PARTEA VI VALORIFICAREA CUNOAŞTERII ORIZONTULUI LOCAL

PRIN REDACTAREA UNEI DISCIPLINE OPŢIONALE

Întregul material realizat pe teren ca şi cel informativ stau la baza întocmirii lucrării finale.
Pe baza cunoştinţelor, a capacităţilor şi deprinderilor intelectuale sau practice dobândite în
activităţile desfăşurate la clasă sau în orizontul local, există premisa obiectivă ca elevii să poată
realiza o lucrare mai amplă, de sinteză asupra ansmblului de probleme geografice din orizontul
local, sub forma unui studiu geografic al regiunii.
Redactarea acestei lucrări ample se face în timp mai îndelungat prin acumularea de către elevi
a unei experienţe bogate, după mai mulţi ani de acţiuni de cercetare a orizontului local, perioadă
în care, pe etape, se vor întocmi unele referate care vor aborda o tematică ce include elementele
orizontului local.
În clasele VI-VIII programele şcolare nu fac referire la orizontul local, deşi la acest nivel
ar exista cele mai multe posibilităţi de dezvoltare a unor activităţi de cercetare a orizontului local.
Am socotit necesară construirea unui opţional destinat orizontului local, care să faciliteze atât
învăţarea acestuia, cât şi cercetarea, pe parcursul unui an şcolar, a elementelor de bază referitoare
la acest orizont.
Formele organizatorice ar fi:
a)dezvoltarea activităţilor de studiere a geografiei pe baza observaţiei directe a orizontului local;
b) realizarea unor portofolii tematice care să acopere varietatea orizontului local;
c) iniţierea unor cercetări cu elevii în cadrul cercurilor ştiinţifice, prin care elevii să prezinte
anumite rezultate, studii, proiecte, referitoare la o tematică care include şi elemente ale orizontului
local.

CAPITOLUL I POZIŢIA CURRICUM-ULUI LA DECIZIA ŞCOLII (C.D.Ş.)

ÎN CONTEXTUL REFORMEI CURRICULARE
Aceasta este reglementată începând din anul 1995, odată cu apariţia Legii Învăţământului
nr.84/1995. În conformitate cu prevederile articolului 127, alineatul 2, disciplinele opţionale
constituie o categorie distinctă în cadrul Schemei disciplinelor şcolare, alături de cele obligatorii.
Atenţia acordată disciplinelor opţionale este motivată prin însuşi caracterul reformei
învăţământului pre-universitar din România. Regimul disciplinelor opţionale este reglementat
practic prin noul Plan calendaristic (în conformitate cu O.M.E.N. nr. 3207 din 03.02.1999 şi
O.M.E.N. nr 3449 din 15.03.1999)
În mod concret, introducerea opţionalelor este impusă de necesitatea atingerii următoarelor
obiective ale reformei învăţământului românesc :
-Configurarea şi parcurgerea reală a profilului şi specializării urmate de elevi ;
-Descongestionarea şi caracterul flexibil al programelor şcolare ;
-Stimularea motivaţiei elevilor pentru învăţare ;
-Accentuarea caracterului practic- aplicativ al programelor şi manualelor şcolare ;
-Orientarea culturii generale spre domenii de activitate precise şi concrete ;
-Socializarea precoce a elevilor şi creşterea eficienţei acţiunilor individuale inserate în structurile
socio-profesionale ;
-Conturarea unei,,culturi generale‘’în consonanţă cu tendinţele începutului de mileniu, prin
evitarea caracterului enciclopedist-renascentist ;
-Diversificarea parcursurilor de învăţare pentru elevi ;
-Adaptarea curriculum-ului la condiţii locale şi regionale, în armonie cu resursele umane şi
materiale ale şcolii ;
-Asigurarea raporturilor încrucişate între diferite discipline şi arii curriculare, favorizând
interdisciplinaritatea şi complementaritatea diferitelor conţinuturi şcolare.
Conţinutul C.D.Ş. este elaborat în concordanţă cu prevederile curriculum-ului naţional.
Structura şi conţinuturile opţionalelor pot avea următoarele direcţii şi baze de dezvoltare :
-Discipline din trunchiul comun al altor specializări ;
-Derivarea dintr-o disciplină studiată ;
-Teme sau capitole ale unei discipline( care nu se regăsesc similar în programe de trunchi comun) ;
-Discipline din aceeaşi familie a unei arii curriculare, dar care nu se regăsesc în arie ;
-Discipline/cursuri/teme inter-arie-integratoare pentru mai multe discipline din aceeaşi arie
curriculară sau din mai multe arii curriculare, cu accent pe obiectivele ariei principale - în context.
Aceste categorii (teme/cursuri/discipline) sunt cuprinse generic sub titulatura de curriculum la
decizia şcolii(în sens restrâns).

CAPITOLUL II PROIECT DE OPŢIONAL PENTRU ANUL ŞCOLAR

 2009-2010
Denumirea opţionalului: „Oameni şi locuri”
Aria curriculară: Om şi societate
Tipul de opţional: opţional la nivel de disciplină
Disciplina: Geografia populaţiei
Durata: 1 an ( 1 oră pe săptămână)
Modul de desfăşurare: pe clase (clasa a VII-a A)
Unitatea şcolară : Şcoala cu clasele I-VIII, Dudeştii Noi, jud. Timiş
Profesor: Danciu Camelia
6.2.1 ARGUMENT
Curriculum-ul opţional „Oameni şi locuri” se adresează elevilor din învăţământul
preuniversitar din clasa a VII- a, elevii fiind dornici să cunoască, alături de informaţiile din
programa oficială, cât mai multe date despre geografia locală şi a orizontului apropiat a localităţii.
Opţionalul îşi propune familiarizarea elevilor cu aspectele de geografice din orizontul apropiat,
precum şi dezvoltarea de capacităţi, deprinderi, de a cerceta şi întocmi referate, mini-lucrări
ştiinţifice, toate cu scopul de a cunoaşte cât mai bine localitatea natală.
Opţionalul are în vedere actualizarea evoluţiei fenomenelor naturale, apoi problematica
actuală a vieţii sociale şi economice, toate privite într-o strânsă legătură. El explică şi exemplifică
în orizontul local, concepte de geografie fizică şi regională, de geografie umană şi economică,
urmărind integrarea sa în aria curriculară „Om şi societate”.
Programa cuprinde: competenţe generale şi specifice, valori şi atitudini, cu exemple de
activităţi de învăţare, conţinuturi, resurse materiale şi procedurale, aplicaţii şi modalităţi de
evaluare, precum şi o bibliografie orientativă.
Noţiuni de orizont apropiat şi orizont local
Ca disciplină de învăţământ, geografia are un rol deosebit în formarea şi educarea elevilor.
Disponibilităţile ştiinţifice ale geografiei îi amplifică valenţele în plan didactic, exprimate prin
dimensiuni educaţionale variate. Învăţământul modern nu se limitează la cunoaştere şi asimilare
de cunostinţe, ci se bazează pe dezvoltarea gândirii, formarea atitudinii şi comportamentului,
promovarea personalităţii elevului.
O convingere ce o putem forma la elevi, este aceea că lumea, în ansamblul ei şi realitatea
înconjurătoare sunt cognoscibile. Foarte multe exemple, ce se regăsesc într-un număr mare de lecţii
demonstrează că natura şi oamenii se află într-o continuă transformare, datorită dinamicii şi
autodezvoltării proprii într-un proces permanent. Geografia cuprinde în sfera ei de cercetare
procese şi fenomene care se desfăşoară pe un spaţiu deosebit de larg. Concomitent cu activitatea
din cadrul cabinetului de geografie are loc studierea mediului geografic din orizontul local
apropiat, cu o profundă valoare didactică, ştiinţifică, aplicativă şi educativă asupra elevilor.
Interesul cercetării orizontului local pentru învăţarea geografiei a reprezentat întotdeauna un
punct de plecare în proiectarea învăţării acestei discipline.
Predarea geografiei în scoală începe cu geografia locului natal care ajută, pe baza unor
observaţii directe, formarea la elevi a unor noţiuni elementare pentru studierea geografiei în clasele
următoare. La clasa aV-a, programa revizuită se axează mult pe raportarea elementelor geografice
la situaţia concretă a orizontului local. Posibilităţi de corelare a geografiei cu orizontul local există
în clasa a VIII-a, Geografia României presupunând şi o astfel de abordare. Aplicaţiie practice şi
cele de învăţare au la bază exerciţiile şi problemele din orizontul local.
Mândruţ O. (1996) consideră că orizontul local este alcătuit dintr-o sumă de factori fizici şi
biologici care asigură existenţa omului, precum şi o înmănunchere de condiţii sociale care
maschează un mod de viaţă şi un ansamblu de activităţi umane. Deşi este vorba de un mediu
înconjurător, există o anumită extensiune spaţială sugerată de folosirea termenilor: imediat-
apropiat-local.
Orizontul imediat este situat în imediata apropiere a elevului şi constituie o imagine familiară
zilnică: locul în care îşi desfăşoară activitatea (şcoala, sala de clasă, locuinţa). Obiectele care
compun acest orizont, pot fi percepute direct vizual sau pot fi atinse.
Orizontul apropiat reprezintă spatiul situat în jurul orizontului imediat şi care este parcurs
zilnic. El cuprinde locuinţa, spaţiul în care se desfăşoară activitatea, drumul de acasă la locul de
activitate, dar şi locurile prin care se trece pentru a parcurge acest drum. În cazul comunei Dudeştii
Noi, orizontul apropiat este reprezentat de toată localitatea.
Orizontul local are o extensiune mai mare, reprezentând spaţiul situat în jurul localităţii natale
care corespunde unei asocieri de unităţi geografice, cuprinzând trei componente majore:-
componente fizice naturale (abiotice): relieful, substratul geologic, solul, aerul, apa;
-componente biotice: vegetaţia şi fauna;
-componente sociale: locul pe care îl ocupă omul în cadrul orizontului local.
 Geografia orizontului local studiază populaţia ca o prezenţă importantă a peisajului geografic şi
a mediului înconjurător. Componentele antropice cuprind: populaţia, aşezările omeneşti şi
activităţile economice. În cadrul orizontului local au fost studiate: numărul de locuitori, evoluţia
numerică a populaţiei, sporul natural şi evoluţia lui, structura populaţiei, structura profesională, pe
grupe de vârstă etc., repartiţia teritorială a locuitorilor, aspecte legate de geografia socială şi
culturală a comunităţii locale din Dudeştii Noi, precum şi elemente complementare, cum ar fi:
structura lingvistică a populaţiei, structura etnică, religiile predominante, etc. Studiul geografic al
aşezărilor omeneşti din orizontul local şi apropiat a urmărit numărul de locuitori, evoluţia acestui
număr, atestarea documentară, sistemul de aşezări, perspective economice şi demografice.
Activităţile economice au fost tratate după un algoritm care cuprinde: caracteristicile fondului
funciar, principalele culturi agricole, creşterea animalelor, societăţi comerciale principale,
activităţi de transport.
Necesitatea cunoaşterii orizontului local
Una din deziratele majore ale modernizării procesului de învăţământ îl constituie creşterea
activităţilor directe menite să dezvolte spiritul de investigaţie ştiinţifică la elevi, sporirea
elementelor formative şi euristice ale însuşirii cunoştinţelor şi deprinderilor practice. Interesul
cercetării orizontului local pentru învăţarea geografiei a reprezentat un punct de plecare în
proiectarea acestei discipline. Aplicaţiile practice şi cele de învăţare care au la bază exerciţiile şi
problemele reprezintă o componentă mai bine exprimată în noile programe.
Predarea geografiei în şcoală începe în clasa a IV-a cu geografia locului natal, observaţiile
directe din natură, dar mai ales din orizontul local acest lucru constiutuind baza de plecare pentru
predarea geografiei în şcoala generală.
Unele noţiuni se formează mai uşor, în timp ce altele solicită un efort mai mare de gândire.
Aşa de exemplu, ideea de spaţiu, precum şi cea de repartiţie teritorială a fenomenelor se formează
mai eficient prin efectuarea la orele de curs şi în afara acestora a aplicaţiilor practice pe teren, prin
parcurgerea unor distanţe şi compararea datelor obţinute prin observaţii sau măsurători, analizând
cauzele fenomenelor.
Cercetarea geografică efectuată în orizontul local cu elevii contribuie la creşterea calităţii
cunoştinţelor, a operativităţii acestora. Elevii dobândesc capacităţi sporite de a folosi cunoştinţe în
situaţii noi, de a stabili relaţii cauzale, de a face cercetări între cunoştinţe, însuşindu-şi totodată un
vocabular geografic nemijlocit legat de realitatea înconjurătoare.
 În cadrul activităţii de studiere a orizontului local se îmbină învăţarea propriu-zisă cu
cercetarea mediului înconjurător. Acest lucru are o importanţă deosebită pentru atragerea elevilor
spre cunoaşterea şi protecţia mediului, pentru a-i face pe elevi să îndrăgească geografia, ca obiect
de învăţământ şi ştiinţă.
În învăţarea geografiei, cunoaşterea orizontului local stimulează abordarea unor probleme
referitoare la orizontul local, prin punerea într-o lumină nouă a comunităţii în care se află situată
unitatea de învăţământ; deasemenea, evidenţiază elemente de specificitate pe care le poate aduce
geografia ca disciplină şcolară în cercetarea complexă a orizontului local, din perspectiva
raportului dintre comunitate şi teritoriul ei de viaţă.
Prin desfăşurarea unor activităţi de investigaţie minimală a orizontului local, elevul devine un
participant activ la propria sa formare şi la înţelegerea rolului pe care îl are în cadrul comunităţii
locale; activitatea de cercetare a orizontului local trebuie să dezvolte la elevi şi o puternică
componentă atitudinală şi participativă, prin angrenarea acestora în activităţi de cercetare,
diagnoză şi chiar în componente ale actului decizional, având astfel o componentă ştiinţifică, civică
şi socială.
Orizontul local oferă o metodologie minimală de cercetare geografică şi de prezentare a
rezultatelor propriilor investigaţii, oferă un câmp larg de sugestii asupra modului de abordare a
cercetării geografice a orizontului local, astfel că acesta poate deveni o preocupare nu numai a
profesorilor, ci şi a elevilor. Prin exemplele întâlnite, măreşte atractivitatea învăţării geografiei,
oferind o tematică de cercetare suficient de largă şi cuprinzătoare pentru a susţine interesul de
investigaţie al elevilor.
Totodată, învăţarea geografică devine mai directă, profund formativă, în acest fel ea contribuind
la ridicarea nivelului procesului de învăţământ.
Valoarea formativă a cunoaşterii orizontului local
Noţiunile sunt forme abstracte ale gândirii cu ajutorul cărora elevii ajung să cunoască
caracterele generale ale obiectelor şi fenomenelor geografice din natură şi societate. Constituirea
noţinilor este în strânsă legătură cu formarea reprezentărilor. Datorită folosirii pe scară largă a
mijloacelor de învăţământ intuitive (planşe, grafice, hărţi, schiţe de hărţi, fotografii, casete video,
diapozitive, CD etc.) şi a observării în natură, elevii dobândesc reprezentări concrete pe baza cărora
se pot forma noţiuni geografice care cuprind însuşirile şi proprietăţile esenţiale ale obiectelor şi
fenomenelor geografice.(Dulamă,M., 2000).
 Prin exerciţii diverse de citire şi interpretare a unor imagini, planuri, hărţi topografice şi
tematice, adecvate fiecărui capitol, prin efectuarea observaţiilor asupra fenomnelor direct
sesizabile în starea lor naturală, elevii sunt antrenaţi într-o muncă independentă şi conştientă, care
determină însuşirea logică şi într-un volum adecvat a cunoştinţelor, în mod corect, sistematic şi
temeinic.
Explicarea fenomenelor, obiectelor şi proceselor geografice în starea lor naturală, în mediul
înconjurător, unde elevul vine direct în contact cu realitatea este urmată de activitatea de
investigare în orizontul local: reprezentarea cartografică, semne convenţionale, scară de proporţie,
hărţi tematice, curbe de nivel (la capitolul: Cartografie); scoarţă terestră, minerale, roci, agenţi
externi, agenţi interni, eroziune, altitudine etc.(la capitolul: Litosfera); bazin hidrografic,
confluenţă, afluenţi, râu, ,izvor, debit, strat freatic, poluare etc. (la capitolul: Hidrosfera);
termometru, pluviometru, giruetă, precipitaţii atmosferice, condensare, vaporare, climă, vreme,
rouă, brumă, ceaţă etc. (la capitolul:Atmosfera); asociaţie vegetală, defrişare, rezervaţie naturală,
protecţia mediului înconjurător (la capitolul: Biosfera); oicumenă, natalitate, mortalitate, spor
natural, emigrare, imigrare, vatră, moşie, populaţie, sate risipite, sate răsfirate, sate adunate,
aglomeraţie urbană, etc.(la capitolul: Populaţie şi aşezări omeneşti).
Foarte multe dintre aceste noţiuni noi îşi găsesc în realitatea din orizontul local, un suport
nemijlocit şi astfel un important sprijin în însuşirea lor activă şi temeinică.
Pentru cunoaşterea ştiinţifică este necesr descoperirea cauzelor care stau la baza diiferitelor
obiecte sau fenomene, legăturile de interdependenţă dintre ele. Se are în vedere astfel depăşirea
treptei reprezentărilor şi ajungerea la treapta logică a cunoaşterii (ultima etapă în formarea de
noţiuni).
Analiza obiectelor şi fenomenelor scoate în evidenţă ceea ce este esenţial şi comun
grupurilor de obiecte sau fenomene, trăsături care vor fi reunite prin sinteză. Abstractizarea are ca
specific operaţia de dezvăluire a însuşirilor esenţiale care pot fi generalizate (extinse asupra
întregului grup de obiecte sau fenomene ).
Formarea noţiunilor presupune lucrul cu elevii în cadrul uneia sau multor lecţii special
destinate acestui scop, cât şi pe parcursul tuturor anilor de învăţământ, perioadă în care noţiunile
se îmbogăţesc, îşi lărgesc sfera pe un plan mai larg. Conţinutul noţiunilor geografice trebuie stabilit
în legătură cu particularităţile de vârstă a elevilor, cu nivelul pregătirii lor geografice.
 Asimilarea noţiunilor se face pe trei căi: teoretică, practică şi îmbinarea teoriei cu practica.
O cerinţă metodico-didactică importantă în formarea noţiunilor o constituie aceea că profesorul
trebuie să facă apel la fiecare capitol, temă şi lecţie la cunoştinţele de la celelalte obiecte (biologie,
istorie, etc.), la cunoştinţele empirice ale elevilor, precum şi la ansamblul de influenţe multimedia
(televiziune, presă, radio).
O atenţie sporită se acordă accesibilizării noţiunilor şi fenomenelor geografice prin
prezentarea acestora într-o formă adecvată, corespunzătoare nivelului de vârstă şi pregătire a
elevilor.
În vederea unei însuşiri temeinice a noţiunilor concrete, profesorul trebuie să facă în mod
obligatoriu recapitulări curente periodice (după un capitol mai mare) şi finale, urmărindu-se
închegarea sistemului de noţiuni şi formarea unei gândiri geografice la elevi. Important este a se
urmări exactitatea şi frecvenţa folosirii în răspunsurile orale şi lucrările scrise ale elevilor, a
noţiunilor recent transmise, precum şi utilizarea lor de câte ori este nevoie.

6.2.2. OBIECTIVE GENERALE ALE PREDĂRII GEOGRAFIEI ORIZONTULUI

LOCAL
Importantă este o educaţie geografică al cărui scop este,, de a proceda în aşa fel încât
oamenii să se simtă bine în limitele spaţiului său, în mijlocul peisajelor înconjurătoare, dar şi în
regiunile şi peisajele altor civilizaţii".(Stoica, M.,1995, pag.37)
Exemple de obiective întâlnite în lucrarea,, Dudestii Noi-Studiu geografic complex”:
a)culegerea informaţiilor
,,Elevul trebuie să fie capabil……”
-să pregătescă o anchetă de teren: să stabilească obiectivul anchetei, să stabilească procedura,
să alcătuiască un chestionar, să conceapă un plan, să-l evalueze, să conducă ancheta, să o pună
în aplicare, să-i controleze desfăşurarea, să fixeze mijloacele, să evalueze informaţiile obţinute.
-să identifice hărţile necesre unei activităţi;
-să repereze un grafic, o fotografie dintr-o colecţie de documente;
-să repereze o lucrare într-o bibliotecă,într-un centru de documentare al unei mediatici;
-să scoată pe fişe informaţiile utile unei probleme;
-să extragă indiciile, datele, indicatorii evaluaţi într-o publicaţie;
-să selecţioneze noutăţile din presa scrisă adecvate unei probleme;
 -să utilizeze dicţionarele, atlasele, anuarele,precum şi manualele şcolare etc.;
b)analiza unei probleme
,,Elevul trebuie să fie capabil……”
Organizarea datelor
-să elaboreze un proiect de lucru
-să identifice relaţiile;
-să trieze informaţiile furnizate de o anchetă;
-să ia notiţe;
-să clasifice informaţiile culese pe categorii;
-să redacteze o schemă bine structurată;
Evaluarea datelor
-să distingă dacă informaţia este referitoare la activitate;
-să selecţioneze sursele de informare stabilind criterii;
-să enunţe concluziile provizorii;
-să compare faptele;
-să distingă gradul de precizie al unei informaţii;
-să verifice validitatea unei informaţii;
-să verifice sursele de informare;
-să verifice rezultatele unei observaţii sau experiment: grad de validitate, eroare etc.
Prelucrea datelor
-să raporteze , să combine, să evalueze datele adunate;
-să ia notiţe observând;
-să compare modurile de reprezentare a documentelor;
-să sublinieze o informaţie precisă;
-să identifice într-un material scris evoluţia unui proces;
-să reţină vocabularul geografic;
Comunicarea datelor
-să redacteze o expunere;
-să grupeze, să evalueze, să organizeze informaţia în jurul unui proiect definit;
-să facă referire la documentele citate;
-să indice sursele de informare;
-să elaboreze un raport de anchetă;
-să formuleze o concluzie personală după lectura unui text;
-să compare comentariul unei informaţii cu al său;
-să construiască un grafic, o hartă;
-să clasifice faptele;
-să deseneze planul unui teritoriu;
-să construiască o schemă etc.
c)Punerea în relaţie
Analiza unei fotografii
,,Elevul trebuie să fie capabil……”
-să selecţioneze fotografii în scopul urmărit;
-să distingă tipurile de fotografii;
-să identifice componentele;
-să compare mai multe fotografii;
-să stabilească legături între fotografii, hărţi, texte;
-să descrie structura unei fotografii.
Analiza unor grafice
-să identifice semnele convenţionale folosite;
-să descrie structura unui grafic;
-să identifice figurile de mişcare;
-să denumească titlul unui grafic;
-să identifice datele cu care a fost construit graficul;
-să identifice relaţiile exprimate în grafic;
-să construiască un grafic, utilizând variabile vizuale (formă, orientare, culoare, valoare,
mărime);
-să utilizeze un vocabular geografic;
-să încadreze o informaţie grafică;
-să compare mai multe grafice;
-să stabilească legături între grafice, fotografii, hărţi;
-să raporteze o serie statistică;
-să ordoneze graficele;
 -să identifice graficele;
-să utilizeze un tabel cu dublă intrare.
Analiza unei hărţi
-să utilizeze coordonatele geografice;
-să utilizeze termenii de localizare, direcţie;
-să realizeze o hartă folosind variabile vizuale(formă, mărime, etc.);
-să localizeze un punct pe o hartă;
-să identifice semnele convenţionale;
-să folosească o hartă pentru a localiza un punct, etc.
Obiectivele importante întâlnite în lecţiile de geografie pot fi grupate în trei categorii: culegerea
de informaţii, analiza datelor şi stabilirea legăturilor. Una din sarcinile majore ale profesorului
de geografie este de a formula obiectivele operaţionale, ceea ce implică o foarte clară definire
a rezultatelor aşteptate de la elevi, în termeni de comportament observabil: Ce capacitate
trebuie urmărită? În ce împrejurări poate fi atinsă? Care sunt criteriile de acceptabilitate a
performanţei?
OBIECTIVE CADRU
- Situarea corectă în spaţiu şi timp;
-Perceperea şi reprezentarea spaţiului geografic local;
-Observarea şi descrierea elementelor din mediul geografic local;
- Descrierea corectă a realităţii înconjurătoare;
- Cunoaşterea şi utilizarea unor elemente de limbaj specifice geografiei cu aplicabilitate în planul
geografiei locale;
-Crearea şi dezvoltarea unui comportament favorabil ameliorării relaţiilor om-mediu
înconjurător;
-Perceperea integrală a elementelor şi a fenomenelor din mediul geografic local;
- Formarea unui comportament constructiv pentru cunoaşterea şi protecţia mediului.

OBIECTIVE DE REFERINŢĂ ŞI ACTIVITĂŢI DE ÎNVĂŢARE OBIECTIVE CADRU

- Situarea corectă în spaţiu şi timp;
-Perceperea şi reprezentarea spaţiului geografic local;
-Observarea şi descrierea elementelor din mediul geografic local;
- Descrierea corectă a realităţii înconjurătoare;
- Cunoaşterea şi utilizarea unor elemente de limbaj specifice geografiei cu aplicabilitate în planul
geografiei locale;
-Crearea şi dezvoltarea unui comportament favorabil ameliorării relaţiilor om-mediu
înconjurător;
-Perceperea integrală a elementelor şi a fenomenelor din mediul geografic local;
- Formarea unui comportament constructiv pentru cunoaşterea şi protecţia mediului.

1.Perceperea şi reprezentarea spaţiului geografic local .Situarea corectă în spaţiu şi timp;

Obiective de referinţă Activităţi de învăţare

La finalul anului şcolar, elevii vor fi Pe parcursul anului şcolar se recomandă
capabili: următoarele activităţi:
1.1. să recunoască principalele forme de - exerciţii de recunoaştere în natură;
relief din orizontul apropiat; - colecţionarea de imagini, schiţe cu
formele de relief observate;
1.2. să localizeze elementele din spaţiul - localizări, recunoaşteri folosind harta
geografic local; localităţi şi a judeţului Timiş;
1.3. să recunoască, să citească şi să - exerciţii de reducere la scară, folosind
interpreteze semnele convenţionale prin simbolurile proprii localităţilor, apelor,
care sunt simbolizate pe harta localităţii formelor de relief;
condiţiile naturale; - elaborarea unui plan al zonei;
1.4. să se orienteze în teren; - exerciţii de orientare în teren după
repere naturale sau folosind busola;
1.5. să reprezinte în plan elemente ale - modelarea principalelor forme de relief,
mediului înconjurător. răspândirii vegetaţiei, etc.
2. Observarea şi descrierea elementelor mediului geografic local; sesizarea relaţiilor dintre
elementele componente ale mediului.
 Obiective de referinţă Activităţi de învăţare
2.1. să observe dirijat elementele mediului - observaţii în natură;
geografic local; - completarea unor fişe de observaţii;
2.2. să folosească proceduri de - exerciţii pe harta fizică a judetului Timis,
înregistrare a elementelor din orizontul de poziţionare a principalelor forme de
local; relief existente in comuna Dudestii Noi;
2.3. să identifice şi să descrie corect - selectări şi clasificări de date din
elemente din spaţiul geografic local în calendarul naturii;
complexitatea lor; - expuneri pe baza unor grafice, ilustraţii,
diagrame a evoluţiei cantităţii de
precipitaţii, vînturilor, regimului termic al
aerului, etc. în orizonul local;
2.4. să identifice limite şi altitudini minime - expuneri şi eseuri pe baza unui plan;
sau maxime din spaţiul geografic local. - expoziţii de desene, schiţe, fotomontaje
cu tematică geografică locală;
- întocmirea unor proiecte de îngrijire a
mediului înconjurător apropiat

3. Cunoaşterea şi utilizarea unor elemente de limbaj specifice geografiei cu aplicabilitate în

planul geografiei locale.

Obiective de referinţă Activităţi de învăţare

3.1. să construiască enunţuri simple - exerciţii de redactare după un plan de
despre fenomene şi procese geografice idei simplu;
observate; - formulări de întrebări şi răspunsuri pe
baza unui fapt studiat;
3.2. să realizeze corelaţii între unităţile de - comentarea unor fenomene şi procese
relief şi evoluţia ambientului local; geografice observate;
 3.3. să folosească elemente de limbaj - analizarea unor materiale documentare
specific ştiinţelor geografice în expuneri, şi cartografice care descriu orizontul
citirea şi interpretarea hărţilor; local;
3.4. să sesizeze şi să aplice unele legături - dezbateri pe grupe de elevi;
vizibile între realităţile lumii - formulări de întrebări şi răspunsuri în
înconjurătoare. cadrul unor concursuri geografice.

4. Crearea şi dezvoltarea unui comportament favorabil ameliorării relaţiilor om-mediu

înconjurător.

Obiective de referinţă Activităţi de învăţare

4.1. să deducă evoluţia plantelor şi - întocmirea unui proiect de protecţie a
animalelor din ecosistemul local; mediului geografic local;
4.2. Să evidenţieze repartiţia vegetaţiei şi - acţiuni de curăţare, depoluare a unor
a faunei în funcţie de climă şi relief, în teritorii din orizontul apropiat;
strânsă corelaţie cu impactul produs de - efectuarea unor experienţe simple care
activitatea umană din localitatea Dudestii evidenţiază calitatea apelor, aerului,
Noi; solului din mediul geografic local;
4.3. să exemplifice spaţii nepoluante; - activităţi de valorificare a unor
materiale refolosibile;
4.4. să arate care sunt activităţile umane - plantarea de arbuşti, flori;
care conduc la ridicarea gradului de - realizarea de albume fotografice, care să
poluare a comunei Dudestii Noi; ilustreze starea ambientală locală;
4.5. să compare pe baza unor experienţe - redactarea unor texte, eseuri în care să
care sunt principalele caracteristici ale precizeze efectele pozitive şi negative ale
apelor şi aerului din ambientul local; acţiunii omului asupra mediului;
 4.6. să adopte o atitudine civică de - participare la activităţi de depoluare, la
ocrotire faţă de mediul înconjurător şi să sesiuni de comunicări ale elevilor pe
propună măsuri de ameliorare. problematica mediului şi a orizontului
local.

6.2.3. CONŢINUTURI, PROIECTAREA ANUALĂ ŞI PE UNITĂŢI DE ÎNVĂŢARE

CONŢINUTURI
Introducere în studiul opţionalului.....................................................……………. 1 oră
Capitolul I -Cadrul natural al comunei Dudeştii Noi 7 ore
I.1. Aşezarea geografică-factor determinant al locuirii timpurii………………… 1 oră
I.2. Geologia (Evoluţia paleogeografică, litologia, resursele subsolice) ................1 oră
I.3. Relieful din orizontul local şi apropiat……………..........................................1 oră
(Aplicaţie practică) .............................................................………………… 1 oră
I.4. Clima din zona comunei Dudeştii Noi………….……... ................................ 1 oră
I.5. Hidrografia din orizontul local şi apropiat …………………………………… 1 oră
I.6. Vegetaţia, fauna şi solurile din Dudeştii Noi şi împrejurimile sale……… … 1oră
Protejarea naturii în comuna Dudeştii Noi şi în împrejurimi –proiecte…… .3 ore
Capitolul II- Consideraţii social- istorice cu privire la apariţia şi dezvoltarea localităţii
7ore
II.1. Originea şi vechimea localitatii. Toponimia localitatii Dudeştii Noi……….2ore
II.2. Comuna Dudeştii Noi în epoca modernă şi contemporană…………...…… 1oră
II.3. Dudeştii Noi, după anul 1990…………………………………………….. 1oră
II.4. Viaţa culturală a comunei..…………………………………………………..1oră

II.5. Amenajarea teritoriului; planul comunei şi extinderea ei recentă ….…….2ore

În semestrul I: 15 ore predare-învăţare; 3 ore evaluare = 18 ore

Capitolul III. Dinamica populaţiei din Dudeştii Noi în decursul timpului - 6 ore
III.1.Mişcarea naturala a populatiei…………………………………………..3 ore
III.1.1. Natalitatea
III.1.2. Nupţialitatea şi divorţialitatea
III.1.3. Mortalitatea generală
III.1.4. Bilanţul natural
III.2. Densitatea populaţiei
III.3. Mobilitatea teritorială a populaţiei…………………………………… 1ora
III.4.Evoluţia numerică a populaţiei in perioada modernă şi contemporană… 1 oră
III.5. Ritmul mediu anual de creştere al populaţiei. Bilanţul total al populatiei...1oră

Capitolul IV- Structura populaţiei comunei, după anul 1990 – 6 ore

IV. 1. Structura populaţiei pe grupe de vârstă si sexe……….2 ore
IV. 2. Structura etnică şi confesională……………………….2ore
IV. 3. Structura profesională a populaţiei……………………1oră
IV. 4. Nivelul de instruire al populaţiei………………………1 oră

Capitolul V- Ocupaţia locuitorilor din Dudeştii Noi – 3 ore

V.1. Activităţi tradiţionale. Sectoarele de activitate ……………………..1 oră
V.2. Probleme economice actuale: investiţii şi investitori; Şomajul……...1 oră
V.3. Probleme edilitare; Poluarea în comuna Dudeştii Noi şi împrejurimi.1 oră

În semestrul II: 15 ore predare-învăţare; 2 ore evaluare = 17 ore

PROIECTAREA ACTIVITĂŢII DIDACTICE LA DISCIPLINA OPŢIONALĂ (,,designul

instrucţional”)
Proiectarea didactică reprezintă o activitate complexă, un proces de anticipare a ceea ce
doreşte educatorul să realizeze împreună cu elevii săi în cadrul unei lecţii, sistem de lecţii, capitol
sau pe parcursul întregului an şcolar, pentru îndeplinirea obiectivelor programei. Proiectarea
didactică se raportează la diferite perioade de timp, prezentate în continuare.
Proiectarea activităţii didactice anuale
 Aceasta vizează analiza structurii conţinutului prevăzut de programa şcolară, delimitarea
lui pe capitole şi teme, stabilirea succesiunii şi a ritmului de parcurgere a acestora, conform logicii
geografice, stabilirea obiectivelor acestora, distribuirea numărului total de ore: pe activităţi de
predare, activităţi practice, activităţi de recapitulare şi sinteză, excursii, lecţii de evaluare.
Proiectarea didactică anuală este exemplificată în modelul de mai jos.
Şcoala cu clasele I-VIII, Dudeştii Noi, jud. Timiş
Profesorul…. Aviz director,
Clasa ..............
Programa şcolară ........................................
Anul şcolar .................................................
PROIECTAREA DIDACTICA ANUALĂ(macroproiectarea instruirii)

Nr. Unitatea de Obiective Conţinuturi Numărul de Semestrul/ Observaţii

crt. învăţare de referinţă ore Săptămâna

Proiectarea activităţii didactice pe unităţi de învăţare

Constă în stabilirea activităţilor necesare parcurgerii în bune condiţii, progresiv şi
sistematic, a fiecărei teme sau capitol din obiectul de învăţământ. Proiectarea pe unităţi de învăţare
precizează şi obiectivele de referinţă specifice temei, care trebuie realizate ca şi strategii didactice,
prin care se stabilesc metodele de învăţământ, mijloacele şi modalităţile de evaluare utilizate.
Rubricaţia proiectării activităţii didactice pe unităţi de învăţare este prezentată în modelul de mai
jos:

Şcoala cu clasele I-VIII,Dudeştii Noi, jud. Timiş

Catedra de .........................………
Profesorul ....…………………….
Disciplina ..............………………
Clasa ... ... ....…………………….
Programa şcolară ...............………
Anul şcolar .................................…
PROIECTAREA DIDACTICĂ PE UNITŢI DE ÎNVĂŢARE

Nr.crt. Conţinuturi Obiective Activităţi Data Resurse Evaluare

de de materiale
referinţă învăţare

Proiectarea unei lecţii, este cea mai detaliată acţiune, care cuprinde un ansamblu coordonat de
operaţii de anticipare a desfăşurării procesului instructiv-educativ, concretizat în următoarele:
a). Definirea obiectivelor operaţionale, în care:
-se stabileşte ce va şti să facă elevul la sfârşitul activităţii;
-să verifice dacă ceea ce a fost stabilit s-a realizat, în raport cu programa de învăţământ.
b) Proiectarea secvenţelor instrucţionale vizează:
-stabilirea conţinutului activităţii;
-alegerea metodelor de învăţământ, în concordanţă cu mijloacele de care dispunem;
-stabilirea modului de lucru cu elevii.
c) Proiectarea evaluării performanţelor elevilor, prin care se elaborează un sistem de metode şi
tehnici de evaluare, adecvate obiectivelor stabilite.
Acţiunea de proiectare presupune îmbinarea tuturor elementelor şi aspectelor lecţiei, într-un
sistem închegat, realizată prin elaborarea unui proiect de lecţie sau proiect de activitate didactică.
Aprecierea activităţii instructive, prin descriere detaliată - în concordanţă cu legităţile psiho-
pedagogice ale întregului program de desfăşurare a lecţiei-presupune realizarea de către profesor
a unui "design instrucţional".(Dulama M.,1996)
Proiectarea unei lecţii parcurge două faze:
1. Partea introductivă
Aceasta poate cuprinde:
data ….........................
obiectul .............……...
clasa ..............................
subiectul lecţiei ... .........
obiectivele lecţiei .....….
tipul de lecţie …………
strategia didactica:…….
- metodele didactice.......................................
- mijloacele didactice.....……………………
- evaluarea activităţii ................…………….
2. Partea a II-a
În această parte se descrie desfăşurarea lecţiei, în mod detaliat sau în mod restrâns.
Elaborarea şi realizarea proiectului reprezintă două momente cu semnificaţii deosebite:
- primul evidenţiază efortul profesorului pentru concretizarea unor legităţi ştiinţifice la o situaţie
concretă de instruire;
- cel de-al doilea reflectă capacitatea profesorului de a transpune în practică cele proiectate.
Proiectul asigura rigoarea activităţii didactice, fără a îngrădi iniţiativa şi creativitatea.
APLICAŢII ŞI EVALUARE
Descrierea şi redarea unei realităţi observate;
Portofoliu – « Istoria localităţii Dudeştii Noi » ;
Aplicaţii în orizontul local;
Studiu de caz- « Comuna Dudeştii Noi-prezent şi viitor » ;
Proiect : « Proiect de protecţie a mediului geografic local » ;
Interpretarea graficelor şi imaginilor;
Lucrul cu hărţi şi fişe de lucru;
Referate despre localitatea natală şi împrejurimi;
Aplicarea de teste sumative de evaluare, în cadrul lecţiilor realizate în programul AEL4;
RESURSE MATERIALE
Albume, postere, referate, reviste, casete video, planşe;
Planul localităţii, Harta judeţului Timiş, schiţe de hărţi şi grafice.
Întocmirea de fişe cu valoare de clasificare, piramida vârstelor, diagrame şi historiograme;
Fişe de lucru individuale;
BIBLIOGRAFIE(opţional)
1. Albulescu,I.,(1999), Predarea şi învăţarea disciplinelor socio-umane, Editura Polirom,
Bucureşti.
2. Cucu,V., (1974), Geografia populaţiei şi aşezărilor omeneşti, Editura Didactică şi Pedagogică,
Bucureşti.
3. Dragu, V., (2000), Geografie- Ghid metodologic, Editura Polirom, Bucureşti., 2000
4. Dulamă, M., (2004), Modelul învăţării depline a geografiei, Editura Clusium, Cluj-Napoca.
5. Erdeli, E., şi Dumitrache, L.,(2001), Geografia populaţiei, Editura Corint, Bucureşti.
6.Ilinca, N.,(1999), Geografie umană. Populaţia şi aşezările omeneşti, Editura Corint, Bucureşti.
7. Ilinca, N.,(2003), Geografia populaţiei şi aşezărilor omeneşti, manual de studiu individual
Editura CD- Press, Bucureşti.
8. Ilinca, N.,(2000), Didactica Geografiei, Editura Corint, Bucureşti.
9. Lahovari, G.I., (1901), Marele dicţionar geografic al României, Bucureşti.
10.Nimigeanu, V.,(1984), Metodologia Cercetărilor Geografice Regionale, Iaşi.
11. ***Geografia României (1984), vol. II şi IV, Geografia umană şi economică şi Geografia
regională a României, Editura Academiei.
12. ***Programa de geografie la cls. a V- XII a
13. ***Anuarul Statistic al judeţului Timiş (2002)
Surse statistice:
Fişe statistice anuale, fişe ale localităţii Dudeştii Noi, elaborate de Biroul de Statistică Socială din
cadrul Direcţiei Judeţene de Statistică, Timiş
Recensământul Populaţiei şi al locuinţelor (1999), 18.03.2002, Jud. Timiş
Date statistice din Arhiva Primăriei Dudeştii Noi.
Date statistice preluate de pe site-ul Institutului Naţional de Statistică, www. inssetimiş.ro.
METODE CLASICE
Expunerea este o prezentare orală a unei teme, care are ca scop asigurarea unui bagaj de
imagini intuitive şi reprezentative, pe baza cărora să se poată elabora apoi, anumite generalizări.
Prin expunere se pot comunica cunoştinţe noi sau se pot completa cele vechi.
Expunerea poate îmbrăca următoarele forme: povestirea, explicaţia si prelegerea. În pregătirea
în domeniul geografiei umane, de exemplu, se foloseşte în special explicaţia, care constă în
expunerea logică şi argumentată a unor probleme sau principii ştiinţifice. Se poate vorbi de diferite
tipur
-psihologică (bazata pe clasificări, simplificări); ex.: clasificarea satelor după numărul de
locuitori;
- lingvistică (ce presupune sinonime); se utilizeaza în familiarizarea cu noţiunile ,,populaţie
neocupată”- ,,şomeri”.
Conversaţia este metoda verbală participativă, prin care este posibilă atât verificarea nivelului
de pregătire al elevilor, cât si transmiterea de noi informaţii. Întrebările puse elevilor trebuie să fie
clare, corecte din punct de vedere ştiinţific si să fie adresate într-o succesiune logică. În acest sens,
pot fi formulate următoarele întrebări:
Ex. Ce religie au locuitorii din Dudeştii Noi?.
Ex. Cum influenţează apropierea de Timişoara dezvoltarea economică şi urbanistică a comunei
Dudeştii Noi?
În funcţie de scopul urmărit, conversaţia poate fi:
- conversaţie introductivă- în care se urmăreşte introducerea elevului în noua temă; de exemplu la
introducerea temei privitoare la Aşezările rurale se poate adresa următoarea întrebare: -Care sunt
părţile componente ale satului?;
-conversaţie euristică -prin care elevii pot descoperi diferite relaţii, legături, pe baza unor
raţionamente logice.
Ex.- Care a fost cauza plecării populaţiei de origine germană din localitatea Dudeştii Noi?
-conversaţie de fixare şi aprofundare a cunoştinţelor - este folosită pentru sublinierea unor
idei mai importante, care se desprind din cunoştinţele predate sau pentru concretizarea lor.
La tema "Aşezările umane" se pot adresa următoarele întrebări:
-Care sunt aşezările în care trăiesc oamenii?;
-Ce este satul?
-Care sunt părţile componente ale unui sat?
-Cum se clasifică satele după numărul de locuitori?
- Cum se clasifică satele după structură?
-conversaţie de recapitulare -care se aplică la reactualizarea cunoştinţelor dobândite într-un
capitol, sau la sfârşit de semestru şi de an şcolar. De exemplu la capitolul " Populaţie şi aşezări" se
pot formula urmatoarele întrebări şi cerinţe:
-Ce este natalitatea? Ce este mortalitatea? Ce sunt deplasările temporare?
-Care tip de deplasare este mai frecventă în comuna Dudeştii Noi?
Formele conversaţiei presupun o atenţie sporită din partea pofesorului, în ideea formulării
întrebărilor şi a modului de integrare a acestora în comportamentele actului didactic, astfel încât
răspunsurile să fie cele aşteptate.
În funcţie de procesul psihic implicat, tipurile de întrebări pot fi:
- întrebări reproductive, care solicită memoria şi aşteaptă un singur răspuns posibil:
Ex. Care era denumirea comunei voastre înainte de anul 1968?
- întrebări productive, ce solicită operaţiile gândirii, prin interogaţii cauzale:
Ex. Cum explicaţi scăderea numărului persoanelor de etnie germană în comuna Dudeştii Noi?
În funcţie de operaţia de efectuat, sunt întrebări care presupun o activitate de :
- clasificare: Care sunt sectoarele de activitate ale populaţiei din Dudeştii Noi?
- comparare: Care sunt asemănările/ deosebirile între comuna Dudeştii Noi şi oraşul Timişoara?
- explicare: Din ce cauză majoritatea populaţiei ocupate din comuna Dudeştii Noi lucrează în
sectoarele de activitate terţiar şi secundar?
- definire: Ce este aşezarea rurală (satul)? Definiţi satul.
- numărare: Câte clădiri sunt în localitatea Dudeştii Noi?
- ordonare în spaţiu şi timp: Unde se află comuna Dudeştii Noi?
- de sinteză: Care sunt caracteristicile particulare ale mediului rural din localitatea în care
locuiţi?
 Descrierea este expunerea expresivă (orală su scrisă) realizată pe baza observaţiei prin
intermediul căreia sunt prezentate caracteristicile exterioare tipice ale obiectelor, fenomenelor,
proceselor, accentuându-se aspectele de formă, dimensiune, context de relaţii, detalii etc. Una din
primele metode de cercetare utilizate în geogarfie ca ştiinţă, descrierea, consemna rezultatele
observaţiei vizuale şi a experimentului sub formă de reprezentări ale obiectelor, fenomenelor,
proceselor ale fenomenului studiat.
Ex. Descrieţi în 30 de cuvinte modul în care se face colectarea, depozitarea şi distrugerea
gunoaielor din localitatea voastră.
Ex. Descrieţi peisajul din imagine în 20 de propoziţii.
Observaţia - este o metodă de cercetare ştiinţifică ce presupune urmărirea atentă şi sistematică
a unor fapte de către elevi cu scopul de a sesiza aspectele relevante surprinse cât mai exact,
observarea prelungindu-se ,,într-un act de clasificare, de încadrare a informaţiilor în anumite
categorii sau concepte şi de anticipare a unor relaţii”.(Ionescu, M.,2000). Observarea se face fie
sub îndrumarea cadrului didactic (observaţie sistematică ), fie în mod autonom (observaţia
independentă), în scopul depistării unor noi aspecte ale realităţii geografice şi pentru întregirea
unor informaţii.
Această metodă are atât caracter informativ cât si formativ, deoarece duce la formarea
deprinderilor de a observa în mod sistematic esenţialul. Elevii vor fi astfel obişnuiţi să analizeze
observaţiile, să privească obiectele, să proiecteze scheme, să facă desene, schiţe, fotografii, să
completeze fişele de observaţie. Metoda observaţiei contribuie şi la formarea unor calităţi
comportamentale, cum ar fi: consecvenţa, răbdarea, perseverenţa, perspicacitatea, imaginaţia.
Poate fi utilizata în următoarele cazuri:
a) urmărirea comportamentului uman pentru descoperirea mediului apropiat
- Ce-ţi place cel mai mult în mediul apropiat în care trăieşti? De ce?
- Care este arborele tău preferat din apropierea casei?
- Familia ta cultivă flori sau legume?
- Ce animale îngrijeşte familia ta?
b) identificarea componentelor mediului:
În curtea şcolii cerem elevilor să observe atent mediul timp de câteva minute, apoi se
analizează rezultatele observării împreună cu ei. Elevii de obicei nu includ în mediu elementele
introduse de om, ei asociind mediul cu vegetaţia.
c) observarea unui proces natural
Observaţi culoarea apei râului Bega Veche pe o probă recoltată într-o sticla transparentă
la 10 cm sub oglinda apei. Observaţi aspectul apei şi notaţi în caiete dacă apa este incoloră,
opalescentă, tulbure sau colorată; dacă apa este colorată, specificaţi dacă fenomenul este
determinat de suspensii sau de unele substanţe chimice prezente în apă.
Demonstraţia (cu ajutorul planşelor, desenului geografic, filmului didactic,
ilustraţiilor, cu ajutorul retoproiecţiei etc. ) este o metodă de explorare şi cunoaştere sistematică,
organizată, indirectă a obiectelor, fenomenelor şi proceselor reale prin prezentarea lor de către
profesor în stare naturală (la scară reală), prin substituirea lor în faţa elevilor cu ajutorul modelelor
(obiectuale, figurale, simbolice sau verbale) şi prin utilizarea raţionamentelor inductive, pentru
evidenţierea aspectelor fizice, acţionale şi ideatice esenţiale ale realităţii.(Dulamă, M.,1996)
Experimentul este metoda de explorare directă a realităţii, care presupune reproducerea
artificială, provocarea intenţionată a unui fenomen sau proces , în scopul cercetării, descoperirii
esenţei faptelor geografice, a verificării unei ipoteze.(Dulamă, M.,1996)
Efectuarea unui experiment trebuie să ducă la realizarea atât a funcţiei cognitive, cât şi a
celei formative. Experimentul poate fi:
- de cercetare - atunci când se urmăreşte studiul unui fenomen încă necunoscut elevilor.
- demonstrativ - este pregătit şi prezentat de către profesor pentru a descrie un obiect, fenomen
sau proces, care nu poate fi cunoscut cu ajutorul observaţiei directe.
- experimentul destinat formării deprinderilor şi priceperilor - are în vedere formarea deprinderilor
de mânuire a unor instrumente, aparate, materiale etc.
- experimentul aplicativ- în cadrul căruia elevii verifică şi aplică în practică, cunoştinţele teoretice
deja asimilate.
Exerciţiul este o metodă didactică de efectuare conştientă şi repetată a unor acţiuni mintale
(intelectuale) şi motrice (manuale pentru însuşirea unor comportamente standardizate; acţiune
repetată de mai multe ori în vederea dobândirii unei îndemânări.
Exerciţii de cartometrie
a) Determinarea coordonatelor geografice prin stabilirea valorilor paralelelor şi meridianelor care
mărginesc ochiul reţelei cartografice în care este punctul a cărui poziţie geografică dorim să o
determinăm. Astfel, comuna Dudeştii Noi are următoarele coordonate: 45º50’21” latitudine
nordică şi 21º06’02”longitudine estică.
b)Exerciţii de orientare cu ajutorul punctelor cardinale
Ex. Reprezentaţi prin semne convenţionale:,, Ieşind din comună, şoseaua se îndreaptă spre
oraşul Timişoara, fiind legată de acest oraş prin drumul comunal asfaltat de 2km, DN6 şi calea
ferată care străbate satul prin partea sa sudică. În est se află localitatea Sânandrei iar în nord-
vest localităţile Hodoni şi Satchinez. Mergând spre sud ajungem în localitatea Săcălaz, iar spre
vest în comuna Becicherecu Mic”.
Jocul geografic este o activitate umană, fără un scop material sau vizibil util, desfăşurată după
reguli benevol acceptate, care genrează plăcere bucurie, destindere, sentimente de înălţare şi
tensiune, care satisfac o cerinţă interioară a individului.(Dulamă, M.,2000)
Ex.,, Satul meu”-joc de reflexie personală (5 minute). Fiecare elev împarte o foaie de caiet în
patru părţi egale şi în fiecare dreptunghi scrie următoarele: Satul meu acum 5 ani; Satul meu în
prezent; Satul meu peste 20 de ani; Satul meu peste 50 de ani. În fiecare sector, elevii trebuie să
deseneze un element simbolic corespunzător cu imaginea localităţii natale corespunzătoare
momentului precizat. Profesorul împarte clasa în grupe de câte 4 elevi. Fiecare elev prezintă
celorlalţi din grupă desenele şi explică semnificaţia lor. Acest joc ofertă elevilor posibilitatea de
a se concentra asupra esenţialului din mediul său, să-l analizeze şi să facă o prognoză.
Studiul de caz- este o metodă de instruire şi învăţare activă prin care se analizează un caz- o
situaţie particulară sau ipotetică, modelată sau simulată, care există sau poate apare într-un sistem
natural, social sau economic; este o metodă prin care se analizează cauzele, elementele implicate,
se propun soluţii de rezolvare, se alege decizia optimă pentru rezolvarea cazului.(Dulamă,
M.,2000).
Ex. Un locuitor din comuna Dudeştii Noi şi-a construit anexa casei care conţine o baie şi
bucătăria de vară lângă fântâna vecinului său, iar apele uzate sunt evacuate printr-o conductă
din apropierea fântânii. Locuitorii nu au altă sursă de apă decât fântâna respectivă. Cetăţeanul
vinovat a construit o fosă septică falsă pentru colectarea apei uzate, pentru inducerea în eroare a
celorlalţi. În urma discuţiilor cu vecinii, cetăţeanul nu şi-a schimbat atitudinea. Ce soluţie
propuneţi pentru ca apele uzate să nu ajungă în fântână?.
Rezolvarea de probleme este metoda de învăţământ bazată pe acţiunea motrică sau
intelectuală, care se repetă conform anumitor cerinţe, în scopul formării unor priceperi şi
deprinderi, abilităţi şi aptitudini. Rezolvarea problemelor se poate face pe tot parcursul lecţiei în
cadrul verificării cunoştinţelor la transmiterea de noi cunoştinţe şi la fixarea acestora, sau ca temă
pentru acasă. În acest caz, formularea este imperativă:
,,Calculaţi sporul natural al populaţiei din comuna Dudeştii Noi, având în vedere că, în
prezent natalitatea este de 11,66‰ iar mortalitatea de10,5‰.
Folosirea manualelor şi a altor cărţi de specialitate- se bazează pe lectura textului scris,
atât din manualele şcolare, cât si din diverse surse de informare: reviste ştiinţifice, atlase şcolare,
opere ştiinţifice, antologii,etc. Lectura trebuie să aibă drept scop îmbogăţirea şi asimilarea de
cunoştinţe, astfel încât elevul trebuie să facă efortul de a memora, a reproduce şi a aplica
cunoştinţele însuşite.
Pe baza studiului unei cărţi, se pot face diferite însemnări:
- planul de idei care cuprinde titluri de capitole, teme şi idei principale;
- rezumatul, care exprimă într-o expunere concisă şi sistematică, ideile unui material studiat;
- conspectul este o prezentare mai completă a unei teme, pe baza informaţiilor din mai multe surse
bibliografice;
- fişele reprezintă o formă specifică de însemnări în cadrul muncii cu cartea şi pot cuprinde idei
esenţiale, definiţii, formule, adnotări, extrase, etc;
- referatul este o lucrare mai complexă, întocmită pe baza unui studiu individual al unei lucrări, a
unei munci de documentare cu o pronunţată notă personală de interpretare şi prelucrare a
materialului; ex.,,Obiceiuri si tradiţii în localitatea natală”.
- vizitele şi excursiile didactice urmăresc realizarea unei teme din programă sau consolidarea
cunoştinţelor deja dobândite. Ele se pot realiza în natură, la diferite obiective economice sau social-
culturale.
METODE MODERNE
Problematizarea este o metodă de cercetare şi o metodă didactică activă dialogată care constă
în crearea unor situaţii conflictuale între ceea ce poate rezolva şi ceea ce trebuie să rezolve elevul;
este o activitate de căutare, de descoperire a faptelor ştiinţifice, a fenomenelor care generează
anumite procese. În timpul lecţiei, profesorul creează situaţia-problemă şi organizează activitatea
elevilor, astfel încât aceştia să tragă independent concluziile şi să formuleze răspunsuri şi soluţii
ale problemei. (Ilinca, N.,2000). După Ionescu, M. (1995) ,,problematizarea nu este doar o metodă
ci un principiu didactic fundamental care direcţionează predarea”.
Ex. Cum explicaţi scăderea numerică a populaţiei de etnie germană după anul 1990 în Dudeştii
Noi?
Ex.Calculaţi densitatea populaţiei din comuna voastră ştiind că suprafaţa este de 53,96 km² iar
populaţia este de 2.657 locuitori.
Ex. Dacă în anul 2008, numărul populaţiei din Dudeştii Noi era de 2.657 locuitori şi numărul
total al născuţilor vii era 31, calculaţi rata de natalitate.
Se calculează folosind raportul între numărul total al născuţilor vii şi numărul mediu al populaţiei
după formula:
N = Nv . 1000, unde N- rata de natalitate, Nv- numărul total al născuţilor vii, P-nr. populaţiei
P
Ex. Explicaţi cauza reducerii temperaturii cu 2-3ºC în comuna Dudeştii Noi faţă de oraşul
Timişoara.
Dezbaterea este o metodă didactică conversativă prin care se analizează deschis şi aprofundat
o problemă ştiinţifică sau practică.
Poate fi utilizată la lecţiile de geografie pe echipe, având forma unui joc de roluri. De
exemplu-dezbaterea dupa procedeul Phillips-66: profesorul împarte clasa în 4 grupe desemnând
câte un conducător de discuţii care supraveghează şi dirijează discuţia; după dezbatere
conducătorul fiecărei grupe prezintă, în faţa clasei, concluziile şi soluţiile adoptate şi motivează
respingerea unor variante. Ex: ,, Vrem să avem o comună curată!’
Modelarea este o metodă de cercetare şi o metodă didactică de dobândire a cunoştinţelor despre
fapte şi procese petrecute la distanţe mari şi greu de abordat; abordarea se poate face indirect, prin
elaborarea unor modele simplificate, micşorate, esenţializate ale realităţii geografice. (Ilinca, N.,
2000). Modelul este o componentă a unui sistem material, chiar un instrument de lucru care
reproduce şi simplifică însuşirile esenţiale şi particulare ale unui obiect sau fenomen.
Ca metoda de învăţământ, modelarea îndeplineşte două funcţii: ilustrativă şi cognitivă. În
funcţie de specificul lor, modelele pot fi:
-modele obiectuale: mulaje, machete, roci, minerale, plante presate, seminţe etc.;
-modele figurative: planşe, fotografii, diapozitive, diagrame, scheme; .
- modele simbolice( matematice): formule de calcul, modele logice, concepte;
-modele cibernetice: modelarea pe calculator a diferitelor fenomene.
 ,,Modelele grafice utilizate în procesul de predare- învăţare a geografiei înlocuiesc datele
numerice prin figuri geometrice cu dimensiuni comparative cu datele şi fenomenele ce trebuie
prezentate. Datele prezentate în imagini vizuale sunt mai uşor de analizat , de comparat, se fixează
şi se reţin mai uşor, mai temeinic, iar memorarea lor este de lungă durată.”(Dulama M.,1996,
pag.122)
Tipuri de modele grafice:
1.Diagramele sunt reprezentări grafice concrete ale datelor statistice sub formă de desene
geometrice, liniare sau în suprafaţă prin care se redau concret, sintetic, mai exact, la scară,
fenomenele cercetate atât sub aspect cantitativ, cât şi calitativ, evidenţiind trăsăturile esenţiale ale
acestora în domeniul didactic.( Dulamă, M., 1996). Datele prezentate în imagini vizuale sunt mai
uşor de analizat, de comparat, se fixează şi se reţin mai uşor, mai temeinic, iar memorarea lor este
de lungă durată.
a)Diagrama de tip coloane în aflux se utilizează pentru compararea unor fenomene şi mărimi
diferite, dar care aparţin aceluiaşi grup de produse sau fenomene.
Ex. Reprezentaţi printr-o diagramă în coloane în aflux mişcarea naturala a populaţiei din Dudeştii
Noi în perioada 1977- 2008.

MISCAREA NATURALA A POPULATIEI IN PERIOADA 1977 - 2008

25
INDICATORI DEMOGRAFICI

20

15 NATALITATE (‰)
MORTALITATE (‰)
10 SPOR NATURAL (‰)

0
1977 1985 1990 1992 2002 2005 2008
ANUL

Fig. 38. Mişcarea naturală a populaţiei din Dudeştii Noi(1977-2008)

b) Diagrama în benzi este o repoziţionare a diagramei în coloane, într-un plan orizontal.
Ex. Reprezentaţi printr-o diagramă în benzi structura populaţiei pe grupe de vârstă din comuna
Dudeştii Noi, în anul 2008(fig.7)
c)Cronograma(historiograma) reprezintă dinamica unui fenomen într-o perioadă de timp.
Ex. Reprezentati printr-o cronogramă, evoluţia numerică a populaţiei din comuna Dudeştii Noi
în perioada 1910-2008(fig.5)
d)Diagrama prin cerc structural(sectoare circulare)
Ex. Reprezentaţi printr-o diagramă prin cerc structural, structura populaţiei pe sectoare de
activitate, din comuna Dudeştii Noi, în anul 2008.(fig.11)
e)Diagrama polară utilizează coordonatele polare în reprezentarea fenomenelor; astfel se poate
reprezenta variaţia temperaturii, a precipitaţiilor în decurs de o lună, an sau anotimp, comparativ
cu media lunii, anotimpului sau anului.
Ex. Reprezentaţi printr-o diagramă polară valoarea medie a temperaturilor lunilor de primavară
comparativ cu media temperaturii anotimpuale(martie, aprilie, mai).
f) Piramida structurală( diagrama de distribuţie cantitativă) este utilizată pentru reprezentarea
grafică a populaţiei pe sexe, pe grupe de varste, etc.
Ex. Reprezentaţi printr-o piramidă structurală populaţia pe grupe de vârstă şi sexe din Dudeştii
Noi, în anul 2008(fig.8)

2.Modelele simbolice (matematice) utilizează simbolurile şi formulele pentru a reprezenta

realitatea şi au scopul de a transpune într-o formă foarte concisă imensul material faptic, acumulat
prin observare.(Dulamă, M.,1996). Statistica matematică se ocupă cu gruparea, analiza şi
interpretarea datelor referitoare la un anumit fenomen şi cu unele previziuni referitoare la
producerea lui viitoare.
Ex. S = N-M, unde S reprezintă sporul natural, N- natalitatea, M-mortalitatea

Ex.Model static.

Localitatea Suprafaţa Nr. loc Natalitate Mortalitate Spor Densitate

natural
Dudeştii Noi 53,9 km2 2.657 11,66º/ 00 10,5º/ 00 . 1,16 º/ 00 49,29loc./km2
(2008)
Ex. Model dinamic.

Anul Suprafaţa Nr. loc Natalitate Mortalitate Spor Densitate

natural
1992
2002
2008

Învăţarea prin descoperire, numită de Freinet metoda,,experienţei de încercare”, este

considerată nu ca o simplă metodă, ci ca o finalitate către care tinde orice metodă;,,este o activitate
a elevilor în timpul lecţiei pentru cercetarea, în mod independent a
adevărului”(Munteanu,R.,1997,pag.66). Elevii descoperă adevărul prin crearea unor condiţii de
reactualizare a experienţei şi a capacităţii individuale, pentru pregătirea soluţiei unei probleme.
Situaţia problematică declanşează descoperirea iar aceasta va stimula o atitudine activă din partea
elevilor, pentru depăşirea obstacolelor care apar, pentru analiza variantelor posibile. De fapt, elevii
nu descoperă ceva nou, ei redescoperă cunoştinţe vechi, aspecte ale unor domenii ale realităţii
descrise de obiectele de învăţământ.
Învăţarea prin descoperire presupune: un act de predare, actul de descoperire(momentul de intuire)
şi verbalizarea generalizării bazată pe reguli, principii, idei.
Există două tipuri de descoperire:
-inductivă: presupune acumularea unui material geografic faptic, obţinut cu ocazia unor ieşiri în
natură, în orizontul local, prin intermediul descoperirii. Ex.-formarea noţiunii de albie a râului.
Elevii vor descoperi albia minora, acoperită cu apă la debite medii şi albia majoră acoperită cu apă
numai în timpul inundaţiilor; intorşi în clasă, profesorul, prin formularea întrebărilor, va cere
elevilor să pună în relaţie datele culese, să le ordoneze şi să desprindă anumite concluzii, elevii
putând ajunge independent la definiţii.
-deductivă: presupune combinarea unor idei generale pentru a se ajunge treptat la cunostinţe
particulare.
 Metoda,, Ştiu-Vreau să ştiu-Am învăţat"- a fost introdusă în şcolile americane de Donna
Ogte. Este o metodă de comprehensiune care ghidează lectura unui text sau audierea unei
prelegeri.(Ionescu, M.,2000): se împarte tabla în 3 coloane şi profesorul compleaza primul rând.
Profesorul propune tema: Comuna Dudeştii Noi după care adresează întrebări frontale.
-Ce ştiţi despre Dudeştii Noi?
Se notează, pe scurt răspunsurile în rubrica,,ştiu”; se scriu răspunsurile nesigure în rubrica
,,vreau să ştiu”. După evocarea tuturor cunoştinţelor elevilor completăm rubrica din mijloc:- Ce
aţi dori să ştiţi despre comuna Dudeştii Noi?
Se notează pe scurt întrebările iar profesorul ajută elevii să genereze alte întrebări. După învăţarea
metodei,completează rubricile individual sau în perechi.
Tabel 5. Metoda: Ştiu-Vreau să ştiu- Am învăţat
Ştiu Vreau să ştiu Am învăţat
Dudeştii Noi-Beşenova Nouă De ce este numită aşa?
Este situată în C. Timişului Caracteristicile reliefului?
Populaţia majoritară- români Care este structura etnica?
urmaţi de rromi, aromâni,
germani, maghiari,etc.
Prin metoda utilizată : Ştiu- Vreau să ştiu- Am învăţat, am constatat că elevii pot fi controlaţi
mai îndeaproape în grupuri restrânse şi pot fi încurajaţi sau apreciaţi (se pot chiar autoaprecia sau
autoevalua). Se angajează mai uşor în discuţii libere, dezvoltându-li-se capacitatea de comunicare.
Ei devin mai interesaţi şi motivaţi de studiul în detaliu a geografiei, deoarece au posibilitatea
culegerii unor informaţii diverse; deasemenea învaţă să se comporte diferit în situaţii noi, operează
mai uşor cu bagajul de cunoştinţe acumulate anterior şi realizează conexiuni cu informaţiile noi.
Metodele algoritmice sunt importante în formarea gândirii ştiintifice a elevilor şi creează
condiţiile necesare pentru sesizarea, descoperirea şi asimilarea diverşilor algoritmi. Algoritmul
reprezintă o înlănţuire de operaţii desfăşurate întotdeauna în acelaşi mod, care se succed logic, în
vederea obţinerii rezultatului dorit.
a) Metoda exerciţiilor presupune respectarea riguroasă a unor prescripţii şi conduce spre o
finalitate prestabilită. Ea vizează accentuarea caracterului practic, aplicativ al procesului de
învăţământ. Rolul exerciţiilor este de a contribui la însuşirea de către elevi a cunostinţelor în
contact cu unele probleme din practică, asigură consolidarea şi fixarea cunoştinţelor predate
elevilor şi favorizează dezvoltarea gândirii independente a elevilor. Metoda exerciţiilor poate fi
folosită la lecţii în clasă, în cabietul de geografie, pe terenul geografic, în vizite didactice din
orizontul local, etc. Aceste exerciţii constau în sesizarea ideilor principale dintr-o lecţie, învăţarea
logică cu ajutorul hărţii, corelarea imaginilor, schemelor şi graficelor din manual cu textul,
indicarea corectă a obiectelor geografice pe hartă,etc. De exemplu, la lecţiile despre agricultură se
pot face exerciţii pentru cunoaşterea tipurilor de soluri; la lecţiile despre clima României sunt
importante lucrările practice şi exerciţiile care urmăresc măsurarea temperaturii aerului, a
precipitaţiilor atmosferice, a intensităţii vântului; aceste măsurători se vor efectua la staţia
meteorologică Timişoara.
b) Instruirea programată este o variantă a muncii cu manualul, una din caracteristicile ei importante
fiind aceea că impune o necesitate formarea deprinderilor de muncă independentă. Realizarea
practică a instruirii programate presupune o anumită tehnică de învăţare, o anumită metodă
didactică, aplicarea principiului informării operative.(Munteanu,R.,1997). Principiile instruirii
programate sunt:
-Principiul paşilor mici;
-Principiul răspunsului activ;
-Principiul verificării imediate a răspunsului;
-Principiul ritmului propriu de muncă;
-Principiul răspunsurilor corecte.
Se practică două tipuri principale de programe: programe liniare de tip SKINNER şi programe
ramificate de tip CROWDER. Instruirea programată se poate utiliza mai ales la lecţiile de
recapitulare pentru a reactualiza cunostinţele însuşite de elevi pe parcursul perioadei respective,
pentru a fixa şi sistematiza noţiunile mai grele.
Taxonomiile sunt scheme care reprezintă mari ansambluri de obiecte, evenimente, fenomene,
grupate în clase, după diferite criterii sau carcteristici. Elevii învaţă să distribuie obiectele unei
mulţimi oarecare, în clase de obiecte, conform anumitor criterii (ex. Să clasifice locuitorii
localităţii Dudeştii Noi după grupele de vârste, după sex, după ocupaţie, după starea civilă etc.),
să interpreteze şi să exemplifice o taxonomie. Exemplu:

ocupată(1267 loc.)
 activă neocupată(89 loc.)
Populaţia stabilă studenţi/ elevi(435 loc.)
(2.395loc.) inactivă pensionari(266 loc.)
casnici(40 loc.)
persoane întreţinute(298 loc.)

Instruirea asistată de calculator. Obiectivul A.E.L. reprezintă susţinerea procesului de

învăţământ, fără a înlocui munca profesorului şi fără standardizarea manualelor (www.edu.ro). În
procesul de predare- învăţare, cu ajutorul calculatorului se pot realiza:
-prezentarea informaţiei sub forma grafică;
-efectuarea unor calcule în scopul prelucrării de date;
-realizarea unor desene;
- stocarea unor informaţii;
-culegerea, reprezentarea şi analiza datelor obţinute experimental;
-crearea unor situaţii-problemă cu valoare motivaţională sau cu valoare de test;
-desfăşurarea unor activităţi diferenţiate;
-activităţi recapitulative;
-jocuri pe teme complementare sau de aprofundare a celor însuşite în lecţie.
Instruirea asistată pe calculator se poate realiza prin intermediul unor programe liniare sau a unor
programe cu ramificaţii.
SCHEMA UNUI PROGRAM LINIAR:

Informaţia iniţială

Întrebare de control

Răspunsul elevului

Răspuns greşit Răspuns corect

Informaţia următoare
Fig. 39. Schema unui program liniar (conf. curs AEL)
A.E.L. execută următoarele funcţii: predare, testare şi evaluare. Unul din avantajele aduse de AEL
este trecerea de la ,,învăţarea prin reproducere” la ,,învăţarea prin practică”. Profesorul pregăteşte
lecţia luând materiale pentru conţinutul lecţiei din baza de materiale educaţionale existente în
aplicaţie. Transmiterea unui material către calculatoarele elevilor se face prin panoul lecţiei sau
din telecomandă. Pagina elevului se află în meniul [Secretariat] [Elevi] [Clase/Elevi].
Concluzionând, putem afirma că metodele de învăţământ se aleg în funcţie de obiectivele
operaţionale ale lecţiei, ştiind clar ce anume trebuie să ştie elevul la sfârşitul lecţiei. În cursul unei
ore este necesară folosirea mai multor metode de învăţământ. Metodele de învăţământ trebuie să
fie adecvate conţinutului ştiinţific, materialului didactic şi mijloacelor tehnice de care dispunem,
în raport cu conţinutul lecţiei.
6. 2.5. METODE DE CERCETARE UTILIZATE ÎN CADRUL OPŢIONALULUI
Multitudinea şi complexitatea problematicii abordate a necesitat elaborarea unei
metodologii adecvate, constând în:
- documentarea bibliografică (faza documentară), care a cuprins studierea literaturii de specialitate
referitoare la abordarea monografica a mediului rural;
- prelucrarea informaţiilor cu privire la populaţie incluse în fişele ultimului recensământ;
- studierea fişelor, clădirilor şi a gospodăriilor etc.
-utilizarea unor informaţii mai largi referitoare la diferite elemente, fenomene şi procese, din care
au fost selectate anumite aspecte semnificative (discuţii purtate cu specialişti din domeniul
arhitecturii, urbanizării, amenajării teritoriale etc.);
- realizarea unor măsurători asupra unor fenomene reale (ex. planul şcolii prin observarea cu
atenţie, urmată de stabilirea punctelor cardinale , apoi măsurarea dimensiunilor clădirii atât cu
ruleta, cât şi cu pasul);
- fotografierea aspectelor semnificative din realitatea observată;
- elaborarea unor întrebări în cadrul anchetei pentru a afla aspecte din viaţa oamenilor din Dudeştii
Noi. Ancheta constă în culegerea metodica de informaţii în baza unei scheme operaţionale scrise
sau orale, de tipul întrebare- răspuns. Tehnica fundamentală de realizare a anchetei este
chestionarul, care constă într-o serie de întrebări, adresate subiectului, enunţate într-o anumită
ordine. Metoda anchetei are avantajul că permite strângerea unui material bogat care poate
conduce la organizarea unor cercetări sau care poate să confirme unele concluzii la care s-a ajuns
prin folosirea altor metode. Ancheta nu poate înlocui ,pe deplin, cercetarea în domeniul metodicii
predării geografiei. De pildă, chestionarul pe care l-am realizat cuprinde 23 de întrebări iar în urma
analizei răspunsurilor am întocmit un raport de monitorizare care mi-a aservit la întocmirea
lucrării.
Chestionar
Numele şi prenumele …………………………..
1. Vârsta………
2. Stare civilă: a )necăsătorit; b) căsătorit; c) divorţat; d) alte situaţii.
3. Studii: a) superioare; b) medii; c) primare.
4. Structura familiei: a) soţ , soţie; b) soţ, soţie, copii; c) soţ, soţie, copii, părinţi; d) alte situaţii.
5. Sectorul de activitate: a) primar (agricultură); b) secundar (industrie,construcţii); c) terţiar
(turism, transport, învăţământ).
6. Venituri: a) până la 400 Ron; b) între 400 - 1000 Ron; c) peste 1000 Ron.
7. Care sunt sursele de venit?
a) salariul de bază; b) pensie; c)lucrul sezonier; d) alte situaţii.
10. Sunteţi proprietar de terenuri agricole?
a) da; b) nu.
11. În ce măsură veniturile familiale provin din producţia agricolă?
a) parţial; b) deloc; c) în totalitate.
13. Localitatea de provenienţă: a) sat din alt judeţ (exemplificaţi); b) sat din jud. Timiş
(exemplificaţi); c) oraş din alt judeţ (exemplificaţi)
14. Precizaţi motivul sosirii în localitate….. ...........................
15. Care sunt motivele deplasărilor în Timişoara sau alte oraşe?
a) locul de munca; b) studii; c) cumpărături; d) altele.
16. Religia: a) creştin – ortodox; b) romano-catolic; c) altă religie (exemplificaţi)
17. Respectaţi sărbătorile creştine?
a) la biseric; b) în familie; c) deloc.
18. Structura construcţiei în care locuiţi cuprinde:
a) casă + bucătărie de vară;
b) casă fără bucătărie de vară;
c) casă cu anexe( magazie, garaj, coteţ etc.);
d) vilă,alte situaţii.
19. Anul construirii casei: a) până în 1970; b) între 1970 – 1990; c) după 1990.
20. Casa este dotată cu apă curentă şi canalizare?
a) da; b) nu.
21. Precizaţi materialul din care este construită casa:
a)cărămidă; b)chirpici; c) lemn; d) alte material.
22. Precizaţi numărul de animale crescute în gospodărie:
a) bovine…..; b) porcine…..;c) caprine, ovine…..;d) păsări…….; e) altele…………..
23. Ce mijloace de transport deţineţi? Precizati numarul acestora.
a) autoturism …… b) tractor, maşini agricole….. c) autocamioan……d) altele……
Pe lângă metodele descrise la partea I am mai utilizat:
Metoda observaţiei directe care a facilitat caracterizarea sub raport cantitativ şi calitativ a
diferitelor elemente şi fenomene din teren. Au fost inventariate principalele elemente care au
rezultat dintr-o observare dirijată: aspecte ale unor elemente antropice-localitatea Dudeştii Noi, cu
clădiri şi străzi, activităţile economice, căile de comunicaţie.
În cadrul observaţiilor expediţionare s-au făcut evaluări cantitative într-o anumită perioadă
de timp, prin interpretarea anumitor aspecte din realitatea de pe teren şi a informaţiilor de la
localnici.
Metoda observaţiei indirecte realizată prin intermediul unor modalităţi de reproducere a realităţii
obiective, a valorificat mijloace diverse, dintre care amintim bibliografia, schiţe de hărţi, grafice,
tabele. S-a folosit notarea sistematică a fenomenelor observate, experienţe din viaţa de familie,
evenimente din cursul şcolarităţii etc.
Utilizarea seriilor de date privind numărul de locuitori, structura profesională, structura etnică,
religioasă etc. au facilitat înţelegerea elementelor geodemografice din orizontul local în evoluţia
lor temporală.
 S-a utilizat fecvent metoda comparaţiei , pornindu-se de la precizarea unor particularităţi
exterioare între ele şi mai ales prin raportarea la întreg.
Metodele de reprezentare grafică folosite atât din punctul de vedre al conţinutului, cât şi al
formei, au concretizat rezultatele cercetării, identificându-le pe cele care au dat expresia cea mai
reală şi sintetică asupra fenomenelor studiate. Se adugă modelele grafice de forma unor modele,
care au ca scop să sintetizeze aspectele structurii interne şi a relaţiilor dintre elementele analizate.
Modelul mediului antropizat . În cazul comunei Dudeştii Noi, există componente naturale şi
antropice, care pot fi organizate sub forma unui model. Ianoş,I .(2000, pag.24)
sintetizează sugestiv raportul dintre componenta naturală şi elementele antropice : populaţie,
aşezări, activităţi economice, comunităţi. El consideră mediul natural ca un întreg, existând relaţii
între fiecare componentă şi mediul natural, precum şi relaţii între componentele antropice, luate
câte două.
Modelul induce, totodată, o metodă de analiză; el sugerează o modalitate de reprezentare
grafică a structurii şi a funcţionalităţii mediului geografic al orizontului local. Acest model se poate
aplica în cercetările teritoriale concrete, cu anumite nuanţări, provenite din complexitatea
elementelor componente; de exemplu, mărimea demografică a unei comunităţi, tipul reţelei de
aşezări, nivelul activităţilor economice, precum şi alţi factori exteriori (modul de proprietate,
resursele financiare, posibilităţile tehnologice).
Modelele mentale cu caracter mai mult empiric, au o importantă notă personală, sunt
frecvente la locuitorii aşezărilor rurale şi se formează prin parcurgerea succesivă şi repetată a
orizontului mai apropiat sau îndepărtat, prin reţinerea şi poziţionarea mentală a unor repere
semnificative şi utilizarea lor în alte situaţii. Perceperea empirică şi mentală a spaţiului, cu
elementele şi carcteristicile sale, reprezintă o carcteristică a felului în care aceşti locuitori percep
orizontul local în ansmblul său. Locuitorii aşezărilor rurale au, fiecare un astfel de model mintal,
o ,,hartă" imaginară a localităţii sau teritoriului înconjurător. Se păstrează într-o anumită măsură
şi la elevii din mediul rural, care străbat anumite areale din orizontul local formându-şi asfel, într-
un mod intuitiv, personal şi empiric, o anumită ,,hartă" a orizontului local. Această constatare a
facilitat desfăşurarea unor cercetări colective cu elevii, suma cunoşinţelor lor fiind mai mare decât
cunoştinţele individuale, fiecare evocând locuri sau trasee, astfel că printr-un proces ingenios de
cooperare a fost angrenată experienţa empirică şi mentală a elevilor, pe fondul exploatării colective
a carcteristicilor orizontului local.
6.2.6. MIJLOACE DE ÎNVĂŢĂMÂNT FOLOSITE ÎN PREDAREA OPŢIONALULUI
Pentru a asigura o bună însuşire, de către elevi, a cunoştinţelor în domeniul geografiei
umane, nu este suficientă numai memorarea celor comunicate de către profesor sau a cunoştinţelor
din manual şi din alte cărţi de specialitate, ci este necesară utilizarea unor resurse materiale, pentru
a aduce realitatea în câmpul de observaţie al elevilor. Ansamblul acestor resurse materiale folosite
în procesul de învăţământ şi investite cu anumite funcţii pedagogice formează mijloacele didactice.
Principalele funcţii ale mijloacelor de învăţământ sunt:
- Funcţia de informare asigură furnizarea de informaţii directe asupra obiectelor şi fenomenelor
studiate;
- Funcţia formativ -educativă asigură dezvoltarea gândirii logice a elevilor, captarea atenţiei şi
formarea de priceperi;
- Funcţia motivaţională asigură trezirea interesului şi a curiozităţii asupra fenomenelor ce vor fi
studiate;
- Funcţia de evaluare constă în capacitatea unor mijloace didactice de a pune în evidenţă rezultatele
învăţării, de a aprecia progresele elevilor.
Totalitatea mijloacelor materiale care asigură informaţia pentru geografia orizontului local
constituie baza materială a pregătirii în domeniu, în alcătuirea căreia se includ:
-materialul didactic şi mijloacele tehnice de învăţământ;
-cabinetul de geografie;
-eşantioanele demonstrative;

O clasificare a mijloacelor de învăţământ în funcţie de natura lor este redată în figura de mai
jos:

Mijloace obiectuale: Mijloace scrise şi

-tabla,tabla magnetică, grafice:
colecţiile de minerale -manuale,planşe,teste,
şi roci,ierbarele, hărţi,atlase,dicţionare,
mulajele,machetele, albume,ziare,reviste,
instrumentele etc. etc.

MIJLOACE
DE
ÎNVĂŢĂMÂNT
Fig. 40. Clasificarea mijloacelor de învăţământ.

Se recomandă ca la aceeaşi lecţie să fie folosit material didactic cât mai variat, ca suport de
fixare şi conţinut ştiinţific, care se va expune treptat, pe măsura ce se parcurge conţinutul. În cazul
lecţiilor bazate pe metode activ-participative, materialul didactic se distribuie pe grupe, paralel cu
desfăşurarea studiului.

6.2.7. FORME DE ORGANIZARE A ACTIVITĂŢII DE PREDARE ÎN CLASĂ (lecţia şi

modalităţile de organizare a activităţii în cadrul lecţiei) ŞI ÎN AFARA CLASEI
În procesul de pregătire în domeniu, raporturile elev-profesor capătă o dinamica proprie.
Chiar şi în timpul unei singure ore, aceste raporturi se pot schimba, îmbrăcând forme variate de
pregătire: cu întreaga clasa, pe grupe de elevi sau individual. Dinamica formelor de organizare a
pregătirii creşte pe măsură ce se trece de la învăţământul informativ la cel formativ.
Activitatea cu clasa întreagă
Constituie forma tradiţională de organizarea activităţii didactice şi, deşi are o serie de limite, ea
asigură succesul în pregătirea elevilor în colectivitate şi pentru colectivitate. Tratarea clasei ca un
tot unitar, alcătuit din elemente omogene, duce la ineficienţa în activitatea informativ educativă.
De aceea, profesorul trebuie să acorde o atenţie deosebită particularităţilor individuale ale elevilor,
adoptând o strategie diferenţiată, care, în ultima instanţă, să asigure realizarea aceloraşi obiective.
 Activitatea frontală poate fi folosită atât în instruirea teoretică, cât şi în formarea practică.
Pentru a spori eficienţa acestui tip de activitate, se impun a fi satisfăcute o serie de cerinţe:
-folosirea metodelor de activare a fiecărui elev, urmărind captarea atenţiei şi participarea lui la
însuşirea cunoştinţelor predate;
-în instruirea practică, activitatea frontală este posibilă numai dacă poate fi asigurat un loc de
muncă fiecărui elev în cadrul unei lucrări unitare.
Activitatea organizată pe grupe
Cea mai mare parte din instruirea practică în domeniu se realizează prin organizarea clasei pe
grupe de elevi. Lucrările practice se realizează cel mai bine numai pe grupe, fie că toţi elevii
execută aceeaşi operaţie, fie că fiecare grupă realizează operaţii speciale din ansamblul temei,
urmând să se facă rotirea grupelor. Succesul practicării pregătirii în domeniu, pe grupe, se
realizează asigurându-se următoarele cerinţe minime:
-grupele să primească sarcini de lucru precis delimitate, cu caracteristici de timp şi calitate anunţate
anterior;
-evidenţa îndeplinirii sarcinilor să se ţină pe grupe şi nu pe individ, cointeresând membrii
colectivului să-i sprijine în vederea atingerii nivelului optim;
-să fie stimulate grupele cu rezultate bune;
- să fie generalizată experienţa pozitivă a grupelor fruntaşe.
Activitatea individuală
Acest tip de activitate ocupă un loc însemnat în pregătirea în domeniul geografiei populaţiei.
Pentru a asigura succesul deplin în utilizarea acestui tip de activitate, se cere respectarea anumitor
cerinţe:
- fiecare elev să primească sarcini concrete, cunoscând parametrii performanţelor ce trebuie
realizate;
-îndrumarea permanentă a elevilor pe parcursul desfăşurării activităţii;
-evidenţierea elevilor cu rezultate bune şi stabilirea măsurilor de recuperare pentru cei cu rezultate
sub limita admisă.
Între cele trei forme de organizare a pregătirii trebuie să existe raporturi de optimizare, ţinând
seama de obiectivele instructiv-educative fixate. Ponderea fiecărei forme este determinată de
elementele concrete ale procesului de pregătire. Fiecare profesor, în funcţie de condiţiile pe care
le poate asigura, trebuie să stabilească formele de activitate la care va antrena elevii.
 LECŢIA DE GEOGRAFIE- FORMA DE BAZĂ A ORGANIZĂRII PROCESULUI
INSTRUCTIV- EDUCATIV
Lecţia constituie cea mai răspândită formă de instruire a elevilor pe colectivităţi. Ea vizeaza
realizarea unor obiective instructiv- educative, are un conţinut definit, o anumită structură, un timp
determinat de desfăşurare şi presupune utilizarea unor moduri de lucru, a unor metode, procedee
şi mijloace de învăţământ.
Prin lecţia de geografie, elevii îşi însuşesc cunoştinţe, priceperi şi deprinderi conform
programei şcolare, iar succesiunea lecţiilor asigură predarea sistematic a disciplinelor geografice
şi realizarea obiectivelor pedagogice proprii acestora.
Conceptul "tip de lecţie" poate fi considerat drept un model folosit pentru a reduce un şir de
lecţii asemănătoare la o structură mai simplă, reprezentativă pentru această categorie. Nu există o
lecţie ,,tip"care să poată fi reprodusă identic, ci numai situaţii asemănătoare, care sugerează o
structură asemănătoare. Lecţia de geografie asigură însuşirea bazelor ştiinţifice, formează
capacităţi de aplicare în practică, dezvoltă forţele de creativitate, spiritul de observaţie şi
imaginaţie, contribuie la formarea şi consolidarea personalităţii elevului.
Tipurile de lecţie diferă între ele prin modul de organizare, structurare şi desfăşurarea activităţii
didactice.
Principalele tipuri de lecţii sunt:
Lecţia de comunicare şi însuşire a cunoştinţelor concentrează activitatea didactică spre însuşirea
de către elevi a noilor cunoştinţe,dezvoltând capacităţile intelectuale ale acestora. Acest tip de
lecţie poate avea mai multe variante: lecţia introductivă, lecţia de descoperire, lecţia
problematizată.
Lecţia de formare a priceperilor şi deprinderilor se caracterizează printr-o pondere însemnată a
activităţii elevilor în desfăşurarea lecţiei; acest tip de lecţie are mai multe variante: lecţii de
efectuare a lucrărilor de teren, lecţii practice în sfera didactică, lecţii de muncă independentă cu
ajutorul fişelor, lecţii pe bază de exerciţii applicative, lecţii de deprinderi de muncă independentă
cu ajutorul testului programat.
Lecţia de recapitulare, sistematizare şi consolidare a cunoştinţelor are ca obiectiv fixarea şi
consolidarea cunoştinţelor dobândite. Recapitularea duce la formarea unor idei generale şi la
introducerea lor în scheme logice, mai cuprinzătoare. Acest tip de lecţie se poate concretiza în
următoarele variante: lecţie de recapitulare la sfârşit de capitol, semestru, an şcolar, lecţie de
recapitulare cu ajutorul fişelor şi referatelor,lecţie de recapitulare prin vizite .
Lecţia de verificare şi apreciere a cunoştinţelor are ca obiectiv principal controlul si evaluarea
randamentului şcolar, calitativ şi cantitativ.Variantele acestui tip de lecţie depind de metodele de
evaluare utilizate: -verificari orale, lucrări scrise, lucrări practice, teste şi fişe.
Lecţia mixtă este tipul de lecţie cel mai întâlnit şi care poate avea următoarele variante:
-verificarea concomitentă cu predarea;
-fixarea concomitentă cu predarea;
-însuşirea cunoştinţelor prin activitate independentă;
-însuşirea cunoştinţelor cu ajutorul mijloacelor audio-vizuale;
- simultaneitatea momentelor;
-însuşirea cunoştinţelor pe baza de programe.
Lecţia demonstrativă este lecţia în care predomină prezentarea de către profesor a obiectelor,
fenomenelor, proceselor din realitate, fie sub forma lor naturală, fie sub o altă formă (pe material
confecţionat, prin desen pe tablă, cu ajutorul mijloacelor audio-video). Variantele acestui tip de
lecţie pot fi:
-demonstraţia pe unicat;
-demonstraţia pe mijloace multiple;
-demonstraţia pe simulator,
Se recomandă folosirea unui număr cât mai variat de tipuri de lecţie, pentru a mobiliza resursele
fiecărui elev. Trebuie, de asemenea, să se asigure o unitate deplină între conţinut, forma de
activitate, metodele şi mijloacele de învăţământ, unitate care se cere centrată pe obiectivele
activităţii planificate.
Elementele didactice ale unei lecţii model
Lecţia este constituită dintr-o succesiune organizată de evenimente, care se desfăşoară într-o
unitate de timp. Aceste evenimente cuprind predarea-învăţarea şi au ca scop realizarea obiectivelor
instructiv-educative.
Lecţia trebuie să fie organizată astfel încât să permită utilizarea eficientă a timpului destinat
fiecărui eveniment. Numărul şi durata evenimentelor unei lecţii depind de tipul acesteia. În
general, o lecţie cuprinde următoarele evenimente didactice:
•captarea atenţiei;
 •reactualizarea cunoştinţelor;
•enunţarea obiectivelor operaţionale;
•dirijarea învăţării;
•obţinerea performanţei;
•asigurarea feedback-ului;
• intensificarea retenţiei;
•evaluarea performanţei;
•asigurarea transferului.
Pentru a asigura o activitate de învăţare de calitate, eficientă şi de durată, trebuie să se asigure o
stare interioară a elevului care să-i dea posibilitatea de a selecta şi recepta conţinutul învăţării.
Randamentul învăţării depinde şi de capacitatea de atenţie a elevilor. Priceperea de a capta şi a
dirija atenţia constituie un indiciu a artei profesorului de a organiza şi conduce procesul de învăţare.
Exemplificarea executării proiectării didactice la disciplina opţională ,,Oameni şi locuri" am
efectuat-o întocmind un proiect didactic pentru activitatea de învăţare, însoţit de desfăşurarea
activităţilor.
Şcoala cu cls. I-VIII, Dudeştii Noi
Data:
Disciplina : Geografie
Clasa a VII-a A
Prof. Danciu Camelia
PROlECT DE LECŢIE
Tema : Comuna Dudeştii Noi- studiu de caz.
Scopul lecţiei:
-Consolidarea cunoştintelor cu privire la caracteristicile geodemografice ale comunei Dudeştii Noi
-Dezvoltarea capacitatilor de investigare a orizontului local prin documentare şi cercetare.
-Cunoaşterea elementelor de conţinut ale materialelor cartografice.
Obiective generale:
1. Utilizarea terminologiei ştiinţifice şi disciplinare specifice (concepte, noţiuni);
2. Argumentarea unui demers explicativ;
3. Formalizarea informaţiilor;
4. Analiza interacţiunilor dintre mediul natural şi locuitori;
 5. Citirea şi interpretarea informaţiei cartografice şi grafice;
6.Construirea unor schiţe cartografice simple.

Obiective operationale: La sfârşitul lecţiei, elevii vor fi capabili să:

A) Obiective cognitive:
- să definească, să explice şi să exemplifice termenii- cheie;
- să utilizeze terminologia geografică;
-să identifice localităţile din orizontul apropiat;
-să utilizeze termenii şi denumirile de bază;
B) Obiective metodologice: La sfâşitul lecţiei elevii trebuie să:
-O1.să precizeze poziţia geografică şi vecinii comunei Dudeştii Noi;
-O2 să caracterizeze elementele cadrului natural a comunei natale;
-O3 să analizeze dinamica şi mişcarea naturală a populaţiei;
-O4 să identifice tipurile de migraţii şi cauzele lor;
-O5 să identifice factorii care susţin dezvoltarea economică a comunei Dudeştii Noi;
-O6 să completeze o hartă mută cu elementele de conţinut, evidenţiind vecinii şi hidrografia
localităţii.
Tipul lecţiei: de consolidare a cunostinţelor.
Strategia didactică: dirijată, cognitivă, euristică.
Metode şi procedee didactice: conversaţia euristică, explicaţia, analiza SWOT, problematizarea,
modelarea, studiul de caz, reţeaua de discuţii, exerciţiul geografic, munca independentă cu harta,
dialogul.
Mijloace de învăţământ: Harta fizico-geografică a României, Atlasul geografic şcolar, fişe de
lucru, grafice, Harta fizico-geografica a judeţului Timiş, date despre populaţia localităţii de la
recensămintele din anii 1992 şi 2002.
Organizarea activităţii: colectiv, grupe de elevi şi individual.
Resurse şi managementul timpului:50 minute

Desfăşurarea lecţiei
Secvenţele Obiective Activitatea Activitatea Strategii Evaluare
lecţiei operationale profesorului elevului
1.Organizarea Atenţionează Pregătesc Observaţia
clasei elevii asupra caietele şi
modului de
 desfăşurare a materialele
lecţiei. pentru lecţie.
2.Pregătirea Distribuie Colorează pe Dialogul Evaluarea frontală
aperceptivă hărţi mute cu hartă teritoriul Exerciţiul
conturul comunei
jud.Timiş pe Dudeştii Noi
care elevii să
coloreze
localizarea
comunei.
3.Captarea Enunţă scopul Notează titlul Expunerea Observarea
atenţiei şi obiectivele lecţiei sistematică a
lecţiei. elevilor
4.Verificarea O1 Împarte clasa Se grupează şi Analiza Evaluarea
şi consolidarea în 4 grupe şi prin analiza SWOT deprinderilor de
cunoştinţelor. solicită elevii hărţilor Descoperirea lucru cu harta
să realizeze precizează Conversaţia Evaluarea orală.
analiza poziţia
SWOT a geografică şi
comunei vecinii
Dudeştii Noi. comunei Evaluarea
Pe baza raspunsurilor
O2 Cere elevilor hărţilor Lucru cu harta formulate de
să identifică Conversaţia elevi.
caracterizeze elementele euristică Evaluarea orală.
cadrul natural cadrului Stimularea
al comunei natural. participării la
Analizează şi Modelarea formularea
Distribuie fişe interpretează Descoperirea răspunsurilor.
O3 de lucru cu graficele. Conversaţia
grafice şi
solicită
identificarea
factorilor
determinanţi
ai mişcării
naturale a
populaţiei. Descoperă
Pe baza tipurile de Studiul de caz
O4 studiului de migraţii şi Modelarea
caz, dirijează cauzele
elevii în acestora.
descoperirea Stimularea
cauzelor care participării la
determină formularea
migraţiile. Conversatia răspunsurilor.
O5 Pe baza Formulează euristică
conversaţiei, raspunsuri
îndrumă elevii
să identifice
factorii care
 susţin
dezvoltarea
economică a
comunei. Conversatia
euristică.
5.Asigurarea Propune Găsesc şi Reţeaua de Evaluarea
feed-back-ului elevilor să propun soluţii discuţii comportamentului
găsească elevilor
modalităţi de
rezolvare a
problemelor
cu care se
confruntă în
prezent
localitatea.
6.Obţinerea O6 Distrubuie Completează Munca Evaluarea
performantelor fise de lucru spaţiile independentă deprinderilor de
lacunare lucru
7.Evaluare Propune un Anticipează Reţeaua de Evaluare prin
joc de viitorul discuţii notare.
rol:,,Comuna comunităţii
Dudeştii Noi- locale
Prezent şi
viitor”

Activităţi concrete vizând formarea noţiunilor, deprinderilor şi capacităţilor în clasă

Antrenarea elevilor la clasă în procesul de formare a noţiunilor, deprinderilor şi capacităţilor
are un scop didactic şi finalitate ştiinţifică, în acest mod însuşirea cunoştinţelor căpătând caracter
activ şi temeinic.
Ca preocupare didactică, ridicarea nivelului activităţii şi dinamizarea participării directe a
elevilor se poate realiza prin mai multe modalităţi, dintre care se dataşează următoarele:
-exerciţiile şi aplicaţiile practice
-lucrările practice de muncă independentă
-lucrările practice de observaţie
Exerciţiile şi aplicaţiile practice pot fi utilizate în toate tipurile de lecţii, fie scris sau oral, atât
individual cât şi în grup, la lecţii, în clasă, în cabinetul de geografie, pe terenul geografic şi în
excursie. Exerciţiile şi aplicaţiile practice contribuie la însuşirea de către elevi a cunoştinţelor în
legătură cu unele date din realitate, asigură consolidarea cunoştinţelor predate elevilor, contribuie
la formarea unor deprinderi şi îndemânări practice, favorizând totodată dezvoltarea gândirii
independente a elevilor. Cele mai utilizate tipuri de exerciţii se referă la:
-folosirea manualului şi altor surse de informare (scoaterea ideilor principale, învăţarea logică,
învăţarea cu ajutorul hărţii, utilizarea imaginilor, graficelor, schiţelor, lecturilor din manual;
-citirea şi interpretarea hărţilor, a desenelor, graficelor;
-reprezentarea grafică a datelor;
-măsurători pe hartă şi pe globul geografic;
-determinări de puncte pe hartă şi pe globul geografic, folosind coordonatele geografice;
-citirea instrumentelor;
-realizarea unei hărţi după realitatea observată sau după un text dat;
-transformări la scară;
-utilizarea semnelor convenţionale;
-interpretarea unor informaţii redate cartografic;
-interpretarea orală sau în scris a fenomenelor observate;
- interpretarea orală sau în scris după imagini;
-exprimarea unor legături observabile imediat;
-transferul informaţiei grafice şi cartografice în informaţie orală sau scrisă.
O atenţie deosebită trebuie acordată exerciţiilor cu harta din manual, atlas, harta murală, harta
în relief sau harta topografică. Fiecare lecţie de geografie trebuie să conţină o hartă, o schiţă sau o
diagramă pe care sunt reprezentate cele mai semnificative fenomene geografice reprezentate.
Folosirea reuşită a exerciţiilor la lecţii contribuie la formarea unor deprinderi practice,
asigurându-se înţelegerea ştiinţifică a fenomenelor.
Lucrările practice curente de muncă independentă se efectuează cu toată clasa, pe grupe în
funcţie de materialul existent, putînd fi organizate în sala de clasă, în cabinetul de geografie sau în
natură.
În clasă sau în cabinetul de geografie se pot efectua lucrări practice de descriere a unei porţiuni
a hărţii topografice, reprezentări grafice, recunoaştere de roci şi minerale, lucrări pe harta de
contur, lucrări de întocmire a schiţelor de hartă, alcătuirea de albume geografice tematice, de
referate şi comunicări ştiinţifice.
 În natură se pot face ridicări topografice, aflarea înălţimii sau distanţei între două puncte,
măsurarea vitezei, debitului şi secţiunii unui râu, calcularea densităţii populaţiei, natalităţii,
mortalităţii, sporului natural etc.
Lucrările practice de observaţie se desfăşoară mai ales în natură, pe platforma meteorologică,
geomorfologică sau în anumite puncte caracteristice de observaţii. Aplicaţiile practice desfăşurate
în clasă sau în natură sunt de regulă de scurtă durată (până la o oră) sau de durată medie, cuprinzând
mai multe etape de lucru, dar pe măsura îmbogăţirii cunoştinţelor elevilor, aplicaţiile practice pot
fi şi de lungă durată ca în cazul observaţiilor meteorologice.
În comuna Dudeştii Noi, elevii au efectuat lucrări practice de observaţie a morfostructurii
satului, a vetrei satului, materialul de construcţie a caselor, plantele cultivate, animalele
predominante din gospodării, etc.
Obiective operaţionale urmărite:- la sfârşitul etapei de formare a noţiunilor geografice generale
(complexe şi concrete), a deprinderilor practice intelectuale şi a capacităţii de investigare a
orizontului local, la nivelul peformanţei optimale elevii vor fi capabili să:
- să utilizeze corect noţiunile însuşite;
- să descrie corect un fenomen observat direct sau după reprezentarea acestuia;
- să identifice legăturile dintre fenomenele observate;
- să identifice relaţii stabile şi repetabile de tip cauză-efect;
- să identifice relaţiile dintre componentele naturale şi socio-economice;
- să utilizeze corect şi sistematic informaţia din manual, din orizontul apropiat şi din sistemele
multimedia;
- să identifice elementele principale ale unei reprezentări cartografice şi să transforme imagini
cartografice;
- să elaboreze şi să redea imagini cartografice simple;
- să exploreze şi să utilizeze proceduri elementare de investigare a realităţii, de informare şi
prezentare a datelor;
- să redea procese elementare care au loc în mediul înconjurător;
- să realizeze o investigaţie structurată;
Însuşirea de către elevi a metodelor şi tehnicilor de cercetare
Învăţarea prin cercetarea individuală sau în grup în cadrul orelor de geografie îi pune pe elevi
în situaţia de a rezolva diferite situaţii-problemă, de a descoperi mecanismul fenomenelor fizico-
geografice şi economico-geografice din mediul înconjurător, de a localiza şi interpreta cu ajutorul
modelelor (hărţi, diagrame, diapozitive, fotografii etc.). În acest scop, elevii (împărţiţi în grupe)
primesc teme de cercetare, bibliografie, hărţi şi alte mijloace didactice, având posibilitatea să
cerceteze unele aspecte semnificative ale componentelor geografice din orizontul local. Elevii
trebuie familiarizaţi cu metodele generale folosite în cercetarea geografică: metoda observaţiei
directe, expediţionară şi staţionară, metoda observaţiei indirecte pe baza bibliografiei, hărţilor,
schiţelor, blocdiagramelor, metoda comparaţiei special aplicate pe discipline geografice.
În etapa pregătitoare, echipele de cercetare îşi vor limita la început activitatea la observaţiile
asupra unui singur element sau fenomen din orizontul local (ex. mediul construit al satului format
din casele individuale, anexele gospodăreşti, clădirile publice-şcoală, biserică, dispensar-, fermele
agricole, spaţiile comerciale, drumurile, reţelele de utilităţi publice), obiectul de cercetare fiind
totuşi destul de bogat şi atrăgător prin conţinutul său.
Treptat, prin îndrumarea profesorului, câmpul cercetării se va lărgi, elevii ajungând să abordeze
un grup de obiecte sau fenomene (relief, climă, vegetaţia, soluri, faună etc.), urmând apoi să aibă
o privire de ansamblu asupra ţinutului respectiv.
Cercetarea şi cunoaşterea orizontului local de către profesor
Sarcinile pe care le are de îndeplinit profesorul de geografie în cadrul şcolii şi în activităţile
extraşcolare solicită o pregătire temeinică. Un profesor exigent cu sine se preocupă în permanenţă
de lărgirea orizontului său de cunoştinţe (citeşte, se informează, se documentează, studiază).
Preocuparea de a se perfecţiona continuu trebuie înţeleasă în complexitatea ei, realizându-se prin
mai multe forme:
- studiu individual care presupune cunoaşterea noutăţilor ştiinţifice din domeniul geografiei şi a
ştiinţelor înrudite, a pedagogiei, a metodicii predării geografiei;
- lărgirea orizontului cunoaşterii într-un cadru organizat prin cursuri de perfecţionare la anumite
intervale de timp, precum şi prin participarea activă la activităţile cursurilor metodice, cercurilor
pedagogice, sesiunilor de comunicări ştiinţifice organizate de inspectoratele şcolare şi Casa
Corpului Didactic, unde se fac expuneri pe diferite teme de actualitate, au loc schimburi de
experienţă între profesori etc.
- parcurgerea unor trepte de maturizare profesională prin susţinerea examenului de definitivat, apoi
obţinerea gradelor didactice II şi I.
 Este evident că între pregătirea de specialitate, cercetarea orizontului local şi activitatea la
catedră a profesorului de geografie, există multiple interdependenţe finalizate cu rezultate din cele
mai bune.
În vederea pregătirii lecţiilor şi aplicaţiilor practice cu elevii în orizontul local, profesorul
trebuie să se documenteze, să studieze programele şcolare, manualele de geografie, materialele
de specialitate, cursuri universitare, reviste, atlase, literatură pedagogică şi metodică, să-şi
pregătească colecţii de roci, albume de fotografii, înregistrări video din mediul înconjurător. În
activitatea de cercetare geografică, profesorul trebuie să manifeste pasiune, să lucreze creator, cu
mult tact, să stăpânească conţinutul disciplinei şi să îndrăgească elevii. Numai aşa va crea o
atmosferă favorabilă de lucru în cercetările efectuate cu elevii, care vor căpăta un profund caracter
formativ.
Există o gamă largă de moduri şi organizare a cercetării orizontului local cu elevii, care pot
avea un caracter preponderent informativ (vizite, drumeţii, excursii) sau care pot avea un pronunţat
caracter de cercetare (aplicaţii practice în orizontul local). Aceste forme de activitate extraşcolară
îi obişnuiesc pe elevi cu exersarea gândirii logice de la simplu la complex, de la apropiat la
îndepărtat, de la descriere la explicare, de la înţelegerea fenomenelor şi proceselor geografice pe
baza cauzalităţii acestora, la explicări genetice, ştiinţifice.

TIPURI DE ACTIVITĂŢI REALIZATE CU ELEVII ÎN ORIZONTUL LOCAL

Aplicaţiile practice sunt acele activităţi, desfăşurate în clasă şi în orizontul local, prin care elevii,
cu ajutorul profesorului pun în practică cunoştinţele primite, cu scopul consolidării lor şi formării
de priceperi şi deprinderi.(Mândruţ, O.,2007).
Geografia ca obiect de învăţământ aduce o contribuţie esenţială la dezvoltarea intelectuală a
elevilor, la formarea gândirii lor geografice. Aplicaţiile practice sprijină atât cunoaşterea obiectelor
şi fenomenelor geografice, cât şi unele aspecte cantitative şi calitative legate de ele, recunoaştrea
lor pe hartă, precum şi descifrarea interdependenţelor care le caracterizează în complexele
geografice. Deasemenea dezvoltă judecata, puterea de analiză şi sinteză a elevilor. Repetate cu
elevii în orizontul local, aplicaţiile practice duc la formarea priceperilor şi deprinderilor,
dezvoltând spiritul de observare şi dorinţa de cercetare ştiinţifică. Efectuarea lor cere atenţie
deosebită şi sistematică faţă de obiectul sau fenomenul în studiu, o activitate de durată îndreptată
spre un anumit scop.
 Participând la aplicaţii, elevul desfăşoară o activitate intelectuală, observă aspecte esenţiale,
descoperă asemănări şi deosebiri, desfăşoară o activitate motorie, iar în final sintetizează
rezultatele cercetării prin întocmirea de grafice, tabele etc., trăgând concluzii şi redactând scurte
lucrări ştiinţifice.
Pornind de la faptul că geografia cuprinde în sfera ei de cercetare obiecte şi fenomene care se
desfăşoară pe un spaţiu extrem de extins, lucrările practice trebuie realizate în cea mai mare parte
în natură (orizontul local), iar în clasă rămâne efectuarea lucrărilor practice pe hartă sau sub forma
organizării colecţiilor, confecţionarea de modele, prelucrarea şi reprezentarea grafică a
materialului cifric referitor atât la fenomene fizice, cât şi socio-geografice.
Clasificarea aplicaţiilor practice se poate face după mai multe criterii: după gradul de
complexitate,după locul desfăşurării, după mijloacele de realizare, numărul participanţilor şi după
deprinderile care le formează.
După gradul de complexitate, aplicaţiile practice în orizontul local pot fi:
- lucrări practice de muncă independentă (ex. măsurarea sau estimarea unor suprafeţe )
- lucrări practice de observaţie (ex. descrierea elementelor identificate şi poziţionate, să observe
trăsăturile peisajului rural a comunei Dudeştii Noi: cadrul fizic - suprafeţe construite -căi de
comunicaţie - terenuri agricole - spaţiu verde etc. )
- aplicaţii practice complexe prin care se urmăreşte perfecţionarea priceperilor şi deprinderilor
(cuprind un şir de lucrări legate între ele printr-o succesiune logică în urma cărora rezultă o
concluzie asupra fenomenului sau obiectului studiat, să analizeze detaliile, să fie prevăzute
momentele de sinteză, rezervate profesorului sau elevilor).
- studiul complex reprezintă o activitate practică de studiu fizico- geografic a comunei natale sau
a unităţilor economice existente etc.
După locul unde se desfăşoară, aplicaţiile practice desfăşurate în scopul perfecţionării
priceperilor şi deprinderilor, se clasifică în:
- aplicaţii practice pe terenul geografic (pentru lucrări de meteorologie, geografie - matematică,
topografie, geomorfologie).
- aplicaţii practice la punctul geografic de observaţii ( un teren relativ restrâns, din afara localităţii
pe care se află diferite obiecte asupra cărora se pot face observaţii fără să fie necesare amenajări
speciale)
- aplicaţii practice în vizite ( la unităţi economice)
 Dintre mijloacele de realizare putem deosebi:
- aplicaţii practice cu harta
- aplicaţii practice cu instrumente şi aparate ( în care se cere folosirea unui instrument simplu sau
mai complicat, după natura lucrărilor: ex. măsurarea temperaturii, căderile de ploaie etc.).
- anchete despre populaţie sau anumite mărturii (agricultori, comercianţi, responsabili publici). În
acest caz, elevii trebuie sensibilizaţi de la început cu cerinţele anchetelor (cu sau fără chestionare):
eşantionare, locul anchetei, momentul în care s-a efectuat ancheta, întrebări etc.
După deprinderile care le formează, se detaşează aplicaţiile practice care formează deprinderi
şi priceperi specifice geografiei, precum şi aplicaţii care formează deprinderi şi priceperi ce pot fi
utilizate şi în alte domenii de activitate.
O importanţă deosebită o are grija profesorului pentru alegerea celor mai tipice lucrări
practice, adecvate cunoştinţelor elevilor şi materialului ce se predă.
Activităţile în afara clasei se înscriu, în primul rînd, în cadrul studiului mediului, unele
putându-se desfăşura în timpul unei lecţii, altele pot necesita o jumătate de zi sau chiar o zi, ori
pot să se desfăşoare în timpul mai multor săptămâni.
Dintre exerciţiile efectuate enumerăm:
-studiul peisajului rural;
- studiul comunei (Dudeştii Noi) în care este situată şcoala;
- studiul mediului natural;
-studiul componentelor aşezării;
- circulaţia şi mobilitatea populaţiei din comuna Dudeştii Noi;
- măsurarea unor distanţe, măsurarea sau estimarea unor suprafeţe,indicarea unor direcţii;
-notarea unor deteriorări ale clădirilor şi terenurilor;
- determinarea naturii materialelor clădirilor;
-măsurarea traficului automobilelor şi/ sau a pietonilor;
- discuţii cu persoanele care locuiesc în Dudeştii Noi sau cei care vizitează localitatea.
În natură se pot face şi cartări legate de funcţionalitatea spaţiului, probleme de organizare
judicioasă a spaţiului, observaţii directe asupra diverselor morfostructuri, respectiv probleme de
poluare, intensitatea traficului, organizarea vieţii comunitare, comportamentul şi mentalităţile
comunităţiilor, elemente care pot influenţa chiar şi gestiunea aşezării, evoluţia modului de
folosinţă agricolă sau nu a terenurilor, densitatea construită etc.
6.2.8. FORME DE EVALUARE

Evaluarea pedagogică reprezintă,,o acţiune manageriala proprie sistemelor socio-umane, care

solicită raportarea rezultatelor obţinute, într-o anumită activitate, la un ansamblu de criterii
specifice domeniului în vederea luării unei decizii optime.”(Dulamă,M.,2000,pag.195). Evaluarea
reprezintă, în primul rând, măsurarea rezultatelor, iar pentru a măsura efectele instruirii este
necesara utilizarea unor instrumente adecvate de măsurare. Odată cu stabilirea obiectivelor şi
conţinutului se stabilesc şi tehnicile corespunzătoare de determinare a nivelurilor atinse. Acestea
vor furniza date cantitative şi calitative despre rezultatele obţinute, făcând posibilă aprecierea
randamentului înregistrat, relevarea succeselor sau insucceselor obţinute.
Formularea obiectivului de evaluare se va face printre elemente:
Ce? -comportamentul pe care elevul trebuie să-l demonstreze;
Cum? - în ce condiţii se produce acest comportament;
Cât?- nivelul de performanţă sau criteriul de reuşită.
Pentru a releva progresul elevilor, profesorul poate utiliza teste pe tot parcursul procesului de
instruire iar rezultatele obţinute de către elevi vor oferi informaţiile necesare reglării automate a
procesului de predare. O astfel de evaluare se numeşte evaluare continua, de progres sau formativă.
La sfârşitul unei perioade mai lungi (semestru, an şcolar) se pot pune în evidenţă rezultatele
obţinute de către elevi prin compararea lor cu obiectivele propuse (evaluare finală, sumativă sau
cumulativă).
FUNCŢIILE EVALUĂRII
Scopul evaluării nu este de a obţine anumite date despre rezultatele unui grup sau individ şi de
a face o judecată de valoare asupra randamentului unei activităţi, ci de a perfecţiona procesul
educativ. Funcţiile evaluării au semnificaţie socială şi pedagogică.
•Functia de constatare a existenţei unui produs înainte sau după o situaţie de învăţare.
•Funcţia de diagnoză a cantităţii şi calităţii rezultatelor, a cauzelor factorilor care au determinat
rezultatele, prin verificarea şi interpretarea cunostinţelor la diferite intervale de timp.
•Funcţia de reglare a activităţii. Prin evaluare, se identifică rezultatele prin raportare la obiective,
la cerinţele programei şcolare, la rezultatele altor indivizi, se remarcă dificultăţile şi lacunele în
învăţare şi se decide asupra organizării viitoare a instruirii. După feed- back reglarea învăţării este
asigurată de profesor, elev sau părinţi.
•Funcţia de prognoză- probabilistică- a valorii, nivelului şi performanţelor pe care le-ar putea
obţine elevul în etapa urmatoare de pregătire.
•Funcţia motivaţională- verificarea ritmică il determină pe elev să înveţe cu regularitate, sistematic
şi conştiincios. Evaluarea indică succesul, insuccesul sau mediocritatea şcolară.
•Funcţia de informare a elevului (metacunoştinţe, strategii posibile, scopuri), a profesorului(
cunostinţele, atitudinile şi capacităţile de care dispun elevii, cum va organiza învăţarea şi evaluarea
în viitor, identificarea căilor facile şi pertinente de instrucţie şi educaţie), a părinţilor (indiciu
pentru acordarea sprijinului cu scopul orientării şi reuşitei viitoare), a directorului, a societăţii
asupra stadiului formării şi asupra progreselor actuale şi posibile.
•Funcţia de orientare socială, şcolară şi profesională la diferite nivele de decizie.
•Funcţia de selecţie socială, şcolară şi profesională la diferite nivele de clasificare şi ierarhizare
a rezultatelor activităţii didactice, de formare iniţială şi continuă, exprimate în termeni de proces
şi produs.