CURS V.

MIJLOACE ȘI METODE DE PURTARE A CONFLICTELOR

ARMATE

1. Mijloace de luptă reglementate de dreptul internațional umanitar;

2. Metodele de luptă reglementate de dreptul internațional umanitar.

1. Mijloace de luptă reglementate de dreptul inetrnațional umanitar.

Dreptul internațional umanitar interzice sau limitează utilizarea anumitor

arme prin două modalități: fie generic, prin interzicerea armelor care produc
anumite efecte, fie specific, prin desemnarea acelor arme al căror uz în conflictele
armate este, în mod expres, interzis sau limitat.
a. Armele de distrugere în masă. În categoria armelor de distrugere în
masă intră: armele chimice, armele bilogice sau bacteriologice, și armele
nucleare.
b. Armele convenționale. Armele convenționale sunt o categorie de arme a
căror folosire este în principiu permisă de dreptul internațional umanitar, cu
condiția respectării principiilor fundamentale ale acestei ramuri de drept. Cu
privire la această categorie de arme au fost adoptate tratate de reducerea a
efectivelor armelor convenționale, interzicerea unor categorii de arme care produc
rău superfluu, cum ar fi proiectilele explozibile cu o greutate mai mică de 400
grame, schijele nelocalizabile, gloanțele care se lățesc sau se turtesc ușor la
impactul cu corpul omenesc, cunoscute sub numele de gloanțe ,,dum”, minele și
torpilele submarine, capcanele sau dispozitivele asemănătoare, minele anti-
personal.
c. Armele neletale. Armele neletale, numite și arme de protecție în masă,
sunt arme care protejează împotriva uciderii și vătămărilor corporale grave.
Tehnologiile folosite la funcționarea armelor neletale sunt dintre cele mai diverse,
plecând de la gazele lecrimogene și ajungând la tehnologia impulsului
electromagnetic care provoacă asupra adversarului o stare de iritație a pielii sau
radiațiile cu efect de strălucire ascunsă care provoacă adversarului orbirea
temporară.
 2. Metodele de luptă reglementate de dreptul internațional umanitar.

Metodele de luptă sunt mijloace tactice sau strategice folosite pentru a slăbi
sau copleși adversarul.
a. Perfidia. Perfidia constă în fapte comise în conflictele armate prin
încălcarea unor reguli de loialitate în timpul conflictului armat. Perfidia este
interzisă de dreptul cutumiar, considerându-se că lupta trebuie să fie loială.
b. Războiul psihlogic. În ceea ce privește războiul psihologic ca metodă de
purtare a războiului, se face distincție între propaganda de război și incitare la
comiterea de crime de încălcări ale drepului internațional. În timp ce propaganda
militară și politică prin răspândirea unor informații false pentru a submina voința
adversarului de a rezista sau de a influența disciplina adversarului este permisă,
incitarea la comiterea de crime și încălcări ale dreptului internațional nu este
permisă.
c. Represaliile. Represaliile reprezintă măsuri coercitive, în principiu
contrare dreptului internațional. Asemenea contramăsuri sunt permise de dreptul
internațional numai cu condiția respectării anumitor principii, cum ar fi:
proporționalitatea față de acțiunea ilegală a adversarului, apelarea la represalii doar
ca ultimă măsură și doar după atenționare. Sunt interzise însă în mod expres,
represaliile împotriva răniților, bolnavilor și naufragiaților, personalului medical și
religios, împotriva prizonierilor de razboi, împotriva civililor, împotriva mediului
înconjurător, a obiectelor culturale, a obiectelor și instalațiilor periculoase.
d. Alte metode de luptă interzise de dreptul internațional umanitar.
Există și alte metode de luptă interzise de către dreptul internațional umanitar, cum
ar fi: teroarea, înfometarea civililor, distrugerile în lipsa unei necesități militare,
înrolarea forțată a persoanelor aparținând părții adverse.

3. Noi mijloace și metode de purtare a războiului.

În ultimii ani, o varietate de tehnologii noi dezvoltate odată cu extinderea
aplicării internetului au intrat și în teatrul de operațiuni militare creând o
dimensiune nouă a acestuia ca o provocare sporită în ceea ce privește incidența
dreptului internațional umanitar asupra utilizării acestor noi tehnologii.
a. Războiul cibernetic. Conflictele armate desfășoară din ce în ce mai mult
în spațiul cibernetic. Față de această tendință, termenul de război cibernetic a
devenit popular și se aplică conflictelor din spațiul virtual cu vădită dimensiune
internațională. Deși un termen comun, o definiție juridică larg acceptată a acestui
termen nu există încă. În general, prin războiul cibernetic se înțelege, în sensul
dreptului internațional umanitar, acele operațiuni cibernetice ostile desfășurate în
spațiul cibernetic având ca scop pertubarea, prin toate mijloacele, a sistemelor
informatice și de comunicații ale unui stat, de dezinformare, intoxicare
informațională sau orbire a acestuia, ale căror efecte se ridică la înălțimea
pragurilor prevăzute de doctrina și jurisprudența de drept internațional pentru
calificarea unei situații drept conflict armat.
b. Drone, roboți armați și arme complet autonome. Dezvoltarea fără
precedent a tehnologiei a dus la crearea și utilizarea unor categorii noi de arme
telecomandate așa numite drone, roboți armați telecomandați de la distanță și chiar
a unor arme complet autonome, care în baza unor programe computerizate pot lua
singure decizii cu privire la lansarea unui atac, atâta vreme cât parametrii fixați
prin programul de autooperare sunt atinși.
Obligația de analiză a acestor tehnologii noi de atac se face din perspectiva
regulilor specifice de drept internațional umanitar și include abordarea legală a
răspunderii pentru încălcarea regulilor de drept internațional umanitar ca și aspecte
legate de subiectul activ al răspunderii și anume operatorul/și producătorul
tehnologiei analizate cum ar fi cele legate de calitatea persoanei responsabile
juridic și statutul în dreptul internațional umanitar al operatorului unei asemenea
tehnologii.