Căi și mijloace pentru punerea în aplicare a prevederilor proiectului de articole al CDI

1. Autorizarea - pentru orice activitate care poate prezenta riscul producerii unui
prejudiciu transfrontier semnificativ, statul de origine trebuie să autorizeze
desfășurarea acesteia pe teritoriul său.

2. Notificarea și informarea - statul de origine trebuie să notifice statelor probabil a fi

afectate evaluările sale asupra riscului producerii unui prejudiciu transfrontier,
împreună cu toate informațiile relevante pe care se bazează evaluarea.

3. Implementarea - statele interesate sunt chemate să ia măsurile necesare de natură

legislativă sau administrativă pentru implementarea prevederilor Proiectului de
articole.

4. Soluționarea diferendelor - orice diferend privind interpretarea sau aplicarea

prevederilor sale trebuie reglementat prin mijloace pașnice, inclusiv negociere,
medierea, concilierea, arbitrajul sau soluționarea judiciară.

Specificul sancțiunilor în dreptul internațional.

Caracteristici:
- reprezintă o formă specială de răspundere, pentru comiterea de către un stat de
acte sau fapte ilicite, împotriva altui stat sau încălcarea normelor de drept
internațional;
- sunt un instrument intermediar, între negocieri și acțiune coercitivă, important
pentru menținerea păcii și securității internaționale;
- se adoptă cu scopul de a determina statul împotriva căruia sunt luate, să pună capăt
acțiunilor care au determinat impunerea acestor sancțiuni;
- urmăresc restabilirea ordinii normative internaționale, încălcată prin conduita
unor state.

Clasificare:
- Sancțiuni folosirea forței armate:
Art. 41 din Carta ONU : ,, pot să cuprindă întreruperea totală sau parțială a relațiilor
economice și a comunicațiilor feroviare, maritime, aeriene, poștale, telegrafice, prin radio și a
altor mijloace de comunicație, precum și ruperea relațiilor diplomatice.’’

- Sancțiuni cu folosirea forței armate:

Art. 42 din Carta ONU : permite utilizarea forței ,, în cazul în care Consiliul de Securitate va
socoti că măsurile prevăzute la art. 41 nu ar fi adecvate ori s-au dovedit a nu fi
adecvate.Această acțiune poate cuprinde demonstrații, măsuri de blocadă și alte operațiuni
executate de forțe aeriene, maritime sau terestre ale membrilor Națiunilor Unite’’.

1. Sancțiunile internaționale fără folosirea forței armate

Represaliile - pot fi luate numai dacă sunt întrunite următoarele condiții:
➢ Să existe un delict internațional săvârșit de un stat împotriva altuia;
➢ S-a solicitat anterior repararea daunei, dar fără rezultate;
➢ Represaliile să fie îndreptate numai împotriva statului care a săvârșit actul ilicit;
 ➢ Represaliile să fie proporționale cu actele împotriva cărora sunt îndreptate;
➢ Represaliile să fie utilizate fără folosirea forței armate sau amenințării cu forța.Chiar
și în timp de război sunt interzise represaliile cu folosirea forței armate.

Măsurile tipice de represalii:

- expulzarea cetățenilor statului vinovat;
- sechestrarea bunurilor acestora;
- suspendarea tratatelor;
- întrepunerea comunicațiilor, etc.

Forme speciale de represalii menționăm:

1. Embargoul
- formă particulară a represaliilor;
- Sancțiunea poate fi dispusă și asupra altor bunuri ale statului considerat vinovat ori
ale cetățenilor acestuia, fiind considerată ca o măsură care se ia asupra proprietății.

2. Boicotul;
- formă particulară a represaliilor;
- Această sancțiune se aplică, în general, de către Consiliul de Securitate sau Adunare
Generală a ONU, prin rezoluție, împotriva statelor care comit acte de amenințare a
păcii, de violare a ei, ori de agresiune.

3. Blocada maritimă pașnică;

4. Ruperea relațiilor diplomatice.

- formă particulară a represaliilor;
- Sancțiunea este prevăzută și de Carta ONU, ca măsură de constrângere împotriva
unui stat care amenință sau încalcă pacea, săvârșind acte de agresiune.

Excepțiile prevăzute de Carta ONU cu privire la recursul la forță.

● Art. 51 teza 1 din Cartă: ,, Nici o dispoziție din prezenta Carta va aduce atingere
dreptului inerent de autoapărare individuală sau colectivă în cazul în care se produce
un atac armat împotriva unui membru al națiunilor unite, până când Consiliul de
Securitate va fi luat măsurile necesare pentru menținerea păcii și securității
internaționale”.
Legitima apărare
● Specificul dreptului internațional - crearea unei ordinii juridice de tip orizontal fără
existența unor autorități mondiale supranaționale, superioare statelor suverane de
unde rezultă războiul purtat în legitimă apărare să fie, întotdeauna, legitim și legal în
următoarele condiții și limitări obiectiv determinate:
1. existența unui act de agresiune cu folosirea forței armate
● Nu orice folosire a forței armate este un act de agresiune.

2. anterioritatea actului de agresiune în raport cu apărarea

● Comiterea unei agresiuni din culpă este de neconceput.

3. gravitatea actului de agresiune

 ● Recurgerea la forță armată în exercitarea dreptului la autoapărare trebuie să fie
proporțională cu atacul și să fie necesară pentru respingerea agresorului.

Capitolul VII - Capitolul 7 - acțiunea în caz de amenințări împotriva păcii, de încălcări

ale pățit și de acte de agresiune -art. 42.
● Consiliul de Securitate al ONU poate recurge la o serie de mijloace de constrângere
împotriva statului ,,agresor”, care poate ajunge, gradual, chiar până la utilizarea forței
armate.

Legitimarea luptei armate duse de popoarele coloniale și dependente împotriva

asupritorilor - recurgerea la forța armelor de către aceste popoare se încadrează în
situațiile legitime de folosire a forței.

Situațiile în care forța armată poate fi folosită în mod legal pentru sancționarea agresiunii
sunt:
- de către fiecare stat în parte, potrivit dreptului la autoapărare individuală sau
colectivă;
- de către Organizația Națiunilor Unite, ca sistem universal de securitate;
- de către popoarele coloniale sau dependente împotriva țărilor care exercită asupra
lor o dominație ilegală, contrară normelor dreptului internațional și Cartei ONU.

2. Sancțiunile internaționale cu folosirea forței armate

- Art. 51 recunoaște statelor membre ,,dreptul inerent la autoapărare individuală sau
colectivă”.
- Cap. VII se acordă Consiliului de Securitate prerogativa de a autoriza, în anumite
condiții, recursul la forță pentru menținerea păcii și securității internaționale . Astfel,
în cazul în care Consiliul de Securitate va socoti că sancțiunile fără folosirea forței
armate nu sunt adecvate, ori că s-au dovedit a nu fi adecvate, poate întreprinde, cu
forțe aeriene, nave desfac terestre, orice acțiune pe care o consideră necesară
pentru menținerea păcii sau securității internaționale.

1. Demonstrații de forță;
● Manifestări de forță care nu au ajuns la acte de violență destinate să facă presiune
asupra unui stat.
● Sancțiunea poate fi luată, în mod legal, numai de către Consiliul de Securitate, în
conformitate cu art. 42 și în condițiile capitolului VII din Carta ONU.

2. măsuri de blocadă
● Sancțiune care urmărește să pună presiune asupra unui stat interzicăndu-i, la nevoie
prin folosirea forței, orice comunicare și orice schimb economic cu exteriorul,
blocându-i toate mijloacele aeriene sau maritime, care părăsesc sau au ca destinație
unul din porturile sau țărmurile acestuia;
● Sancțiunea poate fi luată, în mod legal, numai de către Consiliul de Securitate, în
conformitate cu art. 42 și în condițiile capitolului VII din Carta ONU.

3. alte operațiuni executate cu forțe aeriene, maritime sau terestre ale membrilor ONU.
Modalitățile de utilizare a forței în cadrul sistemului de securitate colectivă creat prin
Carta ONU.
Consiliul de Securitate. - poate dispune, în temeiul Cap VII - acțiunea în caz de
amenințări împotriva păcii, de încălcări ale poate și de acte de agresiune, măsuri
graduale de constrângere până la utilizarea forței armate:
➢ Art. 40: ,, pentru a preîntâmpina o agravarea situației, Consiliul de Securitate poate
(…) să invite părțile interesate să se conformeze măsurilor provizorii pe care le
consideră necesare sau de dorit. Asemenea măsuri provizorii nu vor prejudicia (…)
drepturile, pretențiile sau poziția părților interesate. Consiliul de Securitate va ține
seama în modul cuvenit în executarea acestor măsuri provizorii”.

➢ Art. 41: ,, consiliul de Securitate poate hotărî ce măsuri, care nu implică folosirea
forței armate, trebuie luate strada urmare hotărârilor stare și poate cere membrilor
națiunilor unite aceste măsuri. Ele pot să cuprindă întreruperea totală sau parțială
a relațiilor economice și a comunicațiilor feroviare, maritime, aeriene, poștale,
telegrafice, prin radio și altor mijloace de comunicație, precum și ruperea
relațiilor diplomatice”.

➢ Art. 42: ,, În cazul în care Consiliul de Securitate va socoti că măsurile prevăzute în

art. 41 nu ar fi adecvate ori că s-au dovedit a nu fi adecvate, el poate întreprinde,
cu forțe aeriene, navale sau terestre, orice acțiune pe care o consideră necesară
pentru menținerea sau restabilirea păcii și securității internaționale. Această acțiune
poate cuprinde demonstrații măsuri de blocada și alte operațiuni executate de
forțe aeriene, maritime sau terestre ale membrilor Națiunilor Unite.”