Zone maritime cu regim special
Elaborat :Botnaru Iulia
Cuprins :
Prezentare generala a Dreptului Marii
Zone maritime cu regim special
Zona contiguă
Platoul continental
Zona economica exclusiva
Bibliografie
Prezentare generala a Dreptului Marii
Dreptul maritim, în sens larg, reprezint ansamblul de norme juridice
privitoare la navigatia pe mare. Aceast navigatie prezint conditii
particulare, anumite riscuri, precum si reguli aparte, în sensul cã navigatia
pe fluvii si canale internationale are un regim juridic bine stabilit pe baza
de tratate, iar navigatia pe mare cunoaste un regim special.
Spatiile maritime reglementate de dreptul ,arii pot fi grupate in doua
catehorii: spatii in care statele exercita anumite drepturi suverane ,desi
acestea nu fac parte din teritoriile statelor-zona contigua,platoul
continental,zona economica exclusive-si spatii nesupuse nici une
competentii suverane ale statelor –marea libera si zona international a
spatiilor submarine –la care pot adauga regimul specific al strimtorilor
international,insulilor ,marilor inchise si semideschise si al statelor fara
litoral la mare.
Zone maritime cu regim special
De la limita exterioara a marii teritoriale se intinde marea libera, care din anumite puncte de vedere
nu mai este supusa suveranitatii statului riveran.
Din alte puncte de vedere, anumite zone marine constitue prelungiri ale regimului juridic al
teritoriului maritim al statului, in care acesta exercita drepturi suverane de jurisdictie sau control si
care au, deci, un regim juridic diferit de cel al largului marii.
Aceste zone maritime cu regim special sunt urmatoarele:
1.- zona contiguă;
2.- platoul continental;
3.- zona economica exclusiva.
Zona contiguă
Este portiunea din mare care se întinde dincolo de limita exterioara a
marii teritoriale pâna la o distanta de 24 mile marine de la liniile de baza
spre larg, în care statul riveran are anumite drepturi exclusive, precis
determinate. in acest spatiu statul riveran este îndrepätit să
exercite controlul pentru prevenirea incalcarii legilor si regulamentelor
sale din domeniile vamal, fiscal, sanitar si al regimului de frontierã.
Statul riveran poate lua orice mãsuri de prevenire si de
sanctionare a încalcarii legislatiei proprii in aceleasi conditii
ca si în teritoriul sau national, dar numai in domeniile
mentionate.
Din punct de vedere istoric, la originea zonei contigue stau zonele in care anumite puteri
maritime si-au rezervat încă din secolul al XVIII-lea unele drepturi de control exclusiv in
domeniul vamal, apoi si in alte domenil, pentru protejarea mai buna a intereselor lor, in
conditile in care marea teritoriala nu depasea 3 km in largime.
Secţiunea a 4-a Zona contiguă din Conventa de la Montego- Bay
Articolul 33
Zona contiguă
1. Într-o zona adiacenta marii sale teritoriale, desemnată sub numele de zona contigua, statul riveran poate exercita
controlul necesar în scopul:
a) de a preveni încălcările legilor și reglementărilor sale vamale, fiscale, sanitare sau de imigrare pe teritoriul sau sau în
marea sa teritorială;
b) de a reprima încălcările acestor legi și reglementări comise pe teritoriul sau sau în marea sa teritorială.
Platoul continental
Sub aspect geologic platoul continental reprezinta prelungirea în panta sub
apele marii a tarmului unui stat riveran pâ na la zona abrupta.
Sub aspect juridic Conventia asupra dreptului marii din 1982 defineste
platoul continental ca find solul si subsolul spatillor submarine care se
întinde dincolo de limita exterioarã a marii teritoriale de-a lungul
prelungirii naturale a teritoriului terestru pâna la limita exterioara a
taluzului continental, sau pâna la o distanta de 200 mile marime masurata
de la liniile de baza ale mării teritoriale acolo unde limita exterioară a
taluzului continental nu ajunge pâna la aceastã distantă.
In situatia in care taluzul continental se întinde pe distante pe distante toarte mari,
de multe sute de kilometri, aceeasi conventie stabileste cã platoul continental nu
poate depãsi 350 de mile de la linia de bazã sau de 100 km dincolo de punctul in
care adâncimea apei atinge 2500 m.
Delimitarea platoului continental se face, in
limitele stabilite de conventia mentionata, de
catre fiecare stat riveran pentru zona sa.
Intre statele vecine sau între tările situate fatã in
fatã delimitarea se face prin acordul părtilor in
temeiul dreptului international, cu conditia ca
solutia la care s-a ajuns sa fie echitabilà.
Regimul juridic al platoului continental s-a conturat la inceput ca o practica unilaterala a unor state,
care a capătat caracter de cutumã, iar apoi a fost consacrat in cadrul „Conventiei asupra platoului
continental" semnatã la Geneva in 1958, de unde a fost preluat in Conventia asupra dreptului marii
din 1982.
Pe platoul continental statul riveran exercită drepturi suverane de explorare si exploatare a
resurselor sale naturale.
Nici un alt stat nu poate dobândi drepturi asupra platoului continental fara
consimtamântul expres al statului riveran. Totusi, statul riveran nu poate
împiedica un alt stat de a instala si a utiliza conducte si cabluri submarine in
perimetrul platoului sau continental. Traseul acestora se stabileste, insa,
impreuna cu statul riveran.
Drepturile statului rinveran in platoul său continental nu depind de
ocuparea efectiva sau de vreo declaratie expresa din partea acestuia.
Drepturile asupra platoului continental nu pot aduce atingere mãrii libere de deasupra acestuia
si nici spatiului aerian respectiv, care rămân în afara oricarui drept de suveranitate.
Statul riveran este tinut sã exploateze platoul su continental fara ca prin aceasta sa se
stânjeneascã navigatia liberã sau sã se aducã
atingeri grave resurselor biologice ale marii.
El poate sã construiasca sau sa implanteze insule artificiale sau alte instalatii destinate
explorarii si exploatării resurselor din zonã si sã stabilească
in jurul acestora zone de securitate de pâna la 500 m, cu conditia ca ele sã nu fie amplasate în
locuri ce ar stingheri utilizarea normala a cailor de navigatie.
Zona economica exclusiva
Conceptul de zona economica exclusiva este de datã recent, el apărând după 1946 când
unele state sudamericane, interesate în protejarea resurselor lor piscicole, au instituit
anumite zone de protejare a pescuitului in dreptul litoralului lor, dincolo de marea
teritoriala, pe distante variabile de pâna la 200 mile marine in largul oceanului.
Asemenea zone au fost ulterior stabilite si de alte state, in special din Asia si Africa. Pe
cale conventională acest drept a fost consacrat prin Conventia asupra dreptului mãrii"
din 1982, ca una din cele mai importante noutati aduse de aceasta conventie.
Zona economica exclusiva este o portiune a marii libere care se întinde spre largul mării pe
distantã de 200 mile marine de la linia de bazã de la care se masoara marea teritoriala.
Zona economica exclusiva nu face parte din teritoriul national al statului [Link] este supusa
jurisdictiei acestuia numai in ce priveste unele drepturi economice de exploatare a resurselor.
In zona economica exclusiva statul riveran are drepturi suverane în ce priveste explorarea si
exploatarea, conservarea si gestionarea resurselor naturale, biologice si nebiologice, ale marilor
si oceanelor.
Liberatea de navigatie, de survol si de asezare a cablurilor si conductelor submarine, pe care o
au toate statele lumii in marea libera trebuie sa fie respectata in acestã zonă.
Statul riveran poate construi si utiliza in zona insule artificiale, instalatii si lucrari in scop
economic si este singurul in drept sa autorizeze si sã reglementeze construirea si utilizarea
unor asemenea instalatii de către alte state.
El are, de asemenea, dreptul de a destasura cercetarea
stintifico-marină în zonă si de a stabili masurile de conservare
a mediului marin, celelalte state având nevoie pentru
asemenea activitati de autorizarea sa.
Statul riveran poate desfasura in zona activitati de pescuit, dar si alte activităti de
exploatare si de explorare in zona in scopuri economice, cum ar fi producerea de
curent prin utilizarea apei, a curentilor marini si a vântului etc. In privinta
pescuitului, statul riveran poate stabili volumul total al capturilor de peste,
volumul propriei sale capturi si, prin acorduri cu alte state, cotele de pescuit ale
acestora in zona, acordând in aceasta privintã un regim preferential tărilor fãra
litoral si celor dezavantajate economic, asa cum se recomanda in cuprinsul
Conventiei din 1982.
Bibliografie
[Link]
dreptul-international/
[Link]
[Link]
[Link]
[Link]
[Link]
[Link]
bucuresti/drept-international-public/dreptul-marii/45971819
