Ghid VIIfinal

Geografia în Curriculum Naţional
Ghid metodologic
pentru
aplicarea programei de geografie pentru clasa a VII-a

Formă dezvoltată
Prof. Octavian Mândruţ, C.P. I dr.
- 2019 -
Geografia în Curriculum Naţional
Ghid metodologic
pentru
aplicarea programei de geografie pentru clasa a VII-a

Formă dezvoltată
Partea I: Repere generale
 Programa şcolară actuală
 Planificarea instruirii pentru clasele V – VII
(anul şcolar 2019 – 2020)

 Proiectarea unităţilor de învăţare la clasa a VII-a
Partea a II-a: Situaţii de învăţare
 Organizarea situaţiilor de învăţare
 Utilizarea Atlasului de geografia continentelor şi a Caietului
elevului
Prof. Octavian Mândruţ, C. P. I dr.
- 2019 -
2
Introducere: elemente de context
Realizarea procesului educaţional după noile programe pentru gimnaziu (din acest an şcolar
şi pentru clasa a VII-a), presupune cunoaşterea şi înţelegerea unor grupe de probleme noi.
Acestea se referă la: competenţe cheie şi instruirea pe competenţe, centrarea pe elev,
organizarea procesului de instruire pe formarea competenţelor (adică „didactica formării
competenţelor”), raportul dintre curriculum şi didactică, elemente generale ale procesului de
instruire („Didactica geografiei”), sistemul conceptual al teoriei curriculumului („Curriculum
şcolar”), elemente ale evaluării, precum şi contextualizarea geografiei în sistemul educaţional
supraordonat (Geografie educaţională, 2017).
Principalele elemente au fost editate în perioada 2011 – 2019 şi au fost postate pe site-ul
Institutul de Didactică al Universităţii de Vest „Vasile Goldiş” din Arad
(https://www.uvvg.ro/cdep/publicatii/), în lucrări de curriculum, precum şi în „Didactica
geografiei” (autori Octavian Mândruţ, Steluţa Dan, 2014), cu adaptările ulterioare în privinţa
proiectării la clasele V – VII (ca efect al introducerii noilor programe).
Pentru aplicarea programelor la clasele V – VI a fost editate şi postat un ghid metodologic
corespunzător pe site-ul www.edituracorint.ro.
Forma extinsă a prezentului ghid pentru clasa a VII-a este postată, de asemenea, pe site-ul
de mai sus, sau poate fi primită după o solicitare în acest sens.
Prima parte a ghidului cuprinde doar reperele generale.
Forma completă a ghidului cuprinde în partea a II-a şi organizarea situaţiilor de învăţare:
 resurse pentru situaţiile de învăţare din clasa a VII-a;
 utilizarea unor suporturi de instruire (atlas, caietul elevului);
 un model de CDŞ (preluat din „Geografia educaţională”), intitulat „Statele lumii
(elemente de diversitate naturală, umană şi culturală)”, utilizabil la clasa a VII-a.
Aplicarea noului curriculum pentru clasele V – VII este facilitată şi de existenţa unui Atlas
de geografie generală (pentru clasele V – VI), apărut, şi a unui Atlas de geografia continentelor
(pentru clasele VI – VII).
Existenţa unor suporturi metodologice şi de instruire derivate în mod strict din curriculumul
şcolar (care nu sunt însă „alternative” la acesta) arată, în acest moment, posibilităţile educaţionale
actuale ale geografiei din gimnaziu, ca disciplină şcolară încă semnificativă.
În acest moment, paralel cu introducerea succesivă a noilor programe, se pot identifica
anumite domenii noi ale „educaţiei prin geografie”, care se referă la:
- dezvoltarea „didacticii situaţiilor de învăţare”;
- stabilirea unui sistem de standarde de învăţare;
- diversificarea şi consolidarea ofertei curriculare opţionale;
- valorificarea experienţei inovative rezultate din aplicarea noilor programe;
- construirea unui model constructivist al curriculumului şi al învăţării.
3
I. Repere generale
(1) Programele actuale pentru gimnaziu
Programele de Geografie pentru gimnaziu (Anexă la Ordinul MENCS nr. 3393 din
28.02.2017) redau, într-o structură şi formă nouă, principalele elemente normative referitoare la
predarea geografiei în clasele V – VIII. Acestea pot fi accesate la adresa:
http://programe.ise.ro/Portals/1/Curriculum/2017-progr/45-Geografie.pdf.
Programa de Geografie, în ansamblul ei (clasele V – VIII), are o serie de elemente noi, cum
ar fi:
- oferă o viziune articulată, progresivă şi coerentă, pentru parcursul întregului ciclu
gimnazial;
- secvenţele principale ale programei (competenţe generale, competenţe specifice, activităţi de
învăţare, conţinuturi) au o succesiune raţională şi permit o învăţare cumulativă, organică;
- numărul de competenţe generale (şi competenţe specifice asociate) a fost fixat într-o
legătură mai strânsă cu posibilităţile educaţionale ale geografiei, raportate şi la alte
discipline şcolare;
- finalităţile programei (competenţe generale şi specifice) au o relativă independenţă în raport
de competenţele – cheie;
- există o compatibilizare acceptabilă între finalităţi, activităţi de învăţare şi parcursuri de
instruire (la geografie), cu ale altor discipline şcolare;
- în forma actuală, programa reprezintă o sinteză actualizată a evoluţiei concepţiilor din
domeniul curriculumului şcolar, didacticii şi a geografiei ca disciplină educaţională;
- conţinuturile, esenţializate şi raţionalizate, au un rol subiacent, fiind modalităţi de atingere a
competenţelor;
- succesiunea domeniilor educaţionale pe clase (clasa a V-a: Terra – Elemente de geografie
fizică, clasa a VI-a: Terra – Elemente de geografie umană. Europa, clasa a VII-a: Geografia
continentelor extraeuropene, clasa a VIII-a: Geografia României), rezultată în urma unui
proces deliberativ reprezintă, în momentul de faţă, o soluţie care are mai multe avantaje
decât dezavantaje;
- resursele de timp (1, 1, 1, 2 ore pe săptămână pentru clasele corespunzătoare) sunt modeste,
ceea ce presupune o concentrare asupra nivelului calitativ al procesului de instruire.
La o analiză a programelor de geografie relativ recente, se poate observa că programa
actuală are o formă evoluată în raport cu succesiunea acestora în timp. De asemenea, se află din
punct de vedere formal la nivelul celor din ţări cu o prezenţă similară a geografiei şi peste nivelul
programelor din cele mai multe ţări în care această disciplină şcolară există ca atare (în unele ţări a
început să aibă o poziţie „ornamentală”).
(2) Elemente anterioare clasei a VII-a
(2.1.) Programa pentru clasa a V-a (Terra – Elemente de geografie fizică)
Această programă s-a aplicat începând din anul şcolar 2017 – 2018.
Finalităţile acestei clase cuprind toate cele patru competenţe generale menţionate în
programă şi 11 competenţe specifice asociate acestora. Competenţele specifice sunt formulate în
termeni uşor de perceput şi într-o formă minimală pentru învăţarea geografiei în gimnaziu.
Deoarece formularea competenţelor a rezultat dintr-un proces predominant opinional, validarea şi
ameliorarea lor va fi posibilă doar după parcurgerea lor la clasă.
4
Competenţe generale (comune pentru clasele V – VIII)
1. Prezentarea realităţii geografice, utilizând mijloace şi limbaje specifice

2. Raportarea realităţii geografice spaţiale şi temporale la reprezentări cartografice
3. Studierea spaţiului geografic, realizând conexiuni cu informaţii dobândite la alte discipline
şcolare
4. Elaborarea unui demers investigativ din perspectiva educaţiei permanente şi pentru viaţa
cotidiană
Competenţe specifice
1.1. Utilizarea termenilor geografici în contexte diferite

1.2. Descrierea unor elemente, fenomene sau procese geografice observate direct sau indirect
2.1. Utilizarea tehnicilor de orientare pe hartă/teren
2.2. Relaţionarea scării de proporţie cu realitatea geografică
2.3. Citirea reprezentărilor grafice şi cartografice simple
3.1. Descrierea unor elemente, fenomene şi procese geografice folosind noţiuni din matematică,
ştiinţe şi tehnologii
3.2. Precizarea legăturilor dintre realitatea geografică şi fenomene din domeniul ştiinţe şi tehnologii
3.3. Descrierea diversităţii naturale a realităţii geografice realizând corelaţii cu informaţiile
dobândite la alte discipline şcolare
4.1. Utilizarea metodelor simple de investigare
4.2. Ordonarea elementelor geografice după anumite criterii
4.3. Aplicarea cunoştinţelor şi a abilităţilor dobândite în contexte noi/situaţii reale de viaţă
Pentru atingerea acestor competenţe sunt sugerate, împreună, peste 60 de activităţi de

învăţare, ceea ce reprezintă un câmp foarte larg ofertat organizării instruirii pentru atingerea
competenţelor specifice respective.
Structura interioară a geografiei de clasa a V-a continuă, într-un mod vizibil, disciplina
Ştiinţe ale naturii din clasele III – IV (O.M. nr. 5003 / 2.12.2014, prin toate cele trei secvenţe ale
sale: Ştiinţe ale vieţii, Ştiinţe ale Pământului, Ştiinţe ale fizicii), precum şi geografia de clasa a IV-a
(O.M. nr. 5003 / 2.12.2014, care oferă o viziune de scară, de la localitate la planetă).
Un element de noutate deosebită al programei pentru clasa a V-a îl reprezintă existenţa
disjunctă a aplicaţiilor practice, ceea ce face din geografia la acest nivel o disciplină şcolară
pragmatică şi orientată spre asigurarea unei legături ferme dintre aceasta şi experienţa cotidiană.
Organizarea interioară a conţinuturilor în patru mari structuri (cu posibilitatea construirii
unui total de 4 – 6 unităţi de învăţare) permite corelarea procesului de instruire cu structura anului
şcolar, logica disciplinei şcolare şi exigenţele instruirii.
Conţinuturile sunt esenţializate, selectate şi organizate astfel încât să faciliteze o învăţare
organică. Ele nu sunt supradimensionate şi nu au o încărcătură informaţională explicită.
Conţinuturile sunt redate, în continuare, într-o formă tabelară.
5
(1) Terra – o planetă a Universului
 Universul şi Sistemul Solar – aspecte generale
 Terra – o planetă a Sistemului Solar (formă şi dimensiuni)
 Aplicaţie practică: Călătorie virtuală în Univers
(2) Terra – o planetă în mişcare
 Globul geografic şi harta. Coordonate geografice
 Mişcările Pământului şi consecinţele lor
 Orientarea în spaţiul terestru (elemente naturale şi instrumente clasice şi moderne)
 Aplicaţii practice: Măsurarea timpului (zi, săptămână, lună, anotimp, an, calendar),
Orizontul local – orientare, măsurare şi reprezentare, Construirea unor forme simple de
reprezentare grafică şi cartografică
(3) Terra – o planetă în transformare
Geosferele Terrei
Litosfera
 Caracteristici generale şi importanţă
 Structura internă a Terrei
 Relieful: bazine oceanice şi continente; forme majore de relief
 Vulcanii şi cutremurele
 Aplicaţii practice: Relieful orizontului local, Reguli de comportare şi măsuri de protecţie în
cazul producerii de fenomene şi procese în orizontul local (prăbuşiri, alunecări de teren,
cutremure etc.)
Atmosfera
 Elemente şi fenomene meteorologice
 Vremea şi clima
 Zonele climatice ale Terrei. Influenţa climei asupra geosferelor
 Aplicaţii practice: Clima, vremea şi activitatea umană în orizontul local, Modalităţi de
avertizare, reguli de comportare şi măsuri de protecţie în cazul producerii de fenomene
extreme în orizontul local (grindină, polei, furtuni, secetă, caniculă, viscol, tornade etc.)
Hidrosfera
 Oceanul Planetar – componente şi localizare. Dinamica apelor oceanice
 Apele continentale
 Gheţarii
 Aplicaţii practice: Apele din orizontul local, Resurse de apă potabilă, Măsuri de protecţie a
apelor, Modalităţi de avertizare, reguli de comportare şi măsuri de protecţie în cazul
producerii de fenomene extreme în orizontul local (viitură/revărsare/inundaţie, pod de
gheaţă etc.)
Biosfera şi solurile
 Plantele şi animalele – repartiţia lor geografică
 Solul – resursă a vieţii
 Aplicaţie practică: Protecţia plantelor, a animalelor şi conservarea solului
(4) Zonele naturale ale Terrei
 Diversitatea peisajelor terestre naturale
6
Sugestiile metodologice (referitoare la ansamblul claselor V – VIII) se concretizează în
cazul geografiei pentru clasa a V-a în:
- construirea, de către profesor, a situaţiilor de învăţare optime (pentru atingerea unor
elemente ale competenţei specifice), prin structuri adecvate programei şi pregătirii
anterioare a elevilor;
- acordarea unei atenţii deosebite formării capacităţii de abordare integrată a problemelor de
geografie, atât sub raportul componentelor interioare (elemente, procese, fenomene etc.), cât
şi al dimensiunii spaţiale (orizont local – regiune – ţară – continent – Terra);
- inserţia explicită a TIC în activitatea de învăţare.
Totodată, prin programa pentru clasa a V-a se deschide un câmp foarte larg al dimensiunilor
educaţionale promovate prin geografie în învăţământul gimnazial. Imaginea evolutivă a formării
competenţelor specifice (pag. 23 – 24 din programă) sugerează caracterul lor de bază pentru
gimnaziu.
Un rol important la clasa a V-a îl reprezintă dimensiunea terminologică, pusă într-o lumină
nouă, prin activităţile de învăţare destinate acesteia.
Totodată se acordă un rol deosebit caracterului observaţional al învăţării, bazat pe elemente
din realitatea directă şi pe imagini ale acesteia. Caracterul exploratoriu al realităţii este prezent în
componentele principale ale programei.
Evaluarea rezultatelor învăţării trebuie să ofere informaţii corecte asupra modului de
atingere a competenţelor specifice. În acest sens se recomandă:
- utilizarea tuturor metodelor de evaluare (orale, scrise, practice);
- promovarea unor modalităţi alternative de evaluare (referate, proiecte, portofolii etc.);
La nivelul clasei a V-a, poate fi selectată o listă extinsă de materiale şi resurse
educaţionale, dintre cele recomandate de programa şcolară (manual, fotografii, hărţi etc.).
(2.2.) Programa pentru clasa a VI-a (Terra – elemente de geografie umană. Europa)
Programa s-a aplicat din anul şcolar 2018 – 2019. Finalităţile acestei clase cuprind, de
asemenea, toate cele patru competenţe generale din programă (care se urmăresc pe parcursul
ciclului gimnazial) şi unsprezece competenţe asociate acestora.
După cum se poate observa, competenţele specifice sunt redate în formulări relativ simple,
cu o anumită adaptare la specificul clasei a VI-a.
Competenţe specifice
1.1. Precizarea, prin cuvinte proprii, a sensului termenilor geografici

1.2. Descrierea relaţiilor dintre elementele şi fenomenele geografice utilizând termeni specifici
2.1. Poziţionarea elementelor geografice pe reprezentări cartografice
2.2. Ordonarea spaţială şi/sau cronologică a elementelor, fenomenelor şi proceselor geografice după
criterii date
2.3. Utilizarea informaţiilor oferite de suporturile cartografice, grafice şi alte materiale vizuale în
contexte/situaţii diferite
3.1. Utilizarea informaţiilor cu caracter geografic obţinute cu ajutorul instrumentelor TIC/GIS şi al
elementelor din matematică şi ştiinţe
3.2. Prezentarea caracteristicilor elementelor, fenomenelor şi proceselor geografice prin utilizarea
instrumentelor TIC/GIS
3.3. Prezentarea diversităţii naturale, umane şi culturale realizând corelaţii interdisciplinare
7
3.4. Descrierea patrimoniului local, naţional, european şi mondial utilizând diverse surse
4.1. Construirea unui demers investigativ dirijat
4.2. Caracterizarea elementelor, fenomenelor şi proceselor, după un algoritm dat
4.3. Compararea elementelor, fenomenelor şi proceselor după caracteristicile geografice
Conţinuturile sunt:
(1) Cunoaşterea lumii în care trăim

 Repere ale cunoaşterii Pământului – de la marile descoperiri geografice la explorarea
modernă a Terrei
 Continente şi ţări – reprezentări cartografice. Harta politică a lumii
 Aplicaţii practice: Exerciţii de apreciere a distanţelor şi suprafeţelor pe suporturi
cartografice clasice şi/sau digitale
(2) Antroposfera - omul şi activităţile umane
 Populaţia Terrei: evoluţia numerică, răspândirea geografică, diversitatea umană,
mobilitatea teritorială
 Aşezări omeneşti – forme de locuire şi diferenţieri teritoriale
 Resursele naturale şi valorificarea acestora
 Domeniile activităţilor economice pe Terra: agricultura, industria, serviciile – caracteristici
generale
 Efectele activităţilor umane asupra mediului şi calitatea vieţii
 Aplicaţii practice: Analiza şi interpretarea caracteristicilor demografice şi de locuire din
orizontul local şi apropiat, Provocări locale în context mondial, Trasee turistice aplicate pe
domenii de interes, Regiuni turistice.
(3) Europa – identitate geografică
 Mediul natural ca suport al locuirii umane
- Poziţia geografică. Ţărmurile: golfuri, insule, peninsule şi strâmtori
- Caracteristici generale ale reliefului. Unităţi majore
- Hidrografia Europei
- Diferenţieri climatice şi biogeografice
 Oameni şi locuri
- Harta politică – state şi regiuni
- Răspândirea geografică a populaţiei. Elemente de diversitate umană (diversitate etnică,
lingvistică, confesională şi culturală)
- Mari oraşe europene
 Economia
- Resurse naturale şi valorificarea lor
- Activităţi economice: agricultură, industrie, servicii
 Uniunea Europeană
 Caracterizarea geografică a unor state (cel puţin un stat din fiecare regiune geografică)
(4) Europa în lumea contemporană
 Valori culturale şi umane europene
 Calitatea vieţii în Europa
8
Sugestii metodologice
În raport cu sugestiile metodologice generale, la clasa a VI-a pot fi avute în vedere şi

următoarele elemente:
- realizarea unei continuităţi între clasa a V-a şi prima parte a clasei a VI-a, pentru a oferi o
imagine cât mai completă asupra elementelor de geografie generală ce caracterizează
planeta noastră; aceste elemente trebuie să aibă însă în mod strict un caracter adaptat
nivelului de vârstă şi înţelegere al elevilor, fără a fi introduse elemente cu o complexitate
mai mare;
- partea a doua a programei (Europa) trebuie să reprezinte, în mare măsură, o concretizare a
elementelor geografice învăţate până în prezent, la nivelul continentului nostru;
accesibilitatea şi frecvenţa mai mare a informaţiilor despre Europa permite realizarea unui
raport mai strâns între aspectele teoretice şi cele care au o anumită concretizare prin
proximitate teritorială.
Pentru realizarea unui proces de instruire corespunzător, pot fi utilizate şi următoarele grupe
de activităţi de învăţare:
- utilizarea unor metode interactive şi transformarea, pe cât posibil, a elevului în participant
activ la propria instruire;
- desfăşurarea instruirii trebuie să accentueze participarea individuală a elevului la propriul
traseu de învăţare;
- învăţarea geografiei trebuie să dezvolte în continuare capacitatea de comunicare;
- pe cât este posibil, lucrul în echipă poate fi stimulativ pentru diferite activităţi identificate de
profesor;
- în partea a doua, deoarece sunt recomandate un număr limitat de state, pot fi realizate
proiecte sau referate asupra celorlalte state europene.
(3) Programa de geografie pentru clasa a VII-a

(Geografia continentelor extraeuropene)
Programa îşi propune să contribuie la formarea celor patru competenţe generale comune
claselor V – VIII, prin atingerea a 12 competenţe specifice, astfel:
1.1. Precizarea, în cuvinte proprii, a sensului termenilor geografici identificaţi în contexte diferite
1.2. Elaborarea unui text pe o temă geografică dată, utilizând termeni oferiţi
2.1. Localizarea elementelor geografice pe reprezentări cartografice diferite
2.2. Interpretarea fenomenelor şi proceselor geografice pe baza reprezentărilor cartografice şi
grafice
2.3. Corelarea elementelor şi fenomenelor geografice date prin raportare la suporturi cartografice şi
grafice
3.1. Ierarhizarea elementelor cu caracter geografic, cu ajutorul instrumentelor TIC (şi GIS) şi al
elementelor din matematică şi ştiinţe
3.2. Realizarea proiectelor (studiilor) de caz, utilizând instrumente TIC (şi GIS), precum şi alte
surse de informare
3.3. Explicarea diversităţii naturale, umane şi culturale, a realităţii geografice (centrată pe
continentele extraeuropene), realizând corelaţii interdisciplinare
3.4. Prezentarea patrimoniului mondial (natural, uman, economic şi cultural), utilizând diferite surse
4.1. Utilizarea unor metode de investigaţie
4.2. Ierarhizarea unor elemente, fenomene şi procese după caracteristicile lor geografice
9
4.3. Explicarea relaţiilor între grupuri de elemente, fenomene şi procese ale mediului geografic
4.4. Identificarea unor soluţii de protecţie a mediului înconjurător
Sunt ofertate următoarele conţinuturi:
(1) Asia
Caracterizare geografică
 Poziţia geografică
 Relieful - caracteristici generale, unităţi majore. Munţii Himalaya
 Hidrografia - caracteristici generale. Fluvii şi lacuri
 Diferenţieri climatice. Musonii
 Contraste biogeografice
 Elemente de diversitate umană (diversitate etnică, lingvistică, culturală, confesională)
 Harta politică şi marile aglomerări umane
 Resursele naturale. Activităţile economice. Contraste economice regionale
Studii de caz:
 Particularităţi geografice ale unor state (la alegere), Asia în lumea contemporană
(2) Africa
 Poziţia geografică – simetrie latitudinală
 Relieful Africii – caracteristici generale. Riftul african
 Hidrografia, clima şi biogeografia – caracteristici generale
 Specificul demografic. Harta politică şi marile oraşe
Studii de caz:
 Problemele Africii în lumea contemporană, Sahara,
 Caracterizarea geografică a unor state (la alegere)
(3) America de Nord şi America de Sud
 Poziţia geografică. Relieful – caracteristici generale. Sistemul muntos cordiliero - andin
 Hidrografia – caracteristici generale. Fluvii şi lacuri
 Diferenţieri climatice şi biogeografice
 Elemente de diversitate umană (etnică, lingvistică, confesională şi culturală)
 Harta politică şi contraste teritoriale între state. Forme de aglomerare urbană
 Diferenţieri economice regionale
Studii de caz:
 Particularităţi geografice ale unor state (la alegere)
(4) Australia şi Oceania. Antarctica
Australia şi Oceania – caracterizare geografică
 Australia – caracterizare geografică generală. Oceania – particularităţi geografice
Antarctica – elemente de identitate geografică. Studiu de caz:
 Unicitatea biogeografică australiană
(5) Elemente de geografia mediului înconjurător
 Componentele mediului înconjurător şi relaţiile dintre acestea
 Degradarea mediului înconjurător, o problemă a lumii contemporane. Schimbări
globale ale mediului
Pentru clasa a VIII-a se aplică în acest an şcolar programa anterioară. Programa nouă se va
aplica începând de anul şcolar viitor (2020 – 2021).
10
II. Planificarea anuală a instruirii la clasele V – VIII
Pentru a avea o imagine generală a proiectării geografiei în gimnaziu, redăm modelele de

planificare anuală pentru clasele V – VI (aplicate în anul anterior), clasa a VII-a (care se aplică în
anul şcolar 2019 – 2020) şi pentru clasa a VIII-a (pe baza programei anterioare).
(1) Proiectarea şi realizarea instruirii la clasa a V-a (programa nouă, 2017)
Terra – elemente de geografie fizică
Planificarea anuală pentru anul şcolar 2019 – 2020
Unitatea de învăţare Competenţe Conţinuturi Nr. Săptă- Evaluare

specifice vizate de mâna
ore
Recapitulare (III – IV) şi test iniţial T0
(1) TERRA – O 1.1. Universul şi Sistemul Solar – T1
PLANETĂ A 1.2. aspecte generale 5 1–5
UNIVERSULUI 3.1. Terra – o planetă a Sistemului Solar
3.2. Aplicaţie practică: o călătorie
3.3. virtuală în Univers
Recapitulare şi evaluare
Globul geografic şi harta.
(2) TERRA – O 1.1. Coordonate geografice
PLANETĂ ÎN 2.1. Mişcările Pământului şi
MIŞCARE 2.2. consecinţele lor 5 6 – 10
2.3. Orientarea în spaţiul terestru
3.1. Aplicaţii practice: Orizontul local
4.3. Recapitulare şi evaluare T2
Geosferele Terrei
(3) TERRA – O 1.1. Litosfera – caracteristici generale şi
PLANETĂ ÎN 1.2. importanţă
TRANSFORMARE 3.1. Structura internă a Terrei 5 11 – 15
3.3. Relieful: continente şi bazine
Geosferele Terrei şi 4.1. oceanice
Litosfera 4.3. Forme majore de relief
Vulcanii ş cutremurele
Aplicaţii practice. Relieful
orizontului local. Reguli de
comportare şi măsuri de protecţie în
cazul producerii de fenomene şi
procese în orizontul local
Recapitulare şi evaluare T3
Vacanţă intersemestrială
11
specifice de mâna
vizate ore
(4) Atmosfera 1.1. Caracteristici generale şi
1.2. importanţă
3.1. Elemente şi fenomene
3.2. meteorologice
4.1. Vremea şi clima
4.3. Zonele climatice ale Terrei. 6 16 – 21
Influenţa climei asupra geosferelor
Aplicaţii practice: Clima, vremea
şi activitatea umană în orizontul
local. Modalităţi de avertizare,
reguli de comportare şi măsuri de T4
protecţie
(5) Hidrosfera 1.1. Caracteristici generale şi
1.2. importanţă
3.1. Oceanul Planetar – componente şi
4.1. localizare. Dinamice apelor
4.2. oceanice 5 22 – 26
Apele continentale
Gheţarii
Aplicaţii practice: Apele din
orizontul local. Resurse de apă
potabilă
(6) Biosfera şi solurile 1.1. Caracteristici generale şi
3.3. importanţă
4.1. Plantele şi animalele – repartiţia 5 27 – 31
4.2. lor geografică
4.3 Solul – resursa vieţii
Aplicaţie practică T6
(7) ZONELE Diversitatea peisajelor terestre
NATURALE ALE naturale
TERREI Recapitulare şi evaluare sem. II 4 32 - 35 T7
Recapitulare şi evaluare finală Tf
Planificarea anuală are la bază programa şcolară de geografie pentru clasa a V-a (nr. 3393
din 28.02.2017), structura anului şcolar 2019 – 2020 şi metodologia proiectării şi organizării
instruirii promovată de ghidurile metodologice de curriculum şi didactică. Numărul de ore are o
valoare orientativă. De asemenea, intervalul de săptămâni din structura anului şcolar. Rubrica de
evaluare consemnează testările sugerate (T0: test iniţial, T1 – T7: teste secvenţiale, Tf: test final).
Poziţia unităţilor de învăţare (1…7) şi denumirile acestora sunt în conformitate cu
proiectarea multianuală pentru învăţământul gimnazial şi programa şcolară.
Ghidul metodologic pentru aplicarea curriculumului pentru clasele V – VI (Corint Books,
2019 şi Site Corint) cuprind proiectarea unor unităţi de învăţare semnificative pentru această clasă,
precum şi resurse de instruire adecvate.
Suportul cartografic derivat din curriculumul şcolar este Atlasul de geografie generală
(apărut).
12
(2) Proiectarea şi realizarea instruirii la clasa a VI-a (programa nouă, 2017)
Terra – elemente de geografie umană. Europa
Planificarea anuală pentru anul şcolar 2019 - 2020

ore
Recapitulare (V – VI) şi test iniţial T0
(1) CUNOAŞTEREA 1.1. Repere ale cunoaşterii Terrei T1
LUMII ÎN CARE 1.2. Continente şi ţări 4 1–4
TRĂIM 3.1. Harta politică a lumii
3.2. Aplicaţii practice
3.3. Recapitulare şi evaluare
(2) ANTROPOSFERA: Populaţia Terrei: evoluţie numerică
POPULAŢIE, 1.1. şi repartiţie geografică
AŞEZĂRI, RESURSE 2.1. Diversitatea umană şi mobilitatea
2.2. teritorială
2.3. Aşezările omeneşti
3.1. Resursele naturale şi valorificarea 5 5–9
3.3. acestora
4.3. Aplicaţii practice
(3) ANTROPOSFERA: 1.1. Domeniile activităţilor economice
ACTIVITĂŢILE 1.2. pe Terra
ECONOMICE 2.1. Agricultura
2.3. Industria 6 10 – 15
3.1. Serviciile
3.3. Efectele activităţilor economice
4.1. asupra mediului
4.3. Activităţi practice
Geografie umană (sinteză)
(4) EUROPA – 1.1. Mediul natural ca suport al locuirii:
ELEMENTE DE 1.2. - Poziţia geografică. Ţărmuri,
GEOGRAFIE 2.1. golfuri etc.
GENERALĂ 2.3. - Relieful. Unităţi majore
3.1. - Hidrografie, climă şi biogeografie
3.2. Oameni şi locuri 8 16 – 23
4.1. - Harta politică – state şi regiuni
4.3. - Populaţie: răspândirea geografică.
Diversitatea umană
- Oraşe
Economie
- Resurse naturale
- Activităţile economice
13
Unitatea de învăţare Competenţe Conţinuturi Nr. de Săptă- Evaluare
specifice ore mâna
vizate
(5) EUROPA: 1.1. Regiuni geografice
REGIUNI ŞI ŢĂRI 1.2. Uniunea Europeană
2.1. Regiuni poziţionale (Centru, N, V, S,
3.1. E) 7 23 – 29
4.1. Ţări din diferite regiuni (5 – 8)
4.2. Recapitulare şi evaluare T5
(6) EUROPA ÎN 1.1. Valori culturale şi umane europene
LUMEA 3.3. Calitatea vieţii în Europa
CONTEMPORANĂ 3.4. Recapitulare şi evaluare (Europa) 6 30 – 35 T6
4.3. Prezentarea portofoliilor
Recapitulare şi evaluare finală Tf
Planificarea anuală are la bază programa şcolară de geografie pentru clasa a VI-a (nr. 3393
instruirii promovată de ghidurile metodologice de curriculum şi didactică (apărute între 1999 şi
2019).
Numărul de ore are o valoare orientativă. De asemenea, intervalul de săptămâni din structura
anului şcolar.
Rubrica de evaluare consemnează testările sugerate (T0: test iniţial, T1 – T7: teste
secvenţiale, Tf: test final).
Unitatea de învăţare 5 „Europa: regiuni şi ţări” nu există ca atare în programă, dar
concretizează sintagma „Caracterizarea geografică a unor state” (cel puţin un stat din fiecare
regiune geografică). Deoarece nu se fac precizări referitoare la regiuni şi ţări, trebuie să considerăm
că acestea reflectă viziunea din programa anterioară pentru clasa a VI-a (Europa). Un număr de 1 –
2 state, considerate ca exemple, sunt suficiente. Prin portofolii pot fi abordate un număr mai mare
de ţări.
Exemple de unităţi elementare de învăţare („lecţii”) şi conţinuturi pentru alte structuri de
învăţare sunt redate în ghidul metodologic pentru clasele V – VI (Corint Books, 2019 şi site Corint).
Ilustrarea cartografică a acestui curriculum este susţinută printr-un „Atlas de geografie
generală” şi un „Atlas de geografia continentelor”.
14
(3) Proiectarea şi realizarea instruirii la clasa a VII-a (programa nouă, 2017)
Geografia continentelor extraeuropene
Planificarea anuală pentru anul şcolar 2019 – 2020

ore
1.1. Recapitulare (V – VI) şi test iniţial T0
(1) ASIA – 1.2. Poziţia geografică
CARACTERIZARE 2.1. Relieful – caracteristici generale,
GEOGRAFICĂ 2.2. unităţi majore. Munţii Himalaya 5 1–5 T1
(a) Geografie fizică 2.3. Hidrografia – caracteristici. Fluvii şi
3.1. lacuri
3.2. Diferenţieri climatice. Musonii
3.3. Contraste biogeografice
4.2., 4.3. Recapitulare şi evaluare
(2) ASIA – Elemente de diversitate umană
CARACTERIZARE 1.1. Harta politică
GEOGRAFICĂ 2.1. Mari aglomeraţii urbane
(b) Geografie umană 2.3. Resurse naturale şi activităţi
3.1. economice 6 6 – 11
3.3. Contraste economice regionale
(3) STUDII DE CAZ: 1.1. State din Asia (la alegere)
Particularităţi geografice 1.2. (4 – 6 state)
ale unor state 2.1. Proiect individual: alte state (câte
Asia în lumea 2.3. un stat pentru fiecare elev) 4 12 – 15
contemporană 3.3. Asia: Sinteză şi evaluare
4.2.
T3
(4) AFRICA – 1.1. Poziţia geografică – simetrie
Prezentare geografică 1.2. latitudinală
2.1. Relieful. Riftul african
2.2. Hidrografie, climă şi biogeografie
2.3. Specificul demografic
3.1. Harta politică şi marile oraşe 6 16 – 20
3.2. Studii de caz: Problemele Africii în
3.3. lumea contemporană; Sahara
3.4. Caracterizarea geografică a unor
4.1. state (la alegere)
4.2. Proiect individual: alte state (câte
4.3. un stat pentru fiecare elev)
15
ore
(5) AMERICA DE 1.1. Poziţia geografică. Relieful –
NORD ŞI AMERICA 1.2. caracteristici generale. Sistemul
DE SUD – Caracterizare 2.1. muntos cordiliero – andin
geografică 2.2. Hidrografia – caracteristici
2.3. generale. Fluvii şi lacuri
3.1. Diferenţieri climatice şi 7 21 – 27
3.2. biogeografice
3.4. Elemente de diversitate umană
4.2. Harta politică, forme de aglomerare
urbană
Diferenţieri economice regionale
Studii de caz: Particularităţi
geografice ale unor state (la alegere)
Proiect individual: alte state (câte T5
un stat pentru fiecare elev)
(6) AUSTRALIA ŞI 1.1. Australia şi Oceania – caracterizare
OCEANIA. 1.2. geografică
ANTARCTICA. 2.1. Antarctica 4 28 – 31
ELEMENTE DE 3.3. Unicitatea biogeografică australiană
GEOGRAFIA 3.4. Recapitulare şi evaluare T6
MEDIULUI 4.1. Componentele mediului
ÎNCONJURĂTOR 4.2. înconjurător
4.3. Degradarea mediului înconjurător, o
4.4. problemă a lumii contemporane 3 32 – 35
Schimbări globale ale mediului Tf
Recapitulare şi evaluare finală
Planificarea anuală are la bază programa şcolară de geografie pentru clasa a VII-a (nr. 3393
instruirii promovată de ghidurile metodologice de curriculum şi didactică.
Proiectarea anuală prezentată mai sus are la bază modelul clasic propus de ghidurile
metodologice iniţiale (1999, 2001) şi de ghidurile de geografie ulterioare (2002, …2019).
anului şcolar. Nu pot fi imaginate unităţi de învăţare extinse pe un semestru (13 ore) şi nici pe
intervale foarte mici (1 – 2 ore).
Rubrica de evaluare consemnează testările sugerate (T0: test iniţial, T1 – T6: teste
secvenţiale, Tf: test final).
Este posibilă construirea unui curriculum opţional (CDŞ), denumit provizoriu „Statele lumii
contemporane (diversitate naturală, umană şi culturală)”.
Suportul cartografic este Atlasul de geografia continentelor.
16
(4) Proiectarea şi organizarea instruirii la clasa a VIII-a
Geografia României (2 ore săptămânal)
Planificarea anuală pentru anul şcolar 2019 - 2020
Unitatea de învăţare C.S. Conţinuturi Nr. Săptă- Evaluare

de mâna
ore
(m0) Testare iniţială 1.1.- 8.6. Continente şi ţări (V – VII) 2 1 T0
(V-VII)
(1) Elemente 1.1. Introducere
introductive 1.2. Poziţia geografică
(Poziţia geografică şi 1.3. Trepte şi forme de relief 4 2–3 Apreciere
caracterele generale 3.1. Proporţionalitatea reliefului orală
ale reliefului) Unităţile majore de relief
(2) Carpaţii 1.1. Carpaţii Orientali (caracteristici ale
1.2., 1.3. reliefului şi subdiviziuni)
1.4., 1.5. Carpaţii Meridionali (caracteristici
3.1. ale reliefului şi subdiviziuni) 8 4–7
3.3. Carpaţii Occidentali (caracteristici
7.5. ale reliefului şi subdiviziuni) T1
Sinteză: Caractere comune şi
diferenţieri
(3) Dealuri şi 1.1., 1.2. Depresiunea Colinară a Transilvaniei
podişuri 1.3., 1.4. Subcarpaţii
1.5. Podişul Getic şi Podişul Mehedinţi
3.1. Podişul Moldovei 8 8 – 11
3.2. Podişul Dobrogei
4.1. Dealurile de Vest
4.4. Sinteză: caractere comune şi T2
7.5., 7.6. diferenţieri
(4) Câmpiile 1.1., 1.2. Câmpia de Vest
1.3., 1.4. Câmpia Română
1.5. Lunca şi Delta Dunării 8 12 – 15
3.1., 3.2. Platforma continentală
4.5., 4.6. Unităţile de relief (sinteză) T3
7.5., 7.6.
(5) Clima şi apele 1.1., 1.3. Factorii genetici
1.4., 3.1. Elementele climatice
3.2., 3.3. Tipuri şi nuanţe de climă
3.4., 3.5. Dunărea 8 15- 18
3.6., 4.1. Râurile interioare
4.2., 4.5. Lacurile. Marea Neagră T4
4.6., 7.6. Relief, climă, ape (sinteză)
(6) Vegetaţia, fauna, 1.1., 1.2. Vegetaţia şi fauna
solurile şi analiza 1.3., 1.4. Solurile
regională 3.3., 3.4. Rezervaţii. Mediul natural 6 19 - 21
3.5., 3.6. Analiza fizico – geografică a unei
4.2., 4.3. unităţi de relief T5
7.6.
17
Unitatea de învăţare C.S. Conţinuturi Nr. Săptă- Evaluare
de mâna
ore
(7) Populaţia şi 1.1., 1.4. Numărul şi evoluţia numerică 22 - 24
aşezările rurale 3.1., 3.2. Repartiţia populaţiei
4.1., 4.2. Densitatea populaţiei
4.4., 4.5. Structura populaţiei 6
4.6., 5.1. Aşezările rurale. Tipuri de sate
7.3., 7.4.
(8) Aşezările urbane 1.1., 1.2. Aşezările urbane 25 - 27
şi organizarea 1.3., 1.4. Tipuri de oraşe
administrativă 3.2., 3.3. Bucureşti (caracterizare geografică)
3.4., 4.1. Alte oraşe 6
4.6., 5.3. Organizarea administrativă T6
7.5. Judeţul natal
(9) Activităţile 1.1., 1.4. Agricultura, cultura plantelor şi 28 - 29
economice 3.2., 3.3. creşterea animalelor
3.4., 3.6. Industria
4.1., 4.2. Industria energetică şi a energiei
4.6., 7.2. electrice
7.3., 7.4. Industria metalurgică, chimică, a 4
7.5., 7.6. lemnului şi materialelor de
7.8., 7.9. construcţie
Căile de comunicaţie şi T7
transporturile
Comerţul. Turismul
(10) România în 3.3., 3.6. România în Europa şi în lume 30 - 32
Europa, în lume, 4.1., 4.2. Caracteristicile mediului
mediul înconjurător, 4.3., 5.1. înconjurător
regiunile geografice 5.2., 5.3. Regiunile geografice 6
şi dezvoltarea 6.1., 6.2. Analiza unei regiuni geografice
durabilă 7.2., 7.8. Elemente ale dezvoltării durabile T8
8.1., 8.2.
(11) Sinteză şi 1.1. Sinteză (sem. II) 33 - 34
evaluare … Sinteză (Geografia României) 4 Tf
8.2. Caracterizarea unei regiuni
Această planificare anuală are la bază programa pentru clasa a VIII-a (nr. 5097 din
9.09.2009), structura acestui an şcolar (2019 – 2020) şi modelul de proiectare promovat până în
prezent. Planificarea anuală este nuanţată în funcţie de poziţia secvenţelor de evaluare.
Testele reprezintă: T0 – Test iniţial; T1 – T8 – Teste (la sfârşitul unităţilor de învăţare) şi Tf –
Test final.
Introducerea în programă a unei teme referitoare la regiunile geografice presupune, în mod
obligatoriu, alocarea a 2 – 3 ore:
(a) prezentării regiunilor geografice;
(b) identificarea şi prezentarea unei regiuni integrate, ca model (eventual regiunea în care
este situată localitatea şi şcoala).
Este posibil un opţional denumit „Geografia Uniunii Europene”.
Suporturile cartografice sunt atlasele referitoare la Geografia României.
18
III. Proiectarea unităţilor de învăţare la clasa a VII-a
Unitatea de învăţare (1): Asia – caracterizare geografică

(a) Geografie fizică (5 ore)
Conţinuturi Comp. Activităţi de Resurse Evaluare

(detalieri ale speci - învăţare (exemple)
programei) fice
Recapitulare şi (1.1. - Prezentarea unor elemente esenţiale hărţi, tabele T0 - test
test iniţial 4.1.) din clasele V – VI iniţial
V - VI
Poziţia  identificarea unor coordonate  harta Asiei (cu
geografică 2.1. principale coordonatele
2.3.  identificarea şi localizarea principale)
punctelor cardinale  hartă generală a
 măsurarea unor distanţe (N-S, E- Asiei
V)  imagini
 ţărmuri, golfuri, insule, oceane şi  fişe de lucru
mări
 consecinţe ale poziţiei (pentru
climă şi vegetaţie)
Relieful –  identificarea treptelor principale de  hartă hipsometrică
caracteristici 1.1. relief a Asiei
generale 1.2.  identificarea unor trepte  hartă cu localizarea
2.1. intermediare altitudinilor foarte
2.3.  analiza unor elemente ale mari
substratului  imagini
 identificarea direcţiilor lanţurilor  hartă cu substratul
montane reliefului
 hartă morfografică
(cu lanţuri
muntoase)
Unităţi majore de  identificarea unităţilor majore (pe  harta unităţilor de
relief 1.1. trepte majore sau după poziţie) relief
2.2.  prezentarea unor unităţi majore (pe  fişe de lucru
4.2. baza hărţii)
 clasificarea unităţilor de relief
după alte criterii (vechime etc.)
Munţii Himalaya  identificarea specificului Munţilor  planiglobul fizic
1.2. Himalaya pe hărţi diferite  relieful Asiei
2.3. (planiglob, Asia)  hartă a Munţilor
4.2.  analiza şi prezentarea unor imagini Himalaya
 analiza unui rezumat (relieful Asiei  fotografii
sau al Munţilor Himalaya)  texte rezumative
pentru analiză
Hidrografia – 1.1.  identificarea (pe baza hărţii) a  Asia – harta
caracteristici 2.1. componentelor hidrografiei Asiei hidrografiei
generale (oceane, mări, gheţari, fluvii, lacuri  imagini (fluvii,
etc.) mări, gheţari)
 discutarea caracteristicilor fluviilor
19
principale şi a lacurilor
Diferenţieri  localizarea principalelor tipuri de  Asia – zone şi
climatice 2.1. climă tipuri de climă
4.2.  identificarea cauzelor  Asia – hartă
diferenţierilor climatice generală
 caracterizarea unor tipuri şi nuanţe  tabele cu datele
de climă climatice
Musonii 4.3.  explicarea specificului musonilor  hartă cu zonele
musonice
Contraste  analiza hărţii vegetaţiei  harta vegetaţiei
biogeografice 1.1.  discutarea relaţiilor dintre climă, Asiei
2.1. relief şi vegetaţie  harta climatică
4.2.  exemplificarea unor animale  tabel cu zone de
caracteristice vegetaţie şi
 analiza unor adaptări ale animale
animalelor  imagini ale
 explicarea existenţei unor tipuri de animalelor
soluri specifice
 harta solurilor
Recapitulare şi 1.1.  identificarea, discutarea şi notarea  hărţi, tabele,
evaluare 1.2. ideilor principale imagini Test
4.2.  test secvenţial

(b) Geografie umană (5 – 6 ore)

programei) fice
Elemente de  compararea populaţiei Asiei  date (populaţia
diversitate umană 1.1. cu a Terrei şi cu populaţia continentelor)
2.1. altor continente  harta densităţii
 analiza şi explicarea densităţii populaţiei
populaţiei  harta principalelor
 analiza diversităţii lingvistice limbi vorbite
 analiza diversităţii religioase  tabel cu religii şi
 prezentarea unor elemente ale state
culturii  imagini
Harta politică a  identificarea unor ţări şi  harta politică
Asiei 3.3. capitale  tabele cu ţări
3.4.  identificarea statelor cu cea (suprafaţa,
mai mare întindere şi cele mai populaţia)
populate  texte
 explicarea hărţii politice
actuale
Mari aglomeraţii 2.1.  identificarea principalelor 20 –  harta oraşelor Asiei
urbane 4.2. 25 de aglomeraţii urbane  imagini
 descrierea unor aglomeraţii (5
– 8 exemple)
20
Resurse naturale şi  analiza repartiţiei geografice a  harta resurselor
activităţi 1.1. principalelor resurse naturale  harta agriculturii
economice 2.1.  analiza specificului agriculturii  tabel cu produse
2.3.  analiza a 2 – 3 ramuri agricole (pe ţări)
industriale  tabel ramuri industriale
 analiza transporturilor (rutiere, şi ţări
feroviare, porturi, aeroporturi  tabel cu principalele
etc.) porturi şi aeroporturi
Contraste  identificarea unor deosebiri  harta resurselor
economice 1.1. referitoare la repartiţia  harta agriculturii
regionale 2.1. geografică a resurselor,  harta concentrărilor
3.3. agriculturii, industriei şi industriale
serviciilor în Asia  hartă cu transporturi,
 identificarea unor areale cu porturi, aeroporturi
anumite concentrări ale  harta oraşelor mari din
activităţilor economice Asia
 caracterizarea arealelor de
concentrări umane
 explicarea unor diferenţieri şi
contraste economice
Recapitulare şi 1.2. Test
evaluare
Unitatea de învăţare (3): Studii de caz: particularităţi geografice ale unor state. Asia în
lumea contemporană (4 – 5 ore)

programei) fice
State din Asia  identificarea şi stabilirea  structuri de
(la alegere, 4 – 1.2. structurii de prezentare a unui prezentare pentru
6 state) 2.1. stat analiza
2.2.  prezentarea structurat a 4 – 6 comparativă Test secvenţial:
4.2. state  hărţi ale fiecărui a) localizarea
4.3. stat (fizice şi de celor 4 - 6
geografie umană) state
 imagini relevante b) prezentarea
din statele succintă a
prezentate unui stat
Statul 1 2.1.  prezentarea structurată a  hărţi şi imagini
4.2. statului corespunzătoare
 identificarea unor elemente
geografice specifice
Statul 2 Idem Idem
Statul 3 Idem Idem
Statul 4 Idem Idem
Statul 5 Idem Idem
Statul 6 Idem Idem
21
Alte state (la 2.1.  Realizarea unui portofoliu  hărţi şi imagini Evaluarea
alegere) 3.2. individual (câte un stat pentru identificate de portofoliului
câte un elev) elevi individual
Asia în lumea 1.1.  identificarea specificului Asiei  hărţi ale Asiei Test final - Asia
contemporană 2.1.  prezentarea unor elemente ale (fizice şi umane)
acestui specific
Unitatea de învăţare (4): Africa – prezentare geografică ( 6 ore)

programei) fice
Poziţia geografică  identificarea liniilor  hărţi ale Africii
– simetrie 1.1. geografice principale şi a (coordonate, distanţe)
latitudinală 2.1. emisferelor  planiglob
 înţelegerea şi explicarea  hărţi diferite (zone de
simetriei latitudinale climă, zone de
 analiza consecinţelor simetriei vegetaţie)
faţă de Ecuator
Relieful  analiza unei hărţi fiziografice  hartă hipsometrică
2.3. sau hipsometrice  tabel cu treptele de
4.2.  identificarea şi localizarea relief
treptelor altitudinale  imagini ale reliefului
 identificarea unor exemple de african (munţi,
unităţi de relief depresiuni etc.)
Riftul african  localizarea riftului african  harta reliefului Africii
2.1.  explicarea modului de formare cu traseul riftului
2.3. a unui rift  harta plăcilor
 caracterizarea zonei de rift tectonice (planiglob)
 imagini
Hidrografie  identificarea formelor  Africa – harta
2.1. geografice ale hidrografiei hidrografiei
2.2. Africii  imagini cu fluvii
4.3.  identificarea şi prezentarea africane şi lacuri
marilor fluvii şi lacuri africane
 identificarea regiunilor
endoreice şi explicarea
existenţei lor
Climă şi  identificarea zonelor de climă  harta zonelor de climă
biogeografie 2.1.  caracterizarea a 2 – 3 zone de  date climatice
2.2. climă  imagini
4.3.  identificarea zonelor de  harta zonelor de
vegetaţie din Africa vegetaţie
 analiza legăturii dintre climă  fotografii (plante
şi vegetaţie adaptate)
 analiza repartiţiei unor  fotografii (animale)
animale caracteristice
 discutarea legăturii dintre
vegetaţie şi faună
22
Specificul  prezentarea şi demonstrarea  grafice ale creşterii
demografic 3.3. specificului demografic populaţiei
3.4. (creşterea populaţiei totale şi  tabele cu date
pe ţări, sporul natural) semnificative
 explicarea originii umanităţii  hartă a
 comparaţii referitoare la antropogenezei (cu
populaţie (Europa, Asia, direcţiile de
Africa) migraţiune)
Harta politică şi  analiza hărţii politice:  harta politică a Africii
marile oraşe 2.3. localizarea statelor şi a  tabel cu populaţia
3.3. capitalelor oraşelor mari
 analiza localizării oraşelor  hartă a oraşelor
mari din Africa Africii
 imagini
Studii de caz:  identificarea unor probleme  date demografice
 Problemele 3.3. africane (creşterea  date de agricultură şi
Africii în lumea 4.1. demografică, producţia industrie
contemporană 4.3. alimentară etc.)  harta Saharei
 Sahara  precizarea şi discutarea unor  resurse şi ţări
soluţii pentru problemele
africane
 identificarea specificului
geografic al Saharei
 precizarea resurselor şi a
ţărilor sahariene
Caracterizarea  identificarea unui model de  hărţi ale statelor
geografică a unor 2.1. prezentare geografică (fizică, harta Portofoliu
state (la alegere) 3.3. (esenţializată) a unui stat resurselor,
 aplicarea modelului la statele economică şi a
alese oraşelor)
 date statistice Test
 imagini Africa
Unitatea de învăţare (5): America de Nord şi America de Sud – caracterizare

geografică (7 ore)

programei) fice
Poziţia geografică  identificarea poziţiei Americii  planiglob
– simetrie 1.1. de Nord şi a Americii de Sud  hărţi fizice ale celor
latitudinală 2.3.  analiza unor consecinţe ale două continente
poziţiei  fotografii
Relieful  identificarea principalelor  hărţi hipsometrice
1.1. trepte de relief  hartă de contur
2.1.  identificarea unităţilor de  imagini
2.2. relief cu cea mai mare  tabele cu date
4.2. întindere
 localizarea unor unităţi de relief
 prezentarea unor unităţi de
relief
23
Sistemul muntos  localizarea sistemului  planiglob fizic
cordiliero – andin 1.1. cordiliero – andin  hărţi fizice ale
2.3.  localizarea prelungirii acestuia continentelor
în Antarctida şi Asia de Nord (America de Nord,
– Est America de Sud,
 prezentarea sistemului Asia, Antarctida)
cordiliero – andin  planiglobul cu plăcile
 explicarea modului de formare tectonice
a sistemului montan
Hidrografia –  identificarea domeniilor  planiglob fizic şi hărţi
caracteristici 1.1. geografice ale hidrosferei hidrografice
generale 2.1. (oceane, mări, gheţari, fluvii,
2.3. lacuri)
 localizarea domeniilor
hidrografiei
Fluvii şi lacuri  prezentarea fluviilor  hartă a fluviilor şi
2.1. principale lacurilor din fiecare
4.2.  prezentarea poziţiilor continent
principalelor lacuri
Diferenţieri  identificarea tipurilor de climă  planiglob cu zonele
climatice 1.1. din America de Nord şi de climă ale Terrei
2.3. America de Sud  hărţi climatice ale
4.2.  prezentarea influenţei climei celor două continente
asupra hidrografiei
 prezentarea influenţei
curenţilor oceanici asupra
repartiţiei zonelor de climă
Diferenţieri  identificarea zonelor de  planiglob cu zonele
biogeografice 1.1. vegetaţie de vegetaţie
4.2.  prezentarea unor zone de  hărţi ale vegetaţiei
4.3. vegetaţie (exemple)  imagini cu plante şi
 prezentarea unor animale animale
caracteristice caracteristice
 analiza influenţei climei principalelor zone de
asupra repartiţiei vegetaţiei vegetaţie
 date
Elemente de  analiza repartiţiei populaţiei  harta repartiţiei
diversitate umană 2.1.  analiza repartiţiei religiilor şi populaţiei
2.3. a limbilor vorbite  harta populării
3.3.  migraţii ale unor grupuri continentelor
4.3. umane  imagini cu tipuri
 elemente de cultură fizionomice
 hărţi ale limbilor
vorbite şi religiilor
Harta politică  identificarea statelor cele mai  harta politică a
2.2. întinse şi cele mai populate Americii de Nord,
2.2.  identificarea poziţiei altor Centrale şi de Sud
state în raport cu cele de mai  tabel cu statele
sus (suprafaţă, populaţie,
 prezentarea unor elemente ale capitală)
evoluţiei hărţii politice
24
Forme de  analiza repartiţiei geografice a  harta oraşelor
aglomerare urbană 2.1. principalelor oraşe principale şi a
4.2.  caracterizarea unor metropole concentrărilor urbane
(după un algoritm identificat
şi asumat)
Diferenţieri  prezentarea unor caracteristici  harta resurselor
economice 2.1. economice principale ale  harta concentrărilor
regionale 2.3. continentelor (resurse, industriale
4.2. agricultură, industrie,  hărţi ale sistemelor de
comunicaţii, transporturi) transporturi (cu
 identificarea şi explicarea aeroporturi, porturi,
diferenţierilor regionale şosele, căi ferate)
 caracterizarea unor
concentrări regionale
Particularităţi  prezentarea modelului  schema de prezentare
geografice ale 2.1. explicativ al unui stat  hărţi ale statelor
unor state (la 3.3.  prezentarea unor state (de  date referitoare la
alegere) 3.4. exemplu: Canada, S.U.A., geografia statelor
Brazilia)  imagini
Portofoliu  identificarea unui stat  harta politică şi lista
individual. câte un 3.1.  studierea şi prezentarea statelor
stat pentru fiecare 3.2. statului (inclusiv prin TIC)  date statistice Portofoliu
elev
Recapitulare şi  identificarea şi notarea unor  hărţi, date, imagini
evaluare 3.1. idei principale (8 – 10 idei) etc.
3.3. referitoare:
3.4. a) la fiecare continent; Test
b) pentru ambele continente
Unitatea de învăţare (6): Australia, Oceania, Antarctica şi elemente de geografia

mediului înconjurător (7 ore)

programei) fice
Australia şi  identificarea elementelor  planiglobul fizic
Oceania – 1.1. geografice specifice ale  imagini
caracterizare 1.2. Australiei (poziţie, întindere,
geografică 2.1. relief)
3.3.  identificarea specificului
Oceaniei
Australia – scurtă  identificarea poziţiei,  hartă fizică
caracterizare 2.1. limitelor, treptelor de relief,  harta climatelor
geografică 2.2. zonelor de climă, ape Australiei
4.3.  precizarea unor elemente  harta resurselor şi
referitoare la populaţie, activităţilor
resurse, economie economice
 imagini din
Australia
25
Oceania –  identificarea arhipelagurilor şi  harta Oceaniei
caracterizare 3.3. a insulelor Oceaniei  harta curenţilor
geografică 4.3.  localizarea statelor Oceaniei oceanici
 precizarea unor direcţii şi  harta politică a
distanţe în Oceania Oceaniei
 caracterizarea unui stat  date despre state
 Oceanul Pacific şi Oceania  imagini din
(comparaţie) Oceania
Antarctica  prezentarea unor aspecte de  harta calotei
4.2. bază ale Antarcticii: climă, antarctice
4.3. hidrografie, vieţuitoare etc.  harta reliefului
4.4.  comparaţie între Arctica şi continentului
Antarctica antarctic
 realizarea unui portofoliu (Antarctida)
 harta Arcticii Portofoliu
 imagini
Unicitatea 2.2.  prezentarea elementelor  imagini (animale)
biogeografică 4.4. unicităţii biogeografice  harta vegetaţiei
australiană
Componentele  prezentarea (şi precizarea)  fotografii (pentru
mediului 4.2. componentelor mediului comparaţii)
înconjurător 4.3. înconjurător  scheme şi modele
4.4.  analiza unor legături între cu elementele
diferite componente ale mediului
mediului (câte două)  harta tipurilor de
 analiza repartiţiei geografice a mediu
tipurilor de mediu
Degradarea 4.1.  analiza unor forme şi domenii  imagini cu forme
mediului 4.3. ale degradării mediului de degradare a
înconjurător 4.4.  gruparea formelor de mediului
degradare a mediului  scheme şi modele
Schimbări globale  analiza unor situaţii şi  imagini
ale mediului 2.1. elemente care ilustrează  date climatice
schimbări ale mediului evolutive
4.4.  explicarea cauzelor unor  modele de
modificări ale mediului evoluţie
Recapitulare 3.1. -  identificarea unor elemente  scheme de
3.3. comune şi de diferenţiere comparaţie
Evaluare finală 1.1. -  Precizarea cadrului de Test final
4.4. evaluare (VII)
Investigaţie 1.1. -  Realizarea unei investigaţii Prezentare
4.4. asupra mediului din orizontul iniţială
local (VIII)
26
II. Situaţii de învăţare
(1) Organizarea situaţiilor de învăţare

(a) Geografie fizică (5 ore)

programei) fice
Recapitulare şi (1.1. - Prezentarea unor elemente esenţiale hărţi, tabele T0 - test
test iniţial 4.1.) din clasele V – VI iniţial
V - VI
Poziţia  identificarea unor coordonate  harta Asiei (cu
geografică 2.1. principale coordonatele
2.3.  identificarea şi localizarea punctelor principale)
cardinale  hartă generală a
 măsurarea unor distanţe (N-S, E-V) Asiei
 ţărmuri, golfuri, insule, oceane şi  imagini
mări  fişe de lucru
 consecinţe ale poziţiei (pentru climă
şi vegetaţie)
Relieful –  identificarea treptelor principale de  hartă hipsometrică
caracteristici 1.1. relief a Asiei
generale 1.2.  identificarea unor trepte  hartă cu localizarea
2.1. intermediare altitudinilor foarte
2.3.  analiza unor elemente ale mari
substratului  imagini
 identificarea direcţiilor lanţurilor  hartă cu substratul
montane reliefului
 hartă morfografică
(cu lanţuri
muntoase)
Unităţi majore de  identificarea unităţilor majore (pe  harta unităţilor de
relief 1.1. trepte majore sau după poziţie) relief
2.2.  prezentarea unor unităţi majore (pe  fişe de lucru
4.2. baza hărţii)
 clasificarea unităţilor de relief după
alte criterii (vechime etc.)
Munţii Himalaya  identificarea specificului Munţilor  planiglobul fizic
1.2. Himalaya pe hărţi diferite  relieful Asiei
2.3. (planiglob, Asia)  hartă a Munţilor
4.2.  analiza şi prezentarea unor imagini Himalaya
 analiza unui rezumat (relieful  fotografii
Africii sau al Munţilor Himalaya)  texte rezumative
pentru analiză
Hidrografia – 1.1.  identificarea (pe baza hărţii) a  Asia – harta
caracteristici 2.1. componentelor hidrografiei Asiei hidrografiei
generale (oceane, mări, gheţari, fluvii, lacuri  imagini (fluvii,
etc.) mări, gheţari)
27
 discutarea caracteristicilor fluviilor
principale şi a lacurilor
Diferenţieri  localizarea principalelor tipuri de  Asia – zone şi
climatice 2.1. climă tipuri de climă
4.2.  identificarea cauzelor diferenţierilor  Asia – hartă
climatice generală
 caracterizarea unor tipuri şi nuanţe  tabele cu datele
de climă climatice
Musonii 4.3.  explicarea specificului musonilor  hartă cu zonele
musonice
Contraste  analiza hărţii vegetaţiei  harta vegetaţiei
biogeografice 1.1.  discutarea relaţiilor dintre climă, Asiei
2.1. relief şi vegetaţie  harta climatică
4.2.  exemplificarea unor animale  tabel cu zone de
caracteristice vegetaţie şi
 analiza unor adaptări ale animalelor animale
 explicarea existenţei unor tipuri de  imagini ale
soluri animalelor
specifice
 harta solurilor
Recapitulare şi 1.1.  identificarea, discutarea şi notarea  hărţi, tabele,
evaluare 1.2. ideilor principale imagini Test
4.2.  test secvenţial
Elemente ale competenţelor:

- Compararea şi înţelegerea caracteristicilor generale ale continentelor;
Resurse de instruire
 Un planiglob
 Tabel: Continentele Terrei – elemente comparative (din atlasele geografice şcolare)
Continente Suprafaţa Populaţia

mil. km2 % uscat mil. loc. % din total
Asia 45,0 29,8 4.500 60,3
Africa 30,5 20,2 1.220 14,9
America de Nord şi Centrală 24,3 16,2 564 7,9
America de Sud 17,9 11,9 423 5,8
Antarctida 14,0 9,3 - -
Europa 10,2 6,9 720 10,5
Australia şi Oceania 8,5 5,7 42 0,6
Total 150,4 100,0 4.769 100,0
 Activităţi:
(1) Analizaţi tabelul de mai sus şi, pe baza lui, comparaţi Asia cu celelalte continente.
(2) Precizaţi cele observate pentru fiecare categorie de componente.
POZIŢIA GEOGRAFICĂ

 Identificarea poziţiei continentului
28
Resurse de instruire
 O hartă a Asiei
 Un tabel
Continuitatea dintre Europa şi Asia a determinat şi o anumită imprecizie în stabilirea

limitelor dintre aceste două continente. S-a stabilit însă ca, în mod cu totul convenţional, limita să
fie trasată pe Munţii Urali, apoi Marea Caspică şi Munţii Caucaz. Munţii Urali, având altitudini
coborâte, nu au reprezentat însă o limită foarte clară, deoarece ei au putut să fie traversaţi în ambele
direcţii, de populaţii în deplasare, căi de comunicaţie şi au favorizat dezvoltarea unor industrii
bazate pe resursele naturale existente aici. Extensiunea Federaţiei Ruse, realizată în mod succesiv în
diferite momente ale istoriei, face în acest moment ca partea europeană a Federaţiei Ruse şi Asia de
Nord să aparţină unui singur stat. Limita trasată pe Munţii Caucaz pare mai evidentă din cauza
direcţiei şi înălţimilor acestui lanţ montan.
Activităţi (pentru elevi):

(1) Identificaţi, pe harta de mai sus, punctele extreme ale Asiei.
(2) Pe baza hărţii şi a tabelului:

- menţionaţi emisferele în care este situată Asia;
- precizaţi distanţelor dintre punctele opuse (N – S, V – E);
- comparaţi aceste distanţe cu lungimea Ecuatorului (40.000 km);
- utilizând scara de proporţie precizaţi, cu aproximaţie, distanţele între: Marea Mediterană şi Marea
Japoniei, Oceanul Indian şi Oceanul Arctic;
(3) Pe baza hărţii şi a scării de proporţie, precizaţi o modalitate de a calcula suprafaţa Asiei,
utilizând elemente învăţate la geometrie.
(4) Identificaţi şi denumiţi următoarele articulaţii ale ţărmurilor:

- oceane, mări şi golfuri ale oceanelor sau mărilor;
- principalele peninsule;
- principalele arhipelaguri şi insule.
(5) Identificaţi unde sunt localizaţi:

- Orientul Apropiat şi Mesopotamia
- Valea Indusului
- China de Est
(6) Precizaţi, pe baza hărţii de mai sus:

- Poziţia geografică a celor trei areale (regiuni) de cultură şi civilizaţie ale Asiei;
- Între ce paralele sunt situate acestea;
(7) Caracterizaţi pe scurt, pe baza celor studiate la istorie, cele trei civilizaţii.
Extinderi
Cunoaşterea Asiei de către europeni s-a făcut atât prin traversarea continentului, cât şi după
secolul al XV-lea, prin ocolirea Africii. Datorită dezvoltării circulaţiei maritime, regiunile situate
spre Oceanul Indian au fost cunoscute de călători din ţări europene care au practicat navigaţia
maritimă (portughezi, englezi, francezi, olandezi). Fernando Magellan, în ocolul Pământului, a
atins, venind dinspre est, arhipelagul filipinez. Ca efect al legăturii strânse dintre Europa şi Asia,
mai multe populaţii şi grupuri de populaţii au putut porni din Asia, pentru a ajunge în Europa, din
diferite cauze şi cu motivaţii economice.
29
RELIEFUL – CARACTERISTICI GENERALE, UNITĂŢI MAJORE. MUNŢII
HIMALAYA
Amintiţi-vă din clasele anterioare ce înţelegeţi prin: altitudine, treaptă de relief, podiş, formă de
relief, câmpie, munte, depresiune, unitate de relief.
După cum se poate observa pe o hartă, sistemul alpino – himalayan traversează de la vest la est
continentul asiatic. Spre nord rămân regiuni care au aparţinut Laurasiei, iar în partea de sud, regiuni
ale Gondwanei (Peninsula Arabică, Peninsula India). Sistemul alpino – himalayan se continuă cu un
şir de munţi care ajung până în arhipelagul indonezian. Partea centrală a Asiei este o regiune înaltă
şi întinsă. La nivelul întregii planete, aceasta are aspectul unei uşoare bombări a suprafeţei
reliefosferei, care s-a format în ultimele 8 – 10 milioane de ani. Contactul dintre Munţii Himalaya şi
Peninsula India are aspectul formei curbate pe care o au Munţii Himalaya, reprezentând un caz
foarte evident de coliziune a plăcilor tectonice continentale.
Tabel:
Continent Altitudinea
maximă (m) medie
(m)
Asia 8.848 950
America de Sud 6.900 580
America de Nord 6.194 720
Antarctida 6.096 2.600
Africa 5.895 750
Europa 5.642 340
Australia (şi Oceania) 5.030 350
Activităţi ale elevilor:
Urmăriţi tabelul de mai sus şi, pe baza lui, precizaţi:

- criteriul de ordonare a continentelor;
- altitudinile Asiei (medie şi maximă) prin comparaţie cu celelalte continente;
- ordinea descrescătoare a continentelor după altitudinea medie.
Harta reliefului Asiei (harta generală a Asiei, din atlase)
Precizaţi ce unităţi de relief fac parte din fiecare treaptă principală, completând un tabel
asemănător celui de mai jos.
Treapta de relief Unităţi de relief (4 – 5 exemple)

Munţi şi podişuri foarte
înalte (peste 3.000 m)
Munţi şi podişuri (1.000
– 3.000 m)
Dealuri şi podişuri joase
(200 – 1.000 m)
Câmpii (0 – 200 m)
30
Activităţi ale elevilor:
(1) Precizaţi direcţiile lanţurilor de munţi, în raport cu direcţiile cardinale (N – S, V – E) şi

intercardinale (NV – SE, NE – SV).
(2) Cum poate fi stabilită lungimea lanţurilor muntoase pe fiecare direcţie?
(3) Cum poate fi identificată o direcţie predominantă?
(4) Localizaţi şi denumiţi unităţile principale de relief situate în diferite părţi ale Asiei, construind
un tabel asemănător celui de mai jos.
Poziţia Unităţi de relief (exemple)

Nord
Est
Sud
Vest
Centru
Text:
Asia este formată din fragmente ale unor vechi continente: un continent nordic, denumit
Laurasia (cuprinzând Podişul Siberiei Centrale, Munţii Chinei de Sud etc.) şi un continent sudic,
denumit Gondwana (din care fac parte Podişul Dekkan şi Podişul Arabiei). Între aceste fragmente
ale celor două continente s-a format un lanţ montan orientat în mod predominant de la nord-vest
spre sud-est. Acesta este aproape de aceeaşi vârstă cu Munţii Alpi şi Carpaţi din Europa, fiind
rezultatul orogenezei alpine, cea mai recentă. Lanţul alpino – himalayan cuprinde, pe teritoriul
Asiei: Munţii Caucaz, Podişul Pamir, Munţii Karakorum, Munţii Himalaya, continuând spre est şi
sud-est, în Peninsula Indochina şi Arhipelagul Indonezian.
Activităţi ale elevilor
Pe baza tabelului anterior, a hărţilor care reprezintă relieful Asiei şi a celor învăţate în
clasele anterioare referitor la plăcile tectonice şi evoluţia continentelor, încercaţi să răspundeţi la
următoarele întrebări:
(1) Cum s-au deplasat cele două plăci tectonice şi continente (Gondwana şi Laurasia), urmărind
forma lanţului alpino – himalayan?
(2) Cum se poate explica existenţa unei regiuni foarte înalte (Pamir, Himalaya) în centrul
continentului asiatic actual?
(3) Cum se poate explica asemănarea între forma curbată a Munţilor Himalaya şi forma curbată
a Munţilor din Arhipelagul Indonezian?
Text
Forţele interne (care duc la deplasarea plăcilor tectonice, formarea vulcanilor, apariţia
lanţurilor muntoase, coborârea şi ridicarea scoarţei) şi acţiunea agenţilor externi (râuri, fluvii,
gheţari, temperatură, vânturi, precipitaţii) au determinat crearea mai multor tipuri şi forme de
relief: relief vulcanic (cu cratere, conuri şi erupţii vulcanice), relief de acumulare (în depresiuni şi
câmpii), relief litoral (estuare, delte), relief deşertic (cu acumulări de nisip, dune) şi altele.
31
Activităţi de învăţare
Pe baza acestui text, a hărţilor şi a altor surse, realizaţi următoarele activităţi:

1. Completaţi un tabel asemănător celui de mai jos.
Tip de relief Forme de relief Cauza principală Exemple de unităţi de relief

Relief tectonic lanţul himalayan
Relief vulcanic vulcani
Relief de acumulare câmpii
Relief litoral delte, estuare
Relief deşertic dune, văi seci
2. Descrieţi, pe scurt, un tip de relief dintre cele de mai sus, la alegere. Utilizaţi, dacă este posibil,
surse diferite (internet, reviste, albume) pentru a prezenta acest tip de relief.
Relieful Asiei – rezumat
 Asia are cele mai mari înălţimi ale reliefului planetei noastre (Himalaya, Karakorum,
Pamir).
 Deşi are o înălţime medie de aproape 1.000 m, Asia nu este cel mai înalt continent din acest
punct de vedere.
 Asia cuprinde fragmente din continentul nordic Laurasia şi continentul sudic, Gondwana.
 Ca rezultat al deplasării unor fragmente ale plăcilor tectonice aparţinând celor două
continente s-a format lanţul alpino-himalayan.
 Partea centrală a Asiei este o regiune foarte înaltă (cu înălţimi mai mari de 3.000 m).
 Asia are întinse depresiuni, câmpii şi podişuri interioare.
 Himalaya este lanţul montan cel mai înalt al planetei
Extinderi
Urmărind treptele de relief ale Asiei, reprezentate pe diferite hărţi, se observă în partea centrală a
continentului o regiune destul de întinsă, cu înălţimi foarte mari, de peste 5.000 m.
Această porţiune ridicată a planetei cuprinde Podişul Pamir (denumit şi „acoperişul lumii”, cu
peste 7.000 m, de unde se desprind în 6 direcţii diferite alte laţuri muntoase), Munţii Karakorum,
Munţii Himalaya, Munţii Transhimalaya, Podişul Tibet, Munţii Kunlun şi Munţii Tian – Şan.
Hartă Himalaya
Text
Himalaya reprezintă cea mai înaltă ridicare a reliefului planetei. Are o direcţie principală
predominantă, de la nord-vest, spre sud-est.
Munţii Himalaya sunt mărginiţi la nord de cursurile superioare ale fluviilor Ind şi Brahmaputra,
dincolo de care se întind Munţii Karakorum, Munţii Transhimalaya şi Podişul Tibet. La cele două
extremităţi (nord-vest şi sud-est), Munţii Himalaya sunt mărginiţi de sectoarele transversale ale
fluviilor Ind şi Brahmaputra, iar spre sud, de Câmpia Gangelui.
Himalaya este denumită „Ţara Zăpezilor”, datorită aspectului alb pe care zăpada şi gheţarii îl dau
unui privitor din Câmpia Gangelui.
Lungimea Munţilor Himalaya (de la NV la SE) este de 2.400 km, dar lăţimea lor este foarte mică
(200 – 300 km).
32
Altitudinea medie este de peste 6.000 m. Are 40 de vârfuri mai mari de 7.000 m şi 13 vârfuri cu
înălţimea mai mare de 8.000 m.
Înălţimile cele mai mari sunt: Chomolungma (8.848 m), Kauchenjunga (8.579 m), Lhotse 1 (8.501
m), Mahalu (8.481 m), Lhotse 2 (8.400 m), Nanga Parbat (8.126 m), Manashu (8.156 m), Cho Oyu
(8.153 m) etc.
Al doilea vârf ca altitudine al planetei se află situat în Munţii Karakorum (Chogori sau K2, 8.610
m).
Himalaya are un relief foarte abrupt, cu vârfuri ascuţite şi văi adânci, gheţari (de tip himalayan) şi
relief glaciar etc.
Analizând acest text şi o hartă, precizaţi:

(1) Unităţile de relief situate în jurul Munţilor Himalaya.
(2) De ce există zăpezi şi gheţari?
(3) Forma lanţului himalayan.
(4) Două caracteristici referitoare la altitudinea Munţilor Himalaya.
(5) Rezumaţi acest text la 3 – 4 idei principale.
HIDROGRAFIA ASIEI

- identificarea componentelor hidrografiei Asiei;
- explicarea principalelor componente.
Resurse: hărţi ale hidrografiei Asiei, date, tabele, texte
(1) Analizaţi o hartă a Asiei şi completaţi un tabel asemănător celui de mai jos.
Oceane Mări şi golfuri
Oceanul Arctic
Oceanul Pacific
Oceanul Indian
(2) Completaţi, în continuare, un tabel asemănător celui de mai jos, utilizând cele două hărţi.
Oceane Fluvii şi râuri care se varsă în fiecare ocean

Oceanul Indian
Oceanul Arctic
Oceanul Pacific
Rezumat
 Asia are fluvii importante prin lungimea şi debitul lor.

 În Asia de Sud – Est există fluvii cu debite foarte mari, ca rezultat al cantităţii mari de
precipitaţii.
 Fluviile mari aparţin celor trei bazine oceanice înconjurătoare.
 Râurile din Asia Mică se varsă în mări care au legătură cu Oceanul Atlantic.
 Marea Caspică este considerată cel mai întins lac al planetei.
33
 Marea Moartă este situată sub nivelul mării (cu aproape 400 m) şi are cea mai mare
salinitate.
 Lacul Aral s-a micşorat mult în ultimii ani.
 Munţii înalţi din Asia Centrală au gheţari.
 În regiunea arctică a Asiei există gheţari continentali, dar de dimensiuni mai mici.
 Suprafaţa Mărilor Oceanului Arctic este acoperită în mod frecvent cu banchiză.
Extinderi
Întinderea mare a mlaştinilor din Câmpia Siberiei de Vest (de aproximativ 2 mil. km2) este
datorată altitudinilor foarte reduse ale celei mai mari părţi a câmpiei (cub 200 m), caracterului
ezitant şi sinuos al fluviilor (Obi, Irtâş) şi afluenţilor acestora, precum şi unui fenomen foarte
interesant care are loc la suprafaţa reliefului: topirea şi îngheţarea succesivă a apei din sol, ca efect
al modificărilor temperaturii în cursul unui an.
Fluviul Gange este considerat un fluviu „sfânt” al hinduşilor, care îl utilizează în
momentele unor sărbători religioase,
Marea Moartă, foarte sărată şi foarte joasă (situată la -400 m sub nivelul oceanului) este un
loc cu o istorie veche şi continuă, reflectată în religiile principale actuale.
Marea Caspică (considerată cel mai întins lac) a scăzut din Antichitate până în prezent cu
aproape 30 , iar Lacul Aral este în curs de diminuare (scădere) continuă.
CLIMA ASIEI

- identificarea tipurilor de climă;
- descrierea unor tipuri de climă.
Tabel (date climatice selective)
Climat Temperatura medie Precipitaţii Regiuni

(mm)
iulie ianuarie
ecuatorial peste 20° peste 20° peste 2.000
Arhipelagul Indonezian
musonic 20° - 25° peste 20° peste 2.000
Asia de Sud şi de Sud -
a) tropical Est
musonic 20° - 25° peste 15° 500 – 2.000 China de Est, India,
b) subtropical Indochina
mediteranean 20° - 25° între 10° şi 400 – 1.000 Ţărmul Mării Mediterane
0°
deşertic (tropical) 20° - 30° şi 10° - 20° peste 500 Asia de Sud – Vest
peste 30°
temperat continental 20° - 30° - 15° sub 200 Asia de Vest şi de Est
continental arid 15° - 20° -10° sub 200 Asia Centrală
continental rece (boreal) 5° - 10° sub -30° 200 – 500 Asia de Nord
extrem (partea centrală)
subpolar 5° - 0° între -30°şi sub 200 Asia de Nord
-40°
climat arctic 5° - 10° sub -30° Sub 200 extremul nordic
climat montan sub 20° -20° Sub 200 Pamir – Tibet - Himalaya
34
(1) Elaboraţi un text referitor la un tip de climă din tabelul de mai sus, la alegere; textul trebuie
să fie realizat doar pe baza hărţii şi a tabelului.
(2) Aveţi în vedere următorii factori care determină şi influenţează clima Asiei:
- Oceanul Arctic;
- întinderea şi localizarea continentului;
- poziţia şi dispunerea masivelor montane din centrul Asiei;
- alternanţa musonilor;
- caracteristicile Oceanului Indian şi ale Oceanului Pacific.
(3) Explicaţi cum influenţează clima Asiei un factor, la alegere dintre cei de mai sus.
Text explicativ
 În afara factorilor zonali, clima Asiei este influenţată şi de:

- Oceanul Arctic (prin temperaturi scăzute);
- munţii înalţi din Asia Centrală (prin întinderea lor);
- izolarea părţii centrale a continentului de pătrunderea maselor de aer cu precipitaţii;
- alternarea presiunii aerului între Oceanul Indian şi continent (datorită căreia se formează
musonii).
 Musonii aduc precipitaţii mari pe continent; în Asia de Sud şi de Sud – Est există areale cu
precipitaţii foarte ridicate (chiar de peste 10.000 mm/an).
 Fluviile din sud – estul Asiei (Brahmaputra, Irawaddy, Salwen, Mekong, Son Hong Ha,
Xijiang), situate în regiunile cu precipitaţii mari, determinate de musoni, au debite foarte
mari.
Extinderi
Temperatura minimă absolută a fost înregistrată în Asia de Nord (staţia Oimeakon din
Federaţia Rusă) şi a avut valoarea de -71,0°C; a fost considerat mult timp ca „polul frigului”.
Cele mai mari precipitaţii anuale s-au înregistrat în India (localitatea Cherrapungi), fiind de
peste 26.000 mm. Acest loc este considerat „polul precipitaţiilor”.
Modificările climei cu un mileniu în urmă au influenţat deplasarea unor grupuri de oameni;
acest fenomen a fost denumit „migraţia popoarelor”.
ASIA - CONTRASTE BIOGEOGRAFICE
Resurse de instruire: harta vegetaţiei Asiei, tabele, texte, imagini
Text explicativ
Vegetaţia Asiei este determinată într-o măsură foarte mare de condiţiile climatice. Există o
suprapunere între cele două componente naturale: zonele de vegetaţie şi zonele de climă. Se adaugă
însă anumite condiţii (de relief şi hidrografie) care diversifică şi fragmentează învelişul vegetal faţă
de climă; astfel, vegetaţia rară din Podişul Tibet este determinată de altitudine şi de temperaturi
scăzute, iar vegetaţia de mangrove de oscilaţiile nivelului mării.
Asia are întinderi asemănătoare savanelor, „deşerturi reci” (în Tibet), deşerturi temperate (în
interior), suprafeţe întinse de pajişti alpine şi formaţiuni vegetale de „păduri rare”; acestea formează
împreună un specific al zonalităţii biogeografice.
Vegetaţia etajată pe munţii înalţi are un caracter (aspect) azonal.
Fauna urmăreşte zonele de vegetaţie, dar are o repartiţie mai extinsă, ca rezultat al
posibilităţilor de deplasare.
35
Harta vegetaţiei Asiei (din Atlasul de geografia continentelor, clasele V – VI)
(1) Urmărind harta de mai sus, denumiţi principalele zone de vegetaţie, de la Oceanul Arctic, la
Ecuator.
(2) Enumeraţi zonele (arealele) de vegetaţie de la vest (Peninsula Asia Mică) la est (Peninsula
Coreea), în lungul paralelei de 40° lat. N.
Tabelul de mai jos redă, selectiv, câteva zone biogeografice.
Zona de vegetaţie Plante caracteristice Animale reprezentative (exemple)

(exemple)
pădure ecuatorială mahon, abanos, orhidee, arborele maimuţe (gibon, urangutan), rinocer,
de cauciuc, palmier piton, jaguar
păduri musonice palmier, teck, santal, frasin, elefantul indian, bivolul indian,
mesteacăn, bambus maimuţe, rinocer
deşerturi tropicale ierburi rare, palmieri (în oaze), antilope, insecte, reptile, dromader
arbuşti
deşerturi temperate rogoz, pelin, saxaul, curmal reptile, rozătoare, păsări, cămilă, iac,
antilopă
stepe şi silvostepe graminee, arbuşti asin sălbatic, cal sălbatic, reptile,
rozătoare, antilopa – saiga, dropia
păduri subtropicale laur, magnolii, palmier maimuţe, rinocer, reptile, păsări
est-asiatice
păduri de foioase stejar, fag asiatic, arţar, carpen tigru de Amur, urs brun, leopard, panda
taiga (conifere) pin, brad, molid siberian, cedru, ren, elan, urs brun, vulpe, samur, jder,
zadă, plop, mesteacăn tigru siberian
tundră şi silvotundră muşchi, licheni,, mesteacăn pitic, urs alb, ren, leming, hermelină, vulpe
salcie pitică, afin polară
Pe baza acestui tabel:

(1) Daţi exemple de adaptare a plantelor la condiţiile de mediu (4 – 5 exemple).
(2) Daţi exemple de adaptare a animalelor la mediul lor de viaţă (3 – 4 exemple).
(3) Denumiţi două zone dintre cele de mai sus, care consideraţi că sunt cele mai întinse.
(4) Explicaţi cum determină cantitatea de precipitaţii modificarea vegetaţiei spre interiorul
continentului.
Rezumat
 Principalele zone de vegetaţie se întind, sub forma unor fâşii paralele între ele, din zona
pădurii ecuatoriale (situată în lungul Ecuatorului, în arhipelagul indonezian), până la
vegetaţia de tundră şi silvotundră (situată în extremitatea nordică a continentului).
 În Asia de Nord, pădurea de conifere se întinde de la Munţii Urali la Oceanul Pacific, sub
forma unei zone continue, puţin exploatată până în prezent.
 O particularitate a vegetaţiei Asiei o reprezintă existenţa unor regiuni de deşerturi temperate,
situate în partea centrală a continentului.
36
Extinderi
Repartiţia animalelor este condiţionată de factorii climatici, zonele de vegetaţie, dar şi de

posibilitatea de procurare a hranei.
Procurarea hranei reprezintă şi o cauză a modificării unor caracteristici pe care le au
animalele (de exemplu maimuţele, tigrul, cămila, ursul alb, renul).
Marile zone de vegetaţie pot fi asociate în formaţiuni mai mari, denumite biomuri; acestea
sunt cele mai întinse diviziuni ale biosferei.
TEST EXPLICAT
Asia – geografie fizică
Tipuri de întrebări şi modul de rezolvare
I. O categorie frecventă de întrebări sunt cele în care, la o întrebare, sunt formulate mai multe
răspunsuri (de obicei 4), dintre care unul este corect. Trebuie să alegeţi răspunsul pe care îl
consideraţi corect (a, b, c sau d).
Exemple:
1. Asia este, ca întindere:

a) primul continent;
b) al doilea continent;
c) al treilea continent
d) al patrulea continent.
2. Cel mai înalt vârf al Asiei şi al planetei are altitudinea de:

a) 7.590 m; b) 8.610 m; c) 8.848 m; d) 9.311 m.
3. Cel mai înalt podiş al Asiei este:

a) Podişul Tibet;
b) Podişul Siberiei Centrale;
c) Podişul Arabiei;
d) Podişul Pamir.
4. Podişul Dekkan (India) aparţine:

a) lanţului alpino – himalayan;
b) continentului Laurasia;
c) continentului Gondwana;
d) zonei vulcanice din estul Asiei.
5. O zonă de climă specifică Asiei este:

a) clima ecuatorială;
b) clima musonică;
c) clima deşertică;
d) clima montană.
II. Un alt grup de întrebări presupus adăugarea unui termen într-o propoziţie; termenul ales, adăugat
propoziţiei trebuie să facă din aceasta o informaţie corect şi completă. Termenii pot fi oferiţi (pentru
a fi ales cel mai potrivit) sau pot fi adăugaţi, pe baza cunoştinţelor dobândite.
Exemple:
37
1. Cel mai adânc lac al Asiei este …..(1)…., care constituie şi cea mai mare acumulare de apă dulce.
Cel mai întins lac este considerat ……(2)……., al cărui nivel a scăzut în două milenii cu aproape
30 m. Curge de la sud spre nord fluviul …..(3)…… .
Alegeţi dintre următorii termeni: Lacul Aral, Marea Neagră, Marea Caspică, Lacul Baikal, Chang
Jiang.
Notaţi, pe o pagină separată, termenii corespunzătorii fiecărui spaţiu liber:
(1) ___________ (2) ____________ (3) ________________
III. Un alt tip de întrebare presupune alegerea unei corespondenţe corecte între termeni situaţi în
două coloane; numărul de termeni din cele două coloane poate să nu fie acelaşi.
Prima coloană A doua coloană

A. climat musonic 1. două anotimpuri
B. lac foarte sărat 2. golful Bengal
C. Peninsula Indochina 3. Oceanul Arctic
D. Oceanul Indian 4. Marea Moartă
E. ocean rece 5. Mekong
6. Marea Mediterană
Notaţi, pe o pagină separată, răspunsurile, după următorul exemplu de asociere: A1.
IV. Există întrebări care presupun construirea unui text pe baza unor termeni oferiţi.
Exemplu:
Realizaţi un scurt text (de cel mult 6 – 8 rânduri) în care să explicaţi de ce fluviile din Asia de Sud –
Est (Brahmaputra, Irawaddy, Mekong, Salwen) au debite foarte bogate, folosind, câte o singură
dată, următorii termeni: debit, Asia de Sud – Est, climat musonic, precipitaţii, fluviu.
Notaţi textul pe o pagină separată.

(b) Geografie umană (5 – 6 ore)

programei) fice
Elemente de diversitate  compararea populaţiei  date (populaţia
umană 1.1. Asiei cu a Terrei şi cu continentelor)
2.1. populaţia altor  harta densităţii
continente populaţiei
 analiza şi explicarea  harta principalelor
densităţii populaţiei limbi vorbite
 analiza diversităţii  tabel cu religii şi
lingvistice state
 analiza diversităţii  imagini
religioase
 prezentarea unor
elemente ale culturii
Harta politică a Asiei  identificarea unor ţări  harta politică
3.3. şi capitale  tabele cu ţări
3.4.  identificarea statelor (suprafaţa,
cu cea mai mare populaţia)
întindere şi cele mai  texte
populate
38
 explicarea hărţii
politice actuale
Mari aglomeraţii urbane 2.1.  identificarea  harta oraşelor
4.2. principalelor 20 – 25 Asiei
de aglomeraţii urbane  imagini
 descrierea unor
aglomeraţii (5 – 8
exemple)
Resurse naturale şi activităţi  analiza repartiţiei  harta resurselor
economice 1.1. geografice a  harta agriculturii
2.1. principalelor resurse  tabel cu produse
2.3. naturale agricole (pe ţări)
 analiza specificului  tabel ramuri
agriculturii industriale şi ţări
 analiza a 2 – 3 ramuri  tabel cu
industriale principalele
 analiza transporturilor porturi şi
(rutiere, feroviare, aeroporturi
porturi, aeroporturi
etc.)
Contraste economice  identificarea unor  harta resurselor
regionale 1.1. deosebiri referitoare  harta agriculturii
2.1. la repartiţia  harta
3.3. geografică a concentrărilor
resurselor, industriale
agriculturii, industriei  hartă cu
şi serviciilor în Asia transporturi,
 identificarea unor porturi,
areale cu anumite aeroporturi
concentrări ale  harta oraşelor
activităţilor mari din Asia
economice
 caracterizarea
arealelor de
concentrări umane
 explicarea unor
diferenţieri şi
contraste economice
Recapitulare şi evaluare 1.2. Test
39
ELEMENTE DE DIVERSITATE UMANĂ (DIVERSITATE ETNICĂ,
LINGVISTICĂ, CULTURALĂ, CONFESIONALĂ)
Resurse de instruire: hărţi ale populaţiei, tabele, imagini etc.
Text explicativ
Popularea umană a Asiei a avut loc cu câteva milenii înaintea Europei. În Asia de Sud –
Vest a apărut „revoluţia neolitică” (cu peste 5.000 de ani în urmă), prin care au fost transformate în
plante de cultură o serie de plante sălbatice, au fost domesticite animale şi au apărut noi tehnici
agricole. Mesopotamia, ţărmul mediteranean, Asia Mică, Valea Indului şi China de Est au fost
nuclee de civilizaţie în timpul neoliticului, apoi în Antichitate.
Au avut loc, de-a lungul timpului, deplasări de populaţie; acestea au dus cu ele limba pe care
o vorbeau, obiceiuri, experienţe, credinţe şi elemente ale culturilor proprii.
În prezent Asia, cu o populaţie foarte numeroasă, are o anumită diversitate etnică, lingvistică
şi religioasă.
Principalele limbi vorbite în Asia sunt: limba mandarin, principala limbă din China (vorbită
de peste 1 miliard de persoane), hindi (cu aproape jumătate de miliard persoane), bengali (260 mil.
persoane), limba arabă (240 mil. persoane), urdu (peste 120 mil. persoane), precum şi limba
vietnameză şi limba tamil (în sudul Indiei şi Sri Lanka).
Sub aspect etnic există populaţii semitice, indo – europene, chino – tibetane, mongole etc.
Sub aspectul diversităţii religioase, există mai multe religii predominante (redate în tabelul
de mai sus). Religia mozaică şi religia creştină sunt originare din Israel, iar religia islamică, din
Peninsula Arabică.
Religie predominantă Regiuni sau ţări

Ortodoxă Asia de Nord (Federaţia Rusă), Caucaz (Georgia, Armenia)
Islamică (musulmană) Asia de vest, Centrală şi de Sud (Paistan, Bangladesh),
Asia de Sud – Est (Indonezia)
Hindusă Sudul Asiei (India)
Budistă Coreea de Sud, China, Mongolia
Iudaică (mozaică) Israel
Religii animiste Asia de Nord
Şintoism Japonia
Confucianism, taoism China
Activităţi ale elevilor
(1) Precizaţi poziţia şi localizarea principalelor grupe de religii din Asia.

(2) Precizaţi dacă există o legătură directă între religiile practicate şi întinderea teritoriului pe
care sunt situate populaţiile respective.
(3) Încercaţi să vă documentaţi asupra principalelor religii din Asia.
(4) Identificaţi o religie pe care doriţi să o prezentaţi colegilor. Realizaţi un text în care să
prezentaţi: originile religiei respective, două caracteristici ale acesteia, regiuni şi ţări unde se
află situată, popoare care o practică.
Populaţia Asiei - rezumat
- Populaţia Asiei are mai multe elemente de diversitate: repartiţia geografică, densitatea
populaţiei, creşterea demografică, diversitate etnică, religioasă şi lingvistică.
40
- Un popor, sub aspect etnic, presupune o origine şi evoluţie comună a locuitorilor pe un
anumit teritoriu, o componentă lingvistică şi, frecvent, o omogenitate religioasă.
- Cea mai numeroasă familie lingvistică este familia chino – tibetană şi, în cadrul acesteia,
limba mandarin (limba cea mai extinsă în China).
- Teritoriul statului Israel este locul de origine a două religii mondiale, în ordinea apariţiei:
religia mozaică sau iudaică (predominantă în Israel) şi religia creştină (cea mai numeroasă,
în prezent, în lume).
- Din Peninsula Arabică este originară religia islamică (sau mahomedană).
HARTA POLITICĂ
Resurse de instruire: harta politică a Asiei, tabele
Statele continentului asiatic s-au format, de-a lungul timpului, în moduri foarte diferite. În
cazul unor ţări bine individualizate (Japonia, Filipine, Indonezia, Sri Lanka etc.), formarea statului a
cuprins toată populaţia care avea o anumită etnie, credinţă şi limbă vorbită. În cazul Asiei de Sud –
Vest (Peninsula Arabică), statele componente au rezultat din dispute teritoriale între diferiţi
conducători ai unor triburi sau grupuri de oameni. Capitalele statelor sunt situate în poziţii centrale
(Turcia, Mongolia) sau într-o parte a acestora (China, Pakistan, Vietnam etc.).
Pe baza hărţii politice a Asiei:

(1) Localizaţi ţările întinse şi ţările foarte populate.
(2) Identificaţi, denumiţi şi localizaţi ţările care nu au ieşire la mare.
(3) Localizaţi şi denumiţi ţările insulare.
(4) Denumiţi ţările din Peninsula Indochina.
Cele mai întinse ţări Cele mai populate state (2018)
Ţara Suprafaţa Ţara Populaţia

(km2) (mil. loc.)
Fed. Rusă 12.860.000 China 1.382
(partea asiatică) India 1.324
China 9.573.000 Indonezia 261,9
India 3.287.000 Pakistan 207,8
Kazahstan 2.576.000 Bangladesh 160,2
Arabia Saudită 2.150.000 Japonia 126,7
Indonezia 1.914.000 Filippine 103,3
Iran 1.628.000 Vietnam 92,7
Mongolia 1.564.000 Turcia 80,8
Pakistan 796.000 Iran 80,0
Turcia 756.000
Urmăriţi o hartă politică a Asiei şi tabelele de mai sus şi, pe baza lor:
(1) Localizaţi, succesiv, ţările din fiecare tabel.
(2) Identificaţi şi denumiţi ţările prezente în ambele tabele.
41
Grupe poziţionale de ţări Ţări (exemple)
Asia de Nord Federaţia Rusă (partea asiatică)
Asia de Vest şi de Sud – Vest
Asia Centrală
Asia de Sud
Asia de Est
Asia de Sud - Est
Rezumat
- China şi India sunt cele mai populate ţări asiatice şi mondiale.

- Federaţia Rusă este cel mai întins stat din lume, iar China este al treilea.
- Există ţări foarte întinse cu o populaţie redusă numeric (Mongolia, Kazahstan, partea
asiatică a Federaţiei Ruse).
- Pot fi identificate mai multe grupări de state după poziţia lor în cadrul Asiei.
Extinderi
În formarea statelor asiatice au intervenit, de-a lungul istoriei, mai multe situaţii. Asia de
Nord (Siberia şi extremul Orient) a reprezentat o regiune de interes pentru Rusia, care şi-a extins
teritoriul succesiv şi în această parte, mai puţin populată.
Criteriul religios a fost determinant în formarea a trei state sud – asiatice, în anul 1947, prin
dobândirea independenţei faţă de englezi (India – predominant hindus, Pakistan şi Bangladesh,
predominant musulmane), pe fondul unei populaţii comune predominant indiene. Conflictul dintre
India şi Pakistan este actual şi în prezent.
Pe criterii religioase a fost separată şi o regiune din Insula Timor, care a devenit Timorul de
Est.
MARILE AGLOMERĂRI UMANE
Tabel (ţări asiatice şi regiunea Hong Kong)
Ţara Populaţia Suprafaţa Densitatea

(milioane (km2) populaţiei
locuitori) (loc./km2)
Hong Kong 7,4 1 081 6 835
Singapore 3,9 720 5 510
Bahrein 1,4 780 1 830
Maldive 0,3 298 1 180
Bangladesh 160,2 147 570 1 086
Taiwan 23,5 36 190 651
Liban 5,4 10 400 514
Coreea de Sud 51,2 100 220 510
Israel 8,8 20 900 422
India 1 324,1 3 287 500 403
Utilizând tabelul de mai sus şi o hartă politică:

(1) Precizaţi criteriul de ordonare a statelor.
42
(2) Localizaţi pe o hartă statele din tabel.
(3) Explicaţi densitatea populaţiei ţărilor insulare.
(4) Identificaţi o ţară relativ întinsă (cu peste 100 000 km2), cu o densitate a populaţiei foarte
ridicată.
Text
Densitatea populaţiei se calculează raportând numărul de locuitori la suprafaţa pe care se

află situaţi. De exemplu, un teritoriu (ţară, regiune) care are o populaţie de 400 000 locuitori şi o
întindere de 200 000 km2 va avea o densitate a populaţiei de 2 loc./km2.
Modul de concentrare a populaţiei îmbină caracteristici ale cauzelor de mai sus. Principalul
mecanism de creştere şi concentrare a populaţiei îl reprezintă sporul natural. În prezent, în cazul
multor state asiatice, acesta a rămas foarte ridicat (între 1 şi 1,5%). Un spor natural ridicat, în
condiţiile unei populaţii mari, duce în continuare la ridicarea gradului de concentrare a acesteia. Cel
mai bun exemplu îl reprezintă Câmpia Gangelui şi zona de deltă Gange – Brahmaputra, pe teritoriul
statului Bangladesh.
Calculaţi densitatea populaţiei pentru:

- o ţară cu întinderea de 29 000 km2 şi o populaţie de 2,9 mil. locuitori;
- Asia, cu o întindere de 44,7 mil. km2 şi o populaţie de 4 470 milioane locuitori;
- Asia de Nord, cu o populaţie de 36 mil. loc. şi o întindere de 12 mil. km2.
Hartă (din Atlasul de geografia continentelor, clasele VI – VII) şi tabel
Principalele aglomeraţii urbane din Asia (se pun paralel cu o hartă)
Aglomeraţia urbană Nr. locuitori

(mil. loc.)
Shanghai 20,2
Beijing 19,5
Mumbay 18,4
Dacca 17,6
Delhi 14,9
Karachi 14,9
Calcutta 14,1
Tokyo 13,7
Manila 12,9
Lahore 11,1
Guangzhou 10,6
Jakarta 10,4
Shenzen 10,4
Seul 10,0
Tianjin 9,3
Bangkok 8,8
Teheran 8,7
Chennai (Madras) 8,6
Bangalore 8,5
Bandung 8,2
43
Urmăriţi harta şi tabelul de mai sus şi, pe baza lor:

(1) Denumiţi şi localizaţi oraşele amplasate pe hartă care nu sunt în tabel.
(2) Identificaţi oraşele care sunt situate în interiorul continentului.
(3) Identificaţi oraşele situate în India şi cele situate în China.
(4) Comparaţi populaţiile concentrărilor urbane cu populaţia României (22,1 mil. loc.) şi cu
populaţia Bucureştiului (2,2 mil. loc.)
Extinderi
Cele mai vechi concentrări de populaţie sub forma unor oraşe sunt cunoscute cu 4 000 –
5 000 de ani în urmă. Printre acestea sunt: Ierichon, Ur, Uruk, Babylon, Nippur, Ninive (în Orientul
Apropiat), Harappa, Mohenjo Daro (pe Valea Indului) şi Xian (China). În Evul Mediu se dezvoltă
alte oraşe: Beijing (în China), Buhara şi Samarkand (în Asia Centrală), Medina şi Mecca (în
Peninsula Arabică), Pataliputra (în India), Ierusalim.
În prezent, concentrările urbane din Asia au împreună peste 2,2 miliarde de locuitori (1/2 din
populaţia continentului).
În paralel cu dezvoltarea economică, oraşele din Asia au crescut ca întindere, populaţie şi
importanţă mondială, devenind, succesiv, metropole asemănătoare altora existente până acum.
Fiecare oraş cu o populaţie de peste 5 mil. loc. poate să aibă, într-un anumit interval de timp, o
dezvoltare economică şi teritorială mult mai mare, bazată pe noile posibilităţi de aprovizionare cu
materii prime şi, îndeosebi, dezvoltarea tehnologiilor informatice. Este cunoscut că anumite ţări
asiatice au realizări deosebite în dezvoltarea industriei şi tehnologiei informaţiei (Japonia, China,
Taiwan, Coreea de Sud, Singapore). Sunt oraşe asiatice care îşi păstrează moştenirea istorică şi
arheologică.
Rolul Asiei a crescut foarte mult, ca rezultat al intensificării comerţului mondial şi al populaţiei, în
creştere, care reprezintă o formă de muncă numeroasă şi, de obicei, calificată.
RESURSELE NATURALE
Harta resurselor naturale ale Asiei (din Atlasul de geografia continentelor, clasele VI – VII)
1. Analizaţi harta resurselor scoarţei terestre şi completaţi un tabel asemănător celui de mai jos.
Regiunea geografică Resurse ale scoarţei terestre

Asia de Est (China)
Peninsula Indochina
Peninsula India
Regiunea Golfului Persic
Câmpia Siberiei de Vest
Arhipelagul Indonezian
Podişul Siberiei Centrale
2. Realizaţi un text de cel mult 5 – 7 rânduri în care să prezentaţi, pe scurt, repartiţia geografică
în cadrul continentului a resurselor figurate pe hartă.
Tabele
Urmăriţi tabelul de mai jos.
44
Resurse energetice şi Principalele ţări producătoare din Asia
minerale (exemple)
Cărbuni superiori China, India, Indonezia, Kazahstan, Turcia, Federaţia Rusă
Gaze naturale Federaţia Rusă, Iran, Qatar, China, Arabia Saudită, Indonezia, Turkmenistan,
Malaysia, Uzbekistan, Emiratele Arabe Unite
Petrol Arabia Saudită, China, Iran, Irak, Federaţia Rusă (partea asiatică), Emiratele
Arabe Unite, Kuwait, Kazahstan, Qatar
Uraniu Kazahstan, Federaţia Rusă, Uzbekistan, China, India
Minereu de fier China, India, Iran, Kazahstan, Mongolia, Turcia
Staniu China, Indonezia, Myanmar, Vietnam, Malaysia, Laos, Thailanda
În acest tabel, statele sunt menţionate în ordinea descrescătoare a cantităţii extrase din fiecare
resursă.
(1) Pe baza acestui tabel, a hărţii şi a tabelului de la pagina anterioară, completaţi un alt tabel
asemănător următorului model.
Statul Resurse ale scoarţei terestre

India
Kazahstan
Federaţia Rusă
China
Arabia Saudită
Iran
(2) Utilizând alte hărţi (harta hidrografiei, a vegetaţiei etc.), realizaţi un tabel asemănător celui
de mai jos.
Tip de resursă Localizarea geografică (fluvii sau regiuni)

Hidrografie
Păduri
Păşuni
Energie solară
(3) Menţionaţi la ce se utilizează fiecare resursă naturală.

(4) Terenurile arabile, care reprezintă 20% din întinderea continentului (şi mai puţin de ½ din
întinderea lor totală pe glob) asigură produse agroalimentare pentru 60% din populaţia
planetei. Cum explicaţi această constatare?
(5) Comparaţi zona Golfului Persic şi Peninsula India sub raportul resurselor naturale, al
populaţiei (număr de locuitori) şi al nivelului de trai.
Rezumat
 Asia are resurse bogate şi diversificate.

 Continentul asiatic are cele mai mari rezerve de cărbuni, petrol, gaze naturale, uraniu,
hidroenergie, păduri, păşuni şi anumite minereuri neferoase.
 Fiecare resursă are o anumită repartiţie geografică, astfel încât anumite regiuni şi ţări au unele
dintre aceste resurse (dar lipsindu-le altele), iar alte regiuni au alte resurse.
 În regiunea Golfului Persic se află situate 60% dintre rezervele mondiale de petrol.
45
 Mările şi oceanele din jurul Asiei au resurse deosebit de bogate de vieţuitoare marine,
îndeosebi de peşte.
Extinderi
Utilizarea resurselor naturale este foarte veche în continentul asiatic. Cărbunii erau utilizaţi
în China cu peste 5 milenii în urmă, minereurile neferoase şi feroase erau utilizate în Orientul
Apropiat, Asia Centrală şi China, cu 4 – 5 milenii în urmă, lemnul pădurilor în Asia de Sud, apa
pentru irigaţii era folosită pentru cultura orezului, iar rocile de construcţie în toate ţările avansate în
vremea respectivă (mileniile 2 şi 1 î.Chr.).
În prezent, resurse poluante şi neregenerabile (îndeosebi cărbuni) sunt utilizate în mod
intensiv. Exploatarea petrolului a facilitat dezvoltarea ţărilor din jurul Golfului Persic.
Ţările foarte populate (China şi India) au, pe ansamblu, resurse modeste, raportate la
cerinţele dezvoltării lor economice. Alte ţări (Japonia, Coreea de Sud, Singapore) nu au aproape
deloc resurse minerale şi energetice proprii, importând cantităţile necesare.
Resursele naturale ale Asiei, bogate şi diversificate, contribuie la crearea unor contraste
economice regionale. Unele resurse au generat o concentrare a activităţilor industriale bazate pe
acestea. În China de nord-est (Shenyang) s-a dezvoltat o industrie siderurgică bazată pe exploatarea
cărbunilor superiori. Similar, în estul Indiei, unde există, de asemenea, o regiune de extracţie a
cărbunilor, minereurilor feroase şi industrie siderurgică. În jurul Golfului Persic, resursele petroliere
au creat un peisaj nou în ţările respective şi au dus la apariţia unor instalaţii de transport al
petrolului, porturi şi industrie petrochimică. Resursele de petrol şi gaze naturale din Câmpia Siberiei
Occidentale au impus construirea unor conducte pentru transportul acestora în Europa Centrală.
Dezvoltarea economică a Kazahstanului a avut la bază exploatarea şi prelucrarea huilei (Karaganda)
şi, mai recent, a petrolului.
ACTIVITĂŢI ECONOMICE. CONTRASTE ECONOMICE REGIONALE
Resurse de instruire: hărţi, tabele, date
Tabel
Producţii Ţări reprezentative (exemple)

agricole
Orez China (loc 1 mondial), India (loc 2), Indonezia (loc 3), Bangladesh (loc 4), Vietnam
(loc 5), Thailanda (loc 6), Myanmar (loc 7), Filipine (loc 9), Japonia (loc 10) etc.
Grâu China (loc 1 mondial), India (loc 2)
Porumb China (loc 2), India, Indonezia, Filipine
Bumbac China, India, Pakistan
Trestie de zahăr India, China, Thailanda, Pakistan
Cafea Vietnam, Indonezia, India
Cauciuc natural Malaysia (1/2 din producţia mondială)
Ramuri şi produse Ţări reprezentative (exemple)

industriale
Energie electrică China (loc 1 mondial), India, Japonia, Coreea de Sud
Oţel China (loc 1, ½ din producţia mondială), Japonia (loc 2), India (loc 4),
Coreea de Sud (loc 5), Turcia, Taiwan
Automobile China (loc 1 mondial), Japonia (loc 2), Coreea de Sud (loc 5), India, Iran
46
Text explicativ
Activităţile economice (agricultura, industria) au o dezvoltare foarte diferită în regiuni şi ţări

ale Asiei.
Asia se caracterizează însă, pe ansamblul ei, printr-o dezvoltare accentuată în toate
domeniile economice, dar şi cele de servicii (transport, turism, comerţ).
În prezent există mai multe categorii de state, după nivelul de dezvoltare:
- statele cu o economie complexă şi competitivă (China, Japonia, Coreea de Sud, Taiwan,
Singapore, Israel, regiunea autonomă Hong Kong etc.);
- state cu o economie în dezvoltare (India, Vietnam, Turcia, Iran, Malaysia, Kazahstan);
- state dezvoltate pe baza exploatării, prelucrării şi exportului de petrol (Arabia Saudită,
Kuwait, Qatar, Emiratele Arabe Unite);
- state cu o dezvoltare modestă şi dificultăţi economice.
(1) Precizaţi, pe scurt, pentru fiecare plantă de cultură menţionată în tabel: aspectul, condiţiile
de climă şi apă, modul de cultură şi creştere, produse obţinute prin prelucrare.
(2) Localizaţi ţările menţionate mai sus pe o hartă a ţărilor Asiei.
(3) Precizaţi cum se obţine energia electrică şi oţelul, precizând: materiile prime, resursele
energetice şi procesele tehnologice.
Urmăriţi tabelul alăturat.
An India China
Populaţie 2010 1 147 1 321
(mil. loc.) 2018 1 324 1 332
Cereale 2010 75 110
(mil. t) 2018 295 580
Comparaţi creşterea producţiei de cereale în raport cu a populaţiei (între anii 2010 şi 2018)
în cele două ţări. La ce constatare aţi ajuns? Explicaţi, pe scurt.
Rezumat
 În Asia au fost transformate plante care creşteau în mod natural în plante de cultură (grâul,
orzul şi orezul) şi au fost domesticite primele animale (ovine, bovine, porcine).
 Statele asiatice au niveluri diferite de dezvoltare economică.
 Printre cele mai dezvoltate state asiatice, cu un rol foarte important în economia mondială,
sunt China (a doua ţară din lume), Japonia, Coreea de Sud, Israel, Taiwan, Hong Kong
(regiune autonomă a Chinei) şi, mai recent, India, Turcia şi Kazahstan.
 Economia statelor producătoare de petrol şi gaze naturale a cunoscut o dezvoltare şi o
diversificare continue.
 Există ţări care au economia afectată de războaie.
 Ţările asiatice dezvoltate şi-au creat un sistem de transporturi moderne (aeroporturi, porturi
– cele mai mari din lume, şosele, autostrăzi).
Lucru în grup
Referitor la ţările asiatice menţionate mai sus, precizaţi:

a) Ce ţări asiatice aţi vizita şi de ce?
b) În ce ţară aţi intenţiona să lucraţi?
47
c) Ce cunoştinţe şi deprinderi credeţi că vă sunt necesare pentru a realiza cele de mai sus.
Pentru a realiza această activitate, organizaţi-vă în grupe de câte 4 – 5 elevi. Discutaţi între
voi elementele solicitate şi prezentaţi, la final, concluziile la care aţi ajuns în fiecare grup.
Extinderi
Paralel cu dezvoltarea industrială, în Asia s-au dezvoltat foarte mult porturile, mijloacele de
transport rutiere, feroviare şi transportul prin conducte. În urmă cu 20 de ani, porturile asiatice
(exceptând Singapore şi Tokyo) nu erau printre cele mia importante la nivel mondial. În prezent, ca
urmare a dezvoltării economice, s-au dezvoltat foarte mult alte porturi (Shanghai, Guangzhou,
Shenzen, Tianjin şi Pusan). În prezent, principalele porturi mondiale sunt situate în estul Asiei.
Asia este, în prezent, o regiune foarte importantă a comerţului. Ţările dezvoltate (China,
Japonia, Coreea de Sud, Taiwan, Singapore, Israel şi provincia chineză autonomă Hong Kong)
exportă produse prelucrate şi importă materii prime. Ţările din jurul Golfului Persic exportă petrol,
produse petroliere prelucrate şi gaze naturale.
Asia este şi o regiune turistică importantă, prin obiectivele care pot fi vizitate şi numărul de
turişti în creştere.
La nivel mondial, centrul de greutate al dezvoltării economice actuale s-a mutat în regiunea
„Asia – Pacific” (denumită în acest fel pentru a permite o localizare precisă).
Asia este cunoscută prin anumite contribuţii la evoluţia tehnologiei. Totodată, şi-a însuşit
noile realizări tehnologice realizate în alte continente şi ţări. În perspectivă, o problemă a Asiei ar
putea să fie reprezentată de creşterea populaţiei, în condiţiile unei stagnări a producţiei
agroalimentare. Acest lucru provine din caracterul limitat al suprafeţelor agricole. Există însă
speranţe legate de valorificarea mai bună a zonelor deşertice, semideşertice şi aride, precum şi a
acelor zone în care clima permite culturi agricole diversificate.
Unitatea de învăţare (3): Studii de caz: particularităţi geografice ale unor state. Asia în
lumea contemporană (4 – 5 ore)

programei) fice
State din Asia  identificarea şi stabilirea  structuri de
(la alegere, 4 – 1.2. structurii de prezentare a unui prezentare pentru
6 state) 2.1. stat analiza
2.2.  prezentarea structurat a 4 – 6 comparativă Test secvenţial:
4.2. state  hărţi ale fiecărui c) localizarea
4.3. stat (fizice şi de celor 4 - 6
geografie umană) state
 imagini relevante d) prezentarea
din statele succintă a
prezentate unui stat
Statul 1 2.1.  prezentarea structurată a  hărţi şi imagini
4.2. statului corespunzătoare
 identificarea unor elemente
geografice specifice
Statul 2 Idem Idem
Statul 3 Idem Idem
Statul 4 Idem Idem
Statul 5 Idem Idem
Statul 6 Idem Idem
48
Alte state (la 2.1.  Realizarea unui portofoliu  hărţi şi imagini Evaluarea
alegere) 3.2. individual (câte un stat pentru identificate de portofoliului
câte un elev) elevi individual
Asia în lumea 1.1.  identificarea specificului Asiei  hărţi ale Asiei Test final - Asia
contemporană 2.1.  prezentarea unor elemente ale (fizice şi umane)
acestui specific
Urmărind o hartă, completaţi pe o pagină separată un tabel asemănător celui de mai jos.
Regiunea Nr. exemple Ţări reprezentative (exemple)

Asia de Nord 1 Federaţia Rusă
Asia de Vest şi de Sud – Vest 5
Asia Centrală 4
Asia de Sud 4
Asia de Est 4
Asia de Sud – Est 5
Text explicativ
Modul de prezentare geografică a ţărilor cuprinde, în principal, următoarele grupe de

probleme:
1. Poziţia, localizarea geografică şi limite.
2. Caracteristici naturale (fizico – geografice): relief, hidrografie, climă, elemente de
biogeografie.
3. Elemente de geografie umană: populaţie, aşezări, resurse naturale, activităţi economice.
4. Diviziuni interioare.
5. Rolul ţării în lume.
TURCIA
Suprafaţa: 780 043 km2

Populaţia: 80,8 mil. loc.
Capitala: Ankara
Turcia Suprafaţa Populaţia

(total) (km2) (mil. loc.)
Partea europeană 23 743 11,5
Partea asiatică 756 300 69,3
Prezentaţi pe scurt, pe baza tabelului de mai sus, caracteristica Turciei de a fi un stat eurasiatic.
Poziţie: Turcia este situată în două continente, ocupând zona de legătură între Asia (Asia de Vest) şi
Europa (Europa de Sud – Est), având locul de trecere obligatorie dintre Marea Neagră şi Marea
Mediterană, precum şi un loc de trecere istorică între Asia Mică şi Europa.
Caracteristicile naturale: Predomină relieful înalt, de podişuri (Podişul Anatoliei, în centru) şi

munţi (Munţii Pontici, în nord, Munţii Taurus, în sud şi Munţii Aras, cu Vârful Ararat, cel mai înalt,
5 197 m, în est). Râurile principale aparţin bazinului Mării Negre, al Mării Mediterane şi al Golfului
Persic (prin Tigru şi Eufrat). Climatul este arid în interior şi ploios pe margini. Spre Marea
Mediterană există un climat de tip mediteranean.
49
Elemente de geografie umană: Populaţia actuală este formată predominant din turci (originari din
Asia Centrală) şi kurzi. Teritoriul Turciei a aparţinut în istorie, succesiv, lumii elenistice, Imperiului
Roman, Imperiului Bizantin. Turcii au creat un imperiu extins (Imperiul Otoman), al cărui
continuator este statul actual.
Oraşele principale sunt Istanbul (14 mil. loc., unul dintre cele mai mari din lume), Ankara (4,6 mil.
loc.), Izmir (2,9 mil. loc.), Adana (1,7 mil. loc), Bursa (1,7 mil. loc.), Gaziantep (1,5 mil. loc.),
Antalya (1,1 mil. loc.), Konya (1,1 mil. loc.).
Resursele sunt modeste cantitativ. Cele mai importante resurse sunt cele de crom, lignit, minereu de
fier şi argint. Industria este în sec. XXI în plină dezvoltare (Turcia producând energie electrică,
produse siderurgice – loc 8 mondial, produse ale prelucrării minereurilor neferoase, maşini etc.).
Rolul Turciei în lume: Turcia este o ţară cu o importantă dezvoltare recentă. Populaţia ei a crescut
în ultimii ani (Turcia a ajuns pe locul 18 mondial). Oraşul Istanbul, fostă capitală a Imperiului
Bizantin (Constantinopole) şi Otoman, situat în cea mai mare parte în regiunea europeană a Turciei,
reprezintă o mare aglomerare umană. Totodată, Turcia este şi o destinaţie turistică foarte căutată,
pentru peisaje, vestigii istorice din Antichitate şi litoralul mediteranean.
Aplicaţii
1. Prezentaţi, pe baza celor învăţate la istorie, extinderea maximă a Imperiului Otoman.
2. Presupunem că doriţi să faceţi o excursie de 10 zile în Turcia. Ce trebuie să ştiţi şi cum vă
pregătiţi?
ISRAEL

Populaţia: 8,5 mil. loc.
Capitala: Ierusalim
Poziţie: Statul Israel este situat în Orientul Apropiat, pe ţărmul de est al Mării Mediterane. Este
cuprins între Marea Mediterană, în vest şi râul Iordan şi Marea Moartă, în est. În sud, prin golful
Akaba şi portul Elath are ieşire la Marea Roşie.
Caracteristicile naturale: Relieful se caracterizează prin existenţa a trei fâşii paralele:

- în vest, spre Marea Mediterană, o câmpie litorală:
- în centru, munţi joşi (Munţii Iudeii, sub 1 000 m), continuaţi spre sud cu un podiş
asemănător unui platou (Negev), cu aspect şi climat deşertic;
- în est, un şanţ tectonic („rift”) traversat de la nord la sud de râul Iordan, continuat cu Marea
Moartă (situată la 400 m sub nivelul Oceanului Planetar); şanţul tectonic este mărgini în
partea de nord de înălţimile Golan (cu Vârful Hermon, 2 224 m).
Climatul mediteranean (pe litoralul Mării Mediterane) devine arid spre interior. Marea Moartă (care
este un lac) are o salinitate foarte ridicată (considerată cea mai mare din lume).
Elemente de geografie umană: Populaţia Israelului reprezintă 1/5 din populaţia de origine
evreiască din lume. De la înfiinţarea statului (1948), populaţia a crescut numeric prin stabilirea pe
teritoriul istoric al statului evreu a unui număr de persoane din diaspora, dar şi ca efect al unui spor
natural ridicat. Poporul evreu se identifică cu evenimentele istorice, persoane şi personaje
consemnate în Biblie. Unul dintre cele mai vechi oraşe din lume, Ierichon, îşi are originea cu peste
cinci milenii în urmă. Teritoriul Israelului şi îndeosebi oraşul Ierusalim au reprezentat locul de
destinaţie pentru cruciadele care au pornit din Europa în cursul Evului Mediu.
În teritoriile autonome Cisiordania şi Gaza din componenţa statului Israel trăieşte poporul
palestinian (cu o guvernare proprie şi autonomie administrativă).
Oraşele principale sunt Ierusalim, Tel Aviv – Jaffa, Haifa şi Beersheba.
50
Principala resursă naturală o reprezintă fosfaţii. Industria (cu ramuri tradiţionale, dar şi ramuri
moderne) este reprezentată de prelucrarea petrolului, construcţiile de maşini, industria aeronautică,
electronică etc. Prelucrarea diamantelor este o activitate tradiţională. Agricultura, practicată pe
suprafeţe limitate, are însă un caracter intensiv.
Statul Israel reprezintă o destinaţie turistică deosebită prin monumente istorice, locuri cu
semnificaţie biblică şi îndeosebi oraşul Ierusalim („oraş sfânt” pentru evrei, creştini şi musulmani).
Sectorul financiar – bancar are un rol esenţial în dezvoltarea economică a statului şi afirmarea sa în
lumea contemporană.
Rolul Israelului în lume: Poporul evreu, situat atât în nucleul actual al statului Israel, cât şi în
multe regiuni şi state din lume, a avut o istorie străveche (redată şi în evenimente din Biblie),
zbuciumată şi deosebit de complicată de-a lungul timpului. O lungă perioadă de timp, populaţia
evreiască a trebuit să îşi părăsească locurile de origine, deplasându-se în Europa, dar şi în alte părţi
ale lumii, fenomen denumit „diaspora”. După formarea statului Israel (1948), o parte din populaţia
evreiască din lume s-a reîntors în aceste locuri, fondând şi construind un stat modern, democratic.
Populaţia de origine evreiască a avut un rol important în cultura şi civilizaţia mondială, pentru
diferite ţări, inclusiv pentru ţara noastră. În prezent are o poziţie însemnată în sistemul bancar,
diferite industrii (electronică, prelucrarea diamantelor, biotehnologii) şi în sistemul mondial actual
de valori. Fiind pe poziţii divergente cu populaţiile şi statele înconjurătoare, şi-a dezvoltat un sistem
de apărare corespunzător.
JAPONIA

Populaţia: 126 706 000 loc.
Capitala: Tokyo
Poziţie: Japonia este situată în partea de est a Asiei şi în partea de vest a Oceanului Pacific. Este
formată din mai multe insule (care alcătuiesc împreună arhipelagul japonez), dintre care mai întinse
sunt Hokkaido, în nord, Honshu (sau Hondo), în partea centrală, cea mai extinsă, insulele Shikoku,
Kyushu, în sud. Arhipelagul japonez are forma unui arc de insule, cu o lungime totală de peste 2
000 km.
Caracteristicile naturale: Arhipelagul japonez se află la contactul dintre două plăci tectonice:
placa eurasiatică (în vest) şi placa pacifică (în est). În lungul acestui contact, placa pacifică coboară
sub placa asiatică, formând un aliniament de fose (gropi abisale) situate în Oceanul Pacific, dar
aproape de arhipelagul japonez. Ca efect al acestui contact al plăcilor tectonice („coliziune”), s-au
format lanţurile de munţi, vulcanii (în număr de 200, dintre care 50 sunt activi) şi au loc, frecvent,
cutremure (câte 4 – 5 pe zi). Relieful este predominant montan (pe mai mult de 80% din întinderea
teritoriului), cu vârfuri de peste 3 000 m (de exemplu Fujisan, 3 776 m). Regiunile deluroase sunt
formate, şi ele, din roci dure, iar câmpiile, de mică întindere, sunt situate pe litoral (câmpii litorale).
Munţii vulcanici şi vulcanii activi din arhipelagul japonez fac parte din „Cercul de foc al
Pacificului”.
Ca rezultat al extinderii în latitudine, se succed, de la nord la sud, trei tipuri de climă: mai rece în
nord, temperat – oceanică, oceanică în centru şi climă mediteraneană, în sud.
Râurile sunt scurte, dar cu debite bogate.
Elemente de geografie umană: Populaţia Japoniei are valori constante în ultimele decenii, ca efect
al sporului natural foarte redus. În ultimul deceniu (2008 – 2018) a scăzut chiar cu 1 milion de
locuitori. Densitatea populaţiei este însă ridicată (peste 300 loc./km 2). Cele mai mari oraşe sunt
Tokyo (cu peste 13 mil. loc.), Yokohama (3,7 mil. loc.), Osaka şi Nagoya (cu peste 2 mil. loc.).
Are, de asemenea, alte zece oraşe cu peste 1 mil. loc. Se consideră că oraşele japoneze principale
51
din insula Honshu formează împreună un megalopolis (adică un oraş de foarte mari dimensiuni).
Japonia este un stat omogen din punct de vedere etnic (99% din populaţie o formează japonezii).
Resursele naturale sunt modeste, acoperind 1/10 din necesarul economiei. Japonia importă cantităţi
mari de materii prime (petrol, gaze naturale, minereu de fier, minereuri neferoase). Ramurile
principale sunt reprezentate de industria electrotehnică, electronică, de nave, autoturisme (loc 2
mondial, dar mult timp prima producătoare), optică şi industrii tradiţionale (porţelanuri, obiecte din
mătase şi jad). Agricultura are un randament foarte ridicat. Reţeaua de căi ferate şi şosele, foarte
moderne, este completată de tunele submarine sau poduri între insule. Trenurile de mare viteză
(denumite Shinkansen) funcţionează de peste cinci decenii. Are porturi dezvoltate şi aeroporturi de
mari dimensiuni (ca rezultat al relativei izolări de continent).
Rolul Japoniei în lume: O anumită perioadă de timp (între 1970 – 2000), Japonia a reprezentat
modelul economic cel mai performant, fiind atunci pe locuri importante la multe produse industriale
precum şi în domeniul transporturilor navale. În prezent este cunoscută, printre altele, prin maşini şi
produse electronice prezente în toată lumea. O preocupare importantă a japonezilor o reprezintă
realizarea unor construcţii şi industrii antiseismice, precum şi cercetarea, prevederea şi diminuarea
efectelor cutremurelor. În prezent, societatea japoneză este concentrată pe calitate, eficienţă şi
rapiditate. Japonia are, în continuare, o poziţie însemnată în multe ramuri economice, comerţ şi
transporturi.
(1) Urmăriţi o hartă şi explicaţi fenomenele care sunt reprezentate pe aceasta.

(2) Prezentaţi rolul poziţiei geografice a Japoniei în evenimentele din timpul celui de-al doilea
război mondial.
(3) Precizaţi efectele stagnării populaţiei Japoniei asupra dezvoltării sale economice şi a rolului
în lumea contemporană.
(4) Precizaţi denumirile unor automobile produse în Japonia.
CHINA
Suprafaţa: 9 572 900 km2

Populaţia: 1 382 710 000 loc.
Capitala: Beijing
Poziţie: China este situată în partea de est a Asiei, dar datorită suprafeţei mari (locul 3 în lume),
ajunge în vest până în Asia Centrală. Faţada spre Oceanul Pacific şi câmpiile situate în apropierea
acestuia reprezintă regiunea cea mai populată a Chinei şi, totodată, cu cea mai mare dezvoltare
economică.
Caracteristicile naturale: Ca efect al întinderii mari şi poziţiei geografice, China are unităţi de
relief care sintetizează caracteristicile reliefului Asiei, precum şi mai multe varietăţi de climă şi
vegetaţie.
Relieful cuprinde munţi înalţi şi foarte înalţi (Himalaya, Kunlun), podişuri înalte (Tibet şi o porţiune
din Pamir), depresiuni interioare (Tarim, Tsungaria, Depresiunea roşie, pe Chang Jiang) şi câmpii
marginale (Câmpia Chinei de Est, Câmpia Manciuriei). O unitate de relief specifică o reprezintă
Podişul de Loess cu cele mai mari acumulări de loess din lume. În sud – est se află Munţii Chinei de
Sud, foarte vechi, cu aspect de podiş, care aparţin unui fragment al Laurasiei (Scutul Sinic). Reţeaua
hidrografică cuprinde fluvii mari (Chang – Jiang, cu baraje şi lacuri hidroenergetice, Huang Ho,
Brahmaputra, Mekong), precum şi alte râuri din partea de sud, cu debite foarte mari.
Climatul este pe mari întinderi temperat – continental, deşertic spre interior, oceanic şi subtropical
spre Oceanul Pacific. Munţii înalţi au o climă alpină, cu ierni lungi şi acumulări de apă în stare
solidă.
52
Elemente de geografie umană: China a fost aproape tot timpul de-a lungul istoriei cea mai
populată regiune a globului. În prezent este, de asemenea, cea mai populată, fiind însă pe punctul ca
în următorii ani să fie depăşită de India. Chinezii, încă din Antichitate, s-au ocupat de prelucrarea
bronzului, a fierului, producerea mătăsii naturale şi au cunoscut busola, hârtia şi praful de puşca. Au
realizat una dintre cele mai mari construcţii: Marele Zid Chinezesc, cu o lungime de 5 000 km. În
anul 2016, după o perioadă de limitare demografică, China a trecut la o creştere naturală liberă. Are
23 de oraşe cu peste 3 milioane locuitori şi alte 20 de oraşe cu o populaţie între 1 şi 3 milioane
locuitori, ceea ce arată dezvoltarea urbană deosebită a Chinei. Cele mai mari oraşe (care sunt, în
realitate, mari aglomeraţii) sunt Shanghai (20,2 mil. loc), Beijing (19,5 mil. loc.), Guangzhou (10,6
mil. loc.), Shenzen (10,4 mil. loc.), Tianjin (9,3 mil. loc.), Dongguan (7,3 mil. loc.), Chendu (7,1
mil. loc.) şi Nanjing (7,2 mil. loc.). Populaţia urbană a Chinei este de aproximativ 750 mil. persoane
(mai mult de ½ din populaţia totală).
Resursele naturale principale sunt minereurile de fier, cărbunii superiori, diferite minereuri
neferoase. Resursele de petrol şi gaze naturale, deşi mai modeste, sunt exploatate în mod intensiv.
China este, în prezent, pe primul loc în lume la extracţia cărbunilor (cu aproape jumătate din
producţia mondială), obţinerea energiei electrice (1/5 din producţia mondială), a oţelului (1/2 din
producţia mondială), automobile (loc 1 mondial), utilaje, aparatură electronică, telefoane, ciment
(60% din producţia mondială). În domeniul agriculturii se situează pe primul loc la producţia de
grâu, orez, cartofi, ceai şi are cele mai mari efective de ovine şi porcine. O îndeletnicire tradiţională
o reprezintă creşterea viermilor de mătase şi producţia de mătase naturală. Transporturile (feroviare,
rutiere, maritime şi aeriene) s-au dezvoltat foarte mult în ultimii ani. Există cea mai lungă cale
ferată de mare viteză (între Beijing şi Guangzhou, de 1200 km, parcursă în 6 ore), alte linii
inaugurate recent (Shanghai – Kunming), autostrăzi şi 10 dintre cele mai mari 18 porturi mondiale.
Shanghai este primul port actual din lume, iar Beijing, al doilea aeroport mondial. În ultimele două
decenii, China a trecut la explorarea spaţiului cosmic.
Rolul Chinei în lume: În secolul XXI, rolul Chinei în lumea contemporană s-a modificat sensibil: a
devenit principala producătoare mondială pentru anumite ramuri şi produse industriale, având o
pondere totală de ¼ din producţia mondială. Producţia agricolă a crescut mai rapid decât populaţia.
În prezent, China cunoaşte o expansiune în influenţa economică pe care o are în lume şi comerţul
mondial.
Aplicaţie
Analizaţi datele din tabelul de mai jos.
U.M. 2008 2018 Evoluţii (2008 – 2018)

Creşteri Scăderi
cereale mil. t 460 581
cărbuni mil. t 2 730 3 520
minereu de fier mil. t 770 340
oţel mil. t 513 831
autovehicule mii buc. 6 700 24 800
energie electrică mld. kwh 2 700 5 586
populaţie mil. loc 1 340 1 382
Pe baza acestuia:
1. Completaţi ultimele două coloane (evoluţii între 2008 şi 2018).
2. Precizaţi legătura dintre creşterea producţiei de cereale şi creşterea populaţiei.
3. Explicaţi de ce s-a dublat producţia de energie electrică.
4. Prezentaţi o scurtă concluzie, de 3 – 4 rânduri, rezultată din analiza datelor din tabelul de
mai sus.
53
Rezumat: Asia – geografie umană şi state
Creşterea populaţiei continentului asiatic este foarte mare (de 440 mil. persoane, între 2008
şi 2018, ceea ce reprezintă mai mult de ½ din populaţia Europei).
Resursele scoarţei terestre sunt deosebit de diversificate şi bogate: aproape 70% din
resursele mondiale de hidrocarburi, aproape ½ din resursele de cărbuni, mari resurse de uraniu,
minereuri feroase, neferoase şi diamante. Producţia agricolă a Asiei a crescut în acelaşi ritm cu
populaţia, asigurându-se pentru aceasta produsele agroalimentare de bază.
Oraşele din ţările în dezvoltare (Karachi, Calcutta, Mumbay, Manilla, Madras, Bangkok,
Jakarta, Dakka) au devenit mari metropole, iar acest fenomen va continua şi pentru alte oraşe. În
Asia se află situate cele mai populate ţări din lume, India şi China, precum şi alte cinci ţări cu peste
100 mil. loc. Asia deţine. În prezent, mai mult de ½ din comerţul mondial actual. Are cele mai mari
porturi din lume, aeroporturi foarte mari, cu un rol deosebit în traficul mondial de pasageri şi
mărfuri.
Există, în perspectivă, posibilitatea suprapopulării unor regiuni şi areale în care, chiar şi în
prezent, populaţia este foarte concentrată (Jawa, delta Gange – Brahmaputra, Câmpia Chinei de
Est).
Energia atomică, bazată pe resurse de uraniu (Kazahstanul fiind prima producătoare
mondială) are o pondere semnificativă în mai multe ţări (Coreea de Sud, China, Kazahstan, Japonia,
Israel).
Activitate independentă
Aveţi în vedere următoarele ţări asiatice: Kazahstan, Mongolia, Iran, Pakistan, Indonezia,
Uzbekistan, Vietnam, Irak, India, Coreea de Nord, Arabia Saudită, Bangladesh, Myanmar, Coreea
de Sud, Azerbaidjan, Nepal, Thailanda, Sri Lanka, Malaysia, Filipine.
Alegeţi o ţară, dintre cele de mai sus, prin înţelegere cu ceilalţi colegi sau prin tragere la
sorţi.
Realizaţi o scurtă caracterizare a acesteia, pe cel mult o pagină, după modelul ţărilor
prezentate în manual. Utilizaţi diferite surse de informare, inclusiv internet.
Prezentaţi colegilor voştri, în următoarea oră de geografie, în cel mult două minute,
rezultatele la care aţi ajuns. Subliniaţi îndeosebi elementele geografice specifice ţării prezentate. La
sfârşitul prezentărilor subliniaţi, în 3 – 4 idei exprimate oral, de ce aţi vizita ţara respectivă.
Activitate de grup
Organizaţi-vă în şase grupe de câte 3 – 5 elevi, în funcţie de numărul de elevi din clasă,
corespunzătoare celor şase regiuni ale Asiei: Asia de Nord (partea asiatică a Federaţiei Ruse), Asia
de Vest şi Sud – Vest, Asia Centrală, Asia de Sud, Asia de Est şi Asia de Sud – Est.
Fiecare grup trebuie să realizeze o scurtă caracterizare a regiunii alese, în cel mult o pagină,
care să se refere la elementele geografice specifice regiunii şi comune ţărilor componente: poziţie,
întindere, caracteristici naturale (relief, ape, climă), elemente de geografie umană (concentrarea
populaţiei, oraşe, diversitatea umană, state, resurse naturale, activităţi economice).
Un elev din fiecare grupă va prezenta colegilor, pe scurt, cele constatate.
Aplicaţie
Analizaţi datele cuprinse în tabelul următor şi realizaţi sarcinile de mai jos.
54
Ţări Populaţie (mil. loc.) Creşterea populaţiei
2008 2018 între 2008 – 2018 (mil.persoane)
Bangladesh 146 160 14
China 1 322 1 382
Coreea de Sud 48 51
Filipine 90 103
India 1 147 1 324
Indonezia 228 262
Myanmar 49 53
Pakistan 163 208
Turcia 71 81
Vietnam 86 92
(1) Calculaţi creşterea populaţiei fiecărei ţări, între 2008 şi 2018 şi notaţi valorile obţinute într-
un tabel asemănător celui de mai sus, în rubrica respectivă (după exemplul dat).
(2) Numiţi două ţări cu cea mai mare creştere a populaţiei.
(3) Notaţi două ţări cu cea mai mică creştere a populaţiei.
(4) Numiţi ţările care au crescut cu o populaţie mai mare decât populaţia actuală a ţării noastre
(22,1 mil. loc.).
(5) Comparaţi creşterea populaţiei în India şi China.
(6) Răspundeţi la următoarea întrebare: Va întrece populaţia Indiei populaţia Chinei?
(7) Comparaţi creşterea populaţiei Indiei şi Chinei cu populaţia actuală a Europei (720 mil.
loc.).
Sinteză şi evaluare
(A) Sinteză (Asia)
Asia este cel mai întins şi cel mai populat continent (cu 60% din populaţia Terrei). Are condiţii
naturale diversificate, ca efect al întinderii şi dispunerii în latitudine. Prin comparaţie cu alte
continente, în Asia se întâlnesc cele mai mari înălţimi (pe o suprafaţă întinsă şi foarte înaltă),
podişuri vechi, depresiuni interioare şi câmpii traversate de mari fluvii ale planetei.
Populaţia este răspândită inegal, existând mari concentrări, dar şi regiuni cu o populaţie mai rară
(Asia de Nord şi regiunile deşertice).
Există o varietate de religii, practicate în diferite ţări. Oraşul Ierusalim este considerat oraş sfânt
pentru trei religii.
Orientul Apropiat, Câmpia Mesopotamiei, Valea Indului şi China de Est au avut vechi culturi şi
civilizaţii.
Asia are, totodată, o mare diversitate lingvistică, etnică şi confesională.
Există fenomene negative, care afectează regiuni locuite: cicloni (îndeosebi în Asia de Sud –
Est), cutremure (pe faţada pacifică a continentului), aridizarea climatică (în zonele semideşertice),
tsunami (îndeosebi în arhipelagurile sud-est asiatice), activităţi vulcanice (asociate Cercului de Foc
al Pacificului), îngheţuri (spre Oceanul Arctic), precipitaţii excesive (datorate musonilor), poluarea
aerului (în regiunile cu industrie bazată pe cărbune din China şi India). Pe mari întinderi (Asia
Centrală şi de Nord, Asia de Sud – Vest şi de Sud) sistemul de transport este modest, dar există
regiuni cu sisteme moderne (îndeosebi Japonia, dar şi China de Est, Coreea de Sud).
Totodată, Asia deţine câteva recorduri, cum ar fi: cea mai mare acumulare de apă dulce şi cel
mai adânc lac (Lacul Baikal), cel mai întins lac (Marea Caspică), cel mai sărat (Marea Moartă) şi
cea mai mare acumulare de loess (Podişul de Loess).
55
(B) Evaluare
Întrebări explicate
1. Precizaţi dacă propoziţia de mai jos este adevărată sau falsă. Notaţi, pe o pagină separată, A dacă
este adevărată sau F, dacă este falsă.
Cel mai populat stat din lume este, în prezent, India. (A /F)
Se pot acorda 5 p. pentru răspunsul corect
2. Aveţi în vedere următorii termeni: musoni, sezonier, precipitaţii, Oceanul Indian, Asia,
temperatură, presiune.
Elaboraţi un text de cel mult 5 rânduri, în care să precizaţi specificul musonilor, utilizând, câte o
singură dată, termenii de mai sus.
Textul poate fi, de exemplu, următorul: Musonii sunt vânturi sezoniere, care bat între Oceanul
Indian şi Asia, în sensuri diferite, câte o jumătate de an. Ei se formează din cauza diferenţei de
temperatură şi presiune între ocean şi continent. Când bat spre continent, aceste vânturi aduc
precipitaţii bogate.
Se pot acorda câte 4 p. pentru fiecare termen utilizat corect
7 x 4 p. = 28 p.
3. Citiţi cu atenţie textul următor. Notaţi termenii întâlniţi în cinci grupe, completând un tabel
asemănător celui de mai jos.
Partea centrală a Asiei este o regiune foarte înaltă, cu munţi şi podişuri, care au peste 5 000 m:
Tibet, Himalaya, Pamir. În arhipelagul japonez este prezent relieful vulcanic, există mai mulţi
vulcani activi şi se produc frecvent cutremure. Musonii aduc precipitaţii bogate iar pe fluvii se
produc inundaţii. Statul Bangladesh, insula Jawa, Câmpia Chinei de Est şi Valea Gangelui sunt
regiuni unde populaţia este foarte concentrată, sporul natural ridicat, cu o densitate a populaţiei
de aproximativ 1 000 loc./km2. Singapore este un oraş – stat insular şi, în acelaşi timp, o
metropolă şi al doilea port mondial. În regiunea Golfului Persic sunt cele mai mari rezerve de
petrol şi gaz metan, iar rizicultura practicată îndeosebi în câmpii şi delte este principala activitate
agricolă din Asia de Sud, de Est şi de Sud – Est. Resursele de uraniu sunt utilizate pentru
producerea energiei electrice în atomocentrale.
Relief Fenomene Populaţie Resurse şi Regiuni

(forme şi trepte) naturale economie geografice
munţi vulcani activi populaţie petrol Jawa
Se pot acorda câte 4 p. pentru fiecare 4 elemente menţionate corect, din fiecare categorie
4 x 4 p. = 16 p.
56
Asia – test de evaluare finală
I. Identificaţi răspunsul corect, încercuind litera corespunzătoare acestuia.

1. Este situat atât în Emisfera Nordică, cât şi în Emisfera Sudică, statul:
a. Indonezia; b. Filipine; c. Malaysia; d. Sri Lanka
2. Cea mai mare densitate a populaţiei într-un stat situat pe continent se înregistrează în:
a. Bangladesh; b. Coreea de Sud; c. Taiwan, d. India
3. La o suprafaţă de 44,7 mil. km2 şi o populaţie de 4 470 mil. loc. densitatea populaţiei
Asiei este de:
a. 1 loc./km2; b. 10 loc./km2; c. 100 loc./km2; d. 1 000 loc./km2.
4. Cel mai populat oraş asiatic este:

a. Beijing; b. Bombay (Mumbay); c. Shanghai; d. Tokyo.
5. Al doilea vârf ca înălţime din lume (K2 sau Chogori) este situat în:
a. Himalaya; b. Karakorum; c. Pamir; d. Tibet
6. Râurile din Peninsula Asia Mică aparţin bazinului Oceanului:

a. Atlantic; b. Arctic; c. Indian; d. Pacific.
7. Există două anotimpuri în:

a. Arhipelagul Indonezian; b. Asia Centrală Înaltă;
c. Asia musonică d. Peninsula Coreea.
8. Kazahstan, Turcia şi Federaţia Rusă au în comun următoarea caracteristică:

a. sunt ţări cu spor natural ridicat;
b. au o densitate redusă a populaţiei,
c. sunt ţări eurasiatice;
d. au mari resurse hidroenergetice.
9. Ierusalim este considera „oraş sfânt” pentru:

a. o religie; b. două religii; c. trei religii; d. patru religii.
10. Cea mai mare întindere din continentul asiatic aparţine:

a. Chinei; b. Indiei; c. Indoneziei; d. Federaţiei Ruse.
Se acordă câte 2 p. pentru fiecare răspuns corect
10 x 2 p. = 20 p.
II. Precizaţi dacă propoziţiile de mai jos sunt adevărate sau false. Notaţi, pe o pagină separată, A
dacă sunt adevărate sau F, dacă sunt false.
1. Populaţia Japoniei a crescut foarte mult în ultimii ani. A F

2. Distanţa nord – sud sau vest – est între părţile extreme ale Asiei reprezintă aproximativ ¼
din lungimea Ecuatorului. A F
3. Musonul care bate dinspre continent spre Oceanul Atlantic aduce precipitaţii bogate.
A F
4. Marea Caspică este situată sub nivelul Oceanului Planetar. A F
5. Munţii Himalaya sunt denumiţi „acoperişul lumii”. A F
5 x 4 p. = 20 p.
57
III. Aveţi în vedere datele din tabelul de mai jos.
Ţara Densitatea populaţiei

(loc./km2)
2008 2018
Bangladesh 990 1 086
China 138 144
Coreea de Sud 488 511
India 349 403
Japonia 343 335
Pakistan 205 261
Taiwan 634 651
Vietnam 260 280
Notaţi, pe o foaie alăturată, răspunsurile la întrebările de mai jos:

1. Ce ţară şi-a micşorat populaţia între 2008 şi 2018?
2. În ce ţară s-a înregistrat cea mai mare creştere a densităţii populaţiei în valori absolute?
3. Ce ţară a înregistrat o creştere a densităţii populaţiei între 2008 şi 2018, aproape egală cu
densitatea actuală a populaţiei Asiei (100 loc./km2)?
4. Analizând creşterea densităţii populaţiei între 2008 şi 2018 a Indiei (peste 50 loc./km 2) şi
Chinei (6 loc./km2), la populaţii comparabile (de 1,3 miliarde loc.), precizaţi care dintre
aceste ţări a avut o creştere mai mare în valori absolute.
5. Cu cât a crescut populaţia Vietnamului între 2008 şi 2018, presupunând că suprafaţa
acestuia este de 300 000 km2?
5 x 4 p = 20 p.
IV. Aveţi în vedere următorii termeni:

a) nume proprii care se referă la localizări geografice: Oceanul Arctic, Oceanul Indian, Marea
Roşie, Golful Persic, Lacul Baikal, Podişul Dekkan, Podişul Arabiei, Gondwana;
b) termeni care denumesc elemente, fenomene şi procese: temperatură, deşert, taiga, mangrove,
maree, tsunami, banchiză.
Elaboraţi un text de cel mult ½ pagină, folosind împreună numele proprii şi termenii de mai sus, în
care să prezentaţi câteva caracteristici geografice, la alegere.
Se pot acorda câte 2 p. pentru fiecare termen şi nume propriu utilizat corespunzător (14 x 2 p. = 28
p.); se acordă 2 p. pentru coerenţa şi corectitudinea textului (total 30 p.).
Punctaj test:
I. 10 x 2 p. = 20 p.
II. 5 x 4 p. = 20 p.
III. 5 x 4 p. = 20 p.
IV. 14 x 2 p. = 28 p. + 2 p. = 30 p.
Total punctaj = 90 p.
Din oficiu = 10 p.
Total test = 100 p.
Barem explicat:
I. Răspunsuri corecte: 1. c, 2. a, 3. c, 4. b, 5. c, 6. b, 7. b, 8. c, 9. c, 10. c.
II. Răspunsuri corecte: 1. F, 2. A, 3. F, 4. A, 5. F.
Răspunsurile la I şi II pot fi verificate prin textele, hărţile şi tabelele din manual.
III. Răspunsuri corecte: 1. Japonia, 2. Bangladesh, 3. Bangladesh, 4. India (deoarece are o
suprafaţă mai mică), 5. 6 mil. persoane (300 000 km2 x 20 loc./km2 = 6 mil. persoane).
58
IV. O variantă de text ar putea fi următoarea:
Oceanul Arctic are, frecvent, apa îngheţată sub formă de banchiză. În regiunea Mării Roşii şi a
Golfului Persic se înregistrează vara cea mai ridicată temperatură. Ţărmurile sudice ale
Oceanului Indian au în anumite locuri o vegetaţie de mangrove. Ca efect al cutremurelor care au
loc pe fundul oceanelor se formează valuri de tip tsunami. Podişul Arabiei este, în cea mai mare
parte, un deşert. Lacul Baikal este situat într-o regiune de taiga. Podişul Dekkan a aparţinut
continentului sudic Gondwana.
14 x 2 p. = 28 p.
Pentru coerenţa textului = 2 p.
Unitatea de învăţare (4): Africa – prezentare geografică ( 6 ore)

programei) fice
Poziţia geografică  identificarea liniilor  hărţi ale Africii
– simetrie 1.1. geografice principale şi a (coordonate, distanţe)
latitudinală 2.1. emisferelor  planiglob
 înţelegerea şi explicarea  hărţi diferite (zone de
simetriei latitudinale climă, zone de
 analiza consecinţelor simetriei vegetaţie)
faţă de Ecuator
Relieful  analiza unei hărţi fiziografice  hartă hipsometrică
2.3. sau hipsometrice  tabel cu treptele de
4.2.  identificarea şi localizarea relief
treptelor altitudinale  imagini ale reliefului
 identificarea unor exemple de african (munţi,
unităţi de relief depresiuni etc.)
Riftul african  localizarea riftului african  harta reliefului Africii
2.1.  explicarea modului de formare cu traseul riftului
2.3. a unui rift  harta plăcilor
 caracterizarea zonei de rift tectonice (planiglob)
 imagini
Hidrografie  identificarea formelor  Africa – harta
2.1. geografice ale hidrografiei hidrografiei
2.2. Africii  imagini cu fluvii
4.3.  identificarea şi prezentarea africane şi lacuri
marilor fluvii şi lacuri africane
 identificarea regiunilor
endoreice şi explicarea
existenţei lor
Climă şi  identificarea zonelor de climă  harta zonelor de climă
biogeografie 2.1.  caracterizarea a 2 – 3 zone de  date climatice
2.2. climă  imagini
4.3.  identificarea zonelor de  harta zonelor de
vegetaţie din Africa vegetaţie
 analiza legăturii dintre climă  fotografii (plante
şi vegetaţie adaptate)
 analiza repartiţiei unor  fotografii (animale)
animale caracteristice
59
 discutarea legăturii dintre
vegetaţie şi faună
Specificul  prezentarea şi demonstrarea  grafice ale creşterii

demografic 3.3. specificului demografic populaţiei
3.4. (creşterea populaţiei totale şi  tabele cu date
pe ţări, sporul natural) semnificative
 explicarea originii umanităţii  hartă a
 comparaţii referitoare la antropogenezei (cu
populaţie (Europa, Asia, direcţiile de
Africa) migraţiune)
Harta politică şi  analiza hărţii politice:  harta politică a Africii
marile oraşe 2.3. localizarea statelor şi a  tabel cu populaţia
3.3. capitalelor oraşelor mari
 analiza localizării oraşelor  hartă a oraşelor
mari din Africa Africii
 imagini
Studii de caz:  identificarea unor probleme  date demografice
 Problemele 3.3. africane (creşterea  date de agricultură şi
Africii în lumea 4.1. demografică, producţia industrie
contemporană 4.3. alimentară etc.)  harta Saharei
 Sahara  precizarea şi discutarea unor  resurse şi ţări
soluţii pentru problemele
africane
 identificarea specificului
geografic al Saharei
 precizarea resurselor şi a
ţărilor sahariene
Caracterizarea  identificarea unui model de  hărţi ale statelor
geografică a unor 2.1. prezentare geografică (fizică, harta Portofoliu
state (la alegere) 3.3. (esenţializată) a unui stat resurselor,
 aplicarea modelului la statele economică şi a
alese oraşelor)
 date statistice Test
 imagini Africa
Observaţi şi rezolvaţi
1. Urmăriţi un planiglob; pe baza lui, prezentaţi oral:

- poziţia Africii faţă de Ecuator, tropice şi Primul Meridian;
- poziţia celorlalte continente şi oceane faţă de Africa
Aplicaţii
(1) Menţionaţi emisferele în care este situată Africa, în ordinea poziţiei punctelor extreme.
(2) Identificaţi, denumiţi şi localizaţi oceanele, mările, insulele şi strâmtorile care înconjoară
Africa.
(3) Menţionaţi limitele Africii în raport cu Asia şi Europa.
(4) Precizaţi caracteristicile ţărmurilor Africii prin comparaţie cu ale Europei şi Asiei.
(5) Comparaţi lungimea unui meridian (de aproximativ 20 000 km) cu lungimea Africii, de la
sud la nord.
(6) Comparaţi lungimea Ecuatorului cu distanţa în Africa de la est la vest.
60
Rezumat
 Africa este al doilea continent ca suprafaţă şi populaţie.

 Este singurul continent situat în cele patru emisfere.
 Africa este, prin poziţie, continentul situat în centrul planiglobului.
 Distanţele nord – sud şi vest – est sunt comparabile între ele.
 Faţă de Ecuator, este situat pe o suprafaţă mai mare în emisfera nordică, faţă de cea sudică.
 Meridianul central al Africii este meridianul de 20° long.E, care o împarte, spre vest şi spre
est, în două părţi aproape egale.
 Cea mai mare insulă situată în apropierea Africii este Insula Madagascar.
Extinderi
Africa de Nord, situată în apropierea Mării Mediterane, împreună cu Europa şi Asia de Vest
au reprezentat „Lumea Veche”; aceste trei continente erau despărţite de o mare situată la „mijlocul
Pământului”, adică Marea Mediterană.
Cea mai veche civilizaţie şi cultură situată pe continentul african a fost cea a Egiptului Antic
(dezvoltată pe Valea şi Delta Nilului), Fenicienii (care au ocolit continentul), grecii şi romanii au
influenţat în Antichitate nordul Africii. În Evul Mediu, în nordul Africii s-au stabilit arabii, ca
rezultat al expansiunii lumii islamice. În timpul epocii descoperirilor geografice (sec. XV – VIII),
pe ţărmurile continentului au ajuns mai mulţi navigatori, iar în centru, exploratori europeni.
Erathostene (sec. II a.Chr.), filozof, matematician şi geograf grec, considerat ca fondator al
cartografiei, a fost primul care a măsurat circumferinţa Pământului. Acest lucru l-a realizat în Egipt,
prin măsurarea pe teren a distanţei dintre două localităţi (Siene şi Alexandria) şi compararea
proiecţiei unghiului sub care cad razele solare în fiecare dintre aceste locuri, la solstiţiul de vară.
Din această măsurare şi calculare a arcului de cerc corespunzător, a ajuns la o cifră a circumferinţei
Terrei în lungul unui meridian (şi a celui opus) de aproape 40 000 km.
RELIEFUL AFRICII – CARACTERISTICI GENERALE. RIFTUL AFRICAN
Harta generală a reliefului Africii (din atlas) şi legenda
Harta de mai sus redă, într-o formă generalizată şi simplificată, treptele de relief ale Africii
(redate în legendă) şi principalele ei unităţi de relief.
Urmărind această hartă, precizaţi:
- treapta de relief predominantă ca întindere;
- localizarea câmpiilor marginale şi a munţilor înalţi (cu menţionarea denumirii acestora),
- denumirea şi localizarea depresiunilor mari;
- identificaţi, denumiţi şi localizaţi vârfurile cu altitudini mai mari de 4 000 m.
Text explicativ
Africa este, pe cea mai mare întindere, un podiş în care există depresiuni interioare de mare
întindere. Câmpiile sunt relativ reduse ca întindere şi ocupă poziţii marginale.
Podişul Înalt al Etiopiei este o regiune montană înaltă. Spre sud se continuă cu o regiune de
munţi vulcanici. Munţii Atlas, formaţi în orogeneza alpină, reprezintă extremitatea vestică a lanţului
alpino – himalayan.
În partea central – estică a Africii, având o direcţie perpendiculară pe Ecuator, se află o mare
depicătură a scoarţei terestre, denumită Grabenul Est African; grabenul este lung şi sinuos. Oamenii
61
de ştiinţă au stabilit că acest graben este un rift (de aceea se utilizează şi denumirea de „Riftul est
african”).
Aplicaţie
Prezentaţi oral o posibilitate de a stabili înălţimea medie a continentului african.
Rezumat
 Africa este, în întregul ei, cel mai întins podiş al planetei.

 Are o înălţime medie ridicată (750 m), caracteristică celei mai mari părţi a continentului.
 Relieful Africii cuprinde mai multe tipuri: munţi ai orogenezei alpine (Munţii Atlas),
podişuri ale continentului sudic Gondwana (Sahara etc.), munţi proveniţi din fragmentarea
scoarţei (Munţii Scorpiei), câmpii litorale, depresiuni interioare, masive montane insulare
(Ahaggar, Tibesti etc.), relief deşertic (cu erguri, hamade şi văi seci), munţi vulcanici
(Kenya, Kilimanjaro, Ruwenzori etc.), văi adâncite în podiş (Nilul, Zair) şi un şanţ tectonic
de mari dimensiuni (Marele Graben Est African, care este un rift în extindere).
 Continentul se suprapune plăcii tectonice africane; această placă se continuă spre nord-est cu
Podişul (şi Placa) Arabă, de care este despărţită prin Marea Roşie (care este un rift).
 Africa (şi placa africană) reprezintă partea centrală a vechiului continent sudic Gondwana,
din care s-au desprins şi s-au deplasat în diferite direcţii America de Sud, India, Australia,
Antarctida şi insula Madagascar.
Extinderi
Riftul (grabenul) est african a avut un anumit rol în evoluţia speciei umane. Antropologii
consideră că riftul est – african este „leagănul omenirii”, deoarece a oferit condiţii favorabile vieţii
oamenilor primitivi. Acest lucru a fost posibil datorită căldură constante din acest loc, căldură
venită din interiorul Pământului. În acelaşi timp, cele două calote ale Terrei erau acoperite cu
gheţari, ca rezultat al glaciaţiunii care a cuprins planeta noastră. Pe o planetă mai „rece”, oamenii au
supravieţuit în riftul est – african, datorită căldurii sale.
Denumirea vulcanului Kilimanjaro (5 895 m, cel mai înalt munte din Africa) înseamnă, în
limba locuitorilor, „muntele alb”, din cauza acoperirii sale cu zăpadă. Acest munte este format din
trei vulcani separaţi. Dintre aceştia, Vârful Uhuru, cel mai înalt, este şi cel mai nou. În prezent,
muntele vulcanic Kilimanjaro este în stare de repaus.
HIDROGRAFIA, CLIMA ŞI BIOGEOGRAFIA – CARACTERISTICI GENERALE
Tabel cu lungimea principalelor fluvii africane
Fluviu Lungimea (km)

1 Nil 6 690
2 Congo (Zair) 4 370
3 Niger 4 160
4 Zambezi 2 660
5 Orange 1 860
6 Limpopo 1 600
7 Senegal 1 430
62
Text explicativ
Hidrografia (fluviile, râurile, lacurile şi apele subterane) este influenţată de climă şi de relief.
Clima influenţează hidrografia prin cantitatea şi regimul precipitaţiilor, temperatură etc.
Relieful influenţează hidrografia prin direcţia imprimată principalelor fluvii, posibilităţile de
acumulare a apelor subterane în depresiuni, mărimea şi forma lacurilor etc.
În Africa există şi întinse suprafeţe fără scurgere exterioară, denumite regiuni (sau bazine)
endoreice.
Lacurile cele mai întinse sunt situate în depresiuni (Lacul Victoria), în riftul est – african (L.
Tanganika, L. Malawi etc.).
(1) Localizaţi pe hartă râurile şi lacurile Africii.

(2) Identificaţi arealele (regiunile) care nu au o reţea hidrografică superficială.
(3) Grupaţi fluviile africane în cele trei bazine principale în care se varsă: Oceanul Indian,
Marea Mediterană şi Oceanul Atlantic.
(4) Comparaţi harta hidrografică a Africii cu cea a treptelor de relief şi precizaţi modul în care
relieful influenţează hidrografia.
(5) Realizaţi un grafic, asemănător celui de mai jos, pe care să reprezentaţi lungimea fluviilor
din tabel.
Aplicaţii
Completaţi, pe o pagină separată, un tabel asemănător celui alăturat, notând numele zonelor de
climă, corespondentul lor în zonele de vegetaţie şi exemple de animale caracteristice.
Zone de climă Zone de vegetaţie Animale caracteristice (exemple)
Rezumat
 Africa, datorită simetriei latitudinale, are o dispunere a zonelor de climă şi de vegetaţie de

asemenea simetrică (în Emisfera Nordică şi Emisfera Sudică).
 Fauna africană este formată dintr-o varietate mare de mamifere, reptile, păsări, peşti, insecte,
răspândite în funcţie de condiţiile naturale şi modul de hrănire.
 Unele animale sunt în pericol de dispariţie (elefanţii, vânaţi pentru fildeş, rinocerii).
 Vegetaţia pădurii ecuatoriale este etajată.
 În condiţiile climatice extreme (secete, căldură, vânturi, precipitaţii), plantele s-au adaptat
acestora.
Proiect
Identificaţi principalele animale care trăiesc în Africa. Precizaţi, pentru fiecare animal
menţionat în tabelul de mai jos: zona de vegetaţie în care trăieşte în mod predominant, modul de
hrănire, alte două – trei elemente specifice (formă, mărime, culoare, alte aspecte), adaptări vizibile.
Notaţi aceste elemente într-un tabel asemănător celui de mai jos.
63
Pentru a avea imaginea acestor animale, utilizaţi diferite surse (reviste, fotografii, imagini
identificate pe internet etc.).
Prezentaţi în scris, în cel mult ½ pagini, două animale, la alegere.
Dacă este posibil, ataşaţi şi câteva fotografii ilustrative.
Animale din Africa (exemple)
Animal Zona de Mod de Elemente specifice Adaptări

sălbatic vegetaţie hrănire (culoare, mărime etc.) vizibile
Gorilă
Elefant african
Antilopă
Girafă
Leu
Struţ
Crocodil
Zebra
Cimpanzeu
Termite
Hipopotam
Rinocer negru
Extinderi
 Nilul străbate Africa de la Ecuator la Marea Mediterană, pe o direcţie predominantă de la

sud spre nord. Unul dintre izvoare (râul Kagera) se varsă în Lacul Victoria, astfel încât şi
acesta este considerat o parte a Nilului. După acest lac, are denumirea de Victoria şi
traversează succesiv alte două lacuri, după care are denumirea de Nilul Albert, iar apoi
Nilul Alb (până la confluenţa acestuia cu Nilul Albastru). În cursul superior are mai multe
cascade, iar după confluenţa cu Nilul Albastru, poartă denumirea de Nil, vărsându-se în
Marea Mediterană printr-o deltă. Pe Nil a fost amenajat un mare lac de acumulare (la
Asswan).
 În lungul Ecuatorului, masele de aer provenite din cele două emisfere (alizeele) formează
o zonă spre care acestea converg. De aceea, aceasta se numeşte Zona de Convergenţă
Intertropicală (ZCIT) şi se deplasează spre cele două emisfere în raport cu succesiunea
anotimpurilor.
 Un exemplu de adaptare a plantelor la vânt şi secetă o reprezintă planta denumită

Welwitschia Mirabilis, care are frunzele transformate de vânt. Rădăcinile sunt foarte
adânci şi lungi. Se presupune că trăieşte între 500 – 1000 de ani.
SPECIFICUL DEMOGRAFIC
Text explicativ
Africa reprezintă, după toate probabilităţile, locul de origine al oamenilor şi populaţiei

planetei noastre.
Cu două secole în urmă, Africa avea doar 100 mil. locuitori (în timp ce Europa avea 500
mil. loc.). La începutul secolului XXI (2001), Africa avea 700 mil. loc. (aproape cât Europa). În
cursul secolului nostru (2001 – 2018), populaţia Africii a crescut cu peste 500 mil. persoane, având
în prezent 1 232 mil. persoane, fiind al doilea continent ca număr de locuitori după Asia.
64
Creşterea anuală a fost de aproape 20 mil. persoane (ceea ce înseamnă, cu aproximaţie,
populaţia României).
Paralel cu populaţia a crescut şi densitatea acesteia, ajungând la 40 loc./km 2 (mai mică decât
densitatea medie mondială).
Tabel: Populaţia între 2008 şi 2018
Continent Populaţia continentelor (mil.

loc.)
2008 2018
Africa 948 1 232
Asia 4 040 4 478
America de Nord 523 573
America de Sud 380 423
Europa 711 720
Antarctida şi Oceania 36 42
Total 6 640 7 700
Analizaţi datele din tabelul alăturat şi, pe baza lor, calculaţi:
1. Creşterea populaţiei în valori absolute pentru fiecare continent.
2. Evoluţia populaţiei Africii în raport cu cea a Europei.
3. Creşterea totală a populaţiei mondiale
4. Creşterea anuală a populaţiei mondiale şi creşterea anuală a populaţiei Africii între 2008 şi
2018.
Aplicaţie
Creşterea densităţii populaţiei pe continente
Continent Densitatea populaţiei Creşterea

(loc./km2) densităţii
2008 2018 populaţiei
Africa 31 40
Asia 91 100
America de Nord 22 24
America de Sud 21 24
Europa 69 70
Antarctida şi Oceania 4 5
Total mondial 49 50
Calculaţi, pe baza datelor din tabelul alăturat:

1. Creşterea densităţii medii a populaţiei planetei între 2008 şi 2018.
2. Ce populaţie va avea Africa (cu o suprafaţă de 30 mil. km2) în momentul în care va avea
densitatea egală cu cea a Europei.
Elemente ale specificului demografic: evoluţia populaţiei (în mil. loc.) şi a densităţii populaţiei
(loc./km2) în câteva state africane în ultimul deceniu (2008 – 2018)
65
Statul Populaţia Creşterea Densitatea populaţiei Creşterea
(mil. loc.) populaţiei (loc./km2) densităţii
2008 2018 (mil. pers.) 2008 2018 populaţiei
Nigeria 146,4 193,5 159 209
Etiopia 75,7 102,4 67 96
Egipt 75,7 94,8 76 94
R.D.Congo (Zair) 64,7 86,0 28 37
Rep. Africa de Sud 49,3 56,5 40 46
Tanzania 40,8 52,5 43 55
Kenya 35,1 50,0 60 75
Algeria 34,5 41,7 15 18
Maroc 31,1 34,2 68 78
Uganda 29,2 37,6 121 156
Ghana 22,4 28,9 94 121
Africa (total) 948,8 1 232,2 31 40
Aplicaţii
Analizaţi datele din tabelul de mai sus şi, pe baza lor:

(1) Calculaţi creşterea populaţiei şi a densităţii populaţiei în aceste ţări şi notaţi rezultatele pe o
pagină separată.
(2) Enumeraţi 3 ţări care au avut cea mai mică creştere a populaţiei şi 3 ţări care au avut cea mai
mare creştere a populaţiei.
(3) Comentaţi creşterea totală a populaţiei Africii şi a densităţii medii a populaţiei continentului.
Rezumat
 Africa (îndeosebi regiunea Riftului Est African) a reprezentat, foarte probabil, regiunea de
origine a speciei umane.
 Creşterea recentă a populaţiei Africii este, în valori relative, mai mare decât a Asiei şi a
populaţiei mondiale.
 În ultimul deceniu (2008 – 2018), densitatea populaţiei Africii a crescut cu aproape 10
loc./km2 (adică ¼).
 Creşterea populaţiei Africii între 2008 şi 2018 este echivalentă cu populaţia Europei.
 Creşterea anuală a populaţiei Africii este aproape egală cu populaţia actuală a ţării noastre.
 Populaţia Africii a crescut, ca proporţie, în totalul populaţiei mondiale.
 Africa are o mare diversitate lingvistică, de grupuri şi comunităţi etnice („triburi”), care
aparţin la două grupuri umane: populaţia ecuatorială (neagră), cu ¾ din totalul continentului
şi populaţia berbero – arabă (1/4).
Proiect
Realizaţi un text de cel mult o pagină, referitor la apariţia şi evoluţia oamenilor, pe baza utilizării
unor surse diferite de informare (internet, reviste, cărţi).
Extinderi
În Africa se consideră că trăiesc aproximativ 5 000 de etnii (dintre care unele au câteva sute
sau mii de oameni). Grupele mari trăiesc în mai multe ţări. În Sahara trăiesc tuaregii, descendenţi ai
unei foste civilizaţii. Populaţiile arabe şi berberii trăiesc în nord. Africa intertropicală cuprinde
66
câteva grupuri mai cunoscute: tubu, hausa, fulibe, akan, niloti, tutsi, massai, pigmei, senufo, moso,
zande, bantu, somalezi etc. În extremitatea sudică trăiesc boşimani, hotentoţi şi afrikaaneri.
Statele africane nu sunt omogene sub raport etnic; din acest motiv există frecvent conflicte
între state şi între etnii diferite.
În Insula Madagascar, populaţia locală (malgaşii) provine din combinarea trăsăturilor
negroide cucele ale unor oameni sosiţi din Asia (mongoloizi, indieni).
HARTA POLITICĂ ŞI MARILE ORAŞE
Text explicativ
Africa are 54 de ţări (dintre care 5 ţări sunt insulare).

Egiptul are cea mai mare parte a întinderii şi populaţiei în Africa, dar o mică parte
(Peninsula Sinai) se află în Asia.
Harta politică actuală a Africii este rezultatul existenţei imperiilor coloniale, formate din
diviziuni mai mici (colonii); aceste colonii, în urma dobândirii independenţei (între 1956 şi 2012)
au devenit state, preluând limitele lor de la cele trasate de coloniştii europeni.
Imperiile coloniale principale au fost ale Franţei, Marii Britanii, Portugaliei şi Belgiei; în
anumite momente, au avut colonii Germania şi Italia.
Analizaţi tabelele de mai jos.
Cele mai întinse ţări (cu peste 1 mil. km2)
Ţara Suprafaţa Capitala

(km2)
1 Algeria 2 381 000
2 R.D.Congo (Zair) 2 345 000
3 Rep. Sudan 1 885 000
4 Libia 1 676 000
5 Ciad 1 284 000
6 Niger 1 267 000
7 Mali 1 248 000
8 Angola 1 247 000
9 Africa de Sud 1 221 000
10 Etiopia 1 064 000
11 Mauritania 1 030 000
12 Egipt 1 010 000
(1) Localizaţi pe o hartă ţările de mai sus.

(2) Identificaţi, denumiţi şi notaţi într-un tabel asemănător capitalele acestor ţări, pe baza hărţii
politice a Africii.
67
Cele mai populate ţări (cu peste 30 mil. loc.)
Ţara Populaţia Capitala

(mil. loc.)
1 Nigeria 193,5
2 Etiopia 102,4
3 Egipt 94,8
4 R.D.Congo (Zair) 86,0
5 Rep. Africa de Sud 56,5
6 Tanzania 52,5
7 Kenya 50
8 Algeria 41,7
9 Uganda 34,2
10 Maroc 34,2
(1) Localizaţi ţările din tabel.

(2) Notaţi, într-un tabel asemănător celui alăturat, capitalele acestor ţări, pe baza hărţii politice a
Africii.
Aplicaţii
Realizaţi pe o pagină separată, după modelul de mai jos, un tabel care să cuprindă ţările
comune celor două tabele. Ordonaţi ţările după un anumit criteriu.
Ţara Suprafaţa Populaţia

(km2) (mil. loc.)
Realizaţi o caracterizare a unei ţări dintre cele din tabel, la alegere, parcurgând toate etapele
şi capitolele unui astfel de demers. Informaţi-vă din surse diferite asupra informaţiilor necesare.
Dacă este posibil, prezentaţi câteva imagini corespunzătoare.
Principalele oraşe şi aglomeraţii urbane din Africa cu peste 4 mil. loc. (2018)
Oraş Populaţia Aglomeraţia Ţara

(mil. loc.) urbană
(mil. loc.)
Cairo 6,8 18,7 Egipt
Lagos - 13,3 Nigeria
Kinshasa 11,6 - R.D.Congo
Dar es Salaam 5,5 - Tanzania
Alger 2,9 5,0 Algeria
Khartoum 1,4 5,0 Rep. Sudan
Johannesburg 1,0 4,4 Rep. Africa de Sud
Abidjan 4,4 - Ghana
Casablanca 3,4 4,2 Maroc
Alexandria 4,1 - Egipt
68
Aplicaţii
(1) Identificaţi, pe harta de mai sus, oraşele din tabel.

(2) Descrieţi pe scurt, în cel mult 10 rânduri, un oraş dintre cele de mai sus, precizând
elementele geografice principale.
Rezumat
 Harta politică actuală a Africii este, în cea mai mare măsură, rezultatul împărţirii coloniale a
continentului.
 Cele mai mari oraşe africane (Cairo, Lagos, Kinshasa) sunt plasate între cele mai mari
aglomeraţii urbane ale globului.
 Cele mai populate ţări africane (Nigeria şi Etiopia) au peste 100 mil. loc. fiecare şi fac parte
dintre cele mai populate ţări ale lumii,
 Africa are 10 ţări cu o întindere mare (între 1 mil. km2 şi 2,4 mil. km2)
 Creşterea populaţiei unor ţări africane a fost foarte mare în ultimul deceniu (între 3 şi 50 mil.
loc.).
 Africa are, în prezent, trei oraşe foarte mari (cu peste 11 mil. loc.), şapte oraşe mari (cu 4 – 6
mil. loc.) şi alte 20 de oraşe mijlocii (cu 2 – 4 mil. loc. fiecare).
 Africa se află în prezent într-un proces rapid de urbanizare.
Proiect
Comparaţi 4 – 5 oraşe dintre cele menţionate pe hartă cu oraşul Bucureşti (2,2 mil. loc.), pe
baza următoarelor criterii: poziţie, relieful regiunii, clima, un element de hidrografie, populaţia,
aspectul urban, căi de comunicaţie, economie, importanţă etc.
Alte oraşe africane (2 – 4 mil. loc.)
Oraşul Ţara Populaţie (mil. loc.)

(aglom. urb.) 2008 2018
Kano Nigeria 0,7 4,0
Capetown R.A.S. 3,1 3,7
Abuja Nigeria 1,6 3,5
Durban R.A.S. 3,0 3,4
Addis Abeba Etiopia 2,7 3,3
Nairobi Kenya 3,0 3,2
Germiston R.A.S. 0,2 3,2
Ibadan Nigeria 1,4 3,1
Dakar Senegal 2,2 3,0
Pretoria R.A.S. 2,0 2,9
Gizeh Egipt 2,9 2,9
Luanda Angola 2,8 2,8
Harare Zimbabwe 1,7 2,4
Tunis Tunisia 2,0 2,3
Bamako Mali 1,5 2,3
Port Nigeria 0,4 2,2
Harcourt
Antananarivo Madagascar 1,7 2,1
69
(1) Comentaţi, oral, tabelul de mai sus.
(2) Comparaţi creşterea populaţiei acestor oraşe cu ale oraşului Bucureşti (1,9 mil. loc. în 208 şi
2,1 mil. loc. în 2018).
(3) Amplasaţi oraşele din tabel pe o hartă a oraşelor, asemănătoare celei din această lecţie.
Utilizaţi un atlas.
Extinderi
Ca rezultat al diversităţii etnice şi al formei graniţelor dintre state, în Africa au existat de-a
lungul ultimelor trei decenii anumite conflicte teritoriale, dar şi etnice. De exemplu, statul Maroc a
ocupat Sahara Occidentală, un teritoriu întins (272 000 km 2), cu o populaţie mică (500 000 loc.) şi
rară (2 loc./km2), dar bogat în fosfaţi şi minereuri de fier, care în prezent este considerat o parte a
statului Maro; pe plan internaţional, nu este recunoscută această anexare.
Cel mai important conflict etnic a fost în Rwanda, între populaţia etnică majoritară şi cea
minoritară, care a dus la pierderi importante de vieţi omeneşti.
Conflicte asemănătoare, bazate pe diferenţe etnice sau de grupuri umane, au existat în
Eritreea, Etiopia, Somalia, Liberia, Nigeria, R. D. Congo (unde a existat însă şi o cauză economică,
referitoare la exploatările de minereurile neferoase din estul ţării) etc.
STUDII DE CAZ. PROBLEMELE AFRICII ÎN LUMEA CONTEMPORANĂ.

SAHARA
Harta Africii din Atlasul de geografia continentelor (clasele VI – VII)
Text explicativ
Urmărind harta de mai sus, rezultă că Africa are resurse diversificate: petrol, minereuri
feroase, neferoase, cărbuni, uraniu şi diamante. O resursă importantă a Africii o reprezintă uraniul.
Principalele ţări de extracţie sunt: Namibia, Niger, Malawi, Republica Africa de Sud. Africa are, de
asemenea, resurse forestiere, hidroenergetice, păşuni, resurse de energie eoliană şi solară.
Activităţile industriale sunt modeste, fiind mai importante în câteva ţări: Nigeria, Algeria,
Republica Africa de Sud, Egipt.
Producţia industrială (sub 2% din totalul mondial) este inferioară ponderii populaţiei (16%
din populaţia planetei) şi varietăţii resurselor.
Localizaţi pe harta de mai sus:

- Principalele resurse de minereuri neferoase;
- resursele de uraniu;
- opt centre industriale (cu specificul acestora).
Aplicaţii
Utilizând harta Africii, realizaţi un text de cel mult ½ pagină, în care să precizaţi ce ramuri şi
produse industriale ar putea fi dezvoltate în Africa.
În realizarea acestui text, presupuneţi că aţi fi un investitor european, care îşi propune, în
acelaşi timp, să dezvolte economia africană, dar şi să contribuie la ridicarea nivelului de trai din
regiunea respectivă, precum şi la păstrarea mediului natural existent.
70
Sahara
Sahara este o regiune vizibilă din spaţiul cosmic. Este un podiş întins (peste 7 mil. km 2), cu
climă şi vegetaţie de deşert şi un relief corespunzător (dune de nisip, erguri, hamade, văi seci, oaze).
Reprezintă o barieră între populaţiile de la nord şi de la sud de Sahara, datorită condiţiilor climatice.
Cea mai mare parte este o regiune endoreică. Dispune de mari rezerve de ape subterane la mari
adâncimi. Sahara a fost o parte din continentul sudic Gondwana. Altitudinea medie (800 m) este
apropiată de cea a continentului, iar altitudinile maxime depăşesc 3 000 m (Tibesti, Ahaggar).
Nefiind uniformă, a fost împărţită în mai multe regiuni: Sahara de Nord, de Vest (Occidentală),
Sahara Centrală (cu masivele insulare) şi Sahara de Est, spre Valea Nilului. Apele subterane din
Sahara sunt transportate cu ajutorul unor conducte în ţări mediteraneene.
Rezumat
Principalele probleme ale Africii, raportate la cele ale lumii contemporane, sunt:
- creşterea rapidă a populaţiei;
- creşterea redusă a producţiei agricole;
- dezvoltarea industrială foarte redusă (în raport de resurse);
- deşertificarea prin extinderea deşertului în regiunile ocupate anterior de Sahel;
- defrişarea accentuată a pădurii ecuatoriale şi vânătoarea exagerată;
- urbanizarea accelerată;
- creşterea teritorială şi demografică necontrolată a unor oraşe;
- poluarea mediului ca efect al creşterii demografice.
Proiect
Realizaţi un proiect referitor la Sahara, în care să prezentaţi, pe scurt, următoarele aspecte:
(1) condiţiile naturale actuale;
(2) populaţii istorice şi actuale;
(3) resurse regenerabile;
(4) apele subterane şi utilizarea lor;
(5) posibilitatea valorificării economice a Saharei;
(6) cum poate fi transformată Sahara într-o regiune cu vegetaţie şi activităţi agricole?
(7) prezentaţi, în ordine, factorii care favorizează, precum şi cei care limitează dezvoltarea
Saharei.
Extinderi
Sahara a fost o regiune cu o climă mai umedă şi o lume biotică mai bogată şi diversificată. A
fost locuită de populaţii cu un anumit nivel de civilizaţie. În apropierea Munţilor Ahaggar, în
regiunea denumită Tassili, au fost descoperite şi studiate o serie de picturi şi desene rupestre, urme
ale unei vechi civilizaţii sahariene, ilustrată în „frescele din Tassili”. Acestea reprezintă un ansamblu
de picturi care redau figuri de animale şi figuri umane, care au trăit cândva în acest loc.
Civilizaţia sahariană s-a dezvoltat în perioada imediat următoare topirii gheţarilor, când
precipitaţiile erau mai bogate. Urmaşii populaţiilor sahariene sunt tuaregii de astăzi.
71
CARACTERIZAREA GEOGRAFICĂ A UNOR STATE (LA ALEGERE)
EGIPT

Capitala: Cairo
Poziţie
Egiptul este situat în nordul Africii. Cea mai mare parte a teritoriului (94%) este în Africa şi o mică
parte (6%), situată la est de Canalul Suez, în Asia (Peninsula Sinai).
Caracteristici naturale
Relieful predominant al teritoriului egiptean este un podiş situat la marginea estică a Podişului
Sahara. Are depresiuni joase, dintre care unele sunt situate sub nivelul mării (Qattara, la – 133 m).
Spre est, podişul are altitudini mai mari şi un aspect montan, reprezentând marginea vestică a
riftului în care este situată Marea Roşie. Podişurile şi deşerturile sunt denumite în raport de Nil: la
vest, Deşertul Vestic, la est, Deşertul Estic (denumit şi Deşertul Arabic). Vârfurile proeminente ale
podişului au între 1 000 şi 2 200 m. Altitudinea maximă (2 637 m) se întâlneşte însă în Peninsula
Sinai. Egiptul este străbătut de fluviul Nil, care se varsă în Marea Mediterană printr-o deltă. Pe Nil a
fost construit un baraj şi un lac de acumulare (la Aswan). Climatul mediteranean (din nord) este
înlocuit spre sud de un climat deşertic.
Elemente de geografie umană

Teritoriul actual al Egiptului a cunoscut o succesiune de civilizaţii istorice. La începutul
Antichităţii s-au construit piramidele şi Sfinxul. A făcut parte din lumea elenistică, apoi din
Imperiul Roman. Spre sfârşitul mileniului I, Egiptul a fost cucerit şi populat de arabi, ca efect al
expansiunii acestora în nordul Africii, transformând şi înlocuind populaţia iniţială (egipteano –
greco – romană).
Populaţia Egiptului în secolul XXI (2001 – 2018) a crescut cu peste 15 mil. persoane. Egiptenii
(care reprezintă aproape în întregime populaţia statului) sunt predominant musulmani (9/10), dar
există şi o proporţie (1/10) de copţi (ortodocşi).
Oraşele principale sunt: Cairo (18 mil. loc. aglomeraţia urbană), Alexandria (4,1 mil. loc.),
Gizeh (2,9 mil. loc.). La acestea se adaugă alte 20 de oraşe cu o populaţie cuprinsă între 200 000
loc. şi 1 mil. loc.
Resursele principale sunt fosfaţii, gazele naturale, minereurile de fier şi marmura. Se produc:
oţel, aluminiu, automobile.
Egiptul este o ţară cu un important potenţial turistic. Monumente istorice şi arheologice (Abu
Simbel, Luxor, Teba, Memphis, Abidos, Gizeh – piramidele şi Sfinxul, Alexandria), staţiuni
maritime (Sharm el Sheik, Hourgada).
Canalul Suez a fost modernizat recent pe un segment al său.
Rolul Egiptului în lume
Europa (Grecia, Imperiul Roman) şi Asia (Mesopotamia, Iudeea, Persia, India, China de Est) au
fost regiuni importante în istoria Antichităţii. Pentru Africa, civilizaţia egipteană a reprezentat
principalul centru de cultură, ştiinţă şi arhitectură. Interesul europenilor pentru Egipt a crescut în
momentul terminării canalului de Suez (1869). Prin acest canal pot trece nave din Marea Neagră
spre Marea Roşie (şi Oceanul Indian), asigurându-se o legătură directă între Europa şi Asia.
72
REPUBLICA AFRICA DE SUD

Capitala: Pretoria
Poziţie
Republica Africa de Sud se află situată în extremitatea sudică a continentului african; are ieşire pe
trei laturi la oceanele limitrofe (cu un litoral de 2 000 km lungime). În sud se află Capul Acelor şi
Capul Bunei Speranţe, loc obligatoriu de trecere a navelor care ocolesc Africa.
Teritoriul Republicii Africa de Sud este, pe o mare întindere, un podiş înalt, mărginit la exterior de
o parte mai abruptă, cu aspect montan: Munţii Scorpiei (3 482 m altitudinea maximă) şi Munţii Cap.
Spre interior se află Depresiunea (cu deşertul) Kalahari şi deşertul Namib (pe litoralul Oceanului
Atlantic). Fluviile principale sunt Limpopo („fluviul hipopotamilor”) şi Orange. Clima este
subtropicală (asemănătoare celei mediteraneene) pe margini şi aridă în interior. În nord – est se află
Parcul Naţional Kruger, care conservă specii de animale africane ameninţate cu dispariţia, iar în
nord, extinzându-se în ţările limitrofe (Namibia şi Botswana), Parcul Natural Kalahari.
Republica Africa de Sud are, în afară de capitala administrativă, alte oraşe care au atribuţii
parţiale ale unei capitale: Bloemfontein – capitală judiciară şi Capetown – capitală legislativă.
Populaţia este formată din populaţia bantu (80%), albi (8%), metişi, mulatri, asiatici (îndeosebi
indieni).
Populaţia a crescut în secolul XXI de la 42 mil. loc. (20019, la peste 56 mil. loc. (în 2018).
Oraşele principale sunt Johannesburg (4,4 mil. loc.), Capetown (3,7 mil. loc.), Durban (3,4 mil.
loc.), Germiston (3,2 mil. loc.), Pretoria (2,9 mil. loc.).
Denumirile unor oraşe au fost schimbate cu denumiri autohtone: Durban se numeşte eThekwini,
Germiston – Ekurhuleni, Port Elisabeth – Nelson Mandela Bay şi Pretoria – Tshwane.
Africa de Sud are rezerve şi producţii mari de cărbuni, aur, minereuri feroase, uraniu, diamante
etc. Mult timp a fost prima producătoare de aur. Realizează produse industriale importante: oţel,
energie electrică (inclusiv atomoenergie) automobile, benzină (pe baza petrolului importat).
Republica Africa de Sud are o reţea feroviară întinsă (spre deosebire de alte ţări africane), şosele
moderne, segmente de autostrăzi, porturi importante. Aeroportul de la Johannesburg este cel mai
mare din Africa.
Rolul Republicii Africa de Sud în lume
Teritoriul actual al statului îşi are originea în anul 1910, în crearea unei federaţii între republica
olandeză (locuită de „buri”, descendenţi ai olandezilor, formată în regiunile Orange şi Transvaal) şi
o colonie britanică (a regiunilor Cap şi Natal). Iniţial dominion britanic, devine independentă (în
1931).
La mijlocul secolului trecut minoritatea albă de origine olandeză introduce un regim de
segregare rasială (apartheid), înlocuit în anul 1997 cu o organizare democratică, multirasială.
În prezent, Republica Africa de Sud este o importantă producătoare de diamante, platină (3/4
din producţia mondială), aur, nichel, cobalt, zirconiu, titan.
Africa de Sud este un loc obligatoriu de trecere a navelor comerciale care ocolesc continentul.
Cu resurse financiare importante, Republica Africa de Sud este un investitor internaţional.
73
(A) Activitate independentă individuală
Aveţi în vedere următoarele state africane, din tabelul de mai jos.
Statul Suprafaţa
Populaţia Densitatea Capitala
(km2) (ml. loc.) populaţiei
(loc./km2)
Algeria 2 382 000 41,7 18 Alger
Angola 1 247 000 29,2 23 Luanda
Burkina Faso 271 000 19,6 73 Ouagadougu
Camerun 476 000 22,6 47 Yaoundé
Ciad 1 284 000 14,5 11 N’Djamena
Congo (R.D.) 2 345 000 86,0 37 Kinshasa
Cote d’Ivoire 322 500 24,6 76 Yamoussoukro
Eritreea 121 000 5,4 44 Asmara
Etiopia 1 064 000 102,4 96 Addis Abeba
Ghana 238 500 29,0 121 Accra
Kenya 610 000 45,9 75 Nairobi
Libia 1 676 000 6,3 4 Tripoli
Madagascar (Rep.) 587 000 25,0 42 Antananarivo
Mali 1 249 000 18,3 15 Bamako
Malawi 118 500 17,4 147 Lilongwe
Maroc 442 000 34,3 78 Rabat
Mauritania 1 031 000 3,8 4 Nouakchott
Mozambic 800 000 28,9 36 Maputo
Namibia 824 000 2,4 3 Windhoek
Niger 1 267 000 20,6 16 Niamey
Somalia 638 000 14,3 22 Mogadiscio
Sudan (Rep.) 1 845 000 40,8 22 Khartoum
Sudanul de Sud 644 000 11,9 18 Juba
Tanzania 947 000 52,6 55 Dodoma
Tunisia 163 600 11,5 70 Tunis
Uganda 241 500 37,7 156 Kampala
Zambia 752 600 16,4 22 Lusaka
Zimbabwe 390 800 14,8 38 Harare
Africa (total) 30 461 000 1 232,2 40 -
1. Trageţi la sorţi sau alegeţi (prin înţelegere) unul dintre aceste state, pentru fiecare elev.
2. Realizaţi o caracterizare geografică a statului ales, notând pe o pagină separată, sub forma
unui referat:
 poziţia, localizarea, vecinii, suprafaţa, capitala;
 caracteristicile naturale (relief, ape, climă, vegetaţie şi faună);
 elemente de geografie umană (populaţia, densitatea populaţiei, oraşele principale,
resurse ale scoarţei terestre, activităţile economice);
 2 – 3 elemente geografice specifice.
În completarea elementelor de mai sus, menţionaţi:

 2 – 3 state africane comparabile fiecare ca întindere, populaţie sau densitatea populaţiei
cu cele ale ţării noastre (S=238 500 km2; Populaţia=21 mil. loc.; Densitatea
populaţiei=90 loc./km2);
74
 o scurtă apreciere comparativă a densităţii populaţiei statului prezentat cu densitatea
medie a populaţiei continentului;
 2 – 3 motive pentru a vizita statul respectiv.
Pentru aceste caracterizări, utilizaţi tabelul de mai sus, hărţile din manual, alte hărţi, surse de
internet, reviste, cărţi. Prezentarea trebuie să fie foarte scurtă (maximum o pagină).
3. Prezentaţi pe scurt, la următoarea oră de geografie, în cel mult 2 minute, caracterizarea

statului ales.
(B) Activitate colectivă interactivă (de realizat în ora următoare)
(1) Fiecare elev se identifică cu statul ales (cu formula „Eu sunt statul….”). Utilizează
rezultatele de la activitatea anterioară.
(2) Fiecare elev va încerca să îi convingă pe ceilalţi să viziteze statul respectiv, prezentându-le
elementele de interes (dacă este posibil, cu o hartă şi câteva imagini sugestive).
(3) Colegii interesaţi vor putea formula întrebări suplimentare, la care se construieşte un răspuns
scurt.
(4) La sfârşitul discuţiei colective, fiecare elev va enunţa, într-o propoziţie, o caracteristică a
statului prezentat.
(5) Pe măsura prezentării statelor, fiecare elev va consemna pe o pagină separată, câte o
caracteristică a statului respectiv, după următorul model.
Statul O caracteristică principală
(Tabelul va avea notate toate statele prezentate de colegi)
Sinteză şi evaluare – Africa
Sinteză
 Africa este singurul continent situat în toate cele patru emisfere. Este simetrică faţă de Ecuator,
ceea ce duce la constatarea că acest continent are simetrie latitudinală. Ca efect al acesteia, zonele
de climă şi vegetaţie sunt poziţionate de o parte şi de alta a Ecuatorului, în ambele emisfere.
 Partea de nord a Africii (1/3) este predominant arabă, partea centrală şi de sud (2/3), predominant
locuite de populaţii negroide.
 Predomină relieful de podiş, întins şi rigid, Africa fiind un continent înalt. În partea de est a
Africii se află un mare şanţ tectonic (mărginit de munţi înalţi), denumit Riftul Est African.
 Populaţia Africii a crescut foarte mult în sec. XXI, ajungând să depăşească 1,2 miliarde locuitori.
 Cel mai populat stat african este Nigeria, cu o populaţie de 193,5 mil. loc., cu care se situează pe
locul 7 pe glob.
 Ponderea reprezentată de Africa în industria mondială este sub 2%, în condiţiile în care resursele
şi proporţia populaţiei (16%) sunt mai mari decât propria activitate economică.
 Este foarte probabil ca Africa şi îndeosebi Grabenul Est African să fie locul de origine al
omenirii.
 Nordul Africii, vestul Asiei (Asia Mică) şi sudul Europei, împreună cu Marea Mediterană, situată
între acestea, au reprezentat Lumea Veche.
 Egiptul găzduieşte urmele unei civilizaţii vechi şi dezvoltate (reprezentată de construirea
piramidelor şi a Sfinxului).
 Harta politică a Africii şi contururile statelor sunt rezultatul divizării continentului în imperii
coloniale şi teritorii ale acestora.
75
 Marile oraşe africane s-au dezvoltat foarte mult, devenind mari metropole la nivel mondial
(Cairo, Kinshasa, Lagos, fiecare cu peste 10 mil. loc.).
 Africa cuprinde cel mai întins podiş şi deşert (Sahara), cel mai lung fluviu (Nil), al doilea fluviu
ca volum de apă transportată (Congo / Zair), lacuri tectonice, un mare şanţ tectonic (grabenul sau
riftul situat în Africa de Est), dar şi cea mai slabă dezvoltare economică, în condiţiile unei creşteri
foarte rapide a populaţiei.
Evaluare
Africa – test de evaluare finală

1. Este situat atât în Emisfera Nordică, cât şi în Emisfera Sudică, statul:
a. Algeria; b. Egipt; c. R.D.Congo; d. Rep. Africa de Sud
2. Ca întindere şi populaţie, Africa este, în raport cu celelalte continente:

a. primul; b. al doilea; c. al treilea; d. al patrulea.
3. La o suprafaţă de 30 461 000 mil. km 2 şi o populaţie de 1 232 mil. loc. densitatea medie a
populaţiei Africii este de:
a. 2 loc./km2; b. 4 loc./km2; c. 40 loc./km2; d. 400 loc./km2.
4. Cel mai populat oraş african este:

a. Cairo; b. Lagos; c. Kinshasa; d. Capetown.
5. Cel mai înalt munte din Africa este:

a. Kenya; b. Kilimanjaro; c. Ruwenzori; d. Camerun.
6. Munţii insulari Ahaggar şi Tibesti se află situaţi în:

a. Podişul Sahara; b. Podişul Înalt al Etiopiei;
c. Marele Graben Est - African; d. Munţii Atlas.
7. Există două anotimpuri în:

a. pădurea ecuatorială; b. savană;
c. deşerturi; d. Delta Nilului.
8. Nigeria şi R.D.Congo (Zair) au în comun următoarea caracteristică:

a. sunt ţări cu spor natural redus;
b. au o densitate mică a populaţiei,
c. sunt cele mai populate ţări;
d. au mari resurse hidroenergetice.
9. Legătura între Marea Mediterană şi Marea Roşie se realizează prin:

a. strâmtoarea Gibraltar; b. strâmtoarea Bab-el-Mandeb;
c. strâmtoarea Mozambic; d. canalul Suez.
10. Cea mai mare întindere din continentul african o are:

a. Algeria; b. Kenya; c. Uganda; d. Tunisia.
10 x 2 p. = 20 p.
II. Precizaţi dacă propoziţiile de mai jos sunt adevărate sau false. Notaţi, pe o pagină separată, A
dacă sunt adevărate sau F, dacă sunt false.
76
1. Populaţia Africii a scăzut în ultimii ani. A F
2. Distanţa nord – sud între părţile extreme ale Africii reprezintă aproximativ 1/5 din
lungimea Ecuatorului. A F
3. Alizeele care bate dinspre tropice spre Ecuator aduc temperaturi scăzute.
A F
4. Marea Roşie nu are legătură cu Oceanul Planetar. A F
5. Lacul Tanganika este un lac de bataj antropic. A F
5 x 4 p. = 20 p.
III. Aveţi în vedere datele din tabelul de mai jos, care prezintă evoluţia populaţiei unor ţări în sec.
XXI.
Ţara Populaţia
(loc.)
2001 2018
Nigeria 137,1 193,5
Etiopia 69,5 102,4
Egipt 70,1 94,8
R.D.Congo 51,1 86,0
Rep. Africa de Sud 44,2 56,5
Tanzania 40,3 52,5
Kenya 29,0 50,0
Notaţi, pe o foaie alăturată, răspunsurile la întrebările de mai jos:

6. Precizaţi criteriul după care au fost ordonate ţările din tabel.
7. În ce ţară s-a înregistrat cea mai mare creştere a populaţiei în valori absolute?
8. Ce ţară a înregistrat o creştere a populaţiei între 2001 şi 2018 cu mai mult de 50 mil. loc?
9. Analizând creşterea populaţiei între 2001 şi 2018 a Nigeriei şi Egiptului, la suprafeţe
comparabile, precizaţi care dintre aceste ţări a avut o creştere mai mare a densităţii
populaţiei.
10. Cu cât a crescut populaţia Kenyei între 2001 şi 2018 în raport cu populaţia ţării noastre (21,1
mil. loc.).
5 x 4 p = 20 p.
IV. Aveţi în vedere următorii termeni:

c) nume proprii care se referă la localizări geografice: Oceanul Atlantic, Oceanul Indian,
Marea Roşie, Golful Guineei, Lacul Tanganika, Podişul Sahara, Podişul Arabiei,
Gondwana;
d) termeni care denumesc elemente, fenomene şi procese: temperatură, deşert, mangrove,
maree, erguri, depresiuni, eolian, alizee.
Elaboraţi un text de cel mult ½ pagină, folosind împreună numele proprii şi termenii de mai sus, în
care să prezentaţi câteva caracteristici geografice ale Africii, la alegere.
Se pot acorda câte 2 p. pentru fiecare termen şi nume propriu utilizat corespunzător (14 x 2 p. = 28
p.); se acordă 2 p. pentru coerenţa şi corectitudinea textului (total 30 p.).
Punctaj test:
Din oficiu = 10 p.
Total test = 100 p.
77
Unitatea de învăţare (5): America de Nord şi America de Sud – caracterizare
geografică (7 ore)

programei) fice
Poziţia geografică  identificarea poziţiei Americii  planiglob
– simetrie 1.1. de Nord şi a Americii de Sud  hărţi fizice ale celor
latitudinală 2.3.  analiza unor consecinţe ale două continente
poziţiei  fotografii
Relieful  identificarea principalelor  hărţi hipsometrice
1.1. trepte de relief  hartă de contur
2.1.  identificarea unităţilor de  imagini
2.2. relief cu cea mai mare  tabele cu date
4.2. întindere
 localizarea unor unităţi de relief
 prezentarea unor unităţi de
relief
Sistemul muntos  localizarea sistemului  planiglob fizic
cordiliero – andin 1.1. cordiliero – andin  hărţi fizice ale
2.3.  localizarea prelungirii acestuia continentelor
în Antarctida şi Asia de Nord (America de Nord,
– Est America de Sud,
 prezentarea sistemului Asia, Antarctida)
cordiliero – andin  planiglobul cu plăcile
 explicarea modului de formare tectonice
a sistemului montan
Hidrografia –  identificarea domeniilor  planiglob fizic şi hărţi
caracteristici 1.1. geografice ale hidrosferei hidrografice
generale 2.1. (oceane, mări, gheţari, fluvii,
2.3. lacuri)
 localizarea domeniilor
hidrografiei
Fluvii şi lacuri  prezentarea fluviilor  hartă a fluviilor şi
2.1. principale lacurilor din fiecare
4.2.  prezentarea poziţiilor continent
principalelor lacuri
Diferenţieri  identificarea tipurilor de climă  planiglob cu zonele
climatice 1.1. din America de Nord şi de climă ale Terrei
2.3. America de Sud  hărţi climatice ale
4.2.  prezentarea influenţei climei celor două continente
asupra hidrografiei
 prezentarea influenţei
curenţilor oceanici asupra
repartiţiei zonelor de climă
Diferenţieri  identificarea zonelor de  planiglob cu zonele
biogeografice 1.1. vegetaţie de vegetaţie
4.2.  prezentarea unor zone de  hărţi ale vegetaţiei
4.3. vegetaţie (exemple)  imagini cu plante şi
 prezentarea unor animale animale
caracteristice caracteristice
78
 analiza influenţei climei principalelor zone de
asupra repartiţiei vegetaţiei vegetaţie
 date
Elemente de  analiza repartiţiei populaţiei  harta repartiţiei
diversitate umană 2.1.  analiza repartiţiei religiilor şi populaţiei
2.3. a limbilor vorbite  harta populării
3.3.  migraţii ale unor grupuri continentelor
4.3. umane  imagini cu tipuri
 elemente de cultură fizionomice
 hărţi ale limbilor
vorbite şi religiilor
Harta politică  identificarea statelor cele mai  harta politică a
2.2. întinse şi cele mai populate Americii de Nord,
2.2.  identificarea poziţiei altor Centrale şi de Sud
state în raport cu cele de mai  tabel cu statele
sus (suprafaţă, populaţie,
 prezentarea unor elemente ale capitală)
evoluţiei hărţii politice
Forme de  analiza repartiţiei geografice a  harta oraşelor
aglomerare urbană 2.1. principalelor oraşe principale şi a
4.2.  caracterizarea unor metropole concentrărilor urbane
(după un algoritm identificat
şi asumat)
Diferenţieri  prezentarea unor caracteristici  harta resurselor
economice 2.1. economice principale ale  harta concentrărilor
regionale 2.3. continentelor (resurse, industriale
4.2. agricultură, industrie,  hărţi ale sistemelor de
comunicaţii, transporturi) transporturi (cu
 identificarea şi explicarea aeroporturi, porturi,
diferenţierilor regionale şosele, căi ferate)
 caracterizarea unor
concentrări regionale
Particularităţi  prezentarea modelului  schema de prezentare
geografice ale 2.1. explicativ al unui stat  hărţi ale statelor
unor state (la 3.3.  prezentarea unor state (de  date referitoare la
alegere) 3.4. exemplu: Canada, S.U.A., geografia statelor
Brazilia)  imagini
Portofoliu  identificarea unui stat  harta politică şi lista
individual. câte un 3.1.  studierea şi prezentarea statelor
stat pentru fiecare 3.2. statului (inclusiv prin TIC)  date statistice Portofoliu
elev
Recapitulare şi  identificarea şi notarea unor  hărţi, date, imagini
evaluare 3.1. idei principale (8 – 10 idei) etc.
3.3. referitoare:
3.4. c) la fiecare continent; Test
d) pentru ambele continente
Urmăriţi planiglobul şi, pe baza lui, precizaţi:

- poziţia geografică a Americii de Nord şi de Sud;
- poziţiile reciproce ale celorlalte continente reprezentate, în raport cu America de Nord şi în
raport cu America de Sud.
79
Tabel: Continentele Terrei – elemente comparative
Continente Suprafaţa Populaţia

mil. km % uscat mil. loc. % din total
2
America de Nord 24,3 16,2 564 7,9

America de Sud 17,9 11,9 423 5,8
Asia 45,0 29,8 4.500 60,3
Africa 30,5 20,2 1.220 14,9
Antarctida 14,0 9,3 - -
Europa 10,2 6,9 720 10,5
Australia şi Oceania 8,5 5,7 42 0,6
Total 150,4 100,0 4.769 100,0
Analizaţi tabelul de mai sus şi, pe baza lui, comparaţi America de Nord, apoi America de Sud, cu
celelalte continente.
Precizaţi cele constatate.
Text explicativ
America de Nord şi America de Sud sunt două întinderi continentale individualizate. Astfel,
acestea sunt, fiecare, câte un continent la nivelul planetei noastre. Studierea împreună a celor două
continente nu trebuie să lase impresia că ar exista un singur continent (denumit America).
Prezentarea lor comună favorizează înţelegerea dispunerii latitudinale a unor elemente geografice,
precum şi diferenţierile de geografie umană între cele două continente şi ţări ale acestora.
Continentul nord-american (America de Nord) se continuă, până la porţiunea cea mai
îngustă a istmului care îl leagă de America de Sud. Cuprinde, aşadar şi America Centrală,
denumirea completă a acestuia fiind, în realitate, America de Nord şi Centrală.
Limita spre America de Sud poate să fie trasată:
- în lungul Canalului Panama (din statul cu acelaşi nume);
- pe o linie foarte apropiată de graniţa dintre Panama şi Columbia.
America de Sud este foarte bine individualizată şi are aspectul unui continent care poate fi
definit foarte clar faţă de regiunile înconjurătoare.
În formarea celor două continente, fiecare a avut o evoluţie proprie, iar contactul actual
dintre ele este de dată recentă.
Analizaţi harta continentelor şi tabelul de mai sus. Pe baza acestora, precizaţi:

(1) Diferenţele de suprafaţă şi populaţie dintre cele două continente.
(2) Zonele latitudinale cele mai extinse şi cele mai înguste ale celor două continente.
Aplicaţii
(1) Identificaţi pe o hartă punctele extreme ale Americii de Nord şi de Sud, considerate
împreună.
(2) Pe baza hărţii şi a tabelului:
- menţionaţi emisferele în care sunt situate cele două continente;
- precizaţi distanţelor dintre punctele opuse (N – S, V – E);
- comparaţi distanţa nord - sud cu lungimea unui meridian (20.000 km);
(3) Precizaţi o modalitate de a calcula proporţia de uscat şi de ocean reprezentate pe hartă.
(4) Identificaţi şi denumiţi următoarele articulaţii ale ţărmurilor:
- principalele peninsule;
80
- principalele arhipelaguri şi insule;
- oceane, mări şi golfuri ale oceanelor sau mărilor;
Rezumat
 America de Nord şi America de Sud au împreună cea mai mare întindere latitudinală, de la
nord, la sud.
 Ca rezultat al acestei întinderi, zonele de climă, de vegetaţie şi caracteristicile hidrografiei
iau toate formele pe care le au acestea în cadrul planetei ca întreg.
 Cele două continente sunt situate în cea mai mare măsură în Emisfera Vestică, formând
împreună „Lumea Nouă” (după descoperirea lor de către europeni).
 Continentul nordic a făcut parte din Laurasia, iar continentul sudic, din Gondwana.
 Spre deosebire de sistemul eurasiatic alpino – himalayan, care este orientat predominant de
la vest la est, sistemul montan al celor două continente (cordiliero – andin) este orientat de la
nord la sud fiind, la nivelul planetei, perpendicular pe celălalt.
Extinderi
 Forma comparativă a ţărmurilor vestice ale Europei şi Africii cu cele estice ale Americii de
Nord şi de Sud, creează impresia că aceste continente au fost unite în trecutul Pământului.
Pornind de la această constatare, Alfred Wegener a elaborat (în anul 1912) „Teoria
translaţiei continentelor”, adică a îndepărtării lor unele faţă de altele. În afară de forma
ţărmurilor, Wegener a expus mai multe argumente, de natură geologică, paleontologică şi
faunistică, referitoare la asemănările dintre continentele respective. Acestea împreună chiar
dădeau impresia unui singur continent, pe care l-a denumit Pangea.
 Teoriile bazate pe existenţa plăcilor tectonice, de dată mai recentă, demonstrează într-un
mod clar procesul de separare a continentelor estice faţă de Oceanul Atlantic (Europa şi
Africa), de cele vestice (America de Nord şi de Sud), ca efect al expansiunii Oceanului
Atlantic.
RELIEFUL – CARACTERISTICI GENERALE.

SISTEMUL MUNTOS CORDILIERO - ANDIN
Urmăriţi o hartă a Americii de Nord şi de Sud şi precizaţi 2 – 3 unităţi de relief fac parte din fiecare
treaptă principală, completând un tabel asemănător celui de mai jos.
Treaptă de relief Unităţi de relief (exemple)

Munţi din sistemul cordiliero – andin
Munţi erodaţi
Platouri şi podişuri interioare
Podişuri joase
Câmpii
Text explicativ
Relieful celor două continente se caracterizează printr-o proporţionalitate a principalelor

trepte de relief. O altă caracteristică vizibilă a reliefului o reprezintă dispunerea lor în fâşii
longitudinale, paralele între ele, orientate predominant pe direcţia nord-sud reprezintă.
Întâlnim, de la vest la est, munţi noi (sistemul cordiliero – andin), câmpii şi podişuri joase
(în centru) şi podişuri vechi, erodate, în est.
Sistemul cordiliero – andin are o lungime totală de peste 20 000 km, luând în considerare şi
prelungirea lui în nord-estul Asiei şi în Antarctica. În interiorul său există platouri şi podişuri
interioare.
81
Podişurile vechi din partea estică, părţi ale continentelor iniţiale, au creat la contactul cu
placa pacifică, prin deplasarea spre vest, acest sistem montan.
Există mai multe tipuri de relief, cum ar fi: un relief litoral diversificat (delte, estuare,
lagune, fiorduri), relief glaciar (pe care se dezvoltă lacurile glaciare nord-americane), relief
vulcanic, deşertic, relief de acumulare fluvială şi relief carstic.
1. Cum poate fi explicată, din punctul vostru de vedere, forma lanţului montan cordiliero –
andin.
2. Cum credeţi că poate fi studiat relieful situat sub calota glaciară a Groenlandei?
Rezumat
 America de Nord şi de Sud sunt, în această formă, rezultatul deplasării unor plăci tectonice
de la est la vest, ca efect al expansiunii Oceanului Atlantic.
 Sistemul caledoniano – alpin este rezultatul coliziunii acestor plăci cu placa pacifică, situată
altitudinal mai jos.
 Fragmentele continentelor iniţiale (Scutul Canadian, Podişul Labrador şi Munţii Appalachi,
în America de Nord şi Podişul Guyanelor şi al Braziliei, în America de Sud) au fost erodate
de factorii externi un interval mare de timp.
 Câmpiile situate între fragmentele vechi şi sistemul cordiliero – andin (Câmpia Mississippi,
Câmpia Orinoco, câmpia Amazonului şi Câmpia La Plata) sunt străbătute de fluvii
importante şi reprezintă mari acumulări de sedimente provenite din regiunile înconjurătoare.
Portofoliu
Identificaţi pe internet informaţii şi fotografii referitoare la relieful Americii de Nord şi al Americii

de Sud. Explicaţi ce elemente se pot observa.
Extinderi
Peştera Mamutului, situată în Munţii Appalachi, este cea mai lungă peşteră din lume, cu o
lungime cumulată de 630 km. Cuprinde în interiorul său toate formaţiunile de eroziune şi acumulare
care se produc în calcare. Datorită dimensiunilor foarte mari şi situării ei într-o regiune montană
veche, se poate presupune că peştera conservă o evoluţie care a avut loc într-un timp geologic
îndelungat. Numele peşterii se datorează dimensiunii sale impresionante. Peştera se află situată în
parcul naţional cu acelaşi nume, delimitat pentru a conserva calităţile naturale iniţiale ale locurilor.
HIDROGRAFIA – CARACTERISTICI GENERALE. FLUVII ŞI LACURI
Text explicativ
Cele două continente au toate formele de apă ale hidrosferei: golfuri, mări şi ape oceanice,
în împrejurimile continentelor, fluvii, râuri, lacuri, ape subterane, pe suprafaţa continentelor şi apă
sub formă de gheaţă şi zăpadă, în Groenlanda, Arhipelagul Arctic şi pe munţii foarte înalţi.
Reţeaua hidrografică a Americii de Nord şi a Americii de Sud este influenţată de formele
reliefului (pe care le urmează), caracteristicile climatice şi modul de utilizare a apelor.
Datorită formei, climei şi întinderii celor două continente, fluviile principale (Mississippi,
Amazon şi Parana) transportă mari cantităţi de apă.
Amazonul este considerat cel mai lung fluviu din lume, măsurat de la unul dintre izvoarele
sale. Transportă însă o cantitate de apă de cinci ori mai mare decât fluviul Zair (Congo). Cantitatea
82
de apă transportată este rezultatul mai multor factori: relieful regiunii străbătute (care determină o
pantă redusă de curgere şi acumularea unui volum mare de apă), condiţiile climatice (îndeosebi
precipitaţiile bogate, datorită situării sale în zona ecuatorială), suprafaţa întinsă a bazinului
hidrografic (peste 7 mil. km2) şi extinderea bazinului atât în Emisfera Nordică, cât şi în cea Sudică
(pentru care primeşte, alternativ, precipitaţii bogate în tot cursul anului). Pe Amazon se produce
fenomenul denumit pororoca.
Un element foarte interesant al bazinelor hidrografice sud – americane îl reprezintă
apartenenţa în cea mai mare parte a râurilor la bazinul Oceanului Atlantic şi existenţa unei fâşii
foarte înguste de râuri care se varsă în Oceanul Pacific.
Există mai multe cascade, cum ar fi: Niagara, Iguaçu şi cascada Angel (cu o înălţime de 978
m), cea mai înaltă din lume.
(1) Grupaţi fluviile din America de Nord şi America de Sud reprezentate pe hartă, pe bazinele
oceanice în care se varsă: Oceanul Arctic, Oceanul Atlantic şi Oceanul Pacific.
(2) Cum explicaţi suprafaţa redusă de pe întinderea căreia râurile sunt colectate de Oceanul
Pacific.
Principalele fluvii
Fluviul Lungimea (km) Debitul (m3/s)

Amazon (Ucayali) 6 281 220 000
Mississippi (cu Missouri) 5 970 18 400
Parana – La Plata 4 880 23 000
Mackenzie 4 241 11 000
Sfântul Laurenţiu 3 058 14 000
Yukon 2 900 6 000
Orinoco 2 700 29 000
Principalele lacuri (America de Nord)
Lacul Suprafaţa (km2)

Lacul Superior 82 000
Huron 59 600
Michigan 57 800
Lacul Urşilor 31 100
Lacul Sclavilor 28 930
Erie 25 700
Winnipeg 23 500
Ontario 19 000
Aplicaţii
(1) Localizaţi râurile şi lacurile din tabelele de mai sus.

(2) Caracterizaţi un fluviu dintre cele prezente atât în tabel, cât şi pe hartă.
(3) Explicaţi modul de formare a lacurilor glaciare nord – americane.
Reţineţi (rezumat)
 Hidrografia Americii de Nord şi de Sud este bogată şi diversificată, fiind formată din toate
tipurile geografice de ape.
83
 Fluviul Amazon are cel mai întins bazin hidrografic şi cel mai mare volum de apă
transportată.
 Cele mai întinse lacuri sunt cele formate în fostele adâncituri produse de gheţari (lacuri
glaciare).
 Groenlanda este acoperită cu o mare cantitate de gheaţă, fiind un mare rezervor de apă
dulce.
DIFERENŢIERI CLIMATICE ŞI BIOGEOGRAFICE
Text explicativ
Factorii specifici care determină clima Americii de Nord şi Americii de Sud sunt:
dispunerea extinsă în latitudine, direcţia sistemului cordiliero – andin, întinsele spaţii cu altitudini
reduse.
Factorii care influenţează clima celor două continente sunt: prezenţa gheţarilor din
Groenlanda (în nord) şi apropierea Antarcticii (în sud), încălzirea Oceanului Atlantic în zona
tropicală (care generează ciclonii tropicali), curenţii reci din Oceanul Pacific etc.
Diferenţierile climatice sunt determinate de combinarea mai multor factori cu un caracter
regional, pe fondul acţiunii factorilor determinanţi.
Din combinarea caracteristicilor elementelor climei rezultă anumite întinderi latitudinale,
denumite zone de climă. Zonele de climă nu sunt simetrice faţă de Ecuator.
Analizând hărţile de mai sus:

(1) Precizaţi repartiţia geografică a temperaturilor medii ale lunilor opuse şi repartiţia
precipitaţiilor medii anuale.
(2) Precizaţi cum se modifică elementele climei unei regiuni montane înalte (de peste 5000 m)
în raport cu altitudinea?
Aplicaţii
(1) Precizaţi, oral, diferenţa dintre factorii care determină clima şi cei care o influenţează.
(2) Cum pot fi stabilite întinderile omogene sub aspect climatic (zonele de climă)?
(3) Explicaţi, pe scurt, prin comparaţie cu Asia sau Europa, de ce temperaturile medii ale lunilor
ianuarie şi iulie au, pentru America de Sud, valorile menţionate pe hartă.
Rezumat
 În cazul Americii de Nord şi al Americii de sud, pot fi diferenţiaţi factori care determină
clima şi factori care o influenţează.
 Factorii care determină clima acţionează asupra planetei ca întreg şi au un caracter
latitudinal (zonal).
 Factorii care influenţează clima Americii de Nord şi Americii de Sud sunt datoraţi formei
fiecărui continent, direcţiei lanţului montan cordiliero – andin, apropierii de regiunile reci
(polare), întinderii şi altitudinii unor unităţi de relief etc.
Extinderi
În timpul epocii glaciare, suprafeţele ocupate de gheţari în zona calotelor planetei (Arctica,
Antarctica) erau mult mai întinse. În America de Nord, suprafaţa gheţarului continental (de calotă)
s-a extins până la aliniamentul actual al lacurilor glaciare nord - americane. Acestea sunt dispuse
sub forma unui arc de cerc care arată limita până la care s-a extins acesta (Lacul Urşilor, Lacul
Sclavilor, Winnipeg, Michigan, Lacul Superior, Huron, Erie şi Ontario). În America de Sud,
84
gheţarii au acoperit insula Ţara de Foc şi extremitatea sudică a continentului. Acest fapt este
demonstrat de fiordurile ţărmurilor şi de relieful glaciar din Munţii Anzi.
DIFERENŢIERI CLIMATICE ŞI BIOGEOGRAFICE
A. Clima, vegetaţia şi fauna Americii de Nord
Hartă / Imagini / Tabel
Hărţi America de Nord

Harta zonelor de climă din Atlasul de geografia continentelor (clasele VI – VII)
Text explicativ
Între zonele de climă şi zonele de vegetaţie ale Americii de Nord există o corespondenţă
foarte bună. Acestea nu se suprapun în totalitate, din cauza influenţei pe care activităţile omeneşti o
au asupra vegetaţiei.
Animalele caracteristice au o răspândire mai largă decât zonele de vegetaţie. Există animale
cu o prezenţă mult mai extinsă, datorită posibilităţilor de deplasare a acestora, în căutarea hranei.
Ca urmare a lăţimii mari a continentului nord - american, între paralele de 40 şi 60 ° lat.N,
zonele de climă şi de vegetaţie ocupă suprafeţe mai întinse.
Aveţi în vedere un tabel cu animale caracteristice unor zone de vegetaţie din America de Nord.
Vegetaţie Animale caracteristice Adaptări ale vieţuitoarelor la

condiţiile
de vegetaţie şi de climă
(exemple)
Inlandsis urs polar, vulpe polară
Tundră ren, antilopă americană, bou
moscat
Silvotundră ren Karibu, bou moscat
Taiga castor, marmotă, urs grizzly,
râs, nurcă
Păduri mixte urs brun, raton, urs negru, jder
Păduri de foioase iepure, vulpe, cerb, urs negru,
sconcs
Stepe şi preerii bizon, rozătoare
Păduri tropicale (America aligator, crocodil, jaguar, tapir,
Centrală) oposum
Utilizând acest tabel, realizaţi următoarele activităţi:

(1) Identificaţi, cu ajutorul telefonului mobil, al tabletei sau al calculatorului, câte un animal din
fiecare zonă de vegetaţie. Descrieţi, pe scurt, caracteristicile animalului respectiv.
(2) Menţionaţi adaptările animalelor la condiţiile de climă.
85
Portofoliu / Proiect
Prezentaţi pe scurt, pe o pagină separată, constatările voastre.

Păstraţi această pagină şi adăugaţi-o la pagini anterioare, precum şi la cele care vor urma, pentru a
realiza un portofoliu.
B. Clima, vegetaţia şi fauna Americii de Sud
Harta America de Sud, zone de climă şi vegetaţie, Atlas geografic şcolar
Aplicaţii
Vegetaţie Animale caracteristice Adaptări ale vieţuitoarelor

(exemple) (exemple)
Pădure ecuatorială tapir, capibara, furnicar, oposum, leneş,
(selvas) maimuţa cu nasul lat, jaguar, anaconda,
boa, iguane
Savană umedă jaguar, puma, tatu, porc sălbatic, puma,
(lanos, campos) struţ nandu
Deşerturi reptile, insecte
subtropicale
Stepă (pampas) cerbul de pampas, lama, puma, oposum,
nandu
Savană uscată reptile, rozătoare, sconcs, nandu
Vegetaţie montană lama sălbatică, condor, alpaca
Notaţi, într-un tabel asemănător celui de mai sus, adaptările unor vieţuitoare menţionate la condiţiile
climatice. Păstraţi această pagină pentru portofoliu.
Text explicativ
Spre deosebire de America de Nord, la latitudinile menţionate mai sus, în Emisfera Sudică
există o suprafaţă continentală (între 40 - 60° lat.S) care este foarte redusă ca întindere.
Din această cauză, anumite zone de vegetaţie extinse în America de Nord se întâlnesc pe
suprafeţe mai mici în America de Sud.
Pentru cele două continente luate prin comparaţie, extinderile zonelor de vegetaţie şi climă
sunt diferite, ca rezultat al întinderilor inegale ale uscatului în cele două emisfere.
Simetria latitudinală remarcată în cadrul continentului african nu se repetă în acelaşi fel
pentru America de Nord şi America de Sud, luate împreună.
Rezumat
 Există o legătură strânsă între zonele climatice şi zonele de vegetaţie, deoarece clima
determină vegetaţia.
 Animalele principale au o răspândire mai largă decât zonele climatice şi de vegetaţie, ca
rezultat al posibilităţilor de deplasare.
 Atât plantele, cât şi animalele, au anumite adaptări rezultate din condiţiile de climă şi
modificarea acestora în timp.
Extinderi
Galapagos
86
Această insulă (aparţinând statului sud – american Ecuador), situată pe Ecuator, în largul
Oceanului Pacific, la o distanţă de aproape 1000 km de ţărm, este cunoscută prin specii de animale
care trăiesc aici, în condiţii de izolare. Cea mai cunoscută specie o reprezintă iguana, o reptilă de
dimensiuni mijlocii, care trăieşte pe stâncile din jurul insulei, încălzindu-se la soare (ca reptilă, are
sânge cu temperatură variabilă). Se scufundă în apa oceanului, pentru a-şi procura hrana. Solzii
acestui animal înmagazinează căldura. Seamănă mult, ca aspect, cu Stegosaurus, dispărut din fauna
Pământului în momentul în care au avut loc schimbări radicale ale mediului. Iguana de Galapagos a
beneficiat de modificări mici ale climei, datorită situării pe Ecuator şi căldurii emanate din
interiorul Pământului (insula fiind o regiune vulcanică, activă şi în prezent).
ELEMENTE DE DIVERSITATE UMANĂ (ETNICĂ, LINGVISTICĂ,

CONFESIONALĂ ŞI CULTURALĂ)
Text explicativ
Diversitatea umană actuală este rezultatul cunoaşterii şi populării continentelor de-a lungul
istoriei. Populaţia celor două continente a crescut în cursul ultimului deceniu cu puţin sub 100 mil.
loc. Repartiţia geografică a populaţiei arată rolul punctelor în care grupuri umane din alte continente
au venit pe teritoriul Americii de Nord şi Americii de Sud (care au avut, iniţial, populaţii şi popoare
precolumbiene, dintre care unele au construit civilizaţii cunoscute). Diversitatea etnică evidenţiază
principalele popoare care au avut un rol în popularea continentelor (spanioli, portughezi, englezi,
irlandezi, germani, francezi), dar şi local, alte populaţii. În prezent, diversitatea umană cuprinde
grupuri etnice, limbi vorbite, confesiuni şi elemente de cultură.
Evoluţii demografice comparative
Continente Populaţia Creşterea Densitatea populaţiei

(mil. loc.) populaţiei (loc./km2)
2008 2018 (mil. loc.) 2008 2018
America de Nord 523,8 573,8 50 22 24
(şi Centrală)
America de Sud 380,5 423,5 43 21 24
Europa 711,5 719,8 8,3 69 70
Asia 4 040,0 4 477,8 437,8 91 100
Africa 948,5 1 232,2 263,7 31 40
Analizaţi datele din tabelul de mai sus şi precizaţi:

(1) Cu cât a crescut populaţia celor două continente americane (număr de locuitori, densitatea
populaţiei)?
(2) Cum a crescut populaţia Americii de Nord şi de Sud în raport cu cea a altor continente
învăţate până în prezent (Europa, Asia, Africa)?
Diversitatea lingvistică (limbi oficiale şi limbi vorbite)
Limbi vorbite Nr. persoane

(mil. loc.)
Spaniolă 360
Engleză 310
Portugheză 200
87
Franceză 10
Alte limbi 4
Diversitate confesională. Ponderea (%) religiilor creştine în totalul populaţiei unor ţări
Ţara Catolicism Protestantism

(%) (%)
Argentina 76 8
Bolivia 78 16
Brazilia 65 21
Canada 40 6
Chile 67 16
Columbia 80 11
Mexic 82 8
S.U.A. 21 46
Venezuela 84 16
Aplicaţii
(1) Redaţi pe scurt, oral, elementele care rezultă din tabelul referitor la diversitatea lingvistică.
(2) Explicaţi diversitatea lingvistică prin originea populaţiei venite din Europa.
(3) Redaţi, în 3 – 5 idei principale, diversitatea etnică, lingvistică şi confesională a Americii de
Nord şi de Sud.
(4) Comparaţi între ele cele două continente, din punctul de vedere al acestei diversităţi.
Rezumat
 Populaţia Americii de Nord şi de Sud a avut o creştere numerică mai mică decât cea a
Africii şi Asiei.
 Diversitatea etnică reflectă influenţa predominantă pe care au avut-o trei grupe de populaţii:
englezi, spanioli şi portughezi.
 În cazul unor state mici există şi un aport al altor grupe umane (italieni, populaţii slave,
greci, evrei, japonezi, chinezi şi coreeni).
 Există oameni şi grupuri umane provenite din amestecul de populaţii, cum ar fi metişii,
mulatrii şi creolii.
 Diversitatea lingvistică arată predominarea a trei limbi europene: spaniolă, engleză şi
portugheză.
 În interiorul ţărilor există grupe de populaţii care vorbesc şi alte limbi, inclusiv ale
locuitorilor aborigeni.
 Diversitatea confesională evidenţiază predominarea religiilor creştine (catolicism,
protestantism). Există şi alte grupuri confesionale mai mici (iudaism, islamism, confesiuni
neo-protestante, hinduism, budism).
 Diversitatea culturală reprezintă o sinteză a unor grupuri umane diferite, suprapuse
populaţiei aborigene. Aceasta consemnează, de asemenea, elemente referitoare la
construcţii, opere literare şi artistice, mod de viaţă etc.
Portofoliu
Identificaţi elemente care să evidenţieze componente culturale ale activităţilor populaţiilor din cele
două continente. Utilizaţi cunoştinţe dobândite la alte discipline şi informaţii multi-media.
88
Extinderi
Descoperirile geografice au reprezentat momentul de început al cunoaşterii şi colonizării

celor două continente americane.
Vikingii, care au ajuns primii pe ţărmurile nord - americane (secolul X, cu 500 de ani înainte
de Columb), nu au influenţat popularea europeană a continentelor.
Se consideră că descoperirile lui Cristofor Columb reprezintă momentul iniţial al cunoaşterii
Americii Centrale.
Un rol important în cercetarea Americii de Sud l-a avut Amerigo Vespucci. Acesta a
precizat că este vorba despre un continent care a primit mai târziu numele de America.
Continentul sud – american a fost ulterior cercetat de Pisaro, care a ajuns şi în regiunile
populate de incaşi.
HARTA POLITICĂ ŞI CONTRASTE TERITORIALE ÎNTRE STATE
Text explicativ
Harta politică a Americii de Nord şi Centrale cuprinde 22 de state, dintre care două foarte
întinse (Canada şi S.U.A.), un stat de întindere mijlocie – mare (Mexic) şi o serie de state mici,
situate pe continent (Nicaragua, Honduras etc.) sau pe insule (Cuba, Costa Rica etc.).
Harta politică a Americii de Nord şi Centrale este rezultatul unor procese complexe, de
colonizare, expansiune şi apoi de dobândire a independenţei, care au avut loc din secolele XVIII,
până la începutul secolului XIX. Formarea unor state independente de mici dimensiuni, din
regiunea insulară a Antilelor, a avut loc până la începutul secolului XX.
Cel mai cunoscut exemplu de colonizare şi expansiune l-a reprezentat formarea Statelor
Unite ale Americii, printr-un proces complex de extindere, conflicte, cumpărări de terenuri şi
anexări, începând de la sfârşitul sec. XVIII (1783), până la mijlocul sec. XIX (1853).
Un proces relativ asemănător a existat şi în cazul Canadei (între 1811 şi 1850).
Statul Mexic s-a format însă pornind de la ocupaţia şi colonizarea spaniolă (la început mult
mai extinsă în raport cu teritoriul actual).
Harta politică a Americii de Sud este formată din 13 state (prin comparaţie cu Europa, care
are 45 de state pe o întindere reprezentând 1/2 din America de Sud).
Harta politică actuală a Americii de Sud reprezintă concretizarea unor înţelegeri stabilite
între Spania şi Portugalia, conform cărora portughezii urmau să ocupe îndeosebi jumătatea de est a
continentului, iar spaniolii, jumătatea de vest.
Statul Suprafaţa (km2) Populaţia (mil. loc.) Capitala

2008 2018
Canada 9 897 000 33,3 37,0 Otawa
S.U.A. 9 354 500 302,7 324,3 Washington
Mexic 1 964 000 106,7 123,5 Ciudad de Mexico
Columbia 1 141 700 44,5 49,3 Bogota
Brazilia 8 515 700 186,6 207,6 Brasilia
Argentina 2 780 000 39,8 44,0 Buenos Aires
(1) Identificaţi şi localizaţi ţările din tabel şi capitalele acestora.

(2) Precizaţi creşterea populaţiei ţărilor din tabelul de mai sus, în decursul unui deceniu (2008 –
2018).
(3) Comparaţi creşterea populaţiilor acestor ţări cu populaţia unor ţări africane (Nigeria, R.D.
Congo, Etiopia).
89
Aplicaţii
Comparaţi între ele două state (A, B), la alegere dintre cele reprezentate pe hărţile politice
ale acestor două continente, având în vedere caracteristicile din tabelul de mai jos. Construiţi un
tabel asemănător, în care să notaţi, pe scurt, aceste caracteristici. Utilizaţi hărţile şi tabelele din
manual, precum şi din alte surse.
Caracteristici Statul A Statul B

Poziţia şi localizarea
Suprafaţa
Populaţia
Capitala
Trepte de relief
Climă
Vegetaţie
Limbi vorbite
Religii
Grupuri etnice
Rezumat
 Hărţile politice ale Americii de Nord şi Americii de Sud consemnează existenţa a trei state
de dimensiuni aproape continentale (Canada, S.U.A şi Brazilia) şi trei ţări foarte populate
(S.U.A., Brazilia, Mexic). De asemenea, există ţări mici ca întindere (Belize, Haiti,
Barbados, Dominica, Grenada etc.) şi foarte puţin populate (Antigua şi Barbuda, Dominica,
Grenada etc.).
 Comparând ţările între ele după diferite caracteristici, observăm că există anumite deosebiri
(şi chiar contraste teritoriale) în ceea ce priveşte întinderea, populaţia, diversitatea umană.
 Există o anumită omogenitate şi asemănări între Canada şi S.U.A., având şi un element
comun, limba vorbită în mod predominant. Aceste două state formează împreună America
anglo – saxonă.
 America Centrală şi America de Sud au ca element comun originea latină a limbilor utilizate
(spaniolă şi portugheză). De aceea, formează împreună America Latină.
 Contrastele teritoriale se referă la mărimea ţărilor, caracteristicile naturale, numărul şi
densitatea populaţiei, resursele naturale şi activităţile economice.
Extinderi
Teritoriul Groenlandei este considerat un teritoriu dependent de Danemarca, în curs de a-şi

consolida independenţa. Este un teritoriu foarte întins (2,1 mil. km 2), dar extrem de puţin populat
(56 000 loc. şi 0,03 loc./km2 ca densitate a populaţiei).
FORME DE AGLOMERARE URBANĂ
Text explicativ
Fenomenul urban are pe teritoriul celor două continente anumite tradiţii: au fost construite
de către incaşi, maiaşi şi azteci oraşe cu fizionomii distincte. Oraşele actuale foarte mari au
înregistrat creşteri ale numărului de locuitori. Oraşele Sao Paulo, Ciudad de Mexico şi New York se
situează pe primele trei locuri (în această ordine) în ierarhia oraşelor mondiale.
90
Aglomeraţiile urbane se formează prin extinderea teritoriului oraşelor existente (îndeosebi a
oraşului cel mai mare) şi asocierea în grupe de oraşe (denumite, din această cauză, aglomeraţii). În
America de Nord poate fi identificat un megalopolis (care este o asociere de oraşe foarte mari, pe o
întindere corespunzătoare).
Oraşul Nr. locuitori Statul

(aglomeraţia urbană) 2018 (mil.)
Sao Paulo 21,4 Brazilia
Ciudad de Mexico 20,9 Mexic
New York 20,3 S.U.A.
Buenos Aires 14,8 Argentina
Los Angeles 13,4 S.U.A.
Rio de Janeiro 12,3 Brazilia
Lima 10,5 Peru
Chicago 9,5 S.U.A.
Bogota 9,5 Columbia
Dallas 7,4 S.U.A.
Santiago 7,1 Chile
(1) Localizaţi oraşele din tabel, pe harta de mai sus.

(2) Identificaţi localizarea altor oraşe mari, prin comparaţie cu poziţia aglomeraţiilor urbane,
redate în tabel.
Harta S.U.A.
Harta de mai sus redă ierarhia urbană actuală în S.U.A., care este un stat foarte urbanizat (cu
peste 80% din populaţie). Pe această hartă se pot identifica oraşele componente, la care se adaugă
alte oraşe, nereprezentate pe hartă, ca în tabelul de mai jos.
Megalopolisul american
Oraşe Populaţie
(mil. loc.)
New York 20,3
Washington 6,2
Boston 4,8
Baltimore 2,8
Philadelphia 1,5
Aurora 0,4
Providence 0,2
Hartford 0,1
Total 36,0
Aplicaţii
(1) Enumeraţi oraşele mari ale megalopolisului american, de la sud la nord.

(2) Precizaţi factorii care duc la asocierea spaţială a oraşelor, sub forma aglomeraţiilor urbane şi
a megalopolisului.
(3) Ordonaţi aceşti factori de la cel mai important, la cei care au o importanţă mai redusă.
91
(4) Precizaţi efectul aglomeraţiilor mari asupra mediului înconjurător.
Rezumat
- În prezent, există două fenomene mondiale referitoare la creşterea oraşelor: urbanizarea şi

metropolizarea.
- Urbanizarea Americii de Nord şi a Americii de Sud depăşesc ritmul creşterii populaţiei
acestor două continente.
- Forma elementară de urbanizare este oraşul propriu-zis, individualizat spaţial.
- Aglomeraţiile urbane provin din creşterea populaţiei, gruparea în teritoriu şi apropierea
dintre acestea.
- Megalopolisul este forma cea mai complexă de concentrare urbană, fiind alcătuit din
aglomeraţii, oraşe mari şi oraşe mici.
- În prezent există două megalopolisuri identificate pe planeta noastră: megalopolisul
american şi megalopolisul japonez.
- Oraşele din aceste două continente (America de Nord şi America de Sud), împreună cu alte
oraşe din lume, formează un „arhipelag urban mondial”.
Portofoliu / Activitate de grup
Grupaţi-vă câte 2 – 3 colegi, pentru activitatea în grup de mai jos.

(1) Alegeţi, pe baza unei înţelegeri între voi, unul dintre oraşele existente în tabelul de la pagina
anterioară.
(2) Realizaţi o documentare asupra oraşului ales, îndeosebi prin utilizarea unor mijloace IT
(telefon mobil, calculator, tabletă).
(3) Urmăriţi aspectele următoare: poziţia geografică, numărul populaţiei (şi evoluţia ei în
ultimul deceniu), componentele urbane principale, forma reţelei de străzi, căile şi mijloacele
de transport, aspectul construcţiilor, funcţiile economice (capitală, metropolă, port,
aeroport).
(4) Prezentaţi, în următoarea oră de geografie, elementele specifice identificate şi îndeosebi cele
care nu sunt în manual.
Extinderi
New York s-a numit, la începuturile sale, New Amsterdam. A atras în trecut, dar atrage şi în
prezent persoane şi grupuri din alte regiuni şi continente, fiecare cu propria limbă de comunicare.
New York, spre deosebire de alte oraşe mari din Europa şi Asia, nu a fost afectat de
distrugeri provocate de războaiele mondiale.
Deşi nu este capitală, New York este un punct de convergenţă şi atracţie, în care o
componentă principală o are funcţia bancară şi comercială.
DIFERENŢIERI ECONOMICE REGIONALE
Text explicativ
Principalele resurse ale continentelor America de Nord şi America de Sud sunt: resurse de
petrol, cărbuni superiori, gaze naturale, minereu de fie şi minereuri neferoase. Resursele de petrol se
află situate în cantităţi mari în jurul Golfului Mexic, Alaska şi nordul continentului sud-american.
Minereuri de fier se extrag din Brazilia, zona Marilor Lacuri şi Peninsula Labrador. America de Sud
are rezerve importante de minereuri neferoase (în Podişul Braziliei şi Munţii Anzi), precum şi
resurse de diamante şi uraniu.
92
Anumite plante de cultură (porumb, cartof, arborele de cacao, arborele de cauciuc), care îşi
au originea în aceste continente, au în prezent o răspândire largă. Repartiţia geografică a resurselor
naturale influenţează în prezent, într-o mică măsură, apariţia unor activităţi industriale noi, deoarece
materiile prime pot fi transportate la distanţe mari şi la preţuri mici. America de Nord şi America de
Sud prezintă, împreună, anumite particularităţi ale repartiţiei terenurilor arabile şi ale agriculturii.
(1) Identificaţi şi denumiţi regiunile de exploatare a principalelor resurse ale scoarţei terestre.
(2) Comparaţi modul de utilizare a terenurilor, cu zonele de climă şi biogeografice ale acestor
continente.
(3) Precizaţi unde se află situate cele mai întinse culturi agricole. Explicaţi de ce.
Hărţi (din Atlasul de geografia continentelor, clasele VI – VII)
Concentrări industriale în America de Nord şi de Sud
Aplicaţii
(1) Denumiţi şi localizaţi concentrările industriei, redate pe harta de mai sus.

(2) Explicaţi repartiţia geografică a acestor concentrări.
(3) Prezentaţi, pe scurt, specificul a două concentrări industriale, la alegere; utilizaţi şi alte
mijloace de informare în afara manualului.
Rezumat
 America de Nord şi America de Sud au, împreună, resurse ale scoarţei terestre diversificate şi
abundente (îndeosebi pentru gaze naturale, petrol, minereuri neferoase).
 Activităţile industriale au tradiţii, îndeosebi în ţări din continentul nord-american (S.U.A. şi
Canada).
 Ţările acestor continente se pot împărţi în mai multe categorii, după nivelul dezvoltării
economice:
- două ţări foarte dezvoltate (S.U.A. şi Canada);
- două ţări cu potenţial demografic şi dezvoltare economică recentă (Mexic şi Brazilia);
- alte ţări cu o economie diversificată (Argentina, Chile);
- ţări care au o dezvoltare economică modestă.
 Căile de comunicaţie terestră au o prezenţă foarte importantă pentru continentul nord-
american (S.U.A. deţine 40% din reţeaua feroviară mondială), iar porturile principale sunt
situate în ambele continente, acolo unde este necesară o activitate comercială şi de transport.
 S.U.A. şi Canada au agricultură comercială dezvoltată, iar celelalte ţări, în mod predominant,
o agricultură de subzistenţă.
 S.U.A. este cea mai mare producătoare de porumb, soia şi are producţii foarte mari de grâu,
iar Brazilia este principala producătoare de cafea.
 Canada şi S.U.A. au o economie mai dezvoltată în raport cu celelalte ţări ale acestor
continente.
Extinderi
 În S.U.A., aproximativ 4% din populaţia ţării (reprezentată de fermieri) asigură produse

agricole de bază pentru întreaga populaţie a ţării, dar şi pentru locuitori din alte continente.
 America de Nord şi America de Sud reprezintă, în ultimii ani, regiuni de mare interes turistic:
Munţii Stâncoşi, Fluviul Colorado, Insulele din Marea Antilelor, regiuni litorale (Miami, Rio
de Janeiro), urmele civilizaţiilor aztece, maiaşe şi incaşe, marile oraşe nord-americane, cu
93
arhitectură modernă, muzee, locuri de distracţie (Disney World, Florida) sau oraşe cu un
anumit specific cultural şi social (Las Vegas, Hollywood).
STATELE UNITE ALE AMERICII

Capitala: Washington
Poziţia
S.U.A. cuprind trei părţi: o parte continentală, Alaska şi arhipelagul Hawaii. Partea continentală este
situată între Canada (în nord), Mexic şi Golful Mexic (în sud), Oceanul Pacific (în vest) şi Oceanul
Atlantic (în est).
S.U.A., ca rezultat al întinderii şi poziţiei sale, sintetizează caracteristicile naturale principale ale
continentului nord-american.
Partea de est cuprinde munţi foarte vechi (Appalachi), formaţi în timpul orogenezei caledoniene
(împreună cu masive montane din Scandinavia, Scoţia şi Groenlanda).
În centru se întinde o zonă depresionară formată din podişuri (Podişul Ohio, Podişul Missouri şi
Podişul Preeriilor), care înconjoară o câmpie (Câmpia Mississippi) străbătută de fluviul cu acelaşi
nume şi afluenţii săi.
În partea de vest se întinde sistemul montan nord-american (Cordiliera Nord – Americană),
formată din două aliniamente (Munţii Stâncoşi, în est şi munţii Coastelor Cascadelor şi Sierra
Nevada, în vest. Între aceste aliniamente montane există două podişuri interioare: Podişul Marelui
Bazin şi Platoul Colorado.
În Alaska, sistemul cordilier nord-american se curbează spre vest, continuându-se în Asia. Aici
se află cele mai mari înălţimi din S.U.A. (Vf. McKinely, 6 196 m).
Insulele Hawai au un relief vulcanic şi înălţimi care depăşesc 4 000 m (Mauna Kea, 4 205 m),
Mauna Loa (4 170 m).
În raport cu întinderea teritoriului, Statele Unite au zone climatice şi de vegetaţie
corespunzătoare poziţiei şi părţilor componente.
Reţeaua hidrografică este formată din fluvii importante (Mississippi, Colorado, Columbia, Rio
Grande.
În nordul părţii continentale se întind Marile Lacuri (Lacul Superior, Michigan, Huron, Erie şi
Ontario), iar în Alaska există gheţari.
Aplicaţie
Precizaţi, oral, principalele caracteristici ale climei şi vegetaţiei din cele trei părţi componente,
utilizând diferite hărţi.
Populaţia actuală a S.U.A. s-a format din amestecul populaţiilor indigene cu locuitori veniţi din
Europa (irlandezi, englezi, germani, italieni, spanioli, greci), Africa (îndeosebi locuitori sosiţi din
zona Golfului Guineei), Asia (japonezi şi chinezi). S.U.A. au şi o importantă comunitate de evrei.
În ultimi ani a existat şi o migraţie importantă de populaţii din America Latin (îndeosebi hispanici).
Populaţia urbană (peste 80% din totalul populaţiei) arată nivelul ridicat de urbanizare a statului.
Există 120 de oraşe cu o populaţie mai mare de 100 000 de locuitori. În prezent, Statele Unite au 10
oraşe cu peste 5 mil. loc. (dintre care New York are 20,1 mil. loc. şi Los Angeles 13,3 mil. loc.) şi
94
peste 30 de oraşe cu o populaţie între 1 şi 5 mil. loc. Partea de nord-est a S.U.A. formează
megalopolisul american.
Resursele naturale principale sunt: minereurile neferoase, uraniu, petrol, gaze naturale şi cărbuni.
Energia electrică se caracterizează printr-o producţie foarte ridicată (1/5 din totalul mondial),din
care o mare parte este obţinută în centrale atomoelectrice (1/3 din energia atomoelectrică a lumii),
dar şi din hidroenergie, energie solară şi energie eoliană. S. U.A., în prezent, are cea mai mare
pondere a surselor regenerabile în totalul producţiei energetice. S.U.A. este un exportator de
produse agroalimentare, ocupând locuri importante la culturile de porumb, grâu, plante
mediteraneene, soia, trestie de zahăr, citrice. Statele Unite au cea mai diversificată şi extinsă reţea
de transporturi, cuprinzând: transporturi feroviare, autostrăzi, transporturi aeriene (cu 1/3 din totalul
mondial), transporturi maritime, fluviale şi transportul prin conducte. S.U.A. au un rol important în
cunoaşterea spaţiului cosmic. S.U.A. reprezintă o regiune de mare atracţie turistică, vizitată de un
număr crescând de turişti. Statele Unite sunt o federaţie formată din 50 de state componente.
Rolul S.U.A. în lume

Deşi ponderea în realizarea unor produse industriale s-a diminuat în ultimii ani, S.U.A. rămân, din
multe puncte de vedere, principala putere economică, completată cu un comerţ dezvoltat şi resurse
financiare deosebite. Este, de asemenea, principala putere militară din lume, asigurând o stabilitate
la nivel mondial. Statele Unite sunt confruntate cu o serie de probleme noi, cum ar fi îndeosebi
migraţia internaţională.
Analizaţi datele din tabelul de mai jos.
U.M. 2008 2018 Evoluţii (2008 – 2018)

Creşteri Scăderi
cereale mil. t 414,1 580,9
cărbuni mil. t 1 062,8 594,5
gaze naturale mld.m3 582,2 460,5
petrol mil. t 247,1 466,1
minereu de fier mil. t 54,0 46,0
oţel mil. t 94,0 81,2
aur kg 230 370
automobile mil. buc. 3,7 3,1
energie electrică mld. kwh/an 4 071 4 045
populaţia mil. loc. 302,7 325,7
Pe baza acestui tabel:

1. Completaţi ultimele două coloane.
2. Comparaţi creşterea producţiei de cereale şi creşterea populaţiei.
3. Precizaţi de ce a scăzut extracţia unor resurse.
4. Prezentaţi o scurtă concluzie de 3 – 4 rânduri, rezultată din analiza de mai sus.
95
CANADA

Capitala: Otawa
Poziţia
Canada este situată în partea de nord a continentului nord-american. Este un stat federal (cu 13 state
componente), cu două comunităţi: o comunitate de limbă engleză şi o comunitate de limbă franceză
(ambele fiind limbi oficiale). Canada se află situată în partea de nord a Americii de Nord,
cuprinzând un spaţiu continental şi arhipelagul arctic. Este al doilea stat ca întindere (după Federaţia
Rusă).
Canada conservă unul dintre cele mai vechi nuclee continentale (format din Scutul Canadian şi
Podişul Labrador). Arhipelagul arctic a fost acoperit cu gheţari care au creat un relief de fiorduri.
Relieful cuprinde o regiune montană, în vest, un podiş, în centru şi câmpii litorale, în nord. Lacurile
glaciare canadiene (Lacul Urşilor, Sclavilor, Winnipeg), împreună cu cele situate între Canada şi
S.U.A. (Lacul Superior, Huron, Erie şi Ontario), marchează, împreună, limita calotei glaciare din
timpul Cuaternarului. În estuarul fluviului Sf. Laurenţiu se înregistrează cele mai înalte maree.
 Analizaţi harta fizică a Canadei şi identificaţi: insule înconjurătoare, fluvii, mări şi golfuri.
 De asemenea, utilizând hărţi ale climei şi vegetaţiei Americii de Nord, precizaţi
caracteristicile acestor două elemente pe teritoriul Canadei.

Canada, deşi este al doilea stat ca întindere din lume, este puţin populată (loc 38 pe glob), cu o
densitate redusă a populaţiei (4 loc./km2). Principalele aglomeraţii urbane concentrează aproape ½
din populaţia ţării.
Resurse naturale
Canada este cunoscută prin resurse importante de minereu de fier, cărbuni, petrol (loc 6 mondial),
gaze naturale (loc 4), uraniu (loc 2), aur (loca 4) şi diamante (loc 3).
Industriile, moderne şi diversificate, sunt concentrate în aglomeraţiile urbane şi în jurul marilor
oraşe.
Canada este un important producător de cereale, grâu (loc 5 pe glob), orz (loc 6).
Canada are, de asemenea, o activitate importantă legată de exploatarea pădurilor (datorită
întinderilor mari ale pădurilor de conifere) şi prelucrarea lemnului.
Rolul Canadei în lume

Canada este un stat foarte întins, puţin populat, cu resurse bogate şi o economie modernă.
Reprezintă un model de dezvoltare economică şi are o prezenţă mondială mult mai vizibilă decât
numărul de locuitori.
96
BRAZILIA

Capitala: Brasilia
Poziţia
Brazilia ocupă aproape jumătate din suprafaţa Americii de Sud, fiind situată în partea de est a
acesteia, cuprinzând Podişul Braziliei (integral) şi Amazonia (cea mai mare parte). Are spre est un
ţărm foarte lung, situat spre Oceanul Atlantic.
Podişul Braziliei, împreună cu Podişul Guyanelor (situat în nord) reprezintă două fragmente ale
vechiului continent sudic Gondwana. Podişul Braziliei, erodat un timp îndelungat, are în prezent
aliniamente ale foştilor munţi, numite în prezent serra. În vestul acestui podiş se află Podişul Mato
Grosso, cunoscut prin populaţiile aborigene. Întinderea teritoriului brazilian cuprinde mai multe
formaţiuni vegetale, cum ar fi: selvasul (în Amazonia), caatinga şi campos.
 Analizaţi harta fizică a Braziliei, precum şi alte hărţi şi localizaţi unităţile de relief şi
principalele fluvii.
 De asemenea, utilizând hărţi ale climei şi vegetaţiei Americii de Sud, precizaţi
caracteristicile acestor două elemente pe teritoriul Braziliei.

Brazilia este una dintre puţinele ţări de pe glob cu poziţii apropiate ale suprafeţei (loc 5 mondial) şi
populaţiei (loc 6 mondial). Brazilia este cea mai mare ţară de limbă portugheză din lume. Acest
lucru este rezultatul unei înţelegeri între spanioli şi portughezi, prin care portughezii au explorat şi
colonizat partea de est a Americii de Sud. S-au adăugat în timp populaţii venite din Africa. Numărul
actual de locuitori este rezultatul unei creşteri recente, îndeosebi în timpul secolului nostru (XXI).
Principalele aglomeraţii urbane sunt menţionate în tabelul de mai jos.
Aglomeraţii urbane Populaţie

(mil. loc.)
Sao Paulo 21,4
Rio de Janeiro 12,3
Belo Horizonte 5,9
Brasilia 4,4
Porto Alegre 4,2
Salvador 4,1
Fortaleza 3,9
Recife 3,9
Curitiba 3,5
Campinas 3,1
Oraşele braziliene au o arhitectură modernă, dar şi suburbii suprapopulate (favelas).
Resurse naturale
Brazilia este o ţară cu resurse importante de fier (loc 2 mondial în producţia actuală), uraniu,
diamante, aur, minereuri neferoase, cărbuni, păduri întinse (selvas) şi hidroenergie. Dintre
activităţile cu caracter industrial, se remarcă producţia foarte mare de energie electrică (loc 8
mondial), dintre care mai mult de jumătate o reprezintă hidroenergia (loc 3 mondial). Este
97
cunoscută prin producţii semnificative la nivel mondial de oţel, automobile, energie electrică,
aluminiu şi cafea (loc 1 mondial, cu 1/3 din producţie).
Rolul Braziliei în lume

Brazilia este un stat federal. Are o capitală relativ recentă (Brasilia) care, de la proiectul iniţial,
exclusiv administrativ, s-a dezvoltat foarte mult din punct de vedere economic. În momentul
construirii, această capitală a fost un bun exemplu de funcţionalitate şi arhitectură. Sao Paulo este în
prezent cel mai populat oraş din lume. Brazilia este, în prezent, un exportator de minereuri, cafea şi
alte produse. Are hidrocentrale de mari dimensiuni (printre cele mai mari din lume), care valorifică,
parţial, potenţialul hidroenergetic al fluviilor. Fiind cea mai mare ţară de limbă portugheză, continuă
promovarea acesteia în lumea contemporană.
Proiect
America de Nord şi America de Sud
A. Activitate independentă / de grup
Aveţi în vedere următorul tabel cu state din America de Nord şi de Sud
Statul Suprafaţa Populaţia Capitala

(km2) (mil. loc.)
Haiti 27 060 10,9 Port-au-Prince
Argentina 2 780 400 44,0 Buenos Aires
Cuba 109 900 11,3 Havana
Bolivia 1 098 600 11,1 La Paz
Republica Dominicană 48 300 10,0 Santo Domingo
Chile 756 100 17,6 Santiago
Jamaica 10 990 2,7 Kingston
Columbia 1 148 800 49,3 Bogota
Guatemala 109 000 16,9 Guatemala
Peru 1 285 200 31,2 Lima
Mexic 1 964 400 123,5 Ciudad de Mexico
Uruguai 176 210 3,5 Montevideo
Nicaragua 130 400 6,4 Managua
Venezuela 916 450 31,4 Caracas
1. Realizaţi grupe de câte 2 elevi. Fiecare grupă va alege (sau va trage la sorţi) unul dintre
aceste state.
2. Realizaţi o caracterizare geografică a statului ales, notând pe o pagină separată:
a) un elev: Poziţia, localizarea, vecinii, suprafaţa, capitala; Caracteristici naturale (relieful
predominant, hidrografia, tipul de climă, vegetaţia predominantă;
b) celălalt elev - Elemente de geografie umană: populaţia, densitatea populaţiei, oraşele
principale, resurse naturale, activităţi economice.
3. Identificaţi, prin discuţie, 3 – 4 caracteristici geografice specifice şi 2 – 3 motive pentru a
vizita statul respectiv.
4. Reuniţi cele două părţi (realizate de fiecare elev) într-o scurtă prezentare geografică; notaţi
pe scurt, pe cel mult o pagină, constatările principale.
Pentru această activitate, utilizaţi date din tabelul alăturat, hărţile din manual, alte hărţi, surse
identificate pe internet, cărţi sau reviste.
5. Prezentaţi pe scurt, la sfârşitul orei, în cel mult un minut, două caracteristici principale şi un
motiv de a cunoaşte mai mult statul respectiv.
98
După fiecare prezentare, câte un elev din celelalte grupe va formula o întrebare, la care trebuie
să i se răspundă pe loc.
Pe măsura prezentării statelor, un coleg care se oferă (sau este numit de profesor) va completa
un tabel asemănător celui de mai jos.
Statul Un motiv pentru a-l cunoaşte mai bine
(Tabelul va continua cu celelalte state)
America de Nord şi America de Sud
(A) Sinteză
Cele două continente luate ca întreg au împreună cea mai mare întindere în latitudine, de la nord
la sud.
Întinderile de uscat formează două continente, America de Nord şi de America de Sud, fiind
comparabile cu celelalte continente ale planetei noastre.
Ca rezultat al dispunerii în latitudine, pe aceste continente se întâlnesc aproape toate tipurile de
climă şi zonele de biogeografice. Acestea nu au simetrie latitudinală (asemănător continentului
african), din cauza configuraţiei continentelor.
Populaţia iniţială (mongoloidă) a celor două continente este formată din grupe de oameni veniţi
din Asia.
Înainte de venirea europenilor, au existat civilizaţii precolumbiene (aztecă, maiaşă şi incaşă),
care au construit oraşe, temple şi au avut calendare proprii.
Trei grupuri de populaţii europene au acut o influenţă mai mare: englezii şi irlandezii (în nord),
spaniolii (în America Centrală şi de Sud) şi portughezii (în Brazilia).
America de Nord (anglosaxonă) se continuă cu o parte centrală (America Centrală), cu populaţii
predominante de origine hispanică.
Statele Unite ale Americii reprezintă, în prezent, cea mai dezvoltată ţară din lume. Canada are
asemănări mai mari cu continentul european.
America de Sud cuprinde o parte de origine portugheză (Brazilia) şi ţări hispanice (celelalte ţări
ale continentului). Marile metropole din America de Nord şi de Sud (Sao Paulo, Ciudad de Mexico,
New York, Buenos Aires, Los Angeles) sunt printre cele mai mari aglomeraţii din lume.
Atât America de Nord, cât şi America de Sud au spaţii întinse, relativ greu accesibile, utilizate
încă insuficient (Amazonia, Patagonia, Mato Grosso, insulele arctice, nordul continental al Canadei)
(B) Evaluare

1. Cel mai mare oraş din Emisfera Nordică a celor două continente este:
a. Ciudad de Mexico; b. Sao Paulo; c. New York; d. Buenos Aires
2. Formaţiunea vegetală ierboasă din America de Nord se numeşte:

a. pampas; b. stepă; c. preerie, d. campos
3. Nu are ieşire la mare statul:

a. Columbia; b. Bolivia; c. Mexic; d. Peru.
4. Cel mai mare aeroport din lume, după traficul de pasageri, este situat la:
a. Miami; b. Atlanta; c. Chicago; d. Brasilia.
99
5 x 4 p. = 20 p.
II. Completaţi propoziţiile de mai jos cu termenii potriviţi, astfel încât informaţia să fie corectă şi
completă. Notaţi, pe o pagină separată, termenul corespunzător fiecărei cifre.
Al doilea stat din lume ca suprafaţă este …….(1)………… . În partea de nord-est a Americii de
Nord se află cea mai întinsă insulă din lume, denumită ………(2) ……….. Fluviul Amazon se varsă
în Oceanul ……….(3)…………. Ţara de Foc este o insulă care se află în partea de sud a
continentului ………..(4)……. . În vestul acestui continent se înalţă Munţii ………(5)……… .
5 x 4 p. = 20 p.
III. Aveţi în vedere următorii termeni: Amazon, Podişul Brazililei, Gondwana, Munţii Anzi,
vulcani. Realizaţi un text de cel mult 4 – 5 rânduri în care, folosind toţi termenii de mai sus, să
prezentaţi trei caracteristici ale celor două continente.
5 x 4 p. = 20 p.
IV. Explicaţi, pe scurt, întinderea mare a pădurii ecuatoriale din America de Sud (selvas) în bazinul
Amazonului. Prezentaţi două cauze ale acestei constatări.
2 x 5 p. = 10 p.
V. Explicaţi, pe scurt, formarea lacurilor glaciare din America de Nord, precizând două elemente
ale acestui fenomen.
2 x 5 p. = 10 p.
VI. Prezentaţi, pe scurt, două caracteristici ale megalopolisului american.
2 x 5 p. = 10 p.
Din oficiu = 10 p.
Total test = 100 p.
Unitatea de învăţare (6): Australia, Oceania, Antarctica şi elemente de geografia

mediului înconjurător (7 ore)

programei) fice
Australia şi  identificarea elementelor  planiglobul fizic
Oceania – 1.1. geografice specifice ale  imagini
caracterizare 1.2. Australiei (poziţie, întindere,
geografică 2.1. relief)
3.3.  identificarea specificului
Oceaniei
Australia – scurtă  identificarea poziţiei,  hartă fizică
caracterizare 2.1. limitelor, treptelor de relief,  harta climatelor
geografică 2.2. zonelor de climă, ape Australiei
4.3.  precizarea unor elemente  harta resurselor şi
referitoare la populaţie, activităţilor
resurse, economie economice
 imagini din
Australia
100
Oceania –  identificarea arhipelagurilor şi  harta Oceaniei
caracterizare 3.3. a insulelor Oceaniei  harta curenţilor
geografică 4.3.  localizarea statelor Oceaniei oceanici
 precizarea unor direcţii şi  harta politică a
distanţe în Oceania Oceaniei
 caracterizarea unui stat  date despre state
 Oceanul Pacific şi Oceania  imagini din
(comparaţie) Oceania
Antarctica  prezentarea unor aspecte de  harta calotei
4.2. bază ale Antarcticii: climă, antarctice
4.3. hidrografie, vieţuitoare etc.  harta reliefului
4.4.  comparaţie între Arctica şi continentului
Antarctica antarctic
 realizarea unui portofoliu (Antarctida)
 harta Arcticii Portofoliu
 imagini
Unicitatea 2.2.  prezentarea elementelor  imagini (animale)
biogeografică 4.4. unicităţii biogeografice  harta vegetaţiei
australiană
Componentele  prezentarea (şi precizarea)  fotografii (pentru
mediului 4.2. componentelor mediului comparaţii)
înconjurător 4.3. înconjurător  scheme şi modele
4.4.  analiza unor legături între cu elementele
diferite componente ale mediului
mediului (câte două)  harta tipurilor de
 analiza repartiţiei geografice a mediu
tipurilor de mediu
Degradarea 4.1.  analiza unor forme şi domenii  imagini cu forme
mediului 4.3. ale degradării mediului de degradare a
înconjurător 4.4.  gruparea formelor de mediului
degradare a mediului  scheme şi modele
Schimbări globale  analiza unor situaţii şi  imagini
ale mediului 2.1. elemente care ilustrează  date climatice
schimbări ale mediului evolutive
4.4.  explicarea cauzelor unor  modele de
modificări ale mediului evoluţie
Recapitulare 3.1. -  identificarea unor elemente  scheme de
3.3. comune şi de diferenţiere comparaţie
Evaluare finală 1.1. -  Precizarea cadrului de Test final
4.4. evaluare (VII)
Investigaţie 1.1. -  Realizarea unei investigaţii Prezentare
4.4. asupra mediului din orizontul iniţială
local (VIII)
101
AUSTRALIA ŞI OCEANIA – CARACTERIZARE GEOGRAFICĂ
Hartă Australia
Continente SuprafaţaPopulaţia Densitatea

(km2) (mil. loc.) populaţiei
(loc/km2)
Australia şi Oceania 8 526 250 42,3 5
Europa 10 213 490 720,0 70
Text explicativ
Australia şi Oceania sunt prezentate frecvent împreună şi considerate, uneori, un singur

continent.
Australia propriu zisă este un continent individualizat, chiar dacă are o întindere mai mică
decât a altor continente. Australia nu poate fi considerată însă doar o insulă a Oceaniei, chiar dacă
ar fi cea mai mare a acesteia.
Oceania nu are caracteristicile unui continent, deoarece este doar o asociere de insule şi
arhipelaguri situate în Oceanul Pacific.
Australia ca stat (numit oficial Uniunea Australiană) se suprapune continentului australian.
Insula Tasmania, situată în prelungirea sudică a Australiei, este o insulă continentală (adică
desprinsă de continent), care este legată geografic de Australia şi nu de Oceania.
În această situaţie, ne aflăm în faţa următoarei constatări: Australia este un continent
individualizat, iar în oceanul Pacific există o asociere de insule, precum şi insule individualizate,
denumite împreună Oceania.
Denumirea corectă a acestui spaţiu geografic este de Australia şi Oceania, înţelegând
împreună continentul australian şi întinderea de insule din Oceanul Pacific (denumită Oceania),
situate în continuarea spre est a acestuia.
Ca rezultat al poziţiei geografice şi întinderii continentului, Australia are patru fâşii (zone)
latitudinale de climă (climă subecuatorială, tropical uscată – cea mai extinsă, subtropicală,
temperată) şi patru zone biogeografice principale (păduri subtropicale, savane, deşerturi şi stepe).
(1) Precizaţi, cu ajutorul meridianelor şi paralelelor, precum şi al punctelor extreme, poziţia

geografică a Australiei.
(2) Identificaţi pe harta continentului peninsulele, golfurile, mările înconjurătoare şi oceanele
situate în jurul Australiei.
(3) Identificaţi unităţile mari de relief ale Australiei.
Aplicaţii
(1) În ce emisfere este situată Australia?

(2) Comparaţi Australia cu Europa, după următoarele caracteristici: poziţie geografică,
întindere, zone de climă, zone biogeografice, caracteristici ale populaţiei.
(3) Explicaţi ce se înţelege prin următoare afirmaţie: „Australia se află la antipodul Europei”.
102
OCEANIA – PARTICULARITĂŢI GEOGRAFICE
Oceania este formată din insule continentale (Noua Guinee şi Noua Zeelandă), insule
vulcanice şi insule coraligene. Această întindere este împărţită în 11 state şi mai multe teritorii
dependente. Arhipelagul Hawaii este un stat component al Statelor Unite1.
Aplicaţii
Urmăriţi tabelul de mai jos. Realizaţi un comentariu referitor la mărimea suprafeţei şi a populaţiei
acestor ţări, prin comparaţie cu ale altor ţări, învăţate până în prezent.
Statele Oceaniei
State Suprafaţa Populaţia Capitala

(km2) (loc.)
Noua Zeelandă 267 100 4 794 000 Wellington
Papua – Noua Guinee 462 800 8 085 000 Port Moresby
Fiji 18 300 884 900 Suva
Kiribati 730 115 000 Tarawa
Nauru 21 13 000 Yaren
Samoa de Vest 2 800 160 000 Apia
Salomon 30 410 30 400 Honiara
Tonga 750 100 600 Nukualofa
Tuvalu 25 11 100 Funafuti
Vanuatu 12 300 272 500 Port Vila
Rezumat
 Australia este un continent asemănător şi comparabil cu celelalte continente ale planetei.

 Oceania reprezintă o întindere din Oceanul Pacific, formată din insule continentale mai mari
(Noua Guinee, Insulele Noua Zeelandă) şi numeroase insule mici şi foarte mici,
individualizate sau asociate în arhipelaguri.
 Ţările din Oceania sunt mici ca dimensiuni, fiind formate din insule despărţite între ele de
întinderi mari de apă.
 Oceania este traversată de meridianul de 180° (atât long.E, cât şi long.V). De o parte şi de
alta a acestui meridian există o linie denumită linia de schimbare a datei.
Activitate independentă
Realizaţi o comparaţie între statul Noua Zeelandă şi ţara noastră. Aceste două state au
întinderi comparabile între ele şi sunt situate, fiecare, aproape la antipodul celeilalte. Precizaţi:
paralelele importante care traversează cele două ţări, întinderea, populaţia, tipul de climă
predominant, resurse naturale, alte elemente. Utilizaţi informaţiile rezultate din hărţi sau cele
obţinute din diferite surse.
Extinderi
Australia este o ţară cu resurse naturale bogate şi cu producţii mari de cărbuni (loc 4
mondial), minereuri de fier (loc 1 mondial, cu 1/3 din producţia totală), nichel, uraniu (loc 3
mondial), diamante, aur (loc 2 mondial), argint (loc 5), plumb (loc 2), zinc (loc 3), bauxită (loc 1, cu
1/4 din producţia mondială), cupru (loc 6 mondial) şi, mai recent, gaze naturale şi petrol. Sub raport
agricol, Australia produce cantităţi mari de grâu (loc 9 mondial), orz (loc 4), sfeclă de zahăr (loc 9),
103
bumbac şi banane. Are efective foarte mari de ovine (loc 2 mondial). Australia, deşi are o populaţie
mică în raport cu întinderea teritoriului, are oraşe foarte mari şi cunoscute: Canberra (capitala
statului) şi aglomeraţiile urbane Sidney (5,1 mil. loc.), Melbourne (4,7 mil. loc.), Perth (2,0 mil.
loc.), Adelaida (1,2 mil. loc.), Brisbane (2,4 mil. loc.)
ANTARCTICA – ELEMENTE DE IDENTITATE GEOGRAFICĂ
Hartă Antarctica
Poziţie şi limite
Antarctica este situată în jurul Polului Sud. Este opusă („anti”) Arcticii, situată în jurul
Polului Nord, de unde denumirea sa de Antarctica. Este formată dintr-un continent (Antarctida),
înconjurat de mările din jurul acesteia. În linii foarte generale, este cuprinsă în interiorul Cercului
Polar de Sud. Din suprafaţa totală (de aproximativ 14 mil. km 2 şi 9,3% din suprafaţa uscatului), cea
mai mare parte (13,7 mil. km2) este acoperită cu gheaţă.
Condiţiile naturale
Urmărind o hartă sau o imagine satelitară de deasupra Polului Sud, observăm că uscatul
antarctic se compune din două părţi: Antarctida de Est, un podiş înalt, care reprezintă o parte a
fostului continent sudic Gondwana şi Antarctida de Vest, cu aspectul unei peninsule, formate din
munţi recenţi (din timpul orogenezei alpine), asemănători munţilor Anzi din America de Sud, în
continuarea cărora se află. Este cel mai înalt continent al planetei, având o altitudine medie de 2 600
m. Altitudinea maximă se apropie de 5 000 m (Mount Vinson, 4 897 m). Vulcanul Erebus (3 794
m) este activ. Există un relief situat deasupra gheţii şi un relief situat sub gheaţă, la contactul
acesteia cu scoarţa solidă a continentului. Fiind situat sub gheaţa Antarctidei, acest relief este
„subglaciar”. Pătura de gheaţă formează cel mai întins gheţar continental (de calotă), cu o grosime
medie de 2 000 m şi o grosime maximă de 4 000 m. Continentul are aspectul unui întins podiş cu
depresiuni interioare, traversat de munţi. Gheaţa este, în prezent, într-un proces de topire lentă.
Acest lucru provine din constatarea că viteza de formare a gheţii în jurul Polului Sud (din
precipitaţiile solide, de zăpadă) este mai mică decât topirea ei pe margini. Întinderea gheţii şi
grosimea ei se află, în prezent, într-un proces de micşorare lentă a acesteia. Cel mai mare volum,
grosime şi întindere a gheţii au fost în timpul Epocii Glaciare, când suprafaţa acesteia era mai
extinsă.
Clima este polară, foarte rece, cu temperaturi negative aproape în tot cursul anului. În timpul
iernii australe (care aici coincide cu noaptea polară), temperaturile coboară la -70, -80°C. În cursul
anotimpului cald (vara polară), pe margini temperaturile au uneori şi valori pozitive.
Antarctida reprezintă cea mai mare acumulare de apă dulce a planetei. În jurul ei, oceanul
îngheaţă, luând forma banchizei. Suprafeţe ale banchizei sunt permanente, iar altele au o existenţă
temporară.
Vegetaţia este formată pe întinderile neacoperite de gheaţă şi pe margini, din muşchi şi
licheni. Sub gheaţă au fost descoperite microorganisme. Pe marginea continentului trăiesc mamifere
(foca, morsa) şi păsări (pinguini).

Populaţia (4 000 persoane vara şi 1 000 iarna) este formată din cercetători, care lucrează în
cele aproape 40 de staţiuni ştiinţifice aparţinând la 16 ţări: Argentina, Uruguay, Statele Unite,
Federaţia Rusă, Regatul Unit, China, Brazilia, Polonia, Noua Zeelandă, Italia, India, Japonia, Chile,
Germania, Franţa, Australia.
Antarctida are resurse de minereuri feroase, neferoase, cărbuni, petrol, gaze naturale şi
uraniu.
104
Întrebări / Activităţi
(1) Realizaţi un rezumat din textul de mai sus, referitor la Antarctica, notând pe o pagină
separată 9 -10 idei principale.
(2) Comparaţi, din punct de vedere geografic (poziţie, caracteristici naturale şi de geografie
umană), Arctica şi Antarctica, utilizând hărţi din atlase, precum şi din alte surse.
(3) Calculaţi distanţele dintre marginile continentului antarctic şi continentele sudice (America
de Sud, Africa şi Australia). Precizaţi la ce constatări aţi ajuns.
(4) Ce exploratori români au ajuns în Antarctica?
(5) Identificaţi pe harta Antarcticii: oceanele şi mările înconjurătoare, munţi, vârfuri şi teritorii.
(6) Explicaţi de ce credeţi că ţările care au staţii de cercetare în Antarctica sunt interesate de
exploatarea acesteia.
STUDIU DE CAZ: UNICITATEA BIOGEOGRAFICĂ AUSTRALIANĂ
Australia are elemente distincte care arată că acest continent este unic din punct de vedere
biogeografic (vegetaţie şi, îndeosebi, faună), cuprinzând multe specii endemice (care sunt situate
doar în acest continent).
Această caracteristică a Australiei provine din următoarele cauze:
- izolarea continentului faţă de alte arii continentale;
- despărţirea de celelalte fragmente ale continentului sudic Gondwana, realizată într-un
moment iniţial al acestui proces; ultima despărţire între două continente a fost cea dintre
Australia şi Antarctida;
- în condiţiile de izolare şi ale teritoriului nu foarte întins, animalele australiene au avut
posibilităţi mici de a se deplasa la distanţe mari, de a trece în alte continente, precum şi de
venire în Australia a unor specii din alte părţi;
- un element important l-a reprezentat stabilizarea climei un timp îndelungat şi lipsa unor ierni
geroase.
În prezent, Australia are o dispunere zonală a climei şi formaţiunilor biogeografice, dar şi o
dispunere concentrică a acestora, ca efect al scăderii precipitaţiilor din exteriorul continentului spre
interior.
Australia cuprinde multe animale endemice, care reprezintă 90% dintre speciile acestui
continent.
Printre animalele specifice continentului australian se întâlnesc marsupiale, ornitorincul,
struţul emu, koala, câinele dingo (care este însă adus), echidna, diavolul tasmanian, opossum (cel
mai vechi marsupial prezent astăzi cu 50 de specii), reptile etc. Lipsesc din Australia animalele
copitate, răpitoare şi maimuţele. La marginea continentului, în Oceanul Pacific, se află cea mai
mare construcţie biotică din lume: Marea Barieră de Corali.
Principalele elemente referitoare la repartiţia vegetaţiei şi faunei australiene sunt redate mai jos.
Formaţiuni Vegetaţie Faună

biogeografice
păduri tropicale eucalipt, iarba copac, câinele zburător, ursul koala, opossum, canguri
umede palmieri, orhidee, plante arboricoli, veveriţa de zahăr, pasărea – liră,
epifite, ferigi arborescente crocodili, ornitorinci, termite
păduri din zona fagi australieni, eucalipţi, lupul marsupial, diavolul marsupial, cangurul
temperată ferigi, liane roşu, dragonul bărbos, ornitorinc, echidno,
cangurul nocturn
savane şi păduri graminee, acacia, eucalipt cangurul, echidna, emu, varanul (12 specii),
galerii şerpi, termite, cangurul roşu, cârtiţa marsupială,
bursucul, furnicarul marsupial, batracieni (20
specii)
105
stepe şi scrub, graminee, arbuşti câinele dingo, termite, furnica de nectar, şoarece
semideşerturi cangur
deşerturi de nisip
acacia, cactus, eucalipt pitic cârtiţa marsupială, cangurul, iepure marsupial,
emu, varanul de nisip
Tasmania păduri temperate lupul marsupial, vulpea marsupială, pisica de
Tasmania, diavolul tasmanian
Marea Barieră de insule coraligene (substrat), steaua de mare, broaşte ţestoase, peşti, corali
Corali recifi, alge
Dintre animalele endemice, menţionăm pe scurt câteva:

- opossum reprezintă specia care a stat la baza originii animalelor marsupiale, fiind întâlnită şi
în America de Sud, ceea ce arată originea îndepărtată în timp a acestora;
- cangurii (iniţial animale arboricole) se caracterizează prin dezvoltarea disproporţionată a
membrelor inferioare, care îi ajută să se deplaseze prin salturi foarte mari (până la 12 m
lungime); există, în prezent, 50 de specii de canguri, care au, în funcţie de spaţiul de locuire
în cadrul continentului, diferite dezvoltări ale membrelor inferioare,
- ornitorincul reprezintă o combinaţie între mamifer, reptilă, pasăre şi peşte; este adaptat la
viaţa semiacvatică, are plămânii separaţi de abdomen (ca la balenă), nu vede în apă, hrana
este detectată prin atingere cu ciocul, depune ouă, iar puii sunt hrăniţi cu lapte; este un
animal paradoxal, greu de definit şi clasificat;
- echidna este un marsupial insectivor, nocturn, cu ţepi duri şi denşi, care trăieşte în zonele de
tufişuri;
- koala este o specie de urs, este un animal nocturn, vegetarian şi paşnic.
Australia are reptile foarte interesante: varanul uriaş, iguana, dragonul zburător, şerpi (140
de specii).
Dintre păsări, 75% (adică majoritatea sunt endemice). Amintim îndeosebi pasărea emu,
pasărea – liră şi multe varietăţi de papagali (dintre care unii trăiesc în colonii).
În deşerturile australiene se întâlnesc, printre altele, batracieni adaptaţi la secetă. În
Tasmania trăieşte lupul marsupial, vulpea marsupială, vombatul, pisica de Tasmania şi un animal
foarte interesant, diavolul de Tazmania.
În nord-estul Australiei, la o anumită distanţă de ţărm, se află situată marea Barieră de
Corali, cea mai mare construcţie biotică din lume (care se desfăşoară pe o lungime de 2 600 km şi o
lăţime de 30 – 300 km). Este alcătuită din insule coraligene şi recifi. Existenţa acestei formaţiuni
este rezultatul adâncimilor reduse ale oceanului (sub 50 m) şi al temperaturilor constante ale apelor
mării (de aproximativ 20°C).
AUSTRALIA, OCEANIA, ANTARCTICA
(A) Sinteză
Australia şi Antarctica sunt două întinderi continentale asemănătoare celorlalte continente

ale planetei; astfel, ele sunt bine delimitate, au în jurul lor întinderi de ape (oceane, mări şi golfuri),
sunt uşor de identificat, iar relieful este comparabil ca aspect general cu al altor continente (există
podişuri întinse, munţi, câmpii, depresiuni).
Australia are o întindere mai mare decât Europa, fiind situată în Emisfera Sudică, la
antipodul acesteia.
Antarctica este mai mare decât Europa, dar are anumite particularităţi geografice foarte bine
individualizate: este acoperită cu întins gheţar continental, are un climat polar foarte rece, vegetaţie
aproape absentă şi nu este locuit permanent. Din suprafaţa totală a uscatului antarctic (Antarctida), o
întindere aproape egală cu a ţării noastre nu este acoperită cu gheţuri.
106
Oceania, spre deosebire de Australia şi Antarctica, nu este un continent, ci doar o întindere a
Oceanului Pacific, pe suprafaţa căreia există foarte multe insule de dimensiuni mari sau mici şi
foarte mici (vulcanice sau coraligene).
Deşi Noua Guinee şi Noua Zeelandă sunt insule continentale, acestea sunt considerate
frecvent ca aparţinând Oceaniei. Diferenţele dintre insulele continentale atribuite Oceaniei şi
celelalte insule ale acestei întinderi sunt foarte mari, astfel încât ele pot fi considerate, doar în parte,
insule ale Oceaniei.
Australia este cel mai jos continent, cu altitudinea medie de 350 m, iar Antarctida, cel mai
înalt, cu altitudinea medie de 2 600 m.
Întinderi din Australia şi Antarctida au făcut parte din vechiul continent sudic Gondwana
având, până la un moment dat, o evoluţie comună cu celelalte fragmente (India, Peninsula Arabică,
cea mai mare parte a Africii, America de Sud – Podişul Braziliei şi al Guianei).
Ultima fază a fragmentării Gondwanei a reprezentat-o despărţirea Australiei de Antarctida.
Australia şi Oceania sunt slab populate, iar Antarctica nu este locuită permanent.
Resursele naturale din Antarctida sunt similare celor din Australia: cărbuni, minereuri
feroase şi neferoase, diamante, petrol şi gaze naturale.
Australia este un stat federal (Uniunea Australiană), cu o economie modernă şi dezvoltată.
Oceania cuprinde 10 state independente (dintre care 8 sunt de mici dimensiuni) şi teritorii
dependente de alte ţări.
(B) Evaluare

1. Cel mai jos continent al planetei este:
a. Europa; b. America de Sud; c. Antarctida; d. Australia.
2. Continentul sudic Gondwana a fost fragmentat în mai multe părţi de:

a. formarea unor rifturi în Oceanul Atlantic şi Oceanul Indian;
b. ridicarea lanţului cordiliero - andin;
c. ridicarea lanţului alpino – himalayan;
d. erupţiile vulcanice din Cercul de Foc al Pacificului.
3. Insulele coraligene sunt formate din:

a. mici erupţii vulcanice actuale;
b. acumularea unor schelete de animale;
c. părţi desprinse din continent;
d. depunerea unor sedimente provenite din eroziunea continentelor.
4. Între arhipelagul indonezian (care aparţine Asiei) şi nordul Australiei se află:

a. Peninsula Malaka; b. Insula Noua Guinee;
c. insulele Noii Zeelande; d. Oceania.
5. Animalele care se înmulţesc prin ouă şi îşi hrănesc puii cu lapte se numesc :
a. primate; b. marsupiale; c. răpitoare; d. reptile.
5 x 4 p. = 20 p.
II. Realizaţi un text, de cel mult 10 rânduri, în care să explicaţi cauzele actualei faune a Australiei,
utilizând următorii termeni: endemic, izolare, marsupiale, canguri, climă, vegetaţie, stabilitate,
Australia, savane, Tasmania, pădure tropicală.
10 x 2 p. = 20 p.
107
III. Precizaţi dacă propoziţia de mai jos este adevărată sau falsă. Notaţi, pe o pagină separată, A
dacă este adevărată sau F, dacă este falsă.
1. Groenlanda este acoperită cu un gheţar continental, mai mare decât Antarctida. A / F

2. Pe marginile continentului antarctic, apa oceanului îngheaţă permanent sau temporar, sub
formă de banchiză. A/F
3. Pe cele mai mari întinderi, Antarctida este, datorită altitudinii ridicate, o regiune muntoasă.
A/F
4. Munţii din Antarctida de Vest se află în prelungirea Anzilor. A/F
5. Oceania se suprapune unei părţi (mai ridicate) din placa pacifică. A/F
5 x 4 p. = 20 p.
IV. Explicaţi procesele de formare şi topire a gheţii în Antarctica, precizând patru caracteristici ale
acestora.
4 x 5 p. = 20 p.
V. Prezentaţi două cauze ale interesului unor ţări (dintre cele care au staţiuni de cercetare) pentru
explorarea Antarcticii.
2 x 5 p. = 10 p.
Din oficiu = 10 p.
Total test = 100 p.
ASIA, AFRICA, AMERICA DE NORD, AMERICA DE SUD, AUSTRALIA,

OCEANIA ŞI ANTARCTICA
(A) Sinteză
Aceste continente au în comun situarea lor „în afara Europei”, considerată centru al
acestora. Sunt denumite, din acest motiv, continente extraeuropene. Ele au anumite elemente
comune şi elemente de diferenţiere, ca rezultat al poziţiei geografice a fiecărui continent (de unde
rezultă caracteristici naturale şi de geografie umană diferite).
Asemănările Europei şi Asiei au, printre altele, ca elemente comun, existenţa lanţului
montan alpino – himalayan.
America de Nord şi America de Sud au în comun existenţa lanţului cordiliero – andin.
America de Sud, Podişul Guyanelor şi Podişul Braziliei, Africa (cea mai mare parte),
Peninsula Arabică, India (Podişul Deccan), Australia şi Antarctida reprezintă întinderi ale
continentului sudic Gondwana.
Oceania nu este un continent, ci doar o asociere de insule, care se află situate în Oceanul
Pacific.
Asia concentrează cel mai mare număr de locuitori (4,5 miliarde), iar Africa a devenit al
doilea continent din acest punct de vedere (cu 1,2 miliarde loc.).
Creşterea populaţiei Africii a avut loc într-un ritm foarte rapid, în cursul secolului nostru
(XXI), când a întrecut Europa ca populaţie totală.
Cele mai mari resurse de petrol şi gaze naturale se află situate în Asia de Sud – Vest, în jurul
Golfului Persic.
Aceste continente au oraşe şi aglomeraţii urbane foarte mari, în evoluţie, extindere şi
dezvoltare continue: Sao Paulo, Shanghai, Beijing, New York, Los Angeles, Buenos Aires, Tokyo,
108
Dacca, Cairo, Lagos, Kinshasa, Rio de Janeiro, Karachi, Jakarta, Seul şi altele. Acestea sunt, în
acelaşi timp, metropole mondiale.
Există în aceste continente două megalopolisului: megalopolisul american şi megalopolisul
japonez.
Ţările cu o puternică dezvoltare economică sunt: S.U.A., Canada, China, Japonia, Taiwan,
Australia, Coreea de Sud, Singapore, Brazilia, Mexic, Hong Kong (provincie a Chinei), Turcia şi
Kazahstan.
(B) Evaluare
I. Citiţi cu atenţie afirmaţiile de mai jos şi identificaţi răspunsul corect, notând pe o pagină separată
litera corespunzătoare acestuia.
1. Cea mai mare suprafaţă de uscat este ocupată de:

a. Australia; b. America de Sud; c. Asia; d. Africa.
2. După Asia (4,5 miliarde loc.), al doilea continent ca populaţie (1,2 mld. loc.) este:
a. America de Sud; b. Africa; c. America de Nord; d. Europa.
3. În toate direcţiile se află punctul cardinal nord (şi Polul Nord) din următorul loc:
a. Primul Meridian; b. Ecuator; c. Polul Sud; d. Polul Nord.
4. Linia de schimbare a datei este situată în:

a. Asia de Sud-Est; b. Australia; c. Oceania; d. America de Sud.
5. Cea mai clară şi întinsă continuitate între două continete este între:
a. Africa şi Asia; b. Europa şi Africa; c. Australia şi Asia; d. Asia şi Europa.
6. Insula Groenlanda şi Antarctida se aseamănă prin:

a. producerea zilei polare în acelaşi timp; b. suprafeţele comparabile;
c. poziţiile geografice; d. existenţa gheţii.
7. Asia şi America de Sud se aseamănă prin:

a. existenţa unor lanţuri muntoase ale ultimei orogeneze; b. poziţia în aceeaşi emisferă;
c. existenţa a trei peninsule în partea de sud; d. existenţa pe margini a câte două
oceane.
8. Statele Turcia, Federaţia Rusă, Kazahstan, Panama şi Egipt au în comun următoarea

caracteristică:
a. au canale care leagă două mări; b. au o populaţie comparabilă ca număr de locuitori;
c. au o întindere comparabilă; d. sunt situate pe două continente.
9. America de Nord şi America de Sud (luate împreună) se întind de la nord la sud, pe o

lungime echivalentă cu 3/4 din lungimea unui meridian, măsurat de la Polul Nord la Polul
Sud. Distanţa dintre extremitatea sudică a Americii de Sud şi extremitatea nordică a
Americii de Nord este de aproximativ:
a. 10 000 km; b. 15 000 km; c. 20 000 km; d. 25 000 km.
10. Asemănarea principală dintre fluviile Amazon şi Chang Jiang o reprezintă:

a. direcţia de curgere; b. lungimea cursului;
c. cantitatea de apă transportată; d. suprafaţa bazinului hidrografic.
10 x 2 p. = 20 p.
109
II. Notaţi, pe o pagină separată, câte o asemănare între următoarele state:
Brazilia şi Portugalia …………………..
China şi S.U.A. …………………….
R.D. Congo (Zair) şi Nigeria …………………
Insulele Tasmania şi Ţara de Foc …………………..
Kazahstan şi Mongolia …………………
Japonia şi Noua Zeelandă …………………
Coreea de Sud şi Coreea de Nord ………………….
Pakistan şi Bangladesh ……………
Sri Lanka şi Singapore …………………
Australia şi Antarctida ………………..
10 x 2 p. = 20 p.
III. Completaţi textul de mai jos cu termenii corespunzători, astfel încât informaţia să fie corectă şi
completă:
Cel mai înalt vârf al planetei (cu peste 8 800 m), situat în Munţii Himalaya, se numeşte ………..(1)
……….. . Cel mai populat oraş al Chinei se numeşte ………(2)…………., iar al Japoniei se
numeşte ………(3)……….. . În cel mai populat oraş din Emisfera Sudică se vorbeşte limba
……………(4)……….. . Curge de la sud spre nord (având izvoare în regiunea ecuatorială) fluviul
………..(5)………., unul dintre cele mai lungi cursuri de apă ale planetei, care se varsă în mare
printr-o ………. (6)……… . Este înconjurată de trei continente Marea ……….(7)……… şi este
înconjurat de oceane, pe întreaga linie a ţărmului, continentul …………(8)………… . Populaţia
planetei este în prezent de aproximativ ………..(9)………… locuitori. Al doilea stat ca număr de
locuitori al planetei se numeşte ……….(10)………. .
10 x 2 p. = 20 p.
IV. Construiţi un text de cel mult 5 – 6 rânduri, cu titlul „Zonalitatea fenomenelor pe Terra”, în care
să utilizaţi, o singură dată, cinci termeni, la alegere dintre: Polul Nord, Ecuator, zonalitate, Polul
Sud, climă, vegetaţie, planiglob, sferă, peisaj, ocean, continent, relief.
5 x 3 p. = 15 p.
V. Explicaţi, pe scurt, trei factori care determină dezvoltarea economică a unui teritoriu (regiune,
ţară).
3 x 5 p. = 15 p.
Din oficiu = 10 p.
Total test = 100 p.
110
ELEMENTE DE GEOGRAFIA MEDIULUI ÎNCONJURĂTOR
Componentele mediului înconjurător şi relaţiile dintre acestea
Text explicativ
Elementele care alcătuiesc mediul înconjurător, văzut din perspectiva omului şi a
comunităţilor umane, se pot clasifica în două mari grupe: elemente naturale (vânt, aer, vieţuitoare
etc.) şi elemente introduse de om (industrii, construcţii, oraşe etc.).
Geografia mediului înconjurător, spre deosebire de alte discipline care studiază elemente ale
mediului înconjurător şi efecte ale acestora, are în centrul preocupărilor societatea omenească şi se
ocupă de asigurarea unei imagini globale asupra acestora.
Componentele mediului înconjurător (elemente naturale şi antropice, procese, fenomene) şi
legăturile dintre acestea pot fi grupate pe geosfere, astfel: atmosferă, hidrosferă, biosferă, relieful
scoarţei terestre, antroposferă. Se mai adaugă componente care se referă la planetă ca întreg şi
elemente situate în interiorul scoarţei terestre.
Factorii care determină şi influenţează mediul înconjurător
Categorii de factori Factori ai mediului înconjurător (exemple)

Caracteristicile Terrei ca planetă poziţia planetei noastre în Sistemul Solar, forma şi
dimensiunile Pământului, mişcările Pământului,
proprietăţile fizice şi chimice ale Terrei
Caracteristicile şi dinamica atmosferei aerul şi compoziţia sa, atmosfera ca geosferă, radiaţia
solară, fenomenele şi procesele meteorologice, zonele
climatice şi climatele Terrei, fenomene climatice extreme
Componentele hidrosferei şi factorii hidrosfera ca geosferă, apa şi componentele sale,
acesteia transformările apei, apele continentale, oceanele şi mările,
gheţarii, resursele din hidrosferă
Factorii determinaţi de relief configuraţia reliefului, treptele şi unităţile de relief ale
continentelor, procesele de modelare a reliefului, relieful
situat sub oceane
Factorii substratului structura internă a planetei, dinamica plăcilor tectonice,
vulcanismul, cutremurele de pământ, evenimente
geologice, resursele scoarţei terestre
Biosfera şi factorii biotici biosfera ca întreg, rolul fotosintezei, biomuri, zone de
vegetaţie şi zone biogeografice, circuite de materie şi
energie, biosfera ca sursă de oxigen, producţia biosferei,
resursele biosferei
Factorii determinaţi de sol solul şi caracteristicile sale, pedosfera ca înveliş planetar al
solurilor, tipuri şi resurse de soluri
Factorii introduşi de om (antropici) repartiţia populaţiei pe Terra, exploatarea resurselor,
activităţile economice, construcţiile realizate pe Terra,
zgomote şi noxe, urbanizarea şi metropolizarea, fenomene
accidentale în antroposferă, caracteristici ale comunităţilor
umane, prezenţa umană, tehnologia
Timpul şi rolul său în mediul evoluţia continentelor şi a oceanelor, evoluţia geosferelor,
înconjurător dinamica reliefului terestru, evoluţia învelişului biotic,
evoluţia ştiinţei şi a tehnologiei, adaptări ale omului la
mediu
111
Aplicaţii
Analizaţi factorii menţionaţi mai sus în coloana din dreapta. Alegeţi doi dintre aceşti factori şi
explicaţi, oral, rolul lor în caracteristicile mediului înconjurător.
Rezumat
 Mediul înconjurător, din punctul de vedere al geografiei, reprezintă totalitatea condiţiilor pe

care acesta le oferă societăţii omeneşti.
 Există factori naturali şi factori introduşi de om (antropici). Între diferiţi factori, există relaţii
(legături), care definesc caracteristicile mediului înconjurător.
 Mediul natural s-a transformat în timp, ca urmare a evoluţiei sale şi a influenţelor exercitate
de om.
 Cunoaşterea elementelor mediului înconjurător reprezintă o parte importantă a păstrării unor
condiţii favorabile societăţii omeneşti.
 Elementele mediului înconjurător sunt într-o evoluţie continuă, îndeosebi prin influenţa
umană crescândă.
Extinderi
Sub aspectele vizibile ale mediului înconjurător, acesta poate lua forme diferite, în funcţie
de regiunea respectivă.
În regiunile polare, elementul determinant îl reprezintă alternanţa perioadelor de zi şi de
noapte, care generează două anotimpuri, ambele reci şi în care factorul principal îl reprezintă
temperatura foarte scăzută şi prezenţa apei îngheţate.
Regiunile temperate reci, acoperite cu păduri de conifere, au ca elemente determinante
prezenţa unui covor vegetal abundent (taiga), alternanţa îngheţului şi dezgheţului şi popularea
relativ redusă.
Stepele şi silvostepele temperate sunt datorate precipitaţiilor mai reduse, care au generat un
covor erbaceu şi, ca urmare a unei locuiri intense, predomină în prezent terenurile arabile.
Deşerturile temperate, aride (ca efect al poziţiei în mijlocul continentelor), cu o locuire
modestă, oferă condiţii inospitaliere.
Regiunile mediteraneene, cu condiţii climatice deosebite, exploatate din timpuri îndepărtate,
reprezintă în prezent zone de concentrare a omului, culturi agricole adaptate şi au un important
potenţial turistic.
Regiunile tropical uscate (deşerturile tropicale calde) au precipitaţii foarte reduse (datorate
vânturilor, dar şi izolării), insolaţie foarte puternică, covor vegetal aproape absent şi locuire redusă.
Având rezerve de petrol, s-au dezvoltat în ultima perioadă activităţi de explorare şi exploatare a
acestora.
Regiunile tropicale cu două anotimpuri sunt rezultatul alternanţei anotimpurilor (un anotimp
secetos şi un anotimp ploios), care favorizează existenţa animalelor şi fixarea localităţilor.
Regiunile tropical umede, cu temperaturi şi precipitaţii ridicate în tot cursul anului, au
permis dezvoltarea unor păduri bogate şi extinse, în curs de diminuare, ca efect al exploatărilor
realizate de om.
Regiunile musonice (cu temperaturi ridicate şi precipitaţii foarte bogate în anotimpul ploios)
determină concentrarea populaţiei şi crearea unei agriculturi intense (îndeosebi rizicultură), pentru
subzistenţa alimentară.
Regiunile montane au caracteristicile etajate vertical, influenţând atractivitatea utilizării
omeneşti în raport cu altitudinea acestora.
112
DEGRADAREA MEDIULUI ÎNCONJURĂTOR, O PROBLEMĂ A LUMII
CONTEMPORANE
Text explicativ
Principalele forme de degradare a mediului înconjurător sunt: hazardurile naturale,

hazardurile antropice, eroziunea terenurilor, poluarea aerului, poluarea apelor continentale, poluarea
oceanelor şi a mărilor, despăduririle şi deşertificarea.
Hazardurile naturale sunt fenomene întâmplătoare, declanşate în urma modificării
echilibrelor care există între factorii mediului înconjurător. De exemplu, ciclonii tropicali produc
efecte distructive asupra localităţilor şi terenurilor. În mod similar, hazardurile hidrologice,
climatice şi oceanografice aduc modificări importante în mediul înconjurător.
Dintre formele de degradare, cele mai importante sunt cele legate de poluare. Există mai
multe tipuri de poluare, cum ar fi: poluare fizică, microbiologică, electromagnetică, iar după
domeniul în care se desfăşoară, există mai multe tipuri: poluarea aerului, a apei, a terenurilor şi
solurilor, a învelişului biotic şi a peisajelor.
Poluarea aerului reprezintă introducerea unor substanţe nocive în atmosferă. Sursele
principale de poluare sunt: industria energetică, a energiei electrice, metalurgia feroasă şi neferoasă,
industria chimică şi transporturile.
Poluarea apelor continentale reprezintă deversarea în acestea a unor substanţe provenite din
activităţi industriale sau agricole. Poluarea oceanului se realizează prin fluviile care aduc substanţe
poluante şi le deversează în acesta. În afară de această situaţie, poluarea oceanului poate fi făcută şi
în mod accidental, prin scurgeri de petrol, deversarea unor substanţe în mare etc.
Deşertificarea reprezintă un fenomen natural accelerat de acţiunea oamenilor, de extindere a
teritoriilor ocupate de deşerturi şi transformarea lor în suprafeţe aride.
Despăduririle reprezintă o formă indirectă prin care exploatarea pădurilor lasă locul altor
fenomene (aridizare, alunecări de teren, eroziune).
În ultima perioadă de timp (începând de la mijlocul secolului trecut, până în prezent) s-au
constata anumite modificări ale elementelor mediului, care au un caracter mondial, global. Acestea
se numesc, din acest motiv, schimbări globale.
Factorii care au contribuit la schimbarea caracteristicilor mediului sunt:
- Revoluţia Industrială şi extinderea, în urma ei, a folosirii cărbunilor şi apoi a petrolului
pentru ardere, obţinerea energiei electrice sau mecanice;
- dezvoltarea unor procese tehnologice care duc la acumularea unor cantităţi mari de poluanţi
din atmosferă; prin existenţa acestor substanţe în aer, se modifică pătrunderea radiaţiei
solare şi încălzirea suprafeţei terestre;
- dezvoltarea transporturilor auto, care a mărit sensibil cantitatea de noxe (substanţe nocive)
introduse în atmosferă ca factori poluanţi;
- dezvoltarea transporturilor aeriene a dus la modificarea compoziţiei atmosferei şi, într-o
anumit măsură, la diminuarea stratului de ozon;
Efectul principal al modificărilor menţionate mai sus îl reprezintă schimbarea cantităţii de
radiaţie solară venită de la soare şi modul în care aceasta este păstrată la suprafaţa Pământului.
Efectele acestor schimbări sunt observabile prin: scăderea suprafeţei banchizei polare (îndeosebi
cea din Oceanul Arctic), creşterea temperaturii medii în mai multe regiuni ale globului, creşterea
concentraţiei de dioxid de carbon, care contribuie la acumularea căldurii la suprafaţa Pământului,
extinderea regiunilor aride etc. Aceste exemple arată că, în momentul de faţă, planeta noastră se află
într-un proces de încălzire, ca rezultat al activităţilor antropice.
113
Extinderi
Există aprecieri conform cărora încălzirea climatică globală este un fenomen doar temporar,
fără a fi o tendinţă generală de modificare a climei. Acest lucru se bazează pe ipoteza că datele de
temperatură se înscriu într-o evoluţie normală, faţă de care există anumite abateri în anumiţi ani.
Încălzirea globală poate să aibă, pe termen îndelungat şi un fenomen invers: răcirea suprafeţei
terestre, ca efect al acumulării unor poluanţi în aer (care contribuie atât la încălzirea climatică, cât şi
la diminuarea efectului de seră).
Proiect de vacanţă
Realizaţi, pe parcursul vacanţei, următoarele activităţi:

1. Notaţi, pe o agendă, exemplele de fenomene climatice şi referitoare la mediul înconjurător
care au loc în diferite regiuni ale globului, despre care aflaţi din surse multimedia.
2. Realizaţi un inventar al tipurilor şi surselor de poluare pe care le întâlniţi în localitatea
voastră sau în cele prin care treceţi în vacanţă.
3. Imaginaţi câteva modalităţi prin care ar putea fi redusă sau chiar stopată poluarea şi
degradarea mediului în locurile pe care le-aţi vizitat.
4. La începutul anului şcolar viitor, prezentaţi, pe scurt, într-una dintre orele de geografie,
rezultatele la care aţi ajuns.
114
(2) Utilizarea unor resurse de instruire: Atlasul de geografia continentelor
şi Caietul elevului
Cele două resurse de instruire apărute recent (Atlasul de geografia continentelor şi Caietul
elevului) acoperă întregul curriculum pentru clasa a VII-a, fiind derivate în mod strict din programa
şcolară.
Atlasul de geografia continentelor

Acest atlas este destinat parcurgerii geografiei
continentelor (Europa, în clasa a VI-a şi Continentele
extraeuropene, în clasa a VII-a), formând împreună o
structură unitară.
Continuă tematic Atlasul de geografie generală
(clasa a V-a şi clasa a VI-a, prima parte). Este un
„atlas explicat” şi are elemente ale unui adevărat
manual.
Prezentăm, în continuare, modul în care elementele
componente ale atlasului pot reprezenta baza
cartografică şi explicativă a programei şcolare pentru
clasa a VII-a (indiferent de manualul utilizat).
Caietul elevului pentru clasa a VII-a este construit

în conformitate cu programa actuală („Geografia
continentelor extraeuropene”).
Cuprinde hărţi construite special pentru acest caiet şi
are cele mai noi date actualizate referitoare la continente,
regiuni şi ţări.
Caietul are în interior activităţi de învăţare presupuse
de programa şcolară, numeroase schiţe, tabele, hărţi
pentru completare, teste.
Este integral policrom. Poate fi utilizat indiferent de
manualele şcolare (care vor fi tipărite ulterior).
Permite oricărui părinte să aprecieze diversitatea şi
utilitatea lucrurilor învăţate de elev.
115
Realizarea instruirii la clasa a VII-a
pe baza Atlasului de geografia continentelor

ore
Recapitulare (V – VI) şi test iniţial
(1) ASIA – 1.1. Poziţia geografică 5–8
CARACTERIZARE 1.2. Relieful – caracteristici generale, 26
GEOGRAFICĂ 2.1. unităţi majore. Munţii Himalaya 5 1–5 28
(a) Geografie fizică 3.1. Hidrografia – caracteristici. Fluvii şi 30
3.2. lacuri
3.3. Diferenţieri climatice. Musonii 31
Contraste biogeografice 32
1.1. Elemente de diversitate umană 33 – 35
(2) ASIA – 2.1. Harta politică 27
CARACTERIZARE 2.2. Mari aglomeraţii urbane 27
GEOGRAFICĂ 2.3. Resurse naturale şi activităţi 35 – 36
(b) Geografie umană 3.1. economice 6 6 – 11 37 – 39
3.4.
4.3.
(3) STUDII DE CAZ: 1.1. State din Asia (la alegere) 27
ale unor state 2.1. Proiect individual: alte state (câte 26 – 39
Asia în lumea 2.2. un stat pentru fiecare elev) 4 12 – 15
contemporană 2.3.
3.1.
3.2.
3.3.
4.1.
4.3.
(4) AFRICA – 1.1. Poziţia geografică – simetrie 40
2.1. Relieful. Riftul african 40
2.2. Hidrografie, climă şi biogeografie 42 – 43
2.3. Specificul demografic 41
3.1. Harta politică şi marile oraşe 5 16 – 20
4.1. Caracterizarea geografică a unor 41 – 43
116
ore
(5) AMERICA DE 1.1. Poziţia geografică. Relieful – 44
geografică 2.3. Hidrografia – caracteristici 46
3.2. Diferenţieri climatice şi 7 21 – 27 47
3.4. biogeografice
4.1. Elemente de diversitate umană 48
4.2. Harta politică, forme de aglomerare 45, 49
urbană
Diferenţieri economice regionale 44 – 48
Studii de caz: Particularităţi 53
geografice ale unor state (la alegere)
(6) AUSTRALIA ŞI 1.1. Australia şi Oceania – caracterizare 54
ANTARCTICA. 2.1. Antarctica 4 28 – 31 56
ELEMENTE DE 3.3. Unicitatea biogeografică australiană 56
GEOGRAFIA 3.4. Componentele mediului 57
MEDIULUI 4.1. înconjurător
ÎNCONJURĂTOR 4.2. Degradarea mediului înconjurător, o 59
4.3. problemă a lumii contemporane
4.4. Schimbări globale ale mediului 4 32 – 35 59
anului şcolar.
Atlasul ocupă toate componentele programei, fiind utilizabil de la primele pagini, până la
ultimele.
În final (pag. 60 – 64), atlasul cuprinde hărţi de contur care permit localizarea tuturor
elementelor învăţate în cadrul continentelor extraeuropene.
117
CAIETE ALE ELEVILOR
PENTRU ÎNVĂŢĂMÂNTUL GIMNAZIAL

Caietul elevului pentru clasa a V-a este construit pe baza noii
programe şcolare („Terra – elemente de geografie fizică”). Permite o
activitate individuală, ritmică, pe întregul parcurs şcolar.
Proiectarea calendaristică anuală este asemănătoare succesiunii
capitolelor şi a lecţiilor din manual. Există teste după fiecare unitate de
învăţare. Este integral policrom.
Caietul este „oglinda” fidelă a manualului Editurii Corint,
contribuind la o învăţare de tip constructivist.
Poate fi utilizat în mod complementar şi altor manuale, deoarece
este construit conform programei şcolare (are titlurile programei).
Permite oricărui părinte să constate progresele copilului.
Caietul elevului pentru clasa a VI-a reprezintă o concretizare a
programei corespunzătoare („Terra – elemente de geografie umană.
Europa”), fiind utilizabil ca instrument în învăţarea geografiei,
complementar altor surse de învăţare sau în mod independent.
Are o structură modernă, cuprinzând toate activităţile presupuse de
programa şcolară (titlurile interioare sunt titluri ale programei).
Reprezintă un suport de activitate de învăţare, dar în acelaşi timp şi
o sursă de informare asemănătoare unui manual. Este integral policrom.
Permite oricărui părinte să constate activitatea şi efortul cadrului
didactic.
Caietul elevului pentru clasa a VII-a este construit în conformitate

cu programa actuală („Geografia continentelor extraeuropene”).
Cuprinde hărţi construite special pentru acest caiet şi are cele mai
noi date actualizate referitoare la continente, regiuni şi ţări.
Caietul are în interior activităţi de învăţare presupuse de programa
şcolară, numeroase schiţe, tabele, hărţi pentru completare, teste.
Este integral policrom. Poate fi utilizat indiferent de manualele
şcolare (care vor fi tipărite ulterior).
Permite oricărui părinte să aprecieze diversitatea şi utilitatea
lucrurilor învăţate de elev.
Caietul elevului pentru clasa a VIII-a poate fi utilizat în acest an

şcolar (2019 – 2020). Are hărţi noi, preluate special pentru acest caiet.
Este, de asemenea, integral color.
Datele au fost actualizate (2018), facilitând o viziune mai recentă
faţă de manualul şcolar.
Cuprinde şi elementele noi ale programelor şcolare.
Caietul asigură o învăţare independentă şi activă a geografiei
României, fiind atractiv, cu elemente de interactivitate.
Permite oricărui părinte să aprecieze utilitatea cunoştinţelor de
geografie a ţării şi învăţarea lor temeinică de către elev.
118
Caietul elevului pentru clasa a VII-a
Planificarea anuală şi temele

din Caietul elevului, cu paginile corespunzătoare
Unitatea de învăţare Competenţe Conţinuturi Nr. Săptă- Pagini din

specifice vizate de mâna caiet
ore
Recapitulare (V – VI) 7 - 10
(1) ASIA – 1.1. Poziţia geografică 11 - 12
CARACTERIZARE 1.2. Relieful – caracteristici generale, 13 -14
GEOGRAFICĂ 2.1. unităţi majore. Munţii Himalaya 5 1–5
(a) Geografie fizică 3.1. Hidrografia – caracteristici. Fluvii şi 16
3.2. lacuri 15
3.3. Diferenţieri climatice. Musonii 17
Contraste biogeografice
(2) ASIA – 1.1. Elemente de diversitate umană 18
CARACTERIZARE 2.1. Harta politică
GEOGRAFICĂ 2.2. Mari aglomeraţii urbane 19
(b) Geografie umană 2.3. Resurse naturale şi activităţi 20
3.1. economice 6 6 – 11
3.4. Recapitulare şi evaluare 21 - 22
4.3.
(3) STUDII DE CAZ: 1.1. State din Asia (la alegere) 24
ale unor state 2.1. Caietul propune: Israel, Turcia, 25 – 46
Asia în lumea 2.2. India, China, Japonia, Coreea de 4 12 – 15
contemporană 2.3. Sud
3.1. Proiect individual: alte state (câte
3.2., 3.3. un stat pentru fiecare elev)
4.1., 4.3. Asia: Sinteză şi evaluare 46 - 48
(4) AFRICA – 1.1. Poziţia geografică – simetrie 49
2.1. Relieful. Riftul african 50
2.2. Hidrografie, climă şi biogeografie 51
2.3. Specificul demografic 52
3.1. Harta politică şi marile oraşe 5 16 – 20 53
4.1. Caracterizarea geografică a unor 55
Caietul propune o comparaţie între
Republica Africa de sud şi Egipt
Proiect individual: alte state (câte 56
un stat pentru fiecare elev)
119
Unitatea de învăţare Competenţe Conţinuturi Nr. Săptă- Pagini
specifice vizate de mâna din caiet
ore
(5) AMERICA DE 1.1. Poziţia geografică. Relieful – 57 - 58
geografică 2.3. Hidrografia – caracteristici
3.2. Diferenţieri climatice şi 7 21 – 27 59 - 60
3.4. biogeografice
4.1. Elemente de diversitate umană 61
4.2. Harta politică, forme de aglomerare 61
urbană
Diferenţieri economice regionale 62
Studii de caz: Particularităţi
geografice ale unor state (la alegere) 63 - 74
Caietul propune: America de Nord 63 - 64
şi Centrală - Specificul geografic, 65 - 68
S.U.A., Canada, Mexic; America 69 - 70
de Sud - Specificul geografic, 71 - 72
Brazilia 73 - 74
Recapitulare şi evaluare 75 - 76
(6) AUSTRALIA ŞI 1.1. Australia şi Oceania – caracterizare 77 – 78
ANTARCTICA. 2.1. Antarctica 4 28 – 31 80
ELEMENTE DE 3.3. Unicitatea biogeografică australiană
GEOGRAFIA 3.4. Recapitulare şi evaluare 81 - 83
MEDIULUI 4.1. Componentele mediului
ÎNCONJURĂTOR 4.2. înconjurător
4.3. Degradarea mediului înconjurător, o
4.4. problemă a lumii contemporane 4 32 – 35
Schimbări globale ale mediului
Recapitulare şi evaluare finală 84 - 87
anului şcolar.
Paginile menţionate în coloana din dreapta semnalează temele corespunzătoare din Caietul
elevului.
Atlasul ocupă toate componentele programei, fiind utilizabil de la primele pagini, până la
ultimele.
În final (pag. 60 – 64), atlasul cuprinde hărţi de contur care permit localizarea tuturor
elementelor învăţate în cadrul continentelor extraeuropene.
120

Ghid VIIfinal

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Ghid VIIfinal

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Geografia în Curriculum Naţional

aplicarea programei de geografie pentru clasa a VII-a

Prof. Octavian Mândruţ, C.P. I dr.

aplicarea programei de geografie pentru clasa a VII-a

Partea I: Repere generale

 Programa şcolară actuală

 Planificarea instruirii pentru clasele V – VII

(anul şcolar 2019 – 2020)

Partea a II-a: Situaţii de învăţare

 Organizarea situaţiilor de învăţare

 Utilizarea Atlasului de geografia continentelor şi a Caietului

Prof. Octavian Mândruţ, C. P. I dr.

(1) Programele actuale pentru gimnaziu

(2) Elemente anterioare clasei a VII-a

(2.1.) Programa pentru clasa a V-a (Terra – Elemente de geografie fizică)

1. Prezentarea realităţii geografice, utilizând mijloace şi limbaje specifice

1.1. Utilizarea termenilor geografici în contexte diferite

Pentru atingerea acestor competenţe sunt sugerate, împreună, peste 60 de activităţi de

1.1. Precizarea, prin cuvinte proprii, a sensului termenilor geografici

(1) Cunoaşterea lumii în care trăim

În raport cu sugestiile metodologice generale, la clasa a VI-a pot fi avute în vedere şi

(3) Programa de geografie pentru clasa a VII-a

Pentru a avea o imagine generală a proiectării geografiei în gimnaziu, redăm modelele de

(1) Proiectarea şi realizarea instruirii la clasa a V-a (programa nouă, 2017)

Terra – elemente de geografie fizică

Planificarea anuală pentru anul şcolar 2019 – 2020

Unitatea de învăţare Competenţe Conţinuturi Nr. Săptă- Evaluare

Terra – elemente de geografie umană. Europa

Planificarea anuală pentru anul şcolar 2019 - 2020

Unitatea de învăţare Competenţe Conţinuturi Nr. Săptă- Evaluare

Geografia continentelor extraeuropene

Planificarea anuală pentru anul şcolar 2019 – 2020

Unitatea de învăţare Competenţe Conţinuturi Nr. Săptă- Evaluare

Geografia României (2 ore săptămânal)

Planificarea anuală pentru anul şcolar 2019 - 2020

Unitatea de învăţare C.S. Conţinuturi Nr. Săptă- Evaluare

Unitatea de învăţare (1): Asia – caracterizare geografică

Conţinuturi Comp. Activităţi de Resurse Evaluare

Unitatea de învăţare (2): Asia – caracterizare geografică

Conţinuturi Comp. Activităţi de Resurse Evaluare

Conţinuturi Comp. Activităţi de Resurse Evaluare

Unitatea de învăţare (4): Africa – prezentare geografică ( 6 ore)

Conţinuturi Comp. Activităţi de Resurse Evaluare

Unitatea de învăţare (5): America de Nord şi America de Sud – caracterizare

Conţinuturi Comp. Activităţi de Resurse Evaluare

Unitatea de învăţare (6): Australia, Oceania, Antarctica şi elemente de geografia

Conţinuturi Comp. Activităţi de Resurse Evaluare

(1) Organizarea situaţiilor de învăţare

Unitatea de învăţare (1): Asia – caracterizare geografică

Conţinuturi Comp. Activităţi de Resurse Evaluare

Elemente ale competenţelor:

Continente Suprafaţa Populaţia

Elemente ale competenţelor:

Continuitatea dintre Europa şi Asia a determinat şi o anumită imprecizie în stabilirea

Activităţi (pentru elevi):

(2) Pe baza hărţii şi a tabelului:

(4) Identificaţi şi denumiţi următoarele articulaţii ale ţărmurilor:

(5) Identificaţi unde sunt localizaţi:

(6) Precizaţi, pe baza hărţii de mai sus:

Activităţi ale elevilor:

Urmăriţi tabelul de mai sus şi, pe baza lui, precizaţi:

Harta reliefului Asiei (harta generală a Asiei, din atlase)

Treapta de relief Unităţi de relief (4 – 5 exemple)