se vor analiza situaţiile de folosire a
forţei fizice şi a mijloacelor din dotare, inclusiv cele în care s-a acţionat cu forţe organizate precum
şi cazurile de ultragiere, pe categorii de poliţişti.

EXTRAS DIN CONCEPŢIA PRIVIND ATRIBUŢIILE PERSONALULUI CE

ÎNCADREAZĂ STRUCTURILE DE ORDINE PUBLICĂ SAU CARE COORDONEAZĂ
ACTIVITATEA ACESTORA

Art. 8 - Agentul de siguranţă publică are, în principal, următoarele atribuţii:

a) acţionează în zona de patrulare pentru prevenirea şi combaterea faptelor antisociale,
infracţiunilor stradale cât şi pentru menţinerea ordinii şi liniştii publice;
b) intervine la evenimentele semnalate prin SNUAU 112 ori prin alte moduri, indiferent
de natura acestora şi competenţa teritorială;
c) participă la prinderea persoanelor suspecte de comiterea unor infracţiuni în cadrul
acţiunilor NĂVODUL şi REŢEAUA, deplasându-se în locurile prestabilite şi acţionând conform
prevederilor planurilor de acţiune;
d) culege informaţii de la surse ocazionale, utile muncii de poliţie şi relaţionează cu
cetăţenii în vederea asigurării unui climat corespunzător de siguranţă publică;
e) acţionează pentru depistarea persoanelor şi bunurilor urmărite în temeiul legii;
f) participă la executarea măsurilor stabilite în situaţii de urgenţă;
g) întocmeşte actele de constatare, în cazul constatării în flagrant a unei fapte penale,
după care îl predau pe făptuitor împreună cu aceste documente, organului de poliţie judiciară
competent;
h) execută primele măsuri prevăzute de cadrul legal intern referitoare la efectuarea
cercetării la faţa locului, iar după sosirea echipei de cercetare îşi continuă activităţile specifice în
teren;
i) conduce la sediul poliţiei persoanele suspecte identificate pe timpul patrulării, în
vederea luării măsurilor ce se impun;
j) controlează modul de efectuare a serviciului de către agenţii de pază din obiectivele
situate în zona de patrulare;
k) efectuează acte de constatare şi de sancţionare a contravenţiilor;
l) desfăşoară activităţi specifice poliţiei rutiere, dacă are calitatea de poliţist rutier;
m) participă la acţiuni, razii, controale şi filtre organizate la nivelul subunităţii.

Art. 12 - (1) Poliţistul cu funcţie de execuţie la nivelul secţiei de poliţie rurală are, în
principal, următoarele atribuţii:
a) actualizează zilnic harta criminogenă cu faptele de natură penală comise pe raza de
responsabilitate şi cu stările conflictuale de orice natură care prezintă riscuri în planul ordinii
publice;
b) sprijină şi îndrumă activitatea poliţiştilor de la poliţiile comunale şi posturile de
poliţie comunale în ceea ce priveşte constatarea infracţiunilor şi strângerea datelor în vederea
identificării autorilor infracţiunilor şi începerii urmăririi penale;
c) sprijină şi îndrumă activitatea poliţiştilor de la poliţiile comunale şi posturile de
poliţie comunale în ceea ce priveşte culegerea informaţiilor şi efectuarea investigaţiilor;
d) desfăşoară activităţi de strângere a datelor în vederea începerii urmăririi penale şi
cercetare penală în dosarele penale cu autori cunoscuţi sau neidentificaţi, care prezintă un grad
ridicat de complexitate ori care se pot conexa datorită elementelor comune din punct de vedere al
modului de operare, urmelor, obiectelor corp delict sau semnalmentelor autorilor;
38
 e) desfăşoară activităţi informativ-operative pentru descoperirea autorilor de infracţiuni
şi supravegherea persoanelor predispuse la comiterea de infracţiuni, conform reglementărilor în
vigoare;
f) participă la efectuarea cercetării la faţa locului în cazul faptelor penale date în
responsabilitate;
g) efectuează acte de constatare şi de sancţionare a contravenţiilor;
h) supraveghează, îndrumă şi controlează, în condiţiile legii, participanţii la traficul
rutier în zona de competenţă şi soluţionează lucrările privind accidentele de circulaţie produse pe
raza secţiei rurale respective din care au rezultat doar pagube materiale;
i) acordă sprijin poliţiilor comunale şi posturilor de poliţie comunale pentru aplanarea
stărilor conflictuale cu grad de risc în planul ordinii publice;
j) participă la realizarea măsurilor de ordine publică pe raza de responsabilitate în cazul
unor manifestări publice de orice gen care presupun o afluenţă mare de public;
k) identifică şi reţine persoanele şi bunurile date în urmărire în temeiul legii;
l) asigură cooperarea cu celelalte structuri operative ale poliţiei.
(2) Pe lângă atribuţiile prevăzute la alin. (1), ofiţerul cu funcţie de execuţie la nivelul
secţiei de poliţie rurală, va desfăşura şi următoarele activităţi:
a) organizează şi conduce, în funcţie de evoluţia situaţiei operative din zona de
competenţă, acţiuni punctuale în locurile, mediile şi zonele de interes operativ;
b) soluţionează plângerile penale îndreptate împotriva primarilor, viceprimarilor,
consilierilor locali şi secretarilor primăriilor din comunele aflate în responsabilitate, cu excepţia
celor date în competenţa altor unităţi de poliţie;
c) îndrumă activitatea poliţiştilor de la poliţiile şi posturile de poliţie comunale aflate în
coordonare, pentru întocmirea şi realizarea planurilor de pază la operatorii economici de pe raza
localităţilor;
d) coordonează măsurile de ordine publică pe raza de responsabilitate în cazul unor
manifestări publice de orice gen care presupun o afluenţă mare de public.
Art. 14 - Şeful poliţiei comunale/postului de poliţie comunal, pe lângă atribuţiile
specifice ajutorului şefului de post va desfăşura şi următoarele activităţi:
a) întocmeşte nota de sarcini lunară privind activităţile desfăşurate la nivelul structurii;
b) organizează activitatea poliţiştilor din subordine, inclusiv activitatea de patrulare şi
dispune măsuri pentru creşterea eficienţei acestora;
c) în funcţie de evoluţia situaţiei operative din zona de competenţă propune şefului secţiei
de poliţie rurală organizarea de acţiuni punctuale în locurile, mediile şi zonele de interes operativ;
d) sprijină şi îndrumă munca informativă, conform reglementărilor în vigoare;
e) implementează programele de prevenire a criminalităţii în zona de competenţă;
f) evaluează activitatea desfăşurată de poliţiştii din subordine pentru prevenirea şi
combaterea actului infracţional şi contravenţional;
g) asigură cooperarea cu celelalte structuri operative ale poliţiei;
h) avizează planurile de pază ale obiectivelor din zona de responsabilitate, cu excepţia
celor avizate de serviciul de ordine publică;
i) asigură comunicarea evenimentelor şi situaţiilor de interes operativ, produse pe raza
de competenţă, poliţiei municipale/orăşeneşti căreia se subordonează;
j) îndeplineşte activitatea de secretariat, respectând prevederile legale în domeniul
păstrării şi manipulării documentelor clasificate.
Art. 15 - Ajutorul şefului de post, are în principal următoarele atribuţii:
a) desfăşoară activităţi preventive proactive sau reactive, în scopul asigurării climatului
de siguranţă publică;
b) desfăşoară activităţi de educaţie antiinfracţională a populaţiei în colaborare cu
reprezentanţii autorităţilor locale, unităţilor de învăţământ, cultură etc.;
39
 c) desfăşoară activităţi informativ-operative pentru descoperirea autorilor de infracţiuni
şi supravegherea persoanelor predispuse la comiterea de infracţiuni, conform reglementărilor în
vigoare;
d) desfăşoară activităţi de cunoaştere a populaţiei, consiliere, aplanare stări conflictuale
etc.;
e) acordă sprijin de specialitate şi îndrumă persoanele fizice şi juridice în organizarea
pazei obiectivelor, bunurilor, valorilor, precum şi pentru organizarea şi funcţionarea pazei pe
teritoriul comunei, controlând modul de executare a acestor activităţi conform reglementărilor în
domeniu;
f) efectuează verificările în vederea avizării planurilor de pază conform procedurilor
specifice;
g) efectuează patrularea pe raza de responsabilitate a postului de poliţie sau a secţiei de
poliţie rurală;
h) urmăreşte respectarea prevederilor legale în domeniile date în competenţă;
i) efectuează acte de constatare şi de sancţionare a contravenţiilor
j) desfăşoară activităţi de strângere a datelor în vederea începerii urmăririi penale şi
cercetare penală în dosarele penale cu autori cunoscuţi, precum şi în cele cu autori neidentificaţi,
potrivit competenţei;
k) verifică sesizările şi reclamaţiile cetăţenilor, repartizate de şeful secţiei de poliţie
rurală/postului de poliţie comunal;
l) ia măsuri pentru identificarea şi prinderea persoanelor urmărite în temeiul legii,
precum şi pentru descoperirea bunurilor date în urmărire sau care fac obiectul dosarelor aflate în
evidenţă proprie;
m) cooperează cu celelalte formaţiuni operative pentru soluţionarea dosarelor penale cu
autori neidentificaţi şi supravegherea suspecţilor aflaţi în atenţia acestora;
n) execută măsurile prevăzute în instrucţiunile de linie privind efectuarea cercetării la
faţa locului;
o) intervin la solicitările dispeceratului inspectoratului de poliţie judeţean sau ofiţerului
de serviciu de la poliţia municipală sau orăşenească la care este arondat, pentru intervenţia la
evenimentele semnalate prin SNUAU 112;
p) participă la prinderea autorilor de infracţiuni prin declanşarea acţiunilor NĂVODUL
şi REŢEAUA, deplasându-se în locurile prestabilite şi acţionează conform prevederilor planurilor
de acţiune;
q) participă la asigurarea ordinii publice şi desfăşurarea în condiţii corespunzătoare a
manifestărilor ce implică prezenţa unui public numeros;
r) supraveghează, îndrumă şi controlează în condiţiile legii, participanţii la traficul
rutier în zona de competenţă şi soluţionează lucrările privind accidentele de circulaţie produse pe
raza dată în responsabilitate, din care au rezultat doar pagube materiale;
s) participă, împreună cu reprezentanţii altor instituţii, la luarea măsurilor ce se impun
în caz de situaţii de urgenţă;
t) desfăşoară activităţi în conformitate cu prevederile legale, la solicitarea centrelor
militare, pe linia evidenţei cetăţenilor incorporabili şi rezerviştilor;
u) efectuează verificări la solicitarea serviciilor/birourilor arme, muniţii şi substanţe
periculoase, pentru persoanele fizice care solicită dreptul de deţinere şi folosire a armelor neletale
precum şi la cererea serviciilor de ordine publică pentru persoanele juridice care solicită dotarea
personalului propriu cu arme letale sau neletale.
v) execută mandatele de aducere şi sprijină, la cerere, în limita atribuţiilor prevăzute de
lege, organele de executare silită;
w) participă la actualizarea evidenţelor şi bazelor de date constituite pentru cunoaşterea
situaţiei operative din zona de responsabilitate.
40
 Art. 16 - (1)Poliţiştii din cadrul structurilor de poliţie din mediul rural desfăşoară activităţi
de identificare şi cercetare a autorilor numai în cazul infracţiunilor aflate în competenţa judecătoriei.
(2) În situaţia în care organele de cercetare ale poliţiei judiciare primesc de la procuror
dispoziţii privind efectuarea unor acte de urmărire penală, le aduc la îndeplinire, potrivit legii.
(3) Poliţiştii din cadrul poliţiilor şi posturilor de poliţie comunale sunt obligaţi să
primească şi să înregistreze orice sesizare sau plângere, urmând ca după verificarea competenţei să o
înainteze spre soluţionare structurilor specializate.

EXTRAS DIN CONCEPŢIA UNITARĂ PRIVIND MODUL DE ACŢIUNE AL

EFECTIVELOR DE POLIŢIE PENTRU PRELUAREA ŞI REZOLVAREA
EVENIMENTELOR SEMNALATE PRIN SISTEMUL NAŢIONAL UNIC PENTRU
APELURI DE URGENŢĂ 112

Art. 16 Pentru soluţionarea evenimentelor semnalate în cazurile din competenţa lor

semnalate prin SNUAU, efectivele de poliţie întreprind următoarele măsuri:
- după primirea datelor necesare intervenţiei efectivele de poliţie alertate se vor deplasa în
cel mai scurt timp la locul producerii evenimentului semnalat, solicitând concomitent şi alte date
necesare intervenţiei(date suplimentare pentru localizarea evenimentului, măsurile preliminare
pentru evenimentul semnalat, etc.);
- după prezentarea la locul evenimentului semnalat şi lămurirea situaţiei aceştia vor
comunica imediat ofiţerului de serviciu al structurii din care face parte sau dispecerului din cadru
Centrului Operaţional şi Apeluri de Urgenţă (în situaţia în care acesta nu poate fi contactat), dacă
evenimentul se confirmă sau nu, dacă este de competenţa lor, măsurile luate precum şi dacă este
necesară intervenţia altor structuri;
- în cazuri de urgenţă solicită sprijinul echipajelor de poliţie aflate în imediata apropiere;
- lucrătorii posturilor de poliţie comunale se vor deplasa imediat la locul producerii
evenimentului sesizat pentru soluţionarea acestuia şi vor solicita, după caz, sprijinul birourilor de
poliţie rurală din cadrul poliţiilor municipale sau orăşeneşti de care sunt arondaţi sau a lucrătorilor
posturilor de poliţie comunale învecinate.
Art. 17 Pentru soluţionarea evenimentului sesizat în situaţii complexe sau în cazuri
particulare (din competenţa altor structuri de poliţie) efectivele de poliţie întreprind
următoarele măsuri:
- în cazurile în care intervenţia urmează să se realizeze împreună cu alte structuri
competente în soluţionarea evenimentului semnalat (pompieri, ambulanţă, jandarmi, etc.) poliţiştii
vor contacta forţele cu care se cooperează pentru asigurarea sincronizării intervenţiei, direct sau prin
ofiţerul de serviciu al structurilor implicate/Centrul Operaţional şi Apeluri de Urgenţă;
- în toate cazurile privind menţinerea ordinii şi siguranţei publice poliţiştii sosiţi la locul
producerii evenimentului, vor coordona acţiunea tuturor forţelor participante, solicitând sprijin, după
caz, ofiţerului de serviciu;
- în situaţia în care evenimentul sesizat este de competenţa altor structuri de poliţie decât
cea din care provin aceştia vor lua primele măsuri ce se impun, şi vor aştepta, după caz, sosirea
echipelor competente la locul producerii evenimentului. În funcţie de situaţia existenţă, vor solicita
sprijin ofiţerului de serviciu al structurilor implicate/Centrul Operaţional şi Apeluri de Urgenţă în
vederea luării măsurilor preliminare în cazul evenimentelor care nu sunt de competenţa acestora;
- după alertarea acestora, structurile competente să soluţioneze evenimentele semnalate se
vor deplasa imediat la locul producerii evenimentului semnalat, contactând, după caz, echipele de
poliţie prezente la faţa locului producerii evenimentului cărora le vor indica timpul în care vor
ajunge la evenimentul sesizat şi măsurile preliminare recomandate a fi luate în funcţie de specificul
cazului;
41
 - în cazul evenimentelor semnalate în afara zonelor de competenţă a acestora, poliţiştii
alertaţi de către ofiţerul de serviciu sau Centrul Operaţional şi Apeluri de Urgenţă, indiferent din ce
structură fac parte, se vor deplasa la locul producerii evenimentului şi vor lua măsurile preliminarii
necesare;
- în cazul evenimentele produse în timpul deplasării trenurilor de călători sau marfă, când
este necesară intervenţia de urgenţă, poliţiştii alertaţi indiferent din structura din care provin, vor
aştepta trenul respectiv în prima staţie unde acesta are oprire, pentru luarea primelor măsuri ce pot fi
întreprinse în vederea soluţionării evenimentului sesizat, comunicând în acest sens cu personalul
autorizat aflat în tren, direct sau prin intermediul lucrătorilor poliţiei transporturi sau al ofiţerului de
serviciu;
- în cazul evenimentelor produse în mediul rural, în situaţia în care nu se pot contacta
lucrătorii postului de poliţie pe raza căruia este produs evenimentul, se vor contacta lucrătorii
posturile de poliţie învecinate care se vor deplasa pentru confirmarea veridicităţii acestuia şi luarea
măsurilor preliminare până la sosirea echipelor de intervenţie din cadrul birourilor de poliţie rurală.
De asemenea, aceştia se vor deplasa imediat şi în cazurile în care este necesară sprijinirea de urgentă
a lucrătorii posturilor comunale învecinate, la solicitarea directă a acestora sau a ofiţerului de
serviciu de la poliţiile municipale şi orăşeneşti de care sunt arondate sau a Centrului Operaţional şi
Apeluri de Urgenţă.
Art. 19. Pentru reducerea timpului de reacţie al intervenţiei la evenimentele sesizate
prin sistemul 112, având în vedere că majoritatea apelurilor privesc siguranţa cetăţeanului, după
primirea apelurilor, pentru verificarea veridicităţii acestora şi luarea primelor măsuri poliţieneşti, la
locul indicat în sesizare se vor deplasa poliţiştii (poliţistul) aflaţi cel mai aproape de acesta,
indiferent dacă aceştia sunt de la poliţia de ordine publică, poliţia rutieră, poliţia transporturi
feroviare, investigaţii criminale sau orice altă structură de poliţie.
Art. 20 Atunci când din motive temeinic justificate (luarea unor măsuri legale,
activităţi ce nu permit deplasarea din dispozitiv etc.) poliţistul aflat în locul cel mai apropiat nu
poate interveni, se comunică acest fapt şi se deplasează alt echipaj din zona respectivă sau cea mai
apropiată.
Art. 21. După prezentarea la locul indicat în sesizare şi lămurirea situaţiei, poliţistul
confirmă ofiţerului de serviciu (dispecerului 112 din cadrul Centrului Operaţional şi Apeluri de
Urgenţă) primele verificări şi în funcţie de aceasta, ia primele măsuri legale sau cere sprijin
formaţiunilor specializate. Totodată informează ofiţerul de serviciu (dispecerul 112 din cadrul
Centrului Operaţional şi Apeluri de Urgenţă) pentru dispunerea realizării cooperării cu
Inspectoratul Judeţean de Jandarmi şi colaborării cu celelalte agenţii ( Inspectoratul Judeţean pentru
Situaţii de Urgenţă, Serviciul de ambulanţă, etc.).
Art. 22. Intervenţia pentru aplanarea situaţiilor sesizate, luarea măsurilor legale şi
menţinerea ordinii şi siguranţei publice trebuie realizată în aşa fel încât poliţistul (poliţiştii) aflaţi la
faţa locului să nu fie expuşi riscului ultragierii ori vătămării corporale. În acest sens, pentru
sincronizarea intervenţiei şi luarea măsurilor legale vor cere sprijin prin dispecerul sau ofiţerul de
serviciu altor echipaje ori poliţişti, în funcţie de complexitatea evenimentului.

42
 EXTRAS DIN
LEGEA nr. 360 din 6 iunie 2002

Drepturile, îndatoririle şi restrângerea exerciţiului unor drepturi sau libertăţi ale poliţistului

DREPTURILE POLIŢISTULUI

ART. 28
(1)Poliţistul are dreptul la:
a) salariu lunar, potrivit legii;
b) ajutoare şi alte drepturi băneşti, ale căror cuantumuri se stabilesc prin lege;
c) uniforma, echipament specific, alocaţii pentru hrana, asistenţă medicală şi psihologică,
proteze, precum şi medicamente gratuite, în condiţiile stabilite prin hotărâre a Guvernului;
d) locuinţa de intervenţie, de serviciu, socială sau de protocol, după caz, în condiţiile legii;
e) concedii de odihna, concedii de studii şi învoiri plătite, concediu fără plată, în condiţiile
stabilite prin hotărâre a Guvernului;
f) concedii medicale pentru: caz de boala, prevenirea îmbolnăvirilor, refacerea şi întărirea
sănătăţii, accidente produse în timpul şi din cauza serviciului; concedii de maternitate, pentru
îngrijirea copilului bolnav în vârstă de până la 3 ani, îngrijirea copilului până la împlinirea vârstei de
2 ani, precum şi în alte situaţii, în condiţiile stabilite prin lege;
g) bilete de odihna, tratament şi recuperare, în condiţiile stabilite prin hotărâre a Guvernului;

h) pensii, în condiţiile stabilite prin lege;

i) indemnizaţii de instalare, de mutare, de delegare sau de detaşare, precum şi decontarea
cheltuielilor de cazare, în condiţiile stabilite prin lege;
j) decontarea cheltuielilor de transport în cazul deplasării în interesul serviciului, mutării în
alte localităţi şi o data pe an pentru efectuarea concediului de odihna, precum şi în alte situaţii, în
condiţiile stabilite prin hotărâre a Guvernului;
k) încadrarea activităţii în condiţii deosebite, speciale sau alte condiţii de muncă, potrivit
legii;
l) portul permanent al armamentului din dotare sau achiziţionat personal, în condiţiile legii;
m) asigurarea despăgubirilor de viaţă, sănătate şi bunuri, în condiţiile stabilite prin hotărâre
a Guvernului;
n) tratament medical în străinătate pentru afecţiuni contractate în timpul exercitării profesiei,
în condiţiile stabilite prin hotărâre a Guvernului;
o) decontarea cheltuielilor de asistenţă juridică ocazionate de procedurile judiciare, penale
şi/sau civile, iniţiate împotriva sa, pentru fapte săvârşite în exercitarea atribuţiilor de serviciu,
precum şi în situaţia în care este victimă a unor fapte de ultraj, în condiţiile stabilite prin ordin al
ministrului afacerilor interne;

(2) Armamentul dobândit personal se deţine după pensionare pe baza permisului obţinut, în
condiţiile legii.

ART. 29

(1) Pentru activitatea desfăşurata poliţiştilor li se conferă ordine şi medalii, potrivit legii.
(2) În cazul întreruperii activităţii în poliţie, timpul cât poliţistul a desfăşurat o alta activitate
nu va fi luat în calculul vechimii în poliţie pentru care se conferă ordinul sau medalia.

43
 (3) Poliţiştii decoraţi cu Ordinul Meritul Militar şi Semnul onorific În Serviciul Armatei îşi
păstrează toate drepturile dobândite anterior intrării în vigoare a prezentei legi.

ÎNDATORIRILE POLIŢISTULUI

ART. 41
Poliţistul este dator:
a) să fie loial instituţiei din care face parte, să respecte principiile statului de drept şi să apere
valorile democraţiei;
b) să dovedească solicitudine şi respect faţă de orice persoană, în special faţă de grupurile
vulnerabile, să îşi consacre activitatea profesională îndeplinirii cu competenţă, integritate,
corectitudine şi conştiinciozitate a îndatoririlor specifice de serviciu prevăzute de lege;
c) să îşi perfecţioneze continuu nivelul de instruire profesională şi generală;
d) să fie disciplinat şi să dovedească probitate profesională şi morala în întreaga activitate;
e) să fie respectuos, cuviincios şi corect faţă de şefi, colegi sau subalterni;
f) să acorde sprijin colegilor în executarea atribuţiilor de serviciu;
g) să informeze şeful ierarhic şi celelalte autorităţi abilitate cu privire la faptele de corupţie
săvârşite de alţi poliţişti, de care a luat cunoştinţa;
h) prin întregul sau comportament, să se arate demn de consideraţia şi încrederea impuse de
profesia de poliţist.
OBLIGAȚIILE POLIȚISTULUI
ART. 42
Poliţistul este obligat:
a) să păstreze secretul profesional, precum şi confidenţialitatea datelor dobândite în timpul
desfăşurării activităţii, în condiţiile legii, cu excepţia cazurilor în care îndeplinirea sarcinilor de
serviciu, nevoile justiţiei sau legea impun dezvăluirea acestora;
b) să manifeste corectitudine în rezolvarea problemelor personale, în aşa fel încât să nu
beneficieze şi nici să nu lase impresia că beneficiază de datele confidenţiale obţinute în calitatea să
oficială;
c) să asigure informarea corecta a cetăţenilor asupra treburilor publice şi asupra problemelor de
interes personal ale acestora, potrivit competenţelor legal stabilite;
d) să aibă o conduita corecta, să nu abuzeze de calitatea oficială şi să nu compromită, prin
activitatea să publică ori privată, prestigiul funcţiei sau al instituţiei din care face parte.
e) să informeze de îndată structura de resurse umane a unităţii din care face parte despre
dobândirea calităţii procesuale de învinuit sau inculpat, precum şi despre măsurile procesuale penale
dispuse ori hotărârile penale pronunţate împotriva sa.

INTERDICȚII APLICABILE PROFESIEI DE POLIȚIST

ART. 43
Poliţistului ii este interzis, în orice împrejurare:
a) să primească, sa solicite, să accepte, direct sau indirect, ori să facă să i se promită, pentru
sine sau pentru alţii, în considerarea calităţii sale oficiale, daruri sau alte avantaje;
b) să rezolve cereri care nu sunt de competenţa sa ori care nu i-au fost repartizate de şefii ierarhici
sau să intervină pentru soluţionarea unor asemenea cereri, în scopurile prevăzute la lit. a);
c) să folosească forţa, altfel decât în condiţiile legii;
d) să provoace unei persoane suferinţe fizice ori psihice cu scopul de a obţine de la aceasta
persoana sau de la o terţă persoana informaţii sau mărturisiri, de a o pedepsi pentru un act pe
care aceasta sau o terţă persoana l-a comis ori este bănuită că l-a comis, de a o intimida sau de a
face presiuni asupra ei ori asupra unei terţe persoane;
e) să colecteze sume de bani de la persoane fizice sau juridice;
44
 f) să redacteze, să imprime sau să difuzeze materiale ori publicaţii cu caracter politic, imoral sau
care instiga la indisciplină;
g) să aibă, direct sau prin intermediari, într-o unitate supusă controlului unităţii de poliţie din care
face parte, interese de natura să compromită imparţialitatea şi independenta acestuia.

RESTRÂNGEREA EXERCIŢIULUI UNOR DREPTURI ŞI LIBERTĂŢI

ART. 45
(1) Poliţistului îi este interzis:
a) să facă parte din partide, formaţiuni sau organizaţii politice ori să desfăşoare propaganda în
favoarea acestora;
b) să exprime opinii sau preferinţe politice la locul de muncă sau în public;
c) să candideze pentru autorităţile administraţiei publice locale, Parlamentul României şi pentru
funcţia de Preşedinte al României;
d) să exprime în public opinii contrare intereselor României;
e) să declare sau să participe la greve, precum şi la mitinguri, demonstraţii, procesiuni sau orice
alte întruniri cu caracter politic;
f) să adere la secte, organizaţii religioase sau la alte organizaţii interzise de lege;
g) să efectueze, direct sau prin persoane interpuse, activităţi de comerţ ori să participe la
administrarea sau conducerea unor societăţi comerciale, cu excepţia calităţii de acţionar;
h) să exercite activităţi cu scop lucrativ de natură să lezeze onoarea şi demnitatea poliţistului sau a
instituţiei din care face parte;
i) să încalce regimul juridic al conflictului de interese şi al incompatibilităţilor, stabilit potrivit
Legii nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenţei în exercitarea
demnităţilor publice, a funcţiilor publice şi în mediul de afaceri, prevenirea şi sancţionarea
corupţiei, cu modificările şi completările ulterioare.
Recompense, răspunderea juridică şi sancţiuni
Recompense
ART. 53
Pentru contribuţii deosebite la apărarea ordinii publice, a drepturilor şi libertăţilor fundamentale
ale cetăţenilor şi la prevenirea faptelor antisociale, poliţistului i se pot conferi decoraţii, în condiţiile
legii.
ART. 54
(1) Poliţistul poate fi recompensat prin:
a) ridicarea unei sancţiuni disciplinare aplicate, în situaţia în care se remarcă în mod deosebit în
activitatea desfăşurată;
b) mulţumiri scrise, aduse la cunoştinţă individual sau în faţa personalului, pentru îndeplinirea în
condiţii foarte bune a atribuţiilor de serviciu şi misiunilor;
c) felicitări scrise sau verbale, aduse la cunoştinţă individual sau în faţa personalului, pentru
îndeplinirea deosebită a atribuţiilor de serviciu şi misiunilor;
d) premii în bani sau obiecte, atunci când s-a evidenţiat prin obţinerea de rezultate exemplare în
activitate;
e) însemne onorifice, diplome de merit şi distincţii, pentru obţinerea de rezultate foarte bune la
absolvirea unor cursuri sau la competiţii sportive, cu prilejul unor aniversări, manifestări cultural-
artistice şi sociale ori al finalizării unor acţiuni/misiuni, precum şi în situaţia încetării raporturilor de
serviciu pentru motive neimputabile;
f) arme albe sau de foc, pentru acte de eroism, curaj deosebit, devotament şi pentru merite
deosebite în îndeplinirea unor atribuţii de serviciu şi misiuni;
g) titluri de onoare, pentru acte de eroism, curaj deosebit, devotament şi pentru merite deosebite
în îndeplinirea unor atribuţii şi misiuni;

45
 h) înscrierea pe placa de onoare a gradului profesional, numelui şi prenumelui, la absolvirea
perioadei de formare într-o instituţie de învăţământ a Ministerului Afacerilor Interne, ca şef de
promoţie.
Răspunderea juridică şi sancţiuni
ART. 55
Încălcarea de către poliţist, cu vinovăţie, a îndatoririlor de serviciu angajează răspunderea sa
disciplinară, materială, civilă sau penală, după caz.
ART. 56
Este absolvit de orice răspundere poliţistul care, prin exercitarea, în limitele legii, a atribuţiilor de
serviciu, a cauzat suferinţe sau vătămări unor persoane ori a adus prejudicii patrimoniului acestora.
ART. 57
Constituie abateri disciplinare, dacă nu au fost săvârşite în astfel de condiţii încât, potrivit legii
penale, să fie considerate infracţiuni, următoarele fapte săvârşite de poliţist, comise cu vinovăţie:
a) comportarea necorespunzătoare, în serviciu, familie sau în societate, care aduce atingere
onoarei, probităţii profesionale a poliţistului sau prestigiului instituţiei;
b) neglijenţa manifestată în îndeplinirea îndatoririlor de serviciu sau a dispoziţiilor primite de la
şefii ierarhici sau de la autorităţile anume abilitate de lege;
c) întârzierea repetată sau nejustificată a soluţionării lucrărilor;
c^1) refuzul nejustificat de a îndeplini o atribuţie de serviciu cuprinsă în fişa postului;
d) depăşirea atribuţiilor de serviciu ori lipsa de solicitudine în relaţiile cu cetăţenii;
e) absenta nemotivată ori întârzierea repetată de la serviciu;
f) producerea de pagube materiale unităţii din care face parte sau patrimoniului Ministerului
Afacerilor Interne;
g) încălcarea normelor privind confidenţialitatea activităţii desfăşurate;
h) nerespectarea prevederilor jurământului de credinţa;
i) imixtiunea ilegala în activitatea altui poliţist;
j) intervenţia pentru influenţarea soluţionării unor cereri privind satisfacerea intereselor oricărei
persoane.
k) încălcarea prevederilor referitoare la îndatoriri, incompatibilităţi, conflicte de interese şi
interdicţiile stabilite prin lege persoanelor implicate şi a regulilor prevăzute de lege;
l) contradictorialitatea - asigurarea posibilităţii persoanelor aflate pe poziţii divergente de a se
exprima cu privire la orice act sau fapt care are legătură cu abaterea disciplinară sesizată;
m) proporţionalitatea - asigurarea unui raport corect între gravitatea abaterii disciplinare,
circumstanţele săvârşirii acesteia şi sancţiunea disciplinară propusă;
n) unicitatea sancţiunii - pentru o abatere disciplinară nu se poate aplica decât o singură
sancţiune disciplinară;
o) legalitatea sancţiunii - sancţiunea disciplinară nu poate fi decât una dintre sancţiunile
disciplinare prevăzute la art. 58 alin. (1).

46
 UZUL DE ARMA
Poliţiştii pot folosi scuturi de protecţie, căşti cu vizor, bastoane din cauciuc, bastoane cu
energie electrostatică, dispozitive cu substanţe iritant-lacrimogene şi paralizante, jeturi de apă,
armă cu glonţ din cauciuc şi cătuşe, câini de serviciu precum şi alte mijloace de imobilizare
precum şi arme de foc (art. 34, pct. 1 din Legea nr. 218/2002)

Pentru descurajarea, împiedicarea şi neutralizarea acţiunilor agresive ale persoanelor care

tulbură ordinea şi liniştea publică, acţiuni ce nu pot fi înlăturate sau anihilate prin uzitarea altor
mijloace poliţiştii pot folosi scuturi de protecţie, căşti cu vizor, bastoane din cauciuc, bastoane cu
energie electrostatică, dispozitive cu substanţe iritant-lacrimogene şi paralizante, jeturi de apă, armă
cu glonţ din cauciuc şi cătuşe, câini de serviciu şi alte mijloace de imobilizare care nu pun în pericol
viaţa sau nu produc o vătămare corporală gravă. Folosirea acestor mijloace se face gradual, după
avertizarea prealabilă asupra folosirii unor asemenea mijloace şi acordarea timpului necesar pentru
încetarea acţiunilor şi conformarea la solicitările legale ale poliţistului fără a nu depăşi nevoile reale
pentru împiedicarea sau neutralizarea acţiunilor agresive.Orice acţiune în public şi în cazuri extreme
se face prin anunţare:Poliţia!
Se interzice folosirea mijloacelor arătate împotriva femeilor cu semne vizibile de sarcină,
împotriva persoanelor cu semne vădite de invaliditate şi copiilor, cu excepţia cazurilor în care
aceştia înfăptuiesc un atac armat sau în grup, care pune în pericol viaţa sau integritatea corporală a
uneia sau mai multor persoane.
Poliţia poate interveni în forţă în condiţiile legii împotriva celor care pun în pericol viaţa,
integritatea sau sănătatea persoanelor ori a organelor de ordine precum şi împotriva celor care
ameninţă cu distrugerea unor clădiri sau bunuri de interes public sau privat.
Folosirea mijloacelor din dotare se face numai după avertizare şi somare prin mijloace de
amplificare sonoră a participanţilor la dezordine asupra necesităţii respectării legii şi ordinii publice.
Dacă după avertizare se încalcă în continuare ordinea publică şi legile poliţistul numit şef
al dispozitivului sau şefii ierarhici somează pe participanţi folosind somaţia: „Atenţie, vă rugăm să
părăsiţi ….. vom folosi forţa”, urmată de semnale sonore şi luminoase. Dacă nu se încetează
acţiunile urmează ultima somaţie: „Părăsiţi zona …. Se va folosi forţa!”.
Folosirea mijloacelor de împiedicare şi constrângere încetează de îndată ce s-a restabilit
ordinea publică urmând a se raporta despre folosirea acesteia pe cale ierarhică.
Sunt situaţii când, pentru prevenirea sau reprimarea unor activităţi deosebit de grave,
îndreptate împotriva siguranţei naţionale împotriva persoanelor sau a bunurilor păzite, pentru
prevenirea săvârşirii unor acţiuni teroriste se impune ca măsură extremă, folosirea armei.
Ofiţerii şi agenţii de poliţie dotaţi cu arme de foc, pot face uz de acestea pentru îndeplinirea
sarcinilor de serviciu şi a misiunilor în temeiul dispoziţiilor Legii nr. 17/1996 şi ale Legii
nr.295/2004.
Prin uz de armă se înţelege executarea tragerii cu arma de foc asupra persoanelor şi bunurilor.
Potrivit acestor dispoziţii, se poate face uz de armă când se îndeplinesc în mod cumulativ
două condiţii:
— dacă este absolut necesar;
— dacă folosirea mijloacelor de împiedicare sau constrângere nu este posibilă ori nu a dat
rezultate.
Aceste condiţii relevă caracterul excepţional al măsurii uzului de armă, care implică mult
discernământ, întrucât atât folosirea abuzivă, cât şi folosirea ei în cazurile legale sunt sancţionate de
lege.
• Cazurile specifice în care ofiţerii (agenţii) de poliţie pot face uz de armă.
Cunoaşterea acestor situaţii în care poate face uz de armă constituie o primă garanţie a evitării
oricăror abuzuri sau încălcări ale legalităţii.

47
 Potrivit art. 47 din Legea nr. 17/1996 ofiţerii şi agenţii de poliţie pot face uz de armă,
pentru îndeplinirea atribuţiilor de serviciu, în următoarele cazuri:
1. împotriva celor care atacă poliţiştii aflaţi în serviciul de gardă, pază, escortă şi
protecţie, menţinerea şi restabilirea ordinii de drept, precum şi împotriva celor
care, prin actul săvârşit, prin surprindere, pun în pericol obiectivul păzit;
Prevederile acestui caz sunt aplicabile în situaţia în care se exercită un atac împotriva
următoarelor categorii de persoane:
- poliţişti aflaţi în executarea serviciului de gardă, pază, escortă, protecţie;
- poliţişti, jandarmi şi alte categorii de persoane cu atribuţii de menţinere a ordinii de drept şi
restabilire a acesteia în cazul în care a fost încălcată.
Se poate face uz de armă în acest caz dacă sunt îndeplinite cumulativ următoarele condiţii:
- există un atac material, direct, imediat şi injust, săvârşit prin surprindere împotriva
categoriilor de persoane menţionate;
- prin actul săvârşit prin surprindere să fie pusă în pericol viaţa, integritatea corporală sau
sănătatea celor care execută serviciul de gardă, pază, escortă, protecţie, menţinere şi
restabilire a ordinii de drept;
- dacă atacul este îndreptat asupra unui obiectiv păzit, prin acţiunea săvârşită prin surprindere
să fie pusă în pericol securitatea acestuia;
- uzul de armă se va executa numai dacă datorită împrejurărilor concrete ale săvârşirii faptei,
opunerea sau acţiunea ilicită a persoanei nu poate fi înlăturată prin alte mijloace.
2. împotriva acelora care atacă persoanele investite cu exerciţiul autorităţii publice sau
cărora, potrivit legii, li se asigură protecţie de către poliţie;
Se poate face uz de armă în acest caz dacă sunt îndeplinite cumulativ următoarele condiţii:
- persoana împotriva căreia se exercită atacul, să facă parte din categoria persoanelor învestite
cu exerciţiul autorităţii publice sau să I se asigure protecţie de către poliţie;
- există un atac material, direct, imediat şi injust, prin care este pusă în pericol viaţa sau
integritatea corporală a celor care fac parte din categoria persoanelor învestite cu exerciţiul
autorităţii publice sau din categoria celor cărora li se asigură protecţie de către poliţie;
- uzul de armă se va executa numai dacă datorită împrejurărilor concrete ale săvârşirii faptei,
atacul persoanei nu poate fi înlăturat prin alte mijloace.
3. împotriva persoanelor care încearcă să pătrundă ori să iasă în mod ilegal în sau din
sediile de poliţie ori prin perimetrele sau zonele păzite — vizibil delimitate —
stabilite prin consemn;
Se poate face uz de armă în acest caz dacă sunt îndeplinite cumulativ următoarele condiţii:
- există un perimetru strict şi vizibil delimitat, stabilit prin consemn;
- să existe o încercare de pătrundere sau de ieşire ilegală în sau din sediul poliţiei, perimetru
ori zonă păzită;
- prin consemn scris s-a dat în răspundere paza unităţii, subunităţii, perimetrului sau zonei;
- prin folosirea armamentului să nu fie pusă în pericol viaţa altor persoane.
4. pentru imobilizarea infractorilor care, după săvârşirea unor infracţiuni, încearcă să
fugă;
Se poate face uz de armă în acest caz dacă sunt îndeplinite cumulativ următoarele condiţii:
- infractorul a fost surprins în flagrant în timpul săvîrşirii unei infracţiuni grave;
- după efectuarea somaţiei acesta încearcă să fugă, nesupunându-se cererii poliţistului de a
rămâne la locul faptei;
- datorită împrejurărilor comiterii faptei nu poate fi folosit în mod eficient un alt mijloc pentru
imobilizarea infractorului;
-prin folosirea armamentului să nu fie pusă în pericol viaţa altor persoane.

48
Gravitatea faptei va fi estimată în raport de prejudiciul produs, acţiunile violente ale
infractorului, frecvenţa acestor categorii de fapte, numărul de participanţi, obiectele pe care le
au asupra lor etc.
5. împotriva oricărui mijloc de transport folosit de persoanele prevăzute la lit. b) şi c),
precum şi împotriva conducătorilor acestora care refuză să oprească la semnalele
regulamentare ale organelor abilitate, existând indicii temeinice că au săvârşit o
infracţiune ori este iminentă săvârşirea unei infracţiuni;
Se poate face uz de armă ăn acest caz dacă sunt îndeplinite cumulativ următoarele condiţii:
- există certitudinea că ocupanţii acestor mijloace de transport săvârşesc sau au săvârşit o
infracţiune gravă, transportă bunuri dobândite în urma comiterii unor infracţiuni şi nu se
opresc la semnalul regulamentar al poliţistului;
- poliţistul să fie obligatoriu îmbrăcat în uniformă;
- datorită împrejurărilor comiterii faptei nu poate fi folosit în mod eficient un alt mijloc pentru
imobilizarea mijlocului de transport;
-prin folosirea armamentului să nu fie pusă în pericol viaţa altor persoane.
Focul asupra autovehiculelor se va excuta numai asupra pneurilor.
Nu se folosesc arme de foc împotriva autovehiculelor care nu opresc la semnalul regulamentar
al poliţistului îmbrăcat în uniformă, decât dacă prin modul de conducere se pune în pericol în
mod evident viaţa, integritatea corporală a poliţistului sau a altei persoane.
6. pentru imobilizarea sau reţinerea persoanelor cu privire la care sunt probe ori
indicii temeinice că au săvârşit o infracţiune şi care ripostează ori încearcă să
riposteze cu arma ori cu alte obiecte sau substanţe care pot pune în pericol viaţa ori
integritatea corporală a persoanei;
Se poate face uz de armă în acest caz dacă sunt îndeplinite cumulativ următoarele condiţii:
- să se fi săvârşit o infracţiune iar persoana în cauză să opună rezistenţă sau să riposteze cu
arma sau cu alte obiecte care pot pune în pericol viaţa sau integritatea corporală a poliţistului
sau a altor persoane;
- să existe un atac material, direct şi imediat asupra poliţistului aflat în exercitarea măsurilor
legale sau împotriva altor persoane;
- rezistenţa sau riposta persoanei în cauză să nu poată fi înfrântă în alt mod;
- prin folosirea armamentului să nu fie pusă în pericol viaţa altor persoane.
7. pentru a împiedica fuga de sub escortă sau evadarea celor aflaţi în stare legală de
deţinere;
Se poate face uz de armă în acest caz dacă sunt îndeplinite cumulativ următoarele condiţii:
- să fie începută o acţiune de evadare din locurile legale de deţinere sau de sub escortă;
- prinderea sau imobilizarea evadaţilor sau escortaţilor să nu poată fi realizată prin alte
mijloace;
-prin folosirea armamentului să nu fie pusă în pericol viaţa altor persoane.

8. împotriva grupurilor de persoane sau persoanelor izolate care încearcă să pătrundă

fără drept în sediile sau în perimetrele autorităţilor şi instituţiilor publice;
Se poate face uz de armă în acest caz dacă sunt îndeplinite cumulativ următoarele condiţii:
-să existe o încercare de pătrundere fără drept în sediile sau în perimetrele autorităţilor sau ale
instituţiilor publice;
-atacul sau pătrunderea, după modul în care a fost concepută şi se execută să nu poată fi
înlăturată prin alte mijloace sau metode;
-prin folosirea armamentului să nu fie pusă în pericol viaţa altor persoane.
9. împotriva celor care atacă sau împiedică militarii ( poliţiştii) să execute misiuni de
luptă;
Se poate face uz de armă în acest caz dacă sunt îndeplinite cumulativ următoarele condiţii:
49
- există un atac material, direct, imediat şi injust săvârşit asupra poliţiştilor care să-i împiedice
pe aceştia să-şi execute misiunile specifice;
- atacul să nu poată fi înlăturat prin alte mijloace sau metode;
-prin folosirea armamentului să nu fie pusă în pericol viaţa altor persoane.
10. în executarea intervenţiei antiteroriste asupra obiectivelor atacate sau capturate de
terorişti, în scopul reţinerii sau anihilării acestora, eliberării ostaticilor şi
restabilirea ordinii publice.
Se poate face uz de armă în acest caz dacă sunt ăndeplinite cumulativ următoarele condiţii:
- să existe un atac terorist asupra unui obiectiv, acesta să fie capturat sau sunt luaţi ostatici;
- atacul sau deţinerea ostaticilor, datorită modului în care a fost conceput şi executat, să nu
poată fi înfrânt prin alte mijloace;
- în timpul folosirii armamentului să nu fie pusă în pericol viaţa sau sănătatea ostaticilor sau a
altor persoane.
În cazurile prevăzute la pct.3,4,7,8 şi 9 se va face uz de armă numai după ce s-a
făcut somaţia legală.
În cazurile prevăzute la pct. 8 şi 9 se va face uz de armă numai după ce s-a repetat
de trei ori, la intervale suficiente de timp pentru dispersarea participanţilor, somaţia: “
Părăsiţi zona...., se vor folosi arme de foc!”, după care se va executa un foc în plan vertical. Se
va deschide foc asupra atacatorilor numai la ordinul celui care conduce acţiunea, pe cât
posibil la picioare pentru a evita cauzarea morţii acestora şi a realiza imobilizarea.
În cazurile prevăzute la pct.1,2,6 şi 9 când poliţistul se află în legitimă apărare,
poate face uz de armă şi fără somaţie, dacă nu există timpul necesar pentru aceasta.
Se recomandă poliţiştilor să facă uz de armă, fără rezerve, în cazurile
prevăzute la pct.1,2,3 şi 10, iar în celelalte cazuri uzul de armă să se facă cu titlu de
excepţie, dacă sunt îndeplinite condiţiile legale.

Reguli de tactică poliţienească ce trebuie respectate de poliţişti în cazul

folosirii armamentului din dotare:
- înainte de a trece la acţiune, se va face o rapidă analiză a situaţiei existente la faţa locului.
Prin aceasta se vor stabili date concrete privind faptele săvârşite, autorii acestora, dacă sunt
sau nu înarmaţi, gradul de agresivitate, precum şi comportamentul pe care îl au în momentul
surprinderii;
- armamentul din dotare se foloseşte după efectuarea somaţiilor legale. Somaţia se face prin
cuvintele:” POLIŢIA- STAI!”.În caz de nesupunere se somează din nou prin cuvintele “ STAI
CĂ TRAG!”.Dacă cel în cauză nu se supune nici de această dată, se somează prin tragerea
unui foc de avertisment în plan vertical. Dacă cei în cauză nu se supun nici acestei somaţii
legale, se face uz de armă în direcţia acestora, trăgând, pe cât posibil, la picioare, astfel încât
să se realizeze imobilizarea şi să se evite uciderea persoanelor.Ca excepţie, se poate face uz de
armă şi fără somaţie, în cazul atacului exercitat prin surprindere asupra poliţistului sau asupra
altor persoane, precum şi pentru reţinerea infractorilor care ripostează cu arme albe sau de
foc, dacă lipseşte timpul necesar pentru somaţie;
- împotriva persoanelor care ripostează cu arme, poliţistul va face uz de armă din poziţia
adăpostit şi va lua orice măsură pentru a se proteja;
- se va evita, pe cât posibil, folosirea armamentului din dotare împotriva minorilor, femeilor şi
bătrânilor;
- se interzice folosirea armamentului în următoarele cazuri:
a.împotriva copiilor, femeilor cu semne vizibile de sarcină, persoanelor cu semne vădite de
invaliditate, cu excepţia cazurilor în care înfăptuiesc un atac armat sau în grup, care pune în
pericol viaţa sau integritatea corporală a uneia sau mai multor persoane;

50
 b.în situaţiile în care s-ar primejdui viaţa altor persoane ori s-ar viola teritoriul, spaţiul
aerian sau apele naţionale ale unui stat vecin.
- se va limita pe cât posibil folosirea armelor de foc în zonele aglomerate unde pot fi
periclitate viaţa sau integritatea corporală a altor persoane, exceptându-se focul de avertisment
în plan vertical;
- în momentul imobilizării unei persoane şi al aplicării cătuşelor, armamentul va fi introdus în
toc sau în hamul de susţinere, după caz;
- folosirea armamentului împotriva autovehiculelor se va executa numai dacă există
certitudinea că ocupanţii acestora săvârşesc sau au săvârşit o infracţiune gravă, transportă
bunuri dobândite în urma comiterii unor fapte ilicite şi nu opresc la semnalul regulamentar al
poliţistului în uniformă. Focul asupra autovehiculelor se va executa numai asupra pneurilor;
- fiecare situaţie în care s-a făcut uz de armă se raportează de urgenţă ierarhic. De îndată ce va
fi posibil, raportul va fi întocmit în scris.
- în cazul folosirii armelor de foc pentru somaţie, ori dacă nu au rezultat victime sau pagube
materiale, în mod obligatoriu, evenimentul va fi raportat ierarhic şi se vor efectua cercetări
administrative în legătură cu condiţiile şi legalitatea uzului de armă.
Dacă în urma uzului de armă au rezultat victime sau prejudicii materiale se vor lua
următoarele măsuri:
- acordarea primului ajutor victimelor şi transportarea acestora la o unitate sanitară;
- raportarea imediată, prin orice mijloc, a cazului şi a urmărilor acestuia;
- asigurarea pazei locului faptei, marcarea şi conservarea urmelor;
- protejarea poliţistului, pentru a preveni manifestările de dezordine si a asigura apărarea vieţii
acestuia;
- raportarea ierarhică a evenimentului şi informarea parchetului competent teritorial, pentru
efectuarea cercetării la faţa locului.
Dacă în urma uzului de armă s-a produs moartea sau vătămarea unei persoane, fapta
se comunică, de îndată procurorului competent, potrivit legii.
În situaţii speciale de pericol iminent pentru viaţa şi integritatea sa ori a altor
persoane, sau care afectează siguranţa naţională, ca urmare a acţiunilor violente ale unor
persoane ce folosesc sau intenţionează în mod vădit să folosească arme albe sau de foc,
poliţistul poate face uz de armă folosind orice altă armă care nu-I aparţine dar se află în acel
moment la îndemână, în aceleaşi condiţii în care fac uz de arma de serviciu.

PĂSTRAREA ARMAMENTULUI ŞI MUNIŢIEI

a) Armamentul şi muniţia din dotarea individuală a personalului (pistolul), precum şi cel din
rezerva operativă (pistoale mitralieră, puştile mitralieră) se primesc de la magazia inspectoratului de
către angajaţi în conformitate cu prevederile tabelei de înzestrare şi se predau de către aceştia
agenţilor P.C.A. în inspectorat şi subunităţi pentru păstrare.
b) Păstrarea armamentului, muniţiilor şi mijloacelor cu acţiune iritant – lacrimogenă din
dotarea personalului, subunităţilor şi unităţilor Ministerului Administraţiei şi Internelor se face în
încăperi special amenajate, care asigură deplina securitate a acestora în dulapuri metalice, dulapuri
rastel încuiate şi sigilate.
Armamentul din dotarea personalului P.P.C. se păstrează asupra lor pe timpul executării
serviciului şi în timpul liber (când nu sunt în misiune, pe perioada repaosului săptămânal) în cutii
metalice special destinate şi amplasate în incinta locuinţelor, ferite de membrii familiei.
Pistoalele se păstrează de agenţii P.C.A neîncărcate şi asigurate, iar muniţia aferentă se
păstrează separat de armament.

51
 Pistoale mitralieră şi puştile mitralieră din rezerva operativă se păstrează în camera special
destinată în aşa fel încât, la nevoie, să poată fi distribuite în cel mai scurt timp. c) Agenţii
P.C.A. sunt obligaţi să primească spre păstrare armamentul şi muniţia din rezerva operativă şi
dotarea individuală a personalului, să elibereze armamentul pentru tragere şi misiuni, sau pentru
predare la magazia inspectoratului.
Predarea – primirea armamentului din dotarea individuală pentru trageri sau misiuni se face
numai pe bază de tichet înlocuitor, iar a rezervei operative şi cel destinat Posturilor de Poliţie
Comunale, pe bază de semnătură în registru.
d) La primirea armamentului pentru păstrare, agenţii P.C.A. consemnează de primirea
acestuia în registrul de evidenţă, iar la restituire pentru a fi predat la magazie, nu se reţin tichete
înlocuitoare.
e) Nu este permis a se păstra armamentul şi muniţia asupra cadrelor – temporar sau
permanent – în fişetul personal sau în alte locuri decât cele stabilite.
Cazurile de la reşedinţă sau din teritoriu unde se impune acest lucru, vor fi raportate în scris,
iar după analizarea situaţiei, se va emite o dispoziţie a şefului inspectoratului.
f) În timpul concediilor, permisiilor sau spitalizării, se interzice portul armamentului sau
muniţiei, acestea urmând a se păstra numai la inspectorat sau subunităţi.
g) Pistolul se va purta în mod obligatoriu numai în toc, pe centură.
Încărcătoarele cu cartuşe vor fi păstrate, unul introdus în pistol, iar celălalt în lăcaşul
prevăzut în tocul de purtare.
Când misiunea se execută în ţinută civilă, pistolul se va purta în toc, pe curea, sau în toc
format special.
h) Personalul care, pentru executarea unor misiuni în afara localităţilor de reşedinţă, trebuie
să poarte asupra lor armamentul şi muniţia din dotarea individuală, vor avea menţionat în ordinul de
serviciu tipul şi seria armei, precum şi numărul de cartuşe.
i) Păstrarea armamentului din dotarea personalului inspectoratului se va face în locurile
special destinate

FOLOSIREA ŞI PORTUL ARMAMENTULUI ŞI MUNIŢIEI

Folosirea armamentului şi celorlalte mijloace specifice din dotarea individuală a

poliţiştilor este permisă numai în condiţiile prevăzute de lege şi după cunoaşterea temeinică a:
- modului de funcţionare şi a caracteristicilor tehnico-tactice;
- reguli de mânuire.
Prin uz de armă, în sensul legi nr. 17/1996, se înţelege executarea tragerii cu arma de foc
asupra persoanelor sau bunurilor.
Persoanele care sunt dotate cu arme de foc pot face uz de armă, pentru îndeplinirea
atribuţiilor de serviciu sau a misiunilor militare, în următoarele situaţii:
a) împotriva acelora care atacă militarii aflaţi în serviciul de gardă, pază, escortă, protecţie,
menţinerea şi restabilirea ordinii de drept, precum şi împotriva celor care, prin actul săvârşit, prin
surprindere, pun în pericol obiectivul păzit;
b) împotriva acelora care atacă persoanele investite cu exerciţiul autorităţii publice sau
cărora, potrivit legii, li se asigură protecţie;
c) împotriva persoanelor care încearcă să pătrundă ori să iasă în mod ilegal în sau din
unităţile, subunităţile militare ori din perimetrele sau zonele păzite - vizibil delimitate - stabilite prin
consemn;
c^1) împotriva animalelor care pun în pericol viaţa sau integritatea corporală proprie sau a
altor persoane;

52
 d) pentru imobilizarea unei persoane care ameninţă cu comiterea cu violenţă a unei fapte
prevăzute de legea penală sau care, după comiterea acesteia, nu se supune imobilizării, somaţiilor
sau încearcă să fugă, iar rămânerea acesteia în stare de libertate poate pune în pericol viaţa sau
integritatea corporală a persoanelor;
e) împotriva oricărui mijloc de transport folosit de persoanele prevăzute la lit. b) şi c),
precum şi împotriva conducătorilor acestora care refuză să oprească la semnalele regulamentare ale
organelor abilitate, existând indicii temeinice că au săvârşit o infracţiune ori că este iminentă
săvârşirea unei infracţiuni;
f) pentru imobilizarea sau reţinerea persoanelor cu privire la care sunt probe ori indicii
temeinice că au săvârşit o infracţiune şi care ripostează ori încearcă să riposteze cu armă ori cu alte
obiecte care pot pune în pericol viaţa ori integritatea corporală a persoanei;
g) pentru a împiedica fuga de sub escortă sau evadarea persoanelor care, potrivit legii, au fost
private de libertate cu scopul înlăturării unei stări de pericol pentru ordinea publică;
g^1) pentru imobilizarea unei persoane care se sustrage de la executarea unei măsuri
privative de libertate, dacă nu se supune imobilizării, somaţiilor sau încearcă să fugă şi nu poate fi
oprită prin alte mijloace;
h) împotriva grupurilor de persoane sau persoanelor izolate care încearcă să pătrundă fără
drept în sediile sau în perimetrele autorităţilor şi instituţiilor publice;
i) împotriva celor care atacă sau împiedică militarii să execute misiuni de luptă;
j) în executarea intervenţiei antiteroriste sau intervenţiei contra teroriste asupra obiectivelor
atacate sau capturate de terorişti, în scopul reţinerii sau anihilării acestora, eliberării ostaticilor sau
altor persoane şi restabilirii ordinii publice;
k) în executarea intervenţiei în scopul eliberării persoanelor lipsite de libertate în mod ilegal
de către persoane înarmate.
Personalul instituţiilor cu atribuţii în domeniul apărării, ordinii publice şi securităţii
naţionale autorizat să deţină, să poarte şi să folosească arme de foc din dotare poate face uz de armă,
în legitimă apărare sau în stare de necesitate, potrivit legii.
Uzul de armă se face numai după somaţia legală.
Somaţia se face prin cuvintele: «Stai, stai că trag!». În caz de nesupunere, se somează prin
tragerea focului de armă în plan vertical sau într-o altă direcţie presupus sigură care să nu pericliteze
viaţa, integritatea corporală sau bunurile oricărei persoane.
În cazul în care, după executarea somaţiei legale, potrivit alin. 2, persoana în cauză nu se
supune, se poate face uz de armă împotriva acesteia. În cazul prevăzut la art. 47 lit. h) şi i), se face
uz de armă numai după ce s-a repetat de 3 ori, la intervale de timp suficiente pentru dispersarea
participanţilor, somaţia: «Părăsiţi ....., vom folosi arme de foc!».
Prin excepţie de la prevederile alin. 1, în situaţiile prevăzute la art. 47 lit. a), b), f), j) şi k),
precum şi la art. 48, se poate face uz de armă fără somaţie, dacă lipseşte timpul necesar pentru
aceasta.
În cazul folosirii armelor împotriva mijloacelor de transport, focul se execută asupra
pneurilor sau componentelor ce asigură deplasarea, în scopul imobilizării acestora.
Comandanţii sau şefii militari pot face uz de armă împotriva subordonaţilor, pentru a
restabili ordinea, dacă alte măsuri de împiedicare sau de constrângere nu sunt posibile, atunci când
acţiunile acestora sunt îndreptate în mod vădit spre trădarea patriei sau zădărnicirea îndeplinirii unei
misiuni de luptă ori când periclitează în mod grav capacitatea de luptă a unităţii. În aceste cazuri, se
face uz de armă, respectându-se prevederile referitoare la somaţia legală.
Uzul de armă, în condiţiile şi situaţiile prevăzute în prezentul capitol, se face în aşa fel încât
să ducă la imobilizarea celor împotriva cărora se execută uzul de armă, încetarea atacului sau a stării
de pericol, imposibilitatea acestora de a mai acţiona sau neutralizarea acţiunilor ilegale, trăgându-se
astfel încât să se evite, pe cât posibil, cauzarea morţii acestora.

53
 Dacă uzul de armă şi-a atins scopul prevăzut la alin. 1, se încetează recurgerea la un
asemenea mijloc.
Cel care a făcut uz de armă este obligat să acţioneze în cel mai scurt timp posibil, pentru a se
acorda primul ajutor şi asistenţă medicală persoanelor rănite.
Fiecare situaţie în care s-a făcut uz de armă se raportează de urgenţă, în mod ierarhic. De
îndată ce va fi posibil, raportul se întocmeşte în scris. Dacă în urma uzului de armă s-a produs
moartea sau vătămarea unei persoane, fapta se comunică, de îndată, procurorului competent, potrivit
legii, de către instituţia din care face parte persoana care a executat uzul de armă.
Se va evita, pe cât posibil, uzul de armă împotriva minorilor, dacă vârsta acestora este
evidentă sau cunoscută, femeilor, bătrânilor şi persoanelor cu handicap vizibil, precum şi în situaţia
în care s-ar primejdui viaţa altor persoane, cu excepţia:
a) cazurilor în care se înfăptuieşte un atac armat izolat sau în grup împotriva persoanelor
prevăzute la art. 47 lit. a) şi b);
b) situaţiilor prevăzute la art. 47 lit. j) şi k).
Se interzice uzul de armă:
a) în situaţia în care s-ar viola, în mod intenţionat, teritoriul, spaţiul aerian sau apele
naţionale ale unui stat vecin;
b) împotriva copiilor, femeilor vizibil gravide, cu excepţia cazurilor în care înfăptuiesc un
atac armat izolat sau în grup, care pune în pericol viaţa sau integritatea corporală a unei
persoane.
Portul armamentului şi muniţiilor din dotarea individuală a poliţiştilor este permis
numai în interes de serviciu, cu aprobarea şefilor unităţilor (subunităţilor ) comandanţilor (şefilor)
nemijlociţi şi numai în toc. Se poartă la vedere sau neobservabil, în funcţie de ţinută, cerinţele
misiunii sau tipul armamentului. La terminarea misiunilor sau serviciului armamentul şi muniţiile
se predau ofiţerilor de serviciu, după caz.
Personalul poartă întreaga răspundere pentru mânuirea, întreţinerea şi păstrarea în deplină
securitate a armamentului, muniţiilor şi tehnicii speciale pe care le are în dotare sau care i-au fost
încredinţate, temporar, pentru desfăşurarea diferitelor activităţi. El este obligat să le primească şi să
le predea, prin numărare bucată cu bucată -pentru cele înseriate şi prin identificarea seriilor-, să le
folosească potrivit destinaţiei şi regulilor de exploatare, să le menţină în perfectă stare tehnică şi de
întreţinere şi să raporteze imediat, ierarhic, cazurile de pierdere, sustragere sau degradare.
Pierderea, sustragerea, înstrăinarea, degradarea sau folosirea abuzivă a armamentului,
muniţiei şi mijloacelor cu acţiune iritant-lacrimogenă din dotare, constituie evenimente deosebite,
abateri de la normele legale, ordinea interioară şi disciplina muncii, atrăgând, potrivit legii, după
caz, răspunderea materială, disciplinară sau penală.

54
 CODUL DE ETICĂ ŞI DEONTOLOGIE AL POLIŢISTULUI,
APROBAT PRIN H.G NR. 991/2005

CONSIDERAŢI GENERALE PRIVIND ETICA ŞI DEONTOLOGIA PROFESIONALĂ.

Una din cele mai importante activităţi prin care omul se integrează în viaţa societăţii
este activitatea profesională. Tocmai de aceea, însăşi exercitarea oricărei profesii ridică o serie de
cerinţe morale, respectarea unor norme în afara cărora nu este posibilă activitatea utilă în folosul
societăţii.

ETICA este denumirea dată acelei ştiinţe sociale care se ocupă cu studiul legilor şi normelor
morale care guvernează raporturile dintre oameni.
La antici, etica era definită pornind de la conceptele de bine, rău, respectiv drept, nedrept.
Etica poate fi definită nu ca elementele tactice cu rădăcini transcendente în coduri de deontologie
profesională sau valori filozofice ci mai degrabă decizia de a sluji comunitatea ale cărei interese
auto-definite sunt, din punctul nostru de vedere, etice.
Etica este ansamblul regulilor de conduita împărtăşite de o comunitate, reguli care sunt
fundamentate pe distincţia între bine si rău.
Etica este o teorie asupra moralei. Un demers etic înseamnă sa reflectăm asupra
principiilor generale şi să judecam din perspectiva acestor principii ce ar trebui sa facă o persoana,
inclusiv noi înşine, într-o situaţie particulară.
Rolul eticii este să ajute oamenii şi instituţiile să decidă ce este mai bine să facă, pe ce
criterii să aleagă şi care le sunt motivaţiile morale în acţiunile lor.
Acţiunile poliţistului vorbesc despre un sistem de viaţă şi valori care îi conturează profilul
moral şi deontologic. Pe de altă parte, dincolo de „zestrea” morală individuală, este esenţial modul
în care o instituţie / organizaţie îşi asumă un anumit model etic.
Normele morale pe care le impune exercitarea oricărei profesii poartă numele de norme
deontice, iar ştiinţa care se ocupă cu studiul lor poartă denumirea de DEONTOLOGIE ( grecescul
DEON, DEONTOS = ceea ce se cade, datorie; LOGOS = ştiinţă).
Deontologia este doctrina referitoare la normele de conduită si obligaţiile etice ale unei
profesii. Ea este o parte a eticii care se ocupă cu studiul normelor şi obligaţiilor specifice unei
activităţi profesionale. Deontologia profesională specifică domeniului ordinii si siguranţei publice
cuprinde totalitatea regulilor si uzanţelor care ghidează
relaţiile dintre lucrători ori dintre aceştia si cetăţeni. Deontologia poliţistului se susţine ea însăşi pe
lege si prin lege şi reprezintă ansamblul principiilor, normelor şi obligaţiilor etice specifice
activităţilor desfăşurate în sistemul Ministerului Afacerilor Interne.
COMPORTAMENT modalitate de a acţiona în diferite împrejurări sau situaţii, ansamblul
manifestărilor oamenilor prin care se exteriorizează viaţa psihică.
CONDUITA reprezintă felul de a se purta, maniera determinată de reguli cu caracter general .
Se poate trage concluzia că prin conduita etică şi deontologia poliţienească se înţelege,
ansamblul de atitudini şi acţiuni cerute de normele morale şi cele tehnico-profesionale, fără de care
nu este posibilă exercitarea acestei profesii la nivelul exigenţelor impuse într-un stat de drept, într-o
societate democratică.
Problematica dată de conştientizarea importanţei eticii este un subiect de natură să incite.
Ca poliţist realitatea te poate pune în situaţii de neinvidiat. Trebuie să fim cinstiţi cu noi
înşine. Etica în exercitarea funcţiei publice nu constituie un subiect menit să ofere confort psihic, de
multe ori, codurile de etică profesională ne îndeamnă la onestitate, corectitudine, acurateţe şi
integritate.

55
 Dreptul de poliţie al statului se exercita prin intermediul structurilor special create, cu
atribuţii în domeniul ordinii si siguranţei publice.
În exercitarea funcţiei publice, lucrătorii iau hotărâri cu caracter obligatoriu, urmăresc
îndeplinirea lor, iar la nevoie le pot impune, potrivit procedurilor legale, utilizând mijloacele din
dotare.
Pericolul de a încălca reglementările legale există permanent, iar condiţii propice pot să
apară frecvent în activitatea de zi cu zi a lucrătorilor în domeniul ordinii si siguranţei publice. Sunt
avute în vedere mediile în care aceştia acţionează, drepturile si libertăţile care pot fi afectate prin
intervenţiile lor, precum si disponibilitatea celor vizaţi prin masurile poliţieneşti de a oferi
lucrătorilor avantaje diverse pentru a evita consecinţele aplicării prevederilor legale. În acest
context, un rol important îl are faptul că lucrătorii în domeniul ordinii si siguranţei publice intra
frecvent în contact cu cetăţenii, în sprijinul si în interesul cărora ei îşi desfăşoară activitatea.
Pentru a răspunde nevoii de autoreglementare, a fost necesar un Cod de etică deontologie
si un Ghid de aplicarea a acestuia, ca instrumente care sa surprindă perspectiva normelor morale ale
profesiei, cu scopul de a stabili linia comportamentala
pe care societatea, prin membrii săi, o aşteaptă de la lucrătorii în domeniul ordinii si
siguranţei publice.

PRINCIPIILE GENERALE CARE GUVERNEAZĂ CONDUITA PROFESIONALĂ A

POLIŢISTULUI

1. Legalitatea
Acest lucru presupune obligativitatea poliţiştilor de a respecta prevederile Constituţiei
României şi a legilor, atât în conduita ce o manifestă în activitatea de prevenire şi descoperire a
infracţiunilor sau de îndeplinire a altor atribuţii specifice, cât şi în calitate de simpli cetăţeni. De aici
necesitatea unor permanente preocupări pentru cunoaşterea la zi a prevederilor actelor normative în
vigoare.
Conceptul de supremaţie a Constituţiei şi a legilor implică existenţa poziţiei dominante,
superioare a acestora în raport cu orice alte reglementări referitoare la organizarea şi funcţionarea
statului, poziţie ce decurge din faptul că cele două elemente reprezintă exponentul cel mai autorizat
al puterii suverane a poporului.
Pe aceasta bază, orice alt act normativ, inclusiv ordinul ca reglementare internă, se emite
în aplicarea legii şi nu pentru suplinirea ei, exceptând situaţiile de abilitare stabilite prin legi
speciale. Problema prezintă interes din punct de vedere practic, mai ales sub înfăţişarea modului de
conduită a cadrelor Ministerului Afacerilor Interne privind darea, transmiterea şi executarea
ordinelor.
Comandantul (şeful) este răspunzător de ordinele date, de executarea acestora şi
consecinţele lor. În cazul când îl însărcinează pe unul din subordonaţi de a acţiona în locul său,
responsabilitatea revine în întregime comandantului (şefului) şi se extinde asupra acţiunilor pe care
subordonatul le îndeplineşte în mod regulamentar, în cadrul funcţiei sale şi ordinelor primite.
Subordonatul este obligat să execute ordinele primite, în afară de cazul în care ordinul dat
este ilegal şi de natură să compromită grav un interes public. Dacă subordonatul consideră că se află
în situaţia unui astfel de ordin are îndatorirea de a raporta obiecţiile sale comandantului (şefului)
care a dat ordinul respectiv, indicând în mod expres semnificaţia ilegala ce o alătură ordinului
litigios. Totodată, orice refuz de a executare a unui ordin care nu se justifică prin condiţiile de mai
sus angajează responsabilitatea celui care refuză.
Autocontrolul se realizează de către fiecare poliţist prin raportarea acţiunilor proprii la
normele legale, înaintea, pe parcursul şi după desfăşurarea acestora. Pentru respectarea acestui
principiu poliţistului îi este recomandată permanent o autocenzură comportamentală. Astfel atitudinea
absolut legală va deveni garanţia asumării valorilor eticii şi deontologiei profesionale.
56
 2. Prioritatea interesului public
Acest principiu presupune că poliţiştii în calitate de funcţionari publici cu statut special au
îndatorirea de a considera interesul public mai presus decât interesul personal, în exercitarea funcţiei
publice.
Servirea comunităţii are la baza faptul ca scopul esenţial al serviciului public exercitat de
cadrele de poliţie este acela de a servi publicul. De aici, principalele obligaţii ce le revin nu sunt nici
faţă de ele însele, nici faţă de diferitele instituţii şi organisme din societate, ci faţă de întreaga
comunitate, din care fac parte la rândul lor.
În temeiul Codului de conduită al poliţiştilor, adoptat de O.N.U., serviciul prestat
comunităţii are în vedere includerea, în mod special, a acordării de asistenţă acelor membri ai
comunităţii care, din motive de urgenţă personală, economică, socială sau de altă natura, au nevoie
de sprijin imediat. Aici se înscrie, printre altele şi obligaţia tuturor cadrelor din Ministerul
Administraţiei şi Internelor de a interveni pentru acordarea ajutorului în situaţii publice de urgenţă –
incendii, inundaţii, cutremure, epidemii, catastrofe etc.
Punând mai presus de interesele personale , interesul public, se evită astfel conflictele de
interese, care pot să se răsfrângă asupra imaginii instituţiei Poliţiei Române.
Prioritatea interesului public faşă de interesul personal este în strânsă legătură cu
disponibilitatea , care de altfel reprezintă unul din elemente ce concură la îmbunătăţirea imaginii
publice a poliţiei, asigurându-se astfel primatul interesului public.
3. Profesionalismul
Este un principiu conform căruia poliţiştii au obligaţia de a îndeplini atribuţiile de serviciu
cu responsabilitate, competenţă, eficienţă, corectitudine şi conştiinciozitate astfel încât să se evite
orice forme de abuz sau încălcări ale drepturilor cetăţenilor.
Poliţistul este obligat să răspundă la orice solicitare legitimă privind exercitarea profesiei
şi să evite comportamentul care ar prejudicia încrederea populaţiei în ceea ce priveşte
profesionalismul, seriozitatea, disponibilitatea şi angajamentul său în rezolvarea cererilor legitime
ale acesteia. Totodată trebuie să dovedească stăpânire de sine, capacitate de comunicare, abilităţi de
gestionare a situaţilor conflictuale, dezvoltându-şi permanent puterea de înţelegere a problemelor
sociale, culturale şi educaţionale ale colectivităţii în care îşi exercită profesia, precum şi, după caz,
capacităţile manageriale.
Trebuie evitat comportamentul care ar putea prejudicia încrederea populaţiei în ceea ce
priveşte profesionalismul, seriozitatea, disponibilitatea şi angajamentul său în rezolvarea cererilor
legitime ale cetăţenilor şi să-şi dezvolte capacitatea de a înţelege problemele sociale, culturale şi
educaţionale specifice colectivităţii în care î-şi desfăşoară activitatea.
Pentru a fi un bun profesionist, poliţistul de proximitate trebuie să:
- cunoască legislaţia aplicabilă domeniului său de activitate;
- cunoască şi să aplice procedurile, uzuale folosite în domeniul său de muncă;
- analizeze solicitările ce-i sunt adresate direct de către cetăţeni şi să le rezolve, să
ceară sprijin pentru rezolvarea lor sau să îndrume cetăţenii către
structurile/formaţiunile competente să le soluţioneze;
- se oblige să lucreze în serviciul populaţiei, dedicându-şi o mare parte din viaţă
acestui serviciu;
- să identifice cu profesia şi instituţia pe care o serveşte;
- evite implicarea emoţională excesivă;
- dea dovadă de echidistanţă şi imparţialitate în relaţia cu cetăţeanul şi colegii de
serviciu.
4. Imparţialitatea , nediscriminarea şi egalitatea
În îndeplinirea atribuţiilor profesionale poliţistul aplică tratamente egale tuturor
cetăţenilor, luând aceleaşi măsuri pentru situaţii similare de încălcare a normelor protejate de lege,

57
fără a fi influenţat de considerente etnice, de naţionalitate de rasă, religie, opinie politică sau de
orice altă opinie vârstă, sex, avere, origine naţională, socială sau decurgând din orice altă situaţie.
Egalitatea, presupune aşezarea de către poliţist pe acelaşi plan a tuturor persoanelor,
indiferent de împrejurările profesionale în care poliţistul intră în legătură cu acesta. Este vorba nu
numai de persoane ci şi de cazuri ce reclamă egalitate de tratament şi trebuie , de aceea să fie tratate
simetric.
Nediscriminare, ,poliţistul nu trebuie să se lase condus de idei preconcepute, de
resentimente, de impulsuri necenzurate atunci când intră în contact cu diferite categorii de persoane,
indiferent de poziţia socială, sex, religie, rasă etc.
Imparţialitatea, situează poliţistul deasupra unor pricini în care nu trebuie să se implice
altfel decât profesional. O asemenea poziţie îi va permite să judece detaşat de sentimente
circumstanţiale profesionale în care se va afla.
De asemenea, trebuie evitată orice purtare abuziva prin care să se întrebuinţeze expresii
jignitoare faţă de o persoană, cu ocazia exercitării atribuţiilor de serviciu şi nici să nu creeze prin
aceasta situaţii de inferioritate pe temei de naţionalitate, rasă , religie, sex etc.;
Conform H.G. nr.9912005 - privind Codul de etică şi deontologie al poliţistului
,, poliţistul trebuie să îndeplinească într-o maniera echitabilă misiunile ce îi revin, conform
principiului nediscriminării, respectând drepturile şi libertăţile fundamentale ale oricărei
persoane.”
În activitatea de aplicare a legii poliţistul trebuie să respecte principiul
prezumţiei de nevinovăţie asigurând fiecărei persoane care face obiectul cercetărilor deplina
exercitare a drepturilor sale, în condiţiile prevăzute de lege, şi să ţină seama de nevoile specifice ale
unor categorii speciale, cum ar fi: copii, femeile, bătrânii, persoanele cu handicap, membrii
minorităţilor, inclusiv cele etnice.
5. Integritatea morală
Presupune adoptarea unui comportament conform normelor etice acceptate si practicate de
societate.
Orice act de corupţie, este incompatibil cu profesia de poliţist şi totodată cu cea de
funcţionar public.
În „Codul de conduită a persoanelor responsabile cu aplicarea legii”, adoptat de O.N.U.,
se arată că definiţia corupţiei trebuie înţeleasă ca incluzând comiterea sau emiterea unui act în
executarea obligaţiilor de serviciu sau în legătură cu acestea ca răspuns la cadouri, promisiuni sau
stimulente solicitate sau acceptate, sau la primirea ilegală a acestora după emiterea sau comiterea
actului.
Pe planul reglementărilor interne, prevenirea şi combaterea faptelor de corupţie sunt
realizate în special prin incriminarea ca infracţiuni de sine stătătoare.
Pornind de la aceste prevederi, comportamentul poliţistului presupune obligativitatea de a
nu pretinde ori primi bani sau alte foloase care nu li se cuvin, de a nu accepta promisiunea unor
astfel de foloase pentru îndeplinirea, neîndeplinirea, ori întârzierea unui act privitor la îndatoririle de
serviciu ce îi revine, sau pentru a face un act contrar acestor îndatoriri. În acelaşi timp, niciodată
conduita nu trebuie să se materializeze în promisiunea, oferirea sau darea de bani ori alte foloase, în
modurile şi scopurile prezentate mai sus, nici în primirea, direct sau indirect, a acestora, după ce s-a
îndeplinit un act în virtutea funcţiilor deţinute şi la care există obligaţia în temeiul lor.
6. Capacitatea şi datoria de exprimare.
Conform acestui principiu poliţiştii pot să-şi exprime şi să-şi fundamenteze opiniile, cu
respectarea ordinii de drept şi a bunelor moravuri.
Pe scurt reprezintă posibilitatea poliţistului de a analiza situaţiile profesionale pe care le
întâlneşte şi de a-şi exprima punctul de vedere, potrivit pregătirii şi experienţei sale pentru
îmbunătăţirea calităţii şi eficacitatea serviciului poliţienesc cu privire la acestea.

58
 Înfiinţarea Sindicatului Naţional al Poliţiştilor şi Personalului Contractual reprezintă un
pas important în democratizarea activităţii poliţiei cât şi îmbunătăţirea modului de exprimare al
poliţiştilor cu privire la protecţia lor, desfăşurarea unor activităţi specific poliţieneşti, etc.
7. Transparenţa
Este un principiu conform căruia activităţile desfăşurate de poliţie în exercitarea funcţiei
sunt publice şi pot fi supuse monitorizării cetăţenilor. În acest sens pot fi enumerate activităţile
„Ziua porţilor deschise”, Raportul anual de activitate prezentat în faţa membrilor Autorităţii
Teritoriale de Ordine Publică, prezenţa poliţiştilor în cadrul şedinţelor consiliilor locale ale
municipiilor, oraşelor şi comunelor, nenumăratele întâlniri cu presa şi participarea reprezentanţilor
acesteia la diferite acţiuni ale poliţiei, popularizarea unor activităţi specifice poliţiei pe diferite linii
de munca etc.
Transparenţa se referă la înlăturarea secretomaniei cu care a fost înconjurat anterior
Revoluţiei, Poliţia, şi care a facilitat crearea unei imagini nu de puţine ori deformată despre
activitatea sa din partea populaţiei şi, de aici, inhibarea sprijinului de care putea să şi-l aducă la
prevenirea şi descoperirea ilicitului penal.
Efectul de transparenţă se realizează în special prin legăturile cu mass-media (emisiuni de
popularizare a legislaţiei, emisiuni care exemplifică modul de acţiune al poliţiştilor, precum şi
realizarea unor mese rotunde determinate de comunicate de presă şi altele ).
În plan individual, transparenţa presupune o atitudine şi un comportament deschis în faţa
preocupărilor pentru protejarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale prin intermediul activităţilor
de prevenire şi descoperire a devianţei şi delicvenţei. La cele de mai sus se adaugă şi deschiderile
realizate pentru exprimarea în condiţii determinate, a fiecărui poliţist prin intermediul mass-mediei.
Respectarea principiului transparenţei, concomitent cu îndeplinirea cerinţelor referitoare la
asigurarea securităţii datelor, inclusiv a celor cu caracter personal, a impus crearea unor structuri
interne/persoane specializate în relaţia cu mass-media, care au propriile reguli de organizare şi
funcţionare.
8. Respectul.
Se manifestă prin consideraţia pe care poliţistul o acordă cetăţenilor, colegilor,
superiorilor, subordonaţilor, drepturilor şi libertăţilor acestora, instituţiilor, legilor, valorilor sociale,
normelor etice şi deontologice.
Respectul faţă de cetăţeni se manifestă atât prin utilizarea regulilor de politeţe şi
curtoazie modernă (fără familiarisme), cât şi prin evitarea oricărei manifestări discriminatorii, legat
de naţionalitate, religie, opinii, sex, vârstă, condiţie socială sau din alt considerent.
Cu prilejul intervenţiilor poliţistului în zona de competenţă se va evita atitudinile
agresive, provocatoare, dominatoare sau dispreţuitoare, procedurile nu vor avea o întindere în timp
mai mare decât este necesar realizării scopului pentru care au fost dispuse, altfel cetăţenii vor
interpreta măsurile ca fiind abuzive, nejustificate şi în ciuda faptului că au drepturi pe care poliţia se
angajează să le respecte, tocmai această instituţie este cea care le încalcă şi le desconsideră.
Respectul faţă de şefii profesionali şi colegi se manifestă prin respectarea în orice situaţie
a regulilor elementare de comportament(politeţe, curtoazie, punctualitate, respectarea
angajamentelor asumate formal sau informal şi de demnitate(decenţă, grijă pentru propria imagine).
9. Confidenţialitatea.
Conform din H.G. nr.991/2004 – privind Codul de etică şi deontologie al poliţistului,
poliţistul are obligaţia să păstreze, în condiţiile legii, secretul de stat şi secretul de serviciu, precum
şi confidenţialitatea deplină a datelor şi informaţiilor pe care le deţine şi să nu utilizeze în mod
abuziv sau în folos personal aceste date şi informaţii, asigurând respectarea dreptului la viaţa privată
al cetăţenilor.
Totuşi în baza relaţiei de parteneriat poliţie-comunitate, poliţistul poate furniza membrilor
acesteia informaţii privitoare la legislaţia în vigoare şi la activitatea sa profesională, în limita
competenţelor ce îi revin şi fără a dezvălui date şi informaţii clasificate, potrivit legii.
59
 Confidenţialitatea este impusă şi de faptul că persoane interesate în săvârşirea
infracţiunilor, în tulburarea ordinii publice sau cele care deja au acţionat în acest sens, luând
cunoştinţă de activitatea poliţiştilor sau a altor date privind diferite persoane fizice sau juridice pot
adopta măsuri de natură a le facilita continuarea faptelor ilicite, distrugerea de probe ori punerea în
pericol a vieţii sau integrităţii corporale a unei persoane sau a membrilor de familie ai acesteia în
urma participării în calitate de martor într-un proces penal.
10. Independenţa operaţională
Constă în îndeplinirea atribuţiilor şi misiunilor potrivit competenţelor stabilite pentru
nivelul ierarhic pe care-l ocupă în cadrul poliţiei, fără imixtiunea altor poliţişti, persoane sau
autorităţi.
Se manifestă prin capacitatea poliţistului de a acţiona conform competenţei generale date
de lege, în diferite domenii ale vieţii sociale ca: ordinea şi liniştea publică (Legea nr.61/1991
modificată şi republicată), combaterea comerţului ilicit (Legea nr.12/1990 modificată şi completată),
în domeniul circulaţiei pe drumurile publice etc., în care este agent constatator, fără să fie influenţat
într-un fel de altă instituţie publică în actul de constatare.
Făcând parte din cadrul puterii executive şi în cadrul unei societăţi democratice veritabile
existând separarea puterilor în stat, este de la sine înţeles că instituţia poliţiei se subordonează numai
prevederilor Constituţiei şi legii, întreaga activitate desfăşurându-se numai pentru comunitate şi în
interesul acesteia.
Nimeni nu poate interveni în actul de constatare al poliţistului, decât conform prevederilor
legale, el fiind cel care constată, aplică legea şi sancţiunea considerată de el corectă în urma
analizării pertinente a tuturor factorilor ce au concurat la producerea unei fapte ilicite.
11. Loialitate
Se exprimă prin ataşamentul faţă de instituţie şi valorile promovate de aceasta, adeziunea
conştientă manifestată de către poliţist, din propria iniţiativă faţă de obiectivele instituţiei, respectul
faţă de ierarhia instituţiei, onestitate în relaţiile interpersonale, respectul faţă de adevăr şi dreptate,
conştiinciozitate în îndeplinirea atribuţiilor, respectarea angajamentelor asumate, asigurarea
confidenţialităţii informaţiilor obţinute în procesul muncii.
Loialitatea faţă de instituţie, constituie în primul rând o îndatorire de onoare, fapt pentru
care este prevăzută în art. 41 lit. „a” din Statutul poliţistului cu următorul conţinut ,,poliţistul este
dator să fie loial instituţiei din care face parte, să respecte principiile statului de drept şi să apere
valorile democraţiei ”.
Pentru poliţişti, loialitatea faţă de propria instituţie presupune, în al doilea rând
respectarea, în toate împrejurările , a cerinţelor ,,Jurământului de credinţa ”, cinstea şi
corectitudinea în tot ceea ce întreprind .
În acelaşi timp, ea obligă la demersuri personale direcţionate spre sporirea contribuţiei
proprii în creşterea prestigiului şi reputaţiei Ministerului Administraţiei şi Internelor, specialităţii ,
unităţii şi compartimentului de muncă din care face parte.
Loialitatea faţă de instituţia poliţiei se poate remarca şi prin păstrarea , în condiţiile legii a
secretului de stat şi secretului de serviciu, precum şi confidenţialitatea deplină a datelor şi
informaţiilor pe care le deţine şi să nu utilizeze în mod abuziv sau în folosul personal aceste date şi
informaţii , asigurând respectarea dreptului la viaţa privată al cetăţenilor.
Poliţistul trebuie să fie loial autorităţii sau instituţiei publice în care îşi desfăşoară
activitatea, să acţioneze cu imparţialitate, să fie demn şi disciplinat, să apere prestigiul profesiei şi să
exercite toate prerogativele şi îndatoririle specifice funcţiei pe care o deţine .
12. Disponibilitate.
Presupune intervenţia poliţistului în orice situaţie în care ia cunoştinţă despre atingerea
adusă vreuneia din valorile apărate de lege, indiferent de momentul constatării acesteia, capacitate
de a asculta şi de a rezolva problemele aflate în dificultate ori a îndruma către alte autorităţi cazurile
care se situează în afara competenţei ori atribuţiilor sale.
60
 E X T R A S - O R D I N
privind procedura cercetării la faţa locului

Art. 2 – In înţelesul prezentului ordin termenii şi expresiile de mai jos au următoarele

semnificaţii:
a) primul poliţist sosit la faţa locului - poliţistul 'poliţiştii care ia iau cunoştinţă, în timpul
sau în afara orelor de program, în orice mod, de săvârşirea unei infracţiuni şi ajung/ajunge primul
primii la locul săvârşirii acesteia;
b) şeful echipei de cercetare la faţa locului - procurorul, atunci când participă la
cercetare şi consideră că este necesar sau când urmărirea penală este de competenţa sa. ori un
poliţist din cadrul structurilor de poliţie judiciară;
c) responsabilul cu activităţi criminalistice - ofiţerul sau agentul de poliţie din cadrul
structurilor de profil care au atribuţii de cercetare la faţa locului, in situaţia în care sunt prezenţi
minimum 2 criminalişti la faţa locului, responsabilul va fi criminalistul cu cea mai mare funcţie,
grad şi/sau experienţă în domeniu;

d) urmă a infracţiunii - orice modificare materială produsă ca urmare a interacţiunii

dintre făptuitor, mijloacele folosite de acesta şi elementele componente ale mediului unde îşi
desfăşoară activitatea infracţională, modificări care, examinate individual sau în totalitate, pot
conduce la stabilirea faptei, la identificarea făptuitorului, a mijloacelor folosite şi la lămurirea
împrejurărilor cauzei;
e) fixarea criminalistică a locului faptei - activitatea care constă în realizarea cumulativă
a fotografiilor de orientare, schiţă, ale obiectelor principale şi de detaliu, precum şi descrierea în
cuprinsul procesului-verbal de cercetare la faţa locului. Video-filmarea şi schiţa desenul la scară al
locului faptei sunt procedee suplimentare de fixare şi se realizează prin hotărârea expresă a şefului
echipei de cercetare atunci când natura evenimentului şi complexitatea locului faptei o impun;
f) material radioactiv - orice material. în orice stare de agregare, care prezintă fenomenul
de radioactivitate, inclusiv deşeurile radioactive;
g) material nuclear - orice materie primă nucleară şi orice material fisionabil special;
h) agenţi chimici (substanţe toxice de luptă/arme chimice) - oricare dintre următoarele
clemente, luate împreună sau separat: substanţe chimice, toxice şi precursorii lor, cu excepţia
celor destinate unor scopuri neinterzise sau muniţii şi dispozitive concepute special pentru a
provoca moartea sau alte vătămări, prin acţiunea toxică a substanţelor chimice toxice menţionate
anterior, care ar fi puse în libertate ca urmare a folosirii unor asemenea muniţii ori dispozitive;
i) agenţi biologici - orice organism natural sau modificat. în general microorganism
(bacterii, viruşi, toxine de origine biologică), ori materiale infectate derivate din acestea, a căror
utilizare deliberată poate cauza moartea, boala, vătămarea sau incapacitatea fiinţelor umane, a
animalelor ori a plantelor.
61
 Organizarea activităţii de cercetare la faţa locului

Art. 3 - Şefii unităţilor de poliţie pe a căror rază de competenţă teritorială s-a produs
evenimentul dispun măsuri pentru cercetarea la faţa locului în toate situaţiile în care sunt necesare
clarificări privind amplasarea şi locul săvârşirii infracţiunii, descoperirea, fixarea şi ridicarea
urmelor acesteia, stabilirea poziţiei ori a stării mijloacelor materiale de probă şi a împrejurărilor in
care a fost săvârşită infracţiunea.
Art. 4 - (1) Şefii unităţilor sau înlocuitorii legali, stabilesc şefii echipelor de cercetare la
faţa locului şi componenţa acestora în funcţie de natura evenimentelor.
(2) Echipa de cercetare va fi alcătuită din ofiţeri şi/sau agenţi de poliţie de la structurile
de profil, criminalişti şi conductori câine de serviciu. în funcţie de natura infracţiunii săvârşite.
(3) La infracţiunile a căror urmărire penală este de competenţa obligatorie a procurorului,
acesta va fi înştiinţat de îndată cu privire la eveniment.
(4) Şeful echipei de cercetare poate solicita prezenţa la faţa locului a medicului legist sau
a altor specialişti ori experţi, atunci când condiţiile în care s-a săvârşit infracţiunea impun prezenţa
acestora.
Art. 5 - Graficele cu planificarea pe zile şi programul de lucru al ofiţerilor şi al agenţilor
de poliţie din structurile cu atribuţii de cercetare la faţa locului, se întocmesc lunar şi se aprobă de
către şefii unităţilor de poliţie judeţene, respectiv ale celor municipale, orăşeneşti şi ai secţiilor de
poliţie.
Art. 6 - Evenimentele rutiere fără victime omeneşti, fără vătămări corporale grave şi cu
prejudiciu redus sunt cercetate, după caz. de ofiţeri şi/sau agenţi ai poliţiei rutiere, ai birourilor/
formaţiunilor de poliţie rurală sau ai posturilor de poliţie comunale ori anume desemnaţi de şefii
unităţilor de poliţie, conform dispoziţiilor în vigoare, fără a fi obligatorie prezenţa lucrătorilor
criminalişti.
Art. 7 - La infracţiunile produse în mediu rural care intră în competenţa de cercetare a
structurilor de ordine publică, cercetarea la faţa locului, inclusiv din punct de vedere criminalistic.
va fi efectuată de poliţişti anume desemnaţi din cadrul acestor structuri, cu atribuţii prevăzute în fişa
postului.
Art. 8 - Echipa de cercetare la faţa locului este condusă de şeful echipei, care
răspunde de întreaga activitate desfăşurată şi care are următoarele atribuţii:
a) conduce şi coordonează activitatea de cercetare la faţa locului:
b) stabileşte momentul începerii şi cel al finalizării activităţilor specifice cercetării la faţa
locului, după consultarea cu ceilalţi membri ai echipei; de asemenea, decide amânarea/ întreruperea/
reluarea cercetării la faţa locului:

62
 c) verifică dacă au fost luate primele măsuri conform art. 12 din prezentul ordin,
corectitudinea/oportunitatea acestora şi. după caz. dispune completarea acestora:
d) organizează împreuna cu medicul legist verificarea stării victimelor, iar în caz de
necesitate acordă acestora primul ajutor medical şi ia măsuri pentru transportarea la cea mai
apropiată unitate medicală, dacă măsurile de salvare nu au fost luate anterior;
e) solicită prezenţa la faţa locului a unor specialişti/experţi din alte domenii ori a unui
personal suplimentar din cadrul forţelor de ordine publică pentru protejarea locului faptei şi a
membrilor echipei sau pentru activităţi extinse şi conexe cercetării la faţa locului:
f) primeşte de la responsabilul cu activităţi criminalistice probele şi mijloacele materiale
de probă colectate cu ocazia cercetării de la faţa locului, atât la finalizarea cercetării, cât şi după
încheierea examinărilor suplimentare în laborator:
g) întocmeşte şi redactează procesul-verbal de cercetare la faţa locului în urma consultării
cu membrii echipei;
h) este managerul de caz şi gestionarul probelor.
Art. 9 - Responsabilul cu activităţile criminalistice are următoarele atribuţii:
a) stabileşte perimetrul locului faptei şi procedează la marcarea acestuia folosind
steguleţe. benzi de restricţionare. conuri de semnalizare etc;
b) stabileşte şi marchează traseul de acces în câmpul infracţional;
c) stabileşte punctul de începere a examinărilor sau prioritatea de examinare a probelor
(în funcţie de condiţiile de mediu, de pericolul de deteriorare/dispariţie a acestora etc);
d) stabileşte oportunitatea şi momentul când poate fi folosit câinele de urmă în ansamblul
şi secvenţialitatea activităţilor din câmpul infracţional:
e) coordonează şi desfăşoară activităţile criminalistice privind căutarea, fixarea, ridicarea,
ambalarea, sigilarea, etichetarea urmelor şi a mijloacelor materiale de probă:
f) la finalizarea activităţilor specifice, predă şefului echipei de cercetare la faţa locului
toate probele şi mijloacele materiale de probă. însoţite de fişele de custodie cu excepţia urmelor
papilare, a obiectelor potenţial purtătoare de urme papilare, precum şi a probelor care sunt
ude/umede şi care necesită uscarea. După realizarea operaţiunilor de laborator, predă şefului echipei
de cercetare la faţa locului toate probele/mijloacele materiale de probă aflate în custodia sa,
împreună cu fişele de custodie. In situaţia relevării şi ridicării de urme papilare de pe obiectele
ridicate de la faţa locului şi tratate în condiţii de laborator, menţionează în planşa foto cu aspecte de
la faţa locului, procedeele aplicate în laborator, valoarea de identificare şi dacă rămân în evidenţă în
urma excluderilor:
g) la reîntoarcerea la sediul unităţii/subunităţii, înregistrează şi completează în registrul
de evidenţă a deplasărilor la faţa locului activităţile desfăşurate. întocmeşte planşa fotografică şi o
trimite şefului echipei de cercetare la faţa locului.

63
 Art. 10 - Pentru cercetarea la faţa locului a evenimentelor deosebit de grave, la iniţiativa
şefului echipei de cercetare la faţă locului, şefii unităţilor de poliţie pot solicita sprijinul direcţiilor şi
serviciilor de specialitate din cadrul Inspectoratului General al Poliţiei Române, care. după analiza
situaţiei, pot dispune deplasarea unor specialişti sau alte măsuri concrete pentru rezolvarea cauzei.

Sesizarea evenimentelor şi luarea primelor măsuri

Art. 11 - (1) Ofiţerul ori dispecerul de serviciu sesizat cu privire la producerea unui
eveniment sau săvârşirea unei infracţiuni ia următoarele măsuri:
a) consemnează în registrul de evenimente toate datele privind fapta respectiv natura,
timpul şi locul săvârşirii, victime, participanţi, urmări, pericole potenţiale şi identitatea persoanei
care a sesizat:
b) verifică prin orice mijloace veridicitatea celor sesizate;
c) dirijează forţele din teren către locul producerii evenimentului pentru ca acestea să
întreprindă primele măsuri până la sosirea echipei de cercetare;
d) informează şi solicită, după caz, sprijinul serviciilor de ambulanţă, pirotehnice,
inspectoratelor pentru situaţii de urgenţă şi altele:
e) raportează imediat şefului unităţii de poliţie sau înlocuitorului la conducere conţinutul
sesizării şi măsurile luate şi execută dispoziţiile acestuia privind constituirea echipei de cercetare, în
cazul infracţiunilor în care competenţa de urmărire penală revine procurorului, anunţă şi procurorul
de serviciu, furnizându-i datele din conţinutul sesizării:
f) pe durata cercetării la faţa locului, ţine legătura cu echipa deplasată la locul faptei şi
răspunde la solicitările acesteia cu privire la verificarea de persoane sau obiecte: de asemenea,
cooperează cu alte unităţi de poliţie sau organe cu atribuţii de cercetare penală. în funcţie de natura
evenimentului.
(2) în situaţia în care persoana care sesizează evenimentul se prezintă personal la unitatea
de poliţie, ofiţerul de serviciu procedează la legitimarea ei şi, după ce ia cunoştinţă de conţinutul
relatării, îi primeşte sesizarea scrisă sau întocmeşte proces-verbal de consemnare a sesizării pe care
le înaintează de îndată şefului unităţii sau înlocuitorului la conducere.
Art. 12 - (1) Ofiţerii şi agenţii de poliţie ajunşi primii la locul producerii
evenimentului ori săvârşirii faptei iau următoarele măsuri:
a) participă Ia acordarea primului ajutor şi la salvarea victimelor în viaţă:
b) fac o evaluare preliminară a locului faptei pentru a stabili condiţiile concrete existente,
precum şi necesitatea prezenţei unor unităţi specializate de intervenţie din cadrul Inspectoratului
pentru Situaţii de Urgenţă, serviciilor medicale. Inspecţiei de Stat pentru Controlul Cazanelor.
Recipientelor sub Presiune şi Instalaţiilor de Ridicat, distribuţiei de gaz metan/curent electric si
altele asemenea. în funcţie de existenţa şi de natura pericolului:

64
 c) raportează evenimentul la dispeceratul unităţii/subunităţii pe a cărei rază de
competenţă s-a produs, despre măsurile luate si cele care se impun ;
d) protejează probele care sunt în pericol de a fi distruse, modificate ori alterate de
condiţiile atmosferice existente sau de către alte persoane, acţionând cu precauţie pentru a nu lăsa
propriile urme care vor putea acoperi sau distruge pe cele relevante;
e) stabilesc perimetrul iniţial al câmpului infracţional şi iau măsuri de semnalizare,
avertizare, pază, procedând la notarea şi marcarea poziţiei iniţiale a obiectelor în cazul în care survin
schimbări ;
f) nu permit accesul nici unei persoane în câmpul infracţional, cu excepţia situaţilor de
acces controlat:
g) notează ora la care au ajuns la faţa locului şi ora la care fapta a fost comisă, atunci
când este posibil;
h ) notează persoanele prezente la locul faptei în momentul ajungerii lor, datele de
identificare ale martorilor şi ale altor persoane care au pătruns în locul faptei, în vederea
eliminării urmelor neconcludente;
i) identifică martorii oculari şi procedează la investigarea sumară a acestora cu privire la
date despre producerea evenimentului;
j) procedează la organizarea urmăririi şi reţinerii autorului, atunci când există indicii
privind identitatea acestuia precum şi la transmiterea semnalmentelor la unitatea/subunitatea de
poliţie;
k) separă autorul de martori, dacă este posibil;
1) instruiesc martorii să nu discute despre evenimentul produs cu alte persoane sau între ei,
prevenind astfel distorsionarea faptelor prin sugestionare, iar dacă este posibil separă principalul
martor de restul martorilor;
m) nu furnizează date despre eveniment mass-media sau altor persoane, cu excepţia celor
îndreptăţite potrivit legii/ atribuţiilor funcţionale .
(2) Responsabilitatea primului poliţist care intervine la faţa locului încetează atunci când
şeful echipei de cercetare ajunge la faţa locului, moment în care acesta preia oficial responsabilitatea
cercetării. Primul poliţist la faţa locului trebuie să prezinte şefului echipei verbal şi ulterior în scris,
în termen de cel mult 24 de ore, toate măsurile pe care le-a întreprins până în acel moment, care a
fost scopul şi rezultatul acestora, dacă locul faptei a suferit modificări sau nu şi în ce constau
acestea, precum şi părerile profesionale pe care acesta şi le-a format. Dacă este necesar, primul
poliţist la faţa locului trebuie să îl sprijine pe şeful echipei de cercetare sau pe membrii echipei pe
întreaga durată a cercetării.

65
 Art. 13 - Se interzice pătrunderea la locul săvârşirii infracţiunii a ofiţerilor şi agenţilor de
politie, precum şi a oricăror alte persoane, indiferent de calitate, funcţie sau grad, care nu au sarcini
în legătură cu cercetarea la faţa locului sau cu salvarea victimelor.
Art. 14 - (1) Atunci când sesizarea se referă la săvârşirea unei infracţiuni a cărei urmărire
penală este de competenţa obligatorie a procurorului, până la sosirea acestuia, ofiţerii şi agenţii de
poliţie vor efectua cercetarea numai în cazuri urgente ori dacă există pericol de dispariţie, degradare
sau modificare a urmelor.
(2) Dacă sesizarea se referă la producerea unei infracţiuni a cărei urmărire penală este
dată. potrivit legii. în competenţa unor organe de cercetare penală speciale, acestea sunt înştiinţate
de îndată, iar ofiţerii şi agenţii de poliţie însărcinaţi cu cercetarea la faţa locului efectuează numai
acele acte de cercetare care nu suferă amânare: celelalte activităţi se vor desfăşura potrivit
prevederilor legale.
(3) în situaţiile în care este presupusă existenţa unor materiale radioactive, nucleare,
agenţi chimici, biologici sau precursori, cercetarea la faţa locului se execută de către formaţiunile de
poliţie competente din punct de vedere material în investigarea cazurilor respective.
(4) In cazul evenimentelor subterane şi miniere sau al catastrofelor, cercetarea la faţa
locului presupune îndeplinirea dispoziţiilor procurorului, cu respectarea strictă a normelor de
protecţie şi securitate a muncii şi a celorlalte prevederi legale in vigoare.

Deplasarea la faţa locului

Art. 15 - Conducătorii unităţilor de parchet şi şefii unităţilor de poliţie dispun măsurile
organizatorice necesare, astfel încât procurorii criminalişti. procurorii de serviciu, respectiv ofiţerii
şi agenţii de poliţie cu sarcini de cercetare la faţa locului să se poată constitui, în cel mai scurt timp.
în echipa care urmează a se deplasa la faţa locului, cu maximă promptitudine, atât în timpul cât şi în
afara orelor de program.
Art. 16 - Conducătorii unităţilor de parchet şi şefii unităţilor de poliţie, prin structurile cu
atribuţii de logistică, vor asigura dotarea tehnico-materială necesară iar prin grija procurorilor şefi ai
secţiilor de urmărire penală, respectiv a şefilor structurilor de profil ale poliţiei, mijloacele de
transport şi cele de tehnică criminalistică vor fi permanent pregătite şi în stare de funcţionare, apte
pentru deplasarea operativă a echipei la faţa locului.
Art. 17 - Şeful echipei de cercetare la faţa locului se documentează cu privire la
conţinutul sesizării, verifică prezenţa tuturor membrilor echipei şi a materialelor necesare şi
stabileşte itinerarul de deplasare.

Art. 18 —(1) Activitatea de cercetare la faţa locului se efectuează cu respectarea normelor

procesual penale şi a regulilor criminalistice prevăzute în proceduri specifice, în acord cu practicile
europene şi respectarea standardelor internaţionale de management al calităţii.
66
 (2) Procedurile specifice prevăzute în Manualul de bune practici privind procedura
cercetării la faţa locului, elaborat de către Institutului de Criminalistică din cadrul Inspectoratului
General al Poliţiei Române.,prevăzut în anexă, vor fi înlocuite treptat de procedurile generale şi
specifice conform standardelor internaţionale de management al calităţii, urmând a fi obligatorii în
condiţiile art. l.
(3) în termen de 10 zile de la elaborare sau revizuirea unei proceduri specifice, structura
emitentă are obligaţia de a o transmite structurilor cu atribuţii de cercetare la faţa locului pentru
punerea în aplicare.

Art. 19 - (1) De îndată ce s-a terminat cercetarea, pentru fixarea şi consemnarea

rezultatelor cercetării la faţa locului, se încheie un proces-verbal. cu respectarea prevederilor
Codului de procedură penală.
(2) Specialistul criminalist, medicul legist şi ceilalţi specialişti care au fost solicitaţi
pentru cercetarea la faţa locului sunt menţionaţi nominal în procesul-verbal şi contribuie la
întocmirea acestuia cu datele de specialitate asupra activităţilor desfăşurate.
(3) în vederea excluderii urmelor create accidental, persoanelor care au pătruns în
câmpul infracţional. înainte şi în timpul cercetării locului faptei, li se vor preleva impresiuni papilare
şi probe biologice, cu respectarea prevederilor Legii nr.677/2001. cu modificările şi completările
ulterioare şi Legii nr.76/2008. Datele obţinute vor fi prelucrate în bazele de date AFIŞ şi ADN, în
partiţii special destinate, numai în scopul sus menţionat şi vor fi reţinute strict pentru perioada în
care persoanele vizate au raporturi de serviciu cu instituţia.
(4) în cazul folosirii câinelui de serviciu, agentul conductor câine va întocmi un proces-
verbal ce va cuprinde rezultatul activităţilor, care va fi predat şefului echipei de cercetare la faţa
locului, urmând a fi anexat la dosarul cauzei.

Art. 20 - (1) In termen de cel mult 5 zile de la încheierea cercetării la faţa locului,
specialistul criminalist întocmeşte planşa fotografică cu aspectele consemnate în procesul-verbal, iar
în termen de cel mult 10 zile de la încheierea cercetării la faţa locului, urmează să întocmească
planşa fotografică cu urmele şi mijloacele materiale de probă ridicate de la locul faptei, consemnate
în procesul-verbal, specificând pentru fiecare în parte locul de unde au fost ridicate şi valoarea de
identificare a acestora.
(2) Şeful echipei de cercetare la faţa locului poate dispune prelungirea acestor termene în
funcţie de specificul cauzei.

67
 MODEL - Proces Verbal de cercetare la faţa locului
MINISTERUL AFACERILOR INTERNE NR._________/P/___________

INSPECTORATUL GENERAL AL POLIŢIEI ROMÂNE

INSPECTORATUL DE POLIŢIE AL JUDEŢULUI SATU MARE
STRUCTURA_________________________
_________________________________________
Nr.__________________

PROCES – VERBAL
de cercetare la faţa locului

Anul _________ luna________________ziua _______în ________________________

___________________________________________________________, organ/e de cercetare
penală al politiei judiciare din cadrul Inspectoratului de Poliţie al Judeţului Satu Mare.

Având în vedere aspectele sesizate prin________________________________ de către numitul

______________________________________________, domiciliat în _________________________________
_______________________, str. _______________________, nr. ______,CNP______________________din
care rezultă că ______________________________________________________________________________
şi că prin Ordonanța nr. ______________din data de___________________s-a dispus efectuarea cercetării la
fața locului faptei în scopul determinării/clarificării împrejurărilor de fapt ce prezintă importanță pentru stabilirea
adevărului.
În temeiul sesizării și în conformitate cu prevederile art.192 din C.proc.pen. ne-am deplasat
la_________________________________________________________________________________________
(se va indica adresa/locul)
__________________________________________________________________________________________
însoţiți de criminalist - _________________________din cadrul _____________________________________.
Ajunşi la fața locului, în prezenta persoanelor:
( se va consemna numele, prenumele, CNP și adresa persoanelor care au fost prezente la cercetare și la
întocmirea procesului-verbal, cu menționarea calității în care participă, precum și prenumele suspectului, dacă
este cazul)
1. ________________________________________________________________________________
2. ________________________________________________________________________________
Până la sosirea echipei de cercetare, locul nu/a suferit modificări, constând în aceea că:
__________________________________________________________________________________________
__________________________________________________________________________________________
De asemenea, s-au luat măsuri de conservare a urmelor si locului faptei de către
__________________________________________________________________________________________
constând în aceea că ________________________________________________________________________
____________________________________________________________________
ORGAN C.P. TEHN.CRIMINALIST PERSOANE PREZENTE SUSPECT
1. _______________ ______________
1._________ _________________ 2.________________
2._________

68
 CONSTATĂRI LA FATA LOCULUI
(se va descrie amănunțit situaţia locului, a urmelor găsite, a obiectelor examinate și a celor ridicate, a poziţiei și
stării celorlalte mijloace de probă, astfel încât acestea să fie redate cu precizie și pe cât posibil cu dimensiunile
respective, activitățile efectuate cu ocazia cercetării și măsurile dispuse)
__________________________________________________________________________________________
__________________________________________________________________________________________
__________________________________________________________________________________________
La fata locului s-au descoperit, relevat, fixat, examinat, ridicat și ambalat
următoarele urme/obiecte/mijloace materiale de probă:
(se vor descrie poziţia și starea lor astfel încât acestea să fie redate cu precizie și pe cât posibil cu dimensiunile
respective)
__________________________________________________________________________________________
__________________________________________________________________________________________
_______________________________________________________________________________________

Urmele și mijloacele material de probă descrise au fost ridicate de la fața locului în prezenta persoanelor
în vederea continuării cercetărilor.
Cu ocazia cercetării la fața locului nu s-au distrus bunuri, obiecte, înscrisuri sau alte valori. De
asemenea, de la locul cercetării la fața locului nu s-au ridicat niciun fel de bunuri, obiecte, înscrisuri sau alte
valori, cu excepția celor menționate în prezentul proces verbal.
La fața locului au fost efectuate fotografii judiciare cu aparat fotografic
_____________________________ folosindu-se suport magnetic_______________ în condiţii de
lumina____________________________________, planșa fotografică urmând a fi anexată la prezentul proces
verbal.
Persoanele prezente(numele, prenumele, CNP și adresa persoanelor la care se referă procesul verbal,
obiecțiile și explicațiile acestora) nu/au de făcut obiecţii sau explicaţii cu privire la modul de efectuare a
cercetării la fața locului și cu privire la cele consemnate în prezentul proces verbal.
__________________________________________________________________________________________
______________________________________________
Cercetarea locului faptei a început la orele______si s-a terminat la orele______
Prezentul proces verbal a fost întocmit la______________________________, într-un singur exemplar,
între orele ______și_______, fiind citit tuturor persoanelor.

ORGAN C.P. TEHN.CRIMINALIST PERSOANE PREZENTE SUSPECT

1. _______________ ______________
1._________ _________________ 2.________________
2._________

69
 Extras
Activitățile desfășurate de lucrătorii din cadrul Serviciului de
Investigare a Criminalității Economice

Serviciile de Investigare a Criminalităţii Economice funcţionează ca structură specializată în

cadrul Inspectoratelor de Poliţie Judeţene, fiind împărţite în două birouri, respectiv Biroul
Investigaţii Complexe şi Investigare a Criminalităţii din Mediul de Afaceri şi Biroul de Investigare a
Criminalităţii la Regimul Fondurilor Publice şi a Corupţiei, asigurând aplicarea unitară a legilor,
hotărârilor şi Ordonanţelor Guvernului, precum şi a ordinelor, dispoziţiilor instrucţiunilor şi
regulamentelor emise şi aprobate de conducerea Ministerului Afacerilor Interne şi Inspectoratului
General al Poliţiei Române, având ca obiectiv prioritar prevenirea şi combaterea criminalităţii
circumscrise domeniului economico-financiar sub conducerea şi controlul procurorilor desemnaţi în
conformitate cu prevederile legale, cât și menţinerea unui climat de legalitate în mediul de afaceri
necesar funcţionării economiei de piaţă.
Dreptul penal al afacerilor este o subramură a dreptului penal care incriminează și
sancționează, în principal, pe de o parte faptele îndreptate împotriva ordinii financiare, economice ,
sociale și cu privire la calitatea vieții, iar pe de altă parte infracțiunile contra proprietății și a
încrederii publice fapte pe care Serviciul de Investigare a Criminalității Economice le cercetează și
le sancționează. Astfel o serie de infracțiuni prevăzute de Codul Penal sunt aplicabile domeniului
afacerilor cum ar fi : infracțiunile contra patrimoniului, infracțiunile de fals, infracțiunile de serviciu
sau în legătură cu serviciul , infracțiuni la regimul stabilit pentru anumite activități economice ,
infracțiuni contra sănătății publice și altele.
Lucrătorii Serviciului de Investigare a Criminalității economice desfășoară activității de
prevenire, constatare si cercetare a faptelor de natura economico financiara precum si activității
informativ operative in conformitate cu legislația in vigoare.
Principalele atribuții ale acestora sunt :
- execută activități de cercetare penală și propun soluții în dosarele penale - conform legislației
în vigoare și a ordinelor de linie, sub conducerea, controlul și din dispoziția procurorului care
supraveghează întreaga activitate de cercetare penală;
- efectuează verificări în condițiile legii cu privire la cereri, sesizări ori reclamații ce se referă la
problematica încălcărilor de lege care în forma sesizată nu întrunesc elementele constitutive
ale unor infracțiuni și fac propuneri asupra soluțiilor.
- desfășoară activități de culegere a informațiilor în funcție de evoluția fenomenului infracțional
din sectoarele si liniile de muncă, locuri si medii de interes polițienesc, pentru cunoașterea
acestora, asigurarea prevenirii si descoperirii infracțiunilor si identificarea mijloacelor de
proba în dosarele penale, în conformitate cu prevederile ordinelor si dispozițiilor care
reglementează aceste activități;
➢ verifica propriile informaţii obţinute în procesul muncii, cele primite de la alte structuri
informative cu care cooperează sau colaboreaza pentru prevenirea si combaterea fraudelor
economice, dispunand asupra masurilor legale ce se impun în functie de rezultatul
verificarilor;
➢ desfasoara activitati de supraveghere si urmarire informativa;
➢ documenteaza informativ activitatile ilicite desfasurate de persoanele suspecte prin mapa
doumentara, mapa suspectului si dosarul de urmarire informativa;
➢ desfasoara activitati informativ-operative în sectoarele si liniile de munca pe care le are în
responsabilitate;
- ocazional întocmesc planuri de masuri si planuri de actiuni specifice liniilor si sectoarelor de
muncă pe care le au în responsabilitate si participa la actiunile organizate în cadrul
programelor si a planurilor aflate în derulare.

70
- au acces la evidentele, bazele de date si aplicațiile poliției și ale altor instituții pe care le
consulta în interesul muncii.
- ocazional în scopul combaterii fenomenului infractional si din dispozitia sefilor ierarhici
colaboreaza cu alte institutii cu atributii în domeniu, pentru realizarea sarcinilor de serviciu,
participa la verificari impreuna cu inspectori de specialitate (ANAF, ANC, DSP, OJPC, Garda
de Mediu, ITM, etc.), ;
- previn, constata si solutioneaza fapte de natura penala si contraventionala date în competenta;
- desfasoara activitati informative si de cercetare penala în cauze complexe de natura
economico-financiara.
- se preocupa permanent de ridicarea nivelului de cunostinte profesionale si de cresterea
performantelor calitative ale lucrarilor executate, participa la activitatile de pregatire
profesionala specifice activitatii Politiei.
Infracțiunea este fapta prevăzută de legea penală , săvărșită cu vinovăție, nejustificată și
imputabilă persoanei care a săvârșit-o. Fapta constituie infracțiune numai dacă a fost săvârșită cu
vinovăția cerută de legea penală. Vinovăția există când fapta este comisă cu intenție, din culpă sau
cu intenție depășită.
Principalele infracțiuni ale Codului Penal care intră în competența exclusivă de cercetare
și soluționare a lucrătorilor din cadrul S.I.C.E. sunt următoarele :
➢ abuzul de încredere prin fraudarea creditorilor (art.239)
➢ bancruta simplă(art.240)
➢ bancruta frauduloasă(art.241)
➢ gestiunea frauduloasă(art.242)
➢ înșelăciune (art.244, alin.1)
➢ înșelăciune privind asigurările (art.245),
➢ deturnarea licitațiilor publice (art.246)
➢ luarea și darea de mită (art.289 șo art.290)
➢ traficul de influență , cumpărarea de influență (art.291 a art.292)
➢ delapidarea (art.295)
➢ abuzul și neglijența în serviciu (art.297 și art.298)
➢ obținerea ilegală de fonduri (art.306)
➢ deturnarea de fonduri (art.307)
➢ infracțiuni de corupție și de serviciu comise de alte persoane (art.308)
➢ falsul material în înscrisuri oficiale (art.320)
➢ falsul intellectual (art.321),
➢ Falsul în înscrisuri sub semnătură privată (art.322)
➢ Uzul de fals (art.323)
➢ Neluarea și nerespectarea măsurilor legale de securitate și sănătate în muncă (art. 349 și
art.350)
➢ Camăta (art.351)
➢ Falsificarea sau substituirea de alimente ori alte produse (art.357)
➢ Comercializarea de produse alterate (art.358).
În afară de infracțiunile prevăzute de Codul Penal sunt și alte infracțiuni specifice domeniului
afacerilor prevăzute în legi speciale cum ar fi cele :
➢ Legea 59/1994 asupra cecului în cadrul căreia sunt cercetate infracțiunile produse cu
instrumente bancare (bilete la ordin, file cec, alte)
➢ Legea 11/1991 privind combaterea concurenței neloiale
➢ Legea nr.64/1991 privind brevetele de invenție
➢ Legea 82/1992 privind regimul zonelor libere
➢ Legea 129/1992 privind protecția desenelor și modelelor
➢ Legea 21/1996 legea concurenței
71
 ➢ Legea 8/1996 privind dreptul de autor și drepturile conexe
➢ Legea84/1998 privind mărcile și indicațiile geografice
➢ Legea 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea și sancționarea faptelor de corupție
➢ Legea 500/2002 privind finanțele publice
➢ Legea 504/2002 audiovizualului
➢ Legea 656 / 2002 pentru prevenirea și sancționarea spălării banilor,precum și instituirea
unor măsuri de prevenire și combatere a finanțării actelor de terorism
➢ Legea 53/2006 privind Codul Muncii
➢ Legea 297/2004 privind piața de capital
➢ Legea 241/2005 pentru prevenirea și combaterea evaziunii fiscale
➢ Legea 86/2006 privind Codul Vamal al României
➢ Legea 273/2006 privind finanțele publice locale
➢ Legea 93/2009 privind instituțiile financiare nebancare
➢ Legea 227/2015 privind Codul Fiscal al României
➢ Legea 31/1990 societăților comerciale
➢ Legea 82/1991 legea contabilității
➢ Legea 18/1991 legea fondului funciar.
Constituie contravenție fapta săvârșită cu vinovăție, stabilită și sancționată de lege,
ordonanță, hotărâre a Guvernului sau alte hotărâri ale consiliilor locale. Actul normativ care
reglementează regimul juridic al contravențiilor este Ordonanța Guvernului 2/2001 actualizată în
anul 2018.
Principalele fapte de natură contravențională pe care lucrătorii serviciului au obligația
să le prevină , să le constate și să le sancționeze sunt legate de :
➢ Activitățile de producție , comerț sau prestări servicii ilicite sancționate de Legea 12/1990
Rep,
➢ Drepturile de autor și drepturile conexe sancționate de Legea 8/1996,
➢ Măsurile ce reglementează produsele din sectorul agricol reglementate de Legea 145/2014,
➢ Ordonanța de urgență nr.28/1999 reglementează obligația agenților economice de a utiliza
casele de marcat electronice fiscale,
➢ Ordonanța de urgență 12/2006 stabilește măsuri de reglemetare a pieței pe filiera cerealelor
și a produselor procesate din cereale,
➢ Ordonanța 93/2009 privind unele măsuri de întărirea controlului în scopul combaterii
transporturilor ilicite de mărfuri,
➢ Legea 38/2014 care modifică OUG 31/2011 privind interzicerea achiziționării de la
persoane fizice a materialelor fesoase și neferoase și a aliajelor acestora utilizate în
activitatea feroviară,
➢ Legea 211/2011 privind regimul deșeurilor,
➢ OUG 195/2005 privind protecția mediului,
➢ Legea 171/2010 privind stabilirea și sancționarea contravențiilor silvice și altele.
Principalele documente, formulare, modele pe care lucrătorii de poliție din cadrul
serviciului și nu numai le folosesc în activitatea pe care o desfășoară vom încerca să le evidențiem în
continuare :
În cadrul DOSARELOR PENALE se efectuează următoarele activități :
➢ Înregistrarea unui dosar penal
➢ Solicitarea unui număr unic de la parchetul de pe raza de competență. Pentru această
activitate se întocmește fișa infracțiunii sesizate și o adresă de înaintare la care se atașează
actul de sesizare (plângere, denunț, sesizare din oficiu, proces verbal de constatare a
infracțiunii în flagrant) , în două exemplare.

72
 Model de Proces verbal de constatare a infracțiunii flagrante

PROCES VERBAL
DE CONSTATARE A INFRACŢIUNII FLAGRANTE

Anul ______, luna _____, ziua ___, în localitatea ______, judeţul Satu Mare.
____________________ şi ____________________, din cadrul _________________________.
Azi data de mai sus, aflându-ne în desfăşurarea atribuţiunilor de serviciu, pe raza
localităţii ________, orele __.__, am oprit în trafic pe str. ____________ din ____________, jud.
Satu Mare în dreptul imobilului cu nr ___, autoturismul Taxi Dacia Logan cu numărul de
înmatriculare SM __ ___, condus de numitul ________________________________________________,
care transporta pe locul din dreapta faţă o persoana de sex masculin, care, după legitimare am
constatat că se numeşte _____________________________________. Observând că în timpul
legitimării numitul _________________ avea un comportament suspect, l-am întrebat ce transportă în
bagaje, iar acesta de bună voie ne-a arătat că are asupra sa într-o plasă din rafie de culoare albastră şi
o geantă de culoare albă, cantitatea de 120 (unasutădouazeci) pachete de ţigări marca JIN LING.
Susnumitul fiind întrebat despre provenienţa ţigărilor, acesta declară că le-a cumpărat, o parte pentru
consum propriu şi o parte pentru a le vinde în cartierul de rromi, din piaţa agroalimentară
din______________ cu suma de 8 lei pachetul ştiind că provin din acte de contrabandă, dar le-a
cumpărat deoarece sunt mai ieftine decât cele din comerţ.
Cantitatea de 120 pachete de ţigări marca „Jin Ling” de fabricaţie Ucraina, respectiv 2400
fire, găsită asupra numitului _____________ a fost ridicată de la acesta, eliberându-i-se dovadă de
ridicare în acest sens, în prezenţa martorului asistent _______________
Numitului ________________________, i s-a adus la cunoștintă că urmează a fi cercetat
penal, sub aspectul săvârşirii infracţiunii de „colectare,deţinere, producerea, transportul,
preluarea, depozitarea, predarea, desfacerea şi vânzarea bunurilor sau mărfurilor care trebuie
plasate sub un regim vamal cunoscând că acestea provin din contrabandă sau sunt destinate
săvârşirii acesteia” faptă prev. şi ped. de art. 270 alin. 3 din Legea 86/2006 modificată prin OUG
54/2010.
Atât martorul asistent, cât şi numitul _____________________, nu au de făcut obiecţiuni faţă
de cele constatate şi cele consemnate în prezentul proces verbal.
Pentru care am încheiat prezentul proces verbal.

Lucrători de poliţie , Martor, Persoana în cauză,

1._________________________ _______________ __________________

2._________________________

73
 Model de Fișa infracțiunii sesizate

MINISTERUL AFACERILOR INTERNE

INSPECTORATUL GENERAL AL POLIŢIEI ROMÂNE

INSPECTORATUL DE POLIŢIE AL JUDEŢULUI SATU MARE
STRUVTURA _______________________
Operator de date cu caracter personal
NR. UNIC

FIŞA
Infracţiunii sesizate

1. Numărul şi data înregistrării (politie) : ________ /________

2. Data sesizării :
3. Data săvârșirii faptei :
4. Modul de sesizare :
5. Starea de fapt, infracțiunile ce fac obiectul sesizării și încadrarea juridică a acestora,
prejudiciu :
________________________________________________________________________
________________________________________________________________________
________________________________________________________________________
________________________________________________________________________
________________________________________________________________________
____________________________________________________
6. Persoană vătămată :
7. Fapta :
8. Făptuitor :
9. Domiciliul:
10. Data începerii urmăririi penale :

ORGAN DE CERCETARE PENALĂ

(GRADUL) de poliție,

______________

74
 Model adresă de înaintare :

ROMÂNIA
MINISTERUL AFACERILOR INTERNE
Nesecret
Nr.________
Data:___________
Nr. ex. ___

INSPECTORATUL GENERAL AL POLIŢIEI ROMÂNE

INSPECTORATUL DE POLIŢIE JUDEŢEAN SATU MARE
SERVICIUL _____________________________
Operator de date cu caracter personal

C Ă T R E,
PARCHETUL DE PE LÂNGĂ _______________________

Alăturat vă înaintăm actul de sesizare cu numărul de mai sus, privind comiterea infracţiunii
de ___________________ , faptă prevăzută și pedepsită de art._____, alin.___ Cod Penal, precum
și fișa infracțiunii sesizate, în vederea atribuirii numărului unic.
Lucrarea este instrumentată de către ___________________ din cadrul I.P.J. Satu Mare,
___________________________________.
Prezentul dosar conţine un număr de _____ file.

Cu aleasă consideraţie,

ȘEFUL SECȚIEI/POSTULUI/BIROU/ETC ORGAN DE CERCETARE PENALĂ

Gradul, Gradul,
Numele şi prenumele Numele şi prenumele
Semnătura sefului nemijlocit Semnătura lucrătorului

75
 MODEL - Ordonanță de începere a urmăririi penale :

ANTET

ORDONANŢĂ
de începere a urmăririi penale

Anul ____, luna _____, ziua ____, ora _____

_________________________________din cadrul I.P.J.Satu Mare,________________________,
Examinând procesul verbal de sesizare din data de ______________ privind comiterea
infracțiunii sesizate de ______________ , faptă prevăzută și pedepsită de art.____ din
_______________ , cauza fiind înregistrată la I.P.J. Satu Mare cu nr.____________ în data de
___________ fiindu-i atribuit nr. unic ____________ de către Parchetul de pe lângă ____________,

C O N S T A T:

Din cuprinsul actului de sesizare rezultă următoarele :

________________________________________________________________________________
________________________________________________________________________________
________________________________________________________________________________
________________________________________________________________________________
________________________________________________________________________________
___________________________________________________
Văzând că actul de sesizare îndeplineşte condiţiile prevăzute de lege şi că nu există
vreunul dintre cazurile care împiedică punerea în mişcare sau exercitarea acţiunii penale, prevăzute
la art. 16 alin. (1) din Codul de procedură penală,

În baza art.305 al.(1) şi (2) din Codul de Procedură Penală,

D I S P U N:

Începerea urmăririi penale în cauză, cu privire la comiterea infracţiunii de

______________, faptă prevăzută și pedepsită de __________________.

ORGAN DE CERCETARE PENALĂ,

După efectuarea acestor activități se poate dispune efectuarea în continuare a urmăririi

penale față de persoanele care au comis faptele penale, de către organul de cercetare penală (lucrător
de poliție) dar care se confirmă de procurorul care are cauza în supraveghere:

76
Model Ordonanță de efectuare în continuare a urmăririi penale :
CONFIRM,
ANTET Parchetul de pe lângă _____________
PROCUROR,
____________________________
____________________

Data __.__.____
ORDONANȚĂ
de efectuare în continuare a urmăririi penale

Anul ____, luna _____, ziua ____, ora _____

___________________________________ din cadrul I.P.J.Satu Mare, ________________________,
Examinând actul de sesizare privind comiterea infracțiunii de ______________, faptă prevăzută și
pedepsită de art.________ din ____________, în care la data de ______________ în temeiul art.305, alin.1 și 2
Cod Procedură Penală s-a dispus începerea urmăririi penale ,

C O N S T A T:
În fapt : La data de ____________ la I.P.J.Satu Mare a fost înregistrat procesul verbal de
sesizare din oficiu cu nr. _________, căruia i-a fost atribuit nr.unic ___________de către Parchetul
de pe lângă __________________, împotriva numiților ______________________ pentru
comiterea infracțiunii de _________________, faptă prevăzută și pedepsită de
art.________________ din _____________, iar prin Ordonanța din data de _______________ în
baza art.305, alin.1 și 2 Cod Procedură Penală s-a dispus începerea urmăririi penale pentru această
faptă.
Din cuprinsul actului de sesizare rezultă faptul că (se descriu în detaliu faptele și probele
administrate de cauză până la data respectivă)

În drept : Numiții _________________ prin (descrierea succintă a faptei)

au comis infracțiunea de _________________, faptă prevăzută și pedepsită de
___________________________.
Având în vedere cele de mai sus, în baza art.305 al. (3) din Codul de
Procedură Penală,

DISPUN:

Efectuarea în continuare a urmăririi penale în cauză față de suspecții:

1. ________________, fiul lui ______ și ___________, născut la data de _______________ în mun.

___________, cu domiciliul în_____________, str. __________________, nr.____, ap.____,
jud._____________, posesor a C.I. seria ____, nr. _________, antecedente penale______________, CNP.
_____________________,cu privire la comiterea infracţiunii de _________________, faptă prevăzută și
pedepsită de ____________________________

ORGAN DE CERCETARE PENALĂ,

77
 Model declarație martor :

ANTET

DECLARAŢIE DE MARTOR

Anul ............ luna …………………..... ziua ……...

Nume…………………………………………………………………………………….
Prenume…........................................................................................................................
posesor al actului de identitate.........., seria..........., nr. ......................................................, eliberat de
..........................., la data de ...................., C.N.P............................................
Numele şi prenumele purtat anterior ……………………………………………………..
Porecla.................................................................................................................................
Data naşterii, anul …………. luna………ziua……..
Locul naşterii ......................................................................................................................
Numele şi prenumele tatălui ……………………………………………………………...
Numele şi prenumele mamei ..............................................................................................
Cetăţenia..............................................................................................................................
Starea civilă…...…………………………………………………………………………..
Situaţia militară……………………………………………………………………………
Studii………………………………………………………………………………………
Profesia ori ocupaţia……………………………………………………………………....
Locul de muncă…………………………………………………………………………...
Domiciliul şi adresa unde locuieşte efectiv (reşedinţa) ................................................................
Adresa aleasă pentru a-i fi comunicate actele de procedură .....................................................…….
Calitatea procesuală anterioară în cauză………...………………………………………...
Raporturile dintre martor şi subiecţii procesuali principali …………………………..
Dacă martorul este în situaţia prevăzută de art. 117 alin. (1):
Mi s-a adus la cunoştinţă că am dreptul de a refuza să dau declaraţii în calitate de martor şi declar că
nu sunt/sunt de acord să dau declaraţie.
Paguba suferită în urma săvârşirii infracţiunii ....................................................................
Alte date pentru stabilirea situaţiei personale …………………………………… ..........
ORGAN CP, APĂRĂTOR, INTERPRET , MARTOR
…………….. ……………………… ………………….. ………………..

78
Mi s-a adus la cunoştinţă că urmează să fiu audiat în calitate de martor cu privire la
………………………………………………………………………………….………..……………
…………………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………………
Mi-a fost adusă la cunoştinţă obligaţia de a da declaraţii conforme cu realitatea, atrăgându-mi-se
atenţia că legea pedepseşte infracţiunea de mărturie mincinoasă, precum şi celelalte dispoziţii
prevăzute de art. 120, art.125 şi art.130 din C. proc. pen.
Înainte de a fi ascultat ca martor ,am depus jurământul religios/declaraţia solemnă:
"Jur că voi spune adevărul şi nu voi ascunde nimic din ceea ce ştiu. Aşa să-mi ajute Dumnezeu!"(
.............................................................(semnătura martorului)
"Mă oblig că voi spune adevărul şi nu voi ascunde nimic din ceea ce
ştiu.”.................................................(semnătura martorului)
Declar următoarele:………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………………
………………………………….
După relatarea libera a declaraţiei martorului, care a fost consemnata, i se vor pune
Întrebări.
Întrebare: .............................................................................................................................
Răspuns: ..............................................................................................................................
Declaraţia a fost luată între orele............şi .................
Declaraţia a fost/nu a fost înregistrată audio/audio video.
ORGAN CP, APĂRĂTOR, INTERPRET , MARTOR
…………….. ……………………… ………………….. ………………..

79
Înainte de audierea unei persoane în calitate de martor , organul judiciar comunică acestuia calitatea
în care este audiat și faptele și împrejurările de fapt pentru dovedirea cărora a fost propus de martor
precum și drepturile și obligațiile care se consemnează într-un proces verbal:

MODEL – Proces verbal de comunicare a drepturilor și obligațiile martorului

ANTET

PROCES – VERBAL

Anul _________ luna________________ziua _______.

___________________________________________, organ de cercetare penală al politiei
judiciare din cadrul_________________________________
Având în vedere datele existente în dosarul penal cu numărul de mai sus, privind comiterea
infracțiunii de____________________________________.
numele şi prenumele /denumirea faptei
În baza art.120, alin.2 Cod procedură penală am adus la cunoştinţă numitului/i
________________________, fiul/fiica lui___________________și al_________________, născut/ă la data
de___________________în loc.____________________,CNP_________________________,posesor/re a CI/BI
seria_____, nr________eliberat de către_________________ cetățenia____________Starea
civilă__________________,situația militară
_____________________Studii_______________________________profesia ______________________Lo cul
de muncă_____________________________ domiciliul în
loc._________________________________________________, adresa unde locuiește
efectiv______________________________________,
înainte de a-l audia în calitate de martor, drepturile și obligațiile procesuale ,după cum urmează: a)
dreptul de a fi supus măsurilor de protecție și de a beneficia de restituirea cheltuielilor prilejuite de
chemarea în fața organelor judiciare, atunci când sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege, b)
obligația de a se prezenta la chemările organelor judiciare, atrăgându-i-se atenția că, în cazul
neîndeplinirii acestei obligații, se poate emite mandat de aducere împotriva sa ; c) obligația de a
comunica în scris, în termen de 5 zile, orice schimbare a adresei la care este citat, atrăgându-i-se
atenția că, în cazul neîndeplinirii acestei obligații, se poate dispune împotriva sa sancționarea
prevăzută de art.283, alin.1 din Cod Pr.Penală; d) obligația de a da declarații conforme cu realitatea ,
atrăgându-i-se atenția că legea pedepsește infracțiunea de mărturie mincinoasă.
Pentru care am încheiat prezentul proces - verbal.

ORGAN CP, APĂRĂTOR, INTERPRET , MARTOR

…………….. ……………………… ………………….. ………………..

După efectuarea în continuare a urmăririi penale făptuitorul va avea calitatea de suspect, motiv
pentru care acestuia i se aduce la cunoștință calitatea fiind întocmit un proces verbal în acest sens:

80
 MODEL- Proces verbal de comunicare a drepturilor și obligațiile suspectului
ANTET
PROCES – VERBAL
Anul __________luna________________ziua____

________________________________, organ de cercetare penală al poliției judiciare din

cadrul_________________________________________________.
Având în vedere datele existente în dosarul penal cu numărul de mai sus,
În baza art.108 din Codul de procedură penală şi art. 307 Cod procedură penală, i-am adus la cunoştinţă
numitului/i_______________________________, fiul/fiica lui_________________și al__________________,
născut/ă la data de_______________ loc.____________________, jud.______________________
CNP_________________,posesor/re a CI/BI seria_____, nr________eliberat de către ________________
cetățenia_____________ Starea civilă _____________, situația militară __________________ Studii
_______________________________________ profesia________________________Locul de muncă
___________________________ domiciliul în loc.__________________________________, adresa unde
locuiește efecti__________________________, înainte de a-l audia, că este suspectat/ă pentru săvârşirea
infracţiunii de _______________________ prevăzută și pedepsită de art. _____________________________,
constând în aceea că ___________________________
De asemenea, i-am adus la cunoştinţă suspectului drepturile procesuale prevăzute la art. 83 din Cod
procedură penală, după cum urmează:
a. dreptul de a nu da nici o declaraţie pe parcursul procesului penal, atrăgându-i-se atenţia că dacă refuză
să dea declaraţii nu va suferi nici o consecinţă defavorabilă, iar dacă va da declaraţii acestea vor putea fi folosite
ca mijloace de probă împotriva sa;
Față de aceste prevederi suspectul a menționat că dorește să dea declarații cu privire la infracțiunile mai sus
menționate.
a1. dreptul de a fi informat cu privire la faptele pentru care este cercetat şi încadrarea juridică a acesteia;
b. dreptul de a consulta dosarul, în condiţiile legii;
Față de aceste prevederi , suspectul a declarat că va uza de acest drept dacă va considera necesar pe parcursul
procesului penal.
c. dreptul de a avea un avocat ales, iar dacă nu îşi desemnează unul, în cazurile de asistenţă obligatorie,
dreptul de a i se desemna un avocat din oficiu;
Față de aceste prevederi , suspectul a declarat că în acest moment nu consideră că are nevoie de apărător dar își
rezervă acest drept pe parcursul procesului penal.
d. dreptul de a propune administrarea de probe în condiţiile prevăzute de lege, de a ridica excepţii şi de a pune
concluzii;
e. dreptul de a formula orice alte cereri ce ţin de soluţionarea laturii penale şi civile a cauzei;
f. dreptul de a beneficia în mod gratuit de un interpret atunci când nu înţelege, nu se exprimă bine sau nu poate
comunica în limba română;
g. dreptul de a apela la un mediator, în cazurile permise de lege;
g1) dreptul de a fi informat cu privire la drepturile sale;
h. alte drepturi prevăzute de lege.
Totodată, în baza art. 108 alin. (2) din C. proc. pen. i-am adus la cunoştinţă suspectului şi următoarele
obligaţii:
a) obligaţia de a se prezenta la chemările organelor judiciare, atrăgându-i-se atenţia că, în cazul neîndeplinirii
acestei obligaţii, se poate emite mandat de aducere împotriva sa, iar în cazul sustragerii, judecătorul poate
dispune arestarea sa preventivă;
b) obligaţia de a comunica în scris, în termen de 3 zile, orice schimbare a adresei, atrăgându-i-se atenţia că, în
cazul neîndeplinirii acestei obligaţii, citaţiile şi orice alte acte comunicate la prima adresă rămân valabile şi se
consideră că le-a luat la cunoştinţă.
În aplicarea dispozițiilor art.478 din Codul de Procedură Penală , i-am pus în vedere suspectului
________________ că are posibilitatea încheierii , în cursul urmăririi penale, a unui acord, ca urmare a
recunoașterii vinovăției.
Pentru care am încheiat prezentul proces - verbal.
ORGAN CP, APĂRĂTOR, INTERPRET , SUSPECT

81
După comunicarea drepturilor și obligațiilor procesuale urmează audierea acestuia în această calitate
de suspect :
MODEL – Declarație suspect

ANTET

DECLARAŢIE DE SUSPECT / INCULPAT

Anul ...........luna ………………….... ziua ………în………………………

Nume…………………………………………………………………………………….
Prenume…............................................................ posesor al actului de identitate.........., seria...........,
nr. ........................., eliberat de ..........................., la data de .....................,
C.N.P...................................................................................................................................
Numele şi prenumele purtat anterior ……………………………………………………
Porecla..................................................................................................................................
Data naşterii, anul …………. luna………........ziua……..................................................
Locul naşterii ......................................................................................................................
Numele şi prenumele tatălui ...............................................................................................
Numele şi prenumele mamei ..............................................................................................
Cetăţenia..............................................................................................................................
Starea civilă……………………………………………………………………………..
Situaţia militară……………………………………………………………………………
Studii………………………………………………………………………………………
Profesia ori ocupaţia……………………………………………………………………....
Locul de muncă…………………………………………………………………………...
Domiciliul şi adresa unde locuieşte efectiv (reşedinţa) .........................................................................
Adresa aleasă pentru a-i fi comunicate actele de procedură………………………...…….
Antecedente penale..............................................................................................................
Alt proces penal aflat in desfăşurare împotriva sa .................................................................
Alte date pentru stabilirea situaţiei personale .. ……………………………………
Mi s-a adus la cunoştinţă că urmează să fiu audiat în calitate de (suspect/inculpat) pentru
săvârşirea infracţiunii/lor de ......................................... prevăzute de art. ...........................................
constând în aceea că.........................................................................
După ce mi-au fost aduse la cunoştinţă drepturile prevăzute de art.10 şi art. 83 Cod pr. pen.,
precum şi obligaţiile prevăzute de art. 108. Cod pr. pen.
În prezenţa apărătorului ales/din oficiu ......................................... cu delegaţia nr. ...........................
declar următoarele:……………………………………………………………………
ORGAN CP, APĂRĂTOR, INTERPRET, SUSPECT/INCULPAT,

82
…………………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………………
……………………………………………………………
După relatarea libera a declaratiei suspectului care a fost consemnata i se vor pune întrebări.
Întrebare: ___________________________________________________________________
___________________________________________________________________________
Răspuns: ___________________________________________________________________
________________________________________________________________________________
________________________________________________________________________________
Declaraţia a fost luată între orele.......şi …......
Declaraţia a fost/nu a fost înregistrată audio/audiovideo deoarece nu deținem aparatura necesară.
ORGAN CP, APĂRĂTOR, INTERPRET, SUSPECT/INCULPAT,

Următoarea activitate este punerea în mișcare a acțiunii penale care se dispune de către
procuror, prin ordonanţă, în cursul urmăririi penale, de îndată ce se constată că există probe din care
rezultă că o persoană a săvârşit o infracţiune şi nu există vreunul dintre cazurile de împiedicare,
prevăzute la art. 16 alin. (1), la propunerea organului de cercetare penală.

83
 MODEL - Referat cu propunere de punere în mișcare a acțiunii penale:
ANTET :

REFERAT
cu propunere de punere în mişcare a acţiunii penale

Anul ____, luna _____, ziua ____, ora _____

___________________________________ din cadrul I.P.J.Satu Mare, ________________________,

Examinând actele de urmărire penală din dosarul cu nr. de mai sus, privind...

C O N S T A T:
Prin ordonanţa din data de ... s-a dispus începerea urmăririi penale pentru infracţiunea de
...(denumirea), prevăzută de art. ...(textul incriminator), constând în aceea că ... (prezentarea
succintă a situaţiei de fapt cu privire la care s-a început urmărirea penală).
Prin ordonanţa din data de ... s-a dispus efectuarea în continuare a urmăririi penale cu
privire la această faptă faţă de suspectul ... (numele şi prenumele).
(se vor indica şi celelalte acte cu relevanţă asupra cadrului procesual, ex: extindere,
schimbarea încadrării juridice)
Din actele efectuate se constată că există probe din care rezultă că suspectul ... (numele
şi prenumele) a săvârşit infracţiunea pentru care s-a început urmărirea penală.
Astfel, ...(analiza probatoriului, cu relevarea aspectelor din care rezultă situaţia de fapt
reţinută în sarcina suspectului).1
Fapta constând în ... (se indică datele de fapt prin raportare la conţinutul constitutiv al
infracţiunii, în formularea specifică încadrării în drept) constituie infracţiunea de … (denumirea
), prevăzută de art. … (textul incriminator).
Având în vedere că în cauză nu există vreunul dintre cazurile care împiedică punerea în
mişcare sau exercitarea acţiunii penale, prevăzute la art.16 alin. (1) din C. proc. pen.
(în cazurile în care este prevăzută o condiţie specială de procedibilitate, ex: plângerea
prealabilă, se va menţiona expres îndeplinirea acestei condiţii)
În temeiul art. 309 alin (1) din C. proc. pen.,

PROPUN:

Punerea în mişcare a acţiunii penale împotriva lui ... …( numele, prenumele şi celelalte
date prevăzute la art. 107) pentru săvârşirea infracţiunii de ... (denumirea), prevăzută de art. ...
(textul incriminator).

ORGAN DE CERCETARE PENALĂ,

1
Analiza probatoriului nu este obligatorie, dar potrivit prevederilor art. 286 alin. (1) lit. d) din C.
proc. pen. ordonanţa trebuie să cuprindă motivele de fapt şi de drept ale măsurii procesuale dispuse.
84
 Punerea în mişcare a acţiunii penale este comunicată inculpatului de către organul de
urmărire penală care îl cheamă pentru a-l audia. Dispoziţiile art. 108 se aplică în mod corespunzător,
încheindu-se în acest sens un proces-verbal. La cerere, inculpatului i se eliberează o copie a
ordonanţei prin care a fost dispusă măsura. Atunci când consideră necesar, procurorul poate proceda
personal la audierea inculpatului şi la comunicarea prevăzute la alin. (2). Organul de urmărire penală
continuă urmărirea şi fără a-l audia pe inculpat atunci când acesta lipseşte nejustificat, se sustrage
sau este dispărut.

MODEL – Proces verbal de aducere la cunoștință a calității de inculpat

ANTET

PROCES - VERBAL

Anul __________luna________________ziua____
________________________________, organ de cercetare penală al poliției judiciare din
cadrul_________________________________________.
Având în vedere datele existente în dosarul penal cu numărul de mai sus, privind pe
inculpatul/a_____________________________________________.
(numele și prenumele)
În baza art.309, alin.2 din Codul de procedură penală şi art. 108 Cod procedură penală, i-am adus la
cunoştinţă inculpatului/i ________________________,fiul/fiica lui____________și al_____________, născut/ă
la data de_______________loc._________________, jud._______________CNP___________________,
posesor/re a CI/BI seria _____, nr ________ eliberat de către___________________ cetățenia_________
____________ Starea civilă _______________, situația militară ____________ Studii____________________
profesia ____________________ Locul de muncă _______________________________________________
domiciliul în loc._________________________, adresa unde locuiește
efectiv,____________________________________________________,înainte de a-l/o audia, că prin ordonanța
din data de ____________________ s-a pus în mișcare acțiunea penală împotriva sa pentru săvârşirea
infracţiunilor de__________________________________________________ prevăzute și pedepsite de
art._____________, constând în aceea că _______________________________________________________
De asemenea, i-am adus la cunoştinţă inculpatului/ei drepturile procesuale prevăzute la art. 10 și art. 83
din Cod procedură penală, după cum urmează:
a. dreptul de a nu da nicio declaraţie pe parcursul procesului penal, atrăgându-i-se atenţia că dacă refuză să
dea declaraţii nu va suferi nicio consecinţă defavorabilă, iar dacă va da declaraţii acestea vor putea fi folosite ca
mijloace de probă împotriva sa;
a1. dreptul de a fi informat cu privire la fapta pentru care este cercetat şi încadrarea juridică a acesteia;
b. dreptul de a consulta dosarul, în condiţiile legii;
Față de aceste prevederi , inculpatul/a ______________________a declarat că va uza de acest drept prin
intermediul domnului/doamnei avocat _____________________.
c. dreptul de a avea un avocat ales, iar dacă nu îşi desemnează unul, în cazurile de asistenţă obligatorie, dreptul
de a i se desemna un avocat din oficiu;
Față de aceste prevederi , inculpatul/a ______________________a declarat că și-a ales apărător în persoana
domnului/doamnei avocat _____________________.
d. dreptul de a propune administrarea de probe în condiţiile prevăzute de lege, de a ridica excepţii şi de a pune
concluzii;
e. dreptul de a formula orice alte cereri ce ţin de soluţionarea laturii penale şi civile a cauzei;
f. dreptul de a beneficia în mod gratuit de un interpret atunci când nu înţelege, nu se exprimă bine sau nu poate
comunica în limba română;
g. dreptul de a apela la un mediator, în cazurile permise de lege;
g1. dreptul de a fi informat cu privire la drepturile sale;
h. alte drepturi prevăzute de lege.

85
 Totodată, în baza art. 108 alin. (2) din C. proc. pen. i-am adus la cunoştinţă inculpatului/ei şi următoarele
obligaţii:
a) obligaţia de a se prezenta la chemările organelor judiciare, atrăgându-i-se atenţia că, în cazul neîndeplinirii
acestei obligaţii, se poate emite mandat de aducere împotriva sa, iar în cazul sustragerii, judecătorul poate
dispune arestarea sa preventivă;
b) obligaţia de a comunica în scris, în termen de 3 zile, orice schimbare a adresei, atrăgându-i-se atenţia că, în
cazul neîndeplinirii acestei obligaţii, citaţiile şi orice alte acte comunicate la prima adresă rămân valabile şi se
consideră că le-a luat la cunoştinţă.
În aplicarea dispozițiilor art.478 din Codul de Procedură Penală , i-am pus în vedere inculpatului/tei că
are posibilitatea încheierii , în cursul urmăririi penale, a unui acord, ca urmare a recunoașterii vinovăției.
Pentru care am încheiat prezentul proces – verbal în două exemplare , unul fiind înmânat
inculpatului/tei.

ORGAN DE CERCETARE PENALĂ APĂRĂTOR INTERPRET INCULPAT

În cazul în care, după începerea urmăririi penale, organul de urmărire penală constată fapte noi, date
cu privire la participarea unor alte persoane sau împrejurări, care pot duce la schimbarea încadrării
juridice a faptei, dispune extinderea urmăririi penale sau schimbarea încadrării juridice.(Art.311
Cod Penal) Organul de cercetare penală (lucrătorul de poliție) care a dispus extinderea urmăririi
penale sau schimbarea încadrării juridice este obligat să îl informeze pe procuror cu privire la
măsura dispusă propunând, după caz, punerea în mişcare a acţiunii penale. Organul judiciar care a
dispus extinderea urmăririi penale sau schimbarea încadrării juridice este obligat să îl informeze pe
suspect despre faptele noi cu privire la care s-a dispus extinderea.

86
MODEL – Ordonanță de extindere a urmăririi penale,

ANTET

ORDONANŢĂ
Anul ____, luna _____, ziua ____, ora _____

_______________________________ din cadrul I.P.J.Satu Mare, ________________________,

Examinând actele de urmărire penală din dosarul cu nr. de mai sus,

C O N S T A T:
Prin ordonanţa din data de ... s-a dispus începerea urmăririi penale cu privire la infracţiunea
prevăzută de art. ..., reţinându-se că ... (expunerea succintă a situaţiei de fapt reţinute la începerea
urmăririi penale).
Din probele administrate pe parcursul urmăririi penale a rezultat comiterea şi a altei/altor
infracţiuni, în legătură cu cea/cele pentru care s-a dispus începerea urmăririi penale.
Astfel, din ... (se enumără mijloacele de probă) rezultă indicii temeinice că ... (se prezintă
detaliat situaţia de fapt nou descoperită).
Fapta constând în ... (se indică datele de fapt prin raportare la conţinutul constitutiv al
infracţiunii, în formularea specifică încadrării în drept) constituie infracţiunea de … (denumirea
infracţiunii), prevăzută de art. … (textul incriminator).
Având în vedere că nu există niciunul dintre cauzele care împiedică exercitarea acţiunii
penale prevăzute la art. 16 din C. proc. pen.,
(în cazurile în care este prevăzută o condiţie specială de procedibilitate, ex plângerea
prealabilă, se va menţiona expres îndeplinirea acestei condiţii)
În temeiul art. 311 alin. (1) din C. proc. pen.
D I S P U N:
Extinderea urmăririi penale cu privire la infracţiunea de … (denumirea infracţiunii),
prevăzută de art. … (textul incriminator).
ORGAN DE CERCETARE PENALĂ
(Gradul , numele şi prenumele, semnătura )

87
 MODEL – Ordonanță de schimbare a încadrării juridice
ANTET
ORDONANŢĂ

Anul ____, luna _____, ziua ____, ora _____

____________________________ din cadrul I.P.J.Satu Mare,______________,
Examinând actele de urmărire penală din dosarul cu nr. de mai sus,
C O N S T A T:
Prin ordonanţa din data de ... s-a dispus începerea urmăririi penale cu privire la infracţiunea
prevăzută de art. ..., reţinându-se că ... (expunerea succintă a situaţiei de fapt reţinute la începerea
urmăririi penale).
Din probele administrate pe parcursul urmăririi penale a rezultat că … (descrierea detaliată
a împrejurării noi).
Potrivit art. … (se redau dispoziţiile legale relevante pentru calificarea legală a
împrejurării nou descoperite).
Fapta constând în ... (se indică datele de fapt prin raportare la conţinutul constitutiv al noii
infracţiunii, în formularea specifică încadrării în drept) întruneşte elementele constitutive ale
infracţiunii de … (denumirea infracţiunii), prevăzută de art. … (noul text incriminator).
Pentru aceste motive,
În temeiul art. 311 alin. (1) din C. proc. pen.

D I S P U N:
Schimbarea încadrării juridice a faptei pentru care se efectuează urmărirea penală din art.
… în art. …
ORGAN DE CERCETARE PENALĂ
(Gradul , numele şi prenumele, semnătura )

88
După finalizarea urmăririi penale există următoarele situații :

Soluţiile de neurmărire şi netrimitere în judecată,

După examinarea sesizării, când constată că au fost strânse probele necesare potrivit
dispoziţiilor art. 285, procurorul, la propunerea organului de urmărire penală sau din oficiu,
soluţionează cauza prin ordonanţă, dispunând:
a) clasarea, când nu exercită acţiunea penală ori, după caz, stinge acţiunea penală
exercitată, întrucât există unul dintre cazurile prevăzute la art. 16 alin. (1);
b) renunţarea la urmărirea penală, când nu există interes public în urmărirea penală a
inculpatului.
(1) Clasarea se dispune când:
a) nu se poate începe urmărirea penală, întrucât nu sunt întrunite condiţiile de fond şi
formă esenţiale ale sesizării;
b) există unul dintre cazurile prevăzute la art. 16 alin. (1).
(2) Ordonanţa de clasare cuprinde menţiunile prevăzute la art. 286 alin. (2), precum şi
dispoziţii privind:
a) ridicarea sau menţinerea măsurilor asigurătorii; aceste măsuri încetează de drept dacă
persoana vătămată nu introduce acţiune în faţa instanţei civile, în termen de 30 de zile de la
comunicarea soluţiei;
b) restituirea bunurilor ridicate sau a cauţiunii;
c) sesizarea judecătorului de cameră preliminară cu propunerea de luare a măsurii de
siguranţă a confiscării speciale;
d) sesizarea judecătorului de cameră preliminară cu propunerea de desfiinţare totală sau
parţială a unui înscris;
e) sesizarea instanţei competente potrivit dispoziţiilor legii speciale în materia sănătăţii
mintale, în vederea dispunerii internării nevoluntare;
f) cheltuielile judiciare.
(3) Dacă în cursul urmăririi penale s-a luat una dintre măsurile de siguranţă prevăzute
de lege, se va face menţiune despre aceasta.
(4) În ordonanţă se va face menţiune şi cu privire la încetarea de drept a măsurii
preventive dispuse în cauză.
(5) Menţionarea motivelor de fapt şi de drept este obligatorie numai dacă procurorul nu
îşi însuşeşte argumentele cuprinse în propunerea organului de cercetare penală ori dacă în cursul
urmăririi penale suspectului i-a fost adusă la cunoştinţă această calitate, potrivit art. 307.

Restituirea dosarului organului de cercetare penală

Procurorul sesizat cu propunerea de clasare de către organul de cercetare penală, atunci
când constată că nu sunt îndeplinite condiţiile legale pentru a dispune clasarea sau când dispune
clasarea parţial şi disjunge cauza conform art. 46, restituie dosarul organului de cercetare penală.

Renunţarea la urmărirea penală

(1) În cazul infracţiunilor pentru care legea prevede pedeapsa amenzii sau pedeapsa
închisorii de cel mult 7 ani, procurorul poate renunţa la urmărirea penală când, în raport cu
conţinutul faptei, cu modul şi mijloacele de săvârşire, cu scopul urmărit şi cu împrejurările concrete
de săvârşire, cu urmările produse sau care s-ar fi putut produce prin săvârşirea infracţiunii, constată
că nu există un interes public în urmărirea acesteia.
(2) Când autorul faptei este cunoscut, la aprecierea interesului public sunt avute în
vedere şi persoana suspectului sau a inculpatului, conduita avută anterior săvârşirii infracţiunii şi
eforturile depuse pentru înlăturarea sau diminuarea consecinţelor infracţiunii.
89
 (3) Procurorul poate dispune, după consultarea suspectului sau a inculpatului, ca acesta
să îndeplinească una sau mai multe dintre următoarele obligaţii:
a) să înlăture consecinţele faptei penale sau să repare paguba produsă ori să convină cu
partea civilă o modalitate de reparare a acesteia;
b) să ceară public scuze persoanei vătămate;
c) să presteze o muncă neremunerată în folosul comunităţii, pe o perioadă cuprinsă între
30 şi 60 de zile, în afară de cazul în care, din cauza stării de sănătate, persoana nu poate presta
această muncă;
d) să frecventeze un program de consiliere.
(4) În cazul în care procurorul dispune ca suspectul sau inculpatul să îndeplinească
obligaţiile prevăzute la alin. (3), stabileşte prin ordonanţă termenul până la care acestea urmează a fi
îndeplinite, care nu poate fi mai mare de 6 luni sau de 9 luni pentru obligaţii asumate prin acord de
mediere încheiat cu partea civilă şi care curge de la comunicarea ordonanţei.
(5) Ordonanţa de renunţare la urmărire cuprinde, după caz, menţiunile prevăzute la art.
286 alin. (2), precum şi dispoziţii privind măsurile dispuse conform alin. (3) din prezentul articol şi
art. 315 alin. (2) - (4), termenul până la care trebuie îndeplinite obligaţiile prevăzute la alin. (3) din
prezentul articol şi sancţiunea nedepunerii dovezilor la procuror, precum şi cheltuielile judiciare.
(6) În cazul neîndeplinirii cu rea-credinţă a obligaţiilor în termenul prevăzut la alin. (4),
procurorul revocă ordonanţa. Sarcina de a face dovada îndeplinirii obligaţiilor sau prezentarea
motivelor de neîndeplinire a acestora revine suspectului ori inculpatului. O nouă renunţare la
urmărirea penală în aceeaşi cauză nu mai este posibilă.
(7) Ordonanţa prin care s-a dispus renunţarea la urmărirea penală se comunică în copie
persoanei care a făcut sesizarea, suspectului, inculpatului sau, după caz, altor persoane interesate.

Continuarea urmăririi penale la cererea suspectului sau a inculpatului

În caz de clasare ca urmare a constatării că a intervenit amnistia, prescripţia, retragerea
plângerii prealabile sau a existenţei unei cauze de nepedepsire, precum şi în cazul renunţării
procurorului la urmărirea penală, suspectul sau inculpatul poate cere, în termen de 20 de zile de la
primirea copiei de pe ordonanţa de soluţionare a cauzei, continuarea urmăririi penale.
(2) Dacă după introducerea cererii în termenul legal se constată un alt caz de netrimitere în
judecată decât cele prevăzute la alin. (1), procurorul va dispune clasarea cauzei în raport cu acesta.

Atunci când se constată că au fost respectate dispoziţiile legale care garantează aflarea
adevărului, că urmărirea penală este completă şi există probele necesare şi legal administrate,
organul de cercetare penală emite Referatul cu propunere de terminare a urmăririi penale iar
procurorul emite rechizitoriu prin care dispune trimiterea în judecată, dacă din materialul de
urmărire penală rezultă că fapta există, că a fost săvârşită de inculpat şi că acesta răspunde penal.
Atât Referatul cu propunere de terminare a urmăririi penale cât și Rechizitoriul se
limitează la fapta şi persoana pentru care s-a efectuat urmărirea penală şi cuprinde în mod
corespunzător menţiunile prevăzute la art. 286 alin. (2), datele privitoare la fapta reţinută în sarcina
inculpatului şi încadrarea juridică a acesteia, probele şi mijloacele de probă, cheltuielile judiciare,
menţiunile prevăzute la art. 330 şi 331, dispoziţia de trimitere în judecată, precum şi alte menţiuni
necesare pentru soluţionarea cauzei. Rechizitoriul este verificat sub aspectul legalităţii şi temeiniciei
de prim-procurorul parchetului sau, după caz, de procurorul general al parchetului de pe lângă curtea
de apel, iar când a fost întocmit de acesta, verificarea se face de procurorul ierarhic superior. Când a
fost întocmit de un procuror de la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie,
rechizitoriul este verificat de procurorul-şef de secţie, iar când a fost întocmit de acesta, verificarea
se face de către procurorul general al acestui parchet. În cauzele cu arestaţi, verificarea se face de
urgenţă şi înainte de expirarea duratei arestării preventive.

90
MODEL – Referat cu propunere de terminare a urmăririi penale,

ANTET

REFERAT
cu propunere de terminare a urmăririi penale

Anul ____, luna _____, ziua ____, ora _____

___________________________ din cadrul I.P.J.Satu Mare,______________,
Examinând actele de urmărire penală efectuate în dosarul cu numărul de mai sus privind pe
inculpatul(a) ......., cercetat(ă) în stare de libertate/arest preventiv, arest la domiciliu ori altă
măsură preventivă sub aspectul săvârşirii infracţiunii prevăzută şi pedepsită de art. ... din .....

EXPUN URMĂTOARELE:
(în cuprinsul rechizitoriului se va face trimitere la actele procedurale
şi la filele din dosar unde acestea se găsesc)

I. ÎN FAPT:

Date privind modalitatea de sesizare:

- plângere/denunţ/act încheiat de alt organ de constatare - cu menţionarea elementelor relevante
prevăzute de art. 289, alin. (2) sau, după caz, art. 291 din C. proc. pen.;
- sesizare din oficiu – date referitoare la întocmirea şi cuprinsul procesului-verbal prevăzut de art.
292 C. proc. pen.)

Date privind istoricul cauzei:

- organul sesizat iniţial, trimiterea pe cale administrativă a plângerii (art. 289, alin. (9) din C. proc.
pen.);
- declinarea de competenţă (art. 63, alin. (1) rap. la art. 50 din C. proc. pen.);
- reunirea (art. 63, alin. (1) rap. la art. 45 din C. proc. pen.);
- disjungerea (art. 63, alin. (1) rap. la art. 46 din C. proc. pen.);
- infirmarea actelor procesuale sau procedurale, admiterea/respingerea plângerii împotriva actelor
procurorului (art. 339, alin. (1) şi (5) din C. proc. pen.);
- restituirea cauzei la parchet în procedura camerei preliminare (art. 346, alin. (3) din C. proc.
pen.);

Date privind contextul general al cauzei

- în cauzele complexe vor fi prezentate contextul general al săvârşirii faptelor, precum şi alte
elemente relevante pentru deplina înţelegere a situaţiei de fapt.

Din actele de urmărire penală administrate în cauză au rezultat următoarele:

Expunerea detaliată a situaţiei de fapt

- situaţia de fapt cu privire la care se va dispune sesizarea instanţei de judecată, aşa cum aceasta
rezultă din aprecierea de către procuror a tuturor probelor, în urma analizei şi evaluării acestora
(faptele reţinute vor fi prezentate în mod clar, concis şi obiectiv, în succesiunea logică sau
cronologică a desfăşurării lor, cu arătarea modului, timpului şi locului unde au fost săvârşite);

91
- situaţia de fapt cu privire la care se va dispune o altă soluţie/măsură decât trimiterea în judecată
(clasarea, renunţarea la urmărirea penală, disjungerea);
- faptele privitoare la răspunderea civilă, atunci când există parte civilă;
- faptele şi împrejurările de fapt de care depinde aplicarea legii;
- arătarea motivelor pentru care se apreciază că anumite probe contribuie/nu contribuie la aflarea
adevărului;
- combaterea apărărilor inculpatului (dacă este cazul);
- orice altă împrejurare necesară pentru justa soluţionare a cauzei.

II. MIJLOACELE DE PROBĂ:

Situaţia de fapt expusă mai sus se dovedeşte cu următoarele mijloace de probă: …..
- vor fi enumerate, pe categorii, în ordinea prevăzută de art. 97, alin. (2) din C. proc. pen., toate
mijloacele de probă, cu indicarea filelor din dosar la care se regăsesc;
- în cazul suporturilor care conţin rezultatele activităţilor de supraveghere tehnică vor fi indicate
datele privind copiile certificate şi copiile acestora, precum şi locul unde se află sau unde sunt
păstrate;
- în cazul înscrisurilor şi al mijloacelor materiale de probă vor fi indicate măsurile luate cu privire
la acestea în cursul urmăririi penale, condiţiile în care au fost păstrate şi vor fi înaintate instanţei
ori locul unde se află.

III. ÎN DREPT:

Fapta inculpatului. …..... care la data de …...... (se expune în mod concis fapta) realizează
conţinutul constitutiv al infracţiunii de …, faptă prevăzută şi pedepsită de art. … din …

Alte elemente relevante privind starea de drept, după caz:

- latura subiectivă – forma şi modalitatea vinovăţiei, iar, dacă este cazul, mobilul şi scopul
infracţiunii;
- aplicarea legii penale în timp: aplicarea legii penale mai favorabile (art. 4 şi 5 din C. pen.),
aplicarea legii penale de dezincriminare (art. 4 din C. pen.), aplicarea legii penale temporare (art.
7 din C. pen.);
- aplicarea legii penale în spaţiu (art. 8 şi urm. din C. pen.);
- cauzele justificative (art. 18-22 din C. pen.);
- cauzele de neimputabilitate (art. 23-31 din C. pen.);
- tentativa (art. 32 din C. pen.) sau desistarea şi împiedicarea producerii rezultatului (art. 34 din C.
pen.);
- unitatea şi pluralitatea de infracţiuni: infracţiunea continuată şi infracţiunea complexă (art. 35
din C. pen.), concursul de infracţiuni (art. 38 din C. pen.), recidiva (art. 41 din C .pen.), pluralitatea
intermediară (art. 44 din C. pen.);
- forma de participaţie (art. 46-48 şi art. 52 din C. pen.) şi împiedicarea săvârşirii infracţiunii (art.
51 din C. pen.);
- circumstanţele atenuante legale şi judiciare şi circumstanţele agravante, personale sau reale (art.
75 şi art. 77 din C. pen.) ori alte cauze legale de reducere a pedepsei incidente în cauză;
- minoritatea (art. 113 şi urm. din C. pen.);
- cauzele care înlătură răspunderea penală (art. 152-159 din C. pen.);
- incidenţa unor acte de clemenţă şi revocări ce urmează a fi dispuse de instanţă: graţierea (art.
160 din C. pen.), anularea renunţării la aplicarea pedepsei (art. 82, alin. (3) din C. proc. pen.)
revocarea sau anularea suspendării executării pedepsei sub supraveghere (art. 96, alin. (4) şi (5) şi
art. 97, alin. (1) şi (2) din C. pen.);
92
- orice alte aspecte legate de latura obiectivă sau subiectivă a infracţiunii cu relevanţă asupra
încadrării juridice, de exemplu: valoarea prejudiciului, elementul material, legătura de cauzalitate,
urmarea imediată, cerinţe sau condiţii esenţiale pentru elementul material, o anumită calitate
pentru subiectul activ sau pasiv al infracţiunii, condiţii de timp şi de loc ale infracţiunii, etc.;
- dispoziţiile legale substanţiale şi procedurale în baza cărora se dispun alte soluţii/măsuri decât
trimiterea în judecată.

IV. MĂSURILE PREVENTIVE LUATE ÎN CAUZĂ

Date esenţiale privind măsurile preventive dispuse:

- reţinerea – ordonanţa, organul judiciar emitent, perioada reţinerii;
- luarea altor măsuri preventive faţă de inculpat – în ordine cronologică, pentru fiecare măsură
preventivă şi pentru fiecare prelungire a acesteia vor fi menţionate numărul şi data
ordonanţei/încheierii, parchetul/instanţa emitent(ă), numărul şi data mandatului de arestare
preventivă, perioada pe care a fost dispusă, măsura cu care a fost înlocuită;
- încetarea de drept/revocarea/înlocuirea fiecărei măsuri preventive;
- propunerile formulate şi măsurile preventive dispuse/respinse de către instanţă.

Computarea duratei măsurilor privative de libertate:

În temeiul art. 72 din C. pen., urmează a fi scăzută din pedeapsa ce se va aplica perioada în
care inculpatul a fost supus măsurii preventive privative de libertate, de ....., inclusiv perioada care
a fost executată în afara ţării (se vor indica măsurile preventive respective şi perioadele care
urmează a fi computate).

V. DATE REFERITOARE LA INCULPAT

Datele de stare civilă sau de identificare

- pentru inculpatul persoană fizică: numele şi prenumele, porecla, data şi locul naşterii, codul
numeric personal, numele şi prenumele părinţilor, cetăţenia, starea civilă şi situaţia familială
(copiii minori/majori), situaţia militară (inclusiv gradul militar), studiile, profesia ori ocupaţia,
locul de muncă, domiciliul şi adresa unde locuieşte efectiv şi adresa la care a solicitat să îi fie
comunicate actele de procedură, antecedentele penale sau dacă împotriva sa se desfăşoară un alt
proces penal (cu explicaţiile corespunzătoare şi cu menţionarea consecinţelor potrivit legii);
- pentru inculpatul persoană juridică: denumirea, sediul, codul unic de înregistrare fiscală,
numărul de înmatriculare în registrul comerţului sau de înscriere în registrul persoanelor juridice,
contul bancar ţi reprezentantul legal sau convenţional.

Alte date referitoare la inculpat

- discernământul inculpatului persoană fizică, concluziile expertizei medico-legale psihiatrice (art.
184 din C. proc. pen.);
- datele privind dispunerea şi concluziile expertizei medico-legale psihiatrice efectuată conform
prevederilor art. 184, alin. (1) din C. proc. pen. (în cazul infracţiunilor comise de minorii cu vârsta
între 14 şi 16 ani, în cazul uciderii sau vătămării copilului nou-născut ori a fătului de către mamă,
precum şi atunci când organul de urmărire penală are o îndoială asupra discernământului
suspectului ori inculpatului în momentul săvârşirii infracţiunii ce face obiectul acuzaţiei);
- datele relevante din referatul de evaluare întocmit de serviciul de probaţiune de pe lângă
tribunalul în a cărui circumscripţie teritorială îşi are locuinţa minorul, potrivit prevederilor art.
506, alin. (1) din C. proc. pen.;

93
- în situaţia în care inculpatul persoană fizică nu vorbeşte sau nu înţelege limba română ori nu se
poate exprima, dacă i s-a asigurat posibilitatea de a lua cunoştinţă de piesele dosarului, de a vorbi
şi de a comunica cu avocatul prin interpret autorizat (art. 83, lit. f) şi art. 105 din C. proc. pen.);
- exercitarea dreptului la tăcere – lipsa declaraţiilor ca urmare a exercitării dreptului la tăcere
(art. 109, alin. (3) din C. proc. pen.);
- orice alte date favorabile/nefavorabile care caracterizează inculpatul sau sunt de natură să
contureze conduita acestuia după săvârşirea infracţiunii şi în cursul urmăririi penale
(sinceră/nesinceră/oscilantă), nivelul de educaţie, starea de sănătate şi situaţia familială şi socială
a acestuia.

VI. DATE REFERITOARE LA URMĂRIREA PENALĂ

Date esenţiale referitoare la urmărirea penală, după caz:

Prin ordonanţa nr. ....../P/......din ....... s-a dispus începerea urmăririi penale cu privire la
fapta de ......., prevăzută şi pedepsită de art. ..... din ....., constând în aceea că .......
Prin ordonanţa nr. ....../P/....... din ...... s-a dispus efectuarea în continuare a urmăririi
penale, iar prin ordonanţa nr. ....../P/...... din ...... s-a dispus punerea în mişcare a acţiunii penale
faţă de inculpatul(a) ...... pentru infracţiunea prevăzută şi pedepsită de art. ...... din ....... (dacă este
cazul, se indică datele relevante privind obţinerea autorizaţiei prealabile sau îndeplinirea condiţiei
prealabile pentru efectuarea urmăririi penale potrivit art. 305, alin. (4) din C. proc. pen.)
Inculpatului(ei) ........ i-au fost aduse la cunoştinţă drepturile şi obligaţiile prevăzute de art. 108 şi
art. 83/art. 83, art. 108, art. 209, alin. (17) şi art. 210, alin. (1) şi (2) din C. proc. pen. întocmindu-
se procesele - verbale din ....
Inculpatului(ei) …..... i-a fost asigurată asistenţa juridică în timpul urmăririi penale fiind asistat de
avocatul ales/desemnat din oficiu …..... (delegaţia nr. .... din ......, aflată la fila .... a dosarului).

Alte date referitoare la urmărirea penală, după caz:

- reunirea cauzelor (art. 63, alin. (1) rap la art. 45, alin. (1) din C. proc. pen.);
- disjungerea cauzelor (art. 63, alin. (1) rap. la art. 46, alin. (1) din C. proc. pen.);
- admiterea/respingerea prin ordonanţă a unor cereri de administrare a probelor (art. 103, alin. (3)
şi (40 şi art. 306, alin. (4) din C. proc. pen.).
- dispunerea măsurilor de protecţie a persoanei vătămate sau a părţii civile (art. 113 din C. proc.
pen.);
- dispunerea măsurilor de protecţie a investigatorului sub acoperire, colaboratorului,
informatorului şi membrilor de familie ai acestora sau a altor persoane (art. 149, alin. (3) din C.
proc. pen.);
- dispunerea măsurilor de protecţie a expertului (art. 175, alin. (6) din C. proc. pen.);
- acordarea statutului de martor ameninţat şi de dispunere a măsurilor de protecţie/ordonanţa de
încetare a măsurilor de protecţie dispuse faţă de martorul ameninţat (art. 125 şi 126, alin. (4) şi (5)
din C. proc. pen.);
- acordarea statutului de martor vulnerabil şi de dispunere a măsurilor de protecţie (art. 130 din C.
proc. pen.);
- autorizarea/dispunerea măsurilor de supraveghere tehnică (art. 141, alin. (2) şi art. 139, alin. (1)
din C. proc. pen.);
- dispunerea reţinerii, predării şi percheziţionării trimiterilor poştale (art. 147, alin. (1) din C. proc.
pen.);
- autorizarea utilizării investigatorilor sub acoperire (art. 148, alin. (1) din C. proc. pen.);
- participarea autorizată la anumite activităţi (art. 150, alin. (1) din C. proc. pen.);
- livrarea supravegheată (art. 151, alin. (1) din C. proc. pen.);

94
- obţinerea datelor generate sau prelucrate de către furnizorii de reţele publice de comunicaţii
electronice sau furnizorii de servicii de comunicaţii electronice destinate publicului, altele decât
conţinutul comunicaţiilor, şi reţinute de către aceştia (art. 152, alin. (1) din C. proc. pen.);
- conservarea datelor informatice (art. 152, alin. (1) din C. proc. pen.);
- efectuarea percheziţiei domiciliare/corporale/informatice/a unui autovehicul (art. 158, alin.
(1)/art. 165, alin. (2)/art. 168, alin. (2)/art. 167, alin. (2) din C. proc. pen.);
- dispunerea predării obiectelor, înscrisurilor sau a datelor informatice (art. 170, alin. (4) din C.
proc. pen.);
- dispunerea ridicării silite de obiecte sau înscrisuri (art. 171, alin. (1) din C. proc. pen.);
- dispunerea efectuării constatării (art. 172, alin. (9) şi 1811 din C. proc. pen.);
- dispunerea efectuării expertizei/expertizei genetice judiciare/expertizei medico-legale psihiatrice
(art. 172, alin. (2) şi (6)/art. 191, alin. (1)/art. 184, alin. (1) din C. proc. pen.);
- dispunerea prezentării scriptelor de comparaţie (art. 183, alin. (1) din C. proc. pen.);
- dispunerea autopsiei medico-legale/autopsiei fetusului/ autopsiei nou-născutului (art. 185, alin.
(1)/art. 187, alin. (1)/art. 187, alin. (2) din C. proc. pen.);
- dispunerea exhumării (art. 186, alin. (1) din C. proc. pen.);
- dispunerea analizei toxicologice (art. 188, alin. (1) din C. proc. pen.);
- dispunerea efectuării examinării fizice (art. 190, alin. (2) şi (3) din C. proc. pen.);
- dispunerea comisiei rogatorii (art. 200, alin. (4) din C. proc. pen.);
- dispunerea delegării (art. 201, alin. (2) din C. proc. pen.);
- luarea măsurilor de ocrotire în caz de arestare preventivă în cursul urmăririi penale (art. 229,
alin. (1) din C. proc. pen.);
- aplicarea provizorie a măsurilor de siguranţă cu caracter medical (art. 245 şi urm. din C. proc.
pen.);
- dispunerea restituirii lucrurilor (art. 255, alin. (1) din C. proc. pen.);
- infirmarea actului sau a măsurii procesuale (art. 304, alin. (1) şi (2) din C. proc. pen.);
- admiterea/respingerea cererilor de administrare a probelor (art. 306, alin. (4) din C. proc. pen.);
- extinderea urmăririi penale sau schimbarea încadrării juridice (art. 311, alin. (1) din C. proc.
pen.);
- suspendarea urmăririi penale/ reluarea urmăririi penale după suspendare (art. 312, alin. (1)/ art.
333 din C. proc. pen.);
- restituirea cauzei sau trimiterea la alt organ de urmărire penală (art. 323, alin. (1) din C. proc.
pen.);
- delegarea efectuării unor acte de urmărire penală (art. 324, alin. (3) din C. proc. pen.);
- preluarea cauzelor de la alte parchete (art. 325 din C. proc. pen.);
- reluarea urmăririi penale în caz de restituire (art. 334, alin. (2) din C. proc. pen.);
- redeschiderea urmăririi penale (art. 335, alin. (2) şi (3) din C. proc. pen.);
- acordul de recunoaştere a vinovăţiei (art. 478, alin. (1) din C. proc. pen.);
- orice alte date relevante privind măsurile procesuale sau procedurale dispuse în cursul urmăririi
penale de către organele poliţiei judiciare, procuror, JLD sau JCP.

VII. LATURA CIVILĂ

Aspecte esenţiale privind exercitarea acţiunii civile, după caz:

Persoana vătămată …...... a declarat că nu doreşte să participe la procesul penal, urmând a fi
audiată ca martor (dacă este cazul, conform art. 81, alin. (2) din C. proc. pen.).
Conform prevederilor art. 20 din C. proc. pen., persoana vătămată (succesorii acesteia) .....
s-a constituit parte civilă împotriva inculpatului şi/sau a părţii responsabile civilmente ..... conform
declaraţiei/procesului verbal din ..... cu suma de....... reprezentând prejudiciul material şi/sau moral
produs prin comiterea faptei de către inculpat(a).
95
 Întrucât persoana vătămată ....... este lipsită de capacitate de exerciţiu/are capacitate de
exerciţiu restrânsă, acţiunea civilă se exercită în numele acesteia de către reprezentantul său legal
.../de către procuror, în condiţiile art. 19, alin. (3) şi 20 alin. (1) şi (2) din C. proc. pen..
Potrivit prevederilor art. 21, alin. (1)/alin. (2) din C. proc. pen., la cererea ......../procurorului
a fost introdus(ă) în procesul penal ca parte responsabilă civilmente ....
Persoanei vătămate/părţii civile/părţii responsabile civilmente i-a fost asigurată asistenţa
juridică în timpul urmăririi penale fiind asistată de avocatul ales/desemnat din oficiu ….....
(delegaţia nr. .... din ......, aflată la fila ... a dosarului).

Alte aspecte privind exercitarea acţiunii civile, după caz:

- desemnarea unui avocat din oficiu pentru a reprezenta interesele persoanelor vătămate/părţilor
civile care nu şi-au desemnat un reprezentant comun (art. 20, alin. (6) şi 85, alin. (1) rap. la art. 80,
alin. (1)) din C. proc. pen.);
- în cazul neconstituirii de parte civilă se va propune, după caz, aplicarea măsurii de siguranţă a
confiscării speciale sau a confiscării extinse, conform prevederilor art. 112 şi 112 1 din C. pen.;
- exercitarea acţiunii civile de către sau faţă de succesori (art. 24 din C. proc. pen.);
- încheierea unei tranzacţii sau a unui acord de mediere între inculpat, partea civilă şi partea
responsabilă civilmente (art. 23, alin. (1) din C. proc. pen.) sau privind recunoaşterea
totală/parţială a pretenţiilor civile de către inculpat, dacă este cazul, cu acordul părţii responsabile
civilmente (art. 23, alin. (2) din C. proc. pen.);
- repararea totală sau parţială a prejudiciului în cursul urmăririi penale şi modul concret în care
s-a realizat – prin restituirea în natură, prin plata unei sume de bani, etc.;
- cererea de rezolvare a acţiunii civile prin restituirea lucrului/prin desfiinţarea totală sau parţială
a unui înscris/restabilirea situaţiei anterioare (art. 25, alin. (2) şi (3) din C. proc. pen.);
- măsurile asiguratorii dispuse în cursul urmăririi penale, din oficiu sau la cererea părţii civile,
conform prevederilor art. 249 şi urm. din C. proc. pen..

A. Măsuri preventive

Având în vedere că în cauză există probe/indicii temeinice din care rezultă suspiciunea
rezonabilă că inculpatul(a) ..... a săvârşit infracţiunea de ...., prevăzută şi pedepsită de art. ........ din
....., că măsura preventivă ...... este necesară în scopul asigurării bunei desfăşurări a procesului
penal/al împiedicării sustragerii inculpatului(ei) de la urmărirea penală/ prevenirii săvârşirii unei
alte infracţiuni (se menţionează cazul/cazurile incidente dintre cele prevăzute la art. 202, alin. (1)
din C. proc. pen.), că nu există nicio cauză care împiedică exercitarea acţiunii penale, precum şi că
măsura ........ este proporţională cu gravitatea acuzaţiei aduse inculpatului(ei),
În temeiul prevederilor art. 330, art. 202, art. 203, alin. (1)/alin. (2), art. 211, alin. (2)/art.
216, alin. (2)/art. 218, alin. (1)/art. 223, alin. (1) din C. proc. pen.,

P R O P U N:

Luarea/menţinerea/revocarea/înlocuirea măsurii preventive a ...... faţă de inculpatul(a) ..... .......,

fiul/fiica lui ...... şi al/a ...... născut(ă) în anul....., luna ...., ziua ...., în ......., jud./sect. .......,
domiciliat(ă) în ......, str. ......, nr. ......, bl. ......, sc. ......, et. ......, ap. ......, jud./sect. ....., ....., cetăţenia
....., profesia ......, ocupaţia......, locul de muncă ......., studii ....., situaţia militară ...., antecedente
penale ....., posesor(oare) al/a BI/CI seria ......, nr. ......, având C.N.P. ......, pe o durată de ...,

96
începând de la data de ..., până la data de .../începând cu data de ........ pe o perioadă de
......../începând cu data de ......../cu măsura preventivă a .......începând cu data de .......

B. Măsuri asigurătorii

a) Pentru a evita ascunderea/distrugerea/înstrăinarea/sustragerea de la urmărire a bunurilor care

pot face obiectul confiscării speciale sau al confiscării extinse/care pot servi la garantarea
executării pedepsei amenzii sau a cheltuielilor judiciare ori a reparării pagubei produse prin
infracţiune,
b) Având în vedere că lucrurile ridicate de la inculpatul(a)...../numitul ..... (altă persoană care le-a
primit spre a le păstra) sunt proprietatea persoanei vătămate ...../numitului .... (altă persoană)/au
fost luate pe nedrept din posesia sau deţinerea numitului ......., precum şi că restituirea lucrurilor nu
îngreunează stabilirea situaţiei de fapt şi justa soluţionare a cauzei,
În temeiul prevederilor art. 330, art. 249, alin. ..../art. 255/art. 256 din C. proc. pen. ,

P R O P U N:
(pot fi formulate şi alte propuneri -
de menţinere, revocare sau de înlocuire a unei măsuri asigurătorii)

a) Instituirea unui sechestru asupra următoarelor bunuri mobile şi/sau imobile aparţinând
inculpatului(ei) ..... fiul/fiica lui ...... şi al/a ...... născut(ă) în anul....., luna ...., ziua ...., în .......,
jud./sect. ......., domiciliat(ă) în ......, str. ......, nr. ......, bl. ......, sc. ......, et. ......, ap. ......, jud./sect.
....., ....., cetăţenia ....., profesia ......, ocupaţia......, locul de muncă ......., studii ....., situaţia militară
...., antecedente penale ....., posesor(oare) al/a BI/CI seria ......, nr. ......, având C.N.P. ...... : .......
b) Restituirea către persoana vătămată ...../numitul(a) ...... a următoarelor bunuri .... care
sunt proprietatea acestuia/au fost luate pe nedrept din posesia sau deţinerea acestuia şi care au
fost ridicate de la inculpatul(a) ...../de la numitul(a) ......
c) Dispunerea, în vederea restabilirii situaţiei anterioare săvârşirii infracţiunii, a
următoarelor măsuri ......

C. Măsuri de siguranţă cu caracter medical

a) În scopul înlăturării stării de pericol şi pentru a preîntâmpina săvârşirea unei alte fapte
prevăzută de legea penală, având în vedere că inculpatul(a) ...... din cauza bolii ...../din cauza bolii
....provocată de consumul cronic de alcool/substanţei psihoactive .... , prezintă pericol pentru
societate,
b) În scopul înlăturării stării de pericol şi pentru a preîntâmpina săvârşirea unei alte fapte
prevăzută de legea penală, având în vedere că inculpatul(a) ...... este bolnav psihic, suferind de
...../este consumator cronic de substanţe psihoactive ..../suferă de boala infectocontagioasă .... şi
prezintă pericol pentru societate,
În temeiul prevederilor art. 331, art. 107, art. 108, lit. a)/lit. b), art. 109, alin. (1)/art. 110 şi
art. 109, alin. (2), (după caz) din C. proc. pen.,

P R O P U N:

Luarea faţă de inculpatul(a) ..... fiul/fiica lui ...... şi al/a ...... născut(ă) în anul....., luna ....,
ziua ...., în ......., jud./sect. ......., domiciliat(ă) în ......, str. ......, nr. ......, bl. ......, sc. ......, et. ......, ap.
......, jud./sect. ....., ....., cetăţenia ....., profesia ......, ocupaţia......, locul de muncă ......., studii .....,
situaţia militară ...., antecedente penale ....., posesor(oare) al/a BI/CI seria ......, nr. ......, având

97
C.N.P. ......, a măsurii obligării la tratament medical/internării medicale, începând cu data de
.....până la însănătoşire sau până la obţinerea unei ameliorări care să înlăture starea de pericol.

*
* *

Constatând că au fost respectate dispoziţiile legale care garantează aflarea adevărului,

că urmărirea penală este completă şi că există probele necesare şi legal administrate, precum
şi că fapta de ..... există, a fost săvârşită de inculpatul(a) ...... şi că ace(a)sta răspunde penal,

În temeiul art. 327, lit. a) din C. proc. pen. (pentru pct. 1),
În temeiul art. 327, lit. b) şi art. 315, alin. (1), lit. b) rap. la art. 16, alin. (1), lit. .... din C.
proc. pen. (pentru pct. 2),
În temeiul art. 327, lit. b) şi art. 318 din C. proc. pen. (pentru pct. 3),
În temeiul art. 63, alin. (1) rap. la art. 46, alin. (1) din C. proc. pen. (pentru pct. 4),

D I S P U N:

1. Trimiterea în judecată, în stare de libertate/arest preventiv, arest la domiciliu ori altă

măsură preventivă, a inculpatului(ei) (gradul militar) …, numele ....., prenumele ......, poreclit(ă) ....,
fiul/fiica lui/a … şi al/a …, născut(ă) în anul....., luna ...., ziua ...., în …..,
căsătorit(ă)/necăsătorit(ă), domiciliat în …, str. …, nr. …, bl. …, sc. ...., ap. …, judeţ/sector …,
cetăţenia ....., profesia ......, ocupaţia......, locul de muncă ......., studii ....., situaţia militară ....,
antecedente penale ....., posesor(oare) al/a BI/CI seria ......, nr. ......, având C.N.P. ......, pentru
săvârşirea infracţiunii de …, prevăzută şi pedepsită de art. … din …
2. Clasarea cauzei privind pe suspectul(a)/inculpatul(a) … fiul/fiica lui ...... şi al/a ......
născut(ă) în anul....., luna ...., ziua ...., în ......., jud./sect. ......., domiciliat(ă) în ......, str. ......, nr. ......,
bl. ......, sc. ......, et. ......, ap. ......, jud./sect. ....., ....., cetăţenia ....., profesia ......, ocupaţia......, locul de
muncă ......., studii ....., situaţia militară ...., antecedente penale ....., posesor(oare) al/a BI/CI seria
......, nr. ......, având C.N.P. ......, pentru comiterea infracţiunii de … prevăzută şi pedepsită de art.
… din …
Cheltuielile judiciare în sumă de … lei rămân în sarcina statului.
3. Renunţarea la urmărirea penală faţă de suspectul(a)/inculpatul(a) … fiul/fiica lui ...... şi
al/a ...... născut(ă) în anul....., luna ...., ziua ...., în ......., jud./sect. ......., domiciliat(ă) în ......, str.
......, nr. ......, bl. ......, sc. ......, et. ......, ap. ......, jud./sect. ....., ....., cetăţenia ....., profesia ......,
ocupaţia......, locul de muncă ......., studii ....., situaţia militară ...., antecedente penale .....,
posesor(oare) al/a BI/CI seria ......, nr. ......, având C.N.P. ......, pentru comiterea infracţiunii de …
prevăzută şi pedepsită de art. … din …
Cheltuielile judiciare în sumă de … lei rămân în sarcina statului.
4. Disjungerea cauzei în vederea efectuării urmării penale faţă de numitul … fiul/fiica lui
...... şi al/a ...... născut(ă) în anul....., luna ...., ziua ...., în ......., jud./sect. ......., domiciliat(ă) în ......,
str. ......, nr. ......, bl. ......, sc. ......, et. ......, ap. ......, jud./sect. ....., ....., cetăţenia ....., profesia ......,
ocupaţia......, locul de muncă ......., studii ....., situaţia militară ...., antecedente penale .....,
posesor(oare) al/a BI/CI seria ......, nr. ......, având C.N.P. ......, sub aspectul faptei de … prevăzută
şi pedepsită de art. … din … /cercetării împrejurărilor în care …
5. Conform prevederilor art. 316 din C. proc. pen., copia prezentului rechizitoriu se
comunică persoanei care a făcut sesizarea/suspectului/inculpatului/altor persoane
interesate/administraţiei locului de deţinere cu privire la încetarea de drept a măsurii arestării
preventive, în vederea punerii de îndată în libertate a inculpatului.

98
 6. Potrivit prevederilor art. 339, alin. (4) din C. proc. pen., împotriva soluţiilor de clasare ori
de renunţare la urmărirea penală, se poate face plângere la procurorul general/procurorul şef
secţie/prim procurorul Parchetului ...., în termen de 20 zile de la comunicarea copiei actului prin
care s-a dispus soluţia.

*
* *

În temeiul art. 329 din C. proc. pen., prezentul rechizitoriu însoţit de .... copii certificate şi de
dosarul cauzei se transmite .....… (denumirea instanţei), competentă să judece cauza în fond,
potrivit art. .... din ...., urmând a fi citate următoarele persoane (fizice şi/sau juridice):
Inculpatul:
- …....... - Penitenciarul … /Arestul Poliţiei...../domiciliat în …/cu sediul în …
Părinţii inculpatului minor (după caz, tutorele, curatorul ori persoana în îngrijirea sau
supravegherea căreia se află temporar minorul, conform prevederilor art. 508, alin. (1) din C. proc.
pen.):
- Tatăl …, cu domiciliul în …
- Mama …, cu domiciliul în …
Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul … (la judecarea inculpatului minor,
conform art. 508, alin. (1) din C. proc. pen.)
Persoana vătămată:
- …... - domiciliată în …/cu sediul în …
Partea civilă:
- …........ - domiciliată în …/cu sediul în …
Partea responsabilă civilmente:
- …........ - domiciliată în … /cu sediul în …
Martorii:
- …........ - domiciliat în …
Martorul minor cu o vârstă mai mică de 16 ani...., care va citat prin intermediul
părinţilor/tutorelui (conform prevederilor art. 257, alin. (6) din C. proc. pen.):
- Tatăl …, cu domiciliul în …
- Mama …, cu domiciliul în …
Părinţii martorului minor în vârstă de până la 14 ani (după caz, conform prevederilor art.
124, alin. (1) şi (2) din C. proc. pen., tutorele, persoana ori a reprezentantul instituţiei căreia îi este
încredinţat minorul spre creştere şi educare, iar dacă aceste persoane nu pot fi prezente sau au
calitatea de suspect, inculpat, persoană vătămată, parte civilă, parte responsabilă civilmente ori
martor în cauză ori există suspiciunea rezonabilă că pot influenţa declaraţia minorului, audierea
acestuia are loc în prezenţa unui reprezentant al autorităţii tutelare sau a unei rude cu capacitate
deplină de exerciţiu, stabilită de organul judiciar)
- Tatăl …, cu domiciliul în …
- Mama …, cu domiciliul în …
Psihologul ..., cu domiciliul .... (dacă se consideră necesar să asiste la audierea martorului
minor, potrivit art. 124, alin. (3) din C. proc. pen.)
Conform prevederilor art. 274, alin. (1) din C. proc. pen. solicităm obligarea inculpatului, în
solidar cu partea responsabilă civilmente (dacă este cazul) ....... la plata cheltuielilor judiciare
avansate de stat, în sumă de … lei reprezentând .....

ORGAN DE CERCETARE PENALĂ

99
MODEL – Ordonanţa expertiză medico-legală,

ANTET

ORDONANŢĂ

Anul ______, luna _____________, ziua____, în ______________________.

________________________________ din cadrul IPJ Satu Mare , _______________________.
Examinând actele existente din dosarul penal cu numărul de mai sus, privind săvârșirii
infracțiunii de omor (moarte suspectă), prev. și ped. de art. 188 alin.1 din Codul Penal
C O N S T A T:
Prin ordonanța din data de __________s-a dispus începerea urmăririi penale pentru
infracțiunea de omor (moarte suspectă), prev. și ped. de art. 188, alin.1 din Codul Penal,
constând în aceea că ___________________________________________________________________
__________________________________________________________________________________________
Întrucât pentru constatarea/clarificarea/evaluarea acestor fapte sau împrejurări ce prezintă
importanță pentru aflarea adevărului în cauză, este necesară și opinia unui expert.
În temeiul dispozițiilor art.172 alin. 1 și 2 din Codul de Procedură Penală

D I S P U N:
1. Efectuarea în cauză a unei expertize medico-legale (autopsie) de către Serviciul Județean de
Medicină Legală ________________.
2. Experții vor răspunde la următoarele obiective:
- Felul și cauza morții:
- Leziunile pe care cadavrul le prezintă pe cap, corp și membre;
- Natura, vechimea și mecanismul lor de producere;
- Dacă între leziunile traumatice constatate și deces, există legătură de cauzalitate;
- Alcoolemia victimei(când se impune).

3. Pentru efectuarea acestei expertize se pune la dispoziția experților cadavrul

numitului/numitei_______________, care a fost depus la Prosectura Spitalului
___________________________________________________________.
4. Se stabilește termen pentru depunerea raportului de expertiză____________.

ORGAN DE CERCETARE PENALA AL POLIȚIEI JUDICIARE

Grad, nume, prenume

100
MODEL – Ordonanţa expertiză psihiatrică

ANTET

ORDONANŢĂ

Anul ______, luna _____________, ziua____, în ______________________.

________________________________din cadrul IPJ Satu Mare , _______________________.
Examinând actele existente din dosarul penal cu numărul de mai sus, privind săvârșirii
infracțiunii de _________________, prev. și ped. de art. _______din Codul Penal
C O N S T A T:
Prin ordonanța din data de __________s-a dispus începerea urmăririi penale pentru
infracțiunea de ________________, prev. și ped. de art. _____din Codul Penal, constând în aceea
că________________________________________________________________________________________
__________________________________________________________________________________________
___________________________.
Având în vedere starea de fapt prezentată, întrucât în cauză este necesară concluzia unor
experţi, în temeiul art. 172 alin 1 si 2 si art.184 din Codul de procedură penală şi în conformitate cu
prevederile art. 203 din Codul de procedură penală,
D I S P U N:
5. Efectuarea în cauză a unei expertize medico-legale psihiatrice de către Serviciul Județean
de Medicină Legală ________________.
6. Experții vor răspunde la următoarele obiective:
- Dacă subiectul este orientat din punct de vedere allo-psihic şi temporo-spaţial;
- Dacă din punct de vedere obiectiv, pe baza explorărilor funcţionale, se evidenţiază
existenţa unei maladii psihice de natură să-i afecteze capacitatea de a discerne şi
capacitatea de a se stăpâni raportat la fapta săvârşită;
- Care este boala psihică prezentă, manifestările ei şi în ce măsură aceasta îi afectează
discernământul ?
- Care sunt măsurile medicale care se impun în cauză ? (Dacă se impune
internarea subiectului într-o instituţie sanitară de specialitate).

7. Pentru efectuarea expertizei se va pune la dispoziţia specialiştilor persoana în cauză

8. .Se stabilește termen pentru depunerea raportului de expertiză____________.

ORGAN DE CERCETARE PENALA AL POLIȚIEI JUDICIARE

Grad, nume, prenume, semnătura

101
MODEL – Ordonanţa expertiză medico-legală infracţiuni la viaţa sexuală

ANTET

ORDONANŢĂ

Anul ______, luna _____________, ziua____, în ______________________.

________________________________din cadrul IPJ Satu Mare , _______________________.
Examinând actele existente din dosarul penal cu numărul de mai sus, privind săvârșirii
infracțiunii de _________________, prev. și ped. de art. _______din Codul Penal
C O N S T A T:
Prin ordonanța din data de __________s-a dispus începerea urmăririi penale pentru
infracțiunea de viol( agresiune sexuală, act sexual cu un minor), prev. și ped. de art. _____din
Codul Penal, constând în aceea că____________________________________
__________________________________________________________________________________________
__________________________________________________________________________________________.
Întrucât pentru constatarea/clarificarea/evaluarea acestor fapte sau împrejurări ce prezintă
importanță pentru aflarea adevărului în cauză, este necesară și opinia unui expert.
În temeiul dispozițiilor art.172 alin. 1 și 2 din Codul de Procedură Penală

D I S P U N:
9. Efectuarea în cauză a unei expertize medico-legale de către Serviciul Județean de Medicină
Legală ________________.
10. Experții vor răspunde la următoarele obiective:

- Dacă victima prezintă leziuni pe cap, corp, membre şi în zona organelor genitale iar
în caz afirmativ, care este natura și mecanismul lor de producere?
- Care este numărul de îngrijiri medicale pentru vindecare?
- Dacă la data examinării victima este virgină?

- Dacă în secreția vaginală sau/și anală, după caz, se evidențiază prezența unor
spermatozoizi?

11. Pentru efectuarea acestei expertize se pune la dispoziția experților

numitul/numita_______________________________________________.
12. Se stabilește termen pentru depunerea raportului de expertiză____________.

ORGAN DE CERCETARE PENALA AL POLIȚIEI JUDICIARE

Grad, nume, prenume

102
MODEL – Ordonanţa expertiză medico-legală vătămare corporala

ANTET

ORDONANŢĂ

Anul ______, luna _____________, ziua____, în ______________________.

________________________________din cadrul IPJ Satu Mare , __________________________.
Examinând actele existente din dosarul penal cu numărul de mai sus, privind săvârșirii
infracțiunii de _____________ prev. și ped. de art. ______ din Codul Penal

C O N S T A T:
Prin ordonanța din data de __________s-a dispus începerea urmăririi penale pentru
infracțiunea de tentativă la omor( lovirile sau vătămările cauzatoare de moarte/vătămare
corporală/lovire sau alte violențe, etc), prev. și ped. de art. _____din Codul Penal, constând în
aceea că ____________________________________________________________________________
__________________________________________________________________________________________
__________________________________________________________________________________________.
Întrucât pentru constatarea/clarificarea/evaluarea acestor fapte sau împrejurări ce prezintă
importanță pentru aflarea adevărului în cauză, este necesară și opinia unui expert.
În temeiul dispozițiilor art.172 alin. 1 și 2 din Codul de Procedură Penală

D I S P U N:
13. Efectuarea în cauză a unei expertize medico-legale de către Serviciul Județean de
Medicină Legală ________________.
14. Experții vor răspunde la următoarele obiective:

- Leziunile pe care le prezintă pe cap, corp și membre,

- Natura și mecanismul lor de producere,
- Care este numărul de îngrijiri medicale pentru vindecare si dacă viața victimei a fost
pusa în primejdie,
- Poziția victimă – agresor(când se impune ).

15. Pentru efectuarea acestei expertize se pune la dispoziția experților

numitulu/numita__________________________________________________.
16. Se stabilește termen pentru depunerea raportului de expertiză____________.

ORGAN DE CERCETARE PENALA AL POLIȚIEI JUDICIARE

Grad, nume, prenume

103
MODEL – Ordonanţa expertiză poligraf

ANTET

ORDONANŢĂ

Anul ______, luna _____________, ziua____, în ______________________.

________________________________din cadrul IPJ Satu Mare , _________________________.
Examinând actele existente din dosarul penal cu numărul de mai sus, privind săvârșirii
infracțiunii de _________________, prev. și ped. de art. _______din Codul Penal
C O N S T A T:
Prin ordonanța din data de __________s-a dispus începerea urmăririi penale pentru
infracțiunea de ________________, prev. și ped. de art. _____din Codul Penal, constând în aceea
că________________________________________________________________________________________
__________________________________________________________________________________________
__________________________________________________________.
Având în vedere starea de fapt prezentată constat că în cauză se impune efectuarea unei
examinări cu tehnica poligraf, motiv pentru care în temeiul art. 172, art. 1811, precum şi art. 26 alin.
1, pct. 15 din Legea nr. 218/2002.
D I S P U N:
17. Efectuarea examinări cu tehnica poligraf.
18. Constatarea va fi efectuată de către un specialist din cadrul I.P.J.__________, Serviciul
Criminalistic
19. Specialistul va răspunde la următoarele obiective:
- Dacă numitul _________________a fost sincer în declaraţia sa, data
în calitate de suspect/inculpat/martor în dosarul cauzei.
- Dacă la întrebările critice ale cauzei, răspunsurile subiectului au evidenţiat
reacţii specific tensiunii emoţionale;
- Dacă prezenţa reactivităţii emoţionale poate fi interpretată drept indice al
comportamentului simulat.
20. Pentru efectuarea examinării se va pune la dispoziţia specialistului subiectul, respectiv(se
menționează datele de identitate ale subiectului)
În vederea efectuării examinării, susnumitul va fi prezent în data de_______, la
ora_____, la sediul I.P.J. __________, Serviciul Criminalistic, pentru a fi la dispoziţia
specialistului.
21. Dosarul cauzei nr. ____/P/______, se pune la dispoziția specialistului, ambalat în plic
sigilat cu ștampila ________________.

22. Se stabilește termen pentru depunerea raportului de ____________.

ORGAN DE CERCETARE PENALA AL POLIȚIEI JUDICIARE

Grad, nume, prenume

104
 BAZA DE DATE NBIS(NATIONAL BIOMETRIC IDENTIFICATION SYSTEM)

Bază de date NBIS are ca obiectiv principal activitatea de sprijin a structurilor operative în
identificarea persoanelor suspecte de comiterea unor infracțiuni, a persoanelor dispărute și a
persoanelor şi cadavrelor cu identitate necunoscută, în cadrul activităţilor de prevenire, cercetare şi
combatere a infracţiunilor desfășurate de structurile operative ale Poliţiei Române, precum şi alte
structuri din Ministerului Afacerilor Interne, potrivit competenţelor acestora.
Baza de date NBIS conţine date cu caracter personal, fotografii judiciare de semnalmente,
ale articolelor de îmbrăcăminte și obiectelor, semne particulare şi alte menţiuni de interes judiciar.
Baza de date NBIS este organizată pe următoarele fluxuri de lucru:
a) Fluxul „Condamnat”: cuprinde înregistrări ale persoanelor condamnate definitiv pentru săvârşirea
de infracţiuni, și persoanele condamnate care face obiectul bazei de date cu caracter personal a
SNDGJ(Sistemul Național de Date Genetice Judiciare);
b) Fluxul „Suspect”: cuprinde înregistrări despre persoane suspecte cu privire la care există o
suspiciune că au legătură cu fapta comisă, persoane suspecte care fac obiectul bazei de date cu
caracter personal a SNDGJ, inculpaţii, persoane reţinute după darea în urmărire la nivel naţional sau
internaţional, persoane expulzate/returnate de către autorităţile judiciare din alte state, persoane fără
adăpost (dromomani), cerșetori și alte persoane care prezintă interes judiciar pentru poliție;
c) Fluxul „Persoană dispărută” (PD);
d) Fluxul „Persoană cu identitate necunoscută” (PIN);
e) Fluxul „Cadavru cu identitate necunoscută” (CIN);

Eficiența bazei de date NBIS este dată de numărul de persoane și de acuratețea datelor
introduse. De menționat că noțiunea că Fluxul „Suspect” cuprinde înregistrări atât cu privire la acele
persoane care au dobândit această calitate procesual penală ca urmare a efectuării în continuare a
urmăririi penale față de aceștia cât și cu privire la persoanele cu privire la care există suspiciuni că
au săvârșit o faptă.
Este utilă introducerea în baza de date a tuturor persoanelor cu deviații de comportament,
bolnavi psihici, prostituate, cerșetori, persoane fără adăpost sau alte persoane care fac obiectul
muncii de poliție chiar dacă nu au săvârșit fapte penale deoarece în timp aceștia pot deveni victime
sau autori a unor astfel de fapte ori sunt înregistrate ca PIN/CIN fără a li se putea stabili identitatea.
Înregistrarea în baza de date NBIS este dispusă de către polițiștii din structurile operative
concomitent cu completarea fișei NBIS corespunzătoare(condamnat/suspect, CIN PIN PD)
Verificarea dacă o persoană face obiectul bazei de date NBIS se poate face prin intermediul
aplicației INTERID sau de către lucrătorii Serviciului Criminalistic la interior 20671

105
 Anexă la dispoziţia Inspectorului General
al Inspectoratului General al Poliţiei Române
nr. 44 din 22.05.2007

EXTRAS -MANUAL DE BUNE PRACTICI

privind modul de acţiune al poliţiei în cazul copiilor dispăruţi sau victime ale abuzului,
traficului de persoane şi pornografiei infantile pe internet

Etapa a II – a – Deplasarea unei echipe operative la faţa locului pentru evaluarea

situaţiei de fapt şi stabilirea tipului de dispariţie („în circumstanţe alarmante” sau „plecare
voluntară”). Cercetarea criminalistică

1. Deplasarea echipei operative la faţa locului

Art. 6 – (1) Comunicarea evenimentului între dispeceratul central al inspectoratului de poliţie

judeţean, respectiv al DGPMB şi subunităţi, se realizează prin sistemul radio VHF, Matra, Tatra sau
telefonic, în funcţie de dotările subunităţilor, astfel încât datele operative şi măsurile dispuse să
ajungă cât mai urgent la poliţiştii implicaţi în soluţionarea cazului.
(2) Organizarea intervenţiei poliţiei pentru verificarea şi soluţionarea apelurilor cetăţenilor se
realizează în baza Planurilor de acţiune proprii întocmite la nivelul inspectoratului de poliţie
judeţean/DGPMB şi subunităţile acestora.

Art. 7 – În baza Planului de acţiune existent, ofiţerul de serviciu de la unitatea de

poliţie sesizată va acţiona după cum urmează:
a) dirijează la locul dispariţiei, cele mai apropiate echipaje de poliţie, indiferent dacă acestea fac
parte din poliţia de ordine publică, rutieră sau alte structuri operative şi anunţă şeful/înlocuitorul
aflat la comanda unităţii de pe raza căreia a dispărut copilul (în cazul posturilor de poliţie – şeful
poliţiei la care este arondat postul) despre producerea evenimentului, în vederea deplasării la faţa
locului;
b) anunţă inspectorul şef / directorul general sau adjunctul acestora aflaţi la comanda unităţii în
vederea dispunerii alarmării Centrului de monitorizare;
c) anunţă şeful structurii de investigaţii criminale, poliţistul de la formaţiunea urmăriri din cadrul
inspectoratului de poliţie judeţean/DGPMB care lucrează pe linia de muncă „copii dispăruţi” şi
echipa de cercetare la faţa locului;
d) transmite poliţiştilor dirijaţi la locul dispariţiei datele necesare în vederea căutării copilului;
e) raportează evenimentul la dispeceratul central al IGPR;
f) ofiţerul de serviciu sesizat, va efectua verificări, prin Sistemul Naţional Unic pentru Apeluri de
Urgenţă „112”, la unităţile spitaliceşti, salvare şi centrele de minori de pe teritoriul de competenţă,
precum şi în evidenţa accidentelor rutiere.

2. Evaluarea situaţiei de fapt şi stabilirea tipului de dispariţie

Art. 8 – (1) Toate forţele de poliţie dirijate la faţa locului în conformitate cu prevederile art. 7 lit.
a), au calitatea de organ prim-sesizat.
(2) Poliţistul ajuns primul la faţa locului, verifică dacă evenimentul se
confirmă, iar în caz pozitiv, până la sosirea echipei de cercetare criminalistică, va executa
următoarele activităţi:
a) contactează părinţii copilului dispărut sau persoana care a sesizat evenimentul, pentru a
obţine informaţii referitoare la dispariţie şi notează datele de stare civilă ale copilului,
106
semnalmentele, semnele particulare (iar în caz de răpire - ale suspectului, autovehiculul folosit de
acesta etc.), obiectele personale ale copilului care lipsesc, momentul constatării dispariţiei etc.;
b) obţine o fotografie cât mai recentă a copilului şi acordul părinţilor/reprezentanţilor legali cu
privire la mediatizarea cazului (dacă acesta nu a fost dat în momentul sesizării dispariţiei);
c) stabileşte circumstanţele în care a dispărut copilul;
d) stabileşte când, unde şi de către cine a fost văzut copilul ultima dată; discută cu persoanele
identificate; notează orice informaţie privind dispariţia, datele şi numărul de telefon al persoanei
care a furnizat-o;
e) încadrează preliminar tipul dispariţiei (copil rătăcit, răpit, luat de unul din părinţi, fugit de
acasă,etc.);
f) ia măsuri de conservare a locului dispariţiei, prin delimitarea zonei ce urmează a fi cercetată
şi interzice accesul în acea zonă;
g) verifică situaţia copilului (încredinţat spre creştere unuia dintre părinţi, aflat sub tutelă,
curatelă etc.);
h) se informează asupra stadiului de dezvoltare (fizică, mentală) a copilului;
i) stabileşte zona considerată de siguranţă pentru copil;
j) solicită trimiterea la faţa locului şi a altor poliţişti, dacă este cazul;
k) notează datele de identificare şi numărul de telefon al tuturor persoanelor prezente la locul
dispariţiei şi consemnează în agendă, în mod succint, informaţiile furnizate;
l) obţine numele/prenumele/adresa/numărul de telefon ale prietenilor copilului şi rudelor
apropiate;
m) procedează la o verificare prealabilă a zonei limitrofe locuinţei, inclusiv a autoturismelor,
locurilor întunecoase, spaţiilor înguste, tratând-o ca pe un tot unitar, ca şi loc al faptei;
n) rămâne la faţa locului până la sosirea echipei de cercetare criminalistică;
o) pune la dispoziţia echipei de cercetare la faţa locului şi a poliţistului de investigaţii
criminale, toate datele obţinute cu ocazia verificărilor preliminare;
p) se îngrijeşte de întocmirea raportului cu activităţile desfăşurate.
(2) Datele şi informaţiile obţinute vor fi comunicate în permanenţă ofiţerului de serviciu în vederea
transmiterii acestora celorlalte unităţi implicate în activităţile de căutare, solicitării urmăririi la nivel
naţional şi internaţional, consemnului la frontieră şi difuzării cazului în mass-media.

Art. 9 – (1) Determinarea tipului de dispariţie (în circumstanţe alarmante sau plecare
voluntară), este esenţială la începutul anchetei care vizează regăsirea unui copil dispărut.
(2) Momentul declarării dispariţiei şi orele care urmează sunt de o importanţă capitală. Este
indispensabilă o evaluare permanentă a modului în care evoluează situaţia. În orice clipă, eforturile
de căutare trebuie să poată fi adaptate la elementele noi.
(3) Trebuie reacţionat în modul cel mai potrivit cu putinţă; fără a subestima sau minimaliza cazul şi
fără a exagera sau reacţiona excesiv.
(4) Referitor la criteriile în funcţie de care se va determina caracterul alarmant al unei dispariţii, se
va reţine că:
a) aceste criterii sunt orientative, în nici un caz nu sunt limitative;
b) elementele pe care le pune la dispoziţie persoana care reclamă dispariţia trebuie examinate
cu grijă, pentru a evalua dacă dispariţia este sau nu alarmantă. Se va acorda atenţie convingerilor
intime ale persoanei care face declaraţia;
c) fiecare dispariţie este unică şi diferită. Fiecare situaţie trebuie văzută şi evaluată separat.
Bunul simţ şi logica stau la baza unei abordări potrivite.

Art. 10 - Sunt considerate dispariţii în circumstanţe alarmante, acele dispariţii care

întrunesc cel puţin unul din următoarele criterii de risc:
a) vârsta este sub 14 ani;
107
b) ieşirea în afara zonei considerată de siguranţă (cunoscută de copil);
c) întârzieri în dezvoltarea mentală/fizică (handicap psiho-motor);
d) aflarea sub tratament medical sau necesitatea luării unor medicamente care îi sunt indispensabile
sănătăţii ori chiar vieţii;
e) starea de pericol (intenţie de suicid, aflarea în compania unor persoane care îi pot periclita
integritatea corporală, viaţa etc);
f) dispariţia nu se justifică, ţinând cont de profilul moral al copilului şi nu poate fi explicată logic
(absenţa totală a oricărei intenţii de dispariţie, nu a luat cu sine niciun obiect personal etc);
g) condiţii meteorologice nefavorabile la momentul dispariţiei, de natură a-i periclita sănătatea sau
viaţa;
h) orice altă împrejurare care generează temeri cu privire la persoana copilului (există date şi indicii
că acesta este victima unei infracţiuni de omor, lipsire de libertate, viol etc.).

Art. 11 - În această categorie intră şi persoanele care nu au împlinit vârsta de 18 ani, şi care
în mod voluntar sau în împrejurări necunoscute au părăsit domiciliul, unitatea de învăţământ, centrul
de ocrotire etc. şi se încadrează în cel puţin unul din criteriile de risc prevăzute la art. 10 lit. c), d),
e), g) şi h).

Art. 12 - Nu se includ în categoria copiilor dispăruţi în circumstanţe alarmante, cei care

părăsesc domiciliul pentru a se sustrage de la executarea unor sentinţe penale prin care instanţa a
dispus internarea sau efectuarea tratamentului în unităţi de profil, ori de la urmărirea penală, precum
şi cei care părăsesc domiciliul în mod voluntar sau repetat, exceptând situaţia în care aceştia se
încadrează în unul din criteriile de risc menţionate la art. 10 sau 11, după caz.

Art.13 – (1) Aprecierea caracterului alarmant al dispariţiei o face, în primă instanţă,

poliţistul/poliţiştii prim sesizat/sesizaţi, împreună cu echipa de cercetare criminalistică prezentă la
faţa locului.
(2) Dacă aceştia nu se pot pronunţa cu privire la acest aspect (au anumite incertitudini),
decizia va fi luată de şeful unităţii/subunităţii/sectorului de poliţie, pe teritoriul căreia/căruia s-a
produs evenimentul.

EXTRAS PRIVIND CAMERA DE CORPURI DELICTE

La camera de corpuri delicte se depun toate bunurile nesupuse unui regim special,
exceptând
a) metale şi pietre preţioase ori obiecte confecţionate din acestea,
b) mijloace de plată în lei, mijloace de plată în valută neconvertibilă, mijloace de plată în valută
liber convertibilă
f) substanţe stupefiante, care se predau de către personalul care le-a ridicat la camera de corpuri
delicte în care se păstrează droguri, organizată la nivelul Inspectoratului General al Poliţiei Române;
g) substanţe şi materiale toxice, explozive, inflamabile, nucleare sau radioactive,;
h) medicamente şi materiale consumabile de utilitate medicală, materiale de natura obiectelor de
inventar medicale, aparatură medicală,;
i) documente istorice, materiale de arhivă, obiecte, veşminte şi cărţi de cult, timbre filatelice,
obiecte de artă sau colecţii de valoare,;
j) material lemnos/combustibil solid şi cereale;
108
 k) deşeuri metalice şi alte bunuri care au un volum sau o masă însemnată, ce nu se pot depozita
fizic în camerele de corpuri delicte, care se lasă în custodia unor persoane fizice sau juridice de către
personalul care le ridică;
l) bunuri de consum alimentar şi materii prime necesare pentru prepararea acestora, cu grad
ridicat de perisabilitate sau care, prin trecerea timpului, pierd din greutate ori din valoare, inclusiv
animalele, păsările vii şi plantele, care se predau. de către personalul care le ridică, de îndată,
persoanelor juridice specializate sau persoanelor fizice autorizate să comercializeze aceste bunuri
către populaţie;
m) mijloace materiale de probă purtătoare de urme biologice ce urmează a fi valorificate în
activitatea de cercetare a infracţiunilor, care nu sunt ambalate corespunzător de către specialişti
pentru a fi conservate la camerele de corpuri delicte în care se păstrează bunuri nesupuse unui regim
special

În vederea introducerii la camera de corpuri delicte în care se păstrează bunuri nesupuse unui
regim special, bunurile ce fac obiectul prezentelor norme specifice sunt însoţite de
următoarele documente:
a) raportul aprobat de şeful/comandantul unităţii la nivelul căreia este organizată camera de
corpuri delicte în care se păstrează bunuri nesupuse unui regim special. Adresa şi raportul cuprind în
mod obligatoriu numărul şi data înregistrării dosarului penal, numărul unic şi unitatea de parchet
unde a fost înregistrat dosarul, formaţiunea care instrumentează cauza, seria şi numărul procesului-
verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei, în cazul aplicării sancţiunii contravenţionale
complementare a confiscării, datele de stare civilă ale persoanei de la care s-au ridicat bunurile,
enumerarea şi descrierea bunurilor;
b) copia procesului-verbal prin care s-au ridicat bunuri în vederea confiscării sau în vederea
cercetării, în cazul constatării ori cercetării unor infracţiuni, copia procesului-verbal de constatare şi
sancţionare a contravenţiei sau actele din care rezultă găsirea ori constatarea abandonării bunurilor;
c) după caz, fişa de custodie a mijloacelor de probă, prevăzută de reglementările interne
privind procedura efectuării cercetării la faţa locului, în situaţia în care aceasta se întocmeşte cu
ocazia ridicării mijloacelor de probă;
d) după caz, copia ordonanţei procurorului sau a încheierii instanţei prin care s-a instituit
sechestrul asigurător şi copia procesului-verbal de aplicare a sechestrului.

În documentele prezentate la introducerea în camera de corpuri delicte în care se păstrează

bunuri nesupuse unui regim special se realizează descrierea amănunţită a fiecărui bun, respectiv:
denumirea, marca, modelul, seria şi numărul, anul de fabricaţie, dimensiunile, starea calitativă,
aspectul, starea de funcţionare, uzura, cantitatea, unitatea de măsură şi orice alte date de
individualizare şi identificare a acestora.

Depunerea bunurilor la camera de corpuri delicte în care se păstrează bunuri nesupuse

unui regim special se face de către personalul care le-a ridicat, cu respectarea următoarelor
termene:
a) cel mult 5 zile lucrătoare de la data ridicării în vederea confiscării, în cazul constatării sau
cercetării unor infracţiuni, dacă bunurile nu sunt necesare la efectuarea unor acte procedurale;
b) cel mult două zile lucrătoare de la finalizarea expertizelor, constatărilor sau a altor acte
procedurale la care acestea au fost necesare;
c) cel mult două zile lucrătoare de la încheierea procesului-verbal de constatare şi sancţionare a
contravenţiei;
d) cel mult două zile lucrătoare de la primirea/găsirea bunului pierdut/abandonat.
În situaţia în care termenul de depunere nu este respectat, personalul care depune bunurile va
motiva depăşirea termenului în raportul prin care se solicită introducerea.
109
 Autovehiculele indisponibilizate în vederea confiscării sau recuperării prejudiciului, de
regulă, se lasă în custodia persoanelor fizice ori juridice care pot asigura securitatea şi păstrarea
acestora în condiţii optime.
În situaţii temeinic justificate(3 situații)), autovehiculele indisponibilizate asupra cărora s-
a instituit sechestru asigurător, cele confiscate ca urmare a aplicării sancţiunii contravenţionale
complementare precum și în cazul cererilor de asistenţă judiciară internaţională în materie
penală, se introduc la camera de corpuri delicte în care se păstrează autovehiculele indisponibilizate
organizată la nivelul unităţii din care face parte personalul care le-a indisponibilizat sau unităţii din
localitatea unde îşi are sediul unitatea de parchet competentă a soluţiona cauza.

110
 LEGE nr. 61 din 27 septembrie 1991
pentru sancţionarea faptelor de încălcare a unor norme de convieţuire socială,
a ordinii şi liniştii publice

EMITENT: Parlamentul
PUBLICAT ÎN: Monitorul Oficial nr. 96 din 7 februarie 2014
Data Intrarii in vigoare: 26 Ianuarie 2020

Forma consolidată a LEGII nr. 61 din 27 septembrie 1991(Rep. 4) din Monitorul Oficial
nr. 96 din 7 februarie 2014, la data de 26 ianuarie 2020 este realizată prin includerea modificărilor
şi completărilor aduse de: LEGEA nr. 11 din 9 ianuarie 2020; LEGEA nr. 192 din 25 octombrie
2019.

Republicată în temeiul art. 248 din Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii
nr. 286/2009 privind Codul penal, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 757 din
12 noiembrie 2012, cu modificările ulterioare, dându-se textelor o nouă numerotare.
Legea nr. 61/1991 a fost republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 77 din 31
ianuarie 2011.
ART. 1
Pentru asigurarea climatului de ordine şi linişte publică necesar desfăşurării normale a
activităţii economice şi social-culturale şi promovarea unor relaţii civilizate în viaţa cotidiană,
cetăţenii sunt obligaţi să aibă un comportament civic, moral şi responsabil, în spiritul legilor ţării şi
al normelor de convieţuire socială.

ART. 2
Constituie contravenţie săvârşirea oricăreia dintre următoarele fapte, dacă nu sunt
comise în astfel de condiţii încât, potrivit legii penale, să fie considerate infracţiuni:
1) săvârşirea în public de fapte, acte sau gesturi obscene, proferarea de injurii, expresii
jignitoare sau vulgare, ameninţări cu acte de violenţă împotriva persoanelor sau bunurilor acestora,
de natură să tulbure ordinea şi liniştea publică sau să provoace indignarea cetăţenilor ori să lezeze
demnitatea şi onoarea acestora;
(la 26-01-2020 Punctul 1) din Articolul 2 a fost modificat de Punctul 1, Articolul I din
LEGEA nr. 192 din 25 octombrie 2019, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 868 din 28
octombrie 2019)

2) constituirea unui grup format din trei sau mai multe persoane, în scopul de a săvârşi
acţiuni ilicite, contrare ordinii şi liniştii publice şi normelor de convieţuire socială, precum şi actele
de încurajare sau sprijinire, sub orice formă, a unor astfel de grupuri de persoane, care incită la
dezordine socială;
3) apelarea, în mod repetat, la mila publicului, de către o persoană aptă de muncă, precum
şi determinarea unei persoane la săvârşirea unor astfel de fapte;
4) aruncarea asupra unei persoane, construcţii sau asupra unui mijloc de transport cu
obiecte de orice fel, cu substanţe inflamante, iritant-lacrimogene sau cu efect paralizant, corosive
sau care murdăresc, dacă nu s-au produs vătămări ale integrităţii corporale sau sănătăţii, ori pagube
materiale;
5) organizarea, îngăduirea sau participarea la jocuri de noroc - altele decât cele autorizate
potrivit legii - de natură să lezeze bunele moravuri;
111
 6) atragerea de persoane, sub orice formă, săvârşită în localuri, parcuri, pe străzi sau în alte
locuri publice în vederea practicării de raporturi sexuale cu acestea spre a obţine foloase materiale,
precum şi îndemnul sau determinarea, în acelaşi scop, a unei persoane la săvârşirea unor astfel de
fapte;
7) acceptarea sau tolerarea practicării faptelor prevăzute la pct. 6) în hoteluri, moteluri,
campinguri, baruri, restaurante, cluburi, pensiuni, discoteci sau în anexele acestora de către patronii
sau administratorii ori conducătorii localurilor respective;
8) comercializarea armelor cu aer comprimat sau cu gaze comprimate, a arbaletelor,
arcurilor pentru tir, pescuit sau vânătoare în alte locuri decât în magazinele autorizate să efectueze
operaţiuni cu arme de foc şi muniţii;
9) vânzarea armelor cu aer comprimat sau cu gaze comprimate, a arbaletelor, arcurilor
pentru tir, pescuit sau vânătoare persoanelor care nu au împlinit vârsta de 18 ani, persoanelor care au
săvârşit acte de violenţă menţionate în cazierul judiciar, precum şi persoanelor care suferă de boli
neuropsihice menţionate în certificatul de sănătate eliberat de policlinica teritorială;
10) neţinerea evidenţei de către magazinele autorizate a cumpărătorilor armelor prevăzute
la pct. 8) în registre speciale, vizate de organele de poliţie, în care vor fi menţionate datele de stare
civilă, domiciliul, seria şi numărul actului de identitate ale cumpărătorului, numărul cazierului
judiciar, numărul certificatului de sănătate neuropsihică, cu denumirea policlinicii teritoriale,
precum şi caracteristicile armei vândute.
Dacă cumpărătorul este titular al unui permis de armă, este scutit de obligaţia de a
prezenta cazierul judiciar şi certificatul de sănătate neuropsihică, iar dacă cumpărătorul este titular al
unui permis de conducere, acesta este obligat să prezinte numai cazierul judiciar;
11) alarmarea publicului, a organelor specializate pentru a interveni în caz de pericol ori a
organelor de menţinere a ordinii publice, prin darea semnalelor de pericol sau, după caz, prin
solicitarea intervenţiei la faţa locului, fără motiv întemeiat;
12) întreruperea curentului electric sau stingerea, fără drept, a lămpilor ce servesc la
iluminatul public pe străzi, în parcuri, săli de spectacol sau în alte locuri publice;
13) pătrunderea, cu încălcarea normelor legale de acces, în sediile autorităţilor publice
centrale şi locale, instituţiilor publice, instituţiilor de învăţământ şi spaţiilor aparţinând acestora,
indiferent de destinaţia lor, regiilor autonome, societăţilor reglementate de Legea nr. 31/1990,
republicată, cu modificările şi completările ulterioare, partidelor sau altor formaţiuni politice,
organizaţiilor guvernamentale şi neguvernamentale, ambasadelor şi reprezentanţelor altor state ori
ale organizaţiilor internaţionale de pe teritoriul României, precum şi ocuparea fără drept a
terenurilor aparţinând ambasadelor şi reprezentanţelor sau a terenurilor situate în perimetrul acestora
ori refuzul de a le părăsi la cererea organelor de ordine;
14) scrierea sau desenarea, fără drept, pe pereţii clădirilor, pe garduri sau pe obiecte de
folosinţă comună aflate în locuri publice, deteriorarea prin orice mijloc a acestora, precum şi
dezlipirea sau distrugerea, fără drept, a reclamelor, anunţurilor şi afişelor legal expuse în locuri
anume destinate;
15) nerespectarea măsurilor de ordine sau a regulilor stabilite pentru buna desfăşurare a
manifestărilor cultural-sportive;
16) deteriorarea, ridicarea sau mutarea, fără drept, a semnelor sau indicatoarelor de
orientare turistică şi rutieră ori a celor care semnalează existenţa unui pericol pentru viaţa
persoanelor;
17) lăsarea în libertate ori fără supraveghere a animalelor care pot prezenta pericol pentru
persoane sau bunuri;
18) refuzul consumatorului de a părăsi un local public în care se consumă băuturi
alcoolice, după ora de închidere sau la cererea îndreptăţită a unui salariat al localului;

112
 19) servirea consumatorilor cu băuturi alcoolice în localurile publice şi în afara acestora,
în zilele şi la orele când, potrivit dispoziţiilor legale, acestea sunt închise sau este interzisă
desfacerea băuturilor alcoolice ori după ora de închidere stabilită prin autorizaţia de funcţionare;
20) servirea şi consumul băuturilor alcoolice în localuri publice şi în afara acestora pe
timpul desfăşurării adunărilor publice, grevelor, manifestărilor sportive, cu excepţia spaţiilor în care
sunt organizate evenimente pentru celebrarea revelionului, zilelor unităţilor administrativ-teritoriale,
ale categoriilor socio-profesionale sau pentru promovarea unor produse alimentare sau nealimentare,
precum şi a perimetrelor special amenajate şi delimitate unde se desfăşoară manifestări cultural-
artistice cu acces controlat;
(la 13-01-2020 Punctul 20) din Articolul 2 a fost modificat de ARTICOLUL UNIC din LEGEA
nr. 11 din 9 ianuarie 2020, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 14 din 10 ianuarie 2020)

21) desfacerea, comercializarea şi consumul băuturilor alcoolice în locurile publice, la

intrarea în curţile şi în interioarele lor, cum sunt: spitale şi alte unităţi sanitare, centre de plasament
al minorilor, unităţi şi instituţii de învăţământ şi educaţie, lăcaşuri de cult şi instituţii religioase
aferente cultelor care interzic consumul băuturilor alcoolice în practicarea religiei respective, pe
trotuarele sau aleile de acces ale acestora;
22) servirea cu băuturi alcoolice, în localurile publice, a consumatorilor aflaţi în vădită
stare de ebrietate, precum şi a minorilor;
23) consumul de băuturi alcoolice în următoarele locuri publice: drumuri publice, parcuri,
stadioane şi terenuri sportive, instituţii culturale, săli de spectacole, instituţii sau unităţi economice,
toate mijloacele de transport în comun, autogări, gări şi aeroporturi, de stat şi private, sau alte locuri
prevăzute de lege. În incinta acestor locuri publice se pot consuma băuturi alcoolice prin delimitarea
unor spaţii special amenajate pentru consumarea băuturilor alcoolice, prin hotărârea conducerilor
locurilor publice respective. Sunt exceptate localurile de alimentaţie publică şi turism, cum sunt:
restaurante, baruri şi discoteci. În locurile publice enumerate se interzice cu desăvârşire consumul de
băuturi alcoolice de către persoanele care nu au împlinit vârsta de 18 ani;
24) provocarea ori participarea efectivă la scandal, în locuri sau localuri publice;
25) tulburarea, fără drept, a liniştii locuitorilor prin producerea de zgomote cu orice aparat
sau obiect ori prin strigăte sau larmă;
26) tulburarea liniştii locatarilor între orele 22,00-8,00 şi 13,00-14,00 de către orice
persoană prin producerea de zgomote, larmă sau prin folosirea oricărui aparat, obiect ori instrument
muzical la intensitate mare în localurile sau în sediile persoanelor juridice, în locuinţele persoanelor
fizice sau în oricare alt loc din imobile cu destinaţia de locuinţe ori situat în imediata vecinătate a
acestora;
27) organizarea de petreceri cu caracter privat şi utilizarea de aparatură muzicală la
intensitate de natură a tulbura liniştea locuitorilor, în corturi, alte amenajări sau în spaţiu neacoperit,
situate în perimetrul apropiat imobilelor cu destinaţia de locuinţe sau cu caracter social, în mediul
urban;
28) alungarea din locuinţa comună a soţului sau soţiei, a copiilor, precum şi a oricărei alte
persoane aflate în întreţinere;
29) nerespectarea măsurilor de ordine luate de organele competente în caz de calamităţi
naturale sau alte pericole publice;
30) nerespectarea măsurii de suspendare, dispusă conform dispoziţiilor art. 3 alin. (3) şi
(4);
31) refuzul unei persoane de a furniza date pentru stabilirea identităţii sale sau de a se
prezenta la sediul poliţiei, la cererea ori la invitaţia justificată a organelor de urmărire penală sau a
organelor de ordine publică, aflate în exercitarea atribuţiilor de serviciu;
(la 26-01-2020 Punctul 31) din Articolul 2 a fost modificat de Punctul 1, Articolul I din LEGEA

113
nr. 192 din 25 octombrie 2019, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 868 din 28 octombrie
2019)

32) îndemnul sub orice formă al minorilor la săvârşirea de contravenţii;

33) neluarea de către părinţi sau de către persoanele cărora li s-a încredinţat spre creştere
şi educare un minor în vârstă de până la 16 ani sau care au în îngrijire un alienat ori debil mintal a
măsurilor necesare pentru a-l împiedica de la fapte de vagabondaj, cerşetorie sau prostituţie;
34) lăsarea fără supraveghere a unui bolnav mintal periculos, de către persoanele care au
îndatorirea de a-l îngriji sau de a-l păzi, precum şi neanunţarea organelor sanitare sau ale poliţiei în
caz de scăpare de sub pază sau supraveghere;
35) neasigurarea de către responsabili sau patroni, prin personal propriu ori specializat, a
ordinii publice în localuri publice, hoteluri, moteluri, campinguri, cluburi, pensiuni, discoteci şi în
alte locuri de distracţie sau de agrement pe care le conduc, precum şi refuzul acestora de a acorda
sprijin organelor în drept pentru restabilirea în locurile respective a ordinii publice ori pentru luarea
măsurilor împotriva persoanelor care au încălcat legea;
36) împiedicarea, sub orice formă, a organelor însărcinate cu menţinerea ordinii publice de
a-şi îndeplini obligaţiile de serviciu privind legitimarea sau conducerea unei persoane la sediul
poliţiei ori al altui organ de stat sau de a lua măsurile necesare pentru menţinerea ori restabilirea
ordinii publice.
ART. 3
(1) Contravenţiile prevăzute la art. 2 se sancţionează după cum urmează:
a) cu amendă de la 100 lei la 500 lei, cele prevăzute la pct. 3), 4), 11), 14), 17), 18),
22), 33) şi 34);
(la 26-01-2020 Litera a) din Alineatul (1) , Articolul 3 a fost modificată de Punctul 2, Articolul I
din LEGEA nr. 192 din 25 octombrie 2019, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 868 din 28
octombrie 2019)
b) cu amendă de la 200 lei la 1.000 lei, cele prevăzute la pct. 1), 12), 16), 24), 25) şi
28);
c) c) cu amendă de la 500 lei la 1.500 lei, cele prevăzute la pct. 2), 5)-10), 13), 15), 19),
20), 26), 29), 31) şi 32);
(la 26-01-2020 Litera c) din Alineatul (1) , Articolul 3 a fost modificată de Punctul 2, Articolul I
din LEGEA nr. 192 din 25 octombrie 2019, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 868 din 28
octombrie 2019)

d) cu amendă de la 2.000 lei la 3.000 lei, fapta prevăzută la pct. 27) şi 30);
(la 26-01-2020 Litera d) din Alineatul (1) , Articolul 3 a fost modificată de Punctul 2, Articolul I
din LEGEA nr. 192 din 25 octombrie 2019, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 868 din 28
octombrie 2019)

d) cu amendă de la 100 lei la 500 lei, faptele prevăzute la pct. 21) şi 23);
e) cu amendă de la 3.000 lei la 6.000 lei, faptele prevăzute la pct. 35) şi 36).

(2) În cazurile în care faptele prevăzute la pct. 1), 2), 4) şi 24) ale art. 2 sunt săvârşite în
incinta unei instituţii de învăţământ, a unei instituţii de sănătate ori destinate ocrotirii speciale a unor
categorii de persoane defavorizate, sancţiunile aplicabile sunt amenzile de la 1.000 lei la 3.000 lei.
(3) În cazul săvârşirii contravenţiilor prevăzute la art. 2 pct. 7) şi 20) se dispune şi măsura
suspendării activităţii localului public pe o perioadă cuprinsă între 10 şi 30 de zile.
(4) În cazul repetării contravenţiilor prevăzute la art. 2 pct. 19), 21), 22) şi 26) se dispune, de
asemenea, măsura suspendării activităţii localului public pe o perioadă cuprinsă între 10 şi 30 de
zile.
114
 (5) În cazul săvârşirii contravenţiei prevăzute la art. 2 pct. 30) se dispune retragerea
autorizaţiei de funcţionare a localului public.
(6) Suspendarea activităţii localului public ori retragerea autorizaţiei de funcţionare a
acestuia se dispune de către organul care a eliberat autorizaţia, la propunerea organului constatator,
căruia i se comunică în scris măsura luată, în termen de 5 zile de la data sesizării.
(7) În cazul contravenţiilor prevăzute la art. 2 pct. 32), 33) şi 34), sesizarea se poate face şi
de către organele de ocrotire socială.
(8) Sancţiunea amenzii poate fi aplicată şi persoanei juridice.

ART. 4
(1) Sunt supuse confiscării lucrurile care au servit la săvârşirea contravenţiilor prevăzute la
art. 2 pct. 4) şi 5), dacă sunt ale contravenientului, precum şi lucrurile dobândite prin săvârşirea
contravenţiilor, dacă nu sunt restituite persoanei vătămate.
(2) În cazul contravenţiei prevăzute la art. 2 pct. 28) este necesară plângerea părţii
vătămate. Retragerea plângerii ori împăcarea părţilor înlătură răspunderea făptuitorului. Organele
constatatoare sunt abilitate să restabilească situaţia anterioară.

ART. 4^1
Repetarea contravenţiilor prevăzute la art. 2 pct. 1), 25)-27), într-un interval de 24 de ore
de la constatarea primei fapte, se sancţionează după cum urmează:
a) cu amendă de la 500 lei la 1.500 lei sau prestarea a 50-100 de ore de activităţi în folosul
comunităţii, faptele prevăzute la pct. 1) şi 25);
b) cu amendă de la 2.000 lei la 3.000 lei sau prestarea a 70-120 de ore de activităţi în
folosul comunităţii, faptele prevăzute la pct. 26);
c) cu amendă de la 3.000 lei la 6.000 lei sau prestarea a 100-150 de ore de activităţi în
folosul comunităţii, faptele prevăzute la pct. 27).
(la 26-01-2020 Actul a fost completat de Punctul 3, Articolul I din LEGEA nr. 192 din 25
octombrie 2019, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 868 din 28 octombrie 2019)

ART. 5
(1) Contravenţiile se constată de către primar, împuterniciţii acestuia, de către ofiţerii sau agenţii
de poliţie ori de către ofiţerii, maiştrii militari şi subofiţerii din jandarmerie, precum şi, pentru
faptele constatate în zona specifică de competenţă, de către poliţiştii de frontieră.
(2) În cazul contravenţiilor pentru care legea prevede sancţiunea amenzii, agentul constatator,
odată cu constatarea, aplică şi sancţiunea.

ART. 6
Împotriva procesului-verbal de constatare a contravenţiilor prin care s-a aplicat sancţiunea
amenzii se poate face plângere în termen de 15 zile de la comunicarea acestuia.

ART. 7
(1) Plângerea împotriva procesului-verbal de constatare a contravenţiei se soluţionează
de judecătorie.
(2) *) Hotărârea judecătorească prin care judecătoria soluţionează plângerea este
definitivă şi irevocabilă.
*) Curtea Constituţională, prin Decizia nr. 174/2013, publicată în Monitorul Oficial al României,
Partea I, nr. 315 din 31 mai 2013, a constatat că dispoziţiile art. 8 alin. (2) din Legea nr. 61/1991,
devenit, în urma renumerotării, art. 7 alin. (2), sunt neconstituţionale.

115
 ART. 8
(1) În cazul în care contravenţiile prevăzute în prezenta lege sunt săvârşite de un militar,
procesul-verbal de constatare se trimite comandantului unităţii din care face parte contravenientul,
spre a i se aplică, dacă procesul-verbal este întemeiat, sancţiuni potrivit Regulamentului disciplinei
militare.
(2) În situaţia în care contravenientul este încorporat pentru îndeplinirea serviciului
militar înainte de pronunţarea hotărârii judecătoreşti ori înainte de începerea executării sancţiunii
închisorii contravenţionale, procesul-verbal sau, după caz, hotărârea se trimite, de asemenea,
comandantului unităţii din care face parte contravenientul, spre a i se aplică o sancţiune potrivit
Regulamentului disciplinei militare.

ART. 9
Dispoziţiile prezentei legi se completează cu prevederile Ordonanţei Guvernului nr.
2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr.
180/2002, cu modificările şi completările ulterioare.
(la 26-01-2020 Articolul 9 a fost modificat de Punctul 4, Articolul I din LEGEA nr. 192 din 25
octombrie 2019, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 868 din 28 octombrie 2019)

ART. 10
Pe data intrării în vigoare a prezentei legi se abrogă Decretul nr. 153 din 24 martie
1970 pentru stabilirea şi sancţionarea unor contravenţii privind regulile de convieţuire socială,
ordinea şi liniştea publică, art. 6 din Decretul nr. 76 din 15 iulie 1975, precum şi orice alte dispoziţii
contrare.

116
 LEGE nr. 218 din 23 aprilie 2002
privind organizarea şi funcţionarea Poliţiei Române

EMITENT: Parlamentul
PUBLICAT ÎN: Monitorul Oficial nr. 307 din 25 aprilie 2014
Data Intrarii in vigoare: 26 Ianuarie 2020

Forma consolidată a Legii nr. 218 din 23 aprilie 2002 (Rep. 1) din Monitorul Oficial
nr. 307 din 25 aprilie 2014, la data de 26 ianuarie 2020 este realizată prin includerea modificărilor
şi completărilor aduse de: Legea nr. 40 din 11 martie 2015; LEGEA nr. 107 din 14 mai 2015;
LEGEA nr. 49 din 27 februarie 2018; LEGEA nr. 192 din 25 octombrie 2019; LEGEA nr. 12 din
9 ianuarie 2020.

Republicată în temeiul art. 107 alin. (3) din Legea nr. 255/2013 pentru punerea în aplicare
a Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală şi pentru modificarea şi completarea unor
acte normative care cuprind dispoziţii procesual penale, publicată în Monitorul Oficial al României,
Partea I, nr. 515 din 14 august 2013, cu modificările ulterioare, dându-se textelor o nouă
numerotare.

Legea nr. 218/2002 a fost publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 305 din
9 mai 2002, iar ulterior a fost modificată şi completată prin:

- Legea nr. 281/2003 privind modificarea şi completarea Codului de procedură penală şi a

unor legi speciale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 468 din 1 iulie 2003, cu
modificările ulterioare;

- Legea nr. 60/2009 pentru completarea art. 31 din Legea nr. 218/2002 privind organizarea
şi funcţionarea Poliţiei Române, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 227 din 7
aprilie 2009.

CAP. I
Dispoziţii generale
ART. 1

Poliţia Română face parte din Ministerul Afacerilor Interne şi este instituţia specializată a
statului, care exercită atribuţii privind apărarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale persoanei,
a proprietăţii private şi publice, prevenirea şi descoperirea infracţiunilor, respectarea ordinii şi
liniştii publice, în condiţiile legii.
ART. 2
Activitatea Poliţiei Române constituie serviciu public specializat şi se realizează în
interesul persoanei, al comunităţii, precum şi în sprijinul instituţiilor statului, exclusiv pe baza şi în
executarea legii.
ART. 3
În îndeplinirea misiunilor care îi revin Poliţia Română cooperează cu instituţiile statului şi
colaborează cu asociaţiile şi organizaţiile neguvernamentale, precum şi cu persoanele fizice şi
juridice, în limitele legii.

117
 ART. 4
(1) Poliţia Română se organizează corespunzător împărţirii administrativ-teritoriale a
ţării.

(2) Poliţia Română se poate organiza şi conform specificului unor sectoare ale economiei naţionale -
transporturi feroviare, aeriene, navale - sau al unor obiective economice şi sociale, în funcţie de
importanţa şi de numărul acestora.
(3) Unităţile de poliţie se înfiinţează prin ordin al ministrului afacerilor interne.

CAP. II
Organizare şi funcţionare
SECŢIUNEA 1
Structura organizatorică

ART. 5
Poliţia Română are următoarea structură organizatorică:
a) Inspectoratul General al Poliţiei Române;
b) unităţi teritoriale aflate în subordinea Inspectoratului General al Poliţiei Române, Direcţia
generală de poliţie a municipiului Bucureşti şi inspectoratele judeţene de poliţie;
c) instituţii de învăţământ pentru formarea şi pregătirea continuă a personalului;
d) alte unităţi necesare pentru îndeplinirea atribuţiilor specifice poliţiei, înfiinţate potrivit legii.

ART. 6
În cadrul Poliţiei Române funcţionează Corpul Naţional al Poliţiştilor, persoană juridică de
drept public, ale cărei atribuţii sunt stabilite prin legea privind statutul poliţistului**).
**) A se vedea Legea nr. 360/2002 privind Statutul poliţistului, publicată în Monitorul
Oficial al României, Partea I, nr. 440 din 24 iunie 2002, cu modificările şi completările ulterioare.

ART. 7
Inspectoratul General al Poliţiei Române este unitatea centrală a poliţiei, cu personalitate
juridică şi competenţă teritorială generală, care conduce, îndrumă şi controlează activitatea unităţilor
de poliţie subordonate, desfăşoară activităţi de investigare şi cercetare a infracţiunilor deosebit de
grave, circumscrise crimei organizate, criminalităţii economico-financiare sau bancare, a altor
infracţiuni ce fac obiectul cauzelor penale aflate în supravegherea Parchetului de pe lângă Înalta
Curte de Casaţie şi Justiţie, precum şi orice alte atribuţii date în competenţa sa prin lege.

ART. 8
(1) Inspectoratul General al Poliţiei Române este condus de un inspector general, cu
rang de secretar de stat, numit prin decizie a prim-ministrului, la propunerea ministrului afacerilor
interne, după consultarea Corpului Naţional al Poliţiştilor.
(la 15-03-2015 Alin. (1) al art. 8 a fost modificat de art. unic din LEGEA nr. 40 din 11 martie
2015 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 171 din 12 martie 2015.)

(2) Inspectorul general este ajutat de adjuncţi numiţi de către ministrul afacerilor interne, la
propunerea sa, cu consultarea Corpului Naţional al Poliţiştilor.

118
 ART. 9
(1) În cadrul Inspectoratului General al Poliţiei Române funcţionează Consiliul
Superior, denumit în continuare Consiliu, constituit din inspectorul general al Inspectoratului
General al Poliţiei Române, adjuncţii inspectorului general al Inspectoratului General al Poliţiei
Române, şefii direcţiilor generale şi ai direcţiilor din Inspectoratul General al Poliţiei Române, 5 şefi
ai unităţilor teritoriale ale poliţiei, desemnaţi prin rotaţie în fiecare an, preşedintele Corpului
Naţional al Poliţiştilor şi rectorul Academiei de Poliţie "Alexandru Ioan Cuza".
(2) Consiliul se întruneşte o dată pe trimestru sau ori de câte ori este nevoie, sub
conducerea inspectorului general al Inspectoratului General al Poliţiei Române. Consiliul analizează
şi hotărăşte activităţile Poliţiei Române conform strategiei Ministerului Afacerilor Interne.
Hotărârile se adoptă cu votul a cel puţin două treimi din numărul membrilor săi. Hotărârile
Consiliului se duc la îndeplinire prin grija inspectorului general al Inspectoratului General al Poliţiei
Române.
(3) Desemnarea nominală a membrilor Consiliului şi funcţionarea acestuia se stabilesc
prin dispoziţie a inspectorului general al Inspectoratului General al Poliţiei Române.

ART. 10
În aplicarea legii inspectorul general al Inspectoratului General al Poliţiei Române emite
dispoziţii obligatorii pentru personalul din subordine, la elaborarea cărora consultă Corpul Naţional
al Poliţiştilor şi Consiliul.

ART. 11
Inspectoratul General al Poliţiei Române are în structura sa organizatorică direcţii
generale, direcţii, servicii şi birouri, înfiinţate prin ordin al ministrului afacerilor interne, în limita
fondurilor la dispoziţie.

SECŢIUNEA a 2-a
Unităţi teritoriale din subordinea Inspectoratului General al Poliţiei Române

ART. 12
(1) În municipiul Bucureşti se organizează şi funcţionează ca unitate cu personalitate
juridică Direcţia generală de poliţie a municipiului Bucureşti, condusă de un director general, ajutat
de adjuncţi.
(2) În judeţe se organizează şi funcţionează, ca unităţi cu personalitate juridică,
inspectorate de poliţie, conduse de un inspector-şef, ajutat de adjuncţi.
(3) Directorul general al Direcţiei generale de poliţie a municipiului Bucureşti şi
inspectorii-şefi ai inspectoratelor de poliţie judeţene sunt numiţi şi eliberaţi din funcţie prin ordin al
ministrului afacerilor interne, la propunerea inspectorului general al Inspectoratului General al
Poliţiei Române, după consultarea Corpului Naţional al Poliţiştilor şi cu avizul consultativ al
prefectului.

ART. 13

(1) În cadrul Direcţiei generale de poliţie a municipiului Bucureşti se organizează şi

funcţionează unităţi de poliţie ale sectoarelor, corespunzător organizării administrativ-teritoriale a
acestuia.
(2) În fiecare sector se organizează şi funcţionează secţii de poliţie. Numărul acestora se
stabileşte prin ordin al ministrului afacerilor interne, în funcţie de întinderea teritoriului, numărul
populaţiei, de numărul şi importanţa obiectivelor economice, sociale şi politice.
119
 ART. 14

(1) În municipii şi oraşe funcţionează poliţii municipale şi orăşeneşti, iar în comune,

posturi de poliţie.
(2) În municipii pot fi înfiinţate secţii de poliţie, iar în comunele cu sate şi cătune
dispersate pot fi înfiinţate birouri de poliţie, potrivit criteriilor prevăzute la art. 13 alin. (2).

ART. 15
(1) În structura organizatorică a Poliţiei Române pot fi înfiinţate şi alte unităţi pentru
prevenirea şi combaterea infracţionalităţii.
(2) Numărul, competenţa şi structura organizatorică ale acestor unităţi se stabilesc prin
ordin al ministrului afacerilor interne, la propunerea inspectorului general al Inspectoratului General
al Poliţiei Române, după consultarea Corpului Naţional al Poliţiştilor.
(3) Şefii unităţilor organizate în condiţiile alin. (1) şi (2) sunt numiţi şi eliberaţi din
funcţie prin ordin al ministrului afacerilor interne.

ART. 16
(1) Atribuţiile şi structura organizatorică ale Inspectoratului General al Poliţiei Române,
Direcţiei generale de poliţie a municipiului Bucureşti şi inspectoratelor de poliţie judeţene se
stabilesc prin regulamente de organizare şi funcţionare.
(2) Regulamentul de organizare şi funcţionare a Inspectoratului General al Poliţiei
Române se aprobă de ministrul afacerilor interne, iar cele ale unităţilor teritoriale, de către
inspectorul general al Inspectoratului General al Poliţiei Române.

SECŢIUNEA a 3-a
Autoritatea teritorială de ordine publică

ART. 17
(1) La nivelul municipiului Bucureşti şi al fiecărui judeţ se organizează şi funcţionează
autoritatea teritorială de ordine publică, organism cu rol consultativ, a cărui activitate se desfăşoară
în interesul comunităţii.
(2) Autoritatea teritorială de ordine publică este constituită din şeful Direcţiei generale
de poliţie a municipiului Bucureşti sau al inspectoratului de poliţie judeţean, un reprezentant al
Corpului Naţional al Poliţiştilor, subprefect, 6 consilieri desemnaţi de Consiliul General al
Municipiului Bucureşti, respectiv de consiliul judeţean, 3 reprezentanţi ai comunităţii desemnaţi de
primarul general al municipiului Bucureşti, respectiv de preşedintele consiliului judeţean, şeful
Direcţiei generale de jandarmi a municipiului Bucureşti sau al inspectoratului judeţean, şeful
Inspectoratului pentru Situaţii de Urgenţă al Municipiului Bucureşti sau şeful inspectoratului pentru
situaţii de urgenţă judeţean, şeful serviciului teritorial al Poliţiei de Frontieră Române şi, după caz,
şeful poliţiei locale din municipiul reşedinţă de judeţ.
(la 13-01-2020 Alin. (2) al art. 17 a fost modificat de ARTICOLUL UNIC din LEGEA nr. 12
din 9 ianuarie 2020, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 343 din 19 mai 2015.)

(2^1) Participarea şefului Direcţiei generale de jandarmi a municipiului Bucureşti sau

alinspectoratului de jandarmi judeţean şi a şefului Inspectoratului pentru Situaţii de Urgenţă al
Municipiului Bucureşti sau a şefului inspectoratului pentru situaţii de urgenţă judeţean în autoritatea
teritorială de ordine publică se realizează în legătură cu activităţile desfăşurate de aceste instituţii în
calitate de forţe de sprijin care participă la planificarea şi executarea activităţilor de menţinere a
ordinii şi siguranţei publice sub conducerea Poliţiei Române.
120
 (la 22-05-2015 Alin. (2^1) al art. 17 a fost introdus de pct. 2 al art. unic din LEGEA nr. 107 din
14 mai 2015, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 343 din 19 mai 2015.)
(2^2) Aspectele referitoare la activităţile desfăşurate de structurile Ministerului Afacerilor
Interne şi cele ale poliţiei locale în planul menţinerii ordinii şi siguranţei publice se prezintă integrat
prin intermediul Direcţiei generale de poliţie a municipiului Bucureşti sau inspectoratului de poliţie
judeţean.
(la 22-05-2015 Alin. (2^2) al art. 17 a fost introdus de pct. 2 al art. unic din LEGEA nr. 107 din
14 mai 2015, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 343 din 19 mai 2015.)
(3) Desemnarea nominală a autorităţii teritoriale de ordine publică este validată de către
Consiliul General al Municipiului Bucureşti sau de către consiliul judeţean pentru o perioadă de 4
ani.
(4) Autoritatea teritorială de ordine publică este condusă de un preşedinte ales cu votul
majoritar din rândul consilierilor din Consiliul General al Municipiului Bucureşti sau al consiliilor
judeţene pe o perioadă de 4 ani.

ART. 18
Autoritatea teritorială de ordine publică are următoarele atribuţii:
a) contribuie la elaborarea planului de activităţi şi la fixarea obiectivelor şi indicatorilor de
performanţă minimali, având ca scop protejarea intereselor comunităţii şi asigurarea climatului de
siguranţă publică;
b) sesizează şi propune măsuri de înlăturare a deficienţelor din activitatea de poliţie;
c) face propuneri pentru soluţionarea de către organele de poliţie a sesizărilor care îi sunt adresate,
referitoare la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului, potrivit prezentei legi;
d) organizează consultări cu membrii comunităţilor locale şi cu organizaţiile neguvernamentale cu
privire la priorităţile siguranţei persoanei şi a ordinii publice;
e) prezintă trimestrial informări în şedinţele Consiliului General al Municipiului Bucureşti sau ale
consiliului judeţean, după caz, asupra nivelului de asigurare a securităţii şi siguranţei civice a
comunităţii;
f) elaborează anual un raport asupra eficienţei activităţii unităţilor de poliţie, care se dă
publicităţii.

ART. 19
(1) Autoritatea teritorială de ordine publică se întruneşte în şedinţe ordinare sau
extraordinare, trimestrial sau ori de câte ori este nevoie.
(2) La şedinţele autorităţii teritoriale de ordine publică au dreptul să participe, cu statut
de invitat, prefectul municipiului Bucureşti, respectiv al judeţului, primarul general al municipiului
Bucureşti, respectiv preşedintele consiliului judeţean, conducătorii serviciilor publice
descentralizate ale ministerelor şi ale celorlalte autorităţi ale administraţiei publice centrale de
specialitate. Şedinţele autorităţii teritoriale de ordine publică pot fi şi publice.
(3) În exercitarea atribuţiilor sale autoritatea teritorială de ordine publică emite hotărâri
cu caracter de recomandare.
(4) Autoritatea teritorială de ordine publică nu are competenţe în problemele operative
ale poliţiei.

ART. 20
Cheltuielile necesare pentru desfăşurarea activităţii autorităţii teritoriale de ordine publică
se suportă din bugetul municipiului Bucureşti, respectiv din cel al judeţului.
ART. 21
Regulamentul de organizare şi funcţionare a autorităţii teritoriale de ordine publică se
aprobă prin hotărâre a Guvernului, la propunerea Ministerului Afacerilor Interne şi a Ministerului
121
Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice, în termen de 60 de zile de la data intrării în vigoare
a prezentei legi.

SECŢIUNEA a 4-a
Raporturile dintre poliţie şi autorităţile administraţiei publice locale

ART. 22
(1) În plan teritorial unităţile de poliţie cooperează cu prefecţii, autorităţile
administraţiei publice locale, autorităţile judecătoreşti, serviciile publice descentralizate ale
ministerelor şi ale celorlalte organe centrale, precum şi cu reprezentanţi ai comunităţii.
(2) În vederea înfiinţării unor noi unităţi, secţii, birouri sau posturi de poliţie vor fi
consultate Consiliul General al Municipiului Bucureşti, consiliile judeţene şi consiliile locale ale
municipiilor, oraşelor ori comunelor, după caz, care vor pune la dispoziţie spaţiile necesare
funcţionării acestora.

ART. 23
(1) Şeful Direcţiei Generale de Poliţie a Municipiului Bucureşti, şefii inspectoratelor de
poliţie judeţene, ai poliţiilor municipale şi orăşeneşti şi ai posturilor de poliţie comunale prezintă
informări anuale în faţa autorităţii teritoriale de ordine publică, Consiliului General al Municipiului
Bucureşti, consiliilor judeţene, consiliilor municipale, orăşeneşti sau comunale, după caz, referitoare
la măsurile întreprinse în îndeplinirea atribuţiilor specifice.
(2) Şefii unităţilor prevăzute la alin. (1) informează, trimestrial sau ori de câte ori este
nevoie, prefecţii, primarul general al municipiului Bucureşti, preşedinţii consiliilor judeţene,
primarii sectoarelor municipiului Bucureşti, ai municipiilor, oraşelor şi comunelor, după caz, despre
evoluţia fenomenelor antisociale şi modul în care au fost îndeplinite sarcinile pe plan local.

ART. 24
Unităţile teritoriale de poliţie cooperează cu consiliile locale şi, după caz, cu primarii pentru
îndeplinirea hotărârilor sau dispoziţiilor scrise ale acestora, emise în limita competenţelor lor în
domeniul ordinii publice.

ART. 25
(1) În cazuri justificate de evenimente deosebite, între autorităţile administraţiei publice locale
şi unităţile de poliţie, de comun acord, se pot încheia protocoale în vederea îndeplinirii
eficiente a atribuţiilor poliţiei.
(2) Dacă poliţia nu îşi îndeplineşte responsabilităţile în baza protocolului încheiat,
administraţia publică se poate adresa organului superior de poliţie.

CAP. III
Atribuţiile Poliţiei Române

ART. 26
(1) Poliţia Română are următoarele atribuţii principale:
1. apără viaţa, integritatea corporală şi libertatea persoanelor, proprietatea privată şi
publică, celelalte drepturi şi interese legitime ale cetăţenilor şi ale comunităţii;
2. aplică măsuri pentru menţinerea ordinii şi siguranţei publice, aplică măsuri, potrivit
competenţelor stabilite prin lege, pentru prevenirea şi combaterea fenomenului infracţional şi
terorismului, de identificare şi contracarare a acţiunilor elementelor care atentează la viaţa,
122
libertatea, sănătatea şi integritatea persoanelor, a proprietăţii private şi publice, precum şi a altor
interese legitime ale comunităţii;
(la 26-01-2020 Punctul 2. din Alineatul (1) , Articolul 26 , Capitolul III a fost modificat de
Punctul 1, Articolul II din LEGEA nr. 192 din 25 octombrie 2019, publicată în MONITORUL
OFICIAL nr. 868 din 28 octombrie 2019)

3. sprijină unităţile de jandarmerie cu informaţii pentru asigurarea sau restabilirea ordinii şi

liniştii publice, cu ocazia mitingurilor, manifestaţiilor cultural-sportive şi altele asemenea;
4. asigură, direct sau în cooperare cu alte instituţii abilitate potrivit legii, executarea
controalelor tehnice şi intervenţiilor pirotehnice pentru prevenirea, descoperirea şi neutralizarea
dispozitivelor explozive, radioactive, nucleare, chimice sau biologice amplasate în scopul tulburării
ordinii publice, vătămării integrităţii corporale, sănătăţii persoanelor sau provocării de daune
proprietăţii publice ori private;
(la 26-01-2020 Punctul 4. din Alineatul (1) , Articolul 26 , Capitolul III a fost modificat de Punctul
1, Articolul II din LEGEA nr. 192 din 25 octombrie 2019, publicată în MONITORUL OFICIAL
nr. 868 din 28 octombrie 2019)

4^1. desfăşoară activităţi de negociere şi asigură intervenţia, pentru eliberarea persoanelor

lipsite de libertate în mod ilegal, imobilizarea sau neutralizarea persoanelor care folosesc arme de
foc ori alte mijloace care pot pune în pericol viaţa, sănătatea sau integritatea corporală a persoanei;
(la 26-01-2020 Alineatul (1) din Articolul 26 , Capitolul III a fost completat de Punctul 2,
Articolul II din LEGEA nr. 192 din 25 octombrie 2019, publicată în MONITORUL OFICIAL nr.
868 din 28 octombrie 2019)

4^2. desfăşoară activităţi specifice, potrivit competenţelor stabilite prin lege, ca reacţie la
acte de terorism iminente sau în desfăşurare în scopul împiedicării ori limitării efectelor acestuia,
neutralizării acţiunilor agresive şi/sau a mijloacelor şi dispozitivelor utilizate de terorişti;
(la 26-01-2020 Alineatul (1) din Articolul 26 , Capitolul III a fost completat de Punctul 2,
Articolul II din LEGEA nr. 192 din 25 octombrie 2019, publicată în MONITORUL OFICIAL nr.
868 din 28 octombrie 2019)

5. avizează şi controlează, în condiţiile legii, înfiinţarea societăţilor private de detectivi,

pază, supraveghere şi gardă de corp;
6. culege informaţii în vederea cunoaşterii, prevenirii şi combaterii infracţiunilor, precum şi
a altor fapte ilicite;
7. realizează activităţi de prevenire şi combatere a corupţiei, a criminalităţii economico-
financiare, a celei transfrontaliere, a infracţiunii în domeniul informaticii şi a crimei organizate;
8. desfăşoară, potrivit competenţei, activităţi pentru constatarea faptelor penale şi efectuează
cercetări în legătură cu acestea;
9. asigură paza şi funcţionarea, în condiţiile legii, a locurilor de reţinere şi de arest preventiv
organizate în cadrul unităţilor de poliţie;
10. constată contravenţii şi aplică sancţiuni contravenţionale, potrivit legii;
11. asigură protecţia martorului, colaboratorului, informatorului şi a victimei, în condiţiile
legii;
(la 26-01-2020 Punctul 11. din Alineatul (1) , Articolul 26 , Capitolul III a fost modificat de
Punctul 3, Articolul II din LEGEA nr. 192 din 25 octombrie 2019, publicată în MONITORUL
OFICIAL nr. 868 din 28 octombrie 2019)
12. asigură protecţia poliţiştilor, magistraţilor şi a familiilor acestora, în cazurile în care
viaţa, integritatea corporală sau avutul acestora sunt supuse unor ameninţări, precum şi a

123
conducătorilor autorităţilor străine, cu atribuţii în domeniul afacerilor interne sau justiţiei, aflaţi în
România în vizite oficiale sau în misiune;
(la 26-01-2020 Punctul 12. din Alineatul (1) , Articolul 26 , Capitolul III a fost modificat de
Punctul 3, Articolul II din LEGEA nr. 192 din 25 octombrie 2019, publicată în MONITORUL
OFICIAL nr. 868 din 28 octombrie 2019)
13. desfăşoară activităţi de depistare a persoanelor care se sustrag urmăririi penale,
executării pedepselor sau altor hotărâri judecătoreşti, precum şi a persoanelor dispărute;
14. desfăşoară activităţi de prevenire şi combatere a migraţiei ilegale;
15. foloseşte metode şi mijloace tehnico-ştiinţifice în cercetarea locului faptei şi la
examinarea probelor şi a mijloacelor materiale de probă, efectuând constatări şi expertize
criminalistice, prin specialişti şi/sau experţi proprii acreditaţi, precum şi rapoarte criminalistice de
constatare, rapoarte de constatare tehnico-ştiinţifice, rapoarte de interpretare a urmelor sau de
evaluare a comportamentului infracţional ori a personalităţii criminale;
(la 26-01-2020 Punctul 15. din Alineatul (1) , Articolul 26 , Capitolul III a fost modificat de
Punctul 3, Articolul II din LEGEA nr. 192 din 25 octombrie 2019, publicată în MONITORUL
OFICIAL nr. 868 din 28 octombrie 2019)
16. efectuează, independent sau în cooperare, evaluări, studii şi cercetări ştiinţifice pentru
îmbunătăţirea metodelor şi mijloacelor folosite în activitatea de poliţie, în special a celor tehnico-
ştiinţifice criminalistice, de analiză a informaţiilor, de prevenire şi combatere a infracţiunilor sau a
altor fapte ilegale, precum şi pentru identificarea unor noi metode şi mijloace;
(la 26-01-2020 Punctul 16. din Alineatul (1) , Articolul 26 , Capitolul III a fost modificat de
Punctul 4, Articolul II din LEGEA nr. 192 din 25 octombrie 2019, publicată în MONITORUL
OFICIAL nr. 868 din 28 octombrie 2019)
17. exercită controlul, potrivit legii, asupra deţinerii, portului şi folosirii armelor şi
muniţiilor, a materialelor explozive, a precursorilor de explozivi, asupra modului în care se
efectuează operaţiunile cu arme, muniţii, materii explozive şi precursori de explozivi, precum şi
asupra funcţionării atelierelor de reparat arme şi asupra poligoanelor de tir;
(la 05-03-2018 Punctul 17. din Articolul 26 , Capitolul III a fost modificat de Articolul 33,
Capitolul VI din LEGEA nr. 49 din 27 februarie 2018, publicată în MONITORUL OFICIAL nr.
194 din 02 martie 2018)
18. exercită controlul asupra respectării regimului materialelor radioactive şi nucleare,
substanţelor toxice şi stupefiante, precum şi asupra altor obiecte şi materii supuse autorizării,
potrivit legii;
19. supraveghează şi controlează circulaţia pe drumurile publice, în afara cazurilor exceptate
prin lege, şi colaborează cu alte autorităţi publice, instituţii, asociaţii şi organizaţii
neguvernamentale, pentru îmbunătăţirea organizării şi sistematizării circulaţiei, asigurarea stării
tehnice a autovehiculelor, perfecţionarea pregătirii conducătorilor auto şi luarea unor măsuri de
educaţie rutieră a participanţilor la trafic;
20. desfăşoară activităţi specifice de poliţie în domeniul transporturilor feroviare, navale şi
aeriene;
21. exercită controlul asupra legalităţii stabilirii domiciliului sau reşedinţei cetăţenilor
români şi străini aflaţi pe teritoriul ţării, în condiţiile legii;
22. ţine evidenţa nominală a cetăţenilor români cu obligaţii militare în mediul rural;
23. organizează, în condiţiile legii, cazierul judiciar pentru ţinerea evidenţei persoanelor
condamnate ori împotriva cărora s-au luat alte măsuri cu caracter penal şi constituie baza de date
necesare pentru îndeplinirea atribuţiilor operative specifice poliţiei;
24. efectuează studii şi cercetări privind dinamica infracţionalităţii în România şi propune
măsuri de prevenire a acesteia;
25. acordă sprijin, potrivit legii, autorităţilor administraţiei publice centrale şi locale în
vederea desfăşurării activităţii acestora;
124
 26. participă, în condiţiile legii, împreună cu alte unităţi ale Ministerului Afacerilor Interne,
în colaborare cu trupe ale Ministerului Apărării Naţionale, unităţi de protecţie civilă şi alte organe
prevăzute de lege, la activităţile de salvare şi evacuare a persoanelor şi bunurilor periclitate de
incendii, explozii, avarii, accidente, epidemii, calamităţi naturale şi catastrofe, precum şi de limitare
şi înlăturare a urmărilor provocate de astfel de evenimente;
27. colaborează cu instituţiile de învăţământ şi cu organizaţiile neguvernamentale pentru
pregătirea antiinfracţională a populaţiei;
28. desfăşoară, potrivit legii, activităţi specifice de cooperare şi asistenţă poliţienească
internaţională, precum şi de cooperare judiciară internaţională în materie penală, conlucrează cu
structuri de profil din alte state şi de la nivelul unor instituţii internaţionale pentru prevenirea şi
combaterea criminalităţii transfrontaliere ori pentru schimb sau transfer de experienţă şi bune
practici;
(la 26-01-2020 Punctul 28. din Alineatul (1) , Articolul 26 , Capitolul III a fost modificat de
Punctul 4, Articolul II din LEGEA nr. 192 din 25 octombrie 2019, publicată în MONITORUL
OFICIAL nr. 868 din 28 octombrie 2019)
29. participă la constituirea forţelor internaţionale de poliţie, destinate unor misiuni de
instruire, asistenţă şi cooperare poliţienească sau pentru acţiuni umanitare;
30. îndeplineşte orice alte atribuţii stabilite prin lege.

(2) Pentru îndeplinirea atribuţiilor ce îi revin Poliţia Română îşi organizează propria
bază de date, potrivit legii.

ART. 27
(1) Ministrul afacerilor interne, cu avizul procurorului general al Parchetului de pe lângă
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, desemnează poliţişti care au calitatea de organe de cercetare ale
poliţiei judiciare.
(2) Urmărirea penală se efectuează în mod obligatoriu de procuror în cazul infracţiunilor
săvârşite de poliţiştii care au calitatea de organe de cercetare ale poliţiei judiciare.

ART. 28
(1) În îndeplinirea activităţilor specifice poliţistul are competenţa teritorială
corespunzătoare unităţii de poliţie din care face parte.
(2) În caz de continuare a unei măsuri sau activităţi specifice poliţistul poate acţiona şi
pe raza teritorială a altor unităţi de poliţie, comunicând despre aceasta unităţii competente.
(3) În caz de detaşare sau misiune ordonată pe raza teritorială a altei unităţi de poliţie,
poliţistul are competenţa teritorială stabilită pentru acea unitate. Poliţistul încadrat în Inspectoratul
General al Poliţiei Române are competenţă teritorială generală.
(4) Poliţistul este obligat să intervină şi în afara orelor de program, a atribuţiilor sale de
serviciu şi a competenţei teritoriale a unităţii din care face parte, când ia cunoştinţă de existenţa unei
infracţiuni flagrante, precum şi pentru conservarea probelor în cazul altor infracţiuni a căror
cercetare va fi efectuată de organele competente.

CAP. IV
Personalul Poliţiei Române

ART. 29
(1) Personalul Poliţiei Române se compune din poliţişti, alţi funcţionari publici şi
personal contractual.
(2) Drepturile şi îndatoririle specifice ale poliţistului se stabilesc prin statut.*)

125
*) A se vedea Legea nr. 360/2002 privind Statutul poliţistului, publicată în Monitorul Oficial al
României, Partea I, nr. 440 din 24 iunie 2002, cu modificările şi completările ulterioare.

ART. 30
Personalul contractual este supus reglementărilor din legislaţia muncii, în măsura în care
prin prezenta lege nu se dispune altfel.

CAP. V
Drepturi şi obligaţii

ART. 31
(1) În realizarea atribuţiilor ce îi revin, potrivit legii, poliţistul este învestit cu exerciţiul
autorităţii publice şi are următoarele drepturi şi obligaţii principale:
a) să legitimeze şi să stabilească identitatea persoanelor, în condiţiile prezentei legi;
(la 26-01-2020 Litera a), alin. (1) din Articolul 31 , Capitolul V a fost modificată de Punctul 5,
Articolul II din LEGEA nr. 192 din 25 octombrie 2019, publicată în MONITORUL OFICIAL nr.
868 din 28 octombrie 2019)
b) să conducă persoane la sediul poliţiei, ca măsură administrativă, în condiţiile prezentei
legi;
(la 26-01-2020 Litera b), alin. (1) din Articolul 31 , Capitolul V a fost modificată de Punctul 5,
Articolul II din LEGEA nr. 192 din 25 octombrie 2019, publicată în MONITORUL OFICIAL nr.
868 din 28 octombrie 2019)
c) să invite la sediul poliţiei persoanele a căror prezenţă este necesară pentru îndeplinirea
atribuţiilor poliţiei, prin aducerea la cunoştinţă, în scris, a scopului şi motivului invitaţiei;
d) să pună în executare mandatele de aducere, mandatele de arestare şi pe cele de
executare a pedepselor, în condiţiile prevăzute de lege;
e) în cazul săvârşirii unei infracţiuni, al urmăririi unor infractori sau al unei acţiuni teroriste,
să intre în incinta locuinţelor, a unităţilor economice, a instituţiilor publice ori particulare, a
organizaţiilor social-politice, indiferent de deţinător sau de proprietar, precum şi la bordul oricăror
mijloace de transport româneşti, cu respectarea dispoziţiilor legale;
f) să efectueze controlul corporal al persoanei legitimate şi, după caz, al bagajelor sau
vehiculului utilizat de aceasta, în condiţiile prezentei legi;
(la 26-01-2020 Litera f), alin. (1) din Articolul 31 , Capitolul V a fost modificată de Punctul 5,
Articolul II din LEGEA nr. 192 din 25 octombrie 2019, publicată în MONITORUL OFICIAL nr.
868 din 28 octombrie 2019)
g) să efectueze controale şi razii atunci când există indicii temeinice cu privire la săvârşirea
de infracţiuni ori ascunderea unor infractori, bunuri provenite din infracţiuni sau posibile acţiuni
teroriste;
h) să poarte asupra sa armamentul şi muniţia necesare, indiferent dacă este în uniformă sau
echipat civil, şi să folosească, pentru îndeplinirea misiunilor, autovehicule din dotare, cu sau fără
însemnele distinctive ale poliţiei;
i) să folosească orice mijloace de transport şi comunicaţii, indiferent de proprietar sau
deţinător, persoană fizică ori persoană juridică, cu excepţia celor aparţinând corpului diplomatic,
pentru luarea unor măsuri legale ce nu suferă amânare şi nu pot fi aduse la îndeplinire altfel;
cheltuielile vor fi achitate ulterior, la cererea proprietarilor, şi vor fi suportate din fondurile unităţilor
de poliţie sau, după caz, de către persoanele care au determinat intervenţia, nu mai târziu de 15 zile;
j) să folosească gratuit mijloacele de transport în comun în timpul serviciului pentru
executarea unor misiuni, iar personalul din poliţia pentru transporturi, pe cele feroviare şi navale;
folosirea mijloacelor de transport se face pe baza legitimaţiei de serviciu;

126
 k) să solicite, în condiţiile legii, sprijinul populaţiei pentru urmărirea, prinderea,
imobilizarea şi conducerea la sediul poliţiei a persoanelor ce fac obiectul acestei măsuri, precum şi
să solicite, în condiţiile legii, sprijinul populaţiei pentru asistarea la efectuarea unor acte
procedurale;
(la 26-01-2020 Litera k), alin. (1) din Articolul 31 , Capitolul V a fost modificată de Punctul 5,
Articolul II din LEGEA nr. 192 din 25 octombrie 2019, publicată în MONITORUL OFICIAL nr.
868 din 28 octombrie 2019)
l) să procedeze, în condiţiile legii, la cererea persoanelor interesate sau în scopul identificării
criminalistice a persoanelor care au săvârşit infracţiuni ori sunt suspecte de săvârşirea unor
infracţiuni, la prelevarea sau, după caz, la procesarea de profile genetice, amprente papilare, imagini
faciale, semnalmente, semne particulare şi orice alte date biometrice, stocate în baza de date
criminalistice.
m) să interzică, temporar, accesul sau prezenţa oricărei persoane în perimetrul locului
săvârşirii unor infracţiuni sau contravenţii, dacă prin aceasta ar fi afectată desfăşurarea normală a
activităţii organelor abilitate, legată de probarea faptelor;
(la 26-01-2020 Alin. (1), Articolul 31 din Capitolul V a fost completat de Punctul 6, Articolul II
din LEGEA nr. 192 din 25 octombrie 2019, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 868 din 28
octombrie 2019)
n) să interzică, temporar, pătrunderea într-un spaţiu delimitat, marcat sau pe care l-a indicat,
într-un imobil sau mijloc de transport, ori să dispună evacuarea temporară din acestea a oricărei
persoane, dacă există un pericol la adresa vieţii, sănătăţii sau integrităţii corporale, a sa ori a altei
persoane;
(la 26-01-2020 Alin. (1), Articolul 31 din Capitolul V a fost completat de Punctul 6, Articolul II
din LEGEA nr. 192 din 25 octombrie 2019, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 868 din 28
octombrie 2019)
o) să avertizeze persoanele, prin orice mijloace de comunicare, să înceteze acţiunile ilegale;
(la 26-01-2020 Alin. (1), Articolul 31 din Capitolul V a fost completat de Punctul 6, Articolul II
din LEGEA nr. 192 din 25 octombrie 2019, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 868 din 28
octombrie 2019)
p) să oprească forţat şi să imobilizeze vehicule, inclusiv prin utilizarea mijloacelor din
dotare, în condiţiile legii;
(la 26-01-2020 Alin. (1), Articolul 31 din Capitolul V a fost completat de Punctul 6, Articolul II
din LEGEA nr. 192 din 25 octombrie 2019, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 868 din 28
octombrie 2019)
q) să consulte specialişti ori experţi, să solicite şi, în condiţiile legii, să obţină obiecte,
înscrisuri sau relaţii oficiale de la autorităţi ori instituţii publice, precum şi să solicite obiecte,
înscrisuri sau relaţii de la persoane juridice de drept privat ori de la persoane fizice;
(la 26-01-2020 Alin. (1), Articolul 31 din Capitolul V a fost completat de Punctul 6, Articolul II
din LEGEA nr. 192 din 25 octombrie 2019, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 868 din 28
octombrie 2019)
r) să exercite orice alte drepturi şi să îndeplinească orice alte îndatoriri prevăzute de lege.
(la 26-01-2020 Alin. (1), Articolul 31 din Capitolul V a fost completat de Punctul 6, Articolul II
din LEGEA nr. 192 din 25 octombrie 2019, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 868 din 28
octombrie 2019)

(2) În exercitarea drepturilor conferite de prezenta lege poliţistul are obligaţia să respecte
întocmai drepturile şi libertăţile fundamentale ale omului, prevăzute de lege şi de Convenţia
europeană a drepturilor omului.
(3) În exercitarea atribuţiilor ce îi revin, potrivit legii, poliţistul este obligat să aibă un
comportament civilizat, să dea dovadă de amabilitate şi solicitudine, respectiv să adopte o atitudine
127
politicoasă şi fermă. Poliţistul trebuie să dovedească stăpânire de sine, capacitate de comunicare şi
abilităţi de gestionare a situaţiilor conflictuale.
(la 26-01-2020 Articolul 31 din Capitolul V a fost completat de Punctul 7, Articolul II din
LEGEA nr. 192 din 25 octombrie 2019, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 868 din 28
octombrie 2019)

ART. 32
(1) În vederea obţinerii de date şi informaţii cu privire la activitatea persoanelor sau
grupurilor de persoane suspectate de pregătirea sau săvârşirea unor infracţiuni grave sau cu moduri
de operare deosebite, precum şi pentru identificarea, căutarea, localizarea şi/sau prinderea
persoanelor date în urmărire potrivit legii, Poliţia Română poate folosi informatori.
(2) Sursele de informare, metodele şi mijloacele activităţii de culegere a informaţiilor au
caracter confidenţial şi nu pot fi dezvăluite de nimeni în nicio împrejurare. Excepţie fac cazurile în
care îndatoririle funcţiei, nevoile justiţiei sau legea impune dezvăluirea lor. În aceste situaţii
dezvăluirea se va face, după caz, cu asigurarea protecţiei necesare.
(3) Prin activitatea de culegere, verificare şi valorificare a datelor şi informaţiilor
poliţiştii nu trebuie în niciun fel să lezeze sau să îngrădească în mod ilegal drepturile şi libertăţile
fundamentale ale cetăţenilor, viaţa privată, onoarea sau reputaţia acestora.
(4) Ministerul Afacerilor Interne asigură protecţia şi încadrarea în muncă a poliţiştilor
care, lucrând sub acoperire, au fost deconspiraţi în împrejurări care exclud culpa acestora.
(5) Organizarea şi funcţionarea activităţii de culegere a informaţiilor pentru activitatea
specifică poliţiei se stabilesc prin ordin al ministrului afacerilor interne.
(6) Ministrul afacerilor interne prezintă, anual sau ori de câte ori se impune, Consiliului
Suprem de Apărare a Ţării şi comisiilor de specialitate ale Parlamentului României rapoarte
referitoare la activitatea de culegere a informaţiilor şi fondurile utilizate în acest scop.
(7) Colectarea, stocarea şi utilizarea datelor despre persoanele aflate în atenţia poliţiei se
fac în conformitate cu legea şi cu principiile internaţionale privind protecţia datelor.

ART. 32^1
(1) Poliţistul este îndreptăţit să solicite persoanei care face obiectul legitimării să ţină
mâinile la vedere şi, după caz, să renunţe temporar la mijloacele ce pot fi folosite pentru un atac
armat.
(2) Poliţistul este îndreptăţit să solicite persoanei care face obiectul controlului corporal
să adopte o poziţie inofensivă, ce permite realizarea efectivă şi în siguranţă a acestui control. Prin
poziţie inofensivă se înţelege:
a) ţinerea mâinilor deasupra capului sau paralel cu solul;
b) depărtarea picioarelor;
c) adoptarea poziţiei şezut;
d) adoptarea poziţiei culcat;
e) altă poziţie a corpului, care previne săvârşirea unei acţiuni violente îndreptate
împotriva poliţistului şi respectă demnitatea umană.
(3) Solicitarea de a adopta o poziţie inofensivă trebuie să fie adecvată pericolului pe
care îl poate reprezenta persoana şi să nu depăşească nevoile reale pentru atingerea scopului
intervenţiei. Se interzice solicitarea adoptării poziţiei şezut sau culcat în cazul femeilor cu semne
vizibile de sarcină, persoanelor cu semne vizibile ale unei dizabilităţi şi copiilor.
(4) În înţelesul prezentei legi, prin atac armat se înţelege atacul săvârşit de o persoană cu
o armă de foc sau cu obiecte, dispozitive, substanţe sau animale ce pot pune în pericol viaţa,
sănătatea ori integritatea corporală a persoanelor.
(5) Se prezumă intenţia săvârşirii unei acţiuni violente îndreptate împotriva poliţistului
fapta persoanei de a se apropia de acesta după ce, în prealabil, a fost avertizată prin cuvintele:
128
Poliţia, stai! - Nu te apropia! ori de a nu se conforma solicitărilor prevăzute la alin. (1), referitoare la
renunţarea temporară la mijloacele ce pot fi folosite pentru un atac armat, sau alin. (2).
(la 26-01-2020 Capitolul V a fost completat de Punctul 8, Articolul II din LEGEA nr. 192 din 25
octombrie 2019, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 868 din 28 octombrie 2019)

ART. 32^2
(1) Poliţistul este îndreptăţit să legitimeze şi să stabilească identitatea persoanei numai în
situaţia în care:
a) aceasta încalcă dispoziţiile legale, ori există motive verosimile pentru a bănui că
pregăteşte sau a comis o faptă ilegală;
b) există motive verosimile pentru a bănui că aceasta a fost prezentă la locul săvârşirii unei
fapte ilegale ori are cunoştinţă despre faptă, autor sau despre bunurile având legătură cu fapta;
c) aceasta solicită sprijinul sau intervenţia organelor de poliţie ori când din cauza vârstei,
stării de sănătate, dizabilităţii, consumului de alcool sau altor substanţe psihoactive ori a altor
asemenea circumstanţe necesită sprijinul organelor abilitate;
d) descrierea acesteia corespunde unei persoane căutate potrivit legii, deţine asupra sa
bunuri sau se deplasează cu un vehicul, ambarcaţiune ori aeronavă care corespunde descrierii unor
bunuri sau mijloace de transport căutate potrivit legii;
e) aceasta desfăşoară o activitate supusă, potrivit legii, unor autorizări, avize sau înregistrări
ori este implicată într-o procedură legală în faţa unei autorităţi sau instituţii publice;
f) aceasta încearcă să pătrundă sau se află într-un spaţiu în care accesul este controlat;
g) cu ocazia unor controale sau razii, efectuate în condiţiile art. 31 alin. (1) lit. g);
h) există obligaţia legală de a se stabili identitatea acesteia.
(2) Poliţistul este obligat să aducă la cunoştinţă persoanei, verbal, motivul legitimării.
(3) Stabilirea identităţii unei persoane se face pe baza actelor de identitate. Atunci când
persoana nu poate prezenta un act de identitate, stabilirea identităţii se realizează pe baza unui act
prevăzut cu fotografie sau a declaraţiilor acesteia, precum şi a verificărilor poliţistului, realizate pe
loc, în bazele electronice de date la care are acces potrivit legii.
(4) La solicitarea poliţistului, persoana are obligaţia de a înmâna acestuia actele prevăzute la
alin. (3) şi de a comunica informaţiile necesare stabilirii sau, după caz, verificării identităţii sale.
(5) Atunci când măsurile prevăzute la alin. (3) nu au permis stabilirea identităţii, pentru
realizarea acestui scop, poliţistul este îndreptăţit să procedeze la:
a) identificarea unei alte persoane care poate oferi informaţii cu privire la identitate, dacă
este posibil;
b) fotografierea, luarea şi procesarea amprentelor, semnalmentelor şi semnelor particulare
ale persoanei;
c) să facă publică, prin orice mijloace, o fotografie, înregistrare, schiţă sau descriere a
persoanei, dacă există o convingere rezonabilă că această măsură va ajuta la stabilirea identităţii
persoanei.
(6) Măsurile prevăzute la alin. (5) se realizează chiar şi în lipsa consimţământului persoanei.
Publicitatea se realizează exclusiv în scopul identificării persoanei, cu respectarea prezumţiei de
nevinovăţie.
(7) Datele cu caracter personal preluate potrivit alin. (5) se şterg din bazele de date ale
poliţiei imediat după identificarea persoanei, prin proceduri ireversibile, cu excepţia situaţiei în care
sunt utilizate în cadrul unei proceduri judiciare în curs, caz în care acestea urmează regimul probelor
aplicabil procedurii judiciare.
(la 26-01-2020 Capitolul V a fost completat de Punctul 8, Articolul II din LEGEA nr. 192 din 25
octombrie 2019, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 868 din 28 octombrie 2019)

129
 ART. 32^3
(1) Poliţistul este îndreptăţit să efectueze controlul corporal al persoanei legitimate şi,
după caz, al bagajelor sau vehiculului utilizat de aceasta, numai în scopul:
a) ridicării bunurilor supuse confiscării, interzise la deţinere, căutate potrivit legii sau
care pot fi utilizate ca probe într-o procedură judiciară, atunci când există motive verosimile pentru a
bănui că persoana are asupra sa ori sub controlul său astfel de bunuri;
b) identificării şi ridicării unor arme, obiecte sau substanţe, ce pot fi folosite împotriva
poliţistului, a altor persoane sau pentru autovătămare, atunci când persoana face obiectul măsurii
conducerii la sediul poliţiei ori al unui mandat de aducere, ordonanţe de reţinere, mandat de arestare
sau de executare a pedepselor;
c) identificării unor documente sau înscrisuri care pot servi la stabilirea identităţii unei
persoane aflate în stare de inconştienţă;
d) identificării şi ridicării unor arme, obiecte sau substanţe periculoase, atunci când
persoana încearcă să pătrundă sau se află în locuri în care este interzis accesul cu acestea.
(2) Controlul vehiculului se poate efectua şi în scopul identificării unei persoane date în
urmărire sau căutată potrivit legii, atunci când există motive verosimile pentru a bănui că aceasta
este prezentă în vehicul. În înţelesul prezentei legi, prin controlul vehiculului se înţelege controlul
oricărui mijloc de transport pe cale rutieră, feroviară, aeriană sau pe apă.
(3) Controlul corporal se efectuează, cu respectarea demnităţii umane, de către o
persoană de acelaşi sex cu persoana controlată şi presupune examinarea externă a corpului şi
îmbrăcămintei unei persoane, vizual, precum şi prin palpare şi apăsare, îmbrăcămintea groasă
putând fi examinată separat. Atunci când prin examinare sunt identificate obiecte, la solicitarea
poliţistului, persoana este obligată să le prezinte.
(4) Controlul bagajului presupune examinarea externă a acestuia, vizual, precum şi prin
palpare şi apăsare. La solicitarea poliţistului, persoana are obligaţia de a le deschide şi de a prezenta
conţinutul bagajului.
(5) Vehiculul se examinează prin vizualizarea compartimentelor care, prin construcţie,
sunt destinate transportului pasagerilor şi mărfurilor. La solicitarea poliţistului, persoana are
obligaţia de a deschide şi prezenta conţinutul compartimentelor.
(6) În situaţia în care persoana nu dă curs solicitărilor prevăzute la alin. (3)-(5), poliţistul
poate proceda personal la efectuarea activităţilor solicitate, inclusiv prin folosirea forţei.
(7) Obiectele se examinează la exterior fără a fi desfăcute sau demontate.
Corespondenţa nu se deschide sau citeşte şi nu se accesează telefonul, un sistem informatic ori alt
mijloc de comunicare sau de stocare a datelor.
(8) Nu constituie control corporal acţiunea poliţistului de a deposeda persoana de o
armă de foc sau armă albă a cărei deţinere este vizibilă sau cunoscută.
(9) La efectuarea controlului pot fi folosite animale de serviciu şi/sau mijloace adecvate
pentru detectarea obiectelor sau substanţelor.
(10) Rezultatul controlului se consemnează într-un proces-verbal, care se semnează de
poliţist şi de persoana în cauză sau de reprezentantul legal. O copie a procesului-verbal se predă
persoanei în cauză sau reprezentantului legal, refuzul semnării sau primirii consemnându-se în
cuprinsul documentului.
(11) Prevederile prezentului articol nu aduc atingere dreptului poliţistului de a efectua,
după caz, percheziţia corporală sau percheziţia vehiculului, în cazurile şi condiţiile prevăzute de
normele de procedură penală sau de cele privind executarea pedepselor şi a măsurilor privative de
libertate.
(la 26-01-2020 Capitolul V a fost completat de Punctul 8, Articolul II din LEGEA nr. 192 din 25
octombrie 2019, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 868 din 28 octombrie 2019)

130
 ART. 32^4
(1) Poliţistul este îndreptăţit să conducă o persoană la sediul poliţiei, atunci când:
a) în condiţiile art. 32^2 alin. (3), nu s-a putut stabili identitatea acesteia ori există
motive verosimile pentru a bănui că identitatea declarată nu este reală sau documentele prezentate
nu sunt veridice;
b) din cauza comportamentului, locului, momentului, circumstanţelor ori a bunurilor
aflate asupra sa, creează motive verosimile pentru a bănui că pregăteşte sau a comis o faptă ilegală;
c) prin acţiunile sale periclitează viaţa, sănătatea sau integritatea corporală, a sa ori a
altei persoane, sau ordinea publică;
d) luarea unor măsuri legale, pe loc, ar putea crea un pericol pentru aceasta sau pentru
ordinea publică.
(2) Poliţistul are obligaţia de a raporta şefului său ierarhic despre conducerea persoanei
la sediul poliţiei, în cel mai scurt timp posibil de la momentul sosirii la sediu.
(3) Persoana este condusă la cea mai apropiată unitate de poliţie la care se poate realiza
identificarea sa, verificarea situaţiei de fapt şi, după caz, luarea măsurilor legale.
(4) Verificarea situaţiei de fapt şi după caz, luarea măsurilor legale faţă de persoana
condusă la sediul poliţiei se realizează de îndată.
(5) Poliţistul are obligaţia de a permite persoanei să părăsească, de îndată, sediul poliţiei
după finalizarea activităţilor conform alin. (4) sau a măsurile legale care se impun.
(6) Se interzice introducerea persoanei aflate în sediul poliţiei într-un centru de reţinere
şi arestare preventivă.
(7) Dacă în cadrul verificărilor se constată existenţa unor indicii cu privire la săvârşirea
unei infracţiuni, se procedează conform normelor de procedură penală. Dispoziţiile alin. (5) şi (6) nu
se aplică în cazul în care s-a dispus reţinerea ori arestarea preventivă.
(la 26-01-2020 Capitolul V a fost completat de Punctul 8, Articolul II din LEGEA nr. 192 din 25
octombrie 2019, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 868 din 28 octombrie 2019)

ART. 32^5
Dacă persoana legitimată sau condusă la sediul poliţiei sau al altor instituţii prezintă
simptome vizibile care relevă necesitatea acordării asistenţei medicale de urgenţă, în cel mai scurt
timp, poliţistul solicită serviciilor specializate acordarea acestei asistenţe.
(la 26-01-2020 Capitolul V a fost completat de Punctul 8, Articolul II din LEGEA nr. 192 din
25 octombrie 2019, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 868 din 28 octombrie 2019)

ART. 32^6
(1) Persoana condusă la sediul poliţiei are următoarele drepturi:
a) de a fi informată cu privire la motivele conducerii la sediul poliţiei;
b) de a fi informată cu privire la drepturile ce îi revin;
c) de a formula contestaţie împotriva dispunerii măsurii, potrivit art. 32^7;
d) de a fi asistată de un avocat, potrivit legii, de a comunica direct cu acesta, în condiţii care
să asigure confidenţialitatea, precum şi de a nu da nicio declaraţie fără prezenţa acestuia, cu excepţia
comunicării datelor de identificare ori a unor informaţii necesare înlăturării unei stări de pericol
iminent la adresa vieţii, sănătăţii sau integrităţii corporale a sa ori a altei persoane;
e) de a solicita informarea unui membru de familie sau a altei persoane desemnate de
aceasta cu privire la măsura luată;
f) de a solicita informarea reprezentanţilor diplomatici ai statului de provenienţă, în cazul
cetăţenilor străini;
g) de a fi consultată de un medic sau, pe propria cheltuială, de medicul indicat de aceasta;

131
 h) de a comunica prin interpret sau prin intermediul unei persoane cu aptitudini de
comunicare, în situaţia în care nu vorbeşte, nu înţelege limba română, nu se poate exprima sau
prezintă handicap auditiv ori surdocecitate.
(2) Poliţistul este obligat să informeze persoana, potrivit alin. (1) lit. a), înainte de a lua
măsura conducerii la sediul poliţiei, iar potrivit alin. (1) lit. b), în cel mai scurt timp posibil de la
momentul sosirii la sediu. La solicitare, poliţistul are obligaţia de a contacta persoanele prevăzute la
alin. (1) lit. d)-g). Dreptul prevăzut la alin. (1) lit. h) se asigură la cerere sau din oficiu.
(3) În cazul minorului sau al persoanei lipsite de capacitate de exerciţiu, poliţistul are
obligaţia:
a) de a informa cu privire la măsura luată părinţii, tutorele ori alt reprezentant legal sau,
dacă niciunul dintre aceştia nu poate fi contactat sau nu se prezintă, autoritatea competentă potrivit
legii;
b) de a nu lua declaraţii de la aceasta sau de a nu îi solicita semnarea unor înscrisuri, în
lipsa unui reprezentant legal sau a celui al autorităţii competente, cu excepţia comunicării datelor de
identificare.
(4) Dispoziţiile alin. (1)-(3) nu aduc atingere normelor de procedură penală sau celor
privind executarea pedepselor şi a măsurilor privative de libertate, care se aplică în mod
corespunzător.
(la 26-01-2020 Capitolul V a fost completat de Punctul 8, Articolul II din LEGEA nr. 192 din 25
octombrie 2019, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 868 din 28 octombrie 2019)

ART. 32^7
(1) Persoana condusă la sediul poliţiei, în situaţiile prevăzute la art. 32^4 alin. (1), poate
contesta măsura dispusă de poliţist, înainte de încetarea acesteia, la şeful ierarhic al poliţistului.
(2) Contestaţia se depune, în scris, la poliţist sau la şeful ierarhic al acestuia. Poliţistul
care primeşte contestaţia este obligat să o transmită de îndată şefului său ierarhic. La depunerea
contestaţiei, persoana condusă la sediul poliţiei primeşte o dovadă de primire.
(3) Şeful ierarhic al poliţistului se pronunţă cu celeritate, în scris. Înscrisul se
înregistrează în evidenţele unităţii de poliţie, iar o copie a acestuia se predă persoanei în cauză sau
reprezentantului legal. Refuzul primirii copiei se consemnează pe înscris.
(4) În cazul în care constată că nu este necesară menţinerea măsurii, şeful ierarhic al
poliţistului are obligaţia de a permite persoanei să părăsească sediul poliţiei.
(la 26-01-2020 Capitolul V a fost completat de Punctul 8, Articolul II din LEGEA nr. 192 din 25
octombrie 2019, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 868 din 28 octombrie 2019)

ART. 32^8
(1) Poliţistul întocmeşte un proces-verbal în care consemnează motivele conducerii
persoanei la sediul poliţiei, măsurile realizate cu această ocazie, modalitatea de exercitare a
drepturilor prevăzute la art. 32^6, ca urmare a aducerii la cunoştinţă, rezultatul controlului corporal,
al bagajelor şi al vehiculului, dacă a utilizat mijloace de constrângere, prezenţa unor urme vizibile
de violenţă la momentul legitimării şi al finalizării verificărilor, ora iniţierii deplasării la sediul
poliţiei şi finalizării verificării situaţiei persoanei şi luării măsurilor legale.
(2) Procesul-verbal prevăzut la alin. (1) se înregistrează în evidenţele unităţii de poliţie
şi se semnează de poliţist şi de persoana în cauză sau de reprezentatul legal. O copie a procesului-
verbal se predă persoanei în cauză sau reprezentantului legal, refuzul semnării sau primirii
consemnându-se în cuprinsul documentului.
(la 26-01-2020 Capitolul V a fost completat de Punctul 8, Articolul II din LEGEA nr. 192 din 25
octombrie 2019, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 868 din 28 octombrie 2019)

132
 ART. 32^9
(1) În îndeplinirea atribuţiilor de serviciu, poliţistul este îndreptăţit să utilizeze mijloace
de constrângere, constând în: forţa fizică, inclusiv aplicarea unor procedee de autoapărare sau
imobilizare; cătuşe sau alte mijloace care permit imobilizarea membrelor superioare şi/sau
inferioare, denumite în continuare mijloace de imobilizare; mijloace neletale; arme albe şi de foc;
mijloace adecvate sau, după caz, vehicule, pentru oprirea forţată, blocarea sau deschiderea unor
vehicule ori spaţii închise în care se găsesc persoane şi bunuri ori pentru înlăturarea unor obstacole.
(2) Folosirea mijloacelor de constrângere nu trebuie să depăşească, prin intensitate şi
durată, nevoile reale pentru atingerea scopului intervenţiei.
(3) Folosirea mijloacelor de constrângere încetează de îndată ce scopul intervenţiei a
fost realizat.
(4) Folosirea mijloacelor de constrângere se face în mod gradual, după avertizarea
verbală prealabilă asupra utilizării acestora şi după acordarea timpului necesar persoanei pentru a se
conforma solicitărilor legale ale poliţistului. În situaţia unei acţiuni violente iminente îndreptate
împotriva poliţistului sau a altei persoane, mijloacele de constrângere pot fi folosite fără avertizarea
verbală prealabilă.
(5) Folosirea mijloacelor de constrângere în condiţiile şi în situaţiile prevăzute de lege
înlătură caracterul penal al faptei şi răspunderea civilă a poliţistului pentru pagubele produse.
(6) Pentru pagubele produse prin faptele poliţistului prevăzute la alin. (5) se angajează
răspunderea statului, în condiţiile legii.
(la 26-01-2020 Capitolul V a fost completat de Punctul 8, Articolul II din LEGEA nr. 192 din 25
octombrie 2019, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 868 din 28 octombrie 2019)

ART. 32^10
(1) Poliţistul este îndreptăţit să folosească forţa fizică în scopul înfrângerii rezistenţei
fizice a persoanei care, fără a folosi violenţa, se opune ori nu se supune solicitărilor legale ale
poliţistului, potrivit art. 31 alin. (1) lit. m)-o) sau referitoare la:
a) conducerea la sediul poliţiei sau al altor organe judiciare;
b) efectuarea percheziţiei potrivit normelor de procedură penală, a controlului corporal
şi al bagajelor persoanei legitimate, precum şi a vehiculului utilizat de aceasta;
c) aplicarea cătuşelor sau a altor mijloace de imobilizare.
(2) Folosirea forţei fizice nu trebuie să aibă ca scop provocarea unor suferinţe fizice, altele
decât cele inerente înfrângerii rezistenţei fizice a persoanei.
(3) Poliţistul este îndreptăţit să utilizeze mijloace adecvate pentru a opri şi a pătrunde în
vehicule sau pentru a pătrunde în orice spaţii închise în care se află persoana care se regăseşte în
situaţiile prevăzute la alin. (1), în scopul extragerii acesteia.
(la 26-01-2020 Capitolul V a fost completat de Punctul 8, Articolul II din LEGEA nr. 192 din 25
octombrie 2019, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 868 din 28 octombrie 2019)

ART. 32^11
(1) Poliţistul este îndreptăţit să utilizeze cătuşe sau alte mijloace de imobilizare în
scopul împiedicării sau neutralizării acţiunilor violente ale oricărei persoane.
(2) În scopul prevenirii autovătămării persoanei ori apariţiei unei stări de pericol la
adresa vieţii, sănătăţii sau integrităţii corporale a poliţistului sau a altei persoane, poliţistul este
îndreptăţit să utilizeze mijloacele prevăzute la alin. (1), dacă:
a) persoana condusă la sediul poliţiei este cunoscută cu un comportament violent la
adresa sa, a persoanelor sau a bunurilor;
b) persoana condusă la sediul poliţiei a comis sau este suspectă de săvârşirea unei
infracţiuni cu violenţă ori a unor acte de terorism;

133
 c) persoana a evadat din starea legală de reţinere sau deţinere ori s-a sustras de la
executarea unei măsuri preventive sau a unei pedepse privative de libertate;
d) dotările mijlocului de transport utilizat sau itinerarul de deplasare nu permit
adoptarea altor măsuri care să prevină săvârşirea unor acţiuni violente sau fuga;
e) persoana face obiectul unei măsuri privative de libertate dispuse în vederea
înlăturării unei stări de pericol pentru ordinea publică.
(3) Dispoziţiile legale referitoare la utilizarea cătuşelor sau a altor mijloace de
imobilizare, prevăzute de reglementările privind executarea pedepselor şi a măsurilor privative de
libertate, se aplică în mod corespunzător.
(la 26-01-2020 Capitolul V a fost completat de Punctul 8, Articolul II din LEGEA nr. 192 din 25
octombrie 2019, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 868 din 28 octombrie 2019)

ART. 32^12
Poliţistul este îndreptăţit să utilizeze bastoane, tonfe, dispozitive cu substanţe iritant-
lacrimogene şi/sau paralizante, câini de serviciu, scuturi de protecţie, căşti cu vizor, dispozitive cu
electroşocuri, arme neletale cu bile de cauciuc sau alte arme neletale, precum şi alte mijloace de
imobilizare care nu pun în pericol viaţa sau nu produc o vătămare corporală gravă, în scopul
împiedicării sau neutralizării acţiunilor violente ale persoanei, atunci când:
a) utilizarea forţei fizice nu a fost sau nu este aptă să producă acest rezultat; sau
b) aceasta intenţionează să săvârşească sau săvârşeşte acţiuni violente cu obiecte,
dispozitive, substanţe sau animale ce pot pune în pericol viaţa, sănătatea ori integritatea corporală a
persoanelor.
(la 26-01-2020 Capitolul V a fost completat de Punctul 8, Articolul II din LEGEA nr. 192 din 25
octombrie 2019, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 868 din 28 octombrie 2019)

ART. 32^13
Poliţistul este obligat ca, în cel mai scurt timp, să solicite serviciilor specializate acordarea
asistenţei medicale de urgenţă persoanelor împotriva cărora au fost utilizate dispozitive cu
electroşocuri, persoanelor afectate de utilizarea substanţelor iritant-lacrimogene, precum şi
persoanelor rănite prin utilizarea mijloacelor de constrângere. De îndată ce va fi posibil, situaţia se
raportează verbal şi, ulterior, se întocmeşte un proces-verbal.
(la 26-01-2020 Capitolul V a fost completat de Punctul 8, Articolul II din LEGEA nr. 192 din 25
octombrie 2019, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 868 din 28 octombrie 2019)

ART. 33
Abrogat.
(la 26-01-2020 Articolul 33 din Capitolul V a fost abrogat de Punctul 9, Articolul II din LEGEA
nr. 192 din 25 octombrie 2019, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 868 din 28 octombrie
2019)

ART. 34
(1) În caz de necesitate poliţistul poate folosi, în situaţiile şi în condiţiile prevăzute de
lege, forţa armelor albe sau a armelor de foc. Armele de foc se folosesc după somaţia:
"Stai, stai că trag!"
(2) În cazurile de legitimă apărare poliţistul poate folosi armele de foc, fără somaţie.
(3) Abrogat.

134
(la 26-01-2020 Alineatul (3) din Articolul 34 , Capitolul V a fost abrogat de Punctul 10, Articolul
II din LEGEA nr. 192 din 25 octombrie 2019, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 868 din
28 octombrie 2019)

ART. 35
(1) Se interzice folosirea cătuşelor sau a altor mijloace de imobilizare, a armelor albe
sau a armelor de foc, precum şi a mijloacelor prevăzute la art. 32^12 împotriva femeilor cu semne
vizibile de sarcină, persoanelor cu semne vizibile ale unei dizabilităţi şi copiilor, cu excepţia
cazurilor în care aceştia înfăptuiesc un atac armat sau în grup, care pune în pericol viaţa sau
integritatea corporală a uneia ori mai multor persoane.
(2) Poliţistul este obligat să permită persoanei aflate în spaţiul public, împotriva căreia
sunt folosite cătuşe sau alte mijloace de imobilizare, să adopte măsuri adecvate pentru acoperirea
feţei şi a mijloacelor de imobilizare.
(la 26-01-2020 Articolul 35 din Capitolul V a fost modificat de Punctul 11, Articolul II din
LEGEA nr. 192 din 25 octombrie 2019, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 868 din 28
octombrie 2019)

ART. 35^1
În exercitarea atribuţiilor de serviciu, poliţistul are obligaţia să poarte asupra sa insigna de
poliţist sau legitimaţia de serviciu şi mijloacele de constrângere şi de protecţie din dotare, precum şi
să utilizeze mijloacele din dotare necesare îndeplinirii atribuţiilor prevăzute de lege.
(la 26-01-2020 Capitolul V a fost completat de Punctul 12, Articolul II din LEGEA nr. 192 din
25 octombrie 2019, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 868 din 28 octombrie 2019)

ART. 35^2
(1) Unităţile de poliţie trebuie să asigure pregătirea profesională a poliţistului cu privire
la modul de acţiune în situaţia aplicării măsurilor poliţieneşti şi utilizarea mijloacelor de
constrângere. Poliţistul este obligat să participe la programele de pregătire profesionale şi să
menţină un nivel adecvat de pregătire fizică.
(2) În cadrul pregătirii profesionale a poliţistului, potrivit alin. (1), va fi avută în vedere
jurisprudenţa instanţelor judecătoreşti şi a Curţii Europene a Drepturilor Omului, în special în ceea
ce priveşte dreptul la viaţă, interzicerea torturii, dreptul la libertate şi siguranţă, dreptul la
respectarea vieţii private şi de familie şi interzicerea discriminării.
(la 26-01-2020 Capitolul V a fost completat de Punctul 12, Articolul II din LEGEA nr. 192 din 25
octombrie 2019, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 868 din 28 octombrie 2019)

ART. 36
(1) Poliţia Română poate interveni în forţă, în condiţiile legii, împotriva celor care pun
în pericol viaţa, integritatea sau sănătatea persoanelor ori a organelor de ordine, precum şi împotriva
celor care ameninţă cu distrugerea unor clădiri sau bunuri de interes public ori privat.
(2) Folosirea mijloacelor din dotare se face numai după avertizarea şi somarea, prin
mijloace de amplificare sonoră, a participanţilor la dezordine asupra necesităţii respectării legii şi
ordinii publice. Dacă după avertizare se încalcă în continuare ordinea publică şi legile, poliţistul
numit ca şef al dispozitivului de ordine sau şefii ierarhici îi somează pe participanţi folosind
formula: Prima somaţie: "Atenţiune, vă rugăm să părăsiţi ...Vom folosi forţa!", urmată de semnale
sonore şi luminoase. Dacă după trecerea perioadei de timp necesare dispersării cei somaţi nu se
supun, se foloseşte o ultimă somaţie, astfel: Ultima somaţie: "Părăsiţi... Se va folosi forţa!"

135
 (3) Dacă în astfel de situaţii, precum şi în cele prevăzute de art. 47 din Legea nr.
17/1996 privind regimul armelor de foc şi al muniţiilor, cu modificările ulterioare*), se impune uzul
de armă, în prealabil se va folosi o ultimă somaţie, astfel: "Părăsiţi... Se vor folosi armele de foc!"
*) A se vedea şi prevederile art. 146 alin. (2) din Legea nr. 295/2004 privind regimul
armelor şi al muniţiilor, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 814 din 17
noiembrie 2011, cu modificările ulterioare.
(4) Folosirea mijloacelor de împiedicare şi constrângere încetează de îndată ce s-a restabilit
ordinea publică.

ART. 37
Fiecare situaţie în care s-a făcut uz de armă se raportează de urgenţă ierarhic. De îndată ce
va fi posibil, raportul va fi întocmit în scris. Dacă în urma uzului de armă s-a produs moartea sau
vătămarea unei persoane, fapta se comunică de îndată procurorului competent, potrivit legii.

ART. 38
(1) Poliţistul este obligat să ia măsurile necesare pentru înlăturarea pericolelor care
ameninţă ordinea publică sau siguranţa persoanelor, în toate situaţiile în care ia cunoştinţă direct ori
când este sesizat despre acestea.
(2) Poliţistul este îndreptăţit să pătrundă, în orice mod, într-o locuinţă sau într-un spaţiu
delimitat ce aparţine ori este folosit de o persoană fizică sau juridică, fără consimţământul acesteia
sau al reprezentatului legal, pentru:
a) a salva viaţa sau integritatea corporală a unei persoane, dacă există indicii că în acel
spaţiu este o persoană aflată în pericol;
b) a preveni răspândirea unei epidemii, dacă există indicii că în acel spaţiu este o
persoană decedată;
c) a prinde autorul unei infracţiuni flagrante, comisă prin folosirea unei arme ori
substanţe explozive, narcotice sau paralizante, prin violenţă, ori de către o persoană mascată,
deghizată sau travestită, dacă există indicii că acesta se află în acel spaţiu;
d) a prinde autorul unor acte de terorism, dacă există indicii că acesta se află în acel spaţiu.
(la 26-01-2020 Articolul 38 din Capitolul V a fost completat de Punctul 13, Articolul II din
LEGEA nr. 192 din 25 octombrie 2019, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 868 din 28
octombrie 2019)
(3) Dreptul prevăzut la alin. (2) se exercită inclusiv prin folosirea forţei:
a) dacă există motive temeinice pentru a anticipa rezistenţă armată sau alte tipuri de
violenţă ori există un pericol cu privire la distrugerea probelor;
b) în cazul unui refuz sau dacă nu a fost primit niciun răspuns la solicitările poliţistului
de a pătrunde în acel spaţiu.
(la 26-01-2020 Articolul 38 din Capitolul V a fost completat de Punctul 13, Articolul II din
LEGEA nr. 192 din 25 octombrie 2019, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 868 din 28
octombrie 2019)
(4) Înainte de a pătrunde în spaţiul privat, poliţistul are obligaţia de a raporta verbal
despre aceasta, ierarhic, cu excepţia situaţiei în care nu este posibil. În acest caz, raportarea se face
în cel mai scurt timp posibil.
(la 26-01-2020 Articolul 38 din Capitolul V a fost completat de Punctul 13, Articolul II din
LEGEA nr. 192 din 25 octombrie 2019, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 868 din 28
octombrie 2019)
(5) După înlăturarea pericolului ori prinderea autorului infracţiunii sau actelor de
terorism, poliţistul are obligaţia de a părăsi spaţiul respectiv, cu excepţia situaţiei în care obţine
consimţământul de a rămâne din partea persoanei îndreptăţite. Cu această ocazie nu se efectuează
acte specifice percheziţiei domiciliare.
136
(la 26-01-2020 Articolul 38 din Capitolul V a fost completat de Punctul 13, Articolul II din
LEGEA nr. 192 din 25 octombrie 2019, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 868 din 28
octombrie 2019)
(6) În situaţia în care este necesară luarea unor măsuri de conservare a locului săvârşirii
infracţiunii şi de ridicare sau conservare a mijloacelor materiale de probă, poliţistul este îndreptăţit
să îndepărteze temporar persoanele din spaţiul respectiv sau să solicite acestora să rămână pe loc
până la identificarea lor.
(la 26-01-2020 Articolul 38 din Capitolul V a fost completat de Punctul 13, Articolul II din
LEGEA nr. 192 din 25 octombrie 2019, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 868 din 28
octombrie 2019)
(7) Cu privire la pătrunderea în spaţiul privat şi măsurile adoptate, poliţistul întocmeşte
un proces-verbal. O copie a procesului-verbal se predă persoanelor cărora le aparţine sau care
folosesc spaţiul în care a pătruns poliţistul.
(la 26-01-2020 Articolul 38 din Capitolul V a fost completat de Punctul 13, Articolul II din
LEGEA nr. 192 din 25 octombrie 2019, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 868 din 28
octombrie 2019)

ART. 38^1
În toate situaţiile în care ia cunoştinţă direct ori când este sesizat despre posibile cazuri de
abuz, neglijare, exploatare şi orice formă de violenţă asupra copilului, poliţistul este obligat să
sesizeze direcţia generală de asistenţă socială şi protecţia copilului, pentru luarea măsurilor
prevăzute de lege.
(la 26-01-2020 Capitolul V a fost completat de Punctul 14, Articolul II din LEGEA nr. 192 din 25
octombrie 2019, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 868 din 28 octombrie 2019)

ART. 39
(1) Poliţistul este obligat să ia măsurile necesare pentru ocrotirea vieţii, sănătăţii şi
integrităţii corporale a persoanelor a căror pază o asigură şi, în special, să ia imediat măsuri ca
îngrijirile medicale să le fie acordate de fiecare dată când acestea se impun.
(2) Poliţistul este îndreptăţit să solicite intervenţia autorităţilor competente sau să
sesizeze reprezentantul legal, atunci când, în exercitarea atribuţiilor de serviciu, identifică persoane
care, din cauza vârstei sau stării fizice ori psihice se află în dificultate şi este necesară luarea unor
măsuri de protecţie. Autorităţile competente sau reprezentantul legal au/are obligaţia de a interveni
de îndată.
(la 26-01-2020 Articolul 39 din Capitolul V a fost completat de Punctul 15, Articolul II din
LEGEA nr. 192 din 25 octombrie 2019, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 868 din 28
octombrie 2019)

ART. 39^1
(1) În vederea asigurării protecţiei persoanelor prevăzute la art. 26 alin. (1) pct. 11 şi 12,
unitatea de poliţie competentă elaborează un plan de protecţie care va cuprinde cel puţin
următoarele: date privind persoana a cărei protecţie se acordă, temeiul legal al protecţiei, măsurile
de protecţie instituite, resursele logistice, umane sau de altă natură alocate, perioada în care se
acordă protecţia, situaţiile în care protecţia încetează.
(2) Protecţia se acordă dacă persoana care face obiectul măsurilor de protecţie sau, după
caz, reprezentantul acesteia:
a) îşi exprimă acordul cu privire la măsurile de protecţie;
b) oferă informaţiile necesare implementării măsurilor de protecţie;
c) se conformează măsurilor de protecţie stabilite;

137
 d) se abţine de la orice activitate care pune în pericol viaţa, sănătatea sau integritatea
corporală, a sa, a poliţiştilor care asigură protecţia ori a altei persoane, sau ordinea publică.
(3) Protecţia încetează în cazul în care una dintre condiţiile prevăzute la alin. (2) nu mai
este îndeplinită. În cazul în care măsura de protecţie a fost instituită în baza normelor de procedură
penală, pentru încetarea acesteia unitatea de poliţie sesizează organul judiciar care a dispus-o.
(la 26-01-2020 Capitolul V a fost completat de Punctul 16, Articolul II din LEGEA nr. 192 din 25
octombrie 2019, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 868 din 28 octombrie 2019)

ART. 39^2
(1) În scopul realizării activităţilor de prevenire, depistare, investigare sau urmărire
penală a infracţiunilor sau executării pedepselor, prevenire şi combatere a altor fapte ilegale, precum
şi de menţinere a ordinii şi siguranţei publice:
a) acţiunile poliţistului în spaţii publice, precum şi intervenţia realizată în condiţiile art.
38 ori pentru executarea unui mandat pot fi înregistrate cu mijloacele foto-audio-video din dotare,
fără consimţământul persoanelor vizate;
b) Poliţia Română este autorizată să fixeze, ocazional, cu mijloace foto-audio-video sau
prin alte mijloace tehnice din dotare, momente operative cu privire la activităţi publice desfăşurate
în locuri publice, fără consimţământul persoanelor vizate, în cazul în care există motive verosimile
pentru a bănui că în aceste locuri publice ar putea fi comise infracţiuni sau alte fapte ilegale ori
tulburată ordinea şi siguranţa publică.
(2) Poliţia Română este autorizată să acceseze, în mod direct şi gratuit, sistemele de
supraveghere a spaţiilor publice ce sunt instalate în scopul prevenirii criminalităţii, pazei bunurilor
şi protecţiei persoanelor sau supravegherii traficului rutier şi care aparţin organelor administraţiei
publice centrale sau locale, cu excepţia celor cu atribuţii în domeniul apărării şi securităţii naţionale,
atunci când:
a) există motive verosimile pentru a bănui că imaginile fotografice ori înregistrările
audio şi/sau video prelucrate prin aceste sisteme pot servi la identificarea:
1. persoanelor care pregătesc, săvârşesc sau au săvârşit o infracţiune;
2. persoanelor care au fost prezente la locul săvârşirii unei infracţiuni ori au
cunoştinţă despre faptă, autor sau despre bunurile având legătură cu fapta;
3. persoanelor date în urmărire sau căutate potrivit legii;
4. bunurilor supuse confiscării, interzise la deţinere, căutate potrivit legii sau
care pot fi utilizate ca probe într-o procedură judiciară;
b) imaginile fotografice ori înregistrările audio şi/sau video prelucrate prin aceste
sisteme sunt necesare pentru:
1. constituirea şi adaptarea dispozitivelor de menţinere a ordinii publice, cu
ocazia adunărilor publice sau a evenimentelor ce implică prezenţa unui
public numeros, precum şi pentru realizarea intervenţiei în cazul în care
adunările publice îşi pierd caracterul paşnic şi civilizat;
2. îndrumarea, supravegherea şi controlul respectării normelor de circulaţie
rutieră.
(3) Se interzice prelucrarea datelor cu caracter personal conţinute de imaginile
fotografice ori înregistrările audio şi/sau video în alte scopuri decât cele în care au fost colectate, cu
excepţia situaţiilor prevăzute expres de lege şi numai dacă sunt asigurate garanţiile necesare pentru
protejarea drepturilor persoanelor vizate.
(4) Poliţia Română poate păstra imaginile fotografice ori înregistrările audio şi/sau
video obţinute potrivit alin. (1) sau (2) pe o perioadă de 6 luni de la data obţinerii acestora, cu
excepţia situaţiilor în care sunt utilizate în cadrul unei proceduri judiciare, caz în care acestea
urmează regimul probelor. La împlinirea acestui termen imaginile şi/sau înregistrările se distrug,
prin proceduri ireversibile.
138
(la 26-01-2020 Capitolul V a fost completat de Punctul 16, Articolul II din LEGEA nr. 192 din 25
octombrie 2019, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 868 din 28 octombrie 2019)

ART. 40
(1) În exercitarea atribuţiilor de serviciu, poliţistul este obligat să îşi facă, în prealabil,
cunoscută calitatea, astfel:
a) dacă este în uniformă, prin prezentarea verbală a numelui şi prenumelui, precum şi a
unităţii de poliţie din care face parte;
b) dacă este în ţinută civilă, prin prezentarea datelor prevăzute la lit. a), precum şi a
legitimaţiei de serviciu sau a insignei.
(2) Prin excepţie de la prevederile alin. (1), atunci când siguranţa poliţistului sau
rezultatul intervenţiei ar putea fi periclitate, poliţistul îşi face cunoscută calitatea imediat ce acest
lucru este posibil. În acest caz, intervenţia poliţistului se face prin anunţare: "Poliţia!"
(la 26-01-2020 Articolul 40 din Capitolul V a fost modificat de Punctul 17, Articolul II din
LEGEA nr. 192 din 25 octombrie 2019, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 868 din 28
octombrie 2019)

ART. 41
(1) Poliţistul este obligat să verifice permanent competenţa acţiunilor sale.
(2) În efectuarea investigaţiilor poliţistul este obligat să se bazeze pe date sau informaţii
privind săvârşirea unor fapte ilegale.

CAP. VI
Asigurarea logistică, materială şi financiară

ART. 42
(1) Poliţia Română poate deţine în folosinţă imobile, armament, muniţie, echipamente şi
aparatură tehnică specifică, necesare pentru îndeplinirea atribuţiilor prevăzute de lege.
(2) Unităţile de poliţie utilizează, potrivit legii, un parc propriu de mijloace de transport,
animale de serviciu şi alte mijloace necesare pentru îndeplinirea atribuţiilor prevăzute de lege.
(3) Pe lângă unităţile de poliţie se pot constitui secţii sau asociaţii sportive.
(4) Inspectoratul General al Poliţiei Române şi unităţile teritoriale ale poliţiei pot avea cabinete
medicale care să asigure asistenţa medicală la locul de muncă, pot deţine în folosinţă baze de
tratament şi unităţi de cazare a personalului şi a membrilor lor de familie pe timpul cât se află în
misiune, concedii de odihnă sau tratament medical.

ART. 43
Inspectoratul General al Poliţiei Române şi unităţile teritoriale ale poliţiei folosesc locuinţe
de protocol, de serviciu, de intervenţie şi sociale ce pot fi repartizate poliţiştilor, celorlalţi
funcţionari publici şi personalului contractual, precum şi familiilor acestora.

ART. 44
Dotarea Poliţiei Române se realizează de către Ministerul Afacerilor Interne din fondurile
alocate cu această destinaţie prin legea bugetului de stat şi din alte surse constituite potrivit legii.

ART. 45
Inspectorul general al Inspectoratului General al Poliţiei Române este abilitat:
a) să aprobe, în limitele competenţelor sale, documentaţiile tehnico-economice pentru
lucrările proprii de investiţii şi să urmărească executarea acestora la termenele stabilite;

139
 b) să stabilească normele de întrebuinţare, întreţinere şi reparare pentru tehnica specială din
dotare;
c) să execute controlul mijloacelor materiale şi băneşti repartizate unităţilor subordonate;
d) să exercite orice alte atribuţii conferite prin actele normative, în domeniile asigurării
materiale şi financiare.

CAP. VII
Dispoziţii finale

ART. 46
Poliţia Română cooperează cu instituţii similare din alte state şi cu organisme internaţionale
de profil, pe baza înţelegerilor la care România este parte, inclusiv prin ofiţeri de legătură.

ART. 47
(1) În interesul asigurării ordinii publice şi securităţii colective, la solicitarea
Preşedintelui României, cu aprobarea Parlamentului, efective ale Poliţiei Române pot participa, în
afara teritoriului naţional, la constituirea forţelor internaţionale de poliţie destinate unor misiuni de
instruire, asistenţă şi cooperare poliţienească, precum şi pentru acţiuni umanitare.
(2) Pe timpul îndeplinirii misiunilor prevăzute la alin. (1) efectivele de poliţie
participante vor avea statutul personalului detaşat la organizaţii internaţionale şi vor beneficia de
drepturile cuvenite potrivit legii.

ART. 48
Înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea poliţiei comunitare pentru ordinea publică la nivelul
unităţilor administrativ-teritoriale se reglementează prin lege*).
*) A se vedea Legea poliţiei locale nr. 155/2010, publicată în Monitorul Oficial al României,
Partea I, nr. 488 din 15 iulie 2010, cu modificările ulterioare.

ART. 49
Ziua Poliţiei Române este 25 martie.

ART. 50
Uniforma de poliţist, forma şi conţinutul insignei şi ale documentelor de legitimare a
poliţiştilor se stabilesc prin hotărâre**) a Guvernului.
**) A se vedea Hotărârea Guvernului nr. 1.061/2002 privind stabilirea uniformei,
echipamentului specific, însemnelor distinctive, insignei şi documentului de legitimare pentru
poliţişti, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 754 din 5 noiembrie 2009, cu
modificările şi completările ulterioare.

ART. 51
Pe data intrării în vigoare a prezentei legi se abrogă Legea nr. 26/1994 privind organizarea şi
funcţionarea Poliţiei Române, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 123 din 18
mai 1994, cu modificările şi completările ulterioare.

140
 Ordonanta Guvernului 11/2019 pentru modificarea şi completarea
Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice
Publicată în Monitorul Oficial cu numărul 675 din data de 13 august 2019

Art. I
Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice,
republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 670 din 3 august 2006, cu modificările şi
completările ulterioare, se modifică şi se completează după cum urmează:
1.La articolul 36, alineatul (3) se modifică şi va avea următorul cuprins:
"(3) În timpul conducerii pe drumurile publice a unui vehicul aflat în mişcare, conducătorului
acestuia îi este interzisă ţinerea în mână sau folosirea cu mâinile în orice mod a telefonului mobil
sau a oricărui dispozitiv mobil prevăzut cu funcţia de înregistrare ori redare text, foto sau video."
2.La articolul 100 alineatul (3), după litera g) se introduce o nouă literă, litera h), cu
următorul cuprins:
"h) ţinerea în mână sau folosirea cu mâinile în orice mod, în timpul conducerii pe drumurile publice
a unui autovehicul, tractor agricol sau forestier ori tramvai aflate în mişcare, a telefonului mobil sau
a oricărui dispozitiv mobil prevăzut cu funcţia de înregistrare ori redare text, foto sau video,
concomitent cu încălcarea unei reguli pentru circulaţia vehiculelor."
3.La articolul 101 alineatul (1), după punctul 18 se introduce un nou punct, punctul
19, cu următorul cuprins:
"19. ţinerea în mână sau folosirea cu mâinile în orice mod, în timpul conducerii pe drumurile
publice a unui vehicul pentru care nu este prevăzută obligativitatea deţinerii permisului de
conducere, aflat în mişcare, a telefonului mobil sau a oricărui dispozitiv mobil prevăzut cu funcţia
de înregistrare ori redare text, foto sau video, de către conducătorul acestuia."
4.Articolul 106 se modifică şi va avea următorul cuprins: "Art. 106
(1) Titularul unui permis de conducere eliberat de către o autoritate română sau străină susţine,
la cerere, testul de verificare a cunoaşterii regulilor de circulaţie prevăzut la art. 104 alin. (2) lit. a)
până în a 30-a zi, inclusiv, sau până în a 45-a zi, inclusiv, a perioadei de suspendare a exercitării
dreptului de a conduce pentru care poate solicita reducerea potrivit art. 104 alin. (3) sau art. 104 alin.
(4), după caz.
(2) Dispoziţiile alin. (1) se aplică în mod corespunzător în situaţia în care se solicită reducerea
perioadei de suspendare a exercitării dreptului de a conduce potrivit art. 104 alin. (5)."
5.După articolul 106 se introduc două noi articole, articolele 106 1 şi 1062, cu
următorul cuprins:
"Art. 1061
(1) Titularul unui permis de conducere eliberat de către o autoritate română sau străină susţine, în
mod obligatoriu, până la expirarea perioadei de suspendare a exercitării dreptului de a conduce
autovehicule, tractoare agricole sau forestiere ori tramvaie stabilită prin procesul-verbal de
constatare a contravenţiei, un test de verificare a cunoaşterii regulilor de circulaţie, atunci când
suspendarea a fost aplicată pentru:
a) conducerea sub influenţa băuturilor alcoolice;

141
 b) nerespectarea regulilor privind prioritatea de trecere, depăşirea sau trecerea la
culoarea roşie a semaforului, dacă prin aceasta s-a produs un accident de circulaţie din care au
rezultat avarierea unui vehicul sau alte pagube materiale.
(2) Testul de verificare a cunoaşterii regulilor de circulaţie se susţine, în mod obligatoriu, şi în
cazurile în care s-a dispus suspendarea exercitării dreptului de a conduce autovehicule, tractoare
agricole sau forestiere ori tramvaie pentru o perioadă de 90 de zile, potrivit art. 103 alin. (1) lit. c),
până la expirarea acesteia.
(3) Perioadele de suspendare a exercitării dreptului de a conduce prevăzute la alin. (1) şi (2) se
prelungesc, de drept, fără vreo altă formalitate, cu 30 de zile, dacă titularul permisului de conducere
nu promovează testul de cunoaştere a regulilor de circulaţie sau nu se prezintă pentru susţinerea
acestuia până la expirarea perioadei de suspendare.

(4) În cazul formulării, potrivit art. 104 alin. (3) sau (5), a cererii de reducere a perioadei de
suspendare stabilite în una dintre situaţiile prevăzute la alin. (1) sau (2), testul de verificare se
susţine până în a 30a zi, inclusiv, a perioadei de suspendare a exercitării dreptului de a conduce.
Art. 1062

(1) Testul de verificare a cunoaşterii regulilor de circulaţie se susţine, potrivit art. 106 sau 106 1,
la serviciul poliţiei rutiere care are în evidenţă titularul permisului de conducere sau la serviciul
poliţiei rutiere pe raza căruia a fost constatată contravenţia ori au fost constatate prin acelaşi proces-
verbal contravenţiile.
(2) Verificarea cunoaşterii regulilor de circulaţie se poate efectua, la cerere, în una dintre
limbile în care se poate susţine, în România, examinarea la proba teoretică pentru obţinerea
permisului de conducere.
(3) Evidenţa permiselor de conducere eliberate de o autoritate străină reţinute pe teritoriul
României şi a sancţiunilor aplicate titularilor acestora se ţine în condiţiile stabilite de ordinul
ministrului afacerilor interne prevăzut la art. 28."
6. La articolul 108 alineatul (1) litera a), punctul 2 se abrogă.
7. La articolul 108 alineatul (1) litera c), după punctul 5 se introduce un nou punct,
punctul 6, cu următorul cuprins:
"6. ţinerea în mână sau folosirea cu mâinile în orice mod, în timpul conducerii pe drumurile publice
a unui autovehicul, tractor agricol sau forestier ori tramvai aflate în mişcare, a telefonului mobil sau
a oricărui dispozitiv mobil prevăzut cu funcţia de înregistrare ori redare text, foto sau video."
Art. II
În termen de 60 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe, Regulamentul
de aplicare a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile
publice, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 1.391/2006, publicată în Monitorul Oficial al
României, Partea I, nr. 876 din 26 octombrie 2006, cu modificările şi completările ulterioare, se
modifică şi se completează potrivit prevederilor prezentei ordonanţe, prin hotărâre a Guvernului.
Art. III

142
 În termen de 60 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe, poliţia rutieră
din cadrul Poliţiei Române desfăşoară activităţi de informare a participanţilor la trafic, astfel cum
aceştia sunt definiţi prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe
drumurile publice, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, cu privire la interdicţia,
valabilă în timpul conducerii pe drumurile publice a unui vehicul aflat în mişcare, de a ţine în mână
sau de a folosi cu mâinile în orice mod telefonul mobil sau orice dispozitiv mobil prevăzut cu
funcţia de înregistrare ori redare text, foto sau video.
Informarea se realizează prin intermediul mai multor instrumente şi/sau acţiuni specifice, cum ar fi,
fără a se limita la acestea, comunicate de presă şi informare prin mass-media, postarea informaţiilor
pe site-ul Poliţiei Române, organizarea unor acţiuni specifice în trafic sau în mod direct, în trafic,
prin poliţiştii rutieri.
Art. IV
Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice,
republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 670 din 3 august 2006, cu modificările şi
completările ulterioare, precum şi cu cele aduse prin prezenta ordonanţă, se va republica în
Monitorul Oficial al României, Partea I, după aprobarea acesteia prin lege, dându-se textelor o nouă
numerotare.
Art. V
(1)Prevederile art. I pct. 1-3, 6 şi 7 intră în vigoare la 60 de zile de la data publicării în
Monitorul Oficial al României, Partea I, a prezentei ordonanţe.
(2)Dispoziţiile art. 1062 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind
circulaţia pe drumurile publice, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi cu
cele aduse prin prezenta ordonanţă, se aplică după 60 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei
ordonanţe.

143
 CUPRINS

Cuvânt înainte 1

Manualul de bune practici de intervenţie pentru poliţistul de ordine publică 2

Extras din concepţia privind atribuţiile personalului ce încadrează structurile de ordine publică sau
care coordonează activitatea acestora 38

Extras din concepţia unitară privind modul de acţiune al efectivelor de poliţie pentru preluarea şi
rezolvarea evenimentelor semnalate prin sistemul naţional unic pentru apeluri de urgenţă 112 41

Extras din Legea nr. 360 din 6 iunie 2002 42

Uzul de armă 47

Codul de etică şi deontologie al poliţistului 55

Extras din Ordinul M.A.I. privind procedura cercetării la faţa locului 61

MODEL - Proces Verbal de cercetare la faţa locului 68

Activitățile desfășurate de lucrătorii din cadrul Serviciului de

Investigare a Criminalității Economice 70

Modele documente în activitatea de cercetare penală 73

Baza de date NBIS(National Biometric Identification) 105

Extras - Manual de bune praci în cazul copiilor dispăruţi sau victime ale abuzului, traficului de
persoane şi pornografiei infantile pe internet 106

Extras privind camera de corpuri delicte 108

Legea 61 din 27 septembrie 1991 pentru sancţionarea faptelor de încălcare a unor norme de
convieţuire socială, a ordinii şi liniştii publice modificată cu LEGEA nr. 11 din 9 ianuarie 2020;
LEGEA nr. 192 din 25 octombrie 2019 111

Legea nr. 218 din 23 aprilie 2002 privind organizarea şi funcţionarea Poliţiei Române modificată
cu LEGEA nr. 12 din 9 ianuarie 2020; LEGEA nr. 192 din 25 octombrie 2019 117

Ordonanta 11/2019 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.

195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice 141

144