Programa a fost aprobată prin Ordin al ministrului educaţiei, cercetării şi tineretului nr.

3458 / 09.03.2004.

MINISTERUL EDUCAŢIEI, CERCETĂRII ŞI TINERETULUI

CONSILIUL NAŢIONAL PENTRU CURRICULUM

PROGRAMĂ ŞCOLARĂ PENTRU CLASA A IX-A

CICLUL INFERIOR AL LICEULUI

GEOGRAFIE

Bucureşti, 2004
 NOTA DE PREZENTARE

Curriculum-ul şcolar de geografie pentru clasa a IX-a face parte dintr-un sistem unitar
pentru ciclul inferior al liceului (clasele IX – X), axat pe probleme de bază ale geografiei
generale (fizică şi umană), care îşi propune să aibă un caracter terminal şi sintetic (pentru
învăţământul obligatoriu) şi să deschidă orizonturi generoase instruirii ulterioare,
neobligatorii, în ciclul liceal superior.
Coerenţa sistemului de instruire din ciclul liceal inferior este evidentă la o lectură atentă
a domeniilor educaţionale acoperite prin geografie: Geografie fizică („Pământul - planeta
oamenilor”) la clasa a IX-a şi Geografie umană la clasa a X-a.
Prin conţinutul disciplinei studiate la clasa a IX-a (Geografie fizică) se realizează o
legătură strânsă cu disciplinele denumite generic „Ştiinţe” (Fizică, Biologie, Chimie,
Geologie), iar prin subtitlul ei („Pământul - planeta oamenilor”) este evidenţiată legătura
geografiei cu ştiinţele despre societate şi disciplinele şcolare din aria curriculară „Om şi
societate”.
Programa şcolară de geografie pentru clasa a IX-a este centrată pe atingerea unui sistem
de competenţe generale şi specifice asumate, comune sau corelate cu alte competenţe din aria
curriculară „Om şi societate” (proprii disciplinelor şcolare din această arie) şi cu sistemul de
competenţe – cheie sugerat de Comisia Europeană.
În acest sistem referenţial, geografia se regăseşte în principalele grupe de competenţe,
cu prezenţe şi ponderi diferite, având şi un anumit specific ce derivă din disponibilităţile sale
educaţionale reale, afirmate în timp.
Principalele domenii negociate şi asumate de geografia şcolară în învăţământul
preuniversitar vizează următoarele dimensiuni educaţionale: dimensiunea geoecologică,
culturală, europeană, integratoare (de sinteză între ştiinţele naturii şi ştiinţele sociale),
dimensiunea interdisciplinară, metodologică (prin utilizarea hărţii), aspecte care ţin de latura
socială, civică şi umanistă. De asemenea, geografia contribuie la formarea şi dezvoltarea
unor abilităţi generale, utile pregătirii permanente şi inserţiei sociale constructive. Asocierea
acestor competenţe – cheie cu dimensiunile educaţionale ale geografiei duce la construirea
unui sistem referenţial nou de competenţe (generale şi specifice), care valorifică totodată
elementele asumate de programele anterioare pentru clasele IX – X.
În acest fel, se realizează o mai bună evidenţiere a specificului geografiei ca domeniu al
realităţii (atât al ştiinţelor naturii, cât şi al ştiinţelor sociale), iar în planul reflectării sale
educaţionale, ca disciplină şcolară în acelaşi timp despre natură, despre societate şi despre
realitatea creată la intersecţia natură – societate (mediul geografic). În aceste condiţii, deşi
geografia este cantonată în aria curriculară „Om şi societate” (cu anumite facilităţi şi limite
ale acestei poziţii), îşi poate evidenţia şi mai bine funcţia educaţională integratoare om –
natură (ca dimensiune intrinsecă a sa) prin competenţele inter şi transdisciplinare, derivate
din ambele domenii ale realităţii şi din intersecţia lor.

Geografe - clasa a IX-a – ciclul inferior al liceului 2

 În acest context, în definitivarea elementelor componente ale programelor de geografie
în acord cu sistemul european de „competenţe - cheie”, cu orizontul social actual şi
dimensiunile educaţionale ale geografiei, se au în vedere următoarele aspecte:
• Construirea unui sistem unitar pentru ciclul inferior al liceului (IX – X) şi
posibilitatea realizării unui sistem diferenţiat pe profiluri pentru ciclul superior.
• Realizarea unor structuri de instruire prin sistemul de competenţe – conţinuturi,
care să aibă elemente de certă atractivitate pentru elevi şi în care aceştia să
identifice o utilitate pragmatică evidentă pentru traseul lor educaţional şi social.
• Structurile educaţionale trebuie să îşi propună amplificarea inserţiei sociale a
geografiei.
• Conectarea geografiei cu celelalte discipline din aria curriculară „Om şi societate”
prin asumarea unui câmp comun de competenţe şi valori.
• Asumarea explicită a unor competenţe transdisciplinare.
• Trecerea de la o geografie descriptivă şi enciclopedică la o geografie funcţională
(relaţională), operaţională şi aplicată.
• Asumarea unor domenii explicite ale problematicii lumii contemporane.
• Reliefarea corespunzătoare a proiectului asumat de România care vizează
integrarea ei în Uniunea Europeană.
• Asigurarea unui caracter flexibil, generativ, al programelor, pentru evitarea
suspiciunii supraîncărcării acestora.
• Concretizarea specificului geografiei de a asigura perceperea corectă a
dimensiunilor spaţiale ale fenomenelor naturale şi umane prin ofertarea unor
conţinuturi care să se bazeze pe exemple edificatoare la nivelul Terrei ca întreg, al
Europei şi al orizontului local.

Curriculum-ul pentru clasa a IX-a cuprinde:

• curriculum nucleu, pentru trunchiul comun (TC), pentru clasele cu o oră pe
săptămână;
• curriculum diferenţiat (CD), pentru clasele cu două ore pe săptămână (profilul
umanist); acesta presupune asumarea unor competenţe specifice suplimentare faţă
de curriculum - nucleu, corespunzător trunchiului comun şi este redat grafic într-o
formă uşor de sesizat (scris cu aldine).

Geografe - clasa a IX-a – ciclul inferior al liceului 3

 Structura programei şcolare pentru clasa a IX-a cuprinde următoarele componente:
• Competenţe generale (care sunt comune pentru ciclul liceal inferior: clasele IX - X)
• Valori şi atitudini
• Competenţe specifice şi unităţi de conţinut (pentru clasa a IX-a)
• Sugestii metodologice
Elementele de noutate sunt:
• trecerea de la un sistem de instruire care porneşte de la obiectivele educaţionale
(practicat în gimnaziu) la un sistem care îşi propune construirea unor competenţe
(generale şi specifice) prin procesul de instruire centrat pe geografie;
• reaşezarea structurii didactice interne a obiectului de studiu (care nu mai are o
structură academică atât de evidentă) printr-o organizare şi o succesiune nouă a
componentelor sale principale;
• oferta noului curriculum pentru un model generativ şi flexibil de proiectare a
instruirii;
• includerea unor sugestii metodologice care să orienteze procesul educaţional spre o
mai mare rigurozitate sub raportul construirii unor competenţe specifice precise
utilizând conţinuturi ce pot fi selectate, în mod nuanţat, în acest scop;
• renunţarea la anumite secvenţe de conţinuturi practicate tradiţional care nu duceau
la construirea unor competenţe diferite ci la repetarea unor informaţii şi
supraîncărcarea procesului educaţional cu date şi denumiri;
• orientarea pragmatică a aplicării curriculum-ului prin posibilitatea asocierii
diferenţiate şi nuanţate, foarte concrete în raport cu mediul educaţional, a
sistemului de competenţe specifice - unităţi de conţinut sugerate - modalităţile de
construire a situaţiilor de învăţare - evaluarea performanţelor.
Competenţele generale şi specifice vizează, în forma în care sunt prezentate în prezenta
programă în ansamblul claselor IX – X şi au un caracter terminal. Pentru fiecare clasă (IX,
respectiv X), competenţele sunt selectate după specificul disciplinei şcolare (IX – Geografie
fizică, X – Geografie umană), urmărindu-se în mod prevalent, în fiecare clasă, acele
competenţe care pot fi atinse într-o formă cât mai bună prin oferta respectivă de conţinuturi. De
altfel, chiar formularea unor competenţe specifice pentru fiecare clasă comportă anumite
nuanţări terminologice pentru a fi sugerată mai explicit legătura cu conţinuturile ofertate. În
acest fel se asigură o anumită specificitate, fără a favoriza prezenţa unor conţinuturi „în sine”.

Geografe - clasa a IX-a – ciclul inferior al liceului 4

 COMPETENŢE GENERALE

1. Utilizarea corectă a terminologiei specifice pentru explicarea mediului

geografic utilizând limbaje diferite

2. Raportarea elementelor semnificative din societate, ştiinţă şi tehnologie

la mediul înconjurător ca întreg şi sistemele sale componente.

3. Integrarea aspectelor din natură şi societate într-o structură obiectivă

(mediul înconjurător) şi o disciplină de sinteză (geografia).

4. Relaţionarea elementelor şi fenomenelor din realitate (natură şi societate)

cu reprezentările lor cartografice, grafice, pe imagini satelitare sau
modele.

5. Dobândirea unor priceperi, deprinderi, metode şi tehnici generale de

învăţare (inclusiv TIC) care să faciliteze o pregătire permanentă asumată.

6. Dobândirea unor competenţe sociale, interpersonale, interculturale, civice

şi antreprenoriale pe baza studierii geografiei.

VALORI ŞI ATITUDINI

Competenţele generale şi specifice care sunt formate în liceu prin procesul

educaţional centrat pe geografie au la bază şi promovează următoarele valori şi atitudini:
• Atitudinea pozitivă faţă de educaţie, cunoaştere, societate, cultură, civilizaţie;
• Curiozitatea pentru explorarea mediului geografic;
• Respectul pentru diversitatea naturală şi umană;
• Conservarea şi ocrotirea mediului de viaţă.

Geografe - clasa a IX-a – ciclul inferior al liceului 5

 COMPETENŢE SPECIFICE ŞI CONŢINUTURI
Competenţe specifice Conţinuturi
1.1. Utilizarea terminologiei ştiinţifice şi
disciplinare specifice (concepte, noţiuni) pentru PĂMÂNTUL – O ENTITATE A UNIVERSULUI
prezentarea unei informaţii pertinente;
1.2. Argumentarea unui demers explicativ; Universul şi sistemul solar
1.3. Utilizarea unor elemente terminologice Evoluţia Universului şi a Terrei
minime din limbile străine; Caracteristicile Pământului şi consecinţele
2.1. Operarea cu sistemul conceptual şi geografice
metodologic specific ştiinţelor;
2.2. Formalizarea informaţiilor; MĂSURAREA ŞI REPREZENTAREA
SPAŢIULUI TERESTRU
3.2. Analiza interacţiunilor dintre elementele
naturale;
Coordonatele geografice
4.1. Citirea şi interpretarea informaţiei
Reprezentări cartografice
cartografice şi grafice;
Măsurarea şi calculul distanţelor şi al
4.2. Operarea cu simboluri, semne şi convenţii;
suprafeţelor pe hărţi geografice şi în
4.3. Utilizarea convenţiilor în citirea şi
orizontul local
interpretarea suporturilor cartografice;
Reprezentările cartografice şi societatea
4.4. Trecerea de la o scară la alta;
omenească
4.5. Construirea unor schiţe cartografice simple;
5.1. Identificarea surselor de informare şi a
informaţiei utile în sistemele multimedia;
5.2. Utilizarea tehnologiei documentării
bibliografice eficiente;
1.1. Utilizarea terminologiei ştiinţifice şi
disciplinare specifice (concepte, noţiuni) pentru RELIEFUL TERESTRU
prezentarea unei informaţii pertinente;
1.2. Argumentarea unui demers explicativ; Scoarţa terestră ca suport al reliefului:
3.2. Sesizarea unor succesiuni de procese structură şi alcătuire petrografică
naturale; Unităţile majore ale reliefului terestru
4.2. Operarea cu simboluri, semne şi convenţii; Agenţi, procese şi forme de relief
4.5. Construirea unui text structurat utilizând o Tipuri şi unităţi de relief
informaţie cartografică sau grafică; Analiza şi interpretarea reliefului
5.3. Utilizarea unor metode de analiză directă sau Relieful şi societatea omenească
mediată; Relieful orizontului local
5.4. Utilizarea unor metode şi tehnici simple, Aplicaţii practice în orizontul local
specifice diferitelor discipline ştiinţifice, pentru
analiza unor elemente ale reliefului în contextul
mediului înconjurător;
5.6. Aplicarea modalităţilor de analiză pe
elemente simple, sisteme, succesiuni;
5.7. Utilizarea unor metode experimentale şi
de simulare;

Geografe - clasa a IX-a – ciclul inferior al liceului 6

1.1. Utilizarea terminologiei ştiinţifice şi
disciplinare specifice (concepte, noţiuni) pentru
prezentarea unei informaţii pertinente;
1.2. Argumentarea unui demers explicativ;
3.2. Sesizarea unor succesiuni de fenomene şi
procese naturale;
4.1. Citirea şi interpretarea informaţiei grafice şi
cartografice;
4.5. Construirea unui text structurat utilizând o
informaţie cartografică sau grafică;
4.6. Descrierea şi explicarea faptelor observate pe
teren sau identificate pe modele;
5.4. Utilizarea unor metode şi tehnici simple,
specifice diferitelor discipline ştiinţifice, pentru
analiza unor elemente ale climei, hidrografiei şi
învelişului biogeografic în contextul mediului
înconjurător;
5.5. Utilizarea reprezentărilor cartografice în
investigarea mediului geografic.
6.2. Îmbinarea diferitelor tipuri de analiză
(empirică, holistică etc.);
1.1. Utilizarea terminologiei ştiinţifice şi
disciplinare specifice (concepte, noţiuni) pentru
prezentarea unei informaţii pertinente;
1.4. Descrierea şi explicarea mediului natural;
2.3. Înţelegerea proceselor elementare din natră şi
a specificului mediului înconjurător;
2.4. Relaţionarea spaţială a elementelor naturale
ale unui anumit teritoriu;
2.5. Sesizarea unor legături observabile între
elemente naturale şi sociale;
4.5. Relaţionarea funcţională a unor elemente
naturale şi sociale (prin studii de caz);
5.5. Utilizarea reprezentărilor cartografice în
investigarea mediului geografic;
5.9. Formarea unui comportament critic
constructiv în raport cu elementele calitative
ale mediului;
6.1. Dezvoltarea interesului pentru cercetarea
ştiinţifică a comunităţii.
Conţinuturile şi competenţele specifice vor avea în vedere exemple relevante de pe Terra, din
Europa şi din România.
Competenţele redate prin caractere aldine reprezintă elemente ale curriculumului diferenţiat (CD).
Geografe - clasa a IX-a – ciclul inferior al liceului
ATMOSFERA TERESTRĂ
Alcătuirea şi structura atmosferei
Factorii genetici ai climei
Climatele Terrei
Evoluţia şi tendinţele de evoluţie a climei
Hărţile climatice şi harta sinoptică.
Analiza şi interpretarea datelor.
Clima şi societatea omenească
Clima orizontului local
APELE TERREI
Componentele hidrosferei
Apele continentale şi oceanice
Analiza şi interpretarea unor date
hidrologice
Hidrosfera şi societatea omenească
Hidrografia orizontului local
Aplicaţii practice în orizontul local
VIAŢA ŞI SOLURILE PE TERRA
Biosfera şi organizarea ei. Evoluţia vieţii
pe Terra
Pedosfera
Zonele biopedoclimatice
Biosfera, solurile şi activitatea omenească
Aplicaţii practice în orizontul local
MEDIUL, PEISAJUL ŞI SOCIETATEA
OMENEASCĂ
Interacţiunile dintre elementele naturale
ale mediului
Interacţiunile dintre om şi mediul terestru
Peisajele naturale
Factorii geoecologici naturali
Tipurile de mediu natural
Rolul mediului geografic în evoluţia şi
dezvoltarea societăţii omeneşti
Mediul orizontului local
7
 IV. Sugestii metodologice

Noul curriculum pentru clasa a IX-a înlocuieşte în cadrul programei şcolare obiectivele
generale şi obiectivele de referinţă (utilizate până în prezent) cu sistemul de competenţe
generale şi competenţe specifice descris mai sus.
În aceste condiţii, se pot evidenţia o serie de caracteristici noi ale procesului
educaţional care au în vedere, printre altele: o corelaţie mai strânsă între competenţe şi
conţinuturi, o centrare mai evidentă pe activităţile şi achiziţiile elevilor, posibilitatea
realizării unor trasee individualizate pentru atingerea competenţelor.
Programa de geografie de clasa a IX-a, axată pe Geografie fizică (Pământul – planeta
oamenilor) are următoarele elemente de noutate:
• îşi asumă o serie de competenţe specifice foarte precise;
• este axată pe înţelegerea părţii naturale (fizico – geografice) a mediului
înconjurător, oferind posibilitatea continuării studierii acestuia în componenta sa de
geografie umană;
• paradigma spaţială trece de la elementele generale (proprii planetei ca întreg), la
cele specifice continentului, României şi orizontului local;
• prin conţinutul ofertat, Geografia fizică reprezintă cel mai înalt nivel conceptual şi
metodologic al acestui obiect de învăţământ, până în acest moment;
• se realizează o conectare mai strânsă cu ştiinţele despre natură (fizică, chimie,
biologie, geologie) şi matematică, în conformitate cu vocaţia pe care o are de ştiinţă
atât a naturii, cât şi a societăţii, urmând ca în clasa a X-a să fie abordată
preponderent dimensiunea geografiei de ştiinţă a societăţii;
Concretizarea sistemului de competenţe asumat prin Geografia fizică poate fi realizată
prin utilizarea predilectă a unor activităţi de învăţare conforme acestor competenţe; dintre
acestea, menţionăm: explicarea (orală şi în scris) a elementelor analizate, utilizarea
terminologiei în contexte noi, utilizarea suporturilor cartografice pentru selectarea
informaţiei, construirea unor texte pornind de la hărţi, grafice, imagini, trecerea de scară (de
la nivelul lumii până la orizontul local), utilizarea informaţiilor din mass-media.
Programa şcolară induce şi o serie de sugestii noi, de evaluare a rezultatelor instruirii.
Astfel, aceasta trebuie să aibă în vedere evaluarea modului de atingere a competenţelor
specifice; în acest context, competenţele specifice pot fi transformate în formulări
asemănătoare unor standarde de evaluare. De asemenea, este facilitată utilizarea tuturor
tipurilor de itemi, în proporţii şi structuri diferite (în raport cu specificul competenţelor
evaluate), evaluarea continuă (după fiecare unitate de învăţare) şi folosirea unor forme
alternative.
În realizarea unor suporturi de instruire (lucrări metodologice, hărţi, atlase, culegeri
de teste, suporturi cartografice, manuale, lucrări complementare, ghiduri etc.) autorii
acestora trebuie să aibă în vedere curriculum şcolar de geografie pentru clasa a IX-a în
ansamblul său (competenţe generale, valori şi atitudini, competenţe specifice, conţinuturi
ofertate, specificul metodologic).

Geografe - clasa a IX-a – ciclul inferior al liceului 8

Programa a fost aprobată prin Ordin al ministrului educaţiei, cercetării şi tineretului nr. 3458/
09.03.2004.

MINISTERUL EDUCAŢIEI, CERCETĂRII ŞI TINERETULUI

CONSILIUL NAŢIONAL PENTRU CURRICULUM

PROGRAME ŞCOLARE PENTRU CLASA A IX-A

CICLUL INFERIOR AL LICEULUI

ISTORIE

Bucureşti, 2004
 NOTA DE PREZENTARE

Programa propune ca finalitate a studiului istoriei formarea, printr-un demers de învăţare

flexibil, care nu exclude rigoarea necesară unui tip specific de antrenament intelectual, a acelor
competenţe şi atitudini necesare absolventului învăţământului obligatoriu.
Programa de istorie pentru clasa a IX-a1 reprezintă concretizarea modelului didactic al
istoriei, specifică ciclului inferior al liceului.
Nucleul funcţional al programei este reprezentat de competenţele specifice asociate
conţinuturilor.
În construirea modelului didactic s-au avut în vedere:
• contribuţia istoriei la finalităţile sistemului de învăţământ din România;
• contribuţia istoriei la formarea competenţelor cheie europene;
• recomandările referitoare la studiul istoriei, cuprinse în documente elaborate la nivel
european, în mod deosebit, Recomandarea nr. 15/2001 a Consiliului Europei cu
privire la studiul istoriei în secolul XXI şi Memorandumul pentru educaţia
permanentă, elaborat de Uniunea Europeană;
• identificarea acelor competenţe care pot fi evaluate în perioada finalizării
învăţământului obligatoriu;
• identificarea unui număr relevant de situaţii în care este cerută demonstrarea fiecărei
competenţe;
• selectarea unui anumit decupaj de conţinut organizat în jurul unor domenii relevante
pentru elev şi reprezentative din perspectiva ştiinţei istorice şi a cerinţelor societăţii
contemporane;
• contribuţia obiectelor de studiu din aria Om şi societate la profilul de formare al
absolventului învăţământului obligatoriu, în mod deosebit la competenţe care
vizează: comunicarea, participarea la rezolvarea problemelor comunităţii, învăţarea
eficientă, educaţia permanentă.

Programa şcolară are următoarea structură:

• nota de prezentare care identifică statutul istoriei în curriculum-ul naţional;
• competenţele generale ale studierii istoriei în ciclul inferior al liceului, având ca
puncte de plecare contribuţia istoriei la domeniile de competenţe-cheie şi specificul
istoriei ca domeniu de cunoaştere;
• competenţele specifice şi conţinuturile asociate acestora cu elemente specifice
derivate din caracteristicile traseelor educaţionale care includ istoria ca domeniu de
studiu în clasele a IX-a şi a X-a.
• valorile şi atitudinile, finalităţi de natură axiologică, urmărite prin studiul istoriei pe
durata învăţământului liceal;
• sugestiile metodologice, elaborate pentru a orienta proiectarea demersului didactic
adecvat competenţelor, valorilor şi atitudinilor prevăzute de programele şcolare.

1
Cursul integrat de istorie cuprinde 40% teme de istorie românească şi 60 % teme de istorie universală.
Istorie – Clasa a IX-a, ciclul inferior al liceului 2
 Programa include acele competenţe care pot fi evaluate în perioada finalizării
învăţământului obligatoriu şi un număr relevant de situaţii în care este cerută demonstrarea
fiecărei competenţe.
Decupajul de conţinut propus de programă este organizat în jurul unor domenii relevante
pentru elev şi reprezentative din perspectiva ştiinţei şi a cerinţelor societăţii contemporane.
Aceste domenii, reprezentate pe toată durata studierii istoriei în învăţământul preuniversitar
(clasele a III-a / a IV-a – a XII-a) sunt: Popoare şi spaţii istorice; Oamenii, societatea şi lumea
ideilor; Statul şi politica; Religia şi viaţa religioasă; Relaţiile internaţionale. La nivelul
fiecărui an de studiu, domeniilor de conţinut le sunt subsumate mai multe teme. La selectarea
acestor teme au contribuit criterii care ţin de ştiinţa istorică, precum şi competenţele specifice
prevăzute de programă. Tratarea temelor şi a problemelor de atins se va face în ordine
cronologică, fără a se ţine cont de gruparea acestora pe domeniile de conţinut mai sus
precizate.
Programa prevede competenţe specifice suplimentare pentru elevii care studiază istoria în
curriculum diferenţiat (marcate în textul programei), pentru a permite acestora un început de
specializare.
Pentru ciclul inferior al liceului conţinuturile învăţării prezintă evoluţia civilizaţiei până
în contemporaneitate.
Integrarea cunoştinţelor propuse de toate celelalte discipline studiate şi a competenţelor
vizate de acestea este una din trăsăturile de bază ale istoriei, demers prin excelenţă
interdisciplinar şi trandisciplinar.
Programa este în aşa fel concepută încât să încurajeze creativitatea didactică şi adecvarea
demersurilor didactice la particularităţile elevilor.
Profesorii şi autorii de manuale îşi pot concentra atenţia în mod diferit asupra activităţilor
de învăţare şi asupra practicilor didactice

Istorie – Clasa a IX-a, ciclul inferior al liceului 3

 COMPETENŢE GENERALE

1. Utilizarea vocabularului şi a informaţiei în comunicarea orală sau scrisă

2. Dezvoltarea comportamentului civic prin exersarea deprinderilor sociale

3. Formarea imaginii pozitive despre sine şi despre ceilalţi

4. Sensibilizarea faţă de valorile estetice ale culturii

5. Utilizarea surselor istorice a metodelor şi tehnicilor adecvate istoriei pentru

rezolvarea de probleme

VALORI ŞI ATITUDINI

Competenţele generale şi specifice care trebuie formate prin procesul de predare-învăţare

a disciplinei au la bază şi promovează următoarele valori şi atitudini:
• Coerenţă şi rigoare în gândire şi acţiune
• Gândire critică şi flexibilă
• Relaţionarea pozitivă cu ceilalţi
• Respectarea drepturilor fundamentale ale omului
• Dezvoltarea atitudinilor pro-active în viaţa personală şi cea socială
• Antrenarea gândirii prospective prin înţelegerea rolului istoriei în viaţa prezentă şi ca
factor de predicţie a schimbărilor
• Rezolvarea pe cale non-violentă a conflictelor
• Asumarea toleranţei etnice, religioase şi culturale.

Istorie – Clasa a IX-a, ciclul inferior al liceului 4

 CLASA A IX-A
COMPETENŢE SPECIFICE ŞI CONŢINUTURI
Competenţe specifice Conţinuturi
1.1. Folosirea limbajului adecvat în cadrul unei prezentări POPOARE ŞI SPATII ISTORICE
orale sau scrise
3.1. Recunoaşterea asemănărilor şi diferenţelor dintre sine şi
Popoare şi spaţii în antichitate
celălalt, dintre persoane, dintre grupuri
• Probleme de atins: sumerienii,
5.3 Utilizarea adecvată a coordonatelor temporale şi spaţiale
evrei, egiptenii, tracii, grecii,
relative la un subiect istoric
romanii

Formarea popoarelor medievale

• Probleme de atins: popoarele
germanice, romanice, slave, arabii,
fino-ugrice, turcice,

Etnogeneza românească
5.2. Construirea de afirmaţii pe baza surselor istorice şi
formularea de concluzii
relative la sursele istorice
5.4. Realizarea de analize comparative referitoare la
spaţii şi perioade istorice
5.6. Investigarea unui fapt istoric

1.1. Folosirea limbajului adecvat în cadrul unei prezentări OAMENII, SOCIETATEA ŞI

orale sau scrise LUMEA IDEILOR
2.1. Recunoaşterea unui context economic, social, politic,
cultural, istoric Moştenirea culturală a antichităţii
2.2. Extragerea informaţiei esenţiale dintr-un mesaj • Probleme de atins: arhitectura
3.1. Recunoaşterea asemănărilor şi diferenţelor dintre sine şi orientală, stilurile artei greceşti,
celălalt, dintre persoane, dintre grupuri arta plastică greacă, arta
3.2. Utilizarea dialogului intercultural monumentală romană, modele şi
4.1. Exprimarea unei opinii faţă de o operă culturală în cadrul valori în educaţie în lumea greacă,
unei dezbateri ştiinţa
4.2. Aprecierea valorilor trecutului prin raportarea la
actualitate Civilizaţia medievală
5.1. Înţelegerea mesajului surselor istorice arheologice, • Probleme de atins: demografie şi
scrise, vizuale şi de istorie orală economie, ierarhia feudală, Europa
5.3. Utilizarea adecvată a coordonatelor temporale şi spaţiale romanică şi Europa gotică,
relative la un subiect istoric arhitectura medievală românească,
5.5. Construirea de sinteze tematice influenţe orientale în Europa

Umanismul. Renaşterea artistică

2.3. Recunoaşterea perspectivelor multiple asupra

faptelor şi proceselor istorice utilizând surse istorice
diverse
3.3. Autoevaluarea raportată la valorile grupului
5.6. Investigarea unui fapt istoric

Istorie – Clasa a IX-a, ciclul inferior al liceului 5

 Competenţe specifice Conţinuturi
1.1. Folosirea limbajului adecvat în cadrul unei prezentări RELIGIA ŞI VIAŢA RELIGIOASĂ
orale sau scrise
Mari religii
2.5. Analiza critică a acţiunii personalităţilor şi grupurilor
umane in diverse contexte • Probleme de atins: Iudaismul,
3.1. Recunoaşterea asemănărilor şi diferenţelor dintre sine şi Budismul, Creştinismul, Islamul
celălalt, dintre persoane, dintre grupuri
Reforma religioasă şi urmările sale
3.2. Utilizarea dialogului intercultural
5.3. Utilizarea adecvată a coordonatelor temporale şi spaţiale • Probleme de atins: protestantismul,
relative la un subiect istoric contrareforma, războaiele
religioase în Franţa. Reforma
religioasă în Transilvania
1.3. Formularea de opinii şi argumente referitoare la un
subiect istoric
3.3. Autoevaluarea raportată la valorile grupului
5.6. Investigarea unui fapt istoric

1.1. Folosirea limbajului adecvat în cadrul unei prezentări STATUL ŞI POLITICA

orale sau scrise
1.2. Evidenţierea relaţiei cauză – efect într-o succesiune de Forme de organizare politică în
evenimente sau procese istorice antichitate
2.1. Recunoaşterea unui context economic, social, politic, • Probleme de atins: monarhia
cultural, istoric egipteană, democraţia ateniană,
2.2. Extragerea informaţiei esenţiale dintr-un mesaj republica şi imperiul roman,
2.4. Exprimarea acordului / dezacordului în raport cu un regatul dac
context social
2.5. Analiza critică a acţiunii personalităţilor şi grupurilor Statul medieval
umane in diverse contexte • Probleme de atins: Imperiul
5.1. Înţelegerea mesajului surselor istorice arheologice, Bizantin, Franţa, Imperiul
scrise, vizuale şi de istorie orală romano-german
5.3. Utilizarea adecvată a coordonatelor temporale şi spaţiale
relative la un subiect istoric State medievale în spaţiul românesc
5.5. Construirea de sinteze tematice
Absolutismul
• Probleme de atins: dinastiile
Habsburg, Bourbon, Tudor,
Romanov
1.3. Formularea de opinii şi argumente referitoare la un
subiect istoric
2.3. Recunoaşterea perspectivelor multiple asupra
faptelor şi proceselor istorice utilizând surse istorice
diverse
2.6. Utilizarea cunoştinţelor şi resurselor individuale în
realizarea de investigaţii, de proiecte personale şi de grup
5.2. Construirea de afirmaţii pe baza surselor istorice şi
formularea de concluzii relative la sursele istorice
5.4. Realizarea de analize comparative referitoare la
spaţii şi perioade istorice
5.6. Investigarea unui fapt istoric

Istorie – Clasa a IX-a, ciclul inferior al liceului 6

 Competenţe specifice Conţinuturi
1.1. Folosirea limbajului adecvat în cadrul unei prezentări RELAŢIILE INTERNAŢIONALE
orale sau scrise
1.2. Evidenţierea relaţiei cauză – efect într-o succesiune de Islamul şi Europa
evenimente sau procese istorice • Probleme de atins: Califatul arab,
2.1. Recunoaşterea unui context economic, social, politic, Imperiul otoman, ideea de cruciadă
cultural. istoric
2.4. Analiza critică a acţiunii personalităţilor şi grupurilor Ţările Române şi statele vecine în evul
umane in diverse contexte mediu
3.1. Recunoaşterea asemănărilor şi diferenţelor dintre sine şi • Probleme de atins: relaţii
celălalt, dintre persoane, dintre grupuri comerciale şi politico-militare în
5.1. Înţelegerea mesajului surselor istorice arheologice, timpul domnitorilor Mircea cel
scrise, vizuale şi de istorie orală Bătrân, Iancu de Hunedoara, Vlad
5.3. Utilizarea adecvată a coordonatelor temporale şi spaţiale Ţepeş, Ştefan cel Mare, Mihai
relative la un subiect istoric Viteazul
5.5. Construirea de sinteze tematice
Expansiunea europeană
• Probleme de atins: Călătorii şi
descoperirea noilor lumi, imperii
coloniale în secolele XVI-XVII

Războiul de 30 de ani şi diplomaţia

europeană
• Probleme de atins: raţiunea de stat
şi echilibrul european
1.3. Formularea de opinii şi argumente referitoare la un
subiect istoric
2.3. Recunoaşterea perspectivelor multiple asupra
faptelor şi proceselor istorice utilizând surse istorice
multiple
2.6. Utilizarea cunoştinţelor şi resurselor individuale în
realizarea de investigaţii,
de proiecte personale şi de grup
5.2. Construirea de afirmaţii pe baza surselor istorice şi
formularea de concluzii relative la sursele istorice
5.4. Realizarea de analize comparative referitoare la
spaţii şi perioade istorice
5.6. Investigarea unui fapt istoric

Notă: Competenţele specifice marcate cu bold reprezintă curriculum diferenţiat. Conţinuturile se

studiază în ordine cronologică

SUGESTII METODOLOGICE
Modul în care este concepută programa răspunde unei duble exigenţe: de a fi un punct de
plecare comun pentru toţi profesorii şi, pe de altă parte, de a-i incita în interpretarea şi
adecvarea acesteia la condiţiile specifice în care îşi desfăşoară activitatea.
Existenţa unor programe centrate pe achiziţiile elevilor, precum şi noile dezvoltări pe care le
înregistrează domeniul academic, au consecinţe la nivelul didacticii disciplinei: putem constata
“infuzia” unor demersuri consacrate la nivel academic, care promovează o cunoaştere de tip
integrativ, critic şi autoreflexiv (istoria mentalităţilor şi istoria orală sunt doar câteva exemple). La un
alt palier, “învăţarea istoriei prin cercetare”, strategie de învăţare utilizată mai larg în contexte
Istorie – Clasa a IX-a, ciclul inferior al liceului 7
non-formale de educaţie, încurajează elevii să folosească o diversitate de surse, să utilizeze mărturiile
contemporane, să alcătuiască proiecte şi să argumenteze demersul utilizat.
Pe de altă parte, reprezentările publice şi viziunile curente în viaţa publică şi în mediul
non-academic reprezintă un element care trebuie să stea în atenţia profesorilor.
Acest nou context educaţional regândeşte rolurile celor doi parteneri ai procesului
educaţional: profesorul şi elevul/elevii. Noile roluri au în vedere:
a. pentru profesor: facilitarea învăţării, încurajarea elevilor pentru a formula puncte de
vedere personale, colaborarea cu elevii în realizarea demersului didactic;
b. pentru elev: învăţarea prin cooperare, învăţarea în contexte formale şi non-formale,
transferul învăţării1.

Asumarea noilor roluri antrenează demersuri didactice bazate pe învăţarea prin

descoperire, simulare, analiza surselor istorice, dezbaterea, jocul de rol, proiectul. Acestea au
avantajul de a permite alternarea formelor de activitate şi favorizează evidenţierea dimensiunii
holistice a învăţării. Experienţele anterioare de învăţare pot să fie astfel corelate cu noile
învăţări.
Utilizarea surselor istorice în predarea istoriei trebuie să se afle permanent în atenţia
profesorului. Formarea competenţelor legate de analiza surselor istorice este un obiectiv de
predare important pentru că valoarea surselor pentru interpretarea istorică este foarte diferită,
iar instrumentele de analiză ale diferitelor surse sunt foarte diverse. Din această perspectivă,
strategiile didactice focalizate pe utilizarea surselor istorice trebuie să ia în considerare
elemente precum categoria formală de sursă, categoria cronologică, utilitatea sursei în
atingerea obiectivelor de predare. Conceptul cheie care trebuie să stea în atenţia profesorului
este cel de multiperspectivitate, însemnând ”un mod de a gândi, a selecta, a examina şi a utiliza
dovezi provenind din diferite surse pentru a lămuri complexitatea unei situaţii şi pentru a
descoperi ceea ce s-a întâmplat şi de ce” (Stradling, R.: 2001). Un demers didactic focalizat pe
înţelegerea multiperspectivităţii înseamnă a ajuta elevii să exerseze modalităţi de analiză a
faptelor/proceselor istorice pentru a înţelege ceea ce s-a întâmplat în trecut şi de ce. Activităţile
propuse trebuie să contribuie la înlăturarea stereotipurilor, a discriminării şi a automatismelor
de gândire, precum şi la cultivarea spiritului tolerant.
Gândirea critică este considerată un factor-cheie în învăţarea eficientă. Antrenarea
acestui tip de gândire poate avea ca punct de plecare strategii bazate pe lectura activă,
elaborarea raţionamentelor, formulare de întrebări, elaborare de texte diverse (fişe de lectură,
comentarii, recenzii, referate, eseuri), folosirea de metode grafice.

1
Capacitatea de transfer a ceea ce a învăţat elevul la noile situaţii se constituie într-un indicator important al
învăţării adaptative, flexibile. Transferul poate fi identificat la o varietate de niveluri (de la un set de concepte la
altul, de la o disciplină la alta, de la un an şcolar la altul şi din cadrul şcolii în viaţa de zi cu zi, în activităţile
non-formală (ISE, 2003)
Istorie – Clasa a IX-a, ciclul inferior al liceului 8
 Utilizarea investigaţiei ca demers didactic favorizează: exersarea tehnicilor de muncă
intelectuală şi metoda învăţării prin descoperire, coroborarea izvoarele istorice şi interpretarea
lor, cultivarea interesului pentru cercetare, învăţarea etapelor proiectării unei investigaţii
istorice (Ghid de evaluare, 1996). Etapele parcurse de un demers investigativ includ:
identificarea temei, formularea întrebărilor referitoare la domeniul de interes, stabilirea
obiectivelor investigaţiei, identificarea surselor de informare, realizarea unui plan, colectarea
informaţiilor/datelor, analiza şi prelucrarea informaţiilor, prezentarea rezultatelor.
Integrarea noilor tehnologii informatice în procesul de predare-învăţare (inclusiv
Internetul) devine esenţială în condiţiile multiplicării surselor de informare şi de comunicare.
Evaluarea reprezintă o componentă organică a procesului de învăţare. Evaluarea trebuie
să se realizeze ca evaluare continuă, formativă. Pentru a favoriza o evaluare obiectivă
profesorii trebuie să prezinte cu claritate rezultatele pe care trebuie să le atingă elevii. Alături
de formele clasice de evaluare recomandăm utilizarea unor instrumente complementare de
evaluare: proiectul, portofoliul, autoevaluarea, observarea sistematică a activităţii şi a
comportamentului elevilor
Studierea faptelor/proceselor istorice2 (politice, economice, culturale, ideologice, militare,
precum şi a imaginii societăţii în diferite perioade), a personalităţilor, instituţiilor,
popoarelor/naţiunilor, se va face avându-se în vedere:
• contextul: timp, spaţiu, cauze, premise/factori interni şi externi;
• caracteristicile faptului / procesului: definire, aspecte ale desfăşurării / instituţii /
atribuţii / prevederi relaţionate pe verticală şi pe orizontală, forţe politice / sociale /
grupuri / personalităţi;
• semnificaţiile şi impactul: însemnătate, consecinţe imediate şi de perspectivă,
influenţe;
• perspectivele multiple.

2
Precizăm că problemele de atins nu corespund lecţiilor.
Istorie – Clasa a IX-a, ciclul inferior al liceului 9
 Anexa nr. 1 la ordinul ministrului educaţiei, cercetării şi tineretului nr. 3458 / 09.03.2004

MINISTERUL EDUCAŢIEI, CERCETĂRII ŞI TINERETULUI

CONSILIUL NAŢIONAL PENTRU CURRICULUM

PROGRAMĂ ŞCOLARĂ PENTRU CLASA A IX-A

CICLUL INFERIOR AL LICEULUI

INTRODUCERE ÎN PEDAGOGIE
ŞI
TEORIA ŞI METODOLOGIA CURRICULUM-ULUI

(CURRICULUM DIFERENŢIAT)

filiera vocaţională
profil pedagogic, specializarea învăţători-educatoare

Aprobat prin ordin al ministrului

Nr. 3458 / 09.03.2004

Bucureşti, 2004
 NOTA DE FUNDAMENTARE
privind elaborarea programelor şcolare pentru clasele a IX-a şi a X-a

Programele şcolare pentru clasele a IX-a şi a X-a, documente reglatoare componente ale
curriculumului naţional au fost elaborate în conformitate cu:
• asumarea de către România a Planului detaliat de lucru asupra obiectivelor sistemelor
educaţionale şi de formare profesională din Europa, ratificat de Consiliul European de
la Barcelona, în 2002, şi a Declaraţiei miniştrilor europeni ai educaţiei şi formării
profesionale şi a Comisiei Europene cu privire la consolidarea cooperării europene în
formarea profesională – „Declaraţia de la Copenhaga”, convenită la Copenhaga în
2002;
• obiectivele actuale ale reformei învăţământului din România vizând finalităţile,
curriculumul şi structura învăţământului obligatoriu stabilite în conformitate cu
prevederile Legii învăţământului nr. 84/1995, republicată, cu modificările şi
completările ulterioare şi ale Legii nr. 268/2003 pentru modificarea Legii
învăţământului nr. 84/1995;
• nevoia de adaptare a curriculumului naţional la schimbările din structura
învăţământului preuniversitar: apartenenţa claselor a IX-a şi a X-a deopotrivă la
învăţământul obligatoriu şi la cel liceal;
• valorificarea experienţei pozitive privind proiectarea curriculumului pentru
învăţământul liceal pornind de la competenţe ca achiziţii finale al învăţării, prin care se
asigură accentuarea dimensiunii acţionale în formarea elevilor.
• rolul şi statutul disciplinelor şcolare, stabilite în planurile cadru de învăţământ aprobate
prin ordinul ministrului educaţiei, cercetării şi tineretului nr. 5723/ 23.12.2003.
Structurarea noilor planuri cadru de învăţământ pentru clasele a IX-a şi a X-a pe
componentele trunchi comun şi curriculum diferenţiat determină organizarea, la nivelul
programei şcolare, a ofertei educaţionale centrale în competenţe şi conţinuturi ale învăţării
prezentate distinct, pentru fiecare dintre aceste componente.
În aceste condiţii, noile programe şcolare pentru clasele a IX-a – a X-a au următoarea
structură:
• Notă de fundamentare, elaborată în scopul prezentării relaţiei dintre programele
şcolare pentru clasele a IX-a şi a X-a şi documentele de politică educaţională şi
curriculară pe care acestea se fundamentează:
• Notă de prezentare, în care de detaliază rolul disciplinei de învăţământ şi statutul
specific al acesteia în cadrul curriculumului naţional, precum şi contribuţia disciplinei
de învăţământ la cele opt domenii de competenţe cheie stabilite la nivel european;
• Competenţe generale, cu un nivel accentuat de complexitate, definite pe o disciplină de
învăţământ sau, după caz, pe o categorie de discipline de învăţământ, pentru a evidenţia
achiziţiile finale de învăţare ale elevilor la sfârşitul învăţământului obligatoriu şi/ sau
pentru a orienta pregătirea de specialitate a acestora;
• Valori şi atitudini, finalităţi de natură axiologică, urmărite prin studiul disciplinei,
definite pentru învăţământul liceal;
• Competenţe specifice – conţinuturi, nucleul funcţional al programei şcolare, definit
pentru fiecare an de studiu;
• Sugestii metodologice, elaborate pentru a orienta proiectarea demersului didactic
adecvat competenţelor, valorilor şi atitudinilor prevăzute în programele şcolare.

Introducere în pedagogie şi Teoria şi metodologia curriculumului – clasa a IX-a, ciclul inferior al liceului 2
 NOTA DE PREZENTARE
În cadrul filierei vocaţionale, profilul pedagogic, specializarea educatori-învăţători,
pregătirea pedagogică şi psihologică se realizează prin două categorii de discipline, nominalizate
în planul de învăţământ discipline psihologice şi discipline pedagogice.
Disciplinele pedagogice se constituie din:
• Introducere în pedagogie şi teoria şi metodologia curriculum-ului
• Teoria şi practica instruirii şi evaluării
• Teoria educaţiei şi managementul clasei de elevi
• Pedagogie preşcolară
• Comunicare didactică
• Practica pedagogică.

Disciplinele psihologice se constituie din:

• Psihologie generală
• Psihologia vârstelor
• Psihologia educaţiei
• Psihopedagogie specială.

Prin studiul disciplinelor pedagogice şi psihologice se urmăreşte realizarea următoarelor

tipuri de competenţe:
- competenţe psihopedagogice, exprimate în proiectarea, conducerea, evaluarea
procesului de instruire, în cunoaşterea, consilierea şi asistarea dezvoltării personalităţii
elevului;
- competenţe sociale, exprimate în interacţiunile sociale cu elevii şi cu grupurile
şcolare;
- competenţe manageriale, obiectivate în organizarea şi conducerea clasei de elevi.

Aceste competenţe se realizează cu accente diferite şi în mod specific, prin studiul

disciplinelor psihologice şi pedagogice.
Programele şcolare ale disciplinelor mai sus menţionate au fost dezvoltate în relaţie cu:
- rolurile profesionale ale cadrelor didactice din învăţământul preşcolar şi primar;
- sugestiile privind standardele pentru profesia didactică;
- structura logică internă şi stadiul actual de evoluţie a ştiinţelor educaţiei şi a
disciplinelor conexe – psihologie generală, psihologia vârstelor, psihologia educaţiei;
- elementele de proiectare curriculară specifice noului Curriculum Naţional;
- experienţa pozitivă în domeniul practicii educaţionale.

Finalităţile studierii disciplinelor pedagogice şi psihologice, pe parcursul învăţământului

liceal, în cadrul filierei vocaţionale, profilul pedagogic, specializarea educatori-învăţătoare
au fost elaborate în două registre:
• al competenţelor,
• al valorilor şi al atitudinilor.

Introducere în pedagogie şi Teoria şi metodologia curriculumului – clasa a IX-a, ciclul inferior al liceului 3
 Structura logică internă a domeniilor de studiu particulare se regăseşte în conţinuturile
specifice fiecărei discipline pedagogice şi psihologice.
Din competenţele generale ale studierii disciplinelor pedagogice şi psihologice au fost
derivate, în concordanţă cu elementele de proiectare curriculară specifice curriculum-ului
naţional:
1. competenţele specifice – finalităţi urmărite pe parcursul fiecăreia dintre clasele a IX-a
– a XII-a;
2. valorile şi atitudinile la a căror dezvoltare contribuie disciplinele pedagogice şi cele
psihologice, studiate pe parcursul învăţământului liceal.

În definirea competenţelor specifice s-au avut în vedere următoarele niveluri de

complexitate a achiziţiilor de învăţare ale viitorului cadru didactic:
1. abilităţi de cunoaştere şi de înţelegere → cunoaşterea şi utilizarea adecvată a
noţiunilor specifice disciplinelor pedagogice şi psihologice;
2. abilităţi de explicare şi de interpretare → explicarea şi interpretarea unor idei,
proiecte, procese educaţionale, precum şi a conţinuturilor teoretice şi practice ale
disciplinelor psihologice şi pedagogice;
3. abilităţi de gândire critică → examinarea critică a ideilor, a proiectelor şi a proceselor
educaţionale;
4. abilităţi aplicative → proiectarea, conducerea şi evaluarea activităţilor de învăţare,
utilizarea unor metode, tehnici şi instrumente de autocunoaştere şi de cunoaştere
psihologică.

Aceste elemente configurează o concepţie unitară, care vizează întregul proces de formare
a cadrelor didactice din învăţământul preşcolar şi primar.

Introducere în pedagogie şi Teoria şi metodologia curriculumului – clasa a IX-a, ciclul inferior al liceului 4
 Modelul generativ şi structura programelor pentru pregătirea personalului didactic din
învăţământul preşcolar şi primar

Structura
Sugestiile logică internă Elementele Experienţa
Rolurile privind şi stadiul actual de proiectare pozitivă în
profesionale ale standardele de evoluţie a curriculară domeniul
cadrelor didactice pentru ştiinţelor specifice practicii
din învăţământul profesia educaţiei şi a curriculum- educaţionale
preşcolar şi disciplinelor ului naţional
didactică
primar conexe

COMPETENŢE GENERALE,
VALORI şi ATITUDINI
care se realizează prin studiul
DISCIPLINELOR PEDAGOGICE
şi al
DISCIPLINELOR PSIHOLOGICE

COMPETENŢE
SPECIFICE
CONŢINUTURI
TEMATICE

CONŢINUTURI SPECIFICE

SUGESTII METODOLOGICE

Introducere în pedagogie şi Teoria şi metodologia curriculumului – clasa a IX-a, ciclul inferior al liceului 5
 Rolurile cadrelor didactice din învăţământul preşcolar şi primar

Procesul didactic
• Cunoaşte conţinutul disciplinelor predate şi documentele şcolare aferente
• Proiectează, conduce şi evaluează procesul didactic
• Ameliorează şi inovează procesul didactic
• Valorifică experienţele de învăţare ale elevilor, dobândite în alte contexte
• Utilizează noile tehnologii informaţionale şi de comunicare, în procesul didactic

Managementul clasei de elevi

• Organizează şi conduce grupul şcolar
• Iniţiază activităţi extraşcolare
• Asigură un climat socio-afectiv securizant, bazat pe încredere şi pe cooperare
• Gestionează situaţiile de criză educaţională

Consiliere şcolară
• Cunoaşte individualitatea elevilor şi îi asistă în propria dezvoltare (cognitivă, motrice,
afectivă şi socială)
• Identifică nevoile şi dificultăţile de învăţare ale elevilor
• Colaborează cu familia şi cu alţi factori educativi
• Dezvoltă şi utilizează strategii de comunicare eficiente cu elevii şi cu factorii educativi

Dezvoltare profesională
• Îşi actualizează cunoştinţele din domeniul disciplinelor pe care le predă şi pe cele de
metodică a acestora
• Elaborează şi realizează propriile proiecte de formare şi perfecţionare psihopedagogică
• Manifestă o atitudine reflexivă asupra propriei activităţi
• Dezvoltă un stil profesional propriu

Dezvoltare instituţională
• Participă în procesul decizional în cadrul instituţiei
• Participă la elaborarea şi implementarea proiectului instituţional; promovează imaginea şcolii
în comunitate
• Iniţiază şi desfăşoară proiecte de cooperare naţionale şi internaţionale

Parteneriate sociale şi educaţionale

• Colaborează cu părinţii şi comunitatea locală
• Implică părinţii şi reprezentanţii comunităţii locale în activităţile şcolii şi în procesul
decizional
• Cooperează cu cadre didactice din şcoală şi din alte şcoli
• Cooperează cu instituţii care desfăşoară activităţi cu specific educaţional

Model de conduită
• Promovează un sistem de valori specifice unei societăţi democratice
• Stimulează comportamentele prosociale şi participarea civică
• Respectă principiile deontologiei profesionale

Introducere în pedagogie şi Teoria şi metodologia curriculumului – clasa a IX-a, ciclul inferior al liceului 6
 COMPETENŢE GENERALE
care se realizează prin studiul disciplinelor pedagogice

1. Cunoaşterea şi utilizarea adecvată a conceptelor specifice ştiinţelor educaţiei

2. Explicarea şi interpretarea unor idei, proiecte şi procese educaţionale

3. Examinarea critică, evaluativă a unor idei, proiecte şi procese educaţionale

4. Proiectarea, conducerea şi evaluarea activităţilor de învăţare

5. Ameliorarea şi inovarea procesului educaţional; integrarea şi utilizarea noilor

tehnologii informaţionale şi de comunicare

6. Conştientizarea şi interpretarea problemelor specifice şcolii contemporane şi

reformei învăţământului românesc

7. Realizarea şi valorificarea corelaţiilor intra- şi interdisciplinare, în vederea

optimizării procesului de educaţie

8. Manifestarea unei atitudini pozitive şi responsabile faţă de profesia didactică

VALORI ŞI ATITUDINI

• Cultivarea unui mediu şcolar centrat pe valori şi relaţii democratice

• Promovarea unui sistem de valori culturale, morale şi civice, în concordanţă cu
idealul educaţional
• Crearea unui climat socio-afectiv securizant, în clasa de elevi
• Implicarea în dezvoltarea instituţională şi în promovarea inovaţiilor în învăţământ
• Angajarea în relaţii de parteneriat socio-educaţional cu familia şi cu alte instituţii cu
responsabilităţi educaţionale
• Participarea la propria dezvoltare profesională şi la definirea unui stil propriu de
instruire

Introducere în pedagogie şi Teoria şi metodologia curriculumului – clasa a IX-a, ciclul inferior al liceului 7
 COMPETENŢE GENERALE
care se realizează prin studiul disciplinelor psihologice

1. Cunoaşterea şi utilizarea adecvată a conceptelor de bază ale disciplinelor

psihologice; valorificarea lor în identificarea fenomenelor subiective în
ansamblul vieţii psihice şi sociale

2. Interpretarea şi explicarea diferitelor manifestări ale dinamicii vieţii psihice

3. Evaluarea şi autoevaluarea modului de manifestare a vieţii psihice

4. Raportarea critică şi constructivă la conţinuturile teoretice şi practice ale

disciplinelor psihologice

5. Utilizarea unor metode, tehnici şi instrumente de cunoaştere şi de

autocunoaştere psihologică

6. Realizarea unor conexiuni între achiziţiile dobândite prin studiul disciplinelor

psihologice şi alte domenii ale cunoaşterii şi practicii umane

VALORI ŞI ATITUDINI

• Afirmarea liberă şi responsabilă a personalităţii umane

• Încrederea în posibilitatea auto-formării şi interrelaţionării pozitive cu semenii
• Valorificarea optimă şi creativă a propriului potenţial
• Inserţia activă şi eficientă în colectivitate/comunitate
• Interesul pentru cunoaştere ştiinţifică şi aprecierea rolului psihologiei în dezvoltarea
umană şi socială
• Încrederea în posibilitatea recuperării şi a integrării sociale a elevilor cu nevoi speciale
• Responsabilitatea faţă de necesitatea dezvoltării potenţialului creativ al elevilor
supradotaţi

Introducere în pedagogie şi Teoria şi metodologia curriculumului – clasa a IX-a, ciclul inferior al liceului 8
 COMPETENŢE SPECIFICE ŞI UNITĂŢI DE CONŢINUT
Competenţe specifice
1. Identificarea criteriilor de clasificare a
ştiinţelor educaţiei şi analiza relaţiilor dintre
acestea
2. Utilizarea adecvată a terminologiei specifice
domeniilor Introducere în pedagogie şi Teoria
şi metodologia curriculum-ului, în scopul
explicării proceselor, al interpretării şi al
aprecierii unor situaţii educaţionale
3. Analiza conceptuală şi evaluativă a
specificităţii pedagogice a educaţiei
4. Caracterizarea şcolii ca organizaţie socială
de tip specific
5. Analiza rolului şcolii în dezvoltarea şi
evaluarea socială şi individuală
6. Descrierea principalelor caracteristici ale
sistemului de învăţământ din România şi a
bazelor sale juridice
7. Analiza critică a problemelor sistemului de
învăţământ românesc şi diferenţierea
principalelor direcţii de evoluţie ale acestuia
8. Enunţarea principalelor surse şi a criteriilor
de organizare pedagogică a conţinuturilor
învăţării şi valorificarea lor în structurarea
unor conţinuturi pedagogice specifice
9. Analiza şi evaluarea principalelor produse
curriculare – plan de învăţământ, programe
şcolare, manuale etc. – cu ajutorul unor criterii
şi metode adecvate
10. Utilizarea de modele şi de norme
metodologice în proiectarea curriculum-ului
Introducere în pedagogie şi Teoria şi metodologia curriculumului – clasa a IX-a, ciclul inferior al liceului
Conţinuturi
Sistemul ştiinţelor educaţiei
• Educaţia – obiect de studiu al ştiinţelor educaţiei
• Disciplinele educaţionale şi relaţiile dintre ele
• Evoluţia concepţiilor despre educaţie
Delimitări conceptuale raportate la:
- educaţie, formele şi tipurile de educaţie,
educabilitate;
- medii educaţionale (şcoală, sistem de
învăţământ, cadru didactic, familie, organizaţii
non-guvernamentale, Biserica, mass-media
etc.);
- curriculum, finalităţi, conţinuturi educaţionale,
produse curriculare, reforma curriculum-ului,
interdisciplinaritate, modularitate.
• Structura educaţiei
• Determinările educaţiei
• Funcţiile individuale şi sociale ale educaţiei
• Forme şi tipuri de educaţie
• Medii educaţionale
Medii educaţionale
• Şcoala în sistemul social
- Tendinţe ale evoluţiei învăţământului
- Sistemul de învăţământ din România – baze
legislative, structură, alternative educaţionale
- Reforma sistemului de învăţământ din
România
- Reforma curriculum-ului în România
• Noţiunea de conţinut
• Criterii de selecţie şi de organizare a conţinuturilor
• Produse curriculare: plan de învăţământ, programă
şcolară, manuale şi auxiliare curriculare (soft-uri
educaţionale, pachete de învăţare, suporturi audio-
video)
• Principii generale ale proiectării curriculare
aplicate pentru: planul de învăţământ, programa
şcolară, manuale şi auxiliare curriculare (soft-uri
educaţionale, pachete de învăţare, suporturi audio-
video)
9
 Competenţe specifice Conţinuturi

11. Utilizarea metodologiei de clasificare şi de

operaţionalizare a obiectivelor, în analiza
• Sisteme de clasificare a obiectivelor
produselor curriculare şi a documentelor de
organizare a activităţii didactice (planificări, • Categorii de finalităţi educaţionale
proiecte didactice etc.)
• Metodologii de operaţionalizare a obiectivelor
12. Identificarea avantajelor şi a limitelor
sistemelor de clasificare şi a metodelor de
definire a obiectivelor educaţionale
13. Diferenţierea caracteristicilor specifice ale • Inovaţii reprezentative: interdisciplinaritate,
interdisciplinarităţii şi ale modularităţii, modularitate
recunoaşterea manifestării acestora în diferite
tipuri de produse curriculare şi aprecierea
valorii lor în dezvoltarea curriculum-ului
modern
14. Elaborarea de proiecte de dezvoltare • Statutul profesional al cadrului didactic
profesională, în concordanţă cu propriile nevoi (competenţe şi calităţi)
şi cu tendinţele de evoluţie a domeniului
• Reforma curriculum-ului în România

CONŢINUTURI TEMATICE
1. Sistemul ştiinţelor educaţiei
1.1. Educaţia – obiect de studiu al ştiinţelor educaţiei
1.2. Disciplinele educaţionale şi relaţiile dintre ele
1.3. Evoluţia concepţiilor despre educaţie
2. Educaţia – delimitări conceptuale
2.1. Structura educaţiei
2.2. Determinările educaţiei
2.3. Funcţiile individuale şi sociale ale educaţiei
2.4. Rolul educaţiei în dezvoltarea personalităţii. Educabilitatea
3. Forme şi tipuri de educaţie
3.1. Educaţia formală, nonformală, informală
3.2. Autoeducaţia
3.3. Educaţia permanentă
3.4. Interdependenţa formelor şi a tipurilor de educaţie
4. Medii educaţionale
4.1. Şcoala în sistemul social
4.1.1. Caracteristicile organizaţionale ale şcolii
4.1.2. Concepţii şi teorii privind rolul şcolii în dezvoltarea socială şi
individuală

Introducere în pedagogie şi Teoria şi metodologia curriculumului – clasa a IX-a, ciclul inferior al liceului 10
 4.1.3. Tendinţe ale evoluţiei învăţământului
4.1.4. Sistemul de învăţământ din România – baze legislative, structură,
alternative educaţionale
4.1.5. Reforma sistemului de învăţământ din România
4.2. Familia – delimitări conceptuale, funcţii, roluri în cadrul familiei
4.3. Alte medii educaţionale: organizaţii non-guvernamentale, Biserica, mass-media
etc.
5. Statutul profesional al cadrului didactic – competenţe şi calităţi
6. Curriculum – delimitări conceptuale
7. Finalităţi şi conţinuturi educaţionale
7.1. Sisteme de clasificare a obiectivelor
7.2. Categorii de finalităţi educaţionale
7.3. Metodologii de operaţionalizare a obiectivelor
7.4. Noţiunea de conţinut
7.5. Criterii de selecţie şi de organizare a conţinuturilor
8. Metodologia proiectării curriculum-ului
9. Dimensiuni metodologice şi evaluative ale produselor curriculare: plan de învăţământ,
programă şcolară, manuale şi auxiliare curriculare (softuri educaţionale, pachete de învăţare,
suporturi audio-video)
10. Reforma curriculum-ului
10.1. Inovaţii reprezentative: interdisciplinaritate, modularitate
10.2. Reforma curriculum-ului în România

SUGESTII METODOLOGICE

(1) Axa actualelor programe o constituie competenţele generale-competenţele specifice-

unităţile de conţinut, relaţiile dintre acestea fiind interactive, dinamice şi funcţionale.
Astfel, o competenţă generală, de regulă, se realizează prin mai multe competenţe
specifice, iar o competenţă specifică poate fi polivalentă, contribuind la realizarea mai
multor competenţe generale. Unităţile de conţinut sunt mijloace, instrumente selectate
în vederea atingerii competenţelor specifice. Această concepţie stă la baza elaborării şi
utilizării metodologiei instruirii şi a evaluării de către cadrul didactic.
(2) În construirea şi utilizarea strategiilor de instruire şi de învăţare se recomandă:
• selectarea şi diferenţierea metodelor şi a procedeelor didactice, atât în raport cu tipurile
cu tipurile de competenţe (psihopedagogice, sociale, manageriale), cât şi cu nivelurile
de complexitate a achiziţiilor de învăţare (cunoaştere şi înţelegere, explicare şi
interpretare, gândire critică, aplicare) prevăzute de programă;
Introducere în pedagogie şi Teoria şi metodologia curriculumului – clasa a IX-a, ciclul inferior al liceului 11
 • încurajarea utilizării metodelor de autocunoaştere şi de autoexperimentare, în scopul
îmbunătăţirii propriilor performanţe în învăţare;
• proiectarea unor strategii educaţionale diferenţiate, centrate pe elev, ţinând cont de
trăsăturile de personalitate şi de nevoile de formare ale acestuia;
• utilizarea de resurse cât mai variate, adecvate finalităţilor urmărite şi care îi implică pe
elevi în propria formare – documente şcolare şi de politică educaţională, lucrări de
specialitate cu caracter metodico-ştiinţific, sisteme multi-media, studii de caz, simulări
etc.;
• diversificarea (creşterea) oportunităţilor de integrare eficientă a noilor tehnologii de
informare şi comunicare în activitatea didactică;
• evaluarea sistematică a performanţelor fiecărui elev, în raport cu finalităţile programei
şcolare; după caz, se vor utiliza probe orale, probe scrise, probe practice, precum şi
metode alternative de evaluare (proiect, portofoliu etc.).

(3) În aplicarea programelor se vor avea în vedere conexiunile conceptuale şi condiţionarea

reciprocă a disciplinelor pedagogice şi psihologice. În vederea cunoaşterii de către
profesorii de specialitate a locului disciplinelor pe care le predau, în sistemul disciplinelor
pedagogice şi psihologice, se recomandă studiul individual şi discutarea la nivelul catedrei
a programelor şcolare de pedagogie şi psihologie şi, pe această bază, crearea în cadrul
lecţiilor a unor situaţii de învăţare care să favorizeze formarea unor abilităţi de gândire
critică, de interpretare şi evaluare a proiectelor didactice şi a situaţiilor educaţionale.
(4) Profesorul va valorifica potenţialul educativ al disciplinei, va crea elevilor oportunităţi
de comunicare, de luare de decizii şi de manifestare a autonomiei în gândire. De
asemenea, va asigura un mediu de învăţare stimulativ şi plăcut, care să promoveze
învăţarea activă, atitudinea pozitivă şi ataşamentul faţă de profesia didactică.
(5) Aplicarea creativă a programei cere din partea profesorului flexibilitate în gândire,
actualizarea informaţiilor din domeniu, examinarea critică a propriei activităţi şi
implicare în propria dezvoltare profesională. Profesorul va colabora cu colegii care
predau disciplinele pedagogice şi psihologice şi cu cei de altă specialitate şi îşi va
manifesta disponibilitatea de a coopera în interesul elevilor şi al comunităţii şcolare. De
asemenea, este dezirabilă manifestarea atitudinii de receptivitate a acestuia faţă de
noutate şi faţă de promovarea inovaţiilor valide, în scopul eficientizării procesului de
predare-învăţare-evaluare.
(6) Situaţiile educaţionale relative la disciplina Comunicare didactică se vor constitui în
oportunităţi pentru:
• instrumentarea elevilor cu competenţe utile pentru asimilarea celorlalte discipline
şcolare,
• instrumentarea elevilor cu competenţe utile pentru rolul de cadru didactic,
• cooperarea dintre cadrele didactice care îndrumă activitatea metodică pentru diferite
discipline şcolare şi cele care predau disciplinele pedagogice şi psihologice.

Introducere în pedagogie şi Teoria şi metodologia curriculumului – clasa a IX-a, ciclul inferior al liceului 12