04/vol.

4 RO Jurnalul Oficial al Uniunii Europene 105

21998A0623(01)

L 179/3 JURNALUL OFICIAL AL COMUNITĂȚILOR EUROPENE 23.6.1998

ANEXA I

CONVENȚIA ORGANIZAȚIEI NAȚIUNILOR UNITE PRIVIND DREPTUL MĂRII ȘI ACORDUL PRIVIND

PUNEREA ÎN APLICARE A PĂRȚII XI A ACESTEI CONVENȚII
106 RO Jurnalul Oficial al Uniunii Europene 04/vol. 4

CONVENȚIA ORGANIZAȚIEI NAȚIUNILOR UNITE PRIVIND DREPTUL MĂRII

STATELE PĂRȚI LA PREZENTA CONVENȚIE,

INSPIRATE de dorința de a soluționa, în spiritul înțelegerii și al cooperării reciproce, toate problemele cu privire la dreptul mării
și conștiente de semnificația istorică a prezentei convenții ce constituie o contribuție importantă la menținerea păcii, la dreptate
și la progres pentru toate popoarele lumii,

CONSTATÂND că evoluțiile ulterioare Conferințelor Organizației Națiunilor Unite privind dreptul mării, desfășurate la Geneva
în 1958 și 1960, au accentuat necesitatea unei noi convenții privind dreptul mării general acceptabile,

CONȘTIENTE că problemele spațiilor marine sunt strâns legate între ele și că trebuie considerate în ansamblul lor,

RECUNOSCÂND că este de dorit să se stabilească prin intermediul acestei convenții, ținând seama totodată de suveranitatea
tuturor statelor, un drept pentru mări și oceane care să faciliteze comunicarea internațională și să promoveze utilizările pașnice
ale mărilor și ale oceanelor, folosirea echitabilă și eficientă a resurselor lor, conservarea resurselor vii ale acestora și studierea,
protejarea și conservarea mediului marin,

CONSIDERÂND că îndeplinirea acestor obiective contribuie la realizarea unui drept economic internațional corect și echitabil,
care ține seama de interesele și de nevoile întregii umanități și, în special, de interesele și de nevoile specifice ale țărilor în curs
de dezvoltare, indiferent dacă sunt de coastă sau fără litoral,

DORIND ca prin prezenta convenție să dezvolte principiile conținute în Rezoluția 2749 (XXV) din 17 decembrie 1970 în care
Adunarea Generală a Organizației Națiunilor Unite a declarat solemn, inter alia, că zona fundului mărilor și al oceanelor și
subsolul acestora, dincolo de limitele de competență națională, precum și resursele acesteia reprezintă patrimoniul comun al
umanității, ale cărui explorare și exploatare se realizează în avantajul întregii umanități, indiferent de poziția geografică a statelor,

CONVINSE că dezvoltarea progresivă și codificarea dreptului mării realizate prin prezenta convenție contribuie la consolidarea
păcii, a securității, a cooperării și a relațiilor de prietenie între toate națiunile, în conformitate cu principiile justiției și ale egalității
drepturilor și promovează progresul economic și social al tuturor popoarelor lumii, în conformitate cu obiectivele și principiile
Organizației Națiunilor Unite, astfel cum sunt menționate în Cartă,

AFIRMÂND că problemele care nu sunt reglementate de prezenta convenție continuă să fie reglementate de normele și principiile
dreptului internațional general,

CONVIN după cum urmează:

PARTEA I

INTRODUCERE

Articolul 1 2. „autoritatea” reprezintă Autoritatea Internațională a Fundului

Mărilor;
Utilizarea termenilor și domeniu de aplicare
3. „activități în zonă” reprezintă toate activitățile de explorare și
de exploatare a resurselor zonei;
(1) În sensul prezentei convenții:

1. „zonă” reprezintă fundul mărilor și al oceanelor și subsolul 4. „poluarea mediului marin” reprezintă introducerea de către
acestora, dincolo de limitele de competență națională; om, în mod direct sau indirect, de substanțe sau de energie în
04/vol. 4 RO Jurnalul Oficial al Uniunii Europene
mediul marin, inclusiv în estuare, atunci când aceasta are sau
poate avea efecte dăunătoare, precum daune aduse resurselor
vii, faunei și florei marine, riscuri pentru sănătatea umană,
împiedicarea activităților marine, inclusiv pescuitul și alte uti-
lizări legitime ale mării, alterarea calității apei mării din punct
de vedere al utilizării acesteia și degradarea locurilor de agre-
ment;
5. (a) „descărcarea” reprezintă:
(i) orice deversare deliberată a deșeurilor sau a altor
substanțe de pe nave, aeronave, platforme sau alte
construcții plasate pe mare;
(ii) orice sabordare a navelor, aeronavelor, platformelor
sau a altor construcții plasate pe mare;
(b) termenul „descărcare” nu include:
(i) deversarea în mare a deșeurilor sau a altor substanțe
care provin direct sau indirect din operațiunile normale
ale navelor, aeronavelor, platformelor sau ale altor
construcții plasate pe mare și de la echipamentul
PARTEA II
MAREA TERITORIALĂ ȘI ZONA LIMITROFĂ
SECȚIUNEA 1
DISPOZIȚII GENERALE
Articolul 2
Regimul juridic al mării teritoriale, al spațiului aerian de
deasupra mării teritoriale și al fundului și subsolului
acesteia
(1) Suveranitatea unui stat de coastă se extinde, dincolo de
teritoriul său și de apele sale interioare, iar în cazul unui stat
arhipelag, dincolo de apele sale arhipelagice, asupra unei zone de
mare adiacente desemnate sub numele de mare teritorială.
(2) Această suveranitate se extinde asupra spațiului aerian de
deasupra mării teritoriale, precum și asupra fundului și subsolului
acesteia.
(3) Suveranitatea asupra mării teritoriale se exercită în condițiile
prevăzute de dispozițiile prezentei convenții și de celelalte norme
de drept internațional.
107
acestora, cu excepția deșeurilor sau a altor substanțe
transportate de nave, aeronave, platforme sau alte
construcții plasate pe mare sau transbordate pe acestea,
care sunt utilizate pentru eliminarea acestor substanțe
sau provin din tratarea acestor deșeuri sau a altor
substanțe la bordul acestor nave, aeronave, platforme
sau construcții;
(ii) depozitarea substanțelor în alt scop decât simpla elimi-
nare a acestora, cu condiția ca această depozitare să nu
contravină scopurilor prezentei convenții.
(2) 1. „State părți” reprezintă statele care au consimțit să fie părți
la prezenta convenție și pentru care prezenta convenție este
în vigoare.
2. Prezenta convenție se aplică mutatis mutandis entităților
menționate la articolul 305 alineatul (1) literele (b), (c), (d),
(e) și (f), care devin părți la prezenta convenție în
conformitate cu condițiile relevante pentru fiecare și, în
această măsură, expresia „state părți” se referă la aceste
entități.
SECȚIUNEA 2
LIMITELE MĂRII TERITORIALE
Articolul 3
Lățimea mării teritoriale
Orice stat are dreptul de a stabili lățimea mării sale teritoriale până
la o limită care să nu depășească 12 mile marine măsurate de la
liniile de bază stabilite în conformitate cu prezenta convenție.
Articolul 4
Limita exterioară a mării teritoriale
Limita exterioară a mării teritoriale este linia pe care fiecare punct
se află la o distanță egală cu lățimea mării teritoriale din punctul
cel mai apropiat al liniei de bază.
108 RO Jurnalul Oficial al Uniunii Europene
Articolul 5
Linia de bază normală
În cazul în care prezenta convenție nu conține o dispoziție
contrară, linia de bază normală pentru măsurarea lățimii mării
teritoriale este linia de reflux de-a lungul coastei, astfel cum este
marcată pe hărțile la scară mare recunoscute oficial de către statul
de coastă.
Articolul 6
Recife
În cazul insulelor situate pe atoli sau al insulelor mărginite de
recife, linia de bază pentru măsurarea lățimii mării teritoriale este
linia de reflux înspre mare a recifului, astfel cum este indicată prin
simbolul corespunzător pe hărțile recunoscute oficial de către
statul de coastă.
Articolul 7
Linii de bază drepte
(1) În locurile în care linia de coastă prezintă crestături și tăieturi
adânci sau în cazul în care există un șir de insule de-a lungul coas-
tei în imediata sa vecinătate, se poate folosi metoda liniilor de
bază drepte care unesc punctele corespunzătoare pentru a trasa
linia de bază de la care se măsoară lățimea mării teritoriale.
(2) Atunci când linia de coastă este extrem de instabilă datorită
prezenței unei delte și a altor condiții naturale, punctele corespun-
zătoare pot fi selectate de-a lungul liniei de reflux celei mai
avansate și, chiar în caz de retragere ulterioară a liniei de reflux,
aceste linii de bază drepte rămân în vigoare până la modificarea
lor de către statul de coastă în conformitate cu prezenta convenție.
(3) Trasarea liniilor de bază drepte nu trebuie să se îndepărteze
într-o măsură considerabilă de la direcția generală a coastei, iar
zonele marine situate între linii trebuie să fie suficient legate de
domeniul terestru pentru a fi supuse regimului apelor interioare.
(4) Liniile de bază drepte trebuie trasate spre și de la cotele de
maree joasă numai în cazul în care pe acestea sunt construite
faruri sau instalații similare, care se află în permanență deasupra
nivelului mării sau în cazul în care trasarea liniilor de bază spre și
de la aceste cote face obiectul unei recunoașteri internaționale
generale.
(5) Atunci când metoda liniilor de bază drepte se aplică în
conformitate cu alineatul (1), se poate ține seama, pentru stabilirea
04/vol. 4
liniilor de bază specifice, de interesele economice proprii regiunii
respective, ale căror realitate și importanță sunt în mod clar ates-
tate de o utilizare îndelungată.
(6) Sistemul liniilor de bază drepte nu poate fi aplicat de către un
stat astfel încât să separe marea teritorială a unui alt stat de marea
liberă sau de o zonă economică exclusivă.
Articolul 8
Ape interioare
(1) Sub rezerva dispozițiilor părții IV, apele situate între linia de
bază a mării teritoriale și coastă fac parte din apele interioare ale
statului.
(2) Atunci când stabilirea unei linii de bază drepte în conformitate
cu metoda descrisă la articolul 7 are ca rezultat includerea în apele
interioare a unor ape care nu erau anterior considerate ca atare,
se aplică acestor ape dreptul de trecere inofensivă prevăzut de pre-
zenta convenție.
Articolul 9
Guri ale fluviilor
În cazul în care un fluviu se varsă direct în mare, linia de bază este
o linie dreaptă trasată de-a curmezișul gurii fluviului între punctele
de pe linia de reflux a țărmurilor.
Articolul 10
Golfuri
(1) Prezentul articol se referă numai la golfurile ale căror coaste
aparțin unui singur stat.
(2) În sensul prezentei convenții, prin golf se înțelege o scobitură
bine marcată, a cărei pătrundere în uscat în raport cu lărgimea
gurii sale este astfel încât apele pe care le include sunt înconjurate
de țărm, constituind mai mult decât o simplă curbură a coastei.
Cu toate acestea, o scobitură nu este considerată golf decât în
cazul în care suprafața sa este egală sau mai mare decât aceea a
unui semicerc având ca diametru o linie trasată de-a curmezișul
intrării acelei scobituri.
(3) Suprafața unei scobituri se măsoară între linia de reflux de-a
lungul țărmului scobiturii și o linie care unește linia de reflux de
04/vol. 4 RO Jurnalul Oficial al Uniunii Europene
punctele sale de intrare naturale. Atunci când, datorită prezenței
unor insule, o scobitură are mai multe intrări, semicercul are drept
diametru suma lungimilor liniilor trasate de-a curmezișul diferi-
telor intrări. Suprafața insulelor situate în interiorul unei scobituri
este inclusă în suprafața totală a acesteia.
(4) În cazul în care distanța dintre liniile de reflux la punctele de
intrare naturale ale unui golf nu depășește 24 de mile marine,
poate fi trasată o linie de delimitare între aceste două linii de
reflux, iar apele astfel închise de această linie sunt considerate ca
ape interioare.
(5) În cazul în care distanța dintre liniile de reflux la punctele de
intrare naturale ale unui golf depășește 24 de mile marine, în inte-
riorul golfului se trasează o linie de bază dreaptă de 24 de mile
marine astfel încât să închidă suprafața maximă de apă posibilă cu
o linie având această lungime.
(6) Dispozițiile precedente nu se aplică nici golfurilor denumite
„istorice”, nici în cazurile în care se aplică sistemul liniilor de bază
drepte prevăzut la articolul 7.
Articolul 11
Porturi
În scopul delimitării mării teritoriale, instalațiile permanente care
fac parte integrantă dintr-un sistem portuar și care înaintează cel
mai departe în larg sunt considerate ca aparținând coastei.
Instalațiile marine și insulele artificiale nu sunt considerate drept
instalații portuare permanente.
Articolul 12
Rade
Radele utilizate în mod obișnuit pentru încărcarea, descărcarea și
ancorarea navelor și care altfel ar fi situate integral sau parțial
dincolo de limita exterioară a mării teritoriale sunt incluse în
marea teritorială.
Articolul 13
Cote de maree joasă
(1) O cotă de maree joasă este o ridicătură naturală de teren
înconjurată de apă, descoperită în timpul refluxului, dar acoperită
în timpul fluxului. Atunci când o cotă de maree joasă se găsește,
109
integral sau parțial, la o distanță de continent sau de o insulă care
nu depășește lățimea mării teritoriale, linia de reflux pe această
cotă poate fi utilizată ca linie de bază pentru măsurarea lățimii
mării teritoriale.
(2) În cazul în care o cotă de maree joasă se găsește integral la o
distanță de continent sau de o insulă care depășește lățimea mării
teritoriale, aceasta nu are mare teritorială proprie.
Articolul 14
Combinarea metodelor pentru stabilirea liniilor de bază
Statul de coastă poate, în funcție de diferitele situații, să stabilească
liniile de bază prin oricare dintre metodele prevăzute la articolele
precedente.
Articolul 15
Delimitarea mării teritoriale între state ale căror coaste
sunt adiacente sau situate față în față
Atunci când coastele a două state sunt adiacente sau situate față în
față, nici unul dintre aceste două state nu are dreptul, în absența
unui acord contrar între ele, de a-și extinde marea teritorială
dincolo de linia mediană ale cărei puncte se află la distanță egală
de punctele cele mai apropiate ale liniilor de bază de la care se
măsoară lățimea mării teritoriale a fiecăruia dintre aceste două
state. Cu toate acestea, dispoziția menționată anterior nu se aplică
în cazul în care, datorită existenței unor titluri istorice sau a altor
circumstanțe speciale, este necesar să se delimiteze mările
teritoriale ale celor două state în mod diferit.
Articolul 16
Hărți marine și liste ale coordonatelor geografice
(1) Liniile de bază pentru măsurarea lățimii mării teritoriale sta-
bilite în conformitate cu articolele 7, 9 și 10 sau limitele care
decurg din acestea, precum și liniile de delimitare trasate în
conformitate cu articolele 12 și 15 sunt indicate pe hărți marine
la o scară sau scări corespunzătoare pentru stabilirea poziției lor.
În lipsa acestor hărți, poate fi folosită o listă a coordonatelor geo-
grafice ale punctelor, precizând sistemul geodezic utilizat.
(2) Statul de coastă asigură publicitatea necesară acestor hărți sau
liste ale coordonatelor geografice și depune câte un exemplar din
fiecare astfel de hartă sau listă la secretarul general al Organizației
Națiunilor Unite.
110 RO Jurnalul Oficial al Uniunii Europene
SECȚIUNEA III
TRECEREA INOFENSIVĂ PRIN MAREA TERITORIALĂ
Subsecțiunea A
Norme aplicabile tuturor navelor
Articolul 17
Dreptul de trecere inofensivă
Sub rezerva prezentei convenții, navele tuturor statelor, de coastă
sau fără ieșire la mare, beneficiază de dreptul de trecere inofensivă
prin marea teritorială.
Articolul 18
Semnificația termenului „trecere”
(1) Prin trecere se înțelege navigarea în marea teritorială în scopul:
(a) de a traversa marea respectivă fără a intra în apele interioare
sau a face escală într-o radă sau într-o instalație portuară
situată în afara apelor interioare sau
(b) de a intra în apele interioare sau de a le părăsi sau de a face
escală într-o astfel de radă sau instalație portuară sau de a o
părăsi.
(2) Trecerea trebuie să fie continuă și rapidă. Cu toate acestea, tre-
cerea include oprirea și ancorarea, dar numai în măsura în care
acestea constituie incidente obișnuite ale navigației sau se impun
din motive de forță majoră sau pericol de naufragiu sau în scopul
acordării de ajutor persoanelor, navelor sau aeronavelor aflate în
primejdie sau în pericol de naufragiu.
Articolul 19
Semnificația termenului „trecere inofensivă”
(1) Trecerea este inofensivă atâta timp cât nu aduce atingere păcii,
bunei ordini sau securității statului de coastă. Această trecere
trebuie să se efectueze în conformitate cu prezenta convenție și cu
alte norme de drept internațional.
(2) Trecerea unei nave străine este considerată ca aducând atin-
gere păcii, bunei ordini sau securității statului de coastă, în cazul
în care, în marea teritorială, această navă se angajează în oricare
dintre următoarele activități:
(a) orice amenințare sau utilizare a forței împotriva suveranității,
integrității teritoriale sau independenței politice a statului de
coastă sau în orice alt mod contrar principiilor dreptului
internațional cuprinse în Carta Organizației Națiunilor Unite;
04/vol. 4
(b) orice exercițiu sau manevră cu arme de orice fel;
(c) orice act care urmărește colectarea de informații în detrimentul
apărării sau securității statului de coastă;
(d) orice act de propagandă care urmărește subminarea apărării
sau securității statului de coastă;
(e) lansarea, aterizarea sau îmbarcarea de aeronave;
(f) lansarea, aterizarea sau îmbarcarea de dispozitive militare;
(g) îmbarcarea sau debarcarea de mărfuri, valută sau persoane ce
contravine actelor cu putere de lege și normelor administrative
vamale, fiscale, sanitare sau privind imigrarea ale statului de
coastă;
(h) orice act de poluare deliberată și gravă ce contravine prezen-
tei convenții;
(i) orice activitate de pescuit;
(j) efectuarea activităților de cercetare sau de ridicări hidrografice;
(k) orice act care urmărește perturbarea funcționării oricărui
sistem de comunicații sau a oricăror alte echipamente sau
instalații ale statului de coastă;
(l) orice altă activitate care nu are legătură directă cu trecerea.
Articolul 20
Submarine și alte vehicule subacvatice
În marea teritorială, submarinele și alte vehicule subacvatice au
obligația de a naviga la suprafață și de a-și arbora pavilionul.
Articolul 21
Acte cu putere de lege și norme administrative ale statului
de coastă în ceea ce privește trecerea inofensivă
(1) Statul de coastă poate adopta, în conformitate cu dispozițiile
prezentei convenții și cu alte norme de drept internațional, acte cu
putere de lege și norme administrative în ceea ce privește trecerea
inofensivă prin marea teritorială, cu privire la următoarele pro-
bleme:
(a) siguranța navigației și reglementarea traficului maritim;
(b) protecția echipamentelor și a sistemelor de sprijinire a navi-
gației și a altor echipamente sau instalații;
(c) protecția cablurilor și a conductelor;
(d) conservarea resurselor vii marine;
04/vol. 4 RO Jurnalul Oficial al Uniunii Europene
(e) prevenirea încălcării actelor cu putere de lege și normelor
administrative ale statului de coastă în ceea ce privește
pescuitul;
(f) conservarea mediului statului de coastă, precum și prevenirea,
reducerea și controlul poluării acestuia;
(g) cercetarea științifică marină și ridicările hidrografice;
(h) prevenirea încălcării actelor cu putere de lege și normelor
administrative vamale, fiscale, sanitare sau privind imigrarea
ale statului de coastă.
(2) Aceste acte cu putere de lege și norme administrative se aplică
proiectării, construcției, încadrării cu personal sau echipării
navelor străine numai în cazul în care acestea rezultă din aplicarea
unor norme sau standarde internaționale general acceptate.
(3) Statul de coastă asigură publicitatea necesară tuturor acestor
acte cu putere de lege și norme administrative.
(4) Navele străine care exercită dreptul de trecere inofensivă în
marea teritorială se conformează acestor acte cu putere de lege și
norme administrative, precum și tuturor reglementărilor
internaționale general acceptate privind prevenirea abordajelor pe
mare.
Articolul 22
Căi navigabile și dispozitive de separare a traficului în
marea teritorială
(1) Statul de coastă poate, atunci când siguranța navigației o
impune, să solicite navelor străine care își exercită dreptul de tre-
cere inofensivă în marea sa teritorială să utilizeze căile navigabile
pe care le desemnează și să respecte dispozitivele de separare a
traficului pe care le prescrie pentru reglementarea trecerii navelor.
(2) În special navelor cisternă, navelor cu propulsie nucleară și
navelor care transportă substanțe sau materiale radioactive sau
orice alte substanțe intrinsec periculoase sau nocive li se poate
solicita să utilizeze numai căile navigabile respective.
(3) La desemnarea căilor navigabile și la prescrierea dispozitive-
lor de separare a traficului în temeiul prezentului articol, statul de
coastă ține seama de:
(a) recomandările organizației internaționale competente;
(b) toate șenalele utilizate în mod obișnuit pentru navigația
internațională;
(c) caracteristicile speciale ale anumitor nave și șenale și
(d) densitatea traficului.
(4) Statul de coastă indică în mod clar aceste căi navigabile și
dispozitive de separare a traficului pe hărți marine, cărora le asi-
gură publicitatea necesară.
111
Articolul 23
Nave străine cu propulsie nucleară și nave care transportă
substanțe radioactive sau alte substanțe intrinsec
periculoase sau nocive
Navele străine cu propulsie nucleară, precum și cele care
transportă substanțe radioactive sau alte substanțe care sunt
intrinsec periculoase sau nocive au obligația, atunci când își
exercită dreptul de trecere inofensivă în marea teritorială, de a avea
asupra lor documente și de a respecta măsurile speciale de
precauție prevăzute de acordurile internaționale pentru aceste
nave.
Articolul 24
Obligațiile statului de coastă
(1) Statul de coastă nu trebuie să împiedice trecerea inofensivă a
navelor străine prin marea sa teritorială, în afară de cazurile pre-
văzute de prezenta convenție. În special, atunci când se aplică pre-
zenta convenție sau orice acte cu putere de lege sau norme
administrative adoptate în conformitate cu prezenta convenție,
statul de coastă nu trebuie:
(a) să impună navelor străine obligații care să aibă drept urmare
refuzarea sau restrângerea exercitării dreptului de trecere
inofensivă al acestor nave sau
(b) să exercite o discriminare de drept sau de fapt împotriva
navelor unui anumit stat sau navelor care transportă mărfuri
provenind dintr-un anumit stat sau cu destinația spre un anu-
mit stat sau în numele unui anumit stat.
(2) Statul de coastă semnalează printr-o publicitate adecvată orice
pericol pentru navigație, despre care are cunoștință, în marea sa
teritorială.
Articolul 25
Drepturi de protecție ale statului de coastă
(1) Statul de coastă poate lua, în marea sa teritorială, măsurile
necesare pentru a împiedica orice trecere care nu este inofensivă.
(2) În ceea ce privește navele care se îndreaptă spre apele inte-
rioare sau în vederea unei escale la o instalație portuară în afara
apelor interioare, statul de coastă are, de asemenea, dreptul de a
lua măsurile necesare pentru a preveni orice încălcare a condiții-
lor care reglementează admiterea acestor nave în apele interioare
sau în instalația portuară respectivă.
(3) Statul de coastă poate, fără a face o discriminare de drept sau
de fapt între navele străine, să suspende temporar, în anumite
zone ale mării sale teritoriale, exercitarea dreptului de trecere
112 RO Jurnalul Oficial al Uniunii Europene
inofensivă a navelor străine, în cazul în care această suspendare
este indispensabilă pentru asigurarea securității sale, inclusiv exer-
cițiile cu arme. Această suspendare produce efecte numai după
publicarea ei în mod corespunzător.
Articolul 26
Taxe care pot fi percepute navelor străine
(1) Nu se pot percepe taxe navelor străine pentru simplul motiv
al trecerii lor prin marea teritorială.
(2) Se pot percepe taxe unei nave străine care trece prin marea
teritorială numai ca remunerare pentru servicii specifice prestate
navei respective. Aceste taxe se percep fără discriminare.
Subsecțiunea B
Norme aplicabile navelor comerciale și navelor de stat utilizate în
scopuri comerciale
Articolul 27
Jurisdicția penală la bordul unei nave străine
(1) Statul de coastă nu ar trebui să își exercite jurisdicția penală la
bordul unei nave străine care trece prin marea teritorială pentru a
proceda la arestarea unei persoane sau la efectuarea unor acte de
cercetare penală, ca urmare a unei infracțiuni săvârșite la bordul
acestei nave pe parcursul trecerii, cu excepția următoarelor cazuri:
(a) în cazul în care consecințele infracțiunii se extind asupra sta-
tului de coastă;
(b) în cazul în care infracțiunea este de natură să perturbe pacea
țării sau buna ordine în marea teritorială;
(c) în cazul în care asistența autorităților locale a fost solicitată de
comandantul de navă sau de un agent diplomatic sau un func-
ționar consular al statului de pavilion sau
(d) în cazul în care aceste măsuri sunt necesare pentru eliminarea
traficului ilicit de stupefiante sau substanțe psihotrope.
(2) Dispozițiile menționate anterior nu aduc atingere dreptului
statului de coastă de a lua toate măsurile prevăzute de dreptul său
intern, în scopul de a proceda la arestări sau la acte de cercetare
penală la bordul unei nave străine care trece prin marea teritorială
după părăsirea apelor interioare.
04/vol. 4
(3) În cazurile prevăzute la alineatele (1) și (2), la cererea
comandantului, statul de coastă notifică în prealabil orice măsură
unui agent diplomatic sau funcționar consular al statului de pavi-
lion și facilitează contactul între acest agent sau acest funcționar
și echipajul navei. În caz de urgență, această notificare poate fi
efectuată în timp ce măsurile sunt în curs de aplicare.
(4) Atunci când examinează oportunitatea și modalitățile de efec-
tuare a unei arestări, autoritățile locale trebuie să țină seama în
mod corespunzător de interesele navigației.
(5) Cu excepția dispozițiilor prevăzute în partea XII sau în caz de
încălcare a actelor cu putere de lege și a normelor administrative
adoptate în conformitate cu partea V, statul de coastă nu poate lua
nici o măsură la bordul unei nave străine care trece prin marea
teritorială, în scopul de a proceda la o arestare sau la acte de
cercetare penală pentru o infracțiune săvârșită înainte de intrarea
navei în marea teritorială, în cazul în care nava, venind dintr-un
port străin, nu face decât să treacă prin marea teritorială fără a
intra în apele interioare.
Articolul 28
Jurisdicția civilă în ceea ce privește navele străine
(1) Statul de coastă nu ar trebui să oprească sau să modifice ruta
unei nave străine care trece prin marea teritorială în scopul exer-
citării jurisdicției civile asupra unei persoane aflate la bordul navei.
(2) Statul de coastă poate să ia măsuri de executare sau măsuri
asiguratorii în scopul procedurilor civile cu privire la această navă
numai ca urmare a obligațiilor contractate sau a răspunderilor
asumate de navă pe perioada sau în vederea trecerii prin apele sta-
tului de coastă.
(3) Dispozițiile alineatului (2) nu aduc atingere dreptului statului
de coastă, în conformitate cu dreptul său intern, de a lua măsurile
de executare sau măsurile asiguratorii în scopul procedurilor civile
cu privire la o navă străină care staționează în marea teritorială
sau care trece prin marea teritorială după părăsirea apelor inte-
rioare.
Subsecțiunea C
Norme aplicabile navelor de război și altor nave de stat utilizate în
scopuri necomerciale
Articolul 29
Definiția „navei de război”
În sensul prezentei convenții, prin „navă de război” se înțelege
orice navă care aparține forțelor armate ale unui stat și care poartă
04/vol. 4 RO Jurnalul Oficial al Uniunii Europene
însemnele exterioare distinctive ale navelor militare ale
naționalității sale, care este plasată sub comanda unui ofițer de
marină aflat în serviciul acestui stat și înscris pe lista ofițerilor sau
pe un document echivalent și al cărei echipaj este supus regulilor
de disciplină militară.
Articolul 30
Nerespectarea de către o navă de război a actelor cu
putere de lege și a normelor administrative ale statului de
coastă
În cazul în care o navă de război nu respectă actele cu putere de
lege și normele administrative ale statului de coastă privind
trecerea prin marea teritorială și nu ține seama de invitația care i-a
fost adresată de a se conforma acestora, statul de coastă poate cere
navei respective să părăsească de îndată marea teritorială.
Articolul 31
Răspunderea statului de pavilion pentru prejudicii cauzate
de o navă de război sau de o altă navă de stat utilizată în
scopuri necomerciale
Statul de pavilion poartă răspunderea internațională pentru orice
pierdere sau prejudiciu cauzat statului de coastă ca urmare a
nerespectării, de către o navă de război sau de orice altă navă de
stat utilizată în scopuri necomerciale, a actelor cu putere de lege
și a normelor administrative ale statului de coastă privind trecerea
prin marea teritorială sau a dispozițiilor prezentei convenții sau a
altor norme de drept internațional.
PARTEA III
STRÂMTORI UTILIZATE PENTRU NAVIGAȚIA INTERNAȚIONALĂ
SECȚIUNEA 1
DISPOZIȚII GENERALE
Articolul 34
Regimul juridic al apelor care formează strâmtori utilizate
pentru navigația internațională
(1) Regimul de trecere prin strâmtorile utilizate pentru navigația
internațională stabilit de prezenta parte nu afectează din nici un
alt punct de vedere regimul juridic al apelor care formează aceste
strâmtori sau exercitarea, de către statele de coastă, a suveranității
113
Articolul 32
Imunități ale navelor de război și ale altor nave de stat
utilizate în scopuri necomerciale
Sub rezerva excepțiilor prevăzute la subsecțiunea A și la
articolele 30 și 31, nici o dispoziție a prezentei convenții nu aduce
atingere imunităților de care beneficiază navele de război și
celelalte nave de stat utilizate în scopuri necomerciale.
SECȚIUNEA 4
ZONA LIMITROFĂ
Articolul 33
Zona limitrofă
(1) Într-o zonă limitrofă mării sale teritoriale, desemnată sub
numele de zonă limitrofă, statul de coastă poate exercita controlul
necesar în scopul:
(a) de a preveni încălcarea actelor cu putere de lege și normelor
administrative vamale, fiscale, sanitare sau privind imigrarea
pe teritoriul sau în marea sa teritorială;
(b) de a pedepsi încălcarea acestor acte cu putere de lege și norme
administrative săvârșită pe teritoriul sau în marea sa teritorială.
(2) Zona limitrofă nu poate să se extindă mai mult de 24 de mile
marine de la liniile de bază de la care se măsoară lățimea mării
teritoriale.
sau a jurisdicției lor asupra acestor ape, fundului mării corespun-
zător și subsolului acestora, precum și asupra spațiului aerian de
deasupra.
(2) Statele riverane la strâmtori își exercită suveranitatea sau juris-
dicția în condițiile prevăzute de dispozițiile prezentei părți și de
celelalte norme de drept internațional.
Articolul 35
Domeniu de aplicare al prezentei părți
Nici una dintre dispozițiile prezentei părți nu afectează:
(a) apele interioare care fac parte dintr-o strâmtoare, cu excepția
cazului în care trasarea unei linii de bază drepte, stabilite în
114 RO Jurnalul Oficial al Uniunii Europene
conformitate cu metoda descrisă la articolul 7, include în apele
interioare ape care nu erau considerate anterior ca atare;
(b) regimul juridic al apelor situate dincolo de marea teritorială a
statelor riverane la strâmtori, indiferent dacă fac parte dintr-o
zonă economică exclusivă sau din marea liberă sau
(c) regimul juridic al strâmtorilor în care trecerea este reglemen-
tată, integral sau parțial, de convenții internaționale existente
de mult timp, încă în vigoare, și care se referă în special la
aceste strâmtori.
Articolul 36
Rute ale mării libere sau rute care trec printr-o zonă
economică exclusivă în strâmtorile utilizate pentru
navigația internațională
Prezenta parte nu se aplică unei strâmtori utilizate pentru
navigația internațională, în cazul în care aceasta este traversată de
o rută a mării libere sau de o rută care trece printr-o zonă
economică exclusivă, la fel de convenabilă din punct de vedere al
navigației și al caracteristicilor hidrografice; în ceea ce privește
aceste rute, se aplică celelalte părți pertinente ale prezentei
convenții, inclusiv dispozițiile privind libertatea de navigație și de
survol.
SECȚIUNEA 2
TRECERE ÎN TRANZIT
Articolul 37
Domeniu de aplicare al prezentei secțiuni
Prezenta secțiune se aplică strâmtorilor utilizate pentru navigația
internațională între o parte a mării libere sau o zonă economică
exclusivă și o altă parte a mării libere sau o zonă economică
exclusivă.
Articolul 38
Drept de trecere în tranzit
(1) În strâmtorile prevăzute la articolul 37, toate navele și aero-
navele beneficiază de dreptul de trecere în tranzit fără piedici, cu
restricția ca acest drept să nu se extindă asupra strâmtorilor for-
mate de teritoriul continental al unui stat și o insulă aparținând
acestui stat, în cazul în care există în largul insulei o rută a mării
libere sau o rută care trece printr-o zonă economică exclusivă, la
fel de convenabilă din punct de vedere al navigației și al caracte-
risticilor hidrografice.
(2) Prin „trecere în tranzit” se înțelege exercitarea, în conformitate
cu prezenta parte, a libertății de navigație și de survol numai în
scopul unui tranzit continuu și rapid prin strâmtoare între o parte
a mării libere sau o zonă economică exclusivă și o altă parte a
04/vol. 4
mării libere sau o zonă economică exclusivă. Cu toate acestea,
cerința unui tranzit continuu și rapid nu exclude trecerea prin
strâmtoare pentru a ajunge pe teritoriul unui stat de coastă, a-l
părăsi sau a reveni de acolo, sub rezerva condițiilor de intrare pe
teritoriul statului respectiv.
(3) Orice activitate care nu ține de exercitarea dreptului de tre-
cere în tranzit printr-o strâmtoare rămâne subordonată celorlalte
dispoziții aplicabile ale prezentei convenții.
Articolul 39
Obligații ale navelor și ale aeronavelor în timpul trecerii în
tranzit
(1) La exercitarea dreptului de trecere în tranzit, navele și aero-
navele:
(a) traversează sau survolează strâmtorile fără întârziere;
(b) se abțin să recurgă la orice amenințare sau la folosirea forței
împotriva suveranității, integrității teritoriale sau
independenței politice a statelor riverane la strâmtoare, sau în
orice alt mod care contravine principiilor dreptului
internațional enunțate în Carta Organizației Națiunilor Unite;
(c) se abțin de la orice activități, altele decât cele pe care le implică
un tranzit continuu și rapid, în conformitate cu modul lor
normal de navigație, în afară de cazul în care acestea se impun
din motive de forță majoră sau pericol de naufragiu;
(d) se conformează celorlalte dispoziții pertinente ale prezentei
părți.
(2) În timpul trecerii în tranzit, navele se conformează:
(a) reglementărilor, procedurilor și practicilor internaționale,
general acceptate în materie de siguranță pe mare, inclusiv
Regulamentului internațional pentru prevenirea abordajelor
pe mare;
(b) reglementărilor, procedurilor și practicilor internaționale,
general acceptate pentru prevenirea, reducerea și controlul
poluării de către nave.
(3) În timpul trecerii în tranzit, aeronavele:
(a) respectă reglementările aeriene stabilite de Organizația Avia-
ției Civile Internaționale aplicabile aeronavelor civile; aerona-
vele de stat se conformează în mod normal măsurilor de sigu-
ranță prevăzute de aceste reglementări și își desfășoară
activitățile ținând seama în orice moment de siguranța navi-
gației în mod corespunzător;
(b) monitorizează în permanență frecvența radio atribuită de către
autoritatea competentă desemnată pe plan internațional
04/vol. 4 RO Jurnalul Oficial al Uniunii Europene
pentru dirijarea și coordonarea traficului aerian sau frecvența
radio internațională corespunzătoare pentru pericol.
Articolul 40
Activități de cercetare și ridicări hidrografice
În timpul trecerii în tranzit, navele străine, inclusiv navele
destinate cercetării științifice marine și ridicărilor hidrografice, nu
pot desfășura nici o activitate de cercetare sau de ridicări
hidrografice fără autorizația prealabilă a statelor riverane la
strâmtori.
Articolul 41
Căi navigabile și dispozitive de separare a traficului în
strâmtorile utilizate pentru navigația internațională
(1) În conformitate cu dispozițiile prezentei părți, statele riverane
la strâmtori pot, atunci când siguranța trecerii navelor în strâmtori
o cere, să desemneze căi navigabile și să prescrie dispozitive de
separare a traficului.
(2) Atunci când circumstanțele o cer și după asigurarea
publicității necesare acestei măsuri, statele respective pot înlocui
cu alte căi navigabile sau dispozitive de separare a traficului orice
căi navigabile sau dispozitive de separare a traficului desemnate
sau prescrise anterior de către acestea.
(3) Aceste căi navigabile și dispozitive de separare a traficului
sunt conforme cu reglementările internaționale general acceptate.
(4) Înainte de desemnarea sau înlocuirea căilor navigabile sau de
prescrierea sau înlocuirea dispozitivelor de separare a traficului,
statele riverane la strâmtori prezintă propuneri organizației
internaționale competente în vederea adoptării acestora. Această
organizație poate adopta numai căile navigabile și dispozitivele de
separare a traficului convenite cu statele riverane la strâmtori,
după care acestea pot să le desemneze, să le prescrie sau să le înlo-
cuiască.
(5) Atunci când se propune să se stabilească într-o strâmtoare căi
navigabile sau dispozitive de separare a traficului prin apele a
două sau mai multor state de coastă, statele interesate cooperează
pentru formularea propunerilor, în consultare cu organizația
internațională competentă.
(6) Statele riverane la strâmtori indică în mod clar pe hărți
marine, cărora le asigură publicitatea necesară, toate căile naviga-
bile și dispozitivele de separare a traficului pe care le-au desemnat
sau prescris.
(7) În timpul trecerii în tranzit, navele respectă căile navigabile și
dispozitivele de separare a traficului stabilite în conformitate cu
prezentul articol.
115
Articolul 42
Acte cu putere de lege și norme administrative ale statelor
riverane la strâmtori în ceea ce privește trecerea în tranzit
(1) Sub rezerva dispozițiilor prezentei secțiuni, statele riverane la
strâmtori pot adopta acte cu putere de lege și norme
administrative în ceea ce privește trecerea în tranzit prin strâmtori,
cu privire la toate sau oricare dintre următoarele aspecte:
(a) siguranța navigației și reglementarea traficului maritim, astfel
cum este prevăzut la articolul 41;
(b) prevenirea, reducerea și controlul poluării, prin aplicarea regle-
mentărilor internaționale corespunzătoare cu privire la
deversarea de hidrocarburi, de reziduuri de hidrocarburi și de
alte substanțe nocive în strâmtoare;
(c) în cazul navelor de pescuit, interzicerea pescuitului, inclusiv
reglementarea arimării uneltelor de pescuit;
(d) îmbarcarea sau debarcarea de mărfuri, valută sau persoane, cu
încălcarea actelor cu putere de lege și normelor administrative
vamale, fiscale, sanitare sau privind imigrarea ale statelor
riverane la strâmtori.
(2) Aceste acte cu putere de lege și norme administrative nu
trebuie să implice nici o discriminare de drept sau de fapt între
navele străine, iar aplicarea lor nu trebuie să aibă drept efect
refuzarea, restrângerea sau împiedicarea exercitării dreptului de
trecere în tranzit, astfel cum este definit de prezenta secțiune.
(3) Statele riverane la strâmtori asigură publicitatea necesară tutu-
ror acestor acte cu putere de lege și norme administrative.
(4) Navele străine care exercită dreptul de trecere în tranzit trebuie
să se conformeze acestor acte cu putere de lege și norme
administrative.
(5) În caz de încălcare a acestor acte cu putere de lege și norme
administrative sau a altor dispoziții ale prezentei părți de către o
navă sau de o aeronavă care beneficiază de imunitate suverană,
statul de pavilion al navei sau statul de înmatriculare a aeronavei
poartă răspunderea internațională pentru orice pierdere sau pre-
judiciu care poate rezulta din aceasta pentru statele riverane la
strâmtori.
Articolul 43
Instalații de siguranță, de sprijinire a navigației și alte
echipamente și prevenirea, reducerea și controlul poluării
Statele care utilizează strâmtorile și statele riverane la strâmtori ar
trebui să coopereze, pe bază de acord, pentru:
116 RO Jurnalul Oficial al Uniunii Europene
(a) stabilirea și menținerea în strâmtoare a instalațiilor necesare de
siguranță și de sprijinire a navigației sau a altor echipamente
destinate facilitării navigației internaționale și
(b) prevenirea, reducerea și controlul poluării de către nave.
Articolul 44
Obligații ale statelor riverane la strâmtori
Statele riverane la strâmtori nu trebuie să împiedice trecerea în
tranzit și semnalează printr-o publicitate adecvată orice pericol,
despre care au cunoștință, pentru navigația în strâmtori sau pentru
survolul deasupra strâmtorii. Exercitarea dreptului de trecere în
tranzit nu poate fi suspendată.
PARTEA IV
STATE ARHIPELAG
Articolul 46
Utilizarea termenilor
În sensul prezentei convenții:
(a) „stat arhipelag” reprezintă un stat constituit în întregime din
unul sau mai multe arhipelaguri și, eventual, din alte insule;
(b) „arhipelag” reprezintă un grup de insule, inclusiv părți de
insule, apele înconjurătoare și alte elemente naturale care au
unele cu altele raporturi atât de strânse încât aceste insule, ape
și alte elemente naturale formează o entitate intrinsecă geo-
grafică, economică și politică sau care sunt considerate, din
punct de vedere istoric, ca atare.
Articolul 47
Linii de bază arhipelagice
(1) Un stat arhipelag poate trasa linii de bază arhipelagice drepte
care leagă punctele extreme ale insulelor celor mai îndepărtate și
ale recifelor descoperite ale arhipelagului, cu condiția ca în cadrul
acestor linii de bază să se includă insulele principale și o zonă în
care raportul dintre suprafața apelor și cea de uscat, inclusiv atolii,
să fie între 1 la 1 și 9 la 1.
(2) Lungimea acestor linii de bază nu trebuie să depășească 100
de mile marine; cu toate acestea, cel mult 3 % din numărul total
04/vol. 4
SECȚIUNEA 3
TRECEREA INOFENSIVĂ
Articolul 45
Trecerea inofensivă
(1) Regimul trecerii inofensive, astfel cum este prevăzut în
partea II secțiunea 3, se aplică strâmtorilor utilizate pentru navi-
gația internațională care:
(a) sunt excluse de la aplicarea regimului de trecere în tranzit în
temeiul articolului 38 alineatul (1) sau
(b) leagă o parte a mării libere sau o zonă economică exclusivă și
marea teritorială a unui alt stat.
(2) Exercitarea dreptului de trecere inofensivă prin aceste
strâmtori nu poate fi suspendată.
al liniilor de bază ce înconjoară un arhipelag oarecare pot depăși
această lungime, până la cel mult 125 de mile marine.
(3) Trasarea acestor linii de bază nu trebuie să se îndepărteze
într-o măsură considerabilă de la configurația generală a
arhipelagului.
(4) Aceste linii de bază pot fi trasate spre și de la cotele de maree
joasă numai în cazul în care pe acestea sunt construite faruri sau
instalații similare, care se află în permanență deasupra nivelului
mării sau în cazul în care o cotă de maree joasă este situată,
integral sau parțial, la o distanță de insula cea mai apropiată care
să nu depășească lățimea mării teritoriale.
(5) Sistemul liniilor de bază nu poate fi aplicat de către un stat
arhipelag astfel încât să separe marea teritorială a unui alt stat de
marea liberă sau de o zonă economică exclusivă.
(6) În cazul în care o parte a apelor arhipelagice ale unui stat
arhipelag este situată între două părți ale teritoriului unui stat
limitrof, drepturile existente și toate celelalte interese legitime pe
care statul respectiv le-a exercitat în mod tradițional în aceste ape,
precum și toate drepturile care decurg din acorduri încheiate între
cele două state sunt menținute și respectate.
(7) În scopul calculării raportului dintre suprafața apelor și
suprafața de uscat, prevăzut la alineatul (1), pot fi considerate ca
făcând parte din suprafața de uscat apele situate între recifele
04/vol. 4 RO Jurnalul Oficial al Uniunii Europene
dantelate care mărginesc insulele și atolii, precum și orice parte
abruptă a unei platforme oceanice care se află în întregime sau
aproape în întregime înconjurată de un lanț de insule calcaroase
și de recife descoperite, situate în perimetrul platformei.
(8) Liniile de bază trasate în conformitate cu prezentul articol
sunt indicate pe hărți marine la o scară sau scări corespunzătoare
pentru stabilirea poziției lor. În lipsa acestor hărți, se pot folosi
liste ale coordonatelor geografice ale punctelor, precizând
sistemul geodezic utilizat.
(9) Statul arhipelag asigură publicitatea necesară acestor hărți sau
liste ale coordonatelor geografice și depune câte un exemplar din
fiecare astfel de hartă sau listă la secretarul general al Organizației
Națiunilor Unite.
Articolul 48
Măsurarea lățimii mării teritoriale, a zonei limitrofe, a
zonei economice exclusive și a platformei continentale
Lățimea mării teritoriale, a zonei limitrofe, a zonei economice
exclusive și a platformei continentale se măsoară de la liniile de
bază arhipelagice trasate în conformitate cu articolul 47.
Articolul 49
Regimul juridic al apelor arhipelagice, al spațiului aerian de
deasupra apelor arhipelagice, al fundului mării și al
subsolului acestora
(1) Suveranitatea unui stat arhipelag se extinde asupra apelor
situate în interiorul liniilor de bază arhipelagice trasate în
conformitate cu articolul 47, denumite ape arhipelagice, indife-
rent de adâncimea lor sau de distanța de la țărm.
(2) Această suveranitate se extinde asupra spațiului aerian de
deasupra apelor arhipelagice, precum și asupra fundului și
subsolului acestora, și asupra resurselor pe care le conțin.
(3) Această suveranitate se exercită în condițiile prevăzute de
dispozițiile prezentei părți.
(4) Regimul de trecere prin căile navigabile arhipelagice, stabilit
de prezenta parte, nu afectează în nici o altă privință regimul juri-
dic al apelor arhipelagice, inclusiv căile navigabile, sau exercitarea
de către statul arhipelag a suveranității sale asupra acestor ape și
spațiului aerian de deasupra lor, fundului și subsolului acestora,
precum și asupra resurselor pe care le conțin.
Articolul 50
Delimitarea apelor interioare
În interiorul apelor sale arhipelagice, statul arhipelag poate trasa
linii de închidere pentru delimitarea apelor sale interioare, în
conformitate cu articolele 9, 10 și 11.
117
Articolul 51
Acorduri existente, drepturi de pescuit tradiționale și
cabluri submarine existente
(1) Fără a aduce atingere articolului 49, statele arhipelag respectă
acordurile existente încheiate cu alte state și recunosc drepturile
de pescuit tradiționale și alte activități legitime ale statelor
limitrofe în anumite zone situate în apele arhipelagice. Condițiile
și modalitățile exercitării acestor drepturi și activități, inclusiv
natura, întinderea și zonele în care acestea se aplică sunt, la cererea
oricăruia dintre statele interesate, definite prin acorduri bilaterale
încheiate între aceste state. Aceste drepturi nu pot face obiectul
vreunui transfer sau partaj în beneficiul unor țări terțe sau al resor-
tisanților acestora.
(2) Statele arhipelag respectă cablurile submarine existente insta-
late de alte state și care trec prin apele sale fără să se apropie de
uscat. Acestea trebuie să permită întreținerea și înlocuirea acestor
cabluri, după primirea notificării necesare cu privire la poziția lor
și lucrările de reparație sau de înlocuire avute în vedere.
Articolul 52
Dreptul de trecere inofensivă
(1) Sub rezerva articolului 53 și fără a aduce atingere
articolului 50, navele tuturor statelor beneficiază de dreptul de
trecere inofensivă în apele arhipelagice, în conformitate cu partea
II secțiunea 3.
(2) Statul arhipelag poate, fără a face o discriminare de drept sau
de fapt între navele străine, să suspende temporar, în anumite
zone ale apelor sale arhipelagice, exercitarea dreptului de trecere
inofensivă a navelor străine, în cazul în care această suspendare
este indispensabilă pentru asigurarea securității sale. Această sus-
pendare produce efecte numai după publicarea ei în mod cores-
punzător.
Articolul 53
Dreptul de trecere prin căile navigabile arhipelagice
(1) În apele sale arhipelagice și în marea teritorială adiacentă,
statul arhipelag poate desemna căi navigabile și, în spațiul aerian
de deasupra acestor căi, rute aeriene care să permită trecerea con-
tinuă și rapidă a navelor și a aeronavelor străine.
(2) Toate navele și aeronavele beneficiază de dreptul de trecere
prin apele arhipelagice, pe aceste căi navigabile și rute aeriene.
(3) Prin „trecere prin apele arhipelagice” se înțelege exercitarea, în
conformitate cu prezenta convenție, de către nave și aeronave,
118 RO Jurnalul Oficial al Uniunii Europene
potrivit modului lor normal de navigație, a drepturilor de naviga-
ție și de survol, numai în scopul de a asigura un tranzit continuu
și rapid și fără obstacole între o parte a mării libere sau o zonă
economică exclusivă și o altă parte a mării libere sau o zonă
economică exclusivă.
(4) Aceste căi navigabile și rute aeriene traversează apele
arhipelagice și marea teritorială adiacentă sau spațiul aerian de
deasupra și cuprind toate rutele de trecere destinate în mod
normal navigației internaționale în apele arhipelagice sau
survolului în spațiul aerian de deasupra, iar în cadrul acestor rute,
în ceea ce privește navele, toate șenalele utilizate în mod normal
pentru navigație, cu condiția să nu fie necesară stabilirea, între un
punct de intrare și un punct de ieșire dat, a mai multor căi la fel
de convenabile.
(5) Aceste căi navigabile și rute aeriene sunt definite printr-o serie
de linii axiale continue de la punctele de intrare ale rutelor de tre-
cere până la punctele de ieșire. În timpul trecerii prin apele
arhipelagice, navele și aeronavele nu se abat cu mai mult de 25 de
mile marine de fiecare parte a acestor linii axiale, cu condiția ca
aceste nave și aeronave să nu navigheze la o distanță față de țărm
mai mică de 10 % din distanța dintre punctele cele mai apropiate
ale insulelor care mărginesc calea navigabilă.
(6) Statul arhipelag care desemnează căi navigabile în temeiul
prezentului articol poate, de asemenea, să prescrie dispozitive de
separare a traficului pentru a asigura siguranța trecerii navelor
care navighează prin șenale înguste în interiorul acestor căi.
(7) Atunci când circumstanțele o cer și după asigurarea
publicității necesare acestei măsuri, statul arhipelag poate înlocui
cu alte căi navigabile sau dispozitive de separare a traficului orice
căi navigabile sau dispozitive de separare a traficului desemnate
sau prescrise anterior de către acesta.
PARTEA V
ZONA ECONOMICĂ EXCLUSIVĂ
Articolul 55
Regimul juridic special al zonei economice exclusive
Zona economică exclusivă este o zonă situată dincolo de marea
teritorială și adiacentă acesteia, supusă regimului juridic special
stabilit de prezenta parte, în temeiul căruia drepturile și jurisdicția
statului de coastă și drepturile și libertățile celorlalte state sunt
reglementate de dispozițiile relevante ale prezentei convenții.
04/vol. 4
(8) Aceste căi navigabile și dispozitive de separare a traficului
sunt conforme cu reglementările internaționale general acceptate.
(9) La desemnarea sau înlocuirea căilor navigabile sau la
prescrierea sau înlocuirea dispozitivelor de separare a traficului,
statul arhipelag prezintă propuneri organizației internaționale
competente în vederea adoptării acestora. Această organizație
poate adopta numai căile navigabile și dispozitivele de separare a
traficului convenite cu statul arhipelag, după care acesta poate să
le desemneze, să le prescrie sau să le înlocuiască.
(10) Statul arhipelag indică în mod clar pe hărți marine, cărora le
asigură publicitatea necesară, liniile axiale ale căilor navigabile și
dispozitivele de separare a traficului pe care le-a desemnat sau
prescris.
(11) Navele aflate în trecere prin apele arhipelagice respectă căile
navigabile și dispozitivele de separare a traficului aplicabile, sta-
bilite în conformitate cu prezentul articol.
(12) În cazul în care statul arhipelag nu desemnează căi naviga-
bile sau rute aeriene, dreptul de trecere prin apele arhipelagice
poate fi exercitat prin intermediul rutelor utilizate în mod normal
pentru navigația internațională.
Articolul 54
Obligații ale navelor și ale aeronavelor în timpul trecerii
lor, activități de cercetare și ridicări hidrografice, obligații
ale statului arhipelag și acte cu putere de lege și norme
administrative ale statului arhipelag în ceea ce privește
trecerea prin apele arhipelagice
Articolele 39, 40, 42 și 44 se aplică mutatis mutandis trecerii prin
apele arhipelagice.
Articolul 56
Drepturi, jurisdicție și obligații ale statului de coastă în
zona economică exclusivă
(1) În zona economică exclusivă, statul de coastă are:
(a) drepturi suverane în sensul explorării și exploatării, conservării
și gestionării resurselor naturale, regenerabile sau
04/vol. 4 RO Jurnalul Oficial al Uniunii Europene
neregenerabile, ale apelor supraiacente fundului mării, ale
fundului mărilor și subsolului acestora, precum și cu privire la
alte activități de explorare și exploatare a zonei în scopuri
economice, precum producerea de energie cu ajutorul apei, al
curenților și al vântului;
(b) jurisdicție, în conformitate cu dispozițiile relevante ale prezen-
tei convenții, cu privire la:
(i) stabilirea și utilizarea de insule artificiale, instalații și
structuri;
(ii) cercetarea științifică marină;
(iii) protecția și conservarea mediului marin;
(c) alte drepturi și obligații prevăzute de prezenta convenție.
(2) La exercitarea drepturilor și la îndeplinirea obligațiilor care le
revin în zona economică exclusivă, în conformitate cu prezenta
convenție, statul de coastă ține seama în mod corespunzător de
drepturile și de obligațiile celorlalte state și acționează în mod
compatibil cu dispozițiile prezentei convenții.
(3) Drepturile enunțate în prezentul articol cu privire la fundul
mărilor și la subsolul acestora se exercită în conformitate cu
partea VI.
Articolul 57
Lățimea zonei economice exclusive
Zona economică exclusivă nu se extinde dincolo de 200 de mile
marine de la liniile de bază de la care se măsoară lățimea mării
teritoriale.
Articolul 58
Drepturi și obligații ale celorlalte state în zona economică
exclusivă
(1) În zona economică exclusivă, toate statele, fie că sunt de
coastă sau fără ieșire la mare, beneficiază, în condițiile prevăzute
de dispozițiile pertinente ale prezentei convenții, de libertățile de
navigație și de survol și de libertatea de a instala cabluri și
conducte submarine, prevăzute la articolul 87, precum și de liber-
tatea de a folosi marea în alte scopuri licite pe plan internațional,
legate de exercitarea acestor libertăți, precum cele asociate cu
exploatarea navelor, a aeronavelor și a cablurilor și a conductelor
submarine, și compatibile cu celelalte dispoziții ale prezentei
convenții, îndeosebi în cadrul exploatării.
(2) Articolele 88-115 și alte norme pertinente de drept
internațional se aplică zonei economice exclusive, în măsura în
care nu sunt incompatibile cu prezenta parte.
(3) La exercitarea drepturilor și la îndeplinirea obligațiilor care le
revin în zona economică exclusivă, în conformitate cu prezenta
convenție, statele țin seama în mod corespunzător de drepturile
119
și de obligațiile statului de coastă și respectă actele cu putere de
lege și normele administrative adoptate de acesta în conformitate
cu dispozițiile prezentei convenții și alte norme de drept
internațional, în măsura în care acestea nu sunt incompatibile cu
prezenta parte.
Articolul 59
Baza soluționării conflictelor cu privire la atribuirea
drepturilor și a jurisdicției în interiorul zonei economice
exclusive
În cazurile în care prezenta convenție nu atribuie drepturi sau
jurisdicție nici statului de coastă, nici altor state în interiorul zonei
economice exclusive și apare un conflict între interesele statului de
coastă și cele ale unuia sau ale mai multor state, acest conflict ar
trebui rezolvat pe baza echității și ținând seama de toate
circumstanțele pertinente, luând în considerare importanța
respectivă pe care interesele respective o prezintă pentru părți,
precum și pentru comunitatea internațională în ansamblu.
Articolul 60
Insule artificiale, instalații și structuri în zona economică
exclusivă
(1) În zona economică exclusivă, statul de coastă are dreptul
exclusiv de a construi, precum și cel de a autoriza și de a regle-
menta construirea, exploatarea și utilizarea de:
(a) insule artificiale;
(b) instalații și structuri în scopurile prevăzute la articolul 56 și în
alte scopuri economice;
(c) instalații și structuri care pot împiedica exercitarea drepturilor
statului de coastă în zonă.
(2) Statul de coastă are jurisdicție exclusivă asupra acestor insule
artificiale, instalații și structuri, inclusiv jurisdicția în ceea ce pri-
vește actele cu putere de lege și normele administrative vamale,
fiscale, sanitare, privind siguranța și imigrarea.
(3) Construirea acestor insule artificiale, instalații sau structuri
trebuie notificată în mod corespunzător și trebuie menținute
mijloace permanente care să le semnalizeze prezența. Instalațiile
sau structurile abandonate sau dezafectate sunt îndepărtate în
scopul asigurării siguranței navigației, ținând seama de
standardele internaționale general acceptate stabilite în această
privință de organizația internațională competentă. Atunci când se
procedează la îndepărtarea acestora, se ține seama, de asemenea,
de pescuit, de protecția mediului marin și de drepturile și
obligațiile celorlalte state. Se asigură publicitatea necesară în ceea
ce privește adâncimea, poziția și dimensiunile eventualelor
instalații sau structuri care nu au fost complet îndepărtate.
120 RO Jurnalul Oficial al Uniunii Europene
(4) Statul de coastă poate, după caz, să stabilească în jurul aces-
tor insule artificiale instalații și structuri, zone de siguranță rezo-
nabile, în care acesta poate lua măsurile corespunzătoare pentru
a asigura atât siguranța navigației, cât și pe cea a insulelor artifi-
ciale, instalațiilor și structurilor.
(5) Statul de coastă stabilește lățimea zonelor de siguranță ținând
seama de standardele internaționale aplicabile. Aceste zone de
siguranță sunt concepute astfel încât să răspundă în mod rezona-
bil naturii și funcțiilor insulelor artificiale, instalațiilor sau struc-
turilor și ele nu pot depăși o distanță de 500 m în jurul acestora,
măsurată de la fiecare punct al marginii lor exterioare, cu excep-
ția unei derogări autorizate de standardele internaționale general
acceptate sau recomandate de către organizația internațională
competentă. Întinderea zonelor de siguranță este notificată în
mod corespunzător.
(6) Toate navele trebuie să respecte aceste zone de siguranță și să
se conformeze standardelor internaționale general acceptate pri-
vind navigația în vecinătatea insulelor artificiale, a instalațiilor, a
structurilor și a zonelor de siguranță.
(7) Insulele artificiale, instalațiile și structurile, precum și zonele
de siguranță din jurul lor nu pot fi stabilite atunci când aceasta ar
putea reprezenta o piedică în folosirea căilor navigabile recunos-
cute, esențiale pentru navigația internațională.
(8) Insulele artificiale, instalațiile și structurile nu au statut de
insule. Acestea nu au mare teritorială proprie, iar prezența lor nu
afectează delimitarea mării teritoriale, a zonei economice exclu-
sive sau a platformei continentale.
Articolul 61
Conservarea resurselor vii
(1) Statul de coastă stabilește captura admisibilă a resurselor vii în
zona sa economică exclusivă.
(2) Ținând seama de datele științifice cele mai fiabile de care dis-
pune, statul de coastă ia măsuri adecvate de conservare și gestio-
nare, astfel încât menținerea resurselor vii ale zonei sale
economice exclusive să nu fie periclitată prin supraexploatare.
După caz, statul de coastă și organizațiile internaționale compe-
tente, subregionale, regionale sau mondiale cooperează în acest
scop.
(3) Aceste măsuri urmăresc, de asemenea, conservarea sau
restabilirea stocurilor de specii exploatate la niveluri care pot să
asigure un randament constant maxim, având în vedere factorii
04/vol. 4
ecologici și economici pertinenți, inclusiv nevoile economice ale
comunităților de coastă care trăiesc din pescuit și nevoile speciale
ale țărilor în curs de dezvoltare și ținând seama de metodele în
domeniul pescuitului, de interdependența stocurilor și de toate
standardele minime internaționale general recomandate pe plan
subregional, regional sau mondial.
(4) Atunci când adoptă aceste măsuri, statul de coastă ia în con-
siderare efectele lor asupra speciilor asociate cu speciile exploa-
tate sau dependente de acestea în vederea conservării sau
restabilirii populațiilor acestor specii asociate sau dependente la
nivelurile la care reproducerea lor să nu fie grav periclitată.
(5) Informațiile științifice disponibile, statisticile cu privire la
capturi și la efortul de pescuit și celelalte date privind conservarea
resurselor halieutice se difuzează și fac obiectul schimburilor peri-
odice, prin intermediul organizațiilor internaționale competente,
subregionale, regionale sau mondiale, după caz, cu participarea
tuturor statelor interesate, în special a celor ai căror resortisanți
sunt autorizați să pescuiască în zona economică exclusivă.
Articolul 62
Exploatarea resurselor vii
(1) Statul de coastă promovează obiectivul utilizării optime a
resurselor vii din zona economică exclusivă fără a aduce atingere
articolului 61.
(2) Statul de coastă își stabilește capacitatea proprie de exploa-
tare a resurselor vii din zona economică exclusivă. În cazul în care
capacitatea de exploatare a statului de coastă este inferioară
capturii totale admisibile, acesta permite altor state, prin acorduri
sau prin alte înțelegeri și în conformitate cu modalitățile,
condițiile, actele cu putere de lege și normele administrative pre-
văzute la alineatul (4), să exploateze excedentul capturii admisi-
bile, ținând seama în special de dispozițiile articolelor 69 și 70,
mai ales în ceea ce privește țările în curs de dezvoltare mențio-
nate de acestea.
(3) Atunci când permite accesul altor state la zona sa economică
exclusivă în temeiul prezentului articol, statul de coastă ține seama
de toți factorii relevanți, inclusiv, inter alia, de importanța pe care
o prezintă resursele vii ale zonei pentru economia sa și pentru
celelalte interese naționale ale sale, de dispozițiile articolelor 69 și
70, de nevoile țărilor în curs de dezvoltare din subregiune sau
regiune în ceea ce privește exploatarea unei părți a excedentului
și de necesitatea reducerii la minimum a perturbărilor economice
în statele ai căror resortisanți practică în mod obișnuit pescuitul
în zonă sau care au contribuit în mod deosebit la cercetarea și
identificarea stocurilor.
04/vol. 4 RO Jurnalul Oficial al Uniunii Europene
(4) Resortisanții altor state care pescuiesc în zona economică
exclusivă se conformează măsurilor de conservare și celorlalte
modalități și condiții stabilite de actele cu putere de lege și
normele administrative ale statului de coastă. Aceste acte cu
putere de lege și norme administrative trebuie să fie compatibile
cu prezenta convenție și pot să se refere, inter alia, la următoarele
aspecte:
(a) eliberarea de permise pescarilor sau pentru navele și uneltele
de pescuit, inclusiv plata drepturilor și orice alte forme de
remunerație care, în cazul statelor de coastă în curs de
dezvoltare, pot consta într-o contribuție corespunzătoare la
finanțarea, echiparea și dezvoltarea tehnologică a industriei
pescuitului;
(b) determinarea speciilor al căror pescuit este autorizat și
stabilirea de cote de pescuit, fie pentru anumite stocuri sau
grupuri de stocuri sau pentru captura pe fiecare navă pentru o
anumită perioadă de timp, fie pentru captura resortisanților
unui stat în timpul unei anumite perioade;
(c) reglementarea sezoanelor și a zonelor de pescuit, a tipurilor, a
dimensiunilor și a cantității de unelte, precum și a tipurilor, a
dimensiunilor și a numărului de nave de pescuit care pot fi uti-
lizate;
(d) stabilirea vârstei și a mărimii peștilor și a altor specii care pot
fi pescuite;
(e) precizarea informațiilor cerute de la navele de pescuit, inclusiv
statisticile cu privire la capturi și la efortul de pescuit și
comunicarea poziției navelor;
(f) obligația de a efectua, cu autorizarea și controlul statului de
coastă, programe de cercetare determinate în domeniul
pescuitului și reglementarea modului de efectuare a acestor
cercetări, inclusiv prelevarea de probe din capturi, destinația
probelor și comunicarea datelor științifice conexe;
(g) plasarea, de către statul de coastă, de observatori sau de stagiari
la bordul navelor respective;
(h) descărcarea capturii integrale sau parțiale de către aceste nave
în porturile statului de coastă;
(i) modalitățile și condițiile cu privire la acordurile de asociere în
participațiune sau la alte acorduri de cooperare;
(j) condițiile necesare pentru formarea personalului și pentru
transferul tehnologiei în domeniul pescuitului, inclusiv con-
solidarea capacității statului de coastă de a efectua cercetări în
domeniul pescuitului;
(k) măsurile de executare.
(5) Statele de coastă notifică în mod corespunzător actele cu
putere de lege și normele administrative pe care le adoptă în mate-
rie de conservare și gestionare.
121
Articolul 63
Stocuri aflate în zonele economice exclusive a două sau
mai multor state de coastă sau atât în zona economică
exclusivă, cât și într-un sector dincolo de zonă și adiacent
acesteia
(1) În cazul în care același stoc sau stocuri de specii asociate se
află în zonele economice exclusive ale mai multor state de coastă,
aceste state încearcă, direct sau prin intermediul organizațiilor
subregionale sau regionale corespunzătoare, să convină asupra
măsurilor necesare în vederea coordonării și asigurării conservării
și dezvoltării acestor stocuri, fără a aduce atingere celorlalte dis-
poziții ale prezentei părți.
(2) În cazul în care același stoc sau stocuri de specii asociate se
află atât în zona economică exclusivă, cât și într-un sector din-
colo de zonă sau adiacent acesteia, statul de coastă și statele care
exploatează aceste stocuri în sectorul adiacent încearcă, direct sau
prin intermediul organizațiilor subregionale sau regionale cores-
punzătoare, să convină asupra măsurilor necesare în vederea
conservării acestor stocuri în sectorul adiacent.
Articolul 64
Pești mari migratori
(1) Statul de coastă și celelalte state ai căror resortisanți pescuiesc
în regiune pești mari migratori menționați în anexa I cooperează,
direct sau prin intermediul organizațiilor internaționale corespun-
zătoare, în vederea asigurării conservării speciilor respective și a
promovării exploatării optime a acestor specii în ansamblul regi-
unii, atât în zona economică exclusivă, cât și dincolo de aceasta.
În regiunile pentru care nu există o organizație internațională
corespunzătoare, statul de coastă și celelalte state, ai căror resor-
tisanți exploatează aceste specii în regiune, cooperează în vederea
instituirii unei astfel de organizații și a participării la lucrările aces-
teia.
(2) Dispozițiile alineatului (1) se aplică în plus față de celelalte dis-
poziții ale prezentei părți.
Articolul 65
Mamifere marine
Dispozițiile prezentei părți nu restrâng dreptul unui stat de coastă
de a interzice, de a limita sau de a reglementa exploatarea
mamiferelor marine mai strict decât prevede prezenta parte, nici,
eventual, competența unei organizații internaționale de a face
aceasta. Statele cooperează în vederea conservării mamiferelor
marine și, în cazul special al cetaceelor, acționează prin
intermediul organizațiilor internaționale corespunzătoare în
vederea conservării, gestionării și studierii acestora.
122 RO Jurnalul Oficial al Uniunii Europene
Articolul 66
Stocuri de pești anadromi
(1) Statele în ale căror cursuri de apă se reproduc stocuri de pești
anadromi au interese prioritare și poartă răspunderea principală
pentru acestea.
(2) Statul de origine a stocurilor de pești anadromi asigură con-
servarea acestora prin adoptarea de măsuri corespunzătoare de
reglementare a pescuitului în toate apele situate în interiorul limi-
telor exterioare ale zonei sale economice exclusive, precum și a
pescuitului prevăzut la alineatul (3) litera (b). Statul de origine
poate, după consultarea celorlalte state, prevăzute la alineatele (3)
și (4), care exploatează aceste stocuri, să fixeze capturile totale
admisibile de pești originari din cursurile sale de apă.
(3) (a) Stocurile de pești anadromi pot fi pescuite numai în apele
situate în interiorul limitelor exterioare ale zonelor
economice exclusive, în afară de cazurile în care această
dispoziție ar putea cauza perturbări economice pentru un
stat, altul decât statul de origine. În ceea ce privește
pescuitul dincolo de limitele exterioare ale zonelor
economice exclusive, statele interesate se consultă pentru
a conveni asupra modalităților și condițiilor acestui pes-
cuit, ținând seama, în mod corespunzător, de cerințele de
conservare și de necesitățile statului de origine în ceea ce
privește stocurile în cauză.
(b) Statul de origine cooperează în vederea reducerii la minim
a perturbărilor economice din celelalte state care exploa-
tează aceste stocuri, ținând seama de capturile normale ale
statelor respective și de modul în care acestea exploatează
stocurile, precum și de toate zonele în care a avut loc
pescuitul acestora.
(c) Statele prevăzute la litera (b) care participă, prin acord cu
statul de origine, la măsurile de regenerare a stocurilor de
pești anadromi, în special prin contribuții la finanțarea
acestor măsuri, sunt luate în considerare cu prioritate de
către statul de origine în ceea ce privește exploatarea sto-
curilor originare din cursurile sale de apă.
(d) Aplicarea reglementărilor privind stocurile de pești
anadromi dincolo de zona economică exclusivă este asigu-
rată prin acord între statul de origine și celelalte state inte-
resate.
(4) În cazul în care stocurile de pești anadromi migrează spre ape
sau traversează ape situate în interiorul limitelor exterioare ale
zonei economice exclusive a unui alt stat decât statul de origine,
statul respectiv cooperează cu statul de origine în vederea
conservării și gestionării acestor stocuri.
(5) Statul de origine a stocurilor de pești anadromi și celelalte
state care practică pescuitul acestor pești încheie acorduri în vede-
rea punerii în aplicare a dispozițiilor prezentului articol, după caz,
prin intermediul organizațiilor regionale.
04/vol. 4
Articolul 67
Specii catadrome
(1) Statul de coastă în apele căruia speciile catadrome își petrec
cea mai mare parte a ciclului lor de viață poartă răspunderea pen-
tru gestionarea acestor specii și asigură intrarea și ieșirea peștilor
migratori.
(2) Exploatarea speciilor catadrome are loc numai în apele situate
în interiorul limitelor exterioare ale zonelor economice exclusive.
În zonele economice exclusive, exploatarea este reglementată de
dispozițiile prezentului articol și de celelalte dispoziții ale prezen-
tei convenții cu privire la pescuitul în aceste zone.
(3) Atunci când speciile catadrome, indiferent dacă sunt alevini
sau pești adulți, migrează prin zona economică exclusivă a unui
alt stat, gestionarea acestor pești, inclusiv exploatarea, este regle-
mentată prin acord între statul menționat la alineatul (1) și celă-
lalt stat interesat. Acest acord garantează gestionarea rațională a
speciilor respective și ia în considerare responsabilitățile statului
menționat la alineatul (1) în ceea ce privește conservarea acestor
specii.
Articolul 68
Specii sedentare
Prezenta parte nu se aplică speciilor sedentare, astfel cum sunt
definite la articolul 77 alineatul (4).
Articolul 69
Dreptul statelor fără ieșire la mare
(1) Statele fără ieșire la mare au dreptul de a participa, pe baze
echitabile, la exploatarea unei părți corespunzătoare din
excedentul resurselor vii din zonele economice exclusive ale
statelor de coastă din aceeași subregiune sau regiune, ținând
seama de caracteristicile economice și geografice relevante ale
tuturor statelor interesate și în conformitate cu dispozițiile pre-
zentului articol și cu cele ale articolelor 61 și 62.
(2) Condițiile și modalitățile acestei participări se stabilesc de
către statele interesate prin acorduri bilaterale, subregionale sau
regionale, ținând seama, inter alia, de:
(a) necesitatea evitării oricăror efecte care ar putea aduce prejudi-
cii comunităților de pescari sau industriei pescuitului a statelor
de coastă;
(b) măsura în care statul fără ieșire la mare, în conformitate cu
dispozițiile prezentului articol, participă sau are dreptul de a
04/vol. 4 RO Jurnalul Oficial al Uniunii Europene
participa, în temeiul acordurilor bilaterale, subregionale sau
regionale existente, la exploatarea resurselor vii din zonele
economice exclusive ale altor state de coastă;
(c) măsura în care alte state fără ieșire la mare și state
dezavantajate din punct de vedere geografic participă la
exploatarea resurselor vii din zona economică exclusivă a sta-
tului de coastă și necesitatea de a evita impunerea unei poveri
deosebit de grele asupra oricărui stat de coastă sau unei regi-
uni din acesta;
(d) nevoile alimentare ale populațiilor statelor respective.
(3) Atunci când capacitatea de pescuit a unui stat de coastă se
apropie de nivelul care i-ar permite să exploateze captura totală
admisibilă a resurselor vii din zona sa economică exclusivă, statul
de coastă și celelalte state interesate cooperează în vederea înche-
ierii de acorduri echitabile, bilaterale, subregionale sau regionale,
care să permită țărilor în curs de dezvoltare fără ieșire la mare, din
aceeași subregiune sau regiune, să participe la exploatarea resur-
selor vii din zonele economice exclusive ale statelor de coastă din
subregiune sau regiune, după caz, ținând seama de circumstanțe
și în condiții satisfăcătoare pentru toate părțile. La punerea în
aplicare a prezentei dispoziții se ține seama, de asemenea, de fac-
torii menționați la alineatul (2).
(4) În temeiul dispozițiilor prezentului articol, statele dezvoltate
fără ieșire la mare au dreptul de a participa la exploatarea resur-
selor vii numai în zonele economice exclusive ale statelor de
coastă dezvoltate din aceeași subregiune sau regiune, având în
vedere măsura în care statul de coastă, prin acordarea accesului
altor state la resursele vii din zona sa economică exclusivă, a luat
în considerare necesitatea de a reduce la minimum prejudiciile
care ar putea fi aduse comunităților de pescari, precum și
perturbările economice în statele ai căror resortisanți practică în
mod obișnuit pescuitul în zonă.
(5) Dispozițiile menționate anterior se aplică fără a aduce atin-
gere eventualelor acorduri încheiate în subregiunile sau regiunile
în care statele de coastă pot acorda statelor fără ieșire la mare din
aceeași subregiune sau regiune drepturi egale sau preferențiale
pentru exploatarea resurselor vii din zona lor economică exclu-
sivă.
Articolul 70
Dreptul statelor dezavantajate din punct de vedere
geografic
(1) Statele dezavantajate din punct de vedere geografic au dreptul
de a participa, pe baze echitabile, la exploatarea unei părți cores-
punzătoare din excedentul resurselor vii din zonele economice
123
exclusive ale statelor de coastă din aceeași subregiune sau regiune,
ținând seama de caracteristicile economice și geografice relevante
ale tuturor statelor interesate și în conformitate cu prezentul
articol și cu articolele 61 și 62.
(2) În sensul prezentei părți, prin expresia „state dezavantajate din
punct de vedere geografic” se înțelege statele de coastă, inclusiv
statele de coastă la o mare închisă sau semiînchisă, a căror situa-
ție geografică le face să depindă de exploatarea resurselor vii din
zonele economice exclusive ale altor state din subregiune sau
regiune, pentru o aprovizionare suficientă cu pește destinată
nevoilor alimentare ale populației lor sau ale unei părți din popu-
lație, precum și statele de coastă care nu pot pretinde o zonă
economică exclusivă proprie.
(3) Condițiile și modalitățile acestei participări se stabilesc de
către statele interesate, prin acorduri bilaterale, subregionale sau
regionale, având în vedere, inter alia:
(a) necesitatea evitării efectelor care ar aduce prejudicii
comunităților de pescari sau industriei pescuitului din statele
de coastă;
(b) măsura în care statul dezavantajat din punct de vedere geogra-
fic, în conformitate cu dispozițiile prezentului articol, participă
sau are dreptul de a participa, în temeiul acordurilor bilaterale,
subregionale sau regionale existente, la exploatarea resurselor
vii din zonele economice exclusive ale altor state de coastă;
(c) măsura în care alte state dezavantajate din punct de vedere
geografic și state fără ieșire la mare participă la exploatarea
resurselor vii din zona economică exclusivă a statului de
coastă și necesitatea de a evita impunerea unei poveri deosebit
de grele asupra oricărui stat de coastă sau unei regiuni din
acesta;
(d) nevoile alimentare ale populațiilor statelor respective.
(4) Atunci când capacitatea de pescuit a unui stat de coastă se
apropie de nivelul care i-ar permite să exploateze captura totală
admisibilă a resurselor vii din zona sa economică exclusivă, statul
de coastă și celelalte state interesate cooperează în vederea înche-
ierii de acorduri echitabile bilaterale, subregionale sau regionale,
care să permită țărilor în curs de dezvoltare dezavantajate din
punct de vedere geografic din aceeași subregiune sau regiune să
participe la exploatarea resurselor vii din zonele economice exclu-
sive ale statelor de coastă din subregiune sau regiune, după caz,
ținând seama de circumstanțe și în condiții satisfăcătoare pentru
toate părțile. La punerea în aplicare a prezentei dispoziții se ține
seama, de asemenea, de factorii menționați la alineatul (3).
(5) În temeiul dispozițiilor prezentului articol, statele dezvoltate
dezavantajate din punct de vedere geografic au dreptul de a par-
ticipa la exploatarea resurselor vii numai în zonele economice
124 RO Jurnalul Oficial al Uniunii Europene
exclusive ale statelor de coastă dezvoltate din aceeași subregiune
sau regiune, având în vedere măsura în care statul de coastă, prin
acordarea accesului altor state la resursele vii din zona sa
economică exclusivă, a luat în considerare necesitatea de a reduce
la minimum prejudiciile care ar putea fi aduse comunităților de
pescari, precum și perturbările economice în statele ai căror resor-
tisanți practică în mod obișnuit pescuitul în zonă.
(6) Dispozițiile menționate anterior se aplică fără a aduce atin-
gere eventualelor acorduri încheiate în subregiunile sau regiunile
în care statele de coastă pot acorda statelor dezavantajate din
punct de vedere geografic din aceeași subregiune sau regiune
drepturi egale sau preferențiale pentru exploatarea resurselor vii
din zona lor economică exclusivă.
Articolul 71
Neaplicabilitatea articolelor 69 și 70
Dispozițiile articolelor 69 și 70 nu se aplică în cazul unui stat de
coastă a cărui economie este în mod covârșitor dependentă de
exploatarea resurselor vii din zona sa economică exclusivă.
Articolul 72
Restricții la transferul drepturilor
(1) Drepturile de exploatare a resurselor vii, prevăzute la
articolele 69 și 70, nu pot fi transferate în mod direct sau indirect
unor țări terțe sau resortisanților acestora, nici prin concesiune
sau licență, nici prin instituirea de asociații în participațiune, nici
printr-un alt acord care ar avea ca efect un asemenea transfer, cu
excepția cazului în care statele interesate convin altfel.
(2) Dispoziția menționată anterior nu interzice statelor interesate
să obțină de la țări terțe sau de la organizații internaționale
asistență tehnică sau financiară destinată să le faciliteze exercita-
rea drepturilor în conformitate cu articolele 69 și 70, cu condiția
ca aceasta să nu producă efectul menționat la alineatul (1).
Articolul 73
Punerea în aplicare a actelor cu putere de lege și a
normelor administrative ale statului de coastă
(1) În exercitarea drepturilor sale suverane de explorare, exploa-
tare, conservare și gestionare a resurselor vii din zona economică
exclusivă, statul de coastă poate lua orice măsuri, inclusiv arestarea
navei, inspecția, sechestrul și procedurile judiciare, necesare pen-
tru asigurarea respectării actelor cu putere de lege și normelor
administrative pe care le-adoptă în conformitate cu prezenta
convenție.
(2) Navele reținute și echipajele acestora sunt eliberate de îndată
după depunerea unei cauțiuni sau a unei alte garanții suficiente.
04/vol. 4
(3) Sancțiunile prevăzute de statul de coastă pentru încălcarea
actelor cu putere de lege și normelor administrative în domeniul
pescuitului în zona economică exclusivă nu pot include pedepse
cu închisoarea, în afară de cazul în care statele interesate convin
altfel, și nici o altă formă de pedeapsă corporală.
(4) În caz de sechestru sau de reținere a navelor străine, statul de
coastă notifică de îndată statului de pavilion, pe căi adecvate,
măsurile luate, precum și sancțiunile impuse în consecință.
Articolul 74
Delimitarea zonei economice exclusive între state ale
căror coaste sunt adiacente sau situate față în față
(1) Delimitarea zonei economice exclusive între state ale căror
coaste sunt adiacente sau situate față în față se face pe bază de
acord, în conformitate cu dreptul internațional, astfel cum este
prevăzut la articolul 38 din Statutul Curții Internaționale de Jus-
tiție, astfel încât să se ajungă la o soluție echitabilă.
(2) În cazul în care nu ajung la un acord într-un termen rezona-
bil, statele interesate recurg la procedurile prevăzute la partea XV.
(3) Până la încheierea acordului prevăzut la alineatul (1), statele
interesate, într-un spirit de înțelegere și cooperare, fac tot posibilul
pentru a încheia acorduri provizorii cu caracter practic și pentru
a nu compromite sau împiedica, în timpul acestei perioade de
tranziție, încheierea acordului definitiv. Acordurile provizorii nu
aduc atingere delimitării finale.
(4) În cazul în care există un acord în vigoare între statele intere-
sate, problemele cu privire la delimitarea zonei economice exclu-
sive sunt soluționate în conformitate cu dispozițiile acestui acord.
Articolul 75
Hărți marine și liste ale coordonatelor geografice
(1) Sub rezerva prezentei părți, liniile limitelor exterioare ale
zonei economice exclusive și liniile de delimitare trasate în
conformitate cu articolul 74 sunt indicate pe hărți marine la o
scară sau scări corespunzătoare pentru stabilirea poziției lor.
După caz, trasarea limitelor exterioare sau a liniilor de delimitare
poate fi înlocuită cu liste ale coordonatelor geografice ale
punctelor, precizând sistemul geodezic utilizat.
(2) Statul de coastă asigură publicitatea necesară acestor hărți sau
liste ale coordonatelor geografice și depune câte un exemplar din
fiecare astfel de hartă sau listă la secretarul general al Organizației
Națiunilor Unite.
04/vol. 4 RO Jurnalul Oficial al Uniunii Europene
PARTEA VI
PLATFORMA CONTINENTALĂ
Articolul 76
Definiția platformei continentale
(1) Platforma continentală a unui stat de coastă cuprinde fundul
mării și subsolul zonelor submarine situate dincolo de marea sa
teritorială, pe toată întinderea prelungirii naturale a teritoriului
terestru al acestui stat până la limita externă a marginii
continentale sau până la o distanță de 200 de mile marine de la
liniile de bază de la care se măsoară lățimea mării teritoriale,
atunci când limita exterioară a marginii continentale se află la o
distanță inferioară.
(2) Platforma continentală a unui stat de coastă nu se întinde din-
colo de limitele prevăzute la alineatele (4)-(6).
(3) Marginea continentală cuprinde prelungirea sub apă a masei
terestre a statului de coastă și este constituită din fundul mării și
subsolul corespunzător platformei, din taluz și povârniș. Aceasta
nu cuprinde nici fundul oceanelor de adâncime, cu dorsalele lor,
nici subsolul acestora.
(4) (a) În sensul prezentei convenții, statul de coastă stabilește
limita exterioară a marginii continentale, atunci când
aceasta se întinde dincolo de 200 de mile marine de la lini-
ile de bază de la care se măsoară lățimea mării teritoriale,
prin:
(i) o linie trasată în conformitate cu alineatul (7), cu refe-
rire la punctele fixe extreme în care grosimea rocilor
sedimentare este egală cu cel puțin 1 % din distanța cea
mai scurtă între punctul respectiv și piciorul taluzului
continental sau
(ii) o linie trasată în conformitate cu alineatul (7), cu refe-
rire la punctele fixe situate la cel mult 60 de mile marine
față de piciorul taluzului continental.
(b) în lipsa unor dovezi contrare, piciorul taluzului continental
coincide cu ruptura de pantă cea mai accentuată la baza
taluzului.
(5) Punctele fixe ce definesc linia care marchează, pe fundul
mărilor, limita exterioară a platformei continentale, trasată în
conformitate cu alineatul (4) litera (a) punctele (i) și (ii), sunt
situate fie la o distanță care nu depășește 350 de mile marine de
la liniile de bază de la care se măsoară lățimea mării teritoriale, fie
la o distanță care nu depășește 100 de mile marine de la izobata
de 2 500 m, care este linia ce leagă punctele de 2 500 m adân-
cime.
125
(6) În pofida dispozițiilor alineatului (5), pe dorsalele submarine,
limita exterioară a platformei continentale nu depășește 350 de
mile marine de la liniile de bază de la care se măsoară lățimea
mării teritoriale. Prezentul alineat nu se aplică cotelor de maree
joasă care constituie elemente naturale ale marginii continentale,
precum platourile, pragurile, crestele, bancurile de nisip și pintenii
acestei margini.
(7) Statul de coastă trasează limita exterioară a platformei sale
continentale, atunci când această platformă se întinde dincolo de
200 de mile marine de la liniile de bază de la care se măsoară lăț
imea mării teritoriale, folosindu-se linii drepte a căror lungime să
nu depășească 60 de mile marine și care leagă punctele fixe defi-
nite prin coordonate de latitudine și longitudine.
(8) Statul de coastă prezintă Comisiei pentru limitele platformei
continentale, constituite în temeiul anexei II, pe baza unei
reprezentări geografice echitabile, informații privind limitele
platformei sale continentale, atunci când aceasta se întinde din-
colo de 200 de mile marine de la liniile de bază de la care se
măsoară lățimea mării teritoriale. Comisia face recomandări
statelor de coastă cu privire la aspectele referitoare la stabilirea
limitelor exterioare ale platformelor continentale ale acestora.
Limitele platformei stabilite de către un stat de coastă, pe baza
acestor recomandări, sunt definitive și cu caracter obligatoriu.
(9) Statul de coastă transmite secretarului general al Organizației
Națiunilor Unite hărțile și informațiile relevante, inclusiv datele
geodezice, care descriu în mod permanent limitele exterioare ale
platformei sale continentale. Secretarul general asigură publicita-
tea necesară acestor documente.
(10) Dispozițiile prezentului articol nu aduc atingere problemei
delimitării platformei continentale între statele ale căror coaste
sunt adiacente sau situate față în față.
Articolul 77
Drepturi ale statului de coastă asupra platformei
continentale
(1) Statul de coastă exercită drepturi suverane asupra platformei
continentale în sensul explorării acesteia și al exploatării resurse-
lor naturale ale acesteia.
(2) Drepturile prevăzute la alineatul (1) sunt exclusive în sensul
că, în cazul în care statul de coastă nu explorează platforma
continentală sau nu îi exploatează resursele naturale, nimeni nu
poate să întreprindă aceste activități fără consimțământul expres
al statului respectiv.
126 RO Jurnalul Oficial al Uniunii Europene
(3) Drepturile statului de coastă asupra platformei continentale
nu depind de ocuparea efectivă sau fictivă și nici de vreo declara-
ție expresă.
(4) Resursele naturale prevăzute de prezenta parte cuprind resur-
sele minerale și alte resurse neregenerabile ale fundului mărilor și
subsolului acestuia, precum și organismele vii care aparțin speci-
ilor sedentare, adică organismele care, în stadiul în care pot fi
pescuite, sunt fie imobile pe fundul mărilor sau sub acesta, fie
incapabile de a se deplasa altfel decât prin menținerea unui
contact fizic constant cu fundul mărilor sau cu subsolul acestuia.
Articolul 78
Regimul juridic al apelor și al spațiului aerian de deasupra,
drepturile și libertățile celorlalte state
(1) Drepturile statului de coastă asupra platformei continentale
nu afectează regimul juridic al apelor supraiacente sau al spațiu-
lui aerian situat deasupra acestor ape.
(2) Exercitarea de către statul de coastă a drepturilor sale asupra
platformei continentale nu trebuie să afecteze navigația sau
drepturile și libertățile celorlalte state, prevăzute de prezenta
convenție, și nici să limiteze în mod nejustificat exercitarea aces-
tora.
Articolul 79
Cabluri și conducte submarine pe platforma continentală
(1) Toate statele au dreptul de a instala cabluri și conducte
submarine pe platforma continentală în conformitate cu
dispozițiile prezentului articol.
(2) Sub rezerva dreptului său de a lua măsuri rezonabile pentru
explorarea platformei continentale, pentru exploatarea resurselor
naturale ale acesteia și pentru prevenirea, reducerea și controlul
poluării cauzate prin conducte, statul de coastă nu poate împie-
dica instalarea sau întreținerea acestor cabluri sau conducte.
(3) Stabilirea traseului conductelor instalate pe platforma
continentală este supusă consimțământului statului de coastă.
(4) Nici o dispoziție a prezentei părți nu afectează dreptul statu-
lui de coastă de a impune condiții în legătură cu cablurile sau
conductele care intră pe teritoriul său sau în marea sa teritorială
și nici jurisdicția acestuia asupra cablurilor și conductelor
construite sau utilizate în legătură cu explorarea platformei sale
continentale sau cu exploatarea resurselor sale, sau cu exploata-
rea insulelor artificiale, a instalațiilor și a structurilor aflate sub
jurisdicția sa.
04/vol. 4
(5) Atunci când instalează cabluri sau conducte submarine,
statele țin seama, în mod corespunzător, de cablurile și conductele
deja instalate, Nu trebuie afectată, în special, posibilitatea de repa-
rare a cablurilor sau a conductelor existente.
Articolul 80
Insule artificiale, instalații și structuri pe platforma
continentală
Articolul 60 se aplică, mutatis mutandis, insulelor artificiale,
instalațiilor și structurilor situate pe platforma continentală.
Articolul 81
Foraje pe platforma continentală
Statul de coastă are dreptul exclusiv de a autoriza și de a
reglementa forajele pe platforma continentală, indiferent de
scopurile acestora.
Articolul 82
Plăți și contribuții cu privire la exploatarea platformei
continentale dincolo de 200 de mile marine
(1) Statul de coastă efectuează plăți sau aduce contribuții în
natură cu privire la exploatarea resurselor neregenerabile ale
platformei continentale dincolo de 200 de mile marine de la lini-
ile de bază de la care se măsoară lățimea mării teritoriale.
(2) Plățile și contribuțiile se efectuează anual pentru întreaga
producție dintr-un loc de exploatare dat, după primii 5 ani de
producție din acel loc. Pentru cel de-al șaselea an, rata plății sau a
contribuției este de 1 % din valoarea sau din volumul producției
din acel loc. Rata crește cu 1 % pentru fiecare an care urmează
până în cel de-al doisprezecelea an și rămâne la 7 % după această
dată. Producția nu include resursele utilizate în cadrul exploatării.
(3) O țară în curs de dezvoltare, care este importator net al unei
resurse minerale extrase din platforma sa continentală, este scutită
de aceste plăți sau contribuții în ceea ce privește resursa minerală
respectivă.
(4) Plățile sau contribuțiile se efectuează prin intermediul autori-
tății care le distribuie între statele părți la prezenta convenție, pe
baza unor criterii de partaj echitabile, ținând seama de interesele
și nevoile țărilor în curs de dezvoltare, în special ale celor cel mai
puțin dezvoltate și ale celor fără ieșire la mare.
04/vol. 4 RO Jurnalul Oficial al Uniunii Europene
Articolul 83
Delimitarea platformei continentale între state ale căror
coaste sunt adiacente sau situate față în față
(1) Delimitarea platformei continentale între state ale căror coaste
sunt adiacente sau situate față în față se face pe bază de acord, în
conformitate cu dreptul internațional, astfel cum este prevăzut la
articolul 38 din Statutul Curții Internaționale de Justiție, astfel
încât să se ajungă la o soluție echitabilă.
(2) În cazul în care nu ajung la un acord într-un termen rezona-
bil, statele interesate recurg la procedurile prevăzute la partea XV.
(3) Până la încheierea acordului prevăzut la alineatul (1), statele
interesate, într-un spirit de înțelegere și cooperare, fac tot posibilul
pentru a încheia acorduri provizorii cu caracter practic și pentru
a nu compromite sau împiedica, în timpul acestei perioade de
tranziție, încheierea acordului definitiv. Acordurile provizorii nu
aduc atingere delimitării finale.
(4) În cazul în care există un acord în vigoare între statele intere-
sate, problemele cu privire la delimitarea platformei continentale
sunt soluționate în conformitate cu dispozițiile acestui acord.
PARTEA VII
MAREA LIBERĂ
SECȚIUNEA 1
DISPOZIȚII GENERALE
Articolul 86
Domeniu de aplicare al dispozițiilor prezentei părți
Dispozițiile prezentei părți se aplică tuturor porțiunilor de mare
care nu sunt incluse nici în zona economică exclusivă, în marea
teritorială sau în apele interioare ale unui stat, nici în apele
arhipelagice ale unui stat arhipelag. Prezentul articol nu restrânge
în nici un fel libertățile de care beneficiază toate statele în zona
economică exclusivă în temeiul articolului 58.
Articolul 87
Libertatea mării libere
(1) Marea liberă este deschisă tuturor statelor, indiferent dacă
sunt de coastă sau fără ieșire la mare. Libertatea mării libere se
127
Articolul 84
Hărți marine și liste ale coordonatelor geografice
(1) Sub rezerva prezentei părți, liniile limitelor exterioare ale
platformei continentale și liniile de delimitare trasate în
conformitate cu articolul 83 sunt indicate pe hărți marine întoc-
mite la o scară sau scări corespunzătoare pentru stabilirea pozi-
ției lor. După caz, trasarea limitelor exterioare sau a liniilor de
delimitare poate fi înlocuită cu liste ale coordonatelor geografice
ale punctelor, precizând sistemul geodezic utilizat.
(2) Statul de coastă asigură publicitatea necesară acestor hărți sau
liste ale coordonatelor geografice și depune câte un exemplar din
fiecare astfel de hartă sau listă la secretarul general al Organizației
Națiunilor Unite, iar în cazul celor care indică amplasarea liniilor
limitei exterioare a platformei continentale, la secretarul general
al Autorității.
Articolul 85
Excavare de tuneluri
Prezenta parte nu aduce atingere dreptului statului de coastă de a
exploata subsolul prin excavarea unor tuneluri, indiferent de
adâncimea apei de deasupra subsolului.
exercită în condițiile prevăzute de prezenta convenție și de
celelalte norme de drept internațional. Aceasta cuprinde, inter alia,
pentru state, indiferent dacă sunt de coastă sau fără ieșire la mare:
(a) libertatea de navigație;
(b) libertatea de survol;
(c) libertatea de a instala cabluri și conducte submarine, sub
rezerva părții VI;
(d) libertatea de a construi insule artificiale și alte instalații auto-
rizate de dreptul internațional, sub rezerva părții VI;
(e) libertatea pescuitului, sub rezerva condițiilor enunțate la
secțiunea 2;
(f) libertatea cercetării științifice, sub rezerva părților VI și XIII.
128 RO Jurnalul Oficial al Uniunii Europene
(2) Aceste libertăți se exercită de către toate statele ținând seama,
în mod corespunzător, de interesele pe care exercitarea libertății
mării libere le prezintă pentru celelalte state, precum și de
drepturile recunoscute de prezenta convenție cu privire la
activitățile desfășurate în zonă.
Articolul 88
Utilizarea exclusivă a mării libere în scopuri pașnice
Marea liberă se folosește exclusiv în scopuri pașnice.
Articolul 89
Ilegitimitatea revendicărilor de suveranitate asupra mării
libere
Nici un stat nu poate pretinde în mod legitim să supună o parte
oarecare a mării libere suveranității sale.
Articolul 90
Dreptul de navigație
Orice stat, fie că este de coastă sau fără ieșire la mare, are drept de
navigație în marea liberă pentru navele care îi arborează
pavilionul.
Articolul 91
Naționalitatea navelor
(1) Fiecare stat stabilește condițiile necesare pentru acordarea
naționalității sale navelor, condițiile de înmatriculare a navelor pe
teritoriul său și condițiile pentru ca acestea să aibă dreptul de a-i
arbora pavilionul. Navele au naționalitatea statului al căror pavi-
lion au dreptul de a-l arbora. Trebuie să existe o legătură reală
între stat și navă.
(2) Fiecare stat eliberează documente corespunzătoare navelor
cărora le-a acordat dreptul de a-i arbora pavilionul.
Articolul 92
Regimul juridic al navelor
(1) Navele navighează sub pavilionul unui singur stat și sunt
supuse, în afara cazurilor excepționale prevăzute în mod expres
de tratatele internaționale sau de prezenta convenție, jurisdicției
exclusive a acestuia în marea liberă. Nici o schimbare de pavilion
nu poate interveni în cursul unui voiaj sau al unei escale, în afară
de cazul unui transfer real al proprietății sau al unei schimbări a
înmatriculării.
04/vol. 4
(2) O navă care navighează sub pavilioanele a două sau mai mul-
tor state, de care se folosește după caz, nu se poate prevala, față
de orice țară terță, de nici una dintre aceste naționalități și poate
fi asimilată unei nave fără naționalitate.
Articolul 93
Nave care arborează pavilionul Organizației Națiunilor
Unite, al instituțiilor specializate ale acesteia și al Agenției
Internaționale pentru Energia Atomică
Articolele precedente nu aduc atingere problemei navelor folosite
în serviciul oficial al Organizației Națiunilor Unite, al instituțiilor
sale specializate sau al Agenției Internaționale pentru Energia
Atomică și care arborează pavilionul Organizației.
Articolul 94
Obligații ale statului de pavilion
(1) Orice stat își exercită în mod efectiv jurisdicția și controlul în
domeniile administrativ, tehnic și social asupra navelor care îi
arborează pavilionul.
(2) În special, orice stat:
(a) ține un registru al navelor care cuprinde numele și
caracteristicile navelor care îi arborează pavilionul, cu excep-
ția celor care, datorită dimensiunilor lor mici, nu sunt prevă-
zute de reglementările internaționale general acceptate și
(b) își exercită jurisdicția, în conformitate cu dreptul său intern,
asupra oricărei nave care îi arborează pavilionul, precum și
asupra comandantului, ofițerilor și echipajului, pentru proble-
mele de ordin administrativ, tehnic și social cu privire la navă.
(3) Orice stat ia măsurile necesare cu privire la navele care îi arbo-
rează pavilionul pentru a asigura siguranța pe mare, inter alia, în
ceea ce privește:
(a) construcția, echiparea și navigabilitatea navei;
(b) încadrarea cu personal a navei, condițiile de muncă și
instruirea echipajelor, având în vedere instrumentele
internaționale aplicabile;
(c) folosirea semnalelor, buna funcționare a comunicațiilor și pre-
venirea abordajelor.
(4) Aceste măsuri le includ pe cele necesare pentru a se asigura că:
(a) fiecare navă este inspectată, înaintea înmatriculării și, ulterior,
la intervale corespunzătoare, de către un inspector maritim
calificat și că are la bordul său hărți marine, publicații nautice,
precum și instrumentele și echipamentul de navigație necesare
pentru siguranța navigației;
04/vol. 4 RO Jurnalul Oficial al Uniunii Europene
(b) fiecare navă este încredințată unui comandant și unor ofițeri
care posedă calificările necesare, în special în ceea ce privește
practica marinărească, navigația, comunicațiile și ingineria
navală și că echipajul posedă calificarea necesară și este sufi-
cient de numeros în raport cu tipul, dimensiunea, mașinile și
echipamentul navei;
(c) ofițerii, comandantul și, după caz, echipajul cunosc perfect și
au obligația de a respecta normele internaționale aplicabile
privind ocrotirea vieții omenești pe mare, prevenirea
abordajelor, prevenirea, reducerea și controlul poluării mării și
menținerea legăturilor prin radio.
(5) Atunci când adoptă măsurile prevăzute la alineatele (3) și (4),
fiecare stat are obligația de a se conforma normelor, procedurilor
și practicilor internaționale general acceptate și de a întreprinde
tot ceea ce este necesar pentru a asigura respectarea acestora.
(6) Orice stat care are motive întemeiate să creadă că asupra unei
nave nu au fost exercitate jurisdicția și controlul corespunzătoare
poate informa statul de pavilion cu privire la acest lucru. De îndată
ce a fost sesizat, acesta procedează la o anchetă și adoptă, după
caz, măsurile necesare pentru remedierea situației.
(7) Fiecare stat ordonă deschiderea unei anchete, care să fie efec-
tuată de către sau în fața uneia sau a mai multor persoane califi-
cate în mod corespunzător, în legătură cu orice accident maritim
sau incident de navigație survenit în marea liberă în care este
implicată o navă care îi arborează pavilionul și care a cauzat pier-
derea de vieți omenești sau rănirea gravă în rândul resortisanților
unui alt stat sau prejudicii grave unor nave sau instalații ale altui
stat sau mediului marin. Statul de pavilion și celălalt stat coope-
rează la desfășurarea oricărei anchete conduse de acesta din urmă
în legătură cu orice astfel de accident maritim sau incident de
navigație.
Articolul 95
Imunitatea navelor de război în marea liberă
Navele de război beneficiază în marea liberă de imunitate
completă de jurisdicție față de orice alt stat decât statul de pavilion.
Articolul 96
Imunitatea navelor utilizate exclusiv pentru un serviciu
public necomercial
Navele aparținând unui stat sau exploatate de acesta și utilizate
exclusiv pentru un serviciu public necomercial beneficiază, în
marea liberă, de imunitate completă de jurisdicție față de orice alt
stat decât statul de pavilion.
129
Articolul 97
Jurisdicție penală în ceea ce privește abordajul sau orice alt
incident de navigație
(1) În caz de abordaj sau de orice alt incident de navigație care
implică o navă în marea liberă, de natură să angajeze răspunderea
penală sau disciplinară a comandantului sau a oricărei alte
persoane aflate în serviciul navei, poate fi inițiată o anchetă penală
sau disciplinară numai înaintea autorităților judiciare sau
administrative, fie ale statului de pavilion, fie ale statului a cărui
cetățenie o are persoana respectivă.
(2) În materie disciplinară, statul care a eliberat un brevet de
comandant, un certificat de capacitate sau un permis este singurul
competent să pronunțe, cu respectarea căilor legale, retragerea
acestor certificate, chiar dacă titularul nu este resortisant al statu-
lui care le-a eliberat.
(3) Nu se poate ordona arestarea sau reținerea navei, nici chiar ca
măsură în cadrul efectuării actelor de cercetare penală, de către
alte autorități decât cele ale statului de pavilion.
Articolul 98
Obligația de a acorda asistență
(1) Fiecare stat solicită comandantului unei nave care îi arborează
pavilionul, pe cât posibil fără a pune în pericol serios nava, echi-
pajul sau pasagerii:
(a) să acorde asistență oricărei persoane aflate în pericol pe mare;
(b) să se îndrepte cât de repede posibil în ajutorul persoanelor în
pericol, în cazul în care este informat că acestea au nevoie de
ajutor, în măsura în care se poate aștepta în mod rezonabil la
o astfel de acțiune din partea sa;
(c) în caz de abordaj, să acorde asistență celeilalte nave, echipaju-
lui și pasagerilor acesteia și, pe cât posibil, să comunice celei-
lalte nave denumirea și portul de înmatriculare a propriei nave
și portul cel mai apropiat în care urmează să facă escală.
(2) Fiecare stat de coastă promovează crearea, funcționarea și
menținerea unui serviciu de căutare și salvare, adecvat și eficace,
pentru asigurarea siguranței maritime și aeriene și, după caz, coo-
perează în acest scop cu statele vecine în cadrul unor acorduri
regionale de asistență reciprocă.
Articolul 99
Interdicția transportului de sclavi
Fiecare stat adoptă măsuri eficiente pentru a preveni și reprima
transportul de sclavi pe navele autorizate să îi arboreze pavilionul
și pentru a preveni folosirea ilegală a pavilionului său în acest scop.
130 RO Jurnalul Oficial al Uniunii Europene
Orice sclav care se refugiază pe o navă, oricare ar fi pavilionul
acesteia, este liber ipso facto.
Articolul 100
Obligația de a coopera la reprimarea pirateriei
Toate statele cooperează, pe cât posibil, la reprimarea pirateriei în
marea liberă sau în orice alt loc care nu se află sub jurisdicția nici
unui stat.
Articolul 101
Definiția pirateriei
Prin „piraterie” se înțelege oricare dintre următoarele acte:
(a) orice act ilicit de violență sau de reținere, sau orice act de
jefuire, săvârșit de echipajul sau de pasagerii unei nave sau
aeronave private, acționând în scopuri private, și îndreptat:
(i) împotriva unei alte nave sau aeronave sau împotriva per-
soanelor sau bunurilor de la bordul acestora, în marea
liberă;
(ii) împotriva unei nave, aeronave, unor persoane sau bunuri,
într-un loc care nu se află sub jurisdicția nici unui stat;
(b) orice act de participare voluntară la folosirea unei nave sau
aeronave, atunci când autorul are cunoștință despre fapte din
care decurge că această navă sau aeronavă este o navă sau
aeronavă pirat;
(c) orice act de incitare sau de facilitare intenționată a săvârșirii
unui act dintre cele definite la litera (a) sau (b).
Articolul 102
Pirateria săvârșită de o navă de război, de o navă de stat
sau de o aeronavă de stat al cărei echipaj s-a răzvrătit
Actele de piraterie, astfel cum au fost definite la articolul 101,
săvârșite de o navă de război, de o navă de stat sau de o aeronavă
de stat al căror echipaj s-a răzvrătit și a preluat controlul asupra
navei sau aeronavei, sunt asimilate actelor săvârșite de o navă sau
aeronavă privată.
Articolul 103
Definiția unei nave sau aeronave pirat
Sunt considerate drept nave sau aeronave pirat navele sau
aeronavele de care persoanele sub controlul cărora se află efectiv
intenționează să se servească pentru a săvârși unul dintre actele
prevăzute la articolul 101. În aceeași situație se află, de asemenea,
04/vol. 4
navele sau aeronavele care au servit la săvârșirea unor astfel de
acte, atâta timp cât acestea rămân sub controlul persoanelor
vinovate de aceste acte.
Articolul 104
Păstrarea sau pierderea naționalității unei nave sau
aeronave pirat
O navă sau aeronavă își poate păstra naționalitatea, deși a devenit
navă sau aeronavă pirat. Păstrarea sau pierderea naționalității este
reglementată de dreptul intern al statului care a conferit-o.
Articolul 105
Sechestru pe o navă sau aeronavă pirat
În marea liberă sau în orice alt loc care nu se află sub jurisdicția nici
unui stat, orice stat poate să pună sechestru pe o navă sau aeronavă
pirat, sau pe o navă sau aeronavă capturată în urma unui act de
piraterie și care se află sub controlul piraților, să aresteze
persoanele și să pună sechestru pe bunurile care se găsesc la bord.
Tribunalele statului care a efectuat sechestrul pot să se pronunțe
cu privire la sancțiunile care trebuie aplicate, precum și cu privire
la măsurile care trebuie luate în ceea ce privește nava, aeronava sau
bunurile, sub rezerva drepturilor terților de bună-credință.
Articolul 106
Răspundere în caz de sechestru neîntemeiat
Atunci când sechestrul pe o navă sau aeronavă suspectată de
piraterie este efectuat neîntemeiat, statul care a procedat astfel este
răspunzător față de statul a cărui naționalitate o are nava sau
aeronava pentru orice pierdere sau prejudiciu cauzat ca urmare a
sechestrului.
Articolul 107
Nave și aeronave care au dreptul de a efectua un sechestru
pentru motive de piraterie
Un sechestru pentru motive de piraterie poate fi efectuat numai de
navele de război sau de aeronavele militare, sau de alte nave sau
aeronave purtând însemne distinctive exterioare, care indică în
mod clar că sunt folosite pentru un serviciu public, și care sunt
autorizate în acest sens.
Articolul 108
Trafic ilicit de stupefiante și substanțe psihotrope
(1) Toate statele cooperează în vederea combaterii traficului ilicit
de stupefiante și substanțe psihotrope practicat de nave în marea
liberă, cu încălcarea convențiilor internaționale.
04/vol. 4 RO Jurnalul Oficial al Uniunii Europene
(2) Orice stat care are motive întemeiate să creadă că o navă care
îi arborează pavilionul practică traficul ilicit de stupefiante sau
substanțe psihotrope poate solicita cooperarea altor state în vede-
rea combaterii acestui trafic.
Articolul 109
Transmisii neautorizate difuzate din marea liberă
(1) Toate statele cooperează în vederea combaterii transmisiilor
neautorizate difuzate din marea liberă.
(2) În sensul prezentei convenții, prin „transmisii neautorizate” se
înțelege difuzarea emisiunilor de radio sau a programelor de tele-
viziune destinate recepționării de către marele public, de pe o
navă sau de pe o instalație din marea liberă, cu încălcarea regle-
mentărilor internaționale, cu excepția transmiterii apelurilor de
ajutor.
(3) Orice persoană care efectuează transmisii neautorizate poate
fi urmărită în justiție de:
(a) statul de pavilion al navei;
(b) statul de înmatriculare a instalației;
(c) statul al cărui resortisant este persoana respectivă;
(d) orice stat în care pot fi recepționate transmisiile sau
(e) orice stat ale cărui radiocomunicații autorizate sunt bruiate de
aceste transmisii.
(4) În marea liberă, un stat având jurisdicție în conformitate cu
alineatul (3) poate, în temeiul articolului 110, să aresteze orice
persoană sau navă care difuzează transmisii neautorizate și să
pună sechestru pe echipamentul de emisie.
Articolul 110
Dreptul de vizită
(1) În afara cazurilor în care actele de intervenție decurg din atri-
buții acordate prin tratat, o navă de război care întâlnește în marea
liberă o navă străină, alta decât o navă care beneficiază de
imunitatea completă prevăzută la articolele 95 și 96, are dreptul
de a aresta nava numai în cazul în care are motive întemeiate să
suspecteze că această navă:
(a) practică pirateria;
(b) practică comerțul cu sclavi;
(c) servește la difuzarea unor transmisii neautorizate, iar statul de
pavilion al navei de război are jurisdicție în temeiul
articolului 109;
131
(d) este fără naționalitate sau
(e) este în realitate o navă de aceeași naționalitate cu nava de răz-
boi, deși arborează un pavilion străin sau refuză să își arboreze
pavilionul.
(2) În cazurile prevăzute la alineatul (1), nava de război poate
proceda la verificarea dreptului navei de arborare a pavilionului.
În acest scop, aceasta poate trimite la nava suspectă o ambarcați-
une sub comanda unui ofițer. În cazul în care, după verificarea
documentelor, bănuielile persistă, aceasta poate să continue
controlul la bordul navei, acționând cu toată considerația posi-
bilă.
(3) În cazul în care suspiciunile se dovedesc neîntemeiate, nava
arestată este despăgubită pentru orice eventuală pierdere sau pre-
judiciu, cu condiția ca aceasta să nu fi săvârșit nici un act care să
justifice suspiciunile.
(4) Prezentele dispoziții se aplică mutatis mutandis aeronavelor
militare.
(5) Prezentele dispoziții se aplică, de asemenea, oricăror alte nave
sau aeronave autorizate în mod corespunzător, purtând însemne
distinctive exterioare, care indică în mod clar că acestea sunt folo-
site pentru un serviciu public.
Articolul 111
Dreptul de urmărire transfrontalieră
(1) Urmărirea transfrontalieră a unei nave străine poate fi
întreprinsă în cazul în care autoritățile competente ale statului de
coastă au motive întemeiate să creadă că această navă a încălcat
actele cu putere de lege și normele administrative ale statului res-
pectiv. Această urmărire trebuie să înceapă atunci când nava stră-
ină sau una dintre ambarcațiunile acesteia se află în apele inte-
rioare, în apele arhipelagice, în marea teritorială sau în zona
limitrofă a statului care întreprinde urmărirea și poate fi
continuată în afara mării teritoriale sau a zonei limitrofe numai în
cazul în care urmărirea nu a fost întreruptă. Nu este necesar ca
nava care ordonă oprirea unei nave străine ce navighează în marea
teritorială sau în zona limitrofă să se găsească, de asemenea, în
marea teritorială sau în zona limitrofă în momentul în care nava
vizată primește ordinul de oprire. În cazul în care nava străină se
află în zona limitrofă, astfel cum a fost definită la articolul 33,
urmărirea poate fi întreprinsă numai în cazul în care nava a
încălcat drepturile protejate prin instituirea acestei zone.
(2) Dreptul de urmărire transfrontalieră se aplică mutatis mutan-
dis încălcărilor actelor cu putere de lege și normelor administrative
ale statului de coastă aplicabile, în conformitate cu prezenta
convenție, zonei economice exclusive sau platformei continentale,
inclusiv zonelor de siguranță care înconjoară instalațiile situate pe
platforma continentală, în cazul în care aceste încălcări au fost
săvârșite în zonele menționate.
132 RO Jurnalul Oficial al Uniunii Europene 04/vol. 4

(3) Dreptul de urmărire transfrontalieră încetează de îndată ce Articolul 113

nava urmărită intră în marea teritorială a propriului stat sau a unei
țări terțe.

Ruperea sau deteriorarea unui cablu sau a unei conducte

(4) Urmărirea transfrontalieră este considerată începută numai în submarine
cazul în care nava care întreprinde urmărirea s-a asigurat, prin
toate mijloacele utilizabile de care dispune, că nava urmărită sau
una dintre ambarcațiunile acesteia sau alte ambarcațiuni care
acționează împreună și folosesc nava urmărită ca navă bază se află
Fiecare stat adoptă actele cu putere de lege și normele
în interiorul limitelor mării teritoriale sau, după caz, în zona
administrative necesare pentru ca ruperea sau deteriorarea de către
limitrofă, în zona economică exclusivă sau deasupra platformei
o navă care îi arborează pavilionul sau de către o persoană supusă
continentale. Urmărirea poate începe numai după emiterea unui
jurisdicției sale, făcută în mod intenționat sau din cauza
semnal de oprire, vizual sau sonor, la o distanță care să permită
neglijenței, a unui cablu submarin în marea liberă, astfel încât să
navei străine respective să îl vadă sau să îl audă.
aibă drept rezultat perturbarea sau întreruperea comunicațiilor
telegrafice sau telefonice, precum și ruperea sau deteriorarea unei
conducte submarine sau a unui cablu de înaltă tensiune, să
(5) Dreptul de urmărire transfrontalieră poate fi exercitat numai
constituie încălcări care pot fi sancționate. Această dispoziție se
de navele de război sau de aeronavele militare sau de alte nave sau
aplică, de asemenea, oricărui comportament care poate provoca
aeronave purtând însemne exterioare care indică în mod clar că
ruperea sau deteriorarea unor astfel de cabluri sau conducte sau
sunt folosite pentru un serviciu public și care sunt autorizate în
care urmărește aceasta în mod deliberat. Cu toate acestea,
acest scop.
dispoziția nu se aplică în cazul în care ruperea sau deteriorarea a
fost cauzată de către persoane care, după ce au luat toate măsurile
(6) Atunci când urmărirea transfrontalieră este efectuată de o de precauție necesare pentru a evita ruperea sau deteriorarea în
aeronavă: cauză, au acționat numai în scopul legitim de a-și salva viața sau
nava.
(a) dispozițiile alineatelor (1)-(4) se aplică mutatis mutandis;
(b) aeronava care dă ordinul de oprire trebuie ea însăși să urmă-
rească nava până ce o navă sau o altă aeronavă a statului de
coastă, alertată de prima aeronavă, sosește la fața locului pen-
tru a continua urmărirea, în afară de cazul în care aeronava Articolul 114
poate ea însăși să aresteze nava. Pentru a justifica arestarea
unei nave în afara mării teritoriale, nu este suficient ca aceasta
să fi fost doar reperată de aeronavă că a săvârșit o încălcare sau
este suspectă de încălcare, în cazul în care nu i s-a ordonat să Ruperea sau deteriorarea unui cablu sau a unei conducte
oprească și nu a fost urmărită de aeronava care a reperat-o sau submarine de către proprietarul unui alt cablu sau al unei
de alte aeronave sau nave care continuă urmărirea fără între- alte conducte submarine
rupere.

(7) Eliberarea unei nave arestate, aflate sub jurisdicția unui stat și
escortate către un port al statului respectiv în sensul anchetării de
către autoritățile competente, nu poate fi cerută numai pentru
motivul că nava, pe parcursul voiajului său, a fost escortată în
timp ce traversa o parte a zonei economice exclusive sau a mării
libere, în cazul în care acest fapt a fost impus de împrejurări.
(8) O navă care a fost oprită sau arestată în afara mării teritoriale,
în împrejurări care nu justifică exercitarea dreptului de urmărire
transfrontalieră, este despăgubită pentru orice eventuală pierdere
sau prejudiciu.
Fiecare stat adoptă actele cu putere de lege și normele
administrative necesare pentru ca, în caz de rupere sau deteriorare
în marea liberă a unui cablu sau a unei conducte submarine,
cauzată de instalarea sau repararea unui alt cablu sau a unei alte
conducte aparținând unei persoane aflate sub jurisdicția sa,
persoana respectivă să suporte costurile de reparație a prejudiciilor
pe care le-a cauzat.
Articolul 115

Articolul 112
Despăgubirea pentru pierderile cauzate de evitarea
deteriorării unui cablu sau a unei conducte submarine
Dreptul de a instala cabluri și conducte submarine

(1) Toate statele au dreptul de a instala cabluri și conducte

submarine pe fundul mării libere, dincolo de platforma
continentală.
(2) Articolul 79 alineatul (5) se aplică acestor cabluri și conducte.
Fiecare stat adoptă actele cu putere de lege și normele
administrative necesare pentru ca armatorul care face dovada că
a sacrificat o ancoră, o plasă sau orice altă unealtă de pescuit
pentru a evita deteriorarea unui cablu sau unei conducte
submarine să fie despăgubit de către proprietarul cablului sau al
04/vol. 4 RO Jurnalul Oficial al Uniunii Europene 133

conductei, cu condiția ca armatorul să fi luat în prealabil toate în vederea adoptării măsurilor necesare pentru conservarea
măsurile de precauție rezonabile. resurselor vii respective. În acest scop, ele cooperează, după caz,
pentru a crea organizații subregionale sau regionale în domeniul
pescuitului.

SECȚIUNEA 2

CONSERVAREA ȘI GESTIONAREA RESURSELOR VII ALE Articolul 119

MĂRII LIBERE
Conservarea resurselor vii ale mării libere

(1) Atunci când stabilesc captura admisibilă și adoptă alte măsuri

Articolul 116 de conservare a resurselor vii în marea liberă, statele:

Dreptul de a pescui în marea liberă
Toate statele au dreptul ca resortisanții lor să practice pescuitul în
marea liberă, sub rezerva:
(a) obligațiilor acestora în baza tratatului;
(b) drepturilor și obligațiilor, precum și intereselor statelor de
coastă, astfel cum sunt prevăzute, inter alia, la articolul 63 ali-
neatul (2) și la articolele 64-67 și
(c) dispozițiilor prezentei secțiuni.
Articolul 117
Obligația statelor față de resortisanți de a adopta măsuri
de conservare a resurselor vii ale mării libere
Toate statele au obligația de a lua măsuri aplicabile resortisanților
lor, care pot fi necesare pentru conservarea resurselor vii ale mării
libere, sau de a coopera cu alte state la adoptarea acestor măsuri.
Articolul 118
(a) iau măsuri destinate, pe baza datelor științifice cele mai sigure
aflate la dispoziția statelor interesate, menținerii sau restabilirii
stocurilor de specii exploatate la niveluri care să poată asigura
un randament constant maxim, având în vedere factorii
ecologici și economici relevanți, inclusiv nevoile speciale ale
țărilor în curs de dezvoltare și ținând seama de metodele în
domeniul pescuitului, de interdependența stocurilor și de orice
standarde minime internaționale general recomandate pe plan
subregional, regional sau mondial;
(b) iau în considerare efectele acestor măsuri asupra speciilor aso-
ciate cu speciile exploatate sau dependente de acestea în vede-
rea menținerii sau restabilirii stocurilor acestor specii asociate
sau dependente la niveluri la care reproducerea lor să nu fie
grav periclitată.
(2) Informațiile științifice disponibile, statisticile cu privire la
capturi și la efortul de pescuit și celelalte date privind conservarea
resurselor halieutice se difuzează și fac obiectul schimburilor peri-
odice, prin intermediul organizațiilor internaționale competente,
subregionale, regionale sau mondiale, după caz, cu participarea
tuturor statelor interesate.
(3) Statele interesate se asigură că măsurile de conservare și
punerea în aplicare a acestora nu produc nici o discriminare de
drept sau de fapt împotriva pescarilor vreunui stat.

Cooperarea statelor în vederea conservării și gestionării Articolul 120

resurselor vii
Mamifere marine
Statele cooperează în vederea conservării și gestionării resurselor
vii în marea liberă. Statele ai căror resortisanți exploatează resurse Articolul 65 se aplică, de asemenea, conservării și gestionării
vii identice sau resurse vii diferite situate în aceeași zonă negociază mamiferelor marine în marea liberă.

PARTEA VIII

REGIMUL INSULELOR

Articolul 121

Regimul insulelor

(1) O insulă este o întindere naturală de pământ, înconjurată de apă, care rămâne descoperită în timpul mareei
înalte.
134 RO Jurnalul Oficial al Uniunii Europene 04/vol. 4

(2) Sub rezerva alineatului (3), marea teritorială, zona limitrofă, zona economică exclusivă și platforma
continentală ale unei insule sunt delimitate în conformitate cu dispozițiile prezentei convenții aplicabile celorlalte
întinderi terestre.

(3) Stâncile care nu sunt propice locuirii umane sau unei vieți economice proprii nu au zonă economică exclusivă
și nici platformă continentală.

PARTEA IX

MĂRİ ÎNCHISE SAU SEMIÎNCHISE

Articolul 122

Definiție

În sensul prezentei convenții, prin expresia „mare închisă sau semiînchisă” se înțelege un golf, un bazin sau o mare,
înconjurată de două sau mai multe state și legată de o altă mare sau de ocean printr-un pasaj îngust sau constituită,
integral sau în principal, din mările teritoriale și zonele economice exclusive ale mai multor state.

Articolul 123

Cooperarea între state riverane la mări închise sau semiînchise

Statele riverane la o mare închisă sau semiînchisă ar trebui să coopereze la exercitarea drepturilor și la îndeplinirea
obligațiilor care le revin în temeiul prezentei convenții. În acest scop, ele încearcă, în mod direct sau prin
intermediul unei organizații regionale corespunzătoare:

(a) să coordoneze gestionarea, conservarea, explorarea și exploatarea resurselor vii ale mării;

(b) să coordoneze exercitarea drepturilor și îndeplinirea obligațiilor care le revin în ceea ce privește protecția și
conservarea mediului marin;

(c) să își coordoneze politicile de cercetare științifică și să inițieze, după caz, programe comune de cercetare
științifică în zonă;

(d) să invite, după caz, alte state interesate sau organizații internaționale să coopereze cu ele la punerea în aplicare
a dispozițiilor prezentului articol.

PARTEA X

DREPTUL DE ACCES AL STATELOR FĂRĂ LITORAL LA MARE ȘI DE LA MARE ȘI LIBERTATEA

DE TRANZIT

Articolul 124 (b) „stat de tranzit” reprezintă orice stat cu sau fără coastă
maritimă, situat între un stat fără ieșire la mare și mare, pe
teritoriul căruia trece traficul în tranzit;
Utilizarea termenilor

(c) „trafic în tranzit” reprezintă tranzitul de persoane, bagaje,

(1) În sensul prezentei convenții: bunuri și mijloace de transport pe teritoriul unuia sau al mai
multor state de tranzit, atunci când trecerea pe acest teritoriu,
(a) „stat fără ieșire la mare” reprezintă orice stat care nu are coaste cu sau fără transbordare, antrepozitare, afectare a încărcăturii
maritime; sau schimbare a modului de transport, reprezintă numai o
04/vol. 4 RO Jurnalul Oficial al Uniunii Europene
fracțiune dintr-un voiaj complet care începe sau se termină pe
teritoriul statului fără ieșire la mare;
(d) „mijloace de transport”:
(i) orice material rulant feroviar, ambarcațiunile destinate
navigației maritime, pe lacuri sau fluviale și vehiculele ruti-
ere;
(ii) atunci când condițiile locale o impun, hamalii și animalele
de povară.
(2) Statele fără ieșire la mare și statele de tranzit pot conveni, prin
acorduri reciproce, să includă în mijloacele de transport
conductele și gazoductele, precum și alte mijloace de transport
decât cele menționate la alineatul (1).
Articolul 125
Dreptul de acces la mare și de la mare și libertatea de
tranzit
(1) Statele fără ieșire la mare au dreptul de acces la mare și de la
mare pentru exercitarea drepturilor prevăzute de prezenta
convenție, inclusiv a celor cu privire la libertatea mării libere și la
patrimoniul comun al umanității. În acest scop, statele fără ieșire
la mare beneficiază de libertatea de tranzit pe teritoriul statelor de
tranzit cu orice mijloace de transport.
(2) Condițiile și modalitățile pentru exercitarea libertății de tranzit
sunt convenite între statele fără ieșire la mare și statele de tranzit
interesate, prin acorduri bilaterale, subregionale sau regionale.
(3) În exercitarea deplinei suveranități pe teritoriul lor, statele de
tranzit au dreptul de a lua toate măsurile necesare pentru a se asi-
gura că drepturile și facilitățile prevăzute de prezenta parte pen-
tru statele fără ieșire la mare nu aduc în nici un fel atingere inte-
reselor lor legitime.
Articolul 126
Excluderea de la aplicarea clauzei națiunii celei mai
favorizate
Dispozițiile prezentei convenții, precum și acordurile speciale cu
privire la exercitarea dreptului de acces la mare și de la mare, care
prevăd drepturi și facilități pentru statele fără ieșire la mare
datorită situației lor geografice speciale, sunt excluse de la
aplicarea clauzei națiunii celei mai favorizate.
135
Articolul 127
Drepturi vamale, taxe și alte redevențe
(1) Traficul în tranzit nu este supus nici unui fel de drepturi
vamale, taxe sau alte redevențe, cu excepția taxelor percepute pen-
tru prestarea unor servicii specifice în legătură cu acest trafic.
(2) Mijloacele de transport în tranzit și alte facilități prevăzute
pentru statele fără ieșire la mare și utilizate de către acestea nu
sunt supuse unor taxe sau redevențe mai mari decât cele perce-
pute pentru folosirea mijloacelor de transport ale statului de
tranzit.
Articolul 128
Zone libere și alte facilități vamale
Pentru a facilita traficul în tranzit, pot fi prevăzute zone libere sau
alte facilități vamale în porturile de intrare și de ieșire în statele de
tranzit, pe bază de acord încheiat între aceste state și statele fără
ieșire la mare.
Articolul 129
Cooperare în vederea construirii și modernizării
mijloacelor de transport
Atunci când în statele de tranzit nu există mijloace de transport
care să permită exercitarea efectivă a libertății de tranzit sau atunci
când mijloacele existente, inclusiv instalațiile și echipamentele
portuare, sunt inadecvate într-o privință oarecare, statele de
tranzit și statele fără ieșire la mare interesate pot coopera pentru
construirea acestora sau modernizarea celor existente.
Articolul 130
Măsuri pentru evitarea sau eliminarea întârzierilor sau a
altor dificultăți cu caracter tehnic din traficul în tranzit
(1) Statele de tranzit iau toate măsurile corespunzătoare pentru
evitarea întârzierilor sau a altor dificultăți cu caracter tehnic din
traficul în tranzit.
(2) În cazul în care survin astfel de întârzieri sau dificultăți, auto-
ritățile competente ale statelor de tranzit și ale statelor fără ieșire
la mare interesate cooperează în vederea eliminării rapide a aces-
tora.
Articolul 131
Egalitate de tratament în porturile maritime
Navele care arborează pavilionul unui stat fără ieșire la mare
beneficiază de un tratament egal cu cel acordat celorlalte nave
străine în porturile maritime.
136 RO Jurnalul Oficial al Uniunii Europene
Articolul 132
Acordarea unor facilități de tranzit mai mari
Prezenta convenție nu implică în nici un fel retragerea facilităților
de tranzit care sunt mai mari decât cele prevăzute de prezenta
PARTEA XI
ZONA
SECȚIUNEA 1
DISPOZIȚII GENERALE
Articolul 133
Utilizarea termenilor
În sensul prezentei părți:
(a) „resurse” reprezintă toate resursele minerale solide, lichide sau
gazoase in situ care, în zonă, se găsesc pe fundul mărilor sau
în subsolul acestora, inclusiv nodulii polimetalici;
(b) resursele, odată ce au fost extrase din zonă, sunt denumite
„minerale”.
Articolul 134
Domeniu de aplicare al prezentei părți
(1) Prezenta parte se aplică zonei.
(2) Activitățile desfășurate în zonă sunt reglementate de
dispozițiile prezentei părți.
(3) Cerințele privind depunerea hărților sau a listelor
coordonatelor geografice care indică limitele prevăzute la
articolul 1 alineatul (1) punctul 1, precum și asigurarea publicității
acestor hărți sau liste sunt reglementate de partea VI.
(4) Nici o dispoziție a prezentului articol nu aduce atingere sta-
bilirii limitelor exterioare ale platformei continentale, în
conformitate cu partea VI, sau validității acordurilor cu privire la
delimitarea între statele ale căror coaste sunt adiacente sau situate
față în față.
Articolul 135
Regimul juridic al apelor supraiacente și al spațiului aerian
de deasupra acestora
Nici prezenta parte, nici drepturile acordate sau exercitate în
temeiul acesteia nu afectează regimul juridic al apelor supraiacente
zonei sau al spațiului aerian situat deasupra acestor ape.
04/vol. 4
convenție și care sunt convenite între statele părți la prezenta
convenție sau acordate de către un stat parte. De asemenea,
prezenta convenție nu interzice acordarea unor facilități mai mari
în viitor.
SECȚIUNEA 2
PRINCIPIILE CARE REGLEMENTEAZĂ ZONA
Articolul 136
Patrimoniul comun al umanității
Zona și resursele acesteia constituie patrimoniul comun al
umanității.
Articolul 137
Regimul juridic al zonei și al resurselor acesteia
(1) Nici un stat nu poate să revendice sau să își exercite
suveranitatea sau drepturi suverane asupra unei părți oarecare a
zonei sau a resurselor acesteia; nici un stat și nici o persoană fizică
sau juridică nu poate să își însușească o parte oarecare a zonei sau
a resurselor acesteia. Nici o asemenea revendicare sau exercitare a
suveranității sau a unor drepturi suverane și nici un act de însușire
nu sunt recunoscute.
(2) Toate drepturile asupra resurselor zonei aparțin întregii
umanități, în numele căreia acționează Autoritatea. Aceste resurse
sunt inalienabile. Cu toate acestea, mineralele extrase din zonă pot
fi înstrăinate numai în conformitate cu prezenta parte și cu
normele, reglementările și procedurile adoptate de Autoritate.
(3) Un stat sau o persoană fizică sau juridică poate să revendice,
să dobândească sau să exercite drepturi cu privire la mineralele
extrase din zonă numai în conformitate cu prezenta parte. Drep-
turile revendicate, dobândite sau exercitate în alt mod nu sunt
recunoscute.
Articolul 138
Conduita generală a statelor cu privire la zonă
Conduita generală a statelor cu privire la zonă este conformă cu
dispozițiile prezentei părți, cu principiile enunțate de Carta
04/vol. 4 RO Jurnalul Oficial al Uniunii Europene
Organizației Națiunilor Unite și cu celelalte norme de drept
internațional, în interesul menținerii păcii și a securității și al
promovării cooperării internaționale și a înțelegerii reciproce.
Articolul 139
Obligația de a asigura respectarea dispozițiilor prezentei
convenții și răspunderea în caz de prejudicii
(1) Statele părți au obligația de a se asigura că activitățile din
zonă, fie că sunt exercitate de către ele însele, fie de întreprinderi
de stat sau de către persoane fizice sau juridice care posedă națio-
nalitatea statelor părți sau care sunt controlate efectiv de acestea
sau de resortisanții acestora, se desfășoară în conformitate cu pre-
zenta parte. Aceeași obligație le revine organizațiilor
internaționale pentru activitățile pe care acestea le desfășoară în
zonă.
(2) Fără a aduce atingere normelor de drept internațional și
articolului 22 din anexa III, un stat parte sau o organizație
internațională este răspunzătoare pentru prejudiciile cauzate de
nerespectarea obligațiilor care îi revine în temeiul prezentei părți;
statelor părți sau organizațiilor internaționale care acționează
împreună le revine o răspundere solidară. Cu toate acestea, statul
parte nu este răspunzător pentru prejudiciile cauzate de nerespec-
tarea prezentei părți de către o persoană patronată de acesta în
temeiul articolului 153 alineatul (2) litera (b), în cazul în care
statul parte a luat toate măsurile necesare și corespunzătoare pen-
tru asigurarea respectării efective, în temeiul articolului 153 ali-
neatul (4) și al anexei III articolul 4 alineatul (4).
(3) Statele părți care sunt membre ale organizațiilor
internaționale iau măsurile corespunzătoare pentru a asigura
punerea în aplicare a prezentului articol în ceea ce privește
organizațiile respective.
Articolul 140
Interesul umanității
(1) Astfel cum este prevăzut în mod expres de prezenta parte,
activitățile din zonă se desfășoară în interesul întregii umanități,
indiferent de poziția geografică a statelor, fie că este vorba de state
de coastă sau de state fără ieșire la mare, și ținând seama în spe-
cial de interesele și nevoile țărilor în curs de dezvoltare și de cele
ale popoarelor care nu au obținut independența deplină sau alt
regim de autonomie recunoscut de Organizația Națiunilor Unite
în conformitate cu Rezoluția Adunării Generale nr. 1514 (XV) și
cu alte rezoluții relevante ale acesteia.
137
(2) Autoritatea asigură distribuirea echitabilă a avantajelor finan-
ciare și a altor avantaje economice rezultate din activitățile desfă-
șurate în zonă, prin orice mecanism corespunzător, pe baze nedis-
criminatorii, în conformitate cu articolul 160 alineatul (2) litera (f)
punctul (i).
Articolul 141
Utilizarea zonei exclusiv în scopuri pașnice
Zona este deschisă utilizării exclusive în scopuri pașnice de către
toate statele, fie că este vorba de state de coastă sau de state fără
ieșire la mare, pe baze nediscriminatorii și fără a aduce atingere
celorlalte dispoziții ale prezentei părți.
Articolul 142
Drepturile și interesele legitime ale statelor de coastă
(1) În cazul zăcămintelor de resurse ale zonei care se întind din-
colo de limitele de jurisdicție națională, activitățile din zonă se
desfășoară ținând seama, în mod corespunzător, de drepturile și
interesele legitime ale oricărui stat de coastă sub jurisdicția căruia
se află aceste zăcăminte.
(2) Statul în cauză este consultat, inclusiv printr-un sistem de
notificări prealabile, în vederea evitării încălcării acestor drepturi
și interese. În cazul în care activitățile din zonă pot determina
exploatarea unor resurse care se află sub jurisdicția națională, este
necesar acordul prealabil al statului de coastă respectiv.
(3) Nici prezenta parte, nici drepturile acordate sau exercitate în
temeiul acesteia nu aduc atingere dreptului statelor de coastă de a
lua măsurile compatibile cu dispozițiile relevante ale părții XII
care pot fi necesare pentru a preveni, atenua sau elimina un peri-
col grav și iminent pentru litoralul acestora, sau pentru interese
conexe care s-ar datora poluării sau amenințării de poluare sau
altor accidente rezultând din orice activități desfășurate în zonă
sau cauzate de acestea.
Articolul 143
Cercetare științifică marină
(1) Cercetarea științifică marină în zonă se efectuează exclusiv în
scopuri pașnice și în interesul întregii umanități, în conformitate
cu partea XIII.
(2) Autoritatea poate efectua cercetări științifice marine cu pri-
vire la zonă și la resursele acesteia și poate încheia contracte în
138 RO Jurnalul Oficial al Uniunii Europene
acest scop. Autoritatea promovează și încurajează cercetarea ști-
ințifică marină în zonă și coordonează și difuzează rezultatele
acestor cercetări și analize, de îndată ce sunt disponibile.
(3) Statele părți pot efectua cercetări științifice marine în zonă.
Statele părți promovează cooperarea internațională în domeniul
cercetării științifice marine în zonă prin:
(a) participarea la programe internaționale și încurajarea coope-
rării în domeniul cercetării științifice marine efectuate de
personalul diferitelor țări și de cel al Autorității;
(b) asigurarea ca programele să fie elaborate prin intermediul
Autorității sau al altor organizații internaționale, după caz, în
interesul țărilor în curs de dezvoltare și al celor mai puțin
avansate din punct de vedere tehnologic, în vederea:
(i) consolidării potențialului de cercetare al acestora;
(ii) instruirii personalului acestora și al personalului Autorită-
ții în tehnicile și aplicațiile cercetării;
(iii) promovării utilizării personalului calificat al acestora pen-
tru cercetările efectuate în zonă;
(c) difuzarea efectivă a rezultatelor cercetării și ale analizelor, de
îndată ce acestea sunt disponibile, prin intermediul Autorității
sau al altor mecanisme internaționale, după caz.
Articolul 144
Transferul de tehnologie
(1) Autoritatea ia măsuri în conformitate cu prezenta convenție:
(a) pentru a dobândi tehnologia și cunoștințele științifice cu pri-
vire la activitățile desfășurate în zonă și
(b) pentru a promova și încuraja transferul, către țările în curs de
dezvoltare, al tehnologiei și al cunoștințelor științifice respec-
tive, astfel încât toate statele părți să beneficieze de acestea.
(2) În acest scop, Autoritatea și statele părți cooperează pentru
promovarea transferului de tehnologie și de cunoștințe științifice
cu privire la activitățile desfășurate în zonă, astfel încât întreprin-
derea și toate statele părți să poată beneficia de acestea. În special,
acestea inițiază și promovează:
(a) programe pentru transferul, către întreprindere și către țările
în curs de dezvoltare, al tehnologiei cu privire la activitățile
desfășurate în zonă, inclusiv, inter alia, facilitarea accesului
întreprinderii și al țărilor în curs de dezvoltare la tehnologia
relevantă, în conformitate cu modalități și condiții corecte și
rezonabile;
04/vol. 4
(b) măsuri destinate să asigure dezvoltarea tehnologiei întreprin-
derii și a tehnologiei naționale a țărilor în curs de dezvoltare,
în special prin oferirea de posibilități personalului din între-
prindere și din țările în curs de dezvoltare pentru a se pregăti
în domeniul științei și al tehnologiei marine și pentru a parti-
cipa pe deplin la activitățile desfășurate în zonă.
Articolul 145
Protecția mediului marin
În ceea ce privește activitățile desfășurate în zonă, se iau, în
conformitate cu prezenta convenție, măsurile necesare pentru a
asigura o protecție eficace a mediului marin împotriva efectelor
nocive care pot rezulta din activitățile în cauză. În acest scop,
Autoritatea adoptă norme, reglementări și proceduri corespunză-
toare, inter alia, pentru:
(a) prevenirea, reducerea și controlul poluării și al altor riscuri
pentru mediul marin, inclusiv pentru litoral, și al oricărei
perturbări în echilibrul ecologic al mediului marin, acordând
o atenție deosebită necesității protejării acestuia împotriva
efectelor nocive ale unor activități, precum forarea, dragarea,
excavarea, eliminarea deșeurilor, construirea și exploatarea sau
întreținerea instalațiilor, a conductelor și a altor dispozitive
utilizate pentru aceste activități;
(b) protejarea și conservarea resurselor naturale ale zonei și pre-
venirea prejudiciilor aduse florei și faunei mediului marin.
Articolul 146
Protecția vieții omenești
În ceea ce privește activitățile desfășurate în zonă, se iau măsurile
necesare pentru a asigura o protecție eficace a vieții omenești. În
acest sens, Autoritatea adoptă norme, reglementări și proceduri
corespunzătoare pentru a completa dreptul internațional existent,
astfel cum este cuprins în tratatele relevante.
Articolul 147
Compatibilitatea dintre activitățile desfășurate în zonă și
celelalte activități întreprinse în mediul marin
(1) Activitățile din zonă se desfășoară ținând seama, în mod rezo-
nabil, de celelalte activități din mediul marin.
(2) Instalațiile utilizate pentru activitățile desfășurate în zonă sunt
supuse următoarelor condiții:
(a) aceste instalații sunt montate, amplasate și îndepărtate numai
în conformitate cu prezenta parte și sub rezerva normelor,
04/vol. 4 RO Jurnalul Oficial al Uniunii Europene
reglementărilor și procedurilor adoptate de către Autoritate.
Montarea, amplasarea și îndepărtarea acestora trebuie notifi-
cate în mod corespunzător, iar mijloacele permanente pentru
semnalarea prezenței acestora trebuie menținute;
(b) aceste instalații nu se amplasează în locuri în care ar putea să
stânjenească utilizarea căilor navigabile recunoscute, esențiale
pentru navigația internațională, sau în zonele unde se desfă-
șoară activități intense de pescuit;
(c) aceste instalații sunt înconjurate de zone de siguranță cu
marcaje corespunzătoare, care asigură atât siguranța naviga-
ției, cât și pe cea a instalațiilor. Aceste zone de siguranță sunt
configurate și localizate astfel încât să nu formeze o centură
care să împiedice accesul licit al navelor la anumite zone
marine sau navigația pe căile navigabile internaționale;
(d) aceste instalații se utilizează exclusiv în scopuri pașnice;
(e) aceste instalații nu au statut de insule. Ele nu au mare teritorială
proprie, iar prezența acestora nu afectează delimitarea mării
teritoriale, a zonei economice exclusive sau a platformei
continentale.
(3) Celelalte activități din mediul marin se desfășoară ținând
seama, în mod rezonabil, de activitățile desfășurate în zonă.
Articolul 148
Participarea țărilor în curs de dezvoltare la activitățile
desfășurate în zonă
Astfel cum este prevăzut în mod expres de prezenta parte, se
încurajează participarea efectivă a țărilor în curs de dezvoltare la
activitățile desfășurate în zonă, ținând seama, în mod
corespunzător, de nevoile și interesele specifice ale acestora și, în
special, de nevoile specifice ale statelor fără ieșire la mare și ale
celor dezavantajate din punct de vedere geografic, pentru
depășirea obstacolelor rezultate din poziția lor dezavantajoasă,
inclusiv din depărtarea față de zonă și din dificultatea accesului în
zonă și dinspre aceasta.
Articolul 149
Obiecte arheologice și istorice
Toate obiectele cu caracter arheologic și istoric găsite în zonă sunt
păstrate sau cedate în interesul întregii umanități, ținând seama în
special de drepturile preferențiale ale statului sau ale țării de
origine sau ale statului de origine culturală sau ale statului de
origine istorică și arheologică.
139
SECȚIUNEA 3
DEZVOLTAREA RESURSELOR DIN ZONĂ
Articolul 150
Politica generală cu privire la activitățile din zonă
Astfel cum este prevăzut în mod expres de prezenta parte,
activitățile din zonă se desfășoară astfel încât să favorizeze
dezvoltarea armonioasă a economiei mondiale și creșterea echili-
brată a comerțului internațional și să promoveze cooperarea
internațională pentru dezvoltarea globală a tuturor țărilor, în spe-
cial a celor în curs de dezvoltare, precum și în scopul de a asigura:
(a) dezvoltarea resurselor din zonă;
(b) gestionarea sistematică, sigură și rațională a resurselor din
zonă, inclusiv desfășurarea eficientă a activităților în zonă și,
în conformitate cu principiile solide de conservare, evitarea
risipei inutile;
(c) creșterea posibilităților de participare la aceste activități, în
special într-un mod compatibil cu articolele 144 și 148;
(d) participarea Autorității la veniturile și la transferul de tehno-
logie către întreprindere și către țările în curs de dezvoltare, în
conformitate cu prezenta convenție;
(e) creșterea, după caz, a cantităților disponibile de minerale
extrase din zonă, concomitent cu mineralele provenind din
alte surse, pentru a asigura aprovizionarea consumatorilor cu
astfel de minerale;
(f) promovarea unor prețuri corecte și stabile, remuneratorii pen-
tru producători și corecte pentru consumatori, în ceea ce pri-
vește atât mineralele extrase din zonă, cât și cele provenind din
alte surse, și încurajarea unui echilibru pe termen lung între
cerere și ofertă;
(g) creșterea posibilităților pentru toate statele părți, indiferent de
sistemul lor social și economic sau de situarea lor geografică,
de a participa la dezvoltarea resurselor din zonă, și prevenirea
monopolizării activităților desfășurate în zonă;
(h) protejarea țărilor în curs de dezvoltare împotriva efectelor
nefavorabile asupra economiei lor sau asupra veniturilor obți-
nute de acestea din export ca urmare a scăderii prețului unui
mineral sau a reducerii volumului de exporturi ale acestui
mineral, în măsura în care această scădere sau reducere este
cauzată de activitățile desfășurate în zonă, în conformitate cu
articolul 151;
140 RO Jurnalul Oficial al Uniunii Europene
(i) valorificarea patrimoniului comun în interesul întregii
umanități și
(j) condiții de acces la piețe pentru importurile de minerale
extrase din zonă și pentru importurile de mărfuri produse din
aceste minerale care să nu fie mai avantajoase decât cele mai
avantajoase condiții aplicate importurilor provenind din alte
surse.
Articolul 151
Politici de producție
(1) (a) Fără a aduce atingere obiectivelor prevăzute la
articolul 150 și în sensul aplicării articolului 150 litera (h),
Autoritatea, care acționează prin intermediul forumurilor
existente sau, după caz, pe baza unor noi înțelegeri și acor-
duri, cu participarea tuturor părților interesate, inclusiv a
producătorilor și a consumatorilor, ia măsurile necesare
pentru a promova dezvoltarea, eficiența și stabilitatea pie-
țelor pentru produsele de bază obținute din minerale
extrase din zonă, la prețuri remuneratorii pentru producă-
tori și corecte pentru consumatori. Toate statele părți coo-
perează în acest sens.
(b) Autoritatea are dreptul de a participa la orice conferință
asupra produselor, ale cărei lucrări se referă la aceste pro-
duse de bază și la care participă toate părțile interesate,
inclusiv producătorii și consumatorii. Autoritatea are
dreptul de a deveni parte la orice înțelegere sau acord
încheiat în urma acestor conferințe. Autoritatea participă,
în ceea ce privește producția în zonă, la orice organ insti-
tuit în temeiul acestor înțelegeri sau acorduri, în
conformitate cu normele relevante ale organului respectiv.
(c) Autoritatea își îndeplinește obligațiile care îi revin în teme-
iul înțelegerilor sau acordurilor prevăzute la prezentul ali-
neat, astfel încât să asigure o punere în aplicare uniformă
și nediscriminatorie a acestora față de întreaga producție
de minerale respectivă din zonă. În acest fel, Autoritatea
acționează în conformitate cu clauzele contractelor în
vigoare și cu planurile de lucru aprobate de către întreprin-
dere.
(2) (a) În timpul perioadei interimare menționate la alineatul (3),
producția comercială începe pe baza planului de lucru
aprobat numai atunci când operatorul a solicitat și a
obținut o autorizație de producție din partea Autorității.
Această autorizație de producție nu poate fi solicitată sau
eliberată cu mai mult de cinci ani înainte de data prevăzută
pentru începerea producției comerciale în temeiul
04/vol. 4
planului de lucru, cu excepția cazului în care, având în
vedere natura și calendarul de executare a proiectelor,
Autoritatea prescrie un alt termen prin normele, reglemen-
tările și procedurile sale.
(b) În cererea sa de acordare a autorizației de producție, ope-
ratorul menționează cantitatea anuală de nichel prevăzută
a fi extrasă pe baza planului de lucru aprobat. Cererea
include un calendar al cheltuielilor efectuate de către
operator după obținerea autorizației și calculate, în mod
rezonabil, pentru a-i permite să înceapă producția comer-
cială la data prevăzută.
(c) În sensul aplicării literelor (a) și (b), Autoritatea stabilește
standarde de performanță corespunzătoare în
conformitate cu anexa III articolul 17.
(d) Autoritatea eliberează o autorizație de producție pentru
volumul de producție specificat în cerere numai în cazul în
care suma dintre acest volum și volumele autorizate în pre-
alabil nu depășește, pentru un an oarecare de producție
planificată din perioada interimară, plafonul producției de
nichel calculat în conformitate cu alineatul (4) pentru anul
în cursul căruia este eliberată autorizația.
(e) Odată eliberată, autorizația de producție și cererea apro-
bată devin parte integrantă a planului de lucru aprobat.
(f) În cazul în care cererea de acordare a autorizației de
producție prezentată de către operator este respinsă în
temeiul literei (d), acesta poate prezenta, în orice moment,
Autorității o nouă cerere.
(3) Perioada interimară începe cu cinci ani înainte de 1 ianuarie a
anului prevăzut pentru începerea primei producții comerciale pe
baza unui plan de lucru aprobat. În cazul în care începerea primei
producții comerciale se amână față de anul prevăzut inițial, înce-
putul perioadei interimare și plafonul de producție calculat inițial
se modifică în consecință. Perioada interimară durează 25 de ani
sau până la sfârșitul conferinței de revizuire, menționată la
articolul 155, sau până la data la care intră în vigoare noile acor-
duri sau înțelegeri prevăzute la alineatul (1), luându-se în consi-
derare data celor care survin mai curând. Autoritatea
redobândește, pentru restul perioadei interimare, atribuțiile pre-
văzute de prezentul articol, în cazul în care aceste înțelegeri sau
acorduri își pierd valabilitatea sau încetează să aibă efect pentru
orice motiv.
(4) (a) Plafonul de producție pentru orice an al perioadei
interimare este dat de suma dintre:
(i) diferența dintre valorile curbei de tendință a
consumului de nichel, astfel cum sunt calculate în
temeiul literei (b), pentru anul imediat anterior anului
04/vol. 4 RO Jurnalul Oficial al Uniunii Europene
primei producții comerciale și pentru anul imediat
anterior începerii perioadei interimare și
(ii) 60 % din diferența dintre valorile curbei de tendință a
consumului de nichel, astfel cum sunt calculate în
temeiul literei (b), pentru anul pentru care se solicită
autorizația de producție și pentru anul imediat anterior
anului primei producții comerciale.
(b) În sensul literei (a):
(i) valorile curbei de tendință folosite pentru calcularea
plafonului de producție de nichel sunt valorile
consumului anual de nichel indicate pe o curbă de
tendință calculată pe perioada anului în care este elibe-
rată o autorizație de producție. Curba de tendință se
obține prin regresia lineară a logaritmilor datelor cu
privire la consumul anual efectiv de nichel corespun-
zător celei mai recente perioade de 15 ani pentru care
se dispune de date, timpul fiind considerat drept o
variabilă independentă. Această curbă de tendință este
denumită curbă de tendință inițială;
(ii) în cazul în care rata anuală de creștere a curbei de
tendință inițiale este mai mică de 3 %, curba de tendință
folosită pentru determinarea cantităților prevăzute la
litera (a) se înlocuiește cu alta, care taie curba de
tendință inițială într-un punct ce reprezintă valoarea
corespunzătoare primului an din perioada de 15 ani
relevantă și care crește anual cu 3 %. Cu toate acestea,
plafonul de producție stabilit pentru orice an din peri-
oada interimară nu poate, în nici un caz, să depășească
diferența dintre valoarea curbei de tendință inițiale pen-
tru anul respectiv și valoarea acestei curbe pentru anul
imediat anterior începerii perioadei interimare.
(5) Autoritatea rezervă întreprinderii, pentru producția inițială a
acesteia, o cantitate de 38 000 de tone metrice de nichel din
cantitatea de producție stabilită, calculată în conformitate cu ali-
neatul (4).
(6) (a) Un operator poate să producă, în cursul unui an oarecare,
mai puțin decât volumul producției anuale de minerale
provenite din noduli polimetalici, specificat în autorizația
de producție a acestuia sau să depășească această producție
cu cel mult 8 %, cu condiția ca producția totală să nu o
depășească pe cea specificată în autorizație. Orice depășire
cuprinsă între 8 % și 20 % pentru un an oarecare sau orice
depășire pentru un an care urmează unei perioade de 2 ani
consecutivi în cursul cărora producția stabilită a fost deja
depășită, face obiectul negocierilor cu Autoritatea care
poate cere operatorului să solicite o autorizație de
141
producție suplimentară pentru a acoperi producția
excedentară.
(b) Cererile de astfel de autorizații de producție suplimentară
sunt examinate de către Autoritate numai după ce aceasta
a hotărât cu privire la toate cererile de autorizații de
producție nesoluționate și a luat în considerare, în mod
corespunzător, toate celelalte cereri eventuale. Autoritatea
se orientează după principiul nedepășirii producției totale
autorizate în conformitate cu plafonul de producție, în
orice an al perioadei interimare. Ea nu autorizează, pentru
nici un plan de lucru, producția unei cantități de nichel mai
mari de 46 500 de tone metrice pe an.
(7) Volumele de producție ale altor metale, precum cuprul,
cobaltul și manganul, provenind din nodulii polimetalici extrași în
temeiul unei autorizații de producție, nu ar trebui să fie mai mari
decât nivelul care ar fi fost atins în cazul în care operatorul ar fi
produs cantitatea maximă de nichel din acești noduli, în
conformitate cu prezentul articol. Autoritatea stabilește norme,
reglementări și proceduri, în conformitate cu anexa III
articolul 17, pentru punerea în aplicare a prezentului alineat.
(8) Drepturile și obligațiile cu privire la practici economice inco-
recte, prevăzute în cadrul unor acorduri comerciale multilaterale
relevante, se aplică la explorarea și exploatarea mineralelor din
zonă. Pentru soluționarea litigiilor rezultate din aplicarea prezen-
tei dispoziții, statele părți care participă la aceste acorduri comer-
ciale multilaterale recurg la procedurile de soluționare a litigiilor
prevăzute de acestea.
(9) Autoritatea dispune de puterea de a limita nivelul producției
de minerale în zonă, altele decât mineralele extrase din noduli
polimetalici, în conformitate cu condițiile și metodele corespun-
zătoare, prin adoptarea unor reglementări în conformitate cu
articolul 161 alineatul (8).
(10) La recomandarea Consiliului, pe baza avizului Comisiei de
planificare economică, Adunarea instituie un sistem de compen-
sare sau ia alte măsuri de asistență pentru a facilita ajustarea
economică, inclusiv cooperarea cu instituții specializate și cu alte
organizații internaționale în scopul venirii în ajutorul țărilor în
curs de dezvoltare ale căror economii și venituri obținute din
export suferă efecte nefavorabile ca urmare a scăderii prețului
unui mineral extras din zonă sau a reducerii volumului de
exporturi ale acestui mineral, în măsura în care această scădere
sau reducere este cauzată de activitățile desfășurate în zonă. La
cerere, Autoritatea întreprinde studii asupra problemelor statelor
care riscă să fie cel mai grav afectate, în vederea reducerii la minim
a dificultăților lor și a sprijinirii acestora în procesul de ajustare
economică.
142 RO Jurnalul Oficial al Uniunii Europene
Articolul 152
Exercitarea atribuțiilor și funcțiilor de către Autoritate
(1) Autoritatea evită orice discriminare în exercitarea atribuțiilor
și funcțiilor sale, inclusiv atunci când acordă posibilitatea de a des-
fășura activități în zonă.
(2) Cu toate acestea, Autoritatea poate acorda o atenție deosebită
țărilor în curs de dezvoltare, în special celor fără ieșire la mare sau
dezavantajate din punct de vedere geografic, astfel cum este
prevăzut în mod expres de prezenta parte.
Articolul 153
Sistemul de explorare și de exploatare
(1) Activitățile din zonă sunt organizate, efectuate și controlate de
către Autoritate în numele întregii umanități, în conformitate cu
prezentul articol și cu alte dispoziții relevante ale prezentei părți
și ale anexelor corespunzătoare, precum și cu normele, reglemen-
tările și procedurile Autorității.
(2) Activitățile din zonă se desfășoară în conformitate cu alinea-
tul (3):
(a) de către întreprindere și
(b) în asociere cu Autoritatea, de către state părți sau întreprinderi
de stat sau de către persoane fizice sau juridice care au națio-
nalitatea statelor părți sau care sunt controlate efectiv de
acestea sau de resortisanții acestora, atunci când sunt
patronate de statele respective sau de orice grup dintre
categoriile menționate anterior care îndeplinește condițiile
prevăzute de prezenta parte și de anexa III.
(3) Activitățile din zonă se desfășoară în conformitate cu un plan
de lucru oficial, întocmit în scris, în conformitate cu anexa III și
aprobat de Consiliu, după examinarea acestuia de către Comisia
juridică și tehnică. În cazul activităților autorizate de Autoritate,
întreprinse în zonă de către entitățile menționate la alineatul (2)
litera (b), planul de lucru are forma unui contract în conformitate
cu anexa III articolul 3. Aceste contracte pot stipula instituirea de
asociații în participațiune în conformitate cu anexa III articolul 11.
(4) Autoritatea exercită asupra activităților desfășurate în zonă
controlul necesar pentru a asigura respectarea dispozițiilor rele-
vante ale prezentei părți și ale anexelor aferente, precum și ale
normelor, reglementărilor și procedurilor Autorității și ale planu-
rilor de lucru aprobate în conformitate cu alineatul (3). Statele
04/vol. 4
părți asistă Autoritatea prin adoptarea tuturor măsurilor necesare
pentru asigurarea respectării acestor texte în conformitate cu
articolul 139.
(5) Autoritatea are dreptul de a lua, în orice moment, orice
măsură prevăzută de prezenta parte pentru a asigura respectarea
dispozițiilor acesteia și exercitarea funcțiilor de control și de regle-
mentare care îi revin în temeiul prezentei părți sau al unui
contract. Autoritatea are dreptul de a inspecta toate instalațiile
situate în zonă utilizate pentru activitățile din zonă.
(6) Orice contract încheiat în conformitate cu alineatul (3) pre-
vede garantarea drepturilor titularului. Prin urmare, acesta poate
fi revizuit, suspendat sau reziliat numai în conformitate cu
anexa III articolele 18 și 19.
Articolul 154
Revizuirea periodică
La fiecare cinci ani de la intrarea în vigoare a prezentei convenții,
Adunarea procedează la o revizuire generală și sistematică a
modului în care a funcționat în practică regimul internațional al
zonei, stabilit prin prezenta convenție. În lumina acestei revizuiri,
Adunarea poate lua sau recomanda altor organe să ia măsuri, în
conformitate cu dispozițiile și procedurile prezentei părți și ale
anexelor aferente, care să ducă la ameliorarea funcționării
regimului.
Articolul 155
Conferința de revizuire
(1) La cincisprezece ani de la data de 1 ianuarie a anului în care
începe prima producție comercială pa baza unui plan de lucru
aprobat, Adunarea convoacă o conferință pentru revizuirea dis-
pozițiilor prezentei părți și ale anexelor aferente care reglemen-
tează sistemul de explorare și exploatare a resurselor din zonă.
Conferința de revizuire examinează în detaliu, în lumina experien-
ței dobândite în timpul acestei perioade:
(a) dacă dispozițiile prezentei părți care reglementează sistemul de
explorare și exploatare a resurselor din zonă și-au îndeplinit
obiectivele în toate privințele, inclusiv dacă întreaga omenire
a beneficiat de pe urma acestora;
(b) dacă, în acest termen de 15 ani, zonele rezervate au fost
exploatate în mod eficient și echilibrat în raport cu zonele
nerezervate;
(c) dacă valorificarea și utilizarea zonei și a resurselor acesteia au
fost întreprinse astfel încât să favorizeze dezvoltarea
armonioasă a economiei mondiale și expansiunea echilibrată
a comerțului internațional;
04/vol. 4 RO Jurnalul Oficial al Uniunii Europene 143

(d) dacă s-a prevenit monopolizarea activităților desfășurate în SECȚIUNEA 4

zonă;
AUTORITATEA

(e) dacă s-au respectat politicile prevăzute la articolele 150 și

151 și

Subsecțiunea A

(f) dacă sistemul a permis o distribuire echitabilă a beneficiilor

Dispoziții generale
obținute din activitățile desfășurate în zonă, având în vedere,
în special, interesele și nevoile țărilor în curs de dezvoltare.

(2) Conferința de revizuire asigură menținerea principiului
patrimoniului comun al umanității, al regimului internațional
destinat să asigure exploatarea echitabilă a resurselor din zonă, în
interesul tuturor țărilor, în special al țărilor în curs de dezvoltare,
și al existenței unei Autorități responsabile cu organizarea, desfă-
șurarea și controlul activităților din zonă. Aceasta asigură, de ase-
menea, menținerea principiilor prevăzute de prezenta parte cu
privire la excluderea revendicărilor și a exercitării suveranității
asupra oricărei părți a zonei, drepturile statelor și conduita lor
generală în raport cu zona, precum și participarea acestora la
activitățile din zonă în conformitate cu prezenta convenție, pre-
venirea monopolizării activităților desfășurate în zonă, folosirea
zonei exclusiv în scopuri pașnice, aspectele economice ale activi-
tăților desfășurate în zonă, cercetarea științifică marină, transferul
de tehnologie, protecția mediului marin, protecția vieții omenești,
drepturile statelor de coastă, regimul juridic al apelor supraiacente
zonei și al spațiului aerian de deasupra acestor ape și compatibi-
litatea dintre activitățile desfășurate în zonă și alte activități exer-
citate în mediul marin.
Articolul 156
Înființarea Autorității
(1) Prin prezenta convenție se înființează Autoritatea Internațio-
nală a Fundului Mărilor care funcționează în conformitate cu pre-
zenta parte.
(2) Toate statele părți sunt ipso facto membre ale Autorității.
(3) Observatorii celei de-a treia Conferințe a Organizației Națiu-
nilor Unite privind dreptul mării, care au semnat Actul Final și
care nu sunt menționați la articolul 305 alineatul (1) litera (c), (d),
(e) sau (f) au dreptul de a participa la lucrările Autorității în cali-
tate de observatori, în conformitate cu normele, reglementările și
procedurile acesteia.
(4) Sediul Autorității este în Jamaica.

(5) Autoritatea poate înființa centrele sau birourile regionale pe

care le consideră necesare pentru exercitarea funcțiilor sale.
(3) Procedura decizională aplicabilă Conferinței de revizuire este
aceeași cu cea aplicabilă celei de-a treia Conferințe a Organizației
Națiunilor Unite privind dreptul mării. Conferința depune toate
eforturile pentru a ajunge la un acord prin consens asupra orică-
ror amendamente, iar aceste probleme se supun la vot numai Articolul 157
atunci când sunt epuizate toate eforturile de a ajunge la un
consens. Natura și principiile fundamentale ale Autorității

(1) Autoritatea este organizația prin intermediul căreia statele

părți organizează și controlează activitățile desfășurate în zonă, în
(4) În cazul în care, în termen de cinci ani de la începerea sa, special în vederea administrării resurselor acesteia, în
Conferința de revizuire nu ajunge la nici un acord în ceea ce pri- conformitate cu prezenta parte.
vește sistemul de explorare și exploatare a resurselor din zonă,
aceasta poate hotărî, în următoarele douăsprezece luni, cu o majo-
(2) Autoritatea deține atribuțiile și funcțiile care îi revin în mod
ritate de trei sferturi din statele părți, adoptarea și prezentarea
expres prin prezenta convenție. Autoritatea este învestită cu atri-
statelor părți spre ratificare sau aderare a amendamentelor pe care
buții secundare, compatibile cu prezenta convenție, implicite și
le consideră necesare și corespunzătoare pentru revizuirea sau
necesare exercitării acestor atribuții și funcții cu privire la
modificarea sistemului. Aceste amendamente intră în vigoare pen-
activitățile desfășurate în zonă.
tru toate statele părți la douăsprezece luni de la data depunerii
instrumentelor de ratificare sau de aderare de către trei sferturi din
statele părți. (3) Autoritatea este fondată pe principiul egalității suverane a
tuturor membrilor săi.

(4) Toți membrii Autorității își îndeplinesc cu bună-credință

(5) Amendamentele adoptate de Conferința de revizuire în obligațiile asumate în conformitate cu prezenta parte, astfel încât
conformitate cu prezentul articol nu aduc atingere drepturilor fiecare dintre ei să beneficieze de drepturile și avantajele ce decurg
obținute în temeiul contractelor existente. din calitatea de membru.
144 RO Jurnalul Oficial al Uniunii Europene
Articolul 158
Organele Autorității
(1) Prin prezenta convenție se instituie, ca organe principale ale
Autorității, o Adunare, un Consiliu și un Secretariat.
(2) Prin prezenta convenție se instituie întreprinderea, organul
prin intermediul căruia Autoritatea exercită funcțiile prevăzute la
articolul 170 alineatul (1).
(3) Organele subsidiare considerate necesare pot fi instituite în
conformitate cu prezenta parte.
(4) Fiecare organ principal al Autorității și întreprinderea au
obligația de a exercita atribuțiile și funcțiile care le revin. În exer-
citarea acestor atribuții și funcții, fiecare organ evită să acționeze
într-un mod care ar putea aduce atingere sau împiedica exercita-
rea atribuțiilor și funcțiilor specifice care îi revin unui alt organ.
Subsecțiunea B
Adunarea
Articolul 159
Componență, procedură și votare
(1) Adunarea se compune din toți membrii Autorității. Fiecare
membru are un reprezentant în Adunare, care poate fi însoțit de
supleanți și de consilieri.
(2) Adunarea se întrunește în sesiune ordinară în fiecare an și în
sesiune extraordinară atunci când decide aceasta sau atunci când
este convocată de către secretarul general la cererea Consiliului
sau a majorității membrilor Autorității.
(3) Sesiunile Adunării au loc la sediul Autorității, cu excepția
cazului în care aceasta hotărăște altfel.
(4) Adunarea își adoptă regulamentul de procedură. La deschide-
rea fiecărei sesiuni ordinare, aceasta își alege președintele și alți
membri ai biroului, după caz. Aceștia rămân în funcție până la
alegerea unui nou președinte și a altor membri la următoarea sesi-
une ordinară.
(5) Cvorumul este constituit din majoritatea membrilor Adună-
rii.
(6) Fiecare membru al Adunării dispune de un vot.
(7) Deciziile cu privire la problemele de procedură, inclusiv
deciziile de convocare a sesiunilor extaordinare ale Adunării, se
iau cu majoritatea membrilor prezenți și cu drept de vot.
04/vol. 4
(8) Deciziile cu privire la problemele de fond se iau cu o majori-
tate de două treimi a membrilor prezenți și cu drept de vot, cu
condiția ca această majoritate să includă majoritatea membrilor
participanți la sesiune. În cazul în care se pune problema stabilirii
dacă o problemă este sau nu de fond, problema dezbătută este tra-
tată ca fiind de fond, cu excepția cazului în care Adunarea hotă-
răște altfel cu majoritatea cerută pentru luarea deciziilor în pro-
blemele de fond.
(9) Atunci când o problemă de fond urmează să fie supusă la vot
pentru prima oară, președintele poate și trebuie, în cazul în care i
se cere de către cel puțin o cincime din membrii Adunării, să
amâne votarea cu privire la problema respectivă pentru un termen
care să nu depășească cinci zile calendaristice. Această dispoziție
se poate aplica numai o singură dată în legătură cu aceeași pro-
blemă, iar aplicarea acesteia nu poate să ducă la amânarea pro-
blemei după data închiderii sesiunii.
(10) Atunci când președintele este sesizat de către cel puțin un
sfert din membrii Autorității printr-o cerere scrisă pentru obține-
rea unui aviz consultativ asupra conformității cu prezenta
convenție a unei propuneri adresate Adunării în legătură cu orice
problemă, Adunarea cere un aviz consultativ Camerei pentru
soluționarea litigiilor privind fundul mărilor a Tribunalului Inter-
național pentru Dreptul Mării și amână votarea cu privire la pro-
punerea respectivă până la comunicarea avizului consultativ de
către aceasta. În cazul în care acest aviz nu este comunicat înainte
de ultima săptămână a sesiunii în cursul căreia este cerut, Aduna-
rea hotărăște asupra momentului în care se va întruni pentru a
vota cu privire la propunerea amânată.
Articolul 160
Atribuții și funcții
(1) Adunarea, în calitate de organ unic al Autorității care îi reu-
nește pe toți membrii, este considerată organul suprem al Auto-
rității, față de care celelalte organisme principale sunt răspunză-
toare, astfel cum este prevăzut în mod specific de prezenta
convenție. Adunarea este abilitată să stabilească, în conformitate
cu dispozițiile relevante ale prezentei convenții, politicile generale
cu privire la orice problemă sau subiect de competența Autorită-
ții.
(2) În afară de aceasta, Adunarea are următoarele atribuții și
funcții:
(a) să aleagă membrii Consiliului în conformitate cu
articolul 161;
(b) să aleagă secretarul general dintre candidații propuși de Con-
siliu;
04/vol. 4 RO Jurnalul Oficial al Uniunii Europene
(c) să aleagă, la recomandarea Consiliului, membrii Consiliului de
administrație al întreprinderii și directorul general al acesteia;
(d) să înființeze organele subsidiare pe care le consideră necesare
pentru îndeplinirea funcțiilor sale în conformitate cu prezenta
parte. La stabilirea componenței acestor organe subsidiare, se
ține seama în mod corespunzător de principiul repartiției
geografice echitabile, de interesele specifice și de necesitatea
de a asigura acestor organe concursul unor membri calificați
și competenți în domeniile tehnice relevante de care se ocupă
acestea;
(e) să fixeze contribuțiile membrilor la bugetul administrativ al
Autorității în conformitate cu un barem de evaluare conve-
nit, bazat pe baremul utilizat pentru bugetul periodic al Orga-
nizației Națiunilor Unite, până în momentul în care
Autoritatea își asigură din alte surse venituri suficiente pentru
a face față cheltuielilor administrative;
(f) (i) să examineze și să aprobe, la recomandarea Consiliului,
normele, reglementările și procedurile cu privire la distri-
buirea echitabilă a avantajelor financiare și a altor avan-
taje economice care decurg din activitățile desfășurate în
zonă, și cu privire la plățile și contribuțiile efectuate în
temeiul articolului 82, ținând seama în special de intere-
sele și nevoile țărilor în curs de dezvoltare și de cele ale
popoarelor care nu au obținut independența deplină sau
alt regim de autonomie. În cazul în care Adunarea nu
aprobă recomandările Consiliului, aceasta le restituie Con-
siliului în vederea revizuirii în lumina opiniilor exprimate
de Adunare;
(ii) să examineze și să aprobe normele, reglementările și
procedurile Autorității, precum și orice amendamente la
aceste texte, adoptate provizoriu de către Consiliu în teme-
iul articolului 162 alineatul (2) litera (o) punctul (ii). Aceste
norme, reglementări și proceduri se referă la prospectarea,
explorarea și exploatarea în zonă, la gestionarea financi-
ară și la administrația internă a Autorității și, la
recomandarea Consiliului de administrație al întreprinde-
rii, la transferul de fonduri de la întreprindere la Autori-
tate;
(g) să decidă distribuirea echitabilă a avantajelor financiare și a
celorlalte avantaje economice obținute din activitățile desfă-
șurate în zonă, în mod compatibil cu prezenta convenție și cu
normele, reglementările și procedurile Autorității;
(h) să examineze și să aprobe proiectul de buget anual al Auto-
rității prezentat de Consiliu;
(i) să examineze rapoartele periodice ale Consiliului și ale între-
prinderii, precum și rapoartele speciale solicitate Consiliului
sau oricărui alt organ al Autorității;
145
(j) să dispună efectuarea de studii și să formuleze recomandări în
scopul promovării cooperării internaționale cu privire la
activitățile desfășurate în zonă și al încurajării dezvoltării
progresive a dreptului internațional în acest domeniu și a
codificării acestuia;
(k) să examineze problemele cu caracter general în legătură cu
activitățile din zonă, în special pentru țările în curs de
dezvoltare, precum și problemele cu care se confruntă
anumite state, în legătură cu aceste activități, care se datorează
situării lor geografice, în special pentru statele fără ieșire la
mare și pentru statele dezavantajate din punct de vedere geo-
grafic;
(l) să instituie, la recomandarea Consiliului, pe baza avizului
Comisiei de planificare economică, un sistem de compensare
sau să ia alte măsuri de asistență pentru a facilita ajustarea
economică, astfel cum este prevăzut la articolul 151 alinea-
tul (10);
(m) să suspende exercitarea drepturilor și privilegiilor inerente
calității de membru în temeiul articolului 185;
(n) să dezbată orice problemă sau subiect care ține de compe-
tența Autorității și să decidă care dintre organele Autorității
se ocupă de o anumită problemă sau subiect care nu a fost
atribuit în mod specific unui organ anume, în mod compati-
bil cu repartizarea atribuțiilor și funcțiilor între organele
Autorității.
Subsecțiunea C
Consiliul
Articolul 161
Componență, procedură și votare
(1) Consiliul se compune din 36 membri ai Autorității aleși de
Adunare în următoarea ordine:
(a) patru membri aleși dintre statele părți care, pe perioada ulti-
milor cinci ani pentru care sunt disponibile statistici, au
consumat mai mult de 2 % din consumul mondial total sau au
efectuat importuri nete de mai mult de 2 % din importurile
mondiale totale de produse de bază obținute din categoriile de
minerale care urmează să fie extrase din zonă și dintre care, în
orice caz, un stat din regiunea Europei de Est (socialiste),
precum și cel mai mare consumator;
(b) patru membri aleși dintre cele opt state părți care au efectuat
cele mai mari investiții pentru pregătirea și desfășurarea acti-
vităților din zonă, în mod direct sau prin intermediul resorti-
sanților, dintre care cel puțin un stat din regiunea Europei de
Est (socialiste);
146 RO Jurnalul Oficial al Uniunii Europene
(c) patru membri aleși dintre statele părți care, pe baza producției
în zonele aflate sub jurisdicția lor, se numără printre principalii
exportatori net ai categoriilor de minerale care urmează să fie
extrase din zonă, dintre care cel puțin două țări în curs de
dezvoltare ale căror exporturi de astfel de minerale au o impor-
tanță considerabilă pentru economia acestora;
(d) șase membri aleși dintre țările în curs de dezvoltare, care repre-
zintă interese specifice. Interesele specifice care trebuie repre-
zentate includ interesele statelor cu populație numeroasă, ale
statelor fără ieșire la mare sau dezavantajate din punct de
vedere geografic, ale statelor care se numără printre principalii
importatori ai categoriilor de minerale care urmează să fie
extrase din zonă, ale statelor potențial producătoare de astfel
de minerale și ale statelor cel mai puțin dezvoltate;
(e) optsprezece membri aleși în conformitate cu principiul asigu-
rării unei repartizări geografice echitabile a locurilor din Con-
siliu în ansamblu, cu condiția ca fiecare regiune geografică să
aibă cel puțin un membru ales în temeiul prezentei dispoziții.
În acest sens, regiunile geografice sunt Africa, Asia, Europa de
Est (socialistă), America Latină, Europa de Vest, precum și
altele.
(2) La alegerea membrilor Consiliului în conformitate cu alinea-
tul (1), Adunarea se asigură ca:
(a) reprezentarea statelor fără ieșire la mare și a statelor
dezavantajate din punct de vedere geografic să fie proporțio-
nală într-o măsură rezonabilă cu reprezentarea lor în Adunare;
(b) reprezentarea statelor de coastă, în special a țărilor în curs de
dezvoltare, care nu îndeplinesc condițiile enunțate la alinea-
tul (1) litera (a), (b), (c) sau (d), să fie proporțională într-o
măsură rezonabilă cu reprezentarea lor în Adunare;
(c) fiecare grup de state părți care trebuie reprezentat în Consiliu
să fie reprezentat de membrii desemnați de către grupul res-
pectiv.
(3) Alegerile au loc în cadrul sesiunilor ordinare ale Adunării. Fie-
care membru al Consiliului este ales pentru patru ani. Cu toate
acestea, la prima alegere, durata mandatului pentru jumătate din
membrii fiecărui grup menționat la alineatul (1) este de doi ani.
(4) Membrii Consiliului sunt reeligibili, dar ar trebui să se țină
seama de faptul că este de dorit să se asigure o rotație a membri-
lor.
(5) Consiliul îți exercită funcțiile la sediul Autorității și se reunește
ori de câte ori o cer activitățile Autorității, dar, în orice caz, de cel
puțin trei ori pe an.
04/vol. 4
(6) Cvorumul este constituit din majoritatea membrilor Consiliu-
lui.
(7) Fiecare membru al Consiliului dispune de un vot.
(8) (a) Deciziile cu privire la problemele de procedură se iau cu
majoritatea membrilor prezenți și cu drept de vot.
(b) Deciziile cu privire la problemele de fond care apar în legă-
tură cu dispozițiile articolului 162 alineatul (2) literele (f),
(g), (h), (i), (n), (p) și (v) și ale articolului 191 se iau cu o
majoritate de două treimi a membrilor prezenți și cu drept
de vot, cu condiția ca această majoritate să includă majo-
ritatea membrilor din Consiliu.
(c) Deciziile cu privire la problemele de fond care apar în legă-
tură cu dispozițiile menționate în continuare se iau cu o
majoritate de trei pătrimi a membrilor prezenți și cu drept
de vot, cu condiția ca această majoritate să includă majo-
ritatea membrilor din Consiliu: articolul 162 alineatul (1);
articolul 162 alineatul (2) literele (a), (b), (c), (d), (e), (l), (q),
(r), (s), (t) și (u) în cazurile nerespectării de către un con-
tractant sau de către statul care îl patronează; articolul 162
alineatul (2) litera (w), cu condiția ca ordinele emise în
temeiul acestei dispoziții să poată fi obligatorii pentru mai
mult de 30 de zile numai în cazul în care sunt confirmate
printr-o decizie luată în conformitate cu litera (d);
articolul 162 alineatul (2) literele (x), (y) și (z); articolul 163
alineatul (2); articolul 174 alineatul (3); anexa IV
articolul 11.
(d) Deciziile cu privire la problemele de fond care apar în legă-
tură cu dispozițiile articolului 162 alineatul (2) literele (m)
și (o) și în legătură cu adoptarea amendamentelor de la
partea XI se adoptă prin consens.
(e) În sensul literelor (d), (f) și (g), prin „consens” se înțelege
absența oricărei obiecții formale. În termen de 14 zile de
la prezentarea unei propuneri Consiliului, președintele
Consiliului stabilește dacă există o obiecție formală la
adoptarea propunerii. În cazul în care președintele stabi-
lește că există o astfel de obiecție, acesta instituie și
convoacă, în termen de trei zile, un comitet de conciliere
compus din cel mult nouă membri ai Consiliului și prezi-
dat de președinte, în vederea soluționării litigiilor și elabo-
rării unei propuneri care să poată fi adoptată prin consens.
Comitetul își îndeplinește de îndată sarcina și prezintă un
raport Consiliului în termen de 14 zile de la constituirea sa.
În cazul în care comitetul nu este în măsură să recomande
o propunere care să poată fi adoptată prin consens, acesta
prezintă în raportul său motivele care stau la baza
respingerii propunerii.
(f) Deciziile cu privire la problemele care nu sunt menționate
anterior, pe care consiliul este abilitat să le ia în temeiul
04/vol. 4 RO Jurnalul Oficial al Uniunii Europene
normelor, reglementărilor și procedurilor Autorității sau în
alt mod, se adoptă în conformitate cu dispozițiile prezen-
tului alineat prevăzute de aceste norme, reglementări și
proceduri sau, în lipsa acestora, în conformitate cu dispo-
ziția stabilită de Consiliu, dacă este posibil în avans, prin
consens.
(g) În cazul în care trebuie să se stabilească dacă o problemă
intră în categoriile prevăzute la litera (a), (b), (c) sau (d),
problema este considerată ca încadrându-se în dispoziția
care cere majoritatea cea mai mare sau consensul, după
caz, cu excepția cazului în care Consiliul decide altfel cu
majoritatea menționată anterior sau prin consens.
(9) Consiliul stabilește o procedură prin care un membru al Auto-
rității, care nu este reprezentat în Consiliu, să poată trimite un
reprezentant să asiste la o ședință a Consiliului, atunci când acest
membru prezintă o cerere în acest scop sau atunci când Consiliul
examinează o problemă care îl afectează în mod special. Acest
reprezentant are dreptul de a participa la deliberări, dar nu de a
vota.
Articolul 162
Atribuții și funcții
(1) Consiliul este organul executiv al Autorității. Consiliul este
abilitat să stabilească, în conformitate cu prezenta convenție și cu
politicile generale stabilite de Adunare, politicile specifice pe care
trebuie să le promoveze Autoritatea în orice problemă sau subiect
care ține de competența sa.
(2) În afară de aceasta, Consiliul:
(a) supraveghează și coordonează punerea în aplicare a dispozi-
țiilor prezentei părți în orice problemă sau subiect care ține
de competența Autorității și atrage atenția Adunării asupra
cazurilor de nerespectare;
(b) propune Adunării o listă de candidați pentru alegerea
secretarului general;
(c) recomandă Adunării candidați pentru alegerea membrilor
Consiliului de administrație al întreprinderii și a directorului
general al întreprinderii;
(d) instituie, după caz, și ținând seama în mod corespunzător de
rațiunile de economie și de eficiență, organele subsidiare pe
care le consideră necesare pentru exercitarea funcțiilor sale în
conformitate cu prezenta parte. În ceea ce privește compo-
nența acestor organe, se pune accentul pe necesitatea ca
membrii acestora să fie calificați și competenți în domeniile
147
tehnice relevante de care se ocupă organele respective, cu
condiția să se țină seama de principiul repartiției geografice
echitabile și de interesele specifice;
(e) își adoptă regulamentul de procedură, inclusiv modalitatea de
desemnare a președintelui;
(f) încheie, în numele Autorității, acorduri cu Organizația Nați-
unilor Unite și cu alte organizații internaționale, în limitele
sale de competență și sub rezerva aprobării de către Adunare;
(g) examinează rapoartele întreprinderii și le transmite Adunării,
împreună cu recomandările sale;
(h) prezintă Adunării rapoarte anuale, precum și rapoartele
speciale pe care le poate solicita Adunarea;
(i) emite directive pentru întreprindere în conformitate cu
articolul 170;
(j) aprobă planurile de lucru în conformitate cu anexa III
articolul 6. Consiliul hotărăște asupra fiecărui plan de lucru în
termen de șaizeci de zile de la data prezentării acestuia de
către Comisia juridică și tehnică în sesiunea Consiliului, în
conformitate cu următoarele proceduri:
(i) atunci când Comisia recomandă aprobarea unui plan de
lucru, acesta este considerat aprobat de către Consiliu, în
cazul în care nici un membru al Consiliului nu prezintă
președintelui, în termen de 14 zile, o obiecție scrisă
expresă care să invoce nerespectarea cerințelor enunțate la
anexa III articolul 6. În cazul în care există o obiecție, se
aplică procedura de conciliere prevăzută la articolul 161
alineatul (8) litera (e). În cazul în care, la finalul procedurii
de conciliere, obiecția este menținută, se consideră că
planul de lucru a fost aprobat de către Consiliu, cu excep-
ția cazului în care Consiliul îl respinge prin consensul
membrilor săi, cu excluderea statului sau a statelor care au
prezentat cererea sau care l-au patronat pe solicitant;
(ii) atunci când Comisia recomandă respingerea unui plan de
lucru sau nu face recomandări, Consiliul poate aproba
planul de lucru cu o majoritate de trei pătrimi din numă-
rul membrilor prezenți și cu drept de vot, cu condiția ca
această majoritate să includă majoritatea membrilor care
participă la sesiune;
(k) aprobă planurile de lucru prezentate de către întreprindere în
conformitate cu anexa IV articolul 12, aplicând, mutatis
mutandis, procedurile prevăzute la litera (j);
(l) își exercită controlul asupra activităților desfășurate în zonă în
conformitate cu articolul 153 alineatul (4) și cu normele,
reglementările și procedurile Autorității;
148 RO Jurnalul Oficial al Uniunii Europene
(m) adoptă, la recomandarea Comisiei de planificare economică,
măsurile necesare și corespunzătoare pentru protejarea țări-
lor în curs de dezvoltare, în conformitate cu articolul 150
litera (h), împotriva efectelor economice nefavorabile prevă-
zute de această dispoziție;
(n) face recomandări Adunării, pe baza avizului Comisiei de pla-
nificare economică, cu privire la un sistem de compensare sau
la alte măsuri de asistență pentru ajustarea economică, astfel
cum este prevăzut la articolul 151 alineatul (10);
(o) (i) recomandă Adunării norme, reglementări și proceduri cu
privire la distribuirea echitabilă a avantajelor financiare și
a altor avantaje economice rezultate din activitățile desfă-
șurate în zonă, precum și cu privire la plățile și contribu-
țiile efectuate în conformitate cu articolul 82, ținând
seama în special de interesele și nevoile țărilor în curs de
dezvoltare și de cele ale popoarelor care nu au obținut
independența deplină sau alt regim de autonomie;
(ii) adoptă și aplică provizoriu, până la aprobarea acestora de
către Adunare, normele, reglementările și procedurile
Autorității și orice amendamente la aceste texte, ținând
seama de recomandările Comisiei juridice și tehnice sau
ale oricărui alt organ subordonat interesat. Aceste norme,
reglementări și proceduri se referă la prospectarea,
explorarea și exploatarea în zonă, la gestionarea financi-
ară și la administrația internă a Autorității. Se acordă pri-
oritate adoptării de norme, reglementări și proceduri cu
privire la explorarea și exploatarea nodulilor polimetalici.
Normele, reglementările și procedurile cu privire la
explorarea și exploatarea altor resurse decât nodulii
polimetalici se adoptă în termen de trei ani de la data la
care Autoritatea a fost sesizată cu o cerere în acest sens din
partea unuia dintre membrii săi. Toate normele, reglemen-
tările și procedurile rămân în vigoare, cu titlu provizoriu,
până la aprobarea lor de către Adunare sau până la
modificarea lor de către Consiliu în lumina opiniilor expri-
mate de Adunare;
(p) verifică încasarea tuturor plăților datorate de Autoritate sau
Autorității în legătură cu operațiunile efectuate în
conformitate cu prezenta parte;
(q) efectuează selecția între solicitanții de autorizații de producție,
în temeiul anexei III articolul 7, în cazurile prevăzute la
articolul respectiv;
(r) prezintă Adunării spre aprobare proiectul de buget anual al
Autorității;
(s) face recomandări Adunării cu privire la politicile generale în
ceea ce privește orice problemă sau subiect de competența
Autorității;
04/vol. 4
(t) face recomandări Adunării cu privire la suspendarea exerci-
tării drepturilor și privilegiilor inerente calității de membru, în
temeiul articolului 185;
(u) sesizează, în numele Autorității, Camera pentru soluționarea
litigiilor privind fundul mărilor, în caz de nerespectare;
(v) notifică Adunării decizia luată de Camera pentru soluționa-
rea litigiilor privind fundul mărilor, sesizată în conformitate
cu litera (u), și face recomandările pe care le consideră nece-
sare cu privire la măsurile care trebuie adoptate;
(w) emite ordine în caz de urgență, care pot include ordine de sus-
pendare sau de modificare a operațiunilor pentru a preveni
prejudicierea gravă a mediului marin în urma activităților des-
fășurate în zonă;
(x) exclude exploatarea unor zone de către contractanți sau de
către întreprindere, atunci când există probe concludente care
indică existența riscului de prejudiciu grav asupra mediului
marin;
(y) instituie un organ subsidiar responsabil cu elaborarea proiec-
telor de norme, reglementări și proceduri financiare cu pri-
vire la:
(i) gestionarea financiară în conformitate cu articolele 171-
175 și
(ii) modalitățile financiare în conformitate cu anexa III
articolul 13 și articolul 17 alineatul (1) litera (c);
(z) stabilește mecanisme corespunzătoare pentru conducerea și
supravegherea unui corp de inspectori care să urmărească
activitățile desfășurate în zonă pentru a stabili dacă sunt res-
pectate prezenta parte, normele, reglementările și procedurile
Autorității și clauzele și condițiile contractelor încheiate cu
Autoritatea.
Articolul 163
Organele Consiliului
(1) Se instituie următoarele organe ale Consiliului:
(a) o Comisie de planificare economică;
(b) o Comisie juridică și tehnică.
(2) Fiecare comisie este compusă din 15 membri, aleși de Consi-
liu dintre candidații propuși de către statele părți. Cu toate acestea,
după caz, Consiliul poate hotărî lărgirea componenței oricăreia
dintre aceste comisii, ținând seama în mod corespunzător de
rațiunile de economie și de eficacitate.
04/vol. 4 RO Jurnalul Oficial al Uniunii Europene
(3) Membrii unei comisii trebuie să aibă calificarea necesară în
domeniile de competență ale acesteia. Statele părți propun
candidați având o înaltă competență și integritate, precum și cali-
ficarea cerută în domeniile relevante, astfel încât să se asigure
exercitarea efectivă a funcțiilor comisiilor.
(4) La alegerea membrilor comisiilor, se ține seama în mod cores-
punzător de necesitatea unei repartizări geografice echitabile și de
reprezentarea intereselor specifice.
(5) Nici un stat parte nu poate propune mai mult de un candidat
pentru aceeași comisie. Nimeni nu poate fi ales în mai multe
comisii.
(6) Membrii comisiilor sunt aleși pentru un mandat de cinci ani.
Ei sunt reeligibili pentru un nou mandat.
(7) În caz de deces, de incapacitate sau de demisie a unui mem-
bru al unei comisii înainte de expirarea mandatului, Consiliul
alege, pentru durata rămasă a mandatului, un membru din aceeași
regiune geografică sau zonă de interes.
(8) Membrii comisiei nu trebuie să aibă interese financiare în nici
una dintre activitățile de explorare și exploatare din zonă. Sub
rezerva obligațiilor față de comisia din care fac parte, aceștia nu
trebuie să divulge, nici după încetarea funcțiilor, secrete industri-
ale, date care constituie proprietate industrială și care sunt trans-
ferate Autorității în conformitate cu anexa III articolul 14 sau
orice alte informații confidențiale de care au luat cunoștință
datorită funcțiilor în serviciul Autorității.
(9) Fiecare comisie își exercită funcțiile în conformitate cu orien-
tările și directivele adoptate de Consiliu.
(10) Fiecare comisie elaborează și prezintă Consiliului spre apro-
bare reglementările necesare pentru îndeplinirea eficientă a func-
țiilor comisiei respective.
(11) Procedurile decizionale ale comisiilor sunt stabilite prin
normele, reglementările și procedurile Autorității. Recomandările
adresate Consiliului sunt însoțite după caz, de un rezumat al
divergențelor de opinie apărute în cadrul comisiei.
(12) Comisiile funcționează în mod normal la sediul Autorității
și se întrunesc ori de câte ori este necesar pentru exercitarea efi-
cace a funcțiilor lor.
(13) În exercitarea propriilor funcții, fiecare comisie poate con-
sulta, după caz, o altă comisie, orice organ competent al Organi-
zației Națiunilor Unite sau al instituțiilor sale specializate sau orice
organizație internațională competentă în domeniul respectiv.
149
Articolul 164
Comisia de planificare economică
(1) Membrii Comisiei de planificare economică trebuie să posede
calificările necesare în legătură cu extracția minieră, gestionarea
resurselor minerale, comerțul internațional sau economia
internațională. Consiliul încearcă să îi asigure Comisiei o compo-
nență care să reunească toate calificările necesare. Comisia
cuprinde cel puțin doi membri din țările în curs de dezvoltare a
căror economie este dependentă în mare măsură de exporturile
unor categorii de minerale care urmează să fie extrase din zonă.
(2) Comisia:
(a) propune, la cererea Consiliului, măsuri de punere în aplicare a
deciziilor cu privire la activitățile desfășurate în zonă, adop-
tate în conformitate cu prezenta convenție;
(b) studiază tendințele și factorii care afectează cererea, oferta și
prețurile mineralelor care pot fi extrase în zonă, ținând seama
atât de interesele țărilor importatoare, cât și de cele ale țărilor
exportatoare, în special de ale acelora dintre ele care sunt țări
în curs de dezvoltare;
(c) examinează orice situație care poate determina efectele nefa-
vorabile prevăzute la articolul 150 litera (h), care îi este adusă
la cunoștință de către statul parte sau de către statele părți inte-
resate și face Consiliului recomandările corespunzătoare;
(d) propune Consiliului, spre a fi prezentat Adunării, astfel cum
este prevăzut la articolul 151 alineatul (10), un sistem de com-
pensare sau alte măsuri de asistență pentru ajustare economică
în favoarea țărilor în curs de dezvoltare care suferă efecte nefa-
vorabile în urma activităților desfășurate în zonă. Comisia face
Consiliului recomandările necesare în vederea punerii în
aplicare, în cazuri concrete, a acestui sistem sau a altor măsuri
adoptate de Adunare.
Articolul 165
Comisia juridică și tehnică
(1) Membrii Comisiei juridice și tehnice trebuie să posede califi-
cările necesare, în special în legătură cu explorarea, exploatarea și
150 RO Jurnalul Oficial al Uniunii Europene
prelucrarea resurselor minerale, oceanologia, protecția mediului
marin, sau în ceea ce privește problemele economice sau juridice
privind extracția minieră în largul mării și în alte domenii conexe.
Consiliul încearcă să asigure Comisiei o componență care să
reunească toate calificările necesare.
(2) Comisia:
(a) face recomandări, la cererea Consiliului, cu privire la exerci-
tarea funcțiilor Autorității;
(b) revizuiește planurile de lucru oficiale, elaborate în scris, pen-
tru activitățile din zonă, în conformitate cu articolul 153 ali-
neatul (3) și prezintă Consiliului recomandările corespunză-
toare. Comisia își fundamentează recomandările numai pe
dispozițiile anexei III și prezintă Consiliului un raport complet
privind subiectul respectiv;
(c) supraveghează, la cererea Consiliului, activitățile desfășurate
în zonă, după caz, după consultarea și cooperarea cu orice
entitate care desfășoară aceste activități sau cu statul sau
statele interesate și prezintă Consiliului un raport;
(d) pregătește evaluările impactului asupra mediului ale activită-
ților desfășurate în zonă;
(e) face recomandări Consiliului cu privire la protecția mediului
marin, luând în considerare opiniile experților recunoscuți în
materie;
(f) elaborează și prezintă Consiliului normele, reglementările și
procedurile menționate la articolul 162 alineatul (2) litera (o),
luând în considerare toți factorii relevanți, inclusiv evaluările
impactului asupra mediului ale activităților desfășurate în
zonă;
(g) reexaminează aceste norme, reglementări și proceduri și reco-
mandă periodic Consiliului amendamentele pe care le consi-
deră necesare sau convenabile;
(h) face recomandări Consiliului cu privire la instituirea unui
program de monitorizare pentru a observa, măsura, evalua și
analiza periodic, prin metode științifice recunoscute, riscurile
sau efectele poluării mediului marin în urma activităților des-
fășurate în zonă, se asigură că reglementările existente sunt
adecvate și respectate și coordonează punerea în aplicare a
programului de monitorizare aprobat de către Consiliu;
(i) recomandă Consiliului sesizarea, în numele Autorității, a
Camerei pentru soluționarea litigiilor privind fundul mărilor,
în conformitate cu prezenta parte și cu anexele aferente, luând
în considerare în special articolul 187;
04/vol. 4
(j) face recomandări Consiliului cu privire la măsurile care
trebuie adoptate, după ce Camera pentru soluționarea
litigiilor privind fundul mărilor sesizată în conformitate cu
litera (i) a luat o decizie în acest sens;
(k) face recomandări Consiliului cu privire la emiterea de ordine
în caz de urgență, care pot include ordine de suspendare sau
de modificare a operațiunilor pentru a preveni prejudicierea
gravă a mediului marin în urma activităților desfășurate în
zonă. Consiliul examinează aceste recomandări cu prioritate;
(l) recomandă Consiliului excluderea exploatării unor zone de
către contractanți sau de către întreprindere, atunci când
există probe concludente care indică existența riscului de pre-
judiciu grav asupra mediului marin;
(m) face recomandări Consiliului cu privire la conducerea și
supravegherea unui corp de inspectori care să urmărească
activitățile desfășurate în zonă pentru a stabili dacă sunt res-
pectate prezenta parte, normele, reglementările și procedurile
Autorității și clauzele și condițiile oricărui contract încheiat cu
Autoritatea;
(n) calculează plafonul de producție și eliberează autorizații de
producție în numele Autorității, în temeiul articolului 151 ali-
neatele (2)-(7), după ce Consiliul a efectuat selecția necesară
între solicitanții de autorizații de producție în conformitate cu
anexa III articolul 7.
(3) La cererea oricărui stat parte sau a oricărei alte părți intere-
sate, membrii Comisiei sunt însoțiți de un reprezentant al acestui
stat sau al acestei părții interesate, atunci când își exercită funcți-
ile de supraveghere și de inspecție.
Subsecțiunea D
Secretariatul
Articolul 166
Secretariatul
(1) Secretariatul Autorității este compus dintr-un secretar general
și din personalul necesar Autorității.
(2) Secretarul general este ales pentru o durată de patru ani de
către Adunare dintre candidații propuși de Consiliu și poate fi
reales.
(3) Secretarul general este cel mai înalt funcționar al Autorității și
acționează în această calitate la toate reuniunile Adunării, ale
04/vol. 4 RO Jurnalul Oficial al Uniunii Europene
Consiliului și ale oricărui organ subsidiar și își exercită, de aseme-
nea, celelalte funcții administrative acordate secretarului general
de aceste organe.
(4) Secretarul general prezintă Adunării un raport anual privind
activitatea Autorității.
Articolul 167
Personalul Autorității
(1) Personalul Autorității cuprinde persoane calificate în dome-
niile științific și tehnic și în alte domenii necesare pentru exerci-
tarea funcțiilor administrative ale Autorității.
(2) Criteriul esențial în recrutarea și angajarea personalului și în
stabilirea condițiilor de angajare a acestuia este necesitatea de a
asigura cele mai înalte standarde de eficiență, de competență și de
integritate. În conformitate cu acest criteriu, se ține seama în mod
corespunzător de importanța unei recrutări a personalului dintr-o
arie geografică cât se poate de largă.
(3) Personalul este numit de către secretarul general. Modalitățile
și condițiile de numire, de remunerare și de concediere sunt con-
forme cu normele, reglementările și procedurile Autorității.
Articolul 168
Caracterul internațional al Secretariatului
(1) În exercitarea funcțiilor sale, secretarul general și personalul
nu solicită și nu primesc instrucțiuni din partea vreunui guvern
sau a oricărei alte surse exterioare Autorității. Aceștia se abțin de
la orice acțiune incompatibilă cu statutul lor de funcționari
internaționali răspunzători numai față de Autoritate. Fiecare stat
parte se angajează să respecte caracterul exclusiv internațional al
funcțiilor secretarului general și ale personalului și să nu încerce
să îi influențeze în exercitarea obligațiilor. Orice încălcare a obli-
gațiilor de către un funcționar este înaintată tribunalului
administrativ corespunzător, astfel cum este prevăzut de normele,
reglementările și procedurile Autorității.
(2) Secretarul general și personalul nu trebuie să dețină interese
financiare în nici una dintre activitățile de explorare și exploatare
din zonă. Sub rezerva obligațiilor față de Autoritate, aceștia nu
trebuie să divulge, nici după încetarea funcțiilor, secrete industri-
ale, date care constituie proprietate industrială și care sunt trans-
ferate Autorității în conformitate cu anexa III articolul 14 sau
151
orice alte informații confidențiale de care au luat cunoștință
datorită angajării în serviciul Autorității.
(3) În cazul încălcărilor obligațiilor unui funcționar al Autorită-
ții, prevăzute la alineatul (2), Autoritatea inițiază, la cererea unui
stat parte lezat de o astfel de încălcare sau a unei persoane fizice
sau juridice patronate de un stat parte, în conformitate cu
articolul 153 alineatul (2) litera (b), și lezate de o astfel de încăl-
care, o acțiune împotriva funcționarului respectiv în fața unui
tribunal desemnat prin normele, reglementările și procedurile
Autorității. Partea lezată are dreptul de a participa la procedură.
În cazul în care tribunalul recomandă astfel, secretarul general îl
concediază pe funcționarul respectiv.
(4) Normele, reglementările și procedurile Autorității includ
dispozițiile necesare pentru punerea în aplicare a prezentului
articol.
Articolul 169
Consultarea și cooperarea cu organizațiile internaționale și
neguvernamentale
(1) În probleme ce țin de competența Autorității, secretarul
general încheie acorduri corespunzătoare, cu aprobarea Consiliu-
lui, pentru consultarea și cooperarea cu organizațiile
internaționale și neguvernamentale recunoscute de Consiliul Eco-
nomic și Social al Organizației Națiunilor Unite.
(2) Orice organizație cu care secretarul general a încheiat un
acord, în temeiul alineatului (1), își poate desemna reprezentanții
pentru a participa, în calitate de observatori, la reuniunile orga-
nelor Autorității, în conformitate cu regulamentul de procedură
al acestor organe. Se stabilesc proceduri astfel încât aceste
organizații să își poată face cunoscute opiniile în cazurile cores-
punzătoare.
(3) Secretarul general poate distribui statelor părți rapoarte scrise
prezentate de organizațiile neguvernamentale prevăzute la aline-
atul (1) cu privire la subiectele care țin de competența specială a
acestora și care se referă la activitatea Autorității.
Subsecțiunea E
Întreprinderea
Articolul 170
Întreprinderea
(1) Întreprinderea este organul Autorității care desfășoară în mod
direct activități în zonă, în temeiul articolului 153 alineatul (2)
152 RO Jurnalul Oficial al Uniunii Europene
litera (a), precum și activități de transport, de prelucrare și de
comercializare a mineralelor extrase din zonă.
(2) În cadrul Autorității, personalitate juridică internațională,
întreprinderea are capacitatea juridică prevăzută în statutul de la
anexa IV. Întreprinderea acționează în conformitate cu prezenta
convenție și cu normele, reglementările și procedurile Autorității,
precum și cu politicile generale stabilite de Adunare, și este supusă
directivelor și controlului Consiliului.
(3) Sediul principal al întreprinderii este sediul Autorității.
(4) În conformitate cu articolul 173 alineatul (2) și cu anexa IV
articolul 11, întreprinderea primește fondurile necesare pentru
exercitarea funcțiilor sale, precum și tehnologie în conformitate
cu articolul 144 și cu alte dispoziții relevante ale prezentei
convenții.
Subsecțiunea F
Organizarea financiară a Autorității
Articolul 171
Resursele financiare ale Autorității
Resursele financiare ale Autorității cuprind:
(a) contribuțiile membrilor Autorității stabilite în conformitate cu
articolul 160 alineatul (2) litera (e);
(b) veniturile încasate de către Autoritate în temeiul anexei III
articolul 13, în legătură cu activitățile desfășurate în zonă;
(c) sumele virate de întreprindere în conformitate cu anexa IV
articolul 10;
(d) fondurile împrumutate în temeiul articolului 174;
(e) contribuțiile voluntare făcute de membri sau de alte entități,
precum și
(f) plățile efectuate într-un fond de compensare, în conformitate
cu articolul 151 alineatul (10), ale cărui surse trebuie recoman-
date de către Comisia de planificare economică.
Articolul 172
Bugetul anual al Autorității
Secretarul general stabilește proiectul de buget anual al Autorității
și îl prezintă Consiliului. Consiliul examinează acest proiect și îl
prezintă Adunării, împreună cu recomandările sale. Adunarea
examinează și aprobă proiectul de buget anual în conformitate cu
articolul 160 alineatul (2) litera (h).
04/vol. 4
Articolul 173
Cheltuielile Autorității
(1) Plata contribuțiilor menționate la articolul 171 litera (a) se
face într-un cont special pentru a fi folosite la acoperirea cheltu-
ielilor administrative ale Autorității până în momentul în care
aceasta dispune de fonduri suficiente provenind din alte surse
pentru acoperirea acestor cheltuieli.
(2) Fondurile Autorității sunt destinate în primul rând acoperirii
cheltuielilor administrative ale acesteia. Cu excepția contribuțiilor
menționate la articolul 171 litera (a), fondurile care rămân după
plata cheltuielilor administrative pot, inter alia:
(a) să fie împărțite în conformitate cu articolul 140 și cu
articolul 160 alineatul (2) litera (g);
(b) să fie folosite pentru a asigura întreprinderii fonduri în
conformitate cu articolul 170 alineatul (4);
(c) să fie folosite pentru despăgubirea țărilor în curs de dezvoltare
în conformitate cu articolul 151 alineatul (10) și cu
articolul 160 alineatul (2) litera (l).
Articolul 174
Capacitatea Autorității de a contracta împrumuturi
(1) Autoritatea are capacitatea de a contracta împrumuturi.
(2) Adunarea stabilește limitele capacității Autorității de a
contracta împrumuturi în regulamentul financiar adoptat în teme-
iul articolului 160 alineatul (2) litera (f).
(3) Consiliul exercită această capacitate a Autorității de a
contracta împrumuturi.
(4) Statele părți nu sunt răspunzătoare pentru datoriile Autorită-
ții.
Articolul 175
Auditarea anuală a conturilor
Rapoartele, registrele și conturile Autorității, inclusiv situațiile
financiare anuale, sunt auditate în fiecare an de către un auditor
independent numit de Adunare.
Subsecțiunea G
Statut juridic, privilegii și imunități
Articolul 176
Statut juridic
Autoritatea are personalitate juridică internațională și capacitatea
juridică necesară pentru exercitarea funcțiilor și pentru
îndeplinirea obiectivelor sale.
04/vol. 4 RO Jurnalul Oficial al Uniunii Europene
Articolul 177
Privilegii și imunități
Pentru asigurarea exercitării funcțiilor sale, Autoritatea
beneficiază pe teritoriul fiecărui stat parte de privilegiile și
imunitățile prevăzute de prezenta subsecțiune. Privilegiile și
imunitățile cu privire la întreprindere sunt cele menționate la
anexa IV articolul 13.
Articolul 178
Imunitate de jurisdicție și de execuție
Autoritatea, precum și bunurile și activele sale, beneficiază de
imunitate de jurisdicție și de execuție, exceptând în măsura în care
Autoritatea renunță în mod expres la această imunitate într-un caz
specific.
Articolul 179
Imunitate în caz de percheziție și orice formă de
constrângere
Bunurile și activele Autorității, oriunde se găsesc și oricare ar fi
deținătorul lor, beneficiază de imunitate în caz de perchiziție,
rechiziționare, confiscare, expropriere și orice altă formă de
constrângere în baza unei decizii a puterii executive sau legislative.
Articolul 180
Scutire de restricții, reglementări, controale și moratorii
Proprietățile și activele Autorității sunt scutite de orice restricții,
reglementări, controale și moratorii.
Articolul 181
Arhive și comunicări oficiale ale Autorității
(1) Arhivele Autorității, oriunde se găsesc, sunt inviolabile.
(2) Datele care constituie proprietate intelectuală, secretele indus-
triale sau informațiile similare și dosarele personalului nu se păs-
trează în arhivele la care are acces publicul.
(3) Fiecare stat parte acordă Autorității, în ceea ce privește comu-
nicările oficiale ale acesteia, un tratament cel puțin la fel de favo-
rabil ca cel acordat celorlalte organizații internaționale.
153
Articolul 182
Privilegii și imunități ale anumitor persoane care
acționează în cadrul Autorității
Reprezentanții statelor părți care participă la reuniunile Adunării,
ale Consiliului sau ale organelor Adunării sau Consiliului, precum
și secretarul general și personalul Autorității, beneficiază pe
teritoriul fiecărui stat parte de:
(a) imunitate de jurisdicție și de execuție pentru actele săvârșite de
aceștia în exercitarea funcțiilor, exceptând în măsura în care
statul pe care îl reprezintă sau Autoritatea, după caz, renunță
în mod expres la această imunitate într-un caz specific;
(b) în cazul în care nu sunt resortisanți ai statului parte respectiv,
aceleași scutiri în ceea ce privește restricțiile de imigrare,
cerințele de înregistrare a străinilor și obligațiile de efectuare a
serviciului național, aceleași facilități în ceea ce privește res-
tricțiile schimbului valutar și același tratament în ceea ce pri-
vește facilitățile de transport ca cele acordate de statul respec-
tiv reprezentanților, funcționarilor și angajaților de rang
comparabil ai altor state părți.
Articolul 183
Scutire de taxe și drepturi vamale
(1) În cadrul activităților sale oficiale, Autoritatea, precum și acti-
vele și bunurile, veniturile, operațiunile și tranzacțiile acesteia,
autorizate de prezenta convenție, sunt scutite de orice impozit
direct, iar bunurile importate sau exportate pentru uzul său ofi-
cial sunt scutite de orice drepturi vamale. Autoritatea nu poate
pretinde nici o scutire de taxe percepute drept remunerație pen-
tru serviciile prestate.
(2) Atunci când achiziționarea de bunuri sau servicii de valoare
substanțială necesare pentru activitățile oficiale ale Autorității este
efectuată de către sau în numele Autorității și atunci când prețul
acestor bunuri sau servicii includ taxe sau drepturi, statele părți
iau măsurile corespunzătoare, pe cât posibil, pentru a acorda
scutirea de aceste taxe sau drepturi sau pentru a asigura
rambursarea acestora. Bunurile importate sau achiziționate sub
regimul de scutire prevăzut de prezentul articol nu pot fi vândute
sau înstrăinate în vreun fel pe teritoriul statului parte care a acor-
dat scutirea, cu excepția cazului în care se convine altfel cu statul
parte respectiv.
(3) Nu se percepe nici un impozit de către statele părți asupra
salariilor și remunerațiilor plătite sau oricăror alte sume plătite de
Autoritate secretarului general și personalului Autorității sau
experților care îndeplinesc misiuni pentru Autoritate, care nu sunt
resortisanți ai acestora.
154 RO Jurnalul Oficial al Uniunii Europene
Subsecțiunea H
Suspendarea exercitării drepturilor și privilegiilor membrilor
Articolul 184
Suspendarea exercitării dreptului de vot
Un stat parte care este în întârziere cu plata contribuțiilor sale
financiare către Autoritate nu poate participa la vot, în cazul în
care suma arieratelor sale este egală sau depășește suma
contribuțiilor datorate de acesta pentru cei doi ani anteriori
încheiați. Cu toate acestea, Adunarea poate permite acestui
membru să voteze, în cazul în care constată că neplata se
datorează unor condiții independente de voința acestuia.
Articolul 185
Suspendarea exercitării drepturilor și privilegiilor inerente
calității de membru
(1) Un stat parte care a încălcat grav și în mod repetat dispozițiile
prezentei părți poate fi suspendat de la exercitarea drepturilor și
privilegiilor inerente calității de membru de către Adunare, la
recomandarea Consiliului.
(2) Nici o decizie nu poate fi luată în temeiul alineatului (1), atâta
timp cât Camera pentru soluționarea litigiilor privind fundul
mărilor nu a constatat că statul parte respectiv a încălcat grav și
în mod repetat dispozițiile prezentei părți.
SECȚIUNEA 5
SOLUȚIONAREA LITIGIILOR ȘI AVIZELE CONSULTATIVE
Articolul 186
Camera pentru soluționarea litigiilor privind fundul
mărilor a Tribunalului Internațional pentru Dreptul Mării
Dispozițiile prezentei secțiuni, partea XV și anexa VI
reglementează constituirea Camerei pentru soluționarea litigiilor
privind fundul mărilor și modul în care aceasta își exercită
competența.
Articolul 187
Competența Camerei pentru soluționarea litigiilor privind
fundul mărilor
Camera pentru soluționarea litigiilor privind fundul mărilor are
competență, în temeiul prezentei părți și al anexelor aferente, în
soluționarea următoarelor categorii de litigii în legătură cu
activitățile desfășurate în zonă:
04/vol. 4
(a) litigii între statele părți privind interpretarea sau punerea în
aplicare a prezentei părți și a anexelor aferente;
(b) litigii între un stat parte și Autoritate privind:
(i) acte sau omisiuni ale Autorității sau ale unui stat parte des-
pre care se susține că încalcă dispozițiile prezentei părți sau
ale anexelor aferente sau normele, reglementările și
procedurile Autorității adoptate în conformitate cu aceste
dispoziții sau
(ii) acte ale Autorității despre care se susține că depășesc com-
petența acesteia sau că reprezintă un abuz de putere;
(c) litigii între părțile la un contract, fie că este vorba de statele
părți, de Autoritate sau de întreprindere, de întreprinderile de
stat și de persoanele fizice sau juridice menționate la
articolul 153 alineatul (2) litera (b), privind:
(i) interpretarea sau executarea unui contract relevant sau a
unui plan de lucru sau
(ii) acte sau omisiuni ale unei părți la contract cu privire la
activitățile desfășurate în zonă și care afectează cealaltă
parte sau aduc atingere în mod direct intereselor legitime
ale acesteia;
(d) litigii între Autoritate și un posibil contractant care este
patronat de către un stat, astfel cum este prevăzut la
articolul 153 alineatul (2) litera (b), și care îndeplinește în mod
corespunzător condițiile menționate la anexa III articolul 4 ali-
neatul (6) și la articolul 13 alineatul (2), cu privire la refuzul
unui contract sau la o problemă juridică survenită la
negocierea unui contract;
(e) litigii între Autoritate și un stat parte, o întreprindere de stat
sau o persoană fizică sau juridică patronată de către un stat
parte, astfel cum este prevăzut la articolul 153 alineatul (2)
litera (b), atunci când se susține că răspunderea Autorității este
angajată în conformitate cu anexa III articolul 22;
(f) orice alte litigii în cazul cărora competența Camerei este pre-
văzută în mod specific de prezenta convenție.
Articolul 188
Supunerea litigiilor unei Camere speciale a Tribunalului
Internațional pentru Dreptul Mării sau unei Camere ad-hoc
a Camerei pentru soluționarea litigiilor privind fundul
mărilorsau unui arbitraj comercial obligatoriu
(1) Litigiile între statele părți menționate la articolul 187 litera (a)
pot fi prezentate:
04/vol. 4 RO Jurnalul Oficial al Uniunii Europene
(a) la cererea părților în litigiu, unei Camere speciale a
Tribunalului Internațional pentru Dreptul Mării constituite în
conformitate cu anexa VI articolele 15 și 17 sau
(b) la cererea oricărei părți în litigiu, unei Camere ad-hoc a Came-
rei pentru soluționarea litigiilor privind fundul mărilor consti-
tuite în conformitate cu anexa VI articolul 36.
(2) (a) Litigiile privind interpretarea sau aplicarea unui contract
menționate la articolul 187 litera (c) punctul (i) sunt pre-
zentate, la cererea oricărei părți în litigiu, unui arbitraj
comercial obligatoriu, cu excepția cazului în care părțile
convin altfel. Tribunalul arbitral comercial căruia îi este
prezentat litigiul nu are competența să se pronunțe asupra
unei probleme de interpretare a prezentei convenții. În
cazul în care litigiul implică, de asemenea, o problemă de
interpretare a părții XI și a anexelor aferente, în legătură cu
activitățile desfășurate în zonă, această problemă este îna-
intată din nou Camerei pentru soluționarea litigiilor pri-
vind fundul mărilor pentru ca aceasta să decidă.
(b) În cazul în care, la începutul sau pe parcursul unui astfel
de arbitraj, tribunalul arbitral stabilește, fie la cererea
oricărei părți în litigiu, fie proprio motu, că decizia sa
depinde de o decizie a Camerei pentru soluționarea
litigiilor privind fundul mărilor, acesta înaintează pro-
blema respectivă Camerei pentru ca aceasta să decidă.
Tribunalul arbitral pronunță apoi hotărârea arbitrală în
conformitate cu decizia Camerei pentru soluționarea
litigiilor privind fundul mărilor.
(c) În absența unei dispoziții în contract cu privire la proce-
dura de arbitraj aplicabilă litigiului, arbitrajul se desfășoară
în conformitate cu regulamentul de arbitraj al Comisiei
Organizației Națiunilor Unite pentru dreptul comercial
internațional (UNCITRAL) sau cu orice alt regulament de
arbitraj care poate fi prevăzut de normele, reglementările
și procedurile Autorității, cu excepția cazului în care părțile
în litigiu convin altfel.
Articolul 189
Limitarea competenței cu privire la deciziile Autorității
Camera pentru soluționarea litigiilor privind fundul mărilor nu are
competența să se pronunțe cu privire la exercitarea de către
Autoritate, în conformitate cu prezenta parte, a puterilor
155
discreționare ale acesteia; nu poate, în nici un caz, să se substituie
Autorității în exercitarea puterilor discreționare ale acesteia. Fără
a aduce atingere articolului 191, în exercitarea competenței sale în
temeiul articolului 187, Camera pentru soluționarea litigiilor
privind fundul mărilor nu se pronunță cu privire la problema
conformității oricăror norme, reglementări și proceduri ale
Autorității cu prezenta convenție, și nici nu invalidează aceste
norme, reglementări și proceduri. Competența sa în această
privință se limitează la a stabili dacă punerea în aplicare a
normelor, reglementărilor și procedurilor Autorității, în cazuri
specifice, ar intra în conflict cu obligațiile contractuale ale părților
în litigiu sau cu obligațiile care le revin în temeiul prezentei
convenții, și la a soluționa recursurile privind incompetența sau
abuzul de putere, precum și cererile de daune-interese sau alte
cereri de despăgubire introduse de una dintre părți împotriva
celeilalte din cauza neîndeplinirii obligațiilor contractuale ale
acesteia sau a obligațiilor care îi revin în temeiul prezentei
convenții.
Articolul 190
Participarea la procedură și înfățișarea statelor părți care
au acordat patronajul
(1) În cazul în care o persoană fizică sau juridică este parte într-un
litigiu menționat la articolul 187, statul care o patronează este
notificat cu privire la aceasta și are dreptul de a participa la pro-
cedură prin prezentarea de declarații scrise sau orale.
(2) În cazul în care este inițiată o acțiune împotriva unui stat
parte de către o persoană fizică sau juridică patronată de un alt
stat parte într-un litigiu menționat la articolul 187 litera (c), statul
pârât poate cere statului care patronează această persoană să
compară în numele persoanei respective. În lipsa înfățișării, statul
pârât poate fi reprezentat de către o persoană juridică având
naționalitatea acestuia.
Articolul 191
Avize consultative
Camera pentru soluționarea litigiilor privind fundul mărilor
acordă avize consultative, la cererea Adunării sau a Consiliului,
privind problemele juridice care apar în cadrul activităților
acestora. Avizele în cauză se acordă în regim de urgență.
156 RO Jurnalul Oficial al Uniunii Europene
PARTEA XII
PROTECȚIA ȘI CONSERVAREA MEDIULUI MARIN
SECȚIUNEA 1
DISPOZIȚII GENERALE
Articolul 192
Obligație generală
Statele au obligația de a proteja și de a conserva mediul marin.
Articolul 193
Dreptul suveran al statelor de a-și exploata resursele
naturale
Statele au dreptul suveran de a-și exploata resursele naturale în
temeiul politicilor lor de mediu și în conformitate cu obligația
acestora de a proteja și de a conserva mediul marin.
Articolul 194
Măsuri de prevenire, reducere și control al poluării
mediului marin
(1) În mod individual sau solidar, după caz, statele iau toate
măsurile compatibile cu prezenta convenție care sunt necesare
pentru prevenirea, reducerea și controlul poluării mediului marin,
oricare ar fi sursa acesteia, folosind în acest scop mijloacele cele
mai adecvate de care dispun și în funcție de posibilitățile lor, și se
străduiesc să își armonizeze politicile în această privință.
(2) Statele iau toate măsurile necesare pentru a se asigura că
activitățile de sub jurisdicția sau controlul acestora se desfășoară
astfel încât să nu cauzeze prejudicii prin poluare altor state și
mediului acestora și că poluarea datorată incidentelor sau activi-
tăților desfășurate sub jurisdicția sau controlul lor nu se extinde
dincolo de zonele în care acestea își exercită drepturile suverane
în conformitate cu prezenta convenție.
(3) Măsurile luate în temeiul prezentei părți se referă la toate sur-
sele de poluare a mediului marin. Aceste măsuri includ, inter alia,
măsurile menite să limiteze pe cât posibil:
04/vol. 4
(a) evacuarea substanțelor toxice, dăunătoare sau nocive, în spe-
cial a celor persistente, de origine terestră, din sau prin atmos-
feră sau prin descărcare;
(b) poluarea de către nave, în special măsurile de prevenire a acci-
dentelor și de soluționare a cazurilor de urgență, de asigurare
a siguranței operațiunilor pe mare, de prevenire a deversărilor
intenționate sau neintenționate și de reglementare a proiectă-
rii, construcției, echipării, exploatării și încadrării cu personal
a navelor;
(c) poluarea provenind din instalațiile și dispozitivele folosite la
explorarea și exploatarea resurselor naturale de pe fundul
mărilor și din subsolul acestora, în special măsurile de preve-
nire a accidentelor și de soluționare a cazurilor de urgență, de
asigurare a siguranței operațiunilor pe mare și de reglemen-
tare a proiectării, construcției, echipării, exploatării și
încadrării cu personal a acestor instalații sau dispozitive.
(d) poluarea provenind din alte instalații și dispozitive care func-
ționează în mediul marin, în special măsurile de prevenire a
accidentelor și de soluționare a cazurilor de urgență, de asigu-
rare a siguranței operațiunilor pe mare și de reglementare a
proiectării, construcției, echipării, exploatării și încadrării cu
personal a acestor instalații sau dispozitive;
(4) La adoptarea măsurilor de prevenire, reducere și control al
poluării mediului marin, statele se abțin de la orice intervenție
nejustificată în activitățile întreprinse de alte state care își exercită
drepturile și își îndeplinesc obligațiile în conformitate cu prezenta
convenție.
(5) Măsurile luate în conformitate cu prezenta parte includ
măsurile necesare pentru protejarea și conservarea ecosistemelor
rare sau vulnerabile, precum și a habitatului speciilor și al altor
forme de viață marină rare, amenințate sau pe cale de dispariție.
Articolul 195
Obligația de a nu transfera prejudiciul sau riscurile și de a
nu înlocui un tip de poluare cu altul
La adoptarea măsurilor de prevenire, reducere și control al poluării
mediului marin, statele acționează astfel încât să nu transfere,
direct sau indirect, prejudiciul sau riscurile dintr-o zonă în alta sau
să nu înlocuiască un tip de poluare cu altul.
04/vol. 4 RO Jurnalul Oficial al Uniunii Europene
Articolul 196
Utilizarea tehnologiilor sau introducerea unor specii
străine sau noi
(1) Statele iau toate măsurile necesare pentru a preveni, reduce și
controla poluarea mediului marin, provenind din utilizarea
tehnologiilor în cadrul jurisdicției sau sub controlul acestora, sau
introducerea intenționată sau accidentală a unor specii străine sau
noi într-o anumită parte a mediului marin, care poate cauza
modificări semnificative și dăunătoare acesteia.
(2) Prezentul articol nu afectează punerea în aplicare a dispoziți-
ilor prezentei convenții privind prevenirea, reducerea și controlul
poluării mediului marin.
SECȚIUNEA 2
COOPERAREA MONDIALĂ ȘI REGIONALĂ
Articolul 197
Cooperarea pe plan mondial sau regional
Statele cooperează pe plan mondial și, după caz, pe plan regional,
direct sau prin intermediul organizațiilor internaționale
competente, pentru a formula și a elabora norme, standarde,
precum și practici și proceduri recomandate cu caracter
internațional, compatibile cu prezenta convenție, în vederea
protejării și conservării mediului marin, ținând seama de
particularitățile regionale.
Articolul 198
Notificarea unui prejudiciu iminent sau real
Atunci când un stat ia cunoștință de cazuri în care mediul marin
este în pericol iminent de a suferi prejudicii sau suferă prejudicii
din cauza poluării, acesta notifică de îndată celelalte state pe care
le consideră expuse acestor prejudicii, precum și organizațiile
internaționale competente.
Articolul 199
Planuri de urgență împotriva poluării
În cazurile menționate la articolul 198, statele situate în zona
afectată, în funcție de posibilitățile acestora, și organizațiile
internaționale competente cooperează, pe cât posibil, pentru a
elimina efectele poluării și pentru a preveni sau reduce prejudiciile.
157
În acest scop, statele elaborează și promovează de comun acord
planuri de urgență pentru a face față incidentelor care produc
poluarea mediului marin.
Articolul 200
Studii, programe de cercetare și schimb de informații și de
date
Statele cooperează, direct sau prin intermediul organizațiilor
internaționale competente, pentru a promova studii, pentru a
întreprinde programe de cercetare științifică și pentru a încuraja
schimbul de informații și de date obținute cu privire la poluarea
mediului marin. Acestea încearcă să participe activ la programele
regionale și internaționale în vederea acumulării de cunoștințe
necesare pentru a determina natura și gradul de poluare,
expunerea la poluare, traiectoria acesteia, riscurile pe care le
implică și remediile posibile.
Articolul 201
Criterii științifice pentru elaborarea reglementărilor
În lumina informațiilor și a datelor obținute în temeiul articolului
200, statele cooperează, direct sau prin intermediul organizațiilor
internaționale competente, pentru a stabili criteriile științifice
corespunzătoare în vederea formulării și elaborării normelor, a
standardelor, a practicilor și a procedurilor recomandate pentru
prevenirea, reducerea și controlul poluării mediului marin.
SECȚIUNEA 3
ASISTENȚĂ TEHNICĂ
Articolul 202
Asistență științifică și tehnică pentru țările în curs de
dezvoltare
Statele, direct sau prin intermediul organizațiilor internaționale
competente:
(a) promovează programe de asistență științifică, educațională,
tehnică și de alte tipuri pentru țările în curs de dezvoltare în
vederea protejării și conservării mediului marin și pentru pre-
venirea, reducerea și controlul poluării marine. Această
asistență include, inter alia:
(i) formarea personalului științific și tehnic al acestor state;
(ii) facilitarea participării acestora la programele
internaționale relevante;
158 RO Jurnalul Oficial al Uniunii Europene
(iii) furnizarea echipamentului și a facilităților necesare aces-
tor state;
(iv) creșterea capacității acestora de fabricare a echipamentu-
lui în cauză;
(v) consultanță și dezvoltarea facilităților pentru programe de
cercetare, de monitorizare, educaționale și de alt tip;
(b) asigură asistența corespunzătoare, în special pentru țările în
curs de dezvoltare, în vederea reducerii efectelor incidentelor
majore care pot cauza poluarea gravă a mediului marin;
(c) asigură asistența corespunzătoare, în special pentru țările în
curs de dezvoltare, în vederea pregătirii evaluărilor ecologice.
Articolul 203
Tratament preferențial în favoarea țărilor în curs de
dezvoltare
În sensul prevenirii, reducerii și controlului poluării mediului
marin sau al reducerii efectelor acesteia, organizațiile
internaționale acordă țărilor în curs de dezvoltare un tratament
preferențial în ceea ce privește:
(a) alocarea fondurilor și a asistenței tehnice corespunzătoare și
(b) utilizarea serviciilor specializate ale acestora.
SECȚIUNEA 4
MONITORIZAREA ȘI EVALUAREA ECOLOGICĂ
Articolul 204
Monitorizarea riscurilor de poluare sau a efectelor acesteia
(1) Statele încearcă, pe cât posibil și în mod compatibil cu
drepturile celorlalte state, direct sau prin intermediul organizații-
lor internaționale competente, să observe, să măsoare, să evalu-
eze și să analizeze, prin metode științifice recunoscute, riscurile de
poluare a mediului marin sau efectele acestei poluări.
(2) În special, statele monitorizează efectele oricăror activități pe
care le autorizează sau în care se implică pentru a stabili dacă
aceste activități riscă să polueze mediul marin.
Articolul 205
Publicarea de rapoarte
Statele publică rapoarte cu privire la rezultatele obținute în
temeiul articolului 204 sau prezintă rapoartele respective, la
04/vol. 4
intervale corespunzătoare, organizațiilor internaționale
competente, care trebuie să le pună la dispoziția tuturor celorlalte
state.
Articolul 206
Evaluarea efectelor potențiale ale activităților
Atunci când statele au motive întemeiate să creadă că activitățile
planificate sub jurisdicția sau sub controlul acestora pot cauza o
poluare gravă sau modificări considerabile și dăunătoare ale
mediului marin, acestea evaluează, pe cât posibil, efectele
potențiale ale activităților respective asupra mediului marin și
prezintă rapoarte cu rezultatele acestor evaluări, în modul
prevăzut la articolul 205.
SECȚIUNEA 5
REGLEMENTĂRILE INTERNAȚIONALE ȘI LEGISLAȚIA
NAȚIONALĂ PENTRU PREVENIREA, REDUCEREA ȘI
CONTROLUL POLUĂRII MEDIULUI MARIN
Articolul 207
Poluarea de origine terestră
(1) Statele adoptă acte cu putere de lege și norme administrative
pentru prevenirea, reducerea și controlul poluării mediului marin
de origine terestră, inclusiv poluarea provenind din fluvii, râuri,
estuare, conducte și instalații de deversare, ținând seama de
normele, standardele, precum și de practicile și procedurile reco-
mandate, convenite pe plan internațional.
(2) Statele iau orice alte măsuri pe care le consideră necesare pen-
tru prevenirea, reducerea și controlul acestei poluări.
(3) Statele încearcă să-și armonizeze politicile în această privință
la nivelul regional corespunzător.
(4) Acționând în special prin intermediul organizațiilor
internaționale competente sau al unei conferințe diplomatice,
statele încearcă să stabilească norme, standarde, precum și
proceduri și practici recomandate, cu caracter mondial și regional,
pentru prevenirea, reducerea și controlul poluării mediului marin
de origine terestră, luând în considerare particularitățile regionale,
capacitatea economică a țărilor în curs de dezvoltare și necesita-
tea de dezvoltare economică a acestora. Aceste norme, standarde,
precum și aceste practici și proceduri recomandate sunt
reexaminate periodic, după caz.
04/vol. 4 RO Jurnalul Oficial al Uniunii Europene
(5) Actele cu putere de lege, normele administrative, măsurile,
normele, standardele, precum și practicile și procedurile recoman-
date menționate la alineatele (1), (2) și (4) le includ pe cele menite
să reducă, pe cât posibil, evacuarea în mediul marin a substanțe-
lor toxice, dăunătoare sau nocive, în special a celor persistente.
Articolul 208
Poluarea rezultând din activități legate de fundul mărilor
care țin de jurisdicția națională
(1) Statele de coastă adoptă acte cu putere de lege și norme
administrative pentru prevenirea, reducerea și controlul poluării
mediului marin rezultând direct sau indirect din activități legate de
fundul mărilor care se află sub jurisdicția acestora și provenind de
la insule artificiale, instalații și structuri aflate sub jurisdicția aces-
tora, în temeiul articolelor 60 și 80.
(2) Statele iau orice alte măsuri pe care le consideră necesare pen-
tru prevenirea, reducerea și controlul acestei poluări.
(3) Aceste acte cu putere de lege, norme administrative și măsuri
nu trebuie să fie mai puțin eficiente decât normele, standardele și
practicile și procedurile recomandate, cu caracter internațional.
(4) Statele încearcă să-și armonizeze politicile în această privință
la nivelul regional corespunzător.
(5) Acționând în special prin intermediul organizațiilor
internaționale competente sau al unei conferințe diplomatice,
statele stabilesc norme, standarde, precum și practici și proceduri
recomandate, cu caracter mondial și regional, pentru prevenirea,
reducerea și controlul poluării mediului marin menționate la ali-
neatul (1). Aceste norme, standarde, precum și aceste practici și
proceduri recomandate sunt reexaminate periodic, după caz.
Articolul 209
Poluarea din activități desfășurate în zonă
(1) Normele, reglementările și procedurile internaționale se sta-
bilesc în conformitate cu partea XI pentru prevenirea, reducerea
și controlul poluării mediului marin din activități desfășurate în
zonă. Aceste norme, reglementări și proceduri sunt reexaminate
periodic, după caz.
(2) Sub rezerva dispozițiilor relevante ale prezentei secțiuni,
statele adoptă acte cu putere de lege și norme administrative pen-
tru prevenirea, reducerea și controlul poluării mediului marin din
activitățile în zonă întreprinse de nave sau de la instalații, structuri
și alte dispozitive care le arborează pavilionul sau care sunt
159
înmatriculate pe teritoriul acestora sau funcționează sub
autoritatea acestora, după caz. Aceste acte cu putere de lege și
norme administrative nu trebuie să fie mai puțin eficiente decât
normele, standardele și procedurile, cu caracter internațional,
menționate la alineatul (1).
Articolul 210
Poluarea prin descărcare
(1) Statele adoptă acte cu putere de lege și norme administrative
pentru prevenirea, reducerea și controlul poluării mediului marin
prin descărcare.
(2) Statele iau orice alte măsuri pe care le consideră necesare pen-
tru prevenirea, reducerea și controlul acestei poluări.
(3) Aceste acte cu putere de lege, norme administrative și măsuri
asigură că descărcarea nu se efectuează fără permisiunea autori-
tăților competente ale statelor.
(4) Acționând în special prin intermediul organizațiilor
internaționale competente sau al unei conferințe diplomatice,
statele încearcă să stabilească norme, standarde, precum și prac-
tici și proceduri recomandate, cu caracter mondial și regional,
pentru prevenirea, reducerea și controlul poluării respective.
Aceste norme, standarde, precum și aceste practici și proceduri
recomandate sunt reexaminate periodic, după caz.
(5) Descărcarea în marea teritorială și în zona economică exclu-
sivă sau pe platforma continentală nu poate avea loc fără acordul
prealabil expres al statului de coastă, care are dreptul de a auto-
riza, reglementa și controla această descărcare, după examinarea
corespunzătoare a problemei împreună cu alte state pentru care,
datorită poziției geografice, această descărcare poate avea efecte
nefavorabile.
(6) Actele cu putere de lege, normele administrative și măsurile
naționale nu trebuie să fie mai puțin eficiente pentru prevenirea,
reducerea și controlul acestei poluări decât normele și standardele
cu caracter internațional.
Articolul 211
Poluarea de către nave
(1) Acționând prin intermediul organizațiilor internaționale com-
petente sau al unei conferințe diplomatice generale, statele stabi-
lesc norme și standarde cu caracter internațional pentru preveni-
rea, reducerea și controlul poluării mediului marin de către nave
și promovează adoptarea, în același mod, după caz, a unor sisteme
de circulație a navelor menite să reducă la minim riscul de
accidente care pot cauza poluarea mediului marin, inclusiv a
litoralului, și care pot aduce atingere, prin această poluare,
160 RO Jurnalul Oficial al Uniunii Europene 04/vol. 4

intereselor conexe ale statelor de coastă. Aceste norme și clar a zonei economice exclusive respective necesită adop-
standarde sunt, în același mod, reexaminate periodic, după caz. tarea unor măsuri speciale obligatorii pentru prevenirea
poluării de către nave pentru motive tehnice recunoscute
privind condițiile oceanografice și ecologice ale acesteia,
utilizarea sau protejarea resurselor acesteia și caracterul
(2) Statele adoptă acte cu putere de lege și norme administrative specific al traficului, statele de coastă pot, după consultarea
pentru prevenirea, reducerea și controlul poluării mediului marin prin intermediul organizației internaționale competente a
de către navele care le arborează pavilionul sau care sunt înma- oricăror state implicate, să facă o notificare către această
triculate de acestea. Aceste acte cu putere de lege și norme organizație cu privire la zona respectivă, prezentând probe
administrative nu trebuie să fie mai puțin eficiente decât normele științifice și tehnice justificative și informații privind
și standardele internaționale general acceptate, stabilite prin inter- instalațiile de recepție necesare. În termen de douăsprezece
mediul organizațiilor internaționale competente sau al unei luni de la primirea notificării, organizația stabilește dacă
conferințe diplomatice generale. situația din zona respectivă corespunde condițiilor men-
ționate anterior. În cazul în care organizația hotărăște
astfel, statele de coastă pot adopta, pentru această zonă,
acte cu putere de lege și norme administrative pentru pre-
venirea, reducerea și controlul poluării de către nave, care
(3) Statele care, în vederea prevenirii, reducerii și controlului
pun în aplicare normele și standardele internaționale sau
poluării mediului marin, impun navelor străine condiții specifice
practicile de navigație pe care organizația le-a declarat apli-
pentru intrarea în porturile sau în apele interioare ale acestora sau
cabile zonelor speciale. Aceste acte cu putere de lege și
pentru efectuarea unei escale în terminalele din larg asigură publi-
norme administrative se aplică navelor străine numai la
citatea corespunzătoare acestor condiții și le comunică organiza-
expirarea unui termen de cincisprezece luni de la data noti-
țiilor internaționale competente. Atunci când aceste condiții se
ficării organizației.
stabilesc în formă identică de către două sau mai multe state de
coastă în cadrul efortului de armonizare a politicilor, se indică în
notificarea respectivă care sunt statele care participă la aceste
acorduri de cooperare. Fiecare stat solicită comandantului navei (b) Statele de coastă publică limitele oricărei zone specifice,
care îi arborează pavilionul sau care este înmatriculată de statul definite în mod clar.
respectiv, atunci când nava se află în marea teritorială a unui stat
participant la aceste acorduri de cooperare, să furnizeze, la cererea
acestui stat, informații care să indice dacă el se îndreaptă spre un (c) În cazul în care statele de coastă intenționează să adopte
stat din aceeași regiune care participă la acordurile respective și, acte cu putere de lege și norme administrative suplimentare
în caz afirmativ, să precizeze dacă nava corespunde condițiilor pentru aceeași zonă în vederea prevenirii, reducerii și
impuse de acest stat pentru intrarea în porturile sale. Prezentul controlului poluării de către nave, la prezentarea notifică-
articol nu aduce atingere continuării exercitării de către o navă a rii menționate anterior, în același timp ele adresează o
dreptului de trecere inofensivă sau punerii în aplicare a notificare organizației cu privire la aceasta. Actele cu
articolului 25 alineatul (2). putere de lege și normele administrative suplimentare pot
să se refere la deversări sau practici de navigație, dar nu
solicită navelor străine să respecte alte standarde de pro-
iectare, de construcție, de încadrare cu personal sau de
echipare decât normele și standardele internaționale
(4) În exercitarea suveranității lor asupra mării teritoriale, statele
general acceptate; acestea se aplică navelor străine la expi-
de coastă adoptă acte cu putere de lege și norme administrative
rarea unui termen de cincisprezece luni de la data notifi-
pentru prevenirea, reducerea și controlul poluării mediului marin
cării organizației, cu condiția ca organizația să le aprobe în
de către navele străine, inclusiv de către navele care își exercită
termen de douăsprezece luni de la data notificării.
dreptul de trecere inofensivă. Aceste acte cu putere de lege și
norme administrative nu împiedică, în conformitate cu partea II
secțiunea 3, trecerea inofensivă a navelor străine.
(7) Normele și standardele internaționale prevăzute de prezentul
articol ar trebui să le includă, inter alia, pe cele privind notificarea
promptă a statelor de coastă al căror litoral sau interese conexe
(5) În sensul punerii în aplicare prevăzute la secțiunea 6, statele
pot fi afectate de incidente, inclusiv de accidente maritime, care
de coastă pot adopta în ceea ce privește zona lor economică
implică sau riscă să implice deversări.
exclusivă acte cu putere de lege și norme administrative pentru
prevenirea, reducerea și controlul poluării de către nave care sunt
conforme și pun în aplicare normele și standardele internaționale
general acceptate, stabilite prin intermediul organizațiilor
internaționale competente sau al unei conferințe diplomatice
generale. Articolul 212

Poluarea din atmosferă sau prin intermediul acesteia

(6) (a) Atunci când normele și standardele internaționale mențio-

nate la alineatul (1) nu sunt adecvate pentru a face față (1) Pentru prevenirea, reducerea și controlul poluării mediului
unor circumstanțe speciale, iar statele de coastă au motive marin din atmosferă sau prin intermediul acesteia, statele adoptă
întemeiate să creadă că o zonă specifică, definită în mod acte cu putere de lege și norme administrative aplicabile spațiului
04/vol. 4 RO Jurnalul Oficial al Uniunii Europene
aerian aflat sub suveranitatea acestora și navelor care le arborează
pavilionul sau navelor sau aeronavelor înmatriculate de acestea,
luând în considerare normele, standardele, precum și practicile și
procedurile recomandate, convenite pe plan internațional, și sigu-
ranța navigației aeriene.
(2) Statele iau orice alte măsuri pe care le consideră necesare pen-
tru prevenirea, reducerea și controlul acestei poluări.
(3) Acționând în special prin intermediul organizațiilor
internaționale competente sau al unei conferințe diplomatice,
statele încearcă să stabilească norme, standarde, precum și prac-
tici și proceduri recomandate, cu caracter mondial și regional,
pentru prevenirea, reducerea și controlul acestei poluări.
SECȚIUNEA 6
PUNEREA ÎN APLICARE
Articolul 213
Punerea în aplicare cu privire la poluarea de origine
terestră
Statele asigură punerea în aplicare a actelor cu putere de lege și
normelor administrative adoptate în conformitate cu
articolul 207 și adoptă acte cu putere de lege și norme
administrative și iau orice alte măsuri necesare pentru punerea în
aplicare a normelor și standardelor internaționale aplicabile,
stabilite prin intermediul organizațiilor internaționale competente
sau al unei conferințe diplomatice, pentru prevenirea, reducerea și
controlul poluării mediului marin de origine terestră.
Articolul 214
Punerea în aplicare cu privire la poluarea rezultând din
activități legate de fundul mărilor
Statele asigură punerea în aplicare a actelor cu putere de lege și
normelor administrative adoptate în conformitate cu
articolul 208 și adoptă acte cu putere de lege și norme
administrative și iau orice alte măsuri necesare pentru punerea în
aplicare a normelor și standardelor internaționale aplicabile,
stabilite prin intermediul organizațiilor internaționale competente
sau al unei conferințe diplomatice, pentru prevenirea, reducerea și
controlul poluării mediului marin rezultând direct sau indirect din
activități legate de fundul mărilor care se află sub jurisdicția
acestora și provenind de la insule artificiale, instalații și structuri
aflate sub jurisdicția acestora, în temeiul articolelor 60 și 80.
161
Articolul 215
Punerea în aplicare cu privire la poluarea rezultând din
activități desfășurate în zonă
Punerea în aplicare a normelor, reglementărilor și procedurilor
internaționale stabilite în conformitate cu partea XI pentru
prevenirea, reducerea și controlul poluării mediului marin
rezultând din activități desfășurate în zonă este reglementată de
prezenta parte.
Articolul 216
Punerea în aplicare cu privire la poluarea prin descărcare
(1) Actele cu putere de lege și normele administrative adoptate în
conformitate cu prezenta convenție și normele și standardele
internaționale aplicabile, stabilite prin intermediul organizațiilor
internaționale competente sau al unei conferințe diplomatice pen-
tru prevenirea, reducerea și controlul poluării mediului marin prin
deversare sunt puse în aplicare:
(a) de statul de coastă cu privire la descărcarea în marea teritorială
sau zona economică exclusivă sau pe platforma continentală
a acestuia;
(b) de statul de pavilion cu privire la navele care îi arborează pavi-
lionul sau navele sau aeronavele înmatriculate de acesta;
(c) de orice stat cu privire la acțiunile de încărcare a deșeurilor sau
a altor materiale care au loc pe teritoriul sau la terminalele din
larg ale acestuia.
(2) Nici un stat nu are obligația, în temeiul prezentului articol, de
a iniția o acțiune atunci când un alt stat a inițiat deja o acțiune în
conformitate cu prezentul articol.
Articolul 217
Punerea în aplicare de către statul de pavilion
(1) Statele asigură respectarea de către navele care le arborează
pavilionul sau care sunt înmatriculate de acestea a normelor și
standardelor internaționale aplicabile, stabilite prin intermediul
organizației internaționale competente sau al unei conferințe
diplomatice generale, și a actelor cu putere de lege și normelor
administrative ale acestora, adoptate în conformitate cu prezenta
convenție pentru prevenirea, reducerea și controlul poluării
mediului marin de către nave și adoptă în consecință acte cu
putere de lege și norme administrative și iau orice măsuri nece-
sare pentru punerea în aplicare a acestora. Statul de pavilion asi-
gură punerea în aplicare efectivă a acestor norme, standarde, acte
cu putere de lege și norme administrative, indiferent de locul unde
s-a săvârșit încălcarea.
162 RO Jurnalul Oficial al Uniunii Europene
(2) Statele iau, în special, măsurile corespunzătoare pentru a
interzice navelor care le arborează pavilionul sau care sunt înma-
triculate de acestea să navigheze, atâta timp cât nu corespund nor-
melor și standardelor internaționale prevăzute la alineatul (1),
inclusiv dispozițiilor cu privire la proiectarea, construcția,
echiparea și încadrarea cu personal a navelor.
(3) Statele se asigură că navele care le arborează pavilionul sau
care sunt înmatriculate de acestea au la bord certificatele cerute și
eliberate în temeiul normelor și standardelor internaționale men-
ționate la alineatul (1). Statele se asigură că navele care le arbo-
rează pavilionul sunt inspectate periodic pentru a verifica dacă
aceste certificate sunt conforme cu starea efectivă a navelor.
Aceste certificate sunt acceptate de alte state ca dovadă a stării
navelor și li se recunoaște aceeași valoare ca cea a certificatelor eli-
berate de acestea, cu excepția cazului în care există motive înte-
meiate să se creadă că starea navei nu corespunde într-o măsură
importantă cu datele din certificat.
(4) În cazul în care o navă săvârșește o încălcare a normelor și
standardelor stabilite prin intermediul organizației internaționale
competente sau al unei conferințe diplomatice generale, statul de
pavilion, fără a aduce atingere articolelor 218, 220 și 228, recurge
la investigarea imediată și, după caz, inițiază o acțiune pentru
încălcarea prezumtivă, indiferent de locul unde s-a săvârșit încăl-
carea sau de locul unde s-a produs sau a fost observată poluarea
cauzată de această încălcare.
(5) Statul de pavilion care efectuează o anchetă asupra încălcării
poate solicita asistență din partea oricărui alt stat a cărui cooperare
ar putea fi utilă pentru clarificarea circumstanțelor cazului. Sta-
tele se străduiesc să îndeplinească cerințele corespunzătoare ale
statului de pavilion.
(6) La solicitarea scrisă a unui stat, statele investighează orice
încălcare suspectată de a fi fost săvârșită de către navele care le
arborează pavilionul. În cazul în care ajung la concluzia că dețin
suficiente dovezi pentru a iniția o acțiune pentru încălcarea
prezumtivă, statele de pavilion inițiază de îndată acțiunea în
conformitate cu legile lor.
(7) Statele de pavilion informează de îndată statul solicitant și
organizația internațională competentă cu privire la acțiunea
inițiată și la rezultatul acesteia. Toate statele au acces la aceste
informații.
(8) Sancțiunile prevăzute de actele cu putere de lege și normele
administrative ale statelor pentru navele care le arborează pavi-
lionul trebuie să fie suficient de severe pentru a descuraja
încălcările, indiferent de locul unde sunt săvârșite.
04/vol. 4
Articolul 218
Punerea în aplicare de către statul de port
(1) Atunci când o navă se află de bunăvoie într-un port sau la un
terminal din larg al unui stat, acest stat poate să inițieze o acțiune
iar, atunci când mijloacele de probă o justifică, să inițieze o acți-
une pentru orice deversare efectuată de pe acest vas dincolo de
apele interioare, marea teritorială sau zona economică exclusivă a
statului respectiv, prin încălcarea normelor și standardelor
internaționale aplicabile, stabilite prin intermediul organizației
internaționale competente sau al unei conferințe diplomatice
generale.
(2) Statul de port inițiază o acțiune în temeiul alineatului (1) pen-
tru o încălcare săvârșită prin deversările efectuate în apele inte-
rioare, marea teritorială sau zona economică exclusivă a unui alt
stat numai în cazul în care o cere acest stat, statul de pavilion sau
un stat care a suferit sau riscă să sufere prejudicii datorită încăl-
cării săvârșite prin aceste deversări sau în cazul în care această
încălcare a cauzat sau riscă să cauzeze poluarea în apele interioare,
marea teritorială sau zona economică exclusivă a statului care ini-
țiază acțiunea.
(3) Atunci când o navă se află de bunăvoie într-un port sau la un
terminal din larg al unui stat, acest stat se străduiește să dea curs,
pe cât posibil, cererilor oricărui stat privind investigarea încălcării
săvârșite prin deversare menționate la alineatul (1), despre care se
crede că s-a produs, a cauzat sau a riscat să cauzeze prejudicii în
apele interioare, marea teritorială sau zona economică exclusivă a
statului solicitant. Statul de port se străduiește, de asemenea, să
dea curs, pe cât posibil, cererilor statului de pavilion privind
investigarea acestei încălcări, indiferent de locul unde a fost
săvârșită.
(4) Dosarul anchetei efectuate de către un stat de port în temeiul
prezentului articol este transmis, la cerere, statului de pavilion sau
statului de coastă. O acțiune inițiată de către statul de port pe baza
acestei anchete poate fi suspendată, sub rezerva secțiunii 7, la
cererea statului de coastă, în cazul în care încălcarea a fost săvârșită
în apele interioare, marea teritorială sau zona economică exclu-
sivă a acestuia. Mijloacele de probă și dosarul cauzei, precum și
orice cauțiune sau altă garanție financiară depusă la autoritățile
statului de port se transmit în acest caz statului de coastă. Această
transmitere exclude posibilitatea continuării acțiunii în statul de
port.
Articolul 219
Măsuri privind navigabilitatea navelor pentru evitarea
poluării
Sub rezerva dispozițiilor secțiunii 7, statele care, la cerere sau din
proprie inițiativă, constată că o navă aflată într-unul din porturile
04/vol. 4 RO Jurnalul Oficial al Uniunii Europene
sau la unul din terminalele din larg ale acestora încalcă normele și
standardele internaționale aplicabile privind navigabilitatea
navelor și riscă, în consecință, să cauzeze prejudicii mediului
marin, iau, pe cât posibil, măsuri administrative pentru a
împiedica această navă să plece în cursă. Statele respective pot
permite navei să plece doar spre cel mai apropiat șantier naval de
reparații și, după înlăturarea cauzelor încălcării, permit navei să-și
continue ruta de îndată.
Articolul 220
Punerea în aplicare de către statul de coastă
(1) Atunci când o navă se află de bunăvoie într-un port sau la un
terminal din larg al unui stat, acest stat poate să inițieze o acțiune,
sub rezerva secțiunii 7, pentru orice încălcare a actelor cu putere
de lege și normelor administrative ale acestuia, adoptate în
conformitate cu prezenta convenție, sau a normelor și standarde-
lor internaționale aplicabile pentru prevenirea, reducerea și
controlul poluării de către nave, în cazul în care încălcarea a fost
săvârșită în marea teritorială sau zona economică exclusivă a sta-
tului respectiv.
(2) Atunci când există motive întemeiate să se creadă că o navă
care navighează în marea teritorială a unui stat a încălcat, în
timpul trecerii sale prin aceasta, actele cu putere de lege și normele
administrative ale acestui stat adoptate în conformitate cu pre-
zenta convenție sau normele și standardele internaționale aplica-
bile pentru prevenirea, reducerea și controlul poluării de către
nave, statul respectiv poate, fără a aduce atingere aplicării dispo-
zițiilor relevante ale părții II secțiunea 3, să recurgă la o inspectare
fizică a navei pentru constatarea încălcării și, atunci când
mijloacele de probă o justifică, să inițieze o acțiune, inclusiv să
ordone reținerea navei, în conformitate cu dreptul său intern, sub
rezerva dispozițiilor secțiunii 7.
(3) Atunci când există motive întemeiate să se creadă că o navă
care navighează în zona economică exclusivă sau în marea
teritorială a unui stat a încălcat, în zona economică exclusivă,
normele și standardele internaționale aplicabile pentru preveni-
rea, reducerea și controlul poluării de către nave sau actele cu
putere de lege și normele administrative pe care statul respectiv
le-adoptă în conformitate cu aceste norme și standarde și pe care
le pune în aplicare, acest stat poate solicita navei să furnizeze
informații privind identitatea și portul de înmatriculare, ultimul și
următorul port de escală și alte informații relevante necesare pen-
tru a stabili dacă a fost săvârșită o încălcare.
(4) Statele adoptă acte cu putere de lege și norme administrative
și iau, de asemenea, alte măsuri pentru ca navele care le arborează
pavilionul să respecte cerințele de acordare de informații în teme-
iul alineatului (3).
163
(5) Atunci când există motive întemeiate să se creadă că o navă
care navighează în zona economică exclusivă sau în marea
teritorială a unui stat, a săvârșit, în zona economică exclusivă, o
încălcare menționată la alineatul (3), rezultând într-o deversare
substanțială care cauzează sau riscă să cauzeze o poluare gravă a
mediului marin, acest stat poate să recurgă la o inspectare fizică a
navei pentru a constata dacă a fost săvârșită o încălcare, în cazul
în care nava refuză să ofere informații sau informațiile furnizate
de către navă diferă în mod clar de situația de fapt evidentă și în
cazul în care circumstanțele cazului justifică această inspecție.
(6) Atunci când există probe obiective clare că o navă care navi-
ghează în zona economică exclusivă sau în marea teritorială a
unui stat a săvârșit, în zona economică exclusivă, o încălcare men-
ționată la alineatul (3), rezultând într-o deversare care cauzează
sau riscă să cauzeze prejudicii grave litoralului sau intereselor
conexe ale statului de coastă, sau oricăror resurse ale mării teri-
toriale sau ale zonei economice exclusive ale acestuia, statul res-
pectiv poate, sub rezerva secțiunii 7, în cazul în care mijloacele de
probă o justifică, să inițieze o acțiune, inclusiv să ordone reține-
rea navei, în conformitate cu dreptul său intern.
(7) Fără a aduce atingere dispozițiilor alineatului (6), în toate
cazurile în care au fost stabilite proceduri corespunzătoare, fie
prin intermediul organizației internaționale competente, fie con-
venite în alt mod, pentru garantarea respectării obligațiilor privind
depunerea unei cauțiuni sau a unei alte garanții financiare cores-
punzătoare, statul de coastă, în cazul în care este obligat prin
aceste proceduri, autorizează nava să-și continue ruta.
(8) Dispozițiile alineatelor (3), (4), (5), (6) și (7) se aplică, de ase-
menea, actelor cu putere de lege și normelor administrative națio-
nale adoptate în temeiul articolului 211 alineatul (6).
Articolul 221
Măsuri de evitare a poluării rezultând dintr-un accident
maritim
(1) Nici o dispoziție a prezentei părți nu aduce atingere dreptului
pe care îl au statele, în temeiul dreptului internațional, atât
cutumiar, cât și convențional, de a lua și de a pune în aplicare din-
colo de marea teritorială, măsuri proporționale cu prejudiciile pe
care le-au suferit efectiv sau pe care riscă să le sufere pentru a-și
proteja litoralul sau interesele conexe, inclusiv pescuitul, împo-
triva poluării sau riscului de poluare rezultând dintr-un accident
maritim sau din acte legate de un astfel de accident, de la care sunt
de așteptat în mod rezonabil consecințe dăunătoare majore.
(2) În sensul prezentului articol, prin „accident maritim” se înțe-
lege un abordaj, o eșuare sau alt incident de navigație sau
164 RO Jurnalul Oficial al Uniunii Europene
eveniment survenit la bordul sau în exteriorul unei nave și care
determină daune materiale sau o amenințare iminentă de daune
materiale pentru o navă sau pentru încărcătura acesteia.
Articolul 222
Punerea în aplicare cu privire la poluarea din atmosferă
sau prin intermediul acesteia
Statele pun în aplicare, în cadrul spațiului aerian aflat sub
suveranitatea lor sau cu privire la navele care le arborează
pavilionul sau la navele sau aeronavele înmatriculate de acestea,
actele cu putere de lege și normele administrative pe care le-au
adoptat în conformitate cu articolul 212 alineatul (1) și cu alte
dispoziții ale prezentei convenții și adoptă acte cu putere de lege
și norme administrative și iau alte măsuri necesare pentru punerea
în aplicare a normelor și standardelor internaționale aplicabile,
stabilite prin intermediul organizațiilor internaționale competente
sau al unei conferințe diplomatice, în vederea prevenirii, reducerii
și controlului poluării din atmosferă sau prin intermediul acesteia
a mediului marin, în conformitate cu toate normele și standardele
internaționale relevante cu privire la siguranța navigației aeriene.
SECȚIUNEA 7
GARANȚII
Articolul 223
Măsuri de facilitare a desfășurării unei acțiuni
În acțiunile inițiate în temeiul prezentei părți, statele iau măsuri
pentru facilitarea audierii martorilor și a admiterii probelor
prezentate de către autoritățile unui alt stat sau de către
organizația internațională competentă, și facilitează participarea
la acțiune a reprezentanților oficiali ai organizației internaționale
competente, ai statului de pavilion și ai oricărui stat afectat de
poluarea care rezultă în urma unei încălcări. Reprezentanții oficiali
care participă la această acțiune au drepturile și obligațiile
prevăzute de dreptul intern sau de dreptul internațional.
Articolul 224
Exercitarea atribuțiilor de executare
Atribuțiile de executare față de navele străine în temeiul prezentei
părți pot fi exercitate numai de funcționari sau de navele de război,
aeronavele militare sau alte nave sau aeronave care poartă
însemne exterioare indicând clar că sunt destinate unui serviciu
public și care sunt autorizate în acest scop.
04/vol. 4
Articolul 225
Obligația de a evita consecințele nefaste în exercitarea
atribuțiilor de executare
În exercitarea atribuțiilor de executare față de navele străine, în
temeiul prezentei convenții, statele nu trebuie să pună în pericol
siguranța navigației, nici să expună o navă unui risc sau să o
conducă într-un port sau într-un loc de ancorare periculos, nici să
expună mediul marin unui risc excesiv.
Articolul 226
Investigarea navelor străine
(1) (a) Statele nu rețin o navă străină mai mult decât este esențial
în sensul anchetelor prevăzute la articolele 216, 218 și
220. Orice inspectare fizică a unei nave străine se limitează
la examinarea certificatelor, registrelor sau altor
documente pe care nava are obligația de a le deține în
temeiul normelor și standardelor internaționale general
acceptate sau a oricăror documente similare pe care le
deține; inspectarea fizică detaliată a navei poate fi efectu-
ată numai după această examinare și numai în cazul în
care:
(i) există motive întemeiate să se creadă că starea navei
sau a echipamentului acesteia nu corespunde într-o
măsură importantă cu datele din aceste documente;
(ii) conținutul acestor documente nu este suficient pentru
a confirma sau verifica încălcarea prezumtivă sau
(iii) nava nu deține certificate și registre valabile.
(b) În cazul în care investigația indică o încălcare a actelor cu
putere de lege și normelor administrative aplicabile sau a
normelor și standardelor internaționale pentru protecția și
conservarea mediului marin, se recurge de îndată la
eliberarea navei sub rezerva îndeplinirii formalităților rezo-
nabile, precum depunerea unei cauțiuni sau a unei alte
garanții financiare corespunzătoare.
(c) Fără a aduce atingere normelor și standardelor
internaționale aplicabile cu privire la navigabilitatea
navelor, în cazul în care eliberarea navei ar prezenta un risc
major de prejudiciu asupra mediului marin, eliberarea
navei respective poate fi refuzată sau condiționată de ple-
carea spre cel mai apropiat șantier naval de reparații. În
cazul în care eliberarea navei este refuzată sau condițio-
nată, statul de pavilion al navei trebuie notificat de îndată,
iar acesta poate solicita eliberarea navei în conformitate cu
partea XV.
04/vol. 4 RO Jurnalul Oficial al Uniunii Europene
(2) Statele cooperează la elaborarea procedurilor de evitare a
inspectării fizice inutile a navelor pe mare.
Articolul 227
Nediscriminarea față de navele străine
Atunci când își exercită drepturile și își îndeplinesc obligațiile în
temeiul prezentei părți, statele nu supun navele nici unui alt stat
vreunei discriminări de drept sau de fapt.
Articolul 228
Suspendarea acțiunii și restricții la inițierea acesteia
(1) Atunci când un stat inițiază o acțiune în vederea impunerii de
sancțiuni pentru încălcarea actelor cu putere de lege și normelor
administrative aplicabile sau a normelor și standardelor
internaționale cu privire la prevenirea, reducerea și controlul
poluării de către nave, săvârșită de o navă străină dincolo de marea
teritorială a statului care inițiază acțiunea, această acțiune se sus-
pendă de îndată ce statul de pavilion inițiază el însuși o acțiune
pentru aceeași încălcare, în termen de șase luni de la inițierea pri-
mei acțiuni, cu excepția cazului în care aceasta se referă la un caz
de prejudiciu grav cauzat statului de coastă sau a cazului în care
statul de pavilion respectiv și-a neglijat în mod repetat obligația de
a pune în aplicare efectiv normele și standardele internaționale în
vigoare față de încălcările săvârșite de navele acestuia. Atunci când
statul de pavilion cere suspendarea acțiunii în conformitate cu
prezentul articol, acesta transmite în termen util statului care a
inițiat acțiunea un dosar complet al cauzei și actele de procedură.
După pronunțarea unei hotărâri cu privire la acțiunea inițiată de
statul de pavilion, se dispune încetarea acțiunii. După acoperirea
cheltuielilor de procedură, orice cauțiune sau orice altă garanție
financiară depusă cu privire la această acțiune este restituită de
către statul de coastă.
(2) Nu se mai poate iniția o acțiune în vederea impunerii de sanc-
țiuni împotriva unor nave străine după expirarea unui termen de
trei ani de la data săvârșirii încălcării, și nici un stat nu poate iniția
o astfel de acțiune, în cazul în care aceasta a fost deja inițiată de
un alt stat, sub rezerva dispozițiilor alineatului (1).
(3) Dispozițiile prezentului articol nu aduc atingere dreptului sta-
tului de pavilion de a lua toate măsurile, inclusiv dreptul de a ini-
ția o acțiune, în conformitate cu dreptul său intern, indiferent de
acțiunea inițiată anterior de către un alt stat.
165
Articolul 229
Inițierea de proceduri civile
Nici o dispoziție a prezentei convenții nu aduce atingere dreptului
de inițiere a unor proceduri civile în caz de pierderi sau prejudicii
rezultând din poluarea mediului marin.
Articolul 230
Sancțiuni pecuniare și respectarea drepturilor recunoscute
ale acuzatului
(1) Se pot impune numai sancțiuni pecuniare pentru încălcările
actelor cu putere de lege și normelor administrative naționale sau
a normelor și standardelor internaționale aplicabile privind pre-
venirea, reducerea și controlul poluării mediului marin, săvârșite
de nave străine dincolo de marea teritorială.
(2) Se pot impune numai sancțiuni pecuniare pentru încălcările
actelor cu putere de lege și normelor administrative naționale sau
a normelor și standardelor internaționale aplicabile privind pre-
venirea, reducerea și controlul poluării mediului marin, săvârșite
de nave străine în marea teritorială, cu excepția cazului în care este
vorba de un act de poluare grav și intenționat în marea teritorială.
(3) În desfășurarea acțiunii inițiate pentru aceste încălcări
săvârșite de către o navă străină care pot avea ca rezultat impu-
nerea de sancțiuni, se respectă drepturile recunoscute ale
acuzatului.
Articolul 231
Notificarea statului de pavilion și a altor state interesate
Statele adresează de îndată o notificare statului de pavilion și
oricărui alt stat interesat cu privire la orice măsuri luate în temeiul
secțiunii 6 împotriva navelor străine și prezintă statului de
pavilion toate rapoartele oficiale cu privire la aceste măsuri. Cu
toate acestea, în ceea ce privește încălcările săvârșite în marea
teritorială, obligațiile menționate anterior ale statului de coastă se
aplică numai măsurilor luate în cadrul acțiunii. Agenții
diplomatici sau funcționarii consulari și, pe cât posibil, autoritatea
maritimă a statului de pavilion sunt informați de îndată cu privire
la toate măsurile luate în temeiul secțiunii 6 împotriva navelor
străine.
Articolul 232
Răspunderea statelor pentru măsurile de punere în
aplicare
Statele sunt răspunzătoare pentru prejudiciile sau pierderile
imputabile acestora în urma măsurilor luate în temeiul secțiunii 6,
166 RO Jurnalul Oficial al Uniunii Europene
atunci când aceste măsuri sunt ilicite sau le depășesc pe cele
necesare în mod rezonabil în lumina informațiilor disponibile.
Statele prevăd căi de atac în tribunalele lor pentru acțiuni în
despăgubiri cu privire la aceste prejudicii sau pierderi.
Articolul 233
Garanții privind strâmtorile folosite pentru navigația
internațională
Nici o dispoziție a secțiunilor 5, 6 și 7 nu aduce atingere regimului
juridic al strâmtorilor folosite pentru navigația internațională. Cu
toate acestea, în cazul în care o navă străină, alta decât cele
prevăzute la secțiunea 10, a săvârșit o încălcare a actelor cu putere
de lege și normelor administrative menționate la articolul 42
alineatul (1) literele (a) și (b), cauzând sau riscând să cauzeze
prejudicii grave mediului marin al strâmtorilor, statele riverane la
strâmtori pot lua măsurile corespunzătoare de punere în aplicare
și, în acest caz, respectă mutatis mutandis dispozițiile prezentei
secțiuni.
SECȚIUNEA 8
ZONE ACOPERITE DE GHEAȚĂ
Articolul 234
Zone acoperite de gheață
Statele de coastă au dreptul de a adopta și de a pune în aplicare acte
cu putere de lege și norme administrative nediscriminatorii pentru
prevenirea, reducerea și controlul poluării mediului marin de către
nave în zone acoperite de gheață aflate în limitele zonei economice
exclusive, acolo unde condițiile climatice deosebit de severe și
prezența gheții care acoperă aceste zone în cea mai mare parte a
anului creează obstacole sau pericole ieșite din comun pentru
navigație, iar poluarea mediului marin ar putea cauza prejudicii
grave sau perturbarea ireversibilă a echilibrului ecologic. Aceste
acte cu putere de lege și norme administrative țin seama în mod
corespunzător de navigație, precum și de protecția și de
conservarea mediului marin pe baza celor mai sigure date
științifice disponibile.
SECȚIUNEA 9
RESPONSABILITATE ȘI RĂSPUNDERE
Articolul 235
Responsabilitate și răspundere
(1) Statele sunt responsabile pentru îndeplinirea obligațiilor lor
internaționale privind protecția și conservarea mediului marin. Ele
își angajează răspunderea în conformitate cu dreptul
internațional.
04/vol. 4
(2) Statele se asigură că dreptul lor intern oferă căi de atac care
permit obținerea unei despăgubiri prompte și adecvate sau a altei
compensații pentru prejudicii cauzate de poluarea mediului marin
de către persoanele fizice sau juridice aflate sub jurisdicția lor.
(3) În vederea asigurării unei despăgubiri prompte și adecvate
pentru toate prejudiciile cauzate de poluarea mediului marin,
statele cooperează la punerea în aplicare a dreptului internațional
existent și la dezvoltarea dreptului internațional privind respon-
sabilitatea și răspunderea pentru evaluarea și despăgubirea
prejudiciilor și soluționarea litigiilor conexe, precum și, după caz,
elaborarea criteriilor și a procedurilor de plată a despăgubirilor
adecvate, precum asigurarea obligatorie sau fondurile de despă-
gubire.
SECȚIUNEA 10
IMUNITATE SUVERANĂ
Articolul 236
Imunitate suverană
Dispozițiile prezentei convenții privind protecția și conservarea
mediului marin nu se aplică nici navelor de război sau navelor
auxiliare, nici altor nave sau aeronave deținute sau exploatate de
către un stat și utilizate, în momentul respectiv, exclusiv pentru
serviciul public necomercial. Cu toate acestea, fiecare stat se
asigură, prin adoptarea unor măsuri corespunzătoare care să nu
afecteze funcționarea sau capacitatea operațională a acestor nave
sau aeronave deținute sau exploatate de către acesta, că navele sau
aeronavele respective acționează, pe cât posibil, în mod rezonabil
și compatibil cu prezenta convenție.
SECȚIUNEA 11
OBLIGAȚIILE CARE DECURG DIN ALTE CONVENȚII PRIVIND
PROTECȚIA ȘI CONSERVAREA MEDIULUI MARIN
Articolul 237
Obligațiile care decurg din alte convenții privind protecția
și conservarea mediului marin
(1) Dispozițiile prezentei părți nu aduc atingere obligațiilor spe-
cifice care le revin statelor în temeiul convențiilor și acordurilor
04/vol. 4 RO Jurnalul Oficial al Uniunii Europene
speciale încheiate anterior cu privire la protecția și conservarea
mediului marin și nici acordurilor care pot fi încheiate în
vederea promovării principiilor generale enunțate în prezenta
convenție.
PARTEA XIII
CERCETAREA ȘTIINȚIFICĂ MARINĂ
SECȚIUNEA 1
DISPOZIȚII GENERALE
Articolul 238
Dreptul de a efectua cercetări științifice marine
Toate statele, indiferent de poziția lor geografică, și organizațiile
internaționale competente au dreptul de a efectua cercetări
științifice marine sub rezerva drepturilor și obligațiilor celorlalte
state, astfel cum sunt definite prin prezenta convenție.
Articolul 239
Promovarea cercetării științifice marine
Statele și organizațiile internaționale competente promovează și
facilitează dezvoltarea și desfășurarea cercetării științifice marine
în conformitate cu prezenta convenție.
Articolul 240
Principii generale pentru desfășurarea cercetării științifice
marine
În efectuarea cercetării științifice marine, se aplică următoarele
principii:
(a) cercetarea științifică marină se efectuează exclusiv în scopuri
pașnice;
(b) cercetarea științifică marină se efectuează cu metode și
mijloace științifice adecvate compatibile cu prezenta
convenție;
(c) cercetarea științifică marină nu împiedică în mod nejustificat
celelalte utilizări legitime ale mării compatibile cu prezenta
convenție și este luată în considerare în mod corespunzător în
cursul acestor utilizări;
167
(2) Obligațiile specifice care le revin statelor în temeiul conven-
țiilor speciale cu privire la protecția și conservarea mediului marin
ar trebui îndeplinite într-un mod compatibil cu principiile și
obiectivele generale ale prezentei convenții.
(d) cercetarea științifică marină se efectuează în conformitate cu
toate reglementările relevante adoptate în conformitate cu pre-
zenta convenție, inclusiv cele pentru protecția și conservarea
mediului marin.
Articolul 241
Nerecunoașterea cercetării științifice marine ca bază
juridică pentru revendicări
Cercetarea științifică marină nu constituie baza juridică pentru nici
o revendicare asupra unei părți oarecare a mediului marin sau a
resurselor sale.
SECȚIUNEA 2
COOPERAREA INTERNAȚIONALĂ
Articolul 242
Promovarea cooperării internaționale
(1) Statele și organizațiile internaționale competente promovează
cooperarea internațională în domeniul cercetării științifice marine
în scopuri pașnice, în conformitate cu principiul respectării
suveranității și a jurisdicției și pe baza avantajului reciproc.
(2) În acest context, fără a aduce atingere drepturilor și obligați-
ilor statelor în temeiul prezentei convenții, acționând în aplicarea
prezentei părți, un stat asigură celorlalte state, după caz, posibili-
tatea de a obține prin intermediul său sau în cooperare cu el,
informațiile necesare pentru prevenirea și controlul prejudiciilor
aduse sănătății și siguranței persoanelor, precum și mediului
marin.
Articolul 243
Crearea condițiilor favorabile
Statele și organizațiile internaționale competente cooperează, prin
intermediul încheierii unor acorduri bilaterale și multilaterale,
168 RO Jurnalul Oficial al Uniunii Europene
pentru a crea condiții favorabile efectuării cercetării științifice
marine în mediul marin și pentru a reuni eforturile depuse de către
cercetători la studierea naturii fenomenelor și a proceselor care au
loc în mediul marin, precum și a relațiilor dintre acestea.
Articolul 244
Publicarea și difuzarea informațiilor și a cunoștințelor
(1) În conformitate cu prezenta convenție și pe căile adecvate,
statele și organizațiile internaționale competente publică și
difuzează informații privind programele majore propuse și
obiectivele acestora, precum și cunoștințele obținute prin cerce-
tarea științifică marină.
(2) În acest scop, statele, atât individual, cât și în cooperare cu alte
state și cu organizațiile internaționale competente, promovează în
mod activ difuzarea datelor și a informațiilor științifice și
transferul de cunoștințe obținute prin cercetarea științifică marină,
în special către țările în curs de dezvoltare, precum și consolida-
rea capacității autonome de cercetare științifică marină a țărilor în
curs de dezvoltare, prin intermediul, inter alia, al programelor de
învățământ și de formare adecvată a personalului tehnic și știin-
țific al acestora.
SECȚIUNEA 3
DESFĂȘURAREA ȘI PROMOVAREA CERCETĂRII ȘTIINȚIFICE
MARINE
Articolul 245
Cercetarea științifică marină în marea teritorială
În exercitarea suveranității lor, statele de coastă au dreptul exclusiv
de a reglementa, autoriza și desfășura cercetare științifică marină
în marea lor teritorială. Această cercetare științifică marină se
desfășoară numai cu consimțământul expres și în condițiile
stabilite de statul de coastă.
Articolul 246
Cercetarea științifică marină în zona economică exclusivă
și pe platforma continentală
(1) În exercitarea jurisdicției lor, statele de coastă au dreptul de a
reglementa, autoriza și desfășura cercetare științifică marină în
04/vol. 4
zona lor economică exclusivă și pe platforma lor continentală în
conformitate cu dispozițiile relevante ale prezentei convenții.
(2) Cercetarea științifică marină în zona economică exclusivă și
pe platforma continentală se desfășoară cu consimțământul sta-
tului de coastă.
(3) În condiții normale, statele de coastă își dau consimțământul
pentru ca proiectele de cercetare științifică marină ale altor state
sau ale organizațiilor internaționale competente în zona lor
economică exclusivă sau pe platforma lor continentală să se des-
fășoare în conformitate cu prezenta convenție, exclusiv în scopuri
pașnice și în vederea acumulării cunoștințelor științifice despre
mediul marin în interesul întregii umanități. În acest scop, statele
de coastă stabilesc norme și proceduri care să asigure acordarea
consimțământului fără tergiversări sau refuzuri nejustificate.
(4) În sensul aplicării alineatului (3), pot exista condiții normale
și în absența relațiilor diplomatice dintre statul de coastă și statul
care efectuează cercetarea.
(5) Cu toate acestea, statele de coastă pot refuza, în mod
discreționar, să-și dea acordul pentru desfășurarea unui proiect de
cercetare științifică marină al unui alt stat sau al unei organizații
internaționale competente în zona economică exclusivă sau pe
platforma continentală a statului de coastă, în cazul în care acest
proiect:
(a) are repercusiuni directe în ceea ce privește explorarea și
exploatarea resurselor naturale, regenerabile sau
neregenerabile;
(b) implică forarea în platforma continentală, folosirea
explozibililor sau introducerea de substanțe nocive în mediul
marin;
(c) presupune construirea, exploatarea sau utilizarea unor insule
artificiale, instalații și structuri menționate la articolele 60
și 80;
(d) conține informații comunicate în temeiul articolului 248 pri-
vind natura și obiectivele proiectului care sunt inexacte sau în
cazul în care statul sau organizația internațională competentă
care efectuează cercetarea are obligații majore neachitate față
de statul de coastă în urma unui proiect de cercetare anterior.
(6) Fără a aduce atingere dispozițiilor alineatului (5), statele de
coastă nu își pot exercita dreptul discreționar de a refuza consim-
țământul în temeiul literei (a) de la alineatul menționat anterior cu
privire la proiectele de cercetare științifică marină care urmează să
se desfășoare în conformitate cu dispozițiile prezentei părți pe
04/vol. 4 RO Jurnalul Oficial al Uniunii Europene
platforma continentală, la o distanță de peste 200 de mile marine
de la liniile de bază de la care se măsoară lățimea mării teritoriale,
în afara zonelor specifice pe care statele de coastă le pot desemna
în mod public, în orice moment, ca zone în care au loc sau în care
vor avea loc, în termen rezonabil, exploatări sau operațiuni deta-
liate de explorare concentrate în zonele respective. Statele de
coastă notifică, în termen rezonabil, desemnarea acestor zone,
precum și orice alte modificări, dar nu au obligația de a furniza
detalii cu privire la operațiunile din zonele respective.
(7) Dispozițiile alineatului (6) nu aduc atingere drepturilor
statelor de coastă asupra platformei continentale, astfel cum sunt
stabilite prin articolul 77.
(8) Activitățile de cercetare științifică marină prevăzute de
prezentul articol nu trebuie să împiedice în mod nejustificat
activitățile întreprinse de statele de coastă în exercitarea drepturi-
lor suverane și a jurisdicției prevăzute de prezenta convenție.
Articolul 247
Proiecte de cercetare științifică marină întreprinse de
organizații internaționale sau sub auspiciile acestora
Un stat de coastă care este membru al unei organizații
internaționale sau are un acord bilateral cu o organizație
internațională și în a cărui zonă economică exclusivă sau pe a cărui
platformă continentală organizația dorește să efectueze un proiect
de cercetare științifică marină, în mod direct sau sub auspiciile sale,
se consideră că a autorizat realizarea proiectului în conformitate
cu specificațiile convenite, în cazul în care acest stat a aprobat
proiectul în detaliu atunci când organizația a hotărât să-l
întreprindă sau în cazul în care dorește să participe la acesta și nu
a exprimat nici o obiecție în termen de patru luni de la data la care
organizația a notificat proiectul statului de coastă.
Articolul 248
Obligația de a furniza informații statului de coastă
Statele și organizațiile internaționale competente care intențio-
nează să desfășoare cercetări științifice marine în zona economică
exclusivă sau pe platforma continentală a unui stat de coastă pun
la dispoziția acestui stat, cu șase luni înainte de data prevăzută
pentru începerea proiectului de cercetare științifică marină, o des-
criere completă cu privire la:
(a) natura și obiectivele proiectului;
(b) metoda și mijloacele care urmează să fie folosite, inclusiv
denumirea, tonajul, tipul și clasa navelor și o descriere a echi-
pamentului științific;
(c) zonele geografice exacte în care urmează să se desfășoare pro-
iectul;
169
(d) datele preconizate pentru prima sosire și pentru plecarea defi-
nitivă a navelor de cercetare sau de instalare și de retragere a
echipamentului de cercetare, după caz;
(e) denumirea instituției care patronează proiectul de cercetare,
numele directorului acesteia și al persoanei responsabile cu
proiectul și
(f) măsura în care se consideră că statul de coastă ar trebui să
poată participa sau să fie reprezentat în cadrul proiectului.
Articolul 249
Obligația de respectare a anumitor condiții
(1) Atunci când desfășoară cercetări științifice marine în zona
economică exclusivă sau pe platforma continentală a unui stat de
coastă, statele și organizațiile internaționale competente trebuie să
se conformeze următoarelor condiții:
(a) să asigure dreptul statului de coastă, în cazul în care acesta o
dorește, de a lua parte sau de a fi reprezentat în cadrul proiec-
tului de cercetare științifică marină, în special la bordul navelor
de cercetare sau al altor ambarcațiuni sau instalații de cercetare
științifică, pe cât posibil, fără plata vreunei remunerații către
cercetătorii statului de coastă și fără obligația de a contribui la
costurile proiectului;
(b) să pună la dispoziția statului de coastă, la cererea acestuia,
rapoarte preliminare, de îndată ce este posibil, precum și
rezultatele și concluziile finale după finalizarea cercetării;
(c) să se angajeze să asigure accesul statului de coastă, la cererea
acestuia, la toate datele și eșantioanele obținute în cadrul pro-
iectului de cercetare științifică marină și, de asemenea, să-i fur-
nizeze acestuia date care pot fi reproduse și eșantioane care
pot fi fragmentate fără să le fie afectată valoarea științifică;
(d) să ofere statului de coastă, la cerere, o evaluare a acestor date,
eșantioane și rezultate ale cercetării sau să ofere asistență la
evaluarea și interpretarea acestora;
(e) să se asigure, sub rezerva alineatului (2), că rezultatele cerce-
tării sunt disponibile opiniei publice internaționale prin inter-
mediul canalelor naționale sau internaționale adecvate, de
îndată ce este posibil;
(f) să informeze de îndată statul de coastă cu privire la orice
schimbare majoră intervenită în programul de cercetare;
(g) să îndepărteze instalațiile sau echipamentul de cercetare știin-
țifică de îndată ce proiectul s-a finalizat, cu excepția cazului în
care s-a convenit altfel.
(2) Prezentul articol nu aduce atingere condițiilor stabilite prin
actele cu putere de lege și normele administrative ale statului de
coastă în ceea ce privește exercitarea dreptului său discreționar de
170 RO Jurnalul Oficial al Uniunii Europene
a acorda sau de a refuza consimțământul în temeiul
articolului 246 alineatul (5), inclusiv obligația de obținere a
acordului său prealabil pentru difuzarea pe plan internațional a
rezultatelor cercetărilor unui proiect de importanță directă pen-
tru explorarea și exploatarea resurselor naturale.
Articolul 250
Comunicări privind proiectele de cercetare științifică
marină
Comunicările privind proiectele de cercetare științifică marină se
efectuează prin intermediul unor canale oficiale adecvate, cu
excepția cazului în care s-a convenit altfel.
Articolul 251
Criterii generale și linii directoare
Statele se străduiesc să promoveze, prin intermediul organizațiilor
internaționale competente, stabilirea unor criterii generale și a
unor linii directoare pentru a ajuta statele la constatarea naturii și
a implicațiilor cercetării științifice marine.
Articolul 252
Consimțământul tacit
Statele sau organizațiile internaționale competente pot pune în
execuție un proiect de cercetare științifică marină la expirarea unui
termen de șase luni de la data la care informațiile necesare în
temeiul articolului 248 au fost comunicate statului de coastă, cu
excepția cazului în care, în termen de patru luni de la primirea
comunicării conținând aceste informații, statul de coastă infor-
mează statul sau organizația care efectuează cercetările că:
(a) refuză să-și dea consimțământul în temeiul dispozițiilor
articolului 246 sau
(b) informațiile oferite de statul sau de organizația internațională
competentă respectivă privind natura sau obiectivele proiec-
tului contrazic în mod evident realitatea sau
(c) are nevoie de informații suplimentare relevante în ceea ce pri-
vește condițiile și informațiile menționate la articolele 248
și 249 sau
(d) există obligații neachitate în legătură cu un proiect de cercetare
științifică marină anterior, desfășurat de statul sau de organi-
zația respectivă, care decurg din condițiile stabilite la articolul
249.
04/vol. 4
Articolul 253
Suspendarea sau încetarea activităților de cercetare
științifică marină
(1) Un stat de coastă are dreptul de a cere suspendarea oricăror
activități de cercetare științifică marină aflate în desfășurare în
zona sa economică exclusivă sau pe platforma sa continentală în
cazul în care:
(a) activitățile de cercetare nu se desfășoară în conformitate cu
informațiile comunicate în temeiul articolului 248 care au stat
la baza consimțământului acordat de statul de coastă sau
(b) statul sau organizația internațională competentă care desfă-
șoară activitățile de cercetare nu se conformează dispozițiilor
articolului 249 privind drepturile statului de coastă în legătură
cu proiectul de cercetare științifică marină.
(2) Un stat de coastă are dreptul de a cere încetarea oricăror
activități de cercetare științifică marină în cazurile de nerespectare
a dispozițiilor articolului 248 care echivalează cu o modificare
majoră a proiectului sau a activităților de cercetare.
(3) Un stat de coastă poate, de asemenea, să ceară încetarea acti-
vităților de cercetare științifică marină, în cazul în care nu se
remediază într-un termen rezonabil oricare dintre situațiile men-
ționate la alineatul (1).
(4) După primirea notificării de către statul de coastă a deciziei
sale de a ordona suspendarea sau încetarea, statele sau
organizațiile internaționale competente autorizate să desfășoare
activități de cercetare științifică marină încetează activitățile de
cercetare care fac obiectul notificării respective.
(5) Un ordin de suspendare în temeiul alineatului (1) este revocat
de către statul de coastă, iar activitățile de cercetare științifică
marină pot continua din momentul în care statul sau organizația
internațională competentă a îndeplinit condițiile prevăzute la
articolele 248 și 249.
Articolul 254
Drepturile statelor vecine fără ieșire la mare și ale statelor
vecine dezavantajate din punct de vedere geografic
(1) Statele și organizațiile internaționale competente care au pre-
zentat unui stat de coastă un proiect de cercetare științifică marină
menționat la articolul 249 alineatul (3) informează statele vecine
fără ieșire la mare și statele vecine dezavantajate din punct de
vedere geografic cu privire la proiectul de cercetare propus și noti-
fică aceasta statului de coastă.
04/vol. 4 RO Jurnalul Oficial al Uniunii Europene 171

(2) După primirea consimțământului din partea statului de coastă convenție, de a desfășura cercetări științifice marine în coloana de
respectiv pentru proiectul de cercetare științifică marină propus, apă dincolo de limitele zonei economice exclusive.
în conformitate cu articolul 246 și cu alte dispoziții relevante ale
prezentei convenții, statele și organizațiile internaționale compe-
tente care desfășoară acest proiect furnizează statelor vecine fără
ieșire la mare și statelor vecine dezavantajate din punct de vedere
geografic, la cererea acestora și după caz, informațiile relevante
menționate la articolul 248 și articolul 249 alineatul (1) litera (f). SECȚIUNEA 4

(3) Statelor vecine fără ieșire la mare și statelor vecine INSTALAȚII ȘI ECHIPAMENTE DE CERCETARE ȘTIINȚIFICĂ ÎN
MEDIUL MARIN
dezavantajate din punct de vedere geografic menționate anterior
li se oferă, la cerere, posibilitatea de a participa, ori de câte ori este
posibil, la proiectul de cercetare științifică marină propus prin
intermediul unor experți calificați desemnați de acestea și față de Articolul 258
care statul de coastă nu are obiecții, în conformitate cu condițiile
convenite pentru desfășurarea proiectului, pe baza dispozițiilor Instalare și utilizare
prezentei convenții, între statul de coastă interesat și statul sau
organizațiile internaționale competente care desfășoară cerceta-
rea științifică marină. Instalarea și utilizarea oricărui tip de instalații sau de echipamente
de cercetare științifică în orice zonă a mediului marin se află sub
incidența acelorași condiții ca cele prevăzute de prezenta
(4) Statele și organizațiile internaționale competente menționate convenție pentru desfășurarea cercetării științifice marine în orice
la alineatul (1) furnizează statelor fără ieșire la mare și statelor astfel de zonă.
dezavantajate din punct de vedere geografic menționate anterior,
la cererea acestora, informațiile și asistența prevăzute la
articolul 249 alineatul (1) litera (d), sub rezerva dispozițiilor
articolului 249 alineatul (2). Articolul 259

Articolul 255
Măsuri de facilitare a cercetării științifice marine și de
asistență a navelor de cercetare
Regim juridic
Instalațiile sau echipamentele prevăzute de prezenta secțiune nu
au statut de insule. Acestea nu au mare teritorială proprie, iar
prezența lor nu afectează delimitarea mării teritoriale, a zonei
economice exclusive sau a platformei continentale.

Statele se străduiesc să adopte norme, reglementări și proceduri

rezonabile pentru promovarea și facilitarea cercetării științifice Articolul 260
marine desfășurate în conformitate cu prezenta convenție dincolo
de marea teritorială a acestora și, după caz, să faciliteze, sub
Zone de siguranță
rezerva dispozițiilor actelor cu putere de lege și normelor
administrative ale acestora, accesul la porturile lor și să promoveze
acordarea de asistență navelor de cercetare științifică marină care Zonele de siguranță cu o lățime rezonabilă care să nu depășească
se conformează dispozițiilor relevante ale prezentei părți. 500 m pot fi stabilite în jurul instalațiilor de cercetare științifică,
în conformitate cu dispozițiile relevante ale prezentei convenții.
Toate statele se asigură că aceste zone de siguranță sunt respectate
de navele lor.
Articolul 256

Cercetarea științifică marină în zonă

Articolul 261

Toate statele, indiferent de poziția lor geografică, și organizațiile Obligația de a nu crea obstacole navigației internaționale
internaționale competente au dreptul, în conformitate cu
dispozițiile părții XI, de a desfășura cercetări științifice marine în
Instalarea și utilizarea oricărui tip de instalații sau de echipamente
zonă.
de cercetare științifică nu trebuie să obstrucționeze navigația pe
rutele internaționale practicate.

Articolul 257
Articolul 262
Cercetarea științifică marină în coloana de apă dincolo de
limitele zonei economice exclusive Semne de identificare și mijloace de semnalizare

Toate statele, indiferent de poziția lor geografică, și organizațiile Instalațiile sau echipamentele prevăzute de prezenta secțiune
internaționale competente au dreptul, în conformitate cu prezenta dispun de semne de identificare indicând statul de înmatriculare
172 RO Jurnalul Oficial al Uniunii Europene
sau organizația internațională căreia îi aparțin și de mijloace de
semnalizare adecvate, convenite pe plan internațional, pentru a
asigura siguranța navigației maritime și aeriene, luând în
considerare normele și standardele stabilite de organizațiile
internaționale competente.
SECȚIUNEA 5
RESPONSABILITATE ȘI RĂSPUNDERE
Articolul 263
Responsabilitate și răspundere
(1) Statelor și organizațiilor internaționale competente le revine
responsabilitatea de a se asigura că cercetarea științifică marină,
întreprinsă de către acestea sau în numele acestora, se desfășoară
în conformitate cu prezenta convenție.
(2) Statele și organizațiile internaționale competente sunt respon-
sabile și răspunzătoare pentru măsurile luate care contravin pre-
zentei convenții cu privire la cercetarea științifică marină efectu-
ată de alte state, de persoanele fizice sau juridice ale acestora sau
de către organizațiile internaționale competente, și asigură com-
pensarea pentru prejudiciile care decurg din aceste măsuri.
PARTEA XIV
DEZVOLTAREA ȘI TRANSFERUL DE TEHNOLOGIE MARINĂ
SECȚIUNEA 1
DISPOZIȚII GENERALE
Articolul 266
Promovarea dezvoltării și a transferului de tehnologie
marină
(1) Statele cooperează, în mod direct sau prin intermediul orga-
nizațiilor internaționale competente, în funcție de posibilitățile
proprii, la promovarea activă a dezvoltării și a transferului de date
științifice și de tehnologie marină, pe baza unor modalități și
condiții corecte și rezonabile.
(2) Statele promovează dezvoltarea capacității științifice și tehno-
logice marine a statelor care necesită și solicită asistență în acest
04/vol. 4
(3) Statele și organizațiile internaționale competente sunt respon-
sabile și răspunzătoare, în temeiul articolului 235, pentru
prejudiciile cauzate de poluarea mediului marin ca urmare a
cercetărilor științifice marine întreprinse de către acestea sau în
numele acestora.
SECȚIUNEA 6
SOLUȚIONAREA LITIGIILOR ȘI MĂSURI PROVIZORII
Articolul 264
Soluționarea litigiilor
Litigiile privind interpretarea sau aplicarea dispozițiilor prezentei
convenții cu privire la cercetarea științifică marină se soluționează
în conformitate cu partea XV secțiunile 2 și 3.
Articolul 265
Măsuri provizorii
Până la soluționarea unui litigiu în conformitate cu partea XV
secțiunile 2 și 3, statul sau organizația internațională competentă
autorizată să desfășoare un proiect de cercetare științifică marină
nu permite începerea sau continuarea activităților de cercetare fără
acordul expres al statului de coastă respectiv.
domeniu, în special țările în curs de dezvoltare, inclusiv statele
fără ieșire la mare și cele dezavantajate din punct de vedere geo-
grafic, în ceea ce privește explorarea, exploatarea, conservarea și
gestionarea resurselor marine, protecția și conservarea mediului
marin, cercetarea științifică marină și alte activități în mediul
marin compatibile cu prezenta convenție, în vederea accelerării
dezvoltării sociale și economice a țărilor în curs de dezvoltare.
(3) Statele fac tot posibilul pentru a favoriza instaurarea unor
condiții economice și juridice propice pentru transferul de tehno-
logie marină în beneficiul tuturor părților interesate și pe baze
echitabile.
Articolul 267
Protecția intereselor legitime
În cadrul promovării cooperării în temeiul articolului 266, statele
țin seama în mod corespunzător de toate interesele legitime,
04/vol. 4 RO Jurnalul Oficial al Uniunii Europene
inclusiv, inter alia, de drepturile și obligațiile deținătorilor, ale
furnizorilor și ale beneficiarilor de tehnologie marină.
Articolul 268
Obiective fundamentale
În mod direct sau prin intermediul organizațiilor internaționale
competente, statele promovează:
(a) achiziționarea, evaluarea și difuzarea cunoștințelor tehnolo-
gice marine și facilitarea accesului la aceste date și informații;
(b) dezvoltarea tehnologiei marine adecvate;
(c) dezvoltarea infrastructurii tehnologice necesare pentru facili-
tarea transferului de tehnologie marină;
(d) valorificarea resurselor umane prin formarea și instruirea
resortisanților statelor și ai țărilor în curs de dezvoltare, în spe-
cial a celor din țările cel mai puțin dezvoltate dintre acestea;
(e) cooperarea internațională la toate nivelurile, în special la nivel
regional, subregional și bilateral.
Articolul 269
Măsuri pentru îndeplinirea obiectivelor fundamentale
Pentru îndeplinirea obiectivelor menționate la articolul 268,
statele fac tot posibilul, în mod direct sau prin intermediul orga-
nizațiilor internaționale competente, inter alia, pentru:
(a) stabilirea unor programe de cooperare tehnică pentru
transferul efectiv al tuturor tipurilor de tehnologie marină
către state care necesită și solicită asistență tehnică în acest
domeniu, în special către țările în curs de dezvoltare fără ieșire
la mare sau dezavantajate din punct de vedere geografic,
precum și către alte țări în curs de dezvoltare care nu au reușit
să-și creeze sau să-și dezvolte o capacitate tehnologică proprie
în domeniul științelor marine și în cel al explorării și exploa-
tării resurselor marine sau să dezvolte infrastructura pe care o
implică această tehnologie;
(b) promovarea condițiilor favorabile pentru încheierea de acor-
duri, contracte și alte înțelegeri similare, în condiții echitabile
și rezonabile;
(c) organizarea de conferințe, seminarii și simpozioane pe teme
științifice și tehnologice, în special despre politicile și metodele
care trebuie adoptate pentru transferul de tehnologie marină;
(d) promovarea schimbului de oameni de știință, de tehnicieni și
de alți experți;
173
(e) întreprinderea proiectelor și promovarea asociațiilor în
participațiune, precum și orice alte forme de cooperare
bilaterală și multilaterală.
SECȚIUNEA 2
COOPERARE INTERNAȚIONALĂ
Articolul 270
Cadrul cooperării internaționale
Cooperarea internațională pentru dezvoltarea și transferul
tehnologiei marine se realizează, pe cât posibil și după caz, prin
programele bilaterale, regionale sau multilaterale existente,
precum și prin programe extinse și noi, pentru facilitarea cercetării
științifice marine, a transferului de tehnologie marină, în special în
domenii noi, și a finanțării internaționale corespunzătoare a
cercetării oceanice și a valorificării oceanelor.
Articolul 271
Linii directoare, criterii și standarde
Statele promovează, în mod direct sau prin intermediul
organizațiilor internaționale competente, elaborarea unor linii
directoare, criterii și standarde general acceptate pentru transferul
de tehnologie marină pe baze bilaterale sau în cadrul unor
organizații internaționale și al altor forumuri, luând în
considerare, în special, interesele și nevoile țărilor în curs de
dezvoltare.
Articolul 272
Coordonarea programelor internaționale
În domeniul transferului de tehnologie marină, statele fac tot
posibilul să se asigure că organizațiile internaționale competente
își coordonează activitățile, inclusiv programele regionale sau
globale de orice fel, luând în considerare interesele și nevoile
țărilor în curs de dezvoltare, mai ales ale celor fără ieșire la mare
sau dezavantajate din punct de vedere geografic.
Articolul 273
Cooperarea cu organizațiile internaționale și cu
Autoritatea
Statele cooperează în mod activ cu organizațiile internaționale
competente și cu Autoritatea pentru a încuraja și facilita transferul
cunoștințelor practice și a tehnologiei marine cu privire la
activitățile din zonă către țările în curs de dezvoltare, către
resortisanții acestora și către întreprindere.
174 RO Jurnalul Oficial al Uniunii Europene
Articolul 274
Obiective ale Autorității
Ținând seama de toate interesele legitime care includ, inter alia,
drepturile și obligațiile deținătorilor, ale furnizorilor și ale benefi-
ciarilor de tehnologie, în ceea ce privește activitățile din zonă,
Autoritatea se asigură că:
(a) pe baza principiului repartizării geografice echitabile, resorti-
sanți ai țărilor în curs de dezvoltare, fie ele de coastă, fără ieșire
la mare sau dezavantajate din punct de vedere geografic, sunt
angajați ca stagiari în rândul membrilor personalului de con-
ducere, de cercetare și tehnic recrutat pentru activitățile sale;
(b) documentația tehnică privind echipamentele, mașinile,
dispozitivele și procedeele relevante este pusă la dispoziția
tuturor statelor, în special a țărilor în curs de dezvoltare care
necesită sau solicită asistență tehnică în acest domeniu;
(c) adoptă, în cadrul său, dispoziții corespunzătoare pentru faci-
litarea dobândirii asistenței tehnice în domeniul tehnologiei
marine de către statele care necesită și solicită aceasta, în spe-
cial țările în curs de dezvoltare, și a dobândirii, de către
resortisanții acestora, de cunoștințe necesare și de know-how,
inclusiv formare profesională;
(d) statele care necesită și solicită asistență tehnică în acest
domeniu, în special țările în curs de dezvoltare, sunt sprijinite
în vederea achiziționării echipamentelor necesare, a
procedeelor, a instalațiilor și a altor know-how-uri tehnice, în
cadrul acordurilor financiare prevăzute de prezenta convenție.
SECȚIUNEA 3
CENTRE NAȚIONALE ȘI REGIONALE DE CERCETARE
ȘTIINȚIFICĂ ȘI TEHNOLOGICĂ MARINĂ
Articolul 275
Înființarea centrelor naționale
(1) În mod direct sau prin intermediul organizațiilor
internaționale competente și al Autorității, statele promovează
înființarea, în special în statele de coastă în curs de dezvoltare, a
unor centre naționale de cercetare științifică și tehnologică marină
și dezvoltarea centrelor naționale existente, pentru a stimula și
încuraja progresul cercetării științifice marine în statele de coastă
04/vol. 4
în curs de dezvoltare și pentru a le întări capacitățile naționale de
utilizare și de conservare a resurselor marine proprii în scopuri
economice.
(2) Prin intermediul organizațiilor internaționale competente și al
Autorității, statele acordă sprijin adecvat pentru facilitarea
înființării și a consolidării acestor centre naționale, astfel încât să
pună la dispoziția statelor care necesită și solicită această asistență
mijloace avansate de formare și echipamentul, cunoștințele prac-
tice și know-how-ul necesare, precum și experți tehnici.
Articolul 276
Înființarea centrelor regionale
(1) În coordonare cu organizațiile internaționale competente, cu
Autoritatea și cu instituțiile naționale de cercetare științifică și
tehnologică marină, statele promovează înființarea unor centre
regionale de cercetare științifică și tehnologică marină, în special
în țările în curs de dezvoltare, pentru a stimula și încuraja
progresul cercetării științifice marine în țările în curs de dezvoltare
și pentru a favoriza transferul de tehnologie marină.
(2) Toate statele dintr-o regiune cooperează cu centrele regionale
pentru a asigura îndeplinirea mai eficientă a obiectivelor acestora.
Articolul 277
Funcțiile centrelor regionale
Funcțiile centrelor regionale includ, inter alia:
(a) programe de formare și de instruire la toate nivelurile asupra
diverselor aspecte ale cercetării științifice și tehnologice
marine, în special biologie marină, inclusiv conservarea și
gestionarea resurselor vii, oceanografie, hidrografie, inginerie,
explorarea geologică a fundului mărilor, extracția minieră și
tehnologia de desalinizare a apei;
(b) studii de management;
(c) programe de studii legate de protecția și conservarea mediului
marin și de prevenirea, reducerea și controlul poluării;
(d) organizarea de conferințe, seminarii și simpozioane regionale;
(e) colectarea și prelucrarea datelor și a informațiilor științifice și
tehnologice marine;
(f) difuzarea promptă a rezultatelor cercetării științifice și tehno-
logice marine în publicații ușor accesibile;
04/vol. 4 RO Jurnalul Oficial al Uniunii Europene
(g) difuzarea de informații cu privire la politicile naționale privind
transferul de tehnologie marină și studiul comparativ sistema-
tic al acestor politici;
(h) compilarea și sistematizarea informațiilor cu privire la comer-
cializarea tehnologiei, precum și la contracte și la alte înțele-
geri privind brevetele;
(i) cooperarea tehnică cu alte state din regiune.
PARTEA XV
SOLUȚIONAREA LITIGIILOR
SECȚIUNEA 1
DISPOZIȚII GENERALE
Articolul 279
Obligația de soluționare a litigiilor pe cale amiabilă
Statele părți soluționează orice litigiu survenit între ele cu privire
la interpretarea sau aplicarea prezentei convenții pe cale amiabilă
în conformitate cu articolul 2 alineatul (3) din Carta Organizației
Națiunilor Unite și, în acest scop, trebuie să caute o soluție prin
mijloacele indicate la articolul 33 alineatul (1) din Cartă.
Articolul 280
Soluționarea litigiilor prin orice mijloace pașnice alese de
către părți
Nici o dispoziție a prezentei părți nu afectează dreptul statelor
părți de a conveni în orice moment soluționarea unui litigiu
survenit între ele cu privire la interpretarea sau aplicarea prezentei
convenții prin orice mijloace pașnice la alegerea lor.
Articolul 281
Procedura care trebuie aplicată atunci când părțile nu
ajung la o soluționare
(1) În cazul în care statele părți între care a survenit un litigiu cu
privire la interpretarea sau aplicarea prezentei convenții au con-
175
SECȚIUNEA 4
COOPERAREA DINTRE ORGANIZAȚIILE INTERNAȚIONALE
Articolul 278
Cooperarea dintre organizațiile internaționale
Organizațiile internaționale competente prevăzute de prezenta
parte și de partea XIII iau toate măsurile necesare pentru a asigura,
fie în mod direct, fie în strânsă cooperare, îndeplinirea efectivă a
funcțiilor și a responsabilităților care le revin în temeiul prezentei
părți.
venit să caute să soluționeze litigiul prin mijloace pașnice la ale-
gerea lor, procedurile prevăzute de prezenta parte se aplică numai
în cazul în care nu s-a ajuns la nici o soluționare prin recurgerea
la aceste mijloace, iar acordul dintre părți nu exclude posibilitatea
de a recurge la o altă procedură.
(2) În cazul în care părțile au convenit, de asemenea, asupra unui
termen, alineatul (1) se aplică numai la expirarea acestui termen.
Articolul 282
Obligații care rezultă din acorduri generale, regionale sau
bilaterale
În cazul în care statele părți între care a survenit un litigiu cu
privire la interpretarea sau aplicarea prezentei convenții au
convenit, în cadrul unui acord general, regional sau bilateral sau
în alt mod, ca acest litigiu să fie supus, la cererea unei părți în
litigiu, unei proceduri care implică o decizie obligatorie,
procedura respectivă se aplică în locul procedurilor prevăzute de
prezenta parte, cu excepția cazului în care părțile în litigiu au
convenit altfel.
Articolul 283
Obligația de a proceda la schimburi de opinii
(1) Atunci când survine un litigiu între statele părți cu privire la
interpretarea sau aplicarea prezentei convenții, părțile în litigiu
procedează de îndată la un schimb de opinii privind soluționarea
acestuia prin negociere sau prin alte mijloace pașnice.
(2) De asemenea, părțile procedează de îndată la un schimb de
opinii, atunci când procedura pentru soluționarea litigiului s-a
176 RO Jurnalul Oficial al Uniunii Europene
încheiat fără să se ajungă la un acord sau atunci când s-a ajuns la
un acord, iar circumstanțele necesită consultare privind modul de
punere în aplicare a acordului.
Articolul 284
Conciliere
(1) Un stat parte implicat într-un litigiu cu privire la interpretarea
sau aplicarea prezentei convenții poate invita cealaltă parte sau
celelalte părți să supună acest litigiu concilierii în conformitate cu
procedura prevăzută la anexa V secțiunea 1 sau cu o altă proce-
dură de conciliere.
(2) În cazul în care invitația este acceptată, iar părțile convin asu-
pra procedurii de conciliere care urmează să fie aplicată, oricare
dintre părți poate supune litigiul procedurii respective.
(3) În cazul în care invitația nu este acceptată sau părțile nu
convin asupra procedurii, acțiunea de conciliere este considerată
încheiată.
(4) Atunci când un litigiu este supus concilierii, acțiunea de con-
ciliere se poate încheia numai în conformitate cu procedura de
conciliere convenită, cu excepția cazului în care părțile convin alt-
fel.
Articolul 285
Aplicarea prezentei secțiuni litigiilor prezentate în temeiul
părții XI
Această secțiune se aplică oricărui litigiu care, în temeiul părții XI
secțiunea 5, trebuie să fie soluționat în conformitate cu
procedurile prevăzute de prezenta parte. În cazul în care o entitate,
alta decât un stat parte, este parte în litigiu, prezenta secțiune se
aplică mutatis mutandis.
SECȚIUNEA 2
PROCEDURI OBLIGATORII CARE IMPLICĂ DECIZII
OBLIGATORII
Articolul 286
Aplicarea procedurilor prevăzute de prezenta secțiune
Sub rezerva secțiunii 3, orice litigiu cu privire la interpretarea sau
aplicarea prezentei convenții care nu a putut fi soluționat prin
aplicarea secțiunii 1 este supus, la cererea unei părți în litigiu, curții
sau tribunalului care are competență în temeiul prezentei secțiuni.
04/vol. 4
Articolul 287
Alegerea procedurii
(1) La semnarea, ratificarea sau aderarea la prezenta convenție
sau în orice moment după aceea, un stat este liber să aleagă, prin
intermediul unei declarații scrise, unul sau mai multe dintre
următoarele mijloace de soluționare a litigiilor cu privire la
interpretarea sau aplicarea prezentei convenții:
(a) Tribunalul Internațional pentru Dreptul Mării constituit în
conformitate cu anexa VI;
(b) Curtea Internațională de Justiție;
(c) un tribunal arbitral constituit în conformitate cu anexa VII;
(d) un tribunal arbitral special constituit în conformitate cu anexa
VIII, pentru una sau mai multe dintre categoriile de litigii pre-
cizate în această anexă.
(2) O declarație făcută în temeiul alineatului (1) nu afectează și
nici nu este afectată de obligațiile unui stat parte de a accepta
competența Camerei pentru soluționarea litigiilor privind fundul
mărilor a Tribunalului Internațional pentru Dreptul Mării, în
măsura și în modul prevăzute la partea XI secțiunea 5.
(3) Se consideră că un stat parte implicat într-un litigiu care nu
este reglementat de o declarație în vigoare acceptă arbitrajul în
conformitate cu anexa VII.
(4) În cazul în care părțile în litigiu acceptă aceeași procedură de
soluționare a litigiului, acesta poate fi supus numai procedurii res-
pective, cu excepția cazului în care părțile convin altfel.
(5) În cazul în care părțile în litigiu nu acceptă aceeași procedură
de soluționare a litigiului, acesta poate fi supus numai arbitrajului
în conformitate cu anexa VII, cu excepția cazului în care părțile
convin altfel.
(6) O declarație făcută în temeiul alineatului (1) rămâne în vigoare
timp de trei luni după depunerea notificării de revocare la
secretarul general al Organizației Națiunilor Unite.
(7) O nouă declarație, o notificare de revocare sau expirarea unei
declarații nu afectează în nici un fel procedura aflată în curs în fața
unei curți sau unui tribunal având competență în temeiul prezen-
tului articol, cu excepția cazului în care părțile convin altfel.
(8) Declarațiile și notificările prevăzute de prezentul articol se
depun la secretarul general al Organizației Națiunilor Unite, care
transmite copii ale acestora statelor părți.
04/vol. 4 RO Jurnalul Oficial al Uniunii Europene
Articolul 288
Competență
(1) O curte sau un tribunal menționat la articolul 287 are com-
petență asupra oricărui litigiu cu privire la interpretarea sau
aplicarea prezentei convenții care este prezentat acestuia în
conformitate cu prezenta parte.
(2) O curte sau un tribunal menționat la articolul 287 are, de ase-
menea, competență asupra oricărui litigiu cu privire la
interpretarea sau aplicarea unui acord internațional având legă-
tură cu scopurile prezentei convenții, care este prezentat acestuia
în conformitate cu acordul respectiv.
(3) Camera pentru soluționarea litigiilor privind fundul mărilor a
Tribunalului Internațional pentru Dreptul Mării, constituită în
conformitate cu anexa VI, și orice altă cameră sau tribunal arbitral
prevăzut la partea XI secțiunea 5 au competență asupra oricărei
probleme care le este prezentată în conformitate cu secțiunea
menționată anterior.
(4) În caz de contestație a competenței unei curți sau a unui
tribunal, problema este soluționată prin decizia curții sau a
tribunalului respectiv.
Articolul 289
Experți
În orice litigiu cu privire la probleme științifice sau tehnice, o curte
sau un tribunal care își exercită competența în temeiul prezentei
secțiuni poate selecta, la cererea unei părți sau proprio motu, și
după consultarea părților, cel puțin doi experți științifici sau
tehnici aleși de preferință din lista relevantă întocmită în
conformitate cu anexa VIII articolul 2 care asistă curtea sau
tribunalul, fără să aibă drept de vot.
Articolul 290
Măsuri provizorii
(1) În cazul în care un litigiu este prezentat în mod corespunză-
tor unei curți sau unui tribunal care consideră, prima facie, că are
competență în temeiul prezentei părți sau al părții XI secțiunea 5,
curtea sau tribunalul poate prescrie orice măsuri provizorii pe
care le consideră adecvate în circumstanțele date pentru conser-
varea drepturilor respective ale părților în litigiu sau pentru pre-
venirea cauzării unor prejudicii grave mediului marin, până la
pronunțarea deciziei definitive.
(2) Măsurile provizorii pot fi modificate sau revocate de îndată ce
circumstanțele care le justificau se schimbă sau încetează să existe.
177
(3) Măsurile provizorii pot fi prescrise, modificate sau revocate în
temeiul prezentului articol numai la cererea uneia dintre părțile în
litigiu și după ce părțile au avut ocazia să fie audiate.
(4) Curtea sau tribunalul notifică de îndată părților în litigiu,
precum și altor state părți, după caz, prescrierea, modificarea sau
revocarea măsurilor provizorii.
(5) Până la constituirea unui tribunal arbitral căruia să i se pre-
zinte un litigiu în temeiul prezentei secțiuni, orice curte sau
tribunal convenit de către părți, sau, în lipsa acestui acord în
termen de două săptămâni de la data solicitării măsurilor provi-
zorii, Tribunal Internațional pentru Dreptul Mării sau, în cazul
activităților desfășurate în zonă, Camera pentru soluționarea
litigiilor privind fundul mărilor poate prescrie, modifica sau
revoca măsuri provizorii în conformitate cu prezentul articol, în
cazul în care consideră, prima facie, că tribunalul care trebuie con-
stituit ar avea competență și că urgența situației o cere. Odată con-
stituit, tribunalul căruia i se prezintă litigiul poate modifica, revoca
sau confirma măsurile provizorii respective, acționând în
conformitate cu alineatele (1)-(4).
(6) Părțile în litigiu se conformează de îndată oricăror măsuri pro-
vizorii prescrise în temeiul prezentului articol.
Articolul 291
Acces
(1) Toate procedurile de soluționare a litigiilor prevăzute de pre-
zenta parte sunt deschise statelor părți.
(2) Procedurile de soluționare a litigiilor prevăzute de prezenta
parte sunt deschise altor entități în afara statelor părți numai în
măsura în care prezenta convenție prevede aceasta în mod speci-
fic.
Articolul 292
Eliberarea promptă a navelor și a echipajelor acestora
(1) Atunci când autoritățile unui stat parte au reținut o navă care
arborează pavilionul unui alt stat parte și atunci când se afirmă că
statul care a reținut nava nu s-a conformat dispozițiilor prezentei
convenții privind eliberarea promptă a navei sau a echipajului
acesteia la depunerea unei cauțiuni rezonabile sau a unei alte
garanții financiare, problema eliberării sau a punerii în libertate
poate fi prezentată oricărei curți sau oricărui tribunal convenit de
către părți sau, în lipsa acestui acord, în termen de zece zile de la
data reținerii, unei curți sau unui tribunal acceptat de către statul
care a ordonat reținerea în temeiul articolului 287 sau
178 RO Jurnalul Oficial al Uniunii Europene
Tribunalului Internațional pentru Dreptul Mării, cu excepția
cazului în care părțile convin altfel.
(2) Cererea de eliberare poate fi făcută numai de către sau în
numele statului de pavilion al navei.
(3) Curtea sau tribunalul examinează de îndată cererea de elibe-
rare și se ocupă numai de problema eliberării, fără a aduce atin-
gere fondului unui proces al cărui obiect îl pot face nava,
armatorul sau echipajul acesteia în fața jurisdicției naționale cores-
punzătoare. Autoritățile statului care a ordonat reținerea își păs-
trează competența de a elibera în orice moment nava sau echipa-
jul acesteia.
(4) La depunerea cauțiunii sau a unei alte garanții financiare sta-
bilite de către curte sau tribunal, autoritățile statului care a ordonat
reținerea se conformează de îndată deciziei curții sau a
tribunalului cu privire la eliberarea navei sau a echipajului aces-
teia.
Articolul 293
Lege aplicabilă
(1) O curte sau un tribunal care are competență în temeiul pre-
zentei secțiuni aplică prezenta convenție și alte norme de drept
internațional care nu sunt incompatibile cu prezenta convenție.
(2) Alineatul (1) nu aduce atingere atribuției curții sau a
tribunalului care are competența, în temeiul prezentei secțiuni, de
a hotărî ex aequo et bono, în cazul în care părțile ajung la un
acord în acest sens.
Articolul 294
Proceduri preliminare
(1) O curte sau un tribunal prevăzut la articolul 387 căruia i se
prezintă o cerere în legătură cu un litigiu menționat la
articolul 297 stabilește, la cererea unei părți sau proprio motu,
dacă cererea constituie o exercitare abuzivă a drepturilor
procesuale sau dacă este prima facie fondată. În cazul în care
curtea sau tribunalul hotărăște că cererea constituie o exercitare
abuzivă a drepturilor procesuale sau că este prima facie nefondată,
acesta încetează să examineze cererea.
(2) La primirea cererii, curtea sau tribunalul notifică de îndată
celeilalte sau celorlalte părți cu privire la cerere și stabilește un
termen rezonabil în care acestea îi pot cere să pronunțe o hotă-
râre în conformitate cu alineatul (1).
(3) Prezentul articol nu afectează în nici un fel dreptul oricărei
părți în litigiu de a ridica excepții preliminare în conformitate cu
regulamentul de procedură aplicabil.
04/vol. 4
Articolul 295
Epuizarea căilor de atac interne
Orice litigiu între state părți cu privire la interpretarea sau
aplicarea prezentei convenții poate fi supusă procedurilor
prevăzute de prezenta secțiune numai după epuizarea căilor de
atac interne, atunci când dreptul internațional o cere.
Articolul 296
Caracterul definitiv și caracterul obligatoriu al deciziilor
(1) Orice decizie pronunțată de către o curte sau de către un
tribunal care are competență în temeiul prezentei secțiuni este
definitivă, iar toate părțile în litigiu trebuie să i se conformeze.
(2) Această decizie are caracter obligatoriu numai pentru părți și
litigiul respectiv.
SECȚIUNEA 3
LIMITĂRI ȘI EXCEPȚII LA APLICABILITATEA SECȚIUNII 2
Articolul 297
Limitări privind aplicabilitatea secțiunii 2
(1) Litigiile cu privire la interpretarea sau aplicarea prezentei
convenții în ceea ce privește exercitarea de către un stat de coastă
a drepturilor sale suverane sau a jurisdicției prevăzute de prezenta
convenție sunt supuse procedurilor menționate la secțiunea 2 în
următoarele cazuri:
(a) atunci când se afirmă că un stat de coastă a încălcat dispozițiile
prezentei convenții cu privire la libertățile și drepturile de navi-
gație, de survol sau de instalare a cablurilor și a conductelor
submarine, sau cu privire la alte utilizări licite cu caracter
internațional ale mării prevăzute la articolul 58;
(b) atunci când se afirmă că un stat, în exercitarea libertăților, a
drepturilor sau a utilizărilor menționate anterior, a încălcat
prezenta convenție sau actele cu putere de lege sau normele
administrative adoptate de către statul de coastă în
conformitate cu prezenta convenție și cu alte norme de drept
internațional care nu sunt incompatibile cu prezenta convenție
sau
(c) atunci când se afirmă că un stat de coastă a încălcat normele
și standardele internaționale stabilite pentru protecția și con-
servarea mediului marin care sunt aplicabile statului de coastă
și care au fost stabilite prin prezenta convenție sau prin inter-
mediul unei organizații internaționale competente sau al unei
conferințe diplomatice în conformitate cu prezenta convenție.
04/vol. 4 RO Jurnalul Oficial al Uniunii Europene
(2) (a) Litigiile cu privire la interpretarea sau aplicarea dispoziții-
lor prezentei convenții în ceea ce privește cercetarea știin-
țifică marină se soluționează în conformitate cu
secțiunea 2, dar statul de coastă nu are obligația de a
accepta să fie supus unei astfel de soluționări un litigiu sur-
venit din:
(i) exercitarea unui drept sau a unei puteri discreționare de
către statul de coastă în conformitate cu articolul 246
sau
(ii) decizia statului de coastă de a ordona suspendarea sau
încetarea unui proiect de cercetare în conformitate cu
articolul 253.
(b) Un litigiu survenit în urma unei afirmații a statului care
efectuează cercetarea potrivit căreia în privința unui anu-
mit proiect statul de coastă nu își exercită drepturile în
conformitate cu articolele 246 și 253 în mod compatibil
cu prezenta convenție este prezentat, la cererea oricăreia
dintre părți, spre conciliere în conformitate cu anexa V
secțiunea 2, cu condiția ca respectiva comisie de conciliere
să nu pună în cauză exercitarea de către statul de coastă a
puterii sale discreționare de a desemna zone specifice,
astfel cum se prevede la articolul 246 alineatul (6), sau a
puterii sale discreționare de a refuza să-și dea consimță-
mântul în conformitate cu articolul 246 alineatul (5).
(3) (a) Litigiile cu privire la interpretarea sau aplicarea dispoziții-
lor prezentei convenții în ceea ce privește pescuitul se
soluționează în conformitate cu secțiunea 2, dar statul de
coastă nu are obligația de a accepta să fie supus unei astfel
de soluționări un litigiu legat de drepturile sale suverane
asupra resurselor vii din zona economică exclusivă sau de
exercitarea acestor drepturi, inclusiv puterea sa
discreționară de a stabili captura admisibilă, capacitatea sa
de pescuit, repartizarea surplusului altor state, precum și
modalitățile și condițiile stabilite prin actele cu putere de
lege și normele administrative în materie de conservare și
de gestionare.
(b) În cazul în care nu s-a ajuns la o soluționare prin recurge-
rea la secțiunea 1 a prezentei părți, litigiul este prezentat
spre conciliere în conformitate cu anexa V secțiunea 2, la
cererea oricăreia dintre părțile în litigiu, atunci când se sus-
ține că:
(i) un stat de coastă nu și-a îndeplinit în mod evident
obligațiile de a asigura, prin măsuri adecvate de con-
servare și gestionare, că menținerea resurselor vii din
zona economică exclusivă nu este grav periclitată;
(ii) un stat de coastă a refuzat în mod arbitrar să stabi-
lească, la cererea unui alt stat, captura admisibilă și
capacitatea sa de exploatare a resurselor vii cu privire
la stocuri pe care celălalt stat este interesat să le
pescuiască sau
179
(iii) un stat de coastă a refuzat în mod arbitrar să aloce
unui alt stat, în conformitate cu articolele 62, 69 și 70
și cu modalitățile și condițiile stabilite de către statul de
coastă compatibile cu prezenta convenție, cantitatea
integrală sau parțială excedentară pe care a declarat-o
că există.
(c) Comisia de conciliere nu poate în nici un caz să-și
substituie puterea discreționară celei a statului de coastă.
(d) Raportul comisiei de conciliere este comunicat organizați-
ilor internaționale corespunzătoare.
(e) În negocierea acordurilor în temeiul articolelor 69 și 70,
statele părți includ, cu excepția cazului în care convin alt-
fel, o clauză privind măsurile pe care trebuie să le adopte
pentru a reduce la minimum posibilitățile apariției unei
divergențe cu privire la interpretarea sau aplicarea
acordului, precum și procedura care trebuie aplicată, în
cazul în care, cu toate acestea, apare o astfel de divergență.
Articolul 298
Excepții facultative la aplicabilitatea secțiunii 2
(1) La semnarea, ratificarea sau aderarea la prezenta convenție
sau la orice dată ulterioară, un stat poate declara în scris, fără a
aduce atingere obligațiilor care decurg în temeiul secțiunii 1, că nu
acceptă una sau mai multe dintre procedurile prevăzute la
secțiunea 2 cu privire la una sau mai multe dintre următoarele
categorii de litigii:
(a) (i) litigiile privind interpretarea sau aplicarea articolelor 15,
74 și 83 cu privire la delimitarea zonelor maritime sau
cele care implică golfuri sau titluri istorice, cu condiția ca
statul care a făcut această declarație să accepte, atunci când
survine un astfel de litigiu după intrarea în vigoare a pre-
zentei convenții și atunci când în urma negocierilor dintre
părți nu se ajunge la un acord într-un termen rezonabil, la
cererea oricăreia dintre părțile în litigiu, prezentarea aces-
tei probleme spre conciliere, în conformitate cu anexa V
secțiunea 2, și, de asemenea, cu condiția ca un litigiu care
implică obligatoriu examinarea concomitentă a unui liti-
giu nesoluționat cu privire la suveranitate și la alte drepturi
asupra teritoriului insular sau continental să fie exclus de
la această procedură;
(ii) după ce comisia de conciliere își prezintă raportul, care
expune motivele pe care se bazează acesta, părțile
negociază un acord pe baza raportului respectiv; în cazul
în care aceste negocieri nu se finalizează cu un acord,
părțile, de comun acord, supun problema uneia dintre
180 RO Jurnalul Oficial al Uniunii Europene
procedurile prevăzute la secțiunea 2, cu excepția cazului în
care părțile convin altfel;
(iii) prezentul paragraf nu se aplică litigiilor cu privire la
delimitarea zonelor maritime definitiv soluționate printr-o
înțelegere între părți sau litigiilor care trebuie soluționate
în conformitate cu un acord bilateral sau multilateral
obligatoriu pentru părțile respective;
(b) litigiile privind activitățile militare, inclusiv activitățile militare
efectuate de către navele și de către aeronavele de stat utilizate
pentru un serviciu necomercial, precum și litigiile privind
activitățile de aplicare a legii cu privire la exercitarea drepturi-
lor suverane sau a jurisdicției excluse de la competența unei
curți sau a unui tribunal în temeiul articolului 297 alineatul (2)
sau (3);
(c) litigiile pentru care Consiliul de Securitate al Organizației Nați-
unilor Unite își exercită funcțiile care îi sunt conferite de Carta
Organizației Națiunilor Unite, cu excepția cazului în care Con-
siliul de Securitate hotărăște să scoată chestiunea de pe ordi-
nea de zi sau solicită părților să-și soluționeze litigiile prin
mijloacele prevăzute de prezenta convenție.
(2) Un stat parte care a făcut o declarație în temeiul alineatului (1)
poate retrage oricând această declarație sau poate accepta ca
litigiul exclus de declarația respectivă să fie supus oricărei
proceduri specificate în prezenta convenție.
(3) Un stat parte care a făcut o declarație în temeiul alineatului (1)
nu are dreptul de a supune procedurilor prevăzute de prezenta
convenție un litigiu care se încadrează într-o categorie de litigii
exceptate, fără consimțământul părții cu care se află în litigiu.
PARTEA XVI
DISPOZIȚII GENERALE
Articolul 300
Bună-credință și abuz de drept
Statele părți trebuie să-și îndeplinească obligațiile asumate în
temeiul prezentei convenții cu bună-credință și să-și exercite
drepturile, competențele și libertățile recunoscute de prezenta
convenție într-un mod care să nu constituie un abuz de drept.
Articolul 301
Utilizarea mărilor în scopuri pașnice
În exercitarea drepturilor și îndeplinirea obligațiilor care le revin
în temeiul prezentei convenții, statele părți se abțin de la orice
04/vol. 4
(4) În cazul în care unul dintre statele părți a făcut o declarație în
temeiul alineatului (1) litera (a), orice alt stat parte poate supune
procedurii specificate în această declarație orice litigiu care se
încadrează într-o categorie de litigii exceptate îndreptat împotriva
părții care a făcut declarația.
(5) O nouă declarație sau retragerea unei declarații nu aduce atin-
gere în nici un fel procedurii aflate în curs în fața unei curți sau a
unui tribunal în conformitate cu prezentul articol, cu excepția
cazului în care părțile convin altfel.
(6) Declarațiile și notificările de retragere a declarațiilor în teme-
iul prezentului articol se depun la secretarul general al Organiza-
ției Națiunilor Unite, care transmite copii ale acestora statelor
părți.
Articolul 299
Dreptul părților de a conveni asupra procedurii
(1) Un litigiu exclus în temeiul articolului 297 sau exceptat
printr-o declarație făcută în conformitate cu articolul 298 de la
procedurile de soluționare a litigiilor prevăzute de secțiunea 2
poate fi supus acestor proceduri numai cu acordul părților în liti-
giu.
(2) Nici o dispoziție a prezentei secțiuni nu aduce atingere drep-
tului părților în litigiu de a conveni asupra altei proceduri de
soluționare a litigiului sau de a ajunge la o soluționare pe cale
amiabilă.
amenințare sau de la folosirea forței împotriva integrității
teritoriale sau independenței politice a unui stat, sau în orice alt
mod incompatibil cu principiile de drept internațional enunțate în
Carta Organizației Națiunilor Unite.
Articolul 302
Divulgarea informațiilor
Fără a aduce atingere dreptului unui stat parte de a recurge la
procedurile de soluționare a litigiilor prevăzute de prezenta
convenție, nici o dispoziție a prezentei convenții nu poate fi
04/vol. 4 RO Jurnalul Oficial al Uniunii Europene
interpretată ca obligând un stat parte, în îndeplinirea obligațiilor
care îi revin în temeiul prezentei convenții, să furnizeze informații
a căror divulgare este contrară intereselor esențiale ale securității
sale.
Articolul 303
Obiecte arheologice și istorice descoperite în mare
(1) Statele au obligația de a proteja obiectele de natură
arheologică și istorică descoperite în mare și cooperează în acest
sens.
(2) În vederea controlării traficului cu aceste obiecte, statul de
coastă poate considera, în aplicarea articolului 33, că îndepărta-
rea acestora de pe fundul mărilor în zona menționată la acest
articol, fără aprobarea sa, ar duce la o încălcare pe teritoriul sau
în marea sa teritorială a actelor cu putere de lege și normelor
administrative menționate la articolul respectiv.
PARTEA XVII
DISPOZIȚII FINALE
Articolul 305
Semnare
(1) Prezenta convenție este deschisă spre semnare:
(a) tuturor statelor;
(b) Namibiei, reprezentate de către Consiliul Organizației Națiu-
nilor Unite pentru Namibia;
(c) tuturor statelor asociate autonome care și-au ales acest statut
printr-un act de autodeterminare supravegheat și aprobat de
către Organizația Națiunilor Unite, în conformitate cu Rezo-
luția nr. 1514 (XV) a Adunării Generale, și care au competență
în chestiunile reglementate de prezenta convenție, inclusiv
competența de a încheia tratate cu privire la aceste chestiuni;
(d) tuturor statelor asociate autonome care, în conformitate cu
instrumentele lor respective de asociere, au competență în
chestiunile reglementate de prezenta convenție, inclusiv com-
petența de a încheia tratate cu privire la aceste chestiuni;
(e) tuturor teritoriilor care beneficiază de autonomie internă
deplină, recunoscută ca atare de către Organizația Națiunilor
Unite, dar care nu au obținut independența deplină în
conformitate cu Rezoluția nr. 1514 (XV) a Adunării Generale,
și care au competență în chestiunile reglementate de prezenta
convenție, inclusiv competența de a încheia tratate cu privire
la aceste chestiuni;
181
(3) Nici o dispoziție a prezentului articol nu aduce atingere drep-
turilor armatorilor identificabili, dreptului de recuperare a
epavelor sau altor norme de drept maritim sau actelor cu putere
de lege și practicilor în materie de schimburi culturale.
(4) Prezentul articol nu aduce atingere celorlalte acorduri
internaționale și norme de drept internațional cu privire la
protecția obiectelor de natură arheologică și istorică.
Articolul 304
Responsabilitate și răspundere în caz de prejudicii
Dispozițiile prezentei convenții privind responsabilitatea și
răspunderea în cazul prejudiciilor nu aduc atingere aplicării
normelor existente și elaborării unor norme noi privind
responsabilitatea în temeiul dreptului internațional.
(f) organizațiilor internaționale, în conformitate cu anexa IX.
(2) Prezenta convenție rămâne deschisă spre semnare până la
9 decembrie 1984 la Ministerul Afacerilor Externe din Jamaica și,
de asemenea, de la 1 iulie 1983 până la 9 decembrie 1984, la
sediul Organizației Națiunilor Unite din New York.
Articolul 306
Ratificarea și confirmarea formală
Prezenta convenție este supusă ratificării de către statele și de către
celelalte entități menționate la articolul 305 alineatul (1)
literele (b), (c), (d) și (e) și confirmării formale, în conformitate cu
anexa IX, de către entitățile menționate la articolul 305
alineatul (1) litera (f). Instrumentele de ratificare și de confirmare
formală se depun la secretarul general al Organizației Națiunilor
Unite.
Articolul 307
Aderare
Prezenta convenție rămâne deschisă aderării statelor și celorlalte
entități menționate la articolul 305. Aderarea părților menționate
la articolul 305 alineatul (1) litera (f) se face în conformitate cu
anexa IX. Instrumentele de aderare se depun la secretarul general
al Organizației Națiunilor Unite.
182 RO Jurnalul Oficial al Uniunii Europene
Articolul 308
Intrare în vigoare
(1) Prezenta convenție intră în vigoare la douăsprezece luni de la
data depunerii celui de-al șaizecilea instrument de ratificare sau de
aderare.
(2) Pentru fiecare stat care ratifică sau aderă la prezenta convenție
după depunerea celui de-al șaizecilea instrument de ratificare sau
de aderare, convenția intră în vigoare în a treizecea zi de la data
depunerii propriului instrument de ratificare sau de aderare, sub
rezerva alineatului (1).
(3) Adunarea Autorității se reunește la data intrării în vigoare a
prezentei convenții și alege Consiliul Autorității. În cazul în care
dispozițiile articolului 161 nu se pot aplica în mod strict, primul
Consiliu este constituit în mod compatibil cu scopurile mențio-
nate la acest articol.
(4) Normele, reglementările și procedurile elaborate de Comisia
de pregătire se aplică provizoriu până la adoptarea lor oficială de
către Autoritate în conformitate cu partea XI.
(5) Autoritatea și organele acesteia acționează în conformitate cu
Rezoluția II a celei de-a treia Conferințe a Organizației Națiunilor
Unite privind dreptul mării în ceea ce privește investițiile pregăti-
toare și cu deciziile Comisiei de pregătire luate în temeiul acestei
rezoluții.
Articolul 309
Rezerve și excepții
Convenția nu admite nici rezerve, nici excepții, în afara celor
autorizate în mod expres de alte articole ale prezentei convenții.
Articolul 310
Declarații
Articolul 309 nu interzice nici unui stat, atunci când semnează sau
ratifică prezenta convenție sau aderă la aceasta, să facă declarații,
oricare ar fi formularea sau denumirea acestora, în special, inter
alia, în vederea armonizării actelor cu putere de lege și normelor
administrative naționale cu dispozițiile prezentei convenții, cu
condiția ca aceste declarații să nu urmărească excluderea sau
modificarea efectului juridic al dispozițiilor prezentei convenții în
punerea în aplicare a acestora în statul respectiv.
04/vol. 4
Articolul 311
Relația cu alte convenții și acorduri internaționale
(1) Prezenta convenție prevalează, în relațiile dintre statele părți,
asupra Convențiilor de la Geneva din 29 aprilie 1958 privind
dreptul mării.
(2) Prezenta convenție nu modifică drepturile și obligațiile
statelor părți care decurg din alte acorduri compatibile cu pre-
zenta convenție și care nu aduc atingere exercitării de către
celelalte state părți a drepturilor pe care le au sau îndeplinirii obli-
gațiilor care le revin în temeiul prezentei convenții.
(3) Două sau mai multe state părți pot încheia acorduri care să
modifice sau să suspende aplicarea dispozițiilor prezentei
convenții și care se aplică numai relațiilor dintre ele, cu condiția
ca aceste acorduri să nu se refere la o dispoziție în cazul căreia
derogarea este incompatibilă cu realizarea efectivă a obiectului și
a scopului prezentei convenții, și cu condiția ca aceste acorduri să
nu aducă atingere aplicării principiilor fundamentale enunțate în
convenție, iar dispozițiile acestor acorduri să nu aducă atingere
exercitării de către celelalte state părți a drepturilor pe care le au
sau îndeplinirii obligațiilor care le revin în temeiul prezentei
convenții.
(4) Statele părți care își propun să încheie un acord menționat la
alineatul (3) notifică celorlalte state părți, prin intermediul depo-
zitarului prezentei convenții, intenția lor de a încheia acordul,
precum și modificările sau suspendarea aplicării dispozițiilor con-
venției pe care acesta le prevede.
(5) Prezentul articol nu aduce atingere acordurilor internaționale
autorizate în mod expres sau menținute în temeiul altor articole
ale prezentei convenții.
(6) Statele părți convin că nu se poate aduce nici o modificare
principiului fundamental privind patrimoniul comun al
umanității enunțat la articolul 136 și că nu devin părți la nici un
acord derogând de la acest principiu.
Articolul 312
Amendament
(1) La expirarea unei perioade de zece ani de la data intrării în
vigoare a prezentei convenții, un stat parte poate să propună,
printr-o comunicare scrisă adresată secretarului general al Orga-
nizației Națiunilor Unite, amendamente specifice la prezenta
convenție asupra unor aspecte precise, altele decât cele cu privire
la activitățile desfășurate în zonă, și să ceară convocarea unei
conferințe care să examineze amendamentele astfel propuse.
Secretarul general transmite această comunicare tuturor statelor
părți. În cazul în care, în termen de douăsprezece luni de la data
transmiterii acestei comunicări, cel puțin jumătate dintre statele
părți răspund favorabil acestei cereri, secretarul general convoacă
respectiva conferință.
(2) Procedura decizională aplicabilă conferinței de amendament
este aceeași cu cea aplicabilă celei de-a treia Conferințe a Organi-
zației Națiunilor Unite privind dreptul mării, cu excepția cazului
04/vol. 4 RO Jurnalul Oficial al Uniunii Europene
în care conferința decide altfel. Conferința trebuie să depună toate
eforturile pentru a ajunge la un acord asupra amendamentelor
prin consens și se recurge la votarea amendamentelor numai după
ce se epuizează toate eforturile în vederea ajungerii la un consens.
Articolul 313
Amendament prin procedură simplificată
(1) Un stat parte poate să propună, printr-o comunicare scrisă
adresată secretarului general al Organizației Națiunilor Unite,
adoptarea unui amendament la prezenta convenție, altul decât un
amendament privind activitățile desfășurate în zonă, prin proce-
dura simplificată prevăzută de prezentul articol, fără convocarea
unei conferințe. Secretarul general transmite comunicarea tutu-
ror statelor părți.
(2) În cazul în care, în termen de douăsprezece luni de la data
transmiterii comunicării, un stat parte formulează o obiecție la
amendamentul propus sau la propunerea de adoptare a acestuia
prin procedură simplificată, amendamentul propus este conside-
rat respins. Secretarul general adresează de îndată o notificare în
consecință tuturor statelor părți.
(3) În cazul în care, în termen de douăsprezece luni de la data
transmiterii comunicării, nici un stat parte nu a formulat obiecții
la amendamentul propus sau la propunerea de adoptare a aces-
tuia prin procedură simplificată, amendamentul propus este con-
siderat adoptat. Secretarul general notifică tuturor statelor părți
adoptarea amendamentului propus.
Articolul 314
Amendamente la dispozițiile prezentei convenții privind
exclusiv activitățile desfășurate în zonă
(1) Un stat parte poate propune, printr-o comunicare scrisă adre-
sată secretarului general al Autorității, un amendament la
dispozițiile prezentei convenții privind exclusiv activitățile desfă-
șurate în zonă, inclusiv dispozițiile anexei VI secțiunea 4. Secre-
tarul general transmite această comunicare tuturor statelor părți.
După aprobarea de către Consiliu, amendamentul propus trebuie
aprobat de către Adunare. Reprezentanții statelor părți în aceste
organe au puteri depline pentru a examina și aproba
amendamentul propus. Amendamentul propus, astfel cum este
aprobat de Consiliu și de Adunare, este considerat adoptat.
(2) Înaintea aprobării oricărui amendament în conformitate cu
alineatul (1), Consiliul și Adunarea se asigură că acesta nu aduce
atingere sistemului de explorare și exploatare a resurselor zonei,
până la convocarea conferinței de revizuire în conformitate cu
articolul 155.
183
Articolul 315
Semnare, ratificare, aderare și texte autentice ale
amendamentelor
(1) Odată adoptate, amendamentele la prezenta convenție sunt
deschise spre semnare de către statele părți pe parcursul unei peri-
oade de douăsprezece luni de la data adoptării lor, la sediul Orga-
nizației Națiunilor Unite din New York, cu excepția cazului în care
amendamentele dispun altfel.
(2) Articolele 306, 307 și 320 se aplică tuturor amendamentelor
la prezenta convenție.
Articolul 316
Intrarea în vigoare a amendamentelor
(1) Pentru statele părți care le ratifică sau aderă la ele, amenda-
mentele la prezenta convenție, altele decât cele menționate la ali-
neatul (5), intră în vigoare în a treizecea zi de la data depunerii
instrumentelor de ratificare sau de aderare de către două treimi
dintre statele părți sau de către șaizeci state părți, numărul cel mai
mare fiind reținut. Aceste amendamente nu aduc atingere exerci-
tării de către celelalte state părți a drepturilor pe care le au sau
îndeplinirii obligațiilor care le revin în temeiul prezentei convenții.
(2) Un amendament poate prevedea, pentru intrarea sa în vigoare,
necesitatea unui număr de ratificări sau de aderări mai mare decât
cel cerut de prezentul articol.
(3) Pentru fiecare stat parte care ratifică un amendament mențio-
nat la alineatul (1) sau aderă la acesta după depunerea numărului
cerut de instrumente de ratificare sau de aderare, acest amenda-
ment intră în vigoare în a treizecea zi de la data depunerii de către
statul parte a propriului instrument de ratificare sau de aderare.
(4) Un stat care devine parte la prezenta convenție după intrarea
în vigoare a unui amendament în conformitate cu alineatul (1)
este considerat, în cazul în care nu a exprimat o intenție diferită,
ca fiind:
(a) parte la prezenta convenție, astfel cum a fost modificată și
(b) parte la convenția nemodificată, în relația cu orice stat parte
care nu este legat prin acest amendament.
(5) Orice amendament privind exclusiv activitățile desfășurate în
zonă și orice amendament la anexa VI intră în vigoare, pentru
184 RO Jurnalul Oficial al Uniunii Europene
toate statele părți, la un an de la data depunerii instrumentelor de
ratificare sau de aderare de către trei pătrimi dintre statele părți.
(6) Un stat care devine parte la prezenta convenție după intrarea
în vigoare a amendamentelor menționate la alineatul (5) este con-
siderat ca fiind parte la prezenta convenție, astfel cum a fost modi-
ficată.
Articolul 317
Denunțare
(1) Un stat parte poate, printr-o notificare scrisă adresată
secretarului general al Organizației Națiunilor Unite, să denunțe
prezenta convenție și să indice motivele denunțării. Absența
indicării motivelor nu aduce atingere validității denunțării.
Denunțarea produce efecte la un an de la data primirii notificării,
cu excepția cazului în care în notificare se specifică o dată ulte-
rioară.
(2) Un stat nu este exonerat, prin denunțare, de obligațiile finan-
ciare și contractuale acumulate în perioada în care a fost parte la
prezenta convenție, iar denunțarea nu aduce atingere drepturilor,
obligațiilor sau situațiilor juridice care decurg pentru acest stat din
aplicarea prezentei convenții înainte ca aceasta să înceteze a fi în
vigoare pentru statul respectiv.
(3) Denunțarea nu aduce atingere în nici un fel datoriei unui stat
parte de a îndeplini orice obligație prevăzută de prezenta
convenție căreia i-ar fi supus în temeiul dreptului internațional
independent de prezenta convenție.
Articolul 318
Statutul anexelor
Anexele fac parte integrantă din prezenta convenție și, în lipsa
unor dispoziții contrare exprese, o trimitere la prezenta convenție
sau la una dintre părțile acesteia include o trimitere la anexele
aferente.
Articolul 319
Depozitar
(1) Secretarul general al Organizației Națiunilor Unite este depo-
zitarul prezentei convenții și al amendamentelor aferente.
Drept care, subsemnații plenipotențiari, autorizați în mod corespunzător în acest sens, au
semnat prezenta convenție.
Încheiată la Montego Bay, la data de zece decembrie, o mie nouă sute optzeci și doi.
04/vol. 4
(2) În afară de funcțiile sale în calitate de depozitar, secretarul
general:
(a) prezintă rapoarte statelor părți, Autorității și organizațiilor
internaționale competente asupra problemelor cu caracter
general care survin în legătură cu prezenta convenție;
(b) notifică Autorității ratificările, confirmările formale și aderările
al căror obiect îl constituie prezenta convenție și amendamen-
tele aferente, precum și denunțările prezentei convenții;
(c) notifică statelor părți acordurile încheiate în conformitate cu
articolul 311 alineatul (4);
(d) transmite statelor părți, pentru ratificare sau aderare, amenda-
mentele adoptate în conformitate cu prezenta convenție;
(e) convoacă reuniunile necesare ale statelor părți în conformitate
cu prezenta convenție.
(3) (a) Secretarul general transmite, de asemenea, observatorilor
menționați la articolul 156:
(i) rapoartele menționate la alineatul (2) litera (a);
(ii) notificările menționate la alineatul (2) literele (b) și
(c) și
(iii) textele amendamentelor menționate la alineatul (2)
litera (d), în vederea informării acestora.
(b) Secretarul general îi invită, de asemenea, pe acești
observatori să participe în calitate de observatori la
reuniunile statelor părți menționate la alineatul (2)
litera (e).
Articolul 320
Texte autentice
Originalul prezentei convenții, ale cărei texte în limbile arabă,
chineză, engleză, franceză, rusă și spaniolă sunt autentice în egală
măsură, se depune, sub rezerva articolului 305 alineatul (2), la
secretarul general al Organizației Națiunilor Unite.
04/vol. 4 RO Jurnalul Oficial al Uniunii Europene 185

ANEXE

ANEXA I

PEȘTI MARI MIGRATORI

1. Ton alb: Thunnus alalunga

2. Ton roșu: Thunnus thynnus
3. Ton obez: Thunnus obesus
4. Ton dungat: Katsuwonus pelamis
5. Albacoră: Thunnus albacares
6. Ton negru: Thunnus atlanticus
7. Ton mic: Euthynnus alletteratus; Euthynnus affinis
8. Ton roșu din sud: Thunnus maccoyii
9. Melvă: Auxis thazard; Auxis rochei
10. Pești din specia Brama: familia Bramidae
11. Specii de merlan: Tetrapturus angustirostris; Tetrapturus belone; Tetrapturus pfluegeri;
Tetrapturus albidus; Tetrapturus audax; Tetrapturus georgei; Makaira
mazara; Makaira indica; Makaira nigricans
12. Pește călător: Istiophorus platypterus; Istiophorus albicans
13. Pește-spadă: Xiphias gladius
14. Pești din familia Scomberesocidae: Scomberesox saurus; Cololabis saira; Cololabis adocetus; Scomberesox
saurus scombroides
15. Pești din familia Coryphaenidae: Coryphaena hippurus; Coryphaena equiselis
16. Rechini oceanici: Hexanchus griseus; Cetorbinus maximus; familia Alopiidae; Rhincodon
typus; familia Carcharhinidae; familia Sphyrnidae; familia Isurida
17. Cetacee: familia Physeteridae;familia Balaenopteridae; familia Balaenidae; familia
Eschrichtiidae; familia Monodontiade; familia Ziphiidae; familia
Delphinidae.
186 RO Jurnalul Oficial al Uniunii Europene
ANEXA II
COMISIA PRIVIND LIMITELE PLATFORMEI CONTINENTALE
Articolul 1
În aplicarea articolului 76, se creează o Comisie privind limitele platformei
continentale dincolo de 200 de mile marine în conformitate cu
următoarele articole.
Articolul 2
(1) Comisia cuprinde 21 de membri, experți în materie de geologie,
geofizică sau hidrografie, aleși de statele părți la prezenta convenție dintre
resortisanții lor, ținând seama în mod corespunzător de necesitatea asigu-
rării unei reprezentări geografice echitabile, care își exercită funcțiile cu
titlu personal.
(2) Prima alegere are loc de îndată ce este posibil dar, în orice caz, în
termen de optsprezece luni de la intrarea în vigoare a prezentei convenții.
Cu cel puțin trei luni înainte de data fiecărei alegeri, secretarul general al
Organizației Națiunilor Unite adresează statelor părți o scrisoare prin care
le invită să prezinte candidați, după consultările regionale corespunză-
toare, în termen de trei luni. Secretarul general stabilește o listă în ordine
alfabetică a tuturor candidaților astfel desemnați și prezintă această listă
tuturor statelor părți.
(3) Alegerile membrilor Comisiei au loc în cadrul unei reuniuni a statelor
părți convocate de secretarul general la sediul Organizației Națiunilor
Unite. La această reuniune, pentru care două treimi din statele părți con-
stituie un cvorum, sunt aleși ca membri ai Comisiei candidații care obțin
o majoritate de două treimi din voturile reprezentanților statelor părți pre-
zenți și votanți. Se aleg cel puțin 3 membri din fiecare regiune geografică.
(4) Membrii Comisiei sunt aleși pentru un mandat de cinci ani. Aceștia
sunt reeligibili.
(5) Statul parte care a prezentat candidatura unui membru al Comisiei
suportă cheltuielile acestui membru în perioada în care își îndeplinește
obligațiile în cadrul Comisiei. Statul de coastă interesat suportă cheltuielile
în ceea ce privește avizele menționate la articolul 3 alineatul (1) litera (b)
din prezenta anexă. Secretariatul Comisiei este asigurat de secretarul
general al Organizației Națiunilor Unite.
Articolul 3
(1) Funcțiile Comisiei sunt următoarele:
(a) să examineze datele și celelalte informații prezentate de statele de
coastă în ceea ce privește limitele exterioare ale platformei continentale
în zonele în care aceste limite se extind dincolo de 200 de mile marine
și să prezinte recomandări în conformitate cu articolul 76 și cu Decla-
rația de înțelegere adoptată la 29 august 1980 de cea de-a treia
Conferință a Organizației Națiunilor Unite privind dreptul mării;
04/vol. 4
(b) să emită avize științifice și tehnice, la cererea statului de coastă inte-
resat, pe parcursul elaborării datelor menționate la litera (a).
(2) În măsura în care se consideră necesar și util, Comisia poate coopera
cu Comisia Oceanografică Interguvernamentală a UNESCO, cu Organiza-
ția Hidrografică Internațională și cu alte organizații internaționale com-
petente în vederea schimburilor de informații științifice și tehnice care o
pot ajuta să își îndeplinească responsabilitățile.
Articolul 4
Statul de coastă care își propune să își stabilească, în conformitate cu
articolul 76, limitele exterioare ale platformei continentale dincolo de 200
de mile marine, prezintă Comisiei caracteristicile acestor limite împreună
cu datele științifice și tehnice care le justifică, de îndată ce este posibil și,
în orice caz, în termen de zece ani de la intrarea în vigoare a prezentei
convenții pentru statul respectiv. Statul de coastă comunică în același timp
numele tuturor membrilor Comisiei care i-au acordat avize științifice și
tehnice.
Articolul 5
Cu excepția cazului în care Comisia hotărăște altfel, aceasta funcționează
prin intermediul a două subcomisii compuse din șapte membri, desem-
nați în mod echilibrat și ținând seama de elementele specifice ale fiecărei
cereri prezentate de un stat de coastă. Membrii Comisiei care sunt resor-
tisanți ai statului de coastă care a prezentat o cerere, precum și orice mem-
bru al Comisiei care a ajutat statul de coastă furnizându-i avize științifice
și tehnice cu privire la delimitarea limitelor, nu pot face parte din
subcomisia responsabilă cu examinarea cererii, dar au dreptul de a parti-
cipa în calitate de membri la lucrările Comisiei cu privire la această cerere.
Statul de coastă care a prezentat o cerere Comisiei poate trimite reprezen-
tanți care să participe la lucrările respective fără drept de vot.
Articolul 6
(1) Subcomisia își prezintă recomandările Comisiei.
(2) Comisia aprobă recomandările subcomisiei cu o majoritate de două
treimi din membrii Comisiei prezenți și votanți.
(3) Recomandările Comisiei sunt prezentate în scris statului de coastă care
a prezentat cererea, precum și secretarului general al Organizației Națiu-
nilor Unite.
Articolul 7
Statele de coastă își stabilesc limitele exterioare ale platformei continentale
în conformitate cu dispozițiile articolului 76 alineatul (8) și cu procedurile
naționale corespunzătoare.
04/vol. 4 RO Jurnalul Oficial al Uniunii Europene 187

Articolul 8 Articolul 9
În cazul în care nu este de acord cu recomandările Comisiei, statul de
coastă prezintă Comisiei, în termen rezonabil, o cerere revizuită sau o Actele Comisiei nu aduc atingere problemelor cu privire la stabilirea limi-
nouă cerere. telor între state ale căror coaste sunt adiacente sau situate față în față.
188 RO Jurnalul Oficial al Uniunii Europene
ANEXA III
DISPOZIȚII DE FOND PRIVIND PROSPECTAREA, EXPLORAREA ȘI EXPLOATAREA
Articolul 1
Drepturi asupra mineralelor
Transferul drepturilor asupra mineralelor intervine în momentul extracției
acestora în conformitate cu prezenta convenție.
Articolul 2
Prospectare
(1) (a) Autoritatea încurajează prospectarea în zonă.
(b) Prospectarea poate începe numai după ce Autoritatea a primit de
la viitorul prospector un angajament scris satisfăcător că va res-
pecta prezenta convenție și normele, reglementările și procedurile
relevante ale Autorității privind cooperarea la programele de
formare menționate la articolele 143 și 144 și protecția mediului
marin și că va accepta ca Autoritatea să verifice respectarea aces-
tora. Viitorul prospector adresează, în același timp, o notificare
Autorității cu privire la zona sau zonele aproximative care trebuie
prospectate.
(c) Prospectarea poate fi efectuată simultan de mai mulți prospectori
în aceeași zonă sau în aceleași zone.
(2) Prospectarea nu conferă prospectorului nici un drept asupra resurse-
lor. Prospectorul poate, cu toate acestea, să extragă o cantitate rezonabilă
de minerale în vederea testării.
Articolul 3
Explorare și exploatare
(1) Întreprinderea, statele părți și celelalte entități sau persoane mențio-
nate la articolul 153 alineatul (2) litera (b) pot cere Autorității să aprobe
planurile de lucru privind activitățile din zonă.
(2) Întreprinderea poate face o cerere privind orice parte a zonei, dar
cererile prezentate de alte entități sau persoane cu privire la zone rezer-
vate trebuie să satisfacă, printre altele, condițiile enunțate la articolul 9 din
prezenta anexă.
(3) Explorarea și exploatarea se desfășoară numai în zonele specificate în
planurile de lucru menționate la articolul 153 alineatul (3) și aprobate de
Autoritate în conformitate cu prezenta convenție și cu normele, reglemen-
tările și procedurile relevante ale Autorității.
(4) Orice plan de lucru aprobat trebuie:
(a) să fie conform cu prezenta convenție și cu normele, reglementările și
procedurile Autorității;
04/vol. 4
(b) să prevadă controlul Autorității asupra activităților desfășurate în zonă
în conformitate cu articolul 153 alineatul (4);
(c) să confere operatorului, în conformitate cu normele, reglementările și
procedurile Autorității, drepturi exclusive de explorare și exploatare în
zona menționată în planul de lucru a categoriilor specificate de
resurse. În cazul în care solicitantul prezintă un plan de lucru spre
aprobare numai pentru faza de explorare sau pentru cea de exploa-
tare, planul de lucru aprobat conferă drepturi exclusive numai pentru
faza respectivă.
(5) După aprobarea de către Autoritate, orice plan de lucru, cu excepția
cazului în care a fost prezentat de către întreprindere, îmbracă forma unui
contract încheiat între Autoritate și solicitant sau solicitanți.
Articolul 4
Condiții pentru acceptarea solicitanților
(1) Sunt acceptabili solicitanții, alții decât întreprinderea, care îndeplinesc
condițiile enunțate la articolul 153 alineatul (2) litera (b) în materie de
naționalitate sau de control și de patronaj și care urmează procedurile și
corespund criteriilor de calificare stabilite prin normele, reglementările și
procedurile Autorității.
(2) Sub rezerva alineatului (6), aceste criterii de calificare se referă la
capacitatea financiară și tehnică a solicitantului, precum și la modul în care
acesta a executat contractele pe care le-a încheiat anterior cu Autoritatea.
(3) Fiecare solicitant este patronat de statul parte al cărui resortisant este,
cu excepția cazului în care solicitantul are mai multe naționalități, cum
este cazul unei asociații sau al unui consorțiu compus din entități din state
diferite, caz în care toate statele părți interesate patronează cererea, sau cu
excepția cazului în care solicitantul este efectiv controlat de un alt stat
parte sau de resortisanții acestuia, caz în care ambele state părți trebuie să
patroneze cererea. Criteriile și procedurile de punere în aplicare a condi-
țiilor de patronaj sunt stabilite prin normele, reglementările și procedurile
Autorității.
(4) Statul sau statele care patronează o cerere sunt responsabile să asigure,
în temeiul articolului 139, în cadrul sistemelor lor juridice, că activitățile
desfășurate în zonă de contractantul pe care acest stat sau aceste state îl
patronează sunt conforme cu clauzele contractuale și cu obligațiile care îi
revin în temeiul prezentei convenții. Cu toate acestea, un stat care
patronează nu este responsabil pentru prejudiciile rezultate din nerespec-
tarea de către un contractant pe care îl patronează a obligațiilor sale, în
cazul în care acest stat parte adoptă acte cu putere de lege și norme
administrative și a luat măsuri administrative care, cu privire la sistemul
său juridic, sunt adecvate în mod rezonabil pentru asigurarea respectării
acestor obligații de către persoanele aflate sub jurisdicția sa
(5) Procedurile de evaluare a cererilor prezentate de statele părți trebuie
să țină seama de calitatea lor de stat.
04/vol. 4 RO Jurnalul Oficial al Uniunii Europene
(6) Criteriile de calificare impun ca orice solicitant, fără excepție, să se
angajeze în cererea sa:
(a) să accepte ca fiind executorii și să respecte obligațiile care îi revin în
temeiul părții XI, al normelor, reglementărilor și procedurilor Autori-
tății, al deciziilor organelor Autorității și al clauzelor contractelor pe
care le-a încheiat cu Autoritatea;
(b) să accepte controlul pe care Autoritatea îl exercită asupra activităților
desfășurate în zonă, în urma autorizării de prezenta convenție;
(c) să prezinte în scris Autorității asigurarea că își va îndeplini cu bună-
credință obligațiile care îi revin în temeiul contractului;
(d) să respecte dispozițiile cu privire la transferul de tehnologie enunțate
la articolul 5 din prezenta anexă.
Articolul 5
Transfer de tehnologie
(1) Atunci când prezintă un plan de lucru, orice solicitant furnizează
Autorității o descriere generală a echipamentului și a metodelor care
urmează să fie utilizate pentru activitățile desfășurate în zonă și alte
informații pertinente care nu constituie proprietate industrială cu privire
la caracteristicile tehnologiei preconizate, precum și informații care indică
unde este disponibilă această tehnologie.
(2) Fiecare operator comunică Autorității orice modificare adusă descri-
erii și informațiilor puse la dispoziția Autorității în temeiul alineatului (1),
ori de câte ori este efectuată o modificare sau o inovație tehnologică
importantă.
(3) Orice contract cu privire la activitățile care urmează să se desfășoare
în zonă conține clauze prin care contractantul se angajează:
(a) să pună la dispoziția întreprinderii, la cererea Autorității și pe baza
unor modalități și condiții comerciale juste și rezonabile, tehnologia
pe care o utilizează pentru desfășurarea activităților în zonă în teme-
iul contractului, pe care contractantul are dreptul de o transfera. Acest
transfer se face prin intermediul unor licențe sau al altor acorduri
corespunzătoare pe care contractantul le negociază cu întreprinderea
și care se consemnează într-un acord special suplimentar contractului.
Acest angajament poate fi invocat numai în cazul în care întreprinde-
rea consideră că nu este în măsură să obțină pe piața deschisă aceeași
tehnologie sau tehnologie la fel de eficientă și utilă pe baza unor
modalități și condiții comerciale juste și rezonabile;
(b) să obțină de la proprietarul oricărei tehnologii utilizate pentru desfă-
șurarea activităților în zonă în temeiul contractului, care nu este în
general disponibilă pe piața deschisă și care nu este reglementată de
litera (a), o asigurare în scris că, la cererea Autorității, acesta autori-
zează întreprinderea, prin intermediul unor licențe sau al altor acor-
duri corespunzătoare și pe baza unor modalități și condiții comerci-
ale juste și rezonabile, să utilizeze tehnologia respectivă în aceeași
măsură ca și contractantul. În absența acestei asigurări, tehnologia res-
pectivă nu poate fi utilizată de către contractant pentru desfășurarea
activităților în zonă;
189
(c) să dobândească de la proprietar, printr-un contract executoriu, la
cererea întreprinderii și, în cazul în care este posibil, fără cheltuieli sub-
stanțiale pentru contractant, dreptul de a transfera întreprinderii orice
tehnologie utilizată de contractant pentru desfășurarea activităților din
zonă în temeiul contractului, pe care contractantul nu are altfel dreptul
de a o transfera și care nu este disponibilă în general pe piața deschisă.
În cazul în care, în cadrul unei societăți, există legături strânse între
contractant și proprietarul tehnologiei, caracterul strâns al acestor
legături și gradul de control sau de influență se iau în considerare
atunci când se stabilește dacă au fost luate toate măsurile posibile pen-
tru dobândirea dreptului respectiv. În cazul în care contractantul exer-
cită un control efectiv asupra proprietarului și nu dobândește de la
acesta dreptul respectiv, se ține seama de aceasta pentru stabilirea cali-
ficării contractantului, atunci când acesta prezintă o nouă cerere de
aprobare a unui plan de lucru;
(d) să faciliteze, la cererea întreprinderii, achiziționarea de către întreprin-
dere a oricărei tehnologii menționate la litera (b), prin intermediul
unor licențe sau al altor acorduri corespunzătoare și pe baza unor
modalități și condiții comerciale juste și rezonabile, în cazul în care
întreprinderea decide să negocieze direct cu proprietarul acestei teh-
nologii;
(e) să ia aceleași măsuri ca cele prevăzute la literele (a), (b), (c) și (d) în inte-
resul unei țări în curs de dezvoltare sau al unui grup de țări în curs de
dezvoltare care dorește să încheie un contract în temeiul articolului 9
din prezenta anexă, cu condiția ca aceste măsuri să fie limitate la
exploatarea părții din zonă propuse de contractant care a fost rezer-
vată în conformitate cu articolul 8 din prezenta anexă și cu condiția
ca activitățile prevăzute în contractul solicitat de țara în curs de
dezvoltare sau de grupul de țări în curs de dezvoltare să nu implice un
transfer de tehnologie în folosul unei țări terțe sau al resortisanților
unei țări terțe. Obligația prevăzută de prezenta dispoziție se aplică ori-
cărui contractant a cărui tehnologie nu a făcut obiectul unei cereri de
transfer către întreprindere sau nu a fost încă transferată acesteia de
către contractantul respectiv.
(4) Litigiile privind angajamentele cerute la alineatul (3), precum și cele
privind celelalte clauze ale contractelor, sunt supuse procedurii de
soluționare obligatorie prevăzute la partea XI și, în cazul nerespectării
acestor angajamente, se pot impune suspendarea sau rezilierea
contractului sau sancțiuni pecuniare în conformitate cu articolul 18 din
prezenta anexă. Litigiile privind chestiunea de a ști dacă ofertele prezen-
tate de contractant prevăd modalități și condiții comerciale juste și rezo-
nabile pot fi supuse de către oricare dintre părți arbitrajului comercial
obligatoriu în conformitate cu regulamentul de arbitraj al Comisiei Orga-
nizației Națiunilor Unite pentru dreptul comercial internațional
(UNCITRAL) sau cu orice alt regulament de arbitraj care poate fi prevăzut
de normele, reglementările și procedurile Autorității. În cazul în care se
constată că oferta contractantului nu prevede modalități și condiții comer-
ciale juste și rezonabile, contractantul are la dispoziție patruzeci și cinci
de zile pentru a-și modifica oferta, astfel încât aceasta să respecte cerința
respectivă, înainte ca Autoritatea să ia o decizie în conformitate cu
articolul 18 din prezenta anexă.
(5) În cazul în care întreprinderea nu este în măsură să obțină, pe baza
unor modalități și condiții comerciale juste și rezonabile, tehnologia cores-
punzătoare care să-i permită să întreprindă în timp oportun extracția și
prelucrarea mineralelor din zonă, Consiliul sau Adunarea poate convoca
un grup de state părți, compus din statele care desfășoară activități în
190 RO Jurnalul Oficial al Uniunii Europene
zonă, statele care patronează entități care desfășoară activități în zonă și
alte state părți care au acces la această tehnologie. Acest grup procedează
la consultări reciproce și ia măsuri efective, astfel încât această tehnologie
să fie pusă la dispoziția întreprinderii pe baza unor modalități și condiții
comerciale juste și rezonabile. Fiecare dintre aceste state părți ia în acest
scop toate măsurile posibile în cadrul sistemului său juridic.
(6) În cazul unor asocieri în participațiune cu întreprinderea, transferul de
tehnologie se efectuează în conformitate cu clauzele acordului de asociere
în participațiune.
(7) Angajamentele cerute la alineatul (3) sunt incluse în fiecare contract
privind desfășurarea activităților în zonă până la expirarea unui termen de
zece ani de la demararea producției comerciale de către întreprindere și
pot fi invocate în acest termen.
(8) În sensul prezentului articol, termenul „tehnologie” reprezintă
echipamentul specializat și procedeele tehnice, inclusiv manualele, pro-
iectele, instrucțiunile de utilizare, formarea, consultanța și asistența teh-
nică, necesare pentru asamblarea, întreținerea și funcționarea unui sistem
viabil, precum și dreptul de a utiliza aceste elemente în acest scop fără
drept de exclusivitate.
Articolul 6
Aprobarea planurilor de lucru
(1) După șase luni de la intrarea în vigoare a prezentei convenții și, după
aceea, la fiecare patru luni, Autoritatea procedează la examinarea planu-
rilor de lucru propuse.
(2) La examinarea unei cereri de aprobare a unui plan de lucru care
îmbracă forma unui contract, Autoritatea stabilește mai întâi dacă:
(a) solicitantul s-a conformat procedurilor stabilite pentru cereri în
conformitate cu articolul 4 din prezenta anexă și dacă și-a asumat față
de Autoritate angajamentele și asigurările cerute la articolul respectiv.
În cazul nerespectării acestor proceduri sau în lipsa oricăruia dintre
aceste angajamente și asigurări, solicitantul are la dispoziție un termen
de patruzeci și cinci de zile pentru remedierea acestor deficiențe;
(b) solicitantul întrunește condițiile de acceptabilitate prevăzute la
articolul 4 din prezenta anexă.
(3) Toate planurile de lucru propuse se examinează în ordinea primirii lor.
Planurile de lucru propuse trebuie să fie conforme cu dispozițiile relevante
ale prezentei convenții și sunt reglementate de aceste dispoziții, precum și
de normele, reglementările și procedurile Autorității, inclusiv cele privind
cerințele operaționale, contribuțiile financiare și angajamentele cu privire
la transferul de tehnologie. În cazul în care planurile de lucru propuse sunt
conforme cu aceste cerințe, Autoritatea le aprobă, cu condiția ca acestea
să fie conforme, de asemenea, cu cerințele uniforme și nediscriminatorii
stabilite prin normele, reglementările și procedurile Autorității, cu excep-
ția cazului în care:
(a) o parte sau totalitatea zonei menționate de planul de lucru este inclusă
într-un plan de lucru aprobat sau într-un plan de lucru propus ante-
rior asupra căruia Autoritatea nu a luat încă o decizie definitivă;
04/vol. 4
(b) o parte sau totalitatea zonei menționate de planul de lucru este exclusă
de Autoritate în temeiul articolului 162 alineatul (2) litera (x) sau
(c) planul de lucru propus este prezentat sau patronat de un stat parte
căruia i s-au aprobat deja:
(i) planuri de lucru cu privire la explorarea și exploatarea nodulilor
polimetalici în zone nerezervate care, împreună cu oricare din
părțile zonei menționate de planul de lucru propus, depășesc cu
30 % suprafața unei zone circulare de 400 000 km2 care
înconjoară centrul oricăreia din părțile zonei menționate de planul
de lucru propus;
(ii) planuri de lucru cu privire la explorarea și exploatarea nodulilor
polimetalici în zone nerezervate care, luate împreună, reprezintă
2 % din suprafața totală a fundului mărilor care nu este rezervată
sau a cărei punere în exploatare nu este exclusă în conformitate cu
articolul 162 alineatul (2) litera (x).
(4) În sensul aplicării normei enunțate la alineatul (3) litera (c), un plan de
lucru prezentat de o asociație sau de un consorțiu este imputat în mod
proporțional statelor părți care patronează asociația sau consorțiul în
conformitate cu articolul 4 alineatul (3) din prezenta anexă. Autoritatea
poate aproba planuri de lucru reglementate de alineatul (3) litera (c), în
cazul în care constată că aprobarea respectivă nu ar permite unui stat
parte sau entităților patronate de acesta să monopolizeze realizarea acti-
vităților din zonă sau să împiedice alte state părți să desfășoare activități
în zonă.
(5) Fără a aduce atingere dispozițiilor alineatului (3) litera (a), după sfâr-
șitul perioadei interimare prevăzute la articolul 151 alineatul (3),
Autoritatea poate să adopte, prin intermediul unor norme, reglementări
și proceduri, alte proceduri și criterii compatibile cu prezenta convenție
pentru a hotărî solicitanții ale căror planuri de lucru sunt aprobate, în caz
de selecție între solicitanți pentru o zonă propusă. Aceste proceduri și
criterii trebuie să asigure aprobarea planurilor de lucru pe o bază echitabilă
și nediscriminatorie.
Articolul 7
Selecție între solicitanții de autorizații de producție
(1) După șase luni de la intrarea în vigoare a prezentei convenții și, după
aceea, la fiecare patru luni, Autoritatea examinează cererile de autorizații
de producție prezentate pe parcursul perioadei precedente. Autoritatea eli-
berează autorizațiile solicitate, în cazul în care toate aceste cereri pot fi
aprobate fără ca plafonul producției să fie depășit și fără ca Autoritatea să
contravină obligațiilor pe care și le-a asumat în temeiul unui acord sau al
unei înțelegeri privind produsele la care a devenit parte, astfel cum se pre-
vede la articolul 151.
(2) Atunci când trebuie făcută o selecție între solicitanții de autorizații de
producție datorită limitării producției menționate la articolul 151 alinea-
tele (2)-(7) sau datorită obligațiilor care îi revin Autorității în temeiul unui
acord sau al unei înțelegeri privind produsele la care a devenit parte, astfel
cum se prevede la articolul 151 alineatul (1), Autoritatea procedează la
04/vol. 4 RO Jurnalul Oficial al Uniunii Europene
această selecție pe baza unor criterii obiective și nediscriminatorii stabilite
prin normele, reglementările și procedurile sale.
(3) În aplicarea alineatului (2), Autoritatea acordă prioritate solicitanților
care:
(a) oferă cele mai bune garanții de eficacitate, ținând seama de capacitatea
financiară și tehnică a acestora și de modul în care aceștia au executat,
după caz, planurile de lucru aprobate anterior;
(b) oferă Autorității perspectiva unor beneficii financiare mai rapide,
ținând seama de data prevăzută pentru demararea producției comer-
ciale;
(c) au investit deja cea mai mare parte a resurselor și a eforturilor în
prospectare sau explorare.
(4) Solicitanții care nu sunt selectați în cursul unei perioade oarecare au
prioritate în perioadele ulterioare până la primirea unei autorizații de
producție.
(5) Selecția se face ținând seama de necesitatea de a se oferi tuturor
statelor părți o mai mare posibilitate de a participa la activitățile desfășu-
rate în zonă și de a preveni monopolizarea acestor activități, indiferent de
sistemul economic și social sau de situarea geografică a acestora, astfel
încât să se evite discriminările față de orice stat sau sistem.
(6) Ori de câte ori se află în exploatare mai puține zone rezervate decât
zone nerezervate, cererile de autorizații de producție privind zonele rezer-
vate au prioritate.
(7) Deciziile prevăzute de prezentul articol se iau cât mai curând posibil
după expirarea fiecărei perioade.
Articolul 8
Rezervarea zonelor
Fiecare cerere, alta decât cele prezentate de întreprindere sau de orice alte
entități pentru zone rezervate, trebuie să acopere o zonă totală, care nu
trebuie neapărat să fie o zonă continuă, suficient de mare și cu o valoare
comercială estimativă suficientă pentru a permite două operațiuni de
extracție minieră. Solicitantul precizează coordonatele care separă zona în
două părți de valoare comercială estimativă egală și comunică toate datele
pe care le-a obținut cu privire la ambele părți. Fără a aduce atingere atri-
buțiilor Autorității în temeiul articolului 17 din prezenta anexă, datele care
trebuie comunicate în ceea ce privește nodulii polimetalici se referă la
cartare, prelevarea de probe, concentrația nodulilor și conținutul de
metale. În termen de patruzeci și cinci de zile de la primirea acestor date,
Autoritatea desemnează partea care urmează să fie rezervată exclusiv acti-
vităților desfășurate de către Autoritate prin intermediul întreprinderii sau
în asociere cu țări în curs de dezvoltare. Această desemnare poate fi amâ-
nată cu încă patruzeci și cinci de zile, în cazul în care Autoritatea solicită
unui expert independent să evalueze dacă i-au fost comunicate toate datele
cerute de prezentul articol. Zona desemnată devine o zonă rezervată de
îndată ce planul de lucru pentru zona nerezervată este aprobat, iar
contractul este semnat.
191
Articolul 9
Activități desfășurate în zonele rezervate
(1) Întreprinderea are posibilitatea de a decide dacă dorește să desfășoare
activități în fiecare zonă rezervată. Această decizie poate fi luată în orice
moment, cu excepția cazului în care Autoritatea primește o notificare în
conformitate cu alineatul (4), caz în care întreprinderea ia decizia într-un
termen rezonabil. Întreprinderea poate hotărî să exploateze aceste zone
prin asociere în participațiune cu statul sau entitatea interesată.
(2) Întreprinderea poate încheia contracte pentru executarea unei părți
din activitățile sale în conformitate cu anexa IV articolul 12. Aceasta poate,
de asemenea, să încheie acorduri de asociere în participațiune în vederea
desfășurării acestor activități cu orice entități care îndeplinesc condițiile
pentru a desfășura activități în zonă în conformitate cu articolul 153 ali-
neatul (2) litera (b). La examinarea acestor asociații în participațiune, între-
prinderea oferă statelor părți care sunt țări în curs de dezvoltare și resor-
tisanților acestora posibilitatea unei participări efective.
(3) Autoritatea poate prescrie, în normele, reglementările și procedurile
sale, cerințe și condiții de fond și de procedură în ceea ce privește aceste
contracte și asocieri în participațiune.
(4) Orice stat parte care este o țară în curs de dezvoltare sau orice
persoană fizică sau juridică patronată de acesta și efectiv controlată de
acesta sau de o altă țară în curs de dezvoltare, care este un solicitant accep-
tabil, sau orice grup din categoriile menționate anterior, poate comunica
Autorității dorința sa de a prezenta un plan de lucru în conformitate cu
articolul 6 din prezenta anexă pentru o zonă rezervată. Planul de lucru
este examinat în cazul în care întreprinderea hotărăște, în conformitate cu
alineatul (1), să nu desfășoare activități în această zonă.
Articolul 10
Preferințe și priorități acordate unor solicitanți
Operatorului al cărui plan de lucru a fost aprobat numai pentru explorare,
în conformitate cu articolul 3 alineatul (4) litera (c) din prezenta anexă, i
se acordă preferință și prioritate față de ceilalți solicitanți, în cazul în care
acesta prezintă un plan de lucru privind exploatarea aceleiași zone și ace-
lorași resurse. Cu toate acestea, această preferință sau prioritate poate să-i
fie retrasă, în cazul în care operatorul nu și-a executat planul de lucru în
mod satisfăcător.
Articolul 11
Acorduri de asociere în participațiune
(1) Contractele pot prevedea acorduri de asociere în participațiune între
contractant și Autoritate, care acționează prin intermediul întreprinderii,
sub forma unor asociații în participațiune sau a împărțirii producției,
precum și orice altă formă de acord de asociere în participațiune, care
beneficiază de aceeași protecție în materie de revizuire, de suspendare sau
de reziliere ca și contractele încheiate cu Autoritatea.
(2) Contractanții care încheie cu întreprinderea astfel de acorduri de aso-
ciere în participațiune pot beneficia de stimulentele financiare prevăzute
la articolul 13 din prezenta anexă.
192 RO Jurnalul Oficial al Uniunii Europene
(3) Partenerii întreprinderii la o asociere în participațiune au obligația de
a efectua plățile prescrise la articolul 13 din prezenta anexă, în proporție
cu participarea la asociațiile în participațiune, sub rezerva stimulentelor
financiare prevăzute la articolul respectiv.
Articolul 12
Activități desfășurate de către întreprindere
(1) Activitățile desfășurate în zonă de către întreprindere în conformitate
cu articolul 153 alineatul (2) litera (a) sunt reglementate de partea XI, de
normele, reglementările și procedurile Autorității și de deciziile pertinente
ale acesteia.
(2) Orice plan de lucru prezentat de întreprindere este însoțit de
documente care să ateste capacitatea sa financiară și tehnică.
Articolul 13
Clauze financiare ale contractelor
(1) Atunci când adoptă norme, reglementări și proceduri cu privire la
clauzele financiare ale unui contract între Autoritate și entitățile mențio-
nate la articolul 153 alineatul (2) litera (b) și atunci când negociază aceste
clauze financiare în conformitate cu partea XI și cu aceste norme, regle-
mentări și proceduri, Autoritatea vizează următoarele obiective:
(a) să-și asigure maxim de venituri provenind din producția comercială;
(b) să atragă investiții și tehnologie pentru explorarea și exploatarea zonei;
(c) să asigure egalitatea tratamentului financiar și obligații financiare com-
parabile pentru contractanți;
(d) să ofere stimulente pe baze uniforme și nediscriminatorii pentru a
încuraja contractanții să încheie acorduri de asociere în participațiune
cu întreprinderea și cu țări în curs de dezvoltare sau cu resortisanții
acestora, să stimuleze transferul de tehnologie către întreprindere,
către țările în curs de dezvoltare sau către resortisanții acestora, și să
formeze personalul Autorității și al țărilor în curs de dezvoltare;
(e) să permită întreprinderii să procedeze la extracția resurselor de pe
fundul mărilor în același timp cu entitățile sau persoanele menționate
la articolul 153 alineatul (2) litera (b) și
(f) să se asigure ca, drept rezultat al stimulentelor financiare oferite
contractanților în temeiul alineatului (14) sau al clauzelor contractu-
ale revizuite în conformitate cu articolul 19 din prezenta anexă sau în
temeiul dispozițiilor articolului 11 din prezenta anexă cu privire la
asociațiile în participațiune, contractanții să nu fie subvenționați astfel
încât să beneficieze de o poziție concurențială avantajoasă artificială
față de cei care exploatează resurse terestre.
(2) Pentru cheltuielile administrative necesare pentru studierea cererilor
de aprobare a planurilor de lucru care iau formă de contract, se percepe o
taxă stabilită la 500 000 USD pentru fiecare cerere. Valoarea taxei este
revizuită periodic de către Consiliu, astfel încât aceasta să acopere
cheltuielile administrative efectuate. În cazul în care aceste cheltuieli
administrative efectuate de Autoritate pentru prelucrarea unei cereri sunt
inferioare sumei stabilite, Autoritatea rambursează diferența solicitantu-
lui.
04/vol. 4
(3) Contractantul achită o taxă anuală fixă de un milion USD de la data
intrării în vigoare a contractului. În cazul în care data aprobată pentru
demararea producției comerciale este amânată ca urmare a eliberării cu
întârziere a autorizației de producție, în conformitate cu articolul 151,
contractantul este scutit de fracțiunea din taxa anuală fixă corespunzătoare
perioadei de amânare. De la data demarării producției comerciale,
contractantul achită fie taxa de producție, fie taxa anuală fixă, în cazul în
care aceasta este mai mare.
(4) În termen de un an de la demararea producției comerciale, în
conformitate cu alineatul (3), contractantul alege modalitatea de plată a
contribuției sale financiare către Autoritate:
(a) fie achitând numai o redevență privind producția;
(b) fie achitând o redevență privind producția și o parte din veniturile
nete.
(5) (a) În cazul în care contractantul alege să-și aducă respectiva contri-
buție financiară față de Autoritate achitând numai redevența pri-
vind producția, valoarea acestei redevențe se stabilește la un anu-
mit procentaj din valoarea de piață a metalelor prelucrate care
provin din nodulii polimetalici extrași din zona reglementată de
contract. Acest procentaj se stabilește după cum urmează:
(i) între 1 și 10 ani de producție comercială: 5 %;
(ii) de la 11 ani până la sfârșitul producției comerciale: 12 %.
(b) Valoarea de piață menționată anterior se calculează prin
multiplicarea cantității de metale prelucrate care provin din
nodulii polimetalici extrași din zona reglementată de contract cu
prețul mediu al acestor metale pe parcursul exercițiului contabil
respectiv, determinat în conformitate cu alineatele (7) și (8).
(6) În cazul în care contractantul alege să-și aducă respectiva contribuție
financiară față de Autoritate achitând o redevență privind producția și o
parte din veniturile nete, valoarea acestor plăți se stabilește după cum
urmează:
(a) Valoarea taxei de producție se stabilește la un anumit procentaj din
valoarea de piață, determinată în conformitate cu litera (b), a metale-
lor prelucrate care provin din nodulii polimetalici extrași din zona
reglementată de contract. Aceste procentaj se stabilește după cum
urmează:
(i) pentru prima perioadă de producție comercială: 2 %;
(ii) pentru a doua perioadă de producție comercială: 4 %.
În cazul în care, pe parcursul celei de-a doua perioade de producție
comercială, astfel cum este definită la litera (d), rentabilitatea
investiției pentru un exercițiu contabil dat, în conformitate cu
definiția de la litera (m), este mai mică de 15 %, ca urmare a plății
redevenței privind producția de 4 %, valoarea redevenței privind
producția se stabilește la 2 % în loc de 4 % pentru exercițiul contabil
respectiv.
(b) Valoarea de piață menționată anterior a metalelor prelucrate se cal-
culează prin multiplicarea cantității de metale prelucrate care provin
din nodulii polimetalici extrași din zona reglementată de contract cu
prețul mediu al acestor metale pe parcursul exercițiului contabil res-
pectiv, determinat în conformitate cu alineatele (7) și (8).
04/vol. 4 RO Jurnalul Oficial al Uniunii Europene
(c) (i) Partea de venituri nete care revine Autorității este prelevată din
partea de venituri nete ale contractantului care este atribuibilă
activităților de extracție a resurselor din zona reglementată de
contract, denumite în continuare venituri nete atribuibile.
(ii) Partea de venituri nete atribuibile care revine Autorității se sta-
bilește în conformitate cu următorul barem progresiv:
Partea care revine Autorității
Partea de venituri nete Prima perioadă de A doua perioadă de
atribuibile producție comer- producție comerci-
cială ală
Partea reprezentând o 35 % 40 %
rentabilitate a investiției
mai mare de 0 %, dar
mai mică de 10 %
Partea reprezentând o 42,5 % 50 %
rentabilitate a investiției
de cel puțin 10 %, dar
mai mică de 20 %
Partea reprezentând o 50 % 70 %
rentabilitate a investiției
de cel puțin 20 %
(d) (i) Prima perioadă de producție comercială menționată la literele (a)
și (c) începe cu primul exercițiu contabil al perioadei de producție
comercială și se termină cu exercițiul contabil în care cheltuielile
de dezvoltare ale contractantului, ținând seama de dobânda afe-
rentă părții încă neamortizate din aceste cheltuieli, sunt complet
amortizate de excedentul real, după cum urmează:
Pentru primul exercițiu contabil pe parcursul căruia sunt efectu-
ate cheltuieli de dezvoltare, cheltuielile de dezvoltare
neamortizate sunt egale cu cheltuielile de dezvoltare din care se
deduce valoarea excedentului real pentru exercițiul contabil res-
pectiv. Pentru fiecare dintre exercițiile ulterioare, cheltuielile de
dezvoltare neamortizate sunt egale cu cheltuielile de dezvoltare
neamortizate la sfârșitul exercițiului precedent, majorate cu o
dobândă anuală de 10 %, plus cheltuielile de dezvoltare efectu-
ate pe parcursul exercițiului contabil în curs și deducând din
acest total excedentul real al contractantului pentru acest exerci-
țiu contabil. Exercițiul contabil în care cheltuielile de dezvoltare
neamortizate ajung la zero pentru prima dată este exercițiul con-
tabil în care cheltuielile de dezvoltare ale contractantului
majorate cu dobânda aferentă părții neamortizate din aceste
cheltuieli sunt complet amortizate de excedentul real al acestuia.
Excedentul real al contractantului pentru orice exercițiu contabil
este constituit din veniturile sale brute din care se deduc
cheltuielile de exploatare și plățile către Autoritate în
conformitate cu litera (c).
(ii) A doua perioadă de producție comercială începe cu exercițiul
contabil care urmează după sfârșitul primei perioade de
producție comercială și durează până la sfârșitul contractului.
(e) „Veniturile nete atribuibile” reprezintă veniturile nete ale
contractantului multiplicate cu raportul dintre cheltuielile de
dezvoltare aferente extracției și totalul cheltuielilor de dezvoltare ale
193
contractantului. În cazul în care activitățile contractantului se referă
la extracția și transportul nodulilor polimetalici, precum și la
producția, în special, a trei metale prelucrate, și anume cobaltul,
cuprul și nichelul, valoarea veniturilor nete atribuibile nu poate fi mai
mică de 25 % din veniturile nete ale contractantului. Sub rezerva dis-
pozițiilor literei (n), în toate celelalte cazuri, inclusiv în cazul în care
activitățile contractantului se referă la extracția și transportul
nodulilor polimetalici și la producția a patru metale prelucrate, și
anume cobaltul, cuprul, manganul și nichelul, Autoritatea poate, în
normele, reglementările și procedurile sale, să prescrie valori
minimale corespunzătoare aplicând aceeași formulă de
proporționalitate ca pentru stabilirea valorii minimale de 25 % în
cazul celor trei metale.
(f) „Veniturile nete ale contractantului” reprezintă veniturile brute ale
contractantului din care se deduc cheltuielile sale de exploatare și de
amortizare a cheltuielilor sale de dezvoltare în conformitate cu
modalitățile prevăzute la litera (j).
(g) (i) În cazul în care activitățile contractantului se referă la extracția,
transportul nodulilor polimetalici și la producția metalelor pre-
lucrate, „veniturile brute ale contractantului” reprezintă venitu-
rile brute obținute din vânzarea metalelor prelucrate și orice alte
venituri considerate atribuibile în mod rezonabil operațiunilor
efectuate în temeiul contractului în conformitate cu normele,
reglementările și procedurile financiare ale Autorității.
(ii) În toate cazurile, cu excepția celor menționate la litera (g) punctul
(i) și la litera (n) punctul (iii), „veniturile brute ale contractantului”
reprezintă veniturile brute obținute din vânzarea metalelor
semiprelucrate care provin din nodulii polimetalici extrași din
zona reglementată de contract și orice alte venituri considerate
atribuibile în mod rezonabil operațiunilor efectuate în temeiul
contractului în conformitate cu normele, reglementările și
procedurile financiare ale Autorității.
(h) „Cheltuielile de dezvoltare ale contractantului” reprezintă:
(i) toate cheltuielile efectuate anterior începerii producției comerci-
ale și care sunt legate direct de dezvoltarea capacității de
producție a zonei reglementate de contract și de activitățile
conexe în vederea operațiunilor prevăzute de contract în toate
cazurile, cu excepția celor menționate la litera (n), în
conformitate cu principiile de contabilitate general acceptate
incluzând, inter alia, costul mașinilor, al echipamentelor, al
navelor, al întreprinderilor de prelucrare, al construcției, al clă-
dirilor, al terenurilor, al construirii de drumuri, cheltuielile de
prospectare și explorare a zonei reglementate de contract, de
cercetare și dezvoltare, cheltuielile legate de plata dobânzilor, a
eventualelor chirii, licențe și taxe și
(ii) cheltuieli similare cu cele menționate la punctul (i) efectuate după
începerea producției comerciale și necesare pentru îndeplinirea
planului de lucru, cu excepția celor care pot fi incluse în
cheltuielile de exploatare.
(i) Veniturile provenite din înstrăinarea activelor de capital și valoarea de
piață a acestor active de capital care nu mai sunt necesare în vederea
194 RO Jurnalul Oficial al Uniunii Europene
operațiunilor prevăzute de contract și care nu sunt vândute se scad
din cheltuielile de dezvoltare ale contractantului pe parcursul exerci-
țiului contabil respectiv. Atunci când aceste deduceri depășesc
cheltuielile de dezvoltare ale contractantului, excedentul se adaugă
veniturilor brute ale contractantului.
(j) Cheltuielile de dezvoltare ale contractantului efectuate înainte de înce-
perea producției comerciale, menționate la litera (h) punctul (i) și la
litera (n) punctul (iv), se amortizează în zece anuități egale de la data
demarării producției comerciale. Cheltuielile de dezvoltare ale
contractantului efectuate după începerea producției comerciale, men-
ționate la litera (h) punctul (ii) și litera (n) punctul (iv), se amortizează
în zece anuități egale sau într-un număr inferior de anuități, astfel
încât să fie complet amortizate la expirarea contractului.
(k) „Cheltuielile de exploatare ale contractantului” reprezintă toate
cheltuielile efectuate după începerea producției comerciale pentru
exploatarea capacității de producție a zonei reglementate de contract
și pentru activitățile conexe în vederea operațiunilor prevăzute de
contract, în conformitate cu principiile de contabilitate general accep-
tate, inclusiv, inter alia, taxa anuală fixă sau taxa de producție, în cazul
în care aceasta este mai mare, cheltuielile pentru plăți, salarii, beneficii
ale angajaților, materiale, servicii, transporturi, prelucrare și comer-
cializare, dobânzi, servicii publice, protecția mediului marin,
cheltuielile generale și administrative legate în mod direct de opera-
țiunile prevăzute de contract, precum și orice pierderi nete de exploa-
tare reportate într-un sens sau altul, după cum urmează. Pierderile
nete de exploatare pot fi reportate de două ori consecutiv, de la un
exercițiu la altul, cu excepția ultimilor doi ani ai contractului, caz în
care acestea pot fi reportate retroactiv celor două exerciții precedente.
(l) În cazul în care contractantul asigură extracția, transportul nodulilor
polimetalici și producția de metale prelucrate și semiprelucrate,
„cheltuielile de dezvoltare aferente extracției” reprezintă partea de
cheltuieli de dezvoltare ale contractantului care este legată în mod
direct de extracția resurselor din zona reglementată de contract, în
conformitate cu principiile de contabilitate general acceptate și cu
normele, reglementările și procedurile financiare ale Autorității,
inclusiv, inter alia, taxa percepută pentru examinarea cererii, taxa
anuală fixă și, după caz, cheltuielile pentru prospectarea și explorarea
zonei reglementate de contract și o fracțiune din cheltuielile de
cercetare și de dezvoltare.
(m) „Rentabilitatea investiției” reprezintă, pentru orice exercițiu contabil,
raportul dintre veniturile nete atribuibile în acest exercițiu și
cheltuielile de dezvoltare aferente extracției. În sensul calculării aces-
tui raport, cheltuielile de dezvoltare aferente extracției cuprind
cheltuielile pentru cumpărarea unui echipament nou sau pentru înlo-
cuirea echipamentului utilizat în legătură cu activitățile de extracție,
din care se deduce costul inițial al echipamentului înlocuit.
(n) În cazul în care contractantul asigură numai extracția:
(i) „veniturile nete atribuibile” reprezintă totalitatea veniturilor nete
ale contractantului;
(ii) expresia „venituri nete ale contractantului” este cea definită la
litera (f);
(iii) „veniturile brute ale contractantului” reprezintă veniturile brute
obținute din vânzarea nodulilor polimetalici și orice alte venituri
considerate atribuibile în mod rezonabil operațiunilor efectuate
în temeiul contractului în conformitate cu normele, reglementă-
rile și procedurile financiare ale Autorității;
04/vol. 4
(iv) „cheltuielile de dezvoltare ale contractantului” reprezintă toate
cheltuielile efectuate înainte de începerea producției comerciale,
astfel cum se prevede la litera (h) punctul (i), precum și toate
cheltuielile efectuate după începerea producției comerciale, astfel
cum se prevede la litera (h) punctul (ii), care sunt direct legate de
extracția resurselor din zona reglementată de contract, în
conformitate cu principiile de contabilitate general acceptate;
(v) „cheltuielile de exploatare ale contractantului” reprezintă
cheltuielile de exploatare ale contractantului menționate la
litera (k), care sunt direct legate de extracția resurselor din zona
reglementată de contract în conformitate cu principiile de con-
tabilitate general acceptate;
(vi) „rentabilitatea investiției” reprezintă, pentru orice exercițiu con-
tabil, raportul dintre veniturile nete ale contractantului în acest
exercițiu și cheltuielile de dezvoltare ale contractantului. În sensul
calculării acestui raport, cheltuielile de dezvoltare ale
contractantului cuprind cheltuielile pentru cumpărarea unui
echipament nou sau pentru înlocuirea echipamentului, din care
se deduce costul inițial al echipamentului înlocuit.
(o) Cheltuielile menționate la literele (h), (k), (l) și (n) cu privire la dobân-
zile achitate de către contractant sunt permise numai în măsura în
care, în toate cazurile, Autoritatea admite că, în conformitate cu
articolul 4 alineatul (1) din prezenta anexă, raportul creanțe/capital și
rata dobânzii sunt rezonabile, ținând seama de practicile comerciale
existente.
(p) Cheltuielile prevăzute de prezentul alineat nu includ sumele plătite cu
titlu de impozit pe profitul societății sau taxe similare percepute de
către state pentru operațiunile contractantului.
(7) (a) „Metalele prelucrate”, menționate la alineatele (5) și (6), reprezintă
metalele sub forma cea mai obișnuită în care sunt în general
comercializate pe piețele internaționale de destinație finală. În
acest sens, Autoritatea specifică în normele, reglementările și
procedurile sale financiare piețele internaționale de destinație
finală pertinente. Pentru metalele care nu sunt comercializate pe
aceste piețe, expresia „metale prelucrate” reprezintă metalele sub
forma cea mai obișnuită în care sunt în general comercializate în
cadrul tranzacțiilor normale în conformitate cu principiile între-
prinderii independente.
(b) În cazul în care Autoritatea nu poate determina altfel cantitatea de
metale prelucrate produse din nodulii polimetalici extrași din zona
reglementată de contract, menționată la alineatul (5) litera (b) și
alineatul (6) litera (b), această cantitate se determină pe baza con-
ținutului de metale al acestor noduli, a coeficientului de recupe-
rare după prelucrare și a altor factori relevanți, în conformitate cu
normele, reglementările și procedurile Autorității și cu principiile
de contabilitate general acceptate.
(8) În cazul în care o piață internațională de destinație finală oferă un
mecanism reprezentativ de stabilire a prețurilor pentru metale prelucrate,
noduli polimetalici și metale semiprelucrate care provin din noduli, se
aplică prețul mediu practicat pe această piață. În toate celelalte cazuri,
Autoritatea stabilește, după consultarea contractantului, un preț corect
pentru produsele menționate anterior în conformitate cu alineatul (9).
(9) (a) Toate costurile, cheltuielile, veniturile și orice stabilire a prețurilor
și a valorilor prevăzute de prezentul articol trebuie să fie rezultatul
tranzacțiilor pe piața deschisă sau ale întreprinderii independente.
În absența tranzacțiilor respective, acestea se stabilesc de către
Autoritate, după consultarea contractantului, ca și cum ar fi
rezultatul tranzacțiilor pe piața deschisă sau ale întreprinderii
04/vol. 4 RO Jurnalul Oficial al Uniunii Europene
independente, luând în considerare tranzacțiile relevante de pe alte
piețe.
(b) Pentru a asigura respectarea și punerea în aplicare a dispozițiilor
prezentului alineat, Autoritatea se orientează după principiile
adoptate și după interpretarea dată pentru tranzacțiile desfășurate
în conformitate cu principiile întreprinderii independente de
Comisia Corporațiilor Transnaționale a Organizației Națiunilor
Unite, de Grupul de experți privind convențiile fiscale între țările
în curs de dezvoltare și țările dezvoltate și de alte organizații
internaționale, iar în normele, reglementările și procedurile sale,
Autoritatea stabilește norme și proceduri contabile uniforme și
acceptabile pe plan internațional, precum și metodele prin care
contractantul selectează experți contabili independenți acceptabili
pentru Autoritate în sensul auditării conturilor în conformitate cu
aceste norme, reglementări și proceduri.
(10) Contractantul pune la dispoziția experților contabili, în conformitate
cu normele, reglementările și procedurile financiare ale Autorității, datele
financiare necesare pentru a se stabili dacă prezentul articol a fost respec-
tat.
(11) Toate costurile, cheltuielile, veniturile, precum și toate prețurile și
valorile prevăzute de prezentul articol, se stabilesc în conformitate cu
principiile de contabilitate general acceptate și cu normele, reglementările
și procedurile financiare ale Autorității.
(12) Plățile către Autoritate în conformitate cu alineatele (5) și (6) se efec-
tuează în monede liber utilizabile sau monede liber disponibile și efectiv
utilizabile pe cele mai importante piețe valutare sau, la alegerea
contractantului, sub forma echivalentului metalelor prelucrate, calculat la
valoarea de piață. Valoarea de piață se stabilește în conformitate cu aline-
atul (5) litera (b). Monedele liber utilizabile și monedele liber disponibile
și efectiv utilizabile pe cele mai importante piețe valutare sunt definite în
normele, reglementările și procedurile Autorității în conformitate cu prac-
ticile monetare internaționale dominante.
(13) Toate obligațiile financiare ale contractantului față de Autoritate,
precum și toate taxele, costurile, cheltuielile și veniturile acestuia prevă-
zute de prezentul articol se ajustează prin exprimarea lor în valoare con-
stantă în raport cu un an de referință.
(14) Autoritatea poate adopta, luând în considerare recomandările
Comisiei de planificare economică și ale Comisiei juridice și tehnice,
norme, reglementări și proceduri care prevăd stimulente pentru părțile
contractante, pe baze uniforme și nediscriminatorii, în vederea promovării
obiectivelor enunțate la alineatul (1).
(15) Atunci când survine un litigiu între Autoritate și un contractant pri-
vind interpretarea sau aplicarea clauzelor financiare ale unui contract,
fiecare dintre părți poate supune litigiul unui arbitraj comercial
obligatoriu, cu excepția cazului în care ambele părți ajung la un acord pri-
vind soluționarea litigiului prin alte mijloace, în conformitate cu
articolul 188 alineatul (2).
Articolul 14
Comunicarea datelor
(1) În conformitate cu normele, reglementările și procedurile Autorității
și pe baza modalităților și condițiilor din planul de lucru, operatorul
comunică Autorității, la termenele stabilite de aceasta, toate datele care
sunt deopotrivă necesare și relevante în vederea exercitării efective a
195
atribuțiilor și a funcțiilor de către principalele organe ale Autorității în ceea
ce privește zona reglementată de planul de lucru.
(2) Datele comunicate cu privire la zona reglementată de planul de lucru,
considerate drept proprietate industrială, pot fi utilizate numai în sensul
enunțat de prezentul articol. Datele necesare elaborării de către Autoritate
a normelor, reglementărilor și procedurilor cu privire la protecția mediu-
lui marin și la siguranță, altele decât datele cu privire la proiectarea echi-
pamentului, nu sunt considerate drept proprietate industrială.
(3) Datele comunicate Autorității de prospectori, de solicitanții de
contracte și de contractanți, considerate drept proprietate industrială, nu
pot fi comunicate de către Autoritate întreprinderii sau altcuiva din afara
Autorității, însă pot fi comunicate întreprinderii datele cu privire la zonele
rezervate. Aceste date comunicate întreprinderii de aceste persoane nu pot
fi comunicate de întreprindere Autorității sau altcuiva din afara Autorită-
ții.
Articolul 15
Programe de formare
Contractantul stabilește programe practice de formare a personalului
Autorității și al țărilor în curs de dezvoltare, inclusiv participarea acestui
personal la toate activitățile desfășurate în zonă care fac obiectul
contractului, în conformitate cu articolul 144 alineatul (2).
Articolul 16
Drept exclusiv de explorare și de exploatare
În conformitate cu partea XI și cu normele, reglementările și procedurile
sale, Autoritatea acordă operatorului dreptul exclusiv de explorare și de
exploatare a unei categorii stabilite de resurse în zona reglementată de
planul de lucru și se asigură că nici o altă entitate nu exercită în aceeași
zonă activități legate de o categorie diferită de resurse într-un mod care ar
putea stânjeni activitățile operatorului. Drepturile acestuia sunt garantate
în conformitate cu articolul 153 alineatul (6).
Articolul 17
Norme, reglementări și proceduri ale Autorității
(1) Autoritatea adoptă și aplică, în mod uniform, norme, reglementări și
proceduri în conformitate cu articolul 160 alineatul (2) litera (f) punctul
(ii) și articolul 162 alineatul (2) litera (o) punctul (ii) în vederea exercitării
funcțiilor sale, astfel cum sunt enunțate la partea XI, în special în ceea ce
privește următoarele probleme:
(a) proceduri administrative cu privire la prospectare, explorare și exploa-
tare în zonă;
(b) operațiuni:
(i) suprafața zonei;
(ii) durata operațiunilor;
196 RO Jurnalul Oficial al Uniunii Europene
(iii) norme de eficacitate, inclusiv asigurările prevăzute la articolul 4
alineatul (6) litera (c) din prezenta anexă;
(iv) categoriile de resurse;
(v) renunțarea la zone;
(vi) rapoarte intermediare de activitate;
(vii) comunicarea datelor;
(viii) inspecții și supravegherea operațiunilor;
(ix) prevenirea stânjenirii celorlalte activități din mediul marin;
(x) transferul drepturilor și obligațiilor sale de către un contractant;
(xi) proceduri cu privire la transferul de tehnologie către țările în
curs de dezvoltare în conformitate cu articolul 144, precum și
cu privire la participarea directă a acestora;
(xii) norme și practici de exploatare minieră, inclusiv cele care sunt
legate de siguranța operațiunilor, de conservarea resurselor și de
protecția mediului marin;
(xiii) definirea producției comerciale;
(xiv) criterii de acceptare a solicitanților;
(c) aspecte financiare:
(i) elaborarea unor norme uniforme și nediscriminatorii de calcul
al costurilor și de contabilitate, precum și a metodei de selectare
a auditorilor;
(ii) repartizarea veniturilor rezultate din operațiuni;
(iii) stimulentele menționate la articolul 13 din prezenta anexă;
(d) punerea în aplicare a deciziilor luate în temeiul articolului 151 aline-
atul (10) și articolului 164 alineatul (2) litera (d).
(2) Normele, reglementările și procedurile cu privire la următoarele
aspecte trebuie să corespundă integral criteriilor obiective enunțate în con-
tinuare:
(a) Suprafața zonelor
Autoritatea stabilește suprafața corespunzătoare a zonelor de
explorare, care poate ajunge până la dublul celor de exploatare, pen-
tru a permite o explorare intensivă. Suprafața zonei se calculează astfel
încât să corespundă cerințelor articolului 8 din prezenta anexă privind
rezervarea zonelor, precum și cerințelor de producție prevăzute, care
trebuie să fie compatibile cu articolul 151 în conformitate cu clauzele
contractului, luând în considerare tehnologia disponibilă la momentul
respectiv în domeniul exploatării miniere a fundului mărilor și
caracteristicile fizice relevante ale zonelor. Suprafața zonelor nu poate
fi nici mai mică, nici mai mare decât este necesar pentru a corespunde
acestui obiectiv.
(b) Durata operațiunilor
(i) prospectarea este nelimitată;
(ii) durata explorării trebuie să fie suficientă pentru a permite
studierea aprofundată a zonei prevăzute, proiectarea și construi-
rea echipamentului de extracție minieră pentru această zonă,
precum și proiectarea și construirea unor întreprinderi de
04/vol. 4
prelucrare de capacitate mică și medie în vederea încercării siste-
melor de extracție minieră și de prelucrare a mineralelor;
(iii) durata exploatării trebuie să fie stabilită în funcție de durata de
viață economică a proiectului de extracție minieră, ținând seama
de factori precum epuizarea zăcământului, durata de viață utilă a
echipamentului de exploatare și a întreprinderilor de prelucrare și
viabilitatea comercială. Durata exploatării trebuie să fie suficientă
pentru a permite extracția comercială a mineralelor din zonă și
trebuie să includă un termen rezonabil pentru construirea unor
sisteme de extracție minieră și de prelucrare la scară comercială,
pe parcursul căruia nu trebuie să se pretindă o producție comer-
cială. Cu toate acestea, durata totală a exploatării trebuie să fie
suficient de scurtă pentru a oferi Autorității posibilitatea de a
modifica modalitățile și condițiile planului de lucru atunci când
examinează reînnoirea acestuia, în conformitate cu normele,
reglementările și procedurile pe care le-adoptă după aprobarea
planului de lucru.
(c) Norme de eficacitate
Autoritatea cere ca, pe parcursul fazei de explorare, operatorul să efec-
tueze periodic cheltuieli care să corespundă în mod rezonabil supra-
feței zonei reglementate de planul de lucru și cheltuieli pe care le-ar
face un operator de bună-credință care își propune să demareze
producția comercială în zonă în termenul stabilit de Autoritate. Chel-
tuielile considerate necesare nu ar trebui stabilite la un nivel care să
descurajeze potențialii operatori care dispun de tehnologie mai puțin
costisitoare decât tehnologia folosită în mod curent. Autoritatea sta-
bilește un termen maxim pentru realizarea producției comerciale, care
începe după sfârșitul fazei de explorare și după începerea fazei de
exploatare. Pentru stabilirea acestui termen, Autoritatea ar trebui să
țină seama de faptul că realizarea unor sisteme de extracție și de pre-
lucrare de dimensiuni mari poate fi întreprinsă numai după sfârșitul
fazei de explorare și începerea fazei de exploatare. În consecință,
termenul pentru începerea producției comerciale în zonă ar trebui să
ia în considerare timpul necesar construirii acestor sisteme după sfâr-
șitul fazei de explorare și termene rezonabile pentru întârzierile
inevitabile în programul de construcție. După realizarea producției
comerciale, Autoritatea cere operatorului, cu respectarea unor limite
rezonabile și luând în considerare toți factorii pertinenți, să mențină
producția comercială pe parcursul duratei planului de lucru.
(d) Categorii de resurse
La stabilirea categoriilor de resurse pentru care se poate aproba un
plan de lucru, Autoritatea ia în considerare, inter alia, următoarele
elemente:
(i) anumite resurse necesită utilizarea unor metode de extracție simi-
lare și
(ii) unele resurse pot fi valorizate simultan de mai mulți operatori în
aceeași zonă, fără ca aceștia să se stânjenească reciproc în mod
excesiv.
Nici o dispoziție a prezentului alineat nu împiedică Autoritatea să
aprobe un plan de lucru cu privire la mai multe categorii de resurse în
aceeași zonă aceluiași solicitant.
(e) Renunțarea la zone
Operatorul are dreptul de a renunța în orice moment, fără sancțiuni,
integral sau parțial, la drepturile sale în zona reglementată de planul
de lucru.
04/vol. 4 RO Jurnalul Oficial al Uniunii Europene
(f) Protecția mediului marin
Se elaborează norme, reglementări și proceduri pentru a asigura
protecția eficientă a mediului marin împotriva efectelor nocive care
rezultă direct din activitățile desfășurate în zonă sau din prelucrarea
mineralelor extrase dintr-un sector minier la bordul unei nave aflate
deasupra acestui sector minier, ținând seama de măsura în care aceste
efecte nocive pot rezulta direct din foraj, dragare, carotaj și excavație,
precum și din eliminarea, descărcarea și deversarea în mediul marin a
unor sedimente, deșeuri și a altor efluenți.
(g) Producția comercială
Producția comercială este considerată începută atunci când un
operator se angajează în operațiuni de extracție susținute și la scară
mare care produc o cantitate de materiale suficientă pentru a indica în
mod clar că obiectivul principal este producția la scară mare și nu
producția destinată colectării informațiilor, analizelor sau încercării
echipamentului sau a instalațiilor.
Articolul 18
Sancțiuni
(1) Drepturile contractantului în temeiul contractului pot fi suspendate
sau anulate numai în următoarele cazuri:
(a) în cazul în care, în pofida avertismentelor Autorității, contractantul
și-a desfășurat activitățile astfel încât să determine încălcări grave,
repetate și deliberate ale clauzelor fundamentale ale contractului, ale
părții XI și ale normelor, reglementărilor și procedurilor Autorității
sau
(b) în cazul în care contractantul nu s-a conformat unei decizii definitive
și obligatorii luate în privința sa de către organul de soluționare a
litigiilor.
(2) În cazul oricărei încălcări a clauzelor contractuale, altele decât cele
prevăzute la alineatul (1) litera (a), sau în locul suspendării sau rezilierii în
temeiul alineatului (1) litera (a), Autoritatea poate impune contractantului
sancțiuni pecuniare proporționale cu gravitatea încălcării.
(3) Cu excepția ordinelor emise în caz de urgență în temeiul
articolului 162 alineatul (2) litera (w), Autoritatea nu poate să dispună exe-
cutarea unei decizii cu privire la sancțiuni pecuniare, la suspendare sau la
reziliere, atâta timp cât contractantului nu i s-a acordat posibilitatea rezo-
nabilă de a epuiza căile de atac judiciare de care dispune în conformitate
cu partea XI secțiunea 5.
Articolul 19
Revizuirea contractului
(1) Atunci când apar sau pot să apară circumstanțe care, în opinia uneia
dintre părți, ar putea face contractul inechitabil sau care ar putea să
197
compromită sau să împiedice realizarea obiectivelor prevăzute de contract
sau de partea XI, părțile încep negocieri în vederea revizuirii contractului
în consecință.
(2) Un contract încheiat în conformitate cu articolul 153 alineatul (3)
poate fi revizuit numai cu consimțământul părților.
Articolul 20
Transferul drepturilor și obligațiilor
Drepturile și obligațiile care decurg dintr-un contract pot fi transferate
numai cu consimțământul Autorității și în conformitate cu normele, regle-
mentările și procedurile sale. Autoritatea nu refuză, fără motive înteme-
iate, să-și dea consimțământul pentru transfer, în cazul în care cesionarul
propus este, în toate privințele, un solicitant acceptabil și își asumă toate
obligațiile cedentului și în cazul în care transferul nu atribuie cesionarului
un plan de lucru a cărui aprobare este interzisă la articolul 6 alineatul (3)
litera (c) din prezenta anexă.
Articolul 21
Lege aplicabilă
(1) Contractul este reglementat de clauzele contractuale, de normele,
reglementările și procedurile Autorității, de partea XI, precum și de
celelalte norme de drept internațional care nu sunt incompatibile cu pre-
zenta convenție.
(2) Orice decizie definitivă pronunțată de o curte sau de un tribunal care
are competență în temeiul prezentei convenții cu privire la drepturile și
obligațiile Autorității și ale contractantului este executorie pe teritoriul fie-
cărui stat parte.
(3) Nici un stat parte nu poate impune unui contractant condiții incom-
patibile cu partea XI. Cu toate acestea, nu este considerată incompatibilă
cu partea XI aplicarea de către un stat parte contractanților pe care îi
patronează sau navelor care îi arborează pavilionul a unor acte cu putere
de lege și norme administrative cu privire la protecția mediului marin sau
a altora mai stricte decât normele, reglementările și procedurile Autorită-
ții adoptate în conformitate cu articolul 17 alineatul (2) litera (f) din pre-
zenta anexă.
Articolul 22
Responsabilitate
Contractantul este responsabil sau răspunzător pentru orice prejudiciu
cauzat de actele ilicite săvârșite în desfășurarea operațiunilor, ținând seama
de partea de responsabilitate imputabilă Autorității pentru actele și
omisiunile acesteia. Autoritatea este, de asemenea, responsabilă sau răs-
punzătoare pentru orice prejudiciu cauzat de actele ilicite săvârșite în exer-
citarea atribuțiilor și funcțiilor sale, inclusiv încălcările articolului 168 ali-
neatul (2), ținând seama de partea de responsabilitate imputabilă
contractantului pentru actele sau omisiunile acestuia. În toate cazurile,
despăgubirea trebuie să corespundă prejudiciului efectiv.
198 RO Jurnalul Oficial al Uniunii Europene
ANEXA IV
STATUTUL ÎNTREPRINDERII
Articolul 1
Obiective
(1) Întreprinderea este organul Autorității care desfășoară activitățile
direct în zonă, în conformitate cu articolul 153 alineatul (2) litera (a),
precum și transportul, prelucrarea și comercializarea mineralelor extrase
din zonă.
(2) Pentru îndeplinirea obiectivelor și exercitarea funcțiilor sale, întreprin-
derea acționează în conformitate cu prezenta convenție și cu normele,
reglementările și procedurile Autorității.
(3) Pentru valorificarea resurselor zonei în temeiul alineatului (1), între-
prinderea funcționează, sub rezerva prezentei convenții, în conformitate
cu principii comerciale solide.
Articolul 2
Raporturi cu Autoritatea
(1) În temeiul articolului 170, întreprinderea acționează în conformitate
cu politicile generale ale Adunării și cu directivele Consiliului.
(2) Sub rezerva alineatului (1), întreprinderea beneficiază de autonomie în
desfășurarea operațiunilor.
(3) Nici o dispoziție a prezentei convenții nu atribuie răspunderea între-
prinderii pentru actele sau obligațiile Autorității sau Autorității pentru
actele sau obligațiile întreprinderii.
Articolul 3
Limitarea răspunderii
Fără a aduce atingere articolului 11 alineatul (3) din prezenta anexă, nici
un membru al Autorității nu este răspunzător pentru actele sau obligațiile
întreprinderii numai în baza calității de membru.
Articolul 4
Structură
Întreprinderea are un Consiliu de administrație, un director general și
personalul necesar pentru exercitarea funcțiilor sale.
Articolul 5
Consiliul de administrație
(1) Consiliul de administrație este compus din 15 membri aleși de Adu-
nare în conformitate cu articolul 160 alineatul (2) litera (c). La alegerea
04/vol. 4
membrilor în Consiliul de administrație, trebuie să se țină seama în mod
corespunzător de principiul repartizării geografice echitabile. La
prezentarea propunerilor de candidați pentru Consiliul de administrație,
membrii Autorității iau în considerare necesitatea desemnării candidaților
cu cel mai înalt nivel de competență, cu calificările cerute în domeniile res-
pective, astfel încât să se asigure viabilitatea și succesul întreprinderii.
(2) Membrii consiliului sunt aleși pentru un mandat de patru ani și sunt
reeligibili. În momentul alegerilor, se ține seama în mod corespunzător de
principiul rotației membrilor.
(3) Membrii consiliului rămân în funcție până la alegerea succesorilor. În
cazul în care locul unui membru al Consiliului de administrație devine
vacant, Adunarea, în conformitate cu articolul 160 alineatul (2) litera (c),
alege un nou membru pentru durata rămasă a mandatului predecesorului
său.
(4) Membrii Consiliului de administrație acționează cu titlu personal. În
exercitarea funcțiilor, aceștia nu solicită și nu acceptă instrucțiuni de la nici
un guvern și de la nici o altă sursă. Membrii Autorității respectă caracterul
independent al membrilor consiliului și se abțin de la orice tentativă de a-i
influența în exercitarea funcțiilor.
(5) Fiecare membru al Consiliului de administrație primește o remunera-
ție din fondurile întreprinderii. Valoarea acestei remunerații este fixată de
Adunare, la recomandarea Consiliului.
(6) Consiliul de administrație își exercită în mod normal funcțiile la sediul
principal al întreprinderii și se reunește ori de câte ori o cer activitățile
întreprinderii.
(7) Două treimi din membrii Consiliului de administrație constituie un
cvorum.
(8) Fiecare membru al Consiliului de administrație dispune de un vot.
Deciziile Consiliului de administrație cu privire la orice chestiune se iau cu
majoritatea membrilor acestuia. În cazul în care o chestiune suscită un
conflict de interese pentru unul dintre membri, acesta nu participă la vot.
(9) Orice membru al Autorității poate cere Consiliului de administrație
informații despre operațiunile care îl privesc în mod deosebit. Consiliul de
administrație face tot posibilul pentru a furniza aceste informații.
Articolul 6
Atribuțiile și funcțiile Consiliului de administrație
Consiliul de administrație conduce operațiunile întreprinderii. Sub rezerva
prezentei convenții, Consiliul de administrație exercită atribuțiile necesare
îndeplinirii obiectivelor întreprinderii, inclusiv atribuțiile:
04/vol. 4 RO Jurnalul Oficial al Uniunii Europene
(a) de a-și alege președintele dintre membrii săi;
(b) de a-și adopta regulamentul de procedură;
(c) de a elabora și de a prezenta în scris Consiliului planuri de lucru
formale în conformitate cu articolul 153 alineatul (3) și cu
articolul 162 alineatul (2) litera (j);
(d) de a elabora planuri de lucru și programe pentru realizarea activită-
ților menționate la articolul 170;
(e) de a stabili și de a prezenta Consiliului cereri de autorizații de
producție în conformitate cu articolul 151 alineatele (2)-(7);
(f) de a autoriza negocierile privind achiziționarea tehnologiei, inclusiv
cele prevăzute la anexa III articolul 5 alineatul (3) literele (a), (c) și (d),
și de a aproba rezultatele acestor negocieri;
(g) de a stabili condiții și modalități și de a autoriza negocieri privind aso-
ciații în participațiune și alte forme de acorduri de asociere în
participațiune menționate la anexa III articolele 9 și 11 și de a aproba
rezultatele acestor negocieri;
(h) de a prezenta Adunării recomandări privind partea venitului net al
întreprinderii care trebuie păstrată pentru constituirea de rezerve în
conformitate cu articolul 160 alineatul (2) litera (f) și cu articolul 10
din prezenta anexă;
(i) de a aproba bugetul anual al întreprinderii;
(j) de a autoriza achiziționarea de bunuri și servicii în conformitate cu
articolul 12 alineatul (3) din prezenta anexă;
(k) de a prezenta Consiliului un raport anual în conformitate cu
articolul 9 din prezenta anexă;
(l) de a prezenta Consiliului, în vederea aprobării de către Adunare, pro-
iecte de norme privind organizarea, administrarea, numirea și
concedierea personalului întreprinderii și de a adopta reglementările
de punere în aplicare a acestor norme;
(m) de a contracta împrumuturi și de a furniza garanții și alte mijloace
asiguratorii pe care acesta le stabilește în conformitate cu articolul 11
alineatul (2) din prezenta anexă;
(n) de a iniția acțiuni în justiție, de a încheia acorduri, de a efectua
tranzacții și de a lua orice alte măsuri în conformitate cu articolul 13
din prezenta anexă;
(o) de a delega, sub rezerva aprobării Consiliului, orice puteri
nediscreționare directorului general și comitetelor sale.
Articolul 7
Directorul general și personalul întreprinderii
(1) La recomandarea Consiliului, Adunarea alege, dintre candidații
propuși de Consiliul de administrație, directorul general al întreprinderii,
care nu trebuie să fie membru al Consiliului de administrație. Directorul
general al întreprinderii este ales pentru un mandat cu durată determinată
care nu depășește cinci ani și este reeligibil pentru noi mandate.
199
(2) Directorul general este reprezentantul legal și administratorul între-
prinderii și este direct responsabil față de Consiliul de administrație pen-
tru gestionarea operațiunilor întreprinderii. Acesta este responsabil pen-
tru organizarea, administrarea, numirea și concedierea personalului, în
conformitate cu reglementările menționate la articolul 6 litera (l) din pre-
zenta anexă. Acesta participă, fără drept de vot, la reuniunile Consiliului
de administrație și poate participa, fără drept de vot, la reuniunile Adună-
rii și ale Consiliului, atunci când aceste organe examinează probleme care
privesc întreprinderea.
(3) Criteriul dominant în recrutarea și angajarea personalului și în
stabilirea condițiilor de angajare este necesitatea asigurării celor mai înalte
standarde de eficiență și de competență tehnică. Sub rezerva acestui
criteriu, se acordă atenția corespunzătoare importanței unei recrutări a
personalului efectuate pe o bază geografică echitabilă.
(4) În exercitarea funcțiilor, directorul general și personalul nu solicită și
nu acceptă instrucțiuni de la nici un guvern și de la nici o altă sursă din
afara Autorității. Aceștia se abțin de la orice act incompatibil cu calitatea
lor de funcționari internaționali ai întreprinderii și sunt responsabili numai
față de aceasta. Fiecare stat parte se angajează să respecte caracterul
exclusiv internațional al funcțiilor directorului general și ale personalului
și să nu încerce să îi influențeze în exercitarea funcțiilor lor.
(5) Obligațiile enunțate la articolul 168 alineatul (2) se aplică, de aseme-
nea, personalului întreprinderii.
Articolul 8
Amplasare
Întreprinderea își are sediul principal la sediul Autorității. Întreprinderea
poate deschide alte sedii și instalații pe teritoriul oricărui stat parte cu con-
simțământul acestuia.
Articolul 9
Rapoarte și declarații financiare
(1) În termen de cel mult trei luni de la sfârșitul fiecărui exercițiu finan-
ciar, întreprinderea prezintă Consiliului spre examinare un raport anual
conținând situația auditată a conturilor și transmite Consiliului, la inter-
vale adecvate, o declarație a situației financiare și o declarație de profit și
pierderi care arată rezultatele operațiunilor sale.
(2) Întreprinderea își publică raportul anual și toate celelalte rapoarte pe
care le consideră adecvate.
(3) Toate rapoartele și declarațiile financiare prevăzute de prezentul
articol sunt comunicate membrilor Autorității.
Articolul 10
Repartizarea venitului net
(1) Sub rezerva alineatului (3), întreprinderea plătește Autorității sumele
prevăzute la anexa III articolul 13 sau echivalentul acestora.
200 RO Jurnalul Oficial al Uniunii Europene
(2) La recomandarea Consiliului de administrație, Adunarea stabilește
partea din venitul net al întreprinderii păstrată pentru constituirea rezer-
velor întreprinderii. Venitul net rămas este transferat Autorității.
(3) Pe parcursul perioadei inițiale necesare pentru ca întreprinderea să
ajungă la autofinanțare, care nu poate să depășească zece ani de la înce-
perea producției comerciale, Adunarea scutește întreprinderea de plățile
menționate la alineatul (1) și lasă integral venitul net al întreprinderii în
rezervele acesteia.
Articolul 11
Finanțe
(1) Resursele financiare ale întreprinderii cuprind:
(a) sumele primite de la Autoritate în conformitate cu articolul 173 ali-
neatul (2) litera (b);
(b) contribuții voluntare făcute de statele părți în sensul finanțării activi-
tăților întreprinderii;
(c) cuantumul împrumuturilor contractate de întreprindere în
conformitate cu alineatele (2) și (3);
(d) venitul întreprinderii din aceste operațiuni;
(e) alte fonduri puse la dispoziția întreprinderii pentru a-i permite să
înceapă operațiunile cât mai curând posibil și să-și îndeplinească func-
țiile.
(2) (a) Întreprinderea are capacitatea de a contracta împrumuturi și de a
furniza o anumită garanție sau un alt mijloc asiguratoriu după
cum stabilește. Înainte de a proceda la o vânzare publică a obli-
gațiunilor sale pe piețele financiare sau în moneda unui stat parte,
întreprinderea obține aprobarea acestui stat parte. Suma totală a
împrumuturilor este aprobată de Consiliu la recomandarea Con-
siliului de administrație.
(b) Statele părți depun toate eforturile rezonabile pentru a sprijini
cererile de împrumuturi ale întreprinderii pe piețele de capital și
de la instituții financiare internaționale.
(3) (a) Întreprinderea deține resursele financiare necesare explorării și
exploatării unui sector minier, transportului, prelucrării și comer-
cializării mineralelor extrase din acest sector și a nichelului, a
cuprului, a cobaltului și a manganului obținute din aceste mine-
rale, precum și acoperirii cheltuielilor sale administrative inițiale.
Cuantumul resurselor financiare menționate anterior, precum și
criteriile și factorii reținuți pentru operarea modificărilor necesare
sunt incluse de Comisia de pregătire în proiectul de norme, regle-
mentări și proceduri ale Autorității.
(b) Toate statele părți furnizează întreprinderii o sumă echivalentă cu
jumătate din resursele financiare menționate la litera (a), sub
formă de împrumuturi pe termen lung fără dobândă, în
conformitate cu baremul de contribuții la bugetul ordinar al Orga-
nizației Națiunilor Unite în vigoare la momentul plății acestor
contribuții, ajustată pentru a se ține seama de statele care nu sunt
membre ale Organizației Națiunilor Unite. Cealaltă jumătate a
resurselor financiare este obținută prin intermediul unor
04/vol. 4
împrumuturi garantate de statele părți în conformitate cu baremul
menționat anterior.
(c) În cazul în care valoarea contribuțiilor financiare ale statelor părți
este mai mică decât fondurile care trebuie furnizate întreprinderii
în temeiul literei (a), Adunarea examinează, în prima sa sesiune,
amploarea deficitului și adoptă prin consens măsuri privind acest
deficit, luând în considerare obligația statelor părți în temeiul
literelor (a) și (b) și recomandările Comisiei de pregătire.
(d) (i) În termen de șaizeci de zile de la intrarea în vigoare a prezen-
tei convenții sau în termen de treizeci de zile de la depunerea
instrumentului propriu de ratificare sau de aderare, termenul
cel mai îndepărtat fiind reținut, fiecare stat parte depune la
întreprindere bilete la ordin irevocabile, nenegociabile și
nepurtătoare de dobândă pentru suma egală cu partea cores-
punzătoare statului respectiv la împrumuturile nepurtătoare
de dobândă prevăzute la litera (b).
(ii) Consiliul de administrație elaborează, de îndată ce este posi-
bil după intrarea în vigoare a prezentei convenții, și după
aceea anual sau la alte intervale adecvate, un program cu pri-
vire la importanța și planificarea cerințelor întreprinderii pen-
tru finanțarea cheltuielilor administrative ale acesteia și pen-
tru activitățile pe care întreprinderea le desfășoară în
conformitate cu articolul 170 și cu articolul 12 din prezenta
anexă.
(iii) Întreprinderea notifică statelor părți, prin intermediul Auto-
rității, partea care le revine din aceste cheltuieli în
conformitate cu litera (b). Întreprinderea încasează suma
biletelor la ordin necesare pentru finanțarea cheltuielilor indi-
cate în programul menționat anterior cu privire la împrumu-
turile nepurtătoare de dobândă.
(iv) După primirea notificării, statele părți pun la dispoziția între-
prinderii părțile lor respective din garantarea datoriei în
conformitate cu litera (b).
(e) (i) În cazul în care întreprinderea solicită astfel, statele părți pot
oferi garantări ale datoriei suplimentare față de cele prevăzute
în conformitate cu baremul menționat la litera (b).
(ii) În locul unei garantări a datoriei, un stat parte poate face o
contribuție voluntară întreprinderii a cărei valoare să fie egală
cu partea de datorie pe care altfel ar fi obligat să o garanteze.
(f) Rambursarea împrumuturilor purtătoare de dobândă are priori-
tate față de rambursarea împrumuturilor nepurtătoare de
dobândă. Rambursarea împrumuturilor nepurtătoare de dobândă
se efectuează în conformitate cu un calendar adoptat de Adunare
la recomandarea Consiliului și cu avizul Consiliului de
administrație. Consiliul de administrație exercită această funcție în
conformitate cu dispozițiile pertinente ale normelor, reglementă-
rilor și procedurilor Autorității care iau în considerare necesitatea
fundamentală de a asigura funcționarea eficientă a întreprinderii
și, în special, de a-i asigura independența financiară.
(g) Fondurile sunt puse la dispoziția întreprinderii în monede liber
utilizabile sau în monede liber utilizabile și efectiv utilizabile pe
principalele piețe valutare străine. Aceste monede sunt definite
prin normele, reglementările și procedurile Autorității în
04/vol. 4 RO Jurnalul Oficial al Uniunii Europene
conformitate cu practica monetară internațională dominantă. Sub
rezerva alineatului (2), nici un stat parte nu menține sau impune
restricții în ceea ce privește posibilitatea întreprinderii de a deține,
utiliza sau schimba aceste fonduri.
(h) „Garantarea datoriei” reprezintă promisiunea făcută de un stat
parte creditorilor întreprinderii de a plăti, în mod proporțional cu
baremul corespunzător, obligațiile financiare ale întreprinderii
acoperite de garanție, după notificarea statului parte de către
creditori cu privire la neplata întreprinderii. Procedurile de plată a
acestor obligații sunt conforme cu normele, reglementările și
procedurile Autorității.
(4) Fondurile, activele și cheltuielile întreprinderii sunt separate de cele ale
Autorității. Cu toate acestea, prezentul articol nu interzice întreprinderii
să încheie acorduri cu Autoritatea privind instalațiile, personalul și
serviciile, precum și acorduri privind rambursarea cheltuielilor
administrative plătite de una în numele celeilalte.
(5) Documentele, registrele și conturile întreprinderii, inclusiv declarațiile
sale financiare anuale, sunt verificate în fiecare an de către un auditor
independent, numit de Consiliu.
Articolul 12
Operațiuni
(1) Întreprinderea propune Consiliului proiecte de desfășurare a activită-
ților în conformitate cu articolul 170. Aceste proiecte includ un plan de
lucru formal scris pentru activitățile din zonă în conformitate cu
articolul 153 alineatul (3) și orice alte informații și date care pot fi nece-
sare evaluării de către Comisia juridică și tehnică și aprobării de către Con-
siliu.
(2) După aprobarea proiectului de către Consiliu, întreprinderea execută
proiectul pe baza planului de lucru formal scris menționat la alineatul (1).
(3) (a) În cazul în care întreprinderea nu dispune de bunurile și serviciile
necesare operațiunilor sale, aceasta le poate procura. În acest scop,
întreprinderea lansează invitații de participare la licitație și atribuie
contracte ofertanților care prezintă combinația cea mai
avantajoasă din punct de vedere al calității, al prețului și al datei
livrării.
(b) În cazul în care mai multe oferte îndeplinesc aceste condiții,
contractul este atribuit în conformitate cu:
(i) principiul nediscriminării bazate pe considerente politice sau
pe alte considerente fără relevanță pentru executarea operați-
unilor cu eficiența și promptitudinea corespunzătoare;
(ii) orientările aprobate de Consiliu privind preferința care trebuie
acordată bunurilor și serviciilor originare din țările în curs de
dezvoltare, inclusiv din cele fără ieșire la mare sau
dezavantajate din punct de vedere geografic.
(c) Consiliul de administrație poate adopta norme care să stabilească
circumstanțele speciale în care, în interesul întreprinderii, se poate
face derogare de la cerința de a lansa invitații de participare la
licitație.
201
(4) Întreprinderea are drept de proprietate asupra tuturor mineralelor și
substanțelor prelucrate pe care le produce.
(5) Întreprinderea își vinde produsele pe o bază nediscriminatorie.
Aceasta nu acordă reduceri cu caracter necomercial.
(6) Fără a aduce atingere atribuțiilor generale sau speciale conferite între-
prinderii în temeiul altor dispoziții ale prezentei convenții, întreprinderea
exercită atribuțiile necesare conducerii afacerilor sale.
(7) Întreprinderea nu intervine în chestiunile politice ale nici unui stat
parte și nu se lasă influențată în deciziile sale de orientarea politică a sta-
tului respectiv. Deciziile întreprinderii se bazează numai pe considerente
de ordin comercial, care sunt evaluate în mod imparțial în vederea înde-
plinirii obiectivelor indicate la articolul 1 din prezenta anexă.
Articolul 13
Statut juridic, privilegii și imunități
(1) Pentru a permite exercitarea funcțiilor întreprinderii, i se acordă aces-
teia pe teritoriul statelor părți statutul juridic, privilegiile și imunitățile pre-
văzute de prezentul articol. Pentru punerea în aplicare a acestui principiu,
întreprinderea și statele părți pot încheia acordurile speciale pe care le con-
sideră necesare.
(2) Întreprinderea are capacitatea juridică necesară exercitării funcțiilor și
îndeplinirii obiectivelor sale și, în special, capacitatea:
(a) de a încheia contracte și acorduri de asociere în participațiune sau alte
acorduri, inclusiv acorduri cu state și organizații internaționale;
(b) de a achiziționa, închiria, deține și înstrăina bunuri mobiliare și imo-
bile;
(c) de a sta în justiție.
(3) (a) Pot fi introduse acțiuni în justiție împotriva întreprinderii numai
în fața tribunalelor competente ale unui stat parte pe teritoriul
căruia întreprinderea:
(i) are un birou sau o instalație;
(ii) a primit notificarea privind actul de procedură;
(iii) a încheiat un contract de bunuri sau servicii;
(iv) a emis valori mobiliare sau
(v) exercită alte activități comerciale.
(b) Bunurile și activele întreprinderii, oriunde s-ar afla și oricare ar fi
deținătorul acestora, beneficiază de imunitate față de orice formă
de sechestru, în caz de poprire sau executare înainte de
pronunțarea unei hotărâri definitive împotriva întreprinderii.
202 RO Jurnalul Oficial al Uniunii Europene
(4) (a) Bunurile și activele întreprinderii, oriunde s-ar afla și oricare ar fi
deținătorul acestora, beneficiază de imunitate în caz de
rechiziționare, confiscare, expropriere sau față de orice altă formă
de sechestru prin măsuri ale puterii executive sau legislative.
(b) Bunurile și activele întreprinderii, oriunde s-ar afla și oricare ar fi
deținătorul acestora, sunt scutite de la restricțiile, reglementările,
controalele și moratoriile discriminatorii, indiferent de natura
acestora.
(c) Întreprinderea și personalul acesteia respectă actele cu putere de
lege și normele administrative ale oricărui stat sau teritoriu în care
exercită activități comerciale sau de altă natură.
(d) Statele părți se asigură că întreprinderea beneficiază de toate
drepturile, privilegiile și imunitățile pe care acestea le acordă enti-
tăților care exercită activități comerciale pe teritoriile lor. Aceste
drepturi, privilegii și imunități care se acordă întreprinderii nu
sunt mai puțin favorabile decât cele acordate unor entități care
exercită activități comerciale similare. Atunci când statele părți
04/vol. 4
acordă privilegii speciale unor țări în curs de dezvoltare sau enti-
tăților comerciale ale acestora, întreprinderea beneficiază de aceste
privilegii pe o bază preferențială similară.
(e) Statele părți pot acorda întreprinderii stimulente, drepturi,
privilegii și imunități speciale, fără obligația de a acorda astfel de
stimulente, drepturi, privilegii și imunități altor entități comerci-
ale.
(5) Întreprinderea negociază cu statele pe teritoriul cărora aceasta are
birouri și instalații pentru scutirea de la impozitarea directă și indirectă.
(6) Fiecare stat parte ia măsurile necesare punerii în aplicare, în legislația
proprie, a principiilor enunțate în prezenta anexă și informează întreprin-
derea cu privire la măsurile concrete pe care le-a luat.
(7) Întreprinderea poate renunța, în măsura și pe baza condițiilor pe care
le stabilește, la oricare dintre privilegiile și imunitățile conferite de
prezentul articol sau prin acordurile speciale menționate la alineatul (1).
04/vol. 4 RO Jurnalul Oficial al Uniunii Europene 203

ANEXA V

CONCILIERE

Secțiunea 1 (d) în termen de treizeci de zile de la data ultimei numiri, cei patru
conciliatori numesc un al cincilea conciliator, ales din lista mențio-
PROCEDURA DE CONCILIERE ÎN CONFORMITATE CU nată la articolul 2 din prezenta anexă, care să fie președinte. În cazul
SECȚIUNEA 1 A PĂRȚII XV în care numirea nu are loc în acest termen, fiecare parte poate, într-o
săptămână de la expirarea acestui termen, să ceară secretarului general
al Organizației Națiunilor Unite să procedeze la această numire în
conformitate cu litera (e);
Articolul 1 (e) în termen de treizeci de zile de la primirea unei cereri în conformitate
cu litera (c) sau (d), secretarul general al Organizației Națiunilor Unite
Declanșarea acțiunii procedează la numirile necesare din lista menționată la articolul 2 din
prezenta anexă în consultare cu părțile în litigiu;

În cazul în care părțile într-un litigiu convin, în conformitate cu
articolul 284, să supună litigiul respectiv concilierii în temeiul prezentei
secțiuni, oricare dintre aceste părți poate declanșa acțiunea prin notificare
scrisă adresată celeilalte sau celorlalte părți în litigiu.
Articolul 2
Lista conciliatorilor
(f) orice loc vacant se completează în modalitatea prescrisă pentru
numirea inițială;
(g) două sau mai multe părți care decid de comun acord că au aceleași
interese numesc împreună doi conciliatori. Atunci când două sau mai
multe părți au interese separate sau nu ajung la un acord privind
chestiunea de a ști dacă au interese comune, acestea numesc
conciliatori separat;
(h) în litigiile care implică mai mult de două părți cu interese separate sau
care nu ajung la un acord privind chestiunea de a ști dacă au interese
comune, părțile aplică literele (a)-(f) pe cât posibil.

Secretarul general al Organizației Națiunilor Unite elaborează și păstrează

o listă a conciliatorilor. Fiecare stat parte are dreptul de a numi patru
conciliatori care se bucură de cea mai bună reputație în materie de
imparțialitate, competență și integritate. Lista este constituită din numele Articolul 4
persoanelor astfel numite. În cazul în care, la un moment dat, conciliatorii
numiți de un stat parte și care sunt înscriși pe lista astfel constituită sunt
Procedură
mai puțini de patru, statul parte respectiv poate proceda la numirile
suplimentare la care are dreptul. Numele unui conciliator rămâne pe listă
până la retragerea acestuia de către statul parte care l-a numit, cu condiția
ca acest conciliator să facă parte în continuare din comisia de conciliere Cu excepția cazului în care părțile convin altfel, comisia de conciliere își
pentru care a fost numit până la încheierea procedurii înaintea acestei stabilește propria procedură. Comisia poate, cu consimțământul părților
comisii. în litigiu, să invite orice stat parte să-i prezinte opiniile oral sau în scris.
Deciziile comisiei privind probleme de procedură, raportul și recomandă-
rile se adoptă cu majoritatea voturilor membrilor acesteia.

Articolul 3

Constituirea comisiei de conciliere

Articolul 5
Cu excepția cazului în care părțile convin altfel, comisia de conciliere se
constituie după cum urmează: Soluționare pe cale amiabilă
(a) sub rezerva literei (g), comisia de conciliere este constituită din cinci
membri;
Comisia poate supune atenției părților orice măsuri care pot facilita o
(b) partea care declanșează acțiunea numește doi conciliatori, aleși de pre- soluționare pe cale amiabilă a litigiului.
ferință din lista menționată la articolul 2 din prezenta anexă, din care
unul poate fi un resortisant al acesteia, cu excepția cazului în care
părțile convin altfel. Aceste numiri sunt incluse în notificarea mențio-
nată la articolul 1 din prezenta anexă;

(c) cealaltă parte în litigiu desemnează doi conciliatori în modul prevăzut Articolul 6
la litera (b) în termen de douăzeci și unu de zile de la primirea notifi-
cării menționate la articolul 1 din prezenta anexă. În cazul în care Funcțiile comisiei
numirile nu au loc în acest termen, partea care a declanșat acțiunea
poate, într-o săptămână de la expirarea acestui termen, fie să finalizeze
procedura prin notificare adresată celeilalte părți, fie să ceară
secretarului general al Organizației Națiunilor Unite să procedeze la Comisia audiază părțile, le examinează reclamațiile și obiecțiile și face pro-
aceste numiri în conformitate cu litera (e); puneri părților în vederea ajungerii la o soluționare pe cale amiabilă.
204 RO Jurnalul Oficial al Uniunii Europene
Articolul 7
Raport
(1) Comisia prezintă un raport în termen de douăsprezece luni de la con-
stituirea sa. Raportul conține orice acord la care s-a ajuns și, în lipsa unui
acord, concluziile acesteia asupra tuturor problemelor de fapt sau de drept
relevante pentru obiectul litigiului, precum și recomandările pe care comi-
sia le consideră adecvate pentru o soluționare pe cale amiabilă. Raportul
se depune la secretarul general al Organizației Națiunilor Unite și este de
îndată transmis de către acesta părților în litigiu.
(2) Raportul comisiei, inclusiv concluziile sau recomandările sale, nu este
obligatoriu pentru părți.
Articolul 8
Încheierea procedurii
Procedura de conciliere este încheiată atunci când litigiul este soluționat,
atunci când părțile acceptă sau o parte respinge recomandările din raport
printr-o notificare scrisă adresată secretarului general al Organizației Nați-
unilor Unite sau la expirarea unei perioade de trei luni de la data transmi-
terii raportului către părți.
Articolul 9
Onorarii și cheltuieli
Onorariile și cheltuielile comisiei sunt suportate de părțile în litigiu.
Articolul 10
Dreptul părților de a modifica procedura
Părțile în litigiu pot modifica, prin intermediul unui acord aplicabil numai
acestui litigiu, orice dispoziție a prezentei anexe.
04/vol. 4
Secțiunea 2
SUPUNEREA OBLIGATORIE LA PROCEDURA DE CONCILIERE ÎN
CONFORMITATE CU SECȚIUNEA 3 A PĂRȚII XV
Articolul 11
Declanșarea acțiunii
(1) Orice parte într-un litigiu care, în conformitate cu secțiunea 3 a păr-
ții XV, poate fi supus concilierii în temeiul prezentei secțiuni, poate
declanșa acțiunea prin notificare scrisă adresată celeilalte sau celorlalte
părți în litigiu.
(2) Orice parte în litigiu, notificată în conformitate cu alineatul (1), are
obligația de a se supune procedurii de conciliere.
Articolul 12
Absența răspunsului sau refuzul de a se supune procedurii de
conciliere
Refuzul unei părți sau al părților în litigiu de a răspunde notificării de
declanșare a acțiunii sau de a se supune acestei proceduri de conciliere nu
constituie un obstacol în desfășurarea procedurii.
Articolul 13
Competență
Dezacordul cu privire la competența unei comisii de conciliere constituite
în temeiul prezentei secțiuni se soluționează de această comisie.
Articolul 14
Aplicarea secțiunii 1
Articolele 2-10 ale secțiunii 1 din prezenta anexă se aplică sub rezerva
prezentei secțiuni.
04/vol. 4 RO Jurnalul Oficial al Uniunii Europene
ANEXA VI
STATUTUL TRIBUNALULUI INTERNAȚIONAL PENTRU DREPTUL MĂRII
Articolul 1
Dispoziții generale
(1) Tribunalul Internațional pentru Dreptul Mării este constituit și func-
ționează în conformitate cu dispozițiile prezentei convenții și ale prezen-
tului statut.
(2) Tribunalul își are sediul în orașul liber hanseatic Hamburg din Repu-
blica Federală Germania.
(3) Tribunalul se poate reuni și își poate exercita funcțiile în altă parte
atunci când consideră că este de dorit acest lucru.
(4) Supunerea unui litigiu Tribunalului este reglementată de dispozițiile
părților XI și XV.
Secțiunea 1
ORGANIZAREA TRIBUNALULUI
Articolul 2
Componență
(1) Tribunalul se compune din douăzeci și unu de membri independenți,
aleși dintre persoanele care se bucură de cea mai înaltă reputație în mate-
rie de imparțialitate și de integritate și cu o competență recunoscută în
domeniul dreptului mării.
(2) În componența Tribunalului se asigură reprezentarea principalelor
sisteme juridice ale lumii și o repartizare geografică echitabilă.
Articolul 3
Membrii Tribunalului
(1) Tribunalul nu poate conține doi membri care să fie resortisanți ai ace-
luiași stat. În acest sens, orice persoană care ar putea fi considerată
resortisant al mai multor state este considerată resortisant al statului în
care își exercită în mod obișnuit drepturile civile și politice.
(2) Nu pot exista mai puțin de trei membri pentru fiecare grup geografic
stabilit de Adunarea Generală a Organizației Națiunilor Unite.
Articolul 4
Candidaturi și alegeri
(1) Fiecare stat parte poate propune cel mult două persoane care întrunesc
calificările prescrise la articolul 2 din prezenta anexă. Membrii
Tribunalului sunt aleși din lista persoanelor astfel desemnate.
205
(2) Cu cel puțin trei luni înainte de data alegerilor, secretarul general al
Organizației Națiunilor Unite în cazul primelor alegeri și grefierul
Tribunalului în cazul alegerilor ulterioare adresează o invitație scrisă
statelor părți de a-și prezenta candidații în termen de două luni. Acesta
întocmește o listă în ordine alfabetică a tuturor persoanelor astfel desem-
nate, cu indicarea statelor părți care i-au numit, și o comunică statelor
părți înaintea celei de-a șaptea zi a ultimei luni care precede data fiecărei
alegeri.
(3) Primele alegeri au loc în termen de șase luni de la data intrării în
vigoare a prezentei convenții.
(4) Membrii Tribunalului sunt aleși prin vot secret. Alegerile au loc la o
reuniune a statelor părți convocată de secretarul general al Organizației
Națiunilor Unite în cazul primelor alegeri și printr-o procedură convenită
de statele părți în cazul alegerilor ulterioare. Două treimi din statele părți
constituie cvorumul la această reuniune. Sunt aleși membri ai Tribunalului
candidații care obțin cel mai mare număr de voturi și majoritatea de două
treimi din voturile statelor părți prezente și votante, cu condiția ca această
majoritate să includă majoritatea statelor părți.
Articolul 5
Durata mandatului
(1) Membrii Tribunalului sunt aleși pentru un mandat de nouă ani și sunt
reeligibili; cu toate acestea, în ceea ce privește membrii aleși la primele
alegeri, mandatele a șapte dintre aceștia expiră la sfârșitul a trei ani, iar
mandatele altor șapte membri expiră la sfârșitul a șase ani.
(2) Membrii Tribunalului ale căror mandate urmează să expire la sfârșitul
perioadelor inițiale de trei și șase ani menționate anterior se desemnează
prin tragere la sorți de secretarul general al Organizației Națiunilor Unite
imediat după primele alegeri.
(3) Membrii Tribunalului continuă să-și exercite funcțiile până la înlocu-
irea lor. Deși înlocuiți, aceștia continuă, până la finalizare, procedurile
inițiate înainte de data înlocuirii lor.
(4) În cazul demisiei unui membru al Tribunalului, scrisoarea de demisie
este adresată președintelui Tribunalului. Locul devine vacant la data pri-
mirii acestei scrisori.
Articolul 6
Locuri vacante
(1) Locurile vacante se ocupă prin aceeași metodă ca cea stabilită pentru
primele alegeri, sub rezerva următoarei dispoziții: în termen de o lună de
la apariția locului vacant, grefierul procedează la invitațiile menționate la
articolul 4 din prezenta anexă, iar data alegerilor este stabilită de preșe-
dintele Tribunalului după consultarea statelor părți.
206 RO Jurnalul Oficial al Uniunii Europene
(2) Un membru al Tribunalului ales pentru înlocuirea unui membru al
cărui mandat nu a expirat deține funcția pe perioada rămasă a mandatu-
lui.
Articolul 7
Incompatibilități
(1) Membrii Tribunalului nu pot exercita nici o funcție politică sau admi-
nistrativă, nici să se asocieze în mod activ sau să fie interesați financiar în
vreo operațiune a unei întreprinderi implicate în explorarea sau exploata-
rea resurselor marine sau ale fundului mărilor sau în vreo altă utilizare
comercială a mării sau a fundului mărilor.
(2) Membrii Tribunalului nu pot exercita funcțiile de agent, consilier sau
avocat în nici o cauză.
(3) În caz de îndoială privind aceste aspecte, Tribunalul decide cu majo-
ritatea celorlalți membri prezenți.
Articolul 8
Condiții privind participarea membrilor la o anumită cauză
(1) Nici un membru al Tribunalului nu poate participa la judecarea unei
cauze în care a intervenit anterior în calitate de agent, consilier sau avocat
al uneia dintre părți, în calitate de membru al unei curți sau al unui tribunal
național sau internațional sau în orice altă calitate.
(2) În cazul în care, pentru un motiv special, un membru al Tribunalului
consideră că nu ar trebui să ia parte la judecarea unui anumite cauze,
acesta informează președintele Tribunalului cu privire la aceasta.
(3) În cazul în care președintele consideră că, pentru un motiv special,
unul din membrii Tribunalului nu ar trebui să participe la o anumită
cauză, acesta îl înștiințează în consecință.
(4) În caz de îndoială privind aceste aspecte, Tribunalul decide cu majo-
ritatea celorlalți membri prezenți.
Articolul 9
Consecința încetării îndeplinirii condițiilor cerute
În cazul în care, în opinia unanimă a celorlalți membri ai Tribunalului, un
membru încetează să respecte condițiile cerute, președintele Tribunalului
declară locul vacant.
Articolul 10
Privilegii și imunități
În exercitarea funcțiilor, membrii Tribunalului beneficiază de privilegii și
imunități diplomatice.
Articolul 11
Declarație solemnă
Înainte de a-și începe activitatea, fiecare membru al Tribunalului face în
ședință publică o declarație solemnă că își va exercita atribuțiile cu
imparțialitate și conștiinciozitate.
04/vol. 4
Articolul 12
Președinte, vicepreședinte și grefier
(1) Tribunalul își alege pentru trei ani președintele și vicepreședintele, care
sunt reeligibili.
(2) Tribunalul își desemnează grefierul și poate proceda la numirea altor
funcționari pe care îi consideră necesari.
(3) Președintele și grefierul își au reședința la sediul Tribunalului.
Articolul 13
Cvorum
(1) Toți membrii disponibili ai Tribunalului participă la ședințele acestuia,
pentru constituirea căruia este necesar un cvorum de 11 membri aleși.
(2) Tribunalul stabilește membrii disponibili pentru constituirea
Tribunalului în vederea examinării unui anumit litigiu, ținând seama de
articolul 17 din prezenta anexă și de necesitatea de a asigura funcționarea
eficientă a camerelor prevăzute la articolele 14 și 15 din prezenta anexă.
(3) Tribunalul audiază și deliberează asupra tuturor litigiilor și cererilor
care îi sunt prezentate, cu excepția cazului în care se aplică articolul 14 din
prezenta anexă sau cu excepția cazului în care părțile solicită punerea în
aplicare în conformitate cu articolul 15 din prezenta anexă.
Articolul 14
Camera pentru soluționarea litigiilor privind fundul mărilor
Se înființează o Cameră pentru soluționarea litigiilor privind fundul
mărilor în conformitate cu dispozițiile secțiunii 4 din prezenta anexă.
Competența, atribuțiile și funcțiile sale sunt definite în partea XI
secțiunea 5.
Articolul 15
Camere speciale
(1) Tribunalul poate înființa, după caz, camere constituite din cel puțin
trei dintre membrii săi aleși, pentru a se ocupa de anumite categorii de
litigii.
(2) Tribunalul înființează o cameră pentru a se ocupa de un anumit liti-
giu care îi este prezentat, în cazul în care părțile solicită astfel. Compo-
nența acestei camere este stabilită de Tribunal cu aprobarea părților.
(3) În vederea soluționării rapide a cauzelor, Tribunalul înființează anual
o cameră constituită din cinci dintre membrii săi aleși care pot audia și
delibera asupra litigiilor prin procedură sumară. Sunt desemnați doi
membri supleanți pentru înlocuirea membrilor care s-ar găsi în
imposibilitate de a participa la o anumită procedură.
04/vol. 4 RO Jurnalul Oficial al Uniunii Europene
(4) Camerele prevăzute de prezentul articol audiază și deliberează asupra
litigiilor, în cazul în care părțile solicită astfel.
(5) Hotărârea pronunțată de oricare din camerele prevăzute de prezentul
articol și la articolul 14 din prezenta anexă este considerată ca fiind
pronunțată de Tribunal.
Articolul 16
Regulamentul Tribunalului
Tribunalul își stabilește un regulament pentru îndeplinirea funcțiilor.
Acesta își elaborează, în special, regulamentul de procedură.
Articolul 17
Naționalitatea membrilor
(1) Membrii Tribunalului având naționalitatea oricăreia dintre părțile
într-un litigiu își păstrează dreptul de a participa la ședințe în calitate de
membri ai Tribunalului.
(2) În cazul în care Tribunalul, atunci când audiază un litigiu, include un
membru având naționalitatea uneia dinte părți, orice altă parte poate
desemna o persoană care să participe în calitate de membru al
Tribunalului.
(3) În cazul în care Tribunalul, atunci când audiază un litigiu, nu include
un membru având naționalitatea părților, fiecare din aceste părți poate
desemna o persoană care să participe în calitate de membru al
Tribunalului.
(4) Prezentul articol este aplicabil camerelor menționate la articolele 14
și 15 din prezenta anexă. În aceste cazuri, președintele, în consultarea păr-
ților, solicită anumitor membri ai Tribunalului care formează camera,
după caz, să le cedeze locul membrilor Tribunalului având naționalitatea
părților interesate și, în lipsa acestora sau în cazul în care aceștia nu pot fi
prezenți, membrilor special desemnați de către părți.
(5) În cazul în care mai multe părți au interese comune, acestea sunt con-
siderate, în vederea punerii în aplicare a dispozițiilor precedente, ca o sin-
gură parte. Orice îndoială privind acest aspect se soluționează prin decizia
Tribunalului.
(6) Membrii desemnați în conformitate cu alineatele (2), (3) și (4) îndepli-
nesc condițiile cerute la articolele 2, 8 și 11 din prezenta anexă. Aceștia
participă la decizie în condiții de egalitate deplină cu colegii lor.
Articolul 18
Remunerația membrilor
(1) Fiecare membru ales al Tribunalului primește o indemnizație anuală
și, pentru fiecare zi în care își exercită funcțiile, o indemnizație specială,
cu condiția ca, în fiecare an, suma totală a indemnizației speciale a orică-
rui membru să nu depășească suma indemnizației anuale a acestuia.
(2) Președintele primește o indemnizație anuală specială.
207
(3) Vicepreședintele primește o indemnizație specială pentru fiecare zi în
care își exercită funcțiile de președinte.
(4) Membrii desemnați în conformitate cu articolul 17 din prezenta
anexă, alții decât membrii aleși ai Tribunalului, primesc o remunerație
pentru fiecare zi în care își exercită funcțiile.
(5) Salariile, indemnizațiile și remunerațiile sunt stabilite periodic la
reuniunile statelor părți, ținând seama de volumul de muncă al
Tribunalului. Acestea nu pot fi diminuate pe durata mandatului.
(6) Salariul grefierului este stabilit la reuniunile statelor părți, la propune-
rea Tribunalului.
(7) Reglementările adoptate la reuniunile statelor părți stabilesc condițiile
pentru acordarea pensiilor de retragere membrilor Tribunalului și
grefierului, precum și condițiile de rambursare a cheltuielilor de călătorie
ale membrilor Tribunalului și ale grefierului.
(8) Salariile, indemnizațiile și remunerațiile sunt scutite de orice impozi-
tare.
Articolul 19
Cheltuielile tribunalului
(1) Cheltuielile Tribunalului sunt suportate de statele părți și de Autori-
tate în condițiile și în modalitatea stabilite la reuniunile statelor părți.
(2) Atunci când o entitate, alta decât un stat parte sau Autoritatea, este
parte într-o cauză prezentată Tribunalului, acesta stabilește suma cu care
această parte urmează să contribuie la cheltuielile Tribunalului.
Secțiunea 2
COMPETENȚĂ
Articolul 20
Acces la Tribunal
(1) Statele părți au acces la Tribunal.
(2) Au acces la Tribunal entități, altele decât statele părți, în orice caz
menționat în mod expres la partea XI sau pentru orice cauză prezentată
în temeiul oricărui alt acord care îi conferă Tribunalului o competență
acceptată de toate părțile în litigiu.
Articolul 21
Competență
Competența Tribunalului include toate litigiile și toate cererile prezentate
acestuia în conformitate cu prezenta convenție și toate problemele prevă-
zute în mod specific de orice alt acord care conferă competență
Tribunalului.
208 RO Jurnalul Oficial al Uniunii Europene
Articolul 22
Sesizarea Tribunalului cu privire la litigii reglementate de alte
acorduri
În cazul în care toate părțile la un tratat sau la o convenție deja în vigoare
care se referă la un subiect prevăzut de prezenta convenție convin astfel,
orice litigii privind interpretarea sau aplicarea acestui tratat sau a acestei
convenții pot fi supuse Tribunalului, în conformitate cu acordul respec-
tiv.
Articolul 23
Lege aplicabilă
Tribunalul deliberează asupra tuturor litigiilor și cererilor în conformitate
cu articolul 293.
Secțiunea 3
PROCEDURĂ
Articolul 24
Declanșarea acțiunii
(1) Litigiile sunt aduse în fața Tribunalului, după caz, fie prin notificarea
unui compromis, fie prin cerere scrisă, adresate grefierului. În ambele
cazuri, obiectul litigiului și părțile trebuie indicate.
(2) Grefierul notifică de îndată compromisul sau cererea tuturor celor
implicați.
(3) Grefierul notifică, de asemenea, compromisul sau cererea tuturor
statelor părți.
Articolul 25
Măsuri provizorii
(1) În conformitate cu articolul 290, Tribunalul și Camera pentru solu-
ționarea litigiilor privind fundul mărilor au competența de a prescrie
măsuri provizorii.
(2) În cazul în care Tribunalul nu este în ședință sau în cazul în care nu
este disponibil un număr suficient de membri pentru constituirea unui
cvorum, măsurile provizorii sunt prescrise de camera de procedură sumară
constituită în temeiul articolului 15 alineatul (3) din prezenta anexă. Fără
a aduce atingere articolului 15 alineatul (4) din prezenta anexă, aceste
măsuri provizorii pot fi adoptate la cererea oricărei părți în litigiu. Aces-
tea fac obiectul examinării și revizuirii de către Tribunal.
Articolul 26
Audiere
(1) Președintele conduce audierea sau, în cazul în care acesta este în
imposibilitate de a prezida, vicepreședintele. În cazul în care nici unul nu
poate prezida, audierea este prezidată de judecătorul cel mai vechi pre-
zent la Tribunal.
04/vol. 4
(2) Ședința este publică, cu excepția cazului în care Tribunalul decide alt-
fel sau cu excepția cazului în care părțile cer o ședință închisă.
Articolul 27
Desfășurarea procesului
Tribunalul emite ordonanțe pentru desfășurarea procesului, hotărăște
forma și termenul în care fiecare parte trebuie să-și prezinte concluziile și
ia toate măsurile necesare administrării probelor.
Articolul 28
Neprezentare
În cazul în care una dintre părți nu se prezintă în fața Tribunalului sau nu
își apără cauza, cealaltă parte poate cere Tribunalului să continue proce-
dura și să pronunțe hotărârea. Absența unei părți sau faptul că una dintre
părți nu își apără cauza nu constituie un obstacol pentru desfășurarea pro-
cedurii. Înainte de pronunțarea hotărârii, Tribunalul trebuie să se asigure
nu numai că are competență asupra litigiului, dar și că reclamația este
fondată în fapt și în drept.
Articolul 29
Majoritatea necesară pentru luarea deciziilor
(1) Toate deciziile Tribunalului se iau cu majoritatea membrilor prezenți.
(2) În cazul egalității de voturi, președintele sau membrul Tribunalului
care îl substituie are votul decisiv.
Articolul 30
Hotărâre
(1) Hotărârea este motivată.
(2) Aceasta conține numele membrilor Tribunalului care au luat parte la
hotărâre.
(3) În cazul în care hotărârea nu exprimă, integral sau parțial, opinia
unanimă a membrilor Tribunalului, orice membru are dreptul de a anexa
la hotărâre opinia sa separată.
(4) Hotărârea este semnată de președinte și de grefier. Aceasta se citește
în ședință publică, după notificarea în mod corespunzător a părților în liti-
giu.
Articolul 31
Cerere de intervenție
(1) În cazul în care un stat parte consideră că are un interes de ordin juri-
dic ce poate fi afectat de decizia pronunțată într-un litigiu, acesta poate
adresa Tribunalului o cerere pentru a i se permite să intervină.
04/vol. 4 RO Jurnalul Oficial al Uniunii Europene
(2) Tribunalul se pronunță asupra acestei cereri.
(3) În cazul în care cererea de intervenție este aprobată, decizia
Tribunalului cu privire la litigiu este obligatorie pentru statul intervenient
în măsura în care aceasta se referă la aspectele care fac obiectul intervenției.
Articolul 32
Drept de intervenție în cazuri de interpretare sau de aplicare
(1) Atunci când este în cauză interpretarea sau aplicarea prezentei
convenții, grefierul informează de îndată toate statele părți cu privire la
aceasta.
(2) Atunci când, în conformitate cu articolele 21 și 22 din prezenta anexă,
este în cauză interpretarea sau aplicarea unui acord internațional, grefierul
informează toate părțile la acord cu privire la aceasta.
(3) Fiecare parte menționată la alineatele (1) și (2) are dreptul de a
interveni în proces; în cazul în care își exercită acest drept, interpretarea
conținută în hotărâre este obligatorie, de asemenea, pentru partea respec-
tivă.
Articolul 33
Caracterul definitiv și obligatoriu al deciziilor
(1) Decizia Tribunalului este definitivă și toate părțile în litigiu trebuie să
i se conformeze.
(2) Decizia are caracter obligatoriu numai pentru părți și litigiul respec-
tiv.
(3) În cazul unui dezacord privind înțelesul sau domeniul de aplicare a
deciziei, Tribunalul o interpretează, la cererea oricărei părți.
Articolul 34
Costuri
Cu excepția cazului în care Tribunalul decide altfel, fiecare parte își suportă
propriile cheltuieli.
Secțiunea 4
CAMERA PENTRU SOLUȚIONAREA LITIGIILOR PRIVIND FUNDUL
MĂRILOR
Articolul 35
Componență
(1) Camera pentru soluționarea litigiilor privind fundul mărilor mențio-
nată la articolul 14 din prezenta anexă se compune din 11 membri desem-
nați de majoritatea membrilor aleși ai Tribunalului dintre aceștia.
209
(2) La alegerea membrilor Camerei, se asigură reprezentarea principale-
lor sisteme juridice ale lumii și o repartizare geografică echitabilă. Aduna-
rea Autorității poate adopta recomandări de ordin general privind această
reprezentare și repartizare.
(3) Membrii Camerei sunt aleși la fiecare trei ani, iar mandatul lor poate fi
reînnoit numai o dată.
(4) Camera își alege președintele dintre membrii săi, iar acesta rămâne în
funcție pe durata mandatului Camerei.
(5) În cazul în care mai există acțiuni în curs la expirarea oricărui mandat
de trei ani al Camerei, aceasta le finalizează în componența sa inițială.
(6) În cazul în care apare un loc vacant în Cameră, Tribunalul desemnează
dintre membrii săi aleși un succesor care deține funcția pentru durata
rămasă a mandatului.
(7) Un cvorum de șapte membri desemnați de Tribunal este necesar pen-
tru constituirea Camerei.
Articolul 36
Camere ad-hoc
(1) Camera pentru soluționarea litigiilor privind fundul mărilor formează
o cameră ad-hoc, compusă din trei dintre membrii săi, pentru a se ocupa
de un anumit litigiu supus acesteia în conformitate cu articolul 188 ali-
neatul (1) litera (b). Componența acestei camere este stabilită de Camera
pentru soluționarea litigiilor privind fundul mărilor cu aprobarea părților.
(2) În cazul în care părțile nu ajung la un acord asupra componenței unei
camere ad-hoc, fiecare parte în litigiu desemnează un membru, iar al trei-
lea membru este numit de acestea de comun acord. În cazul în care nu
ajung la un acord sau în cazul în care una dintre părți nu desemnează un
membru, președintele Camerei pentru soluționarea litigiilor privind fundul
mărilor procedează de îndată la numire sau numiri dintre membrii săi,
după consultarea părților.
(3) Membrii unei camere ad-hoc nu trebuie să fie în serviciul nici uneia
dintre părțile în litigiu sau resortisanți ai vreuneia dintre acestea.
Articolul 37
Acces
Au acces la Cameră statele părți, Autoritatea și celelalte entități mențio-
nate la partea XI secțiunea 5.
Articolul 38
Lege aplicabilă
În afară de dispozițiile articolului 293, Camera aplică:
(a) normele, reglementările și procedurile Autorității adoptate în
conformitate cu prezenta convenție și
(b) condițiile contractelor privind activitățile desfășurate în zonă, în pro-
blemele legate de aceste contracte.
210 RO Jurnalul Oficial al Uniunii Europene 04/vol. 4

Articolul 39 Secțiunea 5

Executarea deciziilor Camerei AMENDAMENTE

Deciziile Camerei sunt executorii pe teritoriile statelor părți în același mod

ca hotărârile sau ordonanțele celei mai înalte instanțe judiciare a statului
parte pe teritoriul căruia se solicită executarea. Articolul 41

Amendamente

(1) Amendamentele la prezenta anexă, altele decât amendamentele la

Articolul 40 secțiunea 4, pot fi adoptate numai în conformitate cu articolul 313 sau
prin consens în cadrul unei conferințe convocate în conformitate cu pre-
Aplicabilitatea celorlalte secțiuni din prezenta anexă zenta convenție.

(2) Amendamentele la secțiunea 4 pot fi adoptate numai în conformitate

(1) Dispozițiile celorlalte secțiuni din prezenta anexă care nu sunt incom-
patibile cu prezenta secțiune sunt aplicabile Camerei.
(2) În exercitarea funcțiilor sale consultative, Camera se orientează după
dispozițiile prezentei anexe cu privire la procedura urmată în fața
Tribunalului, în măsura în care le recunoaște aplicabilitatea.
cu articolul 314.
(3) Tribunalul poate propune amendamentele la prezenta anexă pe care
le consideră necesare, prin intermediul unor comunicări scrise adresate
statelor părți, în vederea examinării acestora în conformitate cu alinea-
tele (1) și (2).
04/vol. 4 RO Jurnalul Oficial al Uniunii Europene
ANEXA VII
ARBITRAJ
Articolul 1
Declanșarea acțiunii
Sub rezerva dispozițiilor părții XV, orice parte într-un litigiu poate supune
litigiul procedurii de arbitraj prevăzute de prezenta anexă prin notificare
scrisă adresată celeilalte sau celorlalte părți în litigiu. Notificarea este înso-
țită de o prezentare a reclamației și a motivelor pe care se sprijină aceasta.
Articolul 2
Lista arbitrilor
(1) Secretarul general al Organizației Națiunilor Unite stabilește și men-
ține o listă a arbitrilor. Fiecare stat parte are dreptul de a desemna patru
arbitri cu experiență în probleme maritime și care se bucură de cea mai
bună reputație în materie de imparțialitate, competență și integritate. Lista
este constituită din numele persoanelor astfel desemnate.
(2) În cazul în care, la un moment dat, arbitrii desemnați de un stat parte
și care sunt înscriși pe lista astfel constituită sunt mai puțini de patru,
statul parte respectiv poate proceda la numirile suplimentare la care are
dreptul.
(3) Numele unui arbitru rămâne pe listă până la retragerea acestuia de
către statul parte care l-a desemnat, cu condiția ca acest arbitru să facă
parte în continuare din tribunalul arbitral unde a fost desemnat până la
finalizarea acțiunii înaintea acestui tribunal arbitral.
Articolul 3
Constituirea tribunalului arbitral
În sensul procedurii prevăzute de prezenta anexă, cu excepția cazului în
care părțile convin altfel, tribunalul arbitral este constituit după cum
urmează:
(a) sub rezerva literei (g), tribunalul arbitral este constituit din cinci
membri;
(b) partea care declanșează acțiunea desemnează un membru, ales de pre-
ferință din lista menționată la articolul 2 din prezenta anexă, care
poate fi resortisant al acesteia. Numirea este inclusă în notificarea
menționată la articolul 1 din prezenta anexă;
(c) cealaltă parte în litigiu desemnează, în termen de treizeci de zile de la
primirea notificării menționate la articolul 1 din prezenta anexă, un
membru ales de preferință din listă, care poate fi resortisant al aces-
teia. În cazul în care numirea nu are loc în acest termen, partea care a
declanșat acțiunea poate, în două săptămâni de la expirarea acestui
termen, să ceară ca numirea să aibă loc în conformitate cu litera (e);
(d) ceilalți trei membri sunt desemnați de comun acord între părți. Aceștia
sunt aleși de preferință din listă și sunt resortisanți ai unor țări terțe,
cu excepția cazului în care părțile convin altfel. Părțile în litigiu îl
desemnează pe președintele tribunalului arbitral dintre acești trei
membri. În cazul în care, în termen de șaizeci de zile de la primirea
211
notificării menționate la articolul 1 din prezenta anexă, părțile nu
reușesc să convină asupra numirii unuia sau a mai multor membri ai
tribunalului care trebuie desemnați de comun acord, sau asupra
numirii președintelui, numirea sau numirile rămase au loc în
conformitate cu litera (e), la cererea unei părți în litigiu. Această cerere
este prezentată în două săptămâni de la expirarea termenului de șai-
zeci de zile menționat anterior;
(e) cu excepția cazului în care părțile convin că orice numire în
conformitate cu literele (c) și (d) este efectuată de către o persoană sau
de către o țară terță aleasă de părți, președintele Tribunalului Interna-
țional pentru Dreptul Mării procedează la numirile necesare. În cazul
în care președintele nu poate acționa în conformitate cu dispozițiile
prevăzute de prezentul alineat sau este resortisant al uneia din părțile
în litigiu, numirea este efectuată de membrul cel mai vechi al
Tribunalului Internațional pentru Dreptul Mării care este disponibil și
care nu este resortisant al uneia dintre părți. Numirile prevăzute de
prezentul alineat se efectuează din lista menționată la articolul 2 din
prezenta anexă în termen de treizeci de zile de la primirea cererii și cu
consultarea părților. Membrii astfel desemnați au naționalități diferite
și nu pot fi în serviciul nici uneia dintre părțile în litigiu, nu pot să aibă
reședința în mod obișnuit pe teritoriul nici uneia dintre părțile în liti-
giu și nici să fie resortisanți ai vreuneia dintre acestea;
(f) orice loc vacant se completează în modalitatea prescrisă pentru
numirea inițială;
(g) părțile având aceleași interese desemnează împreună un membru al
tribunalului de comun acord. Atunci când mai multe părți au interese
separate sau nu ajung la un acord privind chestiunea de a ști dacă au
interese comune, fiecare dintre acestea desemnează un membru al
tribunalului. Numărul membrilor tribunalului numiți separat de către
părți este întotdeauna mai mic cu unul decât numărul membrilor
tribunalului care trebuie numiți împreună de către părți;
(h) în litigiile care implică mai mult de două părți, dispozițiile literelor (a)-
(f) se aplică pe cât de mult posibil.
Articolul 4
Funcțiile tribunalului arbitral
Un tribunal arbitral constituit în conformitate cu articolul 3 din prezenta
anexă funcționează în conformitate cu prezenta anexă și cu celelalte dis-
poziții ale prezentei convenții.
Articolul 5
Procedură
Cu excepția cazului în care părțile în litigiu convin altfel, tribunalul arbitral
își stabilește propria procedură, acordând fiecărei părți posibilitatea de a fi
audiată și de a-și apăra cauza.
212 RO Jurnalul Oficial al Uniunii Europene
Articolul 6
Obligațiile părților în litigiu
Părțile în litigiu facilitează sarcina tribunalului arbitral și, în special, în
conformitate cu legislația lor și folosind toate mijloacele care le stau la dis-
poziție:
(a) îi prezintă toate documentele, facilitățile și informațiile pertinente și
(b) îi dau posibilitatea, după caz, să citeze și să audieze martori sau experți
și să se deplaseze la fața locului.
Articolul 7
Cheltuieli
Cu excepția cazului în care tribunalul arbitral decide altfel din rațiuni de
circumstanțe speciale ale cauzei, cheltuielile tribunalului, inclusiv remu-
nerația membrilor săi, sunt suportate în părți egale de către părțile în liti-
giu.
Articolul 8
Majoritatea necesară pentru luarea deciziilor
Deciziile tribunalului arbitral se iau cu majoritatea membrilor săi. Absența
sau abținerea a mai puțin de jumătate din membri nu constituie un
obstacol pentru pronunțarea unei decizii de către tribunal. În cazul unei
egalități de voturi, președintele are votul decisiv.
Articolul 9
Neprezentare
În cazul în care una dintre părțile în litigiu nu se prezintă în fața
tribunalului arbitral sau nu își apără cauza, cealaltă parte poate cere
tribunalului să continue procedura și să pronunțe hotărârea arbitrală.
Absența unei părți sau faptul că una dintre părți nu își apără cauza nu con-
stituie un obstacol pentru desfășurarea procedurii. Înainte de pronunțarea
hotărârii arbitrale, tribunalul arbitral trebuie să se asigure nu numai că are
competență asupra litigiului, dar și că reclamația este fondată în fapt și în
drept.
04/vol. 4
Articolul 10
Hotărâre arbitrală
Hotărârea arbitrală a tribunalului arbitral se limitează la obiectul litigiului
și este motivată. Aceasta conține numele membrilor care au participat și
data pronunțării hotărârii arbitrale. Orice membru al tribunalului poate
anexa la hotărârea arbitrală opinia sa separată.
Articolul 11
Caracterul definitiv al hotărârii arbitrale
Hotărârea arbitrală este definitivă și fără apel, cu excepția cazului în care
părțile în litigiu au convenit în prealabil asupra unei proceduri de apel.
Toate părțile în litigiu trebuie să i se conformeze.
Articolul 12
Interpretarea sau punerea în aplicare a hotărârii arbitrale
(1) Orice controversă care poate apărea între părțile în litigiu cu privire la
interpretarea sau la modalitatea de punere în aplicare a hotărârii arbitrale
poate fi supusă de fiecare dintre părți deciziei tribunalului arbitral care a
pronunțat hotărârea arbitrală. În acest scop, orice loc vacant din tribunal
se completează după metoda prevăzută pentru numirile inițiale ale mem-
brilor tribunalului.
(2) Orice astfel de controversă poate fi supusă unei alte curți sau unui alt
tribunal, în conformitate cu articolul 287, prin acordul tuturor părților în
litigiu.
Articolul 13
Aplicarea la alte entități decât statele părți
Dispozițiile prezentei anexe se aplică mutatis mutandis oricărui litigiu care
implică alte entități decât statele părți.
04/vol. 4 RO Jurnalul Oficial al Uniunii Europene
ANEXA VIII
ARBITRAJ SPECIAL
Articolul 1
Declanșarea acțiunii
Sub rezerva părții XV, orice parte într-un litigiu cu privire la interpretarea
sau aplicarea articolelor prezentei convenții privind (1) pescuitul, (2)
protecția și conservarea mediului marin, (3) cercetarea științifică marină
sau (4) navigația, inclusiv poluarea de către nave și prin descărcare, poate
supune litigiul procedurii speciale de arbitraj prevăzute de prezenta anexă
prin notificare scrisă adresată celeilalte sau celorlalte părți în litigiu. Noti-
ficarea este însoțită de o prezentare a reclamației și a motivelor pe care se
sprijină aceasta.
Articolul 2
Lista experților
(1) Se elaborează și se menține o listă a experților pentru fiecare din
următoarele domenii: (1) pescuit, (2) protecția și conservarea mediului
marin, (3) cercetarea științifică marină și (4) navigație, inclusiv poluarea de
către nave și prin descărcare.
(2) Lista experților este elaborată și menținută în domeniul pescuitului de
către Organizația Națiunilor Unite pentru Alimentație și Agricultură, în
domeniul protecției și al conservării mediului marin de către Programul
Organizației Națiunilor Unite pentru Mediu, în domeniul cercetării știin-
țifice marine de către Comisia Oceanografică Interguvernamentală, în
domeniul navigației, inclusiv poluarea de către nave și prin descărcare, de
către Organizația Maritimă Internațională, sau, în fiecare caz, de organul
subsidiar respectiv căruia organizația, programul sau comisia i-a delegat
această funcție.
(3) Fiecare stat parte are dreptul de a desemna în fiecare domeniu doi
experți care au o competență dovedită și general recunoscută în aspectele
juridice, științifice sau tehnice ale domeniului și care se bucură de cea mai
bună reputație în materie de imparțialitate și integritate. Lista este consti-
tuită din numele persoanelor astfel desemnate în fiecare domeniu.
(4) În cazul în care, la un moment dat, experții desemnați de un stat parte
și care sunt înscriși pe lista astfel constituită sunt mai puțini de doi, statul
parte poate proceda la numirile suplimentare la care are dreptul.
(5) Numele unui expert rămâne pe listă până la retragerea acestuia de
către statul parte care l-a desemnat, cu condiția ca acest expert să facă
parte în continuare din tribunalul arbitral special unde a fost desemnat
până la finalizarea acțiunii înaintea acestui tribunal arbitral special.
Articolul 3
Constituirea tribunalului arbitral special
În sensul procedurii prevăzute de prezenta anexă, cu excepția cazului în
care părțile convin altfel, tribunalul arbitral special este constituit după
cum urmează:
213
(a) sub rezerva literei (g), tribunalul arbitral special este constituit din cinci
membri;
(b) partea care declanșează acțiunea desemnează doi membri, aleși de pre-
ferință din lista sau listele corespunzătoare menționate la articolul 2
din prezenta anexă care se referă la obiectul litigiului, dintre care unul
poate fi resortisant al acesteia. Numirile sunt incluse în notificarea
menționată la articolul 1 din prezenta anexă;
(c) cealaltă parte în litigiu desemnează, în termen de treizeci de zile de la
primirea notificării menționate la articolul 1 din prezenta anexă, doi
membri, aleși de preferință din lista sau listele corespunzătoare care se
referă la obiectul litigiului, dintre care unul poate fi resortisant al aces-
teia. În cazul în care numirile nu au loc în acest termen, partea care a
declanșat acțiunea poate, în două săptămâni de la expirarea acestui
termen, să ceară ca numirile să aibă loc în conformitate cu litera (e);
(d) părțile în litigiu îl desemnează de comun acord pe președintele
tribunalului arbitral special, care este ales de preferință din lista cores-
punzătoare și care este resortisant al unei țări terțe, cu excepția cazului
în care părțile convin altfel. În cazul în care, în termen de treizeci de
zile de la primirea notificării menționate la articolul 1 din prezenta
anexă, părțile nu reușesc să convină asupra numirii președintelui,
numirea are loc în conformitate cu litera (e), la cererea unei părți în
litigiu. Această cerere este prezentată în două săptămâni de la expira-
rea termenului de treizeci de zile menționat anterior;
(e) cu excepția cazului în care părțile convin că numirea este efectuată de
către o persoană sau de către o țară terță aleasă de părți, secretarul
general al Organizației Națiunilor Unite procedează la numirile nece-
sare în termen de treizeci de zile de la primirea unei cereri în
conformitate cu literele (c) și (d). Numirile prevăzute de prezentul ali-
neat se efectuează din lista sau listele corespunzătoare ale experților
menționate la articolul 2 din prezenta anexă și cu consultarea părților
în litigiu și a organizației internaționale corespunzătoare. Membrii
astfel desemnați au naționalități diferite și nu pot fi în serviciul nici
uneia dintre părțile în litigiu, nu pot să aibă reședința în mod obișnuit
pe teritoriul nici uneia dintre părțile în litigiu și nici să fie resortisanți
ai vreuneia dintre acestea;
(f) orice loc vacant se completează în modalitatea prescrisă pentru
numirea inițială;
(g) părțile având aceleași interese desemnează împreună doi membri ai
tribunalului de comun acord. Atunci când mai multe părți au interese
separate sau nu ajung la un acord privind chestiunea de a ști dacă au
interese comune, fiecare din acestea desemnează un membru al
tribunalului;
(h) în litigiile care implică mai mult de două părți, dispozițiile literelor (a)-
(f) se aplică pe cât de mult posibil.
Articolul 4
Dispoziții generale
Articolele 4-13 din anexa VII se aplică mutatis mutandis procedurii de
arbitraj special prevăzute de prezenta anexă.
214 RO Jurnalul Oficial al Uniunii Europene
Articolul 5
Stabilirea faptelor
(1) Părțile într-un litigiu cu privire la interpretarea sau aplicarea dispozi-
țiilor prezentei convenții privind (1) pescuitul, (2) protecția și conservarea
mediului marin, (3) cercetarea științifică marină sau (4) navigația, inclusiv
poluarea de către nave și prin descărcare, pot oricând conveni să solicite
unui tribunal arbitral special constituit în conformitate cu articolul 3 din
prezenta anexă să procedeze la o anchetă și la stabilirea faptelor care stau
la baza litigiului.
04/vol. 4
(2) Cu excepția cazului în care părțile convin altfel, faptele constatate de
tribunalul arbitral special în conformitate cu alineatul (1) sunt considerate
la fel de concludente ca și cum ar fi stabilite între părți.
(3) În cazul în care toate părțile în litigiu solicită astfel, tribunalul arbitral
special poate formula recomandări care, fără a avea forță de decizie, con-
stituie numai baza unei revizuiri de către părți a chestiunilor care stau la
baza litigiului.
(4) Sub rezerva alineatului (2), tribunalul arbitral special acționează în
conformitate cu dispozițiile prezentei anexe, cu excepția cazului în care
părțile convin altfel.
04/vol. 4 RO Jurnalul Oficial al Uniunii Europene
ANEXA IX
PARTICIPAREA ORGANIZAȚIILOR INTERNAȚIONALE
Articolul 1
Utilizarea termenului „organizație internațională”
În sensul articolului 305 și al prezentei anexe, prin „organizație
internațională” se înțelege o organizație interguvernamentală constituită
din state care i-au transferat competența în domeniile reglementate de pre-
zenta convenție, inclusiv competența de a încheia tratate privind aceste
domenii.
Articolul 2
Semnare
O organizație internațională poate semna prezenta convenție, în cazul în
care majoritatea statelor sale membre sunt semnatare ale prezentei
convenții. La momentul semnării, o organizație internațională face o
declarație în care specifică domeniile reglementate de prezenta convenție
pentru care statele sale membre semnatare i-au transferat competența,
precum și natura și domeniul de aplicare a acestei competențe.
Articolul 3
Confirmare formală și aderare
(1) O organizație internațională își poate depune instrumentul de confir-
mare formală sau de aderare, în cazul în care majoritatea statelor sale
membre își depun sau și-au depus instrumentele de ratificare sau de
aderare.
(2) Instrumentele depuse de organizația internațională conține angaja-
mentele și declarațiile prescrise la articolele 4 și 5 din prezenta anexă.
Articolul 4
Sfera participării, drepturile și obligațiile
(1) Instrumentul de confirmare formală sau de aderare depus de o orga-
nizație internațională trebuie să conțină angajamentul de acceptare a drep-
turilor și obligațiilor prevăzute de prezenta convenție pentru state, cu pri-
vire la domeniile pentru care statele sale membre părți la prezenta
convenție i-au transferat competența.
(2) O organizație internațională este parte la prezenta convenție în măsura
în care are competență în conformitate cu declarațiile, comunicările sau
notificările menționate la articolul 5 din prezenta anexă.
(3) O organizație internațională exercită drepturile și îndeplinește
obligațiile pe care statele sale membre care sunt părți le-ar avea în temeiul
prezentei convenții, cu privire la domeniile pentru care aceste state
membre i-au transferat competența. Statele membre ale unei organizații
internaționale nu exercită competența pe care au transferat-o acesteia.
215
(4) Participarea unei organizații internaționale nu determină în nici un caz
o creștere a reprezentării la care altfel ar avea dreptul statele sale membre
care sunt state părți, inclusiv în ceea ce privește drepturile în luarea deci-
ziilor.
(5) Participarea unei organizații internaționale nu conferă statelor sale
membre care nu sunt state părți la prezenta convenție nici unul din
drepturile prevăzute de aceasta.
(6) În cazul unui conflict între obligațiile unei organizații internaționale
în temeiul prezentei convenții și obligațiile sale în temeiul acordului de
instituire a organizației sau al oricăror acte conexe, prevalează obligațiile
în temeiul prezentei convenții.
Articolul 5
Declarații, notificări și comunicări
(1) Instrumentul de confirmare formală sau de aderare al unei organizații
internaționale trebuie să conțină o declarație care specifică domeniile
reglementate de prezenta convenție pentru care statele sale membre care
sunt părți la prezenta convenție i-au transferat competența.
(2) Un stat membru al unei organizații internaționale, în momentul rati-
ficării prezentei convenții sau al aderării la aceasta sau în momentul în
care organizația își depune instrumentul de confirmare formală sau de
aderare, data cea mai îndepărtată fiind reținută, face o declarație care spe-
cifică domeniile reglementate de prezenta convenție pentru care acesta a
transferat competența organizației.
(3) Se consideră că statele părți membre ale unei organizații internaționale
care este parte la prezenta convenție au competență asupra tuturor
domeniilor reglementate de prezenta convenție în privința cărora aceste
state nu au declarat, notificat sau comunicat în mod explicit, în
conformitate cu prezentul articol, transferurile de competență către orga-
nizație.
(4) Organizația internațională și statele sale membre care sunt state părți
notifică de îndată depozitarului prezentei convenții orice modificare în
distribuția competenței specificate în declarațiile menționate la alinea-
tele (1) și (2), inclusiv noile transferuri de competență.
(5) Orice stat parte poate cere unei organizații internaționale și statelor
membre ale acesteia care sunt state părți să precizeze cine, dintre organi-
zație și aceste state membre, are competență asupra unei probleme spe-
cifice care a apărut. Organizația și statele membre respective comunică
această informație într-un termen rezonabil. Organizația internațională și
statele membre pot, de asemenea, să comunice această informație din pro-
prie inițiativă.
(6) Declarațiile, notificările și comunicările în conformitate cu prezentul
articol precizează natura și domeniul de aplicare a competenței transfe-
rate.
216 RO Jurnalul Oficial al Uniunii Europene
Articolul 6
Responsabilitate și răspundere
(1) Părțile care au competență în temeiul articolului 5 din prezenta anexă
sunt responsabile pentru neîndeplinirea obligațiilor care decurg din pre-
zenta convenție sau pentru orice altă încălcare a acesteia.
(2) Orice stat parte poate cere unei organizații internaționale sau statelor
membre ale acesteia care sunt state părți să precizeze cui îi revine respon-
sabilitatea într-un caz specific. Organizația și statele membre respective
comunică această informație. În cazul în care nu o comunică într-un
termen rezonabil sau în cazul în care informațiile comunicate sunt
contradictorii, acestea au răspundere solidară.
Articolul 7
Soluționarea litigiilor
(1) La depunerea instrumentului său de confirmare formală sau de aderare
sau în orice alt moment ulterior, o organizație internațională este liberă
să aleagă, printr-o declarație scrisă, unul sau mai multe dintre mijloacele
de soluționare a litigiilor cu privire la interpretarea sau aplicarea prezentei
convenții, menționate la articolul 287 alineatul (1) litera (a), (c) sau (d).
(2) Partea V se aplică mutatis mutandis oricărui litigiu între părțile la pre-
zenta convenție, dintre care una sau mai multe sunt organizații
internaționale.
(3) Atunci când o organizație internațională și unul sau mai multe din
statele sale membre fac cauză comună, se consideră că organizația a
acceptat aceleași proceduri de soluționare a litigiilor ca și statele membre;
cu toate acestea, în cazul în care unul dintre aceste state membre a ales
numai Curtea Internațională de Justiție în conformitate cu articolul 287,
se consideră că organizația și statul membru respectiv au acceptat
arbitrajul în conformitate cu procedura prevăzută la anexa VII, cu excep-
ția cazului în care părțile în litigiu convin să aleagă un alt mijloc.
04/vol. 4
Articolul 8
Aplicarea părții XVII
Partea XVII se aplică mutatis mutandis organizațiilor internaționale, sub
rezerva următoarelor dispoziții:
(a) instrumentul de confirmare formală sau de aderare a unei organizații
internaționale nu este luat în considerare în sensul aplicării
articolului 308 alineatul (1);
(b) (i) o organizație internațională are capacitatea exclusivă de a acționa
în temeiul articolelor 312-315, în măsura în care are competență
în conformitate cu articolul 5 din prezenta anexă asupra întregu-
lui obiect al amendamentului;
(ii) în cazul în care o organizație internațională are competență, în
conformitate cu articolul 5 din prezenta anexă, asupra întregului
obiect al amendamentului, instrumentul său de confirmare
formală sau de aderare cu privire la acest amendament este con-
siderat, în sensul aplicării articolului 316 alineatele (1), (2) și (3),
ca fiind instrumentul de ratificare sau de aderare a fiecăruia dintre
statele membre care sunt părți la convenție;
(iii) instrumentul de confirmare formală sau de aderare a unei
organizații internaționale nu este luat în considerare în sensul
aplicării articolului 316 alineatele (1) și (2), cu privire la toate
celelalte amendamente;
(c) (i) o organizație internațională nu poate să denunțe prezenta
convenție în conformitate cu articolul 317, în cazul în care ori-
care dintre statele sale membre este un stat parte și în cazul în care
acesta îndeplinește în continuare condițiile prevăzute la articolul 1
din prezenta anexă;
(ii) o organizație internațională denunță prezenta convenție, în cazul
în care nici unul dintre statele sale membre nu mai este stat parte
sau în cazul în care organizația internațională nu mai îndeplinește
condițiile prevăzute la articolul 1 din prezenta anexă. Această
denunțare produce efecte de îndată.
04/vol. 4 RO Jurnalul Oficial al Uniunii Europene 217

ACORD
privind punerea în aplicare a părții XI a Convenției Organizației Națiunilor Unite privind dreptul
mării din 10 decembrie 1982

STATELE PĂRȚI LA PREZENTUL ACORD,

RECUNOSCÂND contribuția importantă a Convenției Organizației Națiunilor Unite privind dreptul mării din 10 decembrie
1982 (denumite în continuare „Convenția”) la menținerea păcii, a justiției și a progresului pentru toate popoarele lumii,

REAFIRMÂND că fundul mărilor și al oceanelor și subsolul acestora, dincolo de limitele jurisdicției naționale (denumite în
continuare „zona”), precum și resursele zonei, sunt patrimoniul comun al umanității,

CONȘTIENTE de importanța Convenției pentru protecția și conservarea mediului marin și de preocuparea crescândă pentru
mediul global,

DUPĂ EXAMINAREA raportului secretarului general al Organizației Națiunilor Unite privind rezultatele consultărilor neoficiale
între state, desfășurate între anii 1990-1994, asupra problemelor în curs privind partea XI și dispozițiile aferente ale Convenției
(denumite în continuare „partea XI”),

CONSTATÂND schimbările politice și economice, inclusiv abordările orientate spre piață, care aduc atingere punerii în aplicare
a părții XI,

DORIND să faciliteze participarea universală la Convenție,

AVÂND ÎN VEDERE că un acord privind punerea în aplicare a părții XI este cel mai bun mijloc de îndeplinire a acestui obiectiv,

CONVIN DUPĂ CUM URMEAZĂ:

Articolul 1 Articolul 3

Punerea în aplicare a părții XI

Semnare

(1) Statele părți la prezentul acord se angajează să pună în aplicare

partea XI în conformitate cu prezentul acord.
(2) Anexa face parte integrantă din prezentul acord.
Prezentul acord rămâne deschis spre semnare, la sediul
Organizației Națiunilor Unite, de către statele și entitățile
menționate la articolul 305 alineatul (1) literele (a), (c), (d), (e) și (f)
din Convenție pentru o perioadă de douăsprezece luni de la data
adoptării sale.

Articolul 2

Relația dintre prezentul acord și partea XI Articolul 4

(1) Dispozițiile prezentului acord și ale părții XI se interpretează Consimțământul de a fi parte

și se aplică împreună ca un singur instrument. În cazul unor
neconcordanțe între prezentul acord și partea XI, prevalează
dispozițiile prezentului acord.
(1) După adoptarea prezentului acord, orice instrument de rati-
ficare sau de confirmare formală sau de aderare la Convenție
(2) Articolele 309-319 ale Convenției se aplică atât prezentului reprezintă, de asemenea, un consimțământ de a fi parte la
acord, cât și Convenției. prezentul acord.
218 RO Jurnalul Oficial al Uniunii Europene
(2) Nici un stat sau entitate nu își poate exprima consimțământul
de a fi parte la prezentul acord, cu excepția cazului în care și-a
exprimat anterior sau își exprimă în același timp consimțământul
de a fi parte la Convenție.
(3) Orice stat sau entitate menționată la articolul 3 își poate
exprima consimțământul de a fi parte la prezentul acord prin:
(a) semnare fără rezerva ratificării, confirmării formale sau pro-
cedurii prevăzute la articolul 5;
(b) semnare sub rezerva ratificării sau confirmării formale, urmată
de ratificare sau de confirmare formală;
(c) semnare sub rezerva procedurii prevăzute la articolul 5;
(d) aderare.
(4) Confirmarea formală de către entitățile menționate la
articolul 305 alineatul (1) litera (f) din Convenție trebuie să fie
conformă cu anexa IX din Convenție.
(5) Instrumentele de ratificare, de confirmare formală sau de
aderare se depun la secretarul general al Organizației Națiunilor
Unite.
Articolul 5
Procedura simplificată
(1) Se consideră că un stat sau o entitate care, înainte de data
adoptării prezentului acord, depune un instrument de ratificare
sau de confirmare formală sau de aderare la Convenție și care
semnează prezentul acord în conformitate cu articolul 4 alinea-
tul (3) litera (c), și-a exprimat consimțământul de a fi parte la
prezentul acord în termen de douăsprezece luni de la data adop-
tării acestuia, cu excepția cazului în care statul sau entitatea noti-
fică depozitarului în scris înainte de acest termen că nu se folo-
sește de procedura simplificată prevăzută de prezentul articol.
(2) În cazul acestei notificări, consimțământul de a fi parte la
prezentul acord este exprimat în conformitate cu articolul 4 ali-
neatul (3) litera (b).
Articolul 6
Intrare în vigoare
(1) Prezentul acord intră în vigoare în termen de treizeci de zile
de la data la care patruzeci de state și-au exprimat consimțămân-
tul de a fi părți în conformitate cu articolele 4 și 5, cu condiția ca
04/vol. 4
aceste state să includă cel puțin șapte dintre statele menționate la
alineatul (1) litera (a) din Rezoluția II a celei de-a treia Conferințe
a Organizației Națiunilor Unite privind dreptul mării (denumită în
continuare „Rezoluția II”) și cu condiția ca cel puțin cinci dintre
aceste state să fie țări dezvoltate. În cazul în care aceste condiții
pentru intrarea în vigoare sunt îndeplinite înainte de 16 noiem-
brie 1994, prezentul acord intră în vigoare la 16 noiembrie 1994.
(2) Pentru fiecare stat sau entitate care își exprimă consimțămân-
tul de a fi parte la prezentul acord după îndeplinirea cerințelor
menționate la alineatul (1), prezentul acord intră în vigoare în a
treizecea zi de la data exprimării consimțământului de a fi parte.
Articolul 7
Aplicare provizorie
(1) În cazul în care, la 16 noiembrie 1994, prezentul acord nu
intră în vigoare, acesta se aplică provizoriu până la intrarea sa în
vigoare de către:
(a) statele care au consimțit la adoptarea acestuia în Adunarea
Generală a Organizației Națiunilor Unite, cu excepția oricărui
stat care, înainte de 16 noiembrie 1994, notifică depozitaru-
lui în scris, fie că nu pune în aplicare prezentul acord, fie că
acesta consimte la respectiva punere în aplicare numai după
semnarea sau notificarea ulterioară în scris;
(b) statele și entitățile care semnează prezentul acord, cu excepția
oricărui stat sau a oricărei entități care notifică depozitarului
în scris la data semnării că nu pune în aplicare prezentul acord;
(c) statele și entitățile care consimt la aplicarea provizorie printr-o
notificare scrisă adresată depozitarului;
(d) statele care aderă la prezentul acord.
(2) Toate aceste state și entități aplică prezentul acord în mod
provizoriu, în conformitate cu actele cu putere de lege și normele
administrative naționale sau interne, cu efect de la 16 noiembrie
1994 sau de la data semnării, a notificării consimțământului sau
a aderării, în cazul în care aceasta are loc mai târziu.
(3) Aplicarea provizorie încetează la data intrării în vigoare a pre-
zentului acord. În orice caz, aplicarea provizorie încetează la
16 noiembrie 1998, în cazul în care la această dată nu a fost înde-
plinită cerința de la articolul 6 alineatul (1) privind consimțămân-
tul de a fi parte la prezentul acord de către cel puțin șapte dintre
statele (din care cel puțin cinci trebuie să fie țări dezvoltate) men-
ționate la alineatul (1) litera (a) din Rezoluția II.
04/vol. 4 RO Jurnalul Oficial al Uniunii Europene 219

Articolul 8 Articolul 9

Depozitar
State părți
Secretarul general al Organizației Națiunilor Unite este
depozitarul prezentului acord.

(1) În sensul prezentului acord, „state părți” reprezintă statele care

au consimțit să fie părți la prezentul acord și pentru care prezentul
acord este în vigoare.
Articolul 10

(2) Prezentul acord se aplică mutatis mutandis entităților men-
ționate la articolul 305 alineatul (1) literele (c), (d), (e) și (f) din
Convenție care devin părți la prezentul acord în conformitate cu
condițiile relevante pentru fiecare și, în acest caz, „state părți” se
referă la aceste entități.
Texte autentice
Originalul prezentului acord, ale cărui texte în limbile arabă,
chineză, engleză, franceză, rusă și spaniolă sunt autentice în egală
măsură, se depune la secretarul general al Organizației Națiunilor
Unite.

Drept care, subsemnații plenipotențiari, autorizați în mod corespunzător în acest sens, au

semnat prezentul acord.

Încheiat la New York, la data de douăzeci și opt iulie, o mie nouă sute nouăzeci și patru.
220 RO Jurnalul Oficial al Uniunii Europene 04/vol. 4

ANEXĂ

SECȚIUNEA 1

Costuri ale statelor părți și acorduri instituționale

1. Autoritatea Internațională a Fundului Mărilor (denumită în continuare „Autoritatea”) este organizația prin
intermediul căreia statele părți la Convenție, în conformitate cu regimul zonei stabilit în partea XI și cu prezentul acord,
organizează și controlează activitățile din zonă, în special în vederea administrării resurselor din zonă. Atribuțiile și
funcțiile Autorității sunt cele conferite în mod expres acesteia prin Convenție. Autoritatea are atribuțiile suplimentare,
compatibile cu Convenția, care sunt implicite și necesare exercitării acestor atribuții și funcții cu privire la activitățile
desfășurate în zonă.

2. În vederea diminuării costurilor care revin statelor părți, toate organele și organismele subsidiare care urmează
să fie înființate în temeiul Convenției și al prezentului acord trebuie să fie rentabile. Acest principiu se aplică, de
asemenea, frecvenței, duratei și programării reuniunilor.

3. Înființarea și funcționarea organelor și organismelor subsidiare ale Autorității se bazează pe o abordare evolutivă,
luând în considerare nevoile funcționale ale organelor și ale organismelor subsidiare respective în vederea îndeplinirii
eficiente a responsabilităților în diferite etape ale desfășurării activităților din zonă.

4. La intrarea în vigoare a Convenției, funcțiile inițiale ale Autorității sunt îndeplinite de către Adunare, Consiliu,
Secretariat, Comisia juridică și tehnică și Comisia de finanțe. Funcțiile Comisiei de planificare economică sunt
îndeplinite de Comisia juridică și tehnică până la adoptarea altei decizii de către Consiliu sau până la aprobarea
primului plan de lucru pentru exploatare.

5. De la intrarea în vigoare a Convenției până la aprobarea primului plan de lucru pentru exploatare, Autoritatea
se concentrează asupra următoarelor:

(a) examinarea cererilor pentru aprobarea planurilor de lucru pentru explorare în conformitate cu partea XI și cu
prezentul acord;

(b) punerea în aplicare a deciziilor Comisiei de pregătire pentru Autoritatea Internațională a Fundului Mărilor și
pentru Tribunalul Internațional pentru Dreptul Mării (denumite în continuare „Comisia de pregătire”) cu privire
la investitorii pionieri înregistrați și la statele care îi certifică, inclusiv drepturile și obligațiile acestora, în
conformitate cu articolul 308 alineatul (5) din Convenție și cu alineatul (13) din Rezoluția II;

(c) monitorizarea respectării planurilor de lucru pentru explorare aprobate sub formă de contracte;

(d) monitorizarea și revizuirea tendințelor și evoluțiilor privind activitățile miniere de pe fundul mărilor, inclusiv
analizarea periodică a situației de pe piața mondială a metalelor și a prețului metalelor, a tendințelor și a
perspectivelor;

(e) studierea impactului potențial al producției de minerale din zonă asupra economiilor țărilor în curs de dezvoltare
producătoare de minerale de origine terestră care pot fi foarte grav afectate, în vederea diminuării dificultăților
acestora și acordării de asistență în procesul de adaptare economică a acestora, luând în considerare munca depusă
în acest sens de Comisia de pregătire;

(f) adoptarea normelor, reglementărilor și procedurilor necesare realizării activităților în zonă pe măsură ce
progresează. Fără a aduce atingere dispozițiilor anexei III articolul 17 alineatul (2) literele (b) și (c) din Convenție,
aceste norme, reglementări și proceduri iau în considerare dispozițiile prezentului acord, termenul prelungit în
producția comercială a minereurilor de pe fundul mărilor și ritmul probabil al activităților în zonă;

(g) adoptarea normelor, reglementărilor și procedurilor care cuprind standardele aplicabile pentru protecția și
conservarea mediului marin;

(h) promovarea și încurajarea realizării cercetării științifice marine în legătură cu activitățile desfășurate în zonă,
precum și colectarea și difuzarea rezultatelor acestor cercetări și analize, atunci când sunt disponibile, punându-se
accentul în special pe cercetarea privind impactul activităților din zonă asupra mediului;
04/vol. 4 RO Jurnalul Oficial al Uniunii Europene 221

(i) obținerea cunoștințelor științifice și monitorizarea dezvoltării tehnologiei marine relevante pentru activitățile
desfășurate în zonă, în special a tehnologiei cu privire la protecția și conservarea mediului marin;

(j) evaluarea datelor disponibile privind prospectarea și explorarea;

(k) elaborarea, în timp util, a normelor, reglementărilor și procedurilor pentru exploatare, inclusiv a celor cu privire
la protecția și conservarea mediului marin.

6. (a) O cerere pentru aprobarea unui plan de lucru pentru explorare este examinată de către Consiliu după primirea
unei recomandări privind cererea din partea Comisiei juridice și tehnice. Examinarea unei cereri pentru
aprobarea unui plan de lucru pentru explorare trebuie să fie conformă cu dispozițiile Convenției, inclusiv cu
cele ale anexei III ale acesteia și cu prezentul acord, și sub rezerva următoarelor:

(i) un plan de lucru pentru explorare prezentat în numele unui stat sau al unei entități, sau în numele oricărei
componente a acestei entități, menționate în Rezoluția II alineatul (1) litera (a) punctul (ii) sau (iii), alta decât
un investitor pionier înregistrat, care a desfășurat deja activități substanțiale în zonă înainte de intrarea în
vigoare a Convenției, sau succesorul său de drept, este considerat ca îndeplinind cerințele tehnice și
financiare necesare aprobării unui plan de lucru, în cazul în care statul sau statele care sprijină cererea
certifică faptul că solicitantul a cheltuit o sumă echivalentă cu cel puțin 30 de milioane USD în activități
de cercetare și explorare, din care cel puțin 10 % pentru localizarea, studierea și evaluarea zonei menționate
în planul de lucru. În cazul în care planul de lucru îndeplinește în alt mod cerințele Convenției și orice
norme, reglementări și proceduri adoptate în temeiul acesteia, acesta este aprobat de Consiliu sub forma
unui contract. Dispozițiile secțiunii 3 alineatul (11) din prezenta anexă se interpretează și se aplică în
consecință;

(ii) fără a aduce atingere dispozițiilor Rezoluției II alineatul (8) litera (a), un investitor pionier înregistrat poate
solicita aprobarea unui plan de lucru pentru explorare în termen de 36 de luni de la intrarea în vigoare
a Convenției. Planul de lucru pentru explorare constă din documente, rapoarte și alte date prezentate
Comisiei de pregătire, atât înainte, cât și după înregistrare, și este însoțit de un certificat de conformitate,
constând dintr-un raport efectiv asupra stadiului de îndeplinire a obligațiilor în conformitate cu regimul
de investitor pionier, emis de Comisia de pregătire în conformitate cu Rezoluția II alineatul (11) litera (a).
Acest plan de lucru este considerat aprobat. Acest plan de lucru aprobat are forma unui contract încheiat
între Autoritate și investitorul pionier înregistrat în conformitate cu partea XI și cu prezentul acord. Taxa
de 250 000 USD plătită în temeiul Rezoluției II alineatul (7) litera (a) este considerată drept taxă legată de
faza de explorare în temeiul secțiunii 8 alineatul (3) din prezenta anexă. Secțiunea 3 alineatul (11) din
prezenta anexă se interpretează și se aplică în consecință;

(iii) în conformitate cu principiul nediscriminării, un contract încheiat cu un stat sau cu o entitate sau cu orice
componentă a acestei entități menționate la litera (a) punctul (i) trebuie să includă clauze similare și nu
mai puțin favorabile decât cele convenite cu orice investitor pionier înregistrat menționat la litera (a)
punctul (i). În cazul în care oricăror state sau entități sau oricăror componente ale acestor entități
menționate la litera (a) punctul (i) li se acordă clauze mai favorabile, Consiliul încheie acorduri similare
și nu mai puțin favorabile cu privire la drepturile și obligațiile asumate de investitorii pionieri înregistrați
menționați la litera (a) punctul (ii), cu condiția ca aceste acorduri să nu afecteze sau să aducă atingere
intereselor Autorității;

(iv) un stat care sprijină o cerere pentru un plan de lucru în temeiul dispozițiilor literei (a) punctul (i) sau (ii)
poate fi un stat parte sau un stat care aplică prezentul acord în mod provizoriu în conformitate cu
articolul 7, sau un stat care este membru al Autorității cu titlu provizoriu în conformitate cu alineatul (12);

(v) Rezoluția II alineatul (8) litera (c) se interpretează și se aplică în conformitate cu litera (a) punctul (iv).

(b) Aprobarea unui plan de lucru pentru explorare se efectuează în conformitate cu articolul 153 alineatul (3) din
Convenție.

7. O cerere pentru aprobarea unui plan de lucru este însoțită de o evaluare a posibilului impact al activităților
propuse asupra mediului și de o descriere a programului pentru studii oceanografice și ecologice de bază în
conformitate cu normele, reglementările și procedurile adoptate de Autoritate.

8. O cerere pentru aprobarea unui plan de lucru pentru explorare, sub rezerva alineatului (6) litera (a) punctul (i)
sau (ii), este examinată în conformitate cu procedurile prevăzute la secțiunea 3 alineatul (11) din prezenta anexă.
222 RO Jurnalul Oficial al Uniunii Europene 04/vol. 4

9. Un plan de lucru pentru explorare se aprobă pentru o perioadă de cincisprezece ani. La expirarea planului de lucru
pentru explorare, contractantul solicită un plan de lucru pentru exploatare, cu excepția cazului în care a făcut deja
aceasta sau a obținut o prelungire a planului de lucru pentru explorare. Contractanții pot solicita astfel de prelungiri
pentru perioade care să nu depășească cinci ani fiecare. Aceste prelungiri sunt aprobate, în cazul în care contractantul
a depus toate eforturile cu bună-credință pentru a îndeplini cerințele planului de lucru, dar, din motive independente
de voința sa, nu a putut să termine lucrările pregătitoare necesare pentru a trece la etapa de exploatare sau în cazul
în care circumstanțele economice predominante nu justifică trecerea la etapa de exploatare.

10. Desemnarea unei zone rezervate pentru Autoritate în conformitate cu anexa III articolul 8 din Convenție se
efectuează în legătură cu aprobarea unei cereri pentru un plan de lucru pentru explorare sau cu aprobarea unei cereri
pentru un plan de lucru pentru explorare sau exploatare.

11. Fără a aduce atingere dispozițiilor alineatului (9), un plan de lucru aprobat pentru explorare, care este sprijinit
de cel puțin un stat care aplică în mod provizoriu prezentul acord, se anulează, în cazul în care statul respectiv
încetează să aplice prezentul acord în mod provizoriu, nu a devenit membru cu titlu provizoriu în conformitate cu
alineatul (12) sau nu a devenit stat parte.

12. La intrarea în vigoare a prezentului acord, statele și entitățile menționate la articolul 3 din prezentul acord care
au aplicat în mod provizoriu acordul în conformitate cu articolul 7 și pentru care acesta nu este în vigoare pot continua
să fie membri ai Autorității cu titlu provizoriu până la intrarea în vigoare a acestuia pentru statele și entitățile respective,
în conformitate cu următoarele:

(a) în cazul în care prezentul acord intră în vigoare înainte de 16 noiembrie 1996, aceste state și entități au dreptul
de a participa în continuare în calitate de state membre ale Autorității cu titlu provizoriu după notificarea
depozitarului acordului de către acest stat sau de către această entitate a intenției de a participa în calitate de
membru cu titlu provizoriu. Calitatea de membru se încheie fie la 16 noiembrie 1996, fie la intrarea în vigoare
a prezentului acord și a Convenției pentru membrul respectiv, în funcție de care survine prima. La cererea statului
sau a entității respective, Consiliul poate prelungi calitatea de membru după 16 noiembrie 1996 pentru o perioadă
sau perioade suplimentare care să nu depășească un total de doi ani, cu condiția ca acesta să considere că statul
sau entitatea respectivă a depus toate eforturile cu bună-credință pentru a deveni parte la acord și la Convenție;

(b) în cazul în care prezentul acord intră în vigoare după 15 noiembrie 1996, aceste state și entități pot cere Consiliului
să acorde continuarea calității de membru al Autorității cu titlu provizoriu pentru o perioadă sau perioade care
să nu depășească data de 16 noiembrie 1998. Consiliul acordă calitatea de membru care se aplică de la data
solicitării, în cazul în care consideră că statul sau entitatea a depus toate eforturile cu bună-credință pentru a deveni
parte la acord și la Convenție;

(c) statele și entitățile care sunt membre ale Autorității cu titlu provizoriu în conformitate cu litera (a) sau (b) aplică
dispozițiile părții XI și ale prezentului acord în conformitate cu actele cu putere de lege, normele administrative
și alocările bugetare interne sau naționale și au aceleași drepturi și obligații ca și ceilalți membri, inclusiv:

(i) obligația de a contribui la bugetul administrativ al Autorității în conformitate cu baremul de contribuții

evaluate;

(ii) dreptul de a sprijini o cerere pentru aprobarea unui plan de lucru pentru explorare. În cazul entităților ale căror
componente sunt persoane fizice sau juridice având mai multe naționalități, un plan de lucru pentru explorare
este aprobat numai în cazul în care toate statele ale căror persoane fizice sau juridice compun entitățile
respective sunt state părți sau membri cu titlu provizoriu;

(d) fără a aduce atingere dispozițiilor alineatului (9), un plan de lucru aprobat sub forma unui contract pentru
explorare care a fost sprijinit în temeiul literei (c) punctul (ii) de un stat membru cu titlu provizoriu încetează să
fie valabil, în cazul în care calitatea de membru încetează, iar statul sau entitatea respectivă nu a devenit stat parte;

(e) în cazul în care un astfel de membru nu și-a achitat contribuțiile evaluate sau nu a respectat, în orice alt mod,
obligațiile în conformitate cu prezentul alineat, calitatea sa de membru cu titlu provizoriu încetează.

13. Referirea de la anexa III articolul 10 din Convenție cu privire la executarea nesatisfăcătoare se interpretează în
sensul că respectivul contractant nu a reușit să îndeplinească cerințele unui plan de lucru aprobat în ciuda unui
avertisment sau a avertismentelor scrise pe care Autoritatea le-a adresat contractantului în acest sens.

14. Autoritatea are propriul său buget. Până la sfârșitul anului ulterior celui pe parcursul căruia prezentul acord intră
în vigoare, cheltuielile administrative ale Autorității sunt acoperite din bugetul Organizației Națiunilor Unite. Ulterior,
cheltuielile administrative ale Autorității sunt acoperite din contribuțiile plătite de către membrii acesteia, inclusiv de
04/vol. 4 RO Jurnalul Oficial al Uniunii Europene 223

către orice membri cu titlu provizoriu, în conformitate cu articolul 171 litera (a) și cu articolul 173 din Convenție și
cu prezentul acord, până când Autoritatea dispune de fonduri suficiente din alte surse pentru a acoperi aceste cheltuieli.
Autoritatea nu exercită capacitatea menționată la articolul 174 alineatul (1) din Convenție de a contracta împrumuturi
în vederea finanțării bugetului său administrativ.

15. Autoritatea elaborează și adoptă, în conformitate cu articolul 162 alineatul (2) litera (o) punctul (ii) din
Convenție, norme, reglementări și proceduri bazate pe principiile conținute în secțiunile 2, 5, 6, 7 și 8 din prezenta
anexă, precum și orice norme, reglementări și proceduri suplimentare necesare pentru facilitarea aprobării de planuri
de lucru pentru explorare sau exploatare, în conformitate cu următoarele:

(a) Consiliul poate întreprinde această elaborare atunci când consideră că toate sau oricare dintre aceste norme,
reglementări sau proceduri sunt necesare pentru conducerea activităților în zonă sau atunci când stabilește că
exploatarea comercială este iminentă sau la cererea unui stat al cărui resortisant intenționează să solicite aprobarea
unui plan de lucru pentru exploatare;

(b) în cazul în care este prezentată o cerere de către un stat menționat la litera (a), Consiliul finalizează, în conformitate
cu articolul 162 alineatul (2) litera (o) din Convenție, adoptarea acestor norme, reglementări și proceduri în termen
de doi ani de la depunerea cererii;

(c) în cazul în care Consiliul nu a finalizat elaborarea normelor, reglementărilor și procedurilor legate de exploatare
în termenul stabilit, iar o cerere pentru aprobarea unui plan de lucru pentru exploatare este în curs, Consiliul
trebuie, cu toate acestea, să examineze și să aprobe provizoriu acest plan de lucru, pe baza dispozițiilor Convenției
și a oricăror norme, reglementări și proceduri adoptate provizoriu de Consiliu, sau pe baza normelor prevăzute
de Convenție și a condițiilor și a principiilor conținute de prezenta anexă, precum și pe baza principiului
nediscriminării între contractanți.

16. Proiectele de norme, reglementări și proceduri și orice recomandări cu privire la dispozițiile părții XI, astfel cum
sunt conținute în rapoartele și recomandările Comisiei de pregătire, sunt luate în considerare de Autoritate în
adoptarea de norme, reglementări și proceduri în conformitate cu partea XI și cu prezentul acord.

17. Dispozițiile pertinente ale părții XI secțiunea 4 din Convenție se interpretează și se aplică în conformitate cu
prezentul acord.

SECȚIUNEA 2

Întreprinderea

1. Secretariatul Autorității îndeplinește funcțiile întreprinderii până când aceasta începe să funcționeze independent
de secretariat. Secretarul general al Autorității desemnează, din personalul Autorității, un director general interimar
pentru a supraveghea exercitarea acestor funcții de către secretariat.

Aceste funcții sunt:

(a) monitorizarea și revizuirea tendințelor și a evoluțiilor privind activitățile miniere de pe fundul mărilor, inclusiv
analizarea periodică a situației pieței mondiale a metalelor și a prețurilor metalelor, a tendințelor și a
perspectivelor;

(b) evaluarea rezultatelor desfășurării cercetării științifice marine cu privire la activitățile din zonă, punându-se
accentul, în special, pe cercetarea legată de impactul activităților din zonă asupra mediului;

(c) evaluarea datelor disponibile privind prospectarea și explorarea, inclusiv criteriile pentru aceste activități;

(d) evaluarea inovațiilor tehnologice legate de activitățile desfășurate în zonă, în special a tehnologiei legate de
protecția și conservarea mediului marin;

(e) evaluarea informațiilor și a datelor privind zonele rezervate Autorității;

(f) aprecierea abordărilor privind operațiunile de asociere în participațiune;

224 RO Jurnalul Oficial al Uniunii Europene 04/vol. 4

(g) colectarea informațiilor privind disponibilitatea mâinii de lucru calificate;

(h) studierea opțiunilor privind politica de gestionare în vederea administrării întreprinderii în diferite etape ale
operațiunilor acesteia.

2. Întreprinderea desfășoară primele sale operațiuni de exploatare a resurselor fundului mărilor prin intermediul
asociațiilor în participațiune. La aprobarea unui plan de lucru pentru exploatare pentru o altă entitate decât
întreprinderea sau la primirea de către Consiliu a unei cereri pentru o operațiune de asociere în participațiune cu
întreprinderea, Consiliul examinează problema funcționării întreprinderii independent de secretariatul Autorității. În
cazul în care operațiunile de asociere în participațiune cu întreprinderea sunt conforme cu principii comerciale solide,
Consiliul adoptă o directivă în temeiul articolului 170 alineatul (2) din Convenție, autorizând această funcționare
independentă.

3. Obligația statelor părți de a finanța un sector minier al întreprinderii, astfel cum este prevăzut în anexa IV
articolul 11 alineatul (3) din Convenție nu se aplică, iar statele părți nu au obligația de a finanța nici una din operațiunile
din vreun sector minier al întreprinderii sau în cadrul acordurilor sale de asociere în participațiune.

4. Obligațiile care revin contractanților se aplică întreprinderii. Fără a aduce atingere articolului 153 alineatul (3) și
anexei III articolul 3 alineatul (5) din Convenție, un plan de lucru al întreprinderii, după aprobare, are forma unui
contract încheiat între Autoritate și întreprindere.

5. Un contractant care remite o zonă specifică Autorității ca zonă rezervată are dreptul de preempțiune la încheierea
unui acord de asociere în participațiune cu întreprinderea pentru explorarea și exploatarea acestei zone. În cazul în
care întreprinderea nu prezintă o cerere pentru un plan de lucru pentru activități legate de o astfel de zonă rezervată
în termen de cincisprezece ani de la începerea funcțiilor sale independent de secretariatul Autorității sau în termen
de cincisprezece ani de la data la care această zonă este rezervată Autorității, data cea mai îndepărtată fiind reținută,
contractantul care a remis zona are dreptul de a solicita un plan de lucru pentru această zonă, cu condiția ca acesta
să ofere cu bună-credință includerea întreprinderii ca partener al asociației în participațiune.

6. Articolul 170 alineatul (4), anexa IV și celelalte dispoziții ale Convenției cu privire la întreprindere se interpretează
și se aplică în conformitate cu prezenta secțiune.

SECȚIUNEA 3

Luarea deciziilor

1. Politicile generale ale Autorității sunt stabilite de către Adunare în colaborare cu Consiliul.

2. Ca regulă generală, luarea deciziilor în cadrul organelor Autorității se efectuează prin consens.

3. În cazul în care sunt epuizate toate eforturile de a ajunge la o decizie prin consens, deciziile supuse la vot, în cadrul
Adunării, asupra problemelor de procedură se adoptă cu majoritatea membrilor prezenți și votanți, iar deciziile asupra
problemelor de fond se adoptă cu o majoritate de două treimi a membrilor prezenți și votanți, astfel cum este prevăzut
la articolul 159 alineatul (8) din Convenție.

4. Deciziile Adunării cu privire la orice problemă asupra căreia Consiliul are, de asemenea, competență sau cu privire
la orice problemă administrativă, bugetară sau financiară se bazează pe recomandările Consiliului. În cazul în care
Adunarea nu acceptă recomandarea Consiliului într-o problemă, aceasta retrimite problema Consiliului în vederea
reexaminării. Consiliul reexaminează problema în lumina opiniilor exprimate de Adunare.

5. În cazul în care sunt epuizate toate eforturile de a ajunge la o decizie prin consens, deciziile supuse la vot, în cadrul
Consiliului, asupra problemelor de procedură se adoptă cu majoritatea membrilor prezenți și votanți, iar deciziile
asupra problemelor de fond, cu excepția celor pentru care Convenția prevede obligativitatea consensului în cadrul
Consiliului, se adoptă cu o majoritate de două treimi a membrilor prezenți și votanți, cu condiția ca acestor decizii
să nu li se opună majoritatea din oricare dintre camerele menționate la alineatul (9). În luarea deciziilor, Consiliul
încearcă să promoveze interesele tuturor membrilor Autorității.
04/vol. 4 RO Jurnalul Oficial al Uniunii Europene 225

6. Consiliul poate amâna luarea unei decizii pentru a facilita continuarea negocierilor, ori de câte ori consideră că
nu au fost epuizate toate eforturile de a ajunge la consens asupra unei probleme.

7. Deciziile luate de Adunare sau de Consiliu având implicații financiare și bugetare se bazează pe recomandările
Comisiei de finanțe.

8. Dispozițiile articolului 161 alineatul (8) literele (b) și (c) din Convenție nu se aplică.

9. (a) Fiecare grup de state, ales în temeiul alineatului (15) literele (a)-(c), este considerat o cameră în sensul votării
în Consiliu. Țările în curs de dezvoltare alese în temeiul alineatului (15) literele (d) și (e) sunt considerate o
singură cameră în sensul votării în Consiliu.

(b) Înainte de alegerea membrilor Consiliului, Adunarea stabilește lista țărilor care îndeplinesc criteriile pentru
calitatea de membru în grupurile de state menționate la alineatul (15) literele (a)-(d). În cazul în care un stat
îndeplinește criteriile pentru calitatea de membru în mai multe grupuri, acesta poate fi propus numai de un
grup pentru alegerile în Consiliu și reprezintă numai acest grup în cadrul votării în Consiliu.

10. Fiecare grup de state, menționat la alineatul (15) literele (a)-(d), este reprezentat în Consiliu de membrii desemnați
de grupul respectiv. Fiecare grup desemnează un număr de candidați egal cu numărul de locuri ce îi sunt atribuite.
Atunci când numărul potențialilor candidați din fiecare dintre grupurile menționate la alineatul (15) literele (a)-(e)
depășește numărul de locuri disponibile în fiecare dintre grupurile respective, ca regulă generală, se aplică principiul
rotației. Statele membre ale acestor grupuri stabilesc modul în care se aplică acest principiu în grupurile respective.

11. (a) Consiliul aprobă o recomandare din partea Comisiei juridice și tehnice pentru aprobarea unui plan de lucru,
cu excepția cazului în care Consiliul decide să respingă un plan de lucru cu o majoritate de două treimi a
membrilor prezenți și votanți, care include o majoritate a membrilor prezenți și votanți în fiecare dintre
camerele Consiliului. În cazul în care Consiliul nu ia o decizie privind o recomandare pentru aprobarea unui
plan de lucru în termenul stabilit, recomandarea este considerată aprobată de către Consiliu la sfârșitul acestui
termen. Termenul stabilit este, în mod normal, de 60 de zile, cu excepția cazului în care Consiliul decide să
stabilească un termen mai lung. În cazul în care Comisia recomandă respingerea unui plan de lucru sau nu
face nici o recomandare, Consiliul poate, cu toate acestea, să aprobe planul de lucru în conformitate cu
regulamentul său de procedură privind luarea deciziilor în probleme de fond.

(b) Dispozițiile articolului 162 alineatul (2) litera (j) din Convenție nu se aplică.

12. În cazul în care survine un litigiu cu privire la respingerea unui plan de lucru, acest litigiu este supus procedurilor
de soluționare a litigiilor prevăzute de Convenție.

13. Deciziile supuse la vot în cadrul Comisiei juridice și tehnice se adoptă cu majoritatea membrilor prezenți și
votanți.

14. Partea XI secțiunea 4 subsecțiunile B și C din Convenție se interpretează și se aplică în conformitate cu prezenta
secțiune.

15. Consiliul este compus din 36 de membri ai Autorității, aleși de Adunare în următoarea ordine:

(a) patru membri din statele părți ale căror consumuri sau importuri nete de produse de bază din categoriile de
minereuri care urmează să fie extrase din zonă au depășit, pe parcursul ultimilor cinci ani pentru care există
statistici, 2 % din valoarea totalului mondial al consumului sau al importului de astfel de produse de bază, cu
condiția ca acești patru membri să includă un stat din regiunea Europei de Est care are cea mai importantă
economie în regiunea respectivă din punct de vedere al produsului intern brut și statul care, la data intrării în
vigoare a Convenției, are cea mai importantă economie din punct de vedere al produsului intern brut, în cazul
în care aceste state doresc să fie reprezentate în acest grup;

(b) patru membri din cele opt state părți care au efectuat cele mai mari investiții pentru pregătirea și realizarea
activităților din zonă, fie în mod direct, fie prin intermediul resortisanților acestora;

(c) patru membri din statele părți care, pe baza producției din zonele aflate sub jurisdicția lor, se află printre principalii
exportatori ai categoriilor de minerale care urmează să fie extrase din zonă, inclusiv cel puțin două țări în curs
de dezvoltare ale căror economii sunt dependente în mare măsură de exporturile acestor minerale;
226 RO Jurnalul Oficial al Uniunii Europene 04/vol. 4

(d) șase membri din statele părți în curs de dezvoltare, care reprezintă interese speciale. Interesele speciale care
urmează să fie reprezentate includ pe cele ale statelor cu număr foarte mare de locuitori, ale statelor fără ieșire
la mare sau dezavantajate din punct de vedere geografic, ale statelor insulare, ale statelor care sunt principali
importatori ai categoriilor de minerale care urmează să fie extrase din zonă, ale statelor potențial producătoare
de aceste minerale și ale statelor cel mai puțin dezvoltate;

(e) optsprezece membri aleși în conformitate cu principiul asigurării unei repartizări geografice echitabile a locurilor
în Consiliu, în ansamblul său, cu condiția ca fiecare regiune geografică să aibă cel puțin un membru ales în temeiul
prezentului alineat. În acest scop, regiunile geografice sunt Africa, Asia, Europa de Est, America Latină și Caraibele,
Europa Occidentală și altele.

16. Dispozițiile articolului 161 alineatul (1) din Convenție nu se aplică.

SECȚIUNEA 4

Conferința de revizuire

Dispozițiile cu privire la Conferința de revizuire prevăzute la articolul 155 alineatele (1), (3) și (4) din Convenție nu
se aplică. Fără a aduce atingere dispozițiilor articolului 314 alineatul (2) din Convenție, Adunarea poate întreprinde
în orice moment, la recomandarea Consiliului, o revizuire privind problemele menționate la articolul 155 alineatul (1)
din Convenție. Amendamentele la prezentul acord și la partea XI sunt supuse procedurilor prevăzute la articolele 314,
315 și 316 din Convenție, cu condiția ca principiile, regimul și celelalte dispoziții menționate la articolul 155
alineatul (2) să fie menținute, iar drepturile menționate la alineatul (5) din prezentul articol să nu fie afectate.

SECȚIUNEA 5

Transferul de tehnologie

1. În afara dispozițiilor articolului 144 din Convenție, transferul de tehnologie în sensul părții XI este reglementat
de următoarele principii:

(a) întreprinderea și țările în curs de dezvoltare care doresc să obțină tehnologii de exploatare minieră a fundului
mărilor se străduiesc să obțină aceste tehnologii în termeni și condiții comerciale juste și rezonabile pe piața
deschisă sau prin intermediul acordurilor de asociere în participațiune;
(b) în cazul în care întreprinderea sau țările în curs de dezvoltare nu pot obține tehnologii de exploatare minieră a
fundului mărilor, Autoritatea poate cere contractanților, precum și statului sau statelor care îi sprijină, să
coopereze cu aceasta pentru facilitarea achiziționării tehnologiilor de exploatare minieră a fundului mărilor de
către întreprindere sau de către asociația în participațiune a acesteia sau de către o țară sau țări în curs de dezvoltare
care doresc să achiziționeze aceste tehnologii în termeni și condiții comerciale juste și rezonabile, compatibile cu
protecția eficientă a drepturilor de proprietate intelectuală. Statele părți au obligația de a coopera plenar și eficient
cu Autoritatea în acest scop și de a se asigura că și contractanții pe care îi sprijină cooperează efectiv cu Autoritatea;

(c) ca regulă generală, statele părți promovează cooperarea științifică și tehnică internațională cu privire la activitățile
desfășurate în zonă fie direct între părțile implicate, fie prin elaborarea unor programe de formare, de asistență
tehnică și de cooperare științifică în domeniul științei și tehnologiei marine, precum și în domeniul protecției și
conservării mediului marin.

2. Dispozițiile anexei III articolul 5 din Convenție nu se aplică.

SECȚIUNEA 6

Politica de producție

1. Producția Autorității se bazează pe următoarele principii:

(a) valorificarea resurselor din zonă are loc în conformitate cu principii comerciale solide;

(b) dispozițiile Acordului General pentru Tarife și Comerț, codurile pertinente ale acestuia, precum și acordurile
destinate să le succeadă sau să le înlocuiască, se aplică activităților din zonă;
04/vol. 4 RO Jurnalul Oficial al Uniunii Europene 227

(c) în special, nu se fac subvenționări ale activităților din zonă, cu excepția celor care sunt permise în temeiul
acordurilor menționate la litera (b). Subvenționarea în scopul acestor principii este definită în termenii acordurilor
menționate la litera (b);

(d) nu se fac discriminări între mineralele extrase din zonă și cele provenite din alte surse. Nu există acces preferențial
la piețe pentru aceste minerale sau pentru importurile de produse de bază obținute din aceste minerale, în special:

(i) prin utilizarea de bariere tarifare sau netarifare și

(ii) prin acordarea de către statele părți a unui tratament preferențial acestor minerale sau produselor de bază
obținute din aceste minerale de către întreprinderile lor de stat sau de către persoane fizice sau juridice care
au naționalitatea acestora sau care sunt controlate de acestea sau de resortisanții acestora;

(e) planul de lucru pentru exploatare aprobat de Autoritate pentru fiecare sector minier indică un program anticipat
de producție care include cantitățile maxime estimate de minerale produse anual în conformitate cu planul de
lucru;
(f) pentru soluționarea litigiilor privind dispozițiile acordurilor menționate la litera (b), se aplică următoarele:

(i) în cazul în care statele părți implicate sunt părți la acordurile respective, acestea recurg la procedurile de
soluționare a litigiilor prevăzute de prezentele acorduri;
(ii) în cazul în care unul sau mai multe state părți implicate nu sunt părți la acordurile respective, acestea recurg
la procedurile de soluționare a litigiilor prevăzute de Convenție;

(g) în cazul în care se stabilește, în temeiul acordurilor menționate la litera (b), că un stat parte a acordat subvenții
care sunt interzise sau care au avut drept rezultat lezarea intereselor unui alt stat parte, iar statul parte sau statele
părți nu au luat măsuri corespunzătoare, un stat parte poate cere Consiliului să ia măsurile adecvate.

2. Principiile enunțate la alineatul (1) nu aduc atingere drepturilor și obligațiilor în temeiul dispozițiilor acordurilor
menționate la alineatul (1) litera (b) sau ale acordurilor relevante de liber schimb și de uniune vamală, în relațiile dintre
statele părți care sunt părți la acordurile respective.

3. Acceptarea de către un contractant a altor subvenții decât cele permise în conformitate cu acordurile menționate
la alineatul (1) litera (b) constituie o încălcare a clauzelor principale ale contractului care formează un plan de lucru
pentru desfășurarea activităților în zonă.

4. Orice stat parte care are motive să creadă că au fost încălcate cerințele alineatului (1) literele (b)-(d) sau ale
alineatului (3) poate iniția proceduri de soluționare a litigiilor în conformitate cu alineatul (1) litera (f) sau (g).

5. Un stat parte poate aduce oricând în atenția Consiliului activitățile care, în opinia sa, nu sunt conforme cu cerințele
alineatului (1) literele (b)-(d).

6. Autoritatea elaborează norme, reglementări și proceduri care asigură punerea în aplicare a dispozițiilor prezentei
secțiuni, inclusiv norme, reglementări și proceduri pertinente care reglementează aprobarea planurilor de lucru.

7. Dispozițiile articolului 151 alineatele (1)-(7) și (9), ale articolului 162 alineatul (2) litera (q), ale articolului 165
alineatul (2) litera (n), precum și ale anexei III articolul 6 alineatul (5) și ale articolului 7 din Convenție nu se aplică.

SECȚIUNEA 7

Asistență economică

1. Politica pusă în aplicare de către Autoritate pentru a veni în ajutorul țărilor în curs de dezvoltare, ale căror
economii sau venituri din export sunt grav afectate de efectele nefavorabile care rezultă în urma unei scăderi a prețului
unui mineral dintre cele extrase din zonă sau a unei reduceri a volumului de exporturi al mineralului respectiv, în
măsura în care această scădere sau reducere este cauzată de activitățile desfășurate în zonă, se bazează pe următoarele
principii:
(a) Autoritatea stabilește un fond de asistență economică din partea de fonduri ale Autorității care depășește necesarul
pentru acoperirea cheltuielilor administrative ale Autorității. Valoarea sumelor rezervate în acest scop este stabilită
periodic de Consiliu, la recomandarea Comisiei de finanțe. Pentru constituirea acestui fond de asistență economică,
sunt folosite numai fondurile provenite din plățile de la contractanți, inclusiv de la întreprindere, și din contribuții
voluntare;
228 RO Jurnalul Oficial al Uniunii Europene 04/vol. 4

(b) țările în curs de dezvoltare, producătoare de origine terestră, ale căror economii s-a stabilit că sunt grav afectate
de producția de minerale de pe fundul mărilor, beneficiază de asistență prin fondul de asistență economică al
Autorității;

(c) Autoritatea furnizează asistență, din acest fond, țărilor în curs de dezvoltare, producătoare de origine terestră,
afectate, după caz, în cooperare cu instituțiile de dezvoltare mondiale sau regionale existente, care au infrastructura
și competența necesare pentru realizarea acestor programe de asistență;

(d) aria de aplicabilitate și durata acestei asistențe sunt stabilite de la caz la caz. Pentru aceasta, se ține seama, în mod
corespunzător, de natura și amploarea problemelor cu care se confruntă țările în curs de dezvoltare, producătoare
de origine terestră, afectate.

2. Articolul 151 alineatul (10) din Convenție este pus în aplicare prin intermediul măsurilor de asistență economică
menționate la alineatul (1). Articolul 160 alineatul (2) litera (l), articolul 162 alineatul (2) litera (n), articolul 164
alineatul (2) litera (d), articolul 171 litera (f) și articolul 173 alineatul (2) litera (c) din Convenție se interpretează în
consecință.

SECȚIUNEA 8

Clauze financiare ale contractelor

1. Următoarele principii constituie baza stabilirii normelor, reglementărilor și procedurilor privind clauzele
financiare ale contractelor:

(a) sistemul de plăți către Autoritate este echitabil atât pentru contractant, cât și pentru Autoritate, și prevede
mijloacele adecvate de stabilire a respectării acestui sistem de către contractant;

(b) ratele de plată aplicate în cadrul acestui sistem se situează printre cele care predomină în ceea ce privește extracția
minieră de origine terestră a acelorași minerale sau a unor minerale similare, în vederea evitării acordării unei
poziții concurențiale avantajoase minerilor care extrag resursele de pe fundul mărilor sau a impunerii unei poziții
concurențiale dezavantajoase acestora;

(c) sistemul nu ar trebui să fie complicat și nu ar trebui să impună costuri administrative ridicate Autorității sau
contractantului. Este necesar să se acorde atenție adoptării unui sistem de redevențe sau a unui sistem combinat
de redevențe și de repartizare a profitului. În cazul în care sunt adoptate sisteme alternative, contractantul are
dreptul de a alege sistemul aplicabil contractului său. Cu toate acestea, orice modificare ulterioară în alegerea dintre
sistemele alternative impune un acord între Autoritate și contractant;

(d) o taxă fixă anuală este plătibilă de la data începerii producției comerciale. Această taxă poate fi dedusă din alte
plăți datorate în temeiul sistemului adoptat, în conformitate cu litera (c). Valoarea taxei este stabilită de Consiliu;

(e) sistemul de plăți poate fi revizuit periodic în lumina schimbărilor de împrejurări. Orice modificări se aplică în mod
nediscriminatoriu. Aceste modificări pot fi aplicabile contractelor existente numai la alegerea contractantului.
Orice modificare ulterioară în alegerea sistemelor alternative impune un acord între Autoritate și contractant;

(f) litigiile privind interpretarea sau aplicarea reglementărilor bazate pe prezentele principii sunt supuse procedurilor
de soluționare a litigiilor prevăzute de Convenție.

2. Dispozițiile anexei III articolul 13 alineatele (3)-(10) din Convenție nu se aplică.

3. În ceea ce privește punerea în aplicare a anexei III articolul 13 alineatul (2) din Convenție, taxa de examinare a
cererilor de aprobare a unui plan de lucru limitat la o singură fază, fie de explorare, fie de exploatare, este de
250 000 USD.

SECȚIUNEA 9

Comisia de finanțe

1. Se înființează Comisia de finanțe, formată din 15 membri având calificările necesare în probleme financiare.
Statele părți desemnează candidați la cele mai înalte standarde de competență și integritate.
04/vol. 4 RO Jurnalul Oficial al Uniunii Europene 229

2. Doi membri ai Comisiei de finanțe nu pot fi resortisanți ai aceluiași stat parte.

3. Membrii Comisiei de finanțe sunt aleși de Adunare, luând în considerare, în mod corespunzător, necesitatea
repartizării geografice echitabile și reprezentarea intereselor speciale. Fiecare grup de state menționate la secțiunea 3
alineatul (15) literele (a), (b), (c) și (d) din prezenta anexă trebuie să fie reprezentat în Comisia de finanțe de cel puțin
un membru. Până când Autoritatea dispune de suficiente fonduri, altele decât contribuțiile stabilite, pentru a-și acoperi
cheltuielile administrative, calitatea de membru al Comisiei include reprezentanții a cinci dintre statele cu cele mai mari
contribuții financiare la bugetul administrativ al Autorității. Prin urmare, alegerea unui membru din fiecare grup are
loc pe baza numirii de către membrii grupului respectiv, fără a aduce atingere posibilității ca alți membri să fie, de
asemenea, aleși din fiecare grup.

4. Membrii Comisiei de finanțe sunt aleși pentru un mandat de cinci ani. Aceștia sunt reeligibili pentru un nou
mandat.

5. În caz de deces, de incapacitate sau de demisie a unui membru al Comisiei de finanțe înainte de expirarea
mandatului, Adunarea alege pentru durata rămasă a mandatului un membru aparținând aceleiași regiuni geografice
sau aceluiași grup de state.

6. Membrii Comisiei de finanțe nu trebuie să aibă nici un interes financiar în vreo activitate legată de problemele
cu privire la care Comisia are responsabilitatea de a face recomandări. Chiar după încheierea funcțiilor, aceștia nu pot
divulga nici o informație confidențială de care au luat cunoștință ca urmare a funcțiilor îndeplinite în cadrul Autorității.

7. Adunarea și Consiliul țin seama de recomandările Comisiei de finanțe, atunci când adoptă decizii privind
următoarele probleme:

(a) proiectele de norme, reglementări și proceduri financiare ale organelor Autorității, precum și gestionarea
financiară și administrarea financiară internă a Autorității;

(b) evaluarea contribuțiilor membrilor la bugetul administrativ al Autorității în conformitate cu articolul 160
alineatul (2) litera (e) din Convenție;

(c) toate problemele financiare pertinente, inclusiv proiectul de buget anual propus, elaborat de către secretarul
general al Autorității în conformitate cu articolul 172 din Convenție, precum și aspectele financiare ale punerii
în aplicare a programelor de lucru ale Secretariatului;

(d) bugetul administrativ;

(e) obligațiile financiare ale statelor părți care decurg din punerea în aplicare a prezentului acord și a părții XI, precum
și implicațiile bugetare și administrative ale propunerilor și ale recomandărilor care presupun cheltuieli din
fondurile Autorității;

(f) normele, reglementările și procedurile privind repartizarea echitabilă a beneficiilor financiare și a altor avantaje
economice care provin din activitățile desfășurate în zonă, precum și deciziile luate în legătură cu acest subiect.

8. Deciziile Comisiei de finanțe privind problemele de procedură se iau cu majoritatea membrilor prezenți și votanți,
iar deciziile privind problemele de fond se iau prin consens.

9. Cerința articolului 162 alineatul (2) litera (y) din Convenție privind înființarea unui organ subsidiar responsabil
cu problemele financiare este considerată îndeplinită prin înființarea Comisiei de finanțe în conformitate cu prezenta
secțiune.
230 RO Jurnalul Oficial al Uniunii Europene 04/vol. 4

ANEXA II

INSTRUMENTUL DE CONFIRMARE FORMALĂ AL COMUNITĂȚII EUROPENE

Comunitatea Europeană prezintă complimentele sale secretarului general al Organizației Națiunilor

Unite și are onoarea de a depune instrumentul de confirmare formală a Convenției Organizației
Națiunilor Unite privind dreptul mării din 10 decembrie 1982 și a Acordului privind punerea în aplicare
a părții XI a Convenției Organizației Națiunilor Unite privind dreptul mării din 10 decembrie 1982
adoptat de Adunarea Generală a Organizației Națiunilor Unite la 28 iulie 1994.

Prin depunerea acestui instrument, Comunitatea are onoarea de a declara că acceptă, în ceea ce privește
problemele pentru care statele sale membre care sunt părți la convenție i-au transferat competența,
drepturile și obligațiile prevăzute de convenție și de acord pentru state. Declarația privind competența
prevăzută la articolul 5 alineatul (1) din anexa IX la convenție este atașată.

Comunitatea dorește, de asemenea, să-și exprime, în conformitate cu articolul 310 din convenție,
obiecțiile la orice declarație sau poziție care exclude sau modifică domeniul de aplicare juridică a
dispozițiilor Convenției Organizației Națiunilor Unite privind dreptul mării, în special a celor legate de
activitățile de pescuit. Comunitatea consideră că această convenție nu recunoaște drepturile sau jurisdicția
statelor de coastă cu privire la exploatarea, conservarea și gestionarea altor resurse halieutice decât
speciile sedentare din afara zonei economice exclusive a acestora.

Comunitatea își rezervă dreptul de a face declarații ulterioare cu privire la convenție și la acord, ca răspuns
la declarații și poziții ulterioare.

Comunitatea profită de această ocazie pentru a reitera secretarului general al Organizației Națiunilor
Unite expresia înaltei sale considerații.
04/vol. 4 RO Jurnalul Oficial al Uniunii Europene 231

DECLARAȚIA PRIVIND COMPETENȚA COMUNITĂȚII EUROPENE CU PRIVIRE LA

PROBLEMELE REGLEMENTATE DE CONVENȚIA ORGANIZAȚIEI NAȚIUNILOR UNITE
PRIVIND DREPTUL MĂRII DIN 10 DECEMBRIE 1982 ȘI DE ACORDUL DIN 28 IULIE 1994
PRIVIND PUNEREA ÎN APLICARE A PĂRȚII XI A CONVENȚIEI

[Declarație făcută în temeiul articolului 5 alineatul (1) din anexa IX la convenție și al articolului 4 alineatul (4)
din acord]

Articolul 5 alineatul (1) din anexa IX la Convenția Organizației Națiunilor Unite privind dreptul mării
prevede că instrumentul de confirmare formală a unei organizații internaționale trebuie să conțină o
declarație care să specifice problemele reglementate de convenție pentru care competența a fost
transferată organizației de către statele sale membre care sunt părți la convenție (1).

Articolul 4 alineatul (4) din Acordul privind punerea în aplicare a părții XI a Convenției Organizației
Națiunilor Unite privind dreptul mării din 10 decembrie 1982 (2) prevede că o organizație internațională
efectuează confirmarea formală în conformitate cu anexa IX la Convenție.

Comunitățile Europene au fost instituite prin Tratatele de la Paris (CECO) și de la Roma (CEE și Euratom),
semnate la 18 aprilie 1951 și, respectiv, 25 martie 1957. După ratificarea de către statele semnatare,
tratatele au intrat în vigoare la 25 iulie 1952 și 1 ianuarie 1958. Acestea au fost modificate de Tratatul
privind Uniunea Europeană, semnat la Maastricht la 7 februarie 1992 și intrat în vigoare, după ratificarea
de către statele semnatare, la 1 noiembrie 1993 și, cel mai recent, de Tratatul de aderare semnat la Corfu
la 24 iunie 1994, care a intrat în vigoare la 1 ianuarie 1995 (3).

Membrele actuale ale Comunităților sunt Regatul Belgiei, Regatul Danemarcei, Republica Federală
Germania, Republica Elenă, Spania, Republica Franceză, Irlanda, Republica Italiană, Marele Ducat al
Luxemburgului, Regatul Țărilor de Jos, Republica Austria, Republica Portugheză, Republica Finlanda,
Regatul Suediei și Regatul Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord.

Convenția Organizației Națiunilor Unite privind dreptul mării și Acordul privind punerea în aplicare a
părții XI a Convenției se aplică, în ceea ce privește competențele transferate Comunității Europene,
teritoriilor în care se aplică Tratatul de instituire a Comunității Europene și în condițiile prevăzute de
tratatul menționat anterior, în special articolul 227.

Prezenta declarație nu se aplică teritoriilor statelor membre în care nu se aplică tratatul menționat anterior
și nu aduce atingere actelor sau pozițiilor care pot fi adoptate în temeiul convenției și al acordului de către
statele membre respective în numele și în interesul acestor teritorii.

În conformitate cu dispozițiile menționate anterior, prezenta declarație se referă la competența pe care

statele membre au transferat-o Comunității în temeiul tratatelor pentru problemele reglementate de
convenție și de acord.

(1) Atunci când a semnat convenția, Comunitatea a făcut o declarație, în conformitate cu articolul 2 din Anexa IX, în care a specificat
problemele de care se ocupă convenția pentru care i-a fost transferată competența de către statele sale membre.
(2) Semnat de Comunitate la 29 iulie 1994 și aplicat provizoriu de către aceasta cu efect de la 16 noiembrie 1994.
(3) Tratatul de la Paris de instituire a Comunității Europene a Cărbunelui și Oțelului (CECO) a fost înregistrat la Secretariatul
Organizației Națiunilor Unite la 15 martie 1957 la nr. 3729; Tratatele de la Roma de instituire a Comunității Economice Europene
(CEE) și a Comunității Europene a Energiei Atomice (Euratom) au fost înregistrate la 21 aprilie și, respectiv, 24 aprilie 1958 la
nr. 4300 și 4301. Tratatul privind Uniunea Europeană a fost înregistrat la 28 decembrie 1993 la nr. 30615. Tratatul de aderare
din 24 iunie 1994 a fost publicat în Jurnalul Oficial al Comunităților Europene C 241 din 29 august 1994.
232 RO Jurnalul Oficial al Uniunii Europene 04/vol. 4

Domeniul de aplicare și exercitarea competenței comunitare sunt, prin natura lor, supuse unei dezvoltări
continue, iar Comunitatea completează sau modifică prezenta declarație, după caz, în conformitate cu
articolul 5 alineatul (4) din anexa IX la Convenție.

Comunitatea are competență exclusivă asupra anumitor domenii și își împarte competența cu statele
membre asupra altor domenii.

1. Domenii pentru care Comunitatea are competență exclusivă

— Comunitatea menționează că statele sale membre i-au transferat competența în ceea ce privește
conservarea și gestionarea resurselor de pescuit maritim. Prin urmare, în acest domeniu, este
responsabilitatea Comunității de a adopta reglementările pertinente (care sunt puse în aplicare
de statele membre) și, în limitele competenței sale, de a încheia acorduri externe cu țări terțe sau
cu organizații internaționale competente. Această competență se aplică apelor care se află sub
jurisdicția națională în domeniul pescuitului și mării libere. Cu toate acestea, în ceea ce privește
măsurile legate de exercitarea jurisdicției asupra navelor, de arborarea pavilioanelor și de
înmatricularea navelor, precum și executarea sancțiunilor penale și administrative, competența
revine statelor membre, cu respectarea dreptului comunitar. Dreptul comunitar prevede, de
asemenea, sancțiuni administrative;

— în temeiul politicii sale comerciale și vamale, Comunitatea are competență în ceea ce privește
dispozițiile părților X și XI ale convenției și ale acordului din 28 iulie 1994 cu privire la comerțul
internațional.

2. Domenii pentru care Comunitatea își împarte competența cu statele sale membre

— În ceea ce privește pescuitul, pentru un anumit număr de probleme care nu sunt direct legate de
conservarea și de gestionarea resurselor de pescuit maritim, precum cercetarea, dezvoltarea
tehnologică și cooperarea pentru dezvoltare, competența este împărțită.

— În ceea ce privește dispozițiile privind transportul maritim, siguranța navigației și prevenirea

poluării marine incluse, inter alia, în părțile II, III, V, VII și XII ale convenției, Comunitatea deține
competență exclusivă numai în măsura în care aceste dispoziții ale convenției sau instrumentele
juridice adoptate pentru punerea în aplicare a acesteia aduc atingere regulilor comunitare
existente. Atunci când regulile comunitare există, dar nu sunt afectate, în special în cazul
dispozițiilor comunitare care instituie doar standarde minime, statele membre dețin competența,
fără a aduce atingere competenței Comunității de a acționa în acest domeniu. În celelalte cazuri,
competența revine statelor membre.

O listă a actelor comunitare pertinente este prezentată în apendice. Domeniul de aplicare a

competenței Comunității care rezultă din aceste acte trebuie evaluat în raport cu dispozițiile
precise ale fiecărei măsuri, în special în măsura în care aceste dispoziții instituie norme comune,

— În ceea ce privește dispozițiile părților XIII și XIV ale convenției, competența Comunității
urmărește, în special, promovarea cooperării în materie de cercetare și de dezvoltare tehnologică
cu țările terțe și cu organizațiile internaționale. Activitățile desfășurate de Comunitate în acest
domeniu completează activitățile statelor membre. În acest caz, competența este pusă în aplicare
prin adoptarea programelor menționate în apendice.

3. Impactul posibil al celorlalte politici comunitare

— Trebuie menționate, de asemenea, politicile și activitățile Comunității în domeniul controlului

practicilor economice necompetitive, al achizițiilor publice și al competitivității industriale,
precum și în domeniul ajutorului pentru dezvoltare. Aceste politici pot să aibă, de asemenea, o
anumită relevanță pentru convenție și acord, în special în ceea ce privește anumite dispoziții ale
părților VI și XI ale convenției.
04/vol. 4 RO Jurnalul Oficial al Uniunii Europene 233

Apendice

ACTE COMUNITARE CU PRIVIRE LA ASPECTELE REGLEMENTATE DE CONVENȚIE ȘI DE ACORD

— În domeniul siguranței maritime și al prevenirii poluării marine

Decizia 92/143/CEE a Consiliului din 25 februarie 1992 privind sistemele de radionavigație pentru Europa
(JO L 59, 4.3.1992, p. 17).

Directiva 79/115/CEE a Consiliului din 21 decembrie 1978 privind pilotarea navelor de către piloți de mare largă
în Marea Nordului și Canalul Englez (JO L 33, 8.2.1979, p. 32).

Directiva 93/75/CEE a Consiliului din 13 septembrie 1993 privind cerințele minime pentru navele care au ca
destinație sau punct de plecare porturile Comunității și care transportă mărfuri periculoase ori poluante (JO L 247,
5.10.1993, p. 19).

Directiva 93/103/CE a Consiliului din 23 noiembrie 1993 privind cerințele minime de securitate și sănătate în
muncă la bordul navelor de pescuit [A treisprezecea directivă specială în sensul articolului 16 alineatul (1) din
Directiva 89/391/CEE] (JO L 307, 13.12.1993, p. 1).

Directiva 94/57/CE a Consiliului din 22 noiembrie 1994 privind normele și standardele comune pentru
organismele cu rol de inspecție și control al navelor, precum și pentru activitățile în domeniu ale administrațiilor
maritime (Directiva Societăților de Clasificare) (JO L 319, 12.12.1994, p. 20).

Directiva 94/58/CE a Consiliului din 22 noiembrie 1994 privind nivelul minim de instruire a navigatorilor
(JO L 319, 12.12.1994, p. 28).

Directiva 95/21/CE a Consiliului din 19 iunie 1995 privind punerea în aplicare, în ceea ce privește navele care
fac escală în porturile comunitare sau în apele care intră sub jurisdicția statelor membre, a standardelor
internaționale privind siguranța maritimă, prevenirea poluării și condițiile de viață și de muncă de la bordul navelor
(controlul statului de port) (JO L 157, 7.7.1995, p. 1).

Directiva 96/98/CE a Consiliului din 20 decembrie 1996 privind echipamentele maritime (JO L 46, 17.2.1997,
p. 25).

Regulamentul (CEE) nr. 613/91 al Consiliului din 4 martie 1991 privind schimbarea registrului navelor în
interiorul Comunității (JO L 68, 15.3.1991, p. 1) și Regulamentul (CEE) nr. 2158/93 al Comisiei din 28 iulie 1993
privind aplicarea modificărilor la Convenția internațională din 1974 privind siguranța vieții pe mare și la
Convenția internațională din 1973 privind prevenirea poluării cauzate de nave, în înțelesul Regulamentului (CEE)
nr. 613/91 al Consiliului (JO L 194, 3.8.1993, p. 5).

Regulamentul (CE) nr. 2978/94 al Consiliului din 21 noiembrie 1994 privind punerea în aplicare a Rezoluției OMI
A.747(18) referitoare la aplicarea măsurării tonajului cisternelor pentru balast de la bordul petrolierelor cu balast
separat (JO L 319, 12.12.1994, p. 1).

Regulamentul (CE) nr. 3051/95 al Consiliului din 8 decembrie 1995 privind managementul siguranței
feriboturilor de pasageri de tip ro-ro (JO L 320, 30.12.1995, p. 14).

— În domeniul protecției și al conservării mediului marin (partea XII a Convenției)

Decizia 81/971/CEE a Consiliului din 3 decembrie 1981 de instituire a unui sistem comunitar de informații pentru
controlul și reducerea poluării cauzate de deversarea de hidrocarburi în mare (JO L 355, 10.12.1981, p. 52).

Decizia 86/85/CEE a Consiliului din 6 martie 1986 de instituire a unui sistem comunitar de informații pentru
controlul și reducerea poluării cauzate de evacuările de hidrocarburi și de alte substanțe nocive în mare (JO L 77,
22.3.1986, p. 33).

Directiva 75/439/CEE a Consiliului din 16 iunie 1975 privind eliminarea uleiurilor uzate (JO L 194, 25.7.1975,
p. 23).

Directiva 75/442/CEE a Consiliului din 15 iulie 1975 privind deșeurile (JO L 194, 25.7.1975, p. 39).

Directiva 76/160/CEE a Consiliului din 8 decembrie 1975 privind calitatea apei pentru scăldat (JO L 31, 5.2.1976,
p. 1).
234 RO Jurnalul Oficial al Uniunii Europene 04/vol. 4

Directiva 76/464/CEE a Consiliului din 4 mai 1976 privind poluarea cauzată de anumite substanțe periculoase
evacuate în mediul acvatic al Comunității (JO L 129, 18.5.1976, p. 23).

Directiva 78/176/CEE a Consiliului din 20 februarie 1978 privind deșeurile din industria dioxidului de titan
(JO L 54, 25.2.1978, p. 19).

Directiva 79/923/CEE a Consiliului din 30 octombrie 1979 privind calitatea apelor conchilicole (JO L 281,
10.11.1979, p. 47).

Directiva 80/779/CEE a Consiliului din 15 iulie 1980 privind valorile limită de calitate a aerului și valorile
orientative pentru dioxidul de sulf și pulberile în suspensie din atmosferă (JO L 229, 30.8.1980, p. 30).

Directiva 82/176/CEE a Consiliului din 22 martie 1982 privind valorile limită și obiectivele de calitate pentru
evacuările de mercur din sectorul electrolizei cloralcanilor (JO L 81, 27.3.1982, p. 29).

Directiva 82/501/CEE a Consiliului din 24 iunie 1982 privind riscurile de accidente majore ale anumitor activități
industriale (JO L 230, 5.8.1982, p. 1).

Directiva 82/883/CEE a Consiliului din 3 decembrie 1982 privind modalitățile de supraveghere și control al
zonelor în care există emisii provenind din industria dioxidului de titan (JO L 378, 31.12.1982, p. 1).

Directiva 82/884/CEE a Consiliului din 3 decembrie 1982 privind valoarea limită pentru plumbul conținut în
atmosferă (JO L 378, 31.12.1982, p. 15).

Directiva 83/513/CEE a Consiliului din 26 septembrie 1983 privind valorile limită și obiectivele de calitate pentru
evacuările de cadmiu (JO L 291, 24.10.1983, p. 1).

Directiva 84/156/CEE a Consiliului din 8 martie 1984 privind valorile limită și obiectivele de calitate pentru
evacuările de mercur din alte sectoare industriale decât cel al electrolizei cloralcanilor (JO L 74, 17.3.1984, p. 49).

Directiva 84/360/CEE a Consiliului din 28 iunie 1984 privind combaterea poluării atmosferice provenite de la
instalațiile industriale (JO L 188, 16.7.1984, p. 20).

Directiva 84/491/CEE a Consiliului din 9 octombrie 1984 privind valorile limită și obiectivele de calitate pentru
evacuările de hexaclorciclohexan (JO L 274, 17.10.1984, p. 11).

Directiva 85/203/CEE a Consiliului din 7 martie 1985 privind normele de calitate a aerului în privința dioxidului
de azot (JO L 87, 27.3.1985, p. 1).

Directiva 85/337/CEE a Consiliului din 27 iunie 1985 privind evaluarea efectelor anumitor proiecte publice și
private asupra mediului (JO L 175, 5.7.1985, p. 40).

Directiva 86/280/CEE a Consiliului din 12 iunie 1986 privind valorile limită și obiectivele de calitate pentru
evacuările anumitor substanțe periculoase incluse în lista I din anexa la Directiva 76/464/CEE (JO L 181, 4.7.1986,
p. 16).

Directiva 88/609/CEE a Consiliului din 24 noiembrie 1988 privind limitarea emisiilor în aer de poluanți
provenind de la instalații de ardere de dimensiuni mari (JO L 336, 7.12.1988, p. 1).

Directiva 89/369/CEE a Consiliului din 8 iunie 1989 privind prevenirea poluării atmosferice provenite de la noile
instalații de incinerare a deșeurilor municipale (JO L 163, 14.6.1989, p. 32).

Directiva 89/429/CEE a Consiliului din 21 iunie 1989 privind reducerea poluării atmosferice provenind de la
instalațiile existente de incinerare a deșeurilor municipale (JO L 203, 15.7.1989, p. 50).

Directiva 91/271/CEE a Consiliului din 21 mai 1991 privind tratarea apelor urbane reziduale (JO L 135,
30.5.1991, p. 40).

Directiva 91/676/CEE a Consiliului din 12 decembrie 1991 privind protecția apelor împotriva poluării cu nitrați
proveniți din surse agricole (JO L 375, 31.12.1991, p. 1).

Directiva 91/689/CEE a Consiliului din 12 decembrie 1991 privind deșeurile periculoase (JO L 377, 31.12.1991,
p. 20).

Directiva 92/43/CEE a Consiliului din 21 mai 1992 privind conservarea habitatelor naturale și a speciilor de faună
și floră sălbatică (JO L 206, 22.7.1992, p. 7).
04/vol. 4 RO Jurnalul Oficial al Uniunii Europene 235

Directiva 92/112/CEE a Consiliului din 15 decembrie 1992 privind procedurile de armonizare a programelor de
reducere, în vederea eliminării, a poluării cauzate de deșeurile din industria dioxidului de titan (JO L 409,
31.12.1992, p. 11).

Directiva 94/67/CE a Consiliului din 16 decembrie 1994 privind incinerarea deșeurilor periculoase (JO L 365,
31.12.1994, p. 34).

Regulamentul (CEE) nr. 259/93 al Consiliului din 1 februarie 1993 privind supravegherea și controlul
transporturilor de deșeuri în interiorul, la intrarea și ieșirea din Comunitatea Europeană (JO L 30, 6.2.1993, p. 1).

— În domeniul cercetării și al cooperării științifice și tehnologice privind mediul marin

Program de știință și tehnologii marine

Program pentru mediu și climă

Cooperarea cu țările terțe și cu organizațiile internaționale: Programul de cooperare științifică și tehnologică cu

țările în curs de dezvoltare

— Convenții la care Comunitatea este parte

Convenția pentru prevenirea poluării marine de origine telurică, Paris, 4 iunie 1974 (Decizia 75/437/CEE a
Consiliului din 3 martie 1975, publicată în JO L 194, 25.7.1975, p. 5)

Protocol de modificare a Convenției pentru prevenirea poluării marine de origine telurică, Paris, 26 martie 1986
(Decizia 87/57/CEE a Consiliului din 28 decembrie 1986, publicată în JO L 24, 27.1.1987, p. 47).

Protocol privind protecția Mării Mediterane împotriva poluării de origine telurică, Atena, 17 mai 1980 (Decizia
83/101/CEE a Consiliului din 28 februarie 1983, publicată în JO L 67, 12.3.1983, p. 1).

Convenția privind protecția Mării Mediterane împotriva poluării și Protocolul privind prevenirea poluării Mării
Mediterane prin operațiunile de descărcare efectuate de nave și aeronave, Barcelona, 16 februarie 1976 (Decizia
77/585/CEE a Consiliului din 25 iulie 1977, publicată în JO L 240, 19.9.1997, p. 1).

Protocol privind cooperarea în vederea combaterii poluării Mării Mediterane cu hidrocarburi și alte substanțe
nocive în cazuri de urgență, Barcelona, 16 februarie 1976 (Decizia 81/420/CEE a Consiliului din 19 mai 1981,
publicată în JO L 162, 19.6.1981, p. 4).

Convenția privind poluarea atmosferică transfrontalieră pe distanțe lungi, Geneva, 13 noiembrie 1979 (Decizia
81/462/CEE a Consiliului din 11 iunie 1981, publicată în JO L 171, 27.6.1981, p. 11).

Protocolul din 2 și 3 aprilie 1982 privind ariile de protecție specială ale Mării Mediterane, Geneva, 3 aprilie 1982
(Decizia 84/132/CEE a Consiliului din 1 martie 1984, publicată în JO L 68, 10.3.1984, p. 36).

Acord de cooperare pentru combaterea poluării Mării Nordului cu hidrocarburi și alte substanțe periculoase, Bonn,
13 septembrie 1983 (Decizia 84/358/CEE a Consiliului din 28 iunie 1984, publicată în JO L 188, 16.7.1984, p. 7).

Acord de cooperare pentru protecția coastelor și apelor Atlanticului de Nord-Est împotriva poluării, Lisabona,
17 octombrie 1990 (Decizia 93/550/CEE a Consiliului din 20 octombrie 1993, publicată în JO L 267,
28.10.1993, p. 20).

Convenția de la Basel privind controlul transporturilor transfrontaliere de deșeuri periculoase și al eliminării

acestora, semnată la Basel la 22 martie 1989 (Decizia 93/98/CEE a Consiliului din 1 februarie 1993, publicată în
JO L 39, 16.12.1993, p. 1).
236 RO Jurnalul Oficial al Uniunii Europene 04/vol. 4

ANEXA III

MANDATUL GRUPULUI DE LUCRU PRIVIND DREPTUL MĂRII

Grupul de lucru privind dreptul mării se ocupă de examinarea permanentă a aspectelor cu privire la
Convenția Organizației Națiunilor Unite privind dreptul mării, care a intrat în vigoare la 16 noiembrie
1994. Activitatea acestuia pregătește terenul pentru discuțiile Consiliului Uniunii Europene și contribuie
astfel la definirea politicilor comunitare în zonele privind dreptul mării. În acest scop, acesta emite
avize destinate Comitetului Reprezentanților Permanenți (și Comitetului politic, după caz), la cererea
acestuia sau din proprie inițiativă, în vederea pregătirii reuniunilor Consiliului, în ceea ce privește
compatibilitatea acestor politici cu dreptul internațional, în special cu Convenția Organizației Națiunilor
Unite privind dreptul mării.

Mandatul grupului presupune:

1. pregătirea deciziei Consiliului care încheie Convenția Organizației Națiunilor Unite privind dreptul mării și
Acordul privind punerea în aplicare a părții XI a acestei convenții;

2. pregătirea declarațiilor prevăzute la articolul 5 alineatele (1) și (4) din anexa IX la Convenția Organizației Națiunilor
Unite privind dreptul mării;

3. pregătirea declarațiilor prevăzute la articolele 287 și 310 din Convenția Organizației Națiunilor Unite privind
dreptul mării;

4. elaborarea unor proiecte de poziție a Comunității, în cadrul organismelor instituite în temeiul Convenției, cu
privire la problemele care țin de competența Comunității;

5. coordonarea activităților Comunității și ale statelor membre în cadrul Autorității Internaționale a Fundului Mărilor
și al organismelor sale și consultarea în vederea definirii proiectelor de poziție comună asupra problemelor de
interes general care țin de politica externă și de securitate comună (PESC);

6. definirea proiectelor de poziție comună asupra problemelor de politică externă de interes general cu privire la
evoluția dreptului mării și la repercusiunile sale asupra politicii externe a Uniunii Europene;

7. examinarea coerenței proiectelor și a propunerilor prezentate Consiliului cu dreptul internațional privind dreptul
mării, în special Convenția Organizației Națiunilor Unite privind dreptul mării.

Pozițiile privind probleme care țin de competența Comunității sunt adoptate prin procedura normală.

Pentru problemele care țin de politica externă a Uniunii Europene, se aplică dispozițiile titlului V din
Tratatul privind Uniunea Europeană.