Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Fluviile internaţionale sunt apele curgătoare care traversează sau separă teritoriile a
două sau mai multe state şi sunt navigabile până la vărsarea lor în mare.
Fluviile care traversează teritoriul unui stat se mai numesc şi fluvii succesive, iar cele
care despart teritoriul a două state se numesc fluvii frontiere sau fluvii contigue.
- statele riverane, care sunt suverane asupra porţiunilor de fluviu situate în limitele
frontierelor lor, sunt singurele în măsură să reglementeze prin acorduri navigaţia pe fluviile
internaţionale;
- în timp de pace navele comerciale ale tuturor statelor au dreptul deplin de a naviga
liber, fără discriminare pe fluviile internaţionale; navele de război ale statelor neriverane nu
au acces pe fluviile internaţionale, iar cele ale statelor riverane pot naviga pe porţiunile de
fluviu aparţinând altor state numai cu permisiunea acestora;
- pentru coordonarea activităţii lor în vederea asigurării navigaţiei statele riverane pot
constitui comisii internaţionale.
Regimul actual al navigaţiei pe Dunăre este cel stabilit prin Convenţia de la Belgrad
din 1948, încheiată numai între statele riverane, ale cărei prevederi, sunt, în principiu,
următoarele:
- navigaţia este liberă pentru navele comerciale ale tuturor statelor, pe bază de
egalitate în ce priveşte taxele şi condiţiile de desfăşurare a traficului; - navigaţia navelor
militare ale statelor neriverane este interzisă, iar cea a navelor militare ale statelor riverane
este permisă pe porţiunile ce revin altor state cu acordul acestora.
Strâmtorile internaţionale.
Strâmtorile sunt căi de comunicaţie naturală, care asigură navigaţia între spaţiile
maritime şi oceanice.
Regimul juridic al navigaţiei prin strâmtori este consacrat prin Convenţia asupra
dreptului mării din 1982 şi vizează doar navigaţia internaţională, fără să aducă atingere
regimului juridic al apelor strâmtorii şi nici exercitării de către statele riverane a suveranităţii
sau a jurisdicţiei lor asupra acestor ape, a fundului marin corespunzător şi a subsolului, ca şi
asupra spaţiului aerian surjacent.
Canalele maritime sunt căi de apă navigabile artificiale construite pe teritoriul statelor
pentru a face legătura între mări şi oceane. Canalul maritim are caracter de apă interioară a
statului pe teritoriul căruia se află, fiind supus suveranităţii exclusive a acestuia. Dacă
navigaţia prin canal prezintă un caracter local, aceasta este reglementată sub toate aspectele
de statul riveran.