CUPRINS

Programa şcolară pentru clasa a X-a..............................................................................................................................6

1. GEOGRAFIE POLITICĂ...........................................................................................................................................11
1.1. Statele şi grupările regionale de state.........................................................................................................................11
1.2. Evoluţia în timp a hărţii politice.................................................................................................................................17
1.3. Principalele probleme actuale de geografie politică şi geopolitică .......................................................................20
2. GEOGRAFIA POPULAŢIEI ŞI A AŞEZĂRILOR UMANE............................................................................27
2.1. Geografia populaţiei...................................................................................................................................................27
2.1.1. Dinamica populaţiei: Bilanţul natural al populaţiei; Mobilitatea teritorială a populaţiei;
Bilanţul migratoriu; Bilanţul total al populaţiei....................................................................................................27
2.1.2. Evoluţia numerică a populaţiei................................................................................................................................32
2.1.3. Tipuri de medii de viaţă; Răspândirea geografică a populaţiei; Densitatea populaţiei ...................................34
2.1.4. Structuri demografice................................................................................................................................................38
2.2. Geografia aşezărilor umane.....................................................................................................................................45
2.2.1. Habitatul uman – definire, componente, caracteristici ........................................................................................45
2.2.2. Funcţiile aşezărilor umane.......................................................................................................................................50
2.2.3. Urbanizarea, explozia urbană şi dinamica urbană................................................................................................51
2.2.4. Forme de aglomerare umană....................................................................................................................................53
2.2.5. Organizarea spaţiului urban şi rural. Planul oraşului, zonele funcţionale. Amenajarea locală şi
regională.................................................................................................................................................................................55
3. GEOGRAFIE ECONOMICĂ....................................................................................................................................59
3.1. Resursele naturale......................................................................................................................................................59
3.1.1. Resursele litosferei....................................................................................................................................................60
3.1.2. Resursele extraatmosferice şi ale atmosferei .........................................................................................................63
3.1.3. Resursele hidrosferei.................................................................................................................................................66
3.1.4. Resursele biosferei....................................................................................................................................................70
3.1.5. Populaţia, resursele naturale şi dezvoltarea durabilă...........................................................................................71
3.2. Agricultura...................................................................................................................................................................73
3.2.1. Evoluţia în timp şi spaţiu a practicilor agricole....................................................................................................75
3.2.2. Tipuri şi structuri teritoriale agricole......................................................................................................................76
3.2.3. Regiuni şi peisaje agricole........................................................................................................................................78
3.3. Industria........................................................................................................................................................................83
3.3.1. Evoluţia activităţilor industriale..............................................................................................................................83
3.3.2. Industria energiei electrice.......................................................................................................................................85
3.3.3. Regiuni industriale. Studiu de caz: analiza a două regiuni industriale (o regiune din Europa şi o
regiune din continentele extraeuropene)...........................................................................................................................86
3.4. Serviciile........................................................................................................................................................................87
3.4.1. Definire şi tipuri.........................................................................................................................................................87
3.4.2. Căi de comunicaţie şi transporturi.......................................................................................................................... 88
3.4.3. Comerţul.....................................................................................................................................................................97
3.4.4. Turismul......................................................................................................................................................................98
4. ANSAMBLURI ECONOMICE ŞI GEOPOLITICE ALE LUMII................................................................103
4.1. Marile ansambluri economice şi geopolitice ale lumii .........................................................................................103
4.2. Uniunea Europeană şi un ansamblu extraeuropean...............................................................................................105
Bibliografie........................................................................................................................................................................ 107

5
 PROGRAMA ŞCOLARĂ PENTRU CLASA A X-A
CICLUL INFERIOR AL LICEULUI - GEOGRAFIE

Aprobată prin ordin al ministrului Nr. 4598 /

31.08.2004 Bucureşti, 2004

NOTA DE PREZENTARE

Curriculum-ul şcolar de geografie pentru clasa a X-a face parte dintr-un sistem unitar pentru ciclul
inferior al liceului; acest sistem este axat în clasele IX - X pe probleme de bază ale geografiei generale
(geografie fizică şi umană), îşi propune să aibă un caracter sintetic pentru învăţământul obligatoriu şi să
deschidă totodată oportunităţi generoase instruirii ulterioare, neobligatorii, în ciclul liceal superior (clasele
XI - XII).
Sistemul de instruire prin geografie în ciclul liceal inferior are o coerenţă interioară vizibilă prin
domeniile educaţionale specifice: Geografie fizică („Pământul - planeta oamenilor”) la clasa a IX-a şi
Geografie umană la clasa a X-a.
Prin conţinutul disciplinei studiate la clasa a X-a (Geografie umană) se realizează o legătură strânsă cu
ştiinţele despre societate şi disciplinele şcolare din aria curriculară „Om şi societate”.
Programa şcolară de geografie pentru clasa a X-a este centrată pe atingerea unui sistem de competenţe
generale şi specifice asumate, comune sau corelate cu alte competenţe din aria curriculară „Om şi societate”
şi cu sistemul de competenţe – cheie sugerat de Comisia Europeană.
În acest sistem referenţial, geografia (prin geografia umană) se regăseşte în principalele grupe de
competenţe, cu prezenţe şi ponderi diferite, având şi un anumit specific ce derivă din disponibilităţile sale
educaţionale reale, afirmate şi consolidate în timp.
Principalele domenii asumate de geografia şcolară din clasele a IX-a – a X-a vizează următoarele
dimensiuni educaţionale: dimensiunea geoecologică, culturală, europeană, integratoare (de sinteză între
ştiinţele naturii şi ştiinţele sociale), dimensiunea interdisciplinară, metodologică (prin utilizarea hărţii),
aspecte care ţin de latura socială, civică şi umanistă. De asemenea, geografia contribuie la formarea şi
dezvoltarea unor abilităţi generale, utile pregătirii permanente şi inserţiei sociale constructive. Asocierea
acestor competenţe – cheie cu dimensiunile educaţionale ale geografiei duce la construirea unui sistem
referenţial de competenţe (generale şi specifice), care valorifică totodată elementele rezultate din instruirea
anterioară.
În acest fel, se realizează o mai bună evidenţiere a specificului geografiei ca domeniu al realităţii (atât
al ştiinţelor naturii, cât şi al ştiinţelor sociale), iar în planul reflectării sale educaţionale, ca disciplină
şcolară în acelaşi timp despre natură, despre societate şi despre realitatea creată la intersecţia natură –
societate (mediul geografic). În aceste condiţii, geografia (prin geografia umană) îşi evidenţiază mai bine
funcţia educaţională integratoare între om şi natură prin competenţele inter şi transdisciplinare, derivate din
ambele domenii ale realităţii şi din intersecţia lor.
În acest context, în definitivarea elementelor componente ale programelor de geografie în acord cu
orizontul social actual şi dimensiunile educaţionale ale geografiei, s-au avut în vedere următoarele aspecte:
Construirea unui sistem unitar pentru ciclul inferior al liceului (clasele a IX-a – a X-a).
Realizarea unor structuri de instruire prin sistemul de competenţe – conţinuturi, care să aibă elemente de
certă atractivitate pentru elevi şi în care aceştia să identifice o utilitate pragmatică evidentă pentru traseul
lor educaţional şi social.
Structurile educaţionale şcolare trebuie să ducă la amplificarea inserţiei sociale a geografiei şi să
contribuie la dezvoltarea comunităţii locale.
Conectarea geografiei cu celelalte discipline din aria curriculară „Om şi societate” prin asumarea unui
câmp comun de competenţe şi valori, precum şi asumarea explicită a unor competenţe transdisciplinare.
Trecerea de la o geografie descriptivă şi enciclopedică la o geografie funcţională (relaţională),
operaţională şi aplicată, deschisă problematicii lumii contemporane.
Evidenţierea corespunzătoare a proiectului de aderare a ţării noastre la Uniunea Europeană.
Asigurarea unui caracter flexibil şi generativ al sistemului de competenţe - conţinuturi pentru
diminuarea aparenţei supraîncărcării acestora.
Concretizarea specificului geografiei de a asigura perceperea corectă a dimensiunilor spaţiale ale
fenomenelor naturale şi umane prin ofertarea unor conţinuturi care să se bazeze pe exemple edificatoare
la nivelul Terrei ca întreg, al Europei şi al orizontului local.

6
Curriculum-ul pentru clasa a X-a cuprinde:
curriculum nucleu, pentru trunchiul comun (TC), pentru clasele cu o oră pe săptămână;
curriculum diferenţiat (CD), pentru clasele cu două ore pe săptămână (profilul ştiinţe sociale); acesta
presupune asumarea unor competenţe specifice suplimentare faţă de curriculum - nucleu, corespunzător
trunchiului comun şi este redat grafic într-o formă uşor de sesizat (scris cu aldine).
Structura programei şcolare pentru clasa a X-a cuprinde următoarele componente:
Competenţe generale (care sunt comune pentru ciclul liceal inferior: clasele IX
- X) Valori şi atitudini
Competenţe specifice şi unităţi de conţinut (pentru clasa a X-a)
Sugestii metodologice
Elementele de noutate sunt:
orientarea pragmatică a aplicării curriculum-ului prin posibilitatea asocierii diferenţiate şi nuanţate,
foarte concrete în raport cu mediul educaţional, a sistemului de competenţe specifice - unităţi de
conţinut sugerate - modalităţile de construire a situaţiilor de învăţare - evaluarea performanţelor;
oferta noului curriculum pentru un model generativ şi flexibil de proiectare a instruirii;
accentuarea dimensiunilor educaţionale specifice: deschiderea spre universal, spre cultură şi spre latura
civică a vieţii cotidiene;
includerea unor sugestii metodologice care să orienteze procesul educaţional spre o mai mare
rigurozitate sub raportul construirii unor competenţe specifice precise utilizând conţinuturi ce pot fi
selectate, în mod nuanţat, în acest scop;
renunţarea la anumite secvenţe de conţinuturi practicate tradiţional care nu duceau la construirea unor
competenţe diferite ci la repetarea unor informaţii şi supraîncărcarea procesului educaţional cu date şi
denumiri;
Competenţele generale şi specifice vizează, în forma în care sunt prezentate în prezenta programă,
ansamblul ciclului liceal inferior (claselor IX – X) şi au un caracter terminal pentru învăţământul obligatoriu de
zece ani. Pentru clasa a X-a, competenţele sunt selectate după specificul disciplinei şcolare (Geografie umană),
urmărindu-se în mod prevalent acele competenţe care pot fi atinse într-o formă cât mai bună prin oferta
respectivă de conţinuturi. De altfel, chiar formularea unor competenţe specifice pentru această clasă a presupus
nuanţări terminologice pentru a fi sugerată mai explicit legătura cu sistemul de conţinuturi ofertate. În acest fel
se asigură o anumită specificitate, fără a favoriza prezenţa unor conţinuturi „în sine”.

COMPETENŢE GENERALE

1. Utilizarea corectă a terminologiei specifice pentru explicarea mediului geografic utilizând limbaje
diferite
2. Raportarea elementelor semnificative din societate, ştiinţă şi tehnologie la mediul înconjurător ca întreg
şi sistemele sale componente.
3. Integrarea aspectelor din natură şi societate într-o structură obiectivă (mediul înconjurător) şi o disciplină
de sinteză (geografia).
4. Relaţionarea elementelor şi fenomenelor din realitate (natură şi societate) cu reprezentările lor
cartografice, grafice, pe imagini satelitare sau modele.
5. Dobândirea unor priceperi, deprinderi, metode şi tehnici generale de învăţare (inclusiv TIC) care să
faciliteze o pregătire permanentă asumată.
6. Dobândirea unor competenţe sociale, interpersonale, interculturale, civice şi antreprenoriale pe baza
studierii geografiei.

VALORI ŞI ATITUDINI

Competenţele generale şi specifice care sunt formate în liceu prin procesul educaţional centrat pe
geografie au la bază şi promovează următoarele valori şi atitudini:
Atitudinea pozitivă faţă de educaţie, cunoaştere, societate, cultură,
civilizaţie; Curiozitatea pentru explorarea mediului geografic;
Respectul pentru diversitatea naturală şi umană;
Conservarea şi ocrotirea mediului de viaţă.

7
 COMPETENŢE SPECIFICE ŞI CONŢINUTURI

Competenţe specifice Conţinuturi

1.1. Utilizarea terminologiei ştiinţifice şi disciplinare I. GEOGRAFIE POLITICĂ
specifice (concepte, noţiuni) pentru prezentarea unei - Statele şi grupările regionale de state
informaţii referitoare la geografie politică - Evoluţia în timp a hărţii politice
1.3. Utilizarea unor elemente terminologice minime - Principalele probleme actuale de geografie
din limbile străine politică
4.1. Citirea şi interpretarea informaţiei cartografice şi
grafice referitoare la state
1.1. Utilizarea terminologiei ştiinţifice şi disciplinare II. GEOGRAFIA POPULAŢIEI ŞI A
specifice (concepte, noţiuni) pentru prezentarea unei AŞEZĂRILOR UMANE
informaţii referitoare la populaţie Geografia populaţiei
1.2. Argumentarea unui demers explicativ Dinamica populaţiei
2.2. Formalizarea informaţiilor Evoluţia numerică a populaţiei
3.2. Analiza interacţiunilor dintre mediul natural şi Bilanţul natural al populaţiei
populaţie Mobilitatea teritorială a populaţiei
4.1. Citirea şi interpretarea informaţiei cartografice şi Bilanţul total al populaţiei
grafice referitoare la populaţie Răspândirea geografică a populaţiei
4.2. Operarea cu simboluri, semne şi convenţii Tipuri de medii de viaţă
4.4. Trecerea de la o scară la alta Structuri demografice (rasială, confesională,
4.5. Construirea unor schiţe cartografice simple etnolingvistică, pe grupe de vârstă şi sexe,
5.1. Identificarea surselor de informare şi a socioeconomică, pe medii)
informaţiei utile în sistemele multimedia Populaţia, protecţia mediului înconjurător şi
5.2. Utilizarea tehnologiei documentării dezvoltarea durabilă
bibliografice eficiente
1.1. Utilizarea terminologiei ştiinţifice şi disciplinare Geografia aşezărilor umane
specifice (concepte, noţiuni) pentru prezentarea unei Habitatul uman: definire şi componente
informaţii referitoare la aşezări Urbanizarea
1.2. Argumentarea unui demers explicativ Dinamica urbană şi explozia urbană
1.3. Utilizarea unor elemente terminologice minime Funcţiile şi structura funcţională a aşezărilor
din limbile străine omeneşti
3.2. Sesizarea unor succesiuni în evoluţia aşezărilor Forme de aglomerare umană
4.2. Operarea cu simboluri, semne şi convenţii Metropole - megalopolisuri
4.5. Construirea unui text structurat utilizând o Peisaje rurale
informaţie cartografică sau grafică Organizarea spaţiului urban şi rural. Planul
5.3. Utilizarea unor metode de analiză directă sau oraşului
mediată a aşezărilor umane Amenajarea locală şi regională
5.4. Utilizarea unor metode şi tehnici simple, specifice
diferitelor discipline ştiinţifice, pentru analiza unor
elemente ale aşezărilor omeneşti
5.6. Aplicarea modalităţilor de analiză pe elemente
simple, sisteme, succesiuni
5.7. Utilizarea unor metode experimentale şi de
simulare
6.1. Dezvoltarea interesului pentru cercetarea
ştiinţifică a comunităţii

8
 Competenţe specifice Conţinuturi
1.1. Utilizarea terminologiei ştiinţifice şi disciplinare III. GEOGRAFIE ECONOMICĂ
specifice (concepte, noţiuni) pentru prezentarea unei Resursele naturale
informaţii de geografie economică Resursele extraatmosferice şi ale atmosferei
1.2. Argumentarea unui demers explicativ Resursele litosferei
3.2. Sesizarea unor succesiuni de fenomene şi procese Resursele hidrosferei
social - economice Resursele biosferei
4.1. Citirea şi interpretarea informaţiei grafice şi Agricultura
cartografice de geografie economică Evoluţia în timp şi spaţiu a practicilor
4.5. Construirea unui text structurat utilizând o agricole
informaţie cartografică sau grafică Tipuri şi structuri teritoriale agricole
4.6. Descrierea şi explicarea faptelor observate pe Regiuni şi peisaje agricole
teren sau identificate pe modele Industria
5.4. Utilizarea unor metode şi tehnici simple, specifice Evoluţia activităţilor industriale
diferitelor discipline ştiinţifice, pentru analiza unor Industria energiei electrice
elemente referitoare la resurse, agricultură, industrie şi Regiunile industriale
servicii Studiu de caz: analiza a două regiuni
5.5. Utilizarea reprezentărilor cartografice în industriale (o regiune din Europa şi o regiune
investigarea mediului geografic. din continentele extraeuropene)
5.1. Identificarea surselor de informare şi a Serviciile
informaţiei utile în sistemele multimedia Definire şi tipuri
5.2. Utilizarea tehnologiei documentării Căi de comunicaţie şi transporturi
bibliografice eficiente Comerţ, turism
5.8. Relaţionarea funcţională a unor elemente
naturale şi sociale (prin studii de caz)
6.2. Îmbinarea diferitelor tipuri de analiză
(empirică, holistică etc.)
1.1. Utilizarea terminologiei ştiinţifice şi disciplinare IV. ANSAMBLURILE ECONOMICE ŞI

specifice (concepte, noţiuni) pentru prezentarea GEOPOLITICE ALE LUMII

informaţiei Marile ansambluri economice şi geopolitice
2.4. Relaţionarea spaţială a elementelor economice şi ale lumii
geopolitice Uniunea Europeană şi un ansamblu
2.5. Sesizarea unor legături observabile între elemente extraeuropean
economice şi politice
5.5. Utilizarea reprezentărilor cartografice în analiza
dimensiunii geopolitice a lumii
5.9. Formarea unui comportament constructiv în
raport cu problemele lumii contemporane
Conţinuturile şi competenţele specifice vor avea în vedere exemple relevante de pe Terra, din Europa şi
din România.
Competenţele redate prin caractere aldine reprezintă elemente ale curriculumului diferenţiat (CD).

SUGESTII METODOLOGICE

Noul curriculum pentru clasa a X-a înlocuieşte în cadrul programei şcolare competenţele din programa
anterioară cu sistemul de competenţe generale şi competenţe specifice construit în condiţiile generalizării
învăţământului obligatoriu de zece ani.
În aceste condiţii, se pot evidenţia o serie de caracteristici noi ale procesului educaţional care au în
vedere, printre altele: o corelaţie mai strânsă între grupe de competenţe şi conţinuturi, o centrare mai
evidentă pe activităţile şi achiziţiile elevilor şi posibilitatea realizării unor trasee individualizate pentru
atingerea competenţelor.
Programa de geografie de clasa a X-a, axată pe Geografie umană are următoarele elemente de
noutate:
îşi asumă o serie de competenţe specifice foarte precise;
este axată pe înţelegerea părţii umane (socio-economice) a mediului înconjurător, continuând partea
fizică a acestuia;

9
 paradigma spaţială oscilează între elementele generale (proprii planetei ca întreg), cele specifice
continentului, României şi orizontului local;
prin conţinutul ofertat, Geografia umană reprezintă un domeniu de sinteză asupra sistemului „uman” al
planetei (populaţie, aşezări, economie);
se realizează o conectare mai strânsă cu ştiinţele sociale, în conformitate cu vocaţia pe care o are de
ştiinţă atât a naturii, cât şi a societăţii.
Concretizarea sistemului de competenţe asumat prin Geografia umană poate fi realizată prin utilizarea
predilectă a unor activităţi de învăţare conforme acestor competenţe; dintre acestea, menţionăm:
explicarea (orală şi în scris) a elementelor analizate, utilizarea terminologiei în contexte noi, utilizarea
suporturilor cartografice pentru selectarea informaţiei, construirea unor texte pornind de la hărţi, grafice,
imagini, trecerea de scară (de la nivelul lumii până la orizontul local), utilizarea informaţiilor din mass-
media.
Programa şcolară induce şi o serie de sugestii noi, de evaluare a rezultatelor instruirii. Astfel, aceasta
trebuie să aibă în vedere evaluarea modului de atingere a competenţelor specifice; în acest context,
competenţele specifice pot fi transformate în formulări asemănătoare unor cerinţe de evaluare. De
asemenea, este facilitată utilizarea tuturor tipurilor de itemi, în proporţii şi structuri diferite (în raport cu
specificul competenţelor evaluate), evaluarea continuă (după fiecare unitate de învăţare) şi folosirea unor
forme alternative.
În realizarea unor suporturi de instruire (lucrări metodologice, hărţi, atlase, culegeri de teste,
suporturi cartografice, manuale, lucrări complementare, ghiduri etc.) autorii acestora trebuie să aibă în
vedere curriculum şcolar de geografie pentru clasa a X-a în ansamblul său (competenţe generale, valori
şi atitudini, competenţe specifice, conţinuturi ofertate, specificul metodologic).

10
 1. GEOGRAFIA POLITICĂ
GEOGRAFIE POLITICĂ ŞI GEOPOLITICĂ

Geografia politică este o ramură a geografiei umane care studiază interdependenţa dintre stat şi mediu,
examinează condiţiile de existenţă spaţială ale statelor (G. Erdeli, 1999)

Geopolitica are în vedere realităţile trecute, prezente şi viitoare, anticipând relaţiile dintre entităţile statale şi
acţiunile lor politice într-o abordare internaţională a problemelor (M. Popescu, 2005)

1.1. STATELE ŞI GRUPĂRILE REGIONALE DE STATE

– CONCEPTE, CLASIFICĂRI, RELAŢIONĂRI

Statul reprezintă o unitate teritorială cu anumite caracteristici proprii (formă, întindere, frontiere),
bine definite spaţial şi recunoscute internaţional, în care autoritatea politică internă îşi exercită
suveranitatea asupra propriului teritoriu. Exemplu: România.

Teritoriul dependent este un spaţiu geografic tutelat (guvernat sau condus de către un stat, fără ca
acesta să facă parte din statul respectiv). Exemple: Insula Martinica, dependentă de Franţa (fig.1),
Insulele Faroe, dependente de Danemarca (fig.2) ş.a.

Fig.1 Fig.2
Sursele imaginilor: https://ro.wikipedia.org/wiki/Martinica (fig.1) https://ro.wikipedia.org/wiki/Insulele_Feroe (fig.2)

Enclava reprezintă un teritoriu de mici dimensiuni localizat în interiorul unui stat, dar care nu se află
sub jurisdicţia sa. Exemple: Vatican (fig.3), Lesotho (fig.4)

Fig.3 Fig.4
Sursele imaginilor: https://ro.wikipedia.org/wiki/Vatican (fig.3)
https://www.google.ro/?gws_rd=ssl#safe=off&q=enclava+lesotho (fig.4)

1
1
 Exclava cuprinde parte a unui stat care este separată de teritoriul de bază şi care este înconjurată de
teritorii ale statelor vecine. Exemple: Republica Autonomă Nahicevan care aparţine Azerbaidjanului
(fig.5); Ceuta şi Melilla, care aparţin Spaniei (fig.6).

Fig.5 Fig.6
Sursele imaginilor: https://ro.wikipedia.org/wiki/Republica_Autonom%C4%83_Naxcivan (fig.5)
https://www.google.ro/?gws_rd=ssl#safe=off&q=ceuta+si+mellila (fig.6)

În prezent există 196 de state şi peste 65 de teritorii dependente.

►1. Observaţi imaginile de la fig.7 şi fig.8.

Fig.7 Fig. 8
Sursele imaginilor: https://www.google.ro/?gws_rd=ssl#safe=off&q=san+marino (fig.7)
https://www.google.ro/?gws_rd=ssl#safe=off&q=kaliningrad (fig.8)
Precizaţi:
a. Tipul entităţii teritoriale de la fig.7 şi denumirea acesteia

b. Tipul entităţii teritoriale de la fig.8 şi denumirea acesteia

►2. Analizaţi fraza de mai jos şi precizaţi denumirea teritoriului cu statut special, la care se face referire
în text.
Tratatul de la Washington (1959) prevede printre altele: teritoriul va fi utilizat doar în scopuri paşnice,
orice intervenţie sau test militar sunt interzise; librtatea cercetărilor şi a cooperării ştiinţifice este garantată;
tratatul nu recunoaşte, contestă sau stabileşte nicio revendicare teritorială pe perioada cât tratatul este în
vigoare. (https://www.google.ro/?gws_rd=ssl#safe=off&q=tratatul+de+la+washinton+1959 )

12
Componentele fundamentale ale statului sunt: populaţia, teritoriul de stat şi forma de stat.

►3. Realizaţi, corespondenţa între cele trei componente fundamentale ale statului şi elementele care le
definesc:
A. Populaţia a. vizează forma de guvernământ, regimul politic şi structura
administrativă;
B. Teritoriul de stat b. spaţiul geografic limitat de graniţe/frontiere, inalienabil (nu
poate fi înstrăinat) şi indivizibil (nu poate fi împărţit cu alte
state);
C. Forma de stat c. comunitatea umană, permanentă şi organizată care trăieşte
în interiorul frontierelor unui stat;
d. spaţiul geografic nelimitat cu populaţie stabilă.
A - _____ B - _____ C-__

Frontierele statelor
Reprezintă linia naturală sau convențională care desparte teritoriul unui stat de teritoriul altor state sau
de întinderi de apă care nu fac parte din teritoriul său (https://dexonline.ro/definitie/frontier%C4%83)
Se pot clasifica după mai multe criterii şi sunt catalogate ca frontiere oficiale (stabile, nedefinite, în
dispută) şi frontiere neoficiale.

►4. Identificaţi tipul de frontieră din descrierea următoare ,, este aproximativă, nu a fost încă ridicată
topografic sau se bazează pe ridicări topografice depăşite istoric’’

►5. Numiţi tipurile de frontiere naturale ale României

►6. Observaţi imaginile de la fig.9 şi fig.10.

Fig.9 Fig.10
Sursele imaginilor: https://upload.wikimedia.org/wikipedia/commons/f/fb/Et-map.png (fig.9)
file:///C:/Documents%20and%20Settings/User/Desktop/T%C3%B6rt_Sz%C3%A9kelyf%C3%B6ld.png

(fig.10) a. Pe care hartă este redată o frontieră neoficială. Argumentaţi răspunsul.

b. Pe care hartă este redată o frontieră în dispută. Argumentaţi răspunsul.

13
►7. Unele state au capitale divizate. Menţionaţi, în spaţiile libere aferente, pe harta de la fig.11, pentru
fiecare caz în parte, ţările cărora le aparţin aceste capitale. Utilizaţi harta statelor lumii din manual, atlasul
geografic sau internetul

Fig.11. Sursa: Ionut Tudose/geografilia.blogspot.com

Clasificarea statelor
Statele se pot clasifica pe baza unor criterii bine definite
 După modul de organizare internă/structura administrativă:
- state unitare/cu tradiţie centralizată. Exemplu: 1. Franţa. 2. ________________ 3. _________________
- state federale. Exemplu: 1. Germania. 2. ________________________ 3. _________________________

După mărimea suprafeţei (întindere):
- state continentale (peste 6 mil. km²). Exemplu: 1. Rusia. 2. ______________ 3. ____________________
- state foarte mari (1,2-6 mil. km²). Exemplu: 1. Mexic. 2. __________________ 3. ___________________
- state mari (0,5-1,2 mil. km²). Exemplu: 1. Spania. 2. ____________________3. ____________________
- state mijlocii (0,2-0,5 mil. km²). Exemplu: 1. România. 2. _________________ 3.
___________________
- state mici şi foarte mici/liliputane (sub 0,2 mil. km²). Exemplu: 1. Cipru. 2. __________ 3. ___________

După mărimea demografică (număr locuitori):
- state gigant/miliardare (peste 1 mld. loc.). Exemplu: 1. China. 2. _______________________________
- state cu populaţie numeroasă (100 mil.-350 mil. loc.). Exemplu: 1. S.U.A. 2. __________3. ___________
- state cu număr mediu de populaţie (50 mil.-100 mil. loc.). Exemplu: 1. Filipine. 2. _________3. _______
- state cu populaţie puţin numeroasă (5 mil.-50 mil. loc.). Exemplu: 1. Polonia 2. _________3. _________
- state cu număr mic şi foarte mic de populaţie (sub 5 mil. loc.). Exemple: 1. Vatican. 2. _______3. ______

După forma de guvernământ:
- republici prezidenţiale. Exemplu: 1. Belarus. 2. ______________________ 3. _____________________
- republici parlamentare. Exemplu: 1. Italia. 2. _______________________3.
_______________________
- republici cu regim politic comunist. Exemplu: 1. RPD Coreeană 2. _____________3. _______________
- monarhii constituţionale. Exemplu: 1. Suedia. 2. _______________________3. ____________________
- monarhii absolute (absolutiste). Exemplu. 1. Oman. 2. __________________3. ____________________

După gradul de dezvoltare economică:
- state dezvoltate. Exemplu: 1. Japonia. 2. __________________________3.
________________________
- state în dezvoltare 1 Exemplu: 1. Bulgaria. 2. ________________________3. _____________________

¹În accepţiunea ONU, statele slab dezvoltate sunt incluse în categoria statelor în dezvoltare.
14
Temă. Completaţi, la fiecare criteriu de clasificare a statelor, exemplele 2 şi 3, în spaţiul aferent. Pentru
documentare, utilizaţi Enciclopedia ,,Statele Lumii“ şi/sau internetul. Prezentarea şi verificarea temei se
va face în ora următoare.

►8. Mărimea unui stat este o condiţie obligatorie pentru dezvoltarea economică a acestuia? Argumentaţi
răspunsul.

Prezentarea unui stat pe baza unui algoritm dat.

Suedia este situată în nordul Europei, are o suprafaţă mare, intră în categoria statelor mici ca mărime
demografică, este monarhie constituţională şi face parte din categoria statelor dezvoltate.

►9. Realizaţi o caracterizare a statelor următoare, după exemplul dat, conform grupei indicate. Utilizaţi ca
şi surse de documentare Enciclopedia „Statele Lumii” şi/sau internetul. Grupa 1 Regatul Unit al Marii
Britanii şi Irlandei de Nord

Grupa 2 Slovacia

Grupa 3 Luxemburg

Grupa 4 Cuba

1
5
Grupa 5 Chile

Grupa 6 Egipt

Grupa 7 Etiopia

Grupa 8 Thailanda

Grupa 9 Japonia

De-a lungul timpului s-au realizat în funcţie de anumite contexte şi conjuncturi politice, economice,
istorice şi de securitate, grupări şi regrupări regionale de state. Acestea reprezintă asocieri benevole de
ţări după diferite criterii.

►10. Alegeţi din lista dată exemplele de grupări regionale corespondente criteriilor şi completaţi tabelul
dat. Exemple de grupări regionale: NATO, Europa Centrală, Asociaţia Internaţională a Francofoniei,
Uniunea Europeană.
Nr. Criteriul de asociere Exemplu de grupare regională
crt.
1 Poziţia geografică
2 Criteriul economic şi politic
3 Criteriul militar
4 Criteriul cultural-lingvistic

16
 1.2. EVOLUŢIA ÎN TIMP A HĂRŢII POLITICE

Harta politică = reprezentare cartografică în care sunt redate statele şi alte teritorii cu statut special la
nivel global, regional sau naţional, la un anumit moment istoric.
Între marile evenimente istorice şi politice care generat modificări ale hărţilor politice se pot enumera:
apariţia statelor sclavagiste; formarea şi evoluţia marilor imperii: Roman, Macedonean, Otoman ş.a;
epoca marilor migraţii; începutul colonialismului; ieşirea de sub colonialism şi lupta pentru
independenţă a popoarelor; cele două Conflagraţii Mondiale; căderea comunismului din spaţiul Central-
Est European şi fosta Uniune Sovietică şi apariţia noilor state independente.

►1. a. Observaţi hărţile de la fig. 1-2.

Fig.1 Europa după încheierea Primul Război Mondial

Sursa: http://blogosfera.md/view-post-v-198609-0-romana.html

b. Precizaţi modificările survenite în privinţa statelor vecine României raportând perioada de după al doilea
război mondial la perioada de după primul război mondial.

1
7
►2. a. Analizaţi comparativ hărţile de la fig.2 şi fig.3.

Fig. 2 Sursa: I. Donisă, A. Donisă, V. Anastasiu, I. Velcea, C. Popescu, I. Nicolae, D. Dumitru, 2005

Fig. 3 Sursa: I. Donisă, A. Donisă, V. Anastasiu, I. Velcea, C. Popescu, I. Nicolae, D. Dumitru, 2005, cu modificări

b. Prezentaţi modificările în plan politic, apărute după anul 1989.

18
►3. Utilizaţi harta de la fig. 4, harta politică din manual sau atlasul geografic şi completaţi în tabelul de
mai jos, după exemplul dat, denumirile statelor corespondente literelor marcate pe hartă şi capitalele
acestora.

Fig. 4

Litera pe hartă Denumirea statului Capitala

(fig.4)
A Spania Madrid
B
C
D
E
F
G
H
I
J
K
L
M
N
O
P
R
S
T
U
V
X
Z

1
9
 1.3. PRINCIPALELE PROBLEME ACTUALE DE GEOGRAFIE POLITICĂ

Omenirea se cofruntă cu o serie de probleme complexe: politice, strategice, economice, demografice,

sociale, de mediu.
 Adâncirea decalajelor dintre ţările dezvoltate şi ţările în dezvoltare
- Ţările dezvoltate prezintă ritmuri înalte ale dezvoltării economice, cele mai sărace ţări din categoria ţărilor
în dezvoltare au ritmuri lente ale dezvoltării economice.
- Ţările dezvoltate prezintă niveluri înalte ale bunăstării, iar un milliard şi jumătate de oameni din ţările
sărace suferă de malnutriţie şi subnutriţie.
Malnutriția înseamnă insuficienţa unuia sau mai multor elemente nutritive necesare pentru sănătatea şi buna
creştere a oamenilor, este cauzată de lipsa anumitor elemente esenţiale din dietă, precum vitamine, minerale sau
proteine.

Subnutriţia este o stare patologică cronică din cauza reducerii raţiei alimentare, tulburărilor de absorbţie intestinală
sau creşterii cheltuielilor energetice ale organismului.
- Speranţa medie de viaţă este de peste 80 de ani pentru japonezi, canadieni şi vest europeni, iar pentru
ţările din Cornul Africii, spre exemplu, puţin peste 40 de ani.
Speranţa de viaţă reprezintă numărul mediu de ani pe care îi poate trăi o persoană în condiţii normale.
- Produsul intern brut pe locuitor (PIB) este cuprins între 30.000 şi peste 100.000 de dolari în ţările
dezvoltate, iar în cele mai sărace state africane, spre exemplu, depăşeşte 300 de dolari.

►1. Prezentaţi două modalităţi prin care pot fi ajutaţi oamenii şi autorităţile din ţările sărace ale lumii.

 Riscurile generate de pericolul epuizării unor resurse naturale

- Ţările puternic dezvoltate, mari consumatoare de materii prime energetice şi minerale îşi orientează
politicile şi strategiile de dezvoltare spre posibilităţile de utilizare a resurselor proprii şi a importurilor de
resurse inclusiv din ţările slab dezvoltate.
- Riscul epuizării resurselor clasice energetice ,,grăbeşte” transferul de investiţii şi tehnologie în utilizarea
resurselor alternative: energia solară, eoliană, mareemotrică, a valurilor şi curenţilor oceanici.

►2. Exprimaţi un punct de vedere personal în legătură cu afirmaţia ,,Un posibil conflict major viitor,
inclusiv militar poate fi generat de accesul la resurse ”.

►3. Susţineţi alternativa automobilului electric. Argumentaţi răspunsul.

 Conflictele interne
- Au cauze multiple: economice, entice, religioase, diferite interese de grup. O altă cauză majoră a
conflictelor actuale şi a potenţialelor stări conflictuale viitoare o reprezintă exacerbarea curentelor
naţionaliste şi secesioniste.
- Unele conflicte interne sunt considerate ,,îngheţate”.

20
Conflict ,,îngheţat”- situaţie în care starea de conflict a fost suspendată în urma unor acorduri bilaterale sau prin
implicare internaţională, insistându-se pe soluţionarea paşnică a conflictului.
- Exemple de ţări care se confruntă cu conflicte interne:
- Ucraina (între autorităţi şi separatiştii pro-ruşi);
- Republica Moldova (problema regiunilor separatiste Transnistria şi Găgăuzia);
- Rusia (problema regiunilor separatiste Cecenia, Osetia de Nord);
- Georgia (problema regiunilor separatiste Abhazia, Osetia de Sud);
- Serbia (problema regiunii separatiste-autoproclamata Republica Kosovo, recunoscută internaţional de un
număr mare de state);
- Filipine (între populaţia catolică, majoritară şi minoritatea musulmană);
- Peru şi Mexic (între grupuri ale populaţiei sărace şi autorităţile statale);
- Columbia (între autorităţi şi comercianţii de droguri);
- Israel (între autorităţile israeliene şi palestinieni).
- În urma soluţionării unor conflicte interne (în unele cazuri cu mediere internaţională) s-au constituit
regiuni autonome. Multe regiuni şi republici autonome la nivel european, spre exemplu, şi-au obţinut acest
statut pe cale paşnică.

►4. Exprimaţi un punct de vedere personal în legătură cu conflictul dintre separatiştii pro-ruşi şi
autorităţile statului Ucraina.

►5. Observaţi harta de la fig.1. Completaţi tabelul de mai jos cu regiunile şi republicile autonome
europene şi regiunile care îşi doresc autonomia. În tabel veţi menţiona şi numele statului în care acestea
sunt situate.
Regiuni autonome Ţara Regiuni care îşi doresc Ţara
autonomia

21
-

Fig.1 După: https://www.google.ro/?gws_rd=ssl#safe=off&q=harta+cu+regiuni+secesioniste, cu modificări

►6. Exprimaţi un punct de vedere personal în legătură cu alipirea Peninsulei Crimeea la Rusia.

Macedonia participă în comunitatea internațională sub numele Fosta Republică Iugoslavă a Macedoniei
sau FRIAM (FYROM în limba engleză), impus de Grecia.

►7. Precizaţi motivul pentru care Grecia a impus această denumire pentru Macedonia.

►8. Kurzii sunt un popor fără ţară. Kurdistanul cuprinde părți largi din estul Turciei (Kurdistanul Turcesc), nordul Irakului (Kurdistanul Irakian), nord-vestul Iranului (Kurdistanul Iranian) și părți mai mici din
Azerbaijan (Kurdistan Uyezd), nordul Siriei și din Armenia (fig.2). Din punct de vedere politic, Kurdistanul Irakian este singura regiune kurdă care și-a câștigat recunoașterea oficială internațională ca entitate
federală autonomă. (https://ro.wikipedia.org/wiki/Kurdistan).

Ce soluţie ar trebui găsită pentru rezolvarea problemei kurde? Argumentaţi răspunsul.

22
Fig.2 Sursa: https://ro.wikipedia.org/wiki/Kurdistan#/media/File:Kurdish-inhabited_area_by_CIA_%281992%29.jpg

►9. Ce soluţie ar trebui găsită pentru rezolvarea problemei teritoriilor autonome

palestiniene? Argumentaţi răspunsul.

 Conflictele externe
- Opun două state care îşi dispută regiunea comună de frontieră sau state/grupări de state situate la mare
distanţă unele de altele.
- Exemple de conflicte externe din ultimele decenii: Iran-Irak, Irak-SUA, SUA-Afganistan, URSS-
Afganistan, SUA-Vietnam, India-Pakistan, Coreea de Nord-Coreea de Sud, Zair-Angola, Etiopia-
Eritreea, Etiopia-Somalia, Argentina-Marea Britanie, Peru-Chile, Israel-ţările arabe.

►10. Identificaţi şi precizaţi minimum patru cauze ale conflictelor externe.

►11. Precizaţi în cazul conflictelor interne şi externe:

a. o consecinţă economică

b. o consecinţă demografică

c. o consecinţă socială

2
3
 Terorismul
- Termenul de terorism vine din limba latină, de la cuvintele terror-terroris, şi are conotaţie militară.
Terorismul era folosit de legiunile romane pentru a impune legea lor, înspăimântând populaţia şi obligând-o
astfel la supunere.
- Terorismul se prezintă ca un fenomen social extrem de complex, constând din manifestarea spectaculoasă
a violenţei, cu scopul de a atrage atenţia, a înspăimânta, a chinui şi a impune un anumit tip de
comportament, uneori, pur şi simplu pentru a teroriza, printr-o gamă foarte diversificată de acţiuni-limită, în
care omul este deopotrivă armă şi victimă, călău şi condamnat.
Sursa: http://cssas.unap.ro/ro/pdf_studii/terorismul.pdf
Principalele tipuri de terorism Terorism religios, de stat, patologic, chimic şi biologic,
informaţional/ciber-terorismul, mediatic, cultural, infracţional (din spectrul crimei organizate).
(Preluare selectivă din Lucrarea Terorismul. Dimensiune geopolitică şi geostrategică. Centrul de Studii
Strategice de Securitate).
Sursa: https://www.google.ro/?gws_rd=ssl#safe=off&q=terorismul.+dimensiunea+geopolitica+si+geostrategica

►12. Corelaţi formele şi/sau exemplele de acţiuni teroriste cu tipurile de terorism corespondente.
a. utilizarea substanţelor chimice sau biologice împotriva populaţiei. Exemplu: Folosirea gazului sarin de
către secta japoneză AUM asupra populaţiei în metroul din Tokio. Terorism
______________________
b. virusarea computerelor şi distrugerea reţelelor şi a bazelor de date din domeniul economic, financiar,
militar. Terorism _____________________________________________________________________
c. prezentarea unei ştiri cu scop de răsturnare imagologică a unui eveniment. Exemplu: cazul Mihăilă
Cofariu prezentat de televiziunile occidentale ca fiind maghiar bătut cu bestialitate de românii din
Târgu Mureş, când el era ţăran român din Ibăneşti, ucis în acele împrejurări tragice.
Terorism ___________________
d. promovarea ,,culturii de piaţă” care nu are nicio legătură cu cultura autentică, adică sistemul de valori
al lumii. Exemple: agresarea naţiunilor cu subproduse culturale (filme, unele emisiuni TV, reviste),
care
cultivă violenţa, individualismul, egoismul, lipsa de respect; agresarea şi distrugerea
simbolurilor. Terorism ___________________
e. îşi motivează acţiunile ca reacţie la ceea ce ei consideră ofensiva culturii, valorilor, modelului de viaţă
occidental american asupra credinţei islamice tradiţionale. Exemplu: atacurile coordonate de Al-
Qaeda asupra celor două turnuri gemene ale World Trade Center din New York şi asupra Pentagonului
din septembrie 2001. Terorism ___________________
f. este o modalitate de înfricoşare a societăţilor, instituţiilor şi persoanelor tocmai pentru a creea câmp
liber de acţiune infracţionalităţii, eludării legii, este un mod de a crea fondul aperceptiv al societăţii
vizavi de lumea interlopă (care trebuie să fie unul de teamă, frică, teroare). Terorism ______________
g. are ca forme de manifestare: loviturile de stat, luptele de gherilă, deportările, condamnările la
închisoare pe motive politice, sponsorizarea unor grupări teroriste ş.a. Terorism __________________
h. actele teroriste sunt săvârşite de psihopaţi, oameni care pierd contactul cu realitatea, pierd controlul
sensurilor, acţionează inconştient. Comportarea lor deviantă are drept cauze: sărăcia, alcoolismul,
drogurile, violenţa urbană, pierderea reperelor, boala, dificultăţile vieţii, neîmplinirile afective sau
sexuale, refularea, inactivitatea, şomajul, inadaptabilitatea socială, provenienţa dintr-o familie
dezorganizată. Terorism ___________________

Acţiuni teroriste au avut loc în diferite ţări: Afganistan, Algeria, Arabia Saudită, Egipt, Franţa,
Israel, Irak, Pakistan, Regatul Unit, Rusia, Siria, Spania, SUA, Turcia, Tunisia ş.a.

►13. Care dintre tipurile de terorism enumerate sunt de anvergură în prezent. Argumentaţi răspunsul.

24
Decizia politică de luptă împotriva terorismului aparţine civilizaţiei şi vizează protecţia prin lege şi printr-
un sistem coerent de constrângeri şi de acţiuni a cetăţeanului, comunităţii, proprietăţii, instituţiilor, statului
şi sistemelor de valori împotriva actelor teroriste.
Toate politicile antiteroriste trebuie să vizeze:
informarea corectă asupra activităţilor, persoanelor, organizaţiilor şi instituţiilor teroriste, a celor care
sprijină sau finanţează terorismului de orice fel;
supravegherea structurilor, instituţiilor şi activităţilor care sunt bănuite că generează, încurajează sau
susţin terorismul;
prevenirea oricăror acţiuni de tip terorist;
distrugerea reţelelor, organizaţiilor şi bazelor teroriste din toata lumea indiferent une s-ar afla. (Preluare
selectivă din Lucrarea Terorismul. Dimensiune geopolitică şi geostrategică. Centrul de Studii Strategice
de Securitate).
Sursa: https://www.google.ro/?gws_rd=ssl#safe=off&q=terorismul.+dimensiunea+geopolitica+si+geostrategica

 Degradarea accentuată a mediului

- Activităţile economice tot mai intense crează o presiune mare asupra ecosistemelor. Aceasta se reflectă în
reducerea suprafeţelor forestiere, distrugerea terenurilor fertile şi creşterea suprafeţelor afectate de
deşertificare, creşterea continuă a consumului de apă, creşterea gradului de poluare a aerului, apelor şi
solurilor.
- Schimbările climatice generează la rândul lor amplificarea unor fenomene meteorologice extreme: furtuni,
inundaţii, tornade, secete şi a unor procese de versant (fig.3).
- Vulnerabilitatea stării mediului a ajuns la nivelurile la care pasivitatea factorilor responsabili coroborată
cu lipsa unor strategii viabile de protecţie a mediului pot crea dezechilibre majore cu efecte ireversibile
asupra naturii şi societăţii umane.
- Prima mobilizare majoră ca reacţie la degradarea stării mediului a reprezentat-o Conferinţa Internaţională
pe Probleme de Mediu şi Dezvoltare de la Rio de Janeiro din anul 1992. Cu această ocazie a fost elaborată
Agenda 21- document de o însemnătate majoră în care sunt stabilite priorităţi şi măsuri privitoare la
protecţia calităţii mediului şi dezvoltarea durabilă pentru următoarele decenii. Acţiuni similare au fost luate
cu ocazia summit-urilor ulterioare, respectiv Protokolul de la Kyoto (1997) privitor la reducerea gazelor
poluante şi Conferinţa Internaţională pe Probleme de Mediu de la Johanesburg (2002).

Fig. 3 Sursa: https://www.google.ro/?gws_rd=ssl#safe=off&q=imagini+cu+degradarea+mediului

►14. Alegeţi o problemă de mediu cu care se confruntă societatea contemporană.

______________________________________________________________________________________
Identificaţi şi precizaţi, în acest caz:
a. două cauze

b. două efecte/consecinţe

c. două măsuri de limitare/atenuare a efectelor

2
5
►15. Redactaţi un slogan/desen prin care să sensibilizaţi opinia publică în legătură cu necesitatea
protecţiei mediului.

 Gestionarea situaţiilor de criză provocate de ,,valurile” migraţioniste

►16. Care sunt regiunile emiţătoare ale ,,valului” migraţionist actual?

►17. Precizaţi două cauze actuale ale acestui fenomen

►18. Numiţi două consecinţe sociale şi două consecinţe demografice pentru Europa, ca destinatar a acestui
,,val” migraţionist

►19. Cum trebuie gestionată această criză a refugiaţilor? Argumentaţi răspunsul.

 Reconfigurarea sferelor de influenţă şi trecerea spre sistemul geopolitic multipolar

►20. Care sunt ,,actorii’’ implicaţi în această reconfigurare a sferelor de influenţă?

►21. Care ţări vor fi poli de putere în viitorul sistem geopolitic?

►22. Exprimaţi un punct de vedere personal în legătură cu Scutul Antirachetă de la Deveselu şi

constituirea Unităţii de Integrare a Forţelor NATO pe teritoriul României.

26
 2. GEOGRAFIA POPULAŢIEI ŞI A AŞEZĂRILOR UMANE
2.1. GEOGRAFIA POPULAŢIEI

Geografia populaţiei = ramură a geografiei umane, care studiază grupurile umane din punctul de vedere al
dinamicii, repartiţiei geografice, mobilităţii spaţiale, structurii demografice etc.

2.1.1. DINAMICA POPULAŢIEI

 Dinamica populaţiei = totalitatea modificărilor ce determină numărul populaţiei, structura şi

răspândirea populaţiei unui teritoriu, într-un anumit interval de timp, ca urmare a naşterilor, deceselor,
imigrărilor şi emigrărilor. (http://ro.scribd.com/doc/43898176/DINAMICA-POPULATIEI#scribd )

BILANŢUL NATURAL AL POPULAŢIEI

Indicatori demografici

Natalitatea (n) – fenomen demografic ce arată intensitatea naşterilor.
Natalitatea este influenţată de un complex de factori demografici, economici, politici, socio-culturali,
religioşi, sanitari.

►1. Identificaţi din prezentările următoare tipurile de factori care influenţează natalitatea:
a. Reprezintă capacitatea de a crea deprinderi şi comportamente de igienă, de a asigura asistenţa sarcinii
şi a naşterii, având la bază infrastructură sanitară şi personal medical calificat – Factori ___________
b. Condamnă avortul şi practicile contraceptive - Factori ___________
c. Se raportează la capacitatea femeilor de vârstă fertilă (15-49 ani) de a avea urmaşi - Factori
__________________
d. Redau un raport invers proporţional între natalitate şi gradul de dezvoltare economică, prioritară fiind
cariera profesională - Factori _______________
e. Promovează la nivel naţional politici pronataliste sau prohibitive - Factori _______________
f. Redau diferenţe majore de concepţie între societăţile tradiţionale şi ţările dezvoltate în privinţa relaţiei
familie-societate - Factori _________________________

Rata natalităţii redă raportul dintre numărul născuţilor vii dintr-un an şi populaţia medie a anului respectiv; se
exprimă în promile (‰).
n = Nv : Pt x 1000 unde:
n - rata natalităţii
Nv - numărul născuţilor vii
Pt - populaţia totală

Mortalitatea (m) – fenomen demografic ce arată intensitatea deceselor.
Mortalitatea este dependentă de ponderea populaţiei vârstnice din cadrul unei populaţii, igiena personală
şi colectivă, gradul de asistenţă medicală, modul şi mediul de viaţă.

►2. Redactaţi un slogan prin care să surprindeţi importanţa afirmaţiei: ,,Modul şi mediul de viaţă este
definitoriu în privinţa duratei vieţii’’


Rata mortalităţii redă raportul dintre numărul deceselor dintr-un an şi populaţia medie a anului
respectiv; se exprimă în promile (‰).
m = M : Pt x1000 unde:
m – rata mortalităţii
M – numărul deceselor
Pt - populaţia totală

Bilanţul natural (Bn) – redă diferenţa dintre numărul născuţilor vii şi numărul deceselor dintr-un an, în valori
absolute. Bn = n-m

Rata Bilanţului natural - se exprimă în promile (‰), prin relaţia: Bn = (Nv - M) : Pt x1000

2
7
 Bilanţul natural al populaţiei este influenţat de alţi indicatori demografici:

Mortalitatea infantilă (Mi) – numărul de copii care mor la naştere sau în vârstă de până la 1 an, raportat la
1000 locuitori; se exprimă în promile (‰).
Mi = D<1an : Nv<1an x 1000 unde:
Mi – rata mortalităţii infantile
D<1an – numărul copiilor decedaţi sub vârsta de 1 an
Nv<1an – numărul copiilor sub vârsta de 1 an

Morbiditatea – redă numărul de îmbolnăviri dintr-un an, raportat la 100.000 locuitori.

Rata medie de creştere redă gradul de creştere a populaţiei în curs de un an la 100 de locuitori,
exprimat în procente. În prezent rata medie de creştere a populaţiei în ţările în dezvoltare este mai mare
(peste 2%), comparativ cu ţările dezvoltate (în jur de 1%). Pe regiuni geografice rata medie de creştere a
populaţiei în anul 2011 era de 2,8% în America de Sud, 2,7% în Africa, 2% în Asia, 0,9% în America de
Nord, şi 0,6% în Europa.
Calculul indicilor demografici
a. Populaţia medie a statului X, la nivelul anului 2014, era de 38.500.000 locuitori. Pe parcursul anului, s-
au născut 200.000 copii şi au decedat 240.000 persoane. Calculaţi:
- Rata natalităţii. Răspuns: 200.000 : 38.500.000 x 1000 = 5,19‰
- Rata mortalităţii. Răspuns: 240.000 : 38.500.000 x 1000 = 6,23‰
b. În localitatea A, în anul 2013 s-au născut 200 copii vii. Dintre aceştia, 4 au decedat înainte de a împlini
vârsta de 1 an. Calculaţi rata mortalităţii infantile în acest caz. Răspuns: 4 : 200 x 1000 = 20‰

►3. Rezolvaţi, după exemplele de mai sus următoarele probleme:

a. Populaţia medie a statului Y la nivelul anului 2014 era de 33.500.000 locuitori. Pe parcursul anului, s-au
născut 20.000 copii şi au decedat 25.000 persoane. Calculaţi:
- Rata natalităţii

- Rata mortalităţii

b. În localitatea B, în anul 2013 s-au născut 160 copii vii. Dintre aceştia, 3 au decedat înainte de a împlini
vârsta de 1 an. Calculaţi rata mortalităţii infantile în acest caz.

MOBILITATEA TERITORIALĂ A POPULAŢIEI

Presupune deplasările (plecările şi venirile) individuale sau pe grupe de oameni, pe distanţe diferite cu şi
fără schimbarea domiciliului stabil.
Mobilitatea teritorială a populaţiei cuprinde:
a. deplasări obişnuite: zilnice (navetism), de week-end, ocazionale
b. migraţii propriu-zise

Tipuri de migraţii:
După numărul persoanelor angrenate în procesul de migrare:
- migraţii individuale

- migraţii colective
După durată:
- migraţii de scurtă durată: sezoniere şi temporare

- migraţii de lungă durată sau definitive
După nivelul de calificare al migranţilor:
- migranţi cu calificare inferioară

- migranţi cu înaltă calificare
După destinaţie:
- migraţii interne

- migraţii internaţionale:intracontinentale şi intercontinentale
După dorinţa de plecare/revenire:
- migraţii voite/dorite

28
 - migraţii forţate: refugiaţii (persoane obligate să îşi părăsească ţara de origine din cauza conflictelor
militare sau a unor constrângeri şi persecuţii religioase, entice, politice etc) şi deportaţii (persoane
mutate forţat de autorităţi fără voinţa lor în alte zone/regiuni, practică specifică regimurilor

totalitare comuniste).
După legalitatea deplasării:
- migraţii legale, conforme cu legislaţia naţională şi internaţională
- migraţii ilegale/clandestine.

►4. Completaţi, pe baza clasificării date, tipul/tipurile de mobilitate teritorială a populaţiei corespondente
exemplelor date, în casetele libere din partea dreaptă a tabelului de mai jos (tabel1).

Nr. Exemple de deplasări şi migraţii Tipul/tipurile de mobilitate teritorială corespondente

crt situaţiei date
1 Alexandra şi Daria sunt eleve în clasa a
X-a şi se deplasează la liceu cu autobuzul

2 Bunicii lui Mihai, ţărani dintr-o comună

arădeană, au fost urcaţi forţat într-o
noapte în tren şi duşi în Bărăgan, fiind
obligaţi de autorităţile comuniste de
atunci, să rămână acolo
3 Sorin a terminat liceul şi a plecat cu
familia în SUA, unde s-a stabilit definitiv

4 Ionică iese în fiecare week-end cu

prietenii la o partidă de volei, în aer liber,
la marginea pădurii
5 Cătălin a plecat în Franţa unde lucrează
ca medic stomatolog

6 Rodica a trebuit să plece de vineri, cu

prietenul ei, la Constanţa, la nunta
verişoarei sale Simona
7 Vlad a plecat pe litoral pentru a-şi vinde
produsele artizanale confecţionate de el,
specifice zonei sale etnografice

8 Un grup de săteni din localitatea Cricău

au plecat la cules de căpşuni în Spania

9 La controlul specific, vameşii români au

descoperit într-un container, patru
cetăţeni asiatici care veneau din Turcia

Tabel 1
Principalele arii de imigrare actuale

Europa Occidentală, care primeşte emigranţi îndeosebi din Europa Centrală şi de Est, Nordul Africii, ţări arabe
asiatice, China;

SUA şi Canada, care primesc emigranţi din Mexic şi celelalte ţări latino-americane, din Asia şi din unele ţări
europene şi africane;

Australia şi Noua Zeelandă care primesc emigranţi, îndeosebi din Europa.


Cauzele migraţiilor
Constrângeri de ordin natural: secetele prelungite, inundaţiile, alunecările de teren, alte catastrofe

naturale: cutremure, erupţii vulcanice, valuri tsunami, epidemii;

Cauze cu inducere umană
Nivelul de trai mai ridicat din ţările dezvoltate – principala cauză a migraţiei actuale.

29

Oportunităţile de găsire a unui loc de muncă mai bine plătit şi mirajul oraşului mare – exemplu:
plecarea unei părţi însemnate a populaţiei rurale spre oraşe, în timpul regimului communist, fenomen
cunoscut sub numele de ,,exod rural”. O formă particulară specifică ţărilor dezvoltate o
reprezinţă ,,exodul urban”(deplasarea populaţei dinspre centru spre periferie sau spre localităţi
periurbane unde îşi stabileşte domiciliul).

Restructurarea economică şi privatizările eşuate după căderea comunismului care au generat şi
amplificat două curente migraţioniste – ,,migraţia inversă”(exemplu pentru România, din centrele
miniere spre mediul rural) şi migraţia externă pentru practicarea diferitelor activităţi în agricultură,
construcţii şi alte domenii.

Persecuţiile religioase – exemplu: cazul din trecut al sectei mormonilor persecutaţi în Europa, care au migrat în
SUA.

,,Psihoza de emigrare” întrţinută în timpul ,,războiului rece” de posturile de radio ,,Europa Liberă”, ,,Deutsche
Welle” şi ,,Vocea Americii”, cu impact individual şi colectiv.

Negocieri politice interstatale finalizate prin acorduri bilaterale – exemple: transmutările de populaţie din
Cadrilater şi Dobrogea, plecarea condiţionată a saşilor din România în timpul regimului Ceauşescu.

Plecarea din cauza stărilor conflictuale/războaielor – exemple: plecarea celor 1,3 milioane de irakieni
în Iran, în timpul războiului din Golf (1991), plecarea a zeci de mii de rwandezi în R.D. Congo ca
urmare a conflictelor dintre triburile tutsi şi hutu (1995).

Amenajarea unor noi infrastructuri teritoriale de rang superior – exemplu: strămutarea populaţiei din
Insula Ada Kaleh (fig.1) şi din unele sate din Defileul Dunării ca urmare a construirii Sistemului
energetic şi de navigaţie Porţile de Fier I.

Acapararea elitelor intelectuale, fenomen cunoscut sub denumirea de ,,exodul inteligenţei” sau ,,brain-drain” –
exemplu plecarea medicilor din România în ţări ale Europei de Vest şi SUA.

Fig.1. Insula Ada Kaleh Sursa: https://www.google.ro/?gws_rd=ssl#safe=off&q=ada+kaleh

Consecinţe ale migraţiilor

►5. Identificaţi şi scrieţi în tabelul dat, în spaţiile libere aferente:

- două consecinţe economice, două consecinţe demografice şi două consecinţe sociale pentru ţările
receptoare de migranţi (Grupa 1)
- două consecinţe economice, două consecinţe demografice şi două consecinţe sociale pentru ţările
emiţătoare de migranţi (Grupa 2)

Ţări receptoare de imigranţi Ţări emiţătoare de emigranţi

Consecinţe
economice

30
 Consecinţe
demografice

Consecinţe
sociale

BILANŢUL MIGRATORIU. BILANŢUL TOTAL AL POPULAŢIEI


Rata de emigrare – se exprimă prin relaţia (E/P) x 1000, unde: E - numărul de emigranţi (cei care pleacă); P -
populaţia medie a anului respectiv; se exprimă în promile ( ‰)

Rata de imigrare – se exprimă prin relaţia (I/P) x 1000, unde: I - numărul de imigranţi (cei care vin/sosesc); P -
populaţia medie a anului respectiv; se exprimă în promile (‰)

Bilanţul migratoriu (Bm) – redă diferenţa dintre numărul imigranţilor şi numărul emigranţilor, în valori
absolute, se exprimă prin relaţia Bm = I – E

Rata Bilanţului migratoriu - se exprimă în promile (‰), prin relaţia: Bn = (I - E) : Pt x 1000

Bilanţul total – suma celor două bilanţuri: Bt = Bn + Bm

Calculul indicilor demografici

a. Populaţia medie a statului K, la nivelul anului 2013, era de 38.500.000 locuitori. Pe parcursul din statul
respectiv au plecat definitiv 1.000.000 persoane, iar 10.000 au sosit, stabilindu-şi aici reşedinţa.
Calculaţi:
- Rata de imigrare. Răspuns: 10.000/38.500.000 x 1000 = 0,25‰
- Rata de emigrare. Răspuns: 1.000.000/38.500.000 x 1000 = 25,97‰

b. Populaţia medie a statului L, la nivelul anului 2013, era de 44.500.000 locuitori. Pe parcursul anului, s-
au născut 165.000 copii şi au decedat 260.000 persoane. În acelaşi interval, din statul respectiv au plecat
definitiv 1.000 persoane, iar 25.500 au sosit, stabilindu-şi aici reşedinţa.
Calculaţi:
- Valoarea Bn. Răspuns: 165.000 – 260.000 = -95.000 pers.
- Valoarea Bm. Răspuns: 25.500 – 1.000 = 24.500 pers.
- Valoarea Bt. Răspuns: (-95.000) + 24.500 = -70.500 pers.
- Populaţia statului L la sfârştul anului 2013 Răspuns: 44.500.000 + (-70.500) = 44.429.500 pers.

►6. Rezolvaţi, după exemplele de mai sus următoarele probleme:

a. Populaţia medie a statului L, la nivelul anului 2013, era de 18.500.000 locuitori. Pe parcursul din statul
respectiv au plecat definitiv 10.000 persoane, iar 1.500 au sosit, stabilindu-şi aici reşedinţa. Calculaţi:
- Rata de imigrare

- Rata de emigrare

b. Populaţia medie a statului M, la nivelul anului 2013, era de 38.500.000 locuitori. Pe parcursul anului, s-
au născut 176.000 copii şi au decedat 162.000 persoane. În acelaşi interval, din statul respectiv au plecat
definitiv 10.000 persoane, iar 5.500 au sosit, stabilindu-şi aici reşedinţa. Calculaţi:
- Valoarea Bn.

3
1
- Valoarea Bm.

- Valoarea Bt.

- Populaţia statului M la sfârştul anului 2013

2.1.2. EVOLUŢIA NUMERICĂ A POPULAŢIEI

Evoluţia numerică a populaţiei Terrei (fig.1), a fost lentă până în jurul anului 1500, mai ridicată până
în jurul anului 1850 şi accelerată începând cu a doua jumătate a sec. XIX, proces cunoscut sub numele
de explozie demografică.

Fig.1 Evoluţia populaţiei Terrei, după G. Erdeli, G. Vlăsceanu, C. Şerban, 2005, N. Ilinca, 2006

►1. Identificaţi şi precizaţi minim trei cauze ale ritmului lent de creştere a populaţiei până în jurul anului
1500.

►2. Identificaţi şi precizaţi minim trei cauze ale ritmului accelerat de creştere a populaţiei începând cu a
doua jumătate a sec. XIX.

Explozia demografică nu se produce concomitent în toate ţările, în unele state s-a încheiat, în altele se
derulează în continuare. Interpretarea tranziţiei demografice (fig.2), explică acest proces prin prisma
ţărilor dezvoltate care au parcurs toate fazele acestei tranziţii.

►3. Marcaţi, în casetele libere din reprezentarea grafică de la fig.2, fazele tranziţiei demografice redate
mai jos, corespondente stadiilor de evoluţie indicate.
Faze ale tranziţiei demografice: creştere demografică încetinită, declin demografic, echilibru relativ (tip
demografic tradiţional), explozie demografică, stagnare.

32
 Fig.2 Sursa: http://ro.scribd.com/doc/92389219/Modelul-Tranzitiei-Demografice-Thompson#scribd

Conform unor prognoze, populaţia Terrei va ajunge în anul 2025 la 8,5 mld. loc, iar în anul 2100 va
depăşi 15 miliarde. După alte prognoze, va atinge 9,4 mld.loc. în anul 2050 şi aproape 10 mld.loc. în
jurul anului 2100 după care se va stabiliza.
Deosebirile valorice date de evoluţia numerică a populaţiei pe continente existente la sfârşitul sec. XX se
vor amplifica în sec. XXI (tabel 1).

CONTINENTUL 2000 2050 (ESTIMARE) 2100 (ESTIMARE)

Africa 819,9 2046,0 2520,0
Asia 3688,5 5442,5 5013,0
Europa 729,3 751,0 855,0
America de Nord 308,6 384,0 320,0
America de Sud şi Caraibe 514,6 754,1 1180,0
Australia şi Oceania 30,2 45,6 40,0
Total 6091,1 9422,8 9928,0
Tabel 1. Evoluţia numerică a populaţiei pe continente (mil.loc.), după G. Erdeli, G. Vlăsceanu, C. Şerban, 2005

►4. Analizaţi tabelul 1 şi precizaţi:

a. în cadrul căror continente este estimată o creştere progresivă a populaţiei până la nivelul anului 2100?

b. în cadrul căror continente este estimată o scădere a populaţiei în intervalul 2050-2100?

c. două consecinţe sociale care se vor amplifica în continentele care vor înregistra o creştere accentuată
a populaţiei.

33
►5. În Europa, pe fondul general de uşoară creştere demografică, sunt conturate deja două tendinţe:
a. de creştere demografică, în unele ţări în dezvoltare şi în unele ţări dezvoltate europene;
b. de scădere numerică a populaţiei în majoritatea ţărilor în dezvoltare europene, foste
socialiste. Cum explicaţi acest fapt ?

2.1.3. TIPURI DE MEDII DE VIAŢĂ. RĂSPÂNDIREA GEOGRAFICĂ A POPULAŢIEI

TIPURI DE MEDII DE VIAŢĂ (Fig.1)

Totalitatea condiţiilor externe fizice, chimice, bilogice în care îşi desfăşoară viaţa plantele, animalele şi
oamenii reprezintă mediul de viaţă.

Fig.1 Harta tipurilor de medii pe Glob.

După O. Mândruţ , 2008 şi https://www.google.ro/?gws_rd=ssl#safe=off&q=HARTA+MEDIILOR+DE+VIATA

►1. Precizaţi, pe baza hărţii de mai sus (fig.1):

a. mediile de viaţă din Europa _____________________________________________________________
______________________________________________________________________________________
______________________________________________________________________________________
b. mediile de viaţă din Africa ______________________________________________________________
______________________________________________________________________________________
c. mediile de viaţă din Asia _______________________________________________________________
______________________________________________________________________________________
______________________________________________________________________________________
d. mediile de viaţă din America de Sud ______________________________________________________
______________________________________________________________________________________
______________________________________________________________________________________

34
e. mediile de viaţă din America de Nord _____________________________________________________
______________________________________________________________________________________
______________________________________________________________________________________
f. mediile de viaţă din Australia __________________________________________________________

Mediul ecuatorial (între 5°lat.N - 5°lat.S), se remarcă prin densitatea redusă a populaţiei şi frecvenţa comunităţilor
rurale tradiţionale.

Mediul tropical cu două anotimpuri (între 5°-12°lat.N şi S), se caracterizează prin activităţi agricole diversificate
şi concentrări mari de populaţie.

Mediul tropical arid (între 5°-12°lat.N şi S), prezintă aşezări şi activităţi umane în lungul unor fluvii şi
în oaze.

Mediul subtropical/mediteranean (între 5°-12°lat.N, extensiune redusă în Emisfera Sudică: SE
Australiei, sudul extrem al Africii), prezintă o concentrare mare a populaţiei şi activităţi economice
complexe.

Mediul temperat oceanic (între 40°-60°lat.N şi S), se remarcă prin populaţie numeroasă şi activităţi economice
diversificate.

Mediul temperat continental (între 35/40°-50°lat.N şi S), se remarcă prin activităţi agricole diversificate, alte
activităţi economice.

Mediul temperat arid (între 35/40°-50°lat N), are o densitate redusă a populaţiei.

Mediul temperat rece/taiga (între 50°-60°lat.N), se se remarcă prin populaţie rară, aşezări cu profil industrial
punctiform (exploatarea resurselor de subsol şi a lemnului).

Mediul subpolar (între 60°-70°lat.N), are o populaţie rară: laponi, eschimoşi, iakuţi.

Mediul polar (între 70°-90°lat.N), este locuit doar ocazional (pentru cercetări, vânătoare, pescuit).

Mediile azonale montane, litorale, insulare prezintă caracteristici specifice în funcţie de dispunerea lor
latitudinală şi altitudinală.
Condiţiile diferite de mediu şi existenţă au generat apariţia deosebirilor rasiale, comportamentale, în
privinţa ocupaţiilor şi a nivelului de trai al oamenilor.

►2. Mediile de viaţă întrunesc o serie de caracteristici climatice, hidrologice, pedologice, biogeografice
specifice. Având în vedere caracteristicile climatice şi pedologice specifice, explicaţi:
a. de ce în mediul ecuatorial, populaţia este redusă?

b. de ce în mediul tropical-arid activităţile umane se concentrează aproape în totalitate în lungul unor fluvii
şi în oaze?

c. de ce în mediul de taiga populaţia este redusă?

d. concentrarea activităţilor economice din mediul subpolar pe două componente: vânat şi pescuit,
respectiv, exploatarea resurselor de subsol
3
5
e. de ce mediul polar este locuit doar ocazional?

►3. Prezentaţi două deosebiri dintre mediile de viaţă insulare arctice şi mediile de viaţă insulare din
America Centrală. Vă puteţi referi la oricare două dintre următoarele: condiţii de locuit generate de
factorul climatic, ocupaţii specifice, grad de populare.

►4. Prezentaţi două deosebiri dintre mediul montan şi mediul de câmpie din România. Vă puteţi referi la
oricare două dintre următoarele: tipologia gospodăriilor, ocupaţii specifice, grad de populare.

►5. De ce mediul de viaţă subpolar este slab reprezentat în Emisfera Sudică ?

RĂSPÂNDIREA GEOGRAFICĂ A POPULAŢIEI

Populaţia este inegal răspândită pe suprafaţa Terrei.
Repartiţia geografică a populaţiei este determinată şi influenţată de factori naturali, social-istorici,
demografici şi economici.

►1. Argumentaţi printr-o frază rolul fiecărei categorii de factori în parte, în răspândirea geografică a
populaţiei.
a. Factori naturali

b. Factori social-istorici

c. Factori demografici

d. Factori economici

Populaţia Terrei este distribuită inegal latitudinal, altitudinal, şi în funcţie de gradul de dezvoltare
economică a regiunilor sau unităţilor administrativ-teritoriale

36
►2. Prezentaţi repartiţia populaţiei în altitudine cu ajutorul graficului de la fig.2, partea stângă

►3. Prezentaţi repartiţia populaţiei în funcţie de distanţa faţă de ţărm, cu ajutorul graficului de la fig.2,
partea dreaptă

Fig.2 Repartiţia populaţiei în altitudine şi raportată la distanţa faţă de ţărmul mării, după P.
Cocean, R. Dan, D. Marc, N. Bena, 2005

DENSITATEA POPULAŢIEI
Redă numărul de locuitori raportat la o unitate de suprafaţă şi se exprimă în loc./km².
Se calculează după formula D = P : S, unde:
P - Populaţia exprimată prin numărul locuitorilor
S – Suprafaţa teritoriului luat în considerare, exprimată în km²

►1. Identificaţi pe harta din manual şi/sau atlasul geografic, apoi scrieţi în spaţiile libere:
a. arealele cu cele mai mari valori ale densităţii populaţiei

b. arealele cu cele mai mici valori ale densităţii populaţiei

►2. Observaţi harta de la fig.3.

a. Numiţi opt ţări cu valori mari şi foarte mari ale densităţii populaţiei

b. Numiţi patru ţări cu valori foarte mici ale densităţii populaţiei

3
7
 Fig.3 Harta densităţii populaţiei pe ţări.
Sursa: file:///C:/Documents%20and%20Settings/User/Desktop/1280px-
Countries_by_population_density.svg.png ►3. a. Calculaţi densitatea populaţiei statelor din tabelul 1 şi
treceţi valorile în casetele libere din tabel.

Statul Suprafaţa (km²) Populaţia (nr. loc.) Densitatea (loc./km²)

Finlanda 338.423 5.428.827
Ungaria 93.030 9.906.000
Tabel 1. Sursa: https://www.google.ro/?gws_rd=ssl#safe=off&q=finlanda;
https://www.google.ro/?gws_rd=ssl#safe=off&q=ungaria

b. Precizaţi două cauze ale diferenţei densităţii populaţiei dintre cele două state.

2.1.4. STRUCTURI DEMOGRAFICE

A. Structura rasială
După trăsăturile somatice (culoarea pielii, părul, forma buzelor, feţei, ochilor, nasului) şi fiziologice
(însuşiri funcţionale, care determină caracterul reacţiilor organismului uman la acţiunea factorilor
externi şi interni), populaţia Terrei este cuprinsă în patru rase: albă (europoidă), mongoloidă (galbenă),
neagră (negroidă) şi australiană.
La acestea se adaugă populaţiile rezultate prin încrucişări de rase:
Mixtura rasială dintre mongoloizi şi australoizi, respectiv, dintre europoizi şi australoizi → metişi
Mixtura rasială dintre europoizi şi negroizi → mulatri
Mixtura rasială dintre sclavii negri şi amerindieni sau metişi → zambos.

►1. Analizaţi descrierile următoare şi precizaţi în ce categorie, după rasă, se încadrează populaţia
respectivă:
a. ... culoare închisă a pielii, adaptare la insolaţia puternică, aclimatizare la regiuni mai nordice relativ
dificilă; părul întotdeauna creţ, scurt şi foarte aspru, pilozitate slab dezvoltată; buzele groase, nasul lung
şi turtit, talia variabilă.
Rasa

38
b. ... Prezintă ca subtipuri rasiale:
- aborigenii din Australia – au unele similarităţi cu negroizii din Africa, dar se disting net prin părul
ondulat, mătăsos, sistemul pilos foarte dezvoltat, arcade supraorbitale proeminente;
- veddoizii, populaţia aborigenă din sudul Asiei, întâlniţi în câteva grupuri izolate din centrul insulei Sri
Lanka, zonele înalte care mărginesc Pod. Dekkan, sudul Indiei (8-10 mil.), se disting prin talia mai redusă
(1,55m la barbaţi);
- papuaşii şi melanezienii, circa 9-10 mil., se deosebesc prin nasul îngust şi proeminent, părul abundent şi
mai creţ decât al aborigenilor.
Rasa
c. ... s-au adaptat la vânturile puternice şi furtunile de praf (epicantusul-cuta pleoapei inferioare care dă
ochilor o poziţie aparent piezişă)... Dintre celelalte trăsături caracteristice se evidenţiază: culoarea pielii
variabilă, de la alb la cafeniu, mai deschisă în nord şi mai închisă în sud; faţa relativ plată cu un nas mic,
puţin proeminent şi pomeţii feţei bine marcaţi; păr de culoare neagră, drept şi foarte rezistent (mai
dezvoltat însă decat la negroizi).
Rasa
d. ... culoarea deschisă a pielii (oscilantă ca nuanţă de la alb palid la măsliniu); varietatea nuanţelor şi
aspectul părului (de la drept la ondulat sau creţ şi de la blond-argintat la negru închis), ca şi culoarea
ochilor.
Rasa
Sursa: http://www.scrigroup.com/geografie/Structura-populatiei41293.php

►2. Observaţi imaginile următoare (fig.1-4) şi precizaţi rasa umană corespondentă fiecărei imagini.

Fig.1 Rasa _______________ Fig.2 Rasa ______________ Fig.3 Rasa ________ Fig.4 Rasa ___________
Sursa: https://www.google.ro/?gws_rd=ssl#safe=off&q=rase+umane

B. Structura religioasă (confesională)


Religiile se grupează în trei mari categorii:
Universale: creştinismul (peste 30% din totalul populaţiei mondiale), islamismul, budismul

Etnice - formează comunităţi etnoculturale cu un mod de viaţă specific, sunt reprezentate prin hinduism, iudaism,
confucianism, taoism

Tribale - grupări culturale cu credinţe primitive, cei mai mulţi adepţi în Africa, sunt reprezentate de animism,
şamanism ş.a.
Circa 24% din totalul populaţiei mondiale o reprezintă persoanele fără religie.

►3. Precizaţi ramurile creştinismului, ca religie monoteistă.

►4. Pe harta de la fig.5 este redată distribuţia principalelor religii pe glob. Pe baza acestei hărţi şi a hărţii
politice din manual sau din atlasul geografic, precizaţi:
a. numele a patru continente unde este dominantă religia creştină

b. numele a două state unde religia dominantă este hinduismul

3
9
c. numele a patru state unde se practică religia budistă

d. o cauză pentru care islamismul este religie dominantă în Africa de Nord

e. o cauză pentru care în Groenlanda este concentrată o populaţie redusă de religie creştină

Fig. 5 Sursa: https://www.google.ro/?gws_rd=ssl#safe=off&q=harta+religiilor+wikipedia

►5. Numiţi principalele centre de pelerinaj în cazul religiilor:

a. ortododocsă

b. romano-catolică

c. iudaică

d. islamică

C. Structura pe grupe de vârstă


Reprezintă expresia divizării populaţiei totale a unui stat în trei categorii semnificative:
0 ... 15/20 ani – populaţia tânără

15/20 ani .... 60/65 ani populaţia adultă

Peste 60/65 ani populaţia vârstnică
Raportul dintre populaţia vârstnică şi populaţia tânără redă tendinţele de îmbătrânire sau întinerire a

populaţiei.
Se consideră tendinţă de întinerire când populaţia tânără deţine cel puţin 35% din totalul populaţiei

Se consideră tendinţă de îmbătrânire când populaţia vârstnică deţine peste 12% din totalul populaţiei.

40
 Procentul cel mai ridicat al populaţiei tinere îl deţine Africa (peste 44% din africani au sub 20 de ani), iar
procentul cel mai ridicat al populaţiei vârstnice, Europa (categoria vârstnicilor deţinând 14% totalul
populaţiei).
Pentru reprezentarea repartiţiei pe grupe de vârstă a populaţiei se utilizează piramida vârstelor –
reprezentare pe verticală, bilaterală a grupelor de vîrstă pe cele două sexe (fig.6).

Fig.6 Sursa: https://www.google.ro/?gws_rd=ssl#safe=off&q=tipuri+de+piramide+ale+varstelor

Citirea piramidei (fig.7):

 Vârf aplatizat/turtit; Formă îngustă şi alungită; Bază îngustată; Flancuri convexe

Fig.7 Sursa: https://www.google.ro/?gws_rd=ssl#safe=off&q=piramida+varstelor

Interpretarea piramidei (fig.7):

 Dominanţa populaţiei feminine vărstnice faţă de populaţia masculină din aceaşi categorie
 Ponderea mare a adulţilor
 Pondere mai redusă a populaţiei tinere

4
1
►6. În imaginile de la fig.8, 9 sunt redate două piramide ale populaţiei din statele Mali şi România.
a. Precizaţi deosebirile dintre cele două piramide ale vârstelor din cele două state, în privinţa vârfurilor,
formelor, bazelor şi a flancurilor acestora.

b. Prezentaţi diferenţele dintre cele două piramide în privinţa celor trei grupe de vârstă.

c. Precizaţi tendinţa de evoluţie numerică a populaţiei în cele două state, pentru următorii ani.

Sursa fig. 8: http://www.scrigroup.com/geografie/demografie/STUDIU-GEODEMOGRAFIC-

COMPARATI34554.php

Sursa fig. 9: https://www.google.ro/?gws_rd=ssl#safe=off&q=piramida+varstelor+romania+2010

42
D. Structura populaţiei pe sexe
Redă proporţia bărbaţi – femei din totalul populaţiei.
La scară planetară, se remarcă o uşoară dominare a sexului masculin la grupa tânără, ponderi
aproximativ egale ale sexelor la grupa adulţilor şi o dominare a sexului feminin la grupa vârstnică.
În România, la nivelul anului 2011 populaţia feminină reprezenta 51,4% din totalul populaţiei.
►7. Explicaţi de ce populaţia vârstnică feminină este mai numeroasă decât cea masculină.

E. Structura pe medii habitaţionale

Se referă la repartiţia populaţiei unui teritoriu în raport cu mediul de rezidenţă/locuire.
Prezintă mari discrepanţe între ţările lumii. Ponderea populaţiei urbane variază de la valori foarte
ridicate (100% în Singapore şi Monaco, 99% în San Marino, 97% în Belgia) la valori reduse (10% în
Uganda, 9% în Burkina Faso, 8% în Rwanda, 5% în Bhutan). În România, la nivelul anului 2011
ponderea populaţiei urbane era de 54% din totalul populaţiei.
Tendinţa populaţiei urbane este de continuă creştere, peste 60% în anul 2025 ( estimare N.Ilinca, 2006).

►8. Se dă tabelul de mai jos.

Statul Total populaţie (loc.) Populaţie urbană (%) Populaţie rurală (%)
Suedia 9.119.423 85
Albania 3.011.405 52
Tabel 1 Sursa: www.cia.gov – date estimative 2010

Pe baza acestor date precizaţi:

a. valoarea populaţiei rurale, în procente, pentru cele două state

b. valoarea populaţiei urbane, în cifre absolute, pentru cele două state

c. două cauze care determină diferenţe, în structura populaţiei pe medii, dintre cele două state:

E. Structura lingvistică
În prezent pe Terra se vorbesc circa 3000 de limbi şi 6000 de dialecte
Cele mai vorbite limbi pe Terra sunt chineza (mandarin) - peste 930 mil. vorbitori, engleza – peste 450
mil. vorbitori, hindi - peste 400 mil. vorbitori, spaniola - circa 350 mil. vorbitori.

Cea mai numeroasă familie lingvistică este cea indoeuropeană (fig.10), care cuprinde:
limbi germanice: engleza, germana, olandeza, daneza, suedeza;

limbi romanice/latine: spaniola, portugheza, italiana, franceza, româna, catalana

limbi slave: rusa, ucraineana, belorusa, poloneza, ceha, bulgara, sârbo-croata

limbi indo-iraniene: hindi, bengali, urdu, punjabi, persana, kurda, nepali ş.a.

alte limbi indo-europene: greaca, albaneza, armeana.

43
 Fig.10. Distribuţia limbilor indoeuropene.
Sursa: https://ro.wikipedia.org/wiki/Limbi_indo-europene#/media/File:IE_countries.png

Alte familii lingvistice: sino-tibetană, australo-indoneziană, afro-asiatică (semito-hamitică),

dravidiană, altaică, uralică, sud-est asiatică, japoneză, coreeană, nigero-congoleză, nilo-sahariană,
amerindiană etc.
Limbile oficiale la ONU sunt: engleza, franceza, spaniola, araba, rusa şi chineza.

►9. Realizaţi, în tabelul 2 corespondenţa prin săgeţi între familiile lingvistice şi limbile corespondente
acestora.
Familii lingvistice Limbi corespondente
Afro-asiatică (semito-hamitică) fino-ugrice (finlandeza, estona, maghiara)
Altaică turca, tătara, mongola
Uralică ebraica, araba
kmera, vietnameza
Tabel 2

F. Structura socioeconomică
Populaţia activă din punct de vedere economic cuprinde toate persoanele care furnizează forţa de
muncă disponibilă pentru producţia de bunuri şi servicii în timpul perioadei de referinţă. Include
populaţia ocupată şi şomerii.
Populaţia activă cuprinde populaţia ocupată şi populaţia neocupată (şomeri, persoane fără loc de
muncă şi fără şomaj)

Populaţia ocupată îşi desfăşoară activităţile în sectoarele:
primar – agricultură, silvicultură, vânat, pescuit;

secundar – industrie, construcţii;

terţiar – administraţie, comerţ, transporturi, turism, servicii financiar-bancare, educaţionale, medicale, justiţie,
mass-media.
Populaţia inactivă din punct de vedere economic include următoarele categorii de populaţie:
 elevi, studenţi;
 pensionari (de toate categoriile);


persoane casnice (care desfăşoară numai activităţi în gospodărie);
persoane întreţinute de alte persoane ori de stat sau care se întreţin din alte venituri (chirii, dobânzi, rente) Sursa:
http://www.statistica.md/pageview.php?l=ro&idc=302&id=2255
Sectorul primar are o pondere mare în ţările slab dezvoltate africane şi asiatice, iar sectorul terţiar are
cele mai mari ponderi în ţările dezvoltate.

►10. Completaţi sectoarele economice corespondente profesiilor date, conform exemplului dat.
Silvicultor – sectorul primar__________________ Bancher ____________________________________
Fierar-betonist _____________________________ Marochiner _________________________________
Medic ____________________________________ Mecanic de locomotivă _________________________

44
Broker ____________________________________Apicultor ____________________________________
Profesor __________________________________ Zidar _______________________________________
Ospătar ___________________________________ Tâmplar _____________________________________
►11. Argumentaţi ponderea redusă a populaţiei active din sectorul primar (2-6%) în ţările dezvoltate
europene.

►12. Argumentaţi ponderea redusă a populaţiei active din sectorul terţiar (sub 10%) în ţările slab
dezvoltate.

2.2. GEOGRAFIA AŞEZĂRILOR UMANE


Geografia aşezărilor umane = ramură a geografiei umane care studiază aşezările urbane şi rurale sub
aspectul originii, evoluţiei în timp şi spaţiu, tipologiei, fizionomiei, distribuţiei teritoriale,
funcţionalităţii.

2.2.1. HABITATUL UMAN – DEFINIRE, COMPONENTE, CARACTERISTICI

Habitatul uman cuprinde totalitatea comunităţilor umane (oraşe şi sate), indiferent de mărimea şi funcţiile
pe care le îndeplinesc.
Componentele habitatului rural (fig.1)

componenta teritorială - vatra

componenta economico-teritorială – locul de muncă – terenul agricol (moşia, ţarina)

componenta socială – populaţia

Fig.1 Sursa: http://www.tomesti.ro/monografia/habitatul

Componentele habitatului urban


componenta teritorială – intravilanul şi extravilanul

componenta social-economică – populaţia şi locul de muncă

►1. Prin ce se diferenţiază extravilanul de intravilan?

4
5
Fizionomia rurală
- se referă la morfologia unei aşezări rurale. Aceasta se exprimă prin:
- formă: alungită, circulară, ovală, triunghiulară, neregulată, poligonală;
- structură: gradul de dispunere şi concentrare a clădirilor în teritoriu;
- textură: dispoziţia străzilor şi planul stradal.
- în zonele rurale, mediul natural a fost transformat, adăugândui-se terenuri arabile, livezi, podgorii, dotări
edilitare.

Tipuri structurale de aşezări rurale


de tip concentrat (adunat), cu vatră bine conturată, cu forme geometrice de tip patrulater, cerc sau liniare; este
bine conturată reţeaua stradală; sunt specifice zonelor netede (câmpii, depresiuni).

de tip răsfirat, cu gospodării diseminate printre terenurile din perimetrul vetrei; este conturată o reţea stradală
simplă; sunt specifice regiunilor deluroase şi de podiş.

de tip risipit, cu gospodării sau grupuri de gospodării puternic dispersate/împrăştiate pe o mare
suprafaţă; sunt specifice zonelor montane (ex. cătunele din Munţii Apuseni), dar şi altor zone (fermele
australiene şi americane).

Tipuri de fizionomii rurale

o Central şi vest european, unde nivelul de trai este ridicat, peisajele rurale sunt modernizate, se apropie
de cele urbane. Sunt specifice satele târguri, numite burguri cu activităţi comerciale.
o Mediteranean european, se caracterizează prin existenţa unor sate mari de tip stup, cu locuinţe dese,
construite din piatră şi lemn, cu un nucleu aglomerat la baza versanţilor şi un grad din ce în ce mai mare
de dispersie, în altitudine.
o Central-est european, caracterizat îndeosebi prin grad ridicat de dispersie a proprietăţii funciare, nivel
mai redus de înzestrare tehnică şi mecanizare, predominanţa aşezărilor rurale mari.
o Nord american, este dominat de aşezările de tip fermă, uneori gruparea proprietăţilor şi a familiilor este
profilată pe un anumit gen de activitate agricolă.
o Nordic european, asiatic şi american, unde satele sunt mici şi răsfirate printre păduri şi zone lacustre.
o Sud american, se caracterizează prin grupările de colibe de formă conică, construite din paie şi lut, din
zona andină şi satele risipite de tip hacienda (cu ferme mari) din Patagonia.
o African, cu sate mici circulare de tip tuk, în unele regiuni ale Africii de Nord şi de tip kraal (din lut şi
acoperişuri din paie, cu o singură încăpere) în Sudul Africii. În Africa Centrală sunt sate dispersate
formate din colibe din trestie, sate în formă de potcoavă şi în unele locuri sate mai evoluate.
o Asiatic, cu o mare varietate de fizionomii rurale. În zonele joase din India şi China, sunt sate mari, cele
mai multe liniare situate de-a lungul văilor unde se practică cultura orezului şi sate mici risipite în Tibet
şi Gobi, unde populaţia se ocupă predominant cu creşterea animalelor. În Mongolia sunt specifice satele
mici, cu locuinţe circulare tip iurtă. În zonele lacustre sunt sate cu case pe piloni (palafitice).
o Australian, cu sate tip fermă şi sate rezervaţii-locuite de baştinaşi, în partea centrală a continentului.

►2. Completaţi tabelul de mai jos cu tipul de fizionomie rurală şi zona de răspândire geografică pentru
fiecare din cele cinci categorii de sate (fig.2) redate în imagini şi numerotate de la 1 la 6, după exemplul
dat.
Nr. Tipul fizionomic Zona geografică
1 Central-est european Sud-estul Europei Centrale
2
3
4
5
6

►3. Precizaţi o deosebire fizionomică dintre:

a. satele marcate cu numerele 1 şi 3

46
b. satele marcate cu numerele 5 şi 6

Fig.2 Sursa imaginilor: https://www.google.ro/?gws_rd=ssl#safe=off&q=tipuri+de+sate

4
7
►4. În imaginile de la fig. 3-5, sunt redate tipuri structurale de aşezări rurale din România.

Fig.3 Fig.4 Fig.5

Surse: Fig.3: fotografie proprie Fig.4 http://www.activdesign.ro/rospotters/trip/005.jpg
Fig.5. http://farm4.static.flickr.com/3631/3333093376_44bbd4cd80.jpg
Precizaţi:
a. tipul de sat, după structură, reprezentat în imaginile date:
Fig.3
Fig.4
Fig.5
b. trei deosebiri dintre elementele satului din fig.3 şi cele ale satului din fig.5. Vă veţi referi la formă,
structură şi textură.

c. numele a două unităţi de relief din România unde este specific tipul de sat de la fig.4.

Fizionomia urbană
se referă la morfologia oraşelor – trăsăturile exterioare reprezentate prin textura (trama stradală, pieţele,
clădirile) şi profilul (dimensiunea în plan vertical) a localităţii urbane.
este rezultatul unui complex de factori care acţionează simultan şi a căror intensitate variază în decursul
timpului. Aceşti factori de impact pot fi diferenţiaţi în două mari categorii:

factori naturali (seismicitate, relief, climat, hidrografie etc.), care acţionează constant, imprimând
fizionomiei urbane anumite particularităţi generate de configuraţia sitului urban, precum şi de adaptarea
permanentă a construcţiilor la condiţiile naturale, concretizată prin regimul de înălţime, materialul de
construcţie predominant, forma acoperişurilor, culoare etc.;

factori antropici, reprezentaţi prin deciziile politico-ideologice, ce imprimă fizionomiei urbane un
caracter voluntarist. Intensitatea acţiunii acestora variază în funcţie de contextul geostrategic şi politico-
ideologic dintr-o anumită perioadă de timp, imprimând fizionomiei urbane un caracter istoric.
(http://www.researchgate.net/publication/278024058_ROLUL_FACTORULUI_POLITIC_N_FIZIONOMIA_UR
BAN._STRATELE_ARHITECTURALE._STUDIU_DE_CAZ_BUCURETI)

Tipuri de fizionomii urbane

o Central şi Vest European - oraşele păstrează în partea centrală fizionomia oraşelor medievale.
Cartierele noi, zonele de transport şi industriale sunt amplasate spre periferie, unde alternează cu
spaţiile de agreement.
o Est European - oraşele au suferit o sistematizare de tip socialist, au cartiere omogene realizate după un
standard comun.
o Nord-American - oraşele au o vechime redusă, caracteristica generală fiind dată de dezvoltarea pe
verticală a construcţiilor, îndeosebi în zona centrală.

48
o Latino-American - oraşele au elemente asemănătoare oraşelor nord-americane, dar şi elemente diferite
reprezentate de spaţiile periurbane cu cartiere ale săracilor (ex. barriadas în Peru şi favelas în Brazilia,
chacarita în Paraguay).
o African sudsaharian - oraşele au zona centrală asemănătoare oraşelor europene, iar la periferie cartiere
sărace, insalubre, subechipate urban. (ex. kijiji în Kenia).
o Arab - oraşele au probleme de suprapopulare teritorială, îmbină elemente tradiţionale din zona centrală
(străzi haotice şi piaţa veche-medina) cu elemente moderne preluate din tipul nord-american.
o Sud Asiatic - oraşele au probleme de suprapopulare teritorială, cu cartiere dezvoltate haotic sau cartiere
insalubre (ex. bidonville în India).
o Japonez – oraşele îmbină elementele arhitecturii tradiţionale cu cele moderne, acordând atenţie
dezvoltării infrastructurii urbane şi spaţiilor verzi.
o Chinez - oraşele au o morfologie proprie în care se îmbină elemente ale arhitecturii tradiţionale cu cele
ale urbanizării de tip socialist. În China se dezvoltă în prezent o nouă generaţie de oraşe moderne cu
influenţe nord-americane. Tianjin va fi primul oraş ,,al viitorului” total independent de combustibilii
fosili, energia necesară fiind asigurată de energiile alternative, nepoluante.

►5. Completaţi tabelul de mai jos cu tipul de fizionomie urbană şi zona de răspândire geografică pentru
fiecare din cele cinci categorii de oraşe redate în imagini (fig.6) şi numerotate de la 1 la 6, după
exemplul dat.
Nr. Tipul fizionomic Zona geografică

1 Nord-american America de Nord

2
3
4
5
6
►6. Prezentaţi o asemănare şi o deosebire fizionomică dintre:
a. oraşele marcate cu numerele 1 şi 2

b. oraşele marcate cu numerele 3 şi 4

49
 Fig.6 Sursa: https://www.google.ro/?gws_rd=ssl#safe=off&q=orase

►7. Menţionaţi, pe baza cunoştinţelor acumulate, patru deosebiri dintre habitatul urban şi habitatul rural.
Vă puteţi referi la următoarele aspecte:

a. densitatea spaţiului locuit

b. tipuri de activităţi umane

c. intensitatea schimburilor comerciale

d. modul de viaţă

2.2.2. FUNCŢIILE AŞEZĂRILOR UMANE

Funcţiile aşezărilor derivă din genurile de activităţi care deservesc anumite aşteptări ale populaţiei şi
care individualizează modul specific în care fiecare aşezare umană contribuie la desfăşurarea
activităţilor economice şi sociale (O. Mândruţ, 2008).

►1. Citiţi paragraful de mai jos:

„Varanasi a fost, pentru toate vârstele, un centru de învăţare a filozofiei indiene. Este unul dintre cele mai
importante locuri de pelerinaj din India. Găzduieşte o mulţime de temple, cele mai multe consacrate lui

50
Shiva şi zeiţei Durga. Aici au loc, de asemenea, numeroase festivaluri, cel mai cunoscut fiind Festivalul
Gangelui”. (L. I. Ilinca, A. Tătaru, I. Pipirigeanu, 2012).
a. Identificaţi, din descrierea de mai sus, două funcţii pe care le-a îndeplinit de-a lungul timpului acest
faimos oraş indian:
Funcţia
Funcţia
b. Menţionaţi alte patru funcţii ale aşezărilor urbane:

►2. Observaţi harta de la fig.1.

a. Precizaţi două funcţii pe care le îndeplinesc aşezările rurale din unitatea de relief identificată pe harta
dată.

b. Menţionaţi alte trei funcţii ale aşezărilor rurale:

Fig.1 Sursa: https://www.google.ro/?gws_rd=ssl#safe=off&q=delta+dunarii

2.2.3. URBANIZAREA, EXPLOZIA URBANĂ ŞI DINAMICA URBANĂ

Urbanizarea
Se poate analiza sub raport geodemografic – extinderea teritorială a oraşelor şi creşterea ponderii
populaţiei orăşeneşti în totalul populaţiei şi sub raport sociologic – transfer de caracteristici urbane
asupra localităţilor rurale (G. Erdeli, C. Şerban, G. Vlăsceanu, 2000).
Ponderea populaţiei urbane mondiale a crescut de la 2,8% în 1800, la 28,9% în 1950, 41,1% în 1980 şi
peste 51% în prezent.
Pentru măsurarea nivelului de urbanizare se utilizează relaţia u = Pu/Pt x 100, unde:
u – nivelul de urbanizare (%); Pu – numărul populaţiei urbane; Pt – numărul populaţiei totale.

5
1
►1. Populaţia României era, în anul 2011, de 20.121.641 locuitori, iar populaţia urbană de 10.859.242
locuitori. Calculaţi nivelul de urbanizare al României pentru anul 2011.

Explozia urbană
Reprezintă procesul de creştere spectaculoasă a populaţiei urbane pe seama bilanţului natural din oraşe şi
a exodului rural, este accentuată în ţările în curs de dezvoltare.
Ca urmare a exploziei urbane, la periferia unor oraşe din unele ţări în curs de dezvoltare s-au format
cartiere ale săracilor (favelas, bidonvilles, shanty-towns).
Dinamica urbană
Cuprinde totalitatea modificărilor/transformărilor teritoriale, demografice şi funcţionale prin care trece
un oraş în evoluţia sa.

►2. Observaţi hărţile schematice de la fig.1. Precizaţi, în spaţiul din stânga hărţilor, două modificări
vizibile în dinamica oraşului Buzău, în perioada 1910-2010.

Fig.1 Sursa: opengis.unibuc.ro

52
 2.2.4. FORME DE AGLOMERARE UMANĂ

Forme de aglomerare rurală

Crângul - aşezare rurală permanentă, situată în zona montană constituită din pîlcuri de gospodării
dispersate pe mari suprafeţe de teren.

Cătunul - formă de aglomerare umană compusă dintr-un număr foarte mic de gospodării, cu caracter
permanent.
Satul – formă superioară de aglomerare umană rurală, caracterizată prin număr mai mare de locuitori, cu
un anumit grad de dezvoltare edilitar-gospodăresc. Administrativ satele se grupează într-o formă de
organizare superioară, exemplu, în cazul României – comuna.

Forme de aglomerare urbană

Oraşul – grupare umană cu număr mai mare de locuitori, cu o structură profesională a populaţiei
dominant neagricolă şi cu un mod de viaţă diferit de cel rural. Ex. Oraşul Constanţa
Aglomeraţia urbană – concentrare urbană format din oraşul propriu-zis şi un teritoriu (suburbiile) în
care se resimt influenţele directe ale acestuia.
O formă particulară de aglomeraţie urbană o reprezintă Zona metropolitană (aria metropolitană).
Aceasta reprezintă o concentrare urbană formată dintr-o metropolă şi zona sa de influenţă, în care există
mai multe oraşe de dimensiuni diferite. Ex. Aria metropolitană Paris cu 11,3 mil.loc.
Suburbii = cartiere mărginaşe ale unui oraş mare şi comune suburbane.
Microregiune urbană – se distinge prin prezenţa mai multor oraşe de mărimi diferite, cu profil social-
economic şi administraţie proprii. Ex. Microregiunea urbană Valea Jiului/Depresiunea Petroşani
Conurbaţia – un ansamblu de oraşe care se dezvoltă independent, se află la o distanţă mică unul faţă de
celălalt şi au de rezolvat probleme comune (alimentarea cu apă, cu energie, amenajarea şi protecţia
mediului înconjurător ş.a). Ex. Conurbaţia Randstadt-Holland
Metropola – oraş cu peste 1 milion locuitori, foarte dezvoltat economic, politic şi cultural, cu rol
împortant în relaţiile regionale şi internaţionale. Ex. Metropola Varşovia
Megalopolisul – arie urbanizată supradimensionată, cu un număr foarte mare de locuitori, care a evoluat
prin unirea structurilor metropolitane şi oraşelor. Ex. Megalopolisul Boswash.
La nivel european se conturează următoarele aglomeraţii de tip megalopolis:
- Englez (Londra-Birmingham-Manchester-Liverpool-Schefield-Nottingham-Leeds)
- German (Suttgart-Frankfurt-Köln-Düsseldorf-Essen)
- Olandez (Amsterdam-Haga-Rotterdam-Utrecht).

►1. Presupuneţi că aveţi oportunitatea de a vă stabili într-o metropolă sau într-un oraş mare sau mijlociu
de provincie. Unde alegeţi să locuiţi. Argumentaţi răspunsul.

►2. Identificaţi, pe baza descrierilor de mai sus, formele de aglomerare umană redate prin imaginile şi
hărţile următoare (fig.1-4)

Fig. Forma de aglomerare umană

1

4
5
3
 Fig.1 Fig.2

Fig.3 Fig.4
Sursa fig.1: https://www.google.ro/?gws_rd=ssl#safe=off&q=harta+cu+orasele+din+valea+jiului
Sursa fig.2: https://www.google.ro/?gws_rd=ssl#safe=off&q=catun+din+apuseni
Sursafig.3: https://ro.wikipedia.org/wiki/Deva#/media/File:RO_HD_Deva_Centru.jpg
Sursa fig.4: https://www.google.ro/?gws_rd=ssl#safe=off&q=tokaido

►3. În imaginea de la fig.5 este redat un viitor megalopolis european. Precizaţi denumirea acestuia.

Fig.5 Sursa: https://www.google.ro/?gws_rd=ssl#safe=off&q=ranstad%2Fholand

►4. Precizaţi câte cinci metropole din America de Nord, America de Sud, Europa, Asia, Africa. Utilizaţi
harta din manual sau atlasul geografic.

54
 2.2.5. ORGANIZAREA SPAŢIULUI URBAN ŞI RURAL
AMENAJAREA LOCALĂ ŞI REGIONALĂ

Organizarea spaţiului urban


Presupune punerea în practică a unor activităţi care să creeze un cadru material cu transformări antropice ale căror
rezultate urmăresc creşterea calităţii vieţii urbane.

Depinde de poziţia geografică, configuraţia locului, perioada istorică în care oraşele au luat naştere, mărimea
demografică, funcţiile acestora, importanţa lor în cadrul reţelei urbane

Se realizează la două niveluri:
1. la nivelul reţelei urbane (structură teritorială cu mai multe oraşe, legate interacţional într-un sistem
organizat şi ierarhizat) al unui teritoriu sau al unei ţări

►1. Grupaţi oraşele de mai jos după rangul ocupat în cadrul sistemului de aşezări.
Ex. de oraşe: Arad, Bacău, Bucureşti, Bistriţa, Botoşani, Cluj-Napoca, Constanţa, Craiova, Iaşi, Oradea,
Sibiu, Slobozia, Timişoara, Zalău.
- oraşe de importanţă naţională: ____________________________________________________________
- oraşe de importanţă regională: ____________________________________________________________
- oraşe cu importanţă semnificativă la nivel regional: ___________________________________________
- oraşe de importanţă locală: _______________________________________________________________

2. la nivelul componentei teritoriale a oraşului (organizarea pe sectoare, cartiere, complexe rezidenţiale,

poziţionarea zonelor industriale în raport cu zonele rezidenţiale etc.); la acest nivel organizarea spaţiului
urban este reprezentată prin morfostructura urbană – planurile oraşelor.
Planul oraşului
Este o reprezentare cartografică ce redă elementele esenţiale ale unei aşezări urbane (reţeaua de străzi,
cartierele, pieţele, zonele industriale etc.) reduse la scară şi redate prin semne convenţionale.

Planul radiar-concentric – cu străzi principale dispuse concentric, în jurul unui nucleu central din care se desprind
alte străzi şi bulevarde orientate radiar. Ex. Bucureşti, Moscova, Paris.

Planul rectangular – cu o reţea stradală care se întretaie în unghiuri drepte, prezintă o claritate deosebită a reţelei
de circulaţie, iar ca dezavantaj lungimea mai mare a traseelor de parcurs. Ex. San Francisco,
Buenos Aires, Drobeta Turnu Severin.

Planul liniar – cu dispunerea locuinţelor şi a celorlalte clădiri cu diferite destinaţii de o parte şi de alta a unei artere
intense de circulaţie. Ex. Câmpulung Muscel, Câmpulung Moldovenesc.

Planul polinuclear – cu mai multe nuclee bine individualizate unite prin bulevarde largi. Ex. Stockholm,
Berlin, Timişoara.

Planul semicircular – determinat de un element natural care obstrucţionează dezvoltarea radiar concentrică a
oraşului-(cazul mării sau al oceanului). Ex. Bordeaux, Chicago, Brăila.

Planul dezordonat – cu textură haotică, străzi sinuoase şi înfundături, apare în multe oraşe arabe.

Planul suplu – cu îmbinarea mai multor elemente geometrice, adaptate la condiţiile fizico-geografice locale. Ex.
Brasilia, Canbera, Palm Jumeirah-Dubai.

►2. Observaţi imaginile date (fig.1). Precizaţi denumirile planurilor numerotate de la 1 la 4 şi

caracteristicile acestora.
Nr. Tipul planului Caracteristici
1

55
 3

Fig.1 Sursa imaginilor: https://www.google.ro/?gws_rd=ssl#safe=off&q=planuri+orase

Pe planul oricărui oraş se suprapun zonele sale funcţionale.

Structura funcţională a aşezărilor se referă la identificarea şi delimitarea în cadrul unei localităţi a
spaţiilor teritoriale şi funcţionale numite zone funcţionale.

►3. Observaţi harta zonelor funcţionale din Municipiul Sibiu (fig.2).

a. Precizaţi zonele funcţionale ale oraşului situate la vest şi nord de râul Cibin.

b. Pe harta de la fig.2 nu sunt marcate zonele cu destinaţie specială. Precizaţi ce spaţii teritoriale şi
funcţionale sunt cuprinse în aceste zone?

56
 Fig.2 Zonele funcţionale ale Municipiului Sibiu. Autor: Irimie Nicoleta Daniela, 2010 Sursa:
www.unibuc.ro/studies/Doctorate2012Februarie/Irimie Nicoleta Daniela - Evolutia si dezvoltarea
durabila a activitatilor economice in Sibiu/rezumat nou.pdf

Organizarea spaţiului rural


Ţine de redimensionarea relaţiilor dintre componentele spaţiului rural, ea trebuie să se încadreze în anumite
coordonate raţionale.

Extinderea haotică a clădirilor, schimbarea destinaţiei terenurilor şi infrastructura rudimentară sunt impedimente în
ridicarea standardului de viaţă rural (D.Rus, 2014)

Politicile de dezvoltare trebuie să se axeze pe restructurarea fondului funciar, modernizarea activităţilor agricole şi
dezvoltarea infrastructurii specifice mediului rural.
Fond funciar = totalitatea terenurilor care pot face obiectul unor activităţi agricole (O.Mândruţ, 2008)

Amenajarea locală şi regională


Amenajarea teritoriului este o activitate voluntară asumată, de modificare a caracteristicilor unui teritoriu în
vederea creşterii valorii economice, funcţionale şi estetice a acestuia.

Agenţii care intervin în amenajarea teritoriului sunt: persoanele , grupurile sociale, unităţile economice, statele-prin
guverne şi ONG-uri, instituţiile politice, financiare naţionale şi internaţionale etc.

Pentru amenajarea teritoriului sunt elaborate politici şi planuri de amenajare specifice (Ex. pentru
România: Planul de Amenajare a Teritoriului la Nivel Naţional (PATNN), Planul de Amenajare a
Teritoriului la Nivel Zonal (PATZ), Planul de Amenajare a Teritoriului la Nivel Judeţean (PATJ), Plan
Urbanistic General (PUG), Plan Urbanistic Zonal (PUZ). Nivelul de decizie (naţional, regional, local)
privitor la aplicarea acestora diferă mult de la o ţară la alta. Măsurile de punere în practică a acestor
politici şi planuri de amenajare teritorială sunt: politice, tehnice, administrative, juridice şi financiare.

În gestionarea şi administrarea oricărei aşezări umane se pune problema ca la baza politicilor generale
de dezvoltare să existe o planificare pe bază de obiective, axată pe elementele concrete ale realităţii.
Orice plan teritorial trebuie revizuit periodic şi completat în funcţie de noile realităţi existente la nivelul
aşezărilor. Întotdeauna se face mai întâi o evaluare a situaţiei existente (audit) şi apoi se stabileşte
necesarul de intervenţii pentru modernizarea şi creşterea calităţii generale a habitatului.
(http://www.academia.edu/8111711/GEOGRAFIA_ASEZ%C4%82RILOR_UMANE)

►4. Identificaţi şi precizaţi patru măsuri care ţin de amenajarea spaţiului urban

57
►5. Identificaţi şi precizaţi patru măsuri care ţin de amenajarea spaţiului rural


Un rol important în amenajarea regională îl reprezintă definirea potenţialului economic valorificabil
(ansamblul resurselor pentru care există necesitatea şi posibilitatea punerii lor în valoare la un moment
dat şi care reprezintă numai o parte din potenţialul regional sau naţional al economiei).

►6. Identificaţi şi precizaţi ce tipuri de potenţial pot fi valorificate în regiunea în care locuiţi.
Argumentaţi răspunsul.

►7. Exprimaţi un punct de vedere personal în legătură cu măsurile de amenajare a teritoriului din
imaginile de la:
- fig.3

- fig.4

- fig.5

- fig.6

Fig.3 Fig.4
Sursa fig.3: https://www.google.ro/?gws_rd=ssl#safe=off&q=poduri+pt+animale+salbatice+in+olanda
Sursa fig.4: https://www.google.ro/?gws_rd=ssl#safe=off&q=sosea+pe+sub+apa

58
 Fig.5 Fig.6
Sursa fig.5: http://www.meteoprog.ro/ro/news/21528/
Sursa fig.6: https://www.google.ro/?gws_rd=ssl#safe=off&q=cartiere+rezidentiale+in+copenhaga

3. GEOGRAFIA ECONOMICĂ
3.1. RESURSELE NATURALE

Resursele naturale
Reprezintă toate elementele şi energiile natural utile omului pe o anume treaptă a dezvoltării sale.
Rezervele
Se referă la acea parte a resurselor identificate (descoperite şi evaluate), care sunt economic utilizabile.

►1. Recunoaşteţi resursele din imaginile următoare (fig. 1- 6). Scrieţi în spaţiile libere din tabelul de mai
jos, pentru fiecare resursă în parte, după exemplul dat, un domeniu de folosinţă/utilizare.

Fig. Resursa naturală Un domeniu de utilizre/folosinţă

1 Sare alimentaţie
2
3
4
5
6

Fig.1 Fig.2 Fig.3

Fig.4 Fig.5 Fig.6

Sursa imaginilor: http://images.search.conduit.com

Resursele naturale se pot grupa după diferite criterii de clasificare

59
►2. Completaţi schiţa de mai jos cu 2-3 exemple adecvate, în funcţie de criteriul prezentat.
 După criteriul repartiţiei spaţiale
Resurse extraatmosferice şi atmosferice ___________________________________________________
Resurse ale litosferei __________________________________________________________________
Resurse ale hidrosferei _________________________________________________________________
Resurse ale biosferei __________________________________________________________________
 După criteriul modului de folosinţă
Resurse energetice ____________________________________________________________________
Resurse de materii prime industriale ______________________________________________________
Resurse alimentare ____________________________________________________________________
 După criteriul locului de folosinţă
Resurse transportabile _________________________________________________________________
Resurse netransportabile _______________________________________________________________
 După criteriul durabilităţii exploatării în timp şi a potenţialului de refacere
Resurse inepuizabile __________________________________________________________________
Resurse regenerabile __________________________________________________________________
Resurse neregenerabile ________________________________________________________________

3.1.1. RESURSELE EXTRAATMOSFERICE ŞI ALE ATMOSFEREI

Resursele extraatmosferice
Energia solară
Este principala resursă extraatmosferică
Din energia emisă de Soare, Pământul primeşte, la limita superioară a atmosferei 1,94 calorii/cm²/min.
(constanta solară)

►3. Zonele tropical-aride primesc un maximum de radiaţie (1800-2200 kwh/m²/an), iar zonele polare circa
jumătate din această valoare. Precizaţi cauza acestor diferenţe.

►4. Observaţi repartiţia radiaţiei solare în România (fig.7). Menţionaţi:

a. unităţile de relief cu cel mai ridicat potenţial de utilizare a energiei solare

b. unităţile de relief cu cel mai scăzut potenţial de utilizare a energiei solare

Fig.7 Harta repartiţiei radiaţiei solare în Europa Sursa: http://www.termo.utcluj.ro/regenerabile/2_1_a.pdf

60
 Valoarea economică a energiei solare se concretizează în conversia ei într-o altă formă de energie:
bioconversia, conversia energiei solare în energie termică, conversia energiei solare în energie
electrică.
Bioconversia = transformarea naturală a energiei solare în biomasă.

►5. Schemele de mai jos (fig.8,9), redau două forme de conversie a energiei solare.
Corelaţi tipul de conversie cu schemele date.
 conversia energiei solare în energie electrică figura ____________________________
 conversia energiei solare în energie termică figura ____________________________

Fig.8 Sursa: http://images.search.conduit.com

Fig.9 Sursa: http://images.search.conduit.com

►6. Menţionaţi:
a. un avantaj şi un dezavantaj al utilizării energiei solare în producerea de energie electrică

b. cinci ţări care utilizează energia solară pentru producerea energiei electrice

6
1
c. trei domenii în care se utilizează energia electrică produsă cu ajutorul energiei solare

Resursele atmosferei
Energia eoliană (fig.10)
Este rezultatul diferenţelor de presiune atmosferică, generate de încălzirea neuniformă a atmosferei
S-a utilizat încă din antichitate pentru pomparea apei sau măcinatul cerealelor (chinezi, egipteni)
Pentru rentabilitatea turbinelor eoliene clasice viteza vântului trebuie să fie de 3-5 m/s
Pentru rentabilitatea turbinelor Maglev care folosesc o tehnologie inventată de savantul Nicola Tesla şi
perfecţionată de cercetătorii americani (utilizarea magneţilor permanenţi pentru rotirea paleţilor turbinei
eoliene), viteza vântului trebuie să fie de minim 1,5 m/s.
(https://ro.wikipedia.org/wiki/Energie_eolian%C4%83)
Potenţialul energetic eolian cel mai ridicat este în zonele litorale şi montane.

Fig.10 Sursa: https://www.google.ro/?gws_rd=ssl#safe=off&q=parc+eolian

►7. Menţionaţi:
a. un avantaj şi un dezavantaj al utilizării energiei eoliene în producerea de energie electrică

b. cinci ţări care utilizează energia eoliană pentru producerea energiei electrice

c. trei domenii în care se utilizează energia electrică produsă cu ajutorul energiei eoliene

Atmosfera – resursă de materii prime

►8. Prezentaţi câte unu-două domenii de utilizare economică, pentru fiecare dintre componentele
atmosferei redate mai jos.
Oxigen:

Hidrogen:

Azot:

Heliu:

Neon:

62
 3.1.2. RESURSELE HIDROSFEREI

Apa –resursă de hrană, resursă de materii prime industriale, factor de echilibru macrosistemic

►1. Se dă următorul text:

„În prezent depindem de oceane, acestea reprezentând o sursă de hrană şi combustibil, o cale pentru
schimburi şi comerţ iar datorită lor au înflorit oraşele şi turismul. La nivel mondial oamenii obţin din
peşte, în medie, 16% din cantitatea de proteine animale pe care o consumă. Jumătate din comerţul mondial
foloseşte transportul naval. Oceanele absorb, depozitează şi transportă mari cantităţi de căldură, apă şi
nutrienţi datorită volumului amplu şi densităţii lor. Oceanele planetei stocheză de 1000 de ori mai multă
căldură decât atmosfera de exemplu. Prin procesele de evaporare şi fotosinteză sistemele şi speciile
marine contribuie la reglarea climei, păstrează o atmosferă în care se poate trăi, transformă energia
solară în hrană şi descompun deşeurile naturale. Valoarea acestor servicii gratuite depăşeşte cu mult cifra
de afaceri a industriilor care depind de ocean: se extimează că numai recifele de corali generează 375 md.
dolari anual, asigurând peşte, medicamente, venituri din turism pentru peste 100 de ţări.” Sursa:
https://www.google.ro/?gws_rd=ssl#safe=off&q=Anne+Platt+Mc+Ginn+%E2%80%93+Trasarea+unui+nou+curs+pe
ntru+oceane.
Pe baza analizei textului menţionaţi:
a. două beneficii aduse de oceane societăţii umane

b. două beneficii aduse mediului natural de către oceane

c. două mişcări ale apelor oceanice care sunt folosite pentru obţinerea energiei electrice

d. numele a două state asiatice în care se practică acvacultura

Oceanul Planetar conţine în apele sale cantităţi mari de resurse naturale. În condiţii economice se extrag:
- petrol din platformele continentale ale Golfului Mexic, Golfului Persic, Mărilor-Nordului, Caspică,
Neagră ş.a.
- clorură de sodiu (SUA, Japonia, Israel, China, Arabia Saudită, Mexic, Brazilia);
- magneziu (Marea Britanie, SUA, Norvegia, Italia, Franţa, Grecia);
- brom (Israel, Indonezia);
- săruri de potasiu (China, Japonia, Marea Britanie, Iordania);
- experimental se extrag noduli polimetalici (concreţiuni sferoidale, care conţin circa 40 de elemente, situaţi
pe fundul oceanului).

►2. În imaginea de mai jos (fig.1) se observă o uzină de desalinizare a apei marine din Arabia
Saudită. a. Ce produse se obţin prin acest proces tehnologic?

b. De ce este necesară această investiţie în statul menţionat mai sus?

6
3
 Fig.1 Sursa: https://www.google.ro/?gws_rd=ssl#safe=off&q=uzina+de+desalinizare+a+apei+marine

Apa –resursă energetică. Apa poate fi valorificată energetic prin: energia valurilor, curenţilor marini,
energia mareomotrică, diferenţa de temperatură dintre două straturi de apă, forţa hidraulică a apelor
curgătoare.

►3. În imaginile de la fig.2-4 sunt prezentate trei modalităţi de utilizare energetică a apei.
Completaţi spaţiile libere din tabelul 1 conform cerinţelor.
Tipul de energie Tipul de centrală Exemple de ţări
Fig. valorificat producătoare de Avantaj Dezavantaj care valorifică
energie electrică acest tip de
energie
Franţa, Rusia,
2 SUA, Marea
Britanie, Canada,
Argentina

Brazilia, Rusia,
3 SUA, China,
Norvegia, Suedia
România, Elveţia
SUA, Japonia,
4 Marea Britanie,
China, Portugalia

Fig.2 Fig.3
Sursa fig.1 https://www.google.ro/?gws_rd=ssl#safe=off&q=centrala+mareomotrica
Sursa fig.2 https://www.google.ro/?gws_rd=ssl#safe=off&q=hidrocentrala

64
 Fig.4
Sursa fig.3 https://www.google.ro/?gws_rd=ssl#safe=off&q=resurse+energetice+alternative

►4. a. Identificaţi şi scrieţi în spaţiile libere de mai jos, domeniile de utilizare a apelor continentale din
imaginile următoare (fig. 5-8).
Fig. 5 ___________________________________________________________________________
Fig. 6 ___________________________________________________________________________
Fig. 7 ___________________________________________________________________________
Fig. 8 ___________________________________________________________________________

Fig.5 Fig.6
Sursa fig.4: https://www.google.ro/?gws_rd=ssl#safe=off&q=lac+de+acumulare+pt+alimentarea+cu+apa+a+oraselor
Sursa fig.5: https://www.google.ro/?gws_rd=ssl#safe=off&q=irigatii

Fig.7 Fig.8
Sursa fig.6: https://www.google.ro/?gws_rd=ssl#safe=off&q=turism+naval
Sursa fig.7: https://www.google.ro/?gws_rd=ssl#safe=off&q=rafting

b. Precizaţi alte trei domenii de utilizare a apelor continentale.

6
5
 3.1.3. RESURSELE LITOSFEREI

A. Resurse minerale energetice

Combustibili fosili

Cărbunii
Roci organogene formate prin fosilizarea resturilor vegetale în condiţii anaerobe

După puterea calorică se împart în:
- cărbuni superiori (antracit şi huilă)
- cărbuni inferiori (lignit, cărbune brun şi turbă)
Extragerea cărbunelui se realizează în galerii de mină şi în cariere

Rezervele mondiale sigure sunt de circa 1.000 miliarde tone, cu o durată de exploatare de peste 200 ani

Cele mai mari rezerve sunt în China, SUA, Rusia, India, Australia, Brazilia, R.Africa de Sud. Zăcăminte
însemnate sunt deasemenea în Canada, Germania, Marea Britanie, Polonia, Cehia, Kazahstan,

Columbia, Venezuela ş.a.
Se utilizează pe scară largă în industria energiei electrice şi în siderurgie
Petrolul

Provine din descompuneri organice fosilizate în condiţii anaerobe

Zăcămintele pot migra din cauze tectonice, de la locul de formare către roci poroase (nisipuri, gresii) în care se
înmagazinează

Rezervele mondiale se cifrează la 1.332 de mii de miliarde de barili. (1 baril = 159 litri), care se vor epuiza în
următorii 30-35 de ani, conform unui studiu al Universităţii din California
(https://www.google.ro/?gws_rd=ssl#safe=off&q=rezervele+totale+de+petrol)

Cele mai mari rezerve sunt în Orientul Mijlociu, iar la distanţă de această regiune, America de Nord şi Centrală,
America de Sud, Extremul Orient şi Asia de Sud-Est, Golful Guineii şi nordul Africii, Europa.

Principalele ţări producătoare de petrol (2012): Arabia Saudită, SUA, Rusia, China, Canada, Iran, EAU,
Irak, Mexic, Kuwait. După ultimele estimări SUA va deveni, în viitorul apropiat, prima producătoare de
petrol a lumii

La nivel european, rezerve mai mari de petrol deţin Norvegia şi Marea Britanie

România este cunoscută ca prima ţară producătoare, cu o producţie de petrol înregistrată statistic în anul
1857

Se utilizează în transporturi, pentru iluminat şi ca materie primă în industria chimică
Gazele naturale

Hidrocarburi rezultate din Kerogen, împreună cu petrolul pe care îl însoţesc uneori în zăcământ (gaze de
sondă/asociate, cu conţinut bogat în butan şi propan) sau separat sub formă de gaz metan (peste 90%
metan)
Kerogenul rezultă din fosilizarea materiei organice supusă transformărilor bacteriene, la temperaturi şi
presiuni ridicate se separă în petrol şi gaze naturale (D.Rus, 2014)

Rezervele mondiale sunt estimate la peste 140.000 miliarde m³, epiuzabile în 60-70 de ani

Cele mai mari rezerve sunt cantonate în Rusia, Iran, SUA, Canada, Olanda, Marea Britanie, Algeria, Indonezia,
Arabia Saudită, China, Kazahstan ş.a.

O altă componentă a gazelor naturale o reprezintă gazele de şist
Gazul de şist este captiv între plăcile de şisturi ori în straturile de cărbune aflate la o adâncime mai mare decât
zăcămintele de gaz convenţional. Exploatarea acestui tip de gaz are o largă răspândire în SUA, unde există
deja peste 50.000 de puţuri de mică adâncime (https://ro.wikipedia.org/wiki/Gaz_de_%C8%99ist)

Se utilizează în industria energiei electrice, industria petrochimică, transporturi, încălzirea locuinţelor, consum
industrial şi casnic.

Combustibili nucleari

Uraniul
Este principala resursă radioactivă utilizată ca materie primă în centralele nuclearo-electrice

Rezervele mondiale sunt de aproximativ 2 milioane tone, fiind concetrate îndeosebi în America de Nord,
Africa şi Europa

Ţările cu cele mai mari producţii de uraniu sunt SUA, Rusia, Kazahstan, Canada, Franţa, China, Australia

În proporţii mult mai reduse se utilizează thoriu şi plutoniu

66
B. Resurse de minereuri feroase şi neferoase utilizate în
metalurgie Minereurile de fier

După ponderea metalului în zăcământ se deosebesc: magnetitele şi hematitele (peste 60% conţinut în
metal), limonitele (45-60 % conţinut în metal), sideritele (30-45% conţinut în metal), ankeritele (sub
30% conţinut în metal)

Rezervele mondiale sigure, sunt appreciate la circa 60 miliarde tone, cu o durată de exploatare de peste 200 ani

Cele mai mari rezerve sunt în: Rusia, Ucraina, Australia, Brazilia, Canada, SUA, India, R. Africa de
Sud, Suedia, Venezuela, Mauritania, Liberia ş.a.

Se utilizează în metalurgia feroasă/siderurgie, industria constructoare de maşini, producţia de utilaje şi echipamente
industriale şi gospodăreşti, tâmplărie metalică etc.

Alte minereuri feroase utilizate în industrie: mangan (R.Africa de Sud, Rusia, Ucraina, Gabon,
Australia), nichel (Cuba, Rusia, Noua Caledonie), crom (R.Africa de Sud, Rusia, Kazahstan, Japonia,
Filipine), wolfram (China, Coreea de Sud, Rusia, Portugalia), vanadiu (R.Africa de Sud, Rusia, China,
SUA), molibden (SUA, Rusia, Chile), ş.a.
Minereurile neferoase

Cuprul

Rezerve mondiale apreciate la circa 600 mil.tone

Ţări cu rezerve importante: Chile, SUA, Rusia, Canada, Zambia, Peru, Mexic, Papua Noua Guinee, Australia

Este întrebuinţat în electrotehnică, aeronautică, construcţii de autovehicule; în aliaj cu staniu rezultă bronzul

Aluminiul

Se obţine din bauxită (bauxită→alumină→aluminiu)

Rezerve importante de bauxită sunt în Australia, Guineea, Nigeria, Haiti, Cuba, Brazilia, India,
Indonezia, Rusia, Franţa, Italia

Aluminiul este întrebuinţat în electrotehnică, aeronautică, construcţii de nave

Zincul

Este asociat cu plumbul în minereul numit blendă
 
Ţări cu rezerve importante: Mexic, Zair, Zambia, Namibia, R.Africa de Sud, Iran, India, China Se
utilizează în galvanizarea oţelului, în cosmetică, medicină, fabricarea vopselelor

Staniu/cositor

Ţări cu rezerve importante: China, Indonezia, Malaezia, Brazilia, Australia, Rusia, Spania, Portugalia,
R.Africa de Sud

Se întrebuinţează ca aliaj în industria constructoare de maşini şi industria alimentară

Plumbul

Ţări cu rezerve importante: Australia, Rusia, SUA, Canada, Chile, Peru, Mexic, China, Polonia

Se utilizează în centralele nuclearo-electrice, în industria chimică, industria electrotehnică, producerea vopselelor etc.

Aurul

Face parte din categoria metale preţioase şi se găseşte în stare nativă (filoane), în cantităţi mai mari în:
R.Africa de Sud, Rusia, SUA, Canada, Australia, Papua Noua Guinee, China, România

Se întrebuinţează la fabricarea bijuteriilor, ca etalon monetar, în medicină, în tehnologia aerospaţială obiecte de cult

Argintul

Face parte din categoria metale preţioase şi se gaseşte în zăcăminte complexe, asociat cu plumb, zinc, cupru, aur

Ţări cu rezerve mai mari: Peru, Mexic, Canada, Rusia, SUA, Australia

Se utilizează la fabricarea bijuteriilor, fabricarea oglinzilor, în industria fotografică, obiecte de cult

Platina

Face parte din categoria metale preţioase şi se întâlneşte ca element secundar în zăcămintele de cupru şi nichel

Cele mai mari rezerve sunt în R.Africa de Sud, iar rezerve mai mici în: Rusia, Canada, SUA, Columbia
 
Se utilizează la fabricarea bijuteriilor, catalizator în industria chimică, în electronică şi aparatură dentară
Metale rare: zirconiu, cadmiu, germaniu, ş.a.

6
7
C. Resurse utilizate în industria chimică/nemetalifere

Sarea

Rezervele sunt apreciate la circa 1.000.000 de miliarde de tone

Ţări cu rezerve foarte mari: SUA, China, Rusia, Canada, India, Germania, Polonia, România, Spania, Franţa, Marea
Britanie, Australia

Se întrebuinţează în alimentaţie, in industria alimentară, industria chimică

Sărurile de potasiu

Sunt prezente sub formă de azotat de potasiu

Zăcăminte mai importante sunt în: Rusia, Germania, Canada, SUA, Spania

Se utilizează la fabricarea îngrăşămintelor potasice

Fosfaţii naturali

Materii prime de origine organică (fosforite, guano) şi minerală (apatite)
 
Rezerve mari în: Maroc, R.Africa de Sud, Tunisia, Egipt şi mai reduse în SUA, Rusia, China Se
utilizează în industria îngrăşămintelor chimice

Sulful

Se găseşte în depozite sedimentare şi în areale vulcanice

Tări cu rezerve mai mari: Rusia, Canada, SUA, Polonia, China

Se utilizează la producerea acidului sulfuric, la rafinarea petrolului, producţia de materiale explozibile, fabricarea
chibriturilor ş.a.

Azotatul de sodiu/salpetru de Chile

Se găseşte ca zăcământ în Chile

Se întrebuinţează la fabricarea îngrăşămintelor chimice
D.

Materiale de construcţii naturale
Rocile eruptive

Granitul

Rezerve importante în: Finlanda, Suedia, Italia, Rusia, România

Se utilizează la pavarea străzilor şi placarea monumentelor

Bazaltul

Rezerve importante în: India, Franţa, România

Se utilizează la pavarea străzilor şi placarea monumentelor

Rocile metamorfice

Marmura

Rezerve importante în Italia, Grecia, Portugalia, Spania, România, Franţa, Norvegia, Turcia

Se utilizează pentru placarea unor edificii publice, sculptură, pavaje, monumente funerare ş.a.

Rocile sedimentare

Calcarele

Se utilizează ca materie primă pentru fabricarea cimentului, varului şi ipsosului

Travertinul

Se utilizează pentru placarea faţadelor unor clădiri şi a monumentelor

Nisipurile şi pietrişurile

Se utilizează în construcţii

Nisipul cuarţos se utilizează la facricarea sticlei

Argilele

Se utilizează în ceramică: ţigle, cărămizi, porţelanuri (caolin), în construcţii etc.

E.

Pietrele preţioase şi semipreţioase
Diamante, rubine, dafire, smaralde, opale

Se exploatează în cantităţi mici în R.Africa de Sud, Botswana, Angola, Congo, Rusia, India, Australia,
Sri Lanka, Brazilia, Columbia.

►1. De ce exploatarea gazelor de şist este o problemă controversată?

68
►2. Identificaţi şi precizaţi materialele de construcţii naturale din imaginile date:
Fig.1 __________________________________ Fig.2 __________________________________

Fig.1 Fig.2

►3. Poziţionaţi pe harta de la fig. 3 cu simbolul specificat mai jos următoarele:

a. cinci ţări cu rezerve importante de cărbuni ■
b. cinci ţări cu rezerve importante de petrol ▲
c. cinci ţări cu rezerve importante de gaze naturale ⌂
d. cinci ţări cu rezerve importante de minereuri de fier ♦
e. cinci ţări cu rezerve importante de aur ♥
f. cinci ţări cu rezerve importante de sare ○
Marcaţi cu o săgeată statul respectiv şi scrieţi denumirea acestuia.

Fig.3 Sursa: https://www.google.ro/?gws_rd=ssl#safe=off&q=harta+lumii+muta

6
9
 3.1.4. RESURSELE BIOSFEREI

din domeniul vegetale păduri, păşuni, fâneţe, culturi agricole

Resursele continental animale destinate vânatului, animale domestice, fauna
biosferei faunistice piscicolă
din domeniul vegetale alge marine, iarba de mare
oceanic faunistice peşti, mamifere marine etc.

Resurse vegetale
Repartiţia geografică a pădurilor este în concordanţă cu dispunerea latitudinală a zonelor climatice.
Abaterile de la această regulă sunt datorate reliefului montan, marilor suprafeţe deşertice, marine şi
lacustre care fragmentează spaţiile forestiere
Cele mai extinse suprafeţe forestiere cuprind pădurile de taiga şi pădurile ecuatoriale
În urmă cu 2.000 de ani suprafaţa forestieră globală deţinea 55% din suprafaţa uscatului, în prezent
aceasta deţine sub 26%
Defrişările masive afectează în prezent pădurile ecuatoriale şi punctiform şi celelalte areale forestiere. La
polul opus există şi ţări în care în ultimii ani suprafeţele forestiere au crescut (Germania, Marea Britanie,
China)

►1. Precizaţi trei cauze importante care au determinat şi determină în continuare reducea suprafeţelor
forestiere.

Importanţa pădurii ca ecosistem este deosebită şi se reflectă în funcţiile pe care le îndeplineşte.

►2. Argumentaţi, importanţa pădurii redată prin funcţia:


climatică (Grupa 1)


hidrologică (Grupa 2)


antierozională (Grupa 3)


economică (Grupa 4)


habitaţional-cinegetică (Grupa 5)


estetică şi de recreere (Grupa 6)

►3. Realizaţi un slogan prin care să sensibilizaţi semenii voştri în legatură cu necesitatea protecţiei
fondului forestier.

70
 Pajiştile (păşuni şi fâneţe) ocupă suprafeţe variabile şi sunt utilizate pentru creşterea animalelor. Ţările
cu cele mai mari suprafeţe cu pajişti sunt: Rusia, Canada, SUA, China, Australia, Brazilia, Argentina.
Prezintă o productivitate mai mare pajiştile din zona temperată şi cele de savană şi mai redusă pajiştile
de tundră
Culturile agricole reprezintă principalele surse biotice de agroalimentaţie.
Algele (albastre, verzi, brune, roşii) sunt folosite:
- în hrana populaţiei (supe, salate, jeleuri) în unele state asiatice (Japonia, China, Filipine) dar şi europene
(Marea Britanie, Franţa, Italia)
- în furajarea animalelor
- ca îngrăşământ natural agricol
- ca materie primă în industrie pentru alcool, produse farmaceutice şi parfumuri
Unele state practică acvacultura (cultura algelor şi a altor specii de plante marine): Japonia, China,
Coreea de Sud, SUA, Franţa
Iarba de mare se utilizează în tapiţerie (ţesătură decorativă lucrată manual sau cu războiul de ţesut)
Pentru detalii suplimentare utilizaţi: https://www.google.ro/?gws_rd=ssl#safe=off&q=vegetatia

Resurse faunistice
Animalele sălbatice vânate în condiţiile legii
Animalele domestice cu multiple întrebuinţări
Fauna piscicolă marină: krill (crustaceu planctonic recoltat pentru făină furajeră); mamifere marine
(balene, morse, foci); somon, hering, cod, ton, hamsii, stridii, midii, crabi etc.
Fauna piscicolă terestră din pârâuri, râuri, fluvii, lacuri, bălţi: biban, crab, mreană, păstrav, şalău,
lipan ş.a.
Din cauza vânatului excesiv şi a braconajului unele animale au dispărut: bourul (Europa şi Asia), pasărea
Dodo (Insula Mauritius), tigrul tasmanian şi zebra Quagga (Africa de Sud), altele sunt în pericol de
dispariţie: ursul panda gigant (China), rinocerul negru (Africa de Vest), capra Ibex (Etiopia) ş.a.
Pentru detalii suplimentare utilizaţi: https://www.google.ro/?gws_rd=ssl#safe=off&q=animale+salbatice

►4. Dintre speciile faunistice cu valoare economică se remarcă: vulpea polară, hermelina, iepurele polar,
renul, nevăstuica, nurca siberiană, elanul, cerbul,căprioara, jderul, antilopa, elefantul african, lama ş.a.
(N.Ilica, 2006).
Grupaţi, după exemplul de mai jos, speciile menţionate, pe tipuri de climă, precizând produsele cu valoare
economică pe care le furnizează şi care le conferă calitatea de resursă naturală.
Vulpea polară – climat subpolar/polar – blana
Hermelina _____________________________________________________________________________
Iepurele polar __________________________________________________________________________
Renul _________________________________________________________________________________
Nevăstuica
_____________________________________________________________________________
Nurca siberiană _________________________________________________________________________
Elanul ________________________________________________________________________________
Cerbul ________________________________________________________________________________
Căprioara _____________________________________________________________________________
Antilopa
_______________________________________________________________________________
Elefantul african ________________________________________________________________________
Lama _________________________________________________________________________________

3.1.5. POPULAŢIA, RESURSELE NATURALE ŞI DEZVOLTAREA DURABILĂ

Între populaţie, resurse, economie şi dezvoltare durabilă există condiţionări reciproce care determină
raporturi complexe şi distincte.
Dezvoltare durabilă = gestionarea şi utilizarea raţională şi eficientă a resurselor existente, în condiţiile
păstrării calităţii mediului.
Populaţia şi economia sunt cei doi factori majori care exercită o presiune în creştere asupra: atmosferei,
suprafeţelor agricole, pădurilor, resurselor de apă, resurselor litosferice minerale.

Impactul industriilor poluante şi al transporturilor prin cantităţile de noxe eliberate duc la creşterea gradului de
poluare atmosferică.
7
1
►1. Cum afectează poluanţii atmosferici şi ploile acide starea de sănătate a oamenilor?

►2. Precizaţi o măsură care a început să dea rezultate în privinţa reducerii gradului de poluare a aerului.


Urbanizarea şi industrializarea pe de o parte şi supraexploatarea terenurilor agricole, pe de altă parte au ca efect
reducerea suprafeţelor agricole

Utilizarea excesivă a îngraşămintelor chimice, a erbicidelor şi pesticidelor are ca efect poluarea chimică a solurilor

►3. Scoaterea din circuitul agricol productiv a unor terenuri fertile prin construirea pe aceste terenuri a
unor câmpuri de panouri solare este o măsură în concordanţă cu principiile dezvoltării durabile?.
Argumentaţi răspunsul.

 Creşterea suprafeţelor arabile în ultimele decenii, comerţul în creştere cu masă lemnoasă, construirea unor noi
şosele, drumuri forestiere, căi ferate au avut şi au ca efect, reducerea suprafeţelor forestiere.

►4. Menţionaţi, în cazul reducerii suprafeţelor forestiere:

a. o consecinţă climatică

b. o consecinţă higdrologică

c. o consecinţă geomorfologică

d. o consecinţă asupra habitatului cinegetic

e. o măsură de remediere a situaţiei date, care este în concordanţă cu cu principiile dezvoltării durabile


Creşterea numerică a populaţiei, agricultura şi industria au dus la creşterea continuă a consumului de apă dulce.

Utilizarea excesivă a resurselor de apă a generat apariţia unor dezechilibre hidrologice şi biologice (ex. scăderea
rezervelor acviferelor din SUA şi China şi reducerea suprafeţei lacului Aral)

72
►5. Menţionaţi măsurile corective care s-au luat pentru remedierea parţială a situaţiilor date ca şi exemple.
Utilizaţi ca sursă de informare internetul.

 Utilizarea intensă a resurselor litosferice minerale a condus la diminuarea acestora şi la perspectiva sumbră a
epuizării lor
Pentru ilustrarea gradului de dezvoltare a unei ţări se utilizează în prezent, ca indicator Indicele
Dezvoltării Umane (IDU).
IDU – mijloc standardizat de măsură a calităţii vieţii rezultat din calculul speranţei de viaţă, al indicelui de
educaţie, al PIB-ului etc.
IDU se măsoară pe o scară de la 0 la 1. La nivelul anului 2011 valorile erau cuprinse între 0,94
(Norvegia-locul 1) şi 0,286 (R.D.Congo-locul 187). România se situa, în anul 2011 pe locul 50, cu
valoarea de 0,781. Conform datelor IDU din anul 2011 ţările lumii se încadrează în patru categorii de
dezvoltare umană: foarte ridicată-47 state; ridicată-47 state, medie-47 state şi redusă-46 state ( D.Rus,
2014).

►6. Precizaţi două direcţii de acţiune pentru asigurarea creşterii IDU în ţările slab dezvoltate ale lumii, din
perspectiva dezvoltării durabile.

3.2. AGRICULTURA

Fig.1

Agricultura (fig.1) este ramura producţiei materiale care are ca obiect cultura plantelor şi creşterea
animalelor în vederea obţinerii de produse alimentare şi materii prime ( G.Erdeli, coord., 1999)
În termenul generic de agricultură se regăsesc ştiinţe şi ocupaţii distincte ( D.Rus, 2014):
- acvacultura – creşterea plantelor şi a animalelor care trăiesc în apă
- agrofitotehnia – cultura plantelor de camp, a plantelor tehnice şi furajere
- avicultura – creşterea păsărilor de curte
- apicultura – creşterea albinelor
- horticultura - creşterea legumelor, pomilor fructiferi, viţei-de-vie, florilor, plantelor ornamentale,
plantelor tropicale şi a plantelor de seră
- moluscocultura – creşterea melcilor şi a scoicilor
- piscicultura – creşterea peştilor
- sericicultura – creşterea viermilor de mătase
- zootehnia – creşterea animalelor domestic

7
3
 Cultura plantelor (tabel 1)
Cultura Porumb, grâu, orz, ovăz, secară, orez, mei, sorg
cerealelor
Anghinare, broccoli, conopidă (se utilizează floarea)
Cultura legumelor Lobodă, salată, spanac, ştevie, varză, varză de Bruxelles (se utilizează frunzele)
Ardei, castravete, dovleac, pepene, roşie, vânătă (se utilizează fructul)
clasificate după Fasole, linte, mazăre, năut (se utilizează păstăile şi boabele din păstăi)
părţile lor comes- Cartof, cartof dulce (batat), ceapă, usturoi, guile, sparanghel, ţelină (se utilizează
tibile tulpina, bulbul, tuberculul sau rizomul)
Hrean, morcov, pătrunjel, păstârnac, ridiche (se utilizează rădăcinile)
Din zona caldă Palmierul de ulei, arahidele, cocotierul
Cultura Cultura plantelor Din zona temperată Floarea soarelui, soia, in, rapiţă, măslin (se cultivă pentru
oleaginoase fructe şi pentru uleiul care se extrage din ele)
plantelor
Plante cultivate Din zona caldă Trestia de zahăr
pentru zahăr Din zona temperată Sfecla de zahăr
Cultura plantelor In, bumbac, cânepă, iută
textile
Din zona caldă Bananier, ananas, curmal, arborele de cafea, arborele de
Cultura arborilor cacao, arborele de ceai, citruşii (grapefruit, portocal, lamâi,
şi arbuştilor fruc- clementin, mandarin)
tiferi Din zona temperată Măr, păr, prun, cireş, vişin, cais, piersic, nuc, gutui, viţa-de-
vie
Din zona caldă Cuişoară, dafin, ghimbir, ienibahar, muştar, nucşoară, piper,
Mirodeniile scorţişoară, susan, vanilie
Din zona temperată Ardei iute, busuioc, cimbru, chimen, leuştean, mac, mărar,
salvie, şofran, tarhon
Tabel 1

►1. În tabelul 1 este redată sintetic cultura plantelor. Precizaţi plantele cerealiere, leguminoase,
oleaginoase şi textile care se cultivă în România.

Creşterea animalelor domestice (zootehnia)


Cuprinde o serie de forme: păstoritul nomad, transhumanţa, creşterea animalelor în gospodării, creşterea intensivă
a animalelor în complexe specializate

Include creşterea bovinelor, ovinelor şi caprinelor, cabalinelor şi bubalinelor, porcinelor, păsărilor

►2. Imaginile de la fig.2 şi 3 prezintă două activităţi pastorale. Precizaţi:

a. denumirea activităţii pastorale pastorale din fig.2 ____________________________________________
b. denumirea activităţii pastorale pastorale din fig.3 ____________________________________________
c. o deosebire dintre cele două activităţi pastorale

74
 Fig.2 Fig.3
Sursa: https://www.google.ro/?gws_rd=ssl#safe=off&q=pastorit (fig.2)
Sursa https://www.google.ro/?gws_rd=ssl#safe=off&q=plecarea+turmelor+in+transhumanta (fig.3)

Factorii care generază dezvoltarea agriculturii

 Factori fizico-geografici
- Relieful determină etajarea pe verticală a culturilor. Ex.în M.Anzi (0-15°lat.S), citricele şi bananierul se
cultivă până la 1800 m, trestia de zahăr pînă la 2500 m, porumbul până la 3500 m, grâul până la 3700 m,
cartoful şi orzul până la 4000 m.(G.Erdeli, C.Şerban, G.Vlăsceanu, 2000)
- Clima are un rol hotărâtor în cultura plantelor. Fiecare categorie de plante are un anumit optim termic în
care vegetează în condiţii normale. Clima determină de asemenea variaţii latitudinale ale plantelor de
cultură
- Apa împreună cu substanţele nutritive din sol, condiţionează fertilitatea solului. Fiecare categorie de
plante are şi un anumit optim hidric în care vegetează în condiţii normale.
- Solul asigură suportul de hrană pentru plante şi unele animale. Pe Terra există soluri cu grade variate de
fertilitate.
 Factori social-economici şi tehnologici
- Personal cu calificare superioară şi medie în domeniu (ingineri agronomi, medici veterinari, tehnicieni)
- Echiparea tehnică (maşini şi utilaje)
- Măsuri agropedoameliorative: irigaţii, desecări, îndiguiri, folosirea îngrăşămintelor chimice şi naturale,
biotehnologii.

►3. Explicaţi, de ce în mediul montan temperat suprafeţele cu culturi agricole sunt reduse.

►4. Grâul se cultivă în America de Sud până la 40°lat.S. pe faţada Pacificului şi până la 46°lat.S. pe faţada
Atlanticului. Explicaţi această neconcordanţă latitudinală a culturii grâului.

►5. Precizaţi clasa sau tipurile de soluri din mediul temperat, de pe care se obţin cele mai bune producţii
cerealiere, în condiţii climatice optime.

3.2.1. EVOLUŢIA ÎN TIMP ŞI SPAŢIU A PRACTICILOR AGRICOLE

Apariţia agriculturii a marcat o treaptă evolutivă suprioară, respectiv transformarea vânătorului-

culegător într-un cultivator sedentar.
Primele plante cultivate au fost: orzul (China, India), grâul, ovăzul, secara (din Orientul Apropiat până
în Europa de Vest), orezul (Asia de Sud-Est şi China), meiul (China, India, Mexic), porumbul (Mexic),

7
5
 cartoful (America de Nord, Centrală şi de Sud), curmale, măsline, struguri (Orientul Mijlociu), cafea
(Africa de Est) ş.a.
Primele animale domesticite au fost: câinele (Asia de Sud-Est), oaia, capra (Orientul Mijlociu),
bovinele (Asia de Sud-Vest şi regiunea Mediteraneană ), porcul (China), cămila (Asia Centrală), calul
(Rusia), lama (America de Sud), curcanul (America Centrală şi de Sud), găina (India) (G.Erdeli, C.Şerban,
G.Vlăsceanu, 2000).

Ştiinţa şi tehnologia au făcut ca practicile şi activităţile agricole să evolueze continuu. Un rol important
l-au avut progresele tehnologice din domeniile sistemelor de irigaţii, ingineriei genetice, producţiei de
utilaje mecanizate, biotehnologii ş.a.
Activităţile agricole au o sferă mai largă decât practicile agricole. Activităţile agricole presupun un
ansamblu de practici proiectate, organizate şi desfăşurate pe baza unor operaţii şi metode aplicate şi
verificate, care au drept rezultat obţinerea unor producţii agricole superioare ( N.Ilinca, 2006).

►6. Redaţi în sens evolutiv practicile agricole în privinţa aratului, redate mai jos:
Aratul cu plugul cu corman de lemn, aratul cu plugul cu corman de fier, aratul cu săpăliga, aratul cu
mijloace mecanizate (pluguri moderne ataşate la tractoare).
___________________________________ → ________________________________________________
→ _____________________________________ → ____________________________________________
►7. Ordonaţi logic practicile agricole care se organizează şi se desfăşoară în cadrul activităţilor agricole
de cultivare a porumbului.
Semănatul culturii porumbului cu maşina de precizie SPC-6, executarea praşilelor mecanice necesare,
erbicidarea pentru combaterea buruienilor şi combaterea dăunătorilor (dacă este cazul), pregătirea
patului germinativ prin discuiri şi aplicarea de îngrăşăminte complexe, recoltarea sub formă de ştiuleţi.
1._____________________________________________________________________________________
2. ____________________________________________________________________________________
3. ____________________________________________________________________________________
4. ____________________________________________________________________________________
5. ____________________________________________________________________________________

3.2.2. TIPURI ŞI STRUCTURI TERITORIALE AGRICOLE

Structura teritorială agricolă se reprezintă printr-o formă de organizare agricolă redată prin aspectul
morfologic al terenurilor agricole şi tipul de exploatare pe care se bazează producţia acestora.
După forma de proprietate, modul de organizare, structura culturilor, echiparea tehnică, intensitatea sau
frecvenţa practicilor agricole se deosebesc următoarele tipuri şi structuri/subtipuri teritoriale agricole
(tabel 2)
Tipuri de Structuri/subtipuri teritoriale agricole
agricultură Caracteristici
Câmpul de cultură ,,se deplasează” prin părăsirea
Agricultura Agricultura itinerantă terenurilor cultivate şi translatarea culturilor pe
primitivă terenuri noi. Amazonia, Africa Centrală, Malaezia
Creşterea producţiei se bazează pe extinderea
Agricultura mixtă suprafeţelor cultivate care se îmbină cu creşterea
extensivă animalelor. Europa de Sud şi Est, America de Sud,
Africa de Nord, Orientul Mijlociu
Agricultura Agricultura Agricultura fără irigaţii Se practică pe suprafeţe mici, pe terenuri în pantă
propriu-zisă Agricultura cu irigaţii Este specifică plantelor ce au nevoie de multă apă
tradiţională (preindustrială) (orez). China, India, Indonezia
(de Cultura plantelor (mai ales cereale şi plante tehnice)
subzistenţă) asociată cu creşterea plantelor se practică pe
Agricultura latifundiară suprafeţe/proprietăţi mari private numite latifundii.
America de Sud, Africa de Nord, Orientul Apropiat şi
Mijlociu, Spania, Grecia
Se obţin producţii mari de pe aceaşi suprafaţă datorită
lucrărilor agrotehnice moderne şi investiţiilor în
Agricultura mixtă intensivă mijloace de producţie atât pentru cultura plantelor cât
şi pentru creşterea animalelor. Europa de Vest, SUA,
Australia, Noua Zeelandă

76

Agricultura Agricultura specializată
modernă
(comercială)
Agricultura cu plantaţii
Agricultura socialistă
Agricultura periurbană
Tabel 2
Nu se bazează pe practici tradiţionale, producţia se
realizează cu maşini, capital şi tehnică industrială. Se
axează în principal pe cultura grâului, a plantelor
tehnice şi pe creşterea animalelor. Europa de Vest,
SUA, Canada, Australia, Argentina. Mai este
cunoscută sub denumirea de ,,agricultura fără ţărani”
Este caracteristică regiunilor tropicale unde cea mai
mare parte a producţiei este destinată exportului în
ţările industrializate. Ex.de plantaţii: cafea, ceai,
ananas, banane.
Are un caracter centralizat, dirijat, dominant extensiv,
cu structuri teritoriale şi producţii moderate. Se
practică în China, Coreea de Nord, Vietnam, Cuba.
Axată primordial pe cultura legumelor şi florilor în
sere, solarii şi complexe de tip agroindustrial.

►8. Pe baza textului şi a imaginii de la fig.4, precizaţi:

a. tipurile de agricultură redate în imagine

b. două deosebiri între cele două tipuri de agricultură. Vă puteţi referi la oricare două dintre următoarele:
modul de organizare, mărimea suprafeţelor cultivate, echiparea tehnică.

c. numele a două state unde se practică fiecare tip de agricultură identificat

Fig.4 Sursa: https://www.google.ro/?gws_rd=ssl#safe=off&q=agricultura+moderna

►9. Precizaţi o deosebire dintre :

a. agricultura mixtă extensivă şi agricultura mixtă intensivă

77
b. agricultura latifundiară şi agricultura socialistă

c. agricultura cu plantaţii şi agricultura itinerantă

3.2.3. REGIUNI ŞI PEISAJE AGRICOLE

Regiunile agricole
S-au constituit de-a lungul timpului într-o dependenţă aproape totală faţă de factorii naturali. Din acest
motiv există o concordanţă a regiunilor agricole cu cele fizico-geografice, cu caracteristicile
hipsometrice ale reliefului corelate cu parametri biopedoclimatici ( L.I.Ilinca, A.Tătaru, R.Pipirigeanu, 2012).
Caracteristici specifice regiunilor agricole pe Terra, tabel 3 (N. Ilinca, 2006)
Condiţii de mediu, economice Practici şi activităţi Culturi agricole dominante Animale
şi tehnologice agricole specifice pe suprafeţe întinse domestice cu
frecvenţe mai
mari
Regiunea agricolă ecuatorială
- Temperaturi ridicate tot anul, - Vânat şi pescuit - Palmierul de ulei, cocotierul, - Păsări de curte,
precipitaţii abundente - Creşterea animalelor mici arborele de cacao, arborele de ovine, caprine
- Ţări slab dezvoltate, cu resur- pe lângă casă cauciuc (proveniţi din vegeta-
se tehnologice reduse - Culturi agricole itinerante, ţia naturală a pădurilor
- Terenuri agricole limitate, so- cu producţii mici pentru ecuatoriale)
luri lateritice cu fertilitate subzistenţă - Se cultivă mai frecvent orez,
redusă porumb, mei, manioc
Regiunea agricolă subecuatorială
- Două sezoane, unul umed şi - Practici şi activităţi agrico- - Culturi de orez, porumb, - Bovine, caprine,
altul uscat, temperaturi ridicate le de subzistenţă sorg, mei, leguminoase, ovine, păsări de
tot anul manioc curte
- Ţări slab dezvoltate cu resurse - Arborele de cafea, arborele
tehnologice reduse de ceai, arborele de cauciuc,
- Terenuri agricole cu fertilitate trestie de zahăr, susan,
slabă arahide, palmierul de ulei,
mirodenii
Regiunea agricolă tropicală-aridă
- Deosebiri termice pronunţate - Practici pastorale nomade - Culturi de citrice, curmal, - Caprine, ovine,
de la zi la noapte, precipitaţii - Culturi irigate în lungul grâu, arahide, mirodenii, cabaline, cămile,
foarte reduse văilor mari (Nil, Niger, legume (în parcele) păsări de curte
- Ţări slab dezvoltate cu resurse Senegal) şi în oaze, pentru
tehnologice foarte reduse subzistenţă
- Terenuri agricole foarte re-
strânse şi slab fertile
Regiunea agricolă musonică
- Temperaturi medii anuale - Practici şi activităţi agrico- - Culturi intensive de orez (2-3 - Bovine, bubali-,
ridicate, cu diferenţe sezoniere le extensive de subzis- culturi pe an), porumb, mei, ne, caprine, păsă-
de aproximativ 5ºC, precipitaţii tenţă soia, tutun, trestie de zahăr, ri de curte
bogate în sezonul umed - Practici şi activităţi agrico- batat, arahide, susan, legumi-
- Terenuri agricole cu fertilitate le intensive şi specializate noase, iută
medie şi redusă (orez, ceai, cafea) - Plantaţii de ceai, cafea
- Pescuit intensiv

78
Regiunea agricolă mediteraneană
- Două sezoane - vară şi iarnă, - Practici şi activităţi agrico- - Culturi irigate de orez şi - Bovine, ovine,
cu diferenţe termice de cca. le extensive şi intensive bumbac caprine, porcine,
15ºC, temperaturi medii anuale - Practici şi activităţi agrico- - Culturi neirigate de grâu, păsări, cabaline,
14-18ºC le specializate porumb, orz asini, apicultură,
- Precipitaţii variabile cu canti- - Pescuit - Citrice, măslin, viţă de vie, sericicultură
tăţi mai mari iarna smochin
- Terenuri agricole întinse, pre- - Leguminoase, plante tehnice,
dominanţa solurilor de tip tutun
Terra-rossa
Regiunea agricolă a latitudinilor medii (temperată)
- Patru anotimpuri, temperaturi - Practici şi activităţi agrico- - Cereale, plante tehnice, - Bovine, ovine,
medii anuale 5-12ºC, precipita- le extensive (subzistenţă) cartofi, leguminoase, zarzava- caprine, porcine,
ţii variabile, care scad spre - Practici şi activităţi agrico- turi păsări de curte,
interiorul continentelor le intensive, în sere - Pomi fructiferi, viţă de vie cabaline
- Terenuri agricole întinse cu - Practici şi activităţi agrico- - Plante furajere, păşuni, - Apicultură, seri-
soluri fertile le specializate de tip fâneţe cicultură
periurban şi agroindustrial
- Pescuit şi vânat sezonier
Regiunea agricolă subpolară
- Climă rece cu temperaturi - Practici şi activităţi agrico- - Culturi de orz, ovăz, secară, - Vânat (renul în
scăzute în cea mai mare parte a le de subzistenţă bazate pe cartofi, legume pe suprafeţe Nordul Canadei),
anului pescuit şi vânat mici focă
- Precipitaţii foarte reduse - Activităţi agricole speciali- - Păşuni şi fâneţe slab - Creşterea renilor
cantitativ zate (cultura legumelor în productive pentru tracţiune,
- Soluri slab fertile şi pe sere şi creşterea vacilor lapte, carne
suprafeţe mici pentru lapte în preajma - Bovine, ovine,
centrelor urbane) cabaline
- Piscicultură
Tabel 3.

►10. Identificaţi şi precizaţi profesorului, pentru a fi explicate, noţiunile sau termenii noi sau necunoscuţi
din tabel.

►11. Numiţi două state pentru fiecare regiune agricolă descrisă. Utilizaţi harta politică din manual sau
atlasul geografic.
Regiunea agricolă ecuatorială ______________________________________________________________
Regiunea agricolă subecuatorială ___________________________________________________________
Regiunea agricolă tropicală-aridă ___________________________________________________________
Regiunea agricolă musonică _______________________________________________________________
Regiunea agricolă mediteraneană ___________________________________________________________
Regiunea agricolă a latitudinilor medii (temperată) _____________________________________________
Regiunea agricolă subpolară _______________________________________________________________

Prezentaţi trei deosebiri dintre regiunea agricolă ecuatorială şi regiunea agricolă mediteraneană.
Vă puteţi referi la oricare dintre următoarele: condiţii de mediu, economice şi tehnologice, practici şi
activităţi agricole, culturi agricole specifice, animale domestice cu frecvenţe mai mari.
Răspuns:
1. în regiunea agricolă ecuatorială sunt soluri lateritice, slab fertile, iar în regiunea agricolă mediteraneană
soluri cu fertilitate mai mare de tip terra-rossa;
2. în regiunea agricolă ecuatorială se practică agricultura itinerantă şi de plantaţie, iar în regiunea agricolă
mediteraneană agricultura extensivă, intensivă şi specializată;
3. în regiunea agricolă ecuatorială se cultivă, mai ales, porumb, mei, manioc, iar în regiunea agricolă
mediteraneană, citrice, măslin, viţă de vie, cereale, bumbac.

79
►12. Prezentaţi, după exemplul dat, următoarele:
O asemănare şi două deosebiri dintre regiunea agricolă a latitudinilor medii (temperată) şi regiunea agricolă
musonică. Vă puteţi referi la oricare dintre următoarele: condiţii de mediu, economice şi tehnologice,
practici şi activităţi agricole, culturi agricole specifice, animale domestice cu frecvenţe mai mari (Grupa
1).

Două asemănări şi o deosebire dintre regiunea agricolă ecuatorială şi regiunea agricolă subecuatorială.
Vă puteţi referi la oricare dintre următoarele: condiţii de mediu, economice şi tehnologice, practici şi
activităţi agricole, culturi agricole specifice, animale domestice cu frecvenţe mai mari (Grupa 2).

Trei deosebiri dintre regiunea agricolă musonică şi regiunea agricolă subpolară. Vă puteţi referi la oricare
dintre următoarele: condiţii de mediu, economice şi tehnologice, practici şi activităţi agricole, culturi
agricole specifice, animale domestice cu frecvenţe mai mari (Grupa 3)

Peisajul agricol
Reprezintă un spaţiu geografic cu formă şi întindere variabilă, a cărui trăsătură dominantă o reprezintă
fizionomia terenului cultivat, frecvenţa culturilor agricole, a animalelor şi a practicilor agricole.

Caracteristici specifice peisajelor agricole
Peisajul câmpurilor cultivate deschise – suprafeţe mari parcelate în care predomină cultura cerealelor;

Peisajul câmpurilor cultivate închise – terenurile agricole şi gospodăriile particulare sunt delimitate de perdele
forestiere, garduri, ziduri din piatră, şanţuri;

Peisajul pomiviticol colinar – suprafeţe mari ocupate cu pomi fructiferi şi viţă de vie, situate între gospodării sau
construcţii de tip fermă;

Peisajul pastoral colinar şi montan – se remarcă prin creşterea intensivă a bovinelor şi ovinelor pe
pajişti întreţinute şi suculente şi în sistem extensiv, în spaţiile montane şi deluroase cu păşuni mai slab
productive;

Peisajul agricol mediteranean – predominanţa culturilor de citrice, măslin, viţă de vie, pe suprafeţe mai mici
cereale, bumbac, legume, căpşuni;

Peisajul agricol al oazelor – specificitatea este dată de cultura curmalului şi în plan secundar a porumbului,
meiului, legumelor şi citricelor;

Peisajul agricol musonic – marea extensiune a culturilor de orez (2-3 culturi pe an), alte culturi specifice: trestie
de zahăr, grâu, porumb, mei, batat, iută, ceai, cafea;

Peisajul agricol nord-american – plantaţii cu grâu, porumb, bumbac pe mari suprafeţe, în jurul unor ferme de tip
ranch;

80

Peisajul agricol latino-american – se caracterizează prin proprietăţile unor mari latifundiari sau a unor consorţii
financiare, se cultivă bumbac, banane, cafea, soia, trestie de zahăr;

Peisajul agricol periurban – caracteristic regiunilor preorăşeneşti în care predominantă este cultura legumelor în
sere şi solarii;

Peisajul agricol subpolar – suprafeţe mici cultivate cu ovăz, secară, cartof, creşterea renilor;

Peisajul agricol mixt – se caracterizează printr-o îmbinare armonioasă a practicilor legate de cultura plantelor
cu creşterea animalelor;

►13. Corelaţi informaţiile de mai sus cu imaginile următoare (fig. 5-12). Menţionaţi sub fiecare imagine
tipul de peisaj agricol corespunzător.

Fig.5 Fig.6
Peisaj agricol__________________________________ Peisaj agricol________________________________

Fig.7 Fig.8
Peisaj agricol__________________________________ Peisaj agricol________________________________

Fig.9 Fig.10
Peisaj agricol__________________________________ Peisaj agricol________________________________

81
 Fig.11 Fig.12
Peisaj agricol__________________________________ Peisaj agricol________________________________
Sursele imaginilor: https://www.google.ro/?gws_rd=ssl#safe=off&q=peisaje+agricole

Prezentaţi o deosebire dintre peisajul câmpurilor cultivate deschise şi peisajul câmpurilor cultivate închise.
Răspuns:
- în cadrul peisajului câmpurilor cultivate deschise, se cultivă pe suprafeţe mari predominant cereale, iar în
cazul peisajului câmpurilor cultivate închise parcele sunt mai mici şi sunt delimitate de garduri, perdele
forestiere, ziduri din piatră.

►14. Prezentaţi, după exemplul de mai sus, următoarele:

O deosebire dintre peisajul agricol nord american şi peisajul agricol al oazelor (Grupa 1)

O deosebire dintre peisajul agricol periurban şi peisajul agricol musonic (Grupa 2)

O deosebire dintre peisajul pomiviticol colinar şi peisajul pastoral colinar şi montan (Grupa 3)

O deosebire dintre peisajul agricol nord-american şi peisajul agricol latino-american (Grupa 4)

►15. Precizaţi tipurile de peisaje agricole existente pe teritoriul României.

82
 3.3. INDUSTRIA

Este o ramură importantă a economiei prin intermediul căreia materiile prime sunt transformate în
produse finite cu ajutorul mijloacelor mecanice.
Industrializarea = procesul de dezvoltare intensivă şi extensivă a industriei, prin construirea unor
ramuri şi centre industriale pe un anumit teritoriu ( O.Mândruţ, 2008)

3.3.1. EVOLUŢIA ACTIVITĂŢILOR INDUSTRIALE

Începutul industriei este considerat momentul utilizării maşinii cu abur în industria textilă (a doua
jumătate a secolului al XVIII-lea, în Anglia).
În dezvoltarea amplă a activităţilor industriale s-au remarcat trei ,,praguri evolutive’’, numite revoluţii
industriale.

Prima revoluţie industrială, a cărbunelui şi oţelului s-a datorat avântului luat de industrie prin
introducerea motorului cu abur în diferite ramuri prelucrătoare, nevoia de cărbune şi ulterior şi de oţel
devenind tot mai mare. Industria s-a extins din Anglia în celelalte ţări europene, apoi în SUA şi Japonia,
conducând la apariţia unor centre industriale puternice, la extinderea reţelelor feroviare şi la
diversificarea ramurilor industriale.

A doua revoluţie industrială, a început cu sfârşitul secolului XIX şi începutul secolului al XX-lea, a
marcat o schimbare în plan energetic – utilizarea pe scară din ce în ce mai largă a electricităţii şi a
petrolului. Acest fapt a determinat apariţia unor noi ramuri şi subramuri industriale (petrochimia,
industria aluminiului, aeronautica) şi dezvoltarea explozivă a industriei constructoare de maşini.

A treia revoluţie industrială, numită şi revoluţia informaţională a început odată cu sfârşitul
seolului al XX-lea. Ritmurile înalte de creştere industrială se realizează pe fondul robotizării (fig.1) şi
informatizării industriei. În prezent se manifestă două tendinţe: de restructurare a industriei energetice şi
de delocalizare şi relocalizare industrială.
Delocalizarea presupune dezvoltarea de activităţi economice ale unei companii în altă zonă geografică.
Relocalizarea reprezintă activitatea prin care profitul obţinut în urma delocalizării este utilizat pentru modernizarea
tehnologiilor în ţara în care îşi are sediul firma mamă.

Fig. 1
Sursa: https://www.google.ro/?gws_rd=ssl#safe=off&q=utilizarea+robotilor+in+industria+constructoare+de+masini

►1. Redaţi etapele expansiunii primei revoluţii industriale în Europa pe baza analizei hărţii din manual sau
atlasul geografic.

►2. Numiţi două direcţii principalele în privinţa restructurării şi dezvoltării industriei energetice.

8
3
►3. Menţionaţi un avantaj şi un dezavantaj al delocalizării industriei

Factorii repartiţiei teritoriale a industriei

o Economici – ţin de apropierea de sursele de materii prime şi energie, de infrastructura de transport,
capitalul investiţional, preţul terenurilor, regimul impozitelor
o Social-politici – considerente de ordin strategic şi ecologic şi gradul de calificare a forţei de
muncă o Naturali – relieful, prezenţa apei, direcţia dominantă a vânturilor etc.

►4. Ce facilităţi poate oferi fabrica X, din localitatea Y, pentru angajaţii recrutaţi după gradul de
calificare ?

Ramuri industriale
Industria energetică
Industria metalurgică
Industria chimică
Industria lemnului
Industria materialelor
construcţii
Industria uşoară şi alimentară
Industria carboniferă
Industria petrolului
Industria gazelor naturale
Industria energiei electrice-fig.2
Industria metalurgiei feroase (siderurgia)
Industria metalurgiei neferoase
Industria construcţiilor de maşini ş.a.
Industria petrochimică
Industria produselor clorosodice
Industria îngrăşămintelor chimice
Industria produselor farmaceutice
Industria lacurilor şi vopselelor
Industria de exploatare a lemnului
Industria de prelucrare a lemnului (cherestelei-fig.3, mobilei, celulozei şi
hârtiei.)
de Industria lianţilor
Industria prefabricatelor din beton
Industria ceramică ş.a.
Industria uşoară (textilă-fig.4, marochinărie ş.a.)
Industria poligrafică
Industria alimentară (morăritului şi panificaţiei, preparatelor din carne,
produselor lactate, băuturilor spirtoase, răcoritoare, berii ş.a.)

Fig.2 Fig.3 Fig.4

84
 3.3.2. INDUSTRIA ENERGIEI ELECTRICE

Ştiu Vreau să ştiu Am învăţat

85
 3.3.3. REGIUNI INDUSTRIALE

Reprezintă spaţii în care se concentrează activităţile industriale şi unde sunt prezente grupări şi centre cu un
coeficient ridicat de industrializare, de urbanizare, cu resurse umane calificate, interconectate prin
intermediul unor strânse relaţii economice şi căi de comunicaţie ( M. Popescu, 2005).
S-au constituit în timp, în lungul unor axe de dezvoltare (căi de comunicaţie cu mare capacitate de
circulaţie), sau în jurul poli de creştere (litorali sau interiori).
Au o evoluţie istorică, în timp modificându-şi structura şi dimensiunile.
Concentrarea teritorială a industriei este determinată de existenţa următorilor factori genetici: politici de
dezvoltare economică, materii prime, tradiţii tehnice, surse de energie, pieţe de desfacere,
infrastructura de transport. Acestora li se pot adăuga factorii demografici şi istorici.

►1. Explicaţi rolul pozitiv şi rolul negativ al factorului istoric în evoluţia industriei şi a regiunilor
industriale.
Rol pozitiv

Rol negativ

Tipuri de regiuni industriale

 Regiuni industriale formate pe baza resurselor energetice şi de minereuri

Regiuni industriale carbonifere – West Middland (Marea Britanie), Ruhr-Rhein (Germania), Dombas (Ucraina),
Silezia Superioară (Polonia), Appalachi (SUA), China de Nord-Est etc.

Regiuni industriale petroliere – Golful Persic (Arabia Saudită, Irak, Iran), Golful Mexic (SUA),
Marea Caspică (Azerbaidjan), Marea Nordului (Regatul Unit, Norvegia).

Regiuni industriale metalurgice – Ural (Rusia), Fushun-Ansan (China), Tubarao (Brazilia), Shaba (Congo),
Copper Belt (Zambia), Johannesburg (R.Africa de Sud).
 Regiuni industriale urban-portuare

Regiuni urbane formate în jurul unor mari oraşe-capitală (Moscova, Paris, Bucureşti) sau a unor mari centre
urbane industriale (Milano, Torino, Sao Paulo).

Regiuni portuare care beneficiază de avantajele transportului maritim şi de prelucrarea unor materii prime în

incinta porturilor: Singapore, Rotterdam (fig.1), Shanghai, New York, Londra ş.a.
Regiuni industriale bazate pe tradiţii meşteşugăreşti

Se caracterizează prin specificul activităţilor de producţie locală şi limitată, cu produse rezultate din prelucrarea
inului, lânii, cânepii, pieilor de animale, sticlei, argilei, lemnului.

Prezintă un grad ridicat de dispersare în localizarea producţiei – Catalonia (Spania), Flandra (Belgia),
Boemia Centrală (Cehia), Lyon (Franţa), Basel, Zurich (Elveţia), Saxonia, Turingia (Germania),
Bucovina, Maramureş, Apuseni, Muntenia, Mărginimea Sibiului (România).
 Regiuni industriale mixte
 Spaţii geografice în care se îmbină caracteristici ale diferitelor tipuri de regiuni industriale.
 Pot fi carbonifere-portuare (sudul Ţării Galilor), petroliere-urbane (Los Angeles) sau cu structură mult mai
complexă corespunzătoare arealului industrial al unui megalopolis (Boswash, Tokaido).

Fig.1. Regiunea industrială urban-portuară Rotterdam

Sursa: https://www.google.ro/?gws_rd=ssl#safe=off&q=concentrarea+industriala+roterdam

86
►2. Localizaţi pe harta din manual sau atlasul geografic regiunile industriale carbonifere, petroliere,
metalurgice şi urban-portuare redate ca exemple în prezentarea tipurilor de regiuni industriale.
►3. Prezentaţi:
a. o consecinţă pozitivă pentru populaţie, care poate surveni în cazul apariţiei unei noi regiuni industriale

b. o consecinţă negativă pentru mediu, care poate surveni în cazul apariţiei unei noi regiuni industriale

STUDIU DE CAZ: ANALIZA A DOUĂ REGIUNI INDUSTRIALE

►4. Pe baza selectării şi structurării informaţiilor din manual, în care sunt analizate două regiuni industriale
(una din Europa şi una din spaţiul extraeuropean), completaţi tabelul de mai jos conform cerinţelor date.

Regiunea industrială _________________ Regiunea industrială ________________

Localizare

Factorii care au contri-

buit la formarea regiu-
nii industriale

Caracteristici actuale
ale regiunii

3.4. SERVICIILE

3.4.1. DEFINIRE ŞI TIPURI

Cuprind activităţile care satisfac nevoi ale populaţiei fără a produce bunuri materiale
Serviciile economice sunt în legătură directă cu funcţionarea economiei, cuprind sectoarele: bancar,
asigurări, administraţie publică, transporturi, comerţ, turism, telecomunicaţii, mass-media
Serviciile sociale sunt asigurate de stat sau organizaţii publice, cuprind sectoarele: administraţie
publică, învăţământ, sănătate şi asistenţă socială, justiţie, armată, poliţie, jandarmerie, inspectoratul
pentru situaţii de urgenţă, servicii speciale de pază şi protecţie, servicii de informaţii
Servicii pentru consum personal: reparaţii, întreţinere, curăţenie, distribuţia apei, a căldurii,
îngrijirea copiilor etc.

8
7
 3.4.2. CĂI DE COMUNICAŢIE ŞI TRANSPORTURI

CĂILE DE COMUNICAŢIE
Asigură legătura între două sau mai multe localităţi, între zonele cu materii prime şi cele de prelucrare
sau de consum.
Prin intermediul lor se desfăşoară transporturile.

TRANSPORTURILE FEROVIARE
Au o pondere importantă, deţinând circa 20% din transportul de mărfuri şi 15% din transportul de
persoane.
Primul tren a circulat în Anglia, în anul 1830 pe calea ferată Liverpool-Manchester, iar în România, în
anul 1856 pe calea ferată Oraviţa-Baziaş.
Saltul tennologic de la locomotivele cu abur la trenurile de mare viteză s-a făcut în circa 170 de ani
(fig.1-3).
Reţeaua transporturilor feroviare cuprinde: magistrale feroviare, căi ferate principale, căi ferate
secundare, noduri feroviare şi elemente de infrastructură feroviară.
Cele mai lungi magistrale feroviare sunt: Transsiberianul (Moscova-Vladivostok 9.302 km),
Transandinul (Buenos Aires-Valparaiso 1.420 km), Transafricanul (Lagos-Mombasa 6.530 km),
Transaustralianul (Perth-Sydney 3.960 km), Magistrala New York-Los Angeles (5.560 km),
Transmongolianul (Beijing-Ulan Bator-Irkutsk).
Densitatea reţelei feroviare prezintă cele mai mari valori în Europa de Vest şi Centrală, Estul Asiei şi
SUA. Printre ţările cu cele mai mari densităţi ale reţelei feroviare se numără Cehia (119, 7 km/1000 km²
din care 30,78% reţea electrificată), Germania (114, 4 km/1000 km² din care 46, 20% reţea electrificată),
Belgia (112,4 km/1000 km² din care 85,71% reţea electrificată).
În România, densitatea reţelei feroviare este de 48 km/1000 km² din care 42% reţea electrificată.
După ecartament (lăţimea căii ferate/distanţa dintre şine), se deosebesc căi ferate cu ecartament:
o normal (1.435 mm), în numeroase ţări europene, asiatice şi africane
o mare (1.524 mm), în Rusia şi alte ţări foste sovietice, în China, Mongolia o
foarte mare (1.676 mm), în Spania, India, America de Nord şi de Sud
o mic (între 700-1.200 mm), în zonele montane, miniere, forestiere.
În România trenurile circulă pe căi ferate cu ecartament normal, iar în unele zone deluroase şi montane
sunt şi căi ferate cu ecartament mic.
Cele mai rapide trenuri din lume sunt trenurile cu propulsie pe bază de levitaţie magnetică (Maglev),
care utilizează câmpul magnetic şi ating viteze foarte mari (maxime peste 500 km/h) – JR Maglev şi
Shinkansen (Japonia), Shanghai Maglev şi CRH (China). Trenuri de mare viteză (maxime între 300-450
km/h) circulă şi în alte ţări: ICE TR-09 (Germania) TGV Reseau (Franţa) AVE (Spania) Eurostar (Marea
Britanie) ETR-500 (Italia) (https://ro.wikipedia.org/wiki/Istoria_transportului_feroviar)
Un rol important în infrastructura feroviară revine tunelurilor dintre care se remarcă: Seikan, între
insulele japoneze Honshu şi Hokaido (54 km), Eurotunelul pe sub Canalul Mânecii, între Franţa şi
Marea Britanie (50,5 km), Loetschbern, între Elveţia şi Italia (34,6 km), Simplon, între Elveţia şi Italia
(19,8 km), Sankt Gothard, Elveţia (15 km).
Un mijloc de transport feroviar utilizat pentru legăturile peste strȃmtori, mări, lacuri şi fluvii este ferry-
boat-ul. Acest tip de legături este frecvent între Marea Britanie şi continent, între ţările din Scandinavia,
între insulele japoneze şi între cele din Noua Zeelandă.

Fig.1 Fig.2

88
 Fig.3
Fig.1-3 Generaţii de trenuri Sursa: https://www.google.ro/?gws_rd=ssl#safe=off&q=trenuri

►1. Precizaţi cinci mari noduri feroviare europene. Utilizaţi harta din manual sau atlasul geografic.

►2. Observaţi harta de mai jos (fig.4).

a. Precizaţi denumirea magistralei feroviare marcată cu o linie continuă pe harta dată

b. Numiţi oraşele de la extremităţile magistralei marcate cu numerele 1 şi 2.

Fig.4 Sursa: https://www.google.ro/?gws_rd=ssl#safe=off&q=magistrale+feroviare+din+lume

►3. Care este cel mai mare inconvenient în cazul trenurilor Maglev?

►4. Precizaţi trei avantaje ale transporturilor feroviare.

89
TRANSPORTURILE RUTIERE
Deţin primul loc la transportul de personae
S-au dezvoltat odată cu sporirea parcului de autovehicule, extinderea reţelelor rutiere şi modernizarea
şoselelor
Reţeaua transporturilor rutiere cuprinde: autostrăzi/autobenzi, şosele/magistrale continentale şi
transcontinentale, drumuri naţionale, drumuri regionale, drumuri de interes local, noduri rutiere,
elemente de infrastructură rutieră. În cazul României reţeaua rutieră cuprinde: autostrăzi (finalizate şi în
construcţie), drumuri europene (Ex. E 70), drumuri naţionale (Ex. DN 1), drumuri judeţene, drumuri
comunale, drumuri forestiere, noduri rutiere şi elemente de infrastructură rutieră
Densitatea reţelei rutiere are cele mai mari valori în Europa, SUA, Estul şi Sudul Asiei
Cele mai mari reţele de autostrăzi le deţin: SUA, Canada, în Europa: Germania, Franţa, Marea Britanie,
Italia, Spania, în Asia: Japonia, Arabia Saudită, China
Drumurile urcă la altitudini de peste 5.000 m, în Tibet, Pamir şi Anzi, la circa 2.700 m, în Alpi, la peste
2000 m în Carpaţi.
Pentru facilitarea legăturilor rutiere s-au construit:

poduri de mari dimensiuni: Qingdao Haiwan Bridge (42 km-China), Lake Pontchartrain Causseway (38,4 km-
SUA), King Fahd Caussewai (27 km-Arabia Saudită-fig.1), Bosfor (1,5 km -Turcia) etc.

tuneluri: Laerdal (24,5 km-Norvegia-fig.2), Yamate (18,2 km, cel mai lung tunel rutier urban, situat
la o adâncime de 30 m-Japonia), Zhongnanshan (18,04 km-China), Jinping (17,5 km-China), Sankt
Gothard (16,9 km-Elveţia), Arlberg (13,9 km-Austria) ş.a.

viaducte: Millau (Franţa-fig.3), Aciliu (România)

Magistrale rutiere: Panamericana (circa 48.000 km, distanța dintre punctele cele mai depărtate din nord
și sud fiind de 25.750 km.), Magistrala New York – San Francisco (SUA), Magistrala Quebec-
Vancuver (Canada), Transamazonica şi Perimetral Norte (Brazilia), Magistralele europene: Stocholm-
Hamburg-Milano-Roma-Palermo; Lisabona-Madrid-Paris-Praga-Varşovia-Moscova, Şoseaua
Istanbul-Ankara-Teheran-Kabul-New Delhi-Calcutta (Asia), Magistralele australiene Sidney-Perth şi
Darwin-Adelaide, Transsahariana (El Golea, Algeria-N´Djamena, Ciad), Transafricana ş.a.
Un mijloc de transport feroviar utilizat pentru legăturile peste strȃmtori, mări, lacuri şi fluvii este ferry-
boat-ul.(fig.4).

Fig.1 Fig.2
Sursa: https://www.google.ro/?gws_rd=ssl#safe=off&q=cele+mai+mari+poduri+rutiere+pe+glob (fig.1)
Sursa: https://www.google.ro/?gws_rd=ssl#safe=off&q=tuneluri+rutiere+pe+glob (fig.2)

Fig.3 Fig.4
Sursa: https://ro.wikipedia.org/wiki/Viaductul_Millau#/media/File:Viaduc_de_Millau_1.jpg (fig.3)
Sursa: https://ro.wikipedia.org/wiki/Feribot#/media/File:IstanbulFerry.jpg (fig.4)

90
►1. Precizaţi cinci mari noduri rutiere europene. Utilizaţi harta din manual sau atlasul geografic.

►2. Observaţi harta de mai jos (fig.5). Scrieţi răspunsurile la cerinţele din chenar în spaţiile libere aferente

Fig.5 Sursa: https://www.google.ro/?gws_rd=ssl#safe=off&q=transporturi+rutiere

►3. Precizaţi trei avantaje ale transporturilor rutiere

►4. Numiţi trei şosele de mare altitudine din România

TRANSPORTURILE FLUVIALE
Navigaţia fluvială se realizează pe râurile şi fluviile navigabile, canaluri şi marile lacuri ale Terrei
Reţeaua transporturilor fluviale cuprinde: rute fluviale, porturi fluviale şi elemente de infrastructură
fluvială
Prin intermediul reţelei fluviale se realizează circa 2% din traficul mondial de mărfuri şi sub 1% din cel
de călători
Între fluviile navigabile cu trafic mai intens se remarcă: Dunărea, Volga, Rin, Main, Ron, Sena, Elba,
Chang Jiang (Huan He), Yangtze, Mekong, Gange, Nil, Congo, Niger, Senegal, Amazon, Parana,
Missisippi, Sf. Laurenţiu, Yukon, Columbia ş.a.

9
1
 Între canalurile fluviale importante se remarcă: Marele Canal (Yun He 1872 km), Canalul german Ems-
Weser-Elba (375 km), Main-Dunăre (171 km), Volga-Don (101 km), Dunăre-Marea Neagră cu
ramificaţia Poarta Albă-Midia Năvodari (95,6 km), canalurile americane care realizează legătura
fluvială între Marile Lacuri etc.
Se utilizează pentru transportul mărfurilor: materii prime energetice, minereuri, cereale, fructe, produse
manufacturate, vapoare de mici dimensiuni, şlepuri (fig.1) şi barje (fig.2)
O componentă importantăa transporturilor fluviale revine vaselor de croazieră (fig.3)

Fig.1 Sursa: https://www.google.ro/?gws_rd=ssl#safe=off&q=barja

Fig.2 Fig.3
Sursa (fig.2): https://ro.wikipedia.org/wiki/%C8%98lep#/media/File:Barge_on_River_Thames,_London_-_Dec_2009.
Sursa (fig.3): https://www.google.ro/?gws_rd=ssl#safe=off&q=vapor+de+croaziera+pe+dunare

►1. Observaţi harta de la fig.4. Precizaţi:

a. denumirea canalului fluvial navigabil marcat, cu litera A pe harta dată

b. importanţa pentru transportul fluvial a acestui canal

Fig.4 Sursa: https://www.google.ro/?gws_rd=ssl#safe=off&q=harta+cu+canaluri+fluviale+navigabile

92
►2. Prezentaţi:
a. două avantaje ale transporturilor fluviale

b. un dezavantaj al transporturilor fluviale

►3. Se dau următoarele porturi fluviale: Duisburg, Kinshasa, Menphis, Manaus, Volgograd, Xinxiang.
Scrieţi în dreptul cerculeţelor de pe harta dată (fig.5) numele acestor porturi. Veţi menţiona în paranteză
numele fluviului respectiv după exemplul dat.

Fig. 5

TRANSPORTURILE MARITIME
Navigaţia maritimă se realizează pe mările şi oceanele lumii şi prin canalurile maritime
Reţeaua transporturilor maritime cuprinde rute maritime, porturi maritime şi elemente de infrastructură
specifice
Se transportă mărfuri (petrol, cărbuni, minereuri, lemn, cereale, fructe, animale, diverse produse finite),
cu vapoare mari şi foarte mari - nave container, mineraliere, petroliere (fig.1). O componentă
importantă o reprezintă navele de croazieră (,,oraşe plutitoare” – fig.2)

Fig.1 Fig.2
Sursa imaginilor: https://www.google.ro/?gws_rd=ssl#safe=off&q=vapor+pe+mare+

9
3
 Cele mai importante canaluri maritime utilizate în transporturile maritime sunt: Suez, Panama, Sfântul
Laurenţiu, Kiel, Corint

►1. Localizaţi canalurile redate mai sus pe hărţile din manual sau atlasul geografic.
►2. Pe harta de la fig.3 sunt trasate rutele propuse pentru Canalul Nicaragua, marcate cu litera B şi
Canalul Panama, marcat cu litera C. Proiectul de construire a Canalului Panama suscită controverse cu
ecologiştii din Nicaragua şi cu statul vecin Costa Rica. Precizaţi două cauze care generează aceste
divergenţe

Fig.3 Rute propuse pentru Canalul Nicaragua, notate cu litera B, Canalul Panama este notat cu litera C Sursa:
https://ro.wikipedia.org/wiki/Canalul_Nicaragua

Cele mai importante rute maritime pornesc din porturile de la Marea Nordului şi Marea Mediterană către
porturile de pe litoralul atlantic american şi Africa de Sud, iar prin Canalul Suez spre ţările din Asia de
Sud şi Sud-Est şi Australia. Rutele maritime nord-americane atlantice pornesc spre ţările Americii de
Sud iar prin Canalul Panama către porturi de pe coasta Pacificului din America şi Asia
Porturile maritime asigură operaţii legate de acostarea navelor, de transbordare a mărfurilor şi
pasagerilor, de depozitare a mărfurilor, de reparaţii a navelor etc.
După structura dominantă a traficului de mărfuri se deosebesc porturi complexe şi porturi specializate
o Porturi complexe: Singapore, Rotterdam, New York, Tokyo, Londra, Hamburg, Sanghai,
Constanţa o Porturi specializate în traficul cu:
- petrol: Ra´s Tannurah (Arabia Saudită), Kharg Terminal (Iran), Mina al Ahmadi (Kuwait), Houston
(SUA)
- cărbuni: Cardif (Marea Britanie), Gdansk (Polonia)
- minereuri de fier: Narvik (Norvegia), Duluth (SUA)
- lemn: Arhanghelsk (Rusia)
- cereale: Odesa (Ucraina), Sydney (Australia), La Plata (Argentina), Rangoon (Myanmar)
- cafea: Santos (Brazilia)
- peşte: Reykjavik (Islanda)
o Tot în categoria porturi specializate intră porturile turistice (Cannes, Miami) şi militare (Toulon,
Sevastopol)
Deţin o flotă comercială dezvoltată Japonia, SUA, Grecia, Marea Britanie, Olanda. O serie de ţări printre
care Liberia, Liban, Malta, Panama, Cipru, Honduras deţin Pavilion de complezenţă. O navă este
considerată sub pavilion de complezență (denumit și pavilion de conveniență) dacă proprietatea și
controlul vasului se află în altă țară decât în țara pavilionului de navigație a navei. Circa 58,64% din
vapoarele lumii navighează sub pavilion de complezență
(https://ro.wikipedia.org/wiki/Pavilion_%28steag%29)

94
►3. Precizaţi trei avantaje şi un dezavantaj al transporturilor maritime

►4. Realizaţi o călătorie imaginară cu un vapor de croazieră. Porniţi din portul Barcelona spre est prin
Marea Mediterană apoi prin Marea Arabiei, sudul Insulei Sri Lanka (Ceylon), cu destinaţia finală oraşul-
stat Singapore.
a. Trasaţi cu o linie continuă traseul călătoriei pe harta dată (fig.4)
b. Precizaţi în ordinea deplasării mările, canalurile şi strâmtorile prin care treceţi. Folosiţi hărţile din
manual, atlasul geografic sau internetul.

Fig.4

TRANSPORTURILE AERIENE
Reţeaua de transporturi aeriene cuprinde rute aeriene, aeroporturi interne şi internaţionale şi elemente
de infrastructură specifică
Cele mai frecvente rute aeriene sunt cele dintre: America de Nord şi Europa de Vest; America de Nord şi
America Centrală; Europa şi Africa; Europa de Vest şi Rusia; America de Nord şi America de Sud; Europa
de Vest şi Orientul Mijlociu-Extremul Orient-Australia; America de Nord şi Asia de Est Aeroporturile
considerate ca centre de convergenţă a navigaţiei aeriene se clasifică după destinaţie şi volumul traficului
annual de pasageri în: internaţionale, naţionale şi locale, iar după tipul operaţiilor: de pasageri, de escală,
turistice, militare. În România sunt două categorii de aeroporturi: internaţionale şi interne.

9
5
 Transportul mărfurilor cu avionul are o pondere mult mai redusă comparative cu transportul de persoane.
Se transportă: mărfuri perisabile, medicamente, aparatură de precizie, valori, mărfuri poştale Peste 50%
din traficul mondial aerian revine SUA, urmate de Europa, Rusia, ţările Asiei de Est şi de Sud. Ponderea
celorlalte state în traficul aerian este mult mai redusă
Principalele companii aeriene: American Airlines (SUA), Delta Air Lines (SUA), Air France (Franţa),
Britsh Airways (Marea Britanie), Lufthansa (Germania), Aeroflot (Rusia), JAL (Japonia), KLM (Olanda)
înregistrază cel mai mare trafic de călători din lume
Cele mai mari aeroporturi ale lumii sunt în oraşele: Chicago, New York, Los Angeles, Atlanta, Miami,
Londra, Frankfurt pe Main, Amsterdam, Paris, Madrid, Roma, Moscova, Tokyo etc.
În prezent la nivel naţional şi internaţional operează companii aeriene de linie şi companii low-cost

Companiile aeriene de linie sunt ori cele naţionale, ori companii private, care funcţionează după
regulile IATA (Asociaţia Internaţională a Transportatorilor Aerieni). Principalele companii aeriene
de linie care efectuează curse din România: TAROM, Carpatair şi Romavia (companii româneşti),
Air France (Franţa), KLM (Olanda), Lufthansa (Germania), Austrian şi FlyNiki (Austria), British
Airways (Marea Britanie), Alitalia (Italia), Turkish Airlines (Turcia) ş.a.

Companiile aeriene low-cost oferă în general bilete la prețuri scăzute prin eliminarea unor servicii tradiționale oferite pasagerilor. Conceptul este originar din
Statele Unite de unde s-a răspândit rapid în Europa la începutul anului 1990. Principalele companii aeriene low-cost care efectuează curse din
România: Blue Air (România), Wizzair (Ungaria), Easy Jet (Marea Britanie), Flydubai (Emiratele
Arabe Unite), Pegasus Airlines (Turcia), Air Berlin (Germania), Air Vallee (Italia) ş.a.
(http://www.traianbadulescu.ro/2012/10/10/companii-aeriene-low-cost-vs-companii-de-linie/ )

►1. Precizaţi numele a trei companii aeriene dintre cele prezentate, care efectuează curse de linie din
România

►2. Prezentaţi:
a. Două avantaje ale transporturilor aeriene

b. Două dezavantaje ale transporturilor aeriene

►3. Avioanele utilitare şi elicopterele sunt folosite şi în alte domenii. Prezentaţi necesitatea utilizării
acestora în:
a. Agricultură

b. Silvicultură

c. Domeniul medical

96
TRANSPORTURILE SPECIALE

►1. Completaţi în spaţiile libere, formele de transporturi speciale corespondente tipurilor prezentate
 Transporturile urbane

 Transporturile prin conducte

 Transporturile prin linii de înaltă, medie şi joasă tensiune

 Transporturile cu ajutorul benzilor cauciucate

 Transporturile medicale de urgenţă

 Transporturile securizate

 Transporturile militare

 Telecomunicaţiile

3.4.3. COMERŢUL

Este o ramură a economiei în cadrul căreia se desfăşoară circulaţia mărfurilor şi serviciilor, realizând
legătura dintre producţie şi consum.

Cuprinde mai multe forme: comerţul en-detail (cu amănuntul), comerţul en-gros, comerţul electronic,
comerţul intern, comerţul internaţional.

►1. Se dau următoarele situaţii:

a. Firma X din Oraşul Sebeş a vândut în anul 2011, în Italia, mobilă în valoare de 1,2 milioane
euro; b. Ionela a cumpărat, pentru vărul său Marius, un telefon mobil cu suma 500 lei;
c. Compania European Drinks a vândut unui hipermarket din Municipiul Ploieşti 100 de baxuri de apă
minerală.
Indicaţi, pentru fiecare situaţie dată, ce formă de comerţ s-a realizat.
a. _______________________________________ b. ____________________________________
c. _______________________________________
►2. Comerţul electronic cuprinde activităţi de servicii care se realizează prin intermediul internetului.
Prezentaţi:
a. un avantaj al acestui tip de comerţ
9
7
b. un dezavantaj al acestui tip de comerţ

Comerţul internaţional a cunoscut o dezvoltare spectaculoasă în ultimele decenii, ca rezultat a

convergenţei mai multor factori favorabili

Condiţiile economice. Multe ţări industrializate, profitând de preţuri scăzute au importat masiv resurse
energetice şi minereuri din ţările ,,Lumii a Treia”(ţările slab dezvoltate), iar acestea si-au mărit
importurile de utilaje, instalaţii, maşini; Progresele din transporturile maritime prin apariţia navelor
container, a mineralierelor şi petrolierelor de mare capacitate, au permis aprovizionarea unor mari
complexe industriale şi portuare

Liberalizarea comerţului a avut ca principal obiectiv reducerea protecţiei tarifare practicate de diferite ţări,
barierele tarifare au scăzut de la 40% (1947) la o medie de 4-5% în prezent

Bursele de mărfuri controlează în mare măsură comerţul internaţional, cele mai mari burse fiind cele din Londra,
New York şi Tokyo

Marile STN-uri (Companiile multinaţionale) contribuie din plin la dezvoltarea comerţului mondial prin
schimburile internaţionale realizate prin intermediul filialelor prezente în numeroase ţări.
În privinţa structurii comerţului internaţional se remarcă:

Principalele ţări exportatoare de produse agricole: SUA, Canada, Franţa, Australia (la grâu);
Australia, Noua Zeelandă (la lână); Thailanda, Filipine, Ecuador (la banane şi ananas); India,
China, Sri Lanka (la ceai); Brazilia, Columbia (la cafea); Spania, Grecia, Italia, Turcia, Israel (la
citrice); Olanda (la flori tăiate şi brânzeturi) Principalele importatoare: ţările Europei Occidentale,
SUA (excepţie grâul), Rusia, Japonia şi numeroase ţări în dezvoltare

Principalele ţări exportatoare de materii prime neagricole: Brazilia, India, Canada, Australia (la
minereuri de fier); Chile, Zambia (la cupru); Canada, Rusia, Indonezia, Gabon (la lemn şi
semifabricate din lemn). Principalele importatoare: ţările dezvoltate europene, SUA, Japonia, Coreea
de Sud

Principalele ţări exportatoare de materii prime energetice: Arabia Saudită, EAU, Iran, Kuwait, Rusia,
Venezuela, Norvegia, Marea Britanie (la petrol); Rusia, Canada, Olanda, Algeria, Indonezia (la
gaze naturale); Indonezia, Australia, Rusia, SUA (la cărbuni). Principalele importatoare de materii
prime energetice: SUA (excepţie cărbunii), China, India, Japonia, ţările europene

Principalele ţări exportatoare de produse electronice: China, Coreea de Sud, Thailanda, Indonezia.
Principalele importatoare: ţările în dezvoltare şi ţările dezvoltate.
Balanţa comercială redă raportul dintre importuri şi exporturi.

►3. Prezentaţi diferenţa dintre balanţa comercială negativă (deficitară) şi balanţa comercială pozitivă
(excedentară).

3.4.4. TURISMUL

Fig.1 Sursa: https://www.google.ro/?gws_rd=ssl#safe=off&q=turisti+pe+munte

98
 Turismul (fig.1) reprezintă o activitate social-cultural-recreativă, desfăşurată în afara reşedinţei
Resursele turistice se grupează după geneză în două categorii majore:

Resurse naturale care cuprind:
- resurse primare - potenţialul turistic al reliefului, al reţelei hidrografice, al vegetaţiei şi faunei
- resurse utilizate şi amenajate de om – grădinile botanice şi zoologice
 Resurse antropice: muzee, monumente istorice şi arhitecturale, edificii religioase, culturale, sportive,
economice, festivaluri, expoziţii, alte manifestări culturale, religioase, sportive, distractive etc.
Taxonomia unităţilor funcţionale turistice

Obiectivul turistic numit şi punct turistic are o extensiune redusă şi se rezumă la o resursă naturală sau antropică

Centrul turistic cuprinde mai multe obiective sau resurse turistice care pot fi de acelaşi tip sau de mai multe tipuri

Zona turistică reprezintă o unitate teritorială în perimetrul căreia coexistă un număr foarte mare de
obiective şi centre turistice; la delimitarea zonelor turistice se folosesc un şir de principii: unicităţii,
omogenităţii, funcţionalităţii etc.; în cadrul zonei se consolidează un singur sistem funcţional cu grad
ridicat de specializare

Regiunea turistică are o suprafaţă mai mare în limitele căreia fenomenul turistic se desfăşoară în
întreaga sa complexitate; în cadrul regiuniii apar o serie de sisteme funcţionale care diferă unele de
altele chiar şi în situaţiile când au trăsături comune.

►1. Se dau următoarele componente turistice: Munţii Apuseni, Câmpeni, Ţara Moţilor, Statuia ecvestră a
lui Avram Iancu. Asociaţi câte un component dintre cele prezentate la unităţile taxonomice date.
a. obiectiv turistic ______________________________________________________________________
b. centru turistic _______________________________________________________________________
c. zonă turistică _______________________________________________________________________
d. regiune turistică __________________________________________________________________

Între marile regiuni turistice ale lumii se remarcă:


Regiunea litorală şi insulară a Mării Mediterane cu renumite staţiuni turistice situate pe Coasta de
Azur (Franţa), Costa del Sol, Costa Brava, Costa Bianca (Spania), Riviera di Levante, Riviera di
Ponente (Italia), litoralul grec, Kuşadasi, Antalya (Turcia) sau în insule: Baleare (Spania), Corfu,
Creta, Rhodos (Grecia), Capri (Italia) ş.a.

Regiunea litorală a Mării Negre cu numeroase staţiuni turistice: Mamaia, Eforie, Costineşti, Saturn, Neptun,
Mangalia (România), Balcik, Nisipurile de Aur, Albena (Bulgaria), Yalta, Soci (Rusia) ş.a.

Regiunea Munţilor Alpi cu renumite staţiuni montane: Chamonix, Albertville (Franţa), Cervinia (Italia), St.
Moritz (Elveţia), Klagenfurt (Austria), Oberstdorf (Germania), Jesenice (Slovenia) ş.a.

Regiunea Munţilor Carpaţi cu renumite staţiuni montane: Poiana Braşov, Predeal, Sinaia, Păltiniş, Buşteni,
Arieşeni (România), Tatranska Polianka (Slovacia), Zacopane (Polonia) ş.a.

Regiunea litorală atlantică a Peninsulei Florida (SUA) cu peste 1 milion de hoteluri şi peste 30 de milioane de
turişti anual

Regiunea californiană cu renumitele staţiuni Beverly Hills (SUA) şi Acapulco (Mexic)

Regiunea Munţilor Himalaya cu numeroase trasee de alpinism de mare altitudine

Regiunea Văii Nilului cu cascade, cataracte, temple, piramide
Cataracte = ansablu format dintr-o succesiune de terenuri abrupte şi cascade mici pe cursul unui râu sau fluviu

Alte regiuni şi zone turistice: Regiunea Andină (vestigii incaşe), Litoralul Brazilian (plaje, Carnavalul de la Rio),
Podişul Tibet (Lhasa, mânăstiri budiste), Indochina (templele Angkor), Israel (Marea
Moartă, Lacul Tiberiada, Ierusalim) ş.a.

►2. Identificaţi, pe harta de la fig.2 şi scrieţi în spaţiile libere aferente:

a. arealele de atracţie turistică unde se practică sporturi de iarnă

b. două regiuni turistice renumite pentru turismul balnear

9
9
c. două rute de croazieră

Fig.2 Sursa: O. Mândruţ, 2008

►3. Oferta turistică a unui spaţiu geografic cuprinde numeroase obiective turistice naturale şi antropice.
Selectaţi din lista dată obiectivele turistice naturale şi obiectivele turistice antropice, apoi completaţi
tabelul 1, după exemplul dat.
Obiective turistice: Sfinxul din Munţii Bucegi, Muzeul Brukenthal, Castelul Peleş, Peştera Urşilor,
Cascada Bâlea, Casa memorială Ciprian Porumbescu, Lacul Vidraru, Defileul Dunării, Muzeul
Civilizaţiei Tradiţionale ASTRA Sibiu, Ruinele cetăţii Histria, Lacul Podragu, Canionul Mihăileni,
Mânăstirea Voroneţ, Colţii Trascăului.

Obiective turistice naturale Obiective turistice antropice

1. Sfinxul din Munţii Bucegi 1.

2. 2.
3. 3.
4. 4.
5. 5.
6. 6.
7. 7.

Tabel 1

Tipurile de turism se diferenţiază de la o ţară la alta în funcţie de resursele turistice. Acestora le

corespund diferite forme de turism

►4. Scrieţi în casetele libere din tabelul 2, formele de turism corespondente tipurilor de turism prezentate,
după exemplul dat.
Forme de turism: turism intern, turism balnear, turism internaţional, turism de week-end, turism
individual, turism rural, turism de afaceri, turism de lungă durată, turism în grup, turism montan.

100
Nr. Tip de turism Forme de turism

1 După provenienţa turiştilor Turism intern,

2 După numărul de turişti
3 După durată
4 După destinaţie
5 După scop (motivaţia deplasării)
Tabel 2

Cele mai mari venituri din turism le obţin: SUA, Spania, Italia, Franţa, China, Germania, Marea
Britanie, Turcia, Austria, Grecia, Australia ş.a.
România dispune de un bogat şi diversificat potenţial turistic, care însă nu este pe deplin valorificat

►5. Analizaţi imaginile următoare (fig.3-8). Completaţi spaţiile libere de mai jos cu tipurile de obiective
turistice (naturale şi antropice) şi denumirile lor, conform exemplului dat.

Fig. Tipul obiectivului turistic Denumirea obiectivului turistic

3 antropic Mânăstirea Curte de Argeş

4
5
6
7
8

Fig.3 Fig.4

Fig.5

101
 Fig.6 Fig.7

Fig.8
Sursele imaginilor:
https://www.google.ro/?gws_rd=ssl#safe=off&q=curtea+de+arges (fig.3)
https://www.google.ro/?gws_rd=ssl#safe=off&q=cele+mai+mari+cascade (fig.4)
https://www.google.ro/?gws_rd=ssl#safe=off&q=imagini+din+china (fig.5)
https://www.google.ro/?gws_rd=ssl#safe=off&q=pesteri (fig.6)
https://www.google.ro/?gws_rd=ssl#safe=off&q=peru (fig.7)
https://www.google.ro/?gws_rd=ssl#safe=off&q=rio+de+janeiro (fig.8)

►6. Stabiliţi un itinerariu turistic în România în care să surprindeţi:

a. traseul itinerariului
b. obiectivele turistice propuse spre vizitare
c. locaţiile de cazare
d. tipurile de turism practicate în funcţie de obiectivele propuse spre a fi
vizitate Veţi folosi Harta turistică a României, Atlasul geografic, internetul
Activitatea se va desfăşura ca temă pentru acasă, iar verificarea se va face în ora următoare

102
 4. ANSAMBLURI ECONOMICE ŞI GEOPOLITICE ALE LUMII
4.1. MARILE ANSAMBLURI ECONOMICE ŞI GEOPOLITICE ALE LUMII

Mari ansambluri economice

Acordul de Liber Schimb Nord American (NAFTA)
o A fost iniţiat de SUA şi Canada, la care a aderat ulterior şi Mexicul, a intrat în vigoare în anul 1994
o Obiectivele generale ale acordului urmăresc liberalizarea comerţului cu produse şi servicii şi
liberalizarea investiţiilor intra-zonale
Piaţa Comună a Sudului (MERCOSUR)
o Cuprinde 10 state din America de Sud dintre care cinci au statut de membri: Brazilia, Argentina,
Uruguay, Paraguay, Venezuela şi cinci de membri asociaţi: Bolivia, Chile, Columbia, Ecuador, Peru
o Obiectivele generale ale organizaţiei care fiinţează din anul 1991 sunt: accelerarea dezvoltării economice
şi protecţia mediului
Asociaţia Naţiunilor din Sud-Estul Asiei (ASEAN)
o S-a constituit în anul 1967, este formată din 10 ţări din regiune: Indonezia, Malaiezia, Filipine,
Singapore, Thailanda, Brunei, Laos, Myanmar, Vietnam şi Cambodgia
o Are ca principale obiective creşterea economică, progresul social, dezvoltarea culturală în regiune.
Ţările membre îşi asigură asistenţă reciproc, în cercetare şi educaţie, formare profesională, tehnică şi
administraţie
Organizaţia ţărilor exportatoare de petrol (OPEC)
o S-a înfiinţat în anul 1965 şi cuprinde state cu producţii importante de petrol: Arabia Saudită, Iran, Irak,
Kuwait, Libia, Qatar, EAU, Algeria, Nigeria, Angola, Venezuela, Ecuador
o Indonezia s-a retras din OPEC din anul 2008, devenind importator de petrol
o Obeiectivele generale ale organizaţiei sunt centrate pe apărarea intereselor comune şi controlul preţurilor
pe pieţele petroliere
Forumul de Cooperare Economică Asia-Pacific (APEC)
o A fost înfiinţat în anul 1989 şi cuprinde 21 de membri din zona Asia-Pacific: Australia, Brunei, Canada,
Chile, China, SUA, Hong Kong (regiune autonomă a Chinei din anul 1997), Indonezia, Japonia,
Malaiezia, Mexic, Noua Zeelandă, Papua Noua-Guinee, Peru, Filipine, Rusia, Singapore, Coreea de
Sud, Taiwan (recunoscut doar de 23 de state), Thailanda şi Vietnam
o Obiectivele organizaţiei sunt comeţul liber, deschis şi dezvoltarea investiţiilor
Organizaţia de Cooperare Economică la Marea Neagră (OCEMN)
o S-a înfiinţat în anul 1992, cuprinde 12 state: Albania, Armenia, Azerbaidjan, Bulgaria, Georgia, Grecia,
R.Moldova, România, Rusia, Serbia, Turcia, Ucraina
o Obiectivele organizaţiei vizează stimularea colaborării economice, asigurarea păcii, stabilităţii şi
prosperităţii în regiune

Ansmbluri geopolitice
Organizaţia Naţiunilor Unite (ONU)
o A fost înfiinţată în 26 iunie 1945, ca succesoare a Ligii Naţiunilor şi cuprinde 193 de state independente.
o Obiectivele fundamentale ale ONU sunt menţinerea păcii şi securităţii internaţionale şi realizarea
cooperării internaţionale în domeniile: economic, social, cultural şi umanitar
o Organele de conducere sunt Adunarea Generală şi Consiliul de Securitate format din 15 membri din
care 5 permanenţi: SUA, Marea Britanie, Franţa, Rusia şi China
o Din organizaţiile specializate ale ONU fac parte: Conferinţa Naţiunilor Unite pentru Comerţ şi
Dezvoltare, Programul Naţiunilor Unite pentru Dezvoltare (PNUD), Programul Naţiunilor Unite pentru
Mediu (PNUE), Organizaţia Naţiunilor Unite pentru Educaţie, Ştiinţă şi Cultură (UNESCO), Fondul
penru Copii al Naţiunilor Unite (UNICEF), Înaltul Comisariat ONU pentru Refugiaţi ş.a.
o România este membră ONU din anul 1955
Organizaţia pentru Securitate şi Cooperare în Europa (OSCE)
o S-a redefinit în anul 1990, pe baza Cartei de la Paris pentru o nouă Europă, cuprinde 53 de state
o Are ca obiective: întărirea democraţiei, respectarea drepturilor omului, reglementarea disputelor dintre
statele membre pe cale paşnică.

103
►1. Scrieţi sub fiecare imagine, denumirea prescurtată a ansamblului economic sau geopolitic
corespondent

Fig.1______________________ Fig.2 __________________________ Fig.3 _______________________

Fig.4 ____________________________ Fig.5 _______________Fig.6 ______________________

Fig.7 ________________________ Fig.8 _________________________

Sursa imaginilor (fig.1-8)
https://www.google.ro/?gws_rd=ssl#safe=off&q=ORGANIZATII+ECONOMICE+INTERNATIONALE

►2. Care ansambluri economice au ca obiective comune liberalizarea comerţului?

►3. Care ansambluri economice au ca obiective comune promovarea investiţiilor în regiune?

►4. Care sunt ansamblurile economice şi geopolitice, dintre cele prezentate, în care este membră şi
România?

104
 4.2. UNIUNEA EUROPEANĂ ŞI UN ANSAMBLU EXTRAEUROPEAN

UNIUNEA EUROPEANĂ
Este o uniune economică şi politică compusă din 28 state membre
Nucleul Comunităţii Europene (Uniunea Europeană de astăzi) l-a constituit CECO (Franţa, Germania,
Italia, Olanda, Belgia, Luxemburg). Extinderea Uniunii Europene s-a făcut în mai multe etape considerate
„valuri de extindere”: 1973 – Irlanda, Regatul Unit, Danemarca; 1981 - Grecia; 1986 - Spania, Portugalia;
1995 - Austria, Finlanda, Suedia; 2004 - Polonia, Ungaria, Cehia, Slovacia, Slovenia, Estonia, Letonia,
Lituania, Malta, Cipru; 2007 - România, Bulgaria; 2013 - Croaţia.
Sunt în diferite stadii ale tratativelor de aderare: Turcia, Macedonia, Islanda, Muntenegru, Serbia,
Republica Moldova, iar potenţiale candidate: Albania, Bosnia-Herţegovina, Ucraina.

►1. a. Corelaţi harta Europei din manual sau atlasul geografic cu harta de la fig.1 şi menţionaţi în
spaţiile libere următoarele:
- cu numere de la 1 la 28, statele care fac parte din Uniunea Europeană
1. ___________________________ 2. _____________________________ 3. _______________________
4. ___________________________ 5. _____________________________ 6. _______________________
7. ___________________________ 8. _____________________________ 9. _______________________
10. __________________________11. ____________________________ 12. _______________________
13. __________________________14. ____________________________ 15. _______________________
16. __________________________17. ____________________________ 18. _______________________
19. __________________________20. ____________________________ 21. _______________________
22. __________________________23. ____________________________ 24. _______________________
25. __________________________26. ____________________________ 27. _______________________
28. ________________________
- cu numere de la 29 la 34, statele aflate în tratative de aderare la U.E.
29. __________________________ 30. ____________________________ 31. ______________________
32. __________________________ 33. ____________________________ 34. _____________________
b. Poziţionaţi pe harta dată (fig.1) numerele corespondente statelor menţionate

Fig.1 Sursa: businessmagazin.ro

105
Aquis-ul comunitar, reprezintă un cod de drepturi şi obligaţii pe care statele membre trebuie să le respecte

Principiile şi obiectivele politice ale Tratatelor de la Amsterdam şi Nisa

Legislaţia adoptată de Curtea Europeană de justiţie

Declaraţiile şi Rezoluţiile Comunităţii Europene

Acordurile existente la nivelul UE şi cele existente între state

Criteriile pe care trebuie să le îndeplinească un stat candidat la aderare


criteriul identităţii – ex. statul candidat trebuie să fie european

criterii democratice – ex. pluralism politic

criterii economice – ex. economie de piaţă racordată la cerinţele UE

cadrul administrativ şi juridic adecvat – ex. capacitatea de asumare a aquis-ului comunitar.

Instituţiile UE

Principalele instituţii ale UE sunt: Parlamentul European (Bruxelles, Luxemburg, Strassbourg),
Comisia Europeană (Bruxelles), Consiliul Uniunii Europene (Bruxelles, Strassbourg), Curtea
Europeană de Justiţie (Luxemburg), Curtea de Conturi a UE (Luxemburg), Curtea Europeană a
Drepturilor Omului (Strassbourg), Banca Europeană Pentru Investiţii (Luxemburg), Banca Centrală
Europeană (Frankfurt), Comitetul Economic şi Social (Bruxelles), Comitetul Regiunilor (Bruxelles),
Ombudsmanul/Mediatorul European (Strassbourg).

Simbolurile şi deviza UE

►2. Completaţi spaţiile libere din paragraful de mai jos:

Deviza Uniunii Europene este ,,Unitate în _________________________”. Simbolurile UE sunt: steagul,
format din _________________________________________________________, imnul,
_________________________ şi ziua Europei, care se aniversează în fiecare an, în data de _____________

Caracteristici economice ale UE


Realizează 1/3 din PIB-ul mondial

1/3 dintre cele mai mari 100 de corporaţii industriale se află în state ale UE

Este, în prezent, cel mai mare exportator şi al doilea importator mondial

Este lider mondial în domeniul activităţilor turistice (venituri, număr de turişti) şi la unele produse agricole: vinuri,

brânzeturi, ulei de măsline
Stimulează dezvoltarea domeniilor IT, telecomunicaţii şi biotehnologii

►3. Pe baza selectării şi structurării informaţiilor din manual completaţi spaţiile libere de mai jos cu
principalele caracteristici ale unui ansamblu economic extraeuropean. Pentru informaţii suplimentare puteţi
utiliza internetul.

106
 BIBLIOGRAFIE

1. Erdeli G, Vlăsceanu G, Şerban C, (2005), Geografie. Manual pentru clasa a X-a, Editura
Economică Preuniversitaria, Bucureşti
2. Cocean P, Dan R, Marc D, Bena N, (2005), Geografie. Manual pentru clasa a X-a, Editura
Sigma, Bucureşti
3. Ilinca N, (2006), Geografie. Manual pentru clasa a X-a, Editura Petrion, Bucureşti
4. Ilinca L, Tătaru A, Pipirigeanu I, (2012), Culegere de lecturi geografice, Editura Mustang,
Bucureşti
5. Mândruţ O, (2008) Geografie. Manual pentru clasa a X-a, Editura Corint, Bucureşti
6. Posea G, Aur N, (2000), Geografie. Manual pentru clasa a X-a, Editura ALL Educaţional,
Bucureşti
7. Popescu M, (2005), Geografie. Manual pentru clasa a X-a, Editura Aramis, Bucureşti
8. Surd V, Zotic V, Bota H. P, (2005), Geografie. Manual pentru clasa a X-a, Editura Dacia Cluj
Napoca
9. Velcea I, Popescu C, Nicolae I, Dumitru D, (2005), Geografie. Manual pentru clasa
a X-a, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti
10. Erdeli G. (coord.), Dicţionar de geografie umană, (1999), Editura Corint, Bucureşti
11. Furdui M, Dincă C, (2013), Fişe de lucru. Geografie clasele IX-XII, Editura Techno Media,
Sibiu
12. Rus D, (2014), Caietul elevului. Geografie clasa a X-a, Editura CD PRESS, Bucureşti

WEBOGRAFIE
*site-urile de internet apar în text şi în cadrul aplicaţiilor unde este specificată sursa imaginii, hărţii sau a
documentului utilizat.

107
108
109