INTRODUCERE

Recunoscut la începuturile sale ca o regulă de drept cutumiar şi apoi consacrat prin

Convenţia de la Geneva din 1958 precum şi prin cea de la Montego Bay din 1982, trecerea
inofensivă a navelor străine prin marea teritorială a unui stat riveran reprezintă un principiu al
dreptului mării, el fiind recunoscut tuturor navelor comerciale străine şi fiind reglementat prin
legi interne, ţinîndu-se seama de normele dreptului internaţional1.
Reglementarea pasajului inofensiv în dreptul internaţional are în vedere atât exercitarea
de către statul riveran a suveranităţii în zona mării teritoriale şi participarea sa la relaţiile
economice cu alte state, cât şi interesele generale ale comerţului şi navigaţiei internaţionale.
Regimul mării teritoriale îmbină interesele statului riveran cu acelea ale comunităţii
internaţionale, iar dreptul de trecere inofensivă nu poate fi considerat, cum susţin unii autori „o
limitare a suveranităţii acestuia” ci dimpotrivă, o exercitare a sa în cadrul raporturilor reciproce
dintre state.

MAREA TERITORIALĂ. CONCEPT

Marea teritoriala este zona maritima adiacenta apelor interioare sau eventual apelor
arhipelagice, asupra carei se extinde suveranitatea statului. Din punct de vedere juridic, marea

1 Purdă Nicolae, Ţarcă Ştefan, Velişcu Viorel, Pîrvu Loredana - Drept internaţional public, Editura Universitară, Bucureşti,
2008;
teritoriala este acea parte din apele marii sau oceanului, cuprinsa intre linia de baza si linia
exterioara, care se afla sub jurisdictia statui riveran.
Celebra formula a lui Bynkershoek, potrivit careia puterea unui stat se termina acolo
unde se termina firta armelor sale, a condus la fixarea latimii marii teritoriale pina la o distanta
echivalenta unei impuscaturi de tun. In 1782, Galiani a propus de a fixa latimea marii teritoriale
egala cu 3 mile marine, ceea ce corespundea atunci unei impuscaturi medii de tun. Dupa citeva
alte incercari nereusite a marilor puteri de a stabili latimea marii teritoriale, compromisul a fost
acceptat in urma Conventiei din 1982 care la art. 3 prevede o delimitare unilaterala a marii
teritoriale. In acest sens, Conventia autorizeaza limita maxima de 12 mile marine.2
Asupra marii teritoriale statul riveran exercita toate drepturile ce decurg din suveranitatea
sa in ceia ce priveste apele, solul si subsolul, coloana de aer, drepturi ce constatu in pescuit,
navigatie si control, protectia mediului avind si obligatii corespunzatoare.
Dreptul de trecere inofensiva este recunoscut tuturor statelor. Trecerea trebuie sa fie
neintrerupta si rapida. Oprirea sau ancorarea sunt interzise exceptinduse cazurile dimpuse de
nevoile navigatiei sau ca urmare a unui caz de forta majora sau avarie, pentru salvarea
persoanelor sau pentru ajutarea navelor si aeronavelor aflate in premejdie. Trecerea este
inofensiva atita timp cit nu duce atingere pacii, ordinii publice sau securitatii statului riveran.3

2
Eduard Serbenco, Drept international public, Chisinau - 2014
3
Vitalii Solonovschi, Note de curs drept international public (ciclul 1), Cahul - 2013
 TRECEREA INOFENSIVA

Potrivit articolului 18 din Convenţie, termenul trecere semnifică faptul de a naviga în

marea teritorială în unul din următoarele scopuri:
a) de a traversa fără a intra în apele interioare ori a face escală într-o radă sau o
instalaţie portuară situată în afara apelor interioare;
b) de a intra în apele interioare sau de a părăsi sau de a face escală într-o asemenea
radă sau instalaţie portuară sau de a o părăsi.
Trecerea trebuie să fie continuă şi rapidă, putând să cuprindă oprirea şi ancorarea
numai în măsura în care acestea constituie incidente obişnuite ale navigaţiei sau se impun din
motive de forţă majoră, de primejdie sau în scopul de a da ajutor persoanelor, navelor sau
aeronavelor aflate în pericol sau avarie4.
Trecerea trebuie să fie expeditivă, adică o trecere impusă de scopurl inofensiv al
traversării sau navigaţiei prin marea teritorială. Orice derogare de la această regulă poate provoca
suspiciuni statului riveran cu privire la buna credinţă în efectuarea unei treceri inofensive, în
conformitate cu legile statului şi cu regulile de drept internaţional, şi, implicit, să dea dreptul
unor măsuri restrictive sau de interdicţie în efectuarea trecerii prin marea teritorială 5. Statul
riveran are obligaţia de a ţine seama de prevederile internaţionale în materie şi de a face indicaţii
în mod clar asupra acestora, în hărţi de navigaţie, precum şi publicitatea adecvată.
Totodată trecerea trebuie să fie inofensivă. Trecerea este inofensivă atât timp cât nu
aduce atingere păcii, ordinii sau securităţii statului riveran6 şi se efectuează în conformitate cu
principiile şi normele dreptului internaţional.
Trecerea nu se mai consideră inofensivă dacă, în marea teritorială, nava străină, se
angajează în una din activităţile următoare, prevăzute în articolul 19 al Convenţiei din 1982:
a) ameninţă cu forţa sau foloseşte forţa împotriva suveranităţii, integrităţii teritoriale
sau independenţei politice a statului riveran sau săvârşeşte orice altă acţiune contrară principiilor
dreptului internaţional consacrate în Carta O.N.U.;
b) efectuează exerciţii sau manevre cu arme de orice fel;
c) culege informaţii care pot să aducă prejudicii apărării sau securităţii statului riveran;
d) desfăşoară o propagandă în scopul de a prejudicia apărarea sau securitatea acestuia;

4 Art. 18. pct. 2 din Convenţia din 1982.

5 Purdă Nicolae, Ţarcă Ştefan, Velişcu Viorel, Pîrvu Loredana - Drept internaţional public, Editura Universitară, Bucureşti,
2008;
5 Art.19. pct. 1 din Convenţia din 1982.
 e) lansarea, aterizarea sau îmbarcarea de aeronave;
f) lansarea, aterizarea sau îmbarcarea de arme militare;
g) îmbarcarea sau debarcarea de mărfuri, de bani sau persoane, cu încălcarea
regulamentelor vamale, fiscale, sanitare sau de imigrare ale statului riveran;
h) săvârşeşte acte deliberate şi grave de poluare, cu încălcarea normelor dreptului
internaţional;
i) desfăşoară activităţi de pescuit;
j) desfăşoară activităţi de cercetare sau preluare de probe;
k) provoacă perturbări sistemelor de comunicaţii sau oricărui echipament sau instalaţii
ale statului riveran;
l) desfăşoară orice altă activitate fără vreo legătură directă cu trecerea7.
În lumina acestor precizări, statul riveran poate lua, în marea sa teritorială, măsurile pe
care le consideră necesare pentru a împiedica orice trecere care nu este inofensivă 8. El nu dă
dreptul de a obliga nava să părăsescă apele sale teritoriale, dacă nava nu respectă obligaţiile
aferente dreptului său sau desfăşoară una din activităţile de mai sus. Împotriva navelor străine
care desfăşoară activităţi interzise de legile statului riveran, acesta poate exercita dreptul de
urmărire şi în marea liberă9.

Cu privire la navele străine cu propulsie nucleară precum şi cele care transportă

substanţe radioactive sau alte substanţe care sunt prin ele însele periculoase sau nocive, acestea
sunt obligate, atunci când îşi exercită dreptul de trecere inofensivă în marea teritorială, să aibă
asupra lor documente şi să ia măsurile speciale de precauţie prevăzute de acordurile
internaţionale pentru aceste nave10 şi de asemenea trecerea acestor nave este supusă unei
aprobări prealabile.
Submarinele şi celelalte vehicule submersibile au oblicaţia ca, în marea teritorială să
navigheze la suprafaţă şi să-şi arboreze pavilionul11. Unele state interzic în marea lor teritorială,
accesul navelor care au la bord arme nucleare, chimice sau alte arme de distrugere în masă sau
care transportă asemenea arme sau muniţie pentru acestea, precum şi orice alte mărfuri sau
produse interzise de lege în România.

7
Art 19. pct. 2 din Convenţia din 1982.
8 Purdă Nicolae, Ţarcă Ştefan, Velişcu Viorel, Pîrvu Loredana - Drept internaţional public, Editura Universitară, Bucureşti,
2008;

9Popescu Dumitra, Năstase Adrian - Drept internaţional public, Casa de editură şi presă “Şansa”, Bucureşti, 1997;

10
Art. 23 din Convenţia din 1982.
11 Art. 20 din Convenţia din 1982.
 Trecerea inofensivă a navelor comerciale dă expresie atât suveranităţii şi intereselor de
cooperare ale statului riveran, cât şi cerinţelor navigaţiei şi comerţului internaţional în timp ce
pasajul navelor de război străine în marea teritorială are cu totul altă semnificaţie, privind
suveranitate, securitatea statului riveran şi pacea internaţională12. În acest caz trecerea are
caracter inofensiv numai dacă intrarea navelor numai război străine în marea teritorială are loc în
condiţiile respectării regulilor stabilite de statul riveran, inclusiv autorizarea sau notificarea
prealabilă care fac parte din exercitarea normală a suveranităţii teritoriale. Dacă li sa permis
trecere inofensivă, navele de război sunt obligate să respecte legile şi regulamentele statului
riveran privind regimul navigaţiei în marea teritorială, ele bucurându-se totodată de imunitate de
jurisdicţie atât penală cât şi civilă.

12
Moca Gheorghe, Duţu Mircea - Drept internaţional public, Editura Universul Juridic, Bucureşti, 2008