DESENUL SCHEMATIC PE TABLĂ

Szekernyes Reka

Abstract. During the lesson there are different simple drawings executed on the
blackboard: cartoschemes, sketches, diagrams, etc. The schematic diagrams on the
blackboard facilitate the understanding of the concepts and of the geographical
processes. These drawings executed by the students in their notebooks are efficient means
through which knowledge is fixed in the memory.

Desenul schematic, cea mai simplă formă a desenului geografic efectuată pe tablă în
orele de geografie, constituie modul de reprezentare simplificat, abstract a formelor,
fenomenelor şi proceselor geografice. Nu detaliază, ci mai degrabă generalizează,
evidenţiază anumite aspecte, în funcţie de scopul didactic. Desenul schematic pe tablă nu
reprezintă o formă cu toate elementele sale, deci este mult mai puţin decât o fotografie
sau un diapozitiv color. De exemplu, pe desenul schematic al unui martor de eroziune nu
sunt reprezentate viile, livezile, drumurile etc. În acelaşi timp, acesta este totuşi mai mult
decât o fotografie deoarece evidenţiază caracterele fundamentale ale obiectelor,
fenomenelor, proceselor, respectiv caracteristicile esenţiale ale noţiunilor.

Avantajul şi eficacitatea desenului schematic pe tablă constă şi în faptul că elevul vede

caracterele definitorii ale formei obiectului sau fenomenului studiat în diferite momente
ale procesului de formare. Având în vedere că profesorul explică simultan cu desenarea,
elevul primeşte informaţia prin două canale de comunicare, vizual şi auditiv.

Legat de activitatea practică, o întrebare esenţială este: ce se poate şi, în special, ce

este necesar să desenăm pe tablă în timpul orelor de geografie? Elaborarea anumitor
desene schematice pe tablă este corelată de modul de reprezentare a aspectelor geografice
în manuale sau în alte materiale grafice de care dispune profesorul şi elevii. Manualele
alternative conţin un număr mare de imagini, însă, în majoritatea cazurilor, acestea sunt
de dimensiuni prea mici şi de calitate slabă. Dacă elevii dispun de atlase geografice
şcolare, ceea ce asigură predarea şi învăţarea unor cunoştinţe vizând orientarea pe teren,
schiţele cu caracter topografic făcute pe tablă cu scopul orientării geografice sunt inutile.
În unele cazuri, însă desenăm pe tablă cartoscheme, însă acestea au ca scop principal
înţelegerea unor procese fizice sau economice şi nu fixarea spaţială a unor noţiuni unice
specifice. Aceste desene schematice topografice sunt exemple ale cunoştinţelor
geografice generale concrete (Fig. 1, 2). Desenele schematice cu caracter topografic, care
reprezintă vârsta unor munţi sau rocile din care aceştia sunt alcătuiţi, sunt mai puţin
necesare deoarece acolo unde profunzimea cunoştinţelor o necesită există astfel de
desene în manuale. De exemplu, în manualul de geografie pentru clasa a VIII-a, există
desenul schematic "Carpaţii Orientali – Subdiviziuni longitudinale şi tipuri genetice de
relief” (O. Mândruţ, p. 13., 2000).

La clasele a VI-a şi a VII-a însă, unde multe elemente de conţinut aparţin geografiei
regionale, sunt necesare şi chiar foarte utile cartoschemele efectuate pe tablă. Caietele
destinate activităţii elevilor, editate ca materiale auxiliare, cuprind diverse desene
schematice, cu contururi şi diverse elemente, astfel încât desenarea acestora de către
profesor pe tablă este inutilă (Fig. 3).

În timpul lecţiilor de geografie a devenit tot mai rară elaborarea unor desene
schematice cu conţinut economico geografic. Acestea se refereau la relaţii elementare de
producţie, cum ar fi cele care reprezentau traseul resurselor energetice şi a materiilor
prime sau, în cadrul producţiei agricole, relaţia dintre repartiţia teritorială a culturii
plantelor şi a elementelor de climă; sau relaţia dintre elementele de climă şi repartiţia
populaţiei (Fig. 4).

În locul schiţelor de hărţi regionale sunt mai avantajoase desenele sub formă de
profile, în cazul în care ne referim la relaţiile dintre diferite ţări sau regiuni economice ori
în cazul în care caracterele ce derivă din poziţia geografică a unei ţări sau regiuni sunt
edificatoare din punct de vedere al relaţiilor geografice elementare.

O problemă importantă în predarea geografiei o constituie faptul că manualele şcolare

din România dar şi din alte ţări nu pot urmări la zi schimbările politice şi economice
rapide sau mişcările populaţiei. Actualizarea acestor informaţii, corectarea şi completarea
cunoştinţelor perimate din manuale este necesară şi se poate rezolva cu ajutorul unor
figuri grafice simple.

Cu toate că manualele destinate claselor a V-a şi a IX-a conţin multe desene

schematice, totuşi, pe baza experimentelor efectuate în lecţii, am constatat că elaborarea
unor alte desene pe tablă facilitează înţelegerea unor noţiuni mai dificile (de ex. scoarţa
terestră şi litosfera în Fig. 5) sau mai uşoare (de ex. amplitudine mareică în Fig. 6).
Desenele schematice prezentate arată că prin câteva linii simple, fără să dispunem de
talent special pentru desen, putem elabora desene care fac posibilă înţelegerea mai clară a
noţiunilor. Problema nu constă în dificultatea realizării desenului, ci în găsirea mijlocului
prin care să exprimăm cât mai mult prin câteva linii simple.

Rar ne gândim la faptul că pentru înţelegerea unor noţiuni sau procese simple din
geografia populaţiei să utilizăm desene schematice. (De ex. Explicarea sporului natural
sau formarea populaţiei metisate în Fig. 7).

O altă problemă care necesită un răspuns din partea profesorului este: Când să
desenăm? Pe baza prescripţiilor din lucrările de didactica geografiei, dar şi a experienţei
personale, considerăm că înţelegerea şi învăţarea noţiunilor se produc cel mai bine dacă
desenul este executat în paralel cu explicaţia profesorului. Unele contururi mai dificile
pot fi desenate de către profesor în timpul pauzelor, pentru a valorifica cât mai eficient
resursele de timp în lecţie, iar în această situaţie şi elevii pregătesc acasă aceste contururi
de ţări sau regiuni.

O cerinţă importantă pe care trebuie să o îndeplinim când elaborăm desenul este ca

prin linii simple să desenăm într-adevăr o schiţă şi aceasta să poată fi clar înţeleasă. Dacă
desenul pe tablă cuprinde prea multe detalii (linii, cuvinte) devine aglomerat şi greu de
înţeles. Atât profesorul cât şi elevul pierd timp cu un desen detaliat, iar execuţia desenului
concomitentă între profesor şi elev devine asincronă. Din aceasta rezultă că, profesorul
trebuie să execute desenul şi să explice cu o viteză care permite să fie înţeles de către
elevi. Profesorul primeşte permanent un feed-back de la elevi, însă este nevoie să l
recepţioneze. Dacă profesorul observă că elevii desenează prea încet, le va solicita verbal
să lucreze mai repede sau chiar va specifica cât timp au la dispoziţie (minute). Dacă elevii
au tendinţa de a utiliza liniarul sau compasul, le va sugera că nu au nevoie de ele pentru
executarea acestor schiţe. Înainte de efectuarea desenului profesorul va specifica ce
dimensiune optimă să aibă desenul în caiete, deoarece elevii au tendinţa să facă desene
foarte mici şi nu mai rămâne loc pentru scrisul denumirilor în interiorul schiţei.

Pentru ca desenul schematic pe tablă să fie uşor de înţeles se impune utilizarea

consecventă a unei legende de culori şi semne convenţionale. Este bine să respectăm
convenţiile internaţionale: apele să fie desenate cu albastru, munţii cu maro, câmpiile cu
verde etc. Pe figurile referitoare la climă colorăm cu roşu aerul cald, cu albastru aerul
rece, iar cu galben aerul uscat. Pentru resursele subsolului, produsele agricole sau
ramurile industriei putem utiliza semnele convenţionale existente în atlasele şcolare sau
în manuale. Profesorul poate opta pentru semne convenţionale originale, bine gândite.
Important este ca pe parcursul unui an şcolar în afara unor cazuri foarte bine motivate –
să nu modificăm legenda pe care am început să o utilizăm la începutul anului.

Unde desenează elevii? Cu toate că nu este obligatoriu în mod oficial, a devenit un

obicei general, care se înţelege de la sine, ca elevii să aibă caiete de geografie. Acest caiet
poate fi cel în care alternează paginile albe cu cele cu linii sau poate fi un caiet cu linii
sau pătrăţele care chiar ar facilita executarea desenelor. În aceste caiete elevii pot elabora
anumite schiţe acasă. Deoarece elevii au nevoie de o confirmare a rezultatelor, este
absolut necesar ca profesorul să verifice desenele executate de către elevi în clasă sau
acasă, să facă observaţii pe baza acestora (aprecieri pozitive sau negative, sesizarea unor
lipsuri sau erori, prescrierea unor corecturi etc.) şi să nu lase această evaluare doar în
grija elevilor. Prin execuţia desenelor în caiete elevii dobândesc anumite deprinderi şi îşi
formează atitudini variate (corectitudine, meticulozitate, încadrare în timp, execuţie
ordonată etc.).

La geografie ne confruntăm şi cu problema: ce să nu desenăm noi şi elevii în lecţie sau

în afara ei? Pentru a nu risipi inutil timpul, nu vom cere elevilor să execute desene de
calitate bună existente deja în manual. Dacă însă desenele se bazează pe informaţii
depăşite deja, atunci un alt desen va fi necesar şi util.

Bibliografie

Balogh Bela, Teperics Karoly (1994), A kosepiskolai foldrajztanitas modszertana,

Kossuth Lajos Tudományegyetem, Termésyettudományi Kar, Debrecen, 1994 – Uz
intern

Dulamă, Maria Eliza (1998), Desenul schematic şi cartoschema, în”Didactica

geografiei”, nr.1, Editura Academic, Cluj-Napoca.

Dulamă, Maria Eliza (2000) , Strategii didactice, Editura Clusium, Cluj-Napoca.

Nagy Vendelne, Udvarhely Károly “Földrajzi munkafüzet az általános iskolák 6 osztálya

számára”, Nemzeti Tankönyvkiadó, Budapesta, 1972

Dr. Füsi Lajos şi colab., “Földrajz 7”, Nemzeti Tankönyvkiado, Budapest, 1995