LEGISLATIE IN DOMENIUL ASISTENTEI SI SALVARII PE

MARE
 Legislatie international in baza careia serviciul de cautare si salvare pe mare al
Romaniei functioneaza.

A. Reglementarile internationale:
B.
1. Ordonantei Guvernului nr. 115/1998pentru aderarea României la Conventia
internationala din 1979 privind cautarea si salvarea pe mare, adoptata de
Conferinta internationala din 1979 pentru cautarea si salvarea pe mare,
organizata de Organizatia Maritima Internationala la Hamburg în perioada 9-
27 aprilie 1979.
2. Legea nr. 308/2007 pentru aderarea României la Protocolul din 1978 privind
Conventia internationala din 1974 pentru ocrotirea vietii omenesti pe mare
(Conventia SOLAS), adoptat la Londra la 17 februarie 1978, astfel cum acesta
a fost modificat prin amendamentele din 1981, respectiv 1988.
C. Reglementarile regionale:
1. Legea nr. 107/2001 privind aprobarea Ordonantei de urgenta a Guvernului nr.
182/2000 pentru ratificarea Acordului de cooperare privind serviciile de
cautare si salvare pe mare dintre statele riverane Marii Negre, semnat la
Ankara la 27 noiembrie 1998.

1. Obligatiile Romaniei ca parte a Convenţia internaţională din 1979 pentru

căutarea şi salvarea pe mare organizata de IMO (SAR 79’).
Conform prevederilor Romania este obligata ca:
 de-a lungul coastelor sunt luate masuri pentru asigurarea serviciilor de cautare si
salvare adecvate pentru persoanele aflate in pericol pe mare.
 Va afi acordata asistenta oricarei personae in pericol pe mare.
 Ca vor proceda fara a tine cont de nationalitate sau de statutul persoanei sau de
circumstantele in care persoana este gasita.
  Ca vor lua masuri pentru coordonarea mijloacelor necesare asigurarii serviciilor
de cautare si salvare in jurul coastelor sale.
 Ca fiecare unitate de salvare va fi dotata cu mijloace si echipamente necesare
indeplinirii sarcinilor sale.
 Ca fiecare unitate de salvare trebuie sa dispuna de mijloace de comunicare rapide
si sigure cu celelalte unitati sau elemente angajate in aceeasi operatiune.
 Isi va coordona organizatiile de cautare si salvare si oricand este necesar sa-si
coordoneze operatiunile de cautare si salvare cu statele vecine.
 Ca isi va asigura cea mai stans posibila coordonare intre serviciile maritime si
cele aeriene, astfel incat sa se asigure serviciile de cautare si salvare cat mai
eficiente in si dincolo de regiunile lor de cautare si salvare.
 Sa se asigure ca ascultarile radio permanente, considerate posibile si necesare,
sunt mentinute pe frecvente internationale de pericol.

2. Conventia internationala din 1974 pentru ocrotirea vietii omenesti pe mare

(SOLAS 74).
Pentru prima data Romania a aderat la aceasta conventie in anul 1979 prin Decretul nr.
80/1979 pentru aderarea la Conventia internationala din 1974 pentru ocrotirea vietii omenesti pe
mare, încheiata la Londra la 1 noiembrie 1974. Ulterior a mai fost semnat Protocolul din
1978 privind Conventia internationala din 1974 pentru ocrotirea vietii omenesti pe mare, fiind
modificat in anii 1981 si 1988, conventia originala suferind cateva modificari datorita
tehnologizarii transportului naval, astfel si echipamentele necasare cautarii si salvarii pe mare
dezvoltandu-se foarte mult. In anul 2007 prin Legea nr. 308/2007 1 Romania adera inca o data la
Conventia SOLAS, de data aceasta semnand si pentru amenndamentele din 1981 si 1988. Prin
aceasta Romania se obliga sa:

1
Legea nr. 308/2007 pentru aderarea României la Protocolul din 1978 privind Conventia internationala din 1974
pentru ocrotirea vietii omenesti pe mare (Conventia SOLAS), adoptat la Londra la 17 februarie 1978, astfel cum
acesta a fost modificat prin amendamentele din 1981, respectiv 1988
  Sa efectueze inspectiile necesare2 pentru ca o nava care doreste sa navigheze sub
pavilion romanesc sa indeplineasca toate prevederile conventiei;
 se angajeaza sa adopte orice legi, decrete, ordine si regulamente si sa ia orice alte
masuri necesare pentru a da conventiei deplina si intreaga sa putere pentru a
garanta ca, din punct de vedere al ocrotirii vietii omenesti, o nava este apta pentru
serviciul caruia ii este destinata;3

3. Acordul de cooperare privind serviciile de cautare si salvare pe mare între statele

riverane Marii Negre (Acordul de la Ankara 1998).
Avand in vedere obiectivele si prevederile relevante ale Conventiei international privind
cautarea si salvarea pe mare din 1979, recunoscand ca este necesar un alt nivel de cooperare intre
statere riverane ale Marii Negre pentru stabilirea unui plan de cautare si salvare pe mare in
regiune, ca parte a planului international, Guvernul Republicii Bulgaria, Guvernul Georgiei,
Guvernul României, Guvernul Federaţiei Ruse, Guvernul Republicii Turcia şi Guvernul Ucrainei
au convenit ca:
 În cazul în care un centru de coordonare a salvării al oricărei părţi solicită
asistenţă pentru coordonarea activităţilor de cautare si salvare, serviciul care
primeşte o astfel de solicitare va răspunde imediat în cel mai eficient mod
posibil
 Regiunile de căutare şi salvare vor fi înfiinţate prin acorduri bilaterale şi/sau
multilaterale între părţi
 Părţile îşi vor furniza reciproc informaţii asupra localizării unităţilor şi
echipamentului de cautare si salvare, caracteristicilor de performanţă şi
disponibilităţii şi, de asemenea, pot schimba planuri de operaţiuni şi liste de
acţiuni ce urmează să fie întreprinse pentru a rezolva diferitele tipuri de
incidente.

2
Prin inspectii necesare se intelege: inspectia navelor inainte de intrarea in serviciu, la 12 luni si ori de cate ori este
necesar; inspecţiile mijloacelor de salvare şi ale altor echipamente la navele de marfă; Inspecţiile instalaţiilor radio şi
radar ale navelor de marfă; Inspecţiile corpului, maşinilor şi echipamentului
navelor de marfă;

3
Protocol din 11/11/1988 privind Convenţia internaţională din 1974 pentru ocrotirea vieţii omeneşti pe mare.
 Părţile vor decide de comun acord să organizeze un exerciţiu maritim de
cautare si salvare sau exerciţii bazate pe incidente simulate, astfel încât să îşi
pregătească organizaţiile în spiritul colaborării şi cu participarea organizaţiilor
aeronautice, dacă se consideră necesar.