Lumea contemporană este confruntată cu o

serie de probleme politice care ţin de

relaţiile dintre state; acestea au o
importantă componenţă teritorială, spaţială,
deoarece se desfăşoară în cadrul concret al
actualei hărţi politice a lumii şi se referă la o
gamă variată de aspecte cuprinzând:
conflictele interne şi externe, utilizarea
apelor şi resurselor marine, interesul pentru
regiunile polare, transporturile maritime
prin stâmtori şi canale, păstrarea şi
cultivarea identităţii proprii a statelor în
condiţiile globalizării, colaborarea
internaţională pentru abordarea în comun a
unor probleme ale lumii contemporane,
trasarea frontierelor.
A. Conflicte interne şi externe
În prezent, se acceptă că singura posibilitate de rezolvare a problemelor politice dintre state este calea dialogului şi a
negocierilor.
1 - Conflictele interne au o serie de cauze multiple, precum cele de natură etnică, religioasă, lingvistică, de
diferenţiere economică a anumitor regiuni, comportamentul conducătorilor, interese de grup, regimul politic instaurat
(totalitar, uneori):

Conflictele în desfășurare din întreaga lume

Această fotografie de Autor
necunoscut este licențiată în
condițiile CC BY
2 - Conflictele externe - opun, de regulă, câte două state şi au ca obiect regiunea
comună de frontieră. Cauzele sunt numeroase; ele pot fi etnice, religioase sau
economice şi au o importantă componenţă istorică (cu originea în timp şi cu perpetuare
până în zilele noastre).
Această fotografie de Autor necunoscut este licențiată în
condițiile CC BY
B. Utilizarea apelor şi resurselor marine
O privire atentă asupra unui planiglob ne arată că întinderile marine predomină asupra uscatului
continental. De asemenea, se observă că multe ţări, prin accesul direct la mare, par a avea o poziţie
privilegiată faţă de ţările fără acces sau pentru care acesta este dificil.
Resursele din zona litorală precum şi cele situate în largul mărilor şi al oceanelor, au trezit un interes
sporit din partea ţărilor situate în apropiere.
➢ Delimitări ale În urma unor negocieri s-au stabilit următoarele delimitări
ale apelor marine:
apelor marine • marea teritorială (până la 12 mile marine depărtare de
ţărm, circa 22 km), care intră în domeniul suveranităţii
statului respectiv;

• zona contiguă (de la 12 la 24 mile marine), unde

statele nu îşi exercită o suveranitate deplină, dar pot
realiza un anumit control;

• zona economică exclusivă (până la o distanţă de 200

mile marine de la linia ţărmului), în care statul are
dreptul de exploatare economică a resurselor naturale;

• zona mărilor adânci (situată dincolo de 200 mile

marine), care constituie un bun comun al întregii
omeniri; este denumită şi „zona economică liberă” sau
„marea liberă”.
Zonele economice exclusive
O consecinţă a stabilirii zonelor economice
exclusive (ZEE) este reducerea cu 1/3 a
suprafeţelor totale ale oceanelor şi mărilor
care reprezintă patrimoniul comun al
umanităţii. Mai mult de jumătate din
suprafaţa zonelor economice exclusive
aparţin unor state cu largă ieşire la mare
(SUA, Australia, Federaţia Rusă, Brazilia,
Japonia,
Indonezia, Canada, Chile, Noua Zeelandă,
Mexic).
De avantajele oferite de zonele economice
exclusive beneficiază multe ţări insulare mai
mari (Japonia, Filippine, Republica
Madagascar, Indonezia, Noua Zeelandă)
sau foarte mici (Mauritius, Fiji, Maldive).
O problemă care creează uneori dispute
teritoriale o reprezintă delimitarea platformei
continentale a unor ţări suverane şi trasarea,
pe aceasta, a graniţelor maritime dintre state.
Un exemplu în acest sens îl reprezintă
trasarea graniţelor maritime în zona Golfului
Persic unde, pe lângă elementele legate de
aspectul graniţelor continentale, a ţărmurilor şi
a zonelor maritime stabilite (mare teritorială,
zonă economică exclusivă) există un interes
suplimentar pentru zăcămintele submarine de
petrol (zăcăminte off-shore).
O importantă problemă de geografie politică
este aceea a accesului, cel puţin teoretic, al
tuturor ţărilor la suprafeţele acvatice ale apelor
internaţionale şi la resursele naturale situate în
apele şi pe fundul Oceanului Planetar, în
spaţiul acestor ape internaţionale.
Utilizarea „mării libere” se referă la mai multe
aspecte, cum ar fi:
• extragerea nodulilor polimetalici;
• utilizarea resurselor energetice (curenţii
oceanici, mareele);
• exploatarea substanţelor dizolvate în apa
mării;
• valorificarea resurselor biotice ş.a.
C. Geografia
politică a
regiunilor polare
Arctica, un ocean (Oceanul Arctic) înconjurat
de uscături continentale (America de Nord,
Europa şi Asia), prezintă un interes strategic
deosebit datorită poziţiei pe care o are între
principalele puteri nucleare mondiale (SUA şi
Federaţia Rusă).

Bazele militare (inclusiv de submarine atomice)

înconjoară Oceanul Arctic, făcând din această
regiune polară un spaţiu al zonei confruntării
militare ipotetice
C. Geografia
politică a
regiunilor polare
Antarctida, continentul sudic acoperit
cu gheaţă, precum şi zona
înconjurătoare situată între Polul Sud şi
Cercul Polar Sudic (Antarctica)
reprezintă, de asemenea, o regiune
care, deşi nu este locuită permanent,
constituie un teritoriu de interes pentru
numeroase state ale lumii
Importanţa deosebită a strâmtorilor şi a
unor canale pentru realizarea unor legături
între diferitele ţări şi regiuni ale lumii este
foarte evidentă şi constituie un domeniu
de interes al geografiei politice. Pentru
țările din jurul Mării Negre trecerea
navelor spre Marea Mediterană prin
strâmtorile Bosfor şi Dardanele este vitală.
Această problemă, cu rădăcini istorice, a
fost rezolvată în timp prin negocieri, în
sensul acordării unui acces liber al
navelor, chiar dacă prin cele două
strâmtori se tranzitează teritoriul unei ţări
(Turcia).
Strâmtoarea Gibraltar permite accesul din
Marea Mediterană spre Oceanul Atlantic,
situaţie care îi conferă o importanţă deosebită.
Strâmtoarea Ormuz face legătura dintre Golful
Persic (principala regiune petrolieră a lumii) şi
Oceanul Indian, iar de aici, pe mare, în alte
direcţii.
Strâmtoarea Malacca este un loc obligatoriu de trecere spre Japonia, în apropierea ei dezvoltându-se
oraşul-stat Singapore.
Strâmtoarea Bering permite accesul din Oceanul Pacific în Oceanul Arctic şi reprezintă spaţiul de
apropiere maximă între SUA şi Federaţia Rusă.
Canalul Panama, între oceanele Atlantic şi Pacific, este foarte important pentru politica SUA în zonă
(chiar şi după ce a fost retrocedat statului Panama, SUA exercită un important control asupra canalului)
Canalul de Suez leagă Marea Mediterană de Marea Roşie si Oceanul Indian, fiind o rută mai directă
între Europa şi Oceanul Indian
❖ Procesul de globalizare, favorizat de comunicaţiile realizate instantaneu, transporturile
rapide, multiplicarea activităţilor economice şi de problematică mondială actuală, tinde să
devină un cadru integrator şi pe termen lung de abordare a realităţilor lumii contemporane;
totodată, principalele probleme ale „sistemului mondial” nu pot fi rezolvate decât printr-o
abordare globală.
❖ Deşi problemele comune trec pe primul plan, statul va rămâne încă un timp unitatea
politică de bază a sistemului internaţional.
❖ Prin globalizare, majoritatea inovaţiilor de natură economică, tehnologică, culturală sau din
alte domenii pot deveni bunuri ale unui număr tot mai mare de locuitori ai planetei.

❖ De asemenea, bunurile (de tot felul) pot ajunge în orice parte a Terrei.
❖ Globalismul înseamnă, mai ales, trecerea peste diferenţele de identitate între oameni,
grupuri de oameni şi ţări.
Pentru a ne da seama de importanța unui efort comun al statelor, iată o scurtă
enumerare a acestor probleme ale lumii contemporane; ele se referă la:
deşertificare, schimbările climatice, poluarea aerului şi a apelor, hazardele
naturale, tehnologice şi antropice, reducerea suprafeţelor forestiere, evoluţiile
geodemografice, subdezvoltarea (unor regiuni şi ţări), dezvoltarea durabilă,
păstrarea biodiversităţii, conflictele (interne, externe), supraînarmarea şi
proliferarea armelor de distrugere în masă, utilizarea resurselor naturale,
agricultura şi alimentaţia, dezvoltarea urbană, comunicațiile.